LUCY WALKER

Sânge
irlandez
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ELENA MITU

ALCRIS
 Capitolul 1

Familia Montgomery, aliniat` pe chei, privea cu ner`bdare

spre puntea vasului. O c`utau pe Gerry. Expresiile de pe figurile
lor se schimbar` treptat din ner`bdare \n nelini[te. Unde era
Gerry? Nu se potrivea deloc cu firea ei s` stea ascuns` \n marea
de pasageri. Din toat` familia, era poate singura care s-ar fi ag`]at
de catarg de ner`bdare s`-i vad` pe ceilal]i.
Gerry nu era cu noi, iar eu [i Sam nu puteam s` strig`m
\ntreaga poveste peste capetele c`l`torilor, spre cei care
a[teptau.
Sam nici nu era, de altfel, genul care strig`.

***

Sam [i cu mine ne-am c`s`torit \ntr-o diminea]` de

septembrie, cu doi ani \n urm`. |n partea noastr` de lume,
septembrie e una dintre lunile de prim`var`.
Recep]ia am dat-o acas` la sora mea Vicky, care are mai mul]i
bani decât restul familiei [i mai mult bun-gust, atât \n privin]a
6 LUCY WALKER

decora]iilor, cât [i a mânc`rii. Acestea erau importante pentru

familia Montgomery. Mama purta o rochie de m`tase aurie, cu o
mic` jachet` care se asorta, iar peste ani, multe dintre femeile
familiei au f`cut cu rândul, purtând minunata rochie la vreo
ocazie deosebit`.
Dup` petrecere, am mers acas`, la num`rul 45, ca s`-mi iau
valizele. Casa era goal`, pentru c` toat` lumea era la Vicky. |mi
aduc aminte c` am ie[it pe teras`, tr`gând u[a dup` mine. |mi
spuneam: „Mul]umesc lui Dumnezeu c` s-a terminat aceast`
via]` pentru mine.” Toat` agita]ia… zgomotul… Voiam s`-i
spun lui Sam: „|]i mul]umesc pentru c` m-ai salvat”. Dar nu
puteam s-o spun, pentru c`-mi era ru[ine c` aveam nevoie s` fiu
salvat`.
Acestea se \ntâmplau sâmb`t`. Luni, Sam [i cu mine urma s`
plec`m \n Anglia, unde primise o burs` la Universitatea din
Londra. Nu ne era team`, ne aveam unul pe cel`lalt.
Nu ne a[teptasem ca to]i membri familiei s` doreasc` s`
plece… \n Anglia. Mama voia s` vin` cu noi [i s`-[i g`seasc` o
slujb`, Vicky [i so]ul ei mergeau \n c`l`torii de câte ori aveau
ocazia. N-am [tiut despre Gerry pân` când am ajuns la
Fremantle, chiar \n ziua plec`rii. Mama, Vicky [i Denney ne
a[teptau la o cafenea, pentru ultimul ceai luat \mpreun`.
– Hai, mam`, spune-i, spuse Denney. |n ochii ei viole]i era o
sclipire triumf`toare.
Oare ce are de gând? m` \ntrebai.
– Ce s`-mi spun`?
|i ]ineam mâna lui Sam [i ne atingeam \n joac` pe sub mas`,
pân` când Mary protest`:
– Pentru numele lui Dumnezeu…
– Ce vre]i s`-mi spune]i? repetai, sperând s` nu aflu un nou
dezastru.
SÂNGE IRLANDEZ 7

– {i Gerry merge \n Anglia, spuse Mary.

Nimic nu m` uimea la Gerry. Dac` unul dintre membrii
familiei ar fi declarat c` vrea s` plece \ntr-o c`l`torie pe lun`,
s-ar fi str`duit s` abat` aten]ia asupra ei, declarând, de exemplu,
c` vrea s` fac` \nconjurul lumii \ntr-un submarin.
– Cu ce? \ntrebai, referindu-m`, desigur, la bani.
– Cu „Moreton Bay”… ca voi, spuse Denney, [tiind c` voi fi
indignat`.
– Mam`! explodai. Nu merge! N-o s-o la[i…
Mama p`rea \nfrânt` [i pu]in tragic`.
– Nu pot s-o opresc, spuse ea cu triste]e. David i-a
\mprumutat banii. O sut` de lire!
|i aruncai lui Vicky o privire acuzatoare:
– David i-a \mprumutat o sut` de lire?
Vicky cl`tin` din cap.
– De ce nu? David crede c` Gerry e cea mai interesant` dintre
toate femeile familiei. Crede c-ar trebui s` aib` [ansa ei…
– Nu credea c` ea o s`-[i ia bilet pe „Moreton Bay”, spuse
Mary cu o voce lini[tit`, \ncercând s` mai calmeze apele. Nici ea
nu voia s-o fac`. Cineva [i-a anulat rezervarea… nu mai pleac`
alt` curs` spre Anglia decât peste [ase luni.
– Când [i-a luat bilet?
– Azi-diminea]`.
– Azi-diminea]`? Dumnezeule! Ce va purta? N-are cu ce s` se
\mbrace.
– Dar sunt hainele tale, spuse Denney. Oricum, n-ar fi prima
oar`…
– Mam`… [optii implorator.
– Acum \l ai pe Sam, continu` Denney. De ce nu apelezi la el?
Dar Sam zâmbea, ca [i cum totul ar fi fost o glum`.
8 LUCY WALKER

– Pe tine nu te deranjeaz`?
– Nu foarte mult, spuse el. Nu cred nici c` pe tine te
deranjeaz` atât de mult… când te vei obi[nui cu ideea. Gerry e
amuzant`…
Voiam s` fiu singur` cu el. Dac` mai vine \nc` un membru al
familiei cu noi, nu va mai fi la fel. De ce trebuie s` strice orice
lucru frumos?
– Ar fi trebuit s` fii mai ferm` cu ea, \i spusei mamei pe un
ton acuzator.
– N-am fost niciodat` prea ferm` cu nici una dintre voi,
suspin` ea. Sunte]i cu toate voluntare [i \nc`p`]ânate… excep]ia
este, poate…
Voia s` spun` „Mary”, dar se opri la timp, amintindu-[i c` nu
i-ar fi f`cut acesteia un serviciu l`udând-o fa]` de restul familiei.

***

Gerry nu se apropie de noi când vaporul ajunse la chei. Poate

c` a[tepta s` m` calmez.
Dup` ce ne rezervar` masa, coborâr`m \n cabin`, dând peste
Gerry, care st`tea picior peste picior pe pat, cu o ]igar` \n mân`.
Figura oval` nu ar`ta nimic din \nc`p`]ânarea ei, ci doar
frumuse]ea irlandez`. Sem`na foarte mult cu veri[oara noastr`
Laura, iar gândul la ea \mi f`cu bine.
– Am luat o mas` pe rândul al doilea. Po]i s` vii s` stai cu noi,
propusei.
– Mai degrab` \n cel`lalt cap`t al salonului, r`spunse ea cu
r`ceal`. Nu m` \ncânt` s` stau cu voi, mai ales c` sunte]i \n luna
de miere.
– |n acest caz, de ce-ai mai venit? \ntrebai, a[ezându-m` lâng`
ea [i aprinzându-mi o ]igar`.
SÂNGE IRLANDEZ 9

– Bun`, Gerry! spuse Sam cu vocea lui blând`, care ar`ta c`

nu poart` pic` nim`nui. Oricum, [tiam c` ]inea un pic la ea.
– Bun`, Sam. Sper c` nu te deranjez prea tare…
– Nu \nc`, zâmbi el. Nu se [tie niciodat` cu tine, Gerry.
– Dar nimeni nu trebuie s` [tie c` suntem surori, exclam` ea.
La urma urmei, nici n-avem acela[i nume. Theodora e acum
doamna Sam Richardson! Cine va confunda acest nume cu acela
ilustru de Geraldine Rory Montgomery?
Fumam \n lini[te, iar Sam \ncepu s`-[i despacheteze bagajul.
Scena era prea lini[tit` pentru Gerry.
– Richardson! continu` ea. Theodora Richardson! N-am
cunoscut decât dou` persoane cu acest nume: unul era poli]ist,
iar cel`lalt majordom.
O privii cu \ntreg dispre]ul de care eram \n stare. Nu cred c`
Sam auzise.
A doua zi, r`ul de mare m` ]inu pe un scaun pe punte, unde
briza marin` \mi atingea fa]a. Gerry veni [i ea pe punte, dar se
]inu departe de mine, sprijinindu-se de marginea pun]ii [i
admirând albastrul adânc al m`rii.
O pasager` care venise pe punte ne privi pe rând, apoi i se
adres` lui Gerry:
– Sunte]i cumva surori? Mi se pare c` sem`na]i.
Ea se \ntoarse [i m` privi cu r`ceal`.
– Numele meu este Montgomery. Geraldine Rory
Montgomery. Poate afla]i numele doamnei uitându-v` pe spatele
scaunului ei.
Numai c` pentru mine nu mai conta decât r`ul de mare. Nu-mi
p`sa de nimic altceva, nici nu m-ar fi interesat dac` vaporul s-ar
fi r`sturnat [i ne-am fi \necat cu to]ii.

***
10 LUCY WALKER

Pepper Tree Bay, locul meu natal, e atât de izolat. N-a[ putea
s` spun c` face parte din lume, e o lume \n felul lui. |n nordul [i
estul lui se \ntind o mie de mile de de[ert. |n sud, e Antarcticul,
iar \n vest, Oceanul Indian.
Plecând de acolo, plutind pe aceste valuri \nspumate, spre
zone despre care doar citisem, mi se p`rea c` visez.
Asia! Europa! Erau lumi de vis la care nu puteam ajunge decât
citind. Iar acum, eu, Sam…[i Gerry Montgomery, f`ceam ceva
incredibil: ne \ndreptam spre aceste ]inuturi. L`sam \n urm` tot
ce cunoscuser`m via]a \ntreag`…
Via]a pe vapor era lini[tit`, f`r` evenimente importante.
De cealalt` parte a barului era domeniul unui alt grup. Erau
tinere nec`s`torite. Unele erau \n c`utare de b`rba]i, altele voiau
doar s` se simt` bine. Spre acest grup se \ndreptau \ntotdeauna
ofi]erii de pe punte, \n uniformele lor imaculate [i acolo, \n mai
pu]in de dou`zeci [i patru de ore, preluase comanda Gerry.
Sam [i cu mine ne sim]eam izola]i. Nu eram preg`ti]i s` ne
asum`m statutul de c`s`tori]i; dar nu prezentam nici un interes
pentru cei nec`s`tori]i, care jucau eternul joc al seduc]iei.
De-abia a[teptam ziua de sâmb`t`. Urma s` \mplinim o
s`pt`mân` de când eram c`s`tori]i [i s` sc`p`m de jena de a
r`spunde la \ntrebare: „… de patru zile”. Mi se p`rea c`, s` fii
c`s`torit de dou` luni, era un adev`rat vis.
Gerry \[i ]inea cuvântul dat [i ne renega. Dac` observa cineva
asem`narea, r`spunsul ei era scurt:
– Ce ciudat! Cred c` are de-a face cu aerul din Pepper Tree
Bay.
Sau spunea zâmbind:
– Poate c` suntem amândou` descendente ale aceleia[i
familii irlandeze care a emigrat.
Uneori era mai dur`:
SÂNGE IRLANDEZ 11

– Cred c` facem parte din lungul [ir al condamna]ilor!

Am primit cu sup`rare aceste cuvinte ale ei. Trebuia s` ie[im
\n lume ca s` descop`r c` ne credeau cu to]ii negri sau urma[i ai
unor pu[c`ria[i deporta]i.
– Ce s` mai fac \n privin]a lui Gerry? \l \ntrebai pe Sam. Mai
devreme sau mai târziu vor afla cu to]ii c` suntem surori [i se vor
\ntreba ce fel de familie e aceasta.
– Nu vor putea s` spun` c` nu sunte]i pline de imagina]ie,
spuse el cu un zâmbet. {i oricum, au aflat deja totul despre
minun`]iile din Pepper Tree Bay.
Voia s`-mi atrag` aten]ia c` vorbesc prea mult despre ora[ul
meu.
– Dac-ar fi sora ta, ce-ai face? \l \ntrebai.
– A[ l`sa-o \n pace. Nu e decât felul ei de a-]i spune c` [i pe
ea o deranjeaz` prezen]a noastr`.
Fumai dou` ]ig`ri una dup` alta, gândindu-m` la toate
acestea. Era greu de crezut c` Gerry putea s` fie jenat` de ceva,
dar Sam insista c` are dreptate. El avea aproape \ntotdeauna
dreptate, iar eu n-aveam aproape niciodat`, a[a c` era cazul s`
renun]. |ntre timp, Gerry \l prinsese \n mreje pe al treilea ofi]er.
B`rbatul era \nalt, cu p`r deschis la culoare, cu tr`s`turi
ferme [i vizibil preocupat de sora mea.
– Mi se pare c` al treilea ofi]er danseaz` cu Gerry mai mult
decât cu altcineva, \i spusei lui Sam.
– Arat` atât de bine \mpreun`.
– Dar n-au de unde s` [tie, pentru c` nu se privesc pe ei
\n[i[i.
– Bine, \n acest caz, o s`-i \ntreb de ce o mai fac, vrei?
– Sam, nu fi nesuferit!
– Te rog, nu-]i mai face atâtea griji pentru Gerry. Nu te bag`
\n seam`, pentru ea nu exi[ti, deci n-ai nici o grij`.
12 LUCY WALKER

– Nu-mi f`ceam griji, doar m` \ntrebam.

|ncepeam s` v`d motivele lui Gerry de a se preface c` nu m`
cunoa[te, pentru c` nu-mi puteam lua ochii de la ea. Dac`
vedeam chelnerul c` se \ndreapt` spre masa la care st`tea, \mi
frângeam gâtul \ncercând s` v`d dac` a[eza b`utura \n fa]a ei.
– Gerry, nu mai ai bani… n-ar trebui s` bei atât de mult.
Oricum, n-ai decât dou`zeci de ani…
– |mi e sete, r`spunse ea calm`.
St`tea pe patul lui Sam [i mâncam \mpreun`. Numai seara
târziu venea s` ne vad`.
– Oricum, ad`ug` ea, nu sunt banii mei. Sunt ai celui de-al
treilea ofi]er.
– Nu te \ndr`gosti de un ofi]er de pe o nav`, spusei. Orice
fat` face la fel [i e cu alta \n fiecare c`l`torie.
– A[a crezi?
Gerry ridic` ochii adânci, \ntuneca]i spre mine. Ceva \n
privirea ei m` nelini[ti.
– Nu poate s` fie serioas` \n privin]a lui… morm`ii, dup` ce
ie[ise din cabin`.
– Cred c` po]i s` \n]elegi dorin]a ei s` nu aib` o sor` mai
mare \n preajm`… zâmbi Sam.
– Dar de ce ofi]erul nu face nimic toat` ziua?
– Ba face, numai c` nu-l vezi atunci, ci doar când e la bar.
Probabil c` Sam are dreptate, de[i e clar c` e de partea ei. M`
\ntinsei \n pat, \ncercând s` m` gândesc bine la aceast`
problem`.
Dac` a[ fi Gerry, nu mi-ar pl`cea ca una dintre surorile mele
mai mari s` m` supravegheze tot timpul. |mi adusei aminte de
Vicky, care era „paznicul meu”. Ce amuzant… |ntotdeauna
m-am sim]it superioar` ei, iar Gerry probabil c` se vede la fel…
Poate c` a[a se simt toate surorile.
SÂNGE IRLANDEZ 13

– {tii ce are sora ta \n pahar, de fiecare dat` când chelnerul \l

pune pe mas`? \ntreb` Sam.
– Dumnezeu [tie.
R`spunsul meu era un amestec de nelini[te [i disperare.
– Suc de fructe. E ceea ce comand` ofi]erul pentru ea.
– Toat` dragostea mea ofi]erului, spusei cu u[urare. Poate s`
stea cu ea cât vrea de mult, dac` e atât de grijuliu.
Cu toate c` m` str`duiam s` m` bucur de c`l`torie, eram \n
acela[i timp iritat`, pentru c` mama \mi trimisese urm`toarea
telegram`:
„Ai grij` de Gerry. Mult` dragoste tuturor.”
– La fel de bine m-ar fi rugat s` am grij` de un [arpe cu
clopo]ei, \i spusei lui Sam.
Chiar a[a m` sim]eam.
Seara trecut` fusese o petrecere \nainte de acostare. Gerry
venise \n cabina mea [i \ncepuse s` caute printre hainele mele.
– N-ai nevoie de rochia albastr`, spusese ea. Albastru e o
momeal` pentru un b`rbat, iar tu l-ai prins deja pe al t`u.
Era o rochie special` [i a[teptam o ocazie special` s-o port.
– Nu pe aceea, spusesem, deja hot`rât` s`-i \mprumut una
dintre ]inutele mele, pe care n-o mai puteam purta apoi, din
moment ce, oficial, nu eram rude.
Dar Gerry o luase deja de pe umera[ [i o ]inea \n fa]a ei.
– Trebuie s-o probez aici. Nu pot fi v`zut` tot timpul ie[ind
din cabina voastr`.
– N-o s-o probezi nic`ieri, r`spunsesem cu r`ceal`.
Desigur c` nu m` ascultase [i, \nainte s` mai pot protesta, \[i
d`duse jos rochia alb` [i se \mbr`case \n cea albastr`, a mea. I se
potrivea perfect, a[a cum [tiam de altfel c` se va \ntâmpla. |[i
aruncase pantofii din picioare, apoi se \nc`l]ase \n cei argintii, pe
care \i p`stram pentru ocazii speciale.
14 LUCY WALKER

Era foarte frumoas`, iar \n figura ei tân`r` m` reg`seam.

|ncepeam s` m` gândesc c`, pentru cei \ndr`gosti]i, dragostea
nu e u[oar`, chiar dac` nou`, care privim din afar`, ni se pare
ceva amuzant.
A[a c` am cedat.
– Dac` n-ar fi fost mama… nici un m-a[ fi gândit, \ncercasem
s`-mi maschez \nfrângerea.
La petrecere, Gerry ar`tase minunat \n rochia albastr`. Mult
mai bine decât a[ fi ar`tat eu. Era \nalt` [i se leg`na pu]in când
p`[ea. Rochia o f`cea s` arate foarte gra]ioas` [i era pus`
minunat \n valoare de uniforma alb`, imaculat` a ofi]erului.
Vaporul aluneca \n vraja apelor Oceanului Indian. Alte nave
treceau pe lâng` noi, iar luminile lor p`reau un colier de diamante
a[ezat pe cerul \ntunecat. Se auzea muzic`, râsete [i clinchet de
pahare. C`pitanul m` invitase la dans, iar Sam se a[ezase la pian.
Era una dintre acele nop]i pe care le a[tep]i o via]` \ntreag`.
Mai apoi fusesem invita]i \n cabina comisarului de bord.
– Cum \l cheam` pe al treilea ofi]er? \l \ntrebasem pe acesta.
Pân` atunci nu-mi venise ideea s` \ntreb.
– Arbuthnot. Reggie Arbuthnot.
|i aruncasem o privire lui Sam pe deasupra paharului. Voiam
s`-i dau de \n]eles c` acest nume nu va fi potrivit pentru o
Montgomery. Uite ce se \ntâmplase cu Laura! Refuzase
pretenden]ii unul dup` altul pentru c` nu-i pl`ceau ochii lui, sau
cum mânca, sau ce nume purta.
Sam zâmbise.
– E un b`rbat cu mare succes la femei? continuasem eu.
– Aceasta nu e o \ntrebare de pus pe mare, r`spunsese comisarul
de bord. Dar se pare c` pe aceasta a fermecat-o destul de tare.
Nu puteam s` m` scuz pentru \ntrebarea pus`, pentru c` ar fi
trebuit s` recunosc rela]iile de rudenie dintre mine [i Gerry. La
un moment dat am surprins un zâmbet al c`pitanului [i m-am
\ntrebat dac` nu cumva ghicise.
SÂNGE IRLANDEZ 15

Mai târziu am descoperit c` to]i c`pitanii de vase, mai ales

când sunt vase mici, [tiu totul despre pasagerii lor. Cred c`
fusese foarte amuzant pentru el s` vad` cum se purta mica
familie pe tot drumul de la Fremantle la Southampton.
|n acea sear` nu-mi dorisem decât ca Gerry s` nu se
\ndr`gosteasc` de primul b`rbat diferit de cei pe care \i
cuno[tea, familie [i prieteni, diferit de b`rba]ii supli, ar[i de
soare din Australia, sau de cei amuzan]i din Irlanda. Va \ntâlni
destui Reggie Arbuthnot de acum \ncolo. Nu voiam s` se
\ndr`gosteasc` de un marinar de team` c` avea o iubit` la fiecare
curs`. Nu voiam s` sufere, eram cople[it` de grij` pentru ea. Dar
numai pân` la sfâr[itul petrecerii.
Când aceasta luase sfâr[it, Gerry reu[ise s` fac` o arsur`
imens` de ]igar` pe frumoasa mea rochie albastr`.
Scena care urmase nu poate fi \n nici un caz numit` civilizat`,
iar Sam ie[ise pe punte, nemaivrând s` ne vad` pe nici una. A[a
c` m` aruncasem pe pat, plângând cu foc. Nu din cauz` c` biata
mea rochie era distrus`, ci pentru c` Sam m` l`sase singur`.
Eram sigur` c` via]a nu va mai fi la fel.
Diminea]`, m-am gândit la Gerry ca la un [arpe cu clopo]ei.
{i nu glumeam.
Leg`tura dintre Gerry [i al treilea ofi]er deveni \ncetul cu
\ncetul una serioas`. Te f`cea s` te gânde[ti fie c` nava o s`
navigheze la nesfâr[it, fie c` rela]ia va continua pe uscat. Iubirile
pe astfel de nave sunt pasionate [i indestructibile, iar cei
implica]i nu pot s` cread` c` \ntr-o zi vor lua sfâr[it.
|ntr-o zi, st`team pe punte, aproape de cabinele ofi]erilor, iar
iubitul lui Gerry ie[i [i se a[ez` pe un scaun. Nu \ntoarse capul
ca s` observe c` ea st`tea pe un scaun pu]in \n spatele lui. Nici
ea nu se mi[c`, ci r`mase pe scaun, privindu-l. Din locul \n care
st`tea, nu-i vedea decât capul [i gâtul. O urm`rii cu privirea,
16 LUCY WALKER

\ntrebându-m` de ce nu se duce la el. Apoi, pe figura ei se

\ntip`ri triste]ea. Mi-am dat seama c`-l privea cu atâta pasiune,
\ncât era aproape trist.
Apoi Gerry se ridic` [i plec`, f`r` s`-i spun` nici un cuvânt
b`rbatului.
|mi mutai scaunul pu]in \n spatele celui al lui Sam [i \ncepui s`-i
privesc capul [i gâtul, a[a cum f`cea Gerry. Voiam s` m` simt la fel
ca ea, dar nu sim]eam decât enervare la gândul c` nu simt nimic.
– Sam, spusei. Ai iubit vreodat` o parte din corpul cuiva,
spatele, sau un bra], sau glezna… orice?
El cl`tin` din cap.
– Nu, r`spunse, f`r` s` ridice privirea.
– Eu am f`cut-o… spusei dup` o pauz`. Dar nu simt acela[i
lucru pentru tine. De ce?
Sam se smulse cu greu din adâncurile lucr`rii pe care o citea.
– Ce-ai spus? \ntreb` el.
– De ce nu iubesc gâtul t`u?
– Cred c` nu merit` s` te ui]i la el.
Se \ntoarse la cartea lui.
Nu era un r`spuns [i nu puteam s`-i explic ce sim]eam, sau
ce voiam s` spun. Ar fi nelini[tit, f`r` s` \n]eleag` nimic. T`cerea
mea, mai mult decât \ntrebarea, \l nelini[ti pentru c`, dup` un
timp, ridic` privirea [i se uit` la mine. R`m`sei cu privirea \n larg.
Sam \[i puse cartea lâng` scaun [i se ridic`. M` sim]eam trist`
pentru c` nu m` \n]elegea. Eu m` chinuiam aici, iar el m` l`sa singur`.
Cinci minute mai târziu, se \ntoarse [i-mi puse ceva pe
genunchi.
– S-a deschis magazinul, zâmbi el.
|mi adusese o cutie cu bomboane, unul dintre luxurile pe
care nu ni le permiteam din cauza lipsei de bani.
{i \n acea clip` realizai c` m` \n]elesese.
 Capitolul 2

Gerry [i cel de-al treilea ofi]er erau v`zu]i din ce \n ce mai

pu]in, pe m`sur` ce rela]ia lor cre[tea \n intensitate, preferând
s`-[i petreac` timpul \mpreun`. Din când \n când ie[eau pe
punte unde se juca crichet. Era clar c` el era campion la acest
sport, dar felul \n care Gerry \i f`cea galerie [i \l privea atr`gea
aten]ia la fel de mult ca jocul \n sine.
Dup` ce se \ncheia partida, amândoi disp`reau \ntr-un loc
numai de ei [tiut, unde puteau s` fie singuri.
La Aden interveni o \ntrerupere \n rela]ia lor, pentru c`
b`rbatul fusese trimis la mal de c`pitanul vasului [i nu se mai
\ntoarse la bord pân` la Port Said.
Sam [i cu mine ne sprijineam de bord, privind vasele care
f`ceau comer] \n zon`. Plutea pân` la noi mirosul Orientului [i
strig`tele egiptenilor, ascu]ite, muzicale, umplându-ne de uimire la
vederea unor lucruri noi. V`zur`m o [alup` rapid` care se \ndrepta
spre „Moreton Bay”, iar pe puntea ei st`tea al treilea ofi]er.
Unde fusese Reggie [i cu ce treburi, nu aveam de unde s`
[tim, dar [alupa era a Marinei Navale. Avea frumuse]ea [i
18 LUCY WALKER

elegan]a unui instrument perfect. Reggie, care st`tea \n picioare,

p`rea \ntruchiparea perfect` a ofi]erului marinei regale. Cu
simplitate [i elegan]`, p`[i pe puntea vaporului [i primi salutul
subordona]ilor, salutându-[i, la rândul lui superiorul.
– Ar fi potrivit pentru Gerry, \i spusei lui Sam cu un nod
\n gât.
Auzii un pasager [optind:
– Te face mândru s` fii britanic, nu-i a[a?
Sper c` Gerry era prin preajm` la sosirea lui. Pentru ea,
misterul acestei c`l`torii prin Est [i farmecul lui Reggie
Arbuthnot puteau s` fac` din aceast` experien]` una dintre
minunile dragostei.
Abia \i mai z`rir`m pe punte \n timpul restului c`l`toriei.
Nu [tiam cum voiau s` se despart` la Southampton. La urma
urmei, vedeam pentru prima dat` Anglia [i voiam s` m` bucur de
aceast` priveli[te. Prin urmare, nu m` gândeam decât rar la sora
mea.
Stâncile albicioase ale sudului Angliei nu erau decât o dung`
la orizont, dar reprezentau sfâr[itul c`l`toriei. Anglia!
|n diminea]a \n care urma s` debarc`m, pe punte eram \n
continuare mul]i australieni, cu doar câ]iva englezi care se
\ntorceau acas`, iar Anglia nu era pentru noi decât o poveste.
Când, pe nea[teptate, sistemul de difuzoare al vaporului scoase
un sunet ascu]it.
Big Benul b`tu ora nou` [i clopotele de la Westminster
r`sunar` de-a lungul s`lii de mese.
Cu rezerva lor tradi]ional`, nici unul dintre englezi nu clipi,
dar \n ochii australienilor erau lacrimi. Poate c` nu ne d`dusem
seama pân` atunci, dar eram ni[te coloni[ti, aproape str`ini.
Pe drumul spre Waterloo, Gerry fu t`cut`. Nici noi nu
\ntrebar`m nimic. Dac` are ceva de spus, o s` ne spun` la
SÂNGE IRLANDEZ 19

momentul potrivit pentru ea. |ntre timp, noi eram prea cople[i]i
[i fermeca]i de peisajul din jurul nostru, iar ea prea adâncit` \n
propriile gânduri s` ne mai observe.
– Sam, [optii la urechea so]ului meu, de team` ca \n
compartiment s` nu fie englezi care s` cread` c`-i critic. Uite cât
sunt de mici câmpurile lor cultivate… ca ni[te batiste!
– Imagineaz`-]i cât este de fertil p`mântul \n compara]ie cu
al nostru, r`spunse el. Uit`-te la vite! {i la oile de lâng` drum,
sunt s`tule!
Abia acum \n]elegeam de ce englezii exclamau \ntotdeauna \n
Australia:
– E atât de mare… totul e atât de \ntins!
Nu m` mai mira nici c` ei obi[nuiau s` le spun` locurilor
noastre „p`mântul negru” [i nici replica pe care o d`dea tat`l
meu:
– Lumea \n acest` ]ar` n-a v`zut niciodat` iarb` verde!
Ajunser`m la Waterloo [i se l`s` seara.
Era septembrie, dar [i a[a apusul dura mult mai mult decât
v`zusem vreodat`. |n Australia, noaptea vine rapid, ca [i cum
cineva ar trage o cortin` \ntunecat`.
|n gar` \ntâlnir`m hamali, c`rora trebuia s` le d`m bani.
– Cât le dai? \l \ntrebai pe Sam.
– Dumnezeu [tie, r`spunse el. Mi-a[ dori s` pot \ntreba pe
cineva.
|n jurul nostru erau mai mul]i australieni \n aceea[i situa]ie.
Veneam cu to]ii dintr-o ]ar` unde nu se d`deau bac[i[uri [i nu
ne permiteam s` d`m prea mult, dar nici prea pu]in.
Sam \ncerc` s` afle cum s` rezolve situa]ia, \ntrebându-l chiar
pe hamal.
– Cât s` v` dau?
– Cât dori]i, domnule.
20 LUCY WALKER

– P`i cât primi]i \n general?

– Nu depinde decât de dumneavoastr`, domnule!
Nu \l ajutase deloc, a[a c` \i d`du zece [ilingi. B`rbatul \i lu`,
\nvârtind moneda \n mân` cu nemul]umire. Ne sim]eam
\ngrozitor [i ne-am fi dorit s`-i fi dat o lir`. Dar unui englez care se
afla \n preajm` i se f`cu mil` de \ncurc`tura noastr` [i ne spuse:
– |n patru cazuri din cinci, e prea mult cât i-a]i dat.
B`nuiam c` va fi foarte greu cu taxiul [i cu portarul de la
hotel [i le d`dur`m tuturor mai mul]i bani, cu toate c` nu ne
puteam permite.
Gerry veni la hotelul nostru, urmând s`-[i g`seasc` mai târziu
ceva potrivit. Refuz` cu \nc`p`]ânare s` stea cu noi.
– M-a]i avut cu voi tot drumul, spuse ea. E mai bine a[a.
Oricum, vor veni la voi mama, apoi Vicky [i David.
Dup` ce terminar`m cu despachetatul, m` dusei singur` \n
camera ei.
– Gerry… \n leg`tur` cu ofi]erul… nu vreau s` m` amestec
unde nu-mi fierbe oala…
– Nu cred c` faci asta, r`spunse ea, \n timp ce-[i piept`na
p`rul. Pot s` spun c` este interesul unei rude apropiate. Va
merge cu „Moreton Bay” pân` la Londra [i ne vom vedea
duminic`. Va sta câteva s`pt`mâni pe uscat [i ne vom vedea.
Pentru moment, trebuia s` fiu mul]umit` cu aceste
informa]ii. Rela]ia lor nu luase sfâr[it odat` cu aceast` c`l`torie.
Poate c` nici unul dintre ei nu [tia prea bine ce vrea de la viitor.
Era mai \n]elept s`-i las s` se l`mureasc` singuri. |mi era clar c`
Gerry vrea s` fie singur`, a[a c` m` \ntorsei \n camer`. M` a[ezai
pe pat [i \l privii pe Sam.
– Suntem aici! Suntem \ntr-adev`r aici!
Auzir`m o b`taie \n u[`. Era un b`iat care aducea un buchet
de flori, cu un bile]el de la Gerry.
SÂNGE IRLANDEZ 21

„Mul]umesc pentru tot din timpul c`l`toriei. Nu-mi mul]umi

pentru flori. N-a[ putea suporta! Gerry.
Eram emo]iona]i amândoi.
– Chiar nu vrea s`-i mul]umesc, \i spusei lui Sam. Nu este de
acord cu manifestarea sentimentelor fa]` de membrii familiei.
Mai bine o s` port o garoaf` la rever. Va vorbi de la sine.

***

G`sir`m o cas` la Lancaster Gate, cu toate c` m` sim]eam

pu]in ciudat \n acea zon`. |mi era team` c`, dac` se va opri
traficul la un moment dat, voi auzi zorn`itul lan]urilor [i
scâr]âitul funiilor celor spânzura]i acolo, cu mul]i ani \n urm`, \n
trecutul \ndep`rtat al Angliei.
Casa era ieftin`, dar nu destul de ieftin` pentru banii no[tri.
Nu [tiam unde s` c`ut`m ceva mai ieftin, dar curat. Chiar dac`
pare incredibil, c`utaser`m [i \n „The Times” anun]uri, de parc`
marelui ziar \i p`sa de micii studen]i, care n-au un loc \n care s`
stea!
Dar cel pu]in o aveam pe Alice.
Alice locuia \n subsolul cl`dirii, ne f`cea focul \n fiecare zi [i
ne g`tea duminica friptur` de vit`, varz`, cartofi la cuptor…
toate plutind \ntr-o mare de gr`sime. Ne s`turam, cu toate c` nu
ne f`cea foarte bine, dar nu voiam s-o r`nim pe Alice refuzând
„prânzul de duminic`”. Pentru ea, era o parte important` din
\ndatoririle ei [i credea c` e [i unul dintre motivele care ne
p`stra acolo.
Femeia era solid`, ro[ie la fa]`, blând` [i nu mai avea decât
un dinte. Dar ne-a spus unde s` mergem, ce s` facem, cum s` ne
facem cump`r`turile, cine locuia \n camerele vecine.
|n plus, era fermecat` de Gerry.
22 LUCY WALKER

Aceasta, de câte ori venea la noi, se ducea la subsol cu un

mic dar pentru Alice, bea ceai cu ea [i st`teau de vorb`. Uneori,
când eram pleca]i [i ne \ntorceam acas`, o g`seam pe femeie pe
sc`ri.
– V-am auzit venind, domnule. Domni[oara Gerry a fost aici.
Am b`ut un ceai, dar n-a mai a[teptat. Ei, ce femeie e!
Zâmbea [i \l privea pe Sam cu repro[, de parc` s-ar fi c`s`torit
cu femeia gre[it`.
– Ea i-ar scoate nasul din c`r]i, \mi mai spunea din când \n
când, cu un aer de \n]elepciune. Nu po]i s` cite[ti cu ea de fa]`!
Ca [i cum pentru Sam ar fi fost un lucru bun s`-[i scoat` nasul
din c`r]i!
Gerry, mai mult ca s-o impresioneze pe doamna Arbuthnot
cu virtutea ei, ca [i din motive de siguran]`, se cazase la
„Pensiunea pentru tinere fete”. Aici era hr`nit`, ]inut` \n
siguran]` [i putea s` apar` ca o persoan` respectabil`. Fusese
clar la prima \ntâlnire cu mama lui Reggie c` aceasta nu prea
avea \ncredere \n fetele care c`l`toresc mai mult sau mai pu]in
singure.
}inându-[i cuvântul, ofi]erul ajunsese la hotelul nostru din
Bloomsbury duminica dup` ajungerea noastr` \n Londra–
\nainte s` ne mut`m la Lancaster Gate. Zâmbise când Gerry ne
prezentase pe mine [i pe Sam. {tia de mult c` suntem rude [i
fusese foarte amuzat de insisten]a lui Gerry de a-[i p`stra
independen]a.
Abia p`r`sise vaporul, a[a c` \nc` purta uniforma.
|mprumutase o ma[in` de la un prieten [i voia s-o scoat` pe
Gerry la plimbare, apoi s-o duc` la el acas`.
Când se \ntorsese de la aceast` \ntâlnire, noi o a[teptasem,
aproape la fel de nervo[i cât fusese [i ea, la prima „confruntare”
cu familia lui Reggie.
SÂNGE IRLANDEZ 23

– Mai degrab` a fost confruntarea lor cu mine, spusese Gerry,

cu o grimas`. Nu cred c-au mai v`zut pe cineva ca mine– m-am
sim]it ca un animal de la gr`dina zoologic`– dar erau prea bine
crescu]i s` arate.
– Erau dr`gu]i? \ntrebasem rug`toare.
– De-a dreptul fermec`tori, r`spunsese ea f`r` entuziasm. Ar
trebui s`-i \ntâlne[ti [i tu o dat`.
Deci urma s` mai fie alt` \ntâlnire!
– Cum e casa?
– {tii casele cu dou` etaje pe care le-am v`zut din tren? A[a,
numai c` e \nconjurat` de tufi[uri, care aveau acum frunze
ar`mii; era foarte frumos. Totul \n interior e frumos, confortabil,
ales cu mult bun-gust. Am stat \n salon [i am b`ut un ceai. Cea
mai mare gre[eal` pe care am f`cut-o a fost s` m` ofer s` duc
ce[tile \n buc`t`rie, când am v`zut c` menajera nu mai apare.
Reggie mi-a explicat c` \n Anglia oamenii nu se duc \n buc`t`rie,
a[a cum se \ntâmpl` \n Australia.
– {i ei ce-au spus?
– S-a l`sat o t`cere \nghe]at` [i doamna Arbuthnot a sunat
menajera.
– Cred c` e bine s` ai menajer`, suspinasem eu.
– Ei au patru, zâmbise Gerry. Nu doar menajere, ci [i alt fel
de servitori: buc`tar, [ofer, gr`dinar…
– Numai pentru ei doi [i pentru Reggie, când vine \n ora[?
– Reggie nu locuie[te cu ei, are un apartament numai al lui.
– Patru servitori pentru dou` persoane. O, ce stil de via]`! m`
\ntorsesem spre Sam. Dup` ce \]i iei doctoratul, poate c` vom
ajunge [i noi s` câ[tig`m o mie de lire pe an [i s` ne lu`m patru
servitori.
– Cu o mie de lire pe an n-o s` po]i lua patru servitori \n
Australia, r`spunsese el.
24 LUCY WALKER

– Tata spune c` \n Irlanda aveau zece, \mi amintisem.

– Reggie spune c` ace[ti oameni nu sunt chiar servitori. Sunt
pe jum`tate servitori [i pe jum`tate parazi]i, intervenise Gerry.
Mi-a spus c` \n Irlanda po]i s` intri \n buc`t`rie, a[a c` de acolo
au \mprumutat australienii obiceiurile.
Gerry m` privise gânditoare, cu acea privire care \mi spunea
c` \[i f`cea planuri secrete.
– Cu totul, po]i s` spui c` a fost… ezitai eu.
– A fost bine, r`spunsese ea. Am exagerat cu dr`g`l`[eniile…
– {i numai Reggie [tia ce ai de gând, nu-i a[a?
– A fost amuzat. Nici nu m` a[teptam mai mult de la prima
\ntâlnire.
|mi notasem \n minte c` spusese „prima \ntâlnire”, ceea ce
\nsemna c` planifica [i o a doua. Poate c` totul va ie[i bine. {tiam
din proprie experien]` ce pot face mamele fetelor care vin s` le
fure b`ie]ii.
– {i ce alt` gre[eal` ai mai f`cut? \ntrebasem. |n afar` c` te-ai
oferit s` duci ce[tile \n buc`t`rie?
Gerry se ridicase, c`scând.
– Eu n-am mai f`cut nimic, ci ei.
Se \ndreptase spre u[`, dar se oprise cu mâna pe clan]`. Apoi
o imitase pe absenta doamn` Arbuthnot:
– Suntem \ntotdeauna \ncânta]i s` le cunoa[tem pe fetele pe
care Reggie le \ntâlne[te \n c`l`toriile lui. Tu e[ti prima
australianc`– ultima dat` a venit cu o fat` din Ceylon. Era
\ncânt`toare: foarte bine crescut` [i foarte frumoas`.

***

Luni diminea]a, Sam plecase la Universitate, iar eu ajunsesem

prima oar` la casa din Lancaster Gate. Acolo, Alice \mi f`cuse
SÂNGE IRLANDEZ 25

cuno[tin]` cu magazinele din zon`: Woolworth, unde puteam c`

cump`r tacâmuri la un pre] convenabil [i Selfridges unde g`seam
gem australian la jum`tate din pre]ul pe care \l pl`team acas`.
Cu toate acestea, nu puteam s` cump`r toate cele necesare
casei din micul buget pe care \l pusesem deoparte.
Niciodat` n-am fost \n stare s` trec pe lâng` un stand de
reviste, unde s` g`sesc „Ziarul femeilor” la jum`tate din pre] [i
s` rezist, sau s` trec pe lâng` raionul cu ]ig`ri f`r` s`-mi refac
stocul. A[a c` fusesem nevoit` s` apelez la cele treizeci de lire pe
care le primisem cadou de plecare de la un bun prieten de
familie.
|i preg`team lui Sam pachete cu sandvi[uri \n fiecare
diminea]`, iar el trebuia s`-[i cumpere un pahar de lapte de la
bufetul din Universitate. Cu toate acestea, o dat` cu venirea
frigului, mi-am dat seama c` hrana nu era suficient` pentru Sam.
Am aflat de la el c` nu-[i cump`ra paharul de lapte, ci d`dea to]i
banii pe ]ig`ri.
A[a c` i-am m`rturisit c` din cele treizeci de lire nu mai erau
decât dou`zeci [i cinci.
Cu ru[ine [i jen`, a trebuit s`-i spunem lui Alice c` nu mai
putem lua „prânzul de duminic`”.
– Nu suntem obi[nui]i s` mânc`m atât de mult \n timpul
zilei, am \ncercat s` ne scuz`m.
Femeia ne-a privit cu \n]elegere. A doua zi s-a oferit s`-mi ia
carne de la m`celar [i s-a \ntors acas` cu de dou` ori mai mult`,
la un pre] foarte mic.
– Dar Alice, cum ai…?
{i-a dus un deget la buze [i mi-a f`cut cu ochiul.
– Noi, cei mai b`trâni, [tim multe, mi-a spus. Pre]urile din
magazine sunt pentru cei ca voi. |n spatele tejghelelor, mai e ceva
[i pentru cei ca noi… din câte se poate vedea, nu-i deloc r`u…
26 LUCY WALKER

Era o bucat` foarte bun` de carne. Nu mi-am dorit decât ca

Alice s` nu fi f`cut ceva ilegal.
Dup` multe deliber`ri, am ajuns la concluzia c` trebuie s`-mi
iau ceva de lucru, iar pentru asta ar fi bine s` depun cât mai multe
cereri. Aveam nevoie de o ma[in` de scris, a[a c` ne-am cump`rat
una [i am \nceput s`-mi petrec dup`-amiezile b`tând la ma[in`
calific`rile [i scrisorile de recomadare pe care le aveam.
Am primit cele mai frumoase cuvinte de mul]umire, dar
nimeni nu mi-a dat un r`spuns pozitiv. Am luat apoi „London
Gazette” [i am \nceput s` r`spund celor mai diverse anun]uri.
Dac` aveau nevoie de cineva care s` predea matematica,
gramatica [i geografia, eram cea mai calificat`. |n plus, nu
c`l`torisem atât de mult \ncât aveam geografia la degetul mic?
Consiliul Educa]iei m-a informat c` sunt impresiona]i de
calific`rile mele [i mi-au acordat aprobarea de a preda la clasele
primare. Dar n-aveam decât permisiunea, nu [i slujba. Prim`ria
Londrei mi-a trimis o scrisoare \n care m-a informat c`-mi acord`
aceea[i recunoa[tere. Mi-au cerut s`-mi fac un control medical,
iar medicul a fost impresionat de starea mea de s`n`tate. Cu
toate acestea, tot nu aveam o slujb`. Trebuia s` intru \n
competi]ie cu sutele de profesori englezi care nu aveau loc de
munc`. Dou` sau trei [coli m-ar fi primit \n colectivul lor de
cadre didactice, dac` n-a[ fi fost o „colonial`”.
La \nceput am crezut c` de vin` era statutul social al celor
sosi]i din colonii, dar am aflat c`, pentru unul dintre posturi,
[aizeci de profesori englezi depuseser` cerere. De ce-ar da
postul unui str`in? |ntre timp, am r`cit. Boala s-a agravat \ncetul
cu \ncetul [i \l ]ineam pe Sam treaz noaptea din cauza tusei.
Eram amândoi nelini[ti]i, dar nu voiam s` recunoa[tem fa]`
de cel`lalt. Am \nceput s`-mi pierd \ncrederea c` voi g`si deva de
lucru [i m-am gândit s` \ncerc s` m` angajez vânz`toare la
Woolworth.
SÂNGE IRLANDEZ 27

St`team treaz` noaptea, nu numai din cauza tusei, ci [i din

cauza nelini[tii. Trecuser` trei luni de când eram la Londra, iar
Sam sugerase c-ar fi mai bine dac`, \n loc s`-[i dea doctoratul, ar
da examen pentru un master. Eram \ngrozit` la acest gând, a[a
c-am r`mas f`r` grai.
|ntre timp, Gerry \[i luase o slujb`: b`tea la ma[in` imnuri
pentru o biseric` din Westminster. Nu primea prea mul]i bani,
dar nu murea de foame pân` la mesele pe care le lua cu Reggie
[i familia lui.
– Cum te \n]elegi cu ei, Gerry? am \ntrebat-o \ntr-o zi.
– M` \n]eleg cu ei de foame. Sunt prea fl`mând` s` le
dispre]uiesc masa prea \nc`rcat`.
– Dar \n afar` de asta?
– E destul de bine. Se lupt` pentru fiul lor. {i eu la fel.
– Dar ce e \n neregul` cu tine? Ce defect \]i g`sesc? am
\ntrebat sup`rat`.
– Accentul. Dar cel mai mult posibilitatea s` fiu viitoarea lor
nor`.
– S-a ajuns deja aici?
– Nu \nc`, a spus Gerry. Dar nu se [tie niciodat`. Când Reggie
va pleca \n urm`toarea c`l`torie, m` gândesc s`-i fac o vizit`
Laurei, \n Irlanda.
– S-ar putea s` fie o idee bun`. Crezi c` po]i s`-]i g`se[ti ceva
de lucru acolo?
– Pot s` locuiesc acolo [i s` cap`t un accent irlandez.
Am privit-o cu afec]iune. Gerry, din principiu, nu ceda
nim`nui, \n nici o privin]`. Sentimentele ei pentru Reggie erau
foarte adânci [i sincere, dac` \[i f`cea probleme din cauza
accentului. |n alt` situa]ie, reac]ia ei ar fi fost una sfid`toare.
Dup` plecarea ei, l-am \ntrebat pe Sam dac` era de p`rere c`
Reggie ar fi un so] potrivit pentru Gerry. El m-a privit cu o
lic`rire \n ochi.
28 LUCY WALKER

– Ce e \n neregul` cu el?
– Nimic. E un tân`r dr`gu], dar e atât de diferit. Familia lui e
diferit`; concep]iile lui trebuie s` fie diferite…
– Acela[i lucru gândesc [i p`rin]ii lui despre Gerry. Nici mai
mult, nici mai pu]in. Sunt preocupa]i de soarta fiului lor, a[a
cum e[ti [i tu preocupat` de soarta surorii tale.
|i eram recunosc`toare lui Sam c` m` f`cuse s` v`d lucrurile
altfel [i de atunci am \nceput s` fiu mai \n]eleg`toate fa]` de
familia lui Reggie. |ntre timp primisem o scrisoare de la Laura,
care ne presa s` ne ducem cu to]ii \n vizit`. Din cauza r`celii, am
consultat un doctor, dar acesta mi-a interzis s` plec \n Irlanda \n
timpul iernii. Vremea era mai umed` decât \n Anglia, mi-a
explicat acesta, dup` care m-a sf`tuit s` plec`m din Lancaster
Gate [i s` ne mut`m \n periferia Londrei, de preferat \n
Hampstead Heath.
– E din cauza ce]ii [i a umezelii, spusese el. Nu sunte]i
obi[nuit`.
{tiam c` [i finan]ele pe sfâr[ite ne f`ceau mutarea necesar`,
dar unde s` plec`m? Am descoperit un ziar cu anun]uri, dar n-avea
nici un rost s` ne mut`m pân` când nu-mi g`seam o slujb`.
Mi-am reluat c`utarea, cu mai mult` energie, pân` când
r`ceala a hot`rât s` se extind` [i \n stomac. Aveam atacuri foarte
dese, când vomam [i de mai multe ori pe zi.
|ntr-o zi, m-am dus la Harrow. |n timp ce a[teptam \n holul
din fa]a cabinetului directorului, am fost surprins` de unul
dintre aceste atacuri. Era ora interviului [i nu \ndr`zneam s` fiu
absent` \n clipa \n care se va deschide u[a. Dar nu puteam nici
s` risc s`-mi vin` r`u \n fa]a directorului.
Mi-am \ncle[tat mâinile pe stomac [i am \nchis ochii.
Transpira]ia \mi curgea \n râuri pe fa]`. Directorul a fost amabil,
dar f`r` \ndoial` apari]ia mea a fost nea[teptat`. Interviul a fost
SÂNGE IRLANDEZ 29

un chin. Dup` terminarea lui, am alergat cât am putut de repede

la cea mai apropiat` toalet`, unde m-am \nchis pentru cel pu]in
o jum`tate de or`. Desigur c` n-am primit postul.
Când Sam se \ntoarse de la Universitate, eram \n pat cu febr`.
Alice trimisese dup` medic, iar acesta spusese c` trebuie s` m`
duc \n sudul Fran]ei sau \napoi \n Australia.
So]ul meu r`mase gânditor [i t`cut toat` seara. Eram
disperat`. Eu, cea care era de obicei \ncrez`toare [i plin` de
speran]`, ajunsesem pe culmile disper`rii.
{tiam la ce se gândea Sam, cu toate c` nu spusese nimic. Se
\ntreba dac` m` poate trimite acas` singur`, \n timp ce el
renun]` la bursa pentru doctorat \n favoarea uneia de master,
urmând s` se \ntoarc` [i el \n Australia dup` un an.
Gerry \l aduse pe Reggie s` m` vad` \n aceast` sear` [i el
aduse prima raz` de speran]`.
– Prostii, spuse el. N-o s`-]i mai fie r`u dup` ce te vei obi[nui
cu clima. To]i australienii p`]esc acela[i lucru dac` ajung \n
Anglia la \nceputul iernii. Nu e nimic pe lâng` ce au de suferit
englezii care ajung vara \n Australia. Ce pot ei s` \ndure acolo,
po]i s` \nduri [i tu aici.
|l privii cu al]i ochi, iar el \mi zâmbi, ad`ugând:
– Pun pariu c` jum`tate dintre pasagerii de pe „Moreton Bay”
sunt acum la fel ca tine. |n pat. Rezist` numai stejarii ca Gerry [i
bambu[ii ca Sam, obi[nui]i cu furtuna. O s` te faci bine,
Theodora. La venirea prim`verii po]i s` pleci \n Irlanda.
Oh, ce cuvinte minunate! Acas`, \n Irlanda, ]ara familiei
tat`lui meu!
Dup` plecarea lui Reggie r`m`sei gânditoare. |mi \ntorsesem
privirea de la figura nelini[tit` a lui Sam [i de la c`r]ile lui, care
ocupau deja tot spa]iul disponibil din cas`.
Sam [i c`r]ile lui!
30 LUCY WALKER

Undeva \n adâncul sufletului meu [tiam c` Sam apar]inea

unei alte lumi, la care eu nu aveam acces, iar el nu putea
\n]elegea lumea mea. Când plecase luni diminea]` la
Universitate, alesese deja modul \n care va ar`ta via]a
noastr`: va fi mereu „la Universitate”, chiar dac` st`tea lâng`
mine.
Timp de câteva s`pt`mâni st`tusem pe marginea pr`pastiei,
când Reggie Arbuthnot, marinarul englez, \mi aruncase o
frânghie de salvare. S` m` duc acas`, \n Irlanda!
Toat` lumea \n Irlanda era nebun`, ca tat`l meu [i ca prietenii
lui din Pepper Tree Bay. Ca Denney [i pu]in ca Gerry… Da, când
va veni prim`vara, m` voi duce acas` \n Irlanda.
Aveam \n minte figura frumoas` a Laurei [i temperamentul ei
irlandez, ca [i pe cea a lui Danny Montgomery, so]ul ei. B`rbatul
cu voce blând`, tot timpul cu biciul de c`l`rie dup` el. |ncepui
s` râd amintindu-mi de ei. Era prima oar` dup` multe
s`pt`mâni.
A doua zi diminea]` m` sim]eam mai bine, iar ziua urm`toare
primii o scrisoare de la Ministerul Educa]iei, \n care eram
\ntrebat` dac` sunt dispus` s` m` duc la o [coal` din
Wimbledon, ca profesoar` suplinitoare, pentru o s`pt`mân`.
Dac` eram dispus`? Am zburat spre acolo.
Era o diminea]` mohorât` de decembrie \n ziua \n care m-am
\ndreptat spre gara Waterloo s` iau trenul spre Wimbledon.
Eram \nconjurat` de lume gr`bit`, care se \ndrepta spre locurile
de munc`. Aceasta era lumea muncitorilor londonezi, iar eu
eram una dintre ei.
|n Wimbledon \ntrebai un poli]ist care este drumul spre
[coal`. El m` privi de la \n`l]imea lui impresionant` [i st`tu un
pic pe gânduri.
SÂNGE IRLANDEZ 31

– Prima la stânga, a doua la dreapta [i apoi a doua la stânga

[i a]i ajuns. Pute]i s` repeta]i ce v-am spus?
Repetai cu con[tiinciozitate.
– Foarte bine, repeta]i \n gând pân` acolo [i ve]i ajunge \n
siguran]`, \mi zâmbi el, cu grija p`rinteasc` a unui poli]ist
englez.
Plecai \n josul str`zii, repetând \n gând indica]iile.
Era o [coal` frumoas`, o cl`dire nou`, a[ezat` \n mijlocul
unor câmpuri verzi.
Directoarea era \nalt`, frumoas` [i foarte ferm`. D`du mâna
cu mine, m` \ntreb` de unde vin [i m` conduse \n sala de clas`.
Aveam \n fa]` patruzeci de fete [i b`ie]i care citeau minunat [i
cântau ca ni[te privighetori.
E tot ce-mi aduc aminte din acea prim` zi, cu excep]ia
faptului c` eram foarte nervoas` [i voiam s` impresionez.
Dup` numai trei zile am primit o nou` scrisoare, \n care mi
se cerea s` m` duc la o \ntâlnire cu pre[edintele consiliului
director de la [coala St. Hilda, din Denmark Hill. I-am ar`tat
aceast` scrisoare directoarei de la [coala \n care eram
suplinitoare, iar ea \mi spuse:
– Trebuie s` v` duce]i imediat. S-ar putea s` vi se ofere
[ansa unei slujbe permanente, iar aici nu ave]i decât o
s`pt`mân`.
A[a c` \mi pusei haina, p`l`ria [i pornii spre Denmark Hill.
|ntr-un fel, [tiam c` voi lua aceast` slujb`. Norocul mi se
schimbase [i tot ce era irlandez \n mine credea \n noroc.
Oare cum s` ajung la pre[edintele consiliului director? m`
\ntrebai, o dat` ajuns` la fa]a locului. {tiam c` e pastor, iar
cl`direa \n fa]a c`reia m` aflam era solid`, cu dou` por]i imense
[i o u[` mic`, de lemn. Am ocolit cl`direa, \ncercând s`-mi dau
seama cum s` intru. {tiam deja c` \n`untru erau biserica, [coala
32 LUCY WALKER

[i casa parohial`. |n timp ce st`team pe gânduri, o siluet`

\mbr`cat` \n negru ie[i pe u[a cea mic`, deschise una dintre
por]i [i disp`ru \n`untru.
F`r` s` mai stau pe gânduri, intrai dup` el. Aceasta era
biserica. Era \ntunecat`, dar frumoas` [i de undeva r`suna o
muzic` \n surdin`. Preotul ap`ru din nou. Era de \n`l]ime medie,
robust [i obâr[ia irlandez` era scris` pe figura lui.
– M` c`uta]i? \ntreb` el.
Nu [tiu dac` era vocea sau figura lui, dar m` sim]ii cuprins`
de bucurie.
– Sunte]i pastorul?
– Da.
C`utai \n buzunar scrisoarea pe care o adusesem cu mine,
dar o recunoscu \nainte s` spun ceva.
– A[adar vre]i s` m` vede]i \n leg`tur` cu [coala, nu-i a[a?
Bine, dar intra]i s` vede]i mai \ntâi biserica.
M` conduse \n`untru. |[i f`cu semnul crucii \n fa]a altarului,
apoi \ncepu s`-mi povesteasc` diverse am`nunte legate de
arhitectur` [i decora]ii. Chiar \n \ntuneric, biserica era minunat`.
Era ceea ce [tiam c` se nume[te „biserica de sus”, dar nu
v`zusem niciodat` a[a ceva. Nici m`car nu [tiam prea bine ce
vrea s` \nsemne aceast` expresie, cu toate c`-mi aminteam c`
enoria[ii bisericii noastre povesteau ceva despre ea.
Pastorul p`ru c`-mi cite[te gândurile.
– Presupun c` face]i parte din „biserica de jos”, spuse el, cu
toate c` nu-mi dau seama de ce se folose[te termenul „jos”
pentru ceva care are de-a face cu Dumnezeu.
– Nu [tiu prea bine din ce fel de biseric` fac parte, m`rturisii.
Tat`l meu e irlandez din County Meath, iar eu am fost educat`
de surorile anglicane care au [coli \n Australia.
SÂNGE IRLANDEZ 33

– Surorile anglicane! exclam` el, vizibil \ncântat. Veni]i cu

mine, vreau s` v` ar`t ceva.
M` conduse spre un zid pe care erau expuse picturi cu
patimile lui Iisus. La vederea lor, scosei o exclama]ie de
pl`cere.
– Sunt la fel, chiar la fel. Erau \n capela noastr` de la [coal`.
Una dintre surori le-a f`cut [i ni le-a trimis \n Australia.
– Desigur, e vorba despre aceea[i persoan`. E o artist` foarte
talentat`.
M` sim]ii cuprins` de un brusc dor de cas`, iar pastorul p`ru
s`-mi citeasc` din nou gândurile.
– Va fi o pl`cere pentru dumneavoastr` s` veni]i \n biseric`,
\mi dau seama. E o zi mare cea \n care a]i ajuns aici. E greu
s`-i faci pe profesori s` vin` la biseric`, dar \n cazul
dumneavoastr`, dac` nu v` aduce Duumnezeu, o vor face
surorile anglicane.
Am aprobat cu un semn din cap.
– S` mergem \n [coal`, propuse el.
|l urmai, str`b`tând podeaua de piatr` [i urcând pe ni[te sc`ri
\ntortocheate. Curând, ajunser`m \ntr-o sal` de clas`.
|ntunericul disp`ruse, iar \n`untru trosnea un foc vesel. Pe
pere]i, de jur \mprejur, erau desene, iar clasa era \mpodobit` [i
cu un pom de iarn`.
O femeie \nalt` veni spre noi. Figura ei era blând`, dar
serioas` [i foarte palid`.
– Bun` diminea]a, p`rinte, spuse ea.
Nu m` privea pe mine, ci \l fixa pe pastor cu o expresie
dezaprobatoare. Copiii se ridicar` \n picioare.
– Bun` diminea]a, domni[oar` Anderson. Bun` diminea]a,
copii!
34 LUCY WALKER

– Bun` diminea]a, p`rinte Reilly.

– Aceast` doamn` vine din Australia, spuse pastorul.
Domni[oara Anderson \mi strânse mâna, apoi se \ntoarse
spre copii, spunându-le c` pot s` se a[eze. Pastorul \mi [opti:
– Am cam [ocat-o!
Ochii lui str`luceau.
– Din Australia, le spuse el copiilor, f`când un gest larg din
mân`. A c`l`torit peste o jum`tate de lume.
Strecurându-[i mâinile sub sutan`, se cl`tin` pe c`lcâie,
urm`rind s` vad` ce efect avuseser` cuvintele lui asupra copiilor.
Ei r`m`seser` mu]i, cu ochii mari.
– Doamna Richardson a venit pentru slujb`? \ntreb`
domni[oara Anderson.
|mi era clar c` nu era de acord cu pastorul. Oare aceasta
\nsemna c` nu e mul]umit` nici de faptul c` sunt
australianc`?
– Da, desigur, r`spunse pastorul. A fost educat` de surorile
anglicane. Ce crezi despre asta, domni[oar` Anderson? Cea mai
important` dintre referin]ele ei este de la un episcop.
|n ochii femeii \ncepuse s` str`luceasc` interesul.
– O voi chema pe doamna Illington-Wharton, spuse ea [i ie[i
repede.
– A plecat s` ]in` un sfat cu doamna Illington [i nu mai [tiu
cum. N-ar fi de acord cu dumneavoastr` dac` ar crede c` v` plac,
\mi [opti el cu un aer conspirativ. Dar referin]a de la episcop e
prea puternic`. Ca s` nu mai vorbesc despre surori…
Femeia se \ntoarse cu o doamn` enorm`, atât de demn` [i de
intimidant`, c` era de mirare c` un b`rbat a avut curaj s` se
apropie de ea, chiar doar s` se prezinte. Avea ni[te din]i mari,
proeminen]i, de o albea]` nefireasc`.
SÂNGE IRLANDEZ 35

Dup` prezent`ri, pastorul se retrase câ]iva pa[i, pref`cându-se

nu foarte \ncântat de mine. Doamnele m` \ntrebar` despre
Australia, despre experien]a mea la catedr`, despre s`n`tate [i
despre so]ul meu. Erau foarte atente la detalii. M` \ntrebar` [i
despre episcop, apoi m` rugar` s` le ar`t referin]ele. Dup`
aceasta, ne salutar`m politicos [i ne d`dur` practic afar`, pe
mine [i pe pastor.
– Vede]i ce spuneam? m` \ntreb` el.
Nu vedeam, pentru c` nu-mi spusese mare lucru, dar r`m`sei
t`cut`.
– Ve]i primi slujba, m` asigur` cu un zâmbet. Veni]i la casa
parohial` \n aceast` sear` la [apte. O s` adun directorii.
Brusc, f`r` prea multe cuvinte, d`du din cap [i disp`ru pe o
u[` mic`. B`nuiam c` aceasta ducea la casa parohial`.
M` \ntorsei seara. |ncepusem s` b`nuiesc motivele pentru
care domni[oara Anderson nu-l pl`cea pe pastor. Ea era foarte
ordonat` [i curat`. Biroul din casa parohial` era o mare de
reviste, imnuri [i tot felul de hârtii. Copiii pastorului, doi la
num`r, st`teau \n mijlocul camerei pe covor, \mp`turind ni[te
acte pe care le b`gau apoi \n plicuri.
Consiliul directorilor era alc`tuit din dou` doamne \n vârst`,
care sorbeau fiecare cuvânt al pastorului cu adora]ie, m`celarul
din localitate [i domni[oara Anderson.
Ea se afundase \ntr-o mu]enie demn`, \nvins` chiar \nainte de
\nceperea \ntâlnirii. Nu [tiu dac` m` dorea pentru post, dar era
clar c` majoritatea era \n favoarea mea, pentru c` pastorul m`
alesese pe mine.
M` \ntrebam cine erau ceilal]i care depuseser` cereri [i de
ce fusesem eu alegerea pastorului. Nu credeam c` surorile
anglicane sau episcopul aveau ceva de-a face cu alegerea lui.
36 LUCY WALKER

Prezentase referin]ele mele \n fa]a consiliului, dar \n privirea

lui era o lic`rire ciudat`, de fiecare dat` când m` privea.
Vineri primii o scrisoare de la pastor:
„Sunte]i numit` profesoar` la [coala St. Hilda. Cum arat`
scrisul dumneavoastr` de mân`? Nu mi-a]i dat decât texte
dactilografiate.”
– Sam, \l rugai pe so]ul meu, scrie tu r`spunsul pentru mine.
El avea un scris frumos, limpede, caligrafic, pe când al meu
era [ocant. O dat`, directoarea Liceului Pedagogic st`tuse \n
spatele meu \n timp ce scriam la tabl`. Comentariul ei fusese:
– Ai cel mai urât scris pe care l-am v`zut.
Desigur c` Sam era prea cinstit s` scrie \n locul meu, dar
Gerry, care n-avea mustr`ri de con[tiin]`, o f`cu.
Dezaprobarea lui m` f`cea s` m` simt prost, la fel ca gândul
la ceilal]i care ceruser` postul.
– Economia acestei ]`ri se bazeaz` pe \ntreprinderi private,
spuse Gerry, citându-l pe Reggie. Fiecare trebuie s` lupte pentru
sine.
– Presupun c` am avut noroc, spusei eu.
– De unde noroc! interveni Reggie. Asta nu-i decât o scuz`
pentru supersti]ii. Ai ceva pe care pastorul \l dore[te. Despre ce
e vorba, vom afla pe parcurs.
 Capitolul 3

S`pt`mâna urm`toare ne mutar`m la Clapham Common,

dup` un bun r`mas sentimental spus lui Alice. Mama ne scrise o
scrisoare, \n care ne povestea \ngrijorat` c` avusese o menajer`
din aceast` localitate [i c` era \ngrozitor de ne\ngrijit`.
|i r`spunser`m imediat, asigurând-o c` n-are de ce s` se
team`, deoarece locuiam \ntr-o pensiune ]inut` de un sco]ian,
unde era incredibil de curat.
Ni se g`teau dou` mese pe zi [i, pentru c` Sam ajungea
mereu dup` nou` seara, mâncarea i se p`stra cald`, \n cuptor.
Pentru masa de prânz luasem pâine, pe care puneam unt,
ascuns` \n spatele u[ii. N-aveam voie s` aveam mâncare \n
camere, iar sco]ianul nu era de clintit \n aceast` privin]`.
Sâmb`ta luam ceaiul la ora cinci. Acesta era \nso]it de
un ou fiert cu pâine pr`jit`, dou` felii de pâine cu unt [i
gem [i o pr`jitur`. Puteam s` mai cerem a doua cea[c` de
ceai.
Reggie [i Gerry veniser` \ntr-o zi la ceai, dar la plecare
intraser` la un restaurant, unde \[i luaser` ceva de mâncare.
38 LUCY WALKER

{tiam c` mâncarea nu era de-ajuns pentru Sam. Dar nu

mi-am f`cut griji decât mult mai târziu. Eu renun]asem la fumat
[i \ncepusem s` m` \ngra[, a[a c` nu m` deranja mâncarea mai pu]in`.
Reggie plecase din nou spre Australia, a[a c` Gerry plec` s`-i
fac` vizita promis` Laurei. Ne scrise c` pe mesele din
Magillicuddy sunt din bel[ug lapte, ou`, smântân` [i carne de
pas`re.
Via]a mea la St. Hilda \ncepuse \ntr-o atmosfer` conspirativ`,
creat` de pastor. Eu nu prea [tiam despre ce era vorba. Vinov`]ia
pe care o sim]eam fa]` de profesorii englezi care nu primiser`
slujba m` f`cea s` muncesc pân` la epuizare. Pân` [i Sam era
iritat de atitudinea mea.
– Ai c`p`tat un complex, spuse el. Ar trebui s` accep]i situa]ia
\n mod realist.
Cu toate c` nu i-am spus, avea dreptate. Din dorin]a de a le
impresiona pe domni[oara Anderson [i pe doamna Illington-
Wharton, f`ceam mult mai mult decât era cazul. Dac` una dintre
ele sugera c` ar fi bine s` exersez cu elevii pictura peisajelor, \n
câteva zile umpleam pere]ii [colii cu peisaje, pân` când una
dintre ele sugera s` trec la alt stil. Dac` voiau s` fac mai mult`
gramatic`, toat` ziua nu f`ceam decât acest lucru.
Când m-au \ntrebat de ce predau atât de mult` gramatic`,
le-am spus c`-mi face bine la spate. M-au privit cu uimire, pân`
când le-am povestit despre solu]ia pe care mi-o d`duse unul
dintre profesorii de la Liceul Pedagogic pentru a-mi \ndrepta
spatele. Pe lâng` urcarea sc`rilor pe vârfuri, m` \nv`]ase s` intru
\n clas`, s` m` a[ez lâng` perete, cu c`lcâiele lipite de el, s`-mi
trag umerii \n spate [i s` stau a[a cât timp predau gramatic`.
– Bine, \ntrebase domni[oara Bernard, o femeie fragil`, care
nu vorbea decât foarte rar, dar preda]i gramatic` de trei ori pe zi
doar pentru binele spatelui?
SÂNGE IRLANDEZ 39

– Nu, dar \n cazul \n care predau de trei ori pe zi gramatic`,

\ncep s` ador gramatica. Pe lâng` faptul c` trebuie \nv`]at` de
copii, \mi mai face [i bine la spate.
Când m` priviser` cu toatele f`r` s` spun` nimic, ad`ugasem,
pe un ton defensiv:
– Medicul de la Prim`rie mi-a spus c` am spatele drept. Dac`
n-a[ fi urmat sfatul profesorului, n-a[ fi ajuns \n aceast` situa]ie!
Sunt sigur` c` erau de p`rere c` vorbesc prea mult. Toat`
lumea era de aceast` p`rere, pân` [i Sam. A[a c` nu m-am
sup`rat.
– Ar trebui s` le vede]i pe Gerry [i pe Denney, le-am spus. Cu
ele, nu mai po]i s` mai adaugi un singur cuvânt \ntr-o
conversa]ie.
Ele cl`tinaser` din cap, iar domni[oara Anderson propusese
s` se sune de intrare.
Cu pastorul, era cu totul alt` poveste. |ntr-o dup`-amiaz` m`
hot`râsem s`-i fac o vizit`. M` ]inusem de cuvânt [i fusesem des \n
biseric`, dar nu m` putusem duce la spovedanie. Cu toate c`-i
spuneam pastorului „p`rinte Reilly”, ca to]i ceilal]i, tot nu m`
adaptasem la biserica englez`. Voiam s`-i explic despre ce e vorba.
Tocmai ie[ea pe u[` când am ajuns la el.
– Sunte]i ocupat, p`rinte? Pot s` vin s` v` v`d?
– Sunt \ntotdeauna ocupat, dar po]i oricând s` vii. Haide s`
bei un ceai cald.
Intrar`m \n casa parohial` [i apoi \n cabinetul lui. Era clar c`
nici una dintre hârtiile de pe birou nu fusese luat`.
– Mai \ntâi s` ne ocup`m de ceai!
Puse ceainicul pe foc, apoi se a[ez` la birou.
– Ia loc, spuse el, ar`tându-mi un fotoliu de piele jos [i uzat.
Cum vrei ceaiul? Sper c` fierbinte, negru [i tare, a[a cum \i place
oric`rui irlandez.
40 LUCY WALKER

– Da, mul]umesc. Unde sunt copiii, p`rinte?

– Cu mama lor pe undeva. Nu \ntreb unde. Nimeni nu-mi
spune, oricum. Din cauz` c` uit. A[a c` nu se mai obosesc s`-mi
spun`. Ei, cum merge cu [coala? Cum e cu domni[oara Anderson
[i cu doamna Illington nu mai [tiu cum?
– De ce nu m` \ntreba]i niciodat` despre domni[oara
Bernard, p`rinte? Mi se pare c` uita]i de ea.
– N-am nici o treab` cu ea, e o cre[tin` bun`.
– {i celelalte nu sunt?
Ochii lui str`lucir`.
– Câteodat` cred c` Dumnezeu are nevoie de ceva ajutor cu
copiii lui.
Nu \ndr`znii s` insist. Oare ce se petrecea \ntre pastor [i
profesoare? N-a[ afla niciodat` de la t`cuta domni[oar`
Anderson sau de la impenetrabila doamn` Illington-Wharton.
– {i cum se \n]elege [coala cu tine? \ntreb` pastorul.
– Nu prea [tiu, p`rinte. Nu-i \n]eleg, iar ei nu m` \n]eleg pe
mine.
– Ce e de ne\n]eles?
– P`i, când le-am povestit copiilor despre tarantulele care
c`deau de pe pere]i [i se rostogoleau \n camer`, nu m-au crezut.
Când le-am spus c` erau mari cât palma mea, ar`tau de parc`
voiau s` \nceap` s` se roage pentru mine.
– }i-au spus c` nu te cred?
– Oh, nu. Sunt prea bine crescu]i s` fac` asta. Doar m-au
privit, iar ochii lor p`reau s` spun`: „Dac` trebuie s` ne spun`
pove[ti, de ce nu ne spune unele pe care s` le credem?”
– |n]eleg.
|[i turn` \nc` o cea[c` de ceai [i mi-o umplu [i pe a mea.
SÂNGE IRLANDEZ 41

– {i sunt tarantule la fel de mari ca palma ta?

– Sunt sute de tarantule, iar o dat` am v`zut una mare cât
palma.
– Asta e, obiceiul irlandezilor de a exagera. Le place prea
mult s` spun` pove[ti, zâmbi el. {i mie \mi place. Bunul
Dumnezeu m` iart`, atâta vreme cât plec de la un fapt real.
– Cred c` [tiu ce vre]i s` spune]i.
– Dar ce nu \n]elegi?
– De exemplu… ezitai eu. {ti]i solda]ii aceia care stau de
gard`? N-am \n]eles niciodat` de ce o fac. De ce nu se pun statui
\n locul lor? De exemplu, este statuia lui Charles I, care e atât de
frumoas`. L-am \ntrebat pe Sam, care [tie atât de multe, de ce nu
pun [i \n locul acelor solda]i care stau degeaba ni[te statui.
– Iar el ce ]i-a r`spuns?
– Mi-a spus: „Nu mai fi atât de logic`, Magillicuddy”.
– De ce \]i spune a[a?
– A[a se nume[te localitatea \n care se afl` casa tat`lui meu,
\n Irlanda. O s` m` duc acolo la prim`var`. Sam m` tachineaz`
tot timpul.
– Le-ai povestit despre solda]i [i profesoarelor?
– Da, r`spunsei eu ru[inat`.
– Ele ce-au spus?
– P`i, se pare c` \ntotdeauna vorbesc la sfâr[itul pauzei, iar
ele stau [i se uit` mine, iar domni[oara Anderson spune: „Cineva
s` sune de intrare!”
Pastorul \ncepu s` râd`, pân` când \i ap`rur` lacrimi \n ochi,
pe care le [terse cu dosul palmei.
– De aceea nu le \n]elegi?
– Tot timpul sun` de intrare, spusei. Când conversa]ia devine
mai interesant`, cineva se ridic` [i sun` de intrare.
42 LUCY WALKER

Pastorul râdea cu atâta poft`, \ncât \[i puse ceai pe sutan`.

Când se lini[ti, f`cu semnul crucii asupra mea.
– Du-te \n pace, copila mea, spuse el. Poate c` \n vreo doi ani
afli de ce stau solda]ii de gard`. Dac` da, s` vii s`-mi spui [i mie.
Când pastorul m` conduse \n hol, \mi adusei aminte c` nu-i
vorbisem despre ce m` preocupa. Vorbisem doar despre
Irlanda– el povestise ce-[i aducea aminte din copil`rie, iar eu ce
[tiam din pove[tile tat`lui meu.
– Am adus un albatros nelini[tit \n colivia cu porumbei, spuse
el, deschizând u[a. Foarte bine, e exact a[a cum \mi imaginam.
Oare ce voia s` spun`? m` \ntrebai.

***

|n prim`var`, nu reu[ir`m s` ajungem \n Irlanda. |n schimb,

veni mama \n vizit`. Nu avea bani, dar \ntr-un fel sau altul reu[ise
s` se descurce [i s` ajung` \n Anglia.
Se \ntâmplase \n felul urm`tor.
Când locuiam \n Pepper Tree Bay, mama avea grij` de o vac`.
Dup` ceva timp, devenise expert` \n vaci, putând s` spun` care
vac` e mai bun`. Reu[ea s` spun` [i cum sunt oamenii, privind
vacile acestora.
|ntr-o zi, când \[i vedea de ocupa]ia ei de sor` medical` la
cabinetul [colii, dup` ce tata murise [i noi devenisem foarte
s`raci, ajunsese la un l`ptar care locuia lâng` o mla[tin`. Era ceva
\n leg`tur` cu unul dintre copiii acestuia, care trebuia s` fac`
opera]ie de amigdalit`. B`rbatul nu avea timp s` vin` la [coal`,
iar so]ia lui nu-[i putea l`sa singuri copiii, a[a c` mama hot`râse
s`-i caute ea. Când ajunsese acolo, l`ptarul aduna vi]elu[ele,
preg`tindu-le pentru vânzare. Nu [tiu dac` mama fusese de vin`,
SÂNGE IRLANDEZ 43

sau era vina lui, dar \n timpul discu]iei destul de agitate, una
dintre vi]ele ajunsese s` se loveasc`. Acest lucru \l \ngrijorase
peste m`sur` pe b`rbat. Mama fusese [ocat`:
– V` pas` mai mult de vaci decât de copilul dumneavoastr`,
spusese ea.
– Uita]i despre ce e vorba, r`spunsese el. Vacile \nseamn`
mâncare pentru copiii mei. Pute]i s`-mi spune]i cum a[ putea s`
duc fata la spital, s` pierd timpul pe acolo, a[teptând câteva ore
pân` când un medic se uit` la ea [i s` am grij` [i de vaci?
|n]elegând punctul lui de vedere, mama r`m`sese t`cut`. Nu
era prima oar` când \ntâlnea o familie care nu-[i putea duce
copilul la spital din cauza treburilor. Se \ntorsese \n cas`,
chemase un prieten care s-o ajute [i s-o duc` la spital \mpreun`
cu fata. Dup` câteva ore de a[teptare, fata fusese internat`. O
vizitase [i dup` opera]ie, apoi o dusese tot ea acas`.
– Pentru c` m-a]i ajutat, spusese b`rbatul, v` dau vi]eaua
aceea care a fost r`nit` [i pe care nu mi-a cump`rat-o nimeni,
pentru c` nu m-au crezut c` nu e beteag`.
– Dar nu pute]i s-o p`stra]i? N-are nimic, am v`zut [i eu când
a fost lovit`.
– Nu pot, dar v-o dau \n dar [i Dumnezeu s` v` binecuvânteze.
A]i f`cut un lucru minunat pentru mine [i pentru fiica mea.
– |n acest caz, v` mul]umesc, spusese mama.
Vaca se f`cuse bine [i, dup` câ]iva ani, f`cuse un vi]el. Mama
avea mare grij` de aceste animale. Când hot`râse s` vin` la noi,
vânduse mai \ntâi cele dou` animale. Aflase de la o cuno[tin]` c`
ac]ionarii firmelor de panifica]ie pot s` c`l`toreasc` pe vapoarele
companiei, iar biletul era chiar ieftin. Prin urmare, cu o parte din
banii lua]i cump`rase mai multe ac]iuni la una dintre aceste
companii, iar \n ianuarie se \mbarcase pe un vapor cu destina]ia
Fremantle.
44 LUCY WALKER

Avea concediu [ase luni [i primise [i ni[te scrisori de

recomandare impresionante. |narmat` cu toate acestea, cu
dou`zeci de lire \n buzunar, ajunse cu bine \n Anglia.
– Dar cum te vei \ntoarce? strigar`m \ntr-un glas eu [i Sam,
ajun[i \n micul apartament din Lessar Avenue.
Venirea mamei ne f`cuse s` ne mut`m, gândindu-ne c` ne
putem permite \n trei. Oricum, fusesem bucuro[i s` p`r`sim
pensiunea sco]ianului, mai ales pentru c` nu mai trebuia s`
ne ascundem cu pâinea \n dulap, dac` voiam s` mânc`m
ceva.
Oh, eram chiar ferici]i s` putem t`ia pâine \n buc`t`ria
propriei case!
– Va trebui s`-mi câ[tig banii pentru \ntoarcere, spuse mama.
– Dar ai cincizeci de ani! Nu mai e[ti o feti[can`!
– Vom vedea, zâmbi ea. Exist` \ntotdeauna o solu]ie.
O credeam, pentru c` g`sea \ntotdeauna o cale de ie[ire din
cele mai mari dificult`]i.
Pentru \nceput, \[i g`si foarte repede o slujb` la Serviciul de
Asisten]` Medical` pentru Copii.
– Nu e corect, \i spusei lui Sam. N-a avut nici o problem`
s`-[i g`seasc` ceva de lucru. Uite prin câte a trebuit s` trec eu!
– N-ai hot`rârea mamei tale, zâmbi el. Ea nu renun]`
niciodat`.
Aveam o singur` nelini[te: aceea c` nu puteam vorbi despre
mama [i slujba ei la [coal`. Desigur, era vina episcopului, care
scrisese \n scrisoarea de recomandare lucruri minunate despre
p`rin]ii mei, care-[i dedicaser` via]a [colii. Numai c` nu scrisese
nimic despre ultimii ani, \n care familia se luptase s`
supravie]uiasc`, ajuns` aproape \n pragul s`r`ciei. Despre
mama, care trebuia s` munceasc` pentru a tr`i.
SÂNGE IRLANDEZ 45

Nu vorbisem despre aceste lucruri nici m`car pastorului.

Acum eram \ngrijorat` c` prezen]a mamei va strica echilibrul pe
care \l creasem, mai ales din cauz` c` St. Hilda era una dintre
[colile care intrau \n sectorul mamei.
– Mam`, \n ziua \n care te trimit la [coala mea, s` spui c` e[ti
bolnav`.
|mi promise imediat c` a[a va face.
– Nu-mi e ru[ine cu tine, sunt chiar mândr` de tot ce faci. Dar
scrisoarea episcopului e foarte important` pentru cariera mea,
iar el n-a spus nimic despre ce s-a \ntâmplat dup` dispari]ia tatei.
Din scrisoare, ai crede c` episcopul \nc` vine s` stea cu noi.
– N-au mai venit, nici unul dintre ei, spuse mama, cl`tinând
din cap. Au plecat [i ei, o dat` cu tat`l t`u.
– Bine, dar episcopul se dovese[te folositor acum, interveni Sam.
– Da, uite \n ce situa]ie jenant` m-a pus! exclamai cu
indignare.
– Eu numesc acest lucru s`-]i vezi propriile gre[eli \n altul,
zâmbi so]ul meu, cu o sclipire \n ochi.
– Ei, bine, tu ce-ai face? \l \ntrebai.
– Exact ce faci [i tu, Magillicully. {i ce face mama ta, de[i nici
pe jum`tate la fel de bine!
Drept r`splat` pentru cuvintele lui, \i f`cur`m un ceai
fierbinte [i tare, specific irlandez.
|ntre timp se \ntorsese [i Gerry din Irlanda, dar refuzase \n
continuare s` stea cu noi.
– Po]i s` stai cu mama, \ncercai s-o conving.
– Sfor`ie.
Mama se \nro[i de jen` [i sup`rare.
– Nu-i adev`rat, spuse ea.
– Nu e[ti treaz` s`-]i dai seama, r`spunse Gerry. Oricum, nu
e decât un pretext. S-o l`s`m a[a.
46 LUCY WALKER

Era destul de greu s` tr`im \ntr-un apartament, dar era mai

cald, mai confortabil [i mâncam mai bine. Abia acum \ncepusem
s`-mi fac probleme c` Sam nu fusese bine hr`nit.
– Dumnezeule! exclamase el, a trecut de mult.
– Ar fi trebuit s`-mi dau seama.
Drept pedeaps` pentru neglijen]`, \ncepui s`-l r`sf`], \ntr-un
mod care spunea multe despre via]a noastr`. Cu cât m` luptam
s`-l menajez, ca s` aib` timp pentru munc`, cu atât muncea mai
mult. Voiam s`-l cuceresc, dar \l pierdeam, \n spatele por]ilor
Universit`]ii.
Gerry nu c`p`tase destul accent irlandez ca s`-i impresioneze
pe p`rin]ii lui Reggie, a[a c` se al`turase unui grup de actori.
Biata de ea! Cât de mult trebuie s`-l iubeasc` pentru un asemenea
sacrificiu. Nu-i spusesem nimic mamei despre el, nu \nc`.
– M` scute[te de o groaz` de vorb`rie, \i explicai lui Sam.
– Cel pu]in nu e decât o viitoare mam` soacr` care s`-[i fac`
probleme.
Nici Gerry nu-i spusese nimic [i nici nu ne mai vorbise despre
familia lui Reggie.
Din senin, eu [i cu Sam primir`m din partea lor o invita]ie la
cin`, cu ocazia primirii \n vizit` a directorului Colegiului Regal.
Adresa era \n Cadogan Square.
– A, da, spuse Gerry, au luat o cas` \n aceast` zon` pe timpul
iernii. Cred c` apar]ine unei surori a doamnei Arbuthnot.
Mai \ntâi, m` \ntrebai ce s` port. Invita]ia era atât de formal`,
\ncât era clar c` trebuia s` port o rochie formal`. Iar pentru Sam,
neap`rat cravat`. Rochia trebuia s` fie f`r` mâneci, iar numai
acest gând era suficient s` m` \nghe]e. Cu acest gând, scotocii
printre haine [i g`sii o vest` de lân`, pe care s-o port sub rochie.
Ajun[i \n casa gazdelor, constatar`m c` aceasta avea \nc`lzire
central`, iar eu m` topeam de cald.
SÂNGE IRLANDEZ 47

Totul era impresionant, plecând de la livreaua servitorilor,

pân` la covorul de pe sc`ri [i camerele \n care fuser`m primi]i.
M` sim]eam prost gândindu-m` la posibilitatea ca gazdele s` nu
fie \mbr`cate formal.
Menajera care \mi lu` hainele era rece ca ghea]a [i \n]epat`.
Cu toate c` \ncepuse s`-mi fie cald, \mi era team` s`-mi scot vesta
de fa]` cu ea. Privirea ei \nghe]at` putea z`ri marginile uzate ale
acesteia.
|mi era team` c`, dac` purtam haine nepotrivite sau spuneam
ceva nelalocul lui, riscam s`-i facem o imagine [i mai proast` lui
Gerry \n fa]a p`rin]ilor iubitului ei.
Imaginea tat`lui meu \mi veni \n minte [i parc` \i auzii vocea
care ne spunea foarte des: „Dac` ai curaj, nu-]i va fi team` s` fii
onest. Dac` e[ti politicos, \]i vei onora [i vecinii [i pe tine \nsu]i”.
|mi ridicai b`rbia, hot`rât` s` fiu demn` [i m` \ndreptai spre salon.
P`rin]ii lui Reggie erau elegan]i, ea purtând o rochie f`r`
mâneci, iar el costum. Ne strânser` mâinile cu destul` c`ldur`,
apoi ne conduser` spre ceilal]i invita]i.
Sim]eam u[urarea lui Sam, care era mul]umit c` eram
\mbr`ca]i satisf`c`tor.
Datorit` profesiei lor [i pasiunii so]ului meu pentru via]a
academic`, directorul Colegiului Regal [i so]ia lui, profesoar` de
istorie medieval`, \l luar` imediat cu ei.
Eu r`m`sei s` m` \ntre]in cu familia Arbuthnot cele câteva
minute dinainte de mas`.
Mama lui Reggie era o femeie frumoas`, elegant` \n rochia de
satin alb, purtând la gât un [irag de diamante. Pe umeri purta o
hain` din blan` de vulpe argintie. P`rul ei era negru, iar pielea
alb`. Avea ochi alba[tri, iar \n lucirea lor \nghe]at` descoperii o
urm` de rezerv`.
So]ul ei era \nalt, politicos [i t`cut.
48 LUCY WALKER

Dup` câteva minute, am fost condu[i la mas`, \ntr-o camer`

imens`, luminat` de lumân`ri. Num`rul servitorilor era egal cu
acela al mesenilor, iar mâncarea era delicioas`.
La mas` se discut` despre vân`toarea coco[ilor de munte, iar
noi m`rturisir`m c` nu era un sport pe care s`-l fi practicat, cu
atât mai mult cu cât \n Australia nu sunt coco[i de munte.
– Dar nu sunt câini dingo? interveni doamna Arbuthnot.
Reggie ne-a spus c` a \mpu[cat câ]iva.
– Trebuie s` intri \n interiorul t`rii pentru asta, spuse Sam, [i
mi-e team` c` un b`rbat care se ocup` cu studiul, dac` nu e
geolog sau antropolog, nu ajunge \n acea regiune.
Discutar`m apoi diferen]ele dintre zona s`lbatic` a Australiei
[i cea a Angliei, având grij` s` nu spunem nimic jignitor. Doamna
Arbuthnot spuse c`, dac` vrem s` vedem cum e via]a \n zonele
rurale, ne invit` s` le facem o vizit` la High Wycombe, unde au
o locuin]` de var`.
M` \ntrebam \n gând de ce Gerry nu ne spusese cum sunt de
fapt p`rin]ii lui Reggie [i \n acela[i timp \n]elegeam lupta ei din
toate puterile pentru fiul lor.
M` uitai spre Sam; nu era nimic \n neregul` cu el. Era
cufundat \ntr-o conversa]ie cu profesoara de istorie medieval`.
Numai c` nu terminase de mâncat. Ceilal]i terminaser` deja
primul fel, iar el nu p`rea s`-[i dea seama. |ncercam s`-l ascult
pe director povestind ceva, dar nu m` puteam concentra. De ce
nu-[i d` seama c` to]i \l a[teapt`?
|ncercai s`-i prind privirea. Dar el, de obicei t`cut, era acum lansat
\ntr-o conversa]ie animat`, iar nimic din jurul lui nu-l mai interesa.
|n sfâr[it, un majordom salv` situa]ia. Pentru c` Sam pusese
jos furculi]a [i cu]itul, \l lu` pur si simplu farfuria din fa]`. El nici
un observ`. R`suflai u[urat`, dar \ntâlnii privirea directorului,
care \mi zâmbi.
SÂNGE IRLANDEZ 49

– Tân`rul acesta va avea o carier` academic` str`lucit`, spuse el.

Din fericire, la al doilea fel de mâncare doamna Arbuthnot
\ncepu s` converseze cu Sam, smulgându-l din discu]ia lui.
Dup` mas`, \mpreun` cu celelalte dou` femei, ajunsei \ntr-o
camer` \n care menajera care m` primise adusese toate cele
necesare \mprosp`t`rii machiajului. So]ia directorului se a[ez`
pe un sc`unel, iar menajera, dezgolindu-i gâtul [i partea de sus
a pieptului, o pudr` [i \i ref`cu machiajul cu mare grij`. Dup` ce
termin`, femeia se \ndrept` spre mine. R`m`sei nemi[cat`,
\ngrozit` c` vesta mea de lân` va ie[i la iveal` \n fa]a celor dou`
femei.
– Lua]i loc, spuse ea, f`r` s`-mi lase o cale de sc`pare.
M` a[ezai, dar strânsei rochia la gât.
– Nu trebuie s` te ocupi de gât, spusei. Nu obi[nuiesc s`-mi
dau cu nimic.
– Dar, doamn`…
– M` irit, min]ii. A[a c` te rog s`-mi la[i gâtul \n pace.
Dup` aceea ne mutar`m \n salonul st`pânei casei, stând de
vorb` \n timp ce ni se servea cafeaua.
– {i v` \n]elege]i cu clima? \ntreb` cealalt` invitat`.
– Nu, r`spunsei, nu \nc`. Toat` lumea \mi spune c` trebuie
s` am r`bdare. Dar [i clima din Australia, mai ales din Tasmania,
e considerat` dur` de c`tre europeni.
|i aruncai o privire doamnei Arbuthnot.
– Gerry n-a avut nici o problem` cu clima, ea e mai rezistent`.
Credeam c`, dac` aduc \n discu]ie numele lui Gerry, vom
\ncepe s` discut`m despre ea.
– A, da?
Nu eram prea sigur` dac` s` continuu sau s` tac. Nehot`rârea
mea fu \ntrerupt` de sosirea b`rba]ilor. Sam p`rea \n continuare
50 LUCY WALKER

vorb`re] [i plin de amabilit`]i. Eram sup`rat` pe el pentru c` nu

avusese de \ndurat ce avusesem eu. Coniacul care \nso]ise
cafeaua p`rea s`-l fi \nveselit. De parc` nu-mi era destul s`-mi fac
griji pentru Gerry, acum trebuie s` m` \ngrijorez [i pentru el.
Continuar`m s` vorbim despre lucruri neimportante [i dup`
o or` directorul Colegiului Regal se ridic`, iar noi f`cur`m la fel.
Strânser`m mâinile gazdelor, apoi ie[ir`m.
– S` v` aduc ma[ina, domnule? \ntreb` servitorul.
– N-avem ma[in`, r`spunse Sam, privindu-l cu uimire pe
b`rbat. Nu-i a[a c` n-avem ma[in`, Magillicully? m` \ntreb`, ca [i
cum i-ar fi fost greu s`-[i aduc` aminte.
Z`risem deja \n apropiere dou` taxiuri, a[a c` spusei repede:
– Vom lua un taxi, mul]umesc.
Servitorul f`cu un semn, iar una dintre ma[ini opri \n fa]a
noastr`. Ne deschise u[a, apoi \ntreb`:
– Unde merge]i?
Sam deschise gura s` vorbeasc`. M` temeam de reac]ia
b`rbatului când va auzi \ngrozitorul „Clapman Common”, a[a c`
intervenii:
– La Sloane Square.
M` bucurai câteva clipe de prezen]a mea de spirit, apoi
\n]elesei c` f`cusem o mare gre[al`. Adresa era la câ]iva pa[i.
Ajuns` acas`, dup` ce m` dezbr`cai, aruncai vesta \ntr-un
col]. Câte necazuri putuse s`-mi fac`! Eram tentat` s`-i vorbesc
lui Sam despre ea, dar [tiam c` nu va \n]elege.
– A fost o cin` pl`cut`, murmur` Sam când m` a[ezai \n pat
lâng` el. Sunt ni[te oameni dr`gu]i. M` bucur c` l-am cunoscut
pe directorul Colegiului Regal.
Pl`cerea lui m` f`cu s`-mi dau seama cât sunt de fericit` s`-l
am. Cât de bine se sim]ise printre acei oameni! Cât de \ncântat
fusese directorul de el!
SÂNGE IRLANDEZ 51

Sim]ii cum toat` nelini[tea mea se tope[te. M` \ntinsei lâng`

el [i-mi pusei obrazul lâng` inima lui. Somnul m` cuprinse
repede.

***

Gerry nu spuse nimic despre familia lui Reggie.

– De ce nu ne-ai spus \n ce lux tr`iesc?
– Nu e chiar a[a tot timpul. Aceasta e casa doamnei Angell, iar
servitorii sunt ai ei. E ceva obi[nuit aici, s` \nchiriezi sau s`
\mprumu]i casa altcuiva pentru o perioad`.
– Mie mi-au pl`cut, m`rturisii. Numai c` e ceva ce nu \n]eleg,
o rezerv`. Nu pot s`-mi dau seama de ce, pentru c` sunt foarte
politico[i. Poate pentru c` nu s-a vorbit deloc despre motivul
pentru care eram acolo. Adic` n-au spus nimic despre tine.
– O, nu se face a[a ceva, zâmbi Gerry. Nu se vorbe[te despre
lucruri personale la cin` sau la petreceri.
|ntr-adev`r, nu-i mai \n]elegeam pe englezi. Disperat`, \i f`cui
o nou` vizit` pastorului. |ntre dou` ce[ti de ceai, \i povestii
despre necazurile cu vesta.
– Am avut [i eu probleme cu valetul unui episcop, spuse el,
dar \mi aduceam aminte c` Iisus nu dispre]uia foamea [i
zdren]ele.
– Se pare c`, de câte ori mândria mea e r`nit`, ajung la
dumneavoastr`, spusei.
– |nc` un lucru pe care nu-l avea Iisus.
B`ur`m ceaiul \n t`cere, sim]indu-m` mai lini[tit`.
– Dac` tot a venit vorba despre mândrie, zâmbi pastorul,
sper c` nu le vei povesti profesoarelor despre valetul
episcopului, nu-i a[a?
52 LUCY WALKER

Domni[oara Anderson [i doamna Illington-Wharton erau \n

continuare destul de reci. B`nuiam c` e de vin` prietenia mea cu
pastorul pe care ele, dintr-un motiv necunoscut, nu-l aprobau.
|n afar` de aceast` problem`, totul mergea bine la [coal`. Le
admiram foarte mult pe colegele mele, din punct de vedere
profesional. Pentru ele era destul de important ca elevii s`
citeasc` [i s` socoteasc`, dar cel mai mult puneau accent pe via]a
copiilor, pe construirea unui caracter puternic.
Era totul atât de serios, \ncât câteodat` \mi venea s` râd.
N-am f`cut-o niciodat`, deoarece mi-am adus aminte c` aici se
construiau viitorii cet`]eni britanici. Profesoarele erau ni[te
femei bune, iar bun`tatea lor se vedea \n toate. Era imposibil ca
elevii s` nu fie marca]i de ea.
Una dintre cele mai nepl`cute sarcini era completarea
„registrului pentru lapte”. Laptele era \mp`r]it \n mai multe
categorii de pre]: pentru copiii cei mai s`raci, care \l primeau
gratis, pentru cei care primiser` recomandare medical` [i care
pl`teau jum`tate de pre] [i laptele pentru restul lumii [i pentru
profesori, cu pre] \ntreg. De câteva ori, unul dintre copiii care
luau lapte nu aduseser` banii, iar eu, ca s` nu mai am
complica]ii, pusesem bani de la mine. Pân` la urm`, acest lucru
fu descoperit, iar eu aspru mustrat`.
Domni[oara Anderson, care se ocupa de registre, fu cea care
descoperi, iar mustrarea \n fa]a tuturor fu pentru mine mai grea
decât orice pedeaps`. Privirile dezaprobatoare m` acuzau c`
fusesem motivul distrugerii ordinii [i rutinii [colii.
Timp de câteva luni, nu f`cusem nici o gre[eal`. Eram
mândr` de mine, pân` \ntr-o zi \n care neaten]ia m` puse \n cea
mai proast` situa]ie posibil`, de când venisem \n aceast` [coal`.
|ntr-o zi, dup` ce elevii terminar` masa [i se ridicar`, observai
c` r`m`sese o sticl` de lapte plin`. Oare a cui era? |i verificai pe
SÂNGE IRLANDEZ 53

copii, dar primiser` cu to]ii sticla de lapte. Era imposibil s` fie

una \n plus, nu era nici o gre[eal` \n registru. Apoi \mi amintii c`
Billy Sugden fusese chemat la cabinetul medical [i plecase f`r`
s`-[i bea laptele. Ce gre[eal`! |n câteva secunde domni[oara
Anderson va veni s` verifice laptele [i va descoperi. Nu puteam
ascunde sticla, \n navet` trebuia s` fie acela[i num`r de sticle
goale. Copiii erau deja afar`, iar pa[ii domni[oarei Anderson
r`sunau pe culoar. Turnai repede laptele \ntr-o vaz` pe care o
aveam \n dulap [i pusei sticla goal` \n navet`.
Profesoara b`tu la u[`.
– Voiam s` v` verific sticlele de lapte, spuse ea. Cred c` s-a
f`cut o gre[eal`.
Num`r` sticlele goale, apoi caut` \n catalog num`rul de copii
prezen]i.
– Nu pare s` fie nimic \n neregul`.
Era momentul potrivit s`-mi m`rturisesc gre[eala, dar m-am
n`scut la[`. Dac` n-a[ fi golit sticla, a[ fi putut s` m`rturisesc
faptul c` Billi Sugden nu [i-a b`ut laptele [i s` i-l dau dup`-
amiaz`. Nu fusese decât o mic` neaten]ie: \l l`sasem pe copil s`
plece f`r` lapte.
|ncercai s` g`sesc o solu]ie. |n registre nu era nici o gre[al`,
singurul care putea spune c` nu [i-a primit laptele era copilul,
iar el era acas`.
Nu pot s` spun c` laptele lui e acum \n vaza din dulap.
Laptele era esen]ial pentru s`n`tatea copiilor, de aceea se avea
atâta grij`. O privii pe domni[oara Anderson, [tiind c` mai
degrab` n-ar mânca o s`pt`mân` decât s`-l lase pe un copil f`r`
lapte. Cu toate acestea, eu o f`cusem.
Trecur` mai multe minute, timp \n care ea privi \n jur. Cred
c` vinov`]ia mi se citea pe fa]`. Numai c` t`cusem prea mult timp
ca s` mai pot m`rturisi.
54 LUCY WALKER

|mi pusei haina [i m`nu[ile, dar ea r`m`sese tot pe loc.

Sim]ea c` e ceva \n neregul`, dar nu-[i d`dea seama ce.
– V` duce]i \n parc pentru masa de prânz? m` \ntreb`.
– Da.
Cu u[urare, \mi amintii c` trebuia s` \ncui biroul [i dulapurile
\nainte de plecare. Le \ncuiai repede, [tiind c` laptele era
departe de ochii ei.
– Doamn` Richardson, vre]i s`-mi l`sa]i cheia, v` rog? \mi
ceru ea. Vreau s` m` uit \n cutiile cu registre pe care le ave]i \n
dulap. Stau degeaba [i poate le putem folosi.
Cu o mân` care tremura vizibil, \i \ntinsei cheia.
– Poft` bun`! \mi ur` ea. Nu mai \ntârzia]i, timpul trece atât
de repede…
Ie[ii pe u[`, aruncându-i o privire trist`. |mi sim]eam
picioarele moi, iar pachetul cu mâncare pe care \l scosesem pe
genunchi r`mase neatins.
B`nuise c` e ceva \n neregul`. Oare va descoperi vaza cu
lapte \n dulap? O ascunsesem destul de bine, sau era vizibil`?
Luase registrul de pe mas` [i era clar c`-l va verifica. Numai
c` nu avea ce s` g`seasc`. Singura problem` ar fi s` descopere
vaza \n care pusesem laptele… A, da, ar mai fi [i Billy Sugden
care trebuia s` vin` dup`-amiaz` [i care putea spune c` el nu
[i-a primit laptele.
Pusei pachetul de mâncare \n co[ul de gunoi [i mergând \ncet,
m` \ndreptai spre [coal`. Oare fusese descoperit` gre[eala mea?
Ajungând \n fa]a por]ii, o z`rii pe domni[oara Anderson, care
st`tea de vorb` cu domnul Bellew, directorul [colii vecine.
Figura ei era grav` [i preocupat`. Nu mai e nici o \ndoial`: a g`sit
laptele! Acum vorbea despre acest lucru… E clar, nu mai pot s`
stau aici, trebuie s`-mi dau demisia. |mi voi g`si ceva de lucru,
poate vânz`toare la Woolworth.
SÂNGE IRLANDEZ 55

– A, doamn` Richardson, spuse domni[oara Anderson,

ridicând privirea. Tocmai \i povesteam domnului Bellew despre
lapte.
M` for]ai s` zâmbesc, dar nu m` gândeam decât la faptul c`,
din cauza unei sticle de lapte, Sam nu-[i va mai putea da
doctoratul!
– Nu cred nici o iot` din ce spune domni[oara Anderson,
spuse domnul Bellew râzând. Cred c` l-a b`ut ea pe tot!
– {tiu c` v` place s` glumi]i, domnule Bellew, zâmbi slab
profesoara, apoi se \ntoarse spre mine. A fost vina l`ptarului,
doamn` Richardson. Ne lipseau patru sticle de lapte, pe care nu
le g`seam nic`ieri. Când a venit ceva mai devreme a m`rturisit c`
a spart patru sticle \n drum spre [coal`. |mi pare r`u, dar am fost
nevoit` s`-i fac observa]ie. Ar fi trebuit s` lase un bilet.
– Oh!
– Nu cred nimic, insist` domnul Bellew. Domni[oara
Anderson le-a b`ut pe toate [i e prea \nsp`imântat` s`
recunoasc`. Dumnevoastr` ce crede]i, doamn` Richardson?
– Nu cred c` poate s` bea atât de mult, r`spunsei, cu toate c`
nu [tiam de unde vin cuvintele. Oricum, nu \ncercam s` fiu
amuzant`.
B`rbatul râse din toat` inima.
– Un motiv foarte bun pentru ap`rare, chiar foarte bun.
Dup` plecarea de la [coal`, trebuia s` cump`r ceva de
mâncare, destul de gustos, convenabil ca pre] [i care s` se
preg`teasc` repede. Abia \mi târam picioarele, cople[it` de
oboseal`. Sunt prea obosit`, \mi spusei, totul e prea greu. Nu
mai vreau s` muncesc. Nu mai vreau s` stau \n Anglia.
Acas` totul va fi ca de obicei. |l voi g`si pe Sam stând la mas`,
cufundat pân` peste cap \n matematic`. Serviciul de ceai m` va
a[tepta. El se va ridica [i-mi va spune:
56 LUCY WALKER

– Oh, ai ajuns! Ibricul e gata.

Apoi se va \ntoarce la c`r]ile lui, \n timp ce eu voi face ceaiul.
O s`-l bea cu un ochi \n calcule, iar dac` nu voi avea grij`, \l va
bea fie prea fierbinte [i se va arde, fie f`r` zah`r [i se va \ntreba
de ce nu i-a pl`cut.
La cinci [i cinci minute, va ap`rea mama, spunând:
– M-am r`t`cit din nou. Oare de ce nu se fac h`r]i ale Londrei
pe care s` le \n]elegi?
Ea se r`t`cea \ntotdeauna!
|ntr-adev`r, fu a[a cum \mi \nchipuiam, mai pu]in ora la care
ajunse mama: [ase.
– Mam`, \i spusei disperat`, pân` [i un copil poate s`
\n]eleag` h`r]ile…
– Nu, nu cred c` poate. Oricum, n-au nici un motiv pentru
care s-o fac`. Ai v`zut vreun copil pe str`zile Londrei cu o hart`
\n mân`?
– Locuiesc aici, [tiu foarte bine drumul.
– {i dac` nu-l [tiu, \ntreab`. A[a fac [i eu.
– Dac` \ntrebi, te vei r`t`ci mult mai repede. Cu cele mai
bune inten]ii, oamenii pot s`-]i dea indica]ii gre[ite. {i chiar dac`
]i-ar da indica]ii bune, tot nu [tii s` spui la ce adres` trebuie s`
ajungi.
– Mâine trebuie s` ajung pe strada St. Michael \n Camderwell.
Vrei s-o cau]i pe hart` [i s` mi-o \nsemnezi?
– Nu, mam`. M-am s`turat s` tot desenez str`zi pentru tine.
Uit`-te pe ghidul ora[ului, e u[or de \n]eles.
– |n acest caz, m` voi r`t`ci din nou [i voi \ntârzia. Cum o s`
m` \ntorc la sediu [i s` explic de ce am stat o diminea]` \ntreag`
la o [coal`, când unei surori medicale londoneze i-ar lua o or`?
Brusc, ochii mamei se umplur` de lacrimi.
SÂNGE IRLANDEZ 57

– Oh, e[ti egoist`, Theodora!

Sam se ridic` de la mas` s` aprind` lumina. La cap`tul
puterilor, \ncepui s` plâng [i eu.
– Ei, dar ce ave]i? exclam` el.
Nu puteam s`-i spun. Cum a[ putea s`-i explic so]ului meu c`
e prea greu pentru mama s` se descurce \n Londra, sau c` ast`zi,
la serviciu, f`cusem o prostie \ngrozitoare?
Numai pastorul putea s` \n]eleag`. A doua zi, \i povestii tot ce
se \ntâmplase la [coal`.
– P`rinte, cum am putut s` fac o prostie atât de mare? O s-o
mai pot privi vreodat` \n ochi pe domni[oara Anderson?
– Dragostea, r`spunse el, este \n mare parte mil`. Nu e nici o
\ndoial` \n mintea mea c` lui Dumnezeu i-ar fi mai mil` de tine
decât de ea, deci ar avea [i mai mult` dragoste pentru tine.
Cuvintele lui m` lini[teau \ntotdeauna.
– Când v` duce]i \n Irlanda?
– |n vacan]a de var`, dup` ce mama se va \ntoarce din
Germania. Va face o c`l`torie acolo \n iulie.
– De ce n-o aduci pe mama ta \n vizit`?
– Nu prea cred c` va fi de acord cu o biseric` de acest fel, cel
pu]in nu acum.
 Capitolul 4

Mama continua s` se r`t`ceasc`.

– Nu \n]eleg toate indicatoarele acestea, spunea deseori.
Nepriceperea ei m` \nfuria, cu toate c`, dup` scena \n care
\ncepuse s` plâng`, m` str`duiam s-o menajez. Petrecusem ore
\ntregi ]inându-i lec]ii despre cum se poate descurca \n ora[ cu
ajutorul ghidului. Dar era \n zadar. Hot`râse c` ghidul e de
ne\n]eles [i nu \ncerca s` dep`[easc` acest impas.
{i cu metroul era la fel de r`u.
– Mam`, \i spuneam, cite[te ce scrie acolo: „Urm`ri]i lumina
albastr` pentru direc]ia Piccadilly”. Nu trebuie decât s` urmezi
indica]iile.
– Dar nu pot s` fiu sigur` c` ajung acolo.
|ntr-o zi, \n care aveam liber de la [coal` [i la fel si mama,
hot`râr`m s` plec`m la plimbare pe Oxford Street, a[a c` luar`m
metroul de la Tottenham Court Road.
Pl`cerea mea la fiecare c`l`torie cu metroul era s`-mi imaginez
clipa \n care treceam pe sub Tamisa. Mi se p`rea ceva minunat [i
dac` eram cu mama sau cu Sam, spuneam \ntotdeauna:
SÂNGE IRLANDEZ 59

– Gânde[te-te. Acum, chiar \n aceast` clip`, trecem pe sub Tamisa.

{i Sam p`rea \ncântat, cu toate c` nu [tiam ce se petrece \n
capul lui de matematician. Poate c` m`sura cantitatea de ap` pe
sub care treceam. Mama nu spunea nimic, iar eu nu credeam c`
face altceva decât s` se minuneze de soarta care a adus-o \n
situa]ia de a trece pe sub minunata Tamisa.
A[a c` [i \n aceast` zi, a[teptai \n t`cere momentul preferat.
– Acum, mam`! exclamai, atingându-i bra]ul, acum trecem pe
sub Tamisa!
Lacrimi nea[teptate ap`rur` \n ochii ei [i \[i trase bra]ul din
strânsoarea mea.
– |ntotdeauna faci la fel! Egoisto! Nu vrei decât s` m` chinui!
– S` te chinui? o \ntrebai, uluit`.
– {tii c` sunt \nsp`imântat` [i nu faci decât s` m` sperii mai
tare.
Eram atât de uimit`, \ncât aproape alunecai de pe scaun.
Mama, care nu fusese \nsp`imântat` s` creasc` singur` cinci
copii, nu se temuse de cancerul care \i fusese descoperit la sân
sau de moartea so]ului lui Denney, care str`b`tuse jum`tate de
lume pentru a m` vedea, era \nfrico[at` de trecerea metroului pe
sub Tamisa!
{i, mai r`u, nu [tia c` m` bucur de aceast` clip`. Era sigur` c`
vreau s-o chinui! Oare o s` ne \n]elegem vreodat` una pe
cealalt`?.
|i promisei c` n-o s`-i mai atrag niciodat` aten]ia [i \i propusei
s` \ncerce s` mearg` cu autobuzul.
– Dac` mergi pe podul Vauxhall, po]i s` vezi turnurile de la
Westminster, spusei. Ai toat` Londra la picioare.
– |ntotdeauna am crezut c` „Vauxhall” e o marc` de ma[in`.
Ajunser`m pe Oxford Street, iar mama \[i rec`p`t` veselia. |i
pl`cea foarte mult s` se plimbe prin magazine.
60 LUCY WALKER

Intrar`m \n marele magazin Bourne [i Hollingsworth,

admirând ]es`turile, confec]iile [i broderiile.
– Haide s` mergem [i pe Regent Street, propuse mama. F`r`
s` priveasc` \n jur, se gr`bi spre cea mai apropiat` u[` [i ie[i \n
strad`, se \ntoarse spre dreapta [i porni foarte gr`bit` \n direc]ia
opus` celei \n care voia s` mearg`.
– Pentru numele lui Dumenzeu, mam`, uit`-te pe unde
mergi!
– Nu e nimic \n drumul meu, r`spunse ea, sup`rat`, de parc`
i-a[ fi spus c` a lovit pe cineva.
– Mam`! Pe ce strad` e[ti?
Cuvintele mele o oprir` [i privi dezorientat` \n jur.
– Pe Oxford Street, desigur.
– Nu, nu vezi c` aceast` strad` e mult mai mic`? Nu sunt nici
autobuze.
M` privi dezam`git`.
– Oh, asta \nseamn` c` am plecat \n direc]ia gre[it`.
– De ce nu te ui]i s` vezi unde e[ti când ie[i dintr-un
magazin?
– De unde era s` [tiu c` magazinul are mai mult de o u[`?
– E un magazin mare, chiar [i magazinul de acas`, din Pepper
Tree Bay are mai mult de o intrare.
F`r` s` protesteze, m` urm`.
– }i-am spus c` nu m` pot orienta. Tu ai un talent special,
Theodora. Ar trebui s`-]i fie mil` de cei ca mine.
De fiecare dat` când treceam prin fa]a vitrinelor cu haine de
lux, mama m` \ntreba:
– Nu e frumos, Theodora? N-ar ar`ta minunat pe Vicky?
Trebuie s-o aducem aici când va veni. Ea o s`-[i permit` s`
cumpere.
SÂNGE IRLANDEZ 61

Pe la jum`tatea zilei eram deja s`tul` de mama [i de Londra.

Brusc [i inexplicabil, voiam s` fiu cu Sam. |n loc s` admir
bl`nurile [i bijuteriile, aveam \n fa]a ochilor capul lui plecat
asupra c`r]ilor r`spândite pe mas`. M` gândii la singur`tatea pe
care [i-o asumase.
– Acum, hai s` lu`m autobuzul spre Richmond [i s` vedem ce
mânc`m la prânz, spuse mama, neobosit` ca de obicei.
– Nu, eu m` duc acas`. Sam e r`cit [i vreau s`-i prepar o
b`utur` cald`.
Mama m` privi ne\ncrez`toare.
– Doar n-ai venit \n Anglia s`-i prepari b`uturi calde lui Sam.
Oricum, nici un observ` dac` e[ti sau nu acolo.
– Poate c` nu, dar vreau s` fiu lâng` el. Ia autobuzul de aici,
vei ajunge la Putney. De acolo ai autobuz spre Richmond.
O ajutai s` urce [i \l rugai pe [ofer s`-i arate de unde s` ia
autobuzul pentru Richmond. F`r` s` mai pierd timpul, coborâi
la metrou, \ndreptându-m` spre cas` [i spre Sam.
M` privi cu suprindere când intrai.
– Nu aveai zi liber`? Te sim]i bine?
– Da, dar voiam s` vin s` iau masa de prânz cu tine.
Continu` s` lucreze câteva secunde, pân` când cuvintele
mele \i ajunser` la ureche. Se ridic`, punând creionul jos.
– Pun ceainicul pentru ceai, spuse el. Biata de tine, zâmbi el,
caut`-]i cartea, cea pe care n-ai mai terminat-o. O s` lucr`m
\mpreun`. Dup` ce voi termina cu teza de doctorat, o s`-]i bat
la ma[in` [i cartea ta. Cine [tie, poate e[ti publicat` \naintea
mea.
Ne b`ur`m ceaiul \mpreun`, r`sfoind lucr`rile fiec`ruia.
|n iulie, mama plec` \n Germania. Cump`rase un bilet turistic
[i mai avea cinci lire cu ea.
62 LUCY WALKER

– Sper c` n-o s` se r`t`ceasc`.

– Oamenii ca ea nu se r`t`cesc niciodat` cu adev`rat, spuse
Sam. Oricum, nu pentru mult timp.
– Da, dar are atât de pu]ini bani… spusei cu triste]e.
– Se va descurca. Câ]iva studen]i de la Universitate c`l`toresc
\n toat` Europa cu bani la fel de pu]ini.
– Dar ea nu e student`, are peste cincizeci de ani.
– Nu conteaz` vârsta, Magillicuddy, ci curajul [i hot`rârea, iar
ea are de-ajuns.
R`m`sei pe gânduri.
– Nu se [tie niciodat`, când mama hot`r`[te s` fac` un lucru,
de multe ori iese cu totul altceva.
{i cât` dreptate aveam!
Gerry venise s` stea cu noi, \n camera mamei. Vaporul lui
Reggie urma s` se \ntoarc` \n curând, avea nevoie de o
garderob` de var`. Lucram \mpreun`, f`când rochii [i fuste.
V`zându-ne, propriet`reasa ne spuse c` exist` un salon \n care
po]i s` \nchiriezi o ma[in` de cusut pentru câteva ore la un pre]
foarte bun. Dup` aceast` descoperire, croiam rochiile, iar ea
mergea \n salon s` le coase.
– M` simt foarte bine acolo, spuse Gerry, pe lâng` o duzin`
de ma[ini de cusut, sunt [i o duzin` de na]ionalit`]i diferite.
– Cred c` stai foarte mult de vorb` cu persoanele care vin acolo.
– Desigur, consider de datoria mea s` le fac oamenilor
cuno[tin]` cu Australia.
|ntre timp, lucrasem destul de mult la carte. De fapt, o
terminasem de scris, dar acum cizelam fiecare capitol \n parte.
Sam era de p`rere c` e mai bine s` tai p`r]ile \n plus cu mâna
mea, decât s-o fac` editorul.
Trecuser` deja zece zile [i nu primisem nici o veste de la
mama.
SÂNGE IRLANDEZ 63

– N-avem de ce s` ne facem griji, spunea Gerry, compania de

turism o s` aib` grij` de ea. Dac` e ceva \n neregul`, ne dau cel
pu]in un telefon. Oricum, va veni peste trei zile.
A doua zi, aflar`m \ntr-adev`r ve[ti despre ea. Propriet`reasa
ne chem` la telefon, iar la cel`lalt cap`t al firului, auzii vocea
mamei.
– Pentru numele lui Dumnezeu, mam`, unde e[ti?
– |n Croydon, tocmai am aterizat.
– Ai aterizat? Despre ce vorbe[ti? De ce nu e[ti \n
Germania?
– N-am ajuns acolo, a trebuit s` cobor la Paris cu un b`rbat
bolnav. A murit ieri. Compania de turism m-a trimis \n Anglia cu
avionul.
– Mam`, nu se poate! N-ai fost \n Gemania? {i acum ai venit
cu avionul?
– Theodora, nu mai pierde timpul cu discu]iile. Cump`r`
ni[te mâncare, dac` mai sunt deschise magazinele. N-am bani
decât pentru drumul spre Londra [i n-am mâncat nimic toat`
ziua.
– Oh, mam`, m`car [tii cum s` ajungi aici?
– M` voi descurca, dar tu g`se[te ceva de mâncare.
Era prea târziu [i toate magazinele erau \nchise, dar mai
aveam doi cârna]i, un kilogram de ro[ii, iar propriet`reasa ne
\mprumut` o conserv` de ananas [i o cutie de smântân`.
– Nu putem preg`ti mâncarea pân` nu ajunge acas`, spuse
Gerry, poate s` vin` peste câteva ore.
St`tur`m ca pe ace, ascultând zgomotele care veneau din
strad`. |ntr-un sfâr[it ap`ru [i mama.
Biata de ea, ar`ta obosit` [i ne\ngrijit`.
– A]i g`sit ceva de mâncare?
– Gerry, fugi s` pr`je[ti cârna]ii!
64 LUCY WALKER

– Nu e gata? se plânse mama. N-am mâncat nimic toat` ziua.

– Dar ce s-a \ntâmplat? Nu mai ai nici un ban?
Ne \mpinse pe to]i \n buc`t`rie.
– V` povestesc pân` se face mâncarea.
Sam \i lu` haina [i p`l`ria [i \i aduse un scaun [i un pahar de
ap`.
– Nu vreau ap`, vreau ceai! Fierbinte, tare [i irlandez!
Gerry se str`duia s` preg`teasc` totul cât mai repede.
– Sam, \l rugai eu, pune ceainicul pe foc. Mam`, poveste[te-ne
ce s-a \ntâmplat!
– B`rbatul acela, Thorndyke, era bolnav. A f`cut un atac de
cord. M-am oferit s` stau cu el \n Paris pân` când compania de
turism \i va g`si familia.
– Bine, dar asta era acum nou` zile, nu?
– N-au reu[it s` dea de nici o rud` a lui. Compania a pl`tit
cazarea mea \ntr-un hotel, dar a trebuit s`-l duc la spital, era pe
moarte. Gerry, vrei s` nu te mai ui]i la mine [i s` pui cârnatul \n
tigaie? Taie-l pe jum`tate, se va pr`ji mai repede. Sam, n-a
\nceput s` fiarb` apa pentru ceai?
– Imediat, doamn` Monty.
– Continu`, mam`. Ce s-a mai \ntâmplat?
– Nimic, a murit. Ieri, iar eu am ajuns azi acas`. Pune mai
mult lapte \n ceai, Sam, e prea fierbinte.
Mama \[i bea ceaiul ca [i cum n-ar mai fi b`ut ceva de câteva zile.
– {i ce s-a \ntâmplat cu banii t`i, cele cinci lire?
– I-am cheltuit \n Paris. Gerry, nu sunt gata cârna]ii?
– Imediat, mam`!
Cu mâinile tremurând din cauza grabei, Gerry \i puse farfuria
\n fa]`.
Pentru câteva clipe se l`s` t`cerea. Mama mânca \n grab`, iar
noi o priveam uimi]i.
SÂNGE IRLANDEZ 65

– Cum e Parisul? \ntreb` Sam, \ncercând s` mai \nsenineze

atmosfera. |i era team` c`, dintr-o clip` \n alta, una dintre noi va
izbucni \n plâns.
– Nu [tiu, nu l-am v`zut. Nici hotelul nu l-am v`zut decât de
dou` ori. Am stat \n spital.
Mestecând gr`bit`, ridic` privirea spre noi.
– V-am spus c` am stat cu el.
– Vrei s` spui c` ai stat cu el zi [i noapte?
– Da.
– |n acest caz, cum ai cheltuit cele cinci lire?
– Avea nevoie de ni[te lucruri… oh, Theodora, [tii prea bine!
Nu era incon[tient. Era singur.
– {i speriat?
– Da, foarte speriat.
Sam puse ceaiul \n ce[ti. Ne a[ezar`m cu to]ii.
– El n-avea nici un ban? \ntrebai cu blânde]e.
– Nu [tiu, r`spunse ea. Cei de la spital i-au luat lucrurile [i
le-au predat autorit`]ilor.
– Cred c` a fost foarte trist.
Mama terminase de mâncat, iar farfuria ei str`lucea ca [i cum
ar fi fost proasp`t sp`lat`.
– Am cump`rat o coroan`.
Ne plecar`m capetele. Bietul om, a murit singur [i n-a fost
nimeni \n afara mamei care s` trimit` o coroan`!
– Ei, bine, doamn` Monty, spuse Sam cu voce gânditoare, cu
to]ii avem câte un \nger p`zitor. Ai fost \ngerul lui. {i dac` a[ fi
fost \n locul lui, nici eu n-a[ fi vrut altul.
So]ul meu, de obicei t`cut, spusese ceva foarte sensibil. |i
privii cu recuno[tin]`.
Lumina lunii intra pe geam, trasând linii complicate pe tavan.
Sam se mi[c` [i-mi lu` mâna.
66 LUCY WALKER

– Theodora, [opti el, ascult`!

M` \ntorsei pe o parte. Mi se p`ruse c` aud \n somn o muzic`
pur` [i blând`, dar credeam c` e un vis. Numai c` era o pas`re
care cânta.
– E o privighetoare! spuse Sam.
Urcar`m cele câteva trepte care duceau spre camera \n care
dormeau mama [i Gerry.
– Mam`, [optii eu, atingându-i um`rul. Ascult`, cânt` o
privighetoare!
Se ridic`, frecându-se la ochi. Camera era inundat` de muzica
divin`.
– O privighetoare? |n Londra?
Din u[`, Sam \ntreb`:
– S` fac câte un ceai?
– Nici un moment de criz` din istoria familiei Montgomery
n-a fost lipsit de ceai.
Aplecându-m`, o s`rutai pe mama pe obraz.
– Cred c` privighetoarea cânt` pentru tine, mam`, [optii.
 Capitolul 5

La \nceputul lui august, Vicky [i David ajunser` [i ei \n Anglia.

Se \ntoarse [i vaporul lui Reggie [i, cu toate previziunile familiei
lui, nu aduse o nou` fat` cu el. Aceste evenimente nu provocar`
explozii \n Londra, dar m` \mpiedicar` s` plec \n Irlanda, ceea ce
era pentru mine la fel de catastrofal.
Se s`rb`tori [i ziua [colii, iar eu o ajutai pe so]ia pastorului s`
serveasc` ceaiul de dup`-amiaz` enoria[ilor. Era o umbr` de
femeie, pe atât de delicat` [i t`cut` pe cât era pastorul de robust
[i vorb`re]. Era ceva ciudat [i nepotrivit \n leg`tur` cu ei, dar nu
reu[eam s`-mi dau seama ce. Oricum, domni[oara Anderson [i
doamna Illington-Wharton ignorau, \ntr-un fel foarte evident,
existen]a so]iei pastorului. Pe undeva, era o tain`. Poate c` \ntr-o
zi voi afla despre ce e vorba.
Dup` \ncheierea festivit`]ilor, pastorul m` invit` s` iau masa
cu el. Copiii dormeau, iar doamna Reilly lucra pe un scaun.
– {coala e \nchis` pentru o lun`, spuse el. Cred c` acum pleci
spre Irlanda.
Cl`tinai din cap cu triste]e.
68 LUCY WALKER

– Nu, am prea mult` familie pe cap. Oricum, Sam nu-[i poate

permite s` piard` timp. Dac` \l las singur, la mila familiei
Montgomery, nu cred c` va apuca s` munceasc` deloc.
– A[adar, nu vei vedea zânele anul `sta.
– To]i irlandezii cred \n zâne? \ntrebai. Chiar [i un om al
bisericii?
– To]i care merg \n Irlanda v`d zâne. Sau cel pu]in le caut`.
Uneori chiar le g`sesc.
– S` \n]eleg c` nu crede]i \n zâne?
– N-am spus c` nu cred \n ele. Nu e \n]elept s` superi
„poporul mic”. Poate c` ascult` la u[`.
– P`rinte, câteodat` cred c` sunte]i incorigibil. |ncep s`-mi
dau seama de ce…
Mu[cându-mi buzele, t`cui.
– |ncepi s` \n]elegi de ce domni[oara Anderson nu m`
aprob`? Asta voiai s` spui?
Doamna Reilly ridic` privirea de la lucrul ei. Mâna \n care
]inea acul r`m`sese \n aer.
– Pentru c` el crede \n zâne, \n zâne bune, nu-l aprob`
domni[oara Anderson, spuse ea deodat`. El e o zân` bun`.
– Prostii, draga mea. Vezi-]i de cusutul t`u [i nu mai spune
astfel de lucruri. Uite ce dezaprob` domni[oara Anderson, spuse
el, ar`tând spre picioare. Papucii! Papuci de cas` \n casa
Domnului!
– Are probleme cu picioarele, spuse so]ia lui, cu un aer
protector.
– {i eu, spusei. |l \n]eleg foarte bine.
– P`i descal]`-te, copil`. De ce nu te-ai gândit mai de mult?
|mi d`dui jos papucii, nu pentru c` picioarele m-ar fi durut,
ci pentru c` a[a vom fi cu to]ii mul]umi]i [i ne vom sim]i mai
bine.
SÂNGE IRLANDEZ 69

Era adev`rat c` membrii familiei mele l-ar \mpiedica pe Sam

s` studieze. |n ziua \n care au venit Vicky [i David, p`rea c`
\ntreaga lume e plin` de ei, iar vocile lor, râsetele [i glumele se
auzeau din strad`. |ntorcându-m` de la [coal`, am crezut fie c`
un circ se mutase \n apartamentul nostru, fie c` era posedat de
un diavol.
– Nici una, nici cealalt`, \mi spusese Sam consolator când \i
spusesem ce gândeam. E o invadare a Angliei de c`tre Australia.
{i uit`-te la p`l`ria minunat` a lui Vicky. A f`cut o impresie
grozav` asupra propriet`resei.
Vicky, ca de obicei, ar`ta minunat. Avea un gust irepro[abil \n
ceea ce prive[te \mbr`c`mintea, ca [i destui bani pentru a-[i
permite hainele. |n anumite cercuri, ca de exemplu la
Universitate [i la [coal`, ne ru[inam s` spunem unde st` \n
aceast` perioad`: \n hotelul Park Lane.
St`tuser`m de vorb` ore \n [ir, aflând ultimele ve[ti despre
Mary, Denney [i restul popula]iei din Pepper Tree Bay, pe care
Vicky o cuno[tea foarte bine.
|n ceea ce le privea pe cele dou` surori de acas`, erau bine,
dar Mary muncea prea mult. Desigur, Denney nu-[i g`sise nimic
de lucru. Cunoscuse un ziarist care scria la un ziar politic, iar
acum casa r`suna din nou de dispute pe teme politice. Denney
\[i lua \n serios convingerile politice, [i pentru c` Mary votase cu
opozi]ia, reu[eau s` se certe tot timpul. O alt` problem` \n care
nu se \n]elegeau, era cur`]enia, pe care o f`cea \n \ntregime Mary,
când se \ntorcea de la serviciu. Singura privin]` \n care erau de
acord, era grija pentru mama. |mi spusesem \n gând s` le scriu o
scrisoare \n care s` le spun s` nu-[i mai fac` griji degeaba. De
parc` i s-ar fi putut \ntâmpla ceva cu adev`rat grav mamei!
|n timpul vacan]ei avea [i mama concediu. Ceea ce \nsemna
c` toat` ziua se venea [i se pleca de acas`. Cu plecatul nu era nici
70 LUCY WALKER

o problem`, dar venirile aveau un efect dezastruos asupra

muncii lui Sam. Dup` câteva zile, puser`m la cale o tactic` de a
sc`pa de invaziile lor.
Imediat dup` micul dejun, punea pe mas`, pe scaune [i pe
fotoliul din sufragerie mun]i de c`r]i. Când cineva intra [i se
\ndrepta spre un scaun, Sam striga, cu un aer speriat:
– Nu, nu acolo, c`r]ile de pe scaun nu trebuie deranjate \n
nici un caz.
– Bine, [i unde pot s` stau?
– Ai r`bdare un minut, s` termin pagina [i s`-]i fac loc.
Scria \n continuare, umplând pagin` dup` pagin`. Fie uita, fie
se pref`cea c` uit` promisiunea de a face rost de un scaun.
Dup` un timp, chiar [i membrii vestitei familii Montgomery
renun]ar`. Cele mai multe dintre reuniunile familiei aveau loc \n
buc`t`rie, pentru c` acolo ceainicul era mereu pe foc, iar cel care
f`ceai ceai voia \ntotdeauna s` fie prezent la discu]ii. Se a[ezau
cu to]ii pe unde puteau, uneori chiar [i jos.
David, n`scut [i crescut \n Pepper Tree Bay, era obi[nuit cu
acest lucru. Numai c` Reggie Arbuthnot nu se putea obi[nui, avea
oroare de buc`t`rii [i jura c` n-a fost \ntr-una decât \n Australia.
Tânjeam s` plec \n Irlanda, dar nu puteam s`-l las pe Sam
singur \n aceast` menajerie. Toat` pl`cerea vederii lui Vicky era
umbrit` de dorin]a mea de a fi \n alt` parte.
Gândul plec`rii era mereu \n mintea mea, astfel \ncât visam [i
noaptea c` m` \mbarc pe un vapor spre Irlanda, \n timpul unei
furtuni, dar nici nu-mi pas`, pentru c` voi ajunge pe p`mântul
str`mo[ilor mei. Alt vis care revenea destul de des era cel \n care
m` certam cu mama. |ntr-o noapte m` trezii dup` unul din visele
\n care ne certam [i-mi amintii de ziua \n care, dup` discu]ia noastr`,
plecasem acas` [i luasem masa cu Sam, cât de lini[tit` [i de fericit`
fusesem cu el. Gândindu-m` la el, m` sim]ii mult mai bine.
SÂNGE IRLANDEZ 71

***

– Sam e ancora ta, \mi spuse pastorul, cl`tinând din cap.

Când pleci \n Irlanda, ai face bine s`-l iei cu tine.
– Dar nu i-ar pl`cea. Sunt sigur` c` n-ar \n]elege.
– Nu conteaz`, atâta vreme cât este omul pe care te bazezi.
Nu te-ar l`sa la mâna zânelor rele, copila mea, chiar dac` nu cred
\n zâne. {i nu spun c` a[ crede, dar nici c` n-o fac.
– Spune]i doar „poate”?
– Poate… cine [tie.
|ntr-o zi, Gerry veni cu vestea c` va pleca \ntr-o excursie cu
Reggie \n Cornwall.
– {i cu mai cine? \ntreb` mama.
– Cu nimeni.
– Nu po]i s` te duci \n Cornwall [i s` te \ntorci \n aceea[i zi.
– Cine spune c` vrem s` ne \ntoarcem a doua zi? Vom sta zece zile.
– Dar nu po]i s` te duci singur`. Ce va spune lumea?
– Toat` lumea pleac` \n excursii vara, intervenii eu. Sunt
agen]ii de turism special pentru tineri. Doar nu vrei s` aib` un
\nso]itor, mam`.
– Nu glumi, Theodora. Chiar crezi c-o voi l`sa pe Gerry s` se
plimbe prin Anglia cu un str`in [i s` doarm`…
– Mam`, Gerry va dormi \n camera pentru fete, iar Reggie \n cea
pentru b`ie]i. Dac` au ceva de gând, n-o s` se \ntâmple noaptea.
Sunt destul de multe câmpuri de fân de aici pân` \n Cornwall.
Mama p`li.
– Chiar trebuie s` vorbe[ti a[a, Theodora? interveni Vicky.
– {tii la fel de bine ca [i mine c`, dac` vor s` fac` un lucru
nepermis, n-au de ce s` a[tepte noaptea, poate s` fie [i dou` dup`-
amiaz`. Oricum, \n hotelurile pentru tineri, nu se poate \ntâmpla.
72 LUCY WALKER

– Ca [i cum Gerry ar vrea s` fac` un lucru gre[it, spuse mama

cu indignare. Cum \ndr`zne[ti s` sugerezi a[a ceva?
– |n acest caz, de ce-]i mai faci probleme?
Pân` [i Sam ridic` privirea din c`r]ile lui.
– Nu mai fi atât de b`t`ioas`, Theodora, spuse el cu blânde]e,
apoi se \ntoarse spre mama. E \n ordine, doamn` Monty. |n
Anglia [i \n Europa to]i tinerii merg \n astfel de excursii.
– Dar nu \n Australia, protest` mama, \ncepând s` se
\mblânzeasc`.
– Asta e \n neregul` cu Australia, spusei.
– Oricum, nu cred c` trebuie s` mai vorbim despre aceste lucruri
\n fa]a lui Gerry, observ` Vicky. La urma urmei, nu-i decât o copil`.
F`cându-mi cu ochiul, Gerry se \ntoarse pe c`lcâie [i plec`
râzând.
Nici uimirea lui Reggie la vederea ezit`rii ei n-o convinse pe
mama.
– Nu-mi place deloc, continua ea s` spun`, cu toate c` Gerry
\[i f`cea deja bagajele.
Preg`tirea rucsacurilor, \ncântarea de pe figura celor doi, m`
f`cu s`-mi doresc [i eu s` plec undeva.
Vicky [i David plecar` \ntr-o excursie \n Sco]ia [i o luar` pe
mama cu ei. Sam [i cu mine eram singuri \n apartament, iar el nu
mai trebuia salvat de atacul rudelor mele.
– Sam, \l rugai, n-ai putea s` te opre[ti din munc` o
s`pt`mân`? Nu putem s` avem [i noi o mic` vacan]`?
– Nu, cl`tin` el din cap, cu regret. Tema mea e mai vast`
decât credeam. N-am terminat \nc` partea de cercetare [i nici nu
[tiu când voi putea s` \ncep teza propriu-zis`.
M` privi gânditor pe sub genele lui negre [i lungi.
– Du-te tu. Po]i s` te duci \n Irlanda. O s` fii cu Laura [i n-o
s` te sim]i singur`.
SÂNGE IRLANDEZ 73

Cl`tinai din cap. Nu puteam s`-l las singur. Numai gândul de

a-l l`sa \n apartament doar cu multele lui c`r]i \mi rupea inima.
– O s`-mi termin cartea, spusei cu \ncântare. Dac` voi lucra
la fel de mult ca tine, cred c` o voi termina \n trei s`pt`mâni.
Laura ne f`cu surpriza s` apar` chiar ea \n Londra, \n drum
spre Sco]ia.
Sam n-o v`zuse niciodat`, pentru c`-l \ntâlnisem dup`
plecarea ei \n Irlanda. Era atât de fermecat de frumuse]ea ei, de
stilul [i elegan]a vizibile la fiecare pas al ei, \ncât eram aproape
geloas`.
Pentru prima oar` de când venisem \n Londra, so]ul meu l`s`
c`r]ile deoparte [i st`tu de vorb` cu noi. Laura fusese
\ntotdeauna frumoas`, dar acum climatul nordic \i catifelase
tenul. P`rul ei negru \i \ncadra ovalul perfect al fe]ei, iar ochii \l
st`luceau. Uitasem cât de \ntuneca]i erau, de un violet \nchis, ca
cei ai lui Denney. Vocea ei era melodioas`, cu un u[or accent
irlandez. Eram mândr` de ea.
– O, ai accent irlandez, zâmbii.
– |n Meath, spun cu to]ii c` am accent englezesc.
– Iar \n Anglia, suntem considera]i c` avem accent australian.
– Nu v` g`si]i locul nic`ieri, spuse Sam, cu un zâmbet ironic.
– Tu n-ai nici un accent, \i r`spunse Laura. Slav` Domnului!
St`tea \n fotoliu, picior peste picior, cu un picior la vedere.
Sam o privea cu admira]ie vizibil`. Ochii ei plini de ironie se
\ntoarser` spre mine, curioas` s` vad` cum primesc admira]ia lui.
Laura [i obiceiurile ei, \mi spusei. Dar eram prea mândr` de
ea ca s` m` deranjeze.
– Veni]i la Magillicuddy la Pa[te, propuse ea, zâmbindu-i lui
Sam. De Cr`ciun plec`m \n Fran]a.
– Vom \ncerca, r`spunse el. Depinde de cum va merge teza.
O privii triumf`toare. Nu era obi[nuit` ca invita]iile ei s` fie
acceptate cu rezerve.
74 LUCY WALKER

– Ei, bine, spuse ea, ridicându-se de pe scaun. Am multe de f`cut.

Privi \n jur la muntele de c`r]i r`spândite peste tot.
– {tii s` c`l`re[ti, Sam?
– Nu \nc`, r`spunse el.
– |n acest caz, po]i s` stai acas`. N-ai ce face \n Irlanda.
Theodora poate veni singur`.
Sam era atât de fermecat de ea, \ncât nu se sup`r`.
– Dar pot s` joc golf, zâmbi el.
– Da, po]i s`-i ]ii companie lui Danny. Când nu e pe cal, joac`
golf.
L`sând gluma la o parte, \i zâmbi lui Sam cu mult` c`ldur`,
cum f`cea destul de rar.
– Danny ar fi \ncântat s` te cunoasc`, ad`ug` ea.
Ne f`cu un semn cu mâna de la u[`, iar eu o urm`rii cu
privirea pân` când chem` un taxi [i plec`.
– Biata Laura! suspinai.
– De ce biata? \ntreb` Sam. Mi se pare c` are tot ce-i trebuie.
– Aproape tot.
|ntr-o zi, când Sam va fi terminat lucrarea [i va avea mai multe
ore la dispozi]ie, \i voi povesti cum a ajuns s` se m`rite cu Danny
Montgomery [i s` plece \n Irlanda.
Acum eram amândoi lini[ti]i [i lucram cu mult spor. Când
mama, Vicky [i David se \ntoarser` din Sco]ia, tocmai terminam
ultimul capitol.
Vineri primir`m o scrisoare de la Gerry, care povestea c`
vasul lui Reggie pleac` mai devreme cu trei zile. |i d`duse deja
telefon mamei lui s`-i trimit` bagajele direct la Southampton.
Gerry \ntreba dac` nu voiam s` m` duc s` stau cu ea ultimele
dou` zile pl`tite deja.
Munca la carte \mi consumase toate resursele, a[a c`
propunerea era mai mult decât binevenit`.
SÂNGE IRLANDEZ 75

La ora patru eram deja \n tren. Gerry [i Reggie m` a[teptau la

gar`. |mprumutaser` de la cineva o biciclet` [i un tandem, iar
drumul spre hotel fu o adev`rat` pl`cere, \n aer curat [i ciripit
de p`s`rele.
Ajun[i la hotel, m` \nv`]ar` s` m` descurc prin buc`t`rie [i
baie, care erau comune pentru toate camerele. Dup` mas`, \i
cunoscui pe ceilal]i tineri din hotel, de diverse na]ionalit`]i. Una
dintre fete, o canadian`, \mi povesti cum reu[ise s` se descurce
\n Londra [i câte probleme \i f`cuse accentul.
Gerry [i Reggie ie[iser`, a[a c` hot`râi s` fac o plimbare sub
razele blânde de lun`.
|i z`rii stând \mpreun`, \mbr`]i[a]i, sub un copac. Erau
nemi[ca]i, ca [i cum ar fi fost statui. T`cerea [i nemi[carea lor
avea ceva tragic. Oare erau logodi]i? Vorbiser` cumva despre
c`s`torie?
Privindu-i de departe, sub lumina lunii, \n]elesei c` pentru
Gerry nu era o aventur` oarecare. Desp`r]irea o durea ca o ran`.
M` \ntorsei pe c`lcâie, f`r` un sunet [i intrai.
Diminea]` \l conduser`m pe Reggie la gar`, dar refuzai s`
r`mân cu ei.
– M` duc s` cump`r ceva de mâncare. Ne vedem peste o or`,
\i spusei lui Gerry.
|i strânsei mâna lui Reggie. Ochii lui erau \ntuneca]i, iar fa]a
palid`. Toat` diminea]a nu spuseser` nici un cuvânt. Când m`
\ntorsei \n gar` pentru Gerry, st`tea sprijinit` de un parapet,
fumând \n t`cere.
– Oh, ce naiba! exclam`, aruncând ]igara pe care o strivi cu
c`lcâiul. Când ridic` privirea spre mine, ochii ei erau tri[ti [i
\ndurera]i.
– Unde mergem acum? m` \ntreb`.
Numele lui Reggie nu fu spus nici m`car o singur` dat`.
76 LUCY WALKER

***

|n septembrie, [coala era plin` de via]`. Cu to]ii se preg`teau

cum puteau mai bine pentru iarn`. Draperii grele erau a[ezate la
ferestre, [emineele erau cur`]ate, cantit`]ile de c`rbuni erau
controlate [i, unde era cazul, se aduceau lemne.
Copiii se ocupau cu f`cutul decora]iilor de toate soiurile.
Dup` cum mi s-a explicat, aceasta era pe de o parte, preg`tirea
pentru Cr`ciun [i pe de alta, un motiv de a \nveseli s`lile de
clas`.
|ntr-o diminea]`, domni[oara Anderson veni \n clasa mea.
– Uita]i! le spuse ea copiilor, ridicând mâna \n care ]inea un
bulb. Au ajuns!
Copiii scoaser` exclama]ii de surpriz`, iar câ]iva aplaudar` cu
\ncântare. Profesoara se \ntoarse spre mine:
– Lalelele, spuse ea. Au venit lalelele. {i mai avem o surpriz`:
narcise!
Copiii exclamar` din nou.
– Ce interesant! spusei [i eu, din datorie.
|mi aminteam cutiile [i vasele cu lalele care cre[teau
prim`vara, dar nu m-am gândit prea mult la ele, amintindu-mi
doar s` le ud din când \n când, de team` c` voi fi certat` pentru
neglijen]`. Nu \nv`]asem s` a[tept, ca ei, orice mic semn care s`
m` anun]e c` prim`vara va veni, \n sfâr[it.
Domni[oara Anderson \mi l`s` partea mea de bulbi pe
catedr` [i disp`ru. Câteva minute mai târziu reap`ru, \ncheindu-[i
haina [i cu p`l`ria pe cap.
– Plec, copii, spuse ea, m` duc imediat la Prim`rie. N-am
primit \nc` p`mântul [i nu cred c` trebuie s` mai a[tept`m nici
m`car un minut \n plus. Mâine trebuie s` plant`m bulbii!
SÂNGE IRLANDEZ 77

Spusese aceste cuvinte cu atâta importan]`, \ncât ai fi crezut

c` spune: „Mâine o s` m` duc la Palatul Buckingham!”.
Nu m` mai duceam atât de des \n parc \n pauza de mas`.
St`team mai mult lâng` foc, pentru c`, \ntr-un fel, suportam
frigul iernii mai greu chiar decât iarna trecut`. Aveam manifest`ri
de reumatism. La ora micului dejun eram \n]epenit` [i trebuia s`
merg foarte \ncet pe drumul \nghe]at care m` ducea la autobuz.
Când ajungeam la [coal`, nu mai [chiop`tam decât pu]in.
|ntr-o zi, domni[oara Anderson ajunsese \n parc \n urma mea
[i m` v`zuse.
– Am observat c` [chiop`ta]i destul de des \n ultimul timp,
spuse ea.
– E reumatismul, r`spunsei cu nepl`cere. M` mai sl`be[te
spre sfâr[itul zilei.
– La \nceputul zilei ave]i piciorul \n]epenit, dar p`re]i c`
uita]i de el dup` ceaiul de diminea]`.
Observa]ia ei mi se p`ru destul de acid`.
– Nu uit de el, el uit` de mine. Durerea revine noaptea.
– Un reumatism foarte ciudat. Sunte]i sigur` c` nu v` \n[ela]i?
– Ce-ar putea fi altceva?
– Nu se [tie niciodat`.
Timp de câteva zile, la ceaiul de diminea]` [i la pauza de mas`
nu se discut` decât despre ciud`]eniile reumatismului meu.
Pân` [i domni[oara Bernard cl`tin` din cap cu \ndoial`.
– Ciudat, spuse ea, foarte ciudat.
– Nu e mai ciudat decât faptul c`, pentru fiecare anotimp,
descoperi c` hainele de anul trecut nu ]i se mai potrivesc,
spusei, \ncercând s` schimb subiectul. Nu port altceva pe
dedesubt, dar tot fusta asta e prea strâmt`.
M` privir` \n t`cere, cu figuri serioase. Nu \n]elegeam ce s-a
\ntâmplat. Fusta nu e chiar atât de strâmt`! De ce trebuia s` ia
78 LUCY WALKER

totul \n serios? {i ce era \n neregul` dac` te mai \ngr`[ai? Iarna

trecut` \mi era team` s` m` urc pe cântar din cauz` c` sl`bisem
foarte mult, iar acum, când sunt s`n`toas`, clatin` din cap.
A doua zi plecai s`-mi iau masa \n parc. Nu era o idee
foarte bun`, pentru c` piciorul \mi \n]epenise de la frig [i abia
reu[ii s` m` \ntorc \n clas`. Eram ru[inat` de problemele
mele, a[a c` intrai pe u[a din spate. N-aveau cum s` m` aud`,
dar, cu toate acestea, la câteva minute dup` intrarea mea,
domni[oara Bernard era la u[`. Avea \n mân` o cea[c` de ceai
fierbinte.
– Atât de târziu? \ntrebai.
– Am hot`rât s` v` a[tept`m. De acum \ncolo, vom bea ceaiul
dup` masa de prânz. A[a \l ve]i putea bea, fie c` lua]i masa afar`
sau \n`untru.
Eram emo]ionat`. A[ fi vrut s`-i mul]umesc, dar nu [tiam cum
s` trec peste obi[nuita lor rezerv`.
– N-o s` mai ies \n parc, spusei. N-a fost prea distractiv.
Oricum, ceaiul \ncepu s` se bea dup` mas`, cu doar câteva
minute \nainte de a suna de intrare.
|n comportamentul colegelor mele ap`ruse o schimbare
uimitoare. F`ceau tot felul de lucruri pentru mine. Dac` voiam
s` am grij` de foc, altcineva mi-o lua \nainte. Cineva \mi aducea
un scaun, sau \mi punea haina \n cuier. Figurile lor p`reau mult
mai prietenoase, ca [i cum m-ar fi pl`cut. |mi udau florile [i chiar
m` \ntrebau ce face Sam [i surorile mele.
Povestindu-i lui Sam, el \mi spusese zâmbind:
– Poate [i-au dat seama c`, sub exteriorul t`u necioplit se
ascunde o inim` de aur.
|ncetul cu \ncetul, m` ata[asem de vasele \n care lalelele
\ncepuser` s` r`sar`. Eram ca un copil, care a[tepta cu ner`bdare
clipa \n care se vor z`ri florile.
SÂNGE IRLANDEZ 79

|ntre timp, mama primise o invita]ie la High Wycombe, casa

p`rin]ilor lui Reggie. Gerry se \ntorsese \n fosta ei locuin]`, a[a
c` nu era de fa]` la sosirea scrisorii.
– Mam`, spusei, cred c` totul s-a terminat \ntre Gerry [i Reggie.
– {i ce leg`tur` are cu vizita mea la familia Arbuthnot?
r`spunse ea. Cred c` ei au [tiut de la \nceput despre ce e vorba.
Cine s` [tie mai bine decât ei c` marinarul lor are o iubit` \n
fiecare port? Dar de unde [tii c` s-a terminat?
– Nu [tiu, dar b`nuiesc.
– Dac` ai [ti la fel de mult despre pove[tile de dragoste ale
tinerilor cât [tiu eu, n-ai mai trage concluzii pripite. Nu uita c`
am avut cinci fete. De câte ori am avut dreptate doar \n ce te
prive[te, Theodora?
– Dar cu ce o s` te-mbraci? \ntrebai cu nelini[te. Nici nu [tii
cât sunt de diferi]i de australieni. Obiceiurile lor sunt diferite.
Uitasem c` mama fusese so]ia unui om al bisericii foarte
distins [i c` avusese \n vizit` episcopi [i arhiepiscopi. Oricât de
impresionant ar fi fost domnul Arbuthnot, nu se putea compara
cu un arhiepiscop.
Gerry ar`t` prea pu]in interes \n aceast` vizit`.
– Obi[nuiesc s` fac` astfel de gesturi, spuse ea. E pentru c`
Reggie a fost de atâtea ori aici [i s-a bucurat de ospitalitatea noastr`.
Nimeni nu \ndr`zni s-o \ntrebe care era rela]ia lor acum.
Oricum, sâmb`t` mama lu` trenul spre High Wycombe,
punând cap`t \ntreb`rilor noastre.
Luni sosi o scrisoare de la editura la care trimisesem
manuscrisul. Erau interesa]i de ea [i voiau s` stabilim o \ntâlnire.
Nu m` puteam gândi decât la asta. |n diminea]a \n care
trebuia s` ajung la editur`, Sam se trezi mai devreme [i \mi
lustrui pantofii. El observa \ntotdeauna pantofii oamenilor [i era
sigur c` ni[te pantofi lustrui]i fac o impresie bun`.
80 LUCY WALKER

Editorul era fermec`tor. Da, erau interesa]i de cartea mea,

dar erau una sau dou` mici modific`ri pe care le doreau, nu mai
mult de câteva ore de lucru. Eram dispus` s` le fac?
Dac` eram dispus`? M` \ndreptai spre cas` dansând. Sam \[i
l`sase munca deoparte. M` urm`rise pe geam [i preg`tise deja
ceaiul. {tia cum mersese \nainte s` deschid gura, pentru c` m`
v`zuse dansând pe strad`. N-aveam foarte mul]i bani, dar tot ne
permiteam o ie[ire, s` s`rb`torim. Mama refuz` s` vin` cu noi.
– M` doare capul spuse ea. |n plus, nu suport cea]a asta, m`
\nsp`imânt`.
– Dar e o s`rb`torire, ia dou` aspirine, iar eu [i cu Sam ne
vom ocupa de cea]`.
Ea cl`tin` din cap cu hot`râre.
– Nu vin.
Ajun[i \n strad`, m` \ntorsei spre Sam.
– Ce idee ciudat` din partea mamei. Oricum, nu [tiam c`
are cap.
– Nu cred c` e ciudat, r`spunse el, ci dimpotriv`, e foarte
dr`gu] din partea ei. De când n-am mai ie[it \mpreun`?
Nu pomenisem nimic despre carte la [coal`. Mai aveam de
munc` la ea [i nu semnasem \nc` un contract. Oricum, lucrurile
nu se schimbaser`: cu to]ii erau mult mai grijulii [i aten]i cu
mine. |i povestii [i pastorului:
– Nu [tiu ce se \ntâmpl` la [coal`, dar e foarte pl`cut.
– Copila mea, vine un timp \n via]a unei femei când trebuie
tratat` cu mai mult` grij` [i aten]ie.
|l privii cu uimire. Brusc, ro[i pân` la r`d`cina p`rului. Oare
voia s` spun`…
– Nu e[ti…? \ntreb` el
– Crede]i c` sunt \ns`rcinat`?
– Nu e[ti? Toat` lumea asta crede.
SÂNGE IRLANDEZ 81

– Nu, explodai. Sunt pur [i simplu mai rotunjoar`, am

mâncat mai multe dulciuri tocmai din acest motiv.
Pastorul izbucni \n râs.
– {tiam eu c` va fi amuzant s` te angajez la [coal`.
Ajuns` acas`, trântii u[a cu putere. Mama \i ar`ta lui Vicky un
model de bluz`, David citea ceva pe fotoliu, iar Sam era, ca de
obicei, la mas`. M` privir` cu to]ii, uimi]i de intrarea mea
dramatic`.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` mama.
– Sam, spusei, nu-mi pas` cât suntem de s`raci, trebuie s`-mi
cumperi o fust` nou`.
– Dac` a[a vrei, bine – dar ce e \n neregul` cu cea veche?
– E prea strâmt`.
M` a[ezai la mas`, sprijinindu-mi capul \n mâini.
– {ti]i de ce erau cu to]ii atât de dr`gu]i cu mine? Credeau c`
sunt \ns`rcinat`.
Toat` familia izbucni \n râs.
Noaptea, când ne a[ezar`m \n pat, Sam \ncerc` s` m`
\nveseleasc`:
– De ce e[ti atât de t`cut`, draga mea?
– {tii, \i spusei, nu m-am gândit pân` acum la asta. Spuneam
c` mai \ntâi trebuie s`-]i dai doctoratul. Dar \mi pare r`u c` nu
sunt \ns`rcinat`. |ntotdeauna reu[esc s` m` supere cei de la
[coal`. Nu mai lipsea decât asta, s`-mi dea tot felul de idei.
 Capitolul 7

Trecu [i Cr`ciunul, f`r` prea multe probleme. Mama f`cu un

alt tur cu agen]ia de turism Cooks \n Italia, Vicky [i David
petrecur` s`rb`torile de iarn` \n sudul Fran]ei, iar Gerry \[i v`zu
de serviciul ei, f`r` s` spun` un cuvânt despre Reggie.
Vizita f`cut` de mama la High Wycombe fusese un adev`rat
succes.
– |ncânt`tori, spusese ea la \ntoarcere, exact genul de
oameni care te fac s` crezi c` englezii sunt crema Europei.
– Au spus ceva despre Gerry [i Reggie?
– Desigur c` nu, de ce ar fi f`cut-o? Poate c` nici ei nu [tiu
mai mult decât noi.
– N-au spus nici m`car o dat` numele fiului lor?
– O dat` sau de dou` ori. Erau tot felul de premii [i trofee \n
cas` [i mi-au spus c` sunt ale lui.
– }i-au spus m`car unde e acum?
– Da, au spus c` e \n Colombo.
– Tu n-ai spus nimic despre Gerry?
– Nu.
SÂNGE IRLANDEZ 83

– Dac` ar avea tat` sau chiar un frate, spusesem sup`rat`,

s-ar fi dus acolo [i ar fi \ntrebat care sunt inten]iile lor.
– Nu spune prostii, a trecut de mult acea vreme. Dac` Gerry
[i Reggie pot s` se plimbe singuri timp de zece zile prin ]ar`, pot
la fel de bine s` suporte consecin]ele propriilor fapte.
O privisem cu uimire.
– Ia te uit` cine vorbe[te! Credeam c` tu erai cea care avea
ceva de obiectat \mpotriva excursiilor.
– Sunte]i cu toatele ni[te fete foarte hot`râte, zâmbise mama.
Am \nv`]at s` accept \nfrângerea când nu mai pot face altceva.
|ntr-un fel, reu[i]i s` v` descurca]i. Cred c` de undeva de sus
cineva vegheaz` asupra voastr`, pentru c` eu am renun]at de
mult.
Nu mai auzir`m nimic despre familia Arbuthnot pân` \ntr-o
zi, dup` \ntoarcerea mamei, când Gerry veni \n vizit`. |[i l`sase
geanta \n camera mamei [i, pentru c` m` dusesem acolo s` iau
ceva, strigase dup` mine:
– Vrei s`-mi aduci ]ig`rile, te rog? Sunt \n geant`.
Con]inutul gen]ilor lui Gerry diferea foarte mult de cel al
gen]ilor mele. Eu aveam \ntotdeauna tot felul de bilete, de hârtii
[i alte nimicuri. Gerry nu purta nimic altceva decât cele
necesare: portmoneul, o pudr`, o batist` [i ]ig`rile. A[a c`, dac`
avea altceva \n geant`, era imposibil s` nu observi. |n acea zi era
o scrisoare care purta [ampila po[tei din Colombo.
„A[adar \[i scriu, \mi spusei \n gând, \ntrebându-m` de ce n-a
spus niciodat` c` p`strau leg`tura.”
Dup` ce familia se \mpr`[tia, Sam r`mânea singur cu teza lui.
Era o perioad` fericit`, chiar dac` nu aveam nici un fel de via]`
social`. Frigul de afar` f`cea camerele \nc`lzite ale apartamentului
un mic paradis. Uneori, spre sfâr[itul zilei, Sam sim]ea nevoia s`
respire aer curat, a[a c` ie[eam \mpreun` la o plimbare.
84 LUCY WALKER

Când re\ncepu [coala, micile aten]ii ale personalului fa]` de

mine \ncetaser`. De vin` era fie pastorul, fie faptul c` \ncepusem
s` ]in o diet`. Oricum, \ncepuser` s` b`nuiasc` adev`rul, c` nu
eram \ns`rcinat` [i se sim]eau \n[elate.
De câte ori \ncercam s` le povestesc diverse lucruri despre
Pepper Tree Bay, m` priveau cu r`ceal` [i pân` la urm` \n]elesei
c` nu voiau s` afle nimic despre ora[ul meu natal.
– Cred c` e o naivitate din partea mea s` cred c` toat` lumea
e interesat` de ora[ul nostru, \i spusei so]ului meu.
– Dar pe tine te-ar interesa s` [tii cum e via]a \n
Saskatchewan?
– Nu prea.
– |n acest caz, de ce crezi c` lumea din Londra vrea s` afle
despre Pepper Tree Bay?
– |nainte de a veni aici, eu voiam s` aflu foarte multe despre
Londra.
– Da, dar Londra e centrul p`mântului, draga mea, iar ora[ul
nostru nu e decât un alt loc oarecare sub soare.
A[a c` nu le mai povestii despre ora[ul meu, ceea ce era
p`cat. E un ora[ atât de frumos!
|n sfâr[it, lalelele \ncepuser` s` creasc`, ceea ce \nsemna c`
se apropia prim`vara. |n fiecare zi, când treceam prin parc,
priveam copacii [i, a[a cum se \ntâmpla \n Australia, eram uimit`
de perfec]iunea naturii. Lumea adormit` se trezea, iar totul era
viu, proasp`t [i plin de sev`.
Vaporul lui Reggie trebuia s` se fi \ntors deja, dar Gerry nu
spunea nimic [i nici el nu ap`ru. Poate c` scrisorile lor fuseser`
cele care puseser` punct rela]iei lor.
|ntr-o zi, primir`m cea mai uimitoare scrisoare din via]a
noastr`. La Palatul Buckingham avea loc o petrecere \n cinstea
SÂNGE IRLANDEZ 85

australienilor, iar noi fusesem invita]i. Priveam invita]ia cu

bordur` aurie cu ochi mari, f`r` se ne credem ochilor:
„La cererea Maiest`]ii sale Regele, lordul Chamberlain v`
invit`…”
Ce minune! Regele Angliei \i invitase pe Sam [i pe Theodora
la o petrecere!
O rugai de domni[oara Anderson s`-mi dea liber \n acea zi.
Spre marea mea uimire, primi vestea invita]iei cu r`ceal`. M`
privi fix câteva secunde.
– Nu cred c` Ministerul Educa]iei d` liber profesorilor pentru
a se duce la petreceri, spuse ea. Poate \n cazul unei boli, dar
atunci trimit pe cineva care s` \nlocuiasc` profesorul absent.
Absen]a dumneavoastr` ar crea greut`]i celorlalte profesoare.
|mi pare r`u, dar nu pot s` v` dau voie.
– Poate Consiliul Directorilor? Sau pastorul? \ntrebai cu
speran]`.
La auzul numelui pastorului, domni[oara Anderson se
\ncrunt`.
– Pastorul nu are nici o autoritate \n aceste probleme.
Eram uluit`. Nu-mi venea s` cred c` nu-mi d` voie s` plec [i
eram convins` c` nu-[i va schimba hot`rârea.
– Ce-o s` fac? \l \ntrebai pe Sam.
– Mergem la petrecere, spuse el cu hot`râre. Regele nu te
invit`, \]i cere s` vii. |ntregul Minister al Educa]iei nu poate trece
peste cererea regelui. Mâine te duci [i le ar`]i invita]ia [i le
explici. Dac` nu, m` duc eu.
Nu puteam s` fac ce spunea el [i nici nu voiam s`-l las s` vin`
la [coal`. Disciplina [i respectul pentru ierarhie erau foarte
importante pentru \nv`]`mântul englez.
86 LUCY WALKER

Am l`sat s` treac` o s`pt`mân`. Uneori m` revoltam [i voiam

s` anun] c` m` duc, pur [i simplu. Dar eram prea la[`. |n sfâr[it,
adunându-mi tot curajul, m` dusei din nou la domni[oara
Anderson.
– Petrecerea este miercuri, spusei cu grij`. Este dup`-amiaza
\n care copiii au ora de desen. N-a[ putea s` le dau o tem`? |n
acest caz, doamna Illington-Wharton sau domni[oara Bernard
n-ar trebui decât s` se uite din când \n când la ei. Nu trebuie s`
plec mai devreme de ora dou` [i jum`tate.
– {i dori]i s` veni]i la [coal` \n rochie de sear`?
– Am o rochie decent`, nu e decoltat` sau transparent`. Oricum,
m` pot schimba \n timpul pauzei de prânz, \nainte de plecare.
– Oh, bine, spuse ea \ntr-un sfâr[it, pute]i s` v` duce]i.
|mi \ntoarse spatele [i plec`, \nainte s`-i pot mul]umi.
Marea noastr` problem` era costumul pentru Sam. Pentru
astfel de petreceri se purta un „costum de zi”, ceva de care nu
auziser`m \n Australia. Nu ne puteam permite s` cump`r`m
unul. Jena]i, ne \ndreptar`m spre ambasad` s` cerem un sfat.
Unul dintre oficiali ne spuse c` o mare parte dintre invita]i
\nchiriau un costum de la „ Fra]ii Moss”. La \nceput, eram
\ngrozi]i de o astfel de solu]ie, dar pân` la urm` Sam \[i lu`
inima \n din]i [i plec` la firma respectiv`.
Se \ntoarse bine dispus.
– |]i vine s` crezi? Au \nchiriat o mie de costume pentru
petrecerea asta. Se pare c` [i englezii sunt nevoi]i s` \nchirieze
costume.
|n ziua petrecerii, m` schimbai \n sala de clas`, cu doi copiii
care st`teau de paz`. Le spusesem unde trebuie s` m` duc. Dup`
ce m` fardai [i-mi pusei m`nu[ile albe, m` prezentai \n fa]a
copiilor, dorindu-mi s` m` admire cineva. Copiii erau uimi]i.
Fardul [i rochia m` transformaser`, iar ei m` priveau admirativ.
SÂNGE IRLANDEZ 87

Nu \ndr`zneam s` apar a[a \n fa]a domni[oarei Anderson, a[a

c` vârâi capul pe u[a clasei domni[oarei Bernard, spunându-i c`
plec.
M` \ndreptai spre sta]ia autobuzului. Oare cum va ar`ta Sam?
|mi era mil` de el, nevoit s` poarte haine \nchiriate. Speram doar
c` i se vor potrivi.
Trebuia s` ne \ntâlnim \n sta]ie. La vederea lui, f`cui ochii
mari. Costumul i se potrivea de minune [i ar`ta minunat.
– Sam! exclamai. Cum te sim]i \n hainele astea? Nu te
deranjeaz`?
– De ce m-ar deranja? Cred c` ar`t foarte bine. Ceea ce e de
mirare, e c` m` simt la fel de bine. Costumul `sta blestemat \mi
vine perfect.
Râzând, ne \ndreptar`m spre strad`. La vederea unui taxi,
Sam ridic` un deget. Ma[ina se opri lâng` noi. Urcar`m, iar so]ul
meu, cu un aer firesc, de parc` f`cea asta \n fiecare zi, spuse:
– La Palatul Buckingham.
A doua zi, le povestii copiilor cu lux de am`nunte despre
Palat, despre covorul ro[u, portretele de pe pere]i [i cum era
\mbr`cat` familia regal`. Apoi despre c`p[unile cu fri[c` [i
muzica pe care o ascultasem. Le ar`tai invita]ia cu margini aurii
[i le povestii pe cine v`zusem acolo. Bine dispu[i, \ncepur`m s`
cânt`m.
Deodat`, u[a clasei se d`du se perete [i \n cadrul ei ap`ru
domni[oara Anderson.
– Doamn` Richardson, se aude foarte mult zgomot din
aceast` clas`.
– Aveam [i noi petrecerea noastr`, m` scuzai. Am ajuns cu
povestea pân` la c`p[uni [i la garderoba reginei.
|mi arunc` o privire care spunea c` nu e sigur` c` n-am
\nnebunit.
88 LUCY WALKER

– Vede]i, am \nceput cu \nceputul, spusei, ne[tiind cum s`

reac]ionez [i \i \ntinsei invita]ia.
Pentru prima oar` \n cei doi ani de când o cunoscusem,
r`mase f`r` replic`. Privi invita]ia, apoi m` privi, cu un aer
nedumerit. Puse cartonul de hârtie pe mas`, cu atâta grij`, \ncât
p`rea c`-i e team` s` nu se sparg`.
– V`d, [opti ea. |mi pare r`u c` v-am deranjat. Continua]i,
copiii.
Se \ntoarse [i aproape zbur` din clas`. Luai invita]ia [i o privii
cu aten]ie. Oare de ce o f`cuse pe directoare s` se poarte astfel?
Apoi \mi d`dui seama. Ciud`]enia era c` era adresat` unor
persoane atât de neimportante ca Sam [i Theodora Richardson.
Nu m` crezuse când \i spusesem c` sunt invitat` la aceast`
petrecere! Avusese nevoie de aceast` dovad` ca s` m` cread`.
– De ce? \l \ntrebai pe pastor. De ce nu m-a crezut?
– Copila mea, profesoarele nu sunt invitate la Palatul
Buckingham.
– Am fost invita]i pentru c` suntem din Australia. Exist` o
politic` legat` de oamenii din colonii [i dominioane.
– {tiu, dar domni[oara Anderson nu [tie. Cred c` n-a mai
\ntâlnit astfel de persoane pân` acum.
– Dar de ce credea c` am inventat? Cum po]i s` inventezi un
astfel de lucru?
– Nu e mai greu decât s` vorbe[ti despre tarantule de
m`rimea palmei sau despre [erpi constrictori.
– Dar nu min]eam!
– {tiu, dar ei nu cred c` a[a ceva e posibil, apoi mai e [i
povestea cu sarcina…
– Dar nu e vina mea.
– Nici nu le-ai spus adev`rul.
– Cum a[ fi putut? Nu trebuia s`-mi dau seama [i apoi…
SÂNGE IRLANDEZ 89

– Apoi?
– Cred c` n-am avut curajul s-o fac. Ar fi ar`tat atât de jenate,
când fuseser` de fapt foarte dr`gu]e cu mine.
– Era mai u[or când erau dr`gu]e, nu-i a[a? Când \]i f`ceau tot
felul de servicii? Era greu s` te \ntorci la starea de dinainte, nu
am dreptate?
– Cred c` da. Am tot amânat s` le spun adev`rul. Apoi [i-au
dat seama [i singure.
– Acum \n]elegi c` e [i vina ta. Nu mai face astfel de
lucruri.
Cuvintele pastorului nu reu[ir` s` m` lini[teasc`. Nu m`
sup`ram des, dar când o f`ceam eram imposibil de \mp`cat.
Colegele mele erau ru[inate pentru atitudinea lor [i
\ncepuser` s` fie din nou dr`gu]e cu mine. M` rugau cu ceai [i
cu ou` fierte moi, specialitatea doamnei Illington-Wharton. |n
una dintre zile, vorbind despre prim`vara care se apropia,
domni[oara Bernard m` \ntreb` chiar cum e prim`vara \n
Pepper Tree Bay. L`sar` cu toate linguri]ele pe mas` [i m` privir`
cu interes. Dar nu aveam de gând s` le vorbesc despre ora[ul
meu. Nu [tiam decât c` nu-mi mai pl`ceau [i voiam s` m` \ntorc
\n Australia cât mai repede. A[a c` r`spunsei c` [i \n Pepper Tree
Bay e prim`var`.
O dat` cu venirea prim`verii, \ncheiai contractul cu editura,
iar cartea urma s` apar` cât de repede.
Vaporul lui Reggie probabil venise de mult, dar nu [tiam
nimic despre el. Gerry nu spunea decât c`, \n clipa \n care va
reu[i s` strâng` destui bani pentru a-[i pl`ti biletul, va pleca spre
Irlanda.
– Acolo n-am nevoie de bani, au destui Laura [i Danny,
spunea ea.
Mama, independent` din fire, era revoltat`.
90 LUCY WALKER

– N-ai cum s` faci a[a ceva!

– Ba da, nu-]i aduci aminte când venea Laura cu m`tu[a
Shelag la noi [i st`teau f`r` nici un ban s`pt`mâni \ntregi, chiar
dac` ar fi avut destui bani s` ne cumpere pe to]i?
– Tat`l t`u voia acest lucru. Era un b`rbat mândru.
Mama, de câte ori reu[ea s` strâng` o sum` de bani, mergea
la agen]ia de turism Cook [i f`cea tot felul de excursii prin
Anglia. Nu voia s` scape nici o ocazie de a vedea cât mai mult din
aceast` ]ar`. Era o turist` neobosit`.
|ntre timp, se apropia cu pa[i mari „Seara Parohiei” la St
Hilda, eveniment pentru care ne preg`team cu to]ii. B`ncile [i
scaunele fuser` scoase din dou` clase, iar copiii f`cur` multe
ornamente. La aceast` petrecere veneau to]i enoria[ii bisericii St
Hilda [i cei numi]i „prietenii bisericii”, adic` aceia care trimiteau
dona]ii.
Sam, ca un invitat de peste hotare [i ca student, fu a[ezat la
masa personalit`]ilor, iar eu, care nu eram decât angajata [colii,
ajunsei la una dintre mesele din fundul \nc`perii. Dup` diverse
discursuri [i cuvinte mari, ne a[ezar`m la mas`. Observai c` Sam
discuta cu aprindere cu b`rbatul de lâng` el. Când se termin`
masa, venir` \mpreun` spre mine.
– Theodora, spuse Sam, vizibil \ncântat, pot s` ]i-l prezint pe
domnul Rushton? {tie foarte multe despre tine.
– Cu cine a]i vorbit? \l \ntrebai. Cu pastorul sau cu
domni[oara Anderson?
– A vorbit cu mine, interveni so]ul meu, ner`bd`tor. {tii ce e
domnul Rushton? E lector [i lucreaz` pentru editura care va
publica \n curând cartea ta.
Eram \ncântat`.
– |mi pare r`u s` spun c` nu v-am citit manuscrisul, dar \mi
amintesc de o discu]ie \n care era l`udat. Felicit`ri!
SÂNGE IRLANDEZ 91

Zâmbii. M` sim]eam ca un adev`rat scriitor. Ne a[ezar`m pe

scaune [i st`tur`m de vorb` despre publicarea c`r]ilor. Când
pastorul ni se al`tur`, \i explicar`m despre ce era vorba. B`rbatul
\[i trecu degetele scurte prin p`r.
– Da, ai scris o carte? Despre ce e, despre tarantule [i [erpi?
– Ve]i fi surprins, dar nu e decât o poveste inofensiv` de
dragoste, \n care nu poate fi g`sit nici m`car un [arpe.
– Nici m`car o zân`?
– Nici.
A doua zi, când intrai \n biroul domni[oarei Anderson s`
semnez condica de prezen]`, toate colegele mele erau \n`untru,
discutând cu seriozitate. Când intrai, se \ntoarser` cu toatele
spre mine. Doamna Illington-Wharton tu[i, iar domni[oara
Bernard \mi zâmbi. Directoarea m` privi cu un mic zâmbet care
o f`cea s` arate mult mai uman`.
– Doamn` Richardson, spuse ea aproape \n glum`, de ce nu
ne-a]i spus c` sunte]i scriitoare? De ce nu ne-a]i spus c` a]i scris
o carte?
Era clipa potrivit` pentru r`zbunare.
– Pentru c` nu m-a]i fi crezut, r`spunsei. A[a cum nu m-a]i
crezut când v-am povestit despre tarantule sau despre invita]ia la
Palatul Buckingham.
|mi scosei m`nu[ile [i semnai \n registru, apoi le privii cu
r`ceal`.
– Da, am scris o carte. Va fi publicat` curând. S` sun de
intrare, domni[oar` Anderson?
R`maser` uimite, iar domni[oara Bernard scoase o
exclama]ie. Directoarea m` privi lung.
– Nu e nevoie, doamn` Richardson, azi nu trebuie s` sun`m
chiar atât de devreme.
De data asta chiar zâmbea.
92 LUCY WALKER

M` retr`sei, nu a[a de victorioas` pe cât speram. Era clar c` le

p`rea r`u c` m` r`niser`.
Dup` aceast` zi, totul reveni la normal. Ele nu mai erau atât
de agitate, iar eu nu mai vorbeam atât de mult.

***

Peste pu]in timp, primir`m din nou o invita]ie la o petrecere

dat` de Prim`ria londonez`, dar de aceast` dat` primir` invita]ii
[i Gerry [i mama.
Acceptar`m \ncântate. Sam renun]` pentru o sear` la lucru,
mândru s` fie \nso]it de atâtea femei.
Hot`râr`m s` ne \ntâlnim cu toatele acas` la mine, s` ne
\mbr`c`m [i se plec`m \mpreun`. Gerry nu veni cu o rochie, ci
cu doi metri de satin.
– N-avem timp s`-]i facem o rochie, m` plânsei.
– Cu tine [i cu mama al`turi, nu cred c` exist` ceva ce nu pot
s` fac.
– Eu o s` m` ocup de buc`t`rie, spuse mama cu hot`râre, o
s` g`tesc [i o s` fac toate cump`r`turile. La rochie poate s` te
ajute Theodora.
N-aveam de ales: fie o ajutam pe Gerry s`-[i fac` rochia, fie \i
\mprumutam din nou rochia mea albastr`. Alesei solu]ia cea mai
pu]in dureroas`, a[a c` scosei acele [i a]a [i cerui ajutorul
propriet`resei, care avea o ma[in` de cusut manual`.
|ntr-o or`, croir`m rochia [i timp de \nc` o or` o cusur`m.
Oricât ar p`rea de ciudat, rochia o f`cea s` arate mai bine ca
niciodat`. Era un satin alb cu o tent` roz [i se potrivea cu
pantofii argintii ai mamei, pe care Gerry \i \mprumutase. Mama
purta pantofii mei negri, iar eu puteam \n sfâr[it s`-mi \ncal]
pantofii argintii.
SÂNGE IRLANDEZ 93

|n curând, fardate, aranjate [i \mbr`cate, ne oprir`m \n fa]a

lui Sam, a[teptând s` fim l`udate.
– Cred c` unii b`rba]i ar fi intimida]i s` \nso]easc` trei
membre ale familiei Montgomery, zâmbi el. Dar eu trebuie s`
recunosc: sunt mândru s` fac asta. Doamn` Monty, parc` sunte]i
sora lor.
Sam \i spunea \ntotdeauna cele mai potrivite cuvinte mamei
[i adev`rul era c` ar`ta cu dou`zeci de ani mai tân`r`.
Gerry ar`ta minunat. Povestea ei de dragoste, cu suferin]ele
pe care le \ndurase, o f`cuse s` arate mai serioas`, chiar
demn`.
– Trebuie s` lu`m un taxi, spuse Sam.
– Nu, r`spunser`m cu hot`râre. Ce e \n neregul` cu metroul?
Oricum, s-ar putea s` avem nevoie de unul la \ntoarcere.
F`r` nici o problem`, ajunser`m cu metroul exact la timp.
Singura emo]ie fu cea produs` de declara]ia lui Sam c` nu
g`se[te invita]iile, dup` ce c`utase \n toate buzunarele.
– Of, de ce i-am dat invita]ia mea! exclam` Gerry cu
sup`rare.
– Dragule, \ncearc` s`-]i aduci aminte ce-ai f`cut cu ele dup`
ce ]i le-am dat \n hol, \l rugai. Unde le-ai pus?
Un zâmbet larg ap`ru pe figura lui.
– Le-am pus \n po[eta ta, Theodora. Acolo sunt. |mi era
team` s` nu le uit.
Cu un oftat, deschisei po[eta, sco]ând invita]iile. Le
prezentar`m la intrare [i p`[ir`m \ntr-o lume minunat`.
Aranjamentele florale erau uimitoare, iar aerul era parfumat.
Un tân`r elegant se \ndrept` spre noi, prezentându-se [i
spunând c` va fi \nso]itorul nostru \n aceast` sear`. Fiecare
cuplu care p`trundea \n salon era \ntâmpinat \n acest fel.
|nso]itorul nostru ne conduse spre bufetul bogat.
94 LUCY WALKER

– Trebuie s` be]i ceva, spuse el, \ntinzându-ne câte un pahar

\n care se afla o b`utur` dulce [i acidulat`.
Gustul b`uturii era minunat [i mi se p`ru foarte potrivit`
pentru setea mea.
F`cur`m turul salonului, fiind prezenta]i invita]ilor. Din când
\n când ajungeam la bufet, unde primeam din nou de b`ut [i ne
puteam lua ceva ce mâncare: caviar, pui, curcan, [unc`, salate,
fructe, bomboane sau orice altceva puteam dori. |nso]itorul
nostru deveni mai apropiat, nel`sând decât foarte rar bra]ul lui
Gerry.
Spre miezul nop]ii, ajungând \ntr-o zon` cu mai mult` lume,
z`rii la câ]iva pa[i \n fa]` un b`rbat care, din spate, sem`na foarte
mult cu Reggie Arbuthnot. |ntoarse capul [i descoperii c` nu m`
\n[elasem: era el. O v`zu pe Gerry [i o privi câteva clipe, f`r` s`
se mi[te. Figura lui era palid` [i grav`. O privii repede pe sora
mea. Nu-l z`rise [i râdea din toat` inima de o glum` pe care o
spusese \nso]itorul nostru. Sam \[i privea paharul, iar mama era
\n spatele meu. Voiam s` spun ceva, dar m` oprii. Privii din nou
spre locul \n care st`tea Reggie, dar disp`ruse. M` ridicai pe
vârfuri, \ncercând s`-l z`resc, dar nu era nic`ieri.
Cl`tinai din cap [i pusei paharul pe mas`. Sam v`zuse gestul
meu.
– Poate mi s-a p`rut, dar nu cred.
– Cât de mult ai b`ut?
– Oh, Sam, nu spune prostii, nu e decât un fel de limond`,
n-are ce s`-mi fac`.
Gazda noastr` zâmbi, iar Sam se \ncrunt`.
– Limonad`? Cum po]i s` spui una ca asta?
– P`i nu e un fel de vin – unul mai u[or, desigur?
– Un fel de vin u[or? Theodora, vrei s` spui c` nu [tii ce ai
b`ut?
SÂNGE IRLANDEZ 95

M` uitai la sticl` dar, pentru c` nu aveam ochelarii, nu reu[ii

s` v`d ce scria, doar c` era \n francez`.
– Ce e?
– {ampanie, draga mea. N-ai mai b`ut pân` acum?
– Nu cred, sau cel pu]in nu-mi aduc aminte.
– |n acest caz, \]i mai aduc un pahar. Acum, c` [tii ce e, te vei
bucura mai mult de ea.
– Nu, am b`ut deja dou`sprezece pahare.
– Dou`sprezece pahare? exclam` mama.
– Te sim]i bine? m` \ntreb` Sam.
– Da, m` simt perfect. Dac` e [ampanie, de ce nu m` simt
ciudat?
– V` ve]i sim]i, zâmbi \nso]itorul nostru. E un efect \ntârziat.
– Nu mai bea, spuser` \n cor mama [i Gerry.
– Dac` stau s` m` gândesc, mi-ar pl`cea s` mai beau un
pahar– numai ca s` [tiu ce gust are [ampania. Nu m-am gândit
la acest lucru \nainte.
Izbucnir` \n râs, dar Sam p`rea \ngrijorat.
– Theodora, de ce cl`tinai din cap? E[ti sigur` c` te sim]i
bine?
– Da, m` simt grozav, d`deam din cap pentru c` mi s-a p`rut
c` v`d pe cineva cunoscut. A disp`rut pur [i simplu, dar nu l-am
v`zut ie[ind pe u[`.
Se auzir` din nou hohote de râs, iar so]ul meu hot`r\ c` e mai
bine s` m` ia de bra].
– M` simt bine, continuai s` spun, dar nimeni nu m` credea.
Era inutil s` spun c`-l z`risem pe Reggie, i-a[ fi ruinat seara lui
Gerry [i to]i ar fi crezut c` de vin` e [ampania.
Nu aveam nimic, a[a c` cerui \nc` un pahar de [ampanie, pe
care \l savurai cu mare pl`cere. N-a[ fi vrut s` plec f`r` s` [tiu ce
gust are [ampania.
96 LUCY WALKER

La plecare, chemar`m un taxi. Mama [i Gerry urcar` primele.

Brusc, avusei convingerea c` n-a[ putea suporta o c`l`torie \n
spa]iul acela \nchis.
– Sam, \l rugai pe so]ul meu, nu putem s` mergem pe jos? Nu
pot s` urc.
– Prostii, te sim]i foarte bine.
– Dar nu pot s` urc, repetai cu \nc`p`]ânare.
|n cele din urm`, trebui s` cedeze. D`du taximetristului
adresa [i \nchise u[a, f`cându-le un semn mamei [i lui Gerry,
care p`reau \ngrijorate.
Ne \ntoarser`m acas` pe jos, iar aceasta fu una dintre cele mai
pl`cute plimb`ri pe care le f`cusem vreodat`.
Nu-i povestii lui Sam despre Reggie, eram sigur` c` va spune
c` e de vin` [ampania.
Cu toate acestea a doua zi, dup` ce Gerry plecase, \i spusei
mamei ce v`zusem [i, spre marea mea surpriz`, \l v`zuse [i ea.
– Nu i-am spus nimic lui Gerry, m`rturisi mama. Dac` voia s`
stea de vorb` cu ea, venea la noi.
– {tiu c` ne-a v`zut, spusei. Privea \n direc]ia noastr`.
– {tiu [i eu, l-am v`zut.
– Ce crezi c` f`cea acolo?
– Nu [tiu, probabil c` a fost invitat.
R`mase t`cut`, hot`rât` s` nu mai vorbeasc` despre el. M`
sim]eam cople[it` de durere, pentru c` \n]elesesem c` ruptura
fusese provocat` de el. Dac` n-ar fi fost a[a, ar fi venit s` stea de
vorb` cu noi.
 Capitolul 8

Era o lun` iunie minunat`, c`lduroas` [i plin` de via]`. Dup`-

amiezile de sâmb`t` le petreceam \mpreun` cu mama, f`când
plimb`ri lungi. Nic`ieri nu mai v`zusem copaci atât de verzi [i de
boga]i \n frunzi[ ca \n Anglia. Chiar dac` plimb`rile erau clipe de
relaxare pentru mine, m` sim]eam trist` c` Sam nu putea veni [i
el cu noi s` se bucure de frumuse]ea naturii.
Gerry recunoscu la un moment dat c` mai primise o scrisoare
de la Reggie, din Colombo. Mi se p`rea imposibil ca el s` se fi
\ntors. Dar dac` a[a st`teau lucrurile, de ce \i mai scria?
Categoric, ceva era \n neregul` cu el, chiar dac` mi se p`ruse un
b`rbat sincer [i cinstit.
Când lucrurile p`reau s` mearg` foarte bine la [coal`, o alt`
\ntâmplare spulber` lini[tea de la St. Hilda. Por]ile [colii se
\nchideau \n pauza de prânz, [i toat` lumea respecta cu sfin]enie
regulamentele \n aceast` privin]`.
|ntr-o dup`-amiaz`, la scurt timp dup` reintrarea \n clas`,
domni[oara Anderson veni la mine, ar`tând \ngrijorat`.
98 LUCY WALKER

– Doamn` Richardson, a]i descuiat cumva dumneavoastr`

poarta de la intrare \n timpul pauzei de prânz? m` \ntreb` ea. Nu
g`sim cheia s-o \ncuiem la loc. Meeks, b`iatul de serviciu, spune
c` u[a era descuiat`.
– Nu, r`spunsei. Singura u[` pe care am deschis-o e cea care
duce \n curtea interioar`. Am cheia chiar aici.
– Ar`ta]i-mi-o, spuse ea. Poate s-a strecurat o gre[eal`.
Scosei cheia din dulap. Era cea potrivit`. Directoarea r`mase
nedumerit`. Era inutil s`-i \ntreb`m pe copii, care \n acest timp
fuseser` acas`.
– Sunte]i sigur`? m` privi cu ne\ncredere.
– Da, sunt sigur`. Nu ies niciodat` pe u[a din fa]`. Meeks a
c`utat \n locul obi[nuit? Poate a c`zut.
– Va trebui s` c`ut`m din nou.
Femeia era vizibil sup`rat`, pentru c` ie[i trântind u[a. Nu
aveam ce face, a[a c` \mi continuai lec]iile. Dou`zeci de minute
mai târziu, \n clas` intr` doamna Illington-Wharton.
– Toat` [coala e nelini[tit`, spuse ea. Gândi]i-v` bine. Sunte]i
foarte sigur` c` n-a]i avut ocazia s` deschide]i poarta?
– Nu, n-am deschis-o, r`spunsei, deja iritat`. I-am spus deja
domni[oarei Anderson.
– O cheie nu poate disp`rea pur [i simplu.
– Desigur c` nu. Cred c` a fost pus` undeva din gre[eal`.
Poate Meeks a luat-o [i a uitat.
– Am c`utat \n dulapul lui, dar insist` c` u[a era descuiat`.
Domni[oara Anderson [i cu mine am \ncuiat când am ie[it. Am
dat cheia administratorului, care a pus-o la locul ei. El nu
gre[e[te niciodat`.
– |n acest caz, a r`t`cit-o altcineva.
– Sunte]i singura persoan` care uit`.
SÂNGE IRLANDEZ 99

– De aceast` dat` n-am uitat nimic, spusei cu fermitate, dar

politicos. N-am folosit u[a de la intrare.
|nvins`, disp`ru [i ea, pentru ca, doar peste o jum`tate de
or`, s` se \ntoarc` directoarea.
– Trebuie s` fiu sincer` cu dumneavoastr`, spuse profesoara.
Domni[oara Bernard spune c` e sigur` c` u[a de la intrare a fost
folosit` de cineva pentru c` a auzit-o deschizându-se. Era]i
singurele persoane din cl`dire.
De aceast` dat`, eram chiar indignat`.
– Dac` a[ fi f`cut acest lucru, a[ recunoa[te. Ce motive a[
avea s` pierd cheia [colii [i s` nu recunosc?
– Dac` se pierde cheia [colii, trebuie anun]at Consiliul
Directorilor [i trebuie chemat un l`c`tu[ care s` schimbe
\ncuietoarea. Nu e numai o recunoa[tere a neglijen]ei, ci [i o
pierdere de timp [i de bani.
– Nu [tiam.
– Acum [ti]i, spuse ea, f`când un efort s`-[i p`streze vocea
calm`. Dac` nu se g`se[te cheia pân` la patru [i jum`tate,
trebuie s` r`mân \n [coal` pân` la venirea l`c`tu[ului.
– Dar nu e nevoie, sunt sigur` c` va fi g`sit` la cur`]enie.
– E \mpotriva regulamentului s` las [coala ne\ncuiat`.
– |mi pare r`u, a[ fi vrut s` fiu de ajutor.
Cu o privire ne\ncrez`toare, ie[i din clas`.
La sfâr[itul zilei, când intrai \n biroul ei s` semnez condica
de prezen]`, \mi arunc` o privire \ntunecat`. Eram sigur` c` m`
credea vinovat`. Plecai spre cas`. Haina pe care o purtasem
pân` la jum`tatea zilei st`tea acum pe bra]ul meu, umed de
transpira]ie.
A doua zi, era deja o nou` \ncuietoare. Atmosfera din [coal`
era plin` de vinov`]ie, pân` [i copiii [tiau c` se petrecuse ceva
neobi[nuit.
100 LUCY WALKER

Pân` vineri, p`ream c` ne obi[nuisem deja cu situa]ia, cu toate

c` m`rturisirea neglijen]ei era o pat` mare pe obrazul [colii.
Sâmb`t` diminea]`, Sam avea \ntâlnire cu profesorul
coordonator pentru tez`. Se \ntoarse acas` obosit, dar cu o
sclipire \n ochi.
– Cred c` n-am de ce s`-mi fac probleme, spuse el.
– }i-a spus c` teza e bun`?
– Nu, n-am discutat despre con]inut, ci doar despre forma ei.
Când voiam s` plec, m-a \ntrebat dac` a[ fi preg`tit s`-mi dau
lucrarea pentru publicare de c`tre Universitate.
– Ce \nseamn` asta? \l \ntrebai. Sper c` e \n regul`.
– Desigur c` e \n regul`. Lucr`rile mediocre nu sunt
publicate.
– Oh, Sam!
Eram atât de fericit` pentru el! Ca s`-l r`sf`], \i preg`tii
mânc`rurile lui preferate.
Dup`-amiaz`, luând-o pe mama, plecar`m \n obi[nuitele
noastre plimb`ri. Era destul de r`coare, a[a c` \mi pusei haina.
A[teptând \n sta]ia de autobuz \mi strecurai mâna \n buzunar, ca
din \ntâmplare. Sim]ii ceva tare, dându-mi seama imediat despre
ce era vorba. {tiui c` e o cheie: cheia [colii.
Pentru o clip`, sperai c` m` \n[el, dar scosei mâna din
buzunar [i o privii. Nu m` \n[elasem, era cheia [colii. Nu
\n]elegeam cum ajunsese la mine \n buzunar. |ncercai s`-mi
amintesc fiecare mi[care pe care o f`cusem \n acea zi. {tiam prea
bine c` f`cusem un colaj de imagini pe care le lipisem pe un
carton mare, dat nu-mi aminteam s` fi ie[it… Asta era! Nu mai
era lipici! A[a c`, ie[ind pe poarta principal`, m` dusesem la
depozit, de unde m` \ntorsesem cu dou` borcane de lipici.
Pentru c` aveam mâinile ocupate, nu \ncuiasem, apoi uitasem.
Oh, Doamne, de ce trebuie s` uit?
SÂNGE IRLANDEZ 101

|mi amintii cu cât` siguran]` sus]inusem \n fa]a tuturor c` nu

ie[isem pe poarta principal`. A[ fi putut s` jur c` aveam
dreptate!
Mama observ` c` nu eram \n apele mele.
– Theodora, ce s-a \ntâmplat?
– Nu-i nimic, mam`, am o durere de cap. N-am vrut s`-]i spun
ca s` nu-]i stric ziua.
– |n acest caz, mai bine mergem acas`. Ne putem \ntoarce \n
alt` zi.
Ajunse acas`, m` dusei \n buc`t`rie, cu gândul s` preg`tesc
masa.
– Chiar ar`]i destul de r`u, spuse mama la mas`. Ce e \n
neregul` cu ea, Sam? Ieri era atât de bine dispus`!
– Nu v`d nimic diferit, spuse Sam, ridicând privirea spre
mine. E ceva \n neregul`, Theodora?
– Nici n-ai vedea dac` ar fi! exclamai cu sup`rare. Acoperi[ul
ar putea s` cad` peste tine [i n-ai observa decât dac` ]i-ar atinge
blestematele tale c`r]i!
Izbucnind \n plâns, fugii \n dormitor.
Nu puteam s`-i povestesc lui Sam, n-ar fi \n]eles. M`
\mpiedica mai ales ru[inea, iar gândul c` nu puteam s`-i
povestesc m` \nfuria.
Avusei o noapte agitat`, cu vise ciudate, \n care m` hot`ram
fie s` recunosc totul, fie s` arunc cheia \ntr-un loc ascuns.
Ajunsei la [coal` devreme, dar directoarea era deja venit`.
Privirea ei era rece, dar se str`duia s` fie politicoas`. Imediat
ap`ru [i domni[oara Bernard.
– Of, din nou am ajuns dup` domni[oara Anderson. Se
treze[te foarte devreme. Sper c` nu se va epuiza.
Dup` ce semn` \n registru, m` privi cu aten]ie.
102 LUCY WALKER

– Ar`ta]i obosit`, este ceva \n neregul`?

– Nu, de vin` e c`ldura, min]ii, sim]indu-m` \ngrozitor.
Ziua fu un chin. La \ncheierea programului, picioarele m`
purtar` singure spre biroul pastorului.
– Ce s-a \ntâmplat, copila mea?
M` a[ezai pe scaun \n fa]a lui [i, sco]ând mâna din buzunar,
pusei pe birou cheia.
– E cheia [colii?
– Da, d`dui din cap.
– Pove[te[te-mi ce s-a \ntâmplat.
|i spusei toat` povestea.
– Draga mea, [tiu cum te sim]i. Uite despre ce e vorba: ai
spus totul pre[edintelui Consiliului Directorilor. De acum vei fi
mai atent`, nu-i a[a? spuse el pe un ton voit serios. }i-ai pus
superiorii \ntr-o situa]ie jenant`.
F`r` s` spun nimic, d`dui din nou din cap.
– Incidentul a luat sfâr[it, ad`ug` el. Ai mai mult` grij` de tine.
Luând cheia de pe birou, \i d`du drumul \ntr-o cutie de pe
mas`.
M` ridicai [i m` \ndreptai spre ie[ire, cu sentimentul c` o
povar` imens` fusese luat` de pe umerii mei.
Dou` zile la rând, totul fu bine la [coal` [i toat` lumea p`rea
c` uitase de cheie. Numai c` noaptea nu puteam s` dorm. Nu m`
sup`ra cheia \n sine, ci faptul c` nu puteam s`-i spun lui Sam ce
se \ntâmplase, f`r` s`-mi fie ru[ine. Trebuia s`-mi repar gre[eala,
ca s` pot ap`rea din nou \n fa]a ochilor lui f`r` s`-mi plec
privirea.
A treia zi, trecui din nou pe la pastor.
– Ce s-a mai \ntâmplat? \ntreb` el, dar f`r` s` a[tepte
r`spunsul, lu` cutia de pe birou [i scoase cheia din ea. Cred c`
asta vrei, nu-i a[a?
SÂNGE IRLANDEZ 103

– Trebuie s`-i spun domni[oarei Anderson, [optii.

– Exist` o vorb` din b`trâni care spune c` aceia care lupt` [i
fug, vor fi nevoi]i s` dea din nou aceea[i b`t`lie. Du-te, copila
mea, Domnul fie cu tine.
O g`sii pe directoare \n biroul ei.
– A]i uitat ceva? m` \ntreb`.
– Nu ast`zi, r`spunsei, ci zilele trecute.
Pusei cheia pe mas`.
– Am g`sit-o \n buzunar.
Lu` cheia de pe mas`, uitându-se cu aten]ie la ea. Respir`
adânc.
– Bine, nu mai e nimic de spus.
– Dori]i s` v` explic?
– Ce s`-mi explica]i? Pur [i simplu a]i uitat. Nu aceasta e
explica]ia? Poate va fi ultima oar`.
R`m`sei t`cut`. Mi-a[ fi dorit s`-i pot promite c` nu voi mai
uita, dar \mi pierdusem \ncrederea \n mine.
– Bine, pute]i pleca.
M` \ndreptai spre u[`, dar m` opri \n clipa \n care pusesem
mâna pe clan]`.
– Când a]i descoperit c` avea]i aceast` cheie?
– Duminic`.
– Azi e joi?
Mi-a[ fi dorit s` nu m` \ntrebe toate aceste lucruri, dar nu
voiam s` mint [i nici nu voiam s`-l implic pe pastor.
– |n acest caz, v` st` pe con[tiin]` de patru zile.
– Mai exact, de patru nop]i [i cinci zile.
– Nu r`mâne decât s` v` mul]umesc pentru c` mi-a]i
adus-o. Cred c` v` da]i seama c` nu era neap`rat` nevoie s-o
face]i?
104 LUCY WALKER

– Mai trebuie s` [i dorm.

– Bine, pute]i pleca.
De aceast` dat`, nu m` mai sim]eam u[urat`, ci epuizat`. Nu
puteam s`-i spun lui Sam. Nu \nc`.
A doua zi ajunsei prima la [coal`. Nu voiam s` semnez \n
registru de fa]` cu restul lumii. Chiar dac` erau sup`rate pe
mine, nu rostir` nici un cuvânt despre cheie. Numai \ntr-o zi \n
care directoarea spuse rug`ciunea \n fa]a [colii, cuvintele ei mi
se adresar` indirect.
– S` ne rug`m pentru aceia dintre noi care gre[esc. Doamne,
\ndrum`-le pa[ii, ac]iunile [i cuvintele, ca [i noi s` putem vedea
[i \n]elege [i, o dat` cu iertarea Ta, s` putem [i noi ierta.
Aceast` ultim` \ntâmplare m` adusese la cap`tul puterilor,
a[a c` hot`râi s` plec \n Irlanda cu prima ocazie. |l pusei pe Sam
s`-mi promit` c`, dup` ce va termina cu teza, va vizita [i el
Whitby, locul de origine al familiei lui.
– |]i promit, spuse el, \]i promit orice, chiar [i un colier cu
diamante.
– O s` am grij` s` nu ui]i.

***

Ziua urm`toare, zi liber` pentru mine, deoarece era o

s`rb`toare, se sfâr[i cu o surpriz`. La ora cinci auzir`m soneria
de la intrare [i propriet`reasa urc` la noi.
– Un domn o caut` pe domni[oara Gerry, spuse ea.
Un cap ap`ru peste um`rul ei.
– Am urcat singur. Sper c` nu deranjez
– Reggie! exclamai, dar amintindu-mi comportamentul lui de
la petrecere, \ncercai s`-mi ascund entuziasmul [i \i \ntinsei
mâna. Ce mai faci, Reggie?
SÂNGE IRLANDEZ 105

Vorbii destul de tare ca Gerry, care era \n sufragerie, s` aud`

[i s` nu fie luat` prin surprindere.
|n locul ei, \n cadrul u[ii ap`ru mama.
– Ei, tinere, suntem bucuro[i s` te vedem, spuse ea.
Trecând pe lâng` mine, m` privi cu sub\n]eles [i-mi f`cu un
semn cu ochiul, de parc` ar fi vrut s` spun`: „Numai noi [tim
despre petrecere… Sper c` n-ai spus [i altcuiva!”
Refuzai s`-i r`spund \n acela[i fel. Privirea mea sever`
transmitea alt mesaj: „Ai grij`, dac` vrei s`-i faci r`u surorii mele,
\mi vei da socoteal`”.
El zâmbi drept r`spuns, iar privirea lui era atât de deschis`,
atât de onest` \ncât m` gândii c` poate f`cusem bine c` nu-i
spusesem lui Gerry.
Poate c`, pân` la urm`, ea fusese cea care pusese punct
rela]iei lor!
|ntâlnirea cu Gerry fu politicoas`, f`r` urm` de surprindere
din partea ei. Probabil c` se mai \ntâlniser`.
|ntinzându-i mâna lui Sam, tân`rul \ntreb`:
– Ce s-a \ntâmplat cu tine?
– Ce s` se \ntâmple? r`spunse so]ul meu, surprins.
– Nu te v`d muncind.
– E[ti r`ut`cios… A[teapt` numai s` termin cu totul, o s`-]i
ar`t ce \nseamn` s` stai degeaba.
– Pe unde ai mai fost, Reggie? \ntreb` mama.
– De dou` ori \n jurul lumii, r`spunse el lini[tit. {ti]i c` asta
este munca mea.
– {i cum e vremea \n jurul lumii? intervenii, cu un zâmbet
aparent nevinovat.
– Variabil`, veni r`spunsul netulburat.
– Ar`]i foarte bine, Reggie, zâmbi Gerry, cred c` vremea din
jurul lumii ]i-a priit de minune.
El o privi cu aten]ie.
106 LUCY WALKER

– Mie mi se pare c` ai ajuns \n Irlanda, spuse el, parc` o aud

pe Laura vorbind.
A[adar, lec]iile lui Gerry d`deau rezultate! Dar de unde o [tia
pe Laura? Era din ce \n ce mai ciudat!
Dup` un timp, Reggie [i Gerry hot`râr` c` vor ie[i s` ia cina
\n ora[, iar Vicky [i David o invitar` pe mama s` cineze \mpreun`
la hotelul lor.
Surprinzându-m`, Sam m` anun]` c` n-are de gând s` mai
lucreze \n aceast` sear`.
– Reggie crede c` nu [tiu s` fac altceva decât s` citesc, spuse
el \ndignat.
Izbucnii \n râs.
– De ce te mir`? \l \ntrebai.
– Nu vreau s` lucrez \n seara asta, declar` el cu \nc`p`]ânare,
de parc` i-ar fi dat o lec]ie lui Reggie. Mergem la un film?
– Avem bani?
– S` vedem.
C`utar`m \n toate buzunarele [i \n po[et`, adunând fiecare
moned` g`sit`.
– Se pare c` avem noroc! exclam` Sam, privind triumf`tor
banii aduna]i. {tii cumva ce filme ruleaz`?
– Nu conteaz`, zâmbii eu. Nu-mi pas` decât c` ie[im undeva!

***

O s`pt`mân` mai târziu, mama hot`r\ c` nu poate s` dea

ochii cu Denney, Mary [i tot restul popula]iei din Pepper Tree
Bay f`r` s` se poat` lauda c` a luat masa \n Soho. David plecase
\ntr-o c`l`torie de afaceri la Paris, iar Reggie era ocupat cu familia
lui la High Wycombe.
SÂNGE IRLANDEZ 107

– Putem s` ne ducem f`r` b`rba]i, propuse Vicky. |n Soho

putem face orice.
– {ti]i pe unde e? \ntrebai.
Gerry lu` harta Londrei [i-mi ar`t` cu un pix
– Cam pe aici, spuse ea. Am fost cu Reggie pe acolo, dar nu
mi s-a p`rut nimic deosebit.
– N-a]i [tiut pe unde s` v` duce]i, r`spunse Vicky. Oricum,
m` \ndoiesc c` era]i foarte aten]i la ce se petrecea \n jurul vostru.
– Exact, aveam alte treburi mai importante.
– Nu v`d ce leg`tur` are asta cu locul \n care vom lua masa?
interveni mama. Nu-mi r`mâne decât s` aleg eu.
– Da, de parc` te [i pricepi la g`sit adrese, observai cu ironie.
Sam ridic` privirea din c`r]ile lui.
– Dac` ve]i \nceta cu cearta, m` voi putea \ntoarce la munc`.
– Haide]i s` plec`m, propusei.
Ca de obicei, \ntâi f`cur`m o plimbare prin fa]a vitrinelor.
Londra ar`ta minunat \n lumina apusului. Ajunser`m pe
Picaddilly, unde mama ne opri brusc, ar`tând spre o cl`dire.
– Uite, e un local aici care arat` foarte interesant. L-am v`zut
mai de mult.
Restaurantul avea fa]ada din marmur` neagr` [i sticl`, [i o
firm` simpl`, din neon verde, pe care scria: „Cafe Marseilles”.
Aveam impresia nepl`cut` c` mama se l`sase p`c`lit` de
aparenta modestie a localului. Ceva atât de simplu [i de
neostentativ poate crea probleme \ntr-un cartier ca West End.
– Mam`, \i spusei, n-am ajuns \nc` \n Soho.
– Ba da, r`spunse ea cu hot`râre.
– Am sentimentul c` nu e un loc potrivit pentru noi.
– S` intr`m s` vedem. Mie mi se pare un local destul de
modest, spuse Vicky, care cuno[tea Londra suficent de bine ca s`
[tie ce spune.
108 LUCY WALKER

O urmar`m pe mama \n`untru, dar prima privire fu de-ajuns

s` descoperim c` avusesem dreptate. Chelnerul [ef, imaculat \n
uniforma lui, ne conduse \n`untru. Restaurantul era mult peste
posibilit`]ile noastre, cu ring de dans [i orchestr` proprie. Un [ir
de chelneri a[tepta neclinit s` d`m comanda, iar orchestra \[i
preg`tea instrumentele. |nso]itorul nostru ne spuse s` a[tept`m
câteva secunde [i disp`ru.
– S` fugim, propusei.
Ar`tau nesigure, dar gândeau acela[i lucru ca [i mine. Numai
c` n-aveam nici una curajul s` plece.
Ca [i cum ne-ar fi sim]it ezitarea, b`rbatul se \ntoarse:
– Sunte]i gata s` merge]i la mas`? \ntreb` el, f`când o
plec`ciune \n fa]a mamei.
– Da, mul]umesc, r`spunse mama cu demnitate.
– A]i dori o mas` lâng` orchestr`?
– Ar fi foarte pl`cut, zâmbi ea, \ntorcându-se s`-l urmeze.
Gerry o prinse de bra] [i \i [opti la ureche:
– Mam`, trebuie s` d`m un bac[i[ foarte mare pentru astfel
de locuri.
Mama, care nu era de acord cu bac[i[urile, o ignor`.
Am fost conduse la mas`, iar orchestra \ncepu s` cânte. Eram
singurii clien]i.
– De ce crezi c` nu e nimeni? o \ntreb` mama pe Vicky.
– E prea devreme, r`spunse ea. Cei care cineaz` aici nu vin
decât dup` terminarea programului de teatru.
Unul dintre chelneri se apropie [i \ndrept` lingurile, care
erau totu[i drepte. Un altul aduse ap`, iar al treilea desf`cu
[erve]elele [i aduse mai aproape de fiecare co[ule]ele cu pâine.
Mama admira f`r` nici o grij` ringul de dans [i decora]iile
s`lii. Primul chelner ne puse \n fa]` meniurile.
Ridicai unul, \l deschisei, apoi m` \ntorsei spre Vicky:
SÂNGE IRLANDEZ 109

– Câ]i bani ai la tine?

– Nici unul, nu m-am gândit s`-i cer lui David. Sper c`-mi ve]i
\mprumuta voi.
– Cite[te meniul, e suficient primul rând [i \]i vei da seama de
ce te \ntreb.
Dup` cuvântul „Meniu”, scris cu litere mari, era vizibil
urm`torul anun]: „Consuma]ie obligatorie: cel pu]in treizeci de
[ilingi de persoan`”.
Având grij` s` nu m` dau de gol \n fa]a chelnerilor, le \ntrebai
câ]i bani aveau. Adunând banii de la toate, puteam pl`ti
consuma]ia pentru o persoan`.
Abia acum mama \[i d`du seama \n ce situa]ie eram.
– Trebuie s` m` gândesc, spuse ea cu r`ceal`.
Chelnerul care ne adusese meniurile se \ntorsese [i ne privea
aproape amenin]`tor:
– Pot s` v` iau comanda?
Mama ridic` privirea spre el.
– De ce vin atât de mul]i chelneri la masa noastr`? \ntreb` ea.
N-ar trebui s` fim servite de unul singur?
B`rbatul ridic` din umeri. Pe fa]a lui se citea dispre]ul. Era
clar c` voiser` s` vad` care e de fapt situa]ia noastr` [i se
l`muriser` c` intrasem aici din gre[eal`.
Orchestra \ncetase s` mai cânte, iar dirijorul \[i aprinsese
]igar`. Ceilal]i chelneri se relaxaser`, \ntorcându-ne spatele [i
\ncepând s` stea de vorb`.
Privind \n jur, mama se \ndrept`. |l privi pe b`rbatul din
fa]a ei.
– Trimite-l pe chelnerul [ef la mine, spuse ea, f`r` s` adauge
„te rog”. Comanda era clar` [i era singurul mod de a trata un
servitor insolent.
B`rbatul arunc` o privire nelini[tit` spre colegii lui.
110 LUCY WALKER

– Am spus chelnerul [ef.

|ntorcându-se pe c`lcâie, chelnerul disp`ru, apoi se \ntoarse
cu b`rbatul care ne condusese la mas`.
– Da, doamn`?
– |mi pare r`u, dar am intrat din gre[eal` \n restaurantul
dumneavoastr`, spuse ea cu demnitate. Nu ne putem permite o
consuma]ie ca \n meniu. Dori]i s` plec`m?
Figura b`rbatului se \mblânzi.
– Nu, doamn`, r`spunse el. Acesta este un anun] doar pentru
cei care vin aici pentru ringul de dans. Obi[nuiesc s` stea o sear`
\ntreag`, consumând doar o cafea.
– Ne-a]i putea sugera ceva pe care s` ni-l permitem?
– Desigur, doamn`. V-a[ sugera s` lua]i câte un gr`tar. Vede]i
aici, gr`tarul cu garnitur` de ciuperci, cartofi pr`ji]i [i sos de
ro[ii. A]i putea renun]a la ciuperci [i s` comanda]i o cafea dup`
mas`. Cu totul, v` va costa pe toate dou`zeci [i cinci de [ilingi.
– Mul]umim, e o propunere minunat`.
B`rbatul f`cu un semn spre unul dintre chelneri, care lu`
comanda, apoi arunc` o privire nemul]umit` spre orchestr`.
Imediat, dirijorul arunc` ]igara [i orchestra re\ncepu s` cânte.
Mâncar`m gr`tarul, stând drepte \n scaune, cu demnitate. La
ie[ire, dup` câ]iva pa[i, r`suflar`m u[urate.
– Uf! exclam` Gerry.
– Ce fiin]e \ngrozitoare, se plânse Vicky. A fost cea mai
\ngrozitoare experien]` din via]a mea. N-o s` mai plec niciodat`
f`r` bani la mine.
– Mie mi s-a p`rut o experien]` interesant`, intervenii. De
acum \ncolo, n-o s`-mi mai fie fric` de un chelner englez.
 Capitolul 9

Vizita lui Reggie fusese una \n fug`, pentru c` disp`ru din nou.
– Vaporul lui a plecat aproape imediat, spuse Gerry.
– Ai fost la High Wycombe? \ntrebai.
– Nu, n-am fost invitat`.
– Dar tu [i Reggie..
– Nici o poveste de dragoste nu dureaz` o ve[nicie, se
\ncrunt` ea. Desigur, nu se \ncheie a[a de repede, dar…
Vocea ei era trist`. |[i pierduse buna dispozi]ie obi[nuit`,
devenind mai t`cut` [i mai rezervat`. Fuma prea mult [i sl`bise.
M` gândeam des la Reggie. Desigur, era un b`rbat atr`g`tor,
care avea peste tot admiratoare, dar ceva din ochii lui \mi spunea
c` nu e un marinar oarecare. M` \ntrebam de unde o cunoscuse
pe Laura. Gândul la Laura [i la Irlanda \mi d`dea aripi. |n august,
urma s` plec \n sfâr[it \n vizita mult dorit`. Aveam nevoie de o
vacan]`, mai mult ca oricând. Trebuia s` plec, chiar dac` gândul
c` Sam nu mergea cu mine \mi strângea inima. Cu toate acestea,
el era \ncântat c` voi reu[i s` fac aceast` c`l`torie, pe care mi-o
doream de atâta timp.
112 LUCY WALKER

Laura \mi scrisese c` nu m` prime[te decât dac` vine [i Sam,

mai ales c` mama voia s` mearg` [i ea. Din nefericire, so]ul meu
fusese invitat la un curs unde trebuia s` ajung` neap`rat. Acesta
se ]inea \n Belfast [i, dac` avea timp, urma s` treac` [i pe la
Magillicuddy.
|n ultima s`pt`mân` de dinaintea vacan]ei, ne mutar`m din
Clapham Common \n Streatham.
De mult` vreme m` deranja mirosul c`rbunelui cu care ne
\nc`lzeam casa. M` s`turasem [i de c`ratul g`le]ilor cu c`rbuni \n
fiecare zi, pentru c` Sam era atât de des plecat, \ncât mare parte
din timp aceast` sarcin` \mi revenea tot mie. Nici buc`t`ria
micu]` nu m` mai mul]umea. |ntr-o zi \n care st`team de vorb`
cu nepoata domni[oarei Anderson, \i povestii despre
problemele mele cu \nc`lzirea. Spre marea mea uimire, ea avea
solu]ia la aceste probleme. Una dintre colegele ei urma s` se
mute peste trei s`pt`mâni dintr-o cas` din Streatham. Camerele
\n care st`tea erau nou renovate, iar mobila era modern`. Pentru
c` se g`sea \ntre buc`t`rie [i baie, camera principal` era tot
timpul \nc`lzit`. |n plus, avea ap` cald`. Buc`t`ria era mare [i
modern`, cu toate c` trebuia \mp`r]it` cu persoana care st`tea \n
celelalte camere, dar care lucra [ase zile pe s`pt`mân`. Nu-mi
venea s` cred c` aveam aceast` [ans`. |i adusei vestea lui Sam.
Nu voiam s`-i spun de fa]` cu mama, pentru c` nu g`sisem un
loc [i pentru ea. Nu era foarte \ncântat.
– Sam, te rog, gânde[te-te c` mai st`m \n Anglia \nc` jum`tate
de an, cea mai friguroas`. N-ar fi minunat s` nu mai avem grija
\nc`lzitului? |n plus, mai avem [i ap` cald`. Gânde[te-te ce bine
mi-ar prinde, cu reumatismul meu.
Acesta fu argumentul hot`râtor, iar so]ul meu fu se acord s`
vizit`m casa. Mai r`mânea problema mamei.
SÂNGE IRLANDEZ 113

O singur` privire \n interiorul casei fu de-ajuns pentru Sam.

Camera mare, mobilat` cu mobil` modern`, era curat` [i
confortabil`. Buc`t`ria avea dou` sobe pe gaz, câte una pentru
fiecare ocupant, iar propriet`reasa p`rea s` ne plac`. Pân` [i
problema mamei fu rezolvat`, dup` multe calcule. Dac` ne
mutam \n august, chiar \n acea zi Sam trebuia s` plece la
Dorking, unde avea loc cursul, iar eu puteam s` stau cu mama,
pân` când plecam \n Irlanda.
Abia acum so]ul meu \mi m`rturisi c` fusese invitat ca, dup`
sfâr[itul cursului, s` mearg` la Ardale, unde trebuia s` conduc`
ni[te teste. Cu totul, urma s` fie plecat mai mult de [ase
s`pt`mâni, iar \ntre timp urma s` se elibereze [i camera vecin`.
Numai \ntr-un week-end va putea veni la Londra, iar \ntre timp
mama va r`mâne ceva mai mult la Laura.
De[i nu recuno[team, eram amândoi \ngrijora]i pentru
mama. Oare cum se va \ntoarce \n Australia? Noi n-aveam de ce
s` ne facem probleme, aveam pl`tit drumul dus-\ntors. Dar ea,
ce va face?
Pentru c` era singurul care avea timp liber, Sam fu cel care
f`cu bagajele. Dup` terminarea serviciului, ajunser`m [i noi \n
noua cas`, unde so]ul meu aranjase totul. Dup` mas` urma s`
plece la Dorking. Eram c`s`tori]i de un an [i unsprezece luni [i
la plecarea lui sim]ii c` lumea s-a sfâr[it. St`tui \n pat, spunându-i
mamei c` sunt r`cit` [i plângând pe \nfundate.
Spre marea mea surpriz`, a doua zi venir` s` vad` noua cas`
trei persoane: Vicky, Gerry [i… Laura. Plin` de entuziasm, ne
invit` pe toate la mas`. Pe drum, profitând de faptul c` eram
singur` cu ea \n spatele celorlate, o \ntrebai:
– Cum l-ai \ntâlnit pe Reggie Arbuthnot?
– Iarna trecut` l-a adus Gerry \n vizit`. Mai târziu, l-a invitat
Danny la o partid` de vân`toare.
114 LUCY WALKER

– Ce p`rere ai despre povestea lor?

– Draga mea, dac` Gerry \l vrea pe Reggie Arbuthnot, nu
trebuie s` fac` altceva decât s`-l ]in` strâns.
– Asta e filozofia ta de via]`?
– Eu am câ[tigat ce mi-am dorit. Am vrut s` m` m`rit cu
Danny [i am reu[it, spuse ea, apoi se \ntoarse [i \mi zâmbi. V`d
c-ai avut grij` s`-l pui la ad`post pe Sam \nainte de venirea mea.
– |n primul rând, nu [tiam c` vii. |n al doilea, nu exist` nimic
pe lume care s`-l \mpiedice pe Sam s` lucreze atunci când s-a
hot`rât s-o fac`.
– Am venit special s`-l iau pe so]ul t`u. Acum trebuie s` m`
\ntorc f`r` el.
– Ne vei avea pe noi, pe mama [i pe mine.
– Voi pute]i s` veni]i joi, dar eu plec mâine. Dac` m` \ntrebi
de ce, e pentru c` nu suport s`-i v`d pe irlandezii emigran]i care
se \ntorc \n ]ara de origine. Fac acela[i lucru cu to]ii.
– Ce anume?
– O s` vezi [i o s` faci [i tu la fel, dar eu n-am de gând s` fiu
de fa]`.
A[a c` joi luai \mpreun` cu mama trenul de patru spre
Liverpool. Ajungând \n tren, ne g`sir`m locurile [i coborâr`m s`
bem un ceai \nainte de plecare. Nu eram prea lini[tit`, pentru c`
\n geamantan aveam corecturile c`r]ii mele, care sosiser` de
diminea]`, \mpreun` cu un bilet \n care eram rugat` s` nu
\ntârzii prea mult cu modific`rile cerute.
Drumul spre Liverpool fu unul pl`cut, f`r` incidente.
La coborâre, primul sunet care m` izbi fu strig`tul [oferilor
de autobuz:
– Pentru Dublin, veni]i aici!
Fusei cople[it` de o stare de fericire: aici, chiar \n acest loc,
au stat tat`l [i chiar bunicul meu.
SÂNGE IRLANDEZ 115

Autobuzul vechi [i aglomerat ne conduse spre chei, de unde

luar`m feribotul. Era deja sear` când ajunser`m \n Dublin. La
vam`, ofi]erul care controla bagajele dând cu ochii de manuscris,
m` \ntreb`:
– Ce e acesta?
– E cartea mea.
– A]i scris-o dumneavoastr`? exclam` el, cu admira]ie vizibil`.
Dumnezeu s` v` aib` \n paz`, nu [tiu cum a]i reu[it!
Ne l`s` s` trecem, f`cându-ne un semn cu mâna.
Aranjasem s` st`m la Dublin peste noapte, pentru c` voiam s`
vizit`m ora[ul. A doua zi diminea]`, plecând la plimbare, z`rir`m
poli]istul care dirija circula]ia la col]ul str`zii. Ar`ta atât de mare,
de sigur pe el [i de irlandez, \ncât sim]ii c` trebuie s` stau de
vorb` cu el.
– Mam`, a[teapt`-m` aici.
M` \ndreptai spre el, atent` s` nu \ncurc circula]ia [i \[i d`du
seama c` am nevoie de ajutor.
– Nu v` sup`ra]i, de unde pleac` autobuzul de Meath spre
Kells?
– A]i venit tocmai din Australia s` m` \ntreba]i de unde pleac`
autobuzul spre Kells?
– De unde [ti]i c` vin din Australia?
– Dup` voce [i dup` felul \n care merge]i. Nu dup` figur`,
pentru c` e o figur` de irlandez. De la Kells a]i plecat spre
Australia?
– Tata a f`cut-o, r`spunsei.
– Oh, suspin` el. Floarea ]`rii, tot ce e mai bun \n ea vine din
zona asta.
Privirea lui m` f`cea s` m` simt acas`.
116 LUCY WALKER

– Merge]i drept \nainte [i Dumnezeu s` v` aib` \n paz`!

Când ajunser`m la autobuz, doi tineri care st`teau \n
a[teptare \[i d`dur` imediat seama c` suntem „str`ini” [i ne
ajutar` s` urc`m, chiar ne g`sir` locuri confortabile.
Când le \ntinsei bani refuzar` cu hot`râre, zâmbindu-mi:
– E o onoare s` v` cunoa[tem.
Mi-ar fi pl`cut ca [i autobuzul s` fie la fel de confortabil ca
zâmbetele lor, dar era unul dintre cele mai proaste \n care
avusesem ocazia s` urc.
Mama nu m` l`sa deloc s` m` cufund \n gândurile mele,
ar`tându-mi mereu câte ceva.
– Uite ce iarb` verde! Ai mai v`zut vaci atât de frumoase?
Fiecare exclama]ie era \nso]it` de un ghiont sau de un cot.
– Mam`, pot s` v`d [i singur`. Nu \n]eleg de ce nu pot admira
ceva [i f`r` s` am coastele \nvine]ite! Nu vreau s` vorbesc despre
peisaj, vreau s` m` gândesc la el!
– Nu e[ti bun` ca \nso]itor \ntr-o c`l`torie. Dac` voiai lini[te,
de ce n-ai plecat pe o insul` p`r`sit` \n Pacific!
Coborâr`m la Kells, unde ne a[tepta o tr`sur`, care trebuia s`
ne duc` la Magillicuddy. Plimbarea prin aerul r`coros ne f`cea
bine. Când intrar`m pe por]ile conacului, se l`sase deja
\ntunericul. Unul dintre servitorii Laurei, care se numea
Mulligan, \l ajut` pe conduc`torul tr`surii s` descarce bagajele.
La auzul zgomotelor, pe trepte ap`ru st`pâna casei.
– Bine a]i venit! spuse ea, s`rutându-ne pe amândou`.
Haide]i, intra]i, se vor ocupa ei de bagaje.
Salonul era mare, cu ferestre imense [i cu draperii de catifea.
Mobila era veche, dar solid` [i frumoas`. Ornamentele [i
por]elanurile d`deau un farmec deosebit \nc`perii. Mâna iscusit`
a Laurei se vedea peste tot. Era clar c` adusese un nou suflu de
via]` casei.
SÂNGE IRLANDEZ 117

– Ve]i sta \n cele dou` camere din fund, spuse ea. Vi le-a[ fi
dat pe cele din fa]`, dar sunt umede [i n-ar face bine
reumatismului Theodorei.
Camerele erau confortabile [i bine mobilate. Când ne
\ntorser`m, \n salon fusese f`cut focul. Ap`ru [i Danny, cu un
zâmbet primitor pe buze [i cu fa]a lui frumoas` luminat` de
pl`cere.
– Verii din colonii, zâmbi el. Ce vre]i s` be]i? Sherry, whisky?
Eu prefer s` beau whisky…
– Sherry, mul]umesc, r`spunse mama.
– Ce mai face ]ara voastr` blestemat`? Tot cu ]ân]ari [i
c`lduri?
– M`car e ]ar` [i nu colonie, cum spun unii, intervenii.
– E vreo diferen]`?
– Nu te obosi s`-i explici, Theodora, m` sf`tui Laura. {tie
foarte bine despre ce e vorba, dar a[a se poart` el.
|n timpul mesei, Danny continu` s` bea. Figura \i deveni mai
palid` [i mai obosit` v`zând cu ochii. Cu toate acestea, era \nc`
amuzant [i atent la ce spuneau ceilal]i. Se retrase destul de
devreme, f`r` ca Laura s` fac` vreaun comentariu.
A doua zi diminea]`, cei doi so]i \[i terminaser` micul dejun
când coborâr`m [i noi.
– Servi]i-v` cu ce vre]i de pe m`su]`. Mulligan va mai face
ni[te ceai.
Aveam din ce alege: [unc`, rinichi pe gr`tar, porridge, cotlete
de miel, pâine cald` de cas`, gem de c`p[uni [i fri[c`.
Mama nu putea sta la mas` f`r` s` spun` ceva, a[a c` \ntreb`
cum e vremea [i dac` Danny vrea s` c`l`reasc` \n aceast`
diminea]`. R`spunsurile fur` monosilabice.
– Mam`, m`nânc`-]i micul dejun [i nu mai pune atâtea
\ntreb`ri, \i spusei.
118 LUCY WALKER

Danny se ridic`, luându-[i biciul de c`l`rie care a[tepta lâng`

fotoliu [i se \ndrept` spre u[`.
– M`tu[` Helen, spuse el, oprindu-se \n fa]a u[ii, voi fi la
grajduri. Dup` ce-]i vei termina scrisorile, poate vrei s` vii acolo.
– Scrisorile? \ntreb` mama. De unde a[ primi scrisori?
B`rbatul o privi surprins [i, pentru c` nu [tia ce s` spun`, ie[i.
– Mam`, zâmbii eu, nu-]i dai seama c` \n Irlanda femeile nu
ies din cas` imediat dup` micul dejun? Se retrag \n camerele lor,
s` scrie scrisori. Cu alte cuvinte, s` nu mai stea \n picioarele
gazdelor.
Laura \ncepu s` râd`.
– Da, e o idee foarte bun`. Theodora, vrei s`-]i \mprumut
echipament de c`l`rie?
– {i ce s` c`l`resc?
– Nu trebuie s` c`l`re[ti neap`rat, dar ai ar`ta ciudat la
grajduri \mbr`cat` a[a.
– |n acest caz, \mprumut`-mi ceva potrivit de \mbr`cat. Cine
[tie, poate chiar m` urc pe un cal.
– Chiar ar trebui. |n vine \]i curge cel mai bun sânge irlandez.
La grajduri nu se vorbi decât despre cai. Danny p`rea c` [tie
foarte multe lucruri. B`ie]ii de la grajduri \i spuneau „st`pâne” [i
\l l`udau pentru cuno[tin]ele lui, dar privirile lor se \ntorceau
foarte des spre Laura, c`utând aprobarea ei. Era clar cine era
adev`ratul st`pân de la Magillicuddy.
L`sându-i s`-[i vad` de treburile cotidiene, plecar`m la o
plimbare pe domeniu.
– {tii ce, mam`, cred c` Laura [i-a luat o sarcin` foarte grea.
Nu cred c` Danny face ceva cu adev`rat pentru ferm`.
Mama cl`tin` din cap.
– B`utura a fost \ntotdeauna blestemul b`rba]ilor
Montgomery.
SÂNGE IRLANDEZ 119

Dup`-amiaz` o \nso]ir`m pe Laura \n vizitele ei, iar mama \[i

aminti toate obiceiurile care se respectau \n casa noastr` \nainte
de moartea tat`lui meu.
Seara fu asem`n`toare celei trecute. Danny b`u din nou prea
mult [i se retrase devreme la culcare.
|n pat, r`m`sei gândindu-m` la toate acestea. Asta e Irlanda,
Irlanda mea. Mai bine decât am visat: câmpurile sunt mai verzi,
aerul mai proasp`t. Dar [i mai r`u: Danny e un irlandez get-
beget.
Din când \n când m` \ntrebam plin` de \ngrijorare ce face
Sam. Nu primisem nici m`car o singur` scrisoare de la el.
Vineri ne duser`m cu to]ii \n „ Casa Mare”. Era o cl`dire
spa]ioas`, cu s`li mari, aranjate pentru primirea unui num`r
mare de ospe]i. Exista [i o forma]ie de muzic` de dans, specific
irlandez`.
To]i b`rba]ii dansar` cu mine. M` priveau [i vorbeau cu mine
\ntr-un mod ciudat de provocator. Seara se dovedi una foarte
pl`cut`. Mama era când \ncântat`, când \ngrozit` de pove[tile pe
care le spunea Rory Montgomery.
Pe drumul de \ntoarcere spre Magillicuddy, \mi dorii s` nu
mai plec din Irlanda. M` sim]eam minunat: frumoas`, de[teapt`
[i exact la fel cu cei care umpluser` „Casa Mare”. Nu m`
gândeam deloc la Sam.
Tr`ii \n aceast` stare de total` uitare o s`pt`mân` \ncheiat`.
Nu eram de acord cu insisten]a mamei de a face o vizit` \n
Belfast, pân` când nu-mi aminti c` Sam urma s` ajung` acolo.
Urm`toarea surpriz` veni de la Laura, care ne anun]` c` trebuie
s` ajung` \n Anglia [i, pentru c` aveam \n plan s` petrecem dou`
zile \n Dublin [i trei sau patru \n Ulster, inten]iona s` ajung` \n
Dorcking [i s` se asigure c` Sam nu uit` s` vin` \n Belfast.
C`zui imediat din nori.
120 LUCY WALKER

– Las`-l \n pace, \i spusei Laurei. N-are cum s` uite. A fost

invitat la o conferin]`, nu uit` niciodat` lucrurile legate de
munc`.
– {tiu, dar am de gând s`-l fac s` uite de munc` pentru câteva
zile. Spuneai c` se \ntoarce la Londra pe dou`zeci?
N-am fost niciodat` o femeie geloas`, dar inima mi se
strânse \n piept la gândul c` Laura \l va cauta pe Sam. Era foarte
frumoas`, atr`g`toare \ntr-un fel \n care [tiam c` eu nu pot s`
fiu. B`rba]ii o atr`geau \ntotdeauna [i nu ezita s` se bucure de
efectul pe care \l avea asupra lor. Nu voia s` fac` r`u, dar nu \nceta.
– Laura, te rog s`-l la[i \n pace, nu vreau s`-l pui \ntr-o
situa]ie jenant`.
– Prostii! r`spunse ea.
Eram sigur` c` voia s` fac` ce spusese.
P`r`sii Magillicuddy cu hot`rârea s` m` \ntorc \nainte de
plecarea din Anglia, a[a c` desp`r]irea fu u[oar`. Zilele din
Dublin le petrecur`m la domnul Hanrahan, un vechi prieten de
familie.
|mi aduceam aminte c` venise o dat`, cu foarte mult timp \n
urm`, când eram copil, \n Pepper Tree Bay [i-i ceruse tatei s`-i
arate \ntreaga familie de fete. Eram cinci, iar Gerry, foarte mic`,
trebuise s` se a[eze lâng` noi de-a lungul zidului, \n timp ce tata
ne prezenta cu mândrie, rostind numele fiec`reia: Victoria
Yvonne Montgomery; Denille Shannon Montgomery; Geraldine
Rory Montgomery; Theodora Eileen Montgomery, Mary
Cathleen Montgomery.
Domnul Hanrahan râsese, tachinându-l pe tata pe tema
numelor specific irlandeze. Mi-l aduceam foarte bine aminte, cu
toate c` \n acele zile nu era acest b`trân politicos [i blând, ci un
b`rbat solid, cu obraji ro[ii [i care obi[nuia s`-l contrazic` foarte
des pe tata.
SÂNGE IRLANDEZ 121

Acum locuia \ntr-o cas` spa]ioas` [i bine \ngrijit`, \n care ne

primi cu mult` c`ldur`. Pân` ce masa fu servit`, st`tur`m de
vorb`, iar el vru s`-i povestim tot ce v`zusem la Magillicuddy. Ne
povesti c` Laura \l vizitase de câte ori trecuse prin Dublin [i c`
era foarte legat de ea. Apoi se \ntoarse spre mine.
– |mi aminte[ti foarte mult de tat`l t`u. }ineam cel mai mult
la el [i la Tim. E[ti bine venit` aici de fiecare dat` când ajungi \n
Irlanda. Casa asta poate s`-]i spun` multe pove[ti despre tat`l
t`u, iar u[ile ei vor fi tot timpul deschise pentru tine.
– O s` vin cu mare pl`cere, promisei.
Dup`-amiaz` fuser`m conduse \n camerele noastre s` ne
odihnim. {tiam c` gazda noastr` avea nevoie de odihn`, a[a c`
ne retraser`m.
Cina sem`na foarte mult cu cea de la Magillicuddy: fazan,
cotlete de miel [i pl`cinte cu fructe. {i domnul Hanrahan bea
whisky, la fel de mult ca Danny.
– E parte din via]a de aici, mam`, spusei.
– |n acest caz, \mi pare r`u ca Laura s-a \ntors, fu r`spunsul
ei. Nu m` mir` c` irlandezii pleac` de aici.
– Nu din cauza b`uturii, mam`, pentru c` o iau cu ei. E din
cauza popula]iei prea mari pentru o insul` atât de mic`.
– Prostii! r`spunse mama, \mprumutând expresia favorit` a Laurei.
A doua zi ajunser`m \n Belfast, unde ne cazar`m la un hotel.
Pentru a-[i potoli setea de cunoa[tere, mama m` târ\ prin tot
ora[ul, cu oprire la Casa Parlamentului [i \n fa]a cl`dirii
Universit`]ii.
– A, nu, mam`! Nu ne e de-ajuns c` Sam ne va aduce aici
imediat ce sose[te \n ora[?
– Ai primit vreo scrisoare de la el?
– Nu, cred c` m-a uitat \n clipa \n care a urcat \n trenul de
Liverpool.
Mama \ncepu s` râd`.
122 LUCY WALKER

– Cred c` Laura \i va povesti cât succes ai avut la petreceri.

Nici n-ar fi putut s`-mi spun` ceva mai deprimant.
Timpul se scurse \n excursii nesfâr[ite, chiar [i cu autobuzul
\n localit`]ile din jur. Vremea nu era favorabil` turismului, tot
timpul c`dea o ploaie m`runt` [i rece, da nu putea s-o ]in` pe
mama pe loc. Era hot`rât` s` vad` cât mai multe.
Cu o zi \nainte de venirea lui Sam, m` revoltai. Nu mai
suportam ruine [i monumente na]ionale.
– Mam`, tu te duci unde vrei, eu am de gând s` ajung ast`zi
la Larne.
– De ce? Nu e decât un or`[el de pescari.
Nu i-am spus c` de fapt voiam s` fac o c`l`torie \n v`ile din
Antrim, cunoscute de to]i irlandezii. Nu i-ar fi pl`cut urcatul [i
coborâtul, prefera peisajele [i drumurile confortabile.
A[a c` fiecare plec` \n direc]ia dorit`: eu la Larne [i mama la
Portadown.
|n autobuz, r`suflai u[urat`. |n sfâr[it singur`! Cu toate
acestea, eram \ngrijorat` din cauza lui Sam. Nu-mi trimisese nici
m`car o singur` scrisoare, iar acum Laura era cu el.
Cât de mult o admirase! Oare de ce nu-i povestisem despre
toate problemele pe care le provocase \n Pepper Tree Bay,
\nainte de plecare? Oricum, n-ar fi schimbat nimic, b`rba]ii
admir` femeile cu trecut zbuciumat. {tiam c` lui Sam \i plac
femeile cu personalitate, iar pentru el vocea era aproape mai
important` decât figura. Laura avea o voce atât de pl`cut`, cu
u[or accent irlandez.
Coborâr`m din autobuz, iar [oferul ne spuse:
– Dac` r`mâne]i pe c`rare, nu v` ve]i r`t`ci. Dac` se \ntâmpl`
totu[i acest lucru, mai ave]i o [ans`. Peste o or` vine urm`torul
autobuz.
SÂNGE IRLANDEZ 123

A[teptai pân` când restul c`l`torilor se \mpr`[tiar` [i alesei o

potec` micu]`, pe care speram c` n-o v`zuse nimeni. Cobora
spre vale, printre copaci. Auzeam zgomotul apei la câ]iva pa[i \n
fa]a mea, iar aerul devenise r`coros. Ajunsei lâng` râu, exact \n
locul \n care f`cea o cascad` micu]`. M` a[ezai pe iarb`,
bucurându-m` de frumuse]ea naturii. |nchizând ochii, m` l`sai
pe spate, ascultând sunetul apei [i bâzâitul insectelor.
St`team a[a de mult timp, când auzii pa[i apropiidu-se pe
c`rarea pe care venisem. Deschisei ochii, dar soarele m` orbi.
Trecur` câteva secunde bune pân` când reu[ii s`-l z`resc pe cel
care se apropiase deja de mine. Recunoscui imediat ochii
alba[tri [i zâmbetul blând: era poli]istul din Dublin. Diferen]a
era c` purta o c`ma[` alb` [i avea capul descoperit, cu p`rul
r`v`[it de vânt.
– Ah! Aici erai, spuse el cu un zâmbet, de parc` m-ar fi c`utat.
– Nu [tiam c` e[ti aici, r`spunsei. Cu ce ai venit?
– Cu autobuzul, desigur.
– Nu te-am z`rit.
– Nu te a[teptai s` m` vezi, a[a c` n-aveai cum s` m` observi.
Se a[ez` lâng` mine, privindu-m` cu aten]ie.
– Cau]i zânele? m` \ntreb`.
– Exist` zâne?
– Nu spune a[a ceva! Sunt foarte sensibile.
– Le-ai v`zut vreodat`?
– Trebuie s` crezi \n ele ca s` le vezi.
Atmosfera din jurul meu era magic`: de pe ap` se ridica o
cea]` u[oar`, iar cascada p`rea o perdea argintie de spum`. Mi
se p`rea c` sunt \ntr-o poveste.
– Cred, [optii, privindu-l \n fa]`.
– |n acest caz, dac` vrei s` vii cu mine dincolo de ap`, \]i voi
ar`ta unde locuiesc zânele.
Privii cascada cu ne\ncredere.
124 LUCY WALKER

– Dar nu e ud [i alunecos dincolo? Nu vreau s` cad dac` sar.

– Nu e decât un pas, m` lini[ti el, \ntinzându-mi mâna. D`-]i
jos pantofii, m` sf`tui el. Dac` trecem dincolo de cascad`, vei
vedea ce ]i-am promis, dar nu trebuie s`-]i fie fric`.
Se desc`l]` [i el, apoi m` lu` de mân`. S`rir`m \mpreun`,
plutind deasupra apei. M` sim]eam ciudat de u[oar`, ca o pan`.
Aterizar`m \n ierba moale de dincolo.
– Acum trebuie s` te a[ezi jos, cu urechea lipit` de p`mânt [i
s` prive[ti \n direc]ia acelor grote, \mi spuse, ar`tându-mi cu
degetul.
|i urmai sfaturile, r`mânând neclintit`. Sunetul apei \mi
umplea urechile. El se a[ez` lâng` mine, \n aceea[i pozi]ie.
|mi doream foarte mult s` v`d zânele [i [tiam c`, dac` m`
concentrez destul de mult, acest lucru e posibil. Fixai cu privirea
cea]a de deasupra grotelor, care p`rea c` danseaz` dup` ni[te
modele necunoscute muritorilor. Un sunet de pe alt` lume \mi
umplu urechile. M` \ntorsei spre b`rbatul de lâng` mine, iar el
\mi zâmbi:
– Putem s` plec`m acum, spuse cu vocea lui adânc`.
M` ajut` s` m` ridic [i s`rir`m \napoi. A[ezându-se pe iarb`,
se \nc`l]`.
– Eu trebuie s` plec, \mi spuse. Mai am [i alte zâne de v`zut.
– O s` ne mai vedem? \l \ntrebai.
– Eu voi fi \n autobuz, apoi \n Belfast [i \n trenul spre Dublin.
– |n trenul spre Dublin?
– Da, ne vom vedea acolo.
– Dar…
|[i lu` haina [i se \ndep`rt` pe drumul care ducea \n josul
v`ii. Se mai \ntoarse o dat` [i-mi f`cu semn cu mâna.

***
SÂNGE IRLANDEZ 125

Mama fusese la Armagh [i era foarte \ncântat` de excursie, pe

care mi-o povesti cu lux de am`nunte.
A doua zi diminea]` ne duser`m la po[t` s` vedem dac` Sam
nu mi-a scris o scrisoare, dar nu era nici una.
– Nu [tiu ce-a p`]it, spuse mama.
Ridicai din umeri.
– S` mergem la Universitate, propuse ea, poate afl`m ceva
despre el. Oricum, conferin]a are loc \n aceast` sear`.
– N-au decât informa]ii legate de lucrarea pe care o prezint`,
protestai.
– Trebuie s`-l g`sim [i Universitatea e unul dintre cele mai
bune locuri de unde s` ne \ncepem c`utarea.
– Mai bine afl`m la ce or` vine feribotul de la Liverpool, ar
trebui s` fie \n el.
– Bine\n]eles! exclam` mama, e o idee minunat`.
Spre dezam`girea noastr`, feribotul sosise deja de mai mult timp.
– |nseamn` c` e deja aici, spuse mama. Trebuie s` plec`m
imediat spre Universitate.
– Nu vreau s`-l caut eu.
– Theodora, nu fi dificil`.
– Tu n-ai fi \n locul meu?
– {tii c` a[a e Sam, cu capul \n nori.
M` \ndoiam c` \n prezen]a Laurei era cu capul \n nori, dar nu-i
spusei nimic mamei, nu voiam s` cread` c` sunt geloas`. Nu
voiam s` m` duc la Universitate, pentru c` eram sup`rat` pe el.
Eu \i scrisesem o dat` la dou` zile, iar el nu-mi d`duse nici un
semn de via]`. Prin urmare, mama se duse singur`.
– O s`-l aduc aici la timp pentru masa de prânz, promise ea.
Ai r`bdare.
{tiam c` n-are cum s`-l g`seasc`. Probabil c` acum era deja cu
profesorii de la Universitate, discutând despre o problem`
126 LUCY WALKER

important` pentru omenire. Pe de o parte, eram con[tient` c`

nu putea s`-[i piard` timpul c`utându-m`, când avea atâtea de
rezolvat cu oamenii pe care venise s`-i vad`. Pe de alta, eram
sup`rat` c` nu-i p`sase de mine. Numai persoane ca Laura
puteau s`-l fac` s` uite de lucru mai mult de zece minute.
Dup` cum \mi imaginasem, mama se \ntoarse f`r` el. Privirea
ei \mi spunea c` se str`duie[te s` nu-mi plâng` de mil`.
– Am aflat c` a venit, spuse ea, dar a plecat \mpreun` cu un
profesor.
– {i n-a l`sat nici un mesaj?
– Nu tocmai. A spus organizatorilor c` ne a[teapt` pe
amândou` s` venim la prelegerea lui din aceast` sear`.
Sim]ii c` m` aprind, dar nu spusei nimic.
– Am l`sat un mesaj \n care i-am spus unde st`m, ad`ug`
mama, plin` de speran]`. O s` i-l dea \n clipa \n care se
\ntoarce.
– {i noi ar trebui s` st`m aici, a[teptând pân` când M`ria sa
catadicse[te s` ne vad`? Nu, n-am de gând s` fac asta. Tu r`mâi
aici, mam`, pentru c` nu po]i s` vii cu mine. Vreau s` plec
singur`.
– Unde te duci?
– M` duc la Dublin. O s` stau peste noapte la domnul
Hanrahan, dac` vrea s` m` primeasc`, iar mâine m` voi \ntoarce
la Magillicuddy.
Mama p`ru s` nu \n]eleag` c` era un ultimatum.
– Nu po]i s`-l a[tep]i pe Sam, draga mea? La urma urmei, cred
c` are tot week-endul liber. Pute]i merge \mpreun`.
– Nu, nu-l voi mai a[tepta pe Sam niciodat`, toat` via]a mea.
Oricum, e prea ocupat s` mearg` la Magillicuddy. |ntotdeauna e
prea ocupat [i nu vrea s` mearg` decât acolo unde \l duce
munca. Mie mi se poate \ntâmpla orice.
SÂNGE IRLANDEZ 127

Prinsei \n ultima clip` trenul spre Dublin, iar mama r`mase \n

Belfast. Nu-mi ]inu nici o lec]ie [i nici nu-mi d`du vreun sfat.
{tiam c` Sam nu va veni dup` mine. Nu putea fi for]at s` fac`
un lucru pe care nu-l dorea. Gestul meu nu era f`cut pentru a-i
atrage aten]ia. Mintea lui logic` i-ar fi spus c`, dac` am plecat la
Dublin, a fost pentru c` mi-am dorit s` m` duc acolo.
|n Dublin m` dusei direct la domnul Hanrahan. Era bucuros
s` m` primeasc` s` stau cât vreau.
La cin` st`tur`m de vorb`, povestind despre tata [i despre
Magillicuddy.
A doua zi diminea]` [tiam foarte bine unde vreau s` m` duc:
la intersec]ia din cap`tul str`zii O’Connell, unde poli]istul cu
ochi alba[tri dirija circula]ia.
C`dea o ploaie u[oar`, dar toat` lumea era zgribulit` [i
ascuns` sub umbrele. Numai poli]istul era imperturbabil. St`tui
la marginea str`zii, urm`rindu-l cu privirea. De câteva ori se
\ntoarse \n direc]ia mea, dar nu m` privea mai mult decât pe
oricare alt trec`tor. Aveam inima grea. Poate c`, dac` mai fac un
pas, m` va observa.
– Magillicuddy!
Nu-mi crezui urechilor. Vocea lui Sam? E imposibil! N-are
cum s` fie el!
M` \ntorsei, privindu-l cu uimire.
– Tocmai am coborât din tren. Unde te duceai?
|[i puse bagajul jos, frecându-[i mâinile ca s` le \nc`lzeasc`.
M` privea cu ochii \ngusta]i, cu acea privire care m` speria,
f`cându-m` s`-mi dau seama c` \n]elege mult mai multe decât
pare.
– Unde te duceai? m` \ntreb` din nou.
– Voiam s`-l \ntreb pe poli]ist de unde s` iau autobuzul
pentru Kells.
128 LUCY WALKER

– Chiar vrei s` te duci \n Kells? spuse el cu blânde]e.

– Ai ]inut prelegerea? \l \ntrebai cu r`ceal`.
– Da, a ie[i minunat. P`cat c` n-ai fost acolo.
– De ce nu mi-ai scris?
Suspin` [i, b`gând mâna \n buzunar, scoase câteva scrisori.
Cred c` erau [ase.
– De ce nu mi-ai spus c` Magillicuddy e numele unui loc, nu
al unui ora[? Am g`sit pe hart` c` ora[ul cu acest nume e \n
Limerick, a[a c` am trimis scrisorile pe aceast` adres`. Toate
mi-au venit \napoi, le-am g`sit acas` când am ajuns \n Londra. Ba
cred c` mai g`sim \nc` vreo dou`.
– Sam, dar [tiai c` Laura tr`ie[te \n Meath.
– Nu, nu [tiam, tu credeai c` [tiu. Ai uitat s`-mi dai adresa.
– N-aveam cum s` uit.
– Draga mea, dar ui]i o mul]ime de lucruri: unde \]i sunt
papucii sau po[eta, sau orice altceva. Nu [tii niciodat` unde ai
l`sat foarfeca.
Mai aveam un as \n mânec`.
– Cum te-ai sim]it cu Laura? \ntrebai cu ironie.
|n ochii lui sclipi amuzamentul.
– Ca s`-]i spun adev`rul, am fugit de ea. E o apari]ie pentru
ochii unui b`rbat, dar e prea mult pentru mine. Când mi-a trimis
un bilet c` vine s` m` vad` \n Dorking, mi-am f`cut bagajul [i am
zbughit-o la Londra.
Izbucnii \n râs. Numai c` so]ul meu \mi mai rezerva o
surpriz`.
– A[adar, acesta este poli]istul despre care mi-a vorbit
doamna Monty? Se pare c` v-a cucerit pe amândou`. Arat` foarte
bine. Vrei s` m` duc s`-l \ntreb ceva ca s` ne po]i compara?
– E dr`gu], spusei, aruncând o privire b`rbatului care dirija
traficul. Dar, la urma urmei, nu-i decât un poli]ist, ad`ugai, dup`
câteva secunde de t`cere.
SÂNGE IRLANDEZ 129

– Nu trebuie s` fiu \n Ardale decât mar]i, deci avem câteva

zile la dispozi]ie. Unde vrei s` mergem? m` \ntreb` Sam.
Ridicai din umeri.
– Avem la dispozi]ie tot sudul Irlandei.
– P`i… s` vedem; Cork? Sau Killarney? Dar ce p`rere ai
despre Claddagh?
– Sam, de unde [tii despre Claddagh?
– De când am f`cut gre[eala cu adresa, am mai citit câte ceva.
– Nu vrei s` mergi la Magillicuddy?
– Nu cred c` mi-ar prinde bine, dar te rog s` nu-i m`rturise[ti
Laurei c` am spus asta.
Ne privir`m zâmbind, iar el m` lu` de mân`, strângându-mi
degetele cu afec]iune.
– Unde e mama?
– Se pare c` a descoperit pl`cerea de a c`l`tori f`r` tine. Se
va \ntoarce singur` la Londra.
Amândoi [tiam foarte bine c` mama dorise s` ne lase singuri.
– Câ]i bani ai la tine, Sam?
– Mul]i, am primit [i plata pentru munca de la Dorking [i cea
pe un articol pe care l-am scris \n Australia [i care a fost publicat.
– Suntem boga]i! S` mergem s` s`rb`torim!
 Capitolul 10

Septembrie. La St. Hilda se f`ceau de zor preg`tirile pentru

sosirea iernii, cu toate c` vremea era \nc` minunat`. Draperiile
grele erau scoase la aer, se f`cea provizia de c`rbuni, tot ce putea
fi sp`lat era sp`lat.
– Trebuie ca totul s` arate str`lucitor pentru iarn`, spuse
domni[oara Anderson, apoi se \ntoarse spre mine. Crede]i c`
pute]i termina plan[ele acelea cu ilustra]ii la care lucra]i? Dac` le
vom pune \n clase, vor aduce un suflu nou.
– Nu mai am de f`cut decât dou`, sper c` vor fi gata pân`
vineri.
Din cauza perdelelor noi care trebuia f`cute, m` v`zui
nevoit` s` amân lucrul la plan[e.
Sam era foarte ocupat la Ardale, dar \[i f`cea timp s`-mi
scrie câte o scrisoare pe zi. Mama f`cea vizite periodice la
companiile de turism [i la firmele care f`ceau transporturi
c`utând o ofert` potrivit` pentru drumul de \ntoarcere,
eventual ca \nso]itoare a unui pacient bolnav, care are nevoie
de o asistent` medical`. Gerry \[i f`cuse prieteni din lumea
SÂNGE IRLANDEZ 131

artistic` [i nu ne vizita decât rar, pentru a-[i sp`la câte ceva sau
a face repara]ii unor haine. Numai mama avusese curajul s-o
\ntrebe ce face Reggie.
– Oh, vaporul lui e prin Ceylon, pe undeva, r`spunsese ea,
nep`s`toare.
|n]elegând c` nu vrea s` vorbeasc` despre el, mama
schimbase subiectul.
– Gerry, [tii c` geamantamul \n care pui acum hainele e al
meu. Nu vreau ca, \n cazul \n care apare o ofert`, s` te caut peste
tot pentru geamantan.
– Nu e al t`u, mam`, dac` ar fi fost a[a, nici nu mi-ar fi trecut
prin cap s`-l iau. Dar este cel \n care mi-am adus hainele când am
venit.
– Prostii, cu el am fost \n Germania, po]i vedea eticheta.
– Nu conteaz`, pentru c` l-ai luat \ntr-adev`r cu tine,
peste tot pe unde te-ai dus. Dar a venit \n Anglia cu mine, se
vede [tampila de Southampton, iar tu ai venit direct la
Londra.
A[teptam cu r`bdare clipa \n care s` pot strecura un cuvânt \n
aceast` discu]ie.
– Când ve]i termina cu cearta, ve]i descoperi c` e
geamantanul meu. Gerry l-a \mprumutat pe „Moreton Bay”
Protestar` amândou`, dar luai geamantanul [i, ridicându-l \n
fa]a ochilor lor, le ar`tai numele meu, scris cu litere \ngrijite pe
spatele lui.
– Gerry, s`-]i fie ru[ine, spuse mama, \ntotdeauna te faci
st`pân` pe lucrurile altora!
– Da, sunt distrus`!
– Hei, intervenii, nu v` mai certa]i [i haide]i s` bem un ceai.
Chiar dac` p`rea lini[tit`, [tiam foarte bine c` Gerry nu era \n
apele ei. Uneori r`mânea clipe \n [ir t`cut`, iar privirea ei era
132 LUCY WALKER

\ntunecat`. Speram din toat` inima ca, \nainte de a ne \ntoarce

\n Australia, vaporul lui Reggie se va \ntoarce, aducând cu el ve[ti
bune.
|ntre timp primir`m o scrisoare de la Denney, \n care ne scria
c` Mary era bolnav` [i c` nu evolueaz` prea bine. |ngrijorat`,
mama \[i re\nnoi eforturile de a g`si o solu]ie pentru \ntoarcere.
Vremea se r`cise [i, o dat` cu ea, revenise [i reumatismul
meu. |ncepusem s` tânjesc dup` clima de acas`.
|ntr-o zi, m` \ntorsei acas` \n pauza de prânz ca s` iau ni[te
c`r]i. Intrând, o descoperii pe mama \n mijlocul camerei,
\nconjurat` de geamantane [i haine, cu o cea[c` de ceai lâng` ea.
– Mam`, ce faci?
– |mi fac bagajul, plec pe dou`zeci [i opt.
C`utai \n geant` calendarul, \ncercând se descop`r câte zile
mai avea la dispozi]ie.
– Paisprezece zile! exclamai, uluit`. Ce s-a \ntâmplat, ai g`sit
un pacient?
– Dou`zeci, mai exact, r`spunse ea. Pune-]i o cea[c` de ceai,
e fierbinte [i cred c` vei avea nevoie.
– Dou`zeci de pacien]i! Cu cine vei mai avea grij` de ei?
– Cu \nc` dou` persoane, un b`rbat [i o femeie. Nu mai [tiu
cum \i cheam`.
– Dar ce boal` au pacien]ii? Sper c` n-au lepr`.
– Nu, r`spunse ea, dar privirea ei spunea c` nu era mult mai
bine.
– Sunt nebuni? Pentru numele lui Dumnezeu, mam`,
spune-mi despre ce e vorba!
– Sunt copii orfani, care merg la o cas` de copii.
– Copii? Dou`zeci? Te vor scoate din min]i!
– N-au cum s` fie mai r`i decât era]i voi. Toate cinci f`cea]i
mai mult decât dou`zeci de copii din Pepper Tree Bay.
SÂNGE IRLANDEZ 133

– Da, dar acum ai cincizeci de ani. Nu mai po]i face ce f`ceai

la dou`zeci de ani!
– Ba pot [i o voi face. Nu cred c`-]i dai seama ce onoare mi
s-a f`cut. Au fost zeci de persoane doritoare, [i m-au ales pe
mine. E o responsabilitate foarte mare, iar cel care are grij` de ei
trebuie s` fie un caracter irepro[abil [i un adev`rat profesionist.
M` a[ezai pe pat.
– Mam`, nu trebuie s` pleci acum. Po]i s` mai a[tep]i trei luni
[i plec`m \mpreun`. |n trei luni vom câ[tiga suficient pentru un
bilet. Vine [i Gerry cu noi.
– {i cum r`mâne cu Mary?
– Oricum, pân` ajungi acas` se poate \ntâmpla orice. Mai ales
c`… o, nu se poate, Temistocles, vaporul t`u, merge prin Africa
de Sud, nu-i a[a? Mam`, nu po]i s` faci [ase s`pt`mâni pe drum!
Cu toate eforturile mele, mama nu se l`s` convins` s` amâne
plecarea. Când \mi d`dui seama c` nu mai aveam ce face, vorbii
la telefon cu Sam. Mai \ntâi de toate, hot`râram c` se va \ntoarce
\n week-endul plec`rii ei. Apoi, pentru c` aveam destui bani ca
urmare a lucrului lui, hot`râr`m s` d`m o petrecere \n cinstea
mamei.
Mai r`mânea problema invita]ilor. Mama nu avusese colege
de serviciu [i nici nu puteam invita familia Arbuthnot. Mai
r`mâneau cuno[tin]ele noastre, studen]i [i prieteni ai mei [i ai
lui Sam. Nu [tiam cât de dornici erau s` vin` la o petrecere dat`
pentru mama, dar venir` cu to]ii.
Pe mas` erau cantit`]i impresionante de curry – a[a cum
numai familia Montgomery [tia s` fac`– fructe, pl`cinte, fri[c` [i
salat` de fructe. Sam [i Gerry aduser` o mare cantitate de cidru
[i una mult mai modest` de suc de mere, toate \n sticle
asem`n`toare. Din prima clip`, oaspe]ii fur` informa]i c` mama
va bea suc de mere, dar c` va fi informat` c` bea cidru, ca toat`
134 LUCY WALKER

lumea. Noi \i spusesem deja c` este vorba despre o b`utur`

f`cut` din mere, dar nici un cuvânt nu fusese spus despre
con]inutul de alcool din cidru.
Paharele erau umplute [i golite cu repeziciune, iar Sam avea
grij` ca \n paharul mamei s` nu fie decât suc de mere.
– Uite ce bine se simte toat` lumea, spuse mama. Nu \n]eleg
de ce oamenii spun c` nu se poate face o petrecere f`r` b`uturi
alcoolice.
Cu to]ii \[i aduser` aminte s` dea aprobator din cap, f`r` s`
\nceap` s` râd`.
Se spuser` anecdote de la Universitate [i pove[ti nostime din
copil`ria noastr`. Mama avea un bagaj inepuizabil de astfel de
povestiri. Cu totul, petrecerea fu un succes. |nainte de plecare,
toat` lumea b`u \n cinstea mamei [i o s`rutar` pe obraji, urându-i
drum bun.
Nu mai r`mânea decât ziua de duminic`, \n care se
definitivar` bagajele. Luni ne luar`m cu to]ii la revedere de la
mama, cu inimile strânse. Petrecerea nu ne mai l`sase suficien]i
bani pentru a merge cu ea la Liverpool, a[a c` ne desp`r]ir`m la
Euston.
Ca de obicei, avur`m pe drum una dintre obi[nuitele noastre
discu]ii legate de bac[i[. Mama nu era de acord, dar nu voia s`
\n]eleag` c` era o problem` a sistemului. Nu voise s`-i lase nimic
femeii care \i f`cea cur`]enie, iar pentru mine era nepl`cut.
– Mam`, a[a se fac lucrurile aici, doar n-ai s` schimbi tu \ntreg
sistemul.
– Nu [i-a f`cut niciodat` treaba cum trebuie, a mai spart [i ceasul…
nu, e o angajat` nepriceput` [i n-am de gând s`-i dau nimic.
– Dac` nu vrei, o s` spun` tot felul de lucruri nepl`cute
despre tine, a[a cum a f`cut cu femeia care locuia acolo \nainte
de tine.
SÂNGE IRLANDEZ 135

– Nu-mi pas`, nu voi fi acolo s-o aud.

– Da, dar voi fi eu.
Continuar`m s` ne cert`m pân` \n tren, pân` când Gerry se
r`sti la amândou`, cerându-ne s` \ncet`m. M` desp`r]ii de ea cu
inima grea, \nc` sup`rat`.
– Sam, de ce ne cert`m tot timpul?
– Habar n-am, draga mea. Câteodat` cred c` v` place s-o
face]i, a devenit aproape un hobby pentru voi.
|i spusei lui Sam c` am nevoie la toalet`, [i m` a[ezai pe o
banc` \n interiorul g`rii, plângând. Gerry fu cea care veni dup`
mine.
– Sufl`-]i nasul [i d`-]i cu ni[te pudr`, dac` nu vrei s`-l vezi
pe Sam fugind cu alta.
|l conduser`m pe so]ul meu la trenul spre Ardale, iar Gerry
plec` spre obi[nuitele ei plimb`ri. M` \ntorsei acas`, \n camera
goal`, cu inima grea.

***

Plan[ele cu ilustra]ii erau gata. Eram mândr` de ele, ie[iser`

foarte bine, lipite pe câte o coal` mare de carton, cu ilustra]ii viu
colorate.
Fiecare cadru didactic avea câte o \ndatorire \n cadrul [colii.
A mea fusese s` fac aceste ilustra]ii. Colile de carton fuseser`
depuse \n dulapul meu, iar culorile preg`tite. De[i fusese o
treab` destul de grea, cred c` m` descurcasem de minune.
Pe ultima o terminasem \n s`pt`mâna de dup` plecarea
mamei. Când o chemai pe domni[oara Anderson s` vin` s` le
vad`, m` sim]eam ca o [col`ri]` care a[tepta s` fie l`udat`. De
136 LUCY WALKER

aceast` dat`, \mi spuneam, nu mai gre[isem. F`cusem o treab`

bun`, pân` la ultimul am`nunt. Dac` \nv`]asem ceva \n aceast`
[coal`, era grija pentru detalii.
Directoarea fu \ncântat` la vederea lor.
– Splendid! exclam` ea. Trebuie s` v` felicit, arat` minunat.
Cât de bine arat` clasa cu ele!
Trecu pe la fiecare, privindu-le cu aten]ie. Copiii o priveau cu
ochi mari, \ncânta]i de plan[e [i de aten]ia ar`tat`. Dup` ce le v`zu
pe toate, se \ntoarse spre mine, dar \n ochii ei era o urm` de mirare.
– Unde sunt celelalte [ase, doamn` Richardson? Unde le-a]i
pus? Credea]i c` nu-i loc destul pentru toate dou`zeci [i patru?
– Dou`zeci [i patru? Nu erau decât optsprezece.
Cl`tin` din cap cu p`rere de r`u.
– Iar v` face probleme memoria, suspin` ea. Speram c` le ve]i
termina \n aceast` s`pt`mân`. Sunt atât de multe de f`cut \nainte
de Cr`ciun!
– Domni[oar` Anderson, n-au fost decât optsprezece. Când
mi le-a]i adus, am ales optsprezece tablouri pentru plan[e [i
le-am folosit pe toate.
M` privi din nou cu blânde]e [i compasiune.
– Cred c` mai bine a]i c`uta \n dulap, le ve]i g`si pe celelalte
[ase. Mi-e team` c` s`pt`mâna viitoare ve]i fi foarte ocupat`.
M` \ntorsei \n sala mea de clas` [i c`utai \n dulap. Voiam s`-i fac pe
plac, dar [tiam c` am dreptate. De la \nceput fuseser` optsprezece,
ca [i imaginile selectate. |mi aduceam foarte bine aminte c`
alesesem [i cele optsprezece benzi pentru ag`]at. Nu puteam s` am
[ase coli de carton \n plus [i s` nu observ, erau prea mari.
Le d`dui copiilor ceva de lucru [i \ncepui s` m` gândesc.
Directoarea nu se \n[ela niciodat`, a[a c` undeva trebuia s`
g`sesc cele [ase coli de carton lips`. C`utai \n toat` clasa, dar era
imposibil s` le g`sesc.
SÂNGE IRLANDEZ 137

Abia \mi reluasem lec]ia, când intr` doamna Illington-Wharton.

– {ti]i c` domni[oara Anderson nu se simte foarte bine? m`
\ntreb` ea
– Nu, nu [tiam, \mi pare r`u. Nu p`rea schimbat` când am v`zut-o.
– Probleme cu inima. Doctorul spune c` inima ei e obosit` [i
c` trebuie scutit` de griji [i efort.
O privii cu uimire.
– Sunt de acord, spusei, ne\n]elegând care era leg`tura dintre
mine [i boala directoarei.
– {ti]i c` erau dou`zeci [i patru de coli? Sunt sigur`, pentru
c` le-am num`rat, când le-am dus \n Dulwich pentru ag`]`tori.
– Le-a]i num`rat [i la \ntoarcere? Erau dou`zeci [i patru?
– Desigur.
– |n acest caz, unde sunt acum?
Femeia f`cu un pas \napoi, v`zându-mi hot`rârea din ochi.
– Foarte bine, doamn` Richardson, \i voi spune domni[oarei
Anderson c` n-am reu[it s` m` \n]eleg cu dumneavoastr`.
M` a[ezai din nou la mas`. Va urma din nou o criz`? m`
\ntrebai. Sim]eam c` m` cuprinde deprimarea.
Nu aveam ce face altceva, decât s` caut \n toat` [coala. La
pauza pentru ceai m` dusei la domni[oara Bernard [i o \ntrebai
dac` nu [tie ceva despre cele [ase coli lips`. Femeia se f`cu mic`
\n scaunul ei. Nu suporta situa]iile tensionate.
– Pute]i s` c`uta]i [i aici, dac` vre]i. Dar n-au cum s` fie aici,
pentru c` le-a[ fi v`zut.
– Exact, nu pot fi r`t`cite chiar atât de u[or.
Desigur c` nu erau acolo, dar nu erau de g`sit nic`ieri. |n cele
din urm` \mi luai inima \n din]i [i o \ntrebai pe doamna
Illington-Wharton dac` pot s` caut [i \n clasa ei.
– Le-a[ fi c`utat eu dac` ar fi existat cea mai mic` posibilitate
s` fie aici.
138 LUCY WALKER

– De fapt exist`, r`spunsei eu, pentru c` dumneavoastr`

le-a]i adus \napoi. Poate c` le-a]i l`sat pe ultimele [ase \n clas`,
pân` s` mi le aduce]i [i a]i uitat de ele.
– Mi se pare absurd, dar pute]i s` le c`uta]i.
– Vede]i? spuse ea, dup` ce terminar`m de c`utat.
– Nu v`d nimic, tocmai asta e problema.
Trebuia s`-i spun totul directoarei. O g`sii \n birou, \n fa]a
unei ce[ti de ceai. Era palid` [i p`rea obosit`.
– Cred c` trebuie s` v` calma]i mai \ntâi, doamn` Richardson,
spuse ea, privindu-m` cu repro[. N-ar fi prima oar` când uita]i
ceva.
– Dar n-a[ putea uita [ase coli de carton, sunt prea mari.
– Dar nu pot nici s` dispar` cu totul.
– S-au pierdut undeva pe drum. Eu n-am avut de la \nceput
decât optsprezece, repetai cu disperare.
– S-au mai petrecut lucruri ciudate cu mintea
dumneavoastr`. S-ar putea \ntâmpla din nou.
– Ave]i vreo b`nuial` unde ar putea s` fie? V-a[ fi
recunosc`toare dac` mi-a]i da o sugestie, nu mai [tiu unde s`
caut.
– Poate c` le-a]i luat acas`, s` lucra]i la ele \n vacan]`.
– Nu cred, le-a[ fi v`zut.
– Mai bine c`uta]i acas`, am ajuns s` cred c` pute]i uita
orice.
M` \ntorsei \n clasa mea, sim]indu-m` r`u. Povestea era atât
de absurd`. Ce-a[ fi putut face cu acele coli de carton?
Ajuns` acas`, \i d`dui telefon lui Sam [i-i povestii totul.
– Draga mea, de ce \]i faci probleme? Oricine gre[e[te m`car
o dat` \n via]` [i e clar c` au f`cut o gre[eal` când le-au num`rat.
– Dar sunt dou`, Sam, [i le-au num`rat amândou`. Spun c`
erau dou`zeci [i patru.
SÂNGE IRLANDEZ 139

– Ai c`utat \n [coal`?
– Da, nu sunt.
– N-ar trebui s`-]i faci griji. |nseamn` c` nici n-au fost \n
[coal`. Nu puteau s` dispar` pur [i simplu.
– Acesta este [i argumentul domni[oarei Anderson.
– {i ea unde crede c` sunt?
– Acas` la noi.
La cel`lalt cap`t al firului se l`s` t`cerea.
– Sam, la ce te gânde[ti?
– O s` vin la Londra vineri. Voi l`muri aceast` problem`.
M` sim]eam mai bine. Pe drumul spre cas` \mi mai veni o
idee: \ngrijitorul. Poate c` sunt la el.
Desigur, nu erau nici la \ngrijitor. Pentru c` m` \ntorsesem la
[coal` cu mâna goal`, \n]eleseser` cu toatele c` nu aveam colile
acas`.
Când \i d`dui din nou telefon lui Sam, \mi spuse c` va ajunge
cu trenul de dou` [i jum`tate.
– Afl` numele b`rbatului din Dulwich care a f`cut ag`]`torile
pentru plan[e, spuse el. Fii mai subtil`, nu le l`sa s`-[i dea seama
ce avem de gând.
– {i ce avem de gând?
– Ne vom duce la acel om. O s` trec [i pe la Biroul de obiecte
pierdute, nu se [tie niciodat`.
Ce minunat era s`-l am pe Sam lâng` mine! E atât de bine s`
[tii c` are cineva grij` de tine…
Pentru c` domni[oara Bernard nu [tia nimic, fusei nevoit` s`
ajung la doamna Illington-Wharton.
– Dumneavoastr` a]i dus cartoanele la domnul acela care a
confec]ionat ag`]`torile? A]i f`cut atât de multe drumuri?
– Nu, n-a fost foarte greu, el le-a luat de la domni[oara
Anderson de acas` [i apoi le-a adus aici.
140 LUCY WALKER

– A lucrat foarte bine. Cu ce se ocup` de fapt?

– E tâmplar, se nume[te Choppin… dar de ce v` intereseaz`?
Ave]i ceva de lucru pentru el?
– Nu se [tie niciodat`. Nu st` foarte departe de Streatham,
nu-i a[a? Ne \ntoarcem acas` \n curând [i am aflat c`, dac` lu`m
cutii de la un tâmplar \n care s` punem lucrurile mai grele, ne
cost` mai pu]in decât dac` vrem s` cump`r`m cufere.
– A, \n]eleg.
Eram foarte mândr` de mine. Pe lâng` faptul c` aflasem numele
tâmplarului, \mi venise o idee foarte economic` pentru drum.
Când ajunsei acas`, so]ul meu era deja acolo.
– Am fost la Biroul pentru obiecte pierdute, spuse el, dar nu
am g`sit nimic. Ai aflat ceva despre b`rbatul care a f`cut ag`]`torile?
– Numele lui e Choppin, locuie[te \n Dulwich, dar nu foarte
aproape de domni[oara Anderson.
– Bun, am luat o hart` a ora[ului [i acum am face bine s`
c`ut`m \ntr-o carte de telefoane.
Erau trei b`rba]i cu acest nume \n Dulwich [i le scriser`m
adresele.
Din fericire, primul tâmplar cu acest nume pe care \l
vizitar`m era cel potrivit. |ntrebar`m dac` ar putea s` ne fac`
ni[te cutii pentru bagaje [i s` ni le aduc` acas`, \n Streatham.
Era un b`rbat \n vârst`, cu p`rul alb, politicos [i foarte atent
cu fiecare cuvânt pe care \l spunea. Ne \ntreb` dac` aveam
materialul sau dac` vrea s` fac` el rost de el.
– Putem face rost de el cu cinci [ilingi de bucat`, spusei mai
mult la \ntâmplare.
– Cu acest pre], vi le [i livrez acas`.
– Domnule Choppin, interveni so]ul meu, so]ia mea a lucrat
cu acele coli de carton pentru care a]i f`cut ag`]`torile. Ar`tau
foarte bine. Le-a]i f`cut manual sau avea]i o ma[in`?
SÂNGE IRLANDEZ 141

– E simplu, domnule. Le fac folosind aceast` ma[in`. E foarte

rapid, r`spunse el, ar`tând spre un col] al atelierului.
– Dumneavoastr` le-a]i f`cut pe toate optsprezece, nu-i a[a?
– Da, sigur, pe toate optsprezece. E o pl`cere s`-i fac un
serviciu domni[oarei Anderson.
– A[adar, erau optsprezece… spuse Sam.
– F`r` \ndoial` c` erau optsprezece, domnule.
– Sunte]i sigur c` nu erau dou`zeci [i patru?
B`trânul tâmplar \[i d`du imediat seama c` era ceva \n neregul`.
– De ce m` \ntreba]i a[a ceva?
– Voiam s` verific`m un detaliu. Domni[oara directoare avea
impresia c` a cump`rat dou`zeci [i patru, pe care le-a dus aici.
Sunte]i sigur c` nu erau dou`zeci [i patru? Ave]i un registru \n
care p`stra]i comenzile?
Ezitarea b`rbatului era vizibil`.
– Nu e ceva grav, \ncercai s` zâmbesc, numai c` avem o mic`
discu]ie despre acest lucru.
– N-a]i putea s` c`uta]i \n registru [i s` ne ajuta]i s` clarific`m
problema?
– Nu notez toate lucr`rile m`runte, spuse tâmplarul. Fac
numai câte un serviciu din când \n când. O respect foarte mult
pe domni[oara Anderson. |i trateaz` pe to]i foarte bine.
– {i eu cred acela[i lucru, intervenii. Fac parte din personalul
de la [coal` [i [tiu foarte bine. Toat` lumea o respect`.
Continua s` ne priveasc` cu suspiciune.
– Ce vre]i s` [ti]i de fapt? ne \ntreb`.
– Erau optsprezece coli sau dou`zeci [i patru?
– Domni[oara Anderson câte spune c` erau?
– Nu dumneaei e problema, spusei repede,… doamna
Illington-Wharton; am avut aceast` discu]ie. Eu am spus c` sunt
optsprezece.
142 LUCY WALKER

– |n acest caz, s` [ti]i c` erau optsprezece. Unde vre]i s` v`

livrez cutiile?
|i d`dur`m adresa [i toate am`nuntele necesare, apoi ne
\ndreptar`m spre ie[ire.
– Vreau s` v` avertizez, domnule, spuse el \n ultima clip`. Nu
voi spune alceva decât domni[oara directoare. Dac` spune c`
sunt dou`zeci [i patru, atunci atâtea spun [i eu.
Afar`, m` \ntorsei spre Sam.
– Nu ]i se pare \nnebunitor?
– Se pare c` are o p`rere foarte bun` despre directoare.
– Tocmai asta e problema. Toat` lumea are atât de mult`
\ncredere \n ea, \ncât nimeni nu mai verific` nimic.
– E clar c` erau optsprezece coli…
R`maser`m pe gânduri, t`cu]i, \n timp ce ne \ndreptam spre
cas`.
Eram \n buc`t`rie, preg`tind masa, când Sam m` \ntreb`:
– De unde au venit colile?
– De la Ministerul Educa]iei.
– Materialele care ajung la [coal` nu sunt \nregistrate
nic`ieri?
– Ba da, exist` o agend` cu toate livr`rile, pe care directoarea
o p`streaz` \n dulap.
– |n acest caz, \mi este team` c` trebuie s` faci rost de ea [i
s` cau]i data la care au fost livrate.
– Dar n-o s` mi-o dea.
– Trebuie s` te hot`r`[ti, draga mea, dac` vrei s` ceri agenda
sau o iei singur`. N-am cum s` te ajut.
B`ur`m ceaiul, \ncercând s` g`sim o solu]ie.
– Sam, [tii ce? Am aflat c` am dreptate, cred c` putem s-o
l`s`m a[a. Nu mai am de stat acolo decât vreo câteva s`pt`mâni.
SÂNGE IRLANDEZ 143

– Nu po]i s` faci asta. Se consider` c` tu ai luat cele [ase coli,

ceea ce e un furt din proprietatea [colii. Mai mult decât atât,
dup` ce vei pleca vor r`mâne cu ideea gre[it` c` australienii nu
sunt de \ncredere.
– Ai dreptate, va trebui s` iau agenda. |nc` nu [tiu cum, dar
trebuie s` m` gândesc.
Sam se hot`r\ s` nu plece la Ardale decât mar]i.
Luni m` dusei ca de obicei la [coal`. La prima or`, când intrai
in biroul directoarei s` semnez \n registru, sertarul de la dulap
era deschis [i putui s` z`resc un col] al agendei. |n timp ce m`
str`duiam s`-mi adun curajul [i s`-i cer s` caute \n agend`,
domni[oara Anderson ridic` privirea spre mine.
Salutul ei rece m` intimid`, iar pe culoar auzeam deja pa[ii
domni[oarei Bernard. Ratasem [ansa. Toat` diminea]a urm`rii
mi[c`rile directoarei, pân` când observai c` intrase \ntr-o sal` de
clas`. Le d`dui copiilor ceva de lucru [i alergai spre biroul ei.
Ajuns` acolo, scosei agenda [i c`utai repede luna ianuarie. Pe 27
ianuarie, ap`rea scris, cu caligrafia \ngrijit` a domni[oarei
Anderson: „ o duzin` [i jum`tate de coli de carton”.
|nchisei agenda, o pusei la loc [i coborâi. Mai aveam un sfert
de or` pân` la plecarea copiilor, dar sim]eam c` mai e un secol.
Dup` ce ultimul elev ie[i pe u[`, \ncuiai [i m` \ndreptai din nou
spre biroul directoarei. Era \n`untru, sortând coresponden]a.
B`tui la u[`, dar intrai \nainte de a auzi r`spunsul.
Ridic` privirea spre mine. |n ochii ei puteam citi dezaprobarea.
– Da, ce dori]i? \ntreb`, f`r` s`-mi cear` s` iau loc.
– Mi-e team` c` trebuie s` v` m`rturisesc ceva destul de nepl`cut.
– Din nou? Ce s-a mai \ntâmplat de data asta? A]i g`sit colile de carton?
– |n timp ce era]i \n clas` m-am uitat \n agenda cu livr`rile.
Nu mi-a pl`cut s` fac asta, dar eram sigur` c` e o gre[eal` undeva
[i sim]eam c` am dreptul s` aflu adev`rul.
M` privea cu r`ceal`.
144 LUCY WALKER

– Continua]i.
– Dac` v` uita]i la livr`rile de pe 27 ianuarie, ve]i vedea c` nu
s-au primit decât optsprezece coli de carton.
Pentru o clip` st`tu neclintit`, apoi se \ntoarse \ncet [i scoase
agenda din dulap.
– Lua]i loc, doamn` Richardson.
M` a[ezai pe marginea scaunului, jenat`, urm`rind-o cum
deschide agenda [i caut` data.
– Vre]i s` v` duce]i la doamna Illington-Wharton [i s-o ruga]i
s`-mi aduc` toate chitan]ele de la aceast` dat`? M-a[ bucura s` v`
\ntoarce]i cu ea.
Alergai repede pe sc`ri. Pe drum o \ntâlnii pe domni[oara
Bernard, care m` privi uimit`.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea.
– O caut pe doamna Illington-Wharton, directoarea are
nevoie de ea.
– S-au g`sit colile de carton?
– Nici m`car nu erau pierdute, r`spunsei, \ndep`rtându-m`
\n grab`.
Dup` câteva clipe, eram din nou \n biroul domni[oarei
Anderson, urm`rind-o cum analizeaz` chetan]ele aduse. Ridic`
privirea spre noi.
– E clar ce s-a \ntâmplat. Am comandat dou`zeci [i patru, dar
nu ne-au fost aduse decât optsprezece, spuse ea. Doamn`
Richardson, v` datorez scuze. Vre]i s` m` ierta]i?
Nu m` mai sim]isem atât de prost niciodat`.
– Nu vreau s`-mi cere]i scuze, domni[oar` Anderson, nu
voiam decât s` clarific lucrurile. Am gre[it \n privin]a cheii [i nu
voiam s` fac acela[i lucru.
Doamna Illington-Wharton tu[i discret.
SÂNGE IRLANDEZ 145

– A[ fi bucuroas` dac` a]i accepta [i scuzele mele.

– Nu voiam decât s` clarific lucrurile, repetai.
Femeia se ridic` din scaun, privindu-ne pe rând.
– S` m` duc s` fac ceaiul? \ntreb` ea.
– Trebuie s` explic restului personalului, spuse domni[oara
Anderson. Dac` dori]i, vre]i s` le spune]i s` vin` aici?
– Nu! exclamai, ridicându-m` \n picioare. N-a[ putea suporta
a[a ceva. V` rog s` nu mai vorbim despre asta.
Eram jenat` [i nu doream decât s` ies.
– Sper c` ve]i lua masa cu noi, doamn` Richardson, spuse
repede doamna Illington-Wharton.
– V` mul]umesc, dar o s` m` \ntâlnesc pentru mas` cu so]ul
meu. M` a[teapt` \n parc.
Eram mul]umit` s` m` v`d afar`.
|ncheierea acestei pove[ti se f`cu a doua zi. Era acea zi din
s`pt`mân` \n care pastorul pleca la alt` [coal`, a[a c`
domni[oara Anderson spuse rug`ciunea.
– |n aceast` diminea]`, spuse ea, am o rug`ciune special`.
Aruncai o privire spre ea. St`tea dreapt`, cu figura ei blând`
ridicat` spre cer [i mâinile \mpreunate. Toat` lumea r`mase
nemi[cat`.
– Doamne, iart`-i pe aceia dintre noi care sunt mândri. |n
mândria noastr` facem gre[eli [i este drept s` fim pedepsi]i. Ai
mil` de noi, cei are gre[im. |]i cerem iertarea cu umilin]`, dup`
cum cerem iertarea celor fa]` de care am gre[it.
R`m`sei cu ochii \nchi[i, sim]ind bun`tatea acestei femei [i
frumuse]ea gestului, m`re] \n umilin]a lui.
 Capitolul 11

– Ce i s-a \ntâmplat domni[oarei Anderson? m` \ntreb`

pastorul, mi-a f`cut un ceai când am fost \n [coal`. La fel de
dr`gu]` a fost [i doamna Illington nu mai [tiu cum.
Ridicai din umeri.
– Nu [tiu.
M` privi suspicios.
– Se petrece ceva ciudat la [coal`. Ce pune]i la cale?
– Nimic. De ce vi se pare ciudat c` v-a f`cut un ceai? Mie mi
se pare chiar foarte dr`gu] din partea ei.
– {i nu e tot, continu` el. Au venit \n biseric` [i n-am avut
timp s` m` ascund de ele. Eram \nc`l]at \n papuci, dar nici m`car
nu s-au uitat la ei cu sub\n]eles, cum obi[nuiau s` fac`.
– De ce nu le spune]i c` ave]i probleme cu picioarele? S-ar
putea chiar s` v` comp`timeasc`, nu s` v` considere
nepoliticos.
– Ia te uit`! exclam` el, privindu-m` cu uimire. E[ti o
adev`rat` pacifist`. {i eu care credeam c` am adus o r`zboinic`
\n [coal`.
SÂNGE IRLANDEZ 147

– Chiar a[a, p`rinte, de ce a]i f`cut-o?

– Voiam s` mai agit pu]in lucrurile, ca bun`tatea din oameni
s` apar` la suprafa]`, ca uleiul deasupra apei.
– Nu e frumos din partea dumneavoastr` [i e nedrept pentru
restul profesoarelor.
– Peste cinci ani se vor bucura de aceast` experien]`. |n
plus… Am avut un frate care a ajuns \n Australia cu mul]i ani \n
urm`. Nu mai avea nici un ban, dar i-au dat ceva de munc`. Era
bolnav [i l-au dus la spital [i l-au \ngrijit. Când a murit, so]ia lui
a primit o pensie. Sim]eam c` datorez ceva.
– |n]eleg. Compatrio]ii v-au f`cut un bine, iar acum a]i vrut
s`-i r`spl`ti]i.
– N-a fost numai asta. Mai sunt [i surorile anglicane, pentru
care am un respect nem`rginit.
– |n acest caz, am motive s` le mul]umesc.
Dup` câteva minute de t`cere, \i spusei pastorului c` de fapt
venisem s`-l anun] c` \n decembrie voi demisiona. Cl`tin` din
cap.
– Da, mai e ceva \n neregul` cu [coala. Toat` lumea vrea s`
demisioneze.
– Cine mai vrea s` demisioneze?
– Domni[oara Anderson.
– Nu, p`rinte, nu trebuie s-o l`sa]i. E o femeie minunat`.
– Are [aizeci de ani [i spune c` a ajuns s` fac` gre[eli. Spune
c` oamenii care fac gre[eli trebuie s` renun]e.
|l privii \n t`cere, uluit`.
– Nu m` privi atât de \ngrijorat`, copila mea. Nu i-am
acceptat demisia.
– {i ce i-a]i spus?
– I-am spus urmatoarele: „Eu n-am \nc` [aizeci de ani [i fac
gre[eli \n fiecare zi, dar Domnul m` iart`”. I-am explicat c`
148 LUCY WALKER

Dumnezeu are o dragoste nem`rginit`. I-am mai spus [i c` exist`

o colonist` s`lbatic` \n personalul ei, care a f`cut cele mai
\ngrozitoare gre[eli, dar n-are nici m`car pe jum`tate vârsta ei.
Zâmbii, privindu-l cu recuno[tin]`.
– {i nu mai demisioneaz`?
– Nu acum.
– Eu trebuie s-o fac, p`rinte. Ne \ntoarcem \n Australia.
– Tân`rul t`u so] a primit rezultatul? I s-a acordat doctoratul?
– N-am primit \nc` nici o veste. Pândesc po[ta[ul \n fiecare zi,
dar nimic.

***

Ve[tile a[teptate venir` peste o s`pt`mân`, când Sam se

\ntorsese de la Ardale. St`team de vorb` \n fa]a ce[tilor de ceai,
când o auzir`m pe propriet`reas` strigând:
– |l caut` cineva la telefon pe domnul Richardson. Spune c`
e important, altfel nu v-ar deranja.
Cine putea s` fie? Oare era Reggie, sau Gerry?
Sam cobor\ la parter, unde locuia proprietareasa, iar eu f`cui
\nc` un ibric de ceai.
Când se \ntoarse, figura lui avea o expresie \ncurcat`.
– Era profesorul Yeldon.
– |n leg`tur` cu doctoratul?
– Da, l-am primit.
– Sam!
S`rii de pe fotoliu, luându-l \n bra]e.
– S` mergem s` s`rb`torim!
– Da, chiar acum!
Sam p`rea u[urat. |ncepu s`-mi vorbeasc` despre lucrarea lui
[i despre lungile discu]ii pe care le purtase cu profesorul
SÂNGE IRLANDEZ 149

Yeldon, despre b`rba]ii pe care i-a cunoscut la Universitate [i

despre formula matematic` pe care o descoperise [i care va fi
folosit` de acum la cursuri.
– Oh, Sam, vei deveni celebru!
Zâmbind, cl`tin` din cap.
– Nu prea cred, munca de cercetare nu te face celebru, poate
doar dac` rezultatele tale sunt \ntr-adev`r remarcabile.
– Pentru mine e[ti deja celebru!
Dup` o lung` \mbr`]i[are, m` \ntreb`:
– Unde mergem s` s`rb`torim?
– Câ]i bani avem?
– N-avem.
– Hai s` c`ut`m peste tot.
Scotocir`m \n buzunarele hainelor, \n toate gen]ile [i
po[etele, ca [i prin toate dulapurile. Suma adunat` ne ajungea
pentru un film, dac` ne duceam pân` la cinematograf pe jos.
Oricum, nu ne p`sa ce facem, cât` vreme eram \mpreun`.
Nu povestii la [coal` despre succesul lui Sam. |mi \nv`]asem
lec]ia, acum a[teptam s` fiu \ntrebat`.
Zilele lui noiembrie se scurser` repede. Nu mai aveam decât
dou` s`pt`mâni pân` la plecare. Când nu predam, reparam
diverse obiecte prin clas` sau pictam u[ile dulapurilor.
|ntr-o zi, când celelalte dou` profesoare erau plecate, m`
dusei s`-i fac o vizit` domni[oarei Bernard.
– Pot s` stau jos? Ave]i câteva minute la dispozi]ie?
– Da, cum s` nu, chiar v` rog.
S`ri de la birou [i \mi puse un scaun lâng` foc.
– Cum mai sta]i cu reumatismul?
– R`u, r`spunsei. N-am putut s` dorm deloc noaptea trecut`.
– Poate c` e mai bine c` v` duce]i \napoi la clim` mai blând`.
– Da, gândul `sta \mi mai potole[te din regretul plec`rii.
150 LUCY WALKER

– V` pare r`u c` pleca]i? V` pl`cea aici?

– Da, \mi pl`cea foarte mult [i \mi pare r`u c` plec. Dar m`
voi \ntoarce. Am \nceput s`-mi fac deja planuri. A, mi-am adus
aminte, trebuie s`-i spun ceva pastorului. Mi-a spus c` peste doi
ani voi \n]elege de ce stau solda]ii de gard`.
– Dar e ceva foarte important, care ]ine de tradi]ie.
– {tiu, acum \n]eleg, dar la \nceput nu reu[eam.
– Dac` a]i veni la noi \n ]ar`, sunt sigur` c` nu ne-a]i \n]elege
de la \nceput.
– O, dar n-a[ pleca niciodat` spre Australia.
– De ce?
– E prea departe. E aproape \n alt` lume, nu-i a[a?
– Da, dup` ce p`r`se[ti canalul Suez, e ca [i cum ai p`[i pe o
poart` \n alt` lume.
– Oh, Doamne! oft` femeia. Ce dovad` de curaj a fost c` a]i
venit aici!
– |nainte s` plec, a[ vrea s` v` \ntreb ceva. Nu e vorba despre
curiozitate, ]in foarte mult la pastor. {tiu c` e un om bun [i
\n]eleg`tor. De ce nu-l plac domni[oara Anderson [i doamna
Illington-Wharton?
– Oh, n-ar trebui s` m` \ntreba]i asta. Ar fi o gre[eal` de
neiertat din partea mea s` vorbesc prea mult.
– Nu m` \n]elege]i gre[it, n-am nimic cu domniile lor, sunt
ni[te femei minunate. V` rog s`-mi spune]i, domni[oar` Bernard.
– Oh, bine, din moment ce pleca]i oricum, n-are prea mare
importan]`, nu-i a[a?
– Nu pentru cineva de aici.
– Este vorba \n primul rând despre religie. Nu cred c` la St.
Hilda lucrurile stau a[a cum ar trebui s` stea.
– Nu poate fi doar atât. Sunt cumva de vin` papucii?
Pe figura ei ap`ru o expresie [ocat`.
SÂNGE IRLANDEZ 151

– N-ar trebui s` poarte papuci, un om de rangul lui.

– Hristos purta sandale. |n plus, are probleme cu picioarele.
– Vai, bietul om! De ce n-a spus niciodat`?
– Cred c` a fost alegerea lui s` r`mân` t`cut. Ar trebui ca to]i
cre[tinii s` fie \n]eleg`tori unii cu al]ii.
– Da, desigur.
R`mase o clip` t`cut`, ca [i cum s-ar fi \ntrebat dac` s` spun`
mai departe sau s` se opreasc`.
– Mai este o problem`. Colegele noastre nu sunt de acord cu
faptul c` pastorul este c`s`torit.
– De ce? Nu e \mpotriva legilor bisericii engleze.
– Nu, deloc. Numai c` marea majoritate a preo]ilor nu sunt
c`s`tori]i.
– Asta au \mpotriva lui? C` e c`s`torit?
– Nu neap`rat, e vorba mai mult de cum s-a \ntâmplat.
Vedeam c` era jenat` [i c` se gândea dac` f`cea bine c`-mi
spune. |n cele din urm` se hot`r\ s` continue.
– La [coala de duminic` era o profesoar`, foarte tân`r` [i
impresionabil`. {ti]i ce vreau s` spun, era tot timpul la biseric`,
\n preajma pastorului, \l ajuta \n treburile bisericii…
Vocea ei ajunsese aproape o [oapt`.
– Era \ndr`gostit` de el, [tia toat` lumea [i se vorbea mult
despre asta.
– Nu cred c` e ceva \n neregul` s` te \ndr`goste[ti de un
b`rbat.
– Da, dar era pastorul, iar lumea nu se a[tepta ca el s` se
c`s`toreasc`. Cel pu]in, domni[oara Anderson [i doamna
Illington-Wharton preferau un pastor nec`s`torit.
– A luat-o de so]ie?
– N-a fost atât de simplu. Un lucru \ngrozitor s-a \ntâmplat.
|n ora[ tr`ia un b`rbat \ngrozitor, care era cam nebun. St`tea tot
152 LUCY WALKER

timpul pe strad` [i vorbea cu cei tineri. Ei nu erau speria]i de el,

pentru c` era ceva ce f`cea de mult timp. |ntr-o noapte, st`tea
la pând`, iar pe strad` nu trecea decât ea, \ntorcându-se spre
cas`.
Vedeam c` femeia din fa]a mea era din ce \n ce mai agitat`. |[i
frângea mâinile, evitând s` m` priveasc` \n ochi.
– A molestat-o, spuse ea \ntr-un sfâr[it.
– Cum adic`? Ce \n]elege]i prin asta?
M` privi cu jen` vizibil`.
– Vre]i s` v` referi]i la o soart` mai rea decât moartea?
Aprob` cu un semn din cap.
– Cineva a auzit-o ]ipând [i a alergat \n ajutorul ei. Cred c` au
ajuns la timp, sper…L-au b`tut pe omul respectiv, to]i tinerii
care au venit \n ajutor. Aproape l-au omorât.
– {i ce s-a \ntâmplat cu profesoara?
– Totul p`rea s` se fi lini[tit, când unul dintre cei care
fuseser` de fa]` a spus ceva foarte nepl`cut.
Cople[it` de jen`, f`cu o pauz`, tr`gând aer \n piept. M`
\ntrebam dac` va avea curaj s` continue.
– A spus: „Dac` ar fi fost pastorul \n locul lui, sunt sigur c`
n-ar mai fi ]ipat”.
Ru[inat` c` a rostit aceste cuvinte, domni[oara Bernard plec`
privirea.
– Continua]i, o \ncurajai eu.
– Destul de mul]i oameni au auzit. Au \nceput s` se fac` tot
felul de comentarii. Apoi a auzit [i pastorul.
– Ce a f`cut?
– S-a dus direct la ea acas` [i a cerut-o de so]ie.
– Oh!
Ochii mi se umplur` de lacrimi, pe care le [tersei cu dosul
palmei.
SÂNGE IRLANDEZ 153

– Crede]i c` a f`cut bine? m` \ntreb` domni[oara Bernard.

– A fost cel mai frumos gest despre care am auzit. V` rog,
nu-mi spune]i c` asta este ceea ce o deranjeaz` pe domni[oara
Anderson.
– Nu tocmai. Toat` lumea a spus c` a fost un gest cavaleresc.
Dar, vede]i, dup` ce s-au c`s`torit, au avut doi copii!
– {i de ce nu? Sper c` sunt ai lui, nu?
– Da, desigur, dar nu vede]i? Nu duce o via]` de celibat!
– Dumnezeule!
Cum puteam s`-i explic acestei femei, al c`rei bra] n-a fost
atins m`car de un b`rbat, ce este c`s`toria?
– |n]elege]i despre ce e vorba?
– Da, \n]eleg. |mi pare bine c` mi-a]i spus. Cred c` a fost
minunat, e una dintre cele mai frumoase pove[ti de dragoste pe
care am auzit-o vreodat`.
Domni[oara Bernard ridic` ochii din podea [i m` privi cu
aten]ie.
– {i eu cred acela[i lucru, dar n-am avut niciodat` curajul s`
recunosc.

***

Ultimele zile de decembrie erau umede [i ploioase. Piciorul

m` durea \ngrozitor, dar preg`tirile de plecare erau aproape
gata. |mi luai adio de la St. Hilda [i de la pastor, aproape cu
lacrimi \n ochi.
– |mi pare r`u c` nu am venit niciodat` la confesiune, spusei.
– Ba da, ai venit, r`spunse el. Cam o dat` pe s`pt`mân`, dac`
\mi amintesc bine.
– Vorbi]i despre vizitele mele la parohie?
– Da, desigur. Ce e confesiunea, dac` nu deschiderea inimii?
N-ai plecat niciodat` f`r` binecuvântarea mea.
154 LUCY WALKER

– N-o s` v` uit niciodat`, p`rinte. {i nici [coala.

– O s`-]i aduci aminte de St. Hilda? Ce ai \nv`]at aici?
– Multe, foarte multe lucruri despre adev`rata educa]ie,
despre \n]elegerea oamenilor [i despre demnitate.
Când m` \ndreptai spre u[`, \mi f`cu un semn s` m` \ntorc.
– Nu mi-ai spus dac` ai v`zut zâne \n Irlanda.
– Numai una, dar nu era o zân` bun`.
– Dac` [tii s` faci deosebirea \ntre o zân` bun` [i una rea, e[ti
\n siguran]`.
Luni diminea]` ne \ntâlnir`m cu Gerry, care venea de la High
Wycombe.
– Ce face familia Arbuthnot?
– Sunt bine s`n`to[i, r`spunse ea.
– {i Reggie?
Ridic` din umeri, privind \n alt` parte.
– Undeva pe mare.
– Poate c` pe „Jarvis Bay” vei g`si un alt ofi]er.
– Nu m` mai intereseaz` ofi]erii, r`spunse ea, \ndep`rtându-se
[i aprinzându-[i o ]igar`.
– A[ vrea s`-l strâng de gât pe Reggie Arbuthnot, \i [optii lui
Sam.
– O s`-i treac`, [tii prea bine.
Mersul pe ap` p`rea s`-i fac` bine piciorului meu. Când
ajunser`m \n Mediterana, nu m` mai durea deloc.
Marea era calm`, de un albastru profund, iar soarele str`lucea
cu putere. Gerry, care ar`ta mai \n vârst` dar mai feminin`,
petrecea ore \ntregi sprijinit` de bastingaj, privind apa.
– A[ vrea s`-[i revin`, \i m`rturisii lui Sam.
– Pare s` se simt` destul de bine. Uite ce bine \i st` bronzat`.
– Dar nu e Gerry, e altcineva. Nu mai vrea s` fie \n centrul
aten]iei.
SÂNGE IRLANDEZ 155

– Pur [i simplu s-a maturizat.

– Sufer` din dragoste.
– Nu cred c` e atât de grav.
– Asta crezi tu.
Dup` dou` s`pt`mâni, ajunser`m la Colombo, iar Gerry
p`r`si puntea imediat ce vaporul se apropie de ora[.
St`team pe punte [i vorbeam cu comisarul de bord. Acesta
privea stegule]ele arborate de vasele de toate m`rimile,
explicându-mi ce \nseamn` fiecare.
– A, acela e steagul v`mii, acela al serviciului sanitar. Cel
verde e al po[tei. A[tepta]i vreo scrisoare?
– Cred c` voi primi cel pu]in una, la cât de mare e familia mea.
– Hm, ciudat, spuse b`rbatul. Acel vas e al Serviciului de
Informa]ii al Marinei.
– Ce leg`tur` s` aib` Serviviul de Informa]ii cu vaporul nostru?
– Nu [tiu, o s` vedem.
Privii spre [alupa care se apropia. Pe puntea ei st`tea un
ofi]er, \n uniform` imaculat`. |mi aducea aminte de Reggie
Arbuthnot. Primul ofi]er de pe vapor alerg` s` coboare scara.
Priveam cu aten]ie b`rbatul, pe m`sur` ce [alupa se apropia.
Sem`na atât de bine cu Reggie! Inima \ncepu s`-mi bat` mai
repede [i nu puteam s`-mi cred ochilor. Era Reggie!
– Acel b`rbat, \i spusei comisarului de bord, era ofi]er pe
vaporul cu care am venit acum doi ani.
B`rbatul \mi zâmbi.
– Cred c` era \ntr-o misiune special`. Probabil c` la bord erau
mul]i spioni.
Nu-l mai ascultam. Reggie urcase deja pe punte. Dup` ce
primi salutul ofi]erului, schimb` câteva cuvinte cu el, apoi se
\ndrept` spre mine.
M` prinse de bra], \ntrebându-m` cu ner`bdare:
156 LUCY WALKER

– Unde e Gerry?
– Ce vrei de la ea, Reggie?
Pe uniforma lui str`luceau gradele de locotenent-colonel. |mi
zâmbi.
– O vreau pe ea. Unde e?
– |n cabina ei.
Chiar \n acea clip`, pe punte ap`ru Gerry. F`r` s` mai spun`
nimic, ajunse repede la ea, prinzând-o de ambele bra]e. Nu [tiu
ce-i spuse, dar imediat o \mpinse \n cabina primului ofi]er.
Comisarul de bord m` privi uimit.
– |n zilele acestea, ciudat mai arat` spionii pe care \i caut`
Serviciul Secret.
– Poate c` aceast` [alup` e cea care o va duce pe Gerry acas`.
Alergai s`-l caut pe Sam. Dup` ceva timp, aproape d`dui
peste el pe scara care ducea la cabin`. M` privi, uluit de graba
mea.
– Hei, unde ai fost?
– Sam, Reggie e aici. Misterul s-a rezolvat. E ofi]er al
Serviciului Secret. Cred c` n-a putut s` ne spun` mai de mult. E
cu Gerry \n cabina primului ofi]er!
– Mai \ncet. Unde spui c` sunt?
– |n cabina ofi]erului.
– {i el e cu ei?
– Nu, el e pe punte.
– |n acest caz, trebuie s` a[tept`m pân` ies.
Ne plimbar`m pe punte, nelini[ti]i. Se apropia ora micului
dejun, iar peste câteva clipe clopo]elul ne chem` la mas`.
– Nu mânca atât de repede, \mi spuse Sam. O s` faci o
indigestie [i ei nu vor ie[i mai repede.
Eram prea agitat` s` pot mânca, dar Sam \[i mânca micul
dejun f`r` grab`.
SÂNGE IRLANDEZ 157

– Dragule, ai o r`bdare de \nger. Cum po]i s` stai lini[tit [i s`

m`nânci?
– Temperamentul, draga mea.
Ie[ind pe punte, \l g`sir`m pe Reggie, care st`tea de vorb` cu
ofi]erul.
– Unde e Gerry? \l \ntrebai.
El râse, privindu-m` cu amuzament.
– N-am aruncat-o peste bord. E \n cabina ei, \[i ia ni[te haine.
L`sându-l pe Sam pe punte cu el, alergai spre cabina lui
Gerry.
O g`sii sco]ând haine din dou` valize [i aruncându-le peste
tot. Peste tot erau mucuri de ]ig`ri.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Gerry, o s` dai foc la cabin`.
Ce face]i? Ce ]i-a spus? Iar tu, ce i-ai r`spuns?
A[ezându-se pe covor, izbucni \n plâns.
– M` voi c`s`tori [i nu pot s` g`sesc nimic. Oh, Theodora,
unde sunt hainele mele?
– D`-mi o ]igar` [i f`-mi loc s` stau lâng` tine. Acum \ncepe
cu \nceputul.
– Nu pot, n-am timp. Trebuie s`-mi fac bagajul, dar nu g`sesc
nimic.
– Foarte bine, spusei, mai calm`. V` duce]i s` v` c`s`tori]i,
dar cred c` ave]i toat` ziua la dispozi]ie, nu-i a[a?
Se mai calmase.
– Da, cred c` ai dreptate. Nu ne putem c`s`tori decât dup`
ce prime[te \nvoire de la superiorul lui, dar m` \ntorc la ]`rm cu
el. Are un prieten la care vom sta.
– Unde a fost pân` acum?
– Face parte din Serviciile Secrete, a fost \n misiune pe mai
multe vase, dar nu putea s` spun`, e secret. Acum, ai de gând
s`-mi dai rochia mea albastr` s-o pun \n bagaj?
158 LUCY WALKER

– E rochia mea albastr`.

– Da, dar eu am fost cea care a purtat-o. Unde \mi sunt
cosmeticele [i lenjeria?
– Gerry, felicit`ri! Am vorbit cu Reggie [i, pentru c` sunt
capul familei…
– De unde! Dac` te-ar auzi mama… Apropo, cum vre]i s`-i
spune]i vestea? |i trimite]i o telegram`?
– Nu, credem c` mai bine \i spunem când ajungem acas`. Nu
mai sunt decât nou` zile.
– {i e [i mai ieftin, coment` Gerry. Sam, uit`-te ce dezordine.
Cum o s` pot \mpacheta ceva?
– Simplu, r`spunse so]ul meu, cu vocea lui calm`. Mai \ntâi
dai la o parte valiza aceea mare, care ocup` tot spa]iul. Apoi
\mpachetezi lucrurile de care ai nevoie cel mai mult: lenjerie,
cosmetice… S` nu ui]i periu]a de din]i.
Reggie ap`ru \n cadrul u[ii:
– Gerry, ai mâncat ceva?
– Nu, se plânse ea, n-am mai mâncat de câ]iva ani.
– Cum ]i-ar pl`cea s` iei masa cu ofi]erii [i c`pitanul?
– Vin imediat, a[teapt` doar s`-mi g`sesc rujul.
Theodora, f`-mi tu bagajul. Draga mea, vezi s` nu ui]i rochia
albastr`.
|ntr-o clip`, disp`ruse.
– Acum vom face o valiz` cu lucruri necesare, spuse Sam, pe
care o va lua cu ea. Restul poate fi trimis mai târziu.
M` l`sai s` cad pe pat.
– Mul]umesc lui Dumnezeu pentru tine, Sam. E[ti atât de
calm [i de lini[titor, \ncât nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine.
A[a c`, \ntr-o diminea]` minunat` de var`, ajunser`m la
Pepper Tree Bay. Toat` familia venise s` ne \ntâmpine. Privirile
SÂNGE IRLANDEZ 159

lor erau nelini[tite, c`utând-o pe Gerry. Nu puteam s` le --

povestim totul peste capetele mul]imii, a[a c` erau nevoi]i s`
a[tepte s` coborâm.
– M` \ntreb dac` [i-au adus aminte s` aduc` piersici [i ni[te
bani pentru bac[i[ul hamalilor. Noi nu mai avem nimic, \i spusei
lui Sam.
– Nu-i aminti mamei tale despre bac[i[, cel pu]in pân` când
nu ne d` piersicile, zâmbi el.

Sfâr[it