Tratament Pentru Singuratate

RENÉE SHANN
Tratament
pentru
singur`tate
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Luând direc]ia plajei, pentru una dintre acele plimb`ri

lungi [i \nvior`toare care-i pl`ceau atât, Polly nu-[i \nchipuia
c` \n acea zi, un biet pesc`ru[ care agoniza o s`-i schimbe
cursul vie]ii.
Doar câ]iva \ndr`gosti]i de natur` ca ea sau pasiona]i
observatori ai p`s`rilor \nfruntau vântul care m`tura Hacon
Sands, \n aceast` dup`-amiaz` de aprilie. Aerul era rece [i
uscat, cerul de un albastru intens [i Polly, cu fa]a radioas`,
\nainta cu pa[i mari.
|nfofolit` \ntr-un hanorac \mbl`nit, cu picioarele protejate
de cizme, mergea prin nisipul ud, râzând singur` de aceast`
pl`cere solitar` [i s`lbatic`.
Talia ei mic` [i o constitu]ie mai curând ginga[` \i d`deau
o aparen]` de fragilitate \n[el`toare. Atât fizic cât [i psihic,
Polly, a[a cum ar`ta scânteierea p`rului sù ro[u [i verdele
str`lucitor al ochilor, era st`pânit` de o for]` interioar`
6 RENÉE SHANN
redutabil`. Foarte devreme confruntat` cu responsabilit`]i

grele, \[i dezvoltase o personalitate integr`, f`r` ca pentru asta
s`-[i piard` partea optimist` a firii. Era plin` de energie [i
privirea ei de ansamblu putea s` lanseze fulgere de furie [i
aproape imediat s` str`luceasc` de o bucurie aproape
copil`reasc`.
|n aceast` dup`-amiaz` de duminic`, se sim]ea gata s` râd`
de tot [i de orice.
Un pic mai departe, un b`rbat mergea \n direc]ia ei, cu
mâinile adânc \nfundate \n buzunarele hainei [i b`rbia
ascuns` \n guler.
Ajunser` \n dreptul pesc`ru[ului \n acela[i moment [i se
oprir` s` contemple pas`rea imobil` [i acoperit` de petrol brut.
B`rbatul, care era un pic mai aproape, \naint` piciorul [i
\mpinse pesc`ru[ul cu vârful \nc`l]`rii.
Lui Polly i se sui sângele la cap.
– Nu vede]i c` biata fiin]` este pe cale de a muri? strig` ea
plin` de mânie. Face]i ceva s-o ajuta]i \n loc s`-i da]i cu
piciorul.
Ea \ntinse mâna, gata s` ia pas`rea, dar necunoscutul \i
prinse bra]ul [i o opri ferm.
– Prostu]o!
Vocea lui era brutal`.
– Prive[te-i ciocul. Este tìos ca o lam`! O fi acest pesc`ru[
extrem de sl`bit, dar ar putea s`-]i taie \ncheietura mâinii f`r`
nici o greutate.
Polly ignor` avertismentul salutar.
TRATAMENT PENTRU SINGUR~TATE 7
– Nu este un motiv suficient s`-l maltratezi, ripost` ea. Ce

soi de om e[ti ca s` procedezi a[a?
Necunoscutul o cânt`ri o clip` cu ochii cenu[ii \ngusta]i.
– Nu aveam deloc inten]ia s` maltratez aceast` creatur`.
Mi-am luat pur [i simplu precau]ia s-o \ntorc cu vârful
pantofului, ca s` m` asigur c` mai era \n via]`. Am fost deja
atacat de un pesc`ru[ care murea [i nu doresc s` re\nnoiesc
experien]a.
Argumentul era de bun-sim] [i Polly, \ntr-un gest de
mândrie \nciudat`, \[i azvârli capul pe spate.
F`când asta, capi[onul hanoracului \i alunec`,
descoperindu-i p`rul lung [i ro[u \n care vântul n`v`li
imediat, creând \n jurul fe]ei tinerei o coroan` de fl`c`ri vii.
B`rbatul d`du \napoi un pas. P`lise brusc [i privirea lui
cenu[ie tr`da acum o durere aproape insuportabil`. |ntoarse
capul [i parc` nu putea suporta o asemenea viziune.
Tulburat` de violen]a acestei reac]ii [i de intensitatea
privirii, Polly \[i \ndrept` aten]ia asupra pesc`ru[ului.
Tremur` o clip` \nainte de a r`sufla.
– Nu va mai suferi, coment` b`rbatul \ncet. Cu blestematul
`sta de petrol, bietul nu avea nici cea mai mic` [ans`.
Se aplec` pentru a strânge micul trup inert [i Polly \l privi.
|i purta pic`.
– Acum ai curajul s` atingi acest pesc`ru[ inofensiv, fiindc`
este mort.
Cuvintele \i sc`paser` f`r` voie. Nu-[i luase timp s`
reflecteze [i mai pu]in s` analizeze motivele acestei ie[iri
8 RENÉE SHANN
bru[te [i de nest`vilit. Oh, nu-i purta pic` \n mod special

acestui individ f`r` nume! Era mai curând o reac]ie instinctiv`,
un strig`t de mânie \mpotriva responsabililor acestei polu`ri
criminale care f`cuse deja ravagii \n regiune.
Cu câteva s`pt`mâni mai devreme, un petrolier e[uase pe
o stânc`, \n largul lui Hacon Sands [i o parte din \nc`rc`tur`
se r`spândise \n mare.
Imediat, Polly \[i regret` cuvintele pe care le pronun]ase.
Dar, f`r` a-i l`sa timp s` se scuze, necunoscutul se \ntoarse
spre ea.
– Acum dou` sute de ani, femei ca dumneata erau ar`tate
cu degetul [i condamnate ca vr`jitoare. Iat` un obicei
englezesc pe care l-a[ vrea restabilit \n aceast` secund`
precis`.
Apoi \i \ntoarse spatele [i azvârli cadavrul p`s`rii cât mai
departe \n mare.
Polly se \ndep`rt`, ru[inat` \ngrozitor de comportamentul
ei ridicol [i inexplicabil. Meritase aceast` ultim` remarc`. Cum
putuse fi atât de pueril`? Oare ce-i venise? S` se comporte a[a
nu-i era caracteristic.
Scutur` din cap [i alung` incidentul \ntr-un col] al
memoriei, \ncercând s` se concentreze asupra evenimentelor
ce urmau s` vin`.
Mâine va fi o zi mare pentru ea. Prima ei zi de student` \n
serviciul radiologic al spitalului James Marlow Memorial.
O nou` carier` i se deschidea \n fa]`.
Cu câ]iva ani \n urm`, lucrase la spital ca secretar`. Era

\nainte de a fi angajat` de compania de asigur`ri Easternwide.
Dar toat` aceast` epoc` apar]ine de acum trecutului. Pentru
ea, viitorul \nsemna trei ani de munc` practic` [i de studii,
urma]i de un examen care \i va da calificarea sperat`.
Radiograf. Tehnician`, operatoare \n departamentul de
raze X al spitalului, va lucra cu speciali[ti, va asista la
conferin]e [i va studia anatomia, fizica [i fotografia.
Mult timp nu [tiuse, ca majoritatea publicului, diferen]a
dintre meseria de radiograf, cel mai des numit` operator [i cea
de radiolog. Dar \n perioada petrecut` la Memorial Hospital
\n]elesese pân` la urm` subtilitatea. Radiologul este un medic
calificat care a urmat o specializare \n radiologie, \n timp ce
radiograful este tehnicianul care manipuleaz` aparatele cu
raze X, \n scopul ob]inerii imaginilor radioscopice care vor
permite stabilirea unui diagnostic.
James Marlow Memorial Hospital avea trei radiologi [i
Polly fusese trist` s` afle c` unul dintre ei, doctorul Andrews,
se preg`tea s` se pensioneze.
Al`turi de el, ca secretar` temporar`, f`cuse primii pa[i \n
serviciu [i sperase \n secret c` o va ajuta \n deprinderea noii
ei meserii. |n fond, el \i d`duse ideea [i dorin]a de a re\ncepe
o carier` \n aceast` bran[`.
La acea vreme, nu-[i putuse abandona familia [i a se lansa
\n studii. Dar ast`zi, \mprejur`rile erau diferite. Domnul
Denvers, directorul studiilor de radiografie, apoi domni[oara
Brooke, supraveghetoarea [ef` a serviciului, discutaser` mult
10 RENÉE SHANN
cu ea. {i fiecare \[i exprimase \ncrederea \n termeni c`lduro[i

[i \ncurajatori. Nici unul nici altul nu p`ruse s` se formalizeze
de diferen]a de vârst` dintre Polly [i celelalte studente din
primul an. Dimpotriv`, p`reau s` se felicite, convin[i c` o
oarecare maturitate nu putea fi decât \n favoarea sa.
Singura not` fals` \n mijlocul acestui concert de \ncuraj`ri
era Ian, logodnicul ei, care f`cuse pe scepticul.
Polly \[i imagin` privirea lui sumbr` [i gânditoare.
Nu-l mai v`zuse de mai multe s`pt`mâni. Exact din ziua \n
care societatea la care lucra \l trimisese la Londra pentru a
urma un curs de formare a cadrelor.
Cei doi tineri se \ntâlniser` la compania de asigur`ri
Easternwide unde el lucra ca [ef de departament. Foarte
repede, Ian fusese atras de aceast` tân`r` angajat`, proasp`t`
[i vioaie. Logodna fusese anun]at` \n anul precedent [i
proiectau s` se c`s`toreasc` imediat ce Ian ar fi ob]inut
promovarea atât de a[teptat` de director de filial`. Ceea ce nu
putea \ntârzia.
A[a c` el fusese nùcit s` afle c` logodnica lui relua drumul
[colii [i se lansa \n studiul radiografiei, la James Marlow
Memorial Hospital. Polly \[i amintea exact reac]ia lui când \l
anun]ase c` se hot`râse...
– Dar... [i planurile noastre de c`s`torie? exclamase el.
Speram c` le-am putea concretiza \n toamn`, cel mai târziu
prim`vara viitoare.
Polly revedea aerul lui derutat, jignit [i mai presus de toate,
mustr`tor.
– Cel pu]in mai ai inten]ia s` te c`s`tore[ti cu mine? o

\ntrebase el, \n voce sesizându-se \ndoiala.
|ncercase s`-i explice ambi]iile ei distruse de moartea
subit` a tat`lui ei, când avea abia optsprezece ani.
Trecuse bacalaureatul, hot`rât` s` \nceap` studiile de
medicin`. Dar trebuise s` abandoneze acel vis frumos pentru
a se gândi s` câ[tige bani. Urmase un cuvs de secretariat, apoi
un stagiu de trei luni la spital, \nainte de a g`si o slujb` la
aceast` companie de asigur`ri. Când fratele [i sora ei, Roger [i
Julie, terminaser` la rândul lor liceul pentru a continua s`
studieze domeniile pe care [i le aleseser`, sim]ise cum inima i
se strânge la gândul ambi]iilor sale pierdute, sf`râmate. Un
moment, se l`sase prad` descuraj`rii, imaginându-[i c` via]a
ar fi putut fi altfel f`r` decesul tragic al tat`lui ei. Dar foarte
repede, maic`-sa [tiuse s` g`seasc` vorbele care s` o smulg`
din aceast` stare trist` [i negativ`.
– Nu mai plânge pentru trecut. Gânde[te-te la viitor,
gânde[te-te la tine, Polly, o sf`tuise ea. Te-ai sacrificat când
eram la nevoie. Acum, m` pot descurca singur` [i gemenii, de
aici \nainte, sunt suficient de mari [i independen]i s`-[i
asigure propriile nevoi. Este rândul tù s` te ocupi de carier`.
Ce s-a \ntâmplat cu visul tù vechi de a deveni medic?
Polly scuturase trist` din cap.
– Sunt prea b`trân` pentru asta. M` gândeam mai curând
la a m` forma ca asistent radiolog. Studiile nu dureaz` decât
trei ani [i \ntrunesc calificarea cerut`.
Jane Wilcox se bucurase sincer de vestea cea bun`.
12 RENÉE SHANN
– Ce idee minunat`! Tu care ]i-ai dorit \ntotdeauna s`

lucrezi \ntr-un spital! Ce spune Ian?
Fa]a lui Polly se \ntunecase.
– Ca s` spun drept, nu am g`sit curajul s`-i spun \nc`. Este
atât de fericit c` a fost ales pentru acest stagiu al form`rii
cadrelor, la Londra... Nu vreau s`-i stric pl`cerea.
– Polly, parc` nu ai fi logodit` cu adev`rat, s` [tii. |n fond,
Ian nu ]i-a cump`rat nici m`car un inel, remarcase Jane,
doritoare s`-[i lini[teasc` fiica.
|n loc de asta, Polly se \nro[i de indignare.
– Mam`! Suntem logodi]i. {tii bine c` de comun acord
am hot`rât s` nu cump`r`m inel. Ian gândea c` ar fi
preferabil s` economiseasc` ace[ti bani pentru cump`rarea
unei case.
– Era previzibil din partea lui, murmurase simplu Jane.
|n cele din urm`, Ian sfâr[ise prin a se pleca \n fa]a
\nc`p`]ân`rii [i hot`rârii evidente a lui Polly.
– Dar asta nu ne va \mpiedica s` ne c`s`torim, nu-i a[a? Nu
exist` nici o lege care s` interzic` studentelor s` se m`rite cu
logodnicii lor. Sper doar s` nu fiu transferat la o filial` departe
de aici...
Ian era un b`rbat amabil, atent, pe care se putea conta, dar
avea o tendin]` sup`r`toare de a considera lucrurile vie]ii
dintr-un unghi pesimist. Contrari lui Polly, care vedea
\ntotdeauna partea bun` a evenimentelor. {i uneori era
\ncercat` de unele dificult`]i \n suportarea acestei nelini[ti
latente, acestor \ntreb`ri constante.
Cu abilitate, deturnase conversa]ia [i Ian \n]elesese c` era

mai bine s` profite de ultimele momente care \i r`mâneau de
petrecut cu logodnica lui, decât s` alimenteze inutil
polemica. La urma urmei, ea p`rea hot`rât` s`-[i pun` planul
\n aplicare.
***
Flint House se \n`l]a mândr` \n mijlocul unui brâu de

copaci cu câmpuri larg deschise, care se \ntindeau de fiecare
parte cât vedeai cu ochii. Vara, câmpul era galben de grâu. La
aceast` epoc` a anului, era acoperit cu noi ml`di]e verzi,
r`s`rite din p`mântul bogat [i fecund.
Lui Polly \i pl`cea \n mod special aceast` a doua epoc`
unde casa ap`rea brusc, \n cap`tul drumului \ngust. Aceast`
cas` \n care tat`l ei \[i folosise ultimele for]e, \n urm` cu [ase
ani, transformând ceea ce era o veche ferm` neglijat`, \ntr-o
locuin]` splendid`, plin` de farmec [i personalitate. Pentru
familia Wilcox, instalarea la Flint House fusese ca un vis care
se realizase, \n fine. Dup` lipsa de confort [i \ngustimea
locuin]ei lor din Londra, spa]iul pe care-l oeferea aceast` cas`
mare [i natura \nconjur`toare li se p`ruwer` inestimabile. Dar
vai, pl`tiser` un pre] mare [i moartea tat`lui ei \i l`sase
descump`ni]i [i cople[i]i de durere.
14 RENÉE SHANN
|n cele din urm`, Jane g`sise for]a s` continue s` trìasc`.

„S` nu te gânde[ti niciodat` la ce ar fi putut fi dac` lucrurile
s-ar fi petrecut diferit \i spusese ea \ntr-o zi lui Polly. Tat`l tù
nu ar fi vrut s` schimbe cu nimic cursul evenimentelor.
Gânde[te-te la el, de fiecare dat` când prive[ti Flint House“.
Mergând de-a lungul aleii \n acest moment, Polly \[i
imagina cât de mândru ar fi fost tat`l ei v`zând-o c`-[i
realizeaz` \n fine prima ei ambi]ie.
Se strecur` \n cas` prin u[a lateral`, \[i scoase hanoracul [i
cizmele pe care le l`s` \n antreu, apoi deschise u[a salonului.
Maic`-sa, care era a[ezat` pe un cap`t de canapea, tricotând,
o privi pe deasupra ochelarilor.
– Ce mai ]inut`! Este ultima mod`? S` te plimbi cu [osete
de rugby? Ce s-a f`cut cu acea faimoas` feminitate cu care mi
se \mpuie urechile?
– Mam`, [tii bine c` port \ntotdeauna [osetele de rugby ale
lui Robert când \mi pun cizmele. |mi ]in de cald. {i cum
\ndr`zne[ti s`-mi ]ii lec]ii despre feminitate când chiar tu
purtai o minijup` \n ziua c`s`toriei?
Jane izbucni \n râs.
– Tat`l tù era subjugat. |mi spusese c` nu v`zuse
niciodat` ceva mai minuscul. Nu \nceta s`-mi spun` c` p`ream
o fat` de [aisprezece ani.
T`cu, rev`zând brusc imaginea acelui uria[ tandru care cu
atâ]ia ani \n urm` \[i \mp`r]ise via]a cu ea [i a c`rui dispari]ie
prematur` l`sase un gol pe care nimic nu-l putea umple.
Polly se apropie de ea [i o strânse \n bra]e.
– |mi pare rù, mam`. Nu ar fi trebuit s` te tachinez. A

telefonat cineva \n absen]a mea?
Jane \[i scoase ochelarii [i se frec` la ochi. Tricotatul o
obosise.
– Nu, nimeni. Este \nc` prea devreme pentru Ian. El sun`
\ntotdeauna mai târziu dup`-amiaza. }i-e dor de el? Dar
\ncepând de mâine vei fi atât de ocupat` c` nu vei mai avea
timp s` te gânde[ti la altceva \n afara muncii tale.
Polly oft`.
– |n unele momente, m` \ntreb dac` am luat hot`rârea cea
bun`. Sunt mai mult de [ase ani decât nu am mai deschis un
manual [colar. Crezi c` voi avea puterea [i perseveren]a
necesare? Uneori, m` \ndoiesc.
– Bine\n]eles c` vei reu[i, draga mea, exclam` maic`-sa cu
convingere.
|n mintea ei, Polly nu putea decât s` reu[easc` \n tot ce
\ntreprindea.
Afar`, vântul sufla \ncet, infiltrându-se printre trandafirii
c`]`r`tori pe care \i f`cea s` tremure u[or, ridicând vârtejuri
de frunze [i de praf.
– Este pl`cut s` fii la cald \ntr-o zi ca asta, remarc` Jane.
Trebuie s` fie frig pe plaj`. Nu puteai s` te \ntâlne[ti cu mult`
lume.
– Doar un b`rbat, spuse Polly evaziv.
– Un pasionat de p`s`ri?
– |ntr-un fel. Era un pesc`ru[ mort pe plaj` [i l-a aruncat
\n mare.
16 RENÉE SHANN
– Bietul de el, murmur` Jane. Tot o pat` de petrol,

presupun.
– Da, mereu aceea[i poveste.
Polly se ridic`, nedorind s` mai continue conversa]ia.
Imaginea necunoscutului de pe plaj` o urm`rea [i doar faptul
c` \l evoca o f`cea s` se simt` prost.
– M` duc s` preg`tesc ni[te ceai \n timp ce tu arunci câ]iva
bu[teni \n foc. A[a, ne vom putea \nc`lzi toat` seara.
Tocmai intra \n buc`t`rie când telefonul r`sun` \n cas`.
Deschise aparatul fixat \n perete, lâng` u[`.
Era ora [aptesprezece. Precis era Ian.
– Polly, ce faci?
– Fac bine, drag`, fac bine, r`spunse ea ma[inal. Ia te uit`,
aud radio \n spatele tù. Ai reu[it pân` la urm` s`-]i instalezi
un telefon \n camera ta?
Ian râse, u[or jenat.
– Nici o [ans`. Propriet`reasa mea nu va ceda
niciodat`. Nu, te sun din apartamentul surorii tale. Am
trecut pe nea[teptate pentru a spune bun` ziua ei [i
Louisei [i ele au insistat s` r`mân la cin`. Pretind c` au
nevoie de un cobai.
Cunoscând aversiunea declarat` a Juliei pentru viitorul ei
cumnat, Polly deduse imediat c` invita]ia provenea de la
Louise, care era gata s` fac` pe mama cu sufletele singuratice.
Dar se bucur` pentru Ian. S` petreci seara de duminic` \nchis
\ntre patru pere]i nu este o situa]ie de invidiat.
– Ce ]i-au g`tit? Un fel de mâncare exotic`?

– A[a s-ar zice. Un pui cu sos dulce-acri[or [i o tart` cu
brânz` [i castane glasate ca desert. |mi vine ap` \n gur` când
m` gândesc.
Polly zâmbi. Ian nu era un mânc`cios preten]ios [i ideea lui
despre un festin duminical \nsemna o friptur` bun` de vac`
g`tit` engleze[te, cu garnitur` de cartofi la cuptor. Dar p`rea
fericit [i asta conta.
Se l`s` t`cere la cel`lalt cap`t al firului.
– Nu vreau s` mai lungesc telefonul, Polly, spuse el \n cele
din urm`.
– Nu-mi urezi noroc?
– Noroc?
– Ai uitat? Mâine va fi prima mea zi la spital.
– Oh... sigur... sigur... nu, nu am uitat. Noroc, Polly. Vin
acas` \n weekendul viitor. Ne vom vedea atunci.
Polly \nchise, u[or \ncruntat`. Cum putuse s` uite ce
reprezenta aceast` prim` zi de curs, pentru logodnica lui?
Ridic` din umeri. Fusese distras de perspectiva cinei
savuroase care \l a[tepta. Nimic mai mult. Nu era un motiv s`
se formalizeze.
Forfoti un moment \n buc`t`rie [i se \ntoarse \n salon
ducând o tav` cu un ceainic, dou` ce[ti [i câteva sandvi[uri.
|ndep`rtase incidentul \ntr-un col] al memoriei.
Focul trosnea \n [emineul pe care John Wilcox \l cur`]ase
\n \ntregime când se mutaser` \n ferma cea veche. Vechiul
18 RENÉE SHANN
cuptor de pâine, pe care \l descoperiser` al`turi, le servea

s`-[i aranjeze lemnele de foc.
– Era Ian? se interes` Jane.
– Da. Se preg`tea s` \nfulece un pui cu sos dulce-acri[or [i
o tart` cu brânz`. F`r` friptur` englezeasc` pentru el, \n seara
aceasta.
– Dumnezeule! I-a crescut venitul?
– Nu, a trecut pe la Julie [i Louise pe nea[teptate [i ele au
hot`rât s` \ncerce pe el ultima lor re]et` culinar`.
Jane o privi mirat` pe fiic`-sa, dar prefer` s` nu exprime ce
gândea. Polly p`rea \ndep`rtat`, gânditoare.
– Ce se \ntâmpl`, draga mea?
Polly ridic` u[or din umeri.
– {tiu c` Ian nu se sim]ea prea \n largul sù s` vorbeasc`
de fa]` cu Julie [i Louise, dar...
– Dar ce, Polly?
Tân`ra râse, jenat`.
– Nu ar trebui s` m` plâng, nu am ce s`-i repro[ez, dar
este atât de previzibil [i dac` spune c` ne va suna la ora
[aptesprezece, sunt sigur` c` telefonul va suna exact la ora
[aptesprezece [i nici o secund` \n plus sau \n minus. |n
fiecare mar]i primesc o scrisoare pe care o scrie duminic`
diminea]` [i o pune la cutia po[tal` luni, când se duce la
lucru.
– Totul pare foarte logic.
– Mam`, ceea ce vreau s` spun, este c` \ntr-o zi poate a[
dori s`-l v`d f`când un lucru imprevizibil \n \ntregime. Mi-ar
pl`cea s` m` surprind`, s` aib` o idee cu adev`rat romantic`

[i pu]in nebuneasc`.
Jane izbucni \n râs.
– A[ fi foarte interesat` s`-]i v`d mutra dac` \n acest
moment ar n`v`li \n salon, te-ar lua \n bra]e [i ar hot`r\ s`
fug` cu tine. Ai fi furioas` s`-l vezi distrugându-]i toate
planurile frumoase ale carierei. Nu po]i avea totul, Polly.
Tân`ra cl`tin` din cap cu un aer posomorât.
Maic`-sa o privi o clip` cu nelini[te.
– S` [tii c` nu-l vei schimba niciodat`. Crezi c`-l iube[ti
suficient pentru a-i accepta micile defecte?
Evident, r`spunse repede Polly.
Mult prea repede pentru lini[tea mamei sale.
Mai mult ca niciodat`, Jane era fericit` de hot`rârea pe care
o luase fiica sa de a-[i relua studiile prea devreme abandonate.
Va frecventa din nou oameni tineri. Mai ales, va putea s`-[i
consacre toat` energia pentru realizarea acestei formidabile
provoc`ri. Pentru prima oar` dup` ani de zile, urma s` se
consacre propriului ei viitor, \n loc s`-l asigure pe cel al
familiei...
***
James Marlow Memorial Hospital era unul dintre cele mai

recent construite \n aceast` regiune englez` [i amplasamentul
20 RENÉE SHANN
rural, dar cu accese u[oare fa]` de cel mai apropiat ora[,

satisf`cea straturile sociale ale popula]iei din \mprejurimi.
Fusese numit a[a \n onoarea doctorului Marlow, un medic
unanim apreciat \n anii treizeci [i care, la moartea sa, l`sase o
dona]ie generoas` destinat` s` permit` construc]ia unui nou
centru de \ngrijiri a c`rui nevoie se sim]ea acut sim]it` \n
aceast` parte a comitatului Norfolk. Al doilea r`zboi mondial
\ntârziase \nceputul lucr
`rilor, dar de atunci, cel pu]in pentru tân`ra genera]ie,
acea mare cl`dire din c`r`mid` ro[ie f`cea parte integrant`
din peisaj.
Pentru o ma[in` ca Mini a lui Polly, drumul dura \n jur de
o jum`tate de or`. Trebuie spus c`-[i menaja \n mod deosebit
acest automobil minuscul care-[i cunoscuse cei mai buni ani
când tân`ra \l achizi]ionase. Cump`rarea unei ma[ini devenise
repede indispensabil`, odat` cu instalarea lor \n regiune, satul
cel mai apropiat de Flint House nedispunând de nici un
mijloc de transport public.
|n momentul \n care-[i gara ma[inu]a \n parcarea
spitalului, un Rover se strecur` \n partea rezervat` a
medicilor. Un b`rbat brunet, de talie \nalt` ie[i, se aplec`
pentru a lua o geant` de piele [i \nchise portiera cu grij`
\nainte de a-[i plimba privirea cenu[ie prin jur.
Ca [i Polly, doctorul Christopher Marlow se preg`tea s`-[i
petreac` prima zi la Memorial Hospital. {i de[i \[i ascundea
sentimentele, era deosebit de emo]ionat la ideea de a p`trunde
\n aceast` incint` numit` astfel \n cinstea bunicului sù.
Se \ndrept` cu pa[i mari spre intrare [i \ncerc` s` deschid`

nervos u[a care ducea la serviciul de radiologie.
– Trebuie tras [i nu \mpins, se auzi o voce din spate.
Aceast` u[` se deschide spre exterior.
Christopher sim]i cum p`rul i se fac` m`ciuc`. Se \ntoarse
brusc [i se trezi nas \n nas cu tân`ra ro[cat` a c`rei imagine
nu \ncetase s`-l urm`reasc` de la \ntâlnirea lor, pu]in amical`,
din ajun, pe plaja Hacon Sands.
– Dumneata! exclam` el, nevenindu-i s` cread`. Ce naiba
faci aici?
Polly \[i st`pâni un fior de groaz`. Dac` diavolul \n
persoan` s-ar fi materializat \n fa]a ei, n-ar fi sim]it o dorin]`
mai mare de a-[i lua picioarele la spinare.
– Eu... lucrez aici, reu[i ea pân` la urm` s` articuleze. M`
rog, adic`... \ncepând de
ast`zi.
Pe tr`s`turile b`rbatului, care nu o sc`pase din ochi, se
a[ternu stupefac]ia.
– Cel pu]in nu \n serviciul de radiologie?
Polly reflect` intens. El trebuia s` fie noul radiolog care o
s`-l \nlocuiasc` pe doctorul Andrews.
– Sunte]i... Sunte]i doctorul Marlowe? \ntreb` ea cu o voce
mic`.
Christopher Marlowe o privi o clip`, \mp`r]it \ntre
compasiunea pe care i-o inspira jena v`dit` a tinerei [i furia pe
care o sim]ea la vederea acestei fe]e \ncadrat` de bucle
ro[cate.
22 RENÉE SHANN
– Ai avantaj asupra mea, domni[oar`. |nc` nu-]i cunosc

numele. Dar cred c` m` voi fixa foarte repede, dac` vom
ajunge s` lucr`m \mpreun`.
– Sunt student` [i este prima mea zi la spital. Numele meu
este Polly Wilcox.
– Polly? Iat` un prenume destul de rar \n zilele noastre.
Presupun c` este versiunea scurtat` a Pollyannei.
Ea se \nro[i pân` la urechi.
– Nu. Prenumele meu adev`rat este Maria. Polly este un
diminutiv care mi s-a dat \ntotdeauna.
Dar Christopher Marlowe nu o mai asculta.
Ca [i \n ajun, \n momentul \n care vântul descoperise p`rul
ro[u al tinerei, fa]a lui se f`cuse alb` ca varul.
F`cu stânga-mprejur [i Polly auzi, nevenindu-i s` cread`,
ceea ce murmur` el:
– Este imposibil. Nu poate s` mi se \ntâmple de dou` ori.
Este un co[mar.
Capitolul 2
Nimic nu se schimbase.
Dup` o absen]` de trei ani, Polly se a[tepta s` g`seasc`
importante transform`ri \n departamentul de radiologie, dar
cu excep]ia plantei verzi care se dezvoltase considerabil, \n
spatele biroului de la recep]ie, mobilierul, ambian]a, chiar [i
mirosurile erau foarte asem`n`toare cu ceea ce p`strase \n
amintire.
|n schimb, din membrii personalului cu care lucrase \n
scurta ei trecere prin spital, doar doamna Beacon r`m`sese
fidel` la post. Toate celelalte persoane sau p`r`siser` centrul
de \ngrijire, sau se m`ritaser` [i d`duser` na[tere la frumo[i
bebelu[i care le ocupau de acum timpul.
– Ce bucurie s` te v`d \napoi Polly, exclam` doamna
Beacon care, dac` te luai dup` fusta [i bluza pe care le arbora
\n acea zi, nu-[i pierduse gustul aproape exclusiv pentru
compleurile bleumarin [i albe.
24 RENÉE SHANN
O strânse pe tân`r` la piept [i-i plas` câte un s`rut c`lduros

pe fiecare obraz.
– Sunt mândr` s` constat c` te-ai ]inut de cuvânt [i c` visul
tù se va realiza \n cele din urm`. Du-te repede s-o vezi pe
domni[oara Brook. Te a[teapt` \n biroul ei.
Asistenta [ef` a serviciului de radiologie d`du dovad` de
acela[i entuziasm.
– Sunt foarte fericit` s` te [tiu \n fine printre noi. Sunt
sigur` c` te vei ar`ta la \n`l]imea sarcinii [i speran]elor
noastre. {i nu uita niciodat` c` \n ciuda u[oarei diferen]e de
vârst` \ntre tine [i celelalte studente, ai asupra lor avantajul de
a cunoa[te func]ionarea departamentului nostru. Acum, dac`
vrei s` m` urmezi, o s`-]i fac turul diferitelor s`li.
O luar` pe culoarul central [i domni[oara Brooke \mpinse
o prim` u[`.
– Iat` una dintre s`lile de radiologie. Aici, radiologul poate
depista la unii pacien]i probleme cardiologice sau gastro-
intestinale. Polly cl`tin` din cap, vizibil impresionat`.
– Nu te \ngrijora, continu` domni[oara Brooke, o s` te
familiarizezi repede cu toate aparatele [i func]ionarea lor. O s`
te dau \n grija Sarei Lorrimer. |]i aminte[ti de Sara? Acum este
calificat` [i r`spunde de sala rezervat` copiilor.
Tot vorbind, domni[oara Brooke \i ar`t` cum putea fi
\nclinat` masa de examen ca s` poat` fi radiografia]i pacien]ii
sub diverse unghiuri. |n cele din urm`, \i explic` necesitatea
pentru radiologi de a purta anumite bluze care \i protejeaz`
de radia]ii.
|n acela[i moment, u[a se deschise, l`sându-l s` treac` pe

doctorul Redfern, care-l \nlocuia pe doctorul Andrews ca [ef
de serviciu.
– Polly Wilcox! exclam` el cu pl`cere, strângându-i
c`lduros mâna tinerei. |mi amintesc de dumneata, acum,
c`p[or ro[cat. Doctorul Andrews m-a anun]at de sosirea
dumitale, dar nu puteam s` plasez un chip numelui. Bine ai
venit printre noi. Constat c` Brooksy deja te-a pus pe j`ratic.
Sunt sigur c` peste pu]in` vreme nu o s` ne mai putem lipsi
de dumneata. Dar pe moment, mi-e team` c` sunt obligat s`
te expediez. Am o consulta]ie la ora nou` [i jum`tate. Doar
dac`, bine\n]eles, n-ai prefera s` r`mâi cu noi.
Domni[oara Brooke consider` momentul potrivit s`
\ntrerup` acest [uvoi de vorbe. Lucra de ani de zile cu
doctorul Redfern, dar nu putuse niciodat` s` [tie când era
serios [i când glumea.
– Cred c` este preferabil s` ne continu`m vizita prin
serviciu, spuse ea foarte serioas`.
Când ajunser` pe culoar, se aplec` spre Polly.
– Doctorul Redfern nu este dintre cei care ascult` orbe[te
de regulament, \i explic` ea pe un ton confiden]ial.
Era v`dit c` severa domni[oar` Brooke nu se f`cea
niciodat` vinovat` de o astfel de lejeritate.
La sfâr[itul dimine]ii, Polly sim]ea c` bietul ei cap este pe
punctul s` explodeze. |nmagazinase atâtea informa]ii,
termeni noi [i impresii diferite c`-i era team` s` nu poat`
re]ine totul.
26 RENÉE SHANN
Departamentul razelor X \i ap`rea dintr-o dat` \n alt`

lumin`. Era o lume aparte, chiar \n mijlocul spitalului, unde
echipamentul de \nalt` tehnicitate servea, \ntr-un univers de
strâns` interac]iune, nobila [tiin]` a medicinei.
Fiecare dintre s`lile de radiologie avea specificul sù
propriu: radiografie, chirurgie vascular`, encefalografie,
mielografie etc.
Polly sim]ea cum \i zumzìe creierul din cauza
concentr`rii [i spera s` nu uite nici una din terminologiile
indispensabile.
Partea din serviciu rezervat` copiilor se afla la cap`tul
culoarului [i Polly fu \ncântat` s`-[i reg`seasc` o prieten`
excelent`. La vremea când Polly \[i efectuase stagiul de
secretariat la spital, Sara Lorrimer era student` \n anul al
doilea [i, timp de trei luni, legaser` rapid o prietenie. Din
p`cate, munca [i hazardul vie]ii cotidiene le separaser` treptat.
Acum, erau absolut \ncântate s` se reg`seasc` [i s` poat`
munci \mpreun` \n cadrul aceluia[i serviciu.
– Uitasem cât de bine v` \n]elegea]i voi dou`, declar`
domni[oara Brooke. Sara, ]i-o \ncredin]ez pe noua noastr`
student`. }i se va al`tura dup` ce \l va vedea pe domnul
Denvers. {i cred c` [i doctorul Andrews dore[te s`-i
vorbeasc`.
– Doctorul Andrews? Nu a terminat s`pt`mâna trecut`? se
mir` Sara.
– Oficial, a \ncetat s` fac` parte din personalul consultant,
vinerea trecut`. Dar ]inea s` fie prezent ast`zi, ca s`-l
\ntâlneasc` personal pe noul radiolog. Cred c` se obi[nuie[te

greu cu ideea de a p`r`si spitalul definitiv. {tim, pune punct
la treizeci de ani de munc` [i devotament!
Domni[oara Brook \[i punct` remarca oftând adânc. Ea
\ns`[i vedea profilându-se la orizont spectrul inevitabilei
pension`ri.
– L-a]i z`rit pe cel nou?
Asistenta [ef` se \ncrunt` dezaprobatoare. Ce lips` de
respect fa]` de un membru al foartei onorabilei profesiuni
medicale!
– Doctorul Marlow se afl` \n cl`dire de circa o or`, spuse
ea cu emfaz`.
|n timpul acestui schimb de cuvinte, Polly p`strase t`cerea.
Era mi[cat` de interesul pe care p`rea s` i-l poarte doctorul
Andrews [i, odat` terminat interviul ei cu domnul Denver,
merse \n direc]ia biroului vechiului sù patron.
Ajungea la u[` când aceasta se deschise brusc, l`sându-l
treac` pe doctorul Marlow.
El \n`l]` din umeri, v`dit mirat s-o g`seasc` acolo.
– Doreai s` m` vezi?
– ~`... nu, speram.... veneam s`-l v`d pe doctorul Andrews.
|mi pare rù, credeam c` va fi \nc` \n.... \n acest birou.
O voce cu u[or accent sco]ian se auzi din partea cealalt` a u[ii.
– Sunt tot aici, feti]o. Golesc sertarele. Intr`. E[ti persoana
pe care vroiam s-o v`d \nainte de a pleca.
Polly ridic` o privire timid` spre silueta \nalt` care-i bara
trecerea [i acesta f`cu un pas \ntr-o parte.
28 RENÉE SHANN
– Te rog, intr`, spuse el, schi]ând un zâmbet slab, \nainte

de a se \ndep`rta cu pa[i mari [i hot`râ]i.
Polly \l g`si pe doctorul Andrews a[ezat \n acela[i fotoliu,
\n spatele aceluia[i birou, ca alt`dat`. Era rezemat cu
non[alan]` de sp`tarul din piele, destins vizibil, \n largul lui \n
acest mediu familiar pe care trebuia s`-l p`r`seasc`. Totu[i,
privirea lui sclipea de mali]ie ca \ntotdeauna.
– Ce ]i s-a \ntâmplat? \ntreb` el pe un ton fals moroc`nos.
Ultima dat` când te-am v`zut erai o micu]` femeie cu forme
durdulii. Acum, \]i pot vedea claviculele str`pungându-]i bluza
alb`! Sper c` n-ai urmat unul din acele regimuri proste[ti de
sl`bire. Te hr`ne[ti corect?
Polly avu impresia c` se \ntoarce \n timp. Era din nou acea
mic` secretar` stagiar` proasp`t ie[it` din [coala respectiv`,
dactilografiind rapoarte medicale, \n timp ce [eful ei certa una
din studentele de la radiologie fiindc` o g`sea prea slab`.
Doctorul Andrews era un adversar \nfocat al tuturor
regimurilor, mai ales pentru fetele tinere sub dou`zeci de ani,
pe care le considera pr`zi prea u[oare pentru boli grave ca
anorexia.
Polly zâmbi vesel`.
– Cânt`resc greutatea ideal` pentru \n`l]imea mea,
doctore. |n acea vreme, eram chiar prea rotund`. M` simt \n
cea mai bun` form` ast`zi.
– Hmm.
Doctorul Andrews nu p`rea deloc convins. Cuno[tea via]a
lui Polly [i lupta pe care o dusese s`-[i ajute familia, la moartea
tat`lui ei. Nu se \ndoia câtu[i de pu]in c` prea mult` munc` [i

necazurile o consumaser` pu]in câte pu]in \n interior.
Schimb` subiectul.
– Ce crezi despre noul nostru radiolog?
|ntrebarea o lu` pe nepreg`tite [i nu se putu \mpiedica s`
nu ro[easc`.
– Nu... nu m` pot pronun]a \nc`, r`spunse ea jenat`. De
abia \l cunosc pe doctorul Marlow.
– Totu[i, precis ai remarcat c` este b`rbat foarte frumos.
– Da, presupun c` este seduc`tor, pentru cui \i place
genul...
Doctorul Andrews zâmbi, mai pozna[ ca niciodat`.
– Pari \n defensiv`, Polly? |ncerci s`-mi spui c` nu-]i
place?
– Nu! Doar c`... Oh, doctore Andrews, de ce v` pensiona]i
\n momentul \n care am atâta nevoie de dumneavoastr`?
Contam atâta pe ajutorul dumneavoastr`!
B`trânul \[i \ncruci[` bra]ele pe piept. Polly \i oferea cel
mai frumos compliment [i savura fiecare cuvânt, fiecare
sonoritate, cu delectare.
– Ies la pensie fiindc` am atins vârsta statutar` s` cedez
locul unui consultant mai tân`r. Dar vei reu[i foarte bine [i
f`r` mine, Polly. Ai for]a, curajul [i hot`rârea de a duce la
cap`t tot ce \ntreprinzi. |n plus, vei avea un exemplu care va
[ti la fel de bine ca mine s` te ghideze \n primele tale \ncerc`ri
de deprindere a meseriei.
30 RENÉE SHANN
– Oh? spuse ea, sceptic`. Da?

– Doctorul Christopher Marlow, chiar. Te poate \nv`]a mai
bine decât a[ fi putut eu face. Este la curent cu toate nout`]ile
tehnice. Este un avantaj enorm pentru spital. Bine\n]eles, el
sufer` [i de dou` handicapuri. Primul fiind s` poarte numele
bunicului care, \n ochii tuturor a devenit o referin]`. Nu este
o responsabilitate mic`, mai ales pentru un om atât de sensibil
ca el.
Polly a[tepta ca doctorul Andrews s` enun]e al doilea
handicap, dar el se mul]umi s-o priveasc`, pe buze plutindu-i
un zâmbet amuzat. Se vedea c` a[tepta ca ea s`-l \ntrebe. Ceea
ce Polly [i f`cu.
– Care este al doilea handicap?
– Este o partid` excelent`.
– O partid` excelent`? repet` ea, consternat`.
– Polly, e[ti deosebit de lent` \n aceast` diminea]`!
Da, o partid` bun`! Este frumos, bogat, \ncoronat de
succese [i celibatar. Toate femeile din serviciul de
radiologie sub cincizeci de ani o s` se \ndr`gosteasc` de
el! Este fatal!
– Ei bine, pute]i deja num`ra o excep]ie, ripost` Polly
indignat`.
Spera s` g`seasc` \mb`rb`tare [i \ncuraj`ri lâng` specialist
[i el nu f`cea altceva decât s-o tachineze!
Doctorul se ridic` [i f`cu \nconjurul biroului, pentru a veni
\n fa]a ei.
– |mi pare rù c` te-am sup`rat, Polly, spuse el trist. Nu am

putut rezista dorin]ei de a te tachina. Dar te aprinzi prea
repede. |ns` \]i promit s` nu te nec`jesc \n seara festiv` de
desp`r]ire. Vei veni, nu-i a[a?
– Nu sunt invitat` [i nu credeam c` merit o astfel de
onoare. O umil` student` ca mine.
– Student`, poate. |n privin]a umilin]ei, nu sunt prea sigur.
Vei veni! O s`-]i trimit chiar eu invita]ia.
O \nso]i pân` la u[`.
– L`sând gluma la o parte, exist` adev`r \n ceea ce ]i-am
spus, Polly. Doctorul Marlow poate pare rece [i la \nceput un
pic dificil, dar acord`-i [ansa. |n sinea lui, este la fel de
\ngrijorat ca [i tine de \nceperea unei noi vie]i. Nu-l judeca
prea sever.
***
|nc`perea rezervat` exclusiv radiografiilor pentru copii

sem`na cu un magazin de juc`rii. P`pu[i, animale de plu[ [i
alte obiecte erau dispuse ca \ntr-un magazin, \n momentul
Cr`ciunului. Totul era gândit, calculat s`-l distrag` pe copilul
speriat [i s`-l fac` s` uite zgomotele aparatului [i luminile
ciudate pe care le emana.
32 RENÉE SHANN
Sara f`cea dovad`, fa]` de micu]ii ei pacien]i, de o

blânde]e, de un tact [i de o perseveren]` admirabile. Reu[ea
chiar s` le lini[teasc` pe mamele copiilor, adesea mai
nelini[tite decât odrasele lor.
Diminea]a se petrecu f`r` incidente [i Polly nu avu timp o
singur` secund` s` se plictiseasc`.
Dup` masa de prânz, prima pacient` fu o feti]` rotunjoar`
[i pl`cut`, \n vârst` de circa cinci ani, c`reia trebuia s` i se fac`
radiografii la sinusuri. De-abia intrat` \n camer`, ea arunc` o
privire \ncântat` \n jurul ei, vizibil fermecat` de decor. Maic`-sa,
\n schimb, era \ngrozitor de nervoas` [i se uita speriat` spre
aparatul de raxe X. |nainte ca Sara s` fi putut evita, mama
pronun]` cuvintele fatidice.
– Acum, trebuie s`-mi promi]i c` nu strigi, draga mea.
Doamna \]i va face ni[te fotografii cu ma[ina aceea
caraghioas`. Nu ai nici un motiv de team`. Nu ]i se va face nici
un rù.
Polly sim]i c` Sara \[i \n`bu[e o exclama]ie. Era prea târziu.
Aceste cuvinte intraser` \n mintea copilului. |[i \n]epeni
micu]ele picioare \n podea [i refuz` s` se mi[te. Când Sara
\ncerc` s-o ridice, pentru a o pune pe masa de examinare, ea
\ncepu s` uvle.
Nimic nu p`rea s-o poat` calma.
– Fat` rea ce e[ti, dac` nu \ncetezi imediat acest zgomot
\ngrozitor, tavanul o s`-]i cad` \n cap, continu` maic`-sa
neputincioas`.
Copilul se uit` \n sus [i ]ipetele \[i sporir` intensitatea.

– Trebuie neap`rat s-o scoatem pe mam` de aici, \i
murmur` Sara lui Polly, sau nu o s` reu[im niciodat`. O duc
s` bea o cea[c` de ceai. Pân` atunci, \ncearc` s` distragi
aten]ia feti]ei. {i scoate-]i bluza. Ea nu o s` aib` de acum
\ncolo \ncredere \n nimeni \mbr`cat \n alb.
R`mas` singur` cu feti]a care, epui~at`, \ncetase s` urle
[i-[i rec`p`t` r`suflarea, Polly \[i scoase bluza [i o puse \ntr-un
col] \nainte de a strânge mai multe animale de plu[ pe care le
puse toate pe masa de examen.
Apoi, nedând nici o importan]` copilului, \ncepu s` le
vorbeasc` \ncet.
– Bun, acum, o s` v` a[eza]i cumin]i a[a cum [ti]i voi. Hai
ursule]ule, stai drept, [i tu la fel, mam` purcic` [i to]i copila[ii
tì, pune]i-v` la rând. {i girafa [i iepurele la fel. Acum o s` fi]i
fotografia]i cu to]ii, a[a c` zâmbi]i [i p`re]i \ncânta]i. Oh, ce
necaz, nu-i pot a[eza cum trebuie. M`car de m-ar ajuta cineva.
Cu coada ochiului, o v`zu pe feti]` apropiindu-se u[or.
Apoi, sim]i c` o trage de fust`.
– Dac` vrei, le pot ]ine eu pentru tine, spuse o voce mic`
plin` de bun`voin]`.
Polly scutur` din cap f`când pe sceptica.
– Nu cred c`-i po]i ajunge de acolo de unde e[ti.
Urm` o secund` de ezitare.
– A[ putea s` m` a[ez pe mas` cu ei, nu?
Polly arbor` un zâmbet \ncântat.
34 RENÉE SHANN
– Ce idee extraordinar`! Cum de nu m-am gândit mai

devreme? Bine\n]eles, o s` ie[i [i tu \n fotografie, dar nu te
deranjeaz`, nu-i a[a? A[a o s`-]i po]i vedea toate oasele...
– {i oasele ursule]ului [i ale iepurelui [i girafei...
Polly se gândi.
– Nu sunt sigur` ce vom g`si \nùntrul lor. Dar acum sau
niciodat` ar fi momentul, ce crezi? Hopa sus, pe mas`, iat`. {i
acum, ]ine-le bine lâng` tine s` nu cad`. Po]i s` le vorbe[ti,
dac` vrei. Nu le prea place s` stea nemi[cate, dar dac` le spui
o poveste, atunci nu vor mi[ca [i vom putea face o fotografie
foarte bun`. Crezi c` po]i s` le ]ii [i s` le vorbe[ti \n acela[i
timp?
Feti]a cl`tin` din cap cu putere. Era \ncântat` c` fusese
investit` cu o astfel de misiune [i uit` imediat mediul,
aparatele [i toat` lumea din jurul ei
– {tii cum s` te por]i cu copiii, spuse o voce pe care Polly
o recunoscu instantaneu.
Era atât de absorbit` de mica sa pacient`, \ncât nu auzise
u[a deschizându-se [i \nchizându-se discret.
F`cu stânga-mprejur [i se trezi \n fa]a zâmbetului
binevoitor al doctorului Marlowe. Acest zâmbet sincer \l
\ftinerea v`dit. Nu trebuia s` aib` mai mult de treizeci [i doi
sau treizeci [i trei de ani.
– Am \ntâlnit-o pe domni[oara Lorrimer pe culoar [i mi-a
explicat problema. Am trecut s` v`d dac` pot fi de folos, dar
v`d c` nu ai nevoie de mine.
Polly asculta aceste cuvinte f`r` a \ndr`zni s`-[i cread`

urechilor. Ce diferen]` \ntre necunoscutul taciturn de pe plaj`
[i acest medic amabil [i prevenitor.
Cl`tin` din cap ma[inal, \n timp ce el se apropia de aparat,
pentru a-i explica manipularea \n cazul unei radiografii de
sinus. |i arat` cum, odat` razele X impresionând pelicula
sensibil`, caseta con]inând filmul alunec` \ntr-un canal ce
duce \n camera obscur`, unde un tehnician se ocup` de
developare.
Polly asculta aceste explica]ii formulate cu o voce clar` [i
precis`, dar \ntâmpina dificult`]i s` se concentreze din cauza
gândurilor nebune[ti [i f`r` nici o leg`tur` cu radiografierea.
Astfel, realiz` c` ochii doctorului Marlow, când era blând [i
conciliant, erau mai mult alba[tri decât cenu[ii. {i mâinile
lui atât de frumoase, cu degete lungi [i fine, erau cele ale
unui muzician. Cât despre b`rbie, aceasta tr`da o voin]`
ferm`...
– Care este ultima instruc]iune pe care ]i-am dat-o?
Polly se \nro[i pân` la r`d`cina p`rului.
– ~`... instruc]iune? repet` ea cu o voce abia auzit`.
– Asta [i gândeam, nu m` ascul]i.
El p`rea dezam`git.
– |]i explicam c` acel canal este prev`zut cu dou` u[i, una
care se deschide \n aceast` camer`, cealalt` \n camera
obscur`. {i din motive evidente, este imposibil s` deschizi
ambele u[i \n acela[i timp. A[ adùga c`-]i doresc s` fii ceva
36 RENÉE SHANN
mai atent` la conferin]ele la care vei asista sau [ansele

dumitale de a reu[i la examene risc` s` fie reduse la neant.
Cu aceast` ultim` ironie, se r`suci pe c`lcâie [i ie[i.
Polly \l privi \ndep`rtându-se, \nm`rmurit`, dar con[tient`
c`-[i meritase lec]ia. Dar era vina ei c` se pierdea cu firea când
o privea?
Sara veni \n acel moment, reu[ind s-o conving` pe mam`
s` a[tepte pe culoar. Cât despre feti]`, aceasta era ocupat` s`
discute cu juc`riile din plu[, a[a c` nu d`dea nici o aten]ie la
ceea ce se \ntâmpla \n jurul ei. Nici absen]a maic`-sii nu p`ru
s-o perturbe peste m`sur` [i radiografia lateral`, apoi frontal`,
putu s` fie efectuat` f`r` vreun nou incident.
Dar \n momentul când s` dea juc`riile \napoi, lucrurile se
agravar`. Când Sara \i explic` feti]ei c` trebuia s`-i \napoieze
mica familie de animale din plu[, gura copilului \ncepu s`
tremure [i ochii ei alba[tri se umplur` de lacrimi, t`cute de
aceast` dat`.
– Nu pot p`stra m`car un purcelu[? \ntreb` ea cu o voce
rug`toare.
– Las-o s` ia purcelu[ul, murmur` Polly, sincer mi[cat`. O
s`-]i aduc eu altul ca s`-l \nloc
– uie[ti.
Polly, dac` \mpart de fiecare dat`, va trebui s` facem plinul
\n fiecare zi.
– Hai, insist` Polly.
Sara ridic` din umeri.
– Dac` trebuie s` m` lupt cu copiii [i asistenta mea \n

acela[i timp, unde se va ajunge?
Ea \ncuviin]` din cap, râzând. {i Polly ie[i ]inând de mân`
o p`pu[` blond` [i victorioas` care strângea la piept o juc`rie
minuscul` din plu[ roz, ca [i cum ar fi fost vorba de un trofeu
câ[tigat dup` o b`t`lie crâncen`.
|n timpul acestei prime s`pt`mâni, Polly avu des impresia
c` [i ea ducea o b`t`lie. Nu era u[or s` reiei studiile dup` mai
mul]i ani de via]` activ`. |n plus, fa]` de munca practic` pe
care trebuia s-o asigure \n timpul zilei, asista la cursuri [i
studia \n fiecare sear` informa]iile \nmagazinate \n orele
precedente. Era o adev`rat` provocare, dar \i pl`cea sincer
ceea ce f`cea.
Dou` dintre conferin]ele la care asist` fur` prezidate de
doctorul Marlowe. Prima era o introducere \n cursul de
anatomie [i nu pierdu nici un cuvânt, [tiind c` va fi \ntrebat`
mai târziu de c`tre directorul de studii. A doua era o discu]ie
mai mult decât un curs, despre precau]iile [i regulile de
securitate ce trebuie p`strate când se lucreaz` cu raze X.
Polly lua noti]e, dar scrisul stenografiat era pu]in \ngreunat
din cauza lipsei de practic` [i doctorul Marlowe vorbea cu
adev`rat foarte repede. La drept vorbind el f`cea totul cu o
dexteritate ie[it` din comun: mi[c`rile \i erau vioaie, mersul
rapid, ideile nenum`rate. Cuvintele \i ie[eau din gur` \ntr-un
[uvoi continuu [i majoritatea dintre ele erau pierdute \nainte
de a fi putut fi \nregistrate [i transcrise.
38 RENÉE SHANN
– Ce crezi despre doctorul Meli]`? o \ntreb` unul dintre

studen]i, când p`r`seau amfiteatrul, vineri dup`-amiaz`.
– Neville Westley avea aproximativ aceea[i vârst` cu Polly
[i prin unele atitudini, veselia [i u[urin]a de a \nnoda
contacte cu oricine, \i amintea de fratele ei. Neville era
animatorul spitalului, gata s` [u[oteasc` \n momentul cel mai
prost ales [i asta \n ciuda tuturor ridic`rilor din sprâncene [i
observa]iilor cu care \l gratula domni[oara Brooke. Avea [i
mania s` g`seasc` porecle tuturor membrilor personalului
spitalului.
– Presupun c` vrei s` vorbe[ti despre doctorul Marlowe?
Nu g`sesc aceast` porecl` de cel mai bun-gust.
Se ferea s`-l \ncurajeze pe Neville, care din prima zi se
ar`tase foarte curtenitor. El avea reputa]ia unui nimicitor de
inimi [i acest gen de aventuri nu o interesau.
– Ce gânde[ti despre doctorul Vedet`, \n acest caz? A[a
l-au botezat fetele.
– Gândesc c` toate poreclele sunt stupide, ripost` Polly,
pierzându-[i dintr-o dat` sim]ul umorului. Pariez c` [i pentru
mine ai g`sit un nume.
– Dac` accep]i s` cinezi cu mine disear`, \n camera mea
solitar`, o s`-]i spun. Poate chiar a[ putea s`-]i fac o
demonstra]ie.
Polly se \ntoarse brusc.
– E[ti de-a dreptul insuportabil!
Neville f`cu o grimas`, \nainte de a o saluta zeflemitor.
– Da, doamn`, [tiu, e[ti irezistibil`. {tii c` furia te face

]âfnoas` ca [ampania? De asta \mi place s` te tachinez.
– Oh, Neville, de ce nu te hot`r`[ti s` cre[ti? Gânde[te-te la
toate aceste persoane bolnave sau muribunde din jurul nostru
[i \ncearc` s` fii un pic mai responsabil. De ce sim]i nevoia s`
faci mereu pe clovnul?
– Poate pentru a trì mai u[or cu ideea c` suntem
\nconjura]i de persoane bolnave sau muribunde, r`spunse el
\ncet.
Polly sim]i c` i se strânge inima. Ca pentru a-i ar`ta c`
\n]elege, \ntinse mâna [i-i atinse obrazul.
|n acel moment, culoarul se umplu de larm` [i Christopher
Marlowe \i dep`[i, arucându-le o privire care ar`ta c` nu
pierduse nimic din aceast` scen`.
F`r` a-[i putea explica motivul, Polly se sim]i vinovat`.
– Ai planuri pentru acest weekend? \ntreb` Neville.
Fa]a lui Polly se lumin` instantaneu.
– Nu mi-am v`zut logodnicul de s`pt`mâni. De fiecare
dat`, ceva neprev`zut \l \mpiedic` s` p`r`seasc` Londra. Dar
\n acest weekend se \ntoarce la Norfolk, [i va trebui s`-l v`d
duminic`.
– Fericit om, coment` Neville.
{i Polly se \ndep`rt`, cu pas vioi [i gr`bit, f`r` a remarca la
cap`tul culoarului o siluet` \nalt` [i brun` care o urm`rea din
priviri.
Capitolul 3
– Ei bine, am trecut cu bine de prima s`pt`mân`, spuse

Polly, vesel`.
Era a[ezat` \mpreun` cu mama sa \n fa]a unui mic
dejun copios, \n buc`t`ria \nsorit` de la Flint House.
Timpul se \mbun`t`]ise considerabil, \n acest sfâr[it de
lun` de aprilie [i Polly \[i \nlocuise eternele pulovere cu
un tricou lejer.
– Evident, coment` Jane, zâmbind cu mândrie. Tu e[ti o
lupt`toare, Polly. Nimic nu-]i poate rezista. Mai ales
provoc`rile.
Totu[i, Jane cunoscuse momente de \ngrijorare \n cursul
acestei s`pt`mâni, \n timp ce o observa pe fiica ei sculându-se
devreme diminea]a pentru a \nfrunta o nou` zi la spital, [i
\ntorcându-se seara ca s` se \nchid` \n camera ei [i s` studieze
pân` târziu \n noapte. Dar \n aceast` diminea]`, Polly avea
tenul proasp`t [i odihnit dup` o bun` noapte de somn [i
perspectiva unui weekend \n familie ca [i vizita lui Ian,

duminic`, erau suficiente s`-i redea energia [i buna dispozi]ie.
– Nu \n]eleg de ce nu-l vezi pe Ian ast`zi, spuse ea, turnând
cafea fumegând \n cea[ca fiic`-sii. {tia c` familia lui dore[te
s`-l vad` cât mai mult posibil, dar nu cred c` s-ar formaliza
dac` ai trece s`-i spui bun` ziua.
– }i-am explicat`, mam`. O problem` de ultim moment \l
re]ine la birou. Ian nu va ajunge decât spre zece seara. Va veni
deci, mâine diminea]`, cât mai devreme.
Jane cl`tin` din cap.
– Ca [i Julie. De-abia o s-o vedem \n acest weekend.
Petrece seara cu prietena ei Sharon [i sunt invitate mâine nu
[tiu unde.
– Da? exclam` Polly, vizibil dezam`git`.
Sora ei, de când se inwtalase la Londra, p`rea s` evmte
reuniunile familiale [i Polly spera ca, \n timpul acestor dou`
zile s` câ[tige timpul pierdut. Ce p`cat!
Se \ntoarse c`tre maic`-sa.
– Ce planuri ai pentru aceast` diminea]`, mam`?
– Contez s` m` \nchid \n buc`t`rie [i s` fac pr`jituri. Lui
Ian \i plac tartele cu crem` de l`mâie, nu-i a[a? {i voi face [i o
pr`jitur` cu ciocolat` pentru Roger. |i place foarte mult. Ar
trebui s` profi]i de timpul acesta frumos [i s` te \ntinzi la
soare, draga mea.
– Cred c` o s` m` ocup mai curând de peluza din fa]a
casei. Iarba cre[te atât de repede \n acest sezon.
42 RENÉE SHANN
Intrarea de la Flint House era str`juit` de sicomori care

\nfloreau \n timpul perioadei estivale, dar cum \ncepea
toamna, gazonul se acoperea cu un covor gros de frunze.
Polly termin` de strâns frunzele \nainte de a tunde iarba
vastei peluze când un zgomot – de tunet anun]` sosirea
fratelui ei.
Roger intrase pe alee [i se opri \n drepul surorii sale. |[i
scoase casca [i zâmbi.
– Ce
– mai face studenta noastr`?
– Bine. {i agricultorul nostru?
– Moare de foame! Nu mi-am luat \nc` micul dejun. Ai
v`zut-o pe geam`na mea?
– Nu sose[te decât dup`-amiaz` ca s` plece imediat. Dac`
vrei s` m`nânci ceva, te sf`tuiesc s` te gr`be[ti. Mama face pe
cofet`reasa ast`zi [i buc`t`ria nu va \ntârzia s` fie declarat`
zon` interzis`.
Polly \l urm`ri de fratele ei cu privirea, \n timp ce el \[i
\mpingea motocicleta mare, cump`rat` de ocazie. Sem`na a[a
de bine cu tat`l lor. Era fericit` de sosirea lui. Vechea cas` se
\nsufle]ea instantaneu din momentul$\n care tân`rul p`[ea
pragul.
Julie sosi dup`-amiaz`, palid` [i pe fug`.
– Nu te mai \nvârti \n jurul meu de parc` a[ fi o gìn` bolnav`,
spuse ea, u[or iritat` de atitudinea nelini[tit` a mamei sale.
Sunt obosit`, nimic altceva. C`l`toria a fost groaznic`, trenul
era aglomerat [i nu, nu mi-e foame. Am mâncat un sandvi[ pe

drum. M` duc s` m` schimb. M` a[teapt` Sharon.
{i disp`ru pe sc`ri.
Jane [i Polly schimbar` o privire.
– Este \ndr`gostit`, murmur` Jane, scuturând trist` din
cap. Este singura explica]ie. Are o min` proast`, este trist` [i
nu m`nânc` nimic. Aceste semne nu \n[al`.
– Mam`, nu trebuie s` tragi concluzii pripite! Poate c` are
grip`. |n acest moment, exist` un virus \n aer.
– Nu, nu este un virus, este dragoste, repet` Jane cu
convingere. {i este prima oar` când este atât de gr`bit` s-o
reg`seasc` pe Sharon. Cum poate prefera compania ei celei a
propriei sale familii? Cel pu]in sper c` va petrece seara cu noi.
– Mam`, Julie va avea \n curând dou`zeci de ani [i este
obi[nuit` cu oarecare independen]`. Nu po]i pretinde de la ea
s` petreac` sistematic sâmb`t` seara acas`.
– Dar tu stai, ripost` Jane.
Polly cobor\ capul, \n lips` de argumente.
|n acea sear`, a[tept` \ntoarcerea surorii ei ca s` discute un
moment cu ea, cum o f`cea când erau mai mici.
– Vroiam s`-]i mul]umesc c` l-ai invitat pe Ian s` cineze cu
voi, duminica trecut`. Mi-a vorbit mult \n scrisoarea lui. Cred
c` a petrecut o sear` excelent`.
Julie ridic` din umeri, indiferent`.
– Louise a insistat s` r`mân`. Vroia ca el s` guste o nou`
re]et` de buc`t`rie.
44 RENÉE SHANN
– Ei bine, a fost o idee bun`. A fost foarte mi[cat.

Julie \ncepu s`-[i perie p`rul blond [i lung.
– Se pare c` noul tù [ef este deosebit de atr`g`tor.
Doctorul Marlow, a[a este?
Polly \[i ridic` sprâncenele.
– Cine ]i-a spus?
– Jody, sora lui Sharon, este secretara serviciului de
radiologie. Se pare c` toate femeile din spital sunt
\nnebunite. L-ar fi numit doctorul vedet`.
Polly ridic` din umeri.
– Nu este decât o porecl` printre altele. Mai exist` [i
doctorul Meli]`, Bìat frumos, |n]elept etc.
– Poreclele sunt dovada c` este remarcat. Dac` era un
personaj fad [i lipsit de interes, nimeni nu s-ar fi obosit s`-i
g`seasc` una.
Polly o examin` pe sor`-sa cu curiozitate.
– Asta \nseamn` c` tu ]ii la Ian mai mult decât vrei s`
recuno[ti? Dac`-mi aduc bine aminte, i-ai g`sit câteva porecle
deocheate \n trecut.
Spre surprinderea ei, Julie ro[i violent.
– Ce caut` Ian \n toate acestea? ripost` ea r`spicat.
Apoi, f`r` a se mai preocupa de sora ei, se strecur` \n pat
[i stinse veioza.
– Sunt obosit` [i a[ vrea s` dorm acum.
Polly scoase un oftat [i \nchise u[a de la camera surorii
sale. Hot`rât lucru, Julie era foarte prost dispus`.
Ian sosi la sfâr[itul dimine]ii, duminic`, \mbr`cat

impecabil \ntr-un costum bleumarin [i cu o cravat` superb`.
|i oferi un buchet de trandafiri Janei [i o cutie de ciocolat`
logodnicei lui.
– Oh, mul]umesc, Ian, exclam` Jane. Ce frumo[i sunt!
Acum, dac` vrei s` m` scuzi, trebuie s` m` ocup de ultimele
preg`tiri pentru prânz. Roger, serve[te-ne cu un pahar de vin
[i adu-l pe al meu \n buc`t`rie, vrei?
Polly zâmbi, vag jenat` de eforturile evidente ale mamei
sale de a-i l`sa singuri pe Ian [i pe ea. „Cred c` moare de
dorin]a de a m` lua \n bra]e“ se gândi ea.
– Oh, ai L'Observer de azi, spuse Ian, fa]a luminându-i-se
instantaneu. M` la[i s` arunc o privire pe pagina financiar`?
Nu am avut timp s` citesc ziarul \nainte de a veni.
***
Dup` mas` cei doi tineri hot`râr` s` se duc` s` se plimbe

pe plaj`.
Vântul era deosebit de rece [i tìos [i \naintau cu oarecare
greutate, cu capetele plecate. Soarele disp`ruse \n spatele
norilor [i marea c`p`tase aceea[i tent` cenu[ie ca cerul.
– {i s` mai spui c` ieri eram \n gr`din`, cu mânec` scurt`,
spuse Polly. Timpul nu seam`n` deloc de la o zi la alta.
46 RENÉE SHANN
Ajungeau la o parte a plajei u[or ap`rat` de vânt de stâncile

falezei [i tân`ra zâmbea, cu obrajii ro[ii [i cu ochii verzi mai
scânteietori ca niciodat`.
Dintr-o dat`, Ian o atrase spre el [i o s`rut` cu o ardoare
neobi[nuit`.
– Te iubesc, Polly. Te iubesc cu adev`rat.
Polly \l privi o clip`, u[or nedumerit`.
– S-ar zice c` \ncerci s` te convingi singur, spuse ea pentru
a-l tachina.
Ian scutur` din cap, p`rând z`p`cit.
– Polly, s` nu te \ndoie[ti niciodat` de mine. Nu mi-e u[or
s` exprim ceea ce simt, dar... Oh, Polly, e[ti o prieten` atât de
minunat`...
– O prieten`? Asta-i tot ce sunt eu pentru tine? O prieten`?
– Las`-m` s`-]i explic ce reprezin]i pentru mine, spuse el,
atr`gând-o lâng` el [i s`rutând-o cu o \nfl`c`rare [i o violen]`
care o f`cu s` protesteze râzând, \ncercând s` se elibereze.
– Ian! Ce te-a apucat?
Atâta ardoare nu era \n obi[nuin]a logodnicului ei, \n
general foarte pu]in expansiv [i Polly sim]ea mai mult`
disperare decât dragoste adev`rat` \n aceast` pasiune brusc`.
Ridic` spre el ochi mira]i, când o siluet` \n susul falezei \i
atrase aten]ia. Un b`rbat \i spiona printr-un binoclu. Un
b`rbat de talie \nalt` [i cu o hain` tivit` cu blan`.
Ea \[i \n`bu[i o tres`rire de surprindere [i de indignare.
Chritopher Marlowe!
Cum \ndr`znea? Apoi, dintr-o dat`, adev`rul \i ap`ru

lini[titor, rezonabil. Observa p`s`rile [i, f`r` \ndoial` din
neaten]ie, perechea de \ndr`gosti]i care i se ivise \n câmpul
vizual.
– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Ian.
– Oh, nimic important. O clip`, am crezut c` suntem
spiona]i.
Ian zâmbi.
– Cine ar putea s` ne supravegheze? De altfel, ce
importan]` are? Nici o lege nu ne \mpiedic` s` ne s`rut`m la
ad`postul stâncilor.
Vru s-o strâng` din nou \n bra]e, dar ea se eschiv`.
Deasupra lor, silueta sumbr` [i singuratic` disp`ruse. Ea se
\nfior`, prad` unor emo]ii diverse [i contradictorii.
|ncepe s`-mi fie frig, Ian. S` ne \ntoarcem, te rog.
Cina fu rapid` [i t`cut`. Julie nu se \ntorsese [i maic`-sa se
plângea de absen]a ei. Ian vorbi pu]in [i-[i lu` la revedere
rapid, invocând o plecare \n zori a doua zi diminea]`. Polly \l
\nso]i pân` la automobilul pe care-l \mprumutase de la tat`l
lui [i privi cum se \ndep`rteaz` farurile \n noaptea care se l`sa.
|n afar` de interludiul surprinz`tor de pe plaj`, Ian i se
p`ruse \ndep`rtat, absorbit de ceva necazuri, munca lui f`r`
\ndoial`, [i plecarea nu-l tulbura atât cât ar fi trebuit. Ea \ns`[i
p`rea s` aib` mintea aiurea.
„Spitalul bine\n]eles“ \[i spuse ea \nainte de a se \ntoarce
\n cas`.
48 RENÉE SHANN
***
Primul pacient din a zecea zi de luni era un bìat de zece

ani care se preg`tea s` fie supus unei urografii.
– Este vorba de un examen al rinichilor, \i explic` Sara. Se
injecteaz` un lichid special \n ven` pentru a vedea cum
func]ioneaz` rinichii. Se fac mai multe cli[ee care permit
radiografului s` ajung` la un diagnostic precis. Ast`zi, lucr`m
cu doctorul Marlowe.
|n acela[i moment, intr` o infirmier` \n sala de radiografie,
\mpingând un scaun rulant \n care st`tea Timothy Barnes,
vizibil nelini[tit.
Aproape imediat \[i f`cu intrarea doctorul Marlowe. Le
salut` pe Sara [i pe Polly cu un semn din cap amabil [i se
\ndrept` spre tân`rul pacient, un zâmbet lini[titor \ndulcindu-i
tr`s`turile fe]ei, \n general auster.
– Bun` ziua, tinere, cum te sim]i \n aceast` diminea]`?
– Bine, r`spunse copilul f`r` prea mare convingere.
– Tocmai am vorbit cu tat`l tù, spuse medicul,
conversând cu relaxare. Spunea c` e[ti pasionat de p`s`ri [i c`
apar]ii unei Societ`]i de tineri ornitologi. Eu \nsumi, ador s`
petrec momente lungi privindu-le cum zboar`, dar de-abia am
venit \n aceast` parte a Nortfolkului [i nu cunosc \nc` prea
bine cele mai bune locuri de \ntâlnire din regiune. Ai putea

s`-mi dai câteva sfaturi?
Fa]a lui Tim se lumin` imperceptibil. Pe m`sur` ce vorbea,
\nfl`c`rându-se la evocarea lungilor ore petrecute pe malul
m`rii, s` supravegheze apari]ia unei specii, rezervele p`reau
s`-l p`r`seasc` [i de-abia reac]ion` când doctorul Marlowe \i
vâr\ seringa hipodermic` \n vena bra]ului.
– Gata, murmur` Chritopher, cum copilul se crispa
u[or. Pariez c` nu ai sim]it nimic, adùg` el f`cându-i cu
ochiul.
Copilul scutur` din cap. Toat` nelini[tea \i disp`ruse din
privire [i urm`rea toate mi[c`rile radiologului cu aten]ie [i
\ncredere total`.
– Deodat`, f`cu o grimas`.
M` furnic` peste tot, strig` el! Mi-este foarte cald!
Doctorul Marlowe \i lu` pulsul.
– Totul este \n regul`, nu te \ngrijora. Este vorba doar de o
mic` reac]ie la serul pe care ]i l-am injectat. Imediat, o s`
\nceap` s`-]i fie foarte sete [i când totul se va termina, vei
putea bea un pahar mare de suc de portocale. Pe moment, stai
lungit lini[tit, ca aceste dou` doamne s` se ocupe de tine [i
s`-]i fotografieze rinichii. A[a, vom putea vedea care este
problema.
Un pic mai târziu, când Polly se \ntorcea de la sala
radiografiilor cu bra]ele \nc`rcate de cli[ee, se \ncruci[` din
nou cu doctorul Marlowe.
50 RENÉE SHANN
– Vei fi fericit` s` afli c` micul nostru erou nu sufer`

decât de un mic calcul renal f`r` gravitate, \i spuse el
tinerei.
Polly se opri, un pic mirat` de acest ton c`lduros, chiar
prietenesc.
– Este o veste minunat`, bâigui ea sincer u[urat` pentru
bìe]el, dar nefiind \n stare, ca de fiecare dat` când se afla \n
prezen]a medicului, s` se comporte firesc.
– E[ti perfect` \n aceast` diminea]`, adùg` el. Eficace [i
competent`.
– Mul]umesc, spuse ea \ntr-un murmur.
El \[i limpezi vocea.
– }ineam [i s` precizez un mic am`nunt stânjenitor.
Contrar aparen]elor, nu te spionam, ieri dup`-amiaz`. Mi s-a
vorbit despre cumburi de rândunele de mare, \n aceast` parte,
[i speram s` z`resc câteva.
Polly se \nro[i pân` la urechi.
Dar de ce s` abordeze acest subiect? Ar fi fost mai bine s`
uite incidentul. Ea \ncerc` s` ias` din aceast` situa]ie printr-un
artificiu.
– Hacon Sands nu pare hot`rât s` ne favorizeze \ntâlnirile.
Mai \ntâi un pesc`ru[ care moare la picioarele noastre, apoi
rândunelele de mare care refuz` s` ias` din cuib când sunt
a[teptate...
Se \ntrerupse.
Fa]a doctorului Marlowe se \n`sprise.
– Ai dreptate, spuse el sec. Poate ar trebui s` evit`m plaja,

pe viitor.
– Nu conta]i pe mine s` renun] la plimb`rile mele
preferate! ripost` spontan Polly.
– |n acest caz, voi face \n a[a fel s` nu m` mai duc acolo,
dorind s` nu-]i stric toate duminicile.
Cu acestea, \[i continu` drumul [i Polly \l privi
\ndep`rtându-se, descump`nit`.
Era un mod ocolit de a-i spune c` ar fi mai bine, pentru ei,
s` nu se \ntâlneasc` prea des \n viitor?
Ochii i se umplur` de lacrimi.
Ca uleiul [i apa – erau incompatibili. Uleiul [i apa! Mai
curând, focul [i ghea]a.
Capitolul 4
Vinerea urm`toare, Polly g`si doar timp s` se \ntoarc` acas`

pentru a se schimba, \nainte de a se \ntoarce la spital, pentru
a asista la mica s`rb`torire organizat` \n onoarea doctorului
Andrews, cu ocazia plec`rii sale la pensie.
|mbr`case o bluz` de m`tase brodat` pe care maic`-sa i-o
confec]ionase pentru Cr`ciunul precedent [i o fust` neagr` cu
tìetur` clasic` [i irepro[abil`.
Când intr` \n holul de recep]ie, fu \ntâmpinat` de un
zgomot vesel. Doctorul Andrews, radios, st`tea \n picioare \n
mijlocul unui cerc de prieteni, so]ia lui lâng` el, fermec`toare
[i discret` ca de obicei. Bufetul era plin de mânc`ruri
savuroase [i to]i convivii circulau de la unul la altul cu un
pahar de vin \n mân`.
Polly arunc` o privire \n jur, \n cùtarea fe]elor familiare [i
imediat \l z`ri pe doctorul Marlowe care se apleca spre o
tân`r` \ncânt`toare. Ea p`rea turnat` \n aur. P`rul ei blond
str`lucea ca spicele de grâu sub soarele verii, tenul \i era u[or

auriu [i rochia extrem de ajustat` pe trup, scânteia \n mii de
focuri.
Dintr-o dat`, Polly sim]i o senza]ie nepl`cut` la nivelul
pieptului. O senza]ie sfâ[ietoare care \i perturba respira]ia,
f`cea s`-i bat` inima mai tare, mai repede.
Era geloas`!
Imposibil! |n via]a ei nu se l`sase prad` unui sentiment atât
de inutil [i de meschin. Atunci de ce, subit, nu mai putea
suporta ca un b`rbat, aproape un necunoscut, s` se uite la alt`
femeie \n afar` de ea? |nnebunea? Gelozia deriv` fatal din
dragoste. Or, ea nu era \ndr`gostit` de doctorul Marlowe!
Se sim]i brusc minuscul`, ridicol`, singur` [i dezorientat`.
Ce proast` era! Incon[tient, se preg`tise, se \mpopo]onase,
doritoare s` plac`, s` atrag` aten]ia frumosului radiolog. {i el
sosea la bra]ul unei femei str`lucind de frumuse]e.
– Ce faci ascuns` \n acest col] ca o r`]u[c`?
Neville, cu un pahar de vin alb \n fiecare mân`, se
strecurase \n spatele ei f`r` a se face remarcat.
– Nu m` ascund, observ [i reflectez, replic` ea cât mai
natural posibil. Unull din acele pahare este pentru mine?
El \ncuviin]` cu un semn din cap.
– O s` \nceap` discursurile peste câteva minute. M-am
gândit c` poate ]i-ar fi sete.
– Excelent` idee.
Discursurile fur` scurte [i f`r` \nflorituri, to]i urându-i
numai bine doctorului Andrews. Invitatul de onoare spuse [i
54 RENÉE SHANN
el câteva cuvinte, mul]umind c`lduros tuturor membrilor

personalului spitalicesc [i promi]ând s` revin` des.
– Numai ca s` scap de corvoada sp`latului vaselor,
conchise el \n mijlocul hohotelor de râs.
Izbucnir` aplauze [i invita]ii se \ndreptar` c`tre bufet.
– Vii? \i propuse Neville, croindu-[i drum prin mijlocul
invita]ilor, pân` la masa bine garnisit`.
– Cine este tân`ra femeie \n compania doctorului
Marlowe? \l \ntreb` Polly, urmându-l \ndeaproape.
– E[ti singura din aceast` \nc`pere care nu a cunoscut-o pe
Fiona Young. Este pe coperta tuturor revistelor de mod`. Este
la Norwich \n acest moment, pentru a turna o reclam`. M`
\ntreb cum domnul nostru doctor Vedet` a cunoscut-o.
Nostim, n-a[ fi putut crede c` ar interesa-o acest gen de
b`rbat. Tu ce crezi?
– Nu [tiu, nu o cunosc, r`spunse ea evaziv.
Câteva secunde mai târziu, Neville disp`ru \n cohorta
vesel` care se agita \n jurul bufetului [i Polly a[tept`, un pic la
o parte, ca invita]ii s` se disperseze treptat, discutând cu
farfuriile \n mân`.
Dintr-o dat`, arome insistente de Chanel 5 o \nv`luir` ca
un mantou. Instinctiv, se \ntoarse... ca s` se trezeasc` \n fa]a
doctorului Marlowe [i a \ncânt`toarei lui \nso]itoare.
Polly, spuse acesta, a[ vrea s` ]i-o prezint pe prietena mea
Fiona Young. Fiona, ea este Polly Wilcox, una dintre
studentele noastre.
Tân`ra strânse o mân` lung` [i proasp`t`, iar Fiona zâmbi

cu c`ldur` – sau condescenden]`?
– Sunt \ncântat` s` v` cunosc, spuse ea cu o voce dulce pe
care Polly o asimil` imediat cu ciocolata cald`.
Ochii ei alba[tri erau sublinia]i admirabil de gene dese [i
negre, [i „false“ gândi Polly, prea pu]in caritabil`.
– V` admir bluza de la \nceputul seratei. Este o adev`rat`
minun`]ie, continu` Fiona.
– Mama mi-a lucrat-o, murmur` Polly din vârful buzelor.
– |ntr-adev`r? Ce munc` admirabil`!
Sim]ind c` i se face grea]`, Polly se scuz` repede \nainte de
a merge spre ie[ire. Nu f`cuse decât câ]iva pa[i când auzi pe
tân`ra manechin spunându-i doctorului Marlowe:
– Ce micu]` \ncânt`toare, nu-i a[a Chris? Te ador`, [tii? Ai
observat privirile pe care ]i le arunc`? Sper c` nu i-ai sf`râmat
inima?
Polly alerg` f`r` oprire pân` la ma[inu]a ei Mini, garat`
cuminte \n parcarea spitalului. F`r` s` mai r`sufle, se strecur`
\n dosul volanului [i demar`, rulând \n noapte pân` la faleza
care domina Hacon Sands.
Acolo, opri mototul [i ie[i \n vânt, oferindu-[i fa]a brizei.
Cu un secol \n urm`, \n locul unde se oprise, se afla un
minuscul sat de pescari. Nu mai r`m`sese nimic, cu excep]ia
unui mic col] de cimitir.
Pe m`sur` ce trecuser` anii, eroziunea atacase faleza pân`
când satul, alt`dat` a[ezat pe p`mânt, se afla coco]at periculos
56 RENÉE SHANN
deasupra pr`pastiei. Unii p`r`siser` satul, al]ii fuseser` lua]i

de o furtun` violent` care distrugea casele. Singurul vestigiu
din aceast` a[ezare pitoreasc`, un mormânt de piatr` se \n`l]a
nemi[cat, insolit, etern, ale c`rui inscrip]ii fuseser` [terse de
timpul, sarea [i vântul marin.
Legenda, \n ]inut, spunea c` orice suflet muritor care
pronun]` o rug`minte \n fa]a mormântului misterios \[i vede
dorin]a \ndeplinit` [i \n acela[i moment r`sun` clopotul
bisericii din sat, \nghi]it` de furtun`.
Polly st`tea \n picioare \n noapte. Cuvintele Fionei Young
\nc` \i r`sunau \n minte [i se st`pânea s` nu-[i urle furia,
mânia [i frustrarea.
Era posibil ca ochii ei s`-i tr`deze sentimentele de care \nc`
nu era con[tient`? Se spune c` ochii reflect` sufletul. Era
\ndr`gostit` de doctorul Marlowe? Dac` era a[a, cum s-ar mai
putea vreodat` \ntoarce \n spital? Cum ar suporta s`-l revad`
din nou?
Scutur` din cap, descurajat`.
– Te rog, murmur` ea, te rog d`-mi for]a s`-l privesc \n fa]`
[i s` nu-mi pese de ce va gândi.
Se \nfior`. |n graba ei, uitase s`-[i mantoul pe care mama
ei i-l \mprumutase ca s` se asorteze cu bluza [i fusta. {i dintr-o
dat`, mu[c`tura vântului i se p`ru de nesuportat. Se duse s`
se ad`posteasc` \n ma[in` când un zgomot ciudat \i atrase
aten]ia.
Dang`nul \ndep`rtat al unui clopot.
Se \ntoarse tulburat`.
Nu visa. Era chiar sunetul unui clopot, muzic` trist` [i

tânguitoare care o acoperea pe cea a valurilor care se
sp`rgeau pe plaj`. Apoi, nu mai auzi nimic. Marea luase \n
posesie noaptea.
Se strecur` \n dosul volanului, profund emo]ionat`. |n
acela[i timp, se sim]ea ciudat de lini[tit`...
***
Jane o trezi a doua zi diminea]`, tr`gând draperiile de la

camera ei, pentru a l`sa s` p`trund` lumina orbitoare a soarelui.
– Ziua se anun]` frumoas`, spuse ea. Vântul s-a oprit [i este
foarte pl`cut afar`. La ce or` te-ai \ntors acas`? Nu te-am auzit
urcând sc`rile.
Polly se \ntinse, lene[`.
– Nu [tiu exact. Trebuie s` fi fost \n jur de miezul nop]ii.
– Eu dormeam bu[tean. M` \ntorc \n buc`t`rie. Roger va veni
dintr-un moment \ntr-altul [i va fi mort de foame, ca de obicei.
Polly se ridic`, \[i puse un capot [i o urm` pe scar`.
– Mam`, o s` trebuiasc` s` m` \ntorc la spital. }i-am uitat
mantoul, ieri sear`.
– S` [tii c` poate a[tepta pân` luni.
– Nu-mi place s`-mi las lucrurile \n vestiar. Este deschis
pentru oricine.
Roger sosi chiar \n acel moment.
58 RENÉE SHANN
– Bun` ziua fetelor, salut` el vesel. Polly, ai observat c` la

roata din dreapta probabil s-a spart cauciucul?
Polly scoase o exclama]ie iritat`. Iat` ce câ[tigase
hoin`rind noaptea pe faleza stâncoas`.
– Nu-mi r`mâne decât s`-l \nlocuiesc.
– Am aruncat o privire [i la roata de rezerv`, surioar`. Tare
mi-e team` s` nu p`]e[ti la fel. Cauciucul este tocit.
De aceast` dat`, Polly p`ru \ngrozit`.
– Ar fi trebuit s`-l \nlocuiesc de mult timp, murmur` ea.
Dar se adun` \ntotdeauna cheltuielile care nu pot fi
compensate de banii care \mi intr`. Oricum, nu eram sigur` s`
pot continua s` \ntre]in o ma[in` cu salariul de la spital.
– Ba da, interveni Jane. Te voi ajuta s`-]i cumperi cauciucuri
noi. |n fond, tu m` duci \ntotdeauna \n ora[ pentru a face
cump`r`turi. Roger, vrei s` cau]i tu cauciucuri, \n acest weekend?
– Ca [i f`cut, r`spunse acesta.
– Sunte]i foarte dr`gu]i, dar asta nu-mi rezolv` imediat
problema. Cum o s` m` duc \n aceast` diminea]` la spital?
Roger o studie cu mali]ie.
– |nc`lecând pe bolidul meu, bine\n]eles. De mult visez s`
te iau pe motociclet`. |n schimb, nu o s` te pot aduce \napoi.
Am \ntâlnire cu un prieten la Norwich. Ne ducem dup`-
amiaz` la meciul de rugby.
Fa]a lui Polly se lumin` instantaneu.
– |ntoarcerea nu va fi o problem`. O s` iau autobuzul pân`
la Bradheigh [i de acolo, o s-o tai peste câmp. Nu sunt decât
patru kilometri [i ador s` merg pe jos.
O or` mai târziu, \mbr`cat` \n blugi, un pulover [i o

pereche de ghete vechi, \[i punea casca pe care i-o \ntindea
fratele ei, sub privirea vag dezaprobatoare a maic`-sii.
– Fii prudent, Roger. Nu sunt niciodat` lini[tit` când e[ti
pe drumuri. Nu merge prea repede.
– Nu te nelini[ti, mam`, spuse tân`rul, \nainte de a porni.
Cu bra]ele \nconjurând solid talia fratelui ei, Polly savur`
aceast` plimbare matinal` pe care o g`si foarte \nvior`toare [i,
când puse din nou piciorul pe p`mânt ferm, un pic mai târziu,
\i mul]umi lum Roger cu un zâmbet larg:
– A fost formidabil! Nu sunt sigur` c` vreau s` merg \n
fiecare zi, dar a meritat s` \ncerc, spuse ea, scuturându-[i
p`rul dup` ce-[i scoase casca.
Roger \[i scoase [i el casca, bucuros c` va fi eliberat \n
câteva secunde [i-[i examin` sora cu aten]ie. Brusc, se aplec`
[i depuse o s`rutare pe obrazul ei.
Nici unul nici altul nu remarcaser` Roverul din fa]a
spitalului, al c`rui [ofer \i observa cu o curiozitate v`dit`.
Polly izbucni \n râs.
– Ce am f`cut, ca s` merit o astfel de onoare?
– Mi-am amintit vremea deja veche, când m` coco]ai pe
portbagajul bicicletei tale c` s` m` plimbi \n jurul gr`dinii.
Erai \ntotdeauna atât de r`bd`toare [i de dr`gu]` cu mine.
Vroiam s`-]i mul]umesc c` ai fost o sor` mai mare atât de
bun`.
Apoi, u[or jenat c` se l`sase dus de un sentimentalism, \[i
puse din nou casca pe cap.
60 RENÉE SHANN
– Pe mai târziu. {i nu-]i cheltui to]i banii dac` te hot`r`[ti

s`-]i faci cump`r`turi la Norwich.
Disp`ru imediat \ntr-un zgomot de tunet.
Polly se \ntoarse [i \ntâlni privirea cenu[ie a doctorului
Marlowe. Era rezemat cu non[alan]` de ma[in`.
– Bun` ziua, spuse el, apropiindu-se [i privind-o amuzat.
Crezi c`-mi po]i satisface curiozitatea, domni[oar` Wilcox? Se
pare c` ai multe s`ge]i \n tolb`. Mai \ntâi, te v`d flirtând pe
culoarele spitalului cu tân`rul Westley. Apoi, asist din
\ntâmplare la un flirt de genul pu]in cam profesional, pe plaja
Hacon Sands. {i ca s` sfâr[esc, sose[ti \n bra]ele unui tân`r
temerar plin de tandre]e amabil`. Care este secretul
dumitale?
Polly se \mb`]o[` cu toat` talia ei mic`.
– O s` v` explic, r`spunse ea, u[or sarcastic`. |l consider pe
Neville Westley drept un pozna[ [i spre deosebire de celelalte
femei din serviciul de neurologie, \l tratez cu toleran]`. O
calitate care se pare c` v` lipse[te, doctore Marlowe. Neville
are reputa]ia c` \ncearc` s` seduc` tot ce poart` fust` [i ]ine s`
[i-o p`streze. El se joac` [i noi ne juc`m cu el. B`rbatul cu care
m` aflam pe plaj` este logodnicul meu [i avem de gând s` ne
c`s`torim toamna viitoare. Nu este un secret pentru nimeni
din cadrul departamentului. |n fine, „temerarul“ pe care
tocmai l-a]i v`zut, este fratele meu, care a f`cut inten]ionat un
ocol pân` aici, ca s`-mi pot recupera un obiect uitat!
Christopher p`ru sincer cople[it.
Dac` Polly dorea o revan[`, tocmai o avusese.
Se l`s` o lung` t`cere, pe care Polly nu cùta s` o \ntrerup`.

– Nu sunt dintre cei care recunosc u[or c` au comis o gaf`
[i \n aceste \mprejur`ri gafa este grav`, murmur` el, vizibil
nemul]umit. Dar crede-m`, \mi pare sincer rù. Nu [tiam c`
e[ti logodit` [i nu [tiam c` ai un frate.
Scutur` din cap.
– Ai dreptate, sunt \ngrozitor de intolerant [i acesta-i cel
mai mic dintre defectele mele.
Schi]` un biet zâmbet care e[u` imediat.
– Acum, dac` vrei s` m` scuzi, sunt a[teptat pentru o
urgen]`.
Se \ntoarse pe c`lcâie [i se \ndrept` cu pa[i mari spre
intrarea serviciului de radiologie.
Polly r`mase nemi[cat`.
|n loc s` se simt` satisf`cut`, era descump`nit`, nec`jit`.
Printr-un efect de bumerang ciudat [i nea[teptat, \i era necaz
c`-l pusese pe doctorul Marlowe \ntr-o situa]ie umilitoare.
Rela]ia dintre ei sem`na cu un vapor \n dezechilibru pe o
mare dezl`n]uit`, mi[cându-se necontenit de la un exces la
altul, incapabil s` le aduc` pace. Pe moment, ea p`rea s` fi
\nvins, dar departe de a se felicita, g`sea acestei victorii un
gust amar.
Capitolul 5
Serviciul de radiologie era aproape pustiu \n aceast`

diminea]` de sâmb`t`. Polly travers` culoarul lung pân` la
vestiarul personalului, unde o g`si pe Sara, care se sp`la
pe fa]`.
– Ai lucrat toat` noaptea?
Tân`ra era de gard` pân` a doua zi diminea]`.
– Nu chiar. Am reu[it s` dorm câteva ore, dar o serie de
urgen]e s-au prezentat foarte devreme azi-diminea]`. Printre
altele, un copila[ care a \nghi]it fluierul câinelui sù. Ce naiba
putea s` fac` un bìe]el \n mijlocul nop]ii cu un fluier? {i
acum \mi pun aceast` \ntrebare. Dar tu, ce faci aici?
– Am venit s`-mi caut mantoul pe care l-am uitat asear`
când am plecat, r`spunse Polly.
– Vorbe[ti de acel minunat pardesiu din tafta neagr`? L-am
pus \n dulapul meu, pentru mai mult` siguran]`. Dar fiindc`
tot e[ti aici, mi-ai putea face un mare serviciu.
– Ce anume?
– Este vorba de a-i da un biberon cu bariu unui bebelu[ de
[ase s`pt`mâni. Mama nu este \n stare s-o fac` [i asistentele
sunt toate prinse. Sosirea ta este un adev`rat miracol.
Era clar c` urma s` aib` de-a face din nou cu doctorul
Marlowe. De ce soarta se \nc`p`]âna astfel cu ea?
– Nu preferi s` te adresezi cuiva mai experimentat? spuse
Polly, ezitând. {i uite, nu sunt \n ]inuta de lucru.
Sara izbucni \n râs.
– Cui \i pas` dac` por]i blugi sau un taior Chanel? {i [tii la
fel de bine ca mine c` nu trebuie s` ai studii pentru a hr`ni
un bebelu[. Hai, doar n-o s` m` la[i balt` \n momentul \n care
am nevoie de tine!
– Nu, sigur c` nu, murmur` Polly din vârful buzelor.
Bebelu[ul suferea, se credea, de o stenoz` hipertrofic` a
pilorului [i doctorul Marlowe fusese chemat pentru a
confirma diagnosticul chirurgului de gard`.
– {i dac` refuz` s` \nghit` biberonul? \ntreb` Polly, \n timp
ce mergeau amândou` pe culoar.
– Nici un risc, explic` Sara. Bietul micu] moare
literalmente de foame. De dou` s`pt`mâni nu este \n stare s`
p`streze toat` mâncarea. Nu este de altfel imposibil s`-l verse.
Preg`te[te-te pentru un eventual accident.
Cu moartea \n suflet, Polly p`trunse \n sala de radiologie.
De ce s` i se impun` o astfel de tortur`? Cum va reac]iona
doctorul Marlowe rev`zând-o?
64 RENÉE SHANN
Nu avu timp s`-[i pun` [i alte \ntreb`ri fiindc`, aproape

imediat, ap`ru o asistent`, ]inând un bebelu[ care urla.
– Cui trebuie s` i-l dau pe micul Waters? se interes` ea
repede.
Polly \naint` [i lu` copilul \n bra]e. O cuprinse de \ndat` un
val de compasiune, \i disp`rur` toate dubiile [i
presentimentele rele. Singura care conta era aceast` micu]`
fiin]` dependent` [i suferind`.
Strecur` vârful degetului mic \n gura bebelu[ului [i
plânsetele \ncetar` instantaneu.
Asistenta o privi nùc`.
– Cum de nu mi-a trecut prin cap? exclam` ea. Reflex de
higien`, presupun. Ar fi trebuit s`-mi sterilizez degetul mai
\ntâi. Ei bine, bravo domni[oar`...?
– Polly, doar Polly. Oh, prive[te, a deschis ochii. Sunt
c`prui! Credeam c` bebelu[ii se nasc \ntotdeauna cu ochi
alba[tri.
– |n general a[a este cazul, dar unii dintre ei \[i schimb`
culoarea mai repede ca ceilal]i. Bun, trebuie s-o [terg. Avem
lips` de personal, ca de obicei.
|n acel moment \[i f`cu apari]ia doctorul Marlowe.
– Nu am preg`tit \nc` biberonul cu bariu, doctore. Nu
[tiam dac` a]i prefera biberonul sau metoda nazal`.
– Prefer biberonul, r`spunse el.
Privirea lui o \ntâlni pe cea a lui Polly [i crezu c` cite[te \n
fundul ochilor lui o rug`minte, o implorare trist`.
Se apropie de ea.
– }i s-a explicat procedura? \ntreb` el \ncet.

– Nu chiar. {tiu doar c` trebuie s` dau un biberon cu bariu
bebelu[ului.
El cl`tin` din cap [i-[i puse [ortul de plumb pe care-l
\nnod` grijuliu \n jurul taliei, \nainte de a-[i pune
m`nu[ile.
– Este vorba de un caz de stenoz` congenital`
hipertrofic` a pilorului, ceea ce \nseamn` mai simplu, o
\ngustare a gurii stomacului spre duoden, care duce la
trimiterea \napoi a hranei. Dac` nu intervenim foarte rapid,
copilul poate muri de foame. Vei \n]elege mai bine când vei
vedea pe ecran. Pune-]i un [or] de protec]ie. G`se[ti unul \n
spatele dumitale.
– De ce? Eu nu o s` intru \n contact direct cu razele X. {i
bebelu[ul? N-ar trebui mai bine s` fie protejat el?
– Se pare c` nu realizezi c` riscurile de iradiere la un
pacient expus \n mod excep]ional la raze X sunt aproape nule
comparativ cu persoana care le manipuleaz` de-a lungul
timpului. De aceea, este preferabil s` te protejezi \n orice
\mprejur`ri.
Polly se execut` imediat, dar pentru asta, trebui s` pun` jos
bebelu[ul o clip`. Privat de \mb`rb`tarea ei, acesta \ncepu s`
urle din toate puterile.
Chritopher Marlowe zâmbi.
– Un lucru este sigur, pl`mânii acestui omule] sunt \n
perfect` stare. Biberonul este gata... domni[oar`?
Sara se apropie imediat.
66 RENÉE SHANN
– Am l`rgit gura tetinei.

– Perfect. Polly, \ncepe prin a-i da jum`tate de biberon.
Bebelu[ul, instalat confortabil \n \ndoitura bra]ului ei,
\nghi]ea lacom biberonul.
– |ncet, murmur` doctorul Marlowe care urm`rea opera]ia
\ndeaproape. |ncet. Fii atent` s` nu vomite. Bine. Acum, pune-l
\ncet pe mas` [i scoate \nvelitoarea.
Radiologul \[i puse mâna pe trupu[orul gol, ca o barier`
contra greut`]ii tubului amplificator pe care-l cobor\ pân` \n
palm`. Bebelu[ul, realizând dispari]ia biberonului, protest`
cu vehemen]`, agitându-[i \n gol genunchii [i pumnii
minusculi.
– Polly, degetul tù, ordon` Chris.
Ea se aplec` asupra copilului [i-i oferi vârful degetului pe
care el \ncepu s`-l sug` cu vigoare. Doctorul Marlowe \[i
scoase m`nu[ile [i manipul` partea dreapt`, apoi
abdomenul, \n final partea stâng`. F`când asta, f`cea
fotografii, avertizând-o pe Sara de fiecare dat`. Pe monitorul
aparatului Polly distingea linia osoas` minuscul`, umbra
unei inimi care b`tea [i oxidul de bariu, umbr` neagr` \n
stomacul bebelu[ului.
– Po]i s`-i dai restul biberonului, spuse radiologul. Aten]ie,
când \l ridici, s` nu te love[ti cu capul de tubul amplificator.
Eu am p`]it-o de mai multe ori.
Tonul amical al vocii lui red`deau speran]` [i \ncredere
tinerei. Nu dorea nimic mai mult decât asigurarea s` poat`
lucra \ntotdeauna \ntr-o atmosfer` c`lduroas` [i destins`.
Poate se putea chiar prevedea o rela]ie armonioas` \ntre ei?

Deja, schimbul de cuvinte din parcare i se p`rea \ndep`rtat [i
f`r` consecin]e.
Cu foamea u[or potolit`, micul pacient \nghi]i restul stidei
mai \ncet [i cu protest` când Polly \l puse iar`[i pe mas`. Peste
dou`zeci de minute, examenul era gata.
– Ai f`cut o treab` excelent`, spuse Sara, \n timp ce
doctorul Marlowe p`r`sea sala de radiologie pentru a merge
s`-i dea raportul chirurgului de gard`.
– Crezi?
– Sunt absolut sigur` c` [eful nostru a fost \ncântat [i asta
\n ciuda blugilor tì. Ai remarcat c`-]i spunea Polly f`r`
\ncetare? Singurul lucru pe care l-am ob]inut eu de la el a fost
un... ```.... domni[oar`.
Cele dou` tinere izbucnir` \n râs.
Polly p`r`sea serviciul de radiologie cu mantoul maic`-sii
sub bra], când d`du iar`[i de doctorul Marlowe, gata s` urcee
\n Roverul lui.
– E[ti curioas` s` [tii rezultatul muncii noastre de azi-
diminea]`? \ntreb` el.
– Sigur c` da, r`spunse ea repede.
– Ei bine, este vorba efectiv de o \ngustare a sfincterului
care leag` stomacul de intestinul sub]ire, dar e ceva ce poate
fi corijat. Bebelu[ul va suferi o interven]ie chirurgical` la
\nceputul dup`-amiezii.
Polly nu-[i putu re]ine un tremur de groaz`, imaginându-[i
acel bebelu[ sub bisturiul chirurgului.
68 RENÉE SHANN
– Aceast` opera]ie \i va salva via]a, relu` radiologul [i te pot

asigura c` nu va suferi. M` rog, copiii recupereaz` mult mai
rapid decât adul]ii. |ntr-o zi sau dou`, \[i va mânca
biberoanele normal [i \n câ]iva ani, va fi f`r` \ndoial` un voinic
mare [i zdrav`n.
Privirile li se \ntâlnir` [i Polly sim]i cum inima ei o ia la
galop.
– Crezi c` po]i uita ce ]i-am spus azi-diminea]`? \ntreb` el
cu un aer vinovat. Credeam c` o glum` ne-ar face bine la
amândoi. Dar \n loc de asta, te-am jignit f`r` s` vreau.
– S` ne fac` bine la amândoi? repet` Polly, nedumerit`. Nu
\n]eleg ce vre]i s` spune]i.
El ezit`, sim]indu-se prost, cl`tinându-se de pe un picior
pe altul.
– Ascult`, nu este u[or de spus, dar [tiu c` ai auzit asear`
remarca prosteasc` a Fionei. |mi \nchipui ce ai sim]it... Asta
este!
Polly, cu obrajii \n fl`c`ri, \ncercase s` scape, dar
Christopher, anticipându-i reac]ia, o re]inuse de bra].
– Uite ce vroiam s` evit azi-diminea]`. Dac` nu a[ fi f`cut
acea glum`, ai fi fugit. Polly, nu trebuie niciodat` s` te
\ndoie[ti de buna mea credin]`. Te asigur c` inten]ia mea nu
a fost s` v` insult, pe dumneata [i pe fratele dumitale.
Tân`ra \[i privea fix vârful \nc`l]`rilor, ne[tiind ce s`
zic` sau s` fac`. De ce? De ce men]ionase acel incident
nefericit?
– Dac` am lua totul de la zero? relu` el, insistent. S` uit`m

ne\n]elegerea de azi-diminea]` [i ce anume a cauzat-o. Nu este
important, s` [tii, comparativ cu ceea ce s-a \ntâmplat dup`
aceea. Ai contribuit la salvarea unei vie]i, s` nu ui]i asta
niciodat`.
Ea \[i ridic` ochii spre el [i-i r`spunse la zâmbet. Totul
p`rea atât de simplu dintr-o dat`.
– Propun o celebrare pentru a pecetlui armisti]iul. Accep]i
s` m`nânci cu mine?
Mirarea care ap`ru pe fa]a tinerei \l f`cu pe doctorul
Marlowe s` se team` c` ar fi comis o nou` gaf`.
– Crezi c` logodnicul dumitale nu ar fi de acord?
– Oh nu, el nu este a[a, r`spunse ea cuprins` de
remu[c`ri.
Nici o secund` din cursul dimine]ii, nu se gândise la Ian.
– Pur [i simplu, nu sunt \mbr`cat` pentru a merge la
restaurant.
El izbucni \n râs.
– Nu te nelini[ti. Locul unde mergem este simplu [i blugii
tì vor trece total neobserva]i, spuse el, \nconjurând Roverul
pentru a-i deschide portiera.
Niciodat` \n cursul mesei de prânz, spectrul lui Ian [i al
Fionei nu venir` s`-i deranjeze. Erau numai ei, \ntr-un
restaurant pitoresc, pierdut \n mijlocul copacilor [i dominând
un râu.
La sfâr[itul mesei, Christopher suger` o plimbare pe malul
râului. Polly se sim]ea ca plutind pe un nor. Era fericit`, vinul
70 RENÉE SHANN
\i d`dea o senza]ie pl`cut` de c`ldur`, era timp frumos [i

natura mirositoare \i p`rea mai frumoas` ca niciodat`.
O luar` pe o c`rare pe malul apei pân` la un lumini[
minuscul, tapisat cu gazonul cel mai primitor.
– Ce frumos este, murmur` Polly, pierdut` \n
contemplarea peisajului.
Dintr-o dat`, cântecul unui cuc r`sun` de cealalt` parte a
râului.
– Este prima dat` c` aud cucul \n acest an, remarc`
Christopher.
– {tii ce se spune \n Norfolk? Ceea ce f`ceai când te
surprinde cucul prima oar`, vei face acela[i lucru anul urm`tor.
– Nimic nu mi-ar face mai mult` pl`cere, spuse el cu un
zâmbet.
Privirile li se \ntâlnir` [i Polly sim]i brusc iminen]a unui
pericol. Se juca acum cu focul. Nici unul nici altul nu erau
liberi s` se abandoneze astfel jocului seduc]iei. El era vizibil
legat de tân`ra [i \ncânt`toarea Fiona Young. {i ea era
logodit`. Niciodat` nu l-ar putea tr`da pe Ian. Trebuia s`-[i
vin` \n fire. S` uite ciudata euforie care o cuprinsese
diminea]a. Pl`cerea de a lucra cu Christopher o f`cuse s`-[i
piard` capul. Dar nu trebuia, nu putea s` se lase prad` acestei
porniri.
– M` gândeam, speram c` poate am putea reveni, \ntr-una
din aceste zile, spuse el cu o voce [ovìelnic`.
Polly se rezem` de un copac [i mângâie scoar]a cu vârful
degetelor.
– Oh, prive[te! exclam` ea, eschivându-se s` r`spund`.

|[i apropie fa]a de trunchiul centenar.
– Sunt ini]iale care au fost gravate \n 1939, anul declar`rii
r`zboiului: BES [i PM. M` \ntreb ce li s-a putut \ntâmpla \n
timpul acestei perioade teribile.
Christopher nu r`spunse. Privea fix \n fa]a lui.
– M` \ntreb dac` au r`mas fideli unul altuia sau r`zboiul
i-a separat, continu` ea pe acela[i ton. Poate c` s-au c`s`torit
[i sunt ferici]i, trìnd undeva \n Anglia. C`s`toriile de atunci
erau dintre acelea care durau.
Christopher ridic` brusc capul.
– Ce vrei s` spui?
Tonul vocii sale era sec, aproape violent.
– Era doar o observa]ie, murmur` Polly u[or nedumerit`.
Este mult mai u[or s` ob]ii un divor] \n zilele noastre ca \n
vremurile acelea. Ast`zi, când o c`s`torie scâr]âie, po]i s`
\ncerci s`-]i reconstruie[ti altceva, altundeva.
Christopher \[i \ncre]i sprâncenele.
– Adic` tu consideri c`s`toria ca pe un eveniment f`r`
gravitate [i c` po]i \ntotdeauna s-o anulezi dac` nu merge?
– Dar nu am spus un astfel de lucru! exclam` ea.
Dintr-o dat`, avea impresia ciudat` c` p`mântul \i fuge de
sub picioare. De ce aceast` brusc` schimbare de ton? De ce o
str`pungea cu o privire atât de acuzatoare?
– Mi-ai m`rturisit azi-diminea]` c` e[ti pe punctul de a te
m`rita, continu` el. Care este sentimentul tù \n leg`tur` cu
72 RENÉE SHANN
acest subiect? Vreau s` spun, când vei fi \n fa]a altarului, vei fi

\n stare s` promi]i cu sinceritate „credincioas` pân` când
moartea te va desp`r]i“? Vei fi \n stare?
Polly \l privi fix. Ce se \ntâmplase cu minunata lor
complicitate? De ce reac]iona cu atâta vehemen]`?
– Pân` când moartea te va desp`r]i, repet` el. E[ti gata s`
faci aceast` promisiune solemn`?
Pentru prima oar`, Polly \[i lu` timp s` reflecteze serios la
implica]ia acestor câteva cuvinte. Chiar putea s`-[i ia acest
angajament? |[i imagin` anii ce urmau s` vin`. Zece, dou`zeci,
patruzeci, poate cincizeci. Cincizeci de ani de via]` comun`, zi
dup` zi, lâng` Ian.
Ridic` ochii pierdu]i [i \ntâlni privirea suspicioas` a
b`rbatului care-i aruncase \ndoiala \n suflet. {i o cuprinse o
furie rece. De ce se \ndoia de integritatea ei?
– Da, da, da, r`spunse ea cu vehemen]`. Bine\n]eles c`
sunt gata.
Un zâmbet circumspect ap`ru pe buzele lui [i se apropie
de ea.
– Nunta nu este doar ocazia de a purta o rochie
frumoas` [i de a poza pentru albumul de familie, spuse el.
Este un angajament solemn. {i dac` nu te sim]i gata,
pentru numele lui Dumnezeu, spune-i-o logodnicului tù
\nainte de a fi prea târziu. |ncearc` s` discu]i, dar mai ales,
nu-l \n[ela. Nu te azvârli orbe[te \ntr-o c`s`torie f`r`
dragoste!
Fa]a lui nu era decât la câ]iva centimetri de a sa [i ochii lui

cenu[ii p`reau s`-i lanseze un apel. Un apel la care Polly
r`spunse spontan. Involuntar. Inevitabil.
Când o lu` \n bra]e, nu ezit` o secund` [i r`spunse
s`rutului lui cu o ardoare [i o pasiune nedeghizat`.
El fu primul care rupse contactul. O privi cu r`ceal`.
– Se pare c` ai apreciat acest mic interludiu, spuse el cu
asprime.
Polly \[i \nghi]i un hohot de plâns.
Se tr`dase! Atât \n ochii lui, cât [i fa]` de ea. El \i \ntinsese
o capcan` [i ea c`zuse \n ea, f`r` pic de ezitare. Poate c` el ar
fi preferat s`-l p`lmuiasc`? De unde s` [tie? O va privi de aici
\nainte ca pe o tân`r` zv`pìat`, f`r` inim`? Ce importan]`
avea ce credea el? Din moment ce nu ghicea adev`rul.
|l iubea!
{i cel mai bun mijloc de a disimula aceast` realitate fatal`
era s` se arate la \n`l]imea acestei noi imagini.
L`s` s`-i scape un mic râs indiferent.
– A fost pl`cut, \ntr-adev`r. Dar nu era acesta scopul
exerci]iului?
Tr`s`turile lui se \n`sprir`.
– E[ti ca toate celelalte, spuse el cu am`r`ciune. Eu
credeam... nu are importan]` ce credeam. Am cunoscut o
femeie ca tine, cândva. Acela[i p`r, acela[i nume... nu c` ar
avea vreo semnifica]ie oarecare. Ea era...
Se \ntrerupse.
74 RENÉE SHANN
– Nu-]i po]i l`sa fraza \n suspensie, murmur` Polly, cu

nervii \ncorda]i. Avem [i alte puncte comune?
– Era fals` [i f`r` scrupule.
– Asta-i p`rerea pe care o ai despre mine?
– M` \ntreb ce ar fi crezut logodnicul tù dac` te-ar fi
surprins \n bra]ele mele.
– Dac` Ian s-ar fi aflat aici, n-a[ fi aterizat \n bra]ele tale,
ripost` ea cu vehemen]`.
– |n]eleg. Doar un mic surogat. Aceast` femeie despre care
\]i vorbeam adineauri a fost surprins` \ntr-o situa]ie la fel de
compromi]`toare. |n pat cu prietenul cel mai bun al so]ului ei.
El era surogatul de moment.
– Pari foarte la curent cu detaliile acestei afaceri sordide,
remarc` Polly cu dispre].
– Cum s-o evit? So]ul e
ram eu.
Aceste cuvinte explodar` \n Fa]a lui Polly ca o bomb` cu
explozie \ntârziat`.
Brusc, \n]elese aceast` furie disperat`, acest cinism [i
aceast` ostilitate latent` fa]` de ea. Involuntar, \i reamintea de
so]ia lui. Ironie bizar` [i crud` a destinului? Cum s` se mai
mire de r`ceala lui? Ce proast` era! S` se \ndr`gosteasc` de un
b`rbat acrit. Fiindc` a[a era el. C`ldura lui p`rea s` fi fost
absorbit` de aceast` so]ie u[uratic` [i pe care el o iubea \n
continuare. Nu se \ndoia de acest lucru.
Inspir` profund.
– |l cunosc pe Ian de mai mul]i ani [i nu l-am \n[elat

niciodat`. De altfel nu am inten]ia. Are toat` \ncrederea \n
mine [i este reciproc. Vrei deci s` consideri acest... interludiu
ca o deraiere sup`r`toare [i excep]ional`. Prea mult vin,
cucul, acest decor romantic... dar n-are importan]`. Este f`r`
consecin]e. Acum, dac` nu te deranjeaz`, a[ dori s` m` \ntorc
acas`. Dac` ai putea s` fii atât de amabil, m-ai l`sa la Norwich,
ca s` iau un autobuz.
El \[i plec` descurajat capul.
– S` nu ne mai cert`m, vrei? O s` te conduc acas`, va fi mai
simplu decât s` iei autobuzul.
Merser` pân` la ma[in` \n t`cere. Farmecul acestei
dup`-amieze magice se dusese.
Capitolul 6
Când Roverul doctorului Marlowe se oprise \n fa]a casei,

Jane ie[ise cu un zâmbet c`lduros luminându-i fa]a frumoas`
[i insistase, foarte firesc, ca doctorul s` intre s` ia ceaiul.
Polly \i urmase contra voin]ei ei, pe maic`-sa [i musafirul
sù, \n salon. A[ezat` \ntr-un fotoliu, lâng` c`min, privea
drept \n fa]a ei, f`r` a p`rea interesat` câtu[i de pu]in de
conversa]ie.
– Little Hunsford, spunea Jane, turnând ceaiul fumegând
\ntr-o cea[c` de por]elan. Este la limita Suffolk-ului, nu-i a[a?
Locui]i singur?
Chritopher zâmbi amabil.
– Pe moment locuiesc la sora mea. Dar caut o locuin]`
lâng` Norwich. Little Hunsford este la o or` cu ma[ina fa]` de
spital. Este pu]in prea departe, \n caz de urgen]`. {i apoi,
suntem chiar la strâmtoare.
– La strâmtoare? se minun` Jane.

– Casa surorii mele este o c`su]` dr`gu]`. |nainte locuia la
Old Rectory, dar la moartea so]ului ei, a vândut casa pentru a
cump`ra Apple Acre. Este suficient de mare pentru ea [i feti]a
ei Hannah, [i eu le \ncurc inutil.
Cl`tin` din cap
– Valerie este minunat`. Nu numai c` nu se plânge, dar a
reu[it s` fac` loc [i pianului meu. Regret totu[i spa]iul de care
m` bucuram la Highgate. |nchiriasem cele dou` etaje
superioare ale unei case de epoc`, mare, [i camerele erau
imense, ca aceasta. Nu v` pute]i imagina luxul care-l
reprezint` pentru mine posibilitatea de a-mi \ntinde
picioarele ca acum, doamn` Wilcox. |n c`su]a surorii mele nu
exist` loc. Fiecare col]i[or este plin cu tot felul de lucruri
inimaginabile.
– Sunte]i muzician, domnule Marlowe?
– Cânt la pian. ntr-oo anumit` perioad` a vie]ii mele, chiar
m-am gândit s` devin concertist, dar profesorul meu nu m-a
\ncurajat \n acest sens. El m` considera capabil s` devin un
profesor excelent, dar \n nici un caz un virtuoz. Am optat deci
pentru medicin`.
– {i nu regreta]i? spuse Jean cu blânde]e.
– Nu. |mi place munca mea [i pot oricând s` cânt la pian
[i s` m` refugiez \n muzic` atunci când simt nevoia.
Polly nu participase la conversa]ie, uimit` s` constate c` \n
câteva minute, maic`-sa aflase mai multe despre invitatul sù
78 RENÉE SHANN
decât ea \n dou` s`pt`mâni de munc` lâng` el. Dar se temea

ca Jane s` nu se aventureze pe un teren periculos. Urm`toarea
\ntrebare va fi inevitabil mai personal` [i trebuia evitat cu
orice pre].
Ea se ridic`.
– Mai dore[ti o cea[c` de ceai? \ntreb` ea adresându-se lui
Christopher.
Se ridic` [i el la rândul lui.
– Nu, mul]umesc, chiar trebuie s` plec. Valerie o s` se
\ntrebe ce mi s-a putut \ntâmpla. Am plecat de acas` la ora
zece diminea]a.
– Vre]i s`-i telefona]i ca s-o lini[ti]i? propuse Jane cu
amabilitate.
– Inutil. O s` plec. Lui Hannah \i place s` i se citeasc`
pove[ti \nainte de culcare. V` mul]umesc pentru primirea
dumneavoastr`, doamn` Wilcox.
– Mi-a f`cut pl`cere s` v` cunosc, spuse Jane cu un zâmbet.
Sper s` v` rev`d curând.
Polly conduse invitatul lor pân` la Rover.
– Nu trebuie s` te superi pe mama. Vreau s` spun, \n
leg`tur` cu toate acele \ntreb`ri. Nu este indiscret` – se
intereseaz` de oameni pur [i simplu. Se simte uneori singur`
\n acest sat, departe de tot. A[a c`, de fiecare dat` când are
ocazia, recupereaz` timpul pierdut.
– |mi aminte[te de mama mea când trìa. M-am sim]it \n
largul meu imediat cu ea. Este o femeie fermec`toare, Polly.
Ezit`, vreme de o secund`.
– Ziua a fost \n general pozitiv`, spuse el pe un ton

aproape interogativ, ca [i cum spera vag un r`spuns, o
\ncurajare.
Polly nu r`spunse. Pozitiv`? Da, cu excep]ia scenei
dezastruoase de la malul apei.
– Crezi c` putem p`stra o amintire frumoas`? insist` el.
– Cred c` ar fi mai bine s` uit`m, murmur` Polly. Amândoi
suntem extrem de obosi]i.
– Atunci, pace?
Zâmbi. Un mic zâmbet nostim, timid.
– Da, dac` vrei, r`spunse ea cu voce joas`.
Privi cum se \ndep`rteaz` automobilul, cu mintea confuz`,
[i apoi veni \n buc`t`rie la maic`-sa.
– Ce om fermec`tor! exclam` Jane, vizibil sedus`. Politicos,
simplu [i plin de c`ldur`. Dar vezi tu, Polly, cred c` este foarte
singur.
Polly p`ru sceptic`.
– Cred pur [i simplu c` prefer` propria sa companie decât
a altora. De altfel cum po]i fi singur când lucrezi \ntr-un spital
vizitat de sute de pacien]i pe zi?
– Po]i s` fii o persoan` foarte anturat` [i \n acela[i timp
foarte singur`, r`spunse maic`-sa cu \n]elepciune. L-am sim]it
melancolic de mai multe ori. Nu trebuie s` fie prea fericit.
Polly cl`tin` simplu din cap. Nici ea nu se sim]ea prea
euforic` \n acest moment. Viitorul \i p`rea dintr-o dat`
sumbru, f`r` speran]`.
80 RENÉE SHANN
Un pic mai târziu seara, dup` ce reflectase \ndelung, lu`

decizia solemn` s` [i-l scoat` pe doctorul Marlowe din minte
[i s` se consacre doar studiilor [i lui Ian, bine\n]eles. Pentru a
\nt`ri aceast` hot`râre, telefon` logodnicului sù, la num`rul
de telefon pe care acesta i-l d`duse, la Londra.
R`spunse proprietara lui.
– Regret, dar domnul Harvey a ie[it. Dori]i s`-i l`sa]i un
mesaj?
– Oh!
Ian \[i fixase ca regul` s` nu ias` niciodat` sâmb`t` seara.
Cel pu]in a[a afirmase.
– {ti]i când se \ntoarce?
– M`nânc` la restaurant [i se duce apoi la un concert la
Royal Festival Hall. Ar fi mai bine s`-l suna]i mâine.
– Oh, nu-i nimic. |i pute]i spune c` a telefonat domni[oara
Wilcox?
– Domni[oara Wilcox?
Vocea de la cel`lalt cap`t al firului i se p`ru inchizitoare.
– Da, Polly Wilcox, logodnica lui.
– Oh, da, bine\n]eles, domni[oar` Wilcox. |i voi transmite.
***
Polly ie[ea din amfiteatru când d`du nas \n nas cu doctorul

Marlowe, luni, la sfâr[itul dimine]ii.
– Oh, Polly, spuse el, vizibil u[urat s-o vad`. Cùtam o

persoan` susceptibil` s`-mi fac` un serviciu. |mi po]i oferi
cincisprezece minute?
– Aveam inten]ia s` recitesc noti]ele luate la curs. Dar nu
este urgent.
– O s`-]i explic, Hannah, nepoata mea, s-a lovit c`zând din
scrânciob \n weekend. A fost primit` la urgen]`, sâmb`t`, [i
sufer` de o u[oar` como]ie cerebral`. Nu [i-a rupt nimic, din
fericire. Totu[i, am o mic` problem`. Are o team` \ngrozitoare
de spital. Pentru ea, \nseamn` locuri unde te duc ca s` mori.
|n]elegi, ultima dat` când l-a v`zut pe tat`l ei, era pe un pat de
spital [i el nu a mai venit niciodat` acas`. Are deci nevoie de
o prezen]` constant` [i lini[titoare lâng` ea. Valerie nu a mai
p`r`sit-o de când a fost internat`, dar am convins-o s` plece,
dar sunt chemat pentru un examen urgent. Ai accepta s-o
veghezi a[teptând \ntoarcerea susorii mele?
Cum s` refuzi o asemenea cere? Polly \l urm` pân` la o
rezerv` privat` unde dormea o feti]` brunet`.
Christopher se aplec` asupra ei, fa]a-i exprimând o
afec]iune profund` [i o oarecare \ngrijorare.
– Pulsul \i bate normal, ast`zi, spuse el \ncet. Ieri, era prea
rapid. A c`zut peste o piatr` mare [i [i-a f`cut o ran` la tâmpl`.
A trebuit s` i se fac` mai multe puncte de sutur`.
– |ntr-adev`r, o parte a capului era acoperit` de un
pansament mare.
– I se va da mâine drumul din spital dac` temperatura
revine la normal. Acum, te las. La revedere.
82 RENÉE SHANN
Polly ascult` zgomotul pa[ilor \ndep`rtându-se pe culoar,

apoi lu` loc pe un scaun de lâng` pat [i-[i scoase caietul de
noti]e.
Pe cât posibil, \ncerca s` revad` cursul \n timp ce \i era
proasp`t \n memorie. Remarcase c` era cea mai bun` metod`
de a-l re]ine.
Un moment mai târziu sim]i o pereche de ochi rotunzi
privind-o cu cu suspiciune.
– Bun` ziua, Hannah, ai dormit bine? \ntreb` ea
zâmbind.
Surprinderea [i u_urarea destinser` tr`s`turile copilului.
– De unde [tii cum m` cheam`?
– Sunt o prieten` de-a unchiului tù.
– Atunci nu e[ti o sor` sau un doctor sau ceva asem`n`tor?
– Nu sunt nici sor`, nici doctori]`.
Micul zâmbet al lui Hannah sem`na atât de mult cu al
unchiului sù \ncât inima lui Polly tres`ri.
– Ce ai scris \n cartea ta?
Polly reflect` rapid.
– O poveste.
Ochii de culoarea mierei se luminar` instantaneu.
– Oh, \mi plac la nebunie pove[tile inveftate. |mi plac mai
mult decât cele din c`r]i. Po]i s`-mi poveste[ti?
Polly cùt` \n minte frânturi de pove[ti care-i pl`ceau când
era copil.
– Era o dat` o feti]` care se numea Hannah...
Aceste cuvinte fur` suficiente s`-i asigure o audien]` atent`.
Christopher [i sora lui intrar` \n camer` chiar \n momentul

\n care tân`ra \[i termina povestea. Ascultar` cu seriozitate
fericitul deznod`mânt, ului]i de schimbarea care se efectuase
\ntr-un interval atât de mic de timp.
Valerie \[i l`sase fiica cu fa]a palid` [i r`v`[it`, cu ochii
sticlo[i de atâta plâns. O reg`sea plin` de veselie, animat`
vizibil ag`]at` de buzele lui Polly.
Cât despre Christopher, el o contempla pe tân`r` \mp`r]it
\ntre emo]ii diferite [i conflictuale. O v`zuse comportându-se
cu violen]`, umor, apatie. Nu numai o dat` se sim]ise
descump`nit \n prezen]a ei. Dar \n aceast` secund`, era pur [i
simplu adorabil`. Era ca [i cum capacitatea de autoap`rare \i
sl`bea \n contact cu copiii, dezv`luind o fiin]` tandr` [i plin`
de ging`[ie.
– A]i sc`pat o poveste super cu o feti]` care se numea
Hannah [i care era asmstent` \ntr-un spital din jungl`, strig`
copilul, când Polly t`cu. Era un leu care-[i pierduse r`getul [i
o giraf` al c`rui gât nu vroia s` creasc` [i un dromader c`ruia
\i c`zuse cocoa[a [i un [arpe care nu mai putea [uiera [i s-au
dus to]i la spital s` fie \ngriji]i...
Hannah trebui s` se opreasc` pentru a-[i rec`p`ta
r`suflarea [i Christopher se apropie [i profit` s`-i ia
pulsul.
– Nu erau nici o pisic`, nici un câine \n acest spital? Nici
m`car un iepure sau un [oarece alb?
Copilul scutur` din cap.
84 RENÉE SHANN
– Era un spital \n jungl`. Nu existau decât animale

importante [i Polly o s`-mi mai spun` despre ele când va veni
s` m` mai vad`. Poate s` vin`, unchiule Chris?
– Polly poate s` vin` când dore[te, cu condi]ia ca tu s` nu
te enervezi r`spunse acesta.
Privirea lui o \ntâlni pe cea a tinerei, debordând de
admira]ia [i recuno[tin]a lui.
Ea se \nfior`, mai emo]ionat` decât vroia s-o recunoasc`.
Dar deja, Valerie Lawford se apropia cu mâna \ntins`.
– Sunt atât de fericit` s` v` cunosc. Cum s` v` mul]umesc
c` a]i acceptat s` sta]i pu]in cu Hannah? De dou` zile nu am
v`zut-o zâmbind, spuse ea cu c`ldur`.
Era o femeie \nalt` [i zvelt`, care purta cu elegan]`
ve[minte sobre [i stilate. Trebuia s` aib` câ]iva ani mai mult
decât fratele ei, dar aveau acela[i p`r negru [i ochi alba[tri,
aproape cenu[ii.
Polly, fermecat` de manierele simple [i lipsite de afectare,
fu imediat sedus`.
– Dac` ave]i din nou nevoie de mine, voi fi fericit` s`
petrec un alt moment cu Hannah.
Christopher interveni imediat.
– E[ti liber` \n dup`-amiaza aceasta?
– Trebuie s-o ajut pe Sara s` dea mai multe biberoane cu
bariu. Dar cred c` o s` fiu liber` la patru.
– Perfect.
El se \ntoarse spre sor`-sa.
– Vroiai s` faci cump`r`turi la Norwich. Asta-i ocazia.

Polly schimb` o privire \ncântat` cu mica Hannah care o
sorbea din ochi, \n a[teptarea viitoarei sale pove[ti.
***
– Vrei s`-mi mai poveste[ti despre spitalul din jungl`?

strig` copilul, de cum intr` Polly \n camer`, pu]in dup` ora
patru.
– Trebuia s` \ncerce s` doarm` pu]in, spuse tân`ra
asistent` care se ocupa de ea. A stat treaz` toat` dup`-amiaza
ca s` te a[tepte.
– Doar o poveste mic`, mic`, despre un crocodil mic de
tot, strig` copilul, vesel.
– Nu am nici un crocodil \n cap, pe moment, spuse Polly.
Ce-ai spune despre un miel care o duce pe Hannah la [coal`?
– Curaj, [opti asistenta, \nainte de a disp`rea discret.
Hannah se instal` pe perna sa, cu ochii grei de somn.
– Eu merg la [coal` \n septembrie, spuse ea cu o voce
mic`.
– Atunci, o s`-]i povestesc despre prima zi de [coal` a lui
Hannah.
Când Polly ajunse la momentul \n care mica eroin` \[i
\mparte m`rul cu mielul, auditoriul ei dormea profund.
86 RENÉE SHANN
„Ce frumoas` este“ gândi Polly, admirând genele lungi

curbate, obrajii rotunzi [i p`rul negru care ascundea o parte a
pansamentului de la tâmpl`.
Contempla \nc` feti]a când u[a se deschise [i intr` doctorul
Marlowe.
– Tocmai am vorbit cu pediatrul, spuse el cu voce joas`.
Este de acord s`-mi \ncredin]eze responsabilitatea lui Hannah.
O s-o duc acas` mâine diminea]`.
Polly cl`tin` simplu din cap, ascunzându-[i cât putea mai
bine decep]ia. |n timpul celor dou` \ntâlniri, se ata[ase sincer
de copil. Mai mult, micu]a Hannah crea o leg`tur` invizibil`
\ntre ea [i unchiul sù...
Valerie ap`ru \n acel moment, \nc`rcat` de pachete.
– V`d c` nu ]i-ai pierdut timpul, spuse Christopher,
ironizând-o afectuos pe sora lui.
– Nu ai uitat c` dau o mas` sâmb`t` seara. Doar la Norwich
eram sigur` c` g`sesc tot de aveam nevoie. De altfel, \mi spuneam
c` ar putea veni [i Polly. Ce p`rere ai? Pot s`-]i spun Polly?
Invita]ia spontan` o lu` pe tân`r` pe nea[teptate. Ian \[i
anun]ase sosirea. Vroia s`-i vorbeasc` despre un lucru foarte
important. |n acela[i timp, nimic nu i-ar fi f`cut mai mare
pl`cere decât s` petreac` seara \ntr-o companie atât de
pl`cut`.
– Polly are poate alte obliga]ii, Valerie. Nu ar trebui s`
lansezi invita]ii a[a din zbor, spuse Christopher, care \i
remarcase ezitarea.
– E[ti prins` sâmb`t` seara? insist` Valerie. Dac` nu,

promite-mi c` vii. Mi-ar face mare pl`cere.
Polly zâmbi.
– Sunt liber`. Dar logodnicul meu se \ntoarce pentru
weekend [i nu [tiu dac` a prev`zut ceva.
– Perfect, spune-i [i lui s` vin`. Atunci, contez pe voi doi.
– {i eu, murmur` o mic` voce somnoroas`.
Polly \ntâlni privirea lui Christopher, \n cùtarea unei
clipiri care i-ar permite s` [tie exact dac` \mp`rt`[ea
entuziasmul surorii sale [i al nepoatei. {i deodat`, \[i spuse c`
era ocazia s` se arate \n compania lui Ian. A[a, el va \n]elege
c` nu era nici u[uratic`, nici indiferent`.
Zâmbi.
– De acord.
|n aceea[i sear`, \l sun` pe Ian pentru a-l preveni.
– Exagerezi! exclam` el. Ar fi trebuit s` refuzi aceast`
invita]ie. }i-am spus totu[i c` trebuie s` vorbim.
– Putem vorbi toat` ziua de duminic`, Ian.
– Da, cred c` ai dreptate, murmur` el. La ce or` suntem
a[tepta]i?
– La orele dou`zeci.
– S` v`d dac` tata vrea s`-mi \mprumute ma[ina lui. Nu
sunt decât drumuri \ntortocheate pân` la Little Hunsford.
– Dac` nu, vom putea lua ma[inu]a mea.
El mormì un r`spuns inaudibil [i \nchise dup` un scurt la
revedere.
88 RENÉE SHANN
Lui Ian nu-i pl`cea ma[inu]a. {i fIci nu-i pl`cea s` fie

condus de o femeie.
Se prezent` totu[i sâmb`t` seara la timp, \mbr`cat cu
un costum gri, o c`ma[` de m`tase alb` [i un papion
mov.
Polly arbora o rochie verde, culoare care \i punea cel
mai bine \n valoare tenul, ochii [i str`lucirea ro[cat` a
p`rului.
Când \n cele din urm`, dup` ce se pierduser` pe drumuri
\ncâlcite care duceau la Apple Acre, ajunser` \n fa]a c`su]ei,
Polly nu-[i putu re]ine o exclama]ie de \ncântare.
– S-ar spune c` este o cas` ie[it` drept dintr-o poveste cu
zâne, strig` ea, subjugat`.
– Mai curând o machet` pentru o cutie de ciocolat`,
r`spunse Ian, care prefera casele mari [i moderne.
Poarta c`su]ei se deschise [i Valerie ie[i pentru a-i
\ntâmpina, zâmbitoare [i gra]ioas`, ca de obicei, \nl`turând cu
un gest scuzele lui Polly pentru \ntârzierea lor.
– Nici o problem`. Nu este greu s` o iei pe un drum
ocolitor pentru a ajunge aici pentru prima dat`, mai ales la
c`derea nop]ii.
Intrar` \ntr-un salon care Polly crezu mai \ntâi c` este
n`p`dit de o gr`mad` de invita]i. |n]elegea acum ce vroise
Christopher s` spun` când vorbise despre spa]iul strâmtorat.
|nc`perea deborda de fel de fel de lucruri. Ai fi spus c` este
depozitul unui anticariat. Toate col]urile, fiecare etajer`,
fiecare centimetru p`trat era \n]esat de bibelouri, obiecte

antice, taburete minuscule, acoperite cu tapiserii inestimabile,
fotolii colorate...
Valerie o lu` de bra].
– Permite]i-mi s` vi-l prezint pe Alan Vickers, veterinarul
col]i[orului nostru de ]ar`. Alan, iat`-i pe Polly [i Ian.
Bine\n]eles, o cuno[ti pe Fiona.
– Ah da, ne-am cunoscut la o serat` \ncânt`toare la spital,
spuse Fiona, adresându-se lui Polly cu vocea sa mieroas`, dar
nesc`pându-l pe Ian din ochi.
Era \mbr`cat` cu o rochie neagr` care \i lua forma trupului
ca o a doua piele. Ca singur` bijuterie, purta o bro[` de
diamante \nfipt` pe um`r.
{i ca la prima \ntâlnire, Polly se sim]i groaznic de jenat` de
frumuse]ea [i elegan]a acestei femei. Se sim]ea dintr-o dat`
caraghioas` \n rochia ei simpl`, verde.
Capitolul 7
Polly fu plasat` lâng` Alan Vickers care se dovedi un

tovar`[ de mas` foarte antrenant. Cu manierele lui pu]in
repezite [i tenul colorat, sem`na cu ideea pe care Polly o
avea despre un fermier gentleman mai mult decât un
veterinar. Celibatar \n vârst` de patruzeci [i cinci de ani,
locuia la ie[irea din sat, \ntr-o locuin]` mare unde domnea o
menajer` b`trân` care ar fi putut s` fie maic`-sa. Era dintre
acele persoane care prin vocea, prezenta [i râsul lor
c`lduros, r`spândesc bun` dispozi]ie \n jurul lor. Polly \l
pl`cu imediat.
|n fa]a lor, Ian [i Fiona conversau pl`cut [i \n afara
momentulum când li se servi o minunat` sup` de scoici [i
când Polly, b`nuind dezgustul logonicului ei, se temu s`-l
vad` refuzând cina suculent`, se petrecu f`r` incidente, \ntr-o
ambian]` vesel` [i relaxat`.
Când pendula antic` sun` ora dou`zeci [i dou`, Valerie se

ridic` anun]ând c` \n salon se va servi cafeaua. Când p`r`seau
sufrageria, Ian se strecur` lâng` Polly.
– Crezi c` putem disp`rea acum? \ntreb` el cu voce joas`.
Sunt obosit [i a[ vrea s` dorm.
|n acel moment, Alan Vickers lans` un apel.
– Amatorii de bridge s` ridice mâna! Polly? Ian?
– Cu pl`cere, r`spunse Ian, care excela la jocul de c`r]i.
Polly \[i st`pâni un gest de iritare. O clip` \nainte vroia s`
plece, ca imediat mai apoi s` se a[eze s` joace bridge.
Christopher, refuzând oferta lui Alan de a li se al`tura,
spuse c` trebuie chemat` Valerie, care \[i f`cea de lucru \n
buc`t`rie.
Polly se oferi s-o cheme [i o descoperi pe st`pâna casei \n
mijlocul unei buc`t`rii spa]ioase [i moderne care contrasta
cu stilul c`su]ei, f`r` prin asta s`-i mic[oreze farmecul. Nici
o antichitate \n acest col]i[or str`lucitor [i dotat cu toate
aparatele culinare la care ar fi putut visa.
– Te cheam` \n cor la masa de bridge, \i spuse Polly. O s`
m` ocup eu de cafea [i de \nc`rcatul ma[inii de sp`lat vase.
– De acord pentru cafea, r`spunse Valerie. Chris se va
ocupa de vesel`. Contra cui juc`m noi?
Fiona [i Ian.
– Este juc`tor bun?
– Excelent.
Valerie izbucni \n râs.
92 RENÉE SHANN
– Va avea nevoie, spuse ea, u[or ironic`. Cel mai mare

talent al Fionei nu este jocul de bridge.
– Hei! De cine râde]i aici? \ntreb` vocea lui Christopher.
Valerie arunc` o ochead` \n direc]ia lui Polly.
– Cine vorbe[te de râs? Discutam meritele ma[inii de sp`lat
vase.
El le privi pe rând.
– Nu cred un cuvânt, dar am \n]eles aluzia.
Valerie ie[i, l`sându-i ocupa]iilor lor [i, \n timp ce Chris
\nc`rca ma[ina de sp`lat vasele, Polly se ocupa de cafea [i
\mpinse m`su]a rulant` pân` \n salon. Câteva minute mai
târziu, veni [i el \n salon, cu lichioruri.
– Chris, spuse Valerie, ai vrea s` urci pân` \n camer` la
Hannah s` vezi dac` totul este \n regul`? Am crezut c` o aud
plângând.
Se \ntoarse spre Polly care, a[ezat` \ntr-un fotoliu lâng`
[emineu, contempla fl`c`rile vii ale focului.
– Era atât de dezam`git` c` nu te vede, \n seara aceasta.
|ncerca s`-[i ]in` ochii deschi[i pân` la venirea ta.
– Vrei s` urci cu mine? \ntreb` Christopher. Poate este
treaz`.
Apple Acre, care consta din dou` c`su]e, alt`dat` vecine,
avea dou` sc`ri, din care una pornea din buc`t`rie [i ducea la
o camer` \ncânt`toare de copil iar acolo Hannah dormea
bu[tean, u[or ghemuit`.
– Cum se simte? \ntreb` Polly cu voce joas`.

– Mult mai bine, dar ne-a fost foarte fric`. Valerie vroia s`
se debaraseze de scrânciob. |n loc de asta, eu am schimbat
scaunul care era prea fragil [i l-am fixat solid.
Scutur` din cap, gânditor.
– Valerie are tendin]a s` se arate extrem de posesiv` \n
privin]a lui Hanah. |n special de la moartea lui Ben, so]ul ei,
ceea ce este de \n]eles. Cred c` va fi bine pentru micu]` s`
mearg` la [coal`, unde va putea \ntâlni al]i copii de vârsta ei.
Aici, suntem... cam izola]i. De fapt...
Tonul vocii lui deveni mai u[or.
– Ai idee de teribila situa]ie \n care m` aflu de acum
\nainte, din vina ta?
Polly ridic` o privire \ntreb`toare.
– Hannah nu se mai mul]ume[te cu pove[ti citite din
c`r]i. Vrea pove[ti „inventate din capul tù“ cum spune ea.
{i judecând dup` c`sc`turile cu care \mi puncteaz`
spusele, deduc c` n-am talentul tù de povestitor. Aspectul
pozitiv, \n toate acestea, este c` adoarme mai repede ca
oricând.
Izbucnir` amândoi \ntr-un râs \nfundat.
– Vino, risc`m s` o trezim, murmur` el. Vrei s` te duc s`
vezi restul casei?
– Cu pl`cere, spuse ea, urmându-l prin coridorul strâmt
care lega cele dou` sc`ri \ntre ele.
94 RENÉE SHANN
De cealalt` parte, simetric cu camera lui Hannah, se afla o

camer` \n care Chris se instalase pe moment. Era mic` [i
mobilat` sobru. Un pat, o comod` [i un fotoliu.
– Valerie vroia s`-mi cedeze camera ei, dar am refuzat
categoric. Deja am invadat cel`lalt salon de la parter. Nu
aveam nevoie decât de un col] unde s`-mi pun un pat [i câteva
lucruri. S` coborâm, o s`-]i ar`t.
Un soi de intrare separa cele dou` saloane [i de cealalt`
parte a u[ii se auzir` hohote de râs, u[or \n`bu[ite de
grosimea pere]ilor.
– Valerie a trebuit s` mute o parte din harababura ei ca s`
pot instala câteva mobile, explic` Christopher.
Polly remarc` imediat prezen]a unui superb pian cu coad`,
\ntr-un col] al \nc`perii.
– Este pianul tù? exclam` ea, impresionat` de frumuse]ea
instrumentului.
El ezit`.
– Da, dar nu l-am atins de doi ani.
– Cânt` ceva pentru mine, \i ceru ea, cuprins` de un
capriciu brusc.
El o privi cu gravitate. {i un pic mirat.
– |]i place muzica?
– Da, de[i nu cunosc mare lucru.
Pe fa]a lui se citea o b`t`lie interioar` [i, aproape f`r`
tragere de inim`, se apropie de pian.
– Ce ]i-ar pl`cea s` ascul]i? \ntreb` el, ridicând capacul
pianului. O bucat` \n ton cu umorul din aceast` sear`?
– Ceva romantic? suger` ea, ezitând.

– Ce \n]elegi exact prin asta? \ntreb` el, atingând clapele [i
cùtând câteva m`suri dintr-o partitur` necunoscut` de Polly,
\nainte de a o privi \ntreb`tor.
– Nu este ceea ce a[ numi o bucat` romantic`, este mai
curând ceva trist.
– Este opera unuia dintre cei mai mari compozitori ai
perioadei romantice, Liszt. O cuno[ti pe aceasta?
Din nou, degetele lui dansar` pe clape, smulgând
instrumentului o melodie pe care Polly o cuno[tea, pentru c`
o ascultase prea des la radio.
Liebestraum. Vis de dragoste.
Tr`s`turile lui Christopher tr`dau o suferin]` interioar`
care p`rea s` se repercuteze \n fiecare not`. Interpretarea lui
era chinuitoare, tragic`, aproape dureroas`, [i Polly \nchise
ochii, incapabil` s` suporte suferin]a care o citea pe fa]a lui.
Când \i redeschise, el o observa cu gravitate, degetele lui
lungi, imobile [i totu[i atât de vii, pe clapele albe.
– Nu ]i-a pl`cut? spuse el, schi]ând umbra unui zâmbet.
– Nu cântat \n maniera aceasta.
– Bun, s` \ncerc`m ceva mai vesel.
Se lans` \ntr-un ritm sincopat de Scott Joplin, la fel de \n
largul lui \n registrul jazz ca [i \n repertoriul clasic.
Dintr-o dat`, o mic` tuse discret` \i f`cu s` tresar`. Valerie
se afla \n pragul u[ii. Asculta.
– De când e[ti aici? \ntreb` Christopher, \nchizând brusc
capacul pianului.
96 RENÉE SHANN
– De câteva minute, r`spunse sora lui Chris; b`rba]ilor le

este sete. Vrei s` te ocupi tu de umplerea paharelor? M` duc
s` fac pu]in` cafea pentru Fiona.
El ie[i f`r` un cuvânt [i Valerie, \n loc s`-l urmeze, veni s`
se a[eze lâng` Polly.
– Este prima dat` când \l aud cântând dup` doi ani, spuse
ea. Cum l-ai convins s` deschid` pianul?
– I-am cerut pur [i simplu.
– {i el s-a executat, chiar a[a?
Ea cl`tin` din cap.
– Ai mai mult` influen]` asupra fratelui meu decât a[ fi
crezut. Polly, \mi pare bine c` am ocazia s` vorbesc pu]in cu
tine. Totul este cam delicat, dar Chris ]i-a vorbit vreodat` de
so]ia lui?
Apoi, continu`, f`r` a-i a[tepta r`spunsul la \ntrebare:
– |i semeni bine, \ntr-un anumit mod. P`rul, talia [i chiar
numele. Numele tù de botez este Marie, nu-i a[a? Este
ciudat` aceast` coinciden]`. |n]eleg mai bine acum
nervozitatea lui Chris \n prima lui s`pt`mân` la spital. Trebuie
s` fi crezut c` a venit Marie s`-l h`r]uiasc`...
Polly se aplec` u[or \n fa]`.
– Aceast` bucat` pe care a cântat-o adineauri, Liebestraum,
are leg`tur` cu so]ia lui, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r. Aceast` bucat` a fost cântat` \n cadrul
recitalului unde s-au \ntâlnit pentru prima oar` [i, la cerere, \n
timpul ceremoniei lor de c`s`torie.
F`cu o pauz` \nainte de a relua, cu privirea trist` [i gânditoare:
– Nu [tiu ce a putut Chris s`-]i m`rturiseasc` \n leg`tur` cu

trecutul lui. El poate s` se arate extrem de rece [i de distant
uneori, chiar fa]` de mine. |mi \nchipui c` nu este u[or \n
fiecare zi s` lucrezi cu el. Dar trebuie s` [tii c` nu a fost
\ntotdeauna a[a. Este un muncitor \ndârjit, meticulos [i
perfec]ionist pân` la exces. |nainte de \ntâlnirea cu Marie,
când avea dou`zeci [i nou` de ani, femeile nu \nsemnau nimic
pentru el. Ea era cu zece ani mai mic` decât el [i s-au c`s`torit
foarte repede. Prea repede.
Scutur` \ncet din cap.
– Cum s` ]i-o explic pe Marie? Era nepotolit`, \ntotdeauna
pândea ocazia unei nout`]i, unei schimb`ri. C`s`toria era
pentru ea o \nchisoare [i \ncerca f`r` \ncetare s` scape. Nu [tiu
când [i-a dat seama prima dat` Chris c`-i era infidel`. El credea
c` s-ar stabiliza dac` ar fonda o familie. Din p`cate, ea nu
poate s` aib` copii. Situa]ia s-a deteriorat treptat, \nainte de a
deveni total insuportabil`. Apoi au divor]at...
P`str` t`cerea câteva clipe, cu ochii privind drept \nainte,
trist`, tulburat`.
– Speram ca pu]in câte pu]in el s`-[i revin` dup` aceast`
penibil` \ncercare [i s` \nceap` o via]` normal`. Dar \n
interiorul lui ceva s-a rupt. Este amar, atitudinea lui fa]` de
femei s-a schimbat. Mi-e team` c` n-o s` poat` avea niciodat`
\ncredere \n nici una dintre ele.
– Dar... [i Fiona? \ntreb` Polly.
Valerie izbucni \n râs.
98 RENÉE SHANN
– O cunoa[tem pe Fiona din copil`rie. Mamele noastre

erau prietene. O iubim mult, dar nu exist` nimic romantic sau
serios \ntre ei. Când vine \n zon`, o vedem mult. Este o
companie pentru Chris. {i are atâta nevoie. Este foarte singur,
s` [tii. Nu, Fiona este foarte frumoas` [i extrem de curtat`, dar
nu exist` nici un pic de rùtate \n ea. Când am plecat din
salon, \i f`cea ochi dulci lui Alan [i el se topea literalmente de
fericire \n fa]a acestei priviri frumoase de p`pu[`.
Ridic` din umeri, cu un zâmbet indulgent pe buze.
– Cine ar putea fi geloas` pe Fiona?
„Eu, gândi Polly, nefericit`. Eu sunt geloas` pe ea“.
Valerie se ridic`.
– Te-am re]inut prea mult timp [i m` scuz. Dar este a[a o
u[urare s` pot vorbi cu o alt` femeie. Sper c` nu te-am
plictisit. Polly, mai este un lucru...
– Când vorbeam de asem`narea tu cu Marie, f`ceam
referire doar la \nf`]i[are. |n interior sunte]i ca noaptea [i ziua.
Aceste lucruri se v`d \n privirea unei persoane, s` [tii.
Polly \i oferi schi]a unui biet zâmbet. Era o \mb`rb`tare
slab`, comparat` cu siguran]a c` de acum \ncolo [tia, de
fiecare dat` când \i va \ntâlni privirea lui Christopher, c` se
gânde[te inevitabil, fatal, la cealalt` Marie. „Niciodat` nu va
mai putea avea \ncredere \ntr-o alt` femeie“ spusese Valerie.
Ori, ce este dragostea f`r` \ncredere?
***
Rulau \n noapte [i Polly, \n lumina evenimentelor din acea

sear`, \[i cerceta sufletul pentru a \ncerca s` g`seasc`
adev`rul. Cu cât mai mult reflecta, cu atât mai mult \i ap`rea
eviden]a cu o inconfundabil` limpezime. Nu-l mai iubea pe
Ian. Dar \l iubise cu adev`rat, \n sensul veritabil al termenului?
Probabil c` nu.
Faptul de a-i vedea pe Ian [i pe Christopher a[eza]i la
aceea[i mas` [i a-i putea astfel compara, ac]ionase c` un
catalizator, provocând o estimare a con[tiin]ei la care se
preg`tea de ceva vveme, f`r` a reu[i s` recunoasc`
realmente. Christopher era b`rbatul pe care \l iubea. De la
prima lor \ntâlnire pe plaj`, ea nu mai era aceea[i.
|ndoielile, resentimentele, trepida]iile inimii ei \n prezen]a
lui, totul nu era decât o manifestare evident` a dragostei
sale.
O dragoste care o surprindea prin for]a [i violen]a sa. Era
pasiune. Cealalt` Marie l`sase o urm` de ne[ters. Cum ar
putea el s` se abandoneze vreodat` \n bra]ele unei copii a
so]iei sale?
Scoase un oftat de ]i se rupea sufletul.
Ian \ntoarse capul spre ea.
– De ce acest oftat?
– Poftim?
– Acest oftat. Era groaznic de trist [i de solemn.
– M` gândeam...
– La seara aceasta? Pân` la urm`, a fost foarte simpatic`.
P`cat c` partida de bridge s-a terminat atât de brusc. Ce i s-a
100 RENÉE SHANN
\ntâmplat gazdei noastre? |n momentul când a \nceput s`

piard`, a disp`rut subit timp de ore.
– Vorbea cu mine, r`spunse Polly, care schimb` rapid
subiectul. De altfel, nu trebuia s` vorbim despre ceva \mpreun`?
– Nimic care s` nu poat` a[tepta, r`spunse el evaziv.
{i se \nchise \n t`cerea lui.
A doua zi, \i anun]` mutarea sa \ntr-o filial` a companiei
sale, la Exeter. Era nervos, \ncordat, preocupat, f`r` \ndoial`,
de noile responsabilit`]i care-i reveneau de aici \nainte. Când
\[i luar` r`mas-bun, nu mai terminau, ca [i cum [i unul [i
cel`lalt presim]eau c` lucrurile nu vor mai fi niciodat` ca \n
acest moment. {i Polly nu g`si curajul s`-i anun]e ruptura.
Avea prea mult` afec]iune pentru Ian. Cum ar fi putut s`-l
alunge din via]a ei \n momentul \n care se preg`tea s`
\nfrunte o important` provocare profesional`? Ce \ncurc`tur`
\ngrozitoare!
– Nu plânge pentru mine, spuse el tulburat. Nu merit.
– Oh, Ian, când e[ti numit director al unei filiale atât de
tân`r... Trebuie s` fii... foarte mândru de tine.
– Nu m` gândeam la asta...
Ezit`.
– Nu sunt prea talentat la vorbire pentru a spune ce simt,
Polly, [tii... dar o s`-]i scriu.
Trecu o s`pt`mân` pân` s` primeasc` prima scrisoare.
Câteva rânduri mâzg`lite \n grab`, ca s`-i explice c` era
cople[it de munc` [i nu avea timp s` se \ntind` mai mult pe
moment.
Scrisorile urm`toare erau asem`n`toare [i trecur`

s`pt`mâni f`r` ca nici unul nici altul s` men]ioneze din nou
planurile lor de c`s`torie. {i Jane \ncetase s` mai vorbeasc`
despre acest lucru. Avea alte griji pe cap.
– Mai [tii ceva de sora ta? \ntreb` ea \ntr-o sear`, când
Polly se \ntorcea de la spital. Nu vine acas` \n vacan]`, \n
aceast` var`. S-a hot`rât s` g`seasc` de lucru. Vrea s` câ[tige
bani...
– {i Roger va munci, mam`, [i asta nu te deranjeaz`.
– Roger va locui acas` [i va lucra la o ferm` vecin`. Julie
pleac` la un hotel, undeva \n vestul ]`rii sau \n Sco]ia. Nu a
venit s` ne mai vad` de s`pt`mâni de zile. Nu \n]eleg. Via]a
noastr` trebuie s`-i par` prea provincial`, comparat` cu cea pe
care o duce la Londra.
– Julie a fost prea ocupat` cu examenele ei, mam`, spuse
Polly, \mp`ciuitoare. {i nu va pleca atât de departe f`r` a veni
mai \ntâi s` ne vad`.
– Nu sunt a[a de sigur`, ripost` mama ei, moroc`noas`.
Din fericire, Jane fu \n curând distras` de la aceste gânduri,
prin vizitele Èmeroase ale lui Valerie care, cum afl` despre
talentele ei de croitoreas`, aduse o valiz` plin` cu lucruri de
modificat, ca [i ]es`turi pentru confec]ionarea mai multor
rochii pentru Hannah.
{i astfel afl` Polly despre plecarea Fionei, care se
\ntorsese la Londra. Dar pu]in o mai interesa, de aici \ncolo.
De la cina la Apple Acre, umbra celeilalte Marie \i h`r]uia
mintea chinuit`.
102 RENÉE SHANN
Totu[i, din acea sear`, atitudinea lui Christopher \n

privin]a sa se schimbase sensibil. Devenise mai \ng`duitor,
mai pu]in agresiv, \ndreptându-i gre[elile cu blânde]e. |ntr-un
asemenea grad, \ncât Neville \i g`sise o alt` porecl`. Doctorul
Placebo.
{i zilele la spital treceau, haotice sau lini[tite.
|ntr-o diminea]` \n care Polly studia \n bibliotec`, doctorul
Marlowe \[i f`cu brusc apari]ia.
– Te cùtam, spuse el. Am nevoie de cineva la radiologie ca
s` m` secundeze la trei consulta]ii la domiciliu pe care trebuie
s` le fac ast`zi. Plec mâine la Copenhaga, ca s` particip la un
congres [i ]in neap`rat s` fac aceast` treab` \nainte. Accep]i s`
m` \nso]e[ti?
Polly \l privi o clip`, vizibil surprins`.
– Adic`... mi-e team` s` nu fiu la \n`l]ime. Eu, niciodat`...
– Polly, am \ncredere \n tine. {tiu c` vei fi perfect`. |n plus,
e[ti singura tehnician` disponibil` \n diminea]a aceasta. Este
vorba de mers [i de examinat pacien]i care nu se pot deplasa.
O s`-]i explic treptat, tot ce va trebui de f`cut.
Ea cl`tin` din cap, cu inima b`tându-i repede. Nu vroia s`
spun` implicit c` avea nevoie de ea?
– Dac` m` crede]i \n stare...
– Nu m` \ndoiesc nici o secund`. Ne \ntâlnim la ma[ina
mea, \n zece minute.
Prima lor pacient` era o doamn` b`trân`, domni[oara
Daniels, care locuia \nchis` la etajul al treilea al unui imobil
f`r` ascensor. Ea \i a[tepta, lungit` \n patul ei [i Polly \i
remarc` imediat mâinile deformate de artrit`. |n ciuda

suferin]elor, \i primi vesel` [i o prezent` pe nepoata sa, care
avea grij` de ea cu devotament. Aceasta disp`ru imediat \n
buc`t`rie pentru a le preg`ti câte o cea[c` de cafea.
– Dac` ar fi ]inut de mine, nu v-a[ fi obligat niciodat` s`
face]i o astfel de deplasare, spuse domni[oara Daniels, când
remarc` aparatul pe care Polly [i Christopher trebuiser` s`-l
transporte pân` acolo. La vârsta mea, este normal s` suf`r de
spate. Degeaba i-am explicat Suzannei c` o radiografie nu-mi
va reda tinere]ea, nu a vrut nimic s` aud`.
– Vom putea cel pu]in s` determin`m dac` artrita de care
suferi]i a atins coloana vertebral`, explic` doctorul Marlowe
cu blânde]e. Acum, domni[oara Wilcox v` va ajuta s` v` a[eza]i
pe perne ca s` pot s` v` fac o radiografie a spatelui. Apoi, va
trebui s` v` lungi]i pe o parte. Dar mai \ntâi trebuie s` g`sesc
o priz` de curent. Ah, iat` una! Este perfect.
Domni[oara Daniels era atât de sl`bu]` [i fragil` c` lui Polly
\i fu fric` s` n-o rup`. Dar examenul se petrecu rapid [i f`r`
incidente.
– Petrece]i mult timp \n pat? \ntreb` Christopher, \n timp
ce-[i aranja din nou echipamentul portativ.
B`trâna doamn` scoase un oftat.
– Ce-a[ putea face altceva? Mi-ar pl`cea s` pot ie[i mai des,
dar este o \ntreag` expedi]ie de fiecare dat` când sunt ajutat`
s` cobor aceste trei etaje. Nu \ndr`znesc s`-i pretind prea des
bietei mele Suzanne.
104 RENÉE SHANN
– V-a]i gândit vreodat` s` v` instala]i \ntr-un loc mai

adaptat, mai comod pentru dumneavoastr`? Exist` un grup de
case pentru b`trâni, foarte dr`gu]e, nu departe de aici. Exist`
un director, toat` asisten]a medical` necesar`, o cas` comun`
unde pute]i \ntâlni persoane de vârsta dumneavoastr`...
– Oh, doctore, ar fi minunat. M-am gândit adesea. Dar nu
pot s-o oblig pe mica mea Suzanne s` trìasc` \n mijlocul unor
persoane b`trâne ca mine.
|n acela[i moment, Suzanne intr` \n \nc`pere cu cafeaua.
– Nu pot s` v` dau \nc` rezultatul, spuse doctorul Marlowe
\n timp ce ea \i conducea, pu]in mai târziu. Dar sunt aproape
sigur c` nu a fost atins` coloana vertebral`. Nu am v`zut nici
un semn de rigiditate sau chiar de spasm muscular.
– Slav` Domnului! exclam` ea u[urat`. A suferit destul
deja. Dar, doctore, nu m-am putut \mpiedica s` nu aud
sfâr[itul conversa]iei de adineauri. Dac` ea ar [ti cât de tare a[
vrea s` p`r`sesc acest apartament vechi. Dar nu \ndr`znesc
s`-i vorbesc. |n]elege]i, a locuit \ntotdeauna aici. Mobilele
sunt cele ale p`rin]ilor ei [i nimic nu s-a schimbat cu adev`rat
de la acea vreme. Eram convins` c` o mutare ar distruge-o.
Dac` am g`si un loc mai modern, cu cineva care s-ar putea
ocupa de ea \n absen]a mea, a[ putea s` g`sesc o slujb` cu
jum`tate de norm`, ar ie[i un pic...
– Atunci, spuse Christopher, \ntrerupând acest [uvoi de
vorbe, \]i sugerez s` te duci s` discu]i imediat cu m`tu[a
dumitale.
– Ce crezi de prima noastr` vizit` la domiciliu? \ntreb`

Chris, \n ma[in`.
– Cred c` era minunat de v`zut fa]a domni[oarei Daniels,
când i-ai sugerat s` se instaleze \ntr-un centru pentru b`trâni
[i privirea nepoatei sale, la sfâr[it. Era ca [i cum dorin]a lor cea
mai drag` [i mai secret` s-a realizat subit.
Era atâta pasiune [i fervoare \n vocea tinerei, \ncât
radiologul se \ntoarse spre ea, studiind-o cu curiozitate.
– Ai cumva vreo dorin]` secret`, Polly?
– Nu avem to]i? r`spunse ea plecându-[i ochii.
Câteva minute mai târziu, ajunser` la casa celui de-al doilea
pacient. Un bungalou modern instalat \ntr-o parcel` vizibil
recent`.
Domnul Billings era un b`rbat solid, \n vârst` de cincizeci
de ani, care \n urma unui atac de apoplexie, se v`zuse privat
de bra]ul [i de piciorul stâng. De atunci, suferea de probleme
enorme de vorbire [i nu se deplasa decât cu mare dificultate.
So]ia lui le explic` cum \l g`sise z`când pe podeaua
buc`t`riei, cu bra]ul drept r`sucit. Imediat chemase medicul
care ordonase o serie de radiografii. Cu ajutorul lui
Christopher, \i ridicar` c`ma[a [i, cu precau]ie infinit`,
specialistul palp` bra]ul v`t`mat.
– Nici un os rupt, la prima vedere, spuse el. Dar radiografia
ne va ar`ta dac` exist` vreo fractur`. Cum a]i c`zut?
|ntrebarea se adresa domnului Billings, dar so]ia sa
r`spunse c` se urcase pe un taburet pentru a lua cutia de ceai
[i taburetul cedase sub greutatea lui.
106 RENÉE SHANN
– Inten]ionat am pus cutia sus, spuse ea. El vrea

\ntotdeauna s` m` ajute [i mi-e atât de team` s` nu se
op`reasc` \ncercând s`-mi preg`teasc` ceai.
– De ce s`-l \mpiedica]i dac` asta \i face pl`cere? \ntreb`
Christopher.
– Nu vreau s` i se \ntâmple ceva. Poftim rezultatul.
Odat` examenul terminat, doctorul Marlowe lu` un scaun
[i se a[ez` \n fa]a pacientului.
– Acest bra] va trece prin toate culorile, vreme de câteva
zile. Apoi, totul va trebui s` intre \n ordine. Presupun c`
medicul dumneavoastr` generalist v-a prescris analgezice
deja? Bun. Va trebui s` face]i [i [edin]e de fizioterapie. Va veni
o ambulan]` s` v` ia [i s` v` aduc` \napoi dup` aceea. Dar
\nainte, o s` fac s` v` ajung` rezultatele radiografiilor.
Se ridic` [i puse o mân` pe um`rul domnului Billings.
– Ave]i grij` de dumneavoastr`. {i mai ales, f`r` urc`ri pe
taburetele din buc`t`rie.
R`nitul r`spunse printr-un zâmbet trist.
Capitolul 8
Ultima vizit` a dimine]ii \i conduse pân` la un mic pavilion,

\ntr-o comunitate agricol` din afara ora[ului. Parcelarea,
construit` cu o sut` de ani \n urm`, era sortit` unei demol`ri
iminente. Toate locuin]ele erau p`r`site cu excep]ia uneia, la
a c`rei u[` b`tur`.
– Se pare c` domnul Abbott sufer` de un rù misterios care
\l \mpiedic` s` p`r`seasc` patul, explic` Christopher, \n timp
ce a[teptau \n fa]a pavilionului. Doctorul lui estimeaz` c` este
de natur` pur psihosomatic`, dar este mai bine s` ne
asigur`m, nu-i a[a?
O femeie cu ten livid ap`ru brusc [i-i privi b`nuitoare.
– Ce este? \ntreb` ea, agresiv`.
– Bun` ziua doamn` Abbott, spuse Christopher, foarte
politicos. Sunt doctorul Marlowe [i ea este asistenta mea,
domni[oara Wilcox. Suntem aici s` facem radiografii so]ului
dumneavoastr` [i s` ne asigur`m c` starea lui nu este serioas`.
108 RENÉE SHANN
– Ca [i cum, o singur` zi \n via]a lui, a fost serios! ripost`

femeia cu voce \nc`rcat` de am`r`ciune.
Se d`du la o parte pentru a-i l`sa s` intre.
– O s` v` explic ce are so]ul meu. Nu este decât un
capriciu. Ni se ofer` s` fim instala]i \ntr-o cas` de b`trâni, un
apartament dr`gu] cu baie [i buc`t`rie proprie. Mai mult decât
avem aici. {i un loc unde s-ar putea mânca dac` n-am chef s`
g`tesc. Dar 'mnealui nu vrea s`-[i p`r`seasc` gr`dina. Gr`dina
lui! S-ar spune mai curând un depozit de fiare vechi. Când am
primit ultimul aviz de evacuare, s-a dus s` se culce [i de atunci
nu mai mi[c`. V` spun eu. O face inten]ionat, ca s` i se dea
aten]ie. Fiindc` [tie foarte bine c` pân` la urm`, va trebui s`
plec`m.
Doamna Abbott \[i sufl` nasul \ntr-o cârp` imens` de o
cur`]enie dubioas` [i relu` recitalul nenorocirilor ei.
– De mult` vreme mi s-a spus c` ar trebui s` plec`m. Toat`
lumea era mul]umit` s` schimbe acest loc. Dar Fred, vrea
mereu s` fac` altfel decât ceilal]i. Este \n camera lui \n susul
sc`rilor. |mi pare rù c` nu pot urca. Trebuie s` termin
mâncarea pentru prânz.
{i se \ndep`rt`, mai lugubr` chiar decât decorul \n care
evolua.
P`trunser` \ntr-o \nc`pere minuscul` [i \ngrozitor de
mirositoare. A[ezat \n pat [i \nconjurat de un nor de fum, Fred
Abbott, cu pipa \n mân` \i examina cu ochii lui mici [i
rùt`cio[i.
Polly \[i ]inu r`suflarea [i f`cu un pas \napoi, dar Christopher,

\n ciuda mirosului de murd`rie, \naint` spre pacient.
– Ei bine, domnul Abbott, ce pot face pentru dumneavoastr`?
Se pare c` v` plânge]i de o durere \n partea stâng`.
– Nu m` plâng. Este un fapt, mormì b`trânul, pu]in
amabil. Nu trebuie ascultat` nevasta mea care crede c` joc
teatru. Am c`zut [i mi-am spart trei coaste, le-am auzit chiar
trosnind.
– V` doare \n special când inspira]i profund, sau când râde]i?
– Nu râd niciodat` [i nu inspir adânc dac` nu sunt obligat.
Polly se \ntreba cum reu[e[te Christopher s`-[i p`streze
seriozitatea. Ea \ns`[i de-abia se ab]inea s` nu izbucneasc`
\n râs.
– Vom avea nevoie de alte filme. |n timp ce eu m` duc la
ma[in` s` le iau, vrei s` instalezi aparatul, Polly?
Cl`tin` din cap, executându-se f`r` prea mare entuziasm,
\n timp ce b`trânul ar]`gos \i urm`rea fiecare mi[care.
Un mic televizor alb-negru era bran[at \ntr-un col], la
singura priz` de acolo. Ea se aplec` pentru a-l debran[a, dar
imediat, domnul Abbott \[i l`s` pipa [i \ncepu s` vocifereze
furios.
– Las` \n pace televizorul. M` uit la program, fir-ar s` fie!
url` el ie[indu-[i din fire.
Polly ascult` cât de repede putu. Exista un adaptor \n
geanta doctorului Marlowe. |l g`si, se \ntoarse la televizorul
pe care-l debran[` [i, f`r` a-i l`sa domnului Abbott timp s`
urle, instal` adaptorul, apoi televizorul [i \n cele din urm`
aparatul portativ de raze X.
110 RENÉE SHANN
Toate aceste gesturi fur` realizate \n câteva secunde, a[a c`

Polly nu realiz` imediat ceea ce urm`.
Se f`cu o scânteie de o putere extraordinar`, un zgomot
mare de explozie, ecranul televizorului deveni negru... [i ]ip`tul
scos \n spatele ei fu imediat reluat de un urlet, \n josul sc`rilor.
B`trânul domn Abbott s`ri din pat \n secunda \n care
Christopher n`v`lea \n camer`.
– Ce dracu se \ntâmpl`?
– O s` v` spun eu personal, ce se \ntâmpl`! urla domnul
Abbott, tot s`rind \n sus ca un drac pe arcuri. Aceast` tâmpit`
a f`cut s` sar` siguran]ele [i nu m` mai pot uita la televi...
Intr` [i nevasta lui, gâfâind.
– Ce se \ntâmpl`? Nu mai am lumin` [i nu pot s` v`d nimic
\n acea gaur` neagr` care-mi serve[te de buc`t`rie. Ce a fost
cu zgomotul dsta?
Ea \i privea fix, pe rând, pân` când aten]ia \i fu atras` de
fumul care se ridica din pat.
– {i tu ai dat foc la pat, dobitocule! Sunt ani de când \]i
spun c` o s` dai foc la co[melie!
– {i ce-i cu asta? ripost` acesta. Po]i s` fii mul]umit`, a[a, o
s` te po]i duce s` locuie[ti la casa ta de b`trâni...
Christopher [i doamna Abbott nu-l mai ascultau, prea
ocupa]i s` sting` focul. Polly \i privea, \nm`rmurit`.
– G`ti]i la ma[in` electric`, doamn` Abbott? se interes`
Christopher.
– Nu, la gaz.
– Atunci, v` propun s` coborâ]i cu so]ul dumneavoastr`.
Preg`ti]i-i o cea[c` bun` de ceai. A primit un [oc suficient de
violent. Noi o s` aranj`m aparatul [i dac` \mi ar`ta]i unde este

contoarul, o s` v`d dac` pot repara stric`ciunea.
Polly \ncepea s`-[i recapete culoarea.
– |mi... \mi pare rù, spuse ea slab, dup` ce so] [i so]ie
disp`ruser`. Nu \n]eleg ce s-a \ntâmplat...
– Eu da. De ce nu ai debran]at televizorul \nainte de a
bran[a aparatul? }i-am spus doar s` nu supra\ncarci aceste
prize vechi de curent.
– Nu m` l`sa s` debran[ez televizorul... acel b`trân
\ngrozmtor, vroia s` se uite \n continuare la televizor.
Vocea \i tremura, se \mpiedica \n cuvinte.
Christopher \[i re]inu un zâmbet.
– O s` pretind c` nu am auzit aceste cuvinte. Nu cred c`
doamna Brooke s-ar ar`ta prea indulgent` dac` ar auzi o
student` tratând un pacient de „b`trân \ngrozitor“.
– El m-a tratat de idioat` [i avea dreptate. M` simt atât de
proast`! murmur` ea, abia re]inându-[i o dorin]` teribil` de
râs [i de plâns \n acela[i timp.
– Nu proast`, dar necugetat`. |]i dai seama c` te-ai fi putut
electrocuta?
Ea \ncepu s` râd` nervos.
Revedea brusc imaginea domnului Abbott s`rind din pat [i
]opìnd ca [i cum ar fi mers pe j`ratic. Din nervos, râsul
deveni disperat, isteric. Nu se mai putea opri. Dintr-o dat`,
absurditatea vie]ii ei i se ar`ta \ntr-o lumin` proast`,
insuportabil`. Logodit` cu un b`rbat c`ruia nu [tia cum s`-i
112 RENÉE SHANN
anun]e ruptura, \ndr`gostit` nebune[te de un altul care nu-i

\mp`rt`[ea sentimentele. Acesta din urm` st`tea \n fa]a ei [i o
scutura de umeri, cu o privire \ngrijorat`.
Apoi, f`r` s`-[i dea seama cum, se trezi \n bra]ele lui. Dar
de acest` dat` nu mai râdea. Hohotea pe um`rul lui [i el \i
mângâia p`rul.
– }i-am cerut prea mult pentru o prim` ie[ire, murmur` el
blând. E[ti atât de viteaz`, dedicat` muncii. E[ti epuizat`,
surmenat`. Cum termin`m aici, te duc s` mânc`m undeva. De
acord? Nimic preten]ios, doar o gustare \ntr-un bar. Nu o s`
refuzi, nu?
Ea \[i [terse ochii.
– Ce vom face \n leg`tur` cu domnul Abbott?
– Mai \ntâi, o s` \ncerc s` repar siguran]ele. Dup` aceea,
m` voi duce s`-i vorbesc. Trebuie chemat` o ambulan]` [i dus
la spital. Nevast`-sa are dreptate, acest loc este periculos [i el
poate da foc oricând. Te sim]i \n stare s` aranjezi aparatul?
|n interval de o or`, totul era reglat. Ambulan]a veni dup`
un domn Abbot pu]in mai calm. Christopher folosise
numeroase argumente pentru a-l convinge s` accepte mutarea
\ntr-o cas` de b`trâni, dar doar perspectiva de a privi la
televiziunea \n culori [i posibilitatea de a juca table, remy, cu
al]i locatari putuser` s`-l fac` s` se \nmoaie. Cât despre so]ia
sa, aceasta nu-[i putea ascunde bucuria.
– Draga mea Polly, spuse Christopher urcând \n ma[in`.
Era cât pe ce s` ne faci pe to]i s` s`rim \n aer, dar a meritat
oboseala. M` voi pr`p`di de râs \n fiecare sear` când m` voi
gândi la maniera radical` [i expeditiv` \n care ai vindecat

coastele rupte ale acelui b`trânel Abbott. Cred c` n-am mai râs
atât de ani de zile. Ce p`cat c` nu te pot lua \n bagajele mele
la Copenhaga. }i s-a mai spus deja c` este foarte agreabil`
compania ta, domni[oar` Wilcox?
Ea se \nro[i. El glumea, desigur. Nu trebuia s` dea nici cea mai
mic` importan]` cuvintelor pronun]ate astfel, spontan, ca urmare
logic` a unui râs nebun \mp`rt`[it. |n ciuda acestui fapt, savura
fiecare intona]ie, imaginându-[i deja un oarecare viitor idilic...
Se oprir` \ntr-un bar [i comandar` dou` cafele [i dou`
sandvi[uri.
– Nu o s` pot \ntârzia prea mult, relu` Christopher. Sunt
de gard` \n aceast` dup`-amiaz`. Sper totu[i s` am timp,
\nainte de plecarea mea la Copenhaga, s` vizitez dou` case pe
care le-am v`zut c` sunt de vânzare. C`su]a lui Valerie este atât
e mic` \ncât \mi este din ce \n ce mai greu s` m` fac mititel,
când Alan \i telefoneaz` sau vine \n vizit` la sora mea. {tii c`
cei doi sunt profund \ndr`gosti]i?
– Chiar? exclam` Polly. |mi place mult de Alan. Pare un om
de n`dejde [i un tovar`[ foarte pl`cut.
– |ntr-adev`r. Un singur lucru \i \mpiedic` s` se
c`s`toreasc`. Nu o s` ghice[ti niciodat`.
– Nu poate s` fie Hannah.
El râse.
– Nu, sigur c` nu Hannah. Ea \l ador`. Este c`su]a, pur [i
simplu.
114 RENÉE SHANN
– Glume[ti! se minun` Polly.

– Absolut deloc. Valerie nu suport` ideea de a se separa de
ea [i Alan simte c` devine claustrofobic doar la ideea de a
trebui s` locuiasc` \n aceast` c`su]` de p`pu[i. Ar vrea ca sora
mea [i cu Hannah s` se instaleze la el, ceea ce mi se pare cea
mai bun` solu]ie. El are o cas` foarte frumoas`, la ie[irea din
sat, aproape de cabinetul lui [i nu departe de [coal`. Dar
Valerie pare s` nu se poat` hot`r\.
– Dac` ea nu vrea s` vând`, de ce nu se gânde[te s`
\nchirieze unor persoane care vor [ti s` aprecieze frumuse]ea
[i farmecul lui Apple Acre?
– Acei oameni ar trebui mai \ntâi s` r`spund` la toate
exigen]ele pe care le inventeaz` ea treptat, precum [i scuze
bune. A primit deja mai multe oferte pe care le-a refuzat. Nu
pentru c` acele persoane nu aveau referin]e bune, ci pur [i
simplu fiindc` le g`sea c` nu se potrivesc cu cadrul. Valerie
spune c` nu sim]ise nici un fel de afinitate din partea lor. Nu
erau „suflete surori“ cum spune ea.
– Cred c` \n]eleg ce simte. Are impresia c` acei oameni nu
ar iubi casa atât cât o iube[te ea.
– Personal, cred c` ar trebui s` se lase examinat` de un
psihiatru, spuse el pe un ton de o severitate afectuoas`. {i \l
admir pe Alan c`-i suport` toate capriciile f`r` s` clinteasc`.
Se uit` la ceas.
– |mi pare rù c` trebuie s` ne gr`bim, dar trebuie
neap`rat s` m` \ntorc la spital. De fapt, vei fi \ncântat` s` afli
c` doctorul Andrews \mi va ]ine locul timp de câteva zile.
Polly cl`tin` din cap. |[i amintea acea prim` zi la spital,

când doctorul Marlowe i se p`ruse un uzurpator nedorit. Ce
schimbare se operase \n inima ei de la acea vreme foarte
recent`!
Sosind la spital luni diminea]a, ea se duse direct la biroul
doctorului Marlowe unde spera s`-l g`seasc` pe doctorul
Andrews. Acesta o \ntâmpin` cu obi[nuitul lui zâmbet
zeflemitor.
– Surpriz`, surpriz`! Nu te a[teptai s` m` g`se[ti aici,
nu-i a[a?
– Dimpotriv`. Veneam s` v` spun c` suntem \ncânta]i de
\ntoarcerea dumneavoastr` printre noi.
B`trânul radiolog scutur` din cap, privirea lui sclipind de
mali]ie mai mult ca oricând.
– Doar nu crezi c` o s` m` p`c`le[ti cu cuvintele tale
frumoase! V`d bine c` e[ti dezam`git` c` nu-l g`se[ti pe
frumosul doctor Marlowe. Eu care m` bucuram atât s` te rev`d.
– Doctore Andrews, [ti]i foarte bine c` am venit aici cu
singurul scop s` v` salut, ripost` Polly, care sim]ea c` o apuc`
]âfna. {i sunt absolut \ncântat` s` v` rev`d \n serviciul nostru.
Aceste câteva cuvinte, erau cele pe care le a[tepta doctorul
Anrews [i el scoase un oftat de satisfac]ie, fericit s` constate c`
nimic nu se schimbase \n absen]a sa. {i precis nu
comportamentul u[or dulceag al micii lui favorite.
– Atunci, s` nu mai pierdem timpul [i s` trecem la treab`,
copila mea. Vacan]a este suspendat` pe moment. B`trânelul
Andrews s-a \ntors.
116 RENÉE SHANN
|n acea sear`, Polly nu-[i putu g`si somnul. Nu \nceta s` se

tot \ntoarc` \n pat. |n ciuda bucuriei reale de a-l reg`si pe
medicul lâng` care f`cuse primii pa[i \n radiologie, sim]ise de-a
lungul zilei absen]a lui Christopher ca o crud` tortur` [i
realizase importan]a pe care o c`p`tase \n via]a ei acest om
chinuit de trecutul sù, care nu f`cea decât s` \nzeceasc`
sentimentul de vinov`]ie care o \ncerca fa]` de Ian.
Trebuia s` ac]ioneze. Nu putea tergiversa mai mult timp.
Din respect pentru Ian, trebuia s`-i m`rturiseasc` adev`rul.
Nu se mai putea preface c`-l iubea, când inima [i sufletul ei
apar]ineau altcuiva. Faptul c` doctorul Christopher nu-i
\mp`rt`[e[te sentimentele nu schimba cu nimic situa]ia c`
trebuia s` fie loial` cu Ian.
Brusc, se ridic` \n capul oaselor. Hot`rârea ei era luat`. O
s`-i scrie o scrisoare \n care \i va explica adev`rul.
Se ridic`, \[i puse un capot [i se a[ez` la biroul ei, cu o
foaie alb` \n fa]`. S` g`seasc` acele cuvinte care s` menajeze
sensibilitatea destinatarului se dovedi o sarcin` mai delicat`
decât \[i imaginase, dar o or` mai târziu, când se strecur` \n
a[ternut, avea sentimentul datoriei \mplinite pân` la urm`, o
datorie prea mult` vreme amânat`.
A doua zi diminea]`, \n momentul plec`rii la spital, privirea
\i c`zu pe titlurile mari din ziarul local, primit cu câteva
minute mai devreme.
P`li subit [i desf`cu prima pagin`, cu mâinile tremurânde
[i inima b`tându-i tare...
Un radiolog din Norfolk la congresul de la Copenhaga.
Literele se \ntindeau \n fa]a ochilor ei, indecente,

ucig`toare. Dedesubt, o fotografie \l ar`ta pe doctorul
Marlowe surâzând. La bra]ul lui era atârnat` fermec`toarea
Fiona Young, toat` numai zâmbet.
„Doctorul Christopher Marlowe, la Copenhaga pentru
câteva zile, cu ocazia congresului de radiologie care se ]ine
aceast` s`pt`mân` \n Danemarca, a reu[it totu[i s` se
elibereze pentru a petrece un moment \n compania
minunatului nostru manechin Fiona Young. Cum cititorii
no[tri probabil [tiu, domni[oara Young era la la Norwich
pentru turnarea unui film publicitar“.
Polly se pr`bu[i mai mult decât se a[ez` pe primul scaun
pe care \l g`si. Cuvintele \i jucau \n fa]a ochilor, hohote de
furie [i de disperare i se \nghesuiau \n fundul gâtului [i
tremura, ca [i cum un frig interior \i \nghe]a subit inima.
De furie, f`cu ziarul buc`]ele.
Cum \ndr`znea? Tr`d`torul! Infamul! {i toate acele
cuvinte despre singur`tate! {i a[a-zisul lui regret c` nu o
putea lua \n valiza lui, la Copenhaga! {i \n tot acest timp
pl`nuise s-o \ntâlneasc` pe Fiona! O testa din nou, ca pe
malul râului?
|[i [terse iritat` lacrimile care-i curgeau pe obraji [i vru s`
ia o batist` din buzunarul mantoului. Acolo, sim]i grosimea
unui plic.
Scrisoarea pe care o scrisese \n timpul nop]ii. Aceast`
scrisoare destinat` lui Ian nu mai avea motiv s` existe. O rupse
[i arunc` buc`]ile \n tomberon, \mpreun` cu resturile din ziar.
118 RENÉE SHANN
Bietul Ian. |l [tersese atât de rapid din via]a ei, \l schimbase contra
unui biet vis irealizabil, un vis care se transforma \n co[mar.
Cum putuse fi atât de proast`? Ea singur` interpretase
cuvintele doctorului Marlowe a[a cum le auzise. El nu-i datora
nimic. {i nu avea nici un drept s` judece modul \n care el \[i
conducea via]a particular`.
Pu]in câte pu]in, furia i se potolea. Nu mai sim]ea decât o
imens` triste]e [i o dorin]` incredibil` de a se \ntoarce spre o
fa]`, o voce prietenoas`.
Se \ndrept` spre telefon [i form` num`rul lui Ian, instalat
\ntr-un nou apartament din Exeter, acum.
– Alo? r`spunse \n cele din urm` o voce somnoroas`.
– Ian, eu sunt.
– Polly? Polly, dar [tii cât este ora? {apte [i jum`tate!
– |mi pare rù, Ian, aveam atâta nevoie s`-]i vorbesc, spuse
ea insistent.
– De ce? Ce se \ntâmpl`? O problem`?
– Nu, doar c`... Oh, Ian, e[ti a[a departe [i sunt atâtea
lucruri pe care ar trebui s` le discut`m, c`s`toria noastr`, s`...
De cealalt` parte a firului se l`s` o t`cere nesfâr[it`.
– Ian, continu` Polly, trebuie s` ne amân`m iar c`s`toria?
De ce s` mai a[tept`m? Mi-ai spus doar tu c` apartamentul tù
este dr`gu]. Spune-mi un singur cuvânt [i vin imediat.
– Polly, ce te-a apucat? Pari tulburat`... E[ti sigur` c` te
sim]i bine?
– Credeam c` erai gr`bit s` te instalezi, s` m` iei de
nevast`...
– Nu pot s`-mi abandonez pur [i simplu responsabilit`]ile

ca s` m` lansez \n preg`tiri pentru c`s`torie. Mai ales \n acest
moment, Polly. {i de altfel, ce se va alege din planurile tale? O
s`-]i p`r`se[ti studiile de radiografie?
|n sup`rarea ei, uitase tot ce \nsemna s` fug` departe
de Norwich, de Apple Acre [i de frumosul doctor
Marlowe.
– Presupun c` a[ putea ob]ine un transfer \ntr-un spital din
Exeter, r`spunse ea cu mare convingere. Oh Ian, dac` m`car nu
ai fi atât de departe! Nu te-am v`zut de o eternitate, nu-mi mai
telefonezi. Doar dac` primesc câteva rânduri din când \n când.
Ian accept` repro[ul f`r` s` protesteze.
– {tiu, murmur` el, v`dit stânjenit. M-am l`sat cople[it, dar
promit s` \ncerc s`-]i scriu mai des, Polly [i eu am nevoie s`
vorbesc cu tine... despre noi.... dar nu acum. Nu la telefon. O
s`-]i scriu, Polly. La revedere, draga mea. Ai grij` de tine.
El \nchise [i ea r`mase un moment lung nemi[cat`, cu
receptorul \n mân`.
Via]a continua. Trebuia s` \nfrunte o zi la spital, s` suporte
cu zâmbetul pe buze glumele care circulau mereu de la un
serviciu la altul. M`car de ar putea s` se dea drept bolnav`.
Dar ce s` spun`?
– Suf`r de un acces de febr` amoroas`, scuza]i-m`, dar nu
sunt \n stare s` lucrez?
Caraghios!
La ora prânzului, primi vizita fulger a Valeriei, care o invit`
la ea \n acea sear`.
120 RENÉE SHANN
– Va fi Alan. {i la fel [i Hannah. Va fi atât de \ncântat` s` te

vad`. De fapt, ai v`zut ziarul de diminea]`? Ce coinciden]`, s`
se \ntâlneasc` amândoi \n Danemarca! Disear`, vino direct de
la spital!
{i disp`ru, l`sând \n urma ei acea bun` dispozi]ie care
p`rea s-o \mpr`[tie \n jur.
Seara fu pl`cut`.
Valerie puse masa pe teras` [i Hannah, mândr` nevoie
mare c` ob]inuse permisiunea s` m`nânce cu cei mari,
str`lucea de bucurie.
Copilul avea o min` mai bun` decât \n timpul scurtei
[ederi la spital. Soarele \i colorase obrajii [i deborda de
s`n`tate.
I se \ntâmpla din când \n când s` se plâng` de dureri de cap.
Dar Valerie nu mai d`dea nici cea mai mic` aten]ie.
Christopher considera c` acele migrene erau o modalitate de a
ob]ine din nou toat` aten]ia de care se bucurase când c`zuse.
– Arat` splendid, nu-i a[a? spuse Valerie. Dar ghici]i ce
mi-a spus azi diminea]`. „Mam`, pot lua una dintre aspirinele
tale“? Ce feti]` nostim`!
Odat` cina terminat`, Polly insist` s` strâng` masa [i
disp`ru \n buc`t`rie cu micu]a Hannah \n urma ei, l`sându-i
pe Valerie [i pe Alan singuri.
– Dac` te ajut, \mi spui o poveste inventat` de tine? \ntreb`
copilul cu o mic` voce rug`toare.
– Bine\n]eles, draga mea. Dar nu este nevoie s` m` aju]i pentru
asta. |mi place s` inventez pove[ti [i s` le spun feti]elor cumin]i.
– Atunci, pot s` m` duc s` cânt la pian pân` termini?

– Da. Vin s` te caut imediat ce voi fi gata cu buc`t`ria.
Aproape imediat, melodia „Fratele Jacques“, simplificat` [i
cântat` cu un singur deget, r`sun`, \n`bu[it` pu]in de
distan]`.
Un moment mai târziu, Valerie p`trunse \n buc`t`rie.
– Polly, pot s` te rog s` o culci pe Hannah \n locul meu?
Alan ar vrea s` fac` o mic` plimbare nocturn`. Cred mai ales
c` vrea s`-mi pun` marea \ntrebare, \nc` o dat`.
– |nc` o dat`? repet` Polly mirat`.
– |n fiecare lun`, \n general pe lun` plin`, m` cere \n
c`s`torie. Cred c`-mi va \nfrânge rezisten]a.
– Va reu[i?
Valerie l`s` s`-i scape un oftat.
– |[i atinge ]inta. Nu cred c` voi avea puterea s`-l refuz
mult` vreme. Ador aceast` c`su]`, Polly. Mi s-ar frânge inima,
dac` ar trebui \ntr-o zi s` m` despart de ea. {tii, Ben obi[nuia
s` conduc` pân` la cap`tul drumului ca s` poat` vedea casa
din exterior. |nc` nu ne apar]inea, dar el spunea deja“ „Iat`
locul unde vom trì, când vom fi b`trâni [i obosi]i. Este
suficient de mare pentru noi doi“.
Vocea Valeriei tremura de emo]ie, \n timp ce retrìa acele
amintiri din alt` via]`.
– Era un om minunat, Polly. Un avocat de ]ar` calm [i f`r`
preten]ii. |nf`]i[area lui era foarte diferit` de a lui Alan, dar ca
[i el, era un om profund bun: pe care se putea conta. C`snicia
mea cu Ben a fost foarte fericit`. Singurul meu regret este c`
122 RENÉE SHANN
n-am avut-o pe fiica mea Hannah pu]in mai devreme. Mi-ar fi

pl`cut atâta s`-i dau un fr`]ior sau o surioar`. M`car de n-a[ fi
obsedat` astfel de aceast` c`su]`...
– Christopher spunea c` ai consim]i poate s-o \nchiriezi,
spuse Polly.
– Da. Dar ar trebui s` g`sesc locatarul \n care s` am
suficient` \ncredere. Speram s-o ia Christopher, dar este pu]in
cam departe de spital. Oh, \l aud pe Alan care m` cheam`. Pe
curând, Polly [i mul]umesc...
Dur` mult pân` când Hannah adormi \n acea sear`,
cerând mereu [i mereu alt` poveste [i era aproape ora zece
când Polly cobor\ scara care ducea la c`m`ru]a de deasupra
buc`t`riei.
Ziua la spital fusese deosebit de \nc`rcat`. A[a c` nu
avusese timp s` reflecteze la evenimentele dimine]ii. Dar \n
aceast` secund`, sim]i c` o las` nervii [i energia care \i
permiseser` s` treac` prin toate aceste ore. Gelozia, chinul,
durerea \i luau \n st`pânire trupul [i sufletul. {i-l \nchipuia pe
Christopher \n bra]ele Fionei [i se ab]inu s` nu urle de furie [i
de fustrare. Mai ales, \[i re]inea lacrimi amare. Lacrimile unei
dragoste f`r` speran]`...
Capitolul 9
Una dintre cele mai importante zile ale anului era

\mp`r]irea premiilor studen]ilor de la radiologie, la sfâr[itul
lunii iulie. Era vorba \ntotdeauna de o treab` de familie, cum
le pl`cea s-o numeasc` membrii serviciului de radiologie.
Din cauza pension`rii recente [i a vechimii \n spital,
doctorul Andrews fusese ales s` prezideze deschiderea
ceremoniei care se \ncheia \ntr-o veselie general` [i \n jurul
unui bufet somptuos compus exclusiv din fructul rege al zilei,
a[a cum impunea tradi]ia.
De diminea]`, studen]ii petrecuser` un timp lung pentru a
culege fragii pe câmpul fermei din vecin`tatea spitalului.
Apoi, Polly alergase s` se schimbe \n vestiarul personalului
[i reap`ru imediat \mbr`cat` cu o rochi]` verde. Se strecur` \n
fundul s`lii [i g`si un scaun lâng` u[`, ceea ce \i permitea s`
dispar` discret dac` ar fi devenit c`ldura insuportabil`. Sim]ea
deja primele simptome ale unei migrene \ngrozitoare.
124 RENÉE SHANN
Primele rânduri fuseser` rezervate invita]ilor [i familiilor

premian]ilor. Brusc, ap`ru Valerie, abordând o rochie
\ncânt`toare cu motive ro[ii [i gri. P`rul era tìat foarte scurt
pe gât [i str`lucea de frumuse]e [i elegan]`.
– Valerie! exclam` Polly. E[ti magnific`. Unde ai g`sit
aceast` minun`]ie?
– Sst! r`spunse asta \nclinându-se u[or. Face parte din
trusoul meu, dar nu m-am putut \mpiedica s` n-o \ncerc.
– {i pe când ziua cea mare?
– Cred c` de Cr`ciun.
Din adunare se ridic` un murmur.
– Oh, sosesc. Alerg s` m` a[ez, s` nu m` mai fac remarcat`.
Pe curând, Polly.
Doctorul Andrews, domni[oara Brooke, domnul Denvers
[i doctorul Marlowe \[i f`ceau \ntr-adev`r intrarea pe estrada
instalat` pentru ocazie [i luau loc \n spatele unei mese pline
de c`r]i.
Polly nu-l mai v`zuse pe Christopher de trei s`pt`mâni.
De-abia \ntors de la Copenhaga, acceptase s` \nlocuiasc`
un radiolog al prietenilor lui din Lincolnshire. Se \ntorsese
\n ajun. Toat` ziua reu[ise s`-l evite [i acum, \n ciuda
caracterului eminamente impersonal al acestei seri, singura
lui prezen]` acolo, pe acea scen` improvizat` unde nu-l
vedea decât pe el, era suficient` s` deschid` r`nile pe care
le spera totu[i, dac` nu cicatrizate, cel pu]in mai
insensibile.
– Doctorul Vedet` al nostru nu pare a suferi peste m`sur` de

absen]a dulcineei sale, [u[oti o voce ironic` la urechea lui Polly.
Neville se a[eza pe un scaun lâng` ea [i se deda unei
ocupa]ii favorite.
– Nu \n]eleg insinu`rile tale, murmur` Polly, s`tul` de
bârfele lui.
– Nu cite[ti ziarele? Frumoasa Fiona Young este la
Hollywood, unde turneaz` un serial pentru televiziunea
american`. Este [ansa vie]ii ei, spune articolul. Ce p`cat c`
sf`râm`torul nostru de inimi local nu a g`sit pe cineva care
s`-l \nlocuiasc` \n California \n loc de Lincolnshire. Ar fi fost
mai amuzant...
Dar Polly nu-l mai asculta. Deci, Fiona turna un film la
Hollywood. Nu se va \ntoarce prea curând. Ce semnifica]ie s`
dea acestei vie]i tulbur`toare? Era posibil s` se fi \n[elat?
Tr`sese prea gr`bit` concluzii? Disperarea [i gelozia care o
m`cinau de s`pt`mâni nu erau decât rezultatul unei imagina]ii
fertile [i ira]ionale?
Trecu prin restul serii ca un automat. |ns`rcinat` s`
distribuie r`coritoare, ca majoritatea studentelor care nu
absolveau \nc`, \[i plantase pe buze un zâmbet de circuestan]`
[i executa gesturile care se a[teptau de la ea, ma[inal.
Dintr-o dat`, Neville se propti \n fa]a ei.
– Crezi c`-mi po]i g`si pe undeva o por]ie din aceast`
excelent` tart` cu fragi? \ntreb` el \ntinzând farfuria goal`.
O privi mai atent.
126 RENÉE SHANN
– Ce se \ntâmpl`, Polly? Ai mâncat prea mul]i fragi? V`d c`

te-ai f`cut verde la fa]`, brusc.
Ea nu auzi continuarea. Fu con[tient` de privirea alarmat`
pe care el i-o arunca, de un bra] care o re]inea... [i totul deveni
negru.
Când deschise ochii, trei fe]e nelini[tite erau aplecate
asupra ei. A lui Christopher, a domni[oarei Brooke [i a Sarei
Lorrimer.
– |[i revine, spuse o voce care i se p`ru incredibil de
\ndep`rtat`.
Vru s` se \ndrepte, dar o pereche de mâini blânde [i ferme
o obligar` s` r`mân` lungit`.
– Este un anim`lu] plin de for]`, spuse Chris, luându-i
pulsul.
– Este vorba \n mod sigur de o mic` insola]ie, declar`
domni[oara Brooke pe un ton senten]ios. Toat` diminea]a
sub acel soare de foc s` culegi fragi... Acum are o min` mai
bun`, când culoarea \i revine \n obraji. Cum te sim]i, copila
mea?
Polly vru s` vorbeasc`, dar avea gâtul \ngrozitor de uscat.
Sara se aplec` asupra ei.
– Vrei o cea[c` de ceai? Bine\n]eles, ce \ntrebare! Revin
imediat.
Ea disp`ru, urmat` de domni[oara Brooke.
– Cred c` o cea[c` de ceai mi-ar face cel mai mare bine [i
mie. Tot acel vin cu fragi mi-a f`cut sete.
Christopher trase un scaun [i se a[ez` la c`p`tâiul tinerei.

O privea, scuturând din cap cu resemnare.
– Ce spaim` ne-ai tras, draga mea Polly! Mai ales doamna
Andrews, care nu v`zuse niciodat` o persoan` le[inând \n fa]a
ei, era \ntoars` pe spate.
– N-am mai le[inat pân` acum, spuse Polly, contrariat`.
– Ei bine, s` nu-]i faci un obicei, r`spunse el cu un zâmbet.
Apoi, tonul lui deveni mai grav.
– Ai fi putut s` te love[ti [i s` te r`ne[ti \n c`dere.
Privirea lui era plin` de solicitudine [i Polly uit`
instantaneu suferin]ele, agonia acestor ultime s`pt`mâni.
– Este vorba chiar de o insola]ie? \ntreb` ea.
– O mic` insola]ie, cum spune domni[oara Brooke. Stai la
umbr` [i la r`coare timp de câteva zile [i nu va r`mâne decât
o vag` amintire. Cum o s` te sim]i mai bine, o s` te conduc
acas`.
– Dar am ma[ina mea [i... m` simt bine acum.
– De când se discut` ordinele medicului? Hai, stai lini[tit`
[i lungit` pân` când \]i sose[te ceaiul. Apoi, m` a[tep]i
cuminte.
El se ridic` [i ie[i.
Un moment mai târziu, era a[ezat` \n Rover-ul doctorului
Marlowe [i rulau \n \ntuneric.
– Nu te nelini[ti pentru ma[ina ta, spuse Christopher. Voi
face \n a[a fel \ncât s-o recuperezi mâine. Din nefericire, nu
voi putea conduce pân` acas` la tine. Am promis doctorului
128 RENÉE SHANN
Andrews s` merg la pescuit cu el. Avem to]i \ntâlnire la [ase

diminea]a. Nu mi-am dat seama c` ar fi a[a devreme când am
promis s` fiu prezent. Dar voi g`si un mijloc pentru ma[ina ta,
promit.
Polly se sim]ea teribil de istovit`. Dar \n acela[i timp,
amabilitatea [i aten]ia cu care o \nconjura Christopher erau
suficiente s` fac` aceast` sear` de neuitat. Se cuib`ri mai bine
pe locul din fa]` [i \nchise ochii, doar o secund`...
Când \i deschise din nou, soseau la Flint House.
– Deja! exclam` ea, uimit`. Trebuie s` fi adormit un
moment.
– |ntr-adev`r. Dar nu te nelini[ti, este normal. Ceea ce ai
nevoie acum, este mult` odihn`. Dac` luni nu te sim]i
\nzdr`venit`, nu vreau s` te v`d la spital. Bine?
O conduse pân` la u[` [i strecur` cheia \n u[` pentru ea.
– Vrei o cafea? spuse Polly.
– Nu \n seara aceasta, Polly. Mai \ntâi, a[ vrea s` urci s` te
culci imediat. Apoi, [i eu trebuie s` m` scol mâine \n zori. E[ti
sigur` c` te sim]i bine?
– Da, da. Mul]umesc. M` simt a[a de prost. Toate aceste
precau]ii pentru un mic le[in.
– Este mai bine s` previi, decât s` vindeci, Polly.
Odihne[te-te bine.
Casa era cufundat` \n \ntuneric.
„Mama trebuie s` fi ie[it“ \[i spuse Polly, \n timp ce aprindea
luminile. Când intr` \n salon, o siluet` \ntins` se ridic`.
– Mam`! Dormeai...
– N-am a]ipit decât câteva minute, r`spunse Jane
cùtându-[i ochelarii printre perne, \nainte de a-i pune pe
vârful nasului.
Polly o privi fix.
– Mam`, ai plâns. Ai ochii ro[ii. S-a \ntâmplat ceva?
– Tot o s` afli mai, devreme sau mai târziu, a[a c` o s`-]i
spun acum.
Jane oft`. P`rea foarte ab`tut`.
– Julie nu va veni \n acest weekend.
– Oh! De ce?
– Pretinde c` nu are suficien]i bani s` ia trenul pân` aici. A
acceptat s` lucreze la Torquai, de fapt! Se pare c` Louise dorea
s` plece \n Sco]ia. M` bucuram atât s-o rev`d. I-a[ fi pl`tit eu
trenul pentru a avea pl`cerea s` ne vedem cu to]ii, cel pu]in
dou` zile.
– Când \ncepe munca la hotel?
– Luni.
– Asta nu-i las` deloc timp s` vin` aici, mam`. Ascult`, nu
este sfâr[itul lumii. |n [ase s`pt`mâni \[i va onora contractul [i
va fi \ncântat` s` vin` s` stea câteva zile cu noi, \nainte de a-[i
relua cursurile l
– a Londra. O s`-mi iau [i eu concediul atunci [i o s` fim
cu to]ii \mpreun`, ca pe vremuri. Ce p`rere ai?
– M` simt deja mai bine. Polly, draga mea, e[ti atât de
pozitiv`... Nu [tiu cum m-a[ descurca f`r` tine.
130 RENÉE SHANN
|n mijlocul nop]ii, un bubuit de tunet sfâ[ie aerul [i ploaia

\ncepu s` bat` \n geamuri. Polly zâmbi \n somnul ei. |n sfâr[it,
un pic de ap` care s` stropeasc` gr`dina uscat`. Readormi
fericit`.
Când se trezi din nou era ora nou` diminea]a [i le[inul din
ziua trecut` \i p`rea o amintire veche. Câmpul din jurul ei
str`lucea de prospe]ime [i r`spândea peste tot un miros
minunat de iarb` umed`.
Polly, \ntr-un elan de energie, sim]i un chef nebun s`
alerge pe peluz`, unde \nc` mai erau pic`turi de ploaie.
Dorin]a de a sim]i prospe]imea acestei dimine]i revigorante,
ca s` [tearg` definitiv c`ldura sufocant` din ajun.
– Polly! strig` Jane care cobor\ \n acest moment. Ai
\nnebunit? S` alergi cu picioarele goale prin iarba ud`! O s`
mori. Vino repede s`-]i iei micul dejun.
– M` simt a[a de bine, mam`. Ca acel arbust de acolo. Ieri,
era pe punctul de a muri [i ast`zi st` ]an]o[ [i mândru.
– Polly, te rog, calmeaz`-te! Parc` ai fi o feti]` care nu a mai
v`zut ploaie \nainte. E[ti cam vesel`, \n diminea]a asta.
– M` simt fericit`. Ca [i cum toat` aceast` ap` m-a cur`]at.
O s` plec de la zero.
{coala de radiografie \[i \ntrerupsese cursurile pentru
vacan]a de var`. Dar dac` lec]iile teoretice erau suspendate
pân` \n septembrie, munca practic` nu lipsea \n spital.
Studen]ii erau deci invita]i, dac` doreau, s`-[i continue
\nv`]`tura. {i Polly avea inten]ia s` se duc` \n serviciul de
radiologie ca de obicei. Via]a ei evolua \n jurul muncii, de

acum \nainte. |i pl`cea aceast` senza]ie a datoriei \mplinite
care o \nso]ea \n fiecare sear`, când p`r`sea cl`direa mare din
c`r`mid`, dup` o zi plin`. {i posibilitatea de a-[i \nv`]a
meseria lâng` un specialist devotat [i competent ca doctorul
Marlowe \i m`rea satisfac]ia.
|n viitor, va \nceta s` se comporte ca o adolescent`
caraghioas`, care se amorezase de profesorul sù. Oh, nu
pretindea s` nege dragostea pe care o sim]ea pentru frumosul
radiolog. Totu[i, aceast` dragoste era f`r` speran]`. El avea
afec]iune pentru ea. De acest lucru era sigur`. Se va mul]umi
cu aceast` prietenie sincer` [i va r`mâne \n umbr` pentru a
\nv`]a tot ce putea de la el pe plan profesional.
Aceast` hot`râre era de departe cea mai satisf`c`toare. |n
acela[i timp, trebuia s` se gândeasc` la Ian. Dragul de Ian. Nu
va [ti poate s-o fac` s` vibreze la sunetul viorii lui, via]a lor
poate nu va fi spumoas` ca [ampania, dar el va fi \ntotdeauna
acolo pentru a o ajuta s` nu-[i piard` echilibrul, sigur [i solid
ca o stânc`.
Dintr-o dat`, un zâmbet larg \i lumin` fa]a. Ce idee
minunat`! De ce nu [i-ar lua ea [i cu Jane câteva zile de
vacan]` s` se duc` s`-l vad` pe Ian la Exeter? Va avea astfel
ocazia s` discute serios despre viitorul lor. {i Jane va putea
s-o viziteze pe Julie. Torquay nu era foarte departe de Exeter.
Telefonul \i \ntrerupse [irul gândurilor. O zbughi pe sc`ri,
dar Jane ajunsese \naintea ei.
132 RENÉE SHANN
– Este Valerie, spuse ea, cu mâna pe microfon. Spune

c` \]i aduce ma[ina. Domnul Vickers [i Hannah vin [i ei. Ce
s` m` fac? Nu am decât dou` cotlete de oaie \n
congelator...
Polly lu` telefonul.
– Valerie?
Aceasta râdea \n hohote de cealalt` parte a firului.
– Am auzit totul! Spune-i lui Jane s` se lini[teasc`. Aducem
noi un co[ de picnic pentru prânz. Este suficient s` hr`ne[ti o
\ntreag` armat`. Vom fi la voi \n jur de o or`.
Valerie ajunse prima la volanul ma[inu]ei lui Polly, urmat`
aproape imediat de Alan \n Land Rover-ul lui, având-o pe
Hannah ca pasager`.
– Privi]i acest \ngera[, exclam` aceasta, ridicând-o \n bra]e.
Parc` ar fi Scufi]a Ro[ie.
– Alan spune c` sem`n cu un c`]elu[, r`spunse feti]a,
solemn`.
Un moment mai târziu, mica trup` mergea prin nisip pân`
la locul recomandat de Polly, suficient de \ndep`rtat de
accesul la plaj`, pentru a ob]ine un pic de lini[te. Marea se
retr`sese [i trebuia s` parcurgi un drum lung: un drum lung
\nainte de a g`si pu]in` ap` pentru a te sc`lda.
– Nu-]i face probleme, spuse Jane micu]ei Hannah. Când o
s` termin`m de mâncat, marea se va ridica suficient pentru a
ne permite s` ne sc`ld`m pu]in.
Copilul zâmbi politicos. P`rea \ndep`rtat`, ciudat de calm`

[i se mul]umea s` se joace cu nisipul pe care-l privea cum i se
strecoar` printre degete.
Ceilal]i, prea ocupa]i s` aranjeze masa \n mijlocul
comentariilor sarcastice ale lui Alan, care ca majoritatea
oamenilor de la ]ar` detesta picnicurile, nu remarcar`
atitudinea ciudat de pasiv` a feti]ei.
Alan fu primul care se nelini[ti de t`cerea ei. Masa
terminându-se, Valerie [i Jane se a[ezaser` pu]in mai
departe, la umbr`. Hannah adormise cu capul pe genunchii
maic`-sii.
– Acest copil nu este bine, spuse el brusc.
Polly, care contempla marea din fa]a ei, \[i \n`l]` capul.
– Hannah?
– Cine altcineva?
Alan o privea cu gravitate [i pentru prima oar`, tân`ra
remarc` intensitatea privirii lui albastre. O privire c`reia nimic
nu-i sc`pa.
– Nu am g`sit-o \n form`, ieri, dar m-am gândit c` era
c`ldura, soarele. Speram s` vorbesc cu Chris ast`zi, dar nu
[tiam c` se duce la pescuit. {i azi diminea]`, p`rea un pic prea
agitat`. Am preferat s` a[tept, \nainte de a vorbi cine [tie ce.
Nu-mi place asta, Polly. Nu-mi place deloc.
Polly se \ncrunt`.
Nu \n]elegea nelini[tea veterinarului. Hannah dormea
lini[tit` la umbra falezei.
134 RENÉE SHANN
– Ce vrei s` spui?
Alan se \ndrept` u[or.
– Pacien]ii mei nu pot s`-mi explice verbal simptomele lor.
Am \nv`]at s` descifrez unele semne pentru a pune
diagnosticele. O observ pe Hannah de zece minute [i \n tot
acest timp, nu a mi[cat nici m`car o singur` dat`.
– Doarme.
Alan scutur` din cap.
– Ai observat un animal tân`r \n timpul somnului? Modul
\n care se mi[c`, cum \i tresar pleoapele. Din când \n când,
scoate mici ]ipete. Nu este mare diferen]` \ntre un copil [i
un animal tân`r. Somnul lui Hannah nu mi se pare foarte
firesc.
– Ai o explica]ie? \ntreb` Polly, din ce \n ce mai
\ngrijorat`.
– Nu [tiu cu adev`rat. Poate s` fie c`ldura sau o ilFec]ie.
Bolile nu sunt rezervate doar iernii, s` [tii.
– Cred c` trebuie s`-i spunem Valeriei.
Ea se apropie cu fa]a grav` de cele dou` femei.
– Valerie, spuse ea cu precau]ie. Crezi c` Hannah sufer` de
c`ldur`?
– Nu cred. Special m-am a[ezat aici, la ad`post de soare.
De ce?
Puse o mân` pe fruntea copilului.
– Este un pic cald`. Ce crezi, Polly?
Tân`ra atinse [i ea fruntea copilului, apoi aprob`.
– Nu cred c` are febr`. Doar c` Alan se \ngrijoreaz` \n

privin]a ei.
Valerie \n]epeni [i ochii i se m`rir`.
– De ce nu mi-a spus nimic?
O ridic` pe Hannah pe genunchi [i-[i apropie fa]a de cea a feti]ei.
– Este cald`! Are febr`! O simt! Oh, Polly!
Alan se ridic` [i se apropie rapid.
– Nu intra \n panic`, Valerie. {tiam cum o s` reac]ionezi.
Din acest motiv nu am vrut s`-]i spun nimic. Poate c` sufer`
de o u[oar` insola]ie, ca Polly. Cred c-ar trebui s` ne
\ntoarcem acas`.
Cu ajutorul lui Jane, Valerie se ridic`, ]inând \nc` strâns
lâng` ea micul trup inert. {i pentru prima dat`, Polly \n]elese
exact ce vrusese s` spun` Alan când vorbise despre somnul
anormal de greu al copilului. Nici strig`tele mamei sale, nici
modul \n care era transportat` \n acea secund`, nu p`reau s`
poat` s-o trezeasc`.
– Am putea s` ne \ntoarcem la Flint House. Hannah s-ar
putea odihni acolo, suger` ea.
– Mul]umesc pentru ofert`, dar ar fi mai bine s` ne
\ntoarcem la Apple Acre, spuse Alan.
Vocea lui era calm`, dar ca [i Polly, se gândea la durerile de
cap de care se plânsese feti]a \n ultima vreme, dar care nu
fuseser` luate \n serios.
Merser` \n t`cere pân` la ma[ini [i Alan \ntinse copilul pe
bancheta din spate de la Land Rover.
Valerie era livid`.
136 RENÉE SHANN
– Polly, te rog, vrei s` ai amabilitatea s` telefonezi la familia

Andrews? Chris poate s-a \ntors de la pescuit. |n acest caz,
spune-i s` vin` imediat acas`.
– Cred c-ar fi mai prudent s` chemi medicul tù curant,
interveni Alan.
|n mai pu]in de zece minute, Polly \[i gara ma[inu]a \n
fa]` la Flint House [i se n`pusti \nùntru, pentru a
telefona.
Jane, cu fa]a grav`, se \ndrept` spre buc`t`rie pentru a
preg`ti ceai.
– Doamna Andrews? Polly Wilcox la aparat.
– Polly! Eram a[a de \ngrijorat` pentru tine. Cum te sim]i?
Am \ncercat s` te sun un pic mai devreme, dar nu a r`spuns
nimeni.
– Doamn` Andrews, doctorul Marlowe este acolo?
– Pescarii s-au \ntors chiar acum, draga mea. To]i trei.
Pleca]i de la ora [ase diminea]a, s-au \ntors cu dou` macrouri
[i doi ]âri minusculi.
La cel`lalt cap`t al firului se auzi un râs amuzat.
– M` rog, ce importan]` are dac` s-au distrat. Sunt radio[i.
Numai c` acum m` cheam` s` le preg`tesc de mâncare.
Fiindc` sunt mor]i de foame, cu atâta aer curat. Eu care
contam s`-i hr`nesc cu fructele muncii lor...
– Doamn` Andrews, pot s` vorbesc cu doctorul Marlowe?
Este foarte urgent, v` rog... o \ntrerupse tân`ra.
Câteva secunde mai târziu, Christopher era la telefon.
– Ce se \ntâmpl`, Polly? Doamna Andrews vorbe[te de o

urgen]`.
– Este Hannah. Ne-am dus s` facem picnic pe plaj`.
Hannah era foarte calm`, nu-i era foame, dar nu mi s-a p`rut
nimic anormal. Alan a fost cel care a dat alerta. Nu-i pl`cea
acel mod pe care-l avea de a dormi atât de profund [i...
– Polly, ce \ncerci s`-mi spui?
Vocea lui era tìoas`, presant`.
– Nu [tiu cum s`-]i explic, Christopher. Nu este nimic
sigur. Suntem doar \ngrijora]i. Alan a dus-o pe Hannah pân`
la ma[in` [i ea n-a mi[cat nici m`car o dat`. Nu s-a sculat.
Chiar când a lungit-o pe bancheta din spate a ma[inii. Este
ciudat, acest mod al ei de a dormi...
– Oh, Dumnezeule! murmur` Christopher. O s`-]i
telefonez, Polly. Vin imediat acolo.
Se scurse o or`, \ncet, interminabil. Polly se \nvârtea pe
lâng` telefon num`rând secundele, minutele. |n cele din
urm`, telefonul sun`.
– Christopher, tu e[ti?
– Nu, Polly, sunt Valerie. Polly, po]i s` ne \ntâlnim la spital?
Polly, mi-e team` s` nu fie ceva foarte serios. Sunt \n biroul lui
Chris. Te rog, vino imediat...
Capitolul 10
Polly travers` \n grab` culoarul lung al spitalului. T`cerea

era amenin]`toare, atmosfera grea [i irespirabil`.
Valerie st`tea \n picioare, \n fa]a ferestrei biroului lui
Christopher. Era livid`, avea cearc`ne mari.
– Mul]umesc c` ai venit, \i spuse ea lui Polly.
– Ce face Hannah? \ntreb` tân`ra.
– Este \n com`! Dumnezeule! {tii c` una dintre
simptomele care apare \n cazul unei tumori a creierului este
coma? Oh, Polly, m` simt atât de inutil`, nu [tiu ce s` fac! Ce
fel de mam` sunt ca s` nu remarc c` fiicei mele nu-i era bine?
Ce-o s` fac? Ce pot s` fac?
Valerie tremura, prad` unei disper`ri care \]i f`cea rù s-o vezi.
Tulburat`, cuprins` de remu[c`ri, mergea \n lung [i-n lat, proferând
invective la adresa ei [i a fratelui sù. El ar fi trebuit s` observe
simptomele mai devreme. |n fond, era medic. {i Alan! De ce
nu-i comunicase b`nuielile lui, \n ajun? De ce nu o avertizase?
– Nu vroia s` te \ngrijoreze, \i explic` Polly.
– {i a[a, uite ce a ie[it!
Se a[ez` \n fotoliul lui Christopher [i-[i puse capul \n
mâini.
– |mi pare rù. Nu-mi da aten]ie. Nu mai [tiu ce spun.
– Poveste[te-mi ce s-a \ntâmplat când v-a]i \ntors la Apple Acre.
– Hannah nu a mi[cat pe tot parcursul drumului. |ncercam
s` m` conving c` are o mic` insola]ie, dar [tiam deja c` era
ceva mai grav. Alan a dus-o pân` \n patul ei, apoi a trebuit s`
absenteze. Era de gard` azi dup`-amiaz` [i avea mai multe
\ntâlniri. I-am telefonat medicului meu [i am r`mas lâng`
patul lui Hannah \n care ea dormea \n continuare. A sosit la
scurt` vreme, urmat aproape imediat de Chris. Ei nu voiau ca
eu s` r`mân \n camer`. |i auzeam vorbind cu voce joas`.
Câteva minute mai târziu, Chris chema o ambulan]`...
Vocea i se frânse.
– {i atunci a \nceput co[marul. Chris a \nceput s`-mi spun`
c` Hannah era \n com` [i c` nu... c` nu trebuia \nl`turat`
posibilitatea unei tumori pe creier. Dac` ai fi v`zut-o, Polly.
Devenise dintr-o dat` palid`. Buzele \i erau albastre, respira]ia
[uier`toare. Am crezut c` era pe cale s` moar`. Nu [tiu ce
m-a apucat \n acel moment, dar brusc, Chris m` scutura
violent, ordonându-mi s`-mi vin \n fire. Nu [tiu exact ce s-a
petrecut dup` aceea. A sosit ambulan]a, am venit aici cu
maximum de vitez` [i au adus-o pe feti]a mea. Chris i-a urmat
[i eu ]i-am telefonat...
|[i plec` fa]a.
140 RENÉE SHANN
– Cine o examineaz`? \ntreb` Polly.

– Chris a insistat s-o fac` el \nsu[i. Nu sunt sigur` c` este o
idee bun`. Mi-e team` s` nu fie insuficient de obiectiv,
diagnosticul s` nu fie precis. Dar pretinde c` prezen]a lui
acolo va face ca toat` lumea s` câ[tige timp. Cred mai ales c`
se simte vinovat. |i pare teribil de rù c` n-a \n]eles mai
devreme c` mica noastr` Hannah era bolnav`. Nu lua \n serios
durerile ei de cap [i nu vroia s` m` nelini[teasc`.
T`cu [i \n camer` se instal` t`cerea. Cele dou` femei
num`rau minutele, prad` unei temeri indescriptibile.
|n cele din urm`, un zgomot familiar r`sun` pe culoar [i
Christopher ap`ru \n u[`. Expresia fe]ei sale era grav`, \ngrijorat`.
– |mi pare bine c` ai putut veni, \i spuse el lui Polly.
Apoi, se \ntoarse spre sora lui.
– Totul este gata pentru arteriografie [i chirurgul neurolog
va fi prezent pentru cazul \n care va trebui s` oper`m. Valerie,
te rog, nu intra \n panic`! Trebuie s` facem fa]` oric`rei
eventualit`]i. Polly, fiindc` e[ti aici, ai accepta s` ne aju]i?
SubT sigur c` Sara va fi \ncântat` s` te aib` lâng` ea pentru a
o secunda.
– Chris, chiar crezi c` este vorba de o tumor`? \ntreb`
Valerie tremurând de groaz`.
– Este o eventualitate pe care nu trebuie s-o \nl`tur`m. Dar
asta nu \nseamn` neap`rat c` este malign`, sau fatal`. Cu
tehnicile chirurgiei moderne, avem toate speran]ele.
Polly i se al`tur` Sarei \n sala de opera]ii. Aceasta se
\mbr`case deja \n ]inuta regulamentar`.
– Nu prea ar`]i rù pentru cineva care a suferit de o

insola]ie, \i spuse ea. Cum te sim]i?
– |n acest moment, nu m` simt prea fericit`.
– Nu, ce chestie \ngrozitoare, nu-i a[a? Ar trebui s` te
gr`be[ti s`-]i pui hainele septice, ceilal]i sunt gata.
U[a dubl` care ducea \n sala de anestezie se deschise [i
brancarda cu Hannah, micu]a p`pu[` palid` [i fragil`, sub
cear[aful imaculat, fu \mpins` pân` la masa de opera]ie.
Christopher [i doctorul Grindley, anestezistul de gard`,
urmau \ndeaproape micul convoi.
Christopher o cùta din ochi pe Polly [i-i f`cu un mic semn
din cap peste mas`. Adesea, se \ntrebase dac` un medic aflat
\n situa]ia teribil` de a trebui s` \ngrijeasc` un apropiat, nu-[i
pierdea o parte din calit`]i. |n cazul doctorului Marlowe,
\ntrebarea era de prisos. Era radiologul care se apropia de
micu]a bolnav`, nu unchiul ei. Valerie gre[ea c` se \ndoia
de el.
Polly \l observ` cu aten]ie când injecta un fluid opac \n artera
carotid` a copilului, lichid care va circula de-a lungul vaselor [i
capilarelor creierului, dezv`luind astfel orice anomalie. To]i
observau \naintarea lichidului pe ecranul monitorului.
Dintr-o dat`, Chris l`s` s`-i scape un strig`t.
– Iat`! Vede]i? O deplasare a vaselor. Chiar un defect pe
partea stâng`. Mul]umescu-]i ]ie Doamne, nu este o tumor`.
Este un hematom, un cheag de sânge!
Nici o secund` nu \ncerc` s`-[i ascund` sentimentele.
Comportamentul sù nu mai era deta[at [i strict profesional.
142 RENÉE SHANN
Ochii lui, deasupra m`[tii, str`luceau de lacrimi re]inute cu

greu. {i Polly trebui s` se ab]in` pentru a nu izbucni \n hohote
de plâns. |mprejurul lor tensiunea sc`zuse, u[urarea era
general`.
Christopher retrase cateterul de la gâtul lui Hannah,
\nainte de a \nchide rana cu grij`. Doar doctorul Marlowe
p`stra t`cerea. Era fericit, dar stresul infernal al acestor ultime
ore era \nc` prea prezent ca s` se poat` destinde instantaneu.
Se apropie de Polly.
– Putem respira cu to]ii, spuse el cu un zâmbet. Dore[ti cu
siguran]` s`-i anun]i vestea cea bun` Valeriei. Spune-i c` n-are
nici un motiv de \ngrijorare. O s` vin [i eu \n câteva minute.
Dar mai \ntâi a[ vrea s` vorbesc cu doctorul Stratton.
Polly credea c` o s-o g`seasc` pe Valerie \n fa]a ferestrei,
privind drept \n fa]a ei. Dar era cu Alan. Se ridicar` amândoi
dintr-o singur` mi[care.
– Dup` cum vezi, nu am putut r`mâne la clinica mea,
spuse el. Am chemat pe cineva s` m` \nlocuiasc` [i am alergat
pân` aici.
Valerie se apropie de ea [i-i lu` mâinile.
– Spune-mi adev`rul. Oricare ar fi, vreau s` cunosc
adev`rul.
– Ve[ti bune, Valerie. De departe nu atât de serioase cum
am crezut la \nceput.
Polly nu [tia \n ce grad prezen]a unui cheag de sânge \n
creierul micu]ei Hannah putea fi considerat` f`r` gravmtate.
A[a c` alese s` r`mân` evaziv`.
– Christopher va fi aici dintr-un minut \ntr-altul

– Slav` Domnului! exclam` Alan, l`sând s`-i scape un oftat
enorm de u[urare. Am \mb`trânit cu cincisprezece ani \n curs
de câteva ore.
Christopher sosi aproape imediat [i se \ndrept` repede
spre sora lui.
– }i-a explicat Polly?
– Spune c` nu este atât de grav precum credeam.
Christopher \[i d`du capul pe spate [i \ncepu s` râd`.
– Draga noastr` Polly este pu]in circumspect`. Precis nu
vroia s` dea prea mari speran]e. Valerie, totul este \n regul`!
Hannah va trebui s` suporte o interven]ie minor`. Este vorba
pur [i simplu de extragerea unui cheag de sânge. Dar nu
exist` tumor`.
Valerie \[i trecu o mân` tremur`toare peste fa]`.
– Care este cauza cheagului? A ap`rut brusc?
– C`zând de pe scrânciob, Hannah s-a lovit la cap. Aceast`
c`dere este singura cauz` a problemei. Acea ran` la tâmpl` a
dus la un \nceput de sângerare care este la originea form`rii
unui cheag de sânge. Care cheag este responsabil de durerile
de cap de care se plângea ea, de aceea mole[eala latent` [i
pân` la urm` coma. Trebuie mai \ntâi s` studiez radiografiile,
\nainte de a determina importan]a v`t`m`rii, dar nu cred c`
este ceva de \ngrijorat. Orice ar fi, domnul Stratton este gata
s` opereze [i i-am promis s` m` \ntorc \n blocul operator.
Doresc neap`rat s` asist la interven]ie.
144 RENÉE SHANN
– Pot s` r`mân la spital? \ntreb` Valerie, insistent`. Vreau

s` fiu al`turi de Hannah când se va trezi.
– Bine\n]eles, draga mea. M` \ns`rcinez eu cu totul.
De cum disp`ru, Alan decret` c` nu mai aveau ce face \n
incinta spitalului, pe moment.
– Hai s` s`rb`torim vestea bun` \n jurul unei cine copioase,
suger` el cu jovialitatea obi[nuit`. Mor de foame, brusc.
Polly invoc` o scuz` pentru a nu li se al`tura. Nu vroia s`-i
deranjeze. Cei doi aveau prea multe de discutat \n particular.
Erau \n dispozi]ie bun` [tiind-o pe feti]` \n afar` de pericol.
Cum ar fi putut s` le strice pl`cerea?
Pretext` c`-i promisese lui Jane s` se \ntoarc` acas` cât de
repede posibil, [i-i privi \ndep`rtându-se, ]inându-se de bra].
Sim]ea urmarea \ncerc`rilor acestei dup`-amiezi. {i \n timp
ce mergea pe culoarul pustiu al serviciului de radiologie,
amintindu-[i \ncordarea [i zumzetul de activitate al acestor
ultime ore, se sim]i ciudat de goal` [i de singur`.
***
Luni diminea]a, Polly lu` drumul spitalului ca de obicei, \n

ciuda protestelor lui Jane care \ncerc`, \n zadar, s-o conving`
c` avea nevoie de o zi de odihn`.
– Dup` insola]ia de vineri [i nelini[tea din weekend, pe
cine ar mira absen]a ta ast`zi? }i s-a spus s` fii atent`.
Mam`, sunt nelini[tit` din cauza lui Hannah. Vreau s` [tiu
dac` interven]ia chirurgical` s-a petrecut cu bine.
– Meri]i un pic de odihn`, Polly. Câteva zile de concediu

]i-ar face cel mai mare bine.
Când a fost asta? Cu patruzeci [i opt de ore mai devreme,
pl`nuia o vacan]` cu mama ei pentru a se duce \n vizit` la Ian.
Oft`. Cum putea p`r`si Norwich dup` tot ce se petrecuse?
Singura ei grij`, pe moment, era s` afle ultimele nout`]i \n
privin]a micu]ei.
Hannah era \n continuare la reanimare [i nimeni nu era
autorizat s-o vad`. De-abia primise acest refuz când ap`ru
Christopher. Acesta zâmbi v`zând-o pe Polly. P`rea foarte
obosit.
– Ve[tile sunt bune, Polly. Era vorba de un cheag de sânge
minuscul. Dac` totul merge a[a cum sper`m, ar trebui s`
mearg` \n salonul sù, mâine. Dac` dore[ti, \]i pot ar`ta
radiografiile. Sunt \n biroul meu.
Deschise un dosar [i lu` negativul pe care-l pusese pe
negatoscop.
– Aici, vezi cheagul? spuse el. Acela[i unde artera cerebral`
a fost deplasat`. Fluidul opac pe care l-am injectat nu a putut
trece peste. De ce, dup` p`rerea ta?
Un blocaj? suger` Polly.
– Exact. Un blocaj [i acolo un hematom, numit [i cheag de
sânge.
P`rea bine dispus \n aceast` diminea]`. {i-i pl`cea s`-l vad`
zâmbind.
– Ce o s` faci acum, când cursurile s-au terminat? \ntreb`
el, punând radiografia la loc \n dosar.
146 RENÉE SHANN
– Oh, \mi r`mân atâtea lucruri de \nv`]at. I-am promis

Sarei s` vin s-o ajut pe cât de des posibil.
– Dac` ai câteva minute, fii dr`gu]` [i du-te s-o vezi pe
Valerie. O vei g`si \n sala de a[teptare. Este \ntr-o dispozi]ie
\ngrozitoare, ast`zi. Gânde[te-te, nu i se permite s` se duc`
s-o vad` pe Hannah.
Acea diminea]` fu ca o repeti]ie a s`pt`mânii care urm`.
Polly \[i \mp`r]ea timpul \ntre mica pacient` care fusese adus`
\n salon de a doua zi, [i maic`-sa. Valerie alerga f`r` \ncetare
\ntre spital [i c`su]a ei, [i pentru c` nu putea sta lâng` fiica ei,
Polly o \nlocuia foarte firesc.
Copilul \[i revenea dup` opera]ie cu o vitez` extraordinar`
[i tot personalul era la picioarele ei.
Ca majoritatea micilor convalescen]i, se plictisea u[or [i
cerea aten]ie. S` stea lungit` astfel \n pat, zile \ntregi, era mai
mult decât putea suporta [i consuma \n ne[tire pove[ti
„inventate din cap“.
– Am folosit toate pove[tile \nmagazinate \n capul meu, \i
spuse Polly \ntr-o diminea]`, când se sim]ea deosebit de
obosit`. N-a mai r`mas nimic \n raioane.
Hannah pufni \n râs.
– Vorbe[ti despre capul tù de parc` ar fi un supermarket.
– Dac` ai auzi tot vacarmul din interior, cu toate cutiile de
conserve care se ciocnesc \ntre ele, bang-bang!
Zâmbetul lui Hannah disp`ru.
– Nu cumva te-ai molipsit de una din blestematele mele
dureri de cap? \ntreb` ea \ngrijorat`.
Polly se aplec` spre feti]` [i-i depuse un s`rut pe vârful nasului.

– Nu, scumpa mea. Nu o s` am nici una din durerile tale
de cap. {i nici tu. S-au dus, au disp`rut pentru totdeauna, s-au
evaporat. Ca prin farmec.
Hannah nu era genul care s` lase o astfel de oportunitate
s` treac`.
– Oh, Polly, te rog, spune-mi povestea unei feti]e care se numea
Hannah [i durerile ei de cap care s-au evaporat ca prin farmec...
Sosirea lui Christopher \i \ntrerupse elanul.
– O s`-]i spun o alt` poveste, spuse el vesel. Aceea a unei
feti]e care se cheam` Hannah [i care, dac` este cuminte [i le
ascult` pe asistente, se va putea duce acas` \ncepând de
mâine. Ce p`rere ai despre aceast` \ntors`tur` a magiei?
Hannah nu era deloc convins`.
– Cine o s` m` mai viziteze, s`-mi aduc` bomboane [i
juc`rii [i s`-mi spun` pove[ti? \ntreb` ea cu o voce
plâng`toare.
Christopher schimb` un zâmbet cu Polly.
– Cred c` aceast` tân`r` persoan` a fost prea r`sf`]at` \n
ultimul timp. Un pic de lini[te acas`, iat` ce \i trebuie. Ah,
uite-o pe Valerie. O s`-i putem anun]a vestea cea bun`.
Un moment mai târziu, Christopher [i Polly mergeau
lini[tit spre serviciul de radiologie.
– |n toat` aceast` poveste r`mâne cel pu]in un aspect
pozitiv. Hannah pare s` se fi descotorisit pentru totdeauna de
frica sa de spitale, remarc` el.
Polly \ncuviin]` cu un semn din cap.
148 RENÉE SHANN
– Cel pu]in a[a se pare.

– De fapt, nu am avut ocazia s`-]i anun] vestea bun`. Am
g`sit \n fine un apartament. La un sfert de or` cu ma[ina de
aici.
– |n ora[?
– Da. |]i aminte[ti de Highbury Mansions? |n acea sâmb`t`
diminea]a când am efectuat vizite la domiciliu? Prima pacient`
se numea domni[oara Daniels. O [tii pe acea b`trânic`
dr`gu]` care locuia cu nepoata ei [i visa s` se instaleze \ntr-un
centru pentru b`trâni. Dorin]a i s-a \mplinit, s-a mutat \ntr-un
pavilion [i apartamentul este de vânzare. M-am dus s`-l vizitez
ieri [i este exact ce cùtam. |nc`peri mari, spa]ioase, plafoane
\nalte, construc]ie solid`. Bine\n]eles c` se impun
moderniz`ri. Am \ntâlnire mâine cu un antreprenor. Dac` voi
avea timp, voi participa voluntar la lucr`ri.
Polly zâmbi. El se ar`ta egal cu sine \nsu[i, om de idei gata
\ntotdeauna s` \nfrunte o nou` provocare.
– {i alt` idee bun` este c` voi lua Apple Acre. O s` i-l
\nchiriez Valeriei, pe moment, fiindc` nu vrea s` aud` de
vânzare. Dar nu disper c` nu o s-o conving. Va fi un mic
refugiu unde s` te po]i ascunde \n timpul weekendului.
Era radios. Ochii \i str`luceau de bucurie.
– Se pare c` pân` la urm` ai tot ce-]i dore[ti, spuse Polly.
La aceste cuvinte, privirea lui Christopher se umbri u[or.
– Nu tot, dar cine se poate lùda c` are tot ce-[i dore[te?
r`spunse el, vis`tor.
Dintr-o dat`, Polly \[i d`du seama de acea teribil`

singur`tate despre care \i vorbiser` Valerie [i mama ei. Dar \n
acela[i timp, se sim]ea exclus`. Ce departe era el...
***
La \ntoarcere, \n acea dup`-amiaz`, g`si casa goal`. Jane

asista la una din reuniunile ei de broderie [i Roger probabil
nu va fi \nainte de \nceperea serii.
Fuseser` primite dou` scrisori. Una de la Ian [i alta de la
Julie, adresat` mamei sale. Polly o puse pe prima \n buzunar
[i pe a doua pe consola de la intrare. Apoi urc` s` se schimbe.
O jum`tate de or` mai târziu, se instala pe pat [i rupea
plicul, mirat` s` simt` con]inutul mai sub]ire ca de obicei. Ian
urma pân` la urm` s` se hot`rasc` s`-i povesteasc` noua lui
via]` la Exeter. Se p`rea, \n ultimul timp, c` scrisorile lui se
f`ceau din ce \n ce mai scurte [i mai evazive.
„Drag` Polly,
Cuvintele care vor urma sunt cele mai grele din care am
scris vreodat`. Am \nceput aceast` scrisoare de multe ori, f`r`
a reu[i s-o termin. Cuvintele \mi lipsesc. A[a c`, cea mai bun`
solu]ie este poate s`-]i anun] [tirea f`r` \nflorituri. Julie [i cu
mine o s` ne c`s`torim. Nu voi \ncerca s` g`sesc scuze pentru
unul sau altul. Ne-am \ndr`gostit, sau mai curând, eu m-am
150 RENÉE SHANN
\ndr`gostit profund de ea când am \nceput s` ne \ntâlnim la

Londra. Eram singur [i bucuros s` petrec momente lungi \n
compania ei. Mai \ntâi, am crezut c` era un gen de
\nlocuitoare. Un mod de a petrece timpul cu tine, indirect,
printr-un intermediar al familiei tale. Apoi, am \n]eles c`
sentimentele mele pentru ea erau mult mai puternice. Când
mi-a m`rturist c` fusese \ntotdeauna \ndr`gostit` de mine, de
la prima \ntâlnire la Flint House, când mi-ai prezentat-o pe
mama ta, nu am mai putut rezista.
Este mult timp de când ar fi trebuit s`-]i \mp`rt`[esc adev`rul.
Am \ncercat \n numeroase rânduri, dar f`r` s` pot pronun]a
cuvintele fatidice. Nu vroiam s` te fac s` suferi, s` te v`d suferind
din vina mea. {i, s` fim cinsti]i, sunt la[. |ngrozitor de la[.
Nu am mai putut \ntârzia lucrurile. Julie este \ns`rcinat`.
Avea inten]ia s` mearg` la Norfolk pentru a te anun]a
personal, dar \n ultimul minut, n-a avut curajul s` \nfrunte o
asemenea \ncercare. Te implor` s-o ier]i. Nu suntem prea
mândri de noi. Singura noastr` scuz` este c` ne iubim.
O scrisoare de la Julie va ajunge la mama ta \n acela[i timp
cu a mea. |i este foarte team` s` nu v` \ntoarce]i cu to]ii
\mpotriva ei. Mai mult ca orice, \i este fric` de o ruptur` \n
sânul familiei“.
Polly nu-[i continu` lectura mai departe. La ce bun? Restul
scrisorii nu era decât o repeti]ie a ceea ce citise. Niciodat`
Polly nu l-ar fi crezut pe logodnicul ei \n stare s` scrie o
scrisoare debordând se sentimente, atât de clar.
– Ar trebui s` fiu satisf`cut`, \[i spuse ea. Este tot ceea
ce-mi doream, \n sinea mea.
Dar nu sim]ea nimic. Era stupefiat`, amor]it`, ca [i cum ar

fi fost cuprins` de o adânc` mole[eal`.
Merse pân` la oglinda ag`]at` pe un perete al camerei [i
privi fix \n adâncul ochilor ei verzi. Era nùcit`, dezorientat`.
– Ar fi trebuit s` b`nuiesc, \[i spuse ea, gândindu-se cu
voce tare. Era evident. Dac` l-a[ fi iubit cu adev`rat, a[ fi
\n]eles mai devreme.
Ce r`sturnare ciudat` a situa]iei. |ncepu s` râd`. Un râs
trist. Nu sim]ea nici o ranchiun`. Poate doar un pic de gelozie.
Ian [i Julie se iubeau. Ea era singur`, incapabil` s` aprind`
pasiunea \n ochii sau \n inima unum b`rbat.
Acest gând fu cel care declan[` \n cele din urm` un torent
de lacrimi.
Auzi un motor de ma[in`, apoi vocea lui Jane.
– Mul]umesc c` m-a]i condus pân` aici, doamn` Arthur.
Sper c` nu v-am f`cut s` pierde]i mult timp.
U[a se trânti, \n hol r`sun` zgomot de pa[i.
– O s`-i las zece minute s` citeasc` [i s` digere scrisoarea
lui Julie, \[i spuse Polly.
Se duse \n baie [i se sp`l` pe fa]`. Apoi cobor\ \n buc`t`rie,
unde mama ei preg`tea o salat` pentru cin`. Jane avea obrajii
ro[ii [i buzele strânse.
– Ai primit o scrisoare de la Ian? \ntreb` ea cu precau]ie.
– Da. Presupun c` a fost pus` la po[t` \n acela[i timp cu
cea a lui Julie. Mam`, cred c` dac` nu \ncetezi s` te mai
\nver[unezi asupra bietei l`ptuci, \n câteva secunde nu va mai
r`mâne nimic din ea.
Jane d`du la o parte restul salatei.
152 RENÉE SHANN
– Tr`d`torii! strig` ea. Cum au putut face un astfel de

lucru? {i aceast` Julie! Ce mic` intrigant`! Totdeauna s`-mi
spun` minciuni sfruntate. „Louise vroia s` mearg` \n Sco]ia,
atunci am acceptat s` muncesc \n Torguay“.
Imita vocea fiicei sale.
– {i \n tot acest timp, avea inten]ia s` mearg` la Torquay
pentru a fi mai aproape de Ian!
– Mam`, o \ntrerupse Polly. Nu putea s` se \mpiedice. |l
iube[te pe Ian. Este mai mult decât pot eu pretinde.
Jane \[i scoase ochelarii [i [i-i [terse automat, \nainte de
a-i pune la loc pe nas. |[i privea fiica, nevenindu-i s` cread`.
– Vrei s` spui c` nu e[ti tulburat` de toat` aceast` poveste?
– Ba da. Sigur. Consider c` ar fi trebuit s` ne spun` mai
devreme. S-ar fi evitat multe \ncurc`turi.
Schi]` umbra unui biet zâmbet.
– Ceea ce ne trebuie acum este un pahar bun de scotch.
Se \ndrept` spre camera de zi, urmat` imediat de maic`-sa.
Oricum, nici uneia nici celeilalte nu-i era prea foame.
– Dar tu, nu sim]i nimic? Vreau s` spun, nu te sim]i lovit`,
umilit` sau disperat`? insist` Jane. Ca s`-]i spun drept, Polly,
nu am crezut niciodat` c` Ian [i cu tine era]i f`cu]i unul
pentru altul. De altfel, am avut ocazia s` vorbesc cu Valerie [i
ea \mp`rt`[ea \n \ntregime punctul meu de vedere. Totu[i,
cum a putut el...? Spune-mi adev`rul, Polly. Nu e[ti un pic
r`nit` \n mândria ta?
Tân`ra cl`tin` din cap.
– A[ min]i dac` ]i-a[ spune contrariul. Nim`nui nu-i place
s` fie aruncat a[a. Dar mam`, a[ fi [i mai ipocrit` dac` l-a[
condamna pe Ian pentru ceea ce face. M-am jucat cu

r`bdarea lui luni \ntregi. Eu sunt cea care amânam mereu
data eventual` a c`s`toriei noastre. |ntr-un fel, eu l-am
aruncat \n bra]ele lui Julie. O dat`, chiar am fost pe punctul
de a o rupe cu el. I-am scris o scrisoare, explicându-i c`
nu-l iubeam suficient...
Polly se \ntrerupse. Nu vroia s` spun` mai mult. Deja,
sim]ea privirea scrut`toare a maic`-sii asupra ei.
– Apoi, m-am r`zgândit. Dar nici un moment nu m-am
gândit la Ian. Nu ac]ionam decât \n raport cu mine \ns`mi.
Când m` gândesc, \mi dau seama c` eram gata s`-l folosesc pe
Ian dac` \mi convenea. Acum, nu cred c` sunt \n pozi]ia s`-l
critic. Bine\n]eles c` sunt r`nit`. Profund r`nit`. Dar nu \n
fundul inimii. Nu asta conteaz` cu adev`rat?
Jane \[i privea paharul, pierdut` \n gânduri.
– Aveam un presentiment ciudat \n privin]a Juliei. Nu eram
\n stare s`-l explic, dar nu aveam \ncredere \n ea. Pot s-o
m`rturisesc ast`zi, nu-mi pl`cea prea mult ideea ca ea s`
mearg` s` lucreze la Torquay. Totu[i, eram departe de a-mi
imagina acest lucru. Sincer, Polly, nu m` pot ar`ta a[a de
m`rinimoas` ca tine. Te asigur c` nu sunt gata s` le iert
aceast` tr`dare infam`.
Polly zâmbi.
– Asta \nseamn` c` nu te vei duce la c`s`toria lor?
Jane se \ndep`rt`, indignat`.
– Bine\n]eles c` nu voi merge la c`s`toria lor. Mai mult, s`
nu se a[tepte la un cadou din partea mea!
154 RENÉE SHANN
– Adic` nu vei tricota nici un costuma[? insist` Polly.

Jane \[i plec` ochii. |nc` nu se gândise la acest aspect al
problemei, a[a cum m`rturisea fa]a ei pe care curgea \ncet o
lacrim` solitar`.
– Oh, Polly, ce poveste \ngrozitoare! Sunt a[a furioas` pe
ei. Dar cum s`-i port pic` acelui mititel nevinovat? Chiar nu
[tiu ce s` fac. Nu vreau s-o pierd pe Julie, bine\n]eles. Mai
mult, nu vreau s` m` sup`r pe Ian. {i nici nu vreau s` v`d
familia noastr` destr`mat`. ... Totu[i, dac` iert, o s` crezi c` te
p`r`sesc [i le ]in partea contra ta.
– Nu spune prostii, mam`. Ca [i cum a[ fi \n stare s` adopt
o atitudine atât de negativ`. Nu mai pu]in ca tine, nu doresc
s` v`d familia noastr` destr`mat`. {tii ce o s` faci? O s`-i
telefonezi imediat lui Julie [i o s`-i urezi toat` fericirea din
lume. Spune-i c`-i transmit ur`rile mele de bine.
Jane se ridic`.
– Domnul s` te binecuvânteze, copila mea, spuse ea cu o
voce plin` de emo]ie.
O strânse pe Polly \n bra]e [i se \ndrept` c`tre telefon.
Capitolul 11
Ploaia \ncepu s-o bat` pe Polly \n fa]`, chiar \n momentul

\n care ajungea la falez`.
Sim]i brusc nevoia imperioas` de a lua aer. Un mers bun.
Iat` ce o va ajuta s`-[i pun` ordine \n idei.
Nu min]ea când afirma c` nu simte nici o furie, nici o
ranchiun` contra surorii ei. Totu[i, preferase s` se
\ndep`rteze din momentul \n care o auzise pe maic`-sa
vorbind cu Julie. Avea \nc` nevoie de timp \nainte de a-i putea
vorbi din nou ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Mai bine s`
lase timpul s` lucreze pentru ele.
Ploaia, violent`, nu dur` decât câteva minute, dar reu[i
s`-i alunge pe to]i turi[ii de pe plaj`. Polly, când ajunse la
\ntinderile vaste de nisip, nu avea drept \nso]itor decât oceanul.
|[i d`du pe spate gluga de la hanorac, \[i scutur` buclele
lungi ro[cate [i st`tu dreapt`, cu fa]a spre primele raze de
soare care reap`rea dintre nori. A[tepta, spera s` vad` un curcubeu.
156 RENÉE SHANN
|n cele din urm`, ap`ru, punte multicolor` traversând

orizontul. {i dintr-o dat`, de cealalt` parte a plajei, \n locul \n
care culorile spectrului p`reau s` prind` r`d`cin`, se deta[`
silueta unui b`rbat.
Mergea spre ea cu pa[i hot`râ]i [i un gând brusc,
inexplicabil, imposibil, dar foarte pl`cut, \i trecu prin minte.
Nu era un vis?
Dar nu. B`rbatul zvelt care se \ndrepta spre ea, cu p`rul
negru u[or ciufulit de vânt, cu fa]a cu b`rbie voluntar` [i o
pereche de ochi cenu[ii...
Era el. El care venea \n \ntâmpinarea ei. El, care \ntr-un fel
sau altul aflase adev`rul \n leg`tur` cu Ian [i Julie...
Se opri la câ]iva pa[i [i o privi fix, lung, ca [i cum \ncerca
s`-i ghiceasc` sentimentele.
– Plângi! exclam` el.
Ea \[i duse mâinile la obraji.
– Nu, este doar ploaia.
– Dar ai plâns... din cauza lui Ian?
La ce bun s` se mai prefac`? Nu venise momentul s` fie
cinstit`?
– Am plâns din cauza tuturor acelor ne\n]elegeri, din cauza
timpului pierdut. Am plâns pentru to]i cei care iubesc din tot
sufletul, f`r` vreo speran]` de a li se r`spunde. Pentru toate
inimile sf`râmate, to]i iubi]ii neferici]i din lume, nu numai
pentru mine...
Se \ntrerupse. Nu spusese totul?
El se apropie [i o prinse u[or de umeri.
– De ce nu mi-ai spus niciodat` asta, \nainte?

– Ca s` râzi de prostia mea?
– Oh, Polly, Polly, draga mea \nc`p`]ânat` mic`! |n]elegi
deci cât de tare te iubesc!
Ea ridic` spre el o privire plin` de ne\ncredere.
– Dar... Fiona... [i cealalt` Marie...
El zâmbi.
– Fiona nu a fost niciodat` decât un intermezzo pl`cut. S-a
g`sit acolo \ntr-un moment \n care m` sim]eam disperat de
singur. Nu a fost vorba de altceva \ntre noi. Este o tân`r`
foarte independent`, s` [tii.
– {i so]ia ta... |n acea sear` când ai cântat la pian, la ea te
gândeai, pentru ea cântai.
– |ntr-adev`r, m` gândeam la ea. |mi spuneam c` mi-a
distrus via]a. Aveam impresia c` niciodat` nu voi mai avea
\ncredere \ntr-o femeie. {i apoi te-am v`zut, a[ezat` acolo,
ochii tì senini [i minunat de cinsti]i sufereau pentru mine...
Plângeam c` nu te \ntâlnisem pe tine \n locul ei.
O trase spre el [i buzele lui \i cùtar` gura, pecetluind cu
un lung s`rut \mplinirea dragostei lor.
– Aici a \nceput totul, spuse el \n cele din urm`. Ziua \n
care am g`sit acel pesc`ru[ muribund. M-am \ndr`gostit la
prima vedere. Imediat, teama [i \ndoiala mi s-au strecurat \n
suflet. Asem`narea cu Marie mi se p`rea o provocare a
destinului. Dar foarte repede, am \n]eles cât de diferite era]i
una de alta. Totul la tine m` \nduio[a. Tu spui \ntotdeauna ce
gânde[ti.
158 RENÉE SHANN
– Te-ai \ndr`gostit [i de \nc`p`]ânarea, furiile [i acel mod

pe care-l am de a trage \ntotdeauna concluzii gre[ite?
El puse un deget pe buzele lui Polly.
– Sst, vorbim despre femeia pe care o iubesc.
– Oh Christopher, de ce nu mi-ai spus nimic? |n tot acest
timp, eram \n agonie. A[ fi alergat spre tine dac` mi-ai fi dat
cea mai mic` speran]`.
– Era imposibil. Nu atâta timp cât apar]ineai altuia. S` iau
femeia unui b`rbat este un lucru de care sunt total incapabil.
{tiu bine ce \nseamn`. Dar apoi, Valerie a \nceput s` fac`
aluzii, explicându-mi c` nu mai aveai deloc ve[ti de la Ian, c`
el se ar`ta din ce \n ce mai ocupat, f`r` ca asta s` te afecteze
câtu[i de pu]in. Atunci am \nceput s` sper c` poate... M`
\ntreb uneori dac` Valerie [i mama ta... nu, este un pic cam
tras de p`r. Crezi c` e au putut da o mân` de ajutor
destinului?
– Cine [tie? Dar ce importan]` mai are, acum? spuse Polly
transportat` de bucurie.
Se ag`]` de bra]ul lui Christopher.
– S` ne \ntoarcem s` le lini[tim imediat.
Merser` câ]iva pa[i, dar Christopher o trase din nou la
pieptul lui, sorbind-o din ochi.
– {tiu c` mai avem multe am`nunte de discutat, dar pot
a[tepta. Eu nu mai pot. Exist` limite ale r`bd`rii unui b`rbat,
Polly. Nimic nu trebuie s` fie mai important decât tu [i cu
mine.
Polly ridic` ochii spre cer. Era total degajat; norii

disp`ruser` [i soarele str`lucea \n toat` splendoarea lui.
– A plecat, spuse ea. Curcubeul a plecat.
– {i tu ai uitat s`-]i pui o dorin]`?
Ea izbucni \n râs [i ridicându-se pe vârfuri \l s`rut`.
– Deloc. De altfel, tocmai mi se realizeaz`.
Sfâr[it

Tratament Pentru Singuratate

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tratament Pentru Singuratate

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RENÉE SHANN

Luând direc]ia plajei, pentru una dintre acele plimb`ri

redutabil`. Foarte devreme confruntat` cu responsabilit`]i

– Nu este un motiv suficient s`-l maltratezi, ripost` ea. Ce

bru[te [i de nest`vilit. Oh, nu-i purta pic` \n mod special

Cu câ]iva ani \n urm`, lucrase la spital ca secretar`. Era

cu ea. {i fiecare \[i exprimase \ncrederea \n termeni c`lduro[i

– Cel pu]in mai ai inten]ia s` te c`s`tore[ti cu mine? o

– Ce idee minunat`! Tu care ]i-ai dorit \ntotdeauna s`

Cu abilitate, deturnase conversa]ia [i Ian \n]elesese c` era

Flint House se \n`l]a mândr` \n mijlocul unui brâu de

|n cele din urm`, Jane g`sise for]a s` continue s` tr`iasc`.

– |mi pare r`u, mam`. Nu ar fi trebuit s` te tachinez. A

– Bietul de el, murmur` Jane. Tot o pat` de petrol,

– Ce ]i-au g`tit? Un fel de mâncare exotic`?

cuptor de pâine, pe care \l descoperiser` al`turi, le servea

pl`cea s` m` surprind`, s` aib` o idee cu adev`rat romantic`

James Marlow Memorial Hospital era unul dintre cele mai

rural, dar cu accese u[oare fa]` de cel mai apropiat ora[,

Se \ndrept` cu pa[i mari spre intrare [i \ncerc` s` deschid`

– Ai avantaj asupra mea, domni[oar`. |nc` nu-]i cunosc

O strânse pe tân`r` la piept [i-i plas` câte un s`rut c`lduros

|n acela[i moment, u[a se deschise, l`sându-l s` treac` pe

Departamentul razelor X \i ap`rea dintr-o dat` \n alt`

\ntâlneasc` personal pe noul radiolog. Cred c` se obi[nuie[te

– Te rog, intr`, spuse el, schi]ând un zâmbet slab, \nainte

tat`lui ei. Nu se \ndoia câtu[i de pu]in c` prea mult` munc` [i

– Oh? spuse ea, sceptic`. Da?

– |mi pare r`u c` te-am sup`rat, Polly, spuse el trist. Nu am

|nc`perea rezervat` exclusiv radiografiilor pentru copii

Sara f`cea dovad`, fa]` de micu]ii ei pacien]i, de o

Copilul se uit` \n sus [i ]ipetele \[i sporir` intensitatea.

– Ce idee extraordinar`! Cum de nu m-am gândit mai

Polly asculta aceste cuvinte f`r` a \ndr`zni s`-[i cread`

mai atent` la conferin]ele la care vei asista sau [ansele

– Dac` trebuie s` m` lupt cu copiii [i asistenta mea \n

– Ce crezi despre doctorul Meli]`? o \ntreb` unul dintre

– Da, doamn`, [tiu, e[ti irezistibil`. {tii c` furia te face

– Ei bine, am trecut cu bine de prima s`pt`mân`, spuse

perspectiva unui weekend \n familie ca [i vizita lui Ian,

Intrarea de la Flint House era str`juit` de sicomori care

era aglomerat [i nu, nu mi-e foame. Am mâncat un sandvi[ pe

– Ei bine, a fost o idee bun`. A fost foarte mi[cat.

Ian sosi la sfâr[itul dimine]ii, duminic`, \mbr`cat

Dup` mas` cei doi tineri hot`râr` s` se duc` s` se plimbe

Ajungeau la o parte a plajei u[or ap`rat` de vânt de stâncile

Cum \ndr`znea? Apoi, dintr-o dat`, adev`rul \i ap`ru

Primul pacient din a zecea zi de luni era un b`iat de zece

bine cele mai bune locuri de \ntâlnire din regiune. Ai putea

– Vei fi fericit` s` afli c` micul nostru erou nu sufer`

– Ai dreptate, spuse el sec. Poate ar trebui s` evit`m plaja,

Vinerea urm`toare, Polly g`si doar timp s` se \ntoarc` acas`

str`lucea ca spicele de grâu sub soarele verii, tenul \i era u[or

el câteva cuvinte, mul]umind c`lduros tuturor membrilor

Tân`ra strânse o mân` lung` [i proasp`t`, iar Fiona zâmbi

deasupra pr`pastiei. Unii p`r`siser` satul, al]ii fuseser` lua]i

Nu visa. Era chiar sunetul unui clopot, muzic` trist` [i

Jane o trezi a doua zi diminea]`, tr`gând draperiile de la

– Bun` ziua fetelor, salut` el vesel. Polly, ai observat c` la