Tratament Pentru Singuratate

RENÉE SHANN
Tratament
pentru
singur`tate
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Luând direc]ia plajei, pentru una dintre acele plimb`ri

lungi [i \nvior`toare care-i pl`ceau atât, Polly nu-[i \nchipuia
c` \n acea zi, un biet pesc`ru[ care agoniza o s`-i schimbe
cursul vie]ii.
Doar câ]iva \ndr`gosti]i de natur` ca ea sau pasiona]i
observatori ai p`s`rilor \nfruntau vântul care m`tura Hacon
Sands, \n aceast` dup`-amiaz` de aprilie. Aerul era rece [i
uscat, cerul de un albastru intens [i Polly, cu fa]a radioas`,
\nainta cu pa[i mari.
|nfofolit` \ntr-un hanorac \mbl`nit, cu picioarele protejate
de cizme, mergea prin nisipul ud, râzând singur` de aceast`
pl`cere solitar` [i s`lbatic`.
Talia ei mic` [i o constitu]ie mai curând ginga[` \i d`deau
o aparen]` de fragilitate \n[el`toare. Atât fizic cât [i psihic,
Polly, a[a cum ar`ta scânteierea p`rului sù ro[u [i verdele
str`lucitor al ochilor, era st`pânit` de o for]` interioar`
6 RENÉE SHANN
redutabil`. Foarte devreme confruntat` cu responsabilit`]i

grele, \[i dezvoltase o personalitate integr`, f`r` ca pentru asta
s`-[i piard` partea optimist` a firii. Era plin` de energie [i
privirea ei de ansamblu putea s` lanseze fulgere de furie [i
aproape imediat s` str`luceasc` de o bucurie aproape
copil`reasc`.
|n aceast` dup`-amiaz` de duminic`, se sim]ea gata s` râd`
de tot [i de orice.
Un pic mai departe, un b`rbat mergea \n direc]ia ei, cu
mâinile adânc \nfundate \n buzunarele hainei [i b`rbia
ascuns` \n guler.
Ajunser` \n dreptul pesc`ru[ului \n acela[i moment [i se
oprir` s` contemple pas`rea imobil` [i acoperit` de petrol brut.
B`rbatul, care era un pic mai aproape, \naint` piciorul [i
\mpinse pesc`ru[ul cu vârful \nc`l]`rii.
Lui Polly i se sui sângele la cap.
– Nu vede]i c` biata fiin]` este pe cale de a muri? strig` ea
plin` de mânie. Face]i ceva s-o ajuta]i \n loc s`-i da]i cu
piciorul.
Ea \ntinse mâna, gata s` ia pas`rea, dar necunoscutul \i
prinse bra]ul [i o opri ferm.
– Prostu]o!
Vocea lui era brutal`.
– Prive[te-i ciocul. Este tìos ca o lam`! O fi acest pesc`ru[
extrem de sl`bit, dar ar putea s`-]i taie \ncheietura mâinii f`r`
nici o greutate.
Polly ignor` avertismentul salutar.
TRATAMENT PENTRU SINGUR~TATE 7
– Nu este un motiv suficient s`-l maltratezi, ripost` ea. Ce

soi de om e[ti ca s` procedezi a[a?
Necunoscutul o cânt`ri o clip` cu ochii cenu[ii \ngusta]i.
– Nu aveam deloc inten]ia s` maltratez aceast` creatur`.
Mi-am luat pur [i simplu precau]ia s-o \ntorc cu vârful
pantofului, ca s` m` asigur c` mai era \n via]`. Am fost deja
atacat de un pesc`ru[ care murea [i nu doresc s` re\nnoiesc
experien]a.
Argumentul era de bun-sim] [i Polly, \ntr-un gest de
mândrie \nciudat`, \[i azvârli capul pe spate.
F`când asta, capi[onul hanoracului \i alunec`,
descoperindu-i p`rul lung [i ro[u \n care vântul n`v`li
imediat, creând \n jurul fe]ei tinerei o coroan` de fl`c`ri vii.
B`rbatul d`du \napoi un pas. P`lise brusc [i privirea lui
cenu[ie tr`da acum o durere aproape insuportabil`. |ntoarse
capul [i parc` nu putea suporta o asemenea viziune.
Tulburat` de violen]a acestei reac]ii [i de intensitatea
privirii, Polly \[i \ndrept` aten]ia asupra pesc`ru[ului.
Tremur` o clip` \nainte de a r`sufla.
– Nu va mai suferi, coment` b`rbatul \ncet. Cu blestematul
`sta de petrol, bietul nu avea nici cea mai mic` [ans`.
Se aplec` pentru a strânge micul trup inert [i Polly \l privi.
|i purta pic`.
– Acum ai curajul s` atingi acest pesc`ru[ inofensiv, fiindc`
este mort.
Cuvintele \i sc`paser` f`r` voie. Nu-[i luase timp s`
reflecteze [i mai pu]in s` analizeze motivele acestei ie[iri
8 RENÉE SHANN
bru[te [i de nest`vilit. Oh, nu-i purta pic` \n mod special

acestui individ f`r` nume! Era mai curând o reac]ie instinctiv`,
un strig`t de mânie \mpotriva responsabililor acestei polu`ri
criminale care f`cuse deja ravagii \n regiune.
Cu câteva s`pt`mâni mai devreme, un petrolier e[uase pe
o stânc`, \n largul lui Hacon Sands [i o parte din \nc`rc`tur`
se r`spândise \n mare.
Imediat, Polly \[i regret` cuvintele pe care le pronun]ase.
Dar, f`r` a-i l`sa timp s` se scuze, necunoscutul se \ntoarse
spre ea.
– Acum dou` sute de ani, femei ca dumneata erau ar`tate
cu degetul [i condamnate ca vr`jitoare. Iat` un obicei
englezesc pe care l-a[ vrea restabilit \n aceast` secund`
precis`.
Apoi \i \ntoarse spatele [i azvârli cadavrul p`s`rii cât mai
departe \n mare.
Polly se \ndep`rt`, ru[inat` \ngrozitor de comportamentul
ei ridicol [i inexplicabil. Meritase aceast` ultim` remarc`. Cum
putuse fi atât de pueril`? Oare ce-i venise? S` se comporte a[a
nu-i era caracteristic.
Scutur` din cap [i alung` incidentul \ntr-un col] al
memoriei, \ncercând s` se concentreze asupra evenimentelor
ce urmau s` vin`.
Mâine va fi o zi mare pentru ea. Prima ei zi de student` \n
serviciul radiologic al spitalului James Marlow Memorial.
O nou` carier` i se deschidea \n fa]`.
Cu câ]iva ani \n urm`, lucrase la spital ca secretar`. Era

\nainte de a fi angajat` de compania de asigur`ri Easternwide.
Dar toat` aceast` epoc` apar]ine de acum trecutului. Pentru
ea, viitorul \nsemna trei ani de munc` practic` [i de studii,
urma]i de un examen care \i va da calificarea sperat`.
Radiograf. Tehnician`, operatoare \n departamentul de
raze X al spitalului, va lucra cu speciali[ti, va asista la
conferin]e [i va studia anatomia, fizica [i fotografia.
Mult timp nu [tiuse, ca majoritatea publicului, diferen]a
dintre meseria de radiograf, cel mai des numit` operator [i cea
de radiolog. Dar \n perioada petrecut` la Memorial Hospital
\n]elesese pân` la urm` subtilitatea. Radiologul este un medic
calificat care a urmat o specializare \n radiologie, \n timp ce
radiograful este tehnicianul care manipuleaz` aparatele cu
raze X, \n scopul ob]inerii imaginilor radioscopice care vor
permite stabilirea unui diagnostic.
James Marlow Memorial Hospital avea trei radiologi [i
Polly fusese trist` s` afle c` unul dintre ei, doctorul Andrews,
se preg`tea s` se pensioneze.
Al`turi de el, ca secretar` temporar`, f`cuse primii pa[i \n
serviciu [i sperase \n secret c` o va ajuta \n deprinderea noii
ei meserii. |n fond, el \i d`duse ideea [i dorin]a de a re\ncepe
o carier` \n aceast` bran[`.
La acea vreme, nu-[i putuse abandona familia [i a se lansa
\n studii. Dar ast`zi, \mprejur`rile erau diferite. Domnul
Denvers, directorul studiilor de radiografie, apoi domni[oara
Brooke, supraveghetoarea [ef` a serviciului, discutaser` mult
10 RENÉE SHANN
cu ea. {i fiecare \[i exprimase \ncrederea \n termeni c`lduro[i

[i \ncurajatori. Nici unul nici altul nu p`ruse s` se formalizeze
de diferen]a de vârst` dintre Polly [i celelalte studente din
primul an. Dimpotriv`, p`reau s` se felicite, convin[i c` o
oarecare maturitate nu putea fi decât \n favoarea sa.
Singura not` fals` \n mijlocul acestui concert de \ncuraj`ri
era Ian, logodnicul ei, care f`cuse pe scepticul.
Polly \[i imagin` privirea lui sumbr` [i gânditoare.
Nu-l mai v`zuse de mai multe s`pt`mâni. Exact din ziua \n
care societatea la care lucra \l trimisese la Londra pentru a
urma un curs de formare a cadrelor.
Cei doi tineri se \ntâlniser` la compania de asigur`ri
Easternwide unde el lucra ca [ef de departament. Foarte
repede, Ian fusese atras de aceast` tân`r` angajat`, proasp`t`
[i vioaie. Logodna fusese anun]at` \n anul precedent [i
proiectau s` se c`s`toreasc` imediat ce Ian ar fi ob]inut
promovarea atât de a[teptat` de director de filial`. Ceea ce nu
putea \ntârzia.
A[a c` el fusese nùcit s` afle c` logodnica lui relua drumul
[colii [i se lansa \n studiul radiografiei, la James Marlow
Memorial Hospital. Polly \[i amintea exact reac]ia lui când \l
anun]ase c` se hot`râse...
– Dar... [i planurile noastre de c`s`torie? exclamase el.
Speram c` le-am putea concretiza \n toamn`, cel mai târziu
prim`vara viitoare.
Polly revedea aerul lui derutat, jignit [i mai presus de toate,
mustr`tor.
– Cel pu]in mai ai inten]ia s` te c`s`tore[ti cu mine? o

\ntrebase el, \n voce sesizându-se \ndoiala.
|ncercase s`-i explice ambi]iile ei distruse de moartea
subit` a tat`lui ei, când avea abia optsprezece ani.
Trecuse bacalaureatul, hot`rât` s` \nceap` studiile de
medicin`. Dar trebuise s` abandoneze acel vis frumos pentru
a se gândi s` câ[tige bani. Urmase un cuvs de secretariat, apoi
un stagiu de trei luni la spital, \nainte de a g`si o slujb` la
aceast` companie de asigur`ri. Când fratele [i sora ei, Roger [i
Julie, terminaser` la rândul lor liceul pentru a continua s`
studieze domeniile pe care [i le aleseser`, sim]ise cum inima i
se strânge la gândul ambi]iilor sale pierdute, sf`râmate. Un
moment, se l`sase prad` descuraj`rii, imaginându-[i c` via]a
ar fi putut fi altfel f`r` decesul tragic al tat`lui ei. Dar foarte
repede, maic`-sa [tiuse s` g`seasc` vorbele care s` o smulg`
din aceast` stare trist` [i negativ`.
– Nu mai plânge pentru trecut. Gânde[te-te la viitor,
gânde[te-te la tine, Polly, o sf`tuise ea. Te-ai sacrificat când
eram la nevoie. Acum, m` pot descurca singur` [i gemenii, de
aici \nainte, sunt suficient de mari [i independen]i s`-[i
asigure propriile nevoi. Este rândul tù s` te ocupi de carier`.
Ce s-a \ntâmplat cu visul tù vechi de a deveni medic?
Polly scuturase trist` din cap.
– Sunt prea b`trân` pentru asta. M` gândeam mai curând
la a m` forma ca asistent radiolog. Studiile nu dureaz` decât
trei ani [i \ntrunesc calificarea cerut`.
Jane Wilcox se bucurase sincer de vestea cea bun`.
12 RENÉE SHANN
– Ce idee minunat`! Tu care ]i-ai dorit \ntotdeauna s`

lucrezi \ntr-un spital! Ce spune Ian?
Fa]a lui Polly se \ntunecase.
– Ca s` spun drept, nu am g`sit curajul s`-i spun \nc`. Este
atât de fericit c` a fost ales pentru acest stagiu al form`rii
cadrelor, la Londra... Nu vreau s`-i stric pl`cerea.
– Polly, parc` nu ai fi logodit` cu adev`rat, s` [tii. |n fond,
Ian nu ]i-a cump`rat nici m`car un inel, remarcase Jane,
doritoare s`-[i lini[teasc` fiica.
|n loc de asta, Polly se \nro[i de indignare.
– Mam`! Suntem logodi]i. {tii bine c` de comun acord
am hot`rât s` nu cump`r`m inel. Ian gândea c` ar fi
preferabil s` economiseasc` ace[ti bani pentru cump`rarea
unei case.
– Era previzibil din partea lui, murmurase simplu Jane.
|n cele din urm`, Ian sfâr[ise prin a se pleca \n fa]a
\nc`p`]ân`rii [i hot`rârii evidente a lui Polly.
– Dar asta nu ne va \mpiedica s` ne c`s`torim, nu-i a[a? Nu
exist` nici o lege care s` interzic` studentelor s` se m`rite cu
logodnicii lor. Sper doar s` nu fiu transferat la o filial` departe
de aici...
Ian era un b`rbat amabil, atent, pe care se putea conta, dar
avea o tendin]` sup`r`toare de a considera lucrurile vie]ii
dintr-un unghi pesimist. Contrari lui Polly, care vedea
\ntotdeauna partea bun` a evenimentelor. {i uneori era
\ncercat` de unele dificult`]i \n suportarea acestei nelini[ti
latente, acestor \ntreb`ri constante.
Cu abilitate, deturnase conversa]ia [i Ian \n]elesese c` era

mai bine s` profite de ultimele momente care \i r`mâneau de
petrecut cu logodnica lui, decât s` alimenteze inutil
polemica. La urma urmei, ea p`rea hot`rât` s`-[i pun` planul
\n aplicare.
***
Flint House se \n`l]a mândr` \n mijlocul unui brâu de

copaci cu câmpuri larg deschise, care se \ntindeau de fiecare
parte cât vedeai cu ochii. Vara, câmpul era galben de grâu. La
aceast` epoc` a anului, era acoperit cu noi ml`di]e verzi,
r`s`rite din p`mântul bogat [i fecund.
Lui Polly \i pl`cea \n mod special aceast` a doua epoc`
unde casa ap`rea brusc, \n cap`tul drumului \ngust. Aceast`
cas` \n care tat`l ei \[i folosise ultimele for]e, \n urm` cu [ase
ani, transformând ceea ce era o veche ferm` neglijat`, \ntr-o
locuin]` splendid`, plin` de farmec [i personalitate. Pentru
familia Wilcox, instalarea la Flint House fusese ca un vis care
se realizase, \n fine. Dup` lipsa de confort [i \ngustimea
locuin]ei lor din Londra, spa]iul pe care-l oeferea aceast` cas`
mare [i natura \nconjur`toare li se p`ruwer` inestimabile. Dar
vai, pl`tiser` un pre] mare [i moartea tat`lui ei \i l`sase
descump`ni]i [i cople[i]i de durere.
14 RENÉE SHANN
|n cele din urm`, Jane g`sise for]a s` continue s` trìasc`.

„S` nu te gânde[ti niciodat` la ce ar fi putut fi dac` lucrurile
s-ar fi petrecut diferit \i spusese ea \ntr-o zi lui Polly. Tat`l tù
nu ar fi vrut s` schimbe cu nimic cursul evenimentelor.
Gânde[te-te la el, de fiecare dat` când prive[ti Flint House“.
Mergând de-a lungul aleii \n acest moment, Polly \[i
imagina cât de mândru ar fi fost tat`l ei v`zând-o c`-[i
realizeaz` \n fine prima ei ambi]ie.
Se strecur` \n cas` prin u[a lateral`, \[i scoase hanoracul [i
cizmele pe care le l`s` \n antreu, apoi deschise u[a salonului.
Maic`-sa, care era a[ezat` pe un cap`t de canapea, tricotând,
o privi pe deasupra ochelarilor.
– Ce mai ]inut`! Este ultima mod`? S` te plimbi cu [osete
de rugby? Ce s-a f`cut cu acea faimoas` feminitate cu care mi
se \mpuie urechile?
– Mam`, [tii bine c` port \ntotdeauna [osetele de rugby ale
lui Robert când \mi pun cizmele. |mi ]in de cald. {i cum
\ndr`zne[ti s`-mi ]ii lec]ii despre feminitate când chiar tu
purtai o minijup` \n ziua c`s`toriei?
Jane izbucni \n râs.
– Tat`l tù era subjugat. |mi spusese c` nu v`zuse
niciodat` ceva mai minuscul. Nu \nceta s`-mi spun` c` p`ream
o fat` de [aisprezece ani.
T`cu, rev`zând brusc imaginea acelui uria[ tandru care cu
atâ]ia ani \n urm` \[i \mp`r]ise via]a cu ea [i a c`rui dispari]ie
prematur` l`sase un gol pe care nimic nu-l putea umple.
Polly se apropie de ea [i o strânse \n bra]e.
– |mi pare rù, mam`. Nu ar fi trebuit s` te tachinez. A

telefonat cineva \n absen]a mea?
Jane \[i scoase ochelarii [i se frec` la ochi. Tricotatul o
obosise.
– Nu, nimeni. Este \nc` prea devreme pentru Ian. El sun`
\ntotdeauna mai târziu dup`-amiaza. }i-e dor de el? Dar
\ncepând de mâine vei fi atât de ocupat` c` nu vei mai avea
timp s` te gânde[ti la altceva \n afara muncii tale.
Polly oft`.
– |n unele momente, m` \ntreb dac` am luat hot`rârea cea
bun`. Sunt mai mult de [ase ani decât nu am mai deschis un
manual [colar. Crezi c` voi avea puterea [i perseveren]a
necesare? Uneori, m` \ndoiesc.
– Bine\n]eles c` vei reu[i, draga mea, exclam` maic`-sa cu
convingere.
|n mintea ei, Polly nu putea decât s` reu[easc` \n tot ce
\ntreprindea.
Afar`, vântul sufla \ncet, infiltrându-se printre trandafirii
c`]`r`tori pe care \i f`cea s` tremure u[or, ridicând vârtejuri
de frunze [i de praf.
– Este pl`cut s` fii la cald \ntr-o zi ca asta, remarc` Jane.
Trebuie s` fie frig pe plaj`. Nu puteai s` te \ntâlne[ti cu mult`
lume.
– Doar un b`rbat, spuse Polly evaziv.
– Un pasionat de p`s`ri?
– |ntr-un fel. Era un pesc`ru[ mort pe plaj` [i l-a aruncat
\n mare.
16 RENÉE SHANN
– Bietul de el, murmur` Jane. Tot o pat` de petrol,

presupun.
– Da, mereu aceea[i poveste.
Polly se ridic`, nedorind s` mai continue conversa]ia.
Imaginea necunoscutului de pe plaj` o urm`rea [i doar faptul
c` \l evoca o f`cea s` se simt` prost.
– M` duc s` preg`tesc ni[te ceai \n timp ce tu arunci câ]iva
bu[teni \n foc. A[a, ne vom putea \nc`lzi toat` seara.
Tocmai intra \n buc`t`rie când telefonul r`sun` \n cas`.
Deschise aparatul fixat \n perete, lâng` u[`.
Era ora [aptesprezece. Precis era Ian.
– Polly, ce faci?
– Fac bine, drag`, fac bine, r`spunse ea ma[inal. Ia te uit`,
aud radio \n spatele tù. Ai reu[it pân` la urm` s`-]i instalezi
un telefon \n camera ta?
Ian râse, u[or jenat.
– Nici o [ans`. Propriet`reasa mea nu va ceda
niciodat`. Nu, te sun din apartamentul surorii tale. Am
trecut pe nea[teptate pentru a spune bun` ziua ei [i
Louisei [i ele au insistat s` r`mân la cin`. Pretind c` au
nevoie de un cobai.
Cunoscând aversiunea declarat` a Juliei pentru viitorul ei
cumnat, Polly deduse imediat c` invita]ia provenea de la
Louise, care era gata s` fac` pe mama cu sufletele singuratice.
Dar se bucur` pentru Ian. S` petreci seara de duminic` \nchis
\ntre patru pere]i nu este o situa]ie de invidiat.
– Ce ]i-au g`tit? Un fel de mâncare exotic`?

– A[a s-ar zice. Un pui cu sos dulce-acri[or [i o tart` cu
brânz` [i castane glasate ca desert. |mi vine ap` \n gur` când
m` gândesc.
Polly zâmbi. Ian nu era un mânc`cios preten]ios [i ideea lui
despre un festin duminical \nsemna o friptur` bun` de vac`
g`tit` engleze[te, cu garnitur` de cartofi la cuptor. Dar p`rea
fericit [i asta conta.
Se l`s` t`cere la cel`lalt cap`t al firului.
– Nu vreau s` mai lungesc telefonul, Polly, spuse el \n cele
din urm`.
– Nu-mi urezi noroc?
– Noroc?
– Ai uitat? Mâine va fi prima mea zi la spital.
– Oh... sigur... sigur... nu, nu am uitat. Noroc, Polly. Vin
acas` \n weekendul viitor. Ne vom vedea atunci.
Polly \nchise, u[or \ncruntat`. Cum putuse s` uite ce
reprezenta aceast` prim` zi de curs, pentru logodnica lui?
Ridic` din umeri. Fusese distras de perspectiva cinei
savuroase care \l a[tepta. Nimic mai mult. Nu era un motiv s`
se formalizeze.
Forfoti un moment \n buc`t`rie [i se \ntoarse \n salon
ducând o tav` cu un ceainic, dou` ce[ti [i câteva sandvi[uri.
|ndep`rtase incidentul \ntr-un col] al memoriei.
Focul trosnea \n [emineul pe care John Wilcox \l cur`]ase
\n \ntregime când se mutaser` \n ferma cea veche. Vechiul
18 RENÉE SHANN
cuptor de pâine, pe care \l descoperiser` al`turi, le servea

s`-[i aranjeze lemnele de foc.
– Era Ian? se interes` Jane.
– Da. Se preg`tea s` \nfulece un pui cu sos dulce-acri[or [i
o tart` cu brânz`. F`r` friptur` englezeasc` pentru el, \n seara
aceasta.
– Dumnezeule! I-a crescut venitul?
– Nu, a trecut pe la Julie [i Louise pe nea[teptate [i ele au
hot`rât s` \ncerce pe el ultima lor re]et` culinar`.
Jane o privi mirat` pe fiic`-sa, dar prefer` s` nu exprime ce
gândea. Polly p`rea \ndep`rtat`, gânditoare.
– Ce se \ntâmpl`, draga mea?
Polly ridic` u[or din umeri.
– {tiu c` Ian nu se sim]ea prea \n largul sù s` vorbeasc`
de fa]` cu Julie [i Louise, dar...
– Dar ce, Polly?
Tân`ra râse, jenat`.
– Nu ar trebui s` m` plâng, nu am ce s`-i repro[ez, dar
este atât de previzibil [i dac` spune c` ne va suna la ora
[aptesprezece, sunt sigur` c` telefonul va suna exact la ora
[aptesprezece [i nici o secund` \n plus sau \n minus. |n
fiecare mar]i primesc o scrisoare pe care o scrie duminic`
diminea]` [i o pune la cutia po[tal` luni, când se duce la
lucru.
– Totul pare foarte logic.
– Mam`, ceea ce vreau s` spun, este c` \ntr-o zi poate a[
dori s`-l v`d f`când un lucru imprevizibil \n \ntregime. Mi-ar
pl`cea s` m` surprind`, s` aib` o idee cu adev`rat romantic`

[i pu]in nebuneasc`.
Jane izbucni \n râs.
– A[ fi foarte interesat` s`-]i v`d mutra dac` \n acest
moment ar n`v`li \n salon, te-ar lua \n bra]e [i ar hot`r\ s`
fug` cu tine. Ai fi furioas` s`-l vezi distrugându-]i toate
planurile frumoase ale carierei. Nu po]i avea totul, Polly.
Tân`ra cl`tin` din cap cu un aer posomorât.
Maic`-sa o privi o clip` cu nelini[te.
– S` [tii c` nu-l vei schimba niciodat`. Crezi c`-l iube[ti
suficient pentru a-i accepta micile defecte?
Evident, r`spunse repede Polly.
Mult prea repede pentru lini[tea mamei sale.
Mai mult ca niciodat`, Jane era fericit` de hot`rârea pe care
o luase fiica sa de a-[i relua studiile prea devreme abandonate.
Va frecventa din nou oameni tineri. Mai ales, va putea s`-[i
consacre toat` energia pentru realizarea acestei formidabile
provoc`ri. Pentru prima oar` dup` ani de zile, urma s` se
consacre propriului ei viitor, \n loc s`-l asigure pe cel al
familiei...
***
James Marlow Memorial Hospital era unul dintre cele mai

recent construite \n aceast` regiune englez` [i amplasamentul
20 RENÉE SHANN
rural, dar cu accese u[oare fa]` de cel mai apropiat ora[,

satisf`cea straturile sociale ale popula]iei din \mprejurimi.
Fusese numit a[a \n onoarea doctorului Marlow, un medic
unanim apreciat \n anii treizeci [i care, la moartea sa, l`sase o
dona]ie generoas` destinat` s` permit` construc]ia unui nou
centru de \ngrijiri a c`rui nevoie se sim]ea acut sim]it` \n
aceast` parte a comitatului Norfolk. Al doilea r`zboi mondial
\ntârziase \nceputul lucr
`rilor, dar de atunci, cel pu]in pentru tân`ra genera]ie,
acea mare cl`dire din c`r`mid` ro[ie f`cea parte integrant`
din peisaj.
Pentru o ma[in` ca Mini a lui Polly, drumul dura \n jur de
o jum`tate de or`. Trebuie spus c`-[i menaja \n mod deosebit
acest automobil minuscul care-[i cunoscuse cei mai buni ani
când tân`ra \l achizi]ionase. Cump`rarea unei ma[ini devenise
repede indispensabil`, odat` cu instalarea lor \n regiune, satul
cel mai apropiat de Flint House nedispunând de nici un
mijloc de transport public.
|n momentul \n care-[i gara ma[inu]a \n parcarea
spitalului, un Rover se strecur` \n partea rezervat` a
medicilor. Un b`rbat brunet, de talie \nalt` ie[i, se aplec`
pentru a lua o geant` de piele [i \nchise portiera cu grij`
\nainte de a-[i plimba privirea cenu[ie prin jur.
Ca [i Polly, doctorul Christopher Marlow se preg`tea s`-[i
petreac` prima zi la Memorial Hospital. {i de[i \[i ascundea
sentimentele, era deosebit de emo]ionat la ideea de a p`trunde
\n aceast` incint` numit` astfel \n cinstea bunicului sù.
Se \ndrept` cu pa[i mari spre intrare [i \ncerc` s` deschid`

nervos u[a care ducea la serviciul de radiologie.
– Trebuie tras [i nu \mpins, se auzi o voce din spate.
Aceast` u[` se deschide spre exterior.
Christopher sim]i cum p`rul i se fac` m`ciuc`. Se \ntoarse
brusc [i se trezi nas \n nas cu tân`ra ro[cat` a c`rei imagine
nu \ncetase s`-l urm`reasc` de la \ntâlnirea lor, pu]in amical`,
din ajun, pe plaja Hacon Sands.
– Dumneata! exclam` el, nevenindu-i s` cread`. Ce naiba
faci aici?
Polly \[i st`pâni un fior de groaz`. Dac` diavolul \n
persoan` s-ar fi materializat \n fa]a ei, n-ar fi sim]it o dorin]`
mai mare de a-[i lua picioarele la spinare.
– Eu... lucrez aici, reu[i ea pân` la urm` s` articuleze. M`
rog, adic`... \ncepând de
ast`zi.
Pe tr`s`turile b`rbatului, care nu o sc`pase din ochi, se
a[ternu stupefac]ia.
– Cel pu]in nu \n serviciul de radiologie?
Polly reflect` intens. El trebuia s` fie noul radiolog care o
s`-l \nlocuiasc` pe doctorul Andrews.
– Sunte]i... Sunte]i doctorul Marlowe? \ntreb` ea cu o voce
mic`.
Christopher Marlowe o privi o clip`, \mp`r]it \ntre
compasiunea pe care i-o inspira jena v`dit` a tinerei [i furia pe
care o sim]ea la vederea acestei fe]e \ncadrat` de bucle
ro[cate.
22 RENÉE SHANN
– Ai avantaj asupra mea, domni[oar`. |nc` nu-]i cunosc

numele. Dar cred c` m` voi fixa foarte repede, dac` vom
ajunge s` lucr`m \mpreun`.
– Sunt student` [i este prima mea zi la spital. Numele meu
este Polly Wilcox.
– Polly? Iat` un prenume destul de rar \n zilele noastre.
Presupun c` este versiunea scurtat` a Pollyannei.
Ea se \nro[i pân` la urechi.
– Nu. Prenumele meu adev`rat este Maria. Polly este un
diminutiv care mi s-a dat \ntotdeauna.
Dar Christopher Marlowe nu o mai asculta.
Ca [i \n ajun, \n momentul \n care vântul descoperise p`rul
ro[u al tinerei, fa]a lui se f`cuse alb` ca varul.
F`cu stânga-mprejur [i Polly auzi, nevenindu-i s` cread`,
ceea ce murmur` el:
– Este imposibil. Nu poate s` mi se \ntâmple de dou` ori.
Este un co[mar.
Capitolul 2
Nimic nu se schimbase.
Dup` o absen]` de trei ani, Polly se a[tepta s` g`seasc`
importante transform`ri \n departamentul de radiologie, dar
cu excep]ia plantei verzi care se dezvoltase considerabil, \n
spatele biroului de la recep]ie, mobilierul, ambian]a, chiar [i
mirosurile erau foarte asem`n`toare cu ceea ce p`strase \n
amintire.
|n schimb, din membrii personalului cu care lucrase \n
scurta ei trecere prin spital, doar doamna Beacon r`m`sese
fidel` la post. Toate celelalte persoane sau p`r`siser` centrul
de \ngrijire, sau se m`ritaser` [i d`duser` na[tere la frumo[i
bebelu[i care le ocupau de acum timpul.
– Ce bucurie s` te v`d \napoi Polly, exclam` doamna
Beacon care, dac` te luai dup` fusta [i bluza pe care le arbora
\n acea zi, nu-[i pierduse gustul aproape exclusiv pentru
compleurile bleumarin [i albe.
24 RENÉE SHANN
O strânse pe tân`r` la piept [i-i plas` câte un s`rut c`lduros

pe fiecare obraz.
– Sunt mândr` s` constat c` te-ai ]inut de cuvânt [i c` visul
tù se va realiza \n cele din urm`. Du-te repede s-o vezi pe
domni[oara Brook. Te a[teapt` \n biroul ei.
Asistenta [ef` a serviciului de radiologie d`du dovad` de
acela[i entuziasm.
– Sunt foarte fericit` s` te [tiu \n fine printre noi. Sunt
sigur` c` te vei ar`ta la \n`l]imea sarcinii [i speran]elor
noastre. {i nu uita niciodat` c` \n ciuda u[oarei diferen]e de
vârst` \ntre tine [i celelalte studente, ai asupra lor avantajul de
a cunoa[te func]ionarea departamentului nostru. Acum, dac`
vrei s` m` urmezi, o s`-]i fac turul diferitelor s`li.
O luar` pe culoarul central [i domni[oara Brooke \mpinse
o prim` u[`.
– Iat` una dintre s`lile de radiologie. Aici, radiologul poate
depista la unii pacien]i probleme cardiologice sau gastro-
intestinale. Polly cl`tin` din cap, vizibil impresionat`.
– Nu te \ngrijora, continu` domni[oara Brooke, o s` te
familiarizezi repede cu toate aparatele [i func]ionarea lor. O s`
te dau \n grija Sarei Lorrimer. |]i aminte[ti de Sara? Acum este
calificat` [i r`spunde de sala rezervat` copiilor.
Tot vorbind, domni[oara Brooke \i ar`t` cum putea fi
\nclinat` masa de examen ca s` poat` fi radiografia]i pacien]ii
sub diverse unghiuri. |n cele din urm`, \i explic` necesitatea
pentru radiologi de a purta anumite bluze care \i protejeaz`
de radia]ii.
|n acela[i moment, u[a se deschise, l`sându-l s` treac` pe

doctorul Redfern, care-l \nlocuia pe doctorul Andrews ca [ef
de serviciu.
– Polly Wilcox! exclam` el cu pl`cere, strângându-i
c`lduros mâna tinerei. |mi amintesc de dumneata, acum,
c`p[or ro[cat. Doctorul Andrews m-a anun]at de sosirea
dumitale, dar nu puteam s` plasez un chip numelui. Bine ai
venit printre noi. Constat c` Brooksy deja te-a pus pe j`ratic.
Sunt sigur c` peste pu]in` vreme nu o s` ne mai putem lipsi
de dumneata. Dar pe moment, mi-e team` c` sunt obligat s`
te expediez. Am o consulta]ie la ora nou` [i jum`tate. Doar
dac`, bine\n]eles, n-ai prefera s` r`mâi cu noi.
Domni[oara Brooke consider` momentul potrivit s`
\ntrerup` acest [uvoi de vorbe. Lucra de ani de zile cu
doctorul Redfern, dar nu putuse niciodat` s` [tie când era
serios [i când glumea.
– Cred c` este preferabil s` ne continu`m vizita prin
serviciu, spuse ea foarte serioas`.
Când ajunser` pe culoar, se aplec` spre Polly.
– Doctorul Redfern nu este dintre cei care ascult` orbe[te
de regulament, \i explic` ea pe un ton confiden]ial.
Era v`dit c` severa domni[oar` Brooke nu se f`cea
niciodat` vinovat` de o astfel de lejeritate.
La sfâr[itul dimine]ii, Polly sim]ea c` bietul ei cap este pe
punctul s` explodeze. |nmagazinase atâtea informa]ii,
termeni noi [i impresii diferite c`-i era team` s` nu poat`
re]ine totul.
26 RENÉE SHANN
Departamentul razelor X \i ap`rea dintr-o dat` \n alt`

lumin`. Era o lume aparte, chiar \n mijlocul spitalului, unde
echipamentul de \nalt` tehnicitate servea, \ntr-un univers de
strâns` interac]iune, nobila [tiin]` a medicinei.
Fiecare dintre s`lile de radiologie avea specificul sù
propriu: radiografie, chirurgie vascular`, encefalografie,
mielografie etc.
Polly sim]ea cum \i zumzìe creierul din cauza
concentr`rii [i spera s` nu uite nici una din terminologiile
indispensabile.
Partea din serviciu rezervat` copiilor se afla la cap`tul
culoarului [i Polly fu \ncântat` s`-[i reg`seasc` o prieten`
excelent`. La vremea când Polly \[i efectuase stagiul de
secretariat la spital, Sara Lorrimer era student` \n anul al
doilea [i, timp de trei luni, legaser` rapid o prietenie. Din
p`cate, munca [i hazardul vie]ii cotidiene le separaser` treptat.
Acum, erau absolut \ncântate s` se reg`seasc` [i s` poat`
munci \mpreun` \n cadrul aceluia[i serviciu.
– Uitasem cât de bine v` \n]elegea]i voi dou`, declar`
domni[oara Brooke. Sara, ]i-o \ncredin]ez pe noua noastr`
student`. }i se va al`tura dup` ce \l va vedea pe domnul
Denvers. {i cred c` [i doctorul Andrews dore[te s`-i
vorbeasc`.
– Doctorul Andrews? Nu a terminat s`pt`mâna trecut`? se
mir` Sara.
– Oficial, a \ncetat s` fac` parte din personalul consultant,
vinerea trecut`. Dar ]inea s` fie prezent ast`zi, ca s`-l
\ntâlneasc` personal pe noul radiolog. Cred c` se obi[nuie[te

greu cu ideea de a p`r`si spitalul definitiv. {tim, pune punct
la treizeci de ani de munc` [i devotament!
Domni[oara Brook \[i punct` remarca oftând adânc. Ea
\ns`[i vedea profilându-se la orizont spectrul inevitabilei
pension`ri.
– L-a]i z`rit pe cel nou?
Asistenta [ef` se \ncrunt` dezaprobatoare. Ce lips` de
respect fa]` de un membru al foartei onorabilei profesiuni
medicale!
– Doctorul Marlow se afl` \n cl`dire de circa o or`, spuse
ea cu emfaz`.
|n timpul acestui schimb de cuvinte, Polly p`strase t`cerea.
Era mi[cat` de interesul pe care p`rea s` i-l poarte doctorul
Andrews [i, odat` terminat interviul ei cu domnul Denver,
merse \n direc]ia biroului vechiului sù patron.
Ajungea la u[` când aceasta se deschise brusc, l`sându-l
treac` pe doctorul Marlow.
El \n`l]` din umeri, v`dit mirat s-o g`seasc` acolo.
– Doreai s` m` vezi?
– ~`... nu, speram.... veneam s`-l v`d pe doctorul Andrews.
|mi pare rù, credeam c` va fi \nc` \n.... \n acest birou.
O voce cu u[or accent sco]ian se auzi din partea cealalt` a u[ii.
– Sunt tot aici, feti]o. Golesc sertarele. Intr`. E[ti persoana
pe care vroiam s-o v`d \nainte de a pleca.
Polly ridic` o privire timid` spre silueta \nalt` care-i bara
trecerea [i acesta f`cu un pas \ntr-o parte.
28 RENÉE SHANN
– Te rog, intr`, spuse el, schi]ând un zâmbet slab, \nainte

de a se \ndep`rta cu pa[i mari [i hot`râ]i.
Polly \l g`si pe doctorul Andrews a[ezat \n acela[i fotoliu,
\n spatele aceluia[i birou, ca alt`dat`. Era rezemat cu
non[alan]` de sp`tarul din piele, destins vizibil, \n largul lui \n
acest mediu familiar pe care trebuia s`-l p`r`seasc`. Totu[i,
privirea lui sclipea de mali]ie ca \ntotdeauna.
– Ce ]i s-a \ntâmplat? \ntreb` el pe un ton fals moroc`nos.
Ultima dat` când te-am v`zut erai o micu]` femeie cu forme
durdulii. Acum, \]i pot vedea claviculele str`pungându-]i bluza
alb`! Sper c` n-ai urmat unul din acele regimuri proste[ti de
sl`bire. Te hr`ne[ti corect?
Polly avu impresia c` se \ntoarce \n timp. Era din nou acea
mic` secretar` stagiar` proasp`t ie[it` din [coala respectiv`,
dactilografiind rapoarte medicale, \n timp ce [eful ei certa una
din studentele de la radiologie fiindc` o g`sea prea slab`.
Doctorul Andrews era un adversar \nfocat al tuturor
regimurilor, mai ales pentru fetele tinere sub dou`zeci de ani,
pe care le considera pr`zi prea u[oare pentru boli grave ca
anorexia.
Polly zâmbi vesel`.
– Cânt`resc greutatea ideal` pentru \n`l]imea mea,
doctore. |n acea vreme, eram chiar prea rotund`. M` simt \n
cea mai bun` form` ast`zi.
– Hmm.
Doctorul Andrews nu p`rea deloc convins. Cuno[tea via]a
lui Polly [i lupta pe care o dusese s`-[i ajute familia, la moartea
tat`lui ei. Nu se \ndoia câtu[i de pu]in c` prea mult` munc` [i

necazurile o consumaser` pu]in câte pu]in \n interior.
Schimb` subiectul.
– Ce crezi despre noul nostru radiolog?
|ntrebarea o lu` pe nepreg`tite [i nu se putu \mpiedica s`
nu ro[easc`.
– Nu... nu m` pot pronun]a \nc`, r`spunse ea jenat`. De
abia \l cunosc pe doctorul Marlow.
– Totu[i, precis ai remarcat c` este b`rbat foarte frumos.
– Da, presupun c` este seduc`tor, pentru cui \i place
genul...
Doctorul Andrews zâmbi, mai pozna[ ca niciodat`.
– Pari \n defensiv`, Polly? |ncerci s`-mi spui c` nu-]i
place?
– Nu! Doar c`... Oh, doctore Andrews, de ce v` pensiona]i
\n momentul \n care am atâta nevoie de dumneavoastr`?
Contam atâta pe ajutorul dumneavoastr`!
B`trânul \[i \ncruci[` bra]ele pe piept. Polly \i oferea cel
mai frumos compliment [i savura fiecare cuvânt, fiecare
sonoritate, cu delectare.
– Ies la pensie fiindc` am atins vârsta statutar` s` cedez
locul unui consultant mai tân`r. Dar vei reu[i foarte bine [i
f`r` mine, Polly. Ai for]a, curajul [i hot`rârea de a duce la
cap`t tot ce \ntreprinzi. |n plus, vei avea un exemplu care va
[ti la fel de bine ca mine s` te ghideze \n primele tale \ncerc`ri
de deprindere a meseriei.
30 RENÉE SHANN
– Oh? spuse ea, sceptic`. Da?

– Doctorul Christopher Marlow, chiar. Te poate \nv`]a mai
bine decât a[ fi putut eu face. Este la curent cu toate nout`]ile
tehnice. Este un avantaj enorm pentru spital. Bine\n]eles, el
sufer` [i de dou` handicapuri. Primul fiind s` poarte numele
bunicului care, \n ochii tuturor a devenit o referin]`. Nu este
o responsabilitate mic`, mai ales pentru un om atât de sensibil
ca el.
Polly a[tepta ca doctorul Andrews s` enun]e al doilea
handicap, dar el se mul]umi s-o priveasc`, pe buze plutindu-i
un zâmbet amuzat. Se vedea c` a[tepta ca ea s`-l \ntrebe. Ceea
ce Polly [i f`cu.
– Care este al doilea handicap?
– Este o partid` excelent`.
– O partid` excelent`? repet` ea, consternat`.
– Polly, e[ti deosebit de lent` \n aceast` diminea]`!
Da, o partid` bun`! Este frumos, bogat, \ncoronat de
succese [i celibatar. Toate femeile din serviciul de
radiologie sub cincizeci de ani o s` se \ndr`gosteasc` de
el! Este fatal!
– Ei bine, pute]i deja num`ra o excep]ie, ripost` Polly
indignat`.
Spera s` g`seasc` \mb`rb`tare [i \ncuraj`ri lâng` specialist
[i el nu f`cea altceva decât s-o tachineze!
Doctorul se ridic` [i f`cu \nconjurul biroului, pentru a veni
\n fa]a ei.
– |mi pare rù c` te-am sup`rat, Polly, spuse el trist. Nu am

putut rezista dorin]ei de a te tachina. Dar te aprinzi prea
repede. |ns` \]i promit s` nu te nec`jesc \n seara festiv` de
desp`r]ire. Vei veni, nu-i a[a?
– Nu sunt invitat` [i nu credeam c` merit o astfel de
onoare. O umil` student` ca mine.
– Student`, poate. |n privin]a umilin]ei, nu sunt prea sigur.
Vei veni! O s`-]i trimit chiar eu invita]ia.
O \nso]i pân` la u[`.
– L`sând gluma la o parte, exist` adev`r \n ceea ce ]i-am
spus, Polly. Doctorul Marlow poate pare rece [i la \nceput un
pic dificil, dar acord`-i [ansa. |n sinea lui, este la fel de
\ngrijorat ca [i tine de \nceperea unei noi vie]i. Nu-l judeca
prea sever.
***
|nc`perea rezervat` exclusiv radiografiilor pentru copii

sem`na cu un magazin de juc`rii. P`pu[i, animale de plu[ [i
alte obiecte erau dispuse ca \ntr-un magazin, \n momentul
Cr`ciunului. Totul era gândit, calculat s`-l distrag` pe copilul
speriat [i s`-l fac` s` uite zgomotele aparatului [i luminile
ciudate pe care le emana.
32 RENÉE SHANN
Sara f`cea dovad`, fa]` de micu]ii ei pacien]i, de o

blânde]e, de un tact [i de o perseveren]` admirabile. Reu[ea
chiar s` le lini[teasc` pe mamele copiilor, adesea mai
nelini[tite decât odrasele lor.
Diminea]a se petrecu f`r` incidente [i Polly nu avu timp o
singur` secund` s` se plictiseasc`.
Dup` masa de prânz, prima pacient` fu o feti]` rotunjoar`
[i pl`cut`, \n vârst` de circa cinci ani, c`reia trebuia s` i se fac`
radiografii la sinusuri. De-abia intrat` \n camer`, ea arunc` o
privire \ncântat` \n jurul ei, vizibil fermecat` de decor. Maic`-sa,
\n schimb, era \ngrozitor de nervoas` [i se uita speriat` spre
aparatul de raxe X. |nainte ca Sara s` fi putut evita, mama
pronun]` cuvintele fatidice.
– Acum, trebuie s`-mi promi]i c` nu strigi, draga mea.
Doamna \]i va face ni[te fotografii cu ma[ina aceea
caraghioas`. Nu ai nici un motiv de team`. Nu ]i se va face nici
un rù.
Polly sim]i c` Sara \[i \n`bu[e o exclama]ie. Era prea târziu.
Aceste cuvinte intraser` \n mintea copilului. |[i \n]epeni
micu]ele picioare \n podea [i refuz` s` se mi[te. Când Sara
\ncerc` s-o ridice, pentru a o pune pe masa de examinare, ea
\ncepu s` uvle.
Nimic nu p`rea s-o poat` calma.
– Fat` rea ce e[ti, dac` nu \ncetezi imediat acest zgomot
\ngrozitor, tavanul o s`-]i cad` \n cap, continu` maic`-sa
neputincioas`.
Copilul se uit` \n sus [i ]ipetele \[i sporir` intensitatea.

– Trebuie neap`rat s-o scoatem pe mam` de aici, \i
murmur` Sara lui Polly, sau nu o s` reu[im niciodat`. O duc
s` bea o cea[c` de ceai. Pân` atunci, \ncearc` s` distragi
aten]ia feti]ei. {i scoate-]i bluza. Ea nu o s` aib` de acum
\ncolo \ncredere \n nimeni \mbr`cat \n alb.
R`mas` singur` cu feti]a care, epui~at`, \ncetase s` urle
[i-[i rec`p`t` r`suflarea, Polly \[i scoase bluza [i o puse \ntr-un
col] \nainte de a strânge mai multe animale de plu[ pe care le
puse toate pe masa de examen.
Apoi, nedând nici o importan]` copilului, \ncepu s` le
vorbeasc` \ncet.
– Bun, acum, o s` v` a[eza]i cumin]i a[a cum [ti]i voi. Hai
ursule]ule, stai drept, [i tu la fel, mam` purcic` [i to]i copila[ii
tì, pune]i-v` la rând. {i girafa [i iepurele la fel. Acum o s` fi]i
fotografia]i cu to]ii, a[a c` zâmbi]i [i p`re]i \ncânta]i. Oh, ce
necaz, nu-i pot a[eza cum trebuie. M`car de m-ar ajuta cineva.
Cu coada ochiului, o v`zu pe feti]` apropiindu-se u[or.
Apoi, sim]i c` o trage de fust`.
– Dac` vrei, le pot ]ine eu pentru tine, spuse o voce mic`
plin` de bun`voin]`.
Polly scutur` din cap f`când pe sceptica.
– Nu cred c`-i po]i ajunge de acolo de unde e[ti.
Urm` o secund` de ezitare.
– A[ putea s` m` a[ez pe mas` cu ei, nu?
Polly arbor` un zâmbet \ncântat.
34 RENÉE SHANN
– Ce idee extraordinar`! Cum de nu m-am gândit mai

devreme? Bine\n]eles, o s` ie[i [i tu \n fotografie, dar nu te
deranjeaz`, nu-i a[a? A[a o s`-]i po]i vedea toate oasele...
– {i oasele ursule]ului [i ale iepurelui [i girafei...
Polly se gândi.
– Nu sunt sigur` ce vom g`si \nùntrul lor. Dar acum sau
niciodat` ar fi momentul, ce crezi? Hopa sus, pe mas`, iat`. {i
acum, ]ine-le bine lâng` tine s` nu cad`. Po]i s` le vorbe[ti,
dac` vrei. Nu le prea place s` stea nemi[cate, dar dac` le spui
o poveste, atunci nu vor mi[ca [i vom putea face o fotografie
foarte bun`. Crezi c` po]i s` le ]ii [i s` le vorbe[ti \n acela[i
timp?
Feti]a cl`tin` din cap cu putere. Era \ncântat` c` fusese
investit` cu o astfel de misiune [i uit` imediat mediul,
aparatele [i toat` lumea din jurul ei
– {tii cum s` te por]i cu copiii, spuse o voce pe care Polly
o recunoscu instantaneu.
Era atât de absorbit` de mica sa pacient`, \ncât nu auzise
u[a deschizându-se [i \nchizându-se discret.
F`cu stânga-mprejur [i se trezi \n fa]a zâmbetului
binevoitor al doctorului Marlowe. Acest zâmbet sincer \l
\ftinerea v`dit. Nu trebuia s` aib` mai mult de treizeci [i doi
sau treizeci [i trei de ani.
– Am \ntâlnit-o pe domni[oara Lorrimer pe culoar [i mi-a
explicat problema. Am trecut s` v`d dac` pot fi de folos, dar
v`d c` nu ai nevoie de mine.
Polly asculta aceste cuvinte f`r` a \ndr`zni s`-[i cread`

urechilor. Ce diferen]` \ntre necunoscutul taciturn de pe plaj`
[i acest medic amabil [i prevenitor.
Cl`tin` din cap ma[inal, \n timp ce el se apropia de aparat,
pentru a-i explica manipularea \n cazul unei radiografii de
sinus. |i arat` cum, odat` razele X impresionând pelicula
sensibil`, caseta con]inând filmul alunec` \ntr-un canal ce
duce \n camera obscur`, unde un tehnician se ocup` de
developare.
Polly asculta aceste explica]ii formulate cu o voce clar` [i
precis`, dar \ntâmpina dificult`]i s` se concentreze din cauza
gândurilor nebune[ti [i f`r` nici o leg`tur` cu radiografierea.
Astfel, realiz` c` ochii doctorului Marlow, când era blând [i
conciliant, erau mai mult alba[tri decât cenu[ii. {i mâinile
lui atât de frumoase, cu degete lungi [i fine, erau cele ale
unui muzician. Cât despre b`rbie, aceasta tr`da o voin]`
ferm`...
– Care este ultima instruc]iune pe care ]i-am dat-o?
Polly se \nro[i pân` la r`d`cina p`rului.
– ~`... instruc]iune? repet` ea cu o voce abia auzit`.
– Asta [i gândeam, nu m` ascul]i.
El p`rea dezam`git.
– |]i explicam c` acel canal este prev`zut cu dou` u[i, una
care se deschide \n aceast` camer`, cealalt` \n camera
obscur`. {i din motive evidente, este imposibil s` deschizi
ambele u[i \n acela[i timp. A[ adùga c`-]i doresc s` fii ceva
36 RENÉE SHANN
mai atent` la conferin]ele la care vei asista sau [ansele

dumitale de a reu[i la examene risc` s` fie reduse la neant.
Cu aceast` ultim` ironie, se r`suci pe c`lcâie [i ie[i.
Polly \l privi \ndep`rtându-se, \nm`rmurit`, dar con[tient`
c`-[i meritase lec]ia. Dar era vina ei c` se pierdea cu firea când
o privea?
Sara veni \n acel moment, reu[ind s-o conving` pe mam`
s` a[tepte pe culoar. Cât despre feti]`, aceasta era ocupat` s`
discute cu juc`riile din plu[, a[a c` nu d`dea nici o aten]ie la
ceea ce se \ntâmpla \n jurul ei. Nici absen]a maic`-sii nu p`ru
s-o perturbe peste m`sur` [i radiografia lateral`, apoi frontal`,
putu s` fie efectuat` f`r` vreun nou incident.
Dar \n momentul când s` dea juc`riile \napoi, lucrurile se
agravar`. Când Sara \i explic` feti]ei c` trebuia s`-i \napoieze
mica familie de animale din plu[, gura copilului \ncepu s`
tremure [i ochii ei alba[tri se umplur` de lacrimi, t`cute de
aceast` dat`.
– Nu pot p`stra m`car un purcelu[? \ntreb` ea cu o voce
rug`toare.
– Las-o s` ia purcelu[ul, murmur` Polly, sincer mi[cat`. O
s`-]i aduc eu altul ca s`-l \nloc
– uie[ti.
Polly, dac` \mpart de fiecare dat`, va trebui s` facem plinul
\n fiecare zi.
– Hai, insist` Polly.
Sara ridic` din umeri.
– Dac` trebuie s` m` lupt cu copiii [i asistenta mea \n

acela[i timp, unde se va ajunge?
Ea \ncuviin]` din cap, râzând. {i Polly ie[i ]inând de mân`
o p`pu[` blond` [i victorioas` care strângea la piept o juc`rie
minuscul` din plu[ roz, ca [i cum ar fi fost vorba de un trofeu
câ[tigat dup` o b`t`lie crâncen`.
|n timpul acestei prime s`pt`mâni, Polly avu des impresia
c` [i ea ducea o b`t`lie. Nu era u[or s` reiei studiile dup` mai
mul]i ani de via]` activ`. |n plus, fa]` de munca practic` pe
care trebuia s-o asigure \n timpul zilei, asista la cursuri [i
studia \n fiecare sear` informa]iile \nmagazinate \n orele
precedente. Era o adev`rat` provocare, dar \i pl`cea sincer
ceea ce f`cea.
Dou` dintre conferin]ele la care asist` fur` prezidate de
doctorul Marlowe. Prima era o introducere \n cursul de
anatomie [i nu pierdu nici un cuvânt, [tiind c` va fi \ntrebat`
mai târziu de c`tre directorul de studii. A doua era o discu]ie
mai mult decât un curs, despre precau]iile [i regulile de
securitate ce trebuie p`strate când se lucreaz` cu raze X.
Polly lua noti]e, dar scrisul stenografiat era pu]in \ngreunat
din cauza lipsei de practic` [i doctorul Marlowe vorbea cu
adev`rat foarte repede. La drept vorbind el f`cea totul cu o
dexteritate ie[it` din comun: mi[c`rile \i erau vioaie, mersul
rapid, ideile nenum`rate. Cuvintele \i ie[eau din gur` \ntr-un
[uvoi continuu [i majoritatea dintre ele erau pierdute \nainte
de a fi putut fi \nregistrate [i transcrise.
38 RENÉE SHANN
– Ce crezi despre doctorul Meli]`? o \ntreb` unul dintre

studen]i, când p`r`seau amfiteatrul, vineri dup`-amiaz`.
– Neville Westley avea aproximativ aceea[i vârst` cu Polly
[i prin unele atitudini, veselia [i u[urin]a de a \nnoda
contacte cu oricine, \i amintea de fratele ei. Neville era
animatorul spitalului, gata s` [u[oteasc` \n momentul cel mai
prost ales [i asta \n ciuda tuturor ridic`rilor din sprâncene [i
observa]iilor cu care \l gratula domni[oara Brooke. Avea [i
mania s` g`seasc` porecle tuturor membrilor personalului
spitalului.
– Presupun c` vrei s` vorbe[ti despre doctorul Marlowe?
Nu g`sesc aceast` porecl` de cel mai bun-gust.
Se ferea s`-l \ncurajeze pe Neville, care din prima zi se
ar`tase foarte curtenitor. El avea reputa]ia unui nimicitor de
inimi [i acest gen de aventuri nu o interesau.
– Ce gânde[ti despre doctorul Vedet`, \n acest caz? A[a
l-au botezat fetele.
– Gândesc c` toate poreclele sunt stupide, ripost` Polly,
pierzându-[i dintr-o dat` sim]ul umorului. Pariez c` [i pentru
mine ai g`sit un nume.
– Dac` accep]i s` cinezi cu mine disear`, \n camera mea
solitar`, o s`-]i spun. Poate chiar a[ putea s`-]i fac o
demonstra]ie.
Polly se \ntoarse brusc.
– E[ti de-a dreptul insuportabil!
Neville f`cu o grimas`, \nainte de a o saluta zeflemitor.
– Da, doamn`, [tiu, e[ti irezistibil`. {tii c` furia te face

]âfnoas` ca [ampania? De asta \mi place s` te tachinez.
– Oh, Neville, de ce nu te hot`r`[ti s` cre[ti? Gânde[te-te la
toate aceste persoane bolnave sau muribunde din jurul nostru
[i \ncearc` s` fii un pic mai responsabil. De ce sim]i nevoia s`
faci mereu pe clovnul?
– Poate pentru a trì mai u[or cu ideea c` suntem
\nconjura]i de persoane bolnave sau muribunde, r`spunse el
\ncet.
Polly sim]i c` i se strânge inima. Ca pentru a-i ar`ta c`
\n]elege, \ntinse mâna [i-i atinse obrazul.
|n acel moment, culoarul se umplu de larm` [i Christopher
Marlowe \i dep`[i, arucându-le o privire care ar`ta c` nu
pierduse nimic din aceast` scen`.
F`r` a-[i putea explica motivul, Polly se sim]i vinovat`.
– Ai planuri pentru acest weekend? \ntreb` Neville.
Fa]a lui Polly se lumin` instantaneu.
– Nu mi-am v`zut logodnicul de s`pt`mâni. De fiecare
dat`, ceva neprev`zut \l \mpiedic` s` p`r`seasc` Londra. Dar
\n acest weekend se \ntoarce la Norfolk, [i va trebui s`-l v`d
duminic`.
– Fericit om, coment` Neville.
{i Polly se \ndep`rt`, cu pas vioi [i gr`bit, f`r` a remarca la
cap`tul culoarului o siluet` \nalt` [i brun` care o urm`rea din
priviri.
Capitolul 3
– Ei bine, am trecut cu bine de prima s`pt`mân`, spuse

Polly, vesel`.
Era a[ezat` \mpreun` cu mama sa \n fa]a unui mic
dejun copios, \n buc`t`ria \nsorit` de la Flint House.
Timpul se \mbun`t`]ise considerabil, \n acest sfâr[it de
lun` de aprilie [i Polly \[i \nlocuise eternele pulovere cu
un tricou lejer.
– Evident, coment` Jane, zâmbind cu mândrie. Tu e[ti o
lupt`toare, Polly. Nimic nu-]i poate rezista. Mai ales
provoc`rile.
Totu[i, Jane cunoscuse momente de \ngrijorare \n cursul
acestei s`pt`mâni, \n timp ce o observa pe fiica ei sculându-se
devreme diminea]a pentru a \nfrunta o nou` zi la spital, [i
\ntorcându-se seara ca s` se \nchid` \n camera ei [i s` studieze
pân` târziu \n noapte. Dar \n aceast` diminea]`, Polly avea
tenul proasp`t [i odihnit dup` o bun` noapte de somn [i
perspectiva unui weekend \n familie ca [i vizita lui Ian,

duminic`, erau suficiente s`-i redea energia [i buna dispozi]ie.
– Nu \n]eleg de ce nu-l vezi pe Ian ast`zi, spuse ea, turnând
cafea fumegând \n cea[ca fiic`-sii. {tia c` familia lui dore[te
s`-l vad` cât mai mult posibil, dar nu cred c` s-ar formaliza
dac` ai trece s`-i spui bun` ziua.
– }i-am explicat`, mam`. O problem` de ultim moment \l
re]ine la birou. Ian nu va ajunge decât spre zece seara. Va veni
deci, mâine diminea]`, cât mai devreme.
Jane cl`tin` din cap.
– Ca [i Julie. De-abia o s-o vedem \n acest weekend.
Petrece seara cu prietena ei Sharon [i sunt invitate mâine nu
[tiu unde.
– Da? exclam` Polly, vizibil dezam`git`.
Sora ei, de când se inwtalase la Londra, p`rea s` evmte
reuniunile familiale [i Polly spera ca, \n timpul acestor dou`
zile s` câ[tige timpul pierdut. Ce p`cat!
Se \ntoarse c`tre maic`-sa.
– Ce planuri ai pentru aceast` diminea]`, mam`?
– Contez s` m` \nchid \n buc`t`rie [i s` fac pr`jituri. Lui
Ian \i plac tartele cu crem` de l`mâie, nu-i a[a? {i voi face [i o
pr`jitur` cu ciocolat` pentru Roger. |i place foarte mult. Ar
trebui s` profi]i de timpul acesta frumos [i s` te \ntinzi la
soare, draga mea.
– Cred c` o s` m` ocup mai curând de peluza din fa]a
casei. Iarba cre[te atât de repede \n acest sezon.
42 RENÉE SHANN
Intrarea de la Flint House era str`juit` de sicomori care

\nfloreau \n timpul perioadei estivale, dar cum \ncepea
toamna, gazonul se acoperea cu un covor gros de frunze.
Polly termin` de strâns frunzele \nainte de a tunde iarba
vastei peluze când un zgomot – de tunet anun]` sosirea
fratelui ei.
Roger intrase pe alee [i se opri \n drepul surorii sale. |[i
scoase casca [i zâmbi.
– Ce
– mai face studenta noastr`?
– Bine. {i agricultorul nostru?
– Moare de foame! Nu mi-am luat \nc` micul dejun. Ai
v`zut-o pe geam`na mea?
– Nu sose[te decât dup`-amiaz` ca s` plece imediat. Dac`
vrei s` m`nânci ceva, te sf`tuiesc s` te gr`be[ti. Mama face pe
cofet`reasa ast`zi [i buc`t`ria nu va \ntârzia s` fie declarat`
zon` interzis`.
Polly \l urm`ri de fratele ei cu privirea, \n timp ce el \[i
\mpingea motocicleta mare, cump`rat` de ocazie. Sem`na a[a
de bine cu tat`l lor. Era fericit` de sosirea lui. Vechea cas` se
\nsufle]ea instantaneu din momentul$\n care tân`rul p`[ea
pragul.
Julie sosi dup`-amiaz`, palid` [i pe fug`.
– Nu te mai \nvârti \n jurul meu de parc` a[ fi o gìn` bolnav`,
spuse ea, u[or iritat` de atitudinea nelini[tit` a mamei sale.
Sunt obosit`, nimic altceva. C`l`toria a fost groaznic`, trenul
era aglomerat [i nu, nu mi-e foame. Am mâncat un sandvi[ pe

drum. M` duc s` m` schimb. M` a[teapt` Sharon.
{i disp`ru pe sc`ri.
Jane [i Polly schimbar` o privire.
– Este \ndr`gostit`, murmur` Jane, scuturând trist` din
cap. Este singura explica]ie. Are o min` proast`, este trist` [i
nu m`nânc` nimic. Aceste semne nu \n[al`.
– Mam`, nu trebuie s` tragi concluzii pripite! Poate c` are
grip`. |n acest moment, exist` un virus \n aer.
– Nu, nu este un virus, este dragoste, repet` Jane cu
convingere. {i este prima oar` când este atât de gr`bit` s-o
reg`seasc` pe Sharon. Cum poate prefera compania ei celei a
propriei sale familii? Cel pu]in sper c` va petrece seara cu noi.
– Mam`, Julie va avea \n curând dou`zeci de ani [i este
obi[nuit` cu oarecare independen]`. Nu po]i pretinde de la ea
s` petreac` sistematic sâmb`t` seara acas`.
– Dar tu stai, ripost` Jane.
Polly cobor\ capul, \n lips` de argumente.
|n acea sear`, a[tept` \ntoarcerea surorii ei ca s` discute un
moment cu ea, cum o f`cea când erau mai mici.
– Vroiam s`-]i mul]umesc c` l-ai invitat pe Ian s` cineze cu
voi, duminica trecut`. Mi-a vorbit mult \n scrisoarea lui. Cred
c` a petrecut o sear` excelent`.
Julie ridic` din umeri, indiferent`.
– Louise a insistat s` r`mân`. Vroia ca el s` guste o nou`
re]et` de buc`t`rie.
44 RENÉE SHANN
– Ei bine, a fost o idee bun`. A fost foarte mi[cat.

Julie \ncepu s`-[i perie p`rul blond [i lung.
– Se pare c` noul tù [ef este deosebit de atr`g`tor.
Doctorul Marlow, a[a este?
Polly \[i ridic` sprâncenele.
– Cine ]i-a spus?
– Jody, sora lui Sharon, este secretara serviciului de
radiologie. Se pare c` toate femeile din spital sunt
\nnebunite. L-ar fi numit doctorul vedet`.
Polly ridic` din umeri.
– Nu este decât o porecl` printre altele. Mai exist` [i
doctorul Meli]`, Bìat frumos, |n]elept etc.
– Poreclele sunt dovada c` este remarcat. Dac` era un
personaj fad [i lipsit de interes, nimeni nu s-ar fi obosit s`-i
g`seasc` una.
Polly o examin` pe sor`-sa cu curiozitate.
– Asta \nseamn` c` tu ]ii la Ian mai mult decât vrei s`
recuno[ti? Dac`-mi aduc bine aminte, i-ai g`sit câteva porecle
deocheate \n trecut.
Spre surprinderea ei, Julie ro[i violent.
– Ce caut` Ian \n toate acestea? ripost` ea r`spicat.
Apoi, f`r` a se mai preocupa de sora ei, se strecur` \n pat
[i stinse veioza.
– Sunt obosit` [i a[ vrea s` dorm acum.
Polly scoase un oftat [i \nchise u[a de la camera surorii
sale. Hot`rât lucru, Julie era foarte prost dispus`.
Ian sosi la sfâr[itul dimine]ii, duminic`, \mbr`cat

impecabil \ntr-un costum bleumarin [i cu o cravat` superb`.
|i oferi un buchet de trandafiri Janei [i o cutie de ciocolat`
logodnicei lui.
– Oh, mul]umesc, Ian, exclam` Jane. Ce frumo[i sunt!
Acum, dac` vrei s` m` scuzi, trebuie s` m` ocup de ultimele
preg`tiri pentru prânz. Roger, serve[te-ne cu un pahar de vin
[i adu-l pe al meu \n buc`t`rie, vrei?
Polly zâmbi, vag jenat` de eforturile evidente ale mamei
sale de a-i l`sa singuri pe Ian [i pe ea. „Cred c` moare de
dorin]a de a m` lua \n bra]e“ se gândi ea.
– Oh, ai L'Observer de azi, spuse Ian, fa]a luminându-i-se
instantaneu. M` la[i s` arunc o privire pe pagina financiar`?
Nu am avut timp s` citesc ziarul \nainte de a veni.
***
Dup` mas` cei doi tineri hot`râr` s` se duc` s` se plimbe

pe plaj`.
Vântul era deosebit de rece [i tìos [i \naintau cu oarecare
greutate, cu capetele plecate. Soarele disp`ruse \n spatele
norilor [i marea c`p`tase aceea[i tent` cenu[ie ca cerul.
– {i s` mai spui c` ieri eram \n gr`din`, cu mânec` scurt`,
spuse Polly. Timpul nu seam`n` deloc de la o zi la alta.
46 RENÉE SHANN
Ajungeau la o parte a plajei u[or ap`rat` de vânt de stâncile

falezei [i tân`ra zâmbea, cu obrajii ro[ii [i cu ochii verzi mai
scânteietori ca niciodat`.
Dintr-o dat`, Ian o atrase spre el [i o s`rut` cu o ardoare
neobi[nuit`.
– Te iubesc, Polly. Te iubesc cu adev`rat.
Polly \l privi o clip`, u[or nedumerit`.
– S-ar zice c` \ncerci s` te convingi singur, spuse ea pentru
a-l tachina.
Ian scutur` din cap, p`rând z`p`cit.
– Polly, s` nu te \ndoie[ti niciodat` de mine. Nu mi-e u[or
s` exprim ceea ce simt, dar... Oh, Polly, e[ti o prieten` atât de
minunat`...
– O prieten`? Asta-i tot ce sunt eu pentru tine? O prieten`?
– Las`-m` s`-]i explic ce reprezin]i pentru mine, spuse el,
atr`gând-o lâng` el [i s`rutând-o cu o \nfl`c`rare [i o violen]`
care o f`cu s` protesteze râzând, \ncercând s` se elibereze.
– Ian! Ce te-a apucat?
Atâta ardoare nu era \n obi[nuin]a logodnicului ei, \n
general foarte pu]in expansiv [i Polly sim]ea mai mult`
disperare decât dragoste adev`rat` \n aceast` pasiune brusc`.
Ridic` spre el ochi mira]i, când o siluet` \n susul falezei \i
atrase aten]ia. Un b`rbat \i spiona printr-un binoclu. Un
b`rbat de talie \nalt` [i cu o hain` tivit` cu blan`.
Ea \[i \n`bu[i o tres`rire de surprindere [i de indignare.
Chritopher Marlowe!
Cum \ndr`znea? Apoi, dintr-o dat`, adev`rul \i ap`ru

lini[titor, rezonabil. Observa p`s`rile [i, f`r` \ndoial` din
neaten]ie, perechea de \ndr`gosti]i care i se ivise \n câmpul
vizual.
– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Ian.
– Oh, nimic important. O clip`, am crezut c` suntem
spiona]i.
Ian zâmbi.
– Cine ar putea s` ne supravegheze? De altfel, ce
importan]` are? Nici o lege nu ne \mpiedic` s` ne s`rut`m la
ad`postul stâncilor.
Vru s-o strâng` din nou \n bra]e, dar ea se eschiv`.
Deasupra lor, silueta sumbr` [i singuratic` disp`ruse. Ea se
\nfior`, prad` unor emo]ii diverse [i contradictorii.
|ncepe s`-mi fie frig, Ian. S` ne \ntoarcem, te rog.
Cina fu rapid` [i t`cut`. Julie nu se \ntorsese [i maic`-sa se
plângea de absen]a ei. Ian vorbi pu]in [i-[i lu` la revedere
rapid, invocând o plecare \n zori a doua zi diminea]`. Polly \l
\nso]i pân` la automobilul pe care-l \mprumutase de la tat`l
lui [i privi cum se \ndep`rteaz` farurile \n noaptea care se l`sa.
|n afar` de interludiul surprinz`tor de pe plaj`, Ian i se
p`ruse \ndep`rtat, absorbit de ceva necazuri, munca lui f`r`
\ndoial`, [i plecarea nu-l tulbura atât cât ar fi trebuit. Ea \ns`[i
p`rea s` aib` mintea aiurea.
„Spitalul bine\n]eles“ \[i spuse ea \nainte de a se \ntoarce
\n cas`.
48 RENÉE SHANN
***
Primul pacient din a zecea zi de luni era un bìat de zece

ani care se preg`tea s` fie supus unei urografii.
– Este vorba de un examen al rinichilor, \i explic` Sara. Se
injecteaz` un lichid special \n ven` pentru a vedea cum
func]ioneaz` rinichii. Se fac mai multe cli[ee care permit
radiografului s` ajung` la un diagnostic precis. Ast`zi, lucr`m
cu doctorul Marlowe.
|n acela[i moment, intr` o infirmier` \n sala de radiografie,
\mpingând un scaun rulant \n care st`tea Timothy Barnes,
vizibil nelini[tit.
Aproape imediat \[i f`cu intrarea doctorul Marlowe. Le
salut` pe Sara [i pe Polly cu un semn din cap amabil [i se
\ndrept` spre tân`rul pacient, un zâmbet lini[titor \ndulcindu-i
tr`s`turile fe]ei, \n general auster.
– Bun` ziua, tinere, cum te sim]i \n aceast` diminea]`?
– Bine, r`spunse copilul f`r` prea mare convingere.
– Tocmai am vorbit cu tat`l tù, spuse medicul,
conversând cu relaxare. Spunea c` e[ti pasionat de p`s`ri [i c`
apar]ii unei Societ`]i de tineri ornitologi. Eu \nsumi, ador s`
petrec momente lungi privindu-le cum zboar`, dar de-abia am
venit \n aceast` parte a Nortfolkului [i nu cunosc \nc` prea
bine cele mai bune locuri de \ntâlnire din regiune. Ai putea

s`-mi dai câteva sfaturi?
Fa]a lui Tim se lumin` imperceptibil. Pe m`sur` ce vorbea,
\nfl`c`rându-se la evocarea lungilor ore petrecute pe malul
m`rii, s` supravegheze apari]ia unei specii, rezervele p`reau
s`-l p`r`seasc` [i de-abia reac]ion` când doctorul Marlowe \i
vâr\ seringa hipodermic` \n vena bra]ului.
– Gata, murmur` Chritopher, cum copilul se crispa
u[or. Pariez c` nu ai sim]it nimic, adùg` el f`cându-i cu
ochiul.
Copilul scutur` din cap. Toat` nelini[tea \i disp`ruse din
privire [i urm`rea toate mi[c`rile radiologului cu aten]ie [i
\ncredere total`.
– Deodat`, f`cu o grimas`.
M` furnic` peste tot, strig` el! Mi-este foarte cald!
Doctorul Marlowe \i lu` pulsul.
– Totul este \n regul`, nu te \ngrijora. Este vorba doar de o
mic` reac]ie la serul pe care ]i l-am injectat. Imediat, o s`
\nceap` s`-]i fie foarte sete [i când totul se va termina, vei
putea bea un pahar mare de suc de portocale. Pe moment, stai
lungit lini[tit, ca aceste dou` doamne s` se ocupe de tine [i
s`-]i fotografieze rinichii. A[a, vom putea vedea care este
problema.
Un pic mai târziu, când Polly se \ntorcea de la sala
radiografiilor cu bra]ele \nc`rcate de cli[ee, se \ncruci[` din
nou cu doctorul Marlowe.
50 RENÉE SHANN
– Vei fi fericit` s` afli c` micul nostru erou nu sufer`

decât de un mic calcul renal f`r` gravitate, \i spuse el
tinerei.
Polly se opri, un pic mirat` de acest ton c`lduros, chiar
prietenesc.
– Este o veste minunat`, bâigui ea sincer u[urat` pentru
bìe]el, dar nefiind \n stare, ca de fiecare dat` când se afla \n
prezen]a medicului, s` se comporte firesc.
– E[ti perfect` \n aceast` diminea]`, adùg` el. Eficace [i
competent`.
– Mul]umesc, spuse ea \ntr-un murmur.
El \[i limpezi vocea.
– }ineam [i s` precizez un mic am`nunt stânjenitor.
Contrar aparen]elor, nu te spionam, ieri dup`-amiaz`. Mi s-a
vorbit despre cumburi de rândunele de mare, \n aceast` parte,
[i speram s` z`resc câteva.
Polly se \nro[i pân` la urechi.
Dar de ce s` abordeze acest subiect? Ar fi fost mai bine s`
uite incidentul. Ea \ncerc` s` ias` din aceast` situa]ie printr-un
artificiu.
– Hacon Sands nu pare hot`rât s` ne favorizeze \ntâlnirile.
Mai \ntâi un pesc`ru[ care moare la picioarele noastre, apoi
rândunelele de mare care refuz` s` ias` din cuib când sunt
a[teptate...
Se \ntrerupse.
Fa]a doctorului Marlowe se \n`sprise.
– Ai dreptate, spuse el sec. Poate ar trebui s` evit`m plaja,

pe viitor.
– Nu conta]i pe mine s` renun] la plimb`rile mele
preferate! ripost` spontan Polly.
– |n acest caz, voi face \n a[a fel s` nu m` mai duc acolo,
dorind s` nu-]i stric toate duminicile.
Cu acestea, \[i continu` drumul [i Polly \l privi
\ndep`rtându-se, descump`nit`.
Era un mod ocolit de a-i spune c` ar fi mai bine, pentru ei,
s` nu se \ntâlneasc` prea des \n viitor?
Ochii i se umplur` de lacrimi.
Ca uleiul [i apa – erau incompatibili. Uleiul [i apa! Mai
curând, focul [i ghea]a.
Capitolul 4
Vinerea urm`toare, Polly g`si doar timp s` se \ntoarc` acas`

pentru a se schimba, \nainte de a se \ntoarce la spital, pentru
a asista la mica s`rb`torire organizat` \n onoarea doctorului
Andrews, cu ocazia plec`rii sale la pensie.
|mbr`case o bluz` de m`tase brodat` pe care maic`-sa i-o
confec]ionase pentru Cr`ciunul precedent [i o fust` neagr` cu
tìetur` clasic` [i irepro[abil`.
Când intr` \n holul de recep]ie, fu \ntâmpinat` de un
zgomot vesel. Doctorul Andrews, radios, st`tea \n picioare \n
mijlocul unui cerc de prieteni, so]ia lui lâng` el, fermec`toare
[i discret` ca de obicei. Bufetul era plin de mânc`ruri
savuroase [i to]i convivii circulau de la unul la altul cu un
pahar de vin \n mân`.
Polly arunc` o privire \n jur, \n cùtarea fe]elor familiare [i
imediat \l z`ri pe doctorul Marlowe care se apleca spre o
tân`r` \ncânt`toare. Ea p`rea turnat` \n aur. P`rul ei blond
str`lucea ca spicele de grâu sub soarele verii, tenul \i era u[or

auriu [i rochia extrem de ajustat` pe trup, scânteia \n mii de
focuri.
Dintr-o dat`, Polly sim]i o senza]ie nepl`cut` la nivelul
pieptului. O senza]ie sfâ[ietoare care \i perturba respira]ia,
f`cea s`-i bat` inima mai tare, mai repede.
Era geloas`!
Imposibil! |n via]a ei nu se l`sase prad` unui sentiment atât
de inutil [i de meschin. Atunci de ce, subit, nu mai putea
suporta ca un b`rbat, aproape un necunoscut, s` se uite la alt`
femeie \n afar` de ea? |nnebunea? Gelozia deriv` fatal din
dragoste. Or, ea nu era \ndr`gostit` de doctorul Marlowe!
Se sim]i brusc minuscul`, ridicol`, singur` [i dezorientat`.
Ce proast` era! Incon[tient, se preg`tise, se \mpopo]onase,
doritoare s` plac`, s` atrag` aten]ia frumosului radiolog. {i el
sosea la bra]ul unei femei str`lucind de frumuse]e.
– Ce faci ascuns` \n acest col] ca o r`]u[c`?
Neville, cu un pahar de vin alb \n fiecare mân`, se
strecurase \n spatele ei f`r` a se face remarcat.
– Nu m` ascund, observ [i reflectez, replic` ea cât mai
natural posibil. Unull din acele pahare este pentru mine?
El \ncuviin]` cu un semn din cap.
– O s` \nceap` discursurile peste câteva minute. M-am
gândit c` poate ]i-ar fi sete.
– Excelent` idee.
Discursurile fur` scurte [i f`r` \nflorituri, to]i urându-i
numai bine doctorului Andrews. Invitatul de onoare spuse [i
54 RENÉE SHANN
el câteva cuvinte, mul]umind c`lduros tuturor membrilor

personalului spitalicesc [i promi]ând s` revin` des.
– Numai ca s` scap de corvoada sp`latului vaselor,
conchise el \n mijlocul hohotelor de râs.
Izbucnir` aplauze [i invita]ii se \ndreptar` c`tre bufet.
– Vii? \i propuse Neville, croindu-[i drum prin mijlocul
invita]ilor, pân` la masa bine garnisit`.
– Cine este tân`ra femeie \n compania doctorului
Marlowe? \l \ntreb` Polly, urmându-l \ndeaproape.
– E[ti singura din aceast` \nc`pere care nu a cunoscut-o pe
Fiona Young. Este pe coperta tuturor revistelor de mod`. Este
la Norwich \n acest moment, pentru a turna o reclam`. M`
\ntreb cum domnul nostru doctor Vedet` a cunoscut-o.
Nostim, n-a[ fi putut crede c` ar interesa-o acest gen de
b`rbat. Tu ce crezi?
– Nu [tiu, nu o cunosc, r`spunse ea evaziv.
Câteva secunde mai târziu, Neville disp`ru \n cohorta
vesel` care se agita \n jurul bufetului [i Polly a[tept`, un pic la
o parte, ca invita]ii s` se disperseze treptat, discutând cu
farfuriile \n mân`.
Dintr-o dat`, arome insistente de Chanel 5 o \nv`luir` ca
un mantou. Instinctiv, se \ntoarse... ca s` se trezeasc` \n fa]a
doctorului Marlowe [i a \ncânt`toarei lui \nso]itoare.
Polly, spuse acesta, a[ vrea s` ]i-o prezint pe prietena mea
Fiona Young. Fiona, ea este Polly Wilcox, una dintre
studentele noastre.
Tân`ra strânse o mân` lung` [i proasp`t`, iar Fiona zâmbi

cu c`ldur` – sau condescenden]`?
– Sunt \ncântat` s` v` cunosc, spuse ea cu o voce dulce pe
care Polly o asimil` imediat cu ciocolata cald`.
Ochii ei alba[tri erau sublinia]i admirabil de gene dese [i
negre, [i „false“ gândi Polly, prea pu]in caritabil`.
– V` admir bluza de la \nceputul seratei. Este o adev`rat`
minun`]ie, continu` Fiona.
– Mama mi-a lucrat-o, murmur` Polly din vârful buzelor.
– |ntr-adev`r? Ce munc` admirabil`!
Sim]ind c` i se face grea]`, Polly se scuz` repede \nainte de
a merge spre ie[ire. Nu f`cuse decât câ]iva pa[i când auzi pe
tân`ra manechin spunându-i doctorului Marlowe:
– Ce micu]` \ncânt`toare, nu-i a[a Chris? Te ador`, [tii? Ai
observat privirile pe care ]i le arunc`? Sper c` nu i-ai sf`râmat
inima?
Polly alerg` f`r` oprire pân` la ma[inu]a ei Mini, garat`
cuminte \n parcarea spitalului. F`r` s` mai r`sufle, se strecur`
\n dosul volanului [i demar`, rulând \n noapte pân` la faleza
care domina Hacon Sands.
Acolo, opri mototul [i ie[i \n vânt, oferindu-[i fa]a brizei.
Cu un secol \n urm`, \n locul unde se oprise, se afla un
minuscul sat de pescari. Nu mai r`m`sese nimic, cu excep]ia
unui mic col] de cimitir.
Pe m`sur` ce trecuser` anii, eroziunea atacase faleza pân`
când satul, alt`dat` a[ezat pe p`mânt, se afla coco]at periculos
56 RENÉE SHANN
deasupra pr`pastiei. Unii p`r`siser` satul, al]ii fuseser` lua]i

de o furtun` violent` care distrugea casele. Singurul vestigiu
din aceast` a[ezare pitoreasc`, un mormânt de piatr` se \n`l]a
nemi[cat, insolit, etern, ale c`rui inscrip]ii fuseser` [terse de
timpul, sarea [i vântul marin.
Legenda, \n ]inut, spunea c` orice suflet muritor care
pronun]` o rug`minte \n fa]a mormântului misterios \[i vede
dorin]a \ndeplinit` [i \n acela[i moment r`sun` clopotul
bisericii din sat, \nghi]it` de furtun`.
Polly st`tea \n picioare \n noapte. Cuvintele Fionei Young
\nc` \i r`sunau \n minte [i se st`pânea s` nu-[i urle furia,
mânia [i frustrarea.
Era posibil ca ochii ei s`-i tr`deze sentimentele de care \nc`
nu era con[tient`? Se spune c` ochii reflect` sufletul. Era
\ndr`gostit` de doctorul Marlowe? Dac` era a[a, cum s-ar mai
putea vreodat` \ntoarce \n spital? Cum ar suporta s`-l revad`
din nou?
Scutur` din cap, descurajat`.
– Te rog, murmur` ea, te rog d`-mi for]a s`-l privesc \n fa]`
[i s` nu-mi pese de ce va gândi.
Se \nfior`. |n graba ei, uitase s`-[i mantoul pe care mama
ei i-l \mprumutase ca s` se asorteze cu bluza [i fusta. {i dintr-o
dat`, mu[c`tura vântului i se p`ru de nesuportat. Se duse s`
se ad`posteasc` \n ma[in` când un zgomot ciudat \i atrase
aten]ia.
Dang`nul \ndep`rtat al unui clopot.
Se \ntoarse tulburat`.
Nu visa. Era chiar sunetul unui clopot, muzic` trist` [i

tânguitoare care o acoperea pe cea a valurilor care se
sp`rgeau pe plaj`. Apoi, nu mai auzi nimic. Marea luase \n
posesie noaptea.
Se strecur` \n dosul volanului, profund emo]ionat`. |n
acela[i timp, se sim]ea ciudat de lini[tit`...
***
Jane o trezi a doua zi diminea]`, tr`gând draperiile de la

camera ei, pentru a l`sa s` p`trund` lumina orbitoare a soarelui.
– Ziua se anun]` frumoas`, spuse ea. Vântul s-a oprit [i este
foarte pl`cut afar`. La ce or` te-ai \ntors acas`? Nu te-am auzit
urcând sc`rile.
Polly se \ntinse, lene[`.
– Nu [tiu exact. Trebuie s` fi fost \n jur de miezul nop]ii.
– Eu dormeam bu[tean. M` \ntorc \n buc`t`rie. Roger va veni
dintr-un moment \ntr-altul [i va fi mort de foame, ca de obicei.
Polly se ridic`, \[i puse un capot [i o urm` pe scar`.
– Mam`, o s` trebuiasc` s` m` \ntorc la spital. }i-am uitat
mantoul, ieri sear`.
– S` [tii c` poate a[tepta pân` luni.
– Nu-mi place s`-mi las lucrurile \n vestiar. Este deschis
pentru oricine.
Roger sosi chiar \n acel moment.
58 RENÉE SHANN
– Bun` ziua fetelor, salut` el vesel. Polly, ai observat c` la

roata din dreapta probabil s-a spart cauciucul?
Polly scoase o exclama]ie iritat`. Iat` ce câ[tigase
hoin`rind noaptea pe faleza stâncoas`.
– Nu-mi r`mâne decât s`-l \nlocuiesc.
– Am aruncat o privire [i la roata de rezerv`, surioar`. Tare
mi-e team` s` nu p`]e[ti la fel. Cauciucul este tocit.
De aceast` dat`, Polly p`ru \ngrozit`.
– Ar fi trebuit s`-l \nlocuiesc de mult timp, murmur` ea.
Dar se adun` \ntotdeauna cheltuielile care nu pot fi
compensate de banii care \mi intr`. Oricum, nu eram sigur` s`
pot continua s` \ntre]in o ma[in` cu salariul de la spital.
– Ba da, interveni Jane. Te voi ajuta s`-]i cumperi cauciucuri
noi. |n fond, tu m` duci \ntotdeauna \n ora[ pentru a face
cump`r`turi. Roger, vrei s` cau]i tu cauciucuri, \n acest weekend?
– Ca [i f`cut, r`spunse acesta.
– Sunte]i foarte dr`gu]i, dar asta nu-mi rezolv` imediat
problema. Cum o s` m` duc \n aceast` diminea]` la spital?
Roger o studie cu mali]ie.
– |nc`lecând pe bolidul meu, bine\n]eles. De mult visez s`
te iau pe motociclet`. |n schimb, nu o s` te pot aduce \napoi.
Am \ntâlnire cu un prieten la Norwich. Ne ducem dup`-
amiaz` la meciul de rugby.
Fa]a lui Polly se lumin` instantaneu.
– |ntoarcerea nu va fi o problem`. O s` iau autobuzul pân`
la Bradheigh [i de acolo, o s-o tai peste câmp. Nu sunt decât
patru kilometri [i ador s` merg pe jos.
O or` mai târziu, \mbr`cat` \n blugi, un pulover [i o

pereche de ghete vechi, \[i punea casca pe care i-o \ntindea
fratele ei, sub privirea vag dezaprobatoare a maic`-sii.
– Fii prudent, Roger. Nu sunt niciodat` lini[tit` când e[ti
pe drumuri. Nu merge prea repede.
– Nu te nelini[ti, mam`, spuse tân`rul, \nainte de a porni.
Cu bra]ele \nconjurând solid talia fratelui ei, Polly savur`
aceast` plimbare matinal` pe care o g`si foarte \nvior`toare [i,
când puse din nou piciorul pe p`mânt ferm, un pic mai târziu,
\i mul]umi lum Roger cu un zâmbet larg:
– A fost formidabil! Nu sunt sigur` c` vreau s` merg \n
fiecare zi, dar a meritat s` \ncerc, spuse ea, scuturându-[i
p`rul dup` ce-[i scoase casca.
Roger \[i scoase [i el casca, bucuros c` va fi eliberat \n
câteva secunde [i-[i examin` sora cu aten]ie. Brusc, se aplec`
[i depuse o s`rutare pe obrazul ei.
Nici unul nici altul nu remarcaser` Roverul din fa]a
spitalului, al c`rui [ofer \i observa cu o curiozitate v`dit`.
Polly izbucni \n râs.
– Ce am f`cut, ca s` merit o astfel de onoare?
– Mi-am amintit vremea deja veche, când m` coco]ai pe
portbagajul bicicletei tale c` s` m` plimbi \n jurul gr`dinii.
Erai \ntotdeauna atât de r`bd`toare [i de dr`gu]` cu mine.
Vroiam s`-]i mul]umesc c` ai fost o sor` mai mare atât de
bun`.
Apoi, u[or jenat c` se l`sase dus de un sentimentalism, \[i
puse din nou casca pe cap.
60 RENÉE SHANN
– Pe mai târziu. {i nu-]i cheltui to]i banii dac` te hot`r`[ti

s`-]i faci cump`r`turi la Norwich.
Disp`ru imediat \ntr-un zgomot de tunet.
Polly se \ntoarse [i \ntâlni privirea cenu[ie a doctorului
Marlowe. Era rezemat cu non[alan]` de ma[in`.
– Bun` ziua, spuse el, apropiindu-se [i privind-o amuzat.
Crezi c`-mi po]i satisface curiozitatea, domni[oar` Wilcox? Se
pare c` ai multe s`ge]i \n tolb`. Mai \ntâi, te v`d flirtând pe
culoarele spitalului cu tân`rul Westley. Apoi, asist din
\ntâmplare la un flirt de genul pu]in cam profesional, pe plaja
Hacon Sands. {i ca s` sfâr[esc, sose[ti \n bra]ele unui tân`r
temerar plin de tandre]e amabil`. Care este secretul
dumitale?
Polly se \mb`]o[` cu toat` talia ei mic`.
– O s` v` explic, r`spunse ea, u[or sarcastic`. |l consider pe
Neville Westley drept un pozna[ [i spre deosebire de celelalte
femei din serviciul de neurologie, \l tratez cu toleran]`. O
calitate care se pare c` v` lipse[te, doctore Marlowe. Neville
are reputa]ia c` \ncearc` s` seduc` tot ce poart` fust` [i ]ine s`
[i-o p`streze. El se joac` [i noi ne juc`m cu el. B`rbatul cu care
m` aflam pe plaj` este logodnicul meu [i avem de gând s` ne
c`s`torim toamna viitoare. Nu este un secret pentru nimeni
din cadrul departamentului. |n fine, „temerarul“ pe care
tocmai l-a]i v`zut, este fratele meu, care a f`cut inten]ionat un
ocol pân` aici, ca s`-mi pot recupera un obiect uitat!
Christopher p`ru sincer cople[it.
Dac` Polly dorea o revan[`, tocmai o avusese.
Se l`s` o lung` t`cere, pe care Polly nu cùta s` o \ntrerup`.

– Nu sunt dintre cei care recunosc u[or c` au comis o gaf`
[i \n aceste \mprejur`ri gafa este grav`, murmur` el, vizibil
nemul]umit. Dar crede-m`, \mi pare sincer rù. Nu [tiam c`
e[ti logodit` [i nu [tiam c` ai un frate.
Scutur` din cap.
– Ai dreptate, sunt \ngrozitor de intolerant [i acesta-i cel
mai mic dintre defectele mele.
Schi]` un biet zâmbet care e[u` imediat.
– Acum, dac` vrei s` m` scuzi, sunt a[teptat pentru o
urgen]`.
Se \ntoarse pe c`lcâie [i se \ndrept` cu pa[i mari spre
intrarea serviciului de radiologie.
Polly r`mase nemi[cat`.
|n loc s` se simt` satisf`cut`, era descump`nit`, nec`jit`.
Printr-un efect de bumerang ciudat [i nea[teptat, \i era necaz
c`-l pusese pe doctorul Marlowe \ntr-o situa]ie umilitoare.
Rela]ia dintre ei sem`na cu un vapor \n dezechilibru pe o
mare dezl`n]uit`, mi[cându-se necontenit de la un exces la
altul, incapabil s` le aduc` pace. Pe moment, ea p`rea s` fi
\nvins, dar departe de a se felicita, g`sea acestei victorii un
gust amar.
Capitolul 5
Serviciul de radiologie era aproape pustiu \n aceast`

diminea]` de sâmb`t`. Polly travers` culoarul lung pân` la
vestiarul personalului, unde o g`si pe Sara, care se sp`la
pe fa]`.
– Ai lucrat toat` noaptea?
Tân`ra era de gard` pân` a doua zi diminea]`.
– Nu chiar. Am reu[it s` dorm câteva ore, dar o serie de
urgen]e s-au prezentat foarte devreme azi-diminea]`. Printre
altele, un copila[ care a \nghi]it fluierul câinelui sù. Ce naiba
putea s` fac` un bìe]el \n mijlocul nop]ii cu un fluier? {i
acum \mi pun aceast` \ntrebare. Dar tu, ce faci aici?
– Am venit s`-mi caut mantoul pe care l-am uitat asear`
când am plecat, r`spunse Polly.
– Vorbe[ti de acel minunat pardesiu din tafta neagr`? L-am
pus \n dulapul meu, pentru mai mult` siguran]`. Dar fiindc`
tot e[ti aici, mi-ai putea face un mare serviciu.
– Ce anume?
– Este vorba de a-i da un biberon cu bariu unui bebelu[ de
[ase s`pt`mâni. Mama nu este \n stare s-o fac` [i asistentele
sunt toate prinse. Sosirea ta este un adev`rat miracol.
Era clar c` urma s` aib` de-a face din nou cu doctorul
Marlowe. De ce soarta se \nc`p`]âna astfel cu ea?
– Nu preferi s` te adresezi cuiva mai experimentat? spuse
Polly, ezitând. {i uite, nu sunt \n ]inuta de lucru.
Sara izbucni \n râs.
– Cui \i pas` dac` por]i blugi sau un taior Chanel? {i [tii la
fel de bine ca mine c` nu trebuie s` ai studii pentru a hr`ni
un bebelu[. Hai, doar n-o s` m` la[i balt` \n momentul \n care
am nevoie de tine!
– Nu, sigur c` nu, murmur` Polly din vârful buzelor.
Bebelu[ul suferea, se credea, de o stenoz` hipertrofic` a
pilorului [i doctorul Marlowe fusese chemat pentru a
confirma diagnosticul chirurgului de gard`.
– {i dac` refuz` s` \nghit` biberonul? \ntreb` Polly, \n timp
ce mergeau amândou` pe culoar.
– Nici un risc, explic` Sara. Bietul micu] moare
literalmente de foame. De dou` s`pt`mâni nu este \n stare s`
p`streze toat` mâncarea. Nu este de altfel imposibil s`-l verse.
Preg`te[te-te pentru un eventual accident.
Cu moartea \n suflet, Polly p`trunse \n sala de radiologie.
De ce s` i se impun` o astfel de tortur`? Cum va reac]iona
doctorul Marlowe rev`zând-o?
64 RENÉE SHANN
Nu avu timp s`-[i pun` [i alte \ntreb`ri fiindc`, aproape

imediat, ap`ru o asistent`, ]inând un bebelu[ care urla.
– Cui trebuie s` i-l dau pe micul Waters? se interes` ea
repede.
Polly \naint` [i lu` copilul \n bra]e. O cuprinse de \ndat` un
val de compasiune, \i disp`rur` toate dubiile [i
presentimentele rele. Singura care conta era aceast` micu]`
fiin]` dependent` [i suferind`.
Strecur` vârful degetului mic \n gura bebelu[ului [i
plânsetele \ncetar` instantaneu.
Asistenta o privi nùc`.
– Cum de nu mi-a trecut prin cap? exclam` ea. Reflex de
higien`, presupun. Ar fi trebuit s`-mi sterilizez degetul mai
\ntâi. Ei bine, bravo domni[oar`...?
– Polly, doar Polly. Oh, prive[te, a deschis ochii. Sunt
c`prui! Credeam c` bebelu[ii se nasc \ntotdeauna cu ochi
alba[tri.
– |n general a[a este cazul, dar unii dintre ei \[i schimb`
culoarea mai repede ca ceilal]i. Bun, trebuie s-o [terg. Avem
lips` de personal, ca de obicei.
|n acel moment \[i f`cu apari]ia doctorul Marlowe.
– Nu am preg`tit \nc` biberonul cu bariu, doctore. Nu
[tiam dac` a]i prefera biberonul sau metoda nazal`.
– Prefer biberonul, r`spunse el.
Privirea lui o \ntâlni pe cea a lui Polly [i crezu c` cite[te \n
fundul ochilor lui o rug`minte, o implorare trist`.
Se apropie de ea.
– }i s-a explicat procedura? \ntreb` el \ncet.

– Nu chiar. {tiu doar c` trebuie s` dau un biberon cu bariu
bebelu[ului.
El cl`tin` din cap [i-[i puse [ortul de plumb pe care-l
\nnod` grijuliu \n jurul taliei, \nainte de a-[i pune
m`nu[ile.
– Este vorba de un caz de stenoz` congenital`
hipertrofic` a pilorului, ceea ce \nseamn` mai simplu, o
\ngustare a gurii stomacului spre duoden, care duce la
trimiterea \napoi a hranei. Dac` nu intervenim foarte rapid,
copilul poate muri de foame. Vei \n]elege mai bine când vei
vedea pe ecran. Pune-]i un [or] de protec]ie. G`se[ti unul \n
spatele dumitale.
– De ce? Eu nu o s` intru \n contact direct cu razele X. {i
bebelu[ul? N-ar trebui mai bine s` fie protejat el?
– Se pare c` nu realizezi c` riscurile de iradiere la un
pacient expus \n mod excep]ional la raze X sunt aproape nule
comparativ cu persoana care le manipuleaz` de-a lungul
timpului. De aceea, este preferabil s` te protejezi \n orice
\mprejur`ri.
Polly se execut` imediat, dar pentru asta, trebui s` pun` jos
bebelu[ul o clip`. Privat de \mb`rb`tarea ei, acesta \ncepu s`
urle din toate puterile.
Chritopher Marlowe zâmbi.
– Un lucru este sigur, pl`mânii acestui omule] sunt \n
perfect` stare. Biberonul este gata... domni[oar`?
Sara se apropie imediat.
66 RENÉE SHANN
– Am l`rgit gura tetinei.

– Perfect. Polly, \ncepe prin a-i da jum`tate de biberon.
Bebelu[ul, instalat confortabil \n \ndoitura bra]ului ei,
\nghi]ea lacom biberonul.
– |ncet, murmur` doctorul Marlowe care urm`rea opera]ia
\ndeaproape. |ncet. Fii atent` s` nu vomite. Bine. Acum, pune-l
\ncet pe mas` [i scoate \nvelitoarea.
Radiologul \[i puse mâna pe trupu[orul gol, ca o barier`
contra greut`]ii tubului amplificator pe care-l cobor\ pân` \n
palm`. Bebelu[ul, realizând dispari]ia biberonului, protest`
cu vehemen]`, agitându-[i \n gol genunchii [i pumnii
minusculi.
– Polly, degetul tù, ordon` Chris.
Ea se aplec` asupra copilului [i-i oferi vârful degetului pe
care el \ncepu s`-l sug` cu vigoare. Doctorul Marlowe \[i
scoase m`nu[ile [i manipul` partea dreapt`, apoi
abdomenul, \n final partea stâng`. F`când asta, f`cea
fotografii, avertizând-o pe Sara de fiecare dat`. Pe monitorul
aparatului Polly distingea linia osoas` minuscul`, umbra
unei inimi care b`tea [i oxidul de bariu, umbr` neagr` \n
stomacul bebelu[ului.
– Po]i s`-i dai restul biberonului, spuse radiologul. Aten]ie,
când \l ridici, s` nu te love[ti cu capul de tubul amplificator.
Eu am p`]it-o de mai multe ori.
Tonul amical al vocii lui red`deau speran]` [i \ncredere
tinerei. Nu dorea nimic mai mult decât asigurarea s` poat`
lucra \ntotdeauna \ntr-o atmosfer` c`lduroas` [i destins`.
Poate se putea chiar prevedea o rela]ie armonioas` \ntre ei?

Deja, schimbul de cuvinte din parcare i se p`rea \ndep`rtat [i
f`r` consecin]e.
Cu foamea u[or potolit`, micul pacient \nghi]i restul stidei
mai \ncet [i cu protest` când Polly \l puse iar`[i pe mas`. Peste
dou`zeci de minute, examenul era gata.
– Ai f`cut o treab` excelent`, spuse Sara, \n timp ce
doctorul Marlowe p`r`sea sala de radiologie pentru a merge
s`-i dea raportul chirurgului de gard`.
– Crezi?
– Sunt absolut sigur` c` [eful nostru a fost \ncântat [i asta
\n ciuda blugilor tì. Ai remarcat c`-]i spunea Polly f`r`
\ncetare? Singurul lucru pe care l-am ob]inut eu de la el a fost
un... ```.... domni[oar`.
Cele dou` tinere izbucnir` \n râs.
Polly p`r`sea serviciul de radiologie cu mantoul maic`-sii
sub bra], când d`du iar`[i de doctorul Marlowe, gata s` urcee
\n Roverul lui.
– E[ti curioas` s` [tii rezultatul muncii noastre de azi-
diminea]`? \ntreb` el.
– Sigur c` da, r`spunse ea repede.
– Ei bine, este vorba efectiv de o \ngustare a sfincterului
care leag` stomacul de intestinul sub]ire, dar e ceva ce poate
fi corijat. Bebelu[ul va suferi o interven]ie chirurgical` la
\nceputul dup`-amiezii.
Polly nu-[i putu re]ine un tremur de groaz`, imaginându-[i
acel bebelu[ sub bisturiul chirurgului.
68 RENÉE SHANN
– Aceast` opera]ie \i va salva via]a, relu` radiologul [i te pot

asigura c` nu va suferi. M` rog, copiii recupereaz` mult mai
rapid decât adul]ii. |ntr-o zi sau dou`, \[i va mânca
biberoanele normal [i \n câ]iva ani, va fi f`r` \ndoial` un voinic
mare [i zdrav`n.
Privirile li se \ntâlnir` [i Polly sim]i cum inima ei o ia la
galop.
– Crezi c` po]i uita ce ]i-am spus azi-diminea]`? \ntreb` el
cu un aer vinovat. Credeam c` o glum` ne-ar face bine la
amândoi. Dar \n loc de asta, te-am jignit f`r` s` vreau.
– S` ne fac` bine la amândoi? repet` Polly, nedumerit`. Nu
\n]eleg ce vre]i s` spune]i.
El ezit`, sim]indu-se prost, cl`tinându-se de pe un picior
pe altul.
– Ascult`, nu este u[or de spus, dar [tiu c` ai auzit asear`
remarca prosteasc` a Fionei. |mi \nchipui ce ai sim]it... Asta
este!
Polly, cu obrajii \n fl`c`ri, \ncercase s` scape, dar
Christopher, anticipându-i reac]ia, o re]inuse de bra].
– Uite ce vroiam s` evit azi-diminea]`. Dac` nu a[ fi f`cut
acea glum`, ai fi fugit. Polly, nu trebuie niciodat` s` te
\ndoie[ti de buna mea credin]`. Te asigur c` inten]ia mea nu
a fost s` v` insult, pe dumneata [i pe fratele dumitale.
Tân`ra \[i privea fix vârful \nc`l]`rilor, ne[tiind ce s`
zic` sau s` fac`. De ce? De ce men]ionase acel incident
nefericit?
– Dac` am lua totul de la zero? relu` el, insistent. S` uit`m

ne\n]elegerea de azi-diminea]` [i ce anume a cauzat-o. Nu este
important, s` [tii, comparativ cu ceea ce s-a \ntâmplat dup`
aceea. Ai contribuit la salvarea unei vie]i, s` nu ui]i asta
niciodat`.
Ea \[i ridic` ochii spre el [i-i r`spunse la zâmbet. Totul
p`rea atât de simplu dintr-o dat`.
– Propun o celebrare pentru a pecetlui armisti]iul. Accep]i
s` m`nânci cu mine?
Mirarea care ap`ru pe fa]a tinerei \l f`cu pe doctorul
Marlowe s` se team` c` ar fi comis o nou` gaf`.
– Crezi c` logodnicul dumitale nu ar fi de acord?
– Oh nu, el nu este a[a, r`spunse ea cuprins` de
remu[c`ri.
Nici o secund` din cursul dimine]ii, nu se gândise la Ian.
– Pur [i simplu, nu sunt \mbr`cat` pentru a merge la
restaurant.
El izbucni \n râs.
– Nu te nelini[ti. Locul unde mergem este simplu [i blugii
tì vor trece total neobserva]i, spuse el, \nconjurând Roverul
pentru a-i deschide portiera.
Niciodat` \n cursul mesei de prânz, spectrul lui Ian [i al
Fionei nu venir` s`-i deranjeze. Erau numai ei, \ntr-un
restaurant pitoresc, pierdut \n mijlocul copacilor [i dominând
un râu.
La sfâr[itul mesei, Christopher suger` o plimbare pe malul
râului. Polly se sim]ea ca plutind pe un nor. Era fericit`, vinul
70 RENÉE SHANN
\i d`dea o senza]ie pl`cut` de c`ldur`, era timp frumos [i

natura mirositoare \i p`rea mai frumoas` ca niciodat`.
O luar` pe o c`rare pe malul apei pân` la un lumini[
minuscul, tapisat cu gazonul cel mai primitor.
– Ce frumos este, murmur` Polly, pierdut` \n
contemplarea peisajului.
Dintr-o dat`, cântecul unui cuc r`sun` de cealalt` parte a
râului.
– Este prima dat` c` aud cucul \n acest an, remarc`
Christopher.
– {tii ce se spune \n Norfolk? Ceea ce f`ceai când te
surprinde cucul prima oar`, vei face acela[i lucru anul urm`tor.
– Nimic nu mi-ar face mai mult` pl`cere, spuse el cu un
zâmbet.
Privirile li se \ntâlnir` [i Polly sim]i brusc iminen]a unui
pericol. Se juca acum cu focul. Nici unul nici altul nu erau
liberi s` se abandoneze astfel jocului seduc]iei. El era vizibil
legat de tân`ra [i \ncânt`toarea Fiona Young. {i ea era
logodit`. Niciodat` nu l-ar putea tr`da pe Ian. Trebuia s`-[i
vin` \n fire. S` uite ciudata euforie care o cuprinsese
diminea]a. Pl`cerea de a lucra cu Christopher o f`cuse s`-[i
piard` capul. Dar nu trebuia, nu putea s` se lase prad` acestei
porniri.
– M` gândeam, speram c` poate am putea reveni, \ntr-una
din aceste zile, spuse el cu o voce [ovìelnic`.
Polly se rezem` de un copac [i mângâie scoar]a cu vârful
degetelor.
– Oh, prive[te! exclam` ea, eschivându-se s` r`spund`.

|[i apropie fa]a de trunchiul centenar.
– Sunt ini]iale care au fost gravate \n 1939, anul declar`rii
r`zboiului: BES [i PM. M` \ntreb ce li s-a putut \ntâmpla \n
timpul acestei perioade teribile.
Christopher nu r`spunse. Privea fix \n fa]a lui.
– M` \ntreb dac` au r`mas fideli unul altuia sau r`zboiul
i-a separat, continu` ea pe acela[i ton. Poate c` s-au c`s`torit
[i sunt ferici]i, trìnd undeva \n Anglia. C`s`toriile de atunci
erau dintre acelea care durau.
Christopher ridic` brusc capul.
– Ce vrei s` spui?
Tonul vocii sale era sec, aproape violent.
– Era doar o observa]ie, murmur` Polly u[or nedumerit`.
Este mult mai u[or s` ob]ii un divor] \n zilele noastre ca \n
vremurile acelea. Ast`zi, când o c`s`torie scâr]âie, po]i s`
\ncerci s`-]i reconstruie[ti altceva, altundeva.
Christopher \[i \ncre]i sprâncenele.
– Adic` tu consideri c`s`toria ca pe un eveniment f`r`
gravitate [i c` po]i \ntotdeauna s-o anulezi dac` nu merge?
– Dar nu am spus un astfel de lucru! exclam` ea.
Dintr-o dat`, avea impresia ciudat` c` p`mântul \i fuge de
sub picioare. De ce aceast` brusc` schimbare de ton? De ce o
str`pungea cu o privire atât de acuzatoare?
– Mi-ai m`rturisit azi-diminea]` c` e[ti pe punctul de a te
m`rita, continu` el. Care este sentimentul tù \n leg`tur` cu
72 RENÉE SHANN
acest subiect? Vreau s` spun, când vei fi \n fa]a altarului, vei fi

\n stare s` promi]i cu sinceritate „credincioas` pân` când
moartea te va desp`r]i“? Vei fi \n stare?
Polly \l privi fix. Ce se \ntâmplase cu minunata lor
complicitate? De ce reac]iona cu atâta vehemen]`?
– Pân` când moartea te va desp`r]i, repet` el. E[ti gata s`
faci aceast` promisiune solemn`?
Pentru prima oar`, Polly \[i lu` timp s` reflecteze serios la
implica]ia acestor câteva cuvinte. Chiar putea s`-[i ia acest
angajament? |[i imagin` anii ce urmau s` vin`. Zece, dou`zeci,
patruzeci, poate cincizeci. Cincizeci de ani de via]` comun`, zi
dup` zi, lâng` Ian.
Ridic` ochii pierdu]i [i \ntâlni privirea suspicioas` a
b`rbatului care-i aruncase \ndoiala \n suflet. {i o cuprinse o
furie rece. De ce se \ndoia de integritatea ei?
– Da, da, da, r`spunse ea cu vehemen]`. Bine\n]eles c`
sunt gata.
Un zâmbet circumspect ap`ru pe buzele lui [i se apropie
de ea.
– Nunta nu este doar ocazia de a purta o rochie
frumoas` [i de a poza pentru albumul de familie, spuse el.
Este un angajament solemn. {i dac` nu te sim]i gata,
pentru numele lui Dumnezeu, spune-i-o logodnicului tù
\nainte de a fi prea târziu. |ncearc` s` discu]i, dar mai ales,
nu-l \n[ela. Nu te azvârli orbe[te \ntr-o c`s`torie f`r`
dragoste!
Fa]a lui nu era decât la câ]iva centimetri de a sa [i ochii lui

cenu[ii p`reau s`-i lanseze un apel. Un apel la care Polly
r`spunse spontan. Involuntar. Inevitabil.
Când o lu` \n bra]e, nu ezit` o secund` [i r`spunse
s`rutului lui cu o ardoare [i o pasiune nedeghizat`.
El fu primul care rupse contactul. O privi cu r`ceal`.
– Se pare c` ai apreciat acest mic interludiu, spuse el cu
asprime.
Polly \[i \nghi]i un hohot de plâns.
Se tr`dase! Atât \n ochii lui, cât [i fa]` de ea. El \i \ntinsese
o capcan` [i ea c`zuse \n ea, f`r` pic de ezitare. Poate c` el ar
fi preferat s`-l p`lmuiasc`? De unde s` [tie? O va privi de aici
\nainte ca pe o tân`r` zv`pìat`, f`r` inim`? Ce importan]`
avea ce credea el? Din moment ce nu ghicea adev`rul.
|l iubea!
{i cel mai bun mijloc de a disimula aceast` realitate fatal`
era s` se arate la \n`l]imea acestei noi imagini.
L`s` s`-i scape un mic râs indiferent.
– A fost pl`cut, \ntr-adev`r. Dar nu era acesta scopul
exerci]iului?
Tr`s`turile lui se \n`sprir`.
– E[ti ca toate celelalte, spuse el cu am`r`ciune. Eu
credeam... nu are importan]` ce credeam. Am cunoscut o
femeie ca tine, cândva. Acela[i p`r, acela[i nume... nu c` ar
avea vreo semnifica]ie oarecare. Ea era...
Se \ntrerupse.
74 RENÉE SHANN
– Nu-]i po]i l`sa fraza \n suspensie, murmur` Polly, cu

nervii \ncorda]i. Avem [i alte puncte comune?
– Era fals` [i f`r` scrupule.
– Asta-i p`rerea pe care o ai despre mine?
– M` \ntreb ce ar fi crezut logodnicul tù dac` te-ar fi
surprins \n bra]ele mele.
– Dac` Ian s-ar fi aflat aici, n-a[ fi aterizat \n bra]ele tale,
ripost` ea cu vehemen]`.
– |n]eleg. Doar un mic surogat. Aceast` femeie despre care
\]i vorbeam adineauri a fost surprins` \ntr-o situa]ie la fel de
compromi]`toare. |n pat cu prietenul cel mai bun al so]ului ei.
El era surogatul de moment.
– Pari foarte la curent cu detaliile acestei afaceri sordide,
remarc` Polly cu dispre].
– Cum s-o evit? So]ul e
ram eu.
Aceste cuvinte explodar` \n Fa]a lui Polly ca o bomb` cu
explozie \ntârziat`.
Brusc, \n]elese aceast` furie disperat`, acest cinism [i
aceast` ostilitate latent` fa]` de ea. Involuntar, \i reamintea de
so]ia lui. Ironie bizar` [i crud` a destinului? Cum s` se mai
mire de r`ceala lui? Ce proast` era! S` se \ndr`gosteasc` de un
b`rbat acrit. Fiindc` a[a era el. C`ldura lui p`rea s` fi fost
absorbit` de aceast` so]ie u[uratic` [i pe care el o iubea \n
continuare. Nu se \ndoia de acest lucru.
Inspir` profund.
– |l cunosc pe Ian de mai mul]i ani [i nu l-am \n[elat

niciodat`. De altfel nu am inten]ia. Are toat` \ncrederea \n
mine [i este reciproc. Vrei deci s` consideri acest... interludiu
ca o deraiere sup`r`toare [i excep]ional`. Prea mult vin,
cucul, acest decor romantic... dar n-are importan]`. Este f`r`
consecin]e. Acum, dac` nu te deranjeaz`, a[ dori s` m` \ntorc
acas`. Dac` ai putea s` fii atât de amabil, m-ai l`sa la Norwich,
ca s` iau un autobuz.
El \[i plec` descurajat capul.
– S` nu ne mai cert`m, vrei? O s` te conduc acas`, va fi mai
simplu decât s` iei autobuzul.
Merser` pân` la ma[in` \n t`cere. Farmecul acestei
dup`-amieze magice se dusese.
Capitolul 6
Când Roverul doctorului Marlowe se oprise \n fa]a casei,

Jane ie[ise cu un zâmbet c`lduros luminându-i fa]a frumoas`
[i insistase, foarte firesc, ca doctorul s` intre s` ia ceaiul.
Polly \i urmase contra voin]ei ei, pe maic`-sa [i musafirul
sù, \n salon. A[ezat` \ntr-un fotoliu, lâng` c`min, privea
drept \n fa]a ei, f`r` a p`rea interesat` câtu[i de pu]in de
conversa]ie.
– Little Hunsford, spunea Jane, turnând ceaiul fumegând
\ntr-o cea[c` de por]elan. Este la limita Suffolk-ului, nu-i a[a?
Locui]i singur?
Chritopher zâmbi amabil.
– Pe moment locuiesc la sora mea. Dar caut o locuin]`
lâng` Norwich. Little Hunsford este la o or` cu ma[ina fa]` de
spital. Este pu]in prea departe, \n caz de urgen]`. {i apoi,
suntem chiar la strâmtoare.
– La strâmtoare? se minun` Jane.

– Casa surorii mele este o c`su]` dr`gu]`. |nainte locuia la
Old Rectory, dar la moartea so]ului ei, a vândut casa pentru a
cump`ra Apple Acre. Este suficient de mare pentru ea [i feti]a
ei Hannah, [i eu le \ncurc inutil.
Cl`tin` din cap
– Valerie este minunat`. Nu numai c` nu se plânge, dar a
reu[it s` fac` loc [i pianului meu. Regret totu[i spa]iul de care
m` bucuram la Highgate. |nchiriasem cele dou` etaje
superioare ale unei case de epoc`, mare, [i camerele erau
imense, ca aceasta. Nu v` pute]i imagina luxul care-l
reprezint` pentru mine posibilitatea de a-mi \ntinde
picioarele ca acum, doamn` Wilcox. |n c`su]a surorii mele nu
exist` loc. Fiecare col]i[or este plin cu tot felul de lucruri
inimaginabile.
– Sunte]i muzician, domnule Marlowe?
– Cânt la pian. ntr-oo anumit` perioad` a vie]ii mele, chiar
m-am gândit s` devin concertist, dar profesorul meu nu m-a
\ncurajat \n acest sens. El m` considera capabil s` devin un
profesor excelent, dar \n nici un caz un virtuoz. Am optat deci
pentru medicin`.
– {i nu regreta]i? spuse Jean cu blânde]e.
– Nu. |mi place munca mea [i pot oricând s` cânt la pian
[i s` m` refugiez \n muzic` atunci când simt nevoia.
Polly nu participase la conversa]ie, uimit` s` constate c` \n
câteva minute, maic`-sa aflase mai multe despre invitatul sù
78 RENÉE SHANN
decât ea \n dou` s`pt`mâni de munc` lâng` el. Dar se temea

ca Jane s` nu se aventureze pe un teren periculos. Urm`toarea
\ntrebare va fi inevitabil mai personal` [i trebuia evitat cu
orice pre].
Ea se ridic`.
– Mai dore[ti o cea[c` de ceai? \ntreb` ea adresându-se lui
Christopher.
Se ridic` [i el la rândul lui.
– Nu, mul]umesc, chiar trebuie s` plec. Valerie o s` se
\ntrebe ce mi s-a putut \ntâmpla. Am plecat de acas` la ora
zece diminea]a.
– Vre]i s`-i telefona]i ca s-o lini[ti]i? propuse Jane cu
amabilitate.
– Inutil. O s` plec. Lui Hannah \i place s` i se citeasc`
pove[ti \nainte de culcare. V` mul]umesc pentru primirea
dumneavoastr`, doamn` Wilcox.
– Mi-a f`cut pl`cere s` v` cunosc, spuse Jane cu un zâmbet.
Sper s` v` rev`d curând.
Polly conduse invitatul lor pân` la Rover.
– Nu trebuie s` te superi pe mama. Vreau s` spun, \n
leg`tur` cu toate acele \ntreb`ri. Nu este indiscret` – se
intereseaz` de oameni pur [i simplu. Se simte uneori singur`
\n acest sat, departe de tot. A[a c`, de fiecare dat` când are
ocazia, recupereaz` timpul pierdut.
– |mi aminte[te de mama mea când trìa. M-am sim]it \n
largul meu imediat cu ea. Este o femeie fermec`toare, Polly.
Ezit`, vreme de o secund`.
– Ziua a fost \n general pozitiv`, spuse el pe un ton

aproape interogativ, ca [i cum spera vag un r`spuns, o
\ncurajare.
Polly nu r`spunse. Pozitiv`? Da, cu excep]ia scenei
dezastruoase de la malul apei.
– Crezi c` putem p`stra o amintire frumoas`? insist` el.
– Cred c` ar fi mai bine s` uit`m, murmur` Polly. Amândoi
suntem extrem de obosi]i.
– Atunci, pace?
Zâmbi. Un mic zâmbet nostim, timid.
– Da, dac` vrei, r`spunse ea cu voce joas`.
Privi cum se \ndep`rteaz` automobilul, cu mintea confuz`,
[i apoi veni \n buc`t`rie la maic`-sa.
– Ce om fermec`tor! exclam` Jane, vizibil sedus`. Politicos,
simplu [i plin de c`ldur`. Dar vezi tu, Polly, cred c` este foarte
singur.
Polly p`ru sceptic`.
– Cred pur [i simplu c` prefer` propria sa companie decât
a altora. De altfel cum po]i fi singur când lucrezi \ntr-un spital
vizitat de sute de pacien]i pe zi?
– Po]i s` fii o persoan` foarte anturat` [i \n acela[i timp
foarte singur`, r`spunse maic`-sa cu \n]elepciune. L-am sim]it
melancolic de mai multe ori. Nu trebuie s` fie prea fericit.
Polly cl`tin` simplu din cap. Nici ea nu se sim]ea prea
euforic` \n acest moment. Viitorul \i p`rea dintr-o dat`
sumbru, f`r` speran]`.
80 RENÉE SHANN
Un pic mai târziu seara, dup` ce reflectase \ndelung, lu`

decizia solemn` s` [i-l scoat` pe doctorul Marlowe din minte
[i s` se consacre doar studiilor [i lui Ian, bine\n]eles. Pentru a
\nt`ri aceast` hot`râre, telefon` logodnicului sù, la num`rul
de telefon pe care acesta i-l d`duse, la Londra.
R`spunse proprietara lui.
– Regret, dar domnul Harvey a ie[it. Dori]i s`-i l`sa]i un
mesaj?
– Oh!
Ian \[i fixase ca regul` s` nu ias` niciodat` sâmb`t` seara.
Cel pu]in a[a afirmase.
– {ti]i când se \ntoarce?
– M`nânc` la restaurant [i se duce apoi la un concert la
Royal Festival Hall. Ar fi mai bine s`-l suna]i mâine.
– Oh, nu-i nimic. |i pute]i spune c` a telefonat domni[oara
Wilcox?
– Domni[oara Wilcox?
Vocea de la cel`lalt cap`t al firului i se p`ru inchizitoare.
– Da, Polly Wilcox, logodnica lui.
– Oh, da, bine\n]eles, domni[oar` Wilcox. |i voi transmite.
***
Polly ie[ea din amfiteatru când d`du nas \n nas cu doctorul

Marlowe, luni, la sfâr[itul dimine]ii.
– Oh, Polly, spuse el, vizibil u[urat s-o vad`. Cùtam o

persoan` susceptibil` s`-mi fac` un serviciu. |mi po]i oferi
cincisprezece minute?
– Aveam inten]ia s` recitesc noti]ele luate la curs. Dar nu
este urgent.
– O s`-]i explic, Hannah, nepoata mea, s-a lovit c`zând din
scrânciob \n weekend. A fost primit` la urgen]`, sâmb`t`, [i
sufer` de o u[oar` como]ie cerebral`. Nu [i-a rupt nimic, din
fericire. Totu[i, am o mic` problem`. Are o team` \ngrozitoare
de spital. Pentru ea, \nseamn` locuri unde te duc ca s` mori.
|n]elegi, ultima dat` când l-a v`zut pe tat`l ei, era pe un pat de
spital [i el nu a mai venit niciodat` acas`. Are deci nevoie de
o prezen]` constant` [i lini[titoare lâng` ea. Valerie nu a mai
p`r`sit-o de când a fost internat`, dar am convins-o s` plece,
dar sunt chemat pentru un examen urgent. Ai accepta s-o
veghezi a[teptând \ntoarcerea susorii mele?
Cum s` refuzi o asemenea cere? Polly \l urm` pân` la o
rezerv` privat` unde dormea o feti]` brunet`.
Christopher se aplec` asupra ei, fa]a-i exprimând o
afec]iune profund` [i o oarecare \ngrijorare.
– Pulsul \i bate normal, ast`zi, spuse el \ncet. Ieri, era prea
rapid. A c`zut peste o piatr` mare [i [i-a f`cut o ran` la tâmpl`.
A trebuit s` i se fac` mai multe puncte de sutur`.
– |ntr-adev`r, o parte a capului era acoperit` de un
pansament mare.
– I se va da mâine drumul din spital dac` temperatura
revine la normal. Acum, te las. La revedere.
82 RENÉE SHANN
Polly ascult` zgomotul pa[ilor \ndep`rtându-se pe culoar,

apoi lu` loc pe un scaun de lâng` pat [i-[i scoase caietul de
noti]e.
Pe cât posibil, \ncerca s` revad` cursul \n timp ce \i era
proasp`t \n memorie. Remarcase c` era cea mai bun` metod`
de a-l re]ine.
Un moment mai târziu sim]i o pereche de ochi rotunzi
privind-o cu cu suspiciune.
– Bun` ziua, Hannah, ai dormit bine? \ntreb` ea
zâmbind.
Surprinderea [i u_urarea destinser` tr`s`turile copilului.
– De unde [tii cum m` cheam`?
– Sunt o prieten` de-a unchiului tù.
– Atunci nu e[ti o sor` sau un doctor sau ceva asem`n`tor?
– Nu sunt nici sor`, nici doctori]`.
Micul zâmbet al lui Hannah sem`na atât de mult cu al
unchiului sù \ncât inima lui Polly tres`ri.
– Ce ai scris \n cartea ta?
Polly reflect` rapid.
– O poveste.
Ochii de culoarea mierei se luminar` instantaneu.
– Oh, \mi plac la nebunie pove[tile inveftate. |mi plac mai
mult decât cele din c`r]i. Po]i s`-mi poveste[ti?
Polly cùt` \n minte frânturi de pove[ti care-i pl`ceau când
era copil.
– Era o dat` o feti]` care se numea Hannah...
Aceste cuvinte fur` suficiente s`-i asigure o audien]` atent`.
Christopher [i sora lui intrar` \n camer` chiar \n momentul

\n care tân`ra \[i termina povestea. Ascultar` cu seriozitate
fericitul deznod`mânt, ului]i de schimbarea care se efectuase
\ntr-un interval atât de mic de timp.
Valerie \[i l`sase fiica cu fa]a palid` [i r`v`[it`, cu ochii
sticlo[i de atâta plâns. O reg`sea plin` de veselie, animat`
vizibil ag`]at` de buzele lui Polly.
Cât despre Christopher, el o contempla pe tân`r` \mp`r]it
\ntre emo]ii diferite [i conflictuale. O v`zuse comportându-se
cu violen]`, umor, apatie. Nu numai o dat` se sim]ise
descump`nit \n prezen]a ei. Dar \n aceast` secund`, era pur [i
simplu adorabil`. Era ca [i cum capacitatea de autoap`rare \i
sl`bea \n contact cu copiii, dezv`luind o fiin]` tandr` [i plin`
de ging`[ie.
– A]i sc`pat o poveste super cu o feti]` care se numea
Hannah [i care era asmstent` \ntr-un spital din jungl`, strig`
copilul, când Polly t`cu. Era un leu care-[i pierduse r`getul [i
o giraf` al c`rui gât nu vroia s` creasc` [i un dromader c`ruia
\i c`zuse cocoa[a [i un [arpe care nu mai putea [uiera [i s-au
dus to]i la spital s` fie \ngriji]i...
Hannah trebui s` se opreasc` pentru a-[i rec`p`ta
r`suflarea [i Christopher se apropie [i profit` s`-i ia
pulsul.
– Nu erau nici o pisic`, nici un câine \n acest spital? Nici
m`car un iepure sau un [oarece alb?
Copilul scutur` din cap.
84 RENÉE SHANN
– Era un spital \n jungl`. Nu existau decât animale

importante [i Polly o s`-mi mai spun` despre ele când va veni
s` m` mai vad`. Poate s` vin`, unchiule Chris?
– Polly poate s` vin` când dore[te, cu condi]ia ca tu s` nu
te enervezi r`spunse acesta.
Privirea lui o \ntâlni pe cea a tinerei, debordând de
admira]ia [i recuno[tin]a lui.
Ea se \nfior`, mai emo]ionat` decât vroia s-o recunoasc`.
Dar deja, Valerie Lawford se apropia cu mâna \ntins`.
– Sunt atât de fericit` s` v` cunosc. Cum s` v` mul]umesc
c` a]i acceptat s` sta]i pu]in cu Hannah? De dou` zile nu am
v`zut-o zâmbind, spuse ea cu c`ldur`.
Era o femeie \nalt` [i zvelt`, care purta cu elegan]`
ve[minte sobre [i stilate. Trebuia s` aib` câ]iva ani mai mult
decât fratele ei, dar aveau acela[i p`r negru [i ochi alba[tri,
aproape cenu[ii.
Polly, fermecat` de manierele simple [i lipsite de afectare,
fu imediat sedus`.
– Dac` ave]i din nou nevoie de mine, voi fi fericit` s`
petrec un alt moment cu Hannah.
Christopher interveni imediat.
– E[ti liber` \n dup`-amiaza aceasta?
– Trebuie s-o ajut pe Sara s` dea mai multe biberoane cu
bariu. Dar cred c` o s` fiu liber` la patru.
– Perfect.
El se \ntoarse spre sor`-sa.
– Vroiai s` faci cump`r`turi la Norwich. Asta-i ocazia.

Polly schimb` o privire \ncântat` cu mica Hannah care o
sorbea din ochi, \n a[teptarea viitoarei sale pove[ti.
***
– Vrei s`-mi mai poveste[ti despre spitalul din jungl`?

strig` copilul, de cum intr` Polly \n camer`, pu]in dup` ora
patru.
– Trebuia s` \ncerce s` doarm` pu]in, spuse tân`ra
asistent` care se ocupa de ea. A stat treaz` toat` dup`-amiaza
ca s` te a[tepte.
– Doar o poveste mic`, mic`, despre un crocodil mic de
tot, strig` copilul, vesel.
– Nu am nici un crocodil \n cap, pe moment, spuse Polly.
Ce-ai spune despre un miel care o duce pe Hannah la [coal`?
– Curaj, [opti asistenta, \nainte de a disp`rea discret.
Hannah se instal` pe perna sa, cu ochii grei de somn.
– Eu merg la [coal` \n septembrie, spuse ea cu o voce
mic`.
– Atunci, o s`-]i povestesc despre prima zi de [coal` a lui
Hannah.
Când Polly ajunse la momentul \n care mica eroin` \[i
\mparte m`rul cu mielul, auditoriul ei dormea profund.
86 RENÉE SHANN
„Ce frumoas` este“ gândi Polly, admirând genele lungi

curbate, obrajii rotunzi [i p`rul negru care ascundea o parte a
pansamentului de la tâmpl`.
Contempla \nc` feti]a când u[a se deschise [i intr` doctorul
Marlowe.
– Tocmai am vorbit cu pediatrul, spuse el cu voce joas`.
Este de acord s`-mi \ncredin]eze responsabilitatea lui Hannah.
O s-o duc acas` mâine diminea]`.
Polly cl`tin` simplu din cap, ascunzându-[i cât putea mai
bine decep]ia. |n timpul celor dou` \ntâlniri, se ata[ase sincer
de copil. Mai mult, micu]a Hannah crea o leg`tur` invizibil`
\ntre ea [i unchiul sù...
Valerie ap`ru \n acel moment, \nc`rcat` de pachete.
– V`d c` nu ]i-ai pierdut timpul, spuse Christopher,
ironizând-o afectuos pe sora lui.
– Nu ai uitat c` dau o mas` sâmb`t` seara. Doar la Norwich
eram sigur` c` g`sesc tot de aveam nevoie. De altfel, \mi spuneam
c` ar putea veni [i Polly. Ce p`rere ai? Pot s`-]i spun Polly?
Invita]ia spontan` o lu` pe tân`r` pe nea[teptate. Ian \[i
anun]ase sosirea. Vroia s`-i vorbeasc` despre un lucru foarte
important. |n acela[i timp, nimic nu i-ar fi f`cut mai mare
pl`cere decât s` petreac` seara \ntr-o companie atât de
pl`cut`.
– Polly are poate alte obliga]ii, Valerie. Nu ar trebui s`
lansezi invita]ii a[a din zbor, spuse Christopher, care \i
remarcase ezitarea.
– E[ti prins` sâmb`t` seara? insist` Valerie. Dac` nu,

promite-mi c` vii. Mi-ar face mare pl`cere.
Polly zâmbi.
– Sunt liber`. Dar logodnicul meu se \ntoarce pentru
weekend [i nu [tiu dac` a prev`zut ceva.
– Perfect, spune-i [i lui s` vin`. Atunci, contez pe voi doi.
– {i eu, murmur` o mic` voce somnoroas`.
Polly \ntâlni privirea lui Christopher, \n cùtarea unei
clipiri care i-ar permite s` [tie exact dac` \mp`rt`[ea
entuziasmul surorii sale [i al nepoatei. {i deodat`, \[i spuse c`
era ocazia s` se arate \n compania lui Ian. A[a, el va \n]elege
c` nu era nici u[uratic`, nici indiferent`.
Zâmbi.
– De acord.
|n aceea[i sear`, \l sun` pe Ian pentru a-l preveni.
– Exagerezi! exclam` el. Ar fi trebuit s` refuzi aceast`
invita]ie. }i-am spus totu[i c` trebuie s` vorbim.
– Putem vorbi toat` ziua de duminic`, Ian.
– Da, cred c` ai dreptate, murmur` el. La ce or` suntem
a[tepta]i?
– La orele dou`zeci.
– S` v`d dac` tata vrea s`-mi \mprumute ma[ina lui. Nu
sunt decât drumuri \ntortocheate pân` la Little Hunsford.
– Dac` nu, vom putea lua ma[inu]a mea.
El mormì un r`spuns inaudibil [i \nchise dup` un scurt la
revedere.
88 RENÉE SHANN
Lui Ian nu-i pl`cea ma[inu]a. {i fIci nu-i pl`cea s` fie

condus de o femeie.
Se prezent` totu[i sâmb`t` seara la timp, \mbr`cat cu
un costum gri, o c`ma[` de m`tase alb` [i un papion
mov.
Polly arbora o rochie verde, culoare care \i punea cel
mai bine \n valoare tenul, ochii [i str`lucirea ro[cat` a
p`rului.
Când \n cele din urm`, dup` ce se pierduser` pe drumuri
\ncâlcite care duceau la Apple Acre, ajunser` \n fa]a c`su]ei,
Polly nu-[i putu re]ine o exclama]ie de \ncântare.
– S-ar spune c` este o cas` ie[it` drept dintr-o poveste cu
zâne, strig` ea, subjugat`.
– Mai curând o machet` pentru o cutie de ciocolat`,
r`spunse Ian, care prefera casele mari [i moderne.
Poarta c`su]ei se deschise [i Valerie ie[i pentru a-i
\ntâmpina, zâmbitoare [i gra]ioas`, ca de obicei, \nl`turând cu
un gest scuzele lui Polly pentru \ntârzierea lor.
– Nici o problem`. Nu este greu s` o iei pe un drum
ocolitor pentru a ajunge aici pentru prima dat`, mai ales la
c`derea nop]ii.
Intrar` \ntr-un salon care Polly crezu mai \ntâi c` este
n`p`dit de o gr`mad` de invita]i. |n]elegea acum ce vroise
Christopher s` spun` când vorbise despre spa]iul strâmtorat.
|nc`perea deborda de fel de fel de lucruri. Ai fi spus c` este
depozitul unui anticariat. Toate col]urile, fiecare etajer`,
fiecare centimetru p`trat era \n]esat de bibelouri, obiecte

antice, taburete minuscule, acoperite cu tapiserii inestimabile,
fotolii colorate...
Valerie o lu` de bra].
– Permite]i-mi s` vi-l prezint pe Alan Vickers, veterinarul
col]i[orului nostru de ]ar`. Alan, iat`-i pe Polly [i Ian.
Bine\n]eles, o cuno[ti pe Fiona.
– Ah da, ne-am cunoscut la o serat` \ncânt`toare la spital,
spuse Fiona, adresându-se lui Polly cu vocea sa mieroas`, dar
nesc`pându-l pe Ian din ochi.
Era \mbr`cat` cu o rochie neagr` care \i lua forma trupului
ca o a doua piele. Ca singur` bijuterie, purta o bro[` de
diamante \nfipt` pe um`r.
{i ca la prima \ntâlnire, Polly se sim]i groaznic de jenat` de
frumuse]ea [i elegan]a acestei femei. Se sim]ea dintr-o dat`
caraghioas` \n rochia ei simpl`, verde.
Capitolul 7
Polly fu plasat` lâng` Alan Vickers care se dovedi un

tovar`[ de mas` foarte antrenant. Cu manierele lui pu]in
repezite [i tenul colorat, sem`na cu ideea pe care Polly o
avea despre un fermier gentleman mai mult decât un
veterinar. Celibatar \n vârst` de patruzeci [i cinci de ani,
locuia la ie[irea din sat, \ntr-o locuin]` mare unde domnea o
menajer` b`trân` care ar fi putut s` fie maic`-sa. Era dintre
acele persoane care prin vocea, prezenta [i râsul lor
c`lduros, r`spândesc bun` dispozi]ie \n jurul lor. Polly \l
pl`cu imediat.
|n fa]a lor, Ian [i Fiona conversau pl`cut [i \n afara
momentulum când li se servi o minunat` sup` de scoici [i
când Polly, b`nuind dezgustul logonicului ei, se temu s`-l
vad` refuzând cina suculent`, se petrecu f`r` incidente, \ntr-o
ambian]` vesel` [i relaxat`.
Când pendula antic` sun` ora dou`zeci [i dou`, Valerie se

ridic` anun]ând c` \n salon se va servi cafeaua. Când p`r`seau
sufrageria, Ian se strecur` lâng` Polly.
– Crezi c` putem disp`rea acum? \ntreb` el cu voce joas`.
Sunt obosit [i a[ vrea s` dorm.
|n acel moment, Alan Vickers lans` un apel.
– Amatorii de bridge s` ridice mâna! Polly? Ian?
– Cu pl`cere, r`spunse Ian, care excela la jocul de c`r]i.
Polly \[i st`pâni un gest de iritare. O clip` \nainte vroia s`
plece, ca imediat mai apoi s` se a[eze s` joace bridge.
Christopher, refuzând oferta lui Alan de a li se al`tura,
spuse c` trebuie chemat` Valerie, care \[i f`cea de lucru \n
buc`t`rie.
Polly se oferi s-o cheme [i o descoperi pe st`pâna casei \n
mijlocul unei buc`t`rii spa]ioase [i moderne care contrasta
cu stilul c`su]ei, f`r` prin asta s`-i mic[oreze farmecul. Nici
o antichitate \n acest col]i[or str`lucitor [i dotat cu toate
aparatele culinare la care ar fi putut visa.
– Te cheam` \n cor la masa de bridge, \i spuse Polly. O s`
m` ocup eu de cafea [i de \nc`rcatul ma[inii de sp`lat vase.
– De acord pentru cafea, r`spunse Valerie. Chris se va
ocupa de vesel`. Contra cui juc`m noi?
Fiona [i Ian.
– Este juc`tor bun?
– Excelent.
Valerie izbucni \n râs.
92 RENÉE SHANN
– Va avea nevoie, spuse ea, u[or ironic`. Cel mai mare

talent al Fionei nu este jocul de bridge.
– Hei! De cine râde]i aici? \ntreb` vocea lui Christopher.
Valerie arunc` o ochead` \n direc]ia lui Polly.
– Cine vorbe[te de râs? Discutam meritele ma[inii de sp`lat
vase.
El le privi pe rând.
– Nu cred un cuvânt, dar am \n]eles aluzia.
Valerie ie[i, l`sându-i ocupa]iilor lor [i, \n timp ce Chris
\nc`rca ma[ina de sp`lat vasele, Polly se ocupa de cafea [i
\mpinse m`su]a rulant` pân` \n salon. Câteva minute mai
târziu, veni [i el \n salon, cu lichioruri.
– Chris, spuse Valerie, ai vrea s` urci pân` \n camer` la
Hannah s` vezi dac` totul este \n regul`? Am crezut c` o aud
plângând.
Se \ntoarse spre Polly care, a[ezat` \ntr-un fotoliu lâng`
[emineu, contempla fl`c`rile vii ale focului.
– Era atât de dezam`git` c` nu te vede, \n seara aceasta.
|ncerca s`-[i ]in` ochii deschi[i pân` la venirea ta.
– Vrei s` urci cu mine? \ntreb` Christopher. Poate este
treaz`.
Apple Acre, care consta din dou` c`su]e, alt`dat` vecine,
avea dou` sc`ri, din care una pornea din buc`t`rie [i ducea la
o camer` \ncânt`toare de copil iar acolo Hannah dormea
bu[tean, u[or ghemuit`.
– Cum se simte? \ntreb` Polly cu voce joas`.

– Mult mai bine, dar ne-a fost foarte fric`. Valerie vroia s`
se debaraseze de scrânciob. |n loc de asta, eu am schimbat
scaunul care era prea fragil [i l-am fixat solid.
Scutur` din cap, gânditor.
– Valerie are tendin]a s` se arate extrem de posesiv` \n
privin]a lui Hanah. |n special de la moartea lui Ben, so]ul ei,
ceea ce este de \n]eles. Cred c` va fi bine pentru micu]` s`
mearg` la [coal`, unde va putea \ntâlni al]i copii de vârsta ei.
Aici, suntem... cam izola]i. De fapt...
Tonul vocii lui deveni mai u[or.
– Ai idee de teribila situa]ie \n care m` aflu de acum
\nainte, din vina ta?
Polly ridic` o privire \ntreb`toare.
– Hannah nu se mai mul]ume[te cu pove[ti citite din
c`r]i. Vrea pove[ti „inventate din capul tù“ cum spune ea.
{i judecând dup` c`sc`turile cu care \mi puncteaz`
spusele, deduc c` n-am talentul tù de povestitor. Aspectul
pozitiv, \n toate acestea, este c` adoarme mai repede ca
oricând.
Izbucnir` amândoi \ntr-un râs \nfundat.
– Vino, risc`m s` o trezim, murmur` el. Vrei s` te duc s`
vezi restul casei?
– Cu pl`cere, spuse ea, urmându-l prin coridorul strâmt
care lega cele dou` sc`ri \ntre ele.
94 RENÉE SHANN
De cealalt` parte, simetric cu camera lui Hannah, se afla o

camer` \n care Chris se instalase pe moment. Era mic` [i
mobilat` sobru. Un pat, o comod` [i un fotoliu.
– Valerie vroia s`-mi cedeze camera ei, dar am refuzat
categoric. Deja am invadat cel`lalt salon de la parter. Nu
aveam nevoie decât de un col] unde s`-mi pun un pat [i câteva
lucruri. S` coborâm, o s`-]i ar`t.
Un soi de intrare separa cele dou` saloane [i de cealalt`
parte a u[ii se auzir` hohote de râs, u[or \n`bu[ite de
grosimea pere]ilor.
– Valerie a trebuit s` mute o parte din harababura ei ca s`
pot instala câteva mobile, explic` Christopher.
Polly remarc` imediat prezen]a unui superb pian cu coad`,
\ntr-un col] al \nc`perii.
– Este pianul tù? exclam` ea, impresionat` de frumuse]ea
instrumentului.
El ezit`.
– Da, dar nu l-am atins de doi ani.
– Cânt` ceva pentru mine, \i ceru ea, cuprins` de un
capriciu brusc.
El o privi cu gravitate. {i un pic mirat.
– |]i place muzica?
– Da, de[i nu cunosc mare lucru.
Pe fa]a lui se citea o b`t`lie interioar` [i, aproape f`r`
tragere de inim`, se apropie de pian.
– Ce ]i-ar pl`cea s` ascul]i? \ntreb` el, ridicând capacul
pianului. O bucat` \n ton cu umorul din aceast` sear`?
– Ceva romantic? suger` ea, ezitând.

– Ce \n]elegi exact prin asta? \ntreb` el, atingând clapele [i
cùtând câteva m`suri dintr-o partitur` necunoscut` de Polly,
\nainte de a o privi \ntreb`tor.
– Nu este ceea ce a[ numi o bucat` romantic`, este mai
curând ceva trist.
– Este opera unuia dintre cei mai mari compozitori ai
perioadei romantice, Liszt. O cuno[ti pe aceasta?
Din nou, degetele lui dansar` pe clape, smulgând
instrumentului o melodie pe care Polly o cuno[tea, pentru c`
o ascultase prea des la radio.
Liebestraum. Vis de dragoste.
Tr`s`turile lui Christopher tr`dau o suferin]` interioar`
care p`rea s` se repercuteze \n fiecare not`. Interpretarea lui
era chinuitoare, tragic`, aproape dureroas`, [i Polly \nchise
ochii, incapabil` s` suporte suferin]a care o citea pe fa]a lui.
Când \i redeschise, el o observa cu gravitate, degetele lui
lungi, imobile [i totu[i atât de vii, pe clapele albe.
– Nu ]i-a pl`cut? spuse el, schi]ând umbra unui zâmbet.
– Nu cântat \n maniera aceasta.
– Bun, s` \ncerc`m ceva mai vesel.
Se lans` \ntr-un ritm sincopat de Scott Joplin, la fel de \n
largul lui \n registrul jazz ca [i \n repertoriul clasic.
Dintr-o dat`, o mic` tuse discret` \i f`cu s` tresar`. Valerie
se afla \n pragul u[ii. Asculta.
– De când e[ti aici? \ntreb` Christopher, \nchizând brusc
capacul pianului.
96 RENÉE SHANN
– De câteva minute, r`spunse sora lui Chris; b`rba]ilor le

este sete. Vrei s` te ocupi tu de umplerea paharelor? M` duc
s` fac pu]in` cafea pentru Fiona.
El ie[i f`r` un cuvânt [i Valerie, \n loc s`-l urmeze, veni s`
se a[eze lâng` Polly.
– Este prima dat` când \l aud cântând dup` doi ani, spuse
ea. Cum l-ai convins s` deschid` pianul?
– I-am cerut pur [i simplu.
– {i el s-a executat, chiar a[a?
Ea cl`tin` din cap.
– Ai mai mult` influen]` asupra fratelui meu decât a[ fi
crezut. Polly, \mi pare bine c` am ocazia s` vorbesc pu]in cu
tine. Totul este cam delicat, dar Chris ]i-a vorbit vreodat` de
so]ia lui?
Apoi, continu`, f`r` a-i a[tepta r`spunsul la \ntrebare:
– |i semeni bine, \ntr-un anumit mod. P`rul, talia [i chiar
numele. Numele tù de botez este Marie, nu-i a[a? Este
ciudat` aceast` coinciden]`. |n]eleg mai bine acum
nervozitatea lui Chris \n prima lui s`pt`mân` la spital. Trebuie
s` fi crezut c` a venit Marie s`-l h`r]uiasc`...
Polly se aplec` u[or \n fa]`.
– Aceast` bucat` pe care a cântat-o adineauri, Liebestraum,
are leg`tur` cu so]ia lui, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r. Aceast` bucat` a fost cântat` \n cadrul
recitalului unde s-au \ntâlnit pentru prima oar` [i, la cerere, \n
timpul ceremoniei lor de c`s`torie.
F`cu o pauz` \nainte de a relua, cu privirea trist` [i gânditoare:
– Nu [tiu ce a putut Chris s`-]i m`rturiseasc` \n leg`tur` cu

trecutul lui. El poate s` se arate extrem de rece [i de distant
uneori, chiar fa]` de mine. |mi \nchipui c` nu este u[or \n
fiecare zi s` lucrezi cu el. Dar trebuie s` [tii c` nu a fost
\ntotdeauna a[a. Este un muncitor \ndârjit, meticulos [i
perfec]ionist pân` la exces. |nainte de \ntâlnirea cu Marie,
când avea dou`zeci [i nou` de ani, femeile nu \nsemnau nimic
pentru el. Ea era cu zece ani mai mic` decât el [i s-au c`s`torit
foarte repede. Prea repede.
Scutur` \ncet din cap.
– Cum s` ]i-o explic pe Marie? Era nepotolit`, \ntotdeauna
pândea ocazia unei nout`]i, unei schimb`ri. C`s`toria era
pentru ea o \nchisoare [i \ncerca f`r` \ncetare s` scape. Nu [tiu
când [i-a dat seama prima dat` Chris c`-i era infidel`. El credea
c` s-ar stabiliza dac` ar fonda o familie. Din p`cate, ea nu
poate s` aib` copii. Situa]ia s-a deteriorat treptat, \nainte de a
deveni total insuportabil`. Apoi au divor]at...
P`str` t`cerea câteva clipe, cu ochii privind drept \nainte,
trist`, tulburat`.
– Speram ca pu]in câte pu]in el s`-[i revin` dup` aceast`
penibil` \ncercare [i s` \nceap` o via]` normal`. Dar \n
interiorul lui ceva s-a rupt. Este amar, atitudinea lui fa]` de
femei s-a schimbat. Mi-e team` c` n-o s` poat` avea niciodat`
\ncredere \n nici una dintre ele.
– Dar... [i Fiona? \ntreb` Polly.
Valerie izbucni \n râs.
98 RENÉE SHANN
– O cunoa[tem pe Fiona din copil`rie. Mamele noastre

erau prietene. O iubim mult, dar nu exist` nimic romantic sau
serios \ntre ei. Când vine \n zon`, o vedem mult. Este o
companie pentru Chris. {i are atâta nevoie. Este foarte singur,
s` [tii. Nu, Fiona este foarte frumoas` [i extrem de curtat`, dar
nu exist` nici un pic de rùtate \n ea. Când am plecat din
salon, \i f`cea ochi dulci lui Alan [i el se topea literalmente de
fericire \n fa]a acestei priviri frumoase de p`pu[`.
Ridic` din umeri, cu un zâmbet indulgent pe buze.
– Cine ar putea fi geloas` pe Fiona?
„Eu, gândi Polly, nefericit`. Eu sunt geloas` pe ea“.
Valerie se ridic`.
– Te-am re]inut prea mult timp [i m` scuz. Dar este a[a o
u[urare s` pot vorbi cu o alt` femeie. Sper c` nu te-am
plictisit. Polly, mai este un lucru...
– Când vorbeam de asem`narea tu cu Marie, f`ceam
referire doar la \nf`]i[are. |n interior sunte]i ca noaptea [i ziua.
Aceste lucruri se v`d \n privirea unei persoane, s` [tii.
Polly \i oferi schi]a unui biet zâmbet. Era o \mb`rb`tare
slab`, comparat` cu siguran]a c` de acum \ncolo [tia, de
fiecare dat` când \i va \ntâlni privirea lui Christopher, c` se
gânde[te inevitabil, fatal, la cealalt` Marie. „Niciodat` nu va
mai putea avea \ncredere \ntr-o alt` femeie“ spusese Valerie.
Ori, ce este dragostea f`r` \ncredere?
***
Rulau \n noapte [i Polly, \n lumina evenimentelor din acea

sear`, \[i cerceta sufletul pentru a \ncerca s` g`seasc`
adev`rul. Cu cât mai mult reflecta, cu atât mai mult \i ap`rea
eviden]a cu o inconfundabil` limpezime. Nu-l mai iubea pe
Ian. Dar \l iubise cu adev`rat, \n sensul veritabil al termenului?
Probabil c` nu.
Faptul de a-i vedea pe Ian [i pe Christopher a[eza]i la
aceea[i mas` [i a-i putea astfel compara, ac]ionase c` un
catalizator, provocând o estimare a con[tiin]ei la care se
preg`tea de ceva vveme, f`r` a reu[i s` recunoasc`
realmente. Christopher era b`rbatul pe care \l iubea. De la
prima lor \ntâlnire pe plaj`, ea nu mai era aceea[i.
|ndoielile, resentimentele, trepida]iile inimii ei \n prezen]a
lui, totul nu era decât o manifestare evident` a dragostei
sale.
O dragoste care o surprindea prin for]a [i violen]a sa. Era
pasiune. Cealalt` Marie l`sase o urm` de ne[ters. Cum ar
putea el s` se abandoneze vreodat` \n bra]ele unei copii a
so]iei sale?
Scoase un oftat de ]i se rupea sufletul.
Ian \ntoarse capul spre ea.
– De ce acest oftat?
– Poftim?
– Acest oftat. Era groaznic de trist [i de solemn.
– M` gândeam...
– La seara aceasta? Pân` la urm`, a fost foarte simpatic`.
P`cat c` partida de bridge s-a terminat atât de brusc. Ce i s-a
100 RENÉE SHANN
\ntâmplat gazdei noastre? |n momentul când a \nceput s`

piard`, a disp`rut subit timp de ore.
– Vorbea cu mine, r`spunse Polly, care schimb` rapid
subiectul. De altfel, nu trebuia s` vorbim despre ceva \mpreun`?
– Nimic care s` nu poat` a[tepta, r`spunse el evaziv.
{i se \nchise \n t`cerea lui.
A doua zi, \i anun]` mutarea sa \ntr-o filial` a companiei
sale, la Exeter. Era nervos, \ncordat, preocupat, f`r` \ndoial`,
de noile responsabilit`]i care-i reveneau de aici \nainte. Când
\[i luar` r`mas-bun, nu mai terminau, ca [i cum [i unul [i
cel`lalt presim]eau c` lucrurile nu vor mai fi niciodat` ca \n
acest moment. {i Polly nu g`si curajul s`-i anun]e ruptura.
Avea prea mult` afec]iune pentru Ian. Cum ar fi putut s`-l
alunge din via]a ei \n momentul \n care se preg`tea s`
\nfrunte o important` provocare profesional`? Ce \ncurc`tur`
\ngrozitoare!
– Nu plânge pentru mine, spuse el tulburat. Nu merit.
– Oh, Ian, când e[ti numit director al unei filiale atât de
tân`r... Trebuie s` fii... foarte mândru de tine.
– Nu m` gândeam la asta...
Ezit`.
– Nu sunt prea talentat la vorbire pentru a spune ce simt,
Polly, [tii... dar o s`-]i scriu.
Trecu o s`pt`mân` pân` s` primeasc` prima scrisoare.
Câteva rânduri mâzg`lite \n grab`, ca s`-i explice c` era
cople[it de munc` [i nu avea timp s` se \ntind` mai mult pe
moment.
Scrisorile urm`toare erau asem`n`toare [i trecur`

s`pt`mâni f`r` ca nici unul nici altul s` men]ioneze din nou
planurile lor de c`s`torie. {i Jane \ncetase s` mai vorbeasc`
despre acest lucru. Avea alte griji pe cap.
– Mai [tii ceva de sora ta? \ntreb` ea \ntr-o sear`, când
Polly se \ntorcea de la spital. Nu vine acas` \n vacan]`, \n
aceast` var`. S-a hot`rât s` g`seasc` de lucru. Vrea s` câ[tige
bani...
– {i Roger va munci, mam`, [i asta nu te deranjeaz`.
– Roger va locui acas` [i va lucra la o ferm` vecin`. Julie
pleac` la un hotel, undeva \n vestul ]`rii sau \n Sco]ia. Nu a
venit s` ne mai vad` de s`pt`mâni de zile. Nu \n]eleg. Via]a
noastr` trebuie s`-i par` prea provincial`, comparat` cu cea pe
care o duce la Londra.
– Julie a fost prea ocupat` cu examenele ei, mam`, spuse
Polly, \mp`ciuitoare. {i nu va pleca atât de departe f`r` a veni
mai \ntâi s` ne vad`.
– Nu sunt a[a de sigur`, ripost` mama ei, moroc`noas`.
Din fericire, Jane fu \n curând distras` de la aceste gânduri,
prin vizitele Èmeroase ale lui Valerie care, cum afl` despre
talentele ei de croitoreas`, aduse o valiz` plin` cu lucruri de
modificat, ca [i ]es`turi pentru confec]ionarea mai multor
rochii pentru Hannah.
{i astfel afl` Polly despre plecarea Fionei, care se
\ntorsese la Londra. Dar pu]in o mai interesa, de aici \ncolo.
De la cina la Apple Acre, umbra celeilalte Marie \i h`r]uia
mintea chinuit`.
102 RENÉE SHANN
Totu[i, din acea sear`, atitudinea lui Christopher \n

privin]a sa se schimbase sensibil. Devenise mai \ng`duitor,
mai pu]in agresiv, \ndreptându-i gre[elile cu blânde]e. |ntr-un
asemenea grad, \ncât Neville \i g`sise o alt` porecl`. Doctorul
Placebo.
{i zilele la spital treceau, haotice sau lini[tite.
|ntr-o diminea]` \n care Polly studia \n bibliotec`, doctorul
Marlowe \[i f`cu brusc apari]ia.
– Te cùtam, spuse el. Am nevoie de cineva la radiologie ca
s` m` secundeze la trei consulta]ii la domiciliu pe care trebuie
s` le fac ast`zi. Plec mâine la Copenhaga, ca s` particip la un
congres [i ]in neap`rat s` fac aceast` treab` \nainte. Accep]i s`
m` \nso]e[ti?
Polly \l privi o clip`, vizibil surprins`.
– Adic`... mi-e team` s` nu fiu la \n`l]ime. Eu, niciodat`...
– Polly, am \ncredere \n tine. {tiu c` vei fi perfect`. |n plus,
e[ti singura tehnician` disponibil` \n diminea]a aceasta. Este
vorba de mers [i de examinat pacien]i care nu se pot deplasa.
O s`-]i explic treptat, tot ce va trebui de f`cut.
Ea cl`tin` din cap, cu inima b`tându-i repede. Nu vroia s`
spun` implicit c` avea nevoie de ea?
– Dac` m` crede]i \n stare...
– Nu m` \ndoiesc nici o secund`. Ne \ntâlnim la ma[ina
mea, \n zece minute.
Prima lor pacient` era o doamn` b`trân`, domni[oara
Daniels, care locuia \nchis` la etajul al treilea al unui imobil
f`r` ascensor. Ea \i a[tepta, lungit` \n patul ei [i Polly \i
remarc` imediat mâinile deformate de artrit`. |n ciuda

suferin]elor, \i primi vesel` [i o prezent` pe nepoata sa, care
avea grij` de ea cu devotament. Aceasta disp`ru imediat \n
buc`t`rie pentru a le preg`ti câte o cea[c` de cafea.
– Dac` ar fi ]inut de mine, nu v-a[ fi obligat niciodat` s`
face]i o astfel de deplasare, spuse domni[oara Daniels, când
remarc` aparatul pe care Polly [i Christopher trebuiser` s`-l
transporte pân` acolo. La vârsta mea, este normal s` suf`r de
spate. Degeaba i-am explicat Suzannei c` o radiografie nu-mi
va reda tinere]ea, nu a vrut nimic s` aud`.
– Vom putea cel pu]in s` determin`m dac` artrita de care
suferi]i a atins coloana vertebral`, explic` doctorul Marlowe
cu blânde]e. Acum, domni[oara Wilcox v` va ajuta s` v` a[eza]i
pe perne ca s` pot s` v` fac o radiografie a spatelui. Apoi, va
trebui s` v` lungi]i pe o parte. Dar mai \ntâi trebuie s` g`sesc
o priz` de curent. Ah, iat` una! Este perfect.
Domni[oara Daniels era atât de sl`bu]` [i fragil` c` lui Polly
\i fu fric` s` n-o rup`. Dar examenul se petrecu rapid [i f`r`
incidente.
– Petrece]i mult timp \n pat? \ntreb` Christopher, \n timp
ce-[i aranja din nou echipamentul portativ.
B`trâna doamn` scoase un oftat.
– Ce-a[ putea face altceva? Mi-ar pl`cea s` pot ie[i mai des,
dar este o \ntreag` expedi]ie de fiecare dat` când sunt ajutat`
s` cobor aceste trei etaje. Nu \ndr`znesc s`-i pretind prea des
bietei mele Suzanne.
104 RENÉE SHANN
– V-a]i gândit vreodat` s` v` instala]i \ntr-un loc mai

adaptat, mai comod pentru dumneavoastr`? Exist` un grup de
case pentru b`trâni, foarte dr`gu]e, nu departe de aici. Exist`
un director, toat` asisten]a medical` necesar`, o cas` comun`
unde pute]i \ntâlni persoane de vârsta dumneavoastr`...
– Oh, doctore, ar fi minunat. M-am gândit adesea. Dar nu
pot s-o oblig pe mica mea Suzanne s` trìasc` \n mijlocul unor
persoane b`trâne ca mine.
|n acela[i moment, Suzanne intr` \n \nc`pere cu cafeaua.
– Nu pot s` v` dau \nc` rezultatul, spuse doctorul Marlowe
\n timp ce ea \i conducea, pu]in mai târziu. Dar sunt aproape
sigur c` nu a fost atins` coloana vertebral`. Nu am v`zut nici
un semn de rigiditate sau chiar de spasm muscular.
– Slav` Domnului! exclam` ea u[urat`. A suferit destul
deja. Dar, doctore, nu m-am putut \mpiedica s` nu aud
sfâr[itul conversa]iei de adineauri. Dac` ea ar [ti cât de tare a[
vrea s` p`r`sesc acest apartament vechi. Dar nu \ndr`znesc
s`-i vorbesc. |n]elege]i, a locuit \ntotdeauna aici. Mobilele
sunt cele ale p`rin]ilor ei [i nimic nu s-a schimbat cu adev`rat
de la acea vreme. Eram convins` c` o mutare ar distruge-o.
Dac` am g`si un loc mai modern, cu cineva care s-ar putea
ocupa de ea \n absen]a mea, a[ putea s` g`sesc o slujb` cu
jum`tate de norm`, ar ie[i un pic...
– Atunci, spuse Christopher, \ntrerupând acest [uvoi de
vorbe, \]i sugerez s` te duci s` discu]i imediat cu m`tu[a
dumitale.
– Ce crezi de prima noastr` vizit` la domiciliu? \ntreb`

Chris, \n ma[in`.
– Cred c` era minunat de v`zut fa]a domni[oarei Daniels,
când i-ai sugerat s` se instaleze \ntr-un centru pentru b`trâni
[i privirea nepoatei sale, la sfâr[it. Era ca [i cum dorin]a lor cea
mai drag` [i mai secret` s-a realizat subit.
Era atâta pasiune [i fervoare \n vocea tinerei, \ncât
radiologul se \ntoarse spre ea, studiind-o cu curiozitate.
– Ai cumva vreo dorin]` secret`, Polly?
– Nu avem to]i? r`spunse ea plecându-[i ochii.
Câteva minute mai târziu, ajunser` la casa celui de-al doilea
pacient. Un bungalou modern instalat \ntr-o parcel` vizibil
recent`.
Domnul Billings era un b`rbat solid, \n vârst` de cincizeci
de ani, care \n urma unui atac de apoplexie, se v`zuse privat
de bra]ul [i de piciorul stâng. De atunci, suferea de probleme
enorme de vorbire [i nu se deplasa decât cu mare dificultate.
So]ia lui le explic` cum \l g`sise z`când pe podeaua
buc`t`riei, cu bra]ul drept r`sucit. Imediat chemase medicul
care ordonase o serie de radiografii. Cu ajutorul lui
Christopher, \i ridicar` c`ma[a [i, cu precau]ie infinit`,
specialistul palp` bra]ul v`t`mat.
– Nici un os rupt, la prima vedere, spuse el. Dar radiografia
ne va ar`ta dac` exist` vreo fractur`. Cum a]i c`zut?
|ntrebarea se adresa domnului Billings, dar so]ia sa
r`spunse c` se urcase pe un taburet pentru a lua cutia de ceai
[i taburetul cedase sub greutatea lui.
106 RENÉE SHANN
– Inten]ionat am pus cutia sus, spuse ea. El vrea

\ntotdeauna s` m` ajute [i mi-e atât de team` s` nu se
op`reasc` \ncercând s`-mi preg`teasc` ceai.
– De ce s`-l \mpiedica]i dac` asta \i face pl`cere? \ntreb`
Christopher.
– Nu vreau s` i se \ntâmple ceva. Poftim rezultatul.
Odat` examenul terminat, doctorul Marlowe lu` un scaun
[i se a[ez` \n fa]a pacientului.
– Acest bra] va trece prin toate culorile, vreme de câteva
zile. Apoi, totul va trebui s` intre \n ordine. Presupun c`
medicul dumneavoastr` generalist v-a prescris analgezice
deja? Bun. Va trebui s` face]i [i [edin]e de fizioterapie. Va veni
o ambulan]` s` v` ia [i s` v` aduc` \napoi dup` aceea. Dar
\nainte, o s` fac s` v` ajung` rezultatele radiografiilor.
Se ridic` [i puse o mân` pe um`rul domnului Billings.
– Ave]i grij` de dumneavoastr`. {i mai ales, f`r` urc`ri pe
taburetele din buc`t`rie.
R`nitul r`spunse printr-un zâmbet trist.
Capitolul 8
Ultima vizit` a dimine]ii \i conduse pân` la un mic pavilion,

\ntr-o comunitate agricol` din afara ora[ului. Parcelarea,
construit` cu o sut` de ani \n urm`, era sortit` unei demol`ri
iminente. Toate locuin]ele erau p`r`site cu excep]ia uneia, la
a c`rei u[` b`tur`.
– Se pare c` domnul Abbott sufer` de un rù misterios care
\l \mpiedic` s` p`r`seasc` patul, explic` Christopher, \n timp
ce a[teptau \n fa]a pavilionului. Doctorul lui estimeaz` c` este
de natur` pur psihosomatic`, dar este mai bine s` ne
asigur`m, nu-i a[a?
O femeie cu ten livid ap`ru brusc [i-i privi b`nuitoare.
– Ce este? \ntreb` ea, agresiv`.
– Bun` ziua doamn` Abbott, spuse Christopher, foarte
politicos. Sunt doctorul Marlowe [i ea este asistenta mea,
domni[oara Wilcox. Suntem aici s` facem radiografii so]ului
dumneavoastr` [i s` ne asigur`m c` starea lui nu este serioas`.
108 RENÉE SHANN
– Ca [i cum, o singur` zi \n via]a lui, a fost serios! ripost`

femeia cu voce \nc`rcat` de am`r`ciune.
Se d`du la o parte pentru a-i l`sa s` intre.
– O s` v` explic ce are so]ul meu. Nu este decât un
capriciu. Ni se ofer` s` fim instala]i \ntr-o cas` de b`trâni, un
apartament dr`gu] cu baie [i buc`t`rie proprie. Mai mult decât
avem aici. {i un loc unde s-ar putea mânca dac` n-am chef s`
g`tesc. Dar 'mnealui nu vrea s`-[i p`r`seasc` gr`dina. Gr`dina
lui! S-ar spune mai curând un depozit de fiare vechi. Când am
primit ultimul aviz de evacuare, s-a dus s` se culce [i de atunci
nu mai mi[c`. V` spun eu. O face inten]ionat, ca s` i se dea
aten]ie. Fiindc` [tie foarte bine c` pân` la urm`, va trebui s`
plec`m.
Doamna Abbott \[i sufl` nasul \ntr-o cârp` imens` de o
cur`]enie dubioas` [i relu` recitalul nenorocirilor ei.
– De mult` vreme mi s-a spus c` ar trebui s` plec`m. Toat`
lumea era mul]umit` s` schimbe acest loc. Dar Fred, vrea
mereu s` fac` altfel decât ceilal]i. Este \n camera lui \n susul
sc`rilor. |mi pare rù c` nu pot urca. Trebuie s` termin
mâncarea pentru prânz.
{i se \ndep`rt`, mai lugubr` chiar decât decorul \n care
evolua.
P`trunser` \ntr-o \nc`pere minuscul` [i \ngrozitor de
mirositoare. A[ezat \n pat [i \nconjurat de un nor de fum, Fred
Abbott, cu pipa \n mân` \i examina cu ochii lui mici [i
rùt`cio[i.
Polly \[i ]inu r`suflarea [i f`cu un pas \napoi, dar Christopher,

\n ciuda mirosului de murd`rie, \naint` spre pacient.
– Ei bine, domnul Abbott, ce pot face pentru dumneavoastr`?
Se pare c` v` plânge]i de o durere \n partea stâng`.
– Nu m` plâng. Este un fapt, mormì b`trânul, pu]in
amabil. Nu trebuie ascultat` nevasta mea care crede c` joc
teatru. Am c`zut [i mi-am spart trei coaste, le-am auzit chiar
trosnind.
– V` doare \n special când inspira]i profund, sau când râde]i?
– Nu râd niciodat` [i nu inspir adânc dac` nu sunt obligat.
Polly se \ntreba cum reu[e[te Christopher s`-[i p`streze
seriozitatea. Ea \ns`[i de-abia se ab]inea s` nu izbucneasc`
\n râs.
– Vom avea nevoie de alte filme. |n timp ce eu m` duc la
ma[in` s` le iau, vrei s` instalezi aparatul, Polly?
Cl`tin` din cap, executându-se f`r` prea mare entuziasm,
\n timp ce b`trânul ar]`gos \i urm`rea fiecare mi[care.
Un mic televizor alb-negru era bran[at \ntr-un col], la
singura priz` de acolo. Ea se aplec` pentru a-l debran[a, dar
imediat, domnul Abbott \[i l`s` pipa [i \ncepu s` vocifereze
furios.
– Las` \n pace televizorul. M` uit la program, fir-ar s` fie!
url` el ie[indu-[i din fire.
Polly ascult` cât de repede putu. Exista un adaptor \n
geanta doctorului Marlowe. |l g`si, se \ntoarse la televizorul
pe care-l debran[` [i, f`r` a-i l`sa domnului Abbott timp s`
urle, instal` adaptorul, apoi televizorul [i \n cele din urm`
aparatul portativ de raze X.
110 RENÉE SHANN
Toate aceste gesturi fur` realizate \n câteva secunde, a[a c`

Polly nu realiz` imediat ceea ce urm`.
Se f`cu o scânteie de o putere extraordinar`, un zgomot
mare de explozie, ecranul televizorului deveni negru... [i ]ip`tul
scos \n spatele ei fu imediat reluat de un urlet, \n josul sc`rilor.
B`trânul domn Abbott s`ri din pat \n secunda \n care
Christopher n`v`lea \n camer`.
– Ce dracu se \ntâmpl`?
– O s` v` spun eu personal, ce se \ntâmpl`! urla domnul
Abbott, tot s`rind \n sus ca un drac pe arcuri. Aceast` tâmpit`
a f`cut s` sar` siguran]ele [i nu m` mai pot uita la televi...
Intr` [i nevasta lui, gâfâind.
– Ce se \ntâmpl`? Nu mai am lumin` [i nu pot s` v`d nimic
\n acea gaur` neagr` care-mi serve[te de buc`t`rie. Ce a fost
cu zgomotul dsta?
Ea \i privea fix, pe rând, pân` când aten]ia \i fu atras` de
fumul care se ridica din pat.
– {i tu ai dat foc la pat, dobitocule! Sunt ani de când \]i
spun c` o s` dai foc la co[melie!
– {i ce-i cu asta? ripost` acesta. Po]i s` fii mul]umit`, a[a, o
s` te po]i duce s` locuie[ti la casa ta de b`trâni...
Christopher [i doamna Abbott nu-l mai ascultau, prea
ocupa]i s` sting` focul. Polly \i privea, \nm`rmurit`.
– G`ti]i la ma[in` electric`, doamn` Abbott? se interes`
Christopher.
– Nu, la gaz.
– Atunci, v` propun s` coborâ]i cu so]ul dumneavoastr`.
Preg`ti]i-i o cea[c` bun` de ceai. A primit un [oc suficient de
violent. Noi o s` aranj`m aparatul [i dac` \mi ar`ta]i unde este

contoarul, o s` v`d dac` pot repara stric`ciunea.
Polly \ncepea s`-[i recapete culoarea.
– |mi... \mi pare rù, spuse ea slab, dup` ce so] [i so]ie
disp`ruser`. Nu \n]eleg ce s-a \ntâmplat...
– Eu da. De ce nu ai debran]at televizorul \nainte de a
bran[a aparatul? }i-am spus doar s` nu supra\ncarci aceste
prize vechi de curent.
– Nu m` l`sa s` debran[ez televizorul... acel b`trân
\ngrozmtor, vroia s` se uite \n continuare la televizor.
Vocea \i tremura, se \mpiedica \n cuvinte.
Christopher \[i re]inu un zâmbet.
– O s` pretind c` nu am auzit aceste cuvinte. Nu cred c`
doamna Brooke s-ar ar`ta prea indulgent` dac` ar auzi o
student` tratând un pacient de „b`trân \ngrozitor“.
– El m-a tratat de idioat` [i avea dreptate. M` simt atât de
proast`! murmur` ea, abia re]inându-[i o dorin]` teribil` de
râs [i de plâns \n acela[i timp.
– Nu proast`, dar necugetat`. |]i dai seama c` te-ai fi putut
electrocuta?
Ea \ncepu s` râd` nervos.
Revedea brusc imaginea domnului Abbott s`rind din pat [i
]opìnd ca [i cum ar fi mers pe j`ratic. Din nervos, râsul
deveni disperat, isteric. Nu se mai putea opri. Dintr-o dat`,
absurditatea vie]ii ei i se ar`ta \ntr-o lumin` proast`,
insuportabil`. Logodit` cu un b`rbat c`ruia nu [tia cum s`-i
112 RENÉE SHANN
anun]e ruptura, \ndr`gostit` nebune[te de un altul care nu-i

\mp`rt`[ea sentimentele. Acesta din urm` st`tea \n fa]a ei [i o
scutura de umeri, cu o privire \ngrijorat`.
Apoi, f`r` s`-[i dea seama cum, se trezi \n bra]ele lui. Dar
de acest` dat` nu mai râdea. Hohotea pe um`rul lui [i el \i
mângâia p`rul.
– }i-am cerut prea mult pentru o prim` ie[ire, murmur` el
blând. E[ti atât de viteaz`, dedicat` muncii. E[ti epuizat`,
surmenat`. Cum termin`m aici, te duc s` mânc`m undeva. De
acord? Nimic preten]ios, doar o gustare \ntr-un bar. Nu o s`
refuzi, nu?
Ea \[i [terse ochii.
– Ce vom face \n leg`tur` cu domnul Abbott?
– Mai \ntâi, o s` \ncerc s` repar siguran]ele. Dup` aceea,
m` voi duce s`-i vorbesc. Trebuie chemat` o ambulan]` [i dus
la spital. Nevast`-sa are dreptate, acest loc este periculos [i el
poate da foc oricând. Te sim]i \n stare s` aranjezi aparatul?
|n interval de o or`, totul era reglat. Ambulan]a veni dup`
un domn Abbot pu]in mai calm. Christopher folosise
numeroase argumente pentru a-l convinge s` accepte mutarea
\ntr-o cas` de b`trâni, dar doar perspectiva de a privi la
televiziunea \n culori [i posibilitatea de a juca table, remy, cu
al]i locatari putuser` s`-l fac` s` se \nmoaie. Cât despre so]ia
sa, aceasta nu-[i putea ascunde bucuria.
– Draga mea Polly, spuse Christopher urcând \n ma[in`.
Era cât pe ce s` ne faci pe to]i s` s`rim \n aer, dar a meritat
oboseala. M` voi pr`p`di de râs \n fiecare sear` când m` voi
gândi la maniera radical` [i expeditiv` \n care ai vindecat

coastele rupte ale acelui b`trânel Abbott. Cred c` n-am mai râs
atât de ani de zile. Ce p`cat c` nu te pot lua \n bagajele mele
la Copenhaga. }i s-a mai spus deja c` este foarte agreabil`
compania ta, domni[oar` Wilcox?
Ea se \nro[i. El glumea, desigur. Nu trebuia s` dea nici cea mai
mic` importan]` cuvintelor pronun]ate astfel, spontan, ca urmare
logic` a unui râs nebun \mp`rt`[it. |n ciuda acestui fapt, savura
fiecare intona]ie, imaginându-[i deja un oarecare viitor idilic...
Se oprir` \ntr-un bar [i comandar` dou` cafele [i dou`
sandvi[uri.
– Nu o s` pot \ntârzia prea mult, relu` Christopher. Sunt
de gard` \n aceast` dup`-amiaz`. Sper totu[i s` am timp,
\nainte de plecarea mea la Copenhaga, s` vizitez dou` case pe
care le-am v`zut c` sunt de vânzare. C`su]a lui Valerie este atât
e mic` \ncât \mi este din ce \n ce mai greu s` m` fac mititel,
când Alan \i telefoneaz` sau vine \n vizit` la sora mea. {tii c`
cei doi sunt profund \ndr`gosti]i?
– Chiar? exclam` Polly. |mi place mult de Alan. Pare un om
de n`dejde [i un tovar`[ foarte pl`cut.
– |ntr-adev`r. Un singur lucru \i \mpiedic` s` se
c`s`toreasc`. Nu o s` ghice[ti niciodat`.
– Nu poate s` fie Hannah.
El râse.
– Nu, sigur c` nu Hannah. Ea \l ador`. Este c`su]a, pur [i
simplu.
114 RENÉE SHANN
– Glume[ti! se minun` Polly.

– Absolut deloc. Valerie nu suport` ideea de a se separa de
ea [i Alan simte c` devine claustrofobic doar la ideea de a
trebui s` locuiasc` \n aceast` c`su]` de p`pu[i. Ar vrea ca sora
mea [i cu Hannah s` se instaleze la el, ceea ce mi se pare cea
mai bun` solu]ie. El are o cas` foarte frumoas`, la ie[irea din
sat, aproape de cabinetul lui [i nu departe de [coal`. Dar
Valerie pare s` nu se poat` hot`r\.
– Dac` ea nu vrea s` vând`, de ce nu se gânde[te s`
\nchirieze unor persoane care vor [ti s` aprecieze frumuse]ea
[i farmecul lui Apple Acre?
– Acei oameni ar trebui mai \ntâi s` r`spund` la toate
exigen]ele pe care le inventeaz` ea treptat, precum [i scuze
bune. A primit deja mai multe oferte pe care le-a refuzat. Nu
pentru c` acele persoane nu aveau referin]e bune, ci pur [i
simplu fiindc` le g`sea c` nu se potrivesc cu cadrul. Valerie
spune c` nu sim]ise nici un fel de afinitate din partea lor. Nu
erau „suflete surori“ cum spune ea.
– Cred c` \n]eleg ce simte. Are impresia c` acei oameni nu
ar iubi casa atât cât o iube[te ea.
– Personal, cred c` ar trebui s` se lase examinat` de un
psihiatru, spuse el pe un ton de o severitate afectuoas`. {i \l
admir pe Alan c`-i suport` toate capriciile f`r` s` clinteasc`.
Se uit` la ceas.
– |mi pare rù c` trebuie s` ne gr`bim, dar trebuie
neap`rat s` m` \ntorc la spital. De fapt, vei fi \ncântat` s` afli
c` doctorul Andrews \mi va ]ine locul timp de câteva zile.
Polly cl`tin` din cap. |[i amintea acea prim` zi la spital,

când doctorul Marlowe i se p`ruse un uzurpator nedorit. Ce
schimbare se operase \n inima ei de la acea vreme foarte
recent`!
Sosind la spital luni diminea]a, ea se duse direct la biroul
doctorului Marlowe unde spera s`-l g`seasc` pe doctorul
Andrews. Acesta o \ntâmpin` cu obi[nuitul lui zâmbet
zeflemitor.
– Surpriz`, surpriz`! Nu te a[teptai s` m` g`se[ti aici,
nu-i a[a?
– Dimpotriv`. Veneam s` v` spun c` suntem \ncânta]i de
\ntoarcerea dumneavoastr` printre noi.
B`trânul radiolog scutur` din cap, privirea lui sclipind de
mali]ie mai mult ca oricând.
– Doar nu crezi c` o s` m` p`c`le[ti cu cuvintele tale
frumoase! V`d bine c` e[ti dezam`git` c` nu-l g`se[ti pe
frumosul doctor Marlowe. Eu care m` bucuram atât s` te rev`d.
– Doctore Andrews, [ti]i foarte bine c` am venit aici cu
singurul scop s` v` salut, ripost` Polly, care sim]ea c` o apuc`
]âfna. {i sunt absolut \ncântat` s` v` rev`d \n serviciul nostru.
Aceste câteva cuvinte, erau cele pe care le a[tepta doctorul
Anrews [i el scoase un oftat de satisfac]ie, fericit s` constate c`
nimic nu se schimbase \n absen]a sa. {i precis nu
comportamentul u[or dulceag al micii lui favorite.
– Atunci, s` nu mai pierdem timpul [i s` trecem la treab`,
copila mea. Vacan]a este suspendat` pe moment. B`trânelul
Andrews s-a \ntors.
116 RENÉE SHANN
|n acea sear`, Polly nu-[i putu g`si somnul. Nu \nceta s` se

tot \ntoarc` \n pat. |n ciuda bucuriei reale de a-l reg`si pe
medicul lâng` care f`cuse primii pa[i \n radiologie, sim]ise de-a
lungul zilei absen]a lui Christopher ca o crud` tortur` [i
realizase importan]a pe care o c`p`tase \n via]a ei acest om
chinuit de trecutul sù, care nu f`cea decât s` \nzeceasc`
sentimentul de vinov`]ie care o \ncerca fa]` de Ian.
Trebuia s` ac]ioneze. Nu putea tergiversa mai mult timp.
Din respect pentru Ian, trebuia s`-i m`rturiseasc` adev`rul.
Nu se mai putea preface c`-l iubea, când inima [i sufletul ei
apar]ineau altcuiva. Faptul c` doctorul Christopher nu-i
\mp`rt`[e[te sentimentele nu schimba cu nimic situa]ia c`
trebuia s` fie loial` cu Ian.
Brusc, se ridic` \n capul oaselor. Hot`rârea ei era luat`. O
s`-i scrie o scrisoare \n care \i va explica adev`rul.
Se ridic`, \[i puse un capot [i se a[ez` la biroul ei, cu o
foaie alb` \n fa]`. S` g`seasc` acele cuvinte care s` menajeze
sensibilitatea destinatarului se dovedi o sarcin` mai delicat`
decât \[i imaginase, dar o or` mai târziu, când se strecur` \n
a[ternut, avea sentimentul datoriei \mplinite pân` la urm`, o
datorie prea mult` vreme amânat`.
A doua zi diminea]`, \n momentul plec`rii la spital, privirea
\i c`zu pe titlurile mari din ziarul local, primit cu câteva
minute mai devreme.
P`li subit [i desf`cu prima pagin`, cu mâinile tremurânde
[i inima b`tându-i tare...
Un radiolog din Norfolk la congresul de la Copenhaga.
Literele se \ntindeau \n fa]a ochilor ei, indecente,

ucig`toare. Dedesubt, o fotografie \l ar`ta pe doctorul
Marlowe surâzând. La bra]ul lui era atârnat` fermec`toarea
Fiona Young, toat` numai zâmbet.
„Doctorul Christopher Marlowe, la Copenhaga pentru
câteva zile, cu ocazia congresului de radiologie care se ]ine
aceast` s`pt`mân` \n Danemarca, a reu[it totu[i s` se
elibereze pentru a petrece un moment \n compania
minunatului nostru manechin Fiona Young. Cum cititorii
no[tri probabil [tiu, domni[oara Young era la la Norwich
pentru turnarea unui film publicitar“.
Polly se pr`bu[i mai mult decât se a[ez` pe primul scaun
pe care \l g`si. Cuvintele \i jucau \n fa]a ochilor, hohote de
furie [i de disperare i se \nghesuiau \n fundul gâtului [i
tremura, ca [i cum un frig interior \i \nghe]a subit inima.
De furie, f`cu ziarul buc`]ele.
Cum \ndr`znea? Tr`d`torul! Infamul! {i toate acele
cuvinte despre singur`tate! {i a[a-zisul lui regret c` nu o
putea lua \n valiza lui, la Copenhaga! {i \n tot acest timp
pl`nuise s-o \ntâlneasc` pe Fiona! O testa din nou, ca pe
malul râului?
|[i [terse iritat` lacrimile care-i curgeau pe obraji [i vru s`
ia o batist` din buzunarul mantoului. Acolo, sim]i grosimea
unui plic.
Scrisoarea pe care o scrisese \n timpul nop]ii. Aceast`
scrisoare destinat` lui Ian nu mai avea motiv s` existe. O rupse
[i arunc` buc`]ile \n tomberon, \mpreun` cu resturile din ziar.
118 RENÉE SHANN
Bietul Ian. |l [tersese atât de rapid din via]a ei, \l schimbase contra
unui biet vis irealizabil, un vis care se transforma \n co[mar.
Cum putuse fi atât de proast`? Ea singur` interpretase
cuvintele doctorului Marlowe a[a cum le auzise. El nu-i datora
nimic. {i nu avea nici un drept s` judece modul \n care el \[i
conducea via]a particular`.
Pu]in câte pu]in, furia i se potolea. Nu mai sim]ea decât o
imens` triste]e [i o dorin]` incredibil` de a se \ntoarce spre o
fa]`, o voce prietenoas`.
Se \ndrept` spre telefon [i form` num`rul lui Ian, instalat
\ntr-un nou apartament din Exeter, acum.
– Alo? r`spunse \n cele din urm` o voce somnoroas`.
– Ian, eu sunt.
– Polly? Polly, dar [tii cât este ora? {apte [i jum`tate!
– |mi pare rù, Ian, aveam atâta nevoie s`-]i vorbesc, spuse
ea insistent.
– De ce? Ce se \ntâmpl`? O problem`?
– Nu, doar c`... Oh, Ian, e[ti a[a departe [i sunt atâtea
lucruri pe care ar trebui s` le discut`m, c`s`toria noastr`, s`...
De cealalt` parte a firului se l`s` o t`cere nesfâr[it`.
– Ian, continu` Polly, trebuie s` ne amân`m iar c`s`toria?
De ce s` mai a[tept`m? Mi-ai spus doar tu c` apartamentul tù
este dr`gu]. Spune-mi un singur cuvânt [i vin imediat.
– Polly, ce te-a apucat? Pari tulburat`... E[ti sigur` c` te
sim]i bine?
– Credeam c` erai gr`bit s` te instalezi, s` m` iei de
nevast`...
– Nu pot s`-mi abandonez pur [i simplu responsabilit`]ile

ca s` m` lansez \n preg`tiri pentru c`s`torie. Mai ales \n acest
moment, Polly. {i de altfel, ce se va alege din planurile tale? O
s`-]i p`r`se[ti studiile de radiografie?
|n sup`rarea ei, uitase tot ce \nsemna s` fug` departe
de Norwich, de Apple Acre [i de frumosul doctor
Marlowe.
– Presupun c` a[ putea ob]ine un transfer \ntr-un spital din
Exeter, r`spunse ea cu mare convingere. Oh Ian, dac` m`car nu
ai fi atât de departe! Nu te-am v`zut de o eternitate, nu-mi mai
telefonezi. Doar dac` primesc câteva rânduri din când \n când.
Ian accept` repro[ul f`r` s` protesteze.
– {tiu, murmur` el, v`dit stânjenit. M-am l`sat cople[it, dar
promit s` \ncerc s`-]i scriu mai des, Polly [i eu am nevoie s`
vorbesc cu tine... despre noi.... dar nu acum. Nu la telefon. O
s`-]i scriu, Polly. La revedere, draga mea. Ai grij` de tine.
El \nchise [i ea r`mase un moment lung nemi[cat`, cu
receptorul \n mân`.
Via]a continua. Trebuia s` \nfrunte o zi la spital, s` suporte
cu zâmbetul pe buze glumele care circulau mereu de la un
serviciu la altul. M`car de ar putea s` se dea drept bolnav`.
Dar ce s` spun`?
– Suf`r de un acces de febr` amoroas`, scuza]i-m`, dar nu
sunt \n stare s` lucrez?
Caraghios!
La ora prânzului, primi vizita fulger a Valeriei, care o invit`
la ea \n acea sear`.
120 RENÉE SHANN
– Va fi Alan. {i la fel [i Hannah. Va fi atât de \ncântat` s` te

vad`. De fapt, ai v`zut ziarul de diminea]`? Ce coinciden]`, s`
se \ntâlneasc` amândoi \n Danemarca! Disear`, vino direct de
la spital!
{i disp`ru, l`sând \n urma ei acea bun` dispozi]ie care
p`rea s-o \mpr`[tie \n jur.
Seara fu pl`cut`.
Valerie puse masa pe teras` [i Hannah, mândr` nevoie
mare c` ob]inuse permisiunea s` m`nânce cu cei mari,
str`lucea de bucurie.
Copilul avea o min` mai bun` decât \n timpul scurtei
[ederi la spital. Soarele \i colorase obrajii [i deborda de
s`n`tate.
I se \ntâmpla din când \n când s` se plâng` de dureri de cap.
Dar Valerie nu mai d`dea nici cea mai mic` aten]ie.
Christopher considera c` acele migrene erau o modalitate de a
ob]ine din nou toat` aten]ia de care se bucurase când c`zuse.
– Arat` splendid, nu-i a[a? spuse Valerie. Dar ghici]i ce
mi-a spus azi diminea]`. „Mam`, pot lua una dintre aspirinele
tale“? Ce feti]` nostim`!
Odat` cina terminat`, Polly insist` s` strâng` masa [i
disp`ru \n buc`t`rie cu micu]a Hannah \n urma ei, l`sându-i
pe Valerie [i pe Alan singuri.
– Dac` te ajut, \mi spui o poveste inventat` de tine? \ntreb`
copilul cu o mic` voce rug`toare.
– Bine\n]eles, draga mea. Dar nu este nevoie s` m` aju]i pentru
asta. |mi place s` inventez pove[ti [i s` le spun feti]elor cumin]i.
– Atunci, pot s` m` duc s` cânt la pian pân` termini?

– Da. Vin s` te caut imediat ce voi fi gata cu buc`t`ria.
Aproape imediat, melodia „Fratele Jacques“, simplificat` [i
cântat` cu un singur deget, r`sun`, \n`bu[it` pu]in de
distan]`.
Un moment mai târziu, Valerie p`trunse \n buc`t`rie.
– Polly, pot s` te rog s` o culci pe Hannah \n locul meu?
Alan ar vrea s` fac` o mic` plimbare nocturn`. Cred mai ales
c` vrea s`-mi pun` marea \ntrebare, \nc` o dat`.
– |nc` o dat`? repet` Polly mirat`.
– |n fiecare lun`, \n general pe lun` plin`, m` cere \n
c`s`torie. Cred c`-mi va \nfrânge rezisten]a.
– Va reu[i?
Valerie l`s` s`-i scape un oftat.
– |[i atinge ]inta. Nu cred c` voi avea puterea s`-l refuz
mult` vreme. Ador aceast` c`su]`, Polly. Mi s-ar frânge inima,
dac` ar trebui \ntr-o zi s` m` despart de ea. {tii, Ben obi[nuia
s` conduc` pân` la cap`tul drumului ca s` poat` vedea casa
din exterior. |nc` nu ne apar]inea, dar el spunea deja“ „Iat`
locul unde vom trì, când vom fi b`trâni [i obosi]i. Este
suficient de mare pentru noi doi“.
Vocea Valeriei tremura de emo]ie, \n timp ce retrìa acele
amintiri din alt` via]`.
– Era un om minunat, Polly. Un avocat de ]ar` calm [i f`r`
preten]ii. |nf`]i[area lui era foarte diferit` de a lui Alan, dar ca
[i el, era un om profund bun: pe care se putea conta. C`snicia
mea cu Ben a fost foarte fericit`. Singurul meu regret este c`
122 RENÉE SHANN
n-am avut-o pe fiica mea Hannah pu]in mai devreme. Mi-ar fi

pl`cut atâta s`-i dau un fr`]ior sau o surioar`. M`car de n-a[ fi
obsedat` astfel de aceast` c`su]`...
– Christopher spunea c` ai consim]i poate s-o \nchiriezi,
spuse Polly.
– Da. Dar ar trebui s` g`sesc locatarul \n care s` am
suficient` \ncredere. Speram s-o ia Christopher, dar este pu]in
cam departe de spital. Oh, \l aud pe Alan care m` cheam`. Pe
curând, Polly [i mul]umesc...
Dur` mult pân` când Hannah adormi \n acea sear`,
cerând mereu [i mereu alt` poveste [i era aproape ora zece
când Polly cobor\ scara care ducea la c`m`ru]a de deasupra
buc`t`riei.
Ziua la spital fusese deosebit de \nc`rcat`. A[a c` nu
avusese timp s` reflecteze la evenimentele dimine]ii. Dar \n
aceast` secund`, sim]i c` o las` nervii [i energia care \i
permiseser` s` treac` prin toate aceste ore. Gelozia, chinul,
durerea \i luau \n st`pânire trupul [i sufletul. {i-l \nchipuia pe
Christopher \n bra]ele Fionei [i se ab]inu s` nu urle de furie [i
de fustrare. Mai ales, \[i re]inea lacrimi amare. Lacrimile unei
dragoste f`r` speran]`...
Capitolul 9
Una dintre cele mai importante zile ale anului era

\mp`r]irea premiilor studen]ilor de la radiologie, la sfâr[itul
lunii iulie. Era vorba \ntotdeauna de o treab` de familie, cum
le pl`cea s-o numeasc` membrii serviciului de radiologie.
Din cauza pension`rii recente [i a vechimii \n spital,
doctorul Andrews fusese ales s` prezideze deschiderea
ceremoniei care se \ncheia \ntr-o veselie general` [i \n jurul
unui bufet somptuos compus exclusiv din fructul rege al zilei,
a[a cum impunea tradi]ia.
De diminea]`, studen]ii petrecuser` un timp lung pentru a
culege fragii pe câmpul fermei din vecin`tatea spitalului.
Apoi, Polly alergase s` se schimbe \n vestiarul personalului
[i reap`ru imediat \mbr`cat` cu o rochi]` verde. Se strecur` \n
fundul s`lii [i g`si un scaun lâng` u[`, ceea ce \i permitea s`
dispar` discret dac` ar fi devenit c`ldura insuportabil`. Sim]ea
deja primele simptome ale unei migrene \ngrozitoare.
124 RENÉE SHANN
Primele rânduri fuseser` rezervate invita]ilor [i familiilor

premian]ilor. Brusc, ap`ru Valerie, abordând o rochie
\ncânt`toare cu motive ro[ii [i gri. P`rul era tìat foarte scurt
pe gât [i str`lucea de frumuse]e [i elegan]`.
– Valerie! exclam` Polly. E[ti magnific`. Unde ai g`sit
aceast` minun`]ie?
– Sst! r`spunse asta \nclinându-se u[or. Face parte din
trusoul meu, dar nu m-am putut \mpiedica s` n-o \ncerc.
– {i pe când ziua cea mare?
– Cred c` de Cr`ciun.
Din adunare se ridic` un murmur.
– Oh, sosesc. Alerg s` m` a[ez, s` nu m` mai fac remarcat`.
Pe curând, Polly.
Doctorul Andrews, domni[oara Brooke, domnul Denvers
[i doctorul Marlowe \[i f`ceau \ntr-adev`r intrarea pe estrada
instalat` pentru ocazie [i luau loc \n spatele unei mese pline
de c`r]i.
Polly nu-l mai v`zuse pe Christopher de trei s`pt`mâni.
De-abia \ntors de la Copenhaga, acceptase s` \nlocuiasc`
un radiolog al prietenilor lui din Lincolnshire. Se \ntorsese
\n ajun. Toat` ziua reu[ise s`-l evite [i acum, \n ciuda
caracterului eminamente impersonal al acestei seri, singura
lui prezen]` acolo, pe acea scen` improvizat` unde nu-l
vedea decât pe el, era suficient` s` deschid` r`nile pe care
le spera totu[i, dac` nu cicatrizate, cel pu]in mai
insensibile.
– Doctorul Vedet` al nostru nu pare a suferi peste m`sur` de

absen]a dulcineei sale, [u[oti o voce ironic` la urechea lui Polly.
Neville se a[eza pe un scaun lâng` ea [i se deda unei
ocupa]ii favorite.
– Nu \n]eleg insinu`rile tale, murmur` Polly, s`tul` de
bârfele lui.
– Nu cite[ti ziarele? Frumoasa Fiona Young este la
Hollywood, unde turneaz` un serial pentru televiziunea
american`. Este [ansa vie]ii ei, spune articolul. Ce p`cat c`
sf`râm`torul nostru de inimi local nu a g`sit pe cineva care
s`-l \nlocuiasc` \n California \n loc de Lincolnshire. Ar fi fost
mai amuzant...
Dar Polly nu-l mai asculta. Deci, Fiona turna un film la
Hollywood. Nu se va \ntoarce prea curând. Ce semnifica]ie s`
dea acestei vie]i tulbur`toare? Era posibil s` se fi \n[elat?
Tr`sese prea gr`bit` concluzii? Disperarea [i gelozia care o
m`cinau de s`pt`mâni nu erau decât rezultatul unei imagina]ii
fertile [i ira]ionale?
Trecu prin restul serii ca un automat. |ns`rcinat` s`
distribuie r`coritoare, ca majoritatea studentelor care nu
absolveau \nc`, \[i plantase pe buze un zâmbet de circuestan]`
[i executa gesturile care se a[teptau de la ea, ma[inal.
Dintr-o dat`, Neville se propti \n fa]a ei.
– Crezi c`-mi po]i g`si pe undeva o por]ie din aceast`
excelent` tart` cu fragi? \ntreb` el \ntinzând farfuria goal`.
O privi mai atent.
126 RENÉE SHANN
– Ce se \ntâmpl`, Polly? Ai mâncat prea mul]i fragi? V`d c`

te-ai f`cut verde la fa]`, brusc.
Ea nu auzi continuarea. Fu con[tient` de privirea alarmat`
pe care el i-o arunca, de un bra] care o re]inea... [i totul deveni
negru.
Când deschise ochii, trei fe]e nelini[tite erau aplecate
asupra ei. A lui Christopher, a domni[oarei Brooke [i a Sarei
Lorrimer.
– |[i revine, spuse o voce care i se p`ru incredibil de
\ndep`rtat`.
Vru s` se \ndrepte, dar o pereche de mâini blânde [i ferme
o obligar` s` r`mân` lungit`.
– Este un anim`lu] plin de for]`, spuse Chris, luându-i
pulsul.
– Este vorba \n mod sigur de o mic` insola]ie, declar`
domni[oara Brooke pe un ton senten]ios. Toat` diminea]a
sub acel soare de foc s` culegi fragi... Acum are o min` mai
bun`, când culoarea \i revine \n obraji. Cum te sim]i, copila
mea?
Polly vru s` vorbeasc`, dar avea gâtul \ngrozitor de uscat.
Sara se aplec` asupra ei.
– Vrei o cea[c` de ceai? Bine\n]eles, ce \ntrebare! Revin
imediat.
Ea disp`ru, urmat` de domni[oara Brooke.
– Cred c` o cea[c` de ceai mi-ar face cel mai mare bine [i
mie. Tot acel vin cu fragi mi-a f`cut sete.
Christopher trase un scaun [i se a[ez` la c`p`tâiul tinerei.

O privea, scuturând din cap cu resemnare.
– Ce spaim` ne-ai tras, draga mea Polly! Mai ales doamna
Andrews, care nu v`zuse niciodat` o persoan` le[inând \n fa]a
ei, era \ntoars` pe spate.
– N-am mai le[inat pân` acum, spuse Polly, contrariat`.
– Ei bine, s` nu-]i faci un obicei, r`spunse el cu un zâmbet.
Apoi, tonul lui deveni mai grav.
– Ai fi putut s` te love[ti [i s` te r`ne[ti \n c`dere.
Privirea lui era plin` de solicitudine [i Polly uit`
instantaneu suferin]ele, agonia acestor ultime s`pt`mâni.
– Este vorba chiar de o insola]ie? \ntreb` ea.
– O mic` insola]ie, cum spune domni[oara Brooke. Stai la
umbr` [i la r`coare timp de câteva zile [i nu va r`mâne decât
o vag` amintire. Cum o s` te sim]i mai bine, o s` te conduc
acas`.
– Dar am ma[ina mea [i... m` simt bine acum.
– De când se discut` ordinele medicului? Hai, stai lini[tit`
[i lungit` pân` când \]i sose[te ceaiul. Apoi, m` a[tep]i
cuminte.
El se ridic` [i ie[i.
Un moment mai târziu, era a[ezat` \n Rover-ul doctorului
Marlowe [i rulau \n \ntuneric.
– Nu te nelini[ti pentru ma[ina ta, spuse Christopher. Voi
face \n a[a fel \ncât s-o recuperezi mâine. Din nefericire, nu
voi putea conduce pân` acas` la tine. Am promis doctorului
128 RENÉE SHANN
Andrews s` merg la pescuit cu el. Avem to]i \ntâlnire la [ase

diminea]a. Nu mi-am dat seama c` ar fi a[a devreme când am
promis s` fiu prezent. Dar voi g`si un mijloc pentru ma[ina ta,
promit.
Polly se sim]ea teribil de istovit`. Dar \n acela[i timp,
amabilitatea [i aten]ia cu care o \nconjura Christopher erau
suficiente s` fac` aceast` sear` de neuitat. Se cuib`ri mai bine
pe locul din fa]` [i \nchise ochii, doar o secund`...
Când \i deschise din nou, soseau la Flint House.
– Deja! exclam` ea, uimit`. Trebuie s` fi adormit un
moment.
– |ntr-adev`r. Dar nu te nelini[ti, este normal. Ceea ce ai
nevoie acum, este mult` odihn`. Dac` luni nu te sim]i
\nzdr`venit`, nu vreau s` te v`d la spital. Bine?
O conduse pân` la u[` [i strecur` cheia \n u[` pentru ea.
– Vrei o cafea? spuse Polly.
– Nu \n seara aceasta, Polly. Mai \ntâi, a[ vrea s` urci s` te
culci imediat. Apoi, [i eu trebuie s` m` scol mâine \n zori. E[ti
sigur` c` te sim]i bine?
– Da, da. Mul]umesc. M` simt a[a de prost. Toate aceste
precau]ii pentru un mic le[in.
– Este mai bine s` previi, decât s` vindeci, Polly.
Odihne[te-te bine.
Casa era cufundat` \n \ntuneric.
„Mama trebuie s` fi ie[it“ \[i spuse Polly, \n timp ce aprindea
luminile. Când intr` \n salon, o siluet` \ntins` se ridic`.
– Mam`! Dormeai...
– N-am a]ipit decât câteva minute, r`spunse Jane
cùtându-[i ochelarii printre perne, \nainte de a-i pune pe
vârful nasului.
Polly o privi fix.
– Mam`, ai plâns. Ai ochii ro[ii. S-a \ntâmplat ceva?
– Tot o s` afli mai, devreme sau mai târziu, a[a c` o s`-]i
spun acum.
Jane oft`. P`rea foarte ab`tut`.
– Julie nu va veni \n acest weekend.
– Oh! De ce?
– Pretinde c` nu are suficien]i bani s` ia trenul pân` aici. A
acceptat s` lucreze la Torquai, de fapt! Se pare c` Louise dorea
s` plece \n Sco]ia. M` bucuram atât s-o rev`d. I-a[ fi pl`tit eu
trenul pentru a avea pl`cerea s` ne vedem cu to]ii, cel pu]in
dou` zile.
– Când \ncepe munca la hotel?
– Luni.
– Asta nu-i las` deloc timp s` vin` aici, mam`. Ascult`, nu
este sfâr[itul lumii. |n [ase s`pt`mâni \[i va onora contractul [i
va fi \ncântat` s` vin` s` stea câteva zile cu noi, \nainte de a-[i
relua cursurile l
– a Londra. O s`-mi iau [i eu concediul atunci [i o s` fim
cu to]ii \mpreun`, ca pe vremuri. Ce p`rere ai?
– M` simt deja mai bine. Polly, draga mea, e[ti atât de
pozitiv`... Nu [tiu cum m-a[ descurca f`r` tine.
130 RENÉE SHANN
|n mijlocul nop]ii, un bubuit de tunet sfâ[ie aerul [i ploaia

\ncepu s` bat` \n geamuri. Polly zâmbi \n somnul ei. |n sfâr[it,
un pic de ap` care s` stropeasc` gr`dina uscat`. Readormi
fericit`.
Când se trezi din nou era ora nou` diminea]a [i le[inul din
ziua trecut` \i p`rea o amintire veche. Câmpul din jurul ei
str`lucea de prospe]ime [i r`spândea peste tot un miros
minunat de iarb` umed`.
Polly, \ntr-un elan de energie, sim]i un chef nebun s`
alerge pe peluz`, unde \nc` mai erau pic`turi de ploaie.
Dorin]a de a sim]i prospe]imea acestei dimine]i revigorante,
ca s` [tearg` definitiv c`ldura sufocant` din ajun.
– Polly! strig` Jane care cobor\ \n acest moment. Ai
\nnebunit? S` alergi cu picioarele goale prin iarba ud`! O s`
mori. Vino repede s`-]i iei micul dejun.
– M` simt a[a de bine, mam`. Ca acel arbust de acolo. Ieri,
era pe punctul de a muri [i ast`zi st` ]an]o[ [i mândru.
– Polly, te rog, calmeaz`-te! Parc` ai fi o feti]` care nu a mai
v`zut ploaie \nainte. E[ti cam vesel`, \n diminea]a asta.
– M` simt fericit`. Ca [i cum toat` aceast` ap` m-a cur`]at.
O s` plec de la zero.
{coala de radiografie \[i \ntrerupsese cursurile pentru
vacan]a de var`. Dar dac` lec]iile teoretice erau suspendate
pân` \n septembrie, munca practic` nu lipsea \n spital.
Studen]ii erau deci invita]i, dac` doreau, s`-[i continue
\nv`]`tura. {i Polly avea inten]ia s` se duc` \n serviciul de
radiologie ca de obicei. Via]a ei evolua \n jurul muncii, de

acum \nainte. |i pl`cea aceast` senza]ie a datoriei \mplinite
care o \nso]ea \n fiecare sear`, când p`r`sea cl`direa mare din
c`r`mid`, dup` o zi plin`. {i posibilitatea de a-[i \nv`]a
meseria lâng` un specialist devotat [i competent ca doctorul
Marlowe \i m`rea satisfac]ia.
|n viitor, va \nceta s` se comporte ca o adolescent`
caraghioas`, care se amorezase de profesorul sù. Oh, nu
pretindea s` nege dragostea pe care o sim]ea pentru frumosul
radiolog. Totu[i, aceast` dragoste era f`r` speran]`. El avea
afec]iune pentru ea. De acest lucru era sigur`. Se va mul]umi
cu aceast` prietenie sincer` [i va r`mâne \n umbr` pentru a
\nv`]a tot ce putea de la el pe plan profesional.
Aceast` hot`râre era de departe cea mai satisf`c`toare. |n
acela[i timp, trebuia s` se gândeasc` la Ian. Dragul de Ian. Nu
va [ti poate s-o fac` s` vibreze la sunetul viorii lui, via]a lor
poate nu va fi spumoas` ca [ampania, dar el va fi \ntotdeauna
acolo pentru a o ajuta s` nu-[i piard` echilibrul, sigur [i solid
ca o stânc`.
Dintr-o dat`, un zâmbet larg \i lumin` fa]a. Ce idee
minunat`! De ce nu [i-ar lua ea [i cu Jane câteva zile de
vacan]` s` se duc` s`-l vad` pe Ian la Exeter? Va avea astfel
ocazia s` discute serios despre viitorul lor. {i Jane va putea
s-o viziteze pe Julie. Torquay nu era foarte departe de Exeter.
Telefonul \i \ntrerupse [irul gândurilor. O zbughi pe sc`ri,
dar Jane ajunsese \naintea ei.
132 RENÉE SHANN
– Este Valerie, spuse ea, cu mâna pe microfon. Spune

c` \]i aduce ma[ina. Domnul Vickers [i Hannah vin [i ei. Ce
s` m` fac? Nu am decât dou` cotlete de oaie \n
congelator...
Polly lu` telefonul.
– Valerie?
Aceasta râdea \n hohote de cealalt` parte a firului.
– Am auzit totul! Spune-i lui Jane s` se lini[teasc`. Aducem
noi un co[ de picnic pentru prânz. Este suficient s` hr`ne[ti o
\ntreag` armat`. Vom fi la voi \n jur de o or`.
Valerie ajunse prima la volanul ma[inu]ei lui Polly, urmat`
aproape imediat de Alan \n Land Rover-ul lui, având-o pe
Hannah ca pasager`.
– Privi]i acest \ngera[, exclam` aceasta, ridicând-o \n bra]e.
Parc` ar fi Scufi]a Ro[ie.
– Alan spune c` sem`n cu un c`]elu[, r`spunse feti]a,
solemn`.
Un moment mai târziu, mica trup` mergea prin nisip pân`
la locul recomandat de Polly, suficient de \ndep`rtat de
accesul la plaj`, pentru a ob]ine un pic de lini[te. Marea se
retr`sese [i trebuia s` parcurgi un drum lung: un drum lung
\nainte de a g`si pu]in` ap` pentru a te sc`lda.
– Nu-]i face probleme, spuse Jane micu]ei Hannah. Când o
s` termin`m de mâncat, marea se va ridica suficient pentru a
ne permite s` ne sc`ld`m pu]in.
Copilul zâmbi politicos. P`rea \ndep`rtat`, ciudat de calm`

[i se mul]umea s` se joace cu nisipul pe care-l privea cum i se
strecoar` printre degete.
Ceilal]i, prea ocupa]i s` aranjeze masa \n mijlocul
comentariilor sarcastice ale lui Alan, care ca majoritatea
oamenilor de la ]ar` detesta picnicurile, nu remarcar`
atitudinea ciudat de pasiv` a feti]ei.
Alan fu primul care se nelini[ti de t`cerea ei. Masa
terminându-se, Valerie [i Jane se a[ezaser` pu]in mai
departe, la umbr`. Hannah adormise cu capul pe genunchii
maic`-sii.
– Acest copil nu este bine, spuse el brusc.
Polly, care contempla marea din fa]a ei, \[i \n`l]` capul.
– Hannah?
– Cine altcineva?
Alan o privea cu gravitate [i pentru prima oar`, tân`ra
remarc` intensitatea privirii lui albastre. O privire c`reia nimic
nu-i sc`pa.
– Nu am g`sit-o \n form`, ieri, dar m-am gândit c` era
c`ldura, soarele. Speram s` vorbesc cu Chris ast`zi, dar nu
[tiam c` se duce la pescuit. {i azi diminea]`, p`rea un pic prea
agitat`. Am preferat s` a[tept, \nainte de a vorbi cine [tie ce.
Nu-mi place asta, Polly. Nu-mi place deloc.
Polly se \ncrunt`.
Nu \n]elegea nelini[tea veterinarului. Hannah dormea
lini[tit` la umbra falezei.
134 RENÉE SHANN
– Ce vrei s` spui?
Alan se \ndrept` u[or.
– Pacien]ii mei nu pot s`-mi explice verbal simptomele lor.
Am \nv`]at s` descifrez unele semne pentru a pune
diagnosticele. O observ pe Hannah de zece minute [i \n tot
acest timp, nu a mi[cat nici m`car o singur` dat`.
– Doarme.
Alan scutur` din cap.
– Ai observat un animal tân`r \n timpul somnului? Modul
\n care se mi[c`, cum \i tresar pleoapele. Din când \n când,
scoate mici ]ipete. Nu este mare diferen]` \ntre un copil [i
un animal tân`r. Somnul lui Hannah nu mi se pare foarte
firesc.
– Ai o explica]ie? \ntreb` Polly, din ce \n ce mai
\ngrijorat`.
– Nu [tiu cu adev`rat. Poate s` fie c`ldura sau o ilFec]ie.
Bolile nu sunt rezervate doar iernii, s` [tii.
– Cred c` trebuie s`-i spunem Valeriei.
Ea se apropie cu fa]a grav` de cele dou` femei.
– Valerie, spuse ea cu precau]ie. Crezi c` Hannah sufer` de
c`ldur`?
– Nu cred. Special m-am a[ezat aici, la ad`post de soare.
De ce?
Puse o mân` pe fruntea copilului.
– Este un pic cald`. Ce crezi, Polly?
Tân`ra atinse [i ea fruntea copilului, apoi aprob`.
– Nu cred c` are febr`. Doar c` Alan se \ngrijoreaz` \n

privin]a ei.
Valerie \n]epeni [i ochii i se m`rir`.
– De ce nu mi-a spus nimic?
O ridic` pe Hannah pe genunchi [i-[i apropie fa]a de cea a feti]ei.
– Este cald`! Are febr`! O simt! Oh, Polly!
Alan se ridic` [i se apropie rapid.
– Nu intra \n panic`, Valerie. {tiam cum o s` reac]ionezi.
Din acest motiv nu am vrut s`-]i spun nimic. Poate c` sufer`
de o u[oar` insola]ie, ca Polly. Cred c-ar trebui s` ne
\ntoarcem acas`.
Cu ajutorul lui Jane, Valerie se ridic`, ]inând \nc` strâns
lâng` ea micul trup inert. {i pentru prima dat`, Polly \n]elese
exact ce vrusese s` spun` Alan când vorbise despre somnul
anormal de greu al copilului. Nici strig`tele mamei sale, nici
modul \n care era transportat` \n acea secund`, nu p`reau s`
poat` s-o trezeasc`.
– Am putea s` ne \ntoarcem la Flint House. Hannah s-ar
putea odihni acolo, suger` ea.
– Mul]umesc pentru ofert`, dar ar fi mai bine s` ne
\ntoarcem la Apple Acre, spuse Alan.
Vocea lui era calm`, dar ca [i Polly, se gândea la durerile de
cap de care se plânsese feti]a \n ultima vreme, dar care nu
fuseser` luate \n serios.
Merser` \n t`cere pân` la ma[ini [i Alan \ntinse copilul pe
bancheta din spate de la Land Rover.
Valerie era livid`.
136 RENÉE SHANN
– Polly, te rog, vrei s` ai amabilitatea s` telefonezi la familia

Andrews? Chris poate s-a \ntors de la pescuit. |n acest caz,
spune-i s` vin` imediat acas`.
– Cred c-ar fi mai prudent s` chemi medicul tù curant,
interveni Alan.
|n mai pu]in de zece minute, Polly \[i gara ma[inu]a \n
fa]` la Flint House [i se n`pusti \nùntru, pentru a
telefona.
Jane, cu fa]a grav`, se \ndrept` spre buc`t`rie pentru a
preg`ti ceai.
– Doamna Andrews? Polly Wilcox la aparat.
– Polly! Eram a[a de \ngrijorat` pentru tine. Cum te sim]i?
Am \ncercat s` te sun un pic mai devreme, dar nu a r`spuns
nimeni.
– Doamn` Andrews, doctorul Marlowe este acolo?
– Pescarii s-au \ntors chiar acum, draga mea. To]i trei.
Pleca]i de la ora [ase diminea]a, s-au \ntors cu dou` macrouri
[i doi ]âri minusculi.
La cel`lalt cap`t al firului se auzi un râs amuzat.
– M` rog, ce importan]` are dac` s-au distrat. Sunt radio[i.
Numai c` acum m` cheam` s` le preg`tesc de mâncare.
Fiindc` sunt mor]i de foame, cu atâta aer curat. Eu care
contam s`-i hr`nesc cu fructele muncii lor...
– Doamn` Andrews, pot s` vorbesc cu doctorul Marlowe?
Este foarte urgent, v` rog... o \ntrerupse tân`ra.
Câteva secunde mai târziu, Christopher era la telefon.
– Ce se \ntâmpl`, Polly? Doamna Andrews vorbe[te de o

urgen]`.
– Este Hannah. Ne-am dus s` facem picnic pe plaj`.
Hannah era foarte calm`, nu-i era foame, dar nu mi s-a p`rut
nimic anormal. Alan a fost cel care a dat alerta. Nu-i pl`cea
acel mod pe care-l avea de a dormi atât de profund [i...
– Polly, ce \ncerci s`-mi spui?
Vocea lui era tìoas`, presant`.
– Nu [tiu cum s`-]i explic, Christopher. Nu este nimic
sigur. Suntem doar \ngrijora]i. Alan a dus-o pe Hannah pân`
la ma[in` [i ea n-a mi[cat nici m`car o dat`. Nu s-a sculat.
Chiar când a lungit-o pe bancheta din spate a ma[inii. Este
ciudat, acest mod al ei de a dormi...
– Oh, Dumnezeule! murmur` Christopher. O s`-]i
telefonez, Polly. Vin imediat acolo.
Se scurse o or`, \ncet, interminabil. Polly se \nvârtea pe
lâng` telefon num`rând secundele, minutele. |n cele din
urm`, telefonul sun`.
– Christopher, tu e[ti?
– Nu, Polly, sunt Valerie. Polly, po]i s` ne \ntâlnim la spital?
Polly, mi-e team` s` nu fie ceva foarte serios. Sunt \n biroul lui
Chris. Te rog, vino imediat...
Capitolul 10
Polly travers` \n grab` culoarul lung al spitalului. T`cerea

era amenin]`toare, atmosfera grea [i irespirabil`.
Valerie st`tea \n picioare, \n fa]a ferestrei biroului lui
Christopher. Era livid`, avea cearc`ne mari.
– Mul]umesc c` ai venit, \i spuse ea lui Polly.
– Ce face Hannah? \ntreb` tân`ra.
– Este \n com`! Dumnezeule! {tii c` una dintre
simptomele care apare \n cazul unei tumori a creierului este
coma? Oh, Polly, m` simt atât de inutil`, nu [tiu ce s` fac! Ce
fel de mam` sunt ca s` nu remarc c` fiicei mele nu-i era bine?
Ce-o s` fac? Ce pot s` fac?
Valerie tremura, prad` unei disper`ri care \]i f`cea rù s-o vezi.
Tulburat`, cuprins` de remu[c`ri, mergea \n lung [i-n lat, proferând
invective la adresa ei [i a fratelui sù. El ar fi trebuit s` observe
simptomele mai devreme. |n fond, era medic. {i Alan! De ce
nu-i comunicase b`nuielile lui, \n ajun? De ce nu o avertizase?
– Nu vroia s` te \ngrijoreze, \i explic` Polly.
– {i a[a, uite ce a ie[it!
Se a[ez` \n fotoliul lui Christopher [i-[i puse capul \n
mâini.
– |mi pare rù. Nu-mi da aten]ie. Nu mai [tiu ce spun.
– Poveste[te-mi ce s-a \ntâmplat când v-a]i \ntors la Apple Acre.
– Hannah nu a mi[cat pe tot parcursul drumului. |ncercam
s` m` conving c` are o mic` insola]ie, dar [tiam deja c` era
ceva mai grav. Alan a dus-o pân` \n patul ei, apoi a trebuit s`
absenteze. Era de gard` azi dup`-amiaz` [i avea mai multe
\ntâlniri. I-am telefonat medicului meu [i am r`mas lâng`
patul lui Hannah \n care ea dormea \n continuare. A sosit la
scurt` vreme, urmat aproape imediat de Chris. Ei nu voiau ca
eu s` r`mân \n camer`. |i auzeam vorbind cu voce joas`.
Câteva minute mai târziu, Chris chema o ambulan]`...
Vocea i se frânse.
– {i atunci a \nceput co[marul. Chris a \nceput s`-mi spun`
c` Hannah era \n com` [i c` nu... c` nu trebuia \nl`turat`
posibilitatea unei tumori pe creier. Dac` ai fi v`zut-o, Polly.
Devenise dintr-o dat` palid`. Buzele \i erau albastre, respira]ia
[uier`toare. Am crezut c` era pe cale s` moar`. Nu [tiu ce
m-a apucat \n acel moment, dar brusc, Chris m` scutura
violent, ordonându-mi s`-mi vin \n fire. Nu [tiu exact ce s-a
petrecut dup` aceea. A sosit ambulan]a, am venit aici cu
maximum de vitez` [i au adus-o pe feti]a mea. Chris i-a urmat
[i eu ]i-am telefonat...
|[i plec` fa]a.
140 RENÉE SHANN
– Cine o examineaz`? \ntreb` Polly.

– Chris a insistat s-o fac` el \nsu[i. Nu sunt sigur` c` este o
idee bun`. Mi-e team` s` nu fie insuficient de obiectiv,
diagnosticul s` nu fie precis. Dar pretinde c` prezen]a lui
acolo va face ca toat` lumea s` câ[tige timp. Cred mai ales c`
se simte vinovat. |i pare teribil de rù c` n-a \n]eles mai
devreme c` mica noastr` Hannah era bolnav`. Nu lua \n serios
durerile ei de cap [i nu vroia s` m` nelini[teasc`.
T`cu [i \n camer` se instal` t`cerea. Cele dou` femei
num`rau minutele, prad` unei temeri indescriptibile.
|n cele din urm`, un zgomot familiar r`sun` pe culoar [i
Christopher ap`ru \n u[`. Expresia fe]ei sale era grav`, \ngrijorat`.
– |mi pare bine c` ai putut veni, \i spuse el lui Polly.
Apoi, se \ntoarse spre sora lui.
– Totul este gata pentru arteriografie [i chirurgul neurolog
va fi prezent pentru cazul \n care va trebui s` oper`m. Valerie,
te rog, nu intra \n panic`! Trebuie s` facem fa]` oric`rei
eventualit`]i. Polly, fiindc` e[ti aici, ai accepta s` ne aju]i?
SubT sigur c` Sara va fi \ncântat` s` te aib` lâng` ea pentru a
o secunda.
– Chris, chiar crezi c` este vorba de o tumor`? \ntreb`
Valerie tremurând de groaz`.
– Este o eventualitate pe care nu trebuie s-o \nl`tur`m. Dar
asta nu \nseamn` neap`rat c` este malign`, sau fatal`. Cu
tehnicile chirurgiei moderne, avem toate speran]ele.
Polly i se al`tur` Sarei \n sala de opera]ii. Aceasta se
\mbr`case deja \n ]inuta regulamentar`.
– Nu prea ar`]i rù pentru cineva care a suferit de o

insola]ie, \i spuse ea. Cum te sim]i?
– |n acest moment, nu m` simt prea fericit`.
– Nu, ce chestie \ngrozitoare, nu-i a[a? Ar trebui s` te
gr`be[ti s`-]i pui hainele septice, ceilal]i sunt gata.
U[a dubl` care ducea \n sala de anestezie se deschise [i
brancarda cu Hannah, micu]a p`pu[` palid` [i fragil`, sub
cear[aful imaculat, fu \mpins` pân` la masa de opera]ie.
Christopher [i doctorul Grindley, anestezistul de gard`,
urmau \ndeaproape micul convoi.
Christopher o cùta din ochi pe Polly [i-i f`cu un mic semn
din cap peste mas`. Adesea, se \ntrebase dac` un medic aflat
\n situa]ia teribil` de a trebui s` \ngrijeasc` un apropiat, nu-[i
pierdea o parte din calit`]i. |n cazul doctorului Marlowe,
\ntrebarea era de prisos. Era radiologul care se apropia de
micu]a bolnav`, nu unchiul ei. Valerie gre[ea c` se \ndoia
de el.
Polly \l observ` cu aten]ie când injecta un fluid opac \n artera
carotid` a copilului, lichid care va circula de-a lungul vaselor [i
capilarelor creierului, dezv`luind astfel orice anomalie. To]i
observau \naintarea lichidului pe ecranul monitorului.
Dintr-o dat`, Chris l`s` s`-i scape un strig`t.
– Iat`! Vede]i? O deplasare a vaselor. Chiar un defect pe
partea stâng`. Mul]umescu-]i ]ie Doamne, nu este o tumor`.
Este un hematom, un cheag de sânge!
Nici o secund` nu \ncerc` s`-[i ascund` sentimentele.
Comportamentul sù nu mai era deta[at [i strict profesional.
142 RENÉE SHANN
Ochii lui, deasupra m`[tii, str`luceau de lacrimi re]inute cu

greu. {i Polly trebui s` se ab]in` pentru a nu izbucni \n hohote
de plâns. |mprejurul lor tensiunea sc`zuse, u[urarea era
general`.
Christopher retrase cateterul de la gâtul lui Hannah,
\nainte de a \nchide rana cu grij`. Doar doctorul Marlowe
p`stra t`cerea. Era fericit, dar stresul infernal al acestor ultime
ore era \nc` prea prezent ca s` se poat` destinde instantaneu.
Se apropie de Polly.
– Putem respira cu to]ii, spuse el cu un zâmbet. Dore[ti cu
siguran]` s`-i anun]i vestea cea bun` Valeriei. Spune-i c` n-are
nici un motiv de \ngrijorare. O s` vin [i eu \n câteva minute.
Dar mai \ntâi a[ vrea s` vorbesc cu doctorul Stratton.
Polly credea c` o s-o g`seasc` pe Valerie \n fa]a ferestrei,
privind drept \n fa]a ei. Dar era cu Alan. Se ridicar` amândoi
dintr-o singur` mi[care.
– Dup` cum vezi, nu am putut r`mâne la clinica mea,
spuse el. Am chemat pe cineva s` m` \nlocuiasc` [i am alergat
pân` aici.
Valerie se apropie de ea [i-i lu` mâinile.
– Spune-mi adev`rul. Oricare ar fi, vreau s` cunosc
adev`rul.
– Ve[ti bune, Valerie. De departe nu atât de serioase cum
am crezut la \nceput.
Polly nu [tia \n ce grad prezen]a unui cheag de sânge \n
creierul micu]ei Hannah putea fi considerat` f`r` gravmtate.
A[a c` alese s` r`mân` evaziv`.
– Christopher va fi aici dintr-un minut \ntr-altul

– Slav` Domnului! exclam` Alan, l`sând s`-i scape un oftat
enorm de u[urare. Am \mb`trânit cu cincisprezece ani \n curs
de câteva ore.
Christopher sosi aproape imediat [i se \ndrept` repede
spre sora lui.
– }i-a explicat Polly?
– Spune c` nu este atât de grav precum credeam.
Christopher \[i d`du capul pe spate [i \ncepu s` râd`.
– Draga noastr` Polly este pu]in circumspect`. Precis nu
vroia s` dea prea mari speran]e. Valerie, totul este \n regul`!
Hannah va trebui s` suporte o interven]ie minor`. Este vorba
pur [i simplu de extragerea unui cheag de sânge. Dar nu
exist` tumor`.
Valerie \[i trecu o mân` tremur`toare peste fa]`.
– Care este cauza cheagului? A ap`rut brusc?
– C`zând de pe scrânciob, Hannah s-a lovit la cap. Aceast`
c`dere este singura cauz` a problemei. Acea ran` la tâmpl` a
dus la un \nceput de sângerare care este la originea form`rii
unui cheag de sânge. Care cheag este responsabil de durerile
de cap de care se plângea ea, de aceea mole[eala latent` [i
pân` la urm` coma. Trebuie mai \ntâi s` studiez radiografiile,
\nainte de a determina importan]a v`t`m`rii, dar nu cred c`
este ceva de \ngrijorat. Orice ar fi, domnul Stratton este gata
s` opereze [i i-am promis s` m` \ntorc \n blocul operator.
Doresc neap`rat s` asist la interven]ie.
144 RENÉE SHANN
– Pot s` r`mân la spital? \ntreb` Valerie, insistent`. Vreau

s` fiu al`turi de Hannah când se va trezi.
– Bine\n]eles, draga mea. M` \ns`rcinez eu cu totul.
De cum disp`ru, Alan decret` c` nu mai aveau ce face \n
incinta spitalului, pe moment.
– Hai s` s`rb`torim vestea bun` \n jurul unei cine copioase,
suger` el cu jovialitatea obi[nuit`. Mor de foame, brusc.
Polly invoc` o scuz` pentru a nu li se al`tura. Nu vroia s`-i
deranjeze. Cei doi aveau prea multe de discutat \n particular.
Erau \n dispozi]ie bun` [tiind-o pe feti]` \n afar` de pericol.
Cum ar fi putut s` le strice pl`cerea?
Pretext` c`-i promisese lui Jane s` se \ntoarc` acas` cât de
repede posibil, [i-i privi \ndep`rtându-se, ]inându-se de bra].
Sim]ea urmarea \ncerc`rilor acestei dup`-amiezi. {i \n timp
ce mergea pe culoarul pustiu al serviciului de radiologie,
amintindu-[i \ncordarea [i zumzetul de activitate al acestor
ultime ore, se sim]i ciudat de goal` [i de singur`.
***
Luni diminea]a, Polly lu` drumul spitalului ca de obicei, \n

ciuda protestelor lui Jane care \ncerc`, \n zadar, s-o conving`
c` avea nevoie de o zi de odihn`.
– Dup` insola]ia de vineri [i nelini[tea din weekend, pe
cine ar mira absen]a ta ast`zi? }i s-a spus s` fii atent`.
Mam`, sunt nelini[tit` din cauza lui Hannah. Vreau s` [tiu
dac` interven]ia chirurgical` s-a petrecut cu bine.
– Meri]i un pic de odihn`, Polly. Câteva zile de concediu

]i-ar face cel mai mare bine.
Când a fost asta? Cu patruzeci [i opt de ore mai devreme,
pl`nuia o vacan]` cu mama ei pentru a se duce \n vizit` la Ian.
Oft`. Cum putea p`r`si Norwich dup` tot ce se petrecuse?
Singura ei grij`, pe moment, era s` afle ultimele nout`]i \n
privin]a micu]ei.
Hannah era \n continuare la reanimare [i nimeni nu era
autorizat s-o vad`. De-abia primise acest refuz când ap`ru
Christopher. Acesta zâmbi v`zând-o pe Polly. P`rea foarte
obosit.
– Ve[tile sunt bune, Polly. Era vorba de un cheag de sânge
minuscul. Dac` totul merge a[a cum sper`m, ar trebui s`
mearg` \n salonul sù, mâine. Dac` dore[ti, \]i pot ar`ta
radiografiile. Sunt \n biroul meu.
Deschise un dosar [i lu` negativul pe care-l pusese pe
negatoscop.
– Aici, vezi cheagul? spuse el. Acela[i unde artera cerebral`
a fost deplasat`. Fluidul opac pe care l-am injectat nu a putut
trece peste. De ce, dup` p`rerea ta?
Un blocaj? suger` Polly.
– Exact. Un blocaj [i acolo un hematom, numit [i cheag de
sânge.
P`rea bine dispus \n aceast` diminea]`. {i-i pl`cea s`-l vad`
zâmbind.
– Ce o s` faci acum, când cursurile s-au terminat? \ntreb`
el, punând radiografia la loc \n dosar.
146 RENÉE SHANN
– Oh, \mi r`mân atâtea lucruri de \nv`]at. I-am promis

Sarei s` vin s-o ajut pe cât de des posibil.
– Dac` ai câteva minute, fii dr`gu]` [i du-te s-o vezi pe
Valerie. O vei g`si \n sala de a[teptare. Este \ntr-o dispozi]ie
\ngrozitoare, ast`zi. Gânde[te-te, nu i se permite s` se duc`
s-o vad` pe Hannah.
Acea diminea]` fu ca o repeti]ie a s`pt`mânii care urm`.
Polly \[i \mp`r]ea timpul \ntre mica pacient` care fusese adus`
\n salon de a doua zi, [i maic`-sa. Valerie alerga f`r` \ncetare
\ntre spital [i c`su]a ei, [i pentru c` nu putea sta lâng` fiica ei,
Polly o \nlocuia foarte firesc.
Copilul \[i revenea dup` opera]ie cu o vitez` extraordinar`
[i tot personalul era la picioarele ei.
Ca majoritatea micilor convalescen]i, se plictisea u[or [i
cerea aten]ie. S` stea lungit` astfel \n pat, zile \ntregi, era mai
mult decât putea suporta [i consuma \n ne[tire pove[ti
„inventate din cap“.
– Am folosit toate pove[tile \nmagazinate \n capul meu, \i
spuse Polly \ntr-o diminea]`, când se sim]ea deosebit de
obosit`. N-a mai r`mas nimic \n raioane.
Hannah pufni \n râs.
– Vorbe[ti despre capul tù de parc` ar fi un supermarket.
– Dac` ai auzi tot vacarmul din interior, cu toate cutiile de
conserve care se ciocnesc \ntre ele, bang-bang!
Zâmbetul lui Hannah disp`ru.
– Nu cumva te-ai molipsit de una din blestematele mele
dureri de cap? \ntreb` ea \ngrijorat`.
Polly se aplec` spre feti]` [i-i depuse un s`rut pe vârful nasului.

– Nu, scumpa mea. Nu o s` am nici una din durerile tale
de cap. {i nici tu. S-au dus, au disp`rut pentru totdeauna, s-au
evaporat. Ca prin farmec.
Hannah nu era genul care s` lase o astfel de oportunitate
s` treac`.
– Oh, Polly, te rog, spune-mi povestea unei feti]e care se numea
Hannah [i durerile ei de cap care s-au evaporat ca prin farmec...
Sosirea lui Christopher \i \ntrerupse elanul.
– O s`-]i spun o alt` poveste, spuse el vesel. Aceea a unei
feti]e care se cheam` Hannah [i care, dac` este cuminte [i le
ascult` pe asistente, se va putea duce acas` \ncepând de
mâine. Ce p`rere ai despre aceast` \ntors`tur` a magiei?
Hannah nu era deloc convins`.
– Cine o s` m` mai viziteze, s`-mi aduc` bomboane [i
juc`rii [i s`-mi spun` pove[ti? \ntreb` ea cu o voce
plâng`toare.
Christopher schimb` un zâmbet cu Polly.
– Cred c` aceast` tân`r` persoan` a fost prea r`sf`]at` \n
ultimul timp. Un pic de lini[te acas`, iat` ce \i trebuie. Ah,
uite-o pe Valerie. O s`-i putem anun]a vestea cea bun`.
Un moment mai târziu, Christopher [i Polly mergeau
lini[tit spre serviciul de radiologie.
– |n toat` aceast` poveste r`mâne cel pu]in un aspect
pozitiv. Hannah pare s` se fi descotorisit pentru totdeauna de
frica sa de spitale, remarc` el.
Polly \ncuviin]` cu un semn din cap.
148 RENÉE SHANN
– Cel pu]in a[a se pare.

– De fapt, nu am avut ocazia s`-]i anun] vestea bun`. Am
g`sit \n fine un apartament. La un sfert de or` cu ma[ina de
aici.
– |n ora[?
– Da. |]i aminte[ti de Highbury Mansions? |n acea sâmb`t`
diminea]a când am efectuat vizite la domiciliu? Prima pacient`
se numea domni[oara Daniels. O [tii pe acea b`trânic`
dr`gu]` care locuia cu nepoata ei [i visa s` se instaleze \ntr-un
centru pentru b`trâni. Dorin]a i s-a \mplinit, s-a mutat \ntr-un
pavilion [i apartamentul este de vânzare. M-am dus s`-l vizitez
ieri [i este exact ce cùtam. |nc`peri mari, spa]ioase, plafoane
\nalte, construc]ie solid`. Bine\n]eles c` se impun
moderniz`ri. Am \ntâlnire mâine cu un antreprenor. Dac` voi
avea timp, voi participa voluntar la lucr`ri.
Polly zâmbi. El se ar`ta egal cu sine \nsu[i, om de idei gata
\ntotdeauna s` \nfrunte o nou` provocare.
– {i alt` idee bun` este c` voi lua Apple Acre. O s` i-l
\nchiriez Valeriei, pe moment, fiindc` nu vrea s` aud` de
vânzare. Dar nu disper c` nu o s-o conving. Va fi un mic
refugiu unde s` te po]i ascunde \n timpul weekendului.
Era radios. Ochii \i str`luceau de bucurie.
– Se pare c` pân` la urm` ai tot ce-]i dore[ti, spuse Polly.
La aceste cuvinte, privirea lui Christopher se umbri u[or.
– Nu tot, dar cine se poate lùda c` are tot ce-[i dore[te?
r`spunse el, vis`tor.
Dintr-o dat`, Polly \[i d`du seama de acea teribil`

singur`tate despre care \i vorbiser` Valerie [i mama ei. Dar \n
acela[i timp, se sim]ea exclus`. Ce departe era el...
***
La \ntoarcere, \n acea dup`-amiaz`, g`si casa goal`. Jane

asista la una din reuniunile ei de broderie [i Roger probabil
nu va fi \nainte de \nceperea serii.
Fuseser` primite dou` scrisori. Una de la Ian [i alta de la
Julie, adresat` mamei sale. Polly o puse pe prima \n buzunar
[i pe a doua pe consola de la intrare. Apoi urc` s` se schimbe.
O jum`tate de or` mai târziu, se instala pe pat [i rupea
plicul, mirat` s` simt` con]inutul mai sub]ire ca de obicei. Ian
urma pân` la urm` s` se hot`rasc` s`-i povesteasc` noua lui
via]` la Exeter. Se p`rea, \n ultimul timp, c` scrisorile lui se
f`ceau din ce \n ce mai scurte [i mai evazive.
„Drag` Polly,
Cuvintele care vor urma sunt cele mai grele din care am
scris vreodat`. Am \nceput aceast` scrisoare de multe ori, f`r`
a reu[i s-o termin. Cuvintele \mi lipsesc. A[a c`, cea mai bun`
solu]ie este poate s`-]i anun] [tirea f`r` \nflorituri. Julie [i cu
mine o s` ne c`s`torim. Nu voi \ncerca s` g`sesc scuze pentru
unul sau altul. Ne-am \ndr`gostit, sau mai curând, eu m-am
150 RENÉE SHANN
\ndr`gostit profund de ea când am \nceput s` ne \ntâlnim la

Londra. Eram singur [i bucuros s` petrec momente lungi \n
compania ei. Mai \ntâi, am crezut c` era un gen de
\nlocuitoare. Un mod de a petrece timpul cu tine, indirect,
printr-un intermediar al familiei tale. Apoi, am \n]eles c`
sentimentele mele pentru ea erau mult mai puternice. Când
mi-a m`rturist c` fusese \ntotdeauna \ndr`gostit` de mine, de
la prima \ntâlnire la Flint House, când mi-ai prezentat-o pe
mama ta, nu am mai putut rezista.
Este mult timp de când ar fi trebuit s`-]i \mp`rt`[esc adev`rul.
Am \ncercat \n numeroase rânduri, dar f`r` s` pot pronun]a
cuvintele fatidice. Nu vroiam s` te fac s` suferi, s` te v`d suferind
din vina mea. {i, s` fim cinsti]i, sunt la[. |ngrozitor de la[.
Nu am mai putut \ntârzia lucrurile. Julie este \ns`rcinat`.
Avea inten]ia s` mearg` la Norfolk pentru a te anun]a
personal, dar \n ultimul minut, n-a avut curajul s` \nfrunte o
asemenea \ncercare. Te implor` s-o ier]i. Nu suntem prea
mândri de noi. Singura noastr` scuz` este c` ne iubim.
O scrisoare de la Julie va ajunge la mama ta \n acela[i timp
cu a mea. |i este foarte team` s` nu v` \ntoarce]i cu to]ii
\mpotriva ei. Mai mult ca orice, \i este fric` de o ruptur` \n
sânul familiei“.
Polly nu-[i continu` lectura mai departe. La ce bun? Restul
scrisorii nu era decât o repeti]ie a ceea ce citise. Niciodat`
Polly nu l-ar fi crezut pe logodnicul ei \n stare s` scrie o
scrisoare debordând se sentimente, atât de clar.
– Ar trebui s` fiu satisf`cut`, \[i spuse ea. Este tot ceea
ce-mi doream, \n sinea mea.
Dar nu sim]ea nimic. Era stupefiat`, amor]it`, ca [i cum ar

fi fost cuprins` de o adânc` mole[eal`.
Merse pân` la oglinda ag`]at` pe un perete al camerei [i
privi fix \n adâncul ochilor ei verzi. Era nùcit`, dezorientat`.
– Ar fi trebuit s` b`nuiesc, \[i spuse ea, gândindu-se cu
voce tare. Era evident. Dac` l-a[ fi iubit cu adev`rat, a[ fi
\n]eles mai devreme.
Ce r`sturnare ciudat` a situa]iei. |ncepu s` râd`. Un râs
trist. Nu sim]ea nici o ranchiun`. Poate doar un pic de gelozie.
Ian [i Julie se iubeau. Ea era singur`, incapabil` s` aprind`
pasiunea \n ochii sau \n inima unum b`rbat.
Acest gând fu cel care declan[` \n cele din urm` un torent
de lacrimi.
Auzi un motor de ma[in`, apoi vocea lui Jane.
– Mul]umesc c` m-a]i condus pân` aici, doamn` Arthur.
Sper c` nu v-am f`cut s` pierde]i mult timp.
U[a se trânti, \n hol r`sun` zgomot de pa[i.
– O s`-i las zece minute s` citeasc` [i s` digere scrisoarea
lui Julie, \[i spuse Polly.
Se duse \n baie [i se sp`l` pe fa]`. Apoi cobor\ \n buc`t`rie,
unde mama ei preg`tea o salat` pentru cin`. Jane avea obrajii
ro[ii [i buzele strânse.
– Ai primit o scrisoare de la Ian? \ntreb` ea cu precau]ie.
– Da. Presupun c` a fost pus` la po[t` \n acela[i timp cu
cea a lui Julie. Mam`, cred c` dac` nu \ncetezi s` te mai
\nver[unezi asupra bietei l`ptuci, \n câteva secunde nu va mai
r`mâne nimic din ea.
Jane d`du la o parte restul salatei.
152 RENÉE SHANN
– Tr`d`torii! strig` ea. Cum au putut face un astfel de

lucru? {i aceast` Julie! Ce mic` intrigant`! Totdeauna s`-mi
spun` minciuni sfruntate. „Louise vroia s` mearg` \n Sco]ia,
atunci am acceptat s` muncesc \n Torguay“.
Imita vocea fiicei sale.
– {i \n tot acest timp, avea inten]ia s` mearg` la Torquay
pentru a fi mai aproape de Ian!
– Mam`, o \ntrerupse Polly. Nu putea s` se \mpiedice. |l
iube[te pe Ian. Este mai mult decât pot eu pretinde.
Jane \[i scoase ochelarii [i [i-i [terse automat, \nainte de
a-i pune la loc pe nas. |[i privea fiica, nevenindu-i s` cread`.
– Vrei s` spui c` nu e[ti tulburat` de toat` aceast` poveste?
– Ba da. Sigur. Consider c` ar fi trebuit s` ne spun` mai
devreme. S-ar fi evitat multe \ncurc`turi.
Schi]` umbra unui biet zâmbet.
– Ceea ce ne trebuie acum este un pahar bun de scotch.
Se \ndrept` spre camera de zi, urmat` imediat de maic`-sa.
Oricum, nici uneia nici celeilalte nu-i era prea foame.
– Dar tu, nu sim]i nimic? Vreau s` spun, nu te sim]i lovit`,
umilit` sau disperat`? insist` Jane. Ca s`-]i spun drept, Polly,
nu am crezut niciodat` c` Ian [i cu tine era]i f`cu]i unul
pentru altul. De altfel, am avut ocazia s` vorbesc cu Valerie [i
ea \mp`rt`[ea \n \ntregime punctul meu de vedere. Totu[i,
cum a putut el...? Spune-mi adev`rul, Polly. Nu e[ti un pic
r`nit` \n mândria ta?
Tân`ra cl`tin` din cap.
– A[ min]i dac` ]i-a[ spune contrariul. Nim`nui nu-i place
s` fie aruncat a[a. Dar mam`, a[ fi [i mai ipocrit` dac` l-a[
condamna pe Ian pentru ceea ce face. M-am jucat cu

r`bdarea lui luni \ntregi. Eu sunt cea care amânam mereu
data eventual` a c`s`toriei noastre. |ntr-un fel, eu l-am
aruncat \n bra]ele lui Julie. O dat`, chiar am fost pe punctul
de a o rupe cu el. I-am scris o scrisoare, explicându-i c`
nu-l iubeam suficient...
Polly se \ntrerupse. Nu vroia s` spun` mai mult. Deja,
sim]ea privirea scrut`toare a maic`-sii asupra ei.
– Apoi, m-am r`zgândit. Dar nici un moment nu m-am
gândit la Ian. Nu ac]ionam decât \n raport cu mine \ns`mi.
Când m` gândesc, \mi dau seama c` eram gata s`-l folosesc pe
Ian dac` \mi convenea. Acum, nu cred c` sunt \n pozi]ia s`-l
critic. Bine\n]eles c` sunt r`nit`. Profund r`nit`. Dar nu \n
fundul inimii. Nu asta conteaz` cu adev`rat?
Jane \[i privea paharul, pierdut` \n gânduri.
– Aveam un presentiment ciudat \n privin]a Juliei. Nu eram
\n stare s`-l explic, dar nu aveam \ncredere \n ea. Pot s-o
m`rturisesc ast`zi, nu-mi pl`cea prea mult ideea ca ea s`
mearg` s` lucreze la Torquay. Totu[i, eram departe de a-mi
imagina acest lucru. Sincer, Polly, nu m` pot ar`ta a[a de
m`rinimoas` ca tine. Te asigur c` nu sunt gata s` le iert
aceast` tr`dare infam`.
Polly zâmbi.
– Asta \nseamn` c` nu te vei duce la c`s`toria lor?
Jane se \ndep`rt`, indignat`.
– Bine\n]eles c` nu voi merge la c`s`toria lor. Mai mult, s`
nu se a[tepte la un cadou din partea mea!
154 RENÉE SHANN
– Adic` nu vei tricota nici un costuma[? insist` Polly.

Jane \[i plec` ochii. |nc` nu se gândise la acest aspect al
problemei, a[a cum m`rturisea fa]a ei pe care curgea \ncet o
lacrim` solitar`.
– Oh, Polly, ce poveste \ngrozitoare! Sunt a[a furioas` pe
ei. Dar cum s`-i port pic` acelui mititel nevinovat? Chiar nu
[tiu ce s` fac. Nu vreau s-o pierd pe Julie, bine\n]eles. Mai
mult, nu vreau s` m` sup`r pe Ian. {i nici nu vreau s` v`d
familia noastr` destr`mat`. ... Totu[i, dac` iert, o s` crezi c` te
p`r`sesc [i le ]in partea contra ta.
– Nu spune prostii, mam`. Ca [i cum a[ fi \n stare s` adopt
o atitudine atât de negativ`. Nu mai pu]in ca tine, nu doresc
s` v`d familia noastr` destr`mat`. {tii ce o s` faci? O s`-i
telefonezi imediat lui Julie [i o s`-i urezi toat` fericirea din
lume. Spune-i c`-i transmit ur`rile mele de bine.
Jane se ridic`.
– Domnul s` te binecuvânteze, copila mea, spuse ea cu o
voce plin` de emo]ie.
O strânse pe Polly \n bra]e [i se \ndrept` c`tre telefon.
Capitolul 11
Ploaia \ncepu s-o bat` pe Polly \n fa]`, chiar \n momentul

\n care ajungea la falez`.
Sim]i brusc nevoia imperioas` de a lua aer. Un mers bun.
Iat` ce o va ajuta s`-[i pun` ordine \n idei.
Nu min]ea când afirma c` nu simte nici o furie, nici o
ranchiun` contra surorii ei. Totu[i, preferase s` se
\ndep`rteze din momentul \n care o auzise pe maic`-sa
vorbind cu Julie. Avea \nc` nevoie de timp \nainte de a-i putea
vorbi din nou ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Mai bine s`
lase timpul s` lucreze pentru ele.
Ploaia, violent`, nu dur` decât câteva minute, dar reu[i
s`-i alunge pe to]i turi[ii de pe plaj`. Polly, când ajunse la
\ntinderile vaste de nisip, nu avea drept \nso]itor decât oceanul.
|[i d`du pe spate gluga de la hanorac, \[i scutur` buclele
lungi ro[cate [i st`tu dreapt`, cu fa]a spre primele raze de
soare care reap`rea dintre nori. A[tepta, spera s` vad` un curcubeu.
156 RENÉE SHANN
|n cele din urm`, ap`ru, punte multicolor` traversând

orizontul. {i dintr-o dat`, de cealalt` parte a plajei, \n locul \n
care culorile spectrului p`reau s` prind` r`d`cin`, se deta[`
silueta unui b`rbat.
Mergea spre ea cu pa[i hot`râ]i [i un gând brusc,
inexplicabil, imposibil, dar foarte pl`cut, \i trecu prin minte.
Nu era un vis?
Dar nu. B`rbatul zvelt care se \ndrepta spre ea, cu p`rul
negru u[or ciufulit de vânt, cu fa]a cu b`rbie voluntar` [i o
pereche de ochi cenu[ii...
Era el. El care venea \n \ntâmpinarea ei. El, care \ntr-un fel
sau altul aflase adev`rul \n leg`tur` cu Ian [i Julie...
Se opri la câ]iva pa[i [i o privi fix, lung, ca [i cum \ncerca
s`-i ghiceasc` sentimentele.
– Plângi! exclam` el.
Ea \[i duse mâinile la obraji.
– Nu, este doar ploaia.
– Dar ai plâns... din cauza lui Ian?
La ce bun s` se mai prefac`? Nu venise momentul s` fie
cinstit`?
– Am plâns din cauza tuturor acelor ne\n]elegeri, din cauza
timpului pierdut. Am plâns pentru to]i cei care iubesc din tot
sufletul, f`r` vreo speran]` de a li se r`spunde. Pentru toate
inimile sf`râmate, to]i iubi]ii neferici]i din lume, nu numai
pentru mine...
Se \ntrerupse. Nu spusese totul?
El se apropie [i o prinse u[or de umeri.
– De ce nu mi-ai spus niciodat` asta, \nainte?

– Ca s` râzi de prostia mea?
– Oh, Polly, Polly, draga mea \nc`p`]ânat` mic`! |n]elegi
deci cât de tare te iubesc!
Ea ridic` spre el o privire plin` de ne\ncredere.
– Dar... Fiona... [i cealalt` Marie...
El zâmbi.
– Fiona nu a fost niciodat` decât un intermezzo pl`cut. S-a
g`sit acolo \ntr-un moment \n care m` sim]eam disperat de
singur. Nu a fost vorba de altceva \ntre noi. Este o tân`r`
foarte independent`, s` [tii.
– {i so]ia ta... |n acea sear` când ai cântat la pian, la ea te
gândeai, pentru ea cântai.
– |ntr-adev`r, m` gândeam la ea. |mi spuneam c` mi-a
distrus via]a. Aveam impresia c` niciodat` nu voi mai avea
\ncredere \ntr-o femeie. {i apoi te-am v`zut, a[ezat` acolo,
ochii tì senini [i minunat de cinsti]i sufereau pentru mine...
Plângeam c` nu te \ntâlnisem pe tine \n locul ei.
O trase spre el [i buzele lui \i cùtar` gura, pecetluind cu
un lung s`rut \mplinirea dragostei lor.
– Aici a \nceput totul, spuse el \n cele din urm`. Ziua \n
care am g`sit acel pesc`ru[ muribund. M-am \ndr`gostit la
prima vedere. Imediat, teama [i \ndoiala mi s-au strecurat \n
suflet. Asem`narea cu Marie mi se p`rea o provocare a
destinului. Dar foarte repede, am \n]eles cât de diferite era]i
una de alta. Totul la tine m` \nduio[a. Tu spui \ntotdeauna ce
gânde[ti.
158 RENÉE SHANN
– Te-ai \ndr`gostit [i de \nc`p`]ânarea, furiile [i acel mod

pe care-l am de a trage \ntotdeauna concluzii gre[ite?
El puse un deget pe buzele lui Polly.
– Sst, vorbim despre femeia pe care o iubesc.
– Oh Christopher, de ce nu mi-ai spus nimic? |n tot acest
timp, eram \n agonie. A[ fi alergat spre tine dac` mi-ai fi dat
cea mai mic` speran]`.
– Era imposibil. Nu atâta timp cât apar]ineai altuia. S` iau
femeia unui b`rbat este un lucru de care sunt total incapabil.
{tiu bine ce \nseamn`. Dar apoi, Valerie a \nceput s` fac`
aluzii, explicându-mi c` nu mai aveai deloc ve[ti de la Ian, c`
el se ar`ta din ce \n ce mai ocupat, f`r` ca asta s` te afecteze
câtu[i de pu]in. Atunci am \nceput s` sper c` poate... M`
\ntreb uneori dac` Valerie [i mama ta... nu, este un pic cam
tras de p`r. Crezi c` e au putut da o mân` de ajutor
destinului?
– Cine [tie? Dar ce importan]` mai are, acum? spuse Polly
transportat` de bucurie.
Se ag`]` de bra]ul lui Christopher.
– S` ne \ntoarcem s` le lini[tim imediat.
Merser` câ]iva pa[i, dar Christopher o trase din nou la
pieptul lui, sorbind-o din ochi.
– {tiu c` mai avem multe am`nunte de discutat, dar pot
a[tepta. Eu nu mai pot. Exist` limite ale r`bd`rii unui b`rbat,
Polly. Nimic nu trebuie s` fie mai important decât tu [i cu
mine.
Polly ridic` ochii spre cer. Era total degajat; norii

disp`ruser` [i soarele str`lucea \n toat` splendoarea lui.
– A plecat, spuse ea. Curcubeul a plecat.
– {i tu ai uitat s`-]i pui o dorin]`?
Ea izbucni \n râs [i ridicându-se pe vârfuri \l s`rut`.
– Deloc. De altfel, tocmai mi se realizeaz`.
Sfâr[it

Tratament Pentru Singuratate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tratament Pentru Singuratate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RENÉE SHANN

Luând direc]ia plajei, pentru una dintre acele plimb`ri

redutabil`. Foarte devreme confruntat` cu responsabilit`]i

– Nu este un motiv suficient s`-l maltratezi, ripost` ea. Ce

bru[te [i de nest`vilit. Oh, nu-i purta pic` \n mod special

Cu câ]iva ani \n urm`, lucrase la spital ca secretar`. Era

cu ea. {i fiecare \[i exprimase \ncrederea \n termeni c`lduro[i

– Cel pu]in mai ai inten]ia s` te c`s`tore[ti cu mine? o

– Ce idee minunat`! Tu care ]i-ai dorit \ntotdeauna s`

Cu abilitate, deturnase conversa]ia [i Ian \n]elesese c` era

Flint House se \n`l]a mândr` \n mijlocul unui brâu de

|n cele din urm`, Jane g`sise for]a s` continue s` tr`iasc`.

– |mi pare r`u, mam`. Nu ar fi trebuit s` te tachinez. A

– Bietul de el, murmur` Jane. Tot o pat` de petrol,

– Ce ]i-au g`tit? Un fel de mâncare exotic`?

cuptor de pâine, pe care \l descoperiser` al`turi, le servea

pl`cea s` m` surprind`, s` aib` o idee cu adev`rat romantic`

James Marlow Memorial Hospital era unul dintre cele mai

rural, dar cu accese u[oare fa]` de cel mai apropiat ora[,

Se \ndrept` cu pa[i mari spre intrare [i \ncerc` s` deschid`

– Ai avantaj asupra mea, domni[oar`. |nc` nu-]i cunosc

O strânse pe tân`r` la piept [i-i plas` câte un s`rut c`lduros

|n acela[i moment, u[a se deschise, l`sându-l s` treac` pe

Departamentul razelor X \i ap`rea dintr-o dat` \n alt`

\ntâlneasc` personal pe noul radiolog. Cred c` se obi[nuie[te

– Te rog, intr`, spuse el, schi]ând un zâmbet slab, \nainte

tat`lui ei. Nu se \ndoia câtu[i de pu]in c` prea mult` munc` [i

– Oh? spuse ea, sceptic`. Da?

– |mi pare r`u c` te-am sup`rat, Polly, spuse el trist. Nu am

|nc`perea rezervat` exclusiv radiografiilor pentru copii

Sara f`cea dovad`, fa]` de micu]ii ei pacien]i, de o

Copilul se uit` \n sus [i ]ipetele \[i sporir` intensitatea.

– Ce idee extraordinar`! Cum de nu m-am gândit mai

Polly asculta aceste cuvinte f`r` a \ndr`zni s`-[i cread`

mai atent` la conferin]ele la care vei asista sau [ansele

– Dac` trebuie s` m` lupt cu copiii [i asistenta mea \n

– Ce crezi despre doctorul Meli]`? o \ntreb` unul dintre

– Da, doamn`, [tiu, e[ti irezistibil`. {tii c` furia te face

– Ei bine, am trecut cu bine de prima s`pt`mân`, spuse

perspectiva unui weekend \n familie ca [i vizita lui Ian,

Intrarea de la Flint House era str`juit` de sicomori care

era aglomerat [i nu, nu mi-e foame. Am mâncat un sandvi[ pe

– Ei bine, a fost o idee bun`. A fost foarte mi[cat.

Ian sosi la sfâr[itul dimine]ii, duminic`, \mbr`cat

Dup` mas` cei doi tineri hot`râr` s` se duc` s` se plimbe

Ajungeau la o parte a plajei u[or ap`rat` de vânt de stâncile

Cum \ndr`znea? Apoi, dintr-o dat`, adev`rul \i ap`ru

Primul pacient din a zecea zi de luni era un b`iat de zece

bine cele mai bune locuri de \ntâlnire din regiune. Ai putea

– Vei fi fericit` s` afli c` micul nostru erou nu sufer`

– Ai dreptate, spuse el sec. Poate ar trebui s` evit`m plaja,

Vinerea urm`toare, Polly g`si doar timp s` se \ntoarc` acas`

str`lucea ca spicele de grâu sub soarele verii, tenul \i era u[or

el câteva cuvinte, mul]umind c`lduros tuturor membrilor

Tân`ra strânse o mân` lung` [i proasp`t`, iar Fiona zâmbi

deasupra pr`pastiei. Unii p`r`siser` satul, al]ii fuseser` lua]i

Nu visa. Era chiar sunetul unui clopot, muzic` trist` [i

Jane o trezi a doua zi diminea]`, tr`gând draperiile de la

– Bun` ziua fetelor, salut` el vesel. Polly, ai observat c` la

O or` mai târziu, \mbr`cat` \n blugi, un pulover [i o

– Pe mai târziu. {i nu-]i cheltui to]i banii dac` te hot`r`[ti

Se l`s` o lung` t`cere, pe care Polly nu c`uta s` o \ntrerup`.

Serviciul de radiologie era aproape pustiu \n aceast`