BECCA SLIPPER

Peste ani

ALCRIS
Romance
 Capitolul 1
Thomasina Meade st`tea \n locul ei favorit de pe Greenchester Hill [i
cuprindea cu privirea valea râului Tyne, punctat` de apari]ii sporadice ale
ruinelor zidului roman, parte component` a peisajului \nc` din cea mai
fraged` copil`rie. Se \ntreb` a mia oar` unde va g`si curajul s` le lase \n
urm`. Dar va fi obligat`, chiar foarte curând.
Adesea sim]ise c`ldura stâncii pe care se a[ezase, dar ast`zi, nici ziua
\nsorit` de var` nu reu[ea s`-i ridice moralul. De obicei, st`tea \n partea
cealalt` a aflorimentului, dar azi n-ar fi putut suporta imaginea c`su]ei lor
s`r`c`cioase, care urma s` dispar` \n curând.
Nu avea cum s` se opun`, din p`cate, fiindc` era o lupt`toare. Dac`
ar fi fost vorba de vreo locuin]` englezeasc` impun`toare, nu s-ar fi ajuns
la demolare, dar era o simpl` c`su]` veche, lipsit` de orice valoare istoric`
sau arhitectural`, [i st`tea \n calea proiectatei autostr`zi.
Locuitorii din Greenchester considerau cel pu]in miraculos faptul c`
satul nu disp`ruse \n \ntregime. Când veniser` topografii, to]i trecuser`
prin clipe de groaz`, pân` ce inginerii g`siser` o solu]ie. Doar casa
Meade nu putuse fi salvat`.
Desigur, urma s` primeasc` compensa]ii, dar numai conform evalu`rii,
f`r` s` se ]in` seama de banii necesari achizi]ion`rii unui nou c`min.
Cuantumul pe care urma s`-l primeasc` n-ar fi acoperit nici prima rat`
pentru o cas` la ora[, iar o ipotec` i-ar fi dep`[it posibilit`]ile. M`car dac`
ar fi g`sit vreo alt` cas` de \nchiriat \n Greenchester, dar a[a ceva nu exista.
6 BECCA SLIPPER

Singura solu]ie era un apartament \n Newcastle. Copiii, fra]ii ei dup`

tat`, erau dezola]i. Locuiser` acolo \ntreaga via]`, fiindc` Stephen, tat`l
lor, \[i dorise ca ei s` creasc` beneficiind de lipsa de griji a unui trai la
]ar`.
M`car dac` Madeline, mama vitreg` a Thomasinei, n-ar fi murit atât de
repede dup` tat`l ei. Cumva, \mpreun`, ar fi reu[it s` se desurce. Gândul
la Maddy \i trezi nostalgia. Fusese atât de amuzant`. |n preajma ei, ap`rea
mereu câte un motiv de râs.
De cât curaj daduse dovad`, acceptând o fiic` vitreg` de doisprezece
ani când ea nu avea decât dou`zeci [i doi. |ntotdeauna se \n]eleseser` de
minune. Glumind, tata spunea c` n-are nici o [ans` s` se apropie de
nevast` din cauza amici]iei dintre ele. Destul de nepl`cut c` tata se
stinsese la doar patruzeci [i nou` de ani, când abia \ncepuse s`-[i fac` un
nume printre scriitori, dar moartea lui Maddy, dup` numai trei luni, pe
când avea treizeci [i cinci de ani, fusese un dezastru. Dar omul trebuie s`
suporte asemenea nenorociri – ce cli[eu stupid.
Fusese un an teribil, \ntâmpl`rile favorabile [i cele nefericite
succedându-se cu vitez`. Fuseser` \ncânta]i când tata reu[ise s` renun]e
la serviciul din Newcastle pentru a se dedica scrisului. Calculaser` c`,
dac` ar fi f`cut economie la sânge timp de un an, veniturile lui ar fi
crescut suficient ca s` le asigure viitorul.
Thomasinei i se oferise o slujb` mai bun` decât cea de la po[t`. Acum,
era secretar` la o mare ferm` din vecin`tate, cu o cresc`torie de vaci [i o
exploatare agricol` extrem de eficiente. Fusese minunat: aproape de cas`,
salariu mai mare, program de lucru mai scurt – acesta era cel mai
important avantaj, fiindc` Thomasina mo[tenise \ndemânarea tat`lui de a
folosi cuvintele, iar asta \nsemna c` avea timp s`-[i exerseze talentul.
– Pune-te pe treab` cât e[ti tân`r`, o impulsionase tat`l. Te descurci
foarte bine la scurte povestiri, poezii sau reportaje. Acum, c` ai mai mult
timp, apuc`-te de ceva mai consistent – un roman. Nu proceda ca mine,
nu amâna [ansa unui succes r`sun`tor pentru beneficiile m`runte ale
jurnalismului, numai fiindc` pentru moment suntem cam strâmtora]i.
Dac` a[ fi avut mai mult curaj, pân` acum eram deja cunoscut ca
romancier. N-a[ fi l`sat s` treac` vremea, pân` a ajuns s` fie prea târziu.
PESTE ANI 7

– Prea târziu? reac]ionase imediat Thomasina. Tat`, n-ai decât

patruzeci [i nou` de ani. Nu fi absurd.
El \ncepuse s` râd`.
– P`i, Tamsin, la dou`zeci [i patru de prim`veri, sim]i c` via]a nu are
limite. La vârsta mea, \ncepi s` pricepi c` vremea a zburat, c` anii ce
urmeaz` s-ar putea s` treac` mult mai repede. Acesta este motivul pentru
care am renun]at la serviciul permanent, astfel \ncât s` profit de opt ore
de activitate creatoare pe zi. {i sunt \ncântat.
Nou` luni mai târziu, \n]elesese c` Stephen Meade sim]ise probabil c`
nu mai avea mult de tr`it. |[i dormea deja somnul de veci \ntr-un col]i[or
\nsorit al cimitirului din Greenchester. |n ultimele luni de via]`, avusese
spor, scriind pân` \n ultima clip`, \ncercând s` asigure un trai cât mai bun
pentru so]ie [i copii.
– M` bucur c` ai rela]ii a[a bune cu Madeline, Tam, \i m`rturisise el.
Va avea nevoie de tine. Zâmbise, cu ochii alb[tri larg deschi[i pe figura
sfrijit`. N-am avut puterea s`-i vorbesc, dar po]i s`-i spui dup` … Mi-ar
pl`cea s` se rec`s`toreasc`. E mult prea tân`r` ca s`-[i petreac` restul
vie]ii de una singur`.
Dar ea nu-i supravie]uise nici m`car un an. |ntr-o noapte, pe când
st`teau la televizor, murise, f`r` s` suspine m`car – din cauza unei
nedepistate afec]iuni cardiace.
Thomasina se bucura c` mama vitreg` se stinsese pe nea[teptate. S-ar
fi chinuit dac` ar fi [tiut c`-[i va l`sa copiii singuri [i c` fiica vitreg` va
trebui s`-[i asume responsabilitatea cre[terii lor. Nu-i p`ruse o povar` de
nesuportat pân` ce c`zuse [i aceast` ultim` lovitur`, iminenta pierdere a
acoperi[ului de deasupra capului. Cu proprietatea, cu salariul ei [i cu
modestele drepturi de autor ale tat`lui, s-ar fi putut descurca. M`car dac`
ar fi l`sat \n urm` mai multe c`r]i! A[a \ns`, cât de curând, va trebui s` le
spun` lui Matthew [i Edwinei c` erau obliga]i s` se mute la ora[. |nc` mai
sperau, \mpotriva ra]iunii, s` se elibereze vreo c`su]` din \nprejurimi.
Totu[i, aveau s` se adapteze [i m`car le-ar fi r`mas amintirea.
|nainte de a accepta noua slujb`, tata \i propusese s` fac` o excursie
de documentare \n sud, dou`-trei s`pt`mâni, doar ei doi, a[a cum
procedaser` [i de Pa[te, ca s` adune material pentru un nou roman.
8 BECCA SLIPPER

Thomasina \[i amintea \n am`nunt toate detaliile acelei c`l`torii. N-avea

s` uite niciodat` hoin`reala pe coasta aceea minunat`, incitant`, \nc`rcat`
de istorie. Cu ochii min]ii, \l revedea, stând \n picioare \n donjonul
castelului Portchester, privind spre Fran]a pe deasupra portului [i
spunând: „\nchipuie-]i, Tam, Henric al V-lea [i-a adunat aici trupele,
preg`tindu-se pentru b`t`lia de la Azincourt“. Ce amintiri minunate!
Apoi, venise ziua extraordinar` \n care descoperiser` casa Noii
Zeelande, din Haymarket. Pe timpul acelei vacan]e, \n vreme ce vizitau un
muzeu, Stephen avusese \nc` o idee de subiect. Fusese fermecat de
armele prezentate \n sec]iunea Pacificului de sud. Se apucase imediat s`
caute material documentar. Mai târziu, dac` ar fi avut succes, ar fi putut
\ntreprinde [i o c`l`torie. Luase noti]e am`nun]ite privind uneltele de
piatr`. Apoi se cufundaser` \n lectura ziarelor, pentru a lua contact cu
situa]ia contemporan` din Noua Zeeland`.
Brusc, Stephen Meade c`zuse pe gânduri, apoi lovise cu pumnul \n
mas`, spunând:
– Extraordinar! Pur [i simplu, nu-mi vine s` cred. L-am crezut mort!
Thomasina ridicase capul. Era o declara]ie ciudat`. S` se fi referit la
intriga urm`torului roman?
– Despre cine vorbe[ti, tat`? Vreun cunoscut din timpul r`zboiului?
El râsese, continuând s` priveasc` foaia de ziar.
– Nu, nu din r`zboi. Nici m`car din primul. {i nici chiar din timpul
r`zboiului cu burii! A fost militar de carier`. Credeam c` a fost ucis \n
timpul unui conflict de frontier`, \n India, pe la 1870.
– Tat`, n-are logic`. Ce vrei s` spui? Pe atunci, nici nu existai. Nici
mama ta nu se n`scuse \nc`!
– Iart`-m`, Tam. Este atât de incredibil. Vreau s` spun, [ansele s`-mi
cad` sub ochi aceast` informa]ie. Ziarul `sta – \l lovi cu degetul –
Christchurch Argus, a publicat o serie de articole \n amintirea str`mo[ilor
pionieri, scrise de urma[ii acestora. ~sta se refer` tocmai la Thomas
Swainson!
|n mintea Thomasinei se produse un declic.
– Swainson? S` vedem – parc` era numele de domni[oar` al mamei
tale. Pe str`bunicul \l chema Edwin Swainson. Edwina a fost botezat`
dup` el.
PESTE ANI 9

– |ntr-adev`r. {i coincide cu ce mi s-a povestit despre el. Mama nu

[i-l mai amintea, fiindc` nu avea decât trei ani când s-a pr`p`dit. Fusese
mezina unei familii foarte numeroase. Sora ei, Jane, avea cel pu]in
dou`zeci de ani mai mult [i spunea c` Edwin era blond, cu ochi alba[tri
[i foarte blând.
Thomasina izbucni \n râs.
– Ei bine, nu prea aduce cu Edwina noastr`. |nc` de la na[tere, era
dispus` s` cucereasc` \ntreaga lume. Ba chiar gata s` se bat` [i \n numele
altora.
– Adev`rat. Revenind la articol: Edwin s-a c`s`torit cu Bessie
Swainson, str`bunica ta. |]i mai aminte[ti pove[tile?
– Da, destul de bine. S` vedem … cred c` [tiu mai multe despre
Bessie. Aceast` ramur` a familiei pare s` se fi stins. O chema Elizabeth
Temple Watson, iar Temple este [i unul dintre prenumele mele. Vai de
mine, ce mai [tiu despre familia Swainson? Copiii au r`mas orfani la
vârste fragede. Doi b`ie]i [i o fat`, Adelaide, care a emigrat \n Canada.
Bunica spunea c` pân` la urm` i-a pierdut urma complet. {i Thomas …
a plecat \n India [i a fost ucis. Luase foaia de ziar. A[a c` n-avea cum s` fi
ajuns \n Noua Zeeland`, ca pionier. Trebuie s` fie altcineva, tat`. Ah,
pricep … vrei s` spui c` n-a fost ucis.
El pusese mâna pe articol.
– Totul se potrive[te, Tamsin. A[ vrea s` v`d cât \]i mai aminte[ti din
vechea poveste. N-ai mai auzit-o de mult` vreme.
Ea \nchisese ochii, \ncercând s` elimine din minte influen]ele
prezentului.
– Au existat trei copii ai familiei Swainson, r`ma[i orfani. Edwin,
Thomas [i Adelaide. Cel mai mare, Edwin, nu avea decât nou` ani. Se
p`rea c` n-au alt` [ans` decât un orfelinat [i pe atunci institu]iile astea nu
ar`tau ca \n zilele noastre. Apoi un unchi i-a luat la el, cu condi]ia ca
Edwin s` lucreze cu el \n min`, conducând poneii. Bunica spunea c` mai
avea \nc` [apte copii. Edwin a decis c` trebuie s` ajung` s` munceasc` la
suprafa]`, la lumina soarelui, ca s` asigure o via]` decent` pentru frate [i
sor`. Dup` un timp, a devenit tâmplar specializat \n restaurarea mobilelor
vechi. Bessie, cea care urma s`-i devin` so]ie, era mezina alintat`, de
10 BECCA SLIPPER

numai [aptesprezece ani, a familiei ei [i nu muncise niciodat`. Tat`l ei era

proprietarul unei fabrici de \nc`l]`minte. To]i fra]ii [i surorile erau blonzi,
cu excep]ia ei care era sub]iric` [i tuciurie ca o ]iganc`. Ceilal]i se
c`s`toriser` deja, iar când mama ei s-a \mboln`vit de un cancer incurabil,
ultima ei dorin]` a fost s`-[i vad` [i mezina m`ritat`. Edwin era un
obi[nuit al casei [i mama ei a pus la cale combina]ia. Edwin \[i adora
viitoarea so]ie cu pasiune romantic`, de[i aceasta r`m`sese ne[tiutoare.
Au locuit \mpreun` cu mama, a c`rei boal` nu s-a mai agravat, o vreme.
Prima lor fiic`, Jane, s-a n`scut dup` mai pu]in de un an. Adelaide a plecat
\n Canada, s-a m`ritat cu un canadian de origine francez` [i le-a scris
despre minunatele condi]ii de acolo. Edwin s-a hot`rât s`-[i \ncerce [i el
nororcul. Dup` trei ani, [i-a chemat so]ia, dar Bessie n-a vrut s`
p`r`seasc` Anglia, a[a c` s-a \ntors acas`.
Cu pu]in \nainte, Thomas tocmai venise din India, \ntr-o permisie.
Avuseser` parte de un iunie extraordinar, povestea bunica, dup` spusele
mamei ei. Nicicând nu fusese Bessie mai fericit`. Thomas i-a scos la un
picnic pe valea râului Tyne, le-a ar`tat ruinele zidului lui Hadrian, i-a dus
la castelul Alnwick, i-a organizat o vacan]` de neuitat. Thomas abia
a[tepta ca fratele lui s` se \ntoarc` acas`, s` se bucure \mpreun` de via]a
aceea f`r` griji, de care n-avuseser` parte \n copil`rie.
Bessie nici nu-[i d`dea seama din ce motiv cerul p`rea mai albastru ca
niciodat`, zilele se scurgeau mai repede [i trandafirii p`reau mai
parfuma]i, pân` \n clipa când a sim]it c` s-a \ndr`gostit de Thomas.
Amândoi erau prea cinsti]i ca s`-[i piard` controlul. Bessie nu-l iubise
niciodat` pe so]ul ei, dar fusese fermecat` de gentile]ea [i blânde]ea lui,
iar Thomas \i datora atât de mult fratelui … de dragul lui [i al Adelaidei,
Edwin \[i petrecuse anii tinere]ii \n bezna [i umezeala din min`. Au
p`strat secretul, iar Edwin [i-a amintit mereu cu pl`cere de permisia
fratelui, dup` ce acesta a fost dat mort \n ac]iune, câteva luni mai târziu.
El [i Bessie \[i doreau un fiu pe care s`-l boteze Thomas. Dar au avut fiic`
dup` fiic`. Apoi, spre marea lor satisfac]ie, a venit pe lume [i un b`ie]el.
Dar micul Thomas a murit la opt luni, \n urma unei crize de convulsii. |n
1800, pe când Bessie avea treizeci [i [apte de ani, s-a n`scut mama ta [i a
PESTE ANI 11

fost numit` Thomasina. Dup` numai trei ani, Edwin a murit de astm,
boal` dobândit` pe vremea când lucrase \n subteran. Nu avea decât
patruzeci [i patru de ani. Mama ta [i-a dorit la rândul ei un b`iat care s`
poarte numele de Thomas, ca s`-i fac` pl`cere lui Bessie, dar fiul ei a tr`it
numai câteva zile. Tu te-ai n`scut mult mai târziu, când [i ea \mplinise
treizeci [i [apte de ani, [i m-ai botezat Thomasina ca s`-i faci pl`cere,
fiindc` aflase[i deja c` mama nu mai putea face al]i copii.
|[i cobor\ ochii asupra articolului. Era intitulat: „Thomas Swainson,
un adev`rat pionier“.
Se spunea c` probabil nu sosise la bordul uneia dintre primele patru
cor`bii, ci câ]iva ani mai târziu, venind din India, unde se credea c` fusese
ucis \n lupt`. Fusese capturat de un trib rebel, evadase [i, dup` aventuri
istovitoare, ajunsese din nou \n lumea civilizat`. Din cauza r`nilor, i-ar fi
fost imposibil s` se \nroleze iar. Mai \ntâi plecase \n Africa de Sud. Sim]ea
c` nu se mai poate \ntoarce \n Anglia. Ar fi riscat s`-[i \n[ele fratele.
Oricum, Edwin [i Bessie \l credeau mort de câteva luni [i probabil c` abia
se obi[nuiser` cu ideea. Mai bine ca lucrurile s` r`mân` a[a. |ntr-o bun`
zi, se \mbarcase pentru Noua Zeeland`, cea mai \ndep`rat` destina]ie
posibil`.
Mai târziu, se \nsurase, iar articolul era scris de fiul lui cel mai tân`r,
n`scut pe la sfâr[itul secolului, un oarecare Ebenezer Swainson, care
continua s` locuiasc` la ferma \ntemeiat` de tat`l lui, pe lâng` Lyttelton
Harbour, \n peninsula Banks. Locul avea un nume romantic, Ngahuru
Marama, sau Bay of the Harvest Moon. Avusese parte de o via]` plin`,
util` [i fericit`, umbrit` numai din când \n când de nostalgia dup` fratele
din Anglia [i sora din Canada.
Cea mai mare parte a articolului se ocupa de perioada de \nceput, cu
lupta pe care o dusese ca s` devin` proprietar de p`mânt [i cu eforturile
de a participa la vi]a economic` a provinciei.

***
12 BECCA SLIPPER

|n noaptea aceea, la hotel, Stephen o rugase pe Thomasina s`-i scrie

acestui v`r, prin intermediul str`jerilor din Christchurch.
– Cred c` numele meu, Stefphen Meade, n-ar avea nici o semnifica]ie,
dar dac` pe plic o s` apar` Thomasina Temple Meade, s-ar putea s`
priceap` c` e[ti urma[a lui Elisabeth Temple Swainson.
R`spunsul lui Ebenezer fusese cât se putea de prompt. Scrisoarea
primit` \l emo]ionase profund. Imediat, se gândise la posibilitatea ca
familia s` se reuneasc`, explicându-le c`, a[a cum se putea observa din
fotografie, vechiul conac nu ducea lips` de spa]iu [i c`, \n prezent, acolo
nu locuia decât el, nepotul lui [i o menajer`! |n urm`toarea scrisoare,
Stephen declarase cu entuziasm c`, \ndat` ce va fi \ncasat ni[te drepturi
de televiziune, urmau s` se suie \n primul avion. |n ultimul an, Ebenzer
citise dou` dintre c`r]ile publicate de el.
Thomasina \ncepuse s` viseze c` tat`l ei va ajunge destul de repede s`
se descurce din scris, c` va publica un nou roman, bazat poate pe istoria
familiei. |mpreun` cu Maddy, \n secret, puseser` deoparte bani pentru
c`l`toria lui. Dar lovitura se produsese \nainte ca ele s` apuce s` abordeze
subiectul.
|n scrisori, nu pomenise despre boal` … dup` el, ar fi fost p`cat s`
umbreasc` astfel o coresponden]` atât de fericit`. Ebenzer \[i \nchipuise
c` o ducea bine [i aflase adev`rul abia dup` ce Thomasina \i d`duse trista
veste. N-o f`cuse decât fiindc` oricum, \n curând, ar fi fost nevoit` s`-i dea
o adres` nou`.
Pân` \n acea clip`, el crezuse c` romanele publicate le asigurau o
oarecare siguran]` financiar`.
Acum toate visurile ei privind viitorul tatei [i al lui Maddy se
spulberaser`; n-o mai preocupa decât supravie]uirea familiei, luarea unor
decizii optime, prev`z`toare.
Ast`zi, \n clipa asta, \i era foarte clar c` nu mai putea amâna hot`rârea.
Ieri, primise o scrisoare de la autorit`]i, prin care li se stabilea un termen
limit`. |n caz c` nu-[i g`siser` \nc` o cas`, erau gata s`-i asigure un
apartament cu chirie la ora[. A[a c` ce rost mai avea s` piard` vremea
visând la Noua Zeeland`?
PESTE ANI 13

Dintr-o dat`, cum st`tea pe corni[a stâncoas`, figura \i fu luminat` de

un zâmbet. Numai dac` nu câ[tiga concursul, desigur! Probabilitate de
unu la o mie, sau mai mic`. Copiii o b`tuser` la cap s` se \nscrie, iar ea
acceptase numai ca s` le abat` gândurile de la lucruri mai pu]in pl`cute.
Lucraser` \mpreun` la descifrarea codului din reclama companiei aeriene
care sponsoriza competi]ia. R`spunsul era un slogan \n favoarea
c`l`toriilor cu avionul. R`spunsese la \ntrebarea despre Noua Zeeland`.
Pierduse o mul]ime de timp frunz`rind istoria [i geografia ]`rii [i, \n cele
din urm`, trimisese eseul pe tema dat`: „De ce doresc s` vizitez Noua
Zeeland`“. Probabil c` avusese un avantaj. Pusese pe hârtie povestea de
dragoste dintre Bessie [i Thomas [i vorbind despre articolul descoperit.
Nu avusese nevoie de \nflorituri. Premiul consta dintr-o c`l`torie \n Noua
Zeeland`. Slab` speran]`!
|n clipa aceea, visarea \i fu \ntrerupt` de zvon de glasuri, venind din
vale. Erau copiii.
Vocea lui Matthew era mult prea grav` pentru cei unsprezece ani ai lui.
– Trebuie s` g`sim o solu]ie, Edwina. Tamsin \[i face prea multe griji
din cauza noastr`. |[i \nchipuie c` nu vom face fa]` vie]ii de la ora[.
Vocea Edwinei r`suna mai slab.
– Nu cred c` voi reu[i, Matthew! Dar tu? P`rea nesigur`.
– Trebuie s` ne descurc`m, Ed, veni r`spunsul filozofic, nepotrivit cu
vârsta b`iatului. Nu s-a ivit nici o ocazie s` r`mânem aici. Nu exist` nici o
c`su]` de \nchiriat. A[a c`-i important s-o convingem c` ne atrage ideea
s` ne mut`m la ora[. Te pricepi s` te prefaci. Am auzit-o pe doamna
Bruce spunându-i lui Tam c` cei mici se adapteaz` foarte u[or. C` dup`
o perioad` de dor de cas`, o s` ne revenim. A[a c`, desear`, dup` ce se
va \ntoarce acas` – cred c` acum este la familia Bruce – o s` juc`m un rol,
o vom convinge c` ne-am obi[nuit cu ideea. {i va trebui s` pari
entuziasmat`! Haide, s` vedem cine ajunge primul!
Bine\n]eles c` o luase din loc \nainte ca Edwina s` aib` vreme s`
protesteze. Tamsin nu ie[i din ascunz`toare decât dup` ce, privind pe
furi[, constat` c` trecuser` pârâul [i disp`reau printre pomii din livad`.
Se va preface p`c`lit` de \ncercarea lor [i poate c` \n timp vor ajunge s`
constate c` traiul la ora[ are [i p`r]i bune, \n compensa]ie.
Mielu[eii! Probabil c` vor fi neobi[nuit de t`cu]i.
14 BECCA SLIPPER

T`cu]i? Nici vorb`. Apropiindu-se de cas`, fu \ntâmpinat` cu ]ipete

stridente, fiecare \ncercând s`-l acopere pe cel`lalt, \n \ncercarea de a fi
primul care-i d`dea noutatea. Asta nu f`cea decât ca mesajul s` fie
incoerent.
Edwina \[i folosi cu pricepere um`rul pentru a-[i \ndep`rta temporar
fratele [i a câ[tiga disputa. Apoi reu[i s` \ngaime printre gfâfâieli:
– O scrisoare … de la compania aceea aviatic`. Cred c` am câ[tigat!
Excursia \n Noua Zeeland`. N-are cum s` fie altceva.
Matthew o \mpinse la o parte.
– Deschide-o, repede! spuse el \nmânându-i plicul. Trebuie s` fie
ve[ti bune, nu-i a[a?
– }ine]i-v` firea! \i temper` ea \n prip`. S-ar putea s` fie doar un
chestionar, sau vreun premiu de consolare.
Rupse plicul, fiind la fel de plin` de speran]`, totu[i. Ar fi fost o
\ncurajare grozav`. Din prima arunc`tur` de ochi, v`zu tot ce era
important. Câ[tigaser` – o c`l`torie pentru doi adul]i, sau pentru un
adult [i doi copii! |mpreun` cu bani de buzunar [i cu toat`
\mbr`c`mintea necesar` fiec`ruia dintre ei. Brusc, sim]i c` i se moaie
picioarele [i se l`s` s` cad` pe b`ncu]a care \ncercuia trunchiul unui m`r.
– Ce ai p`]it? se speriar` copiii.
Reu[i s`-[i revin`.
– O prostie. |mi tremur` genunchii. Am câ[tigat!
– Ura! exclam` Matthew [i f`cu o tumb`. Apoi se ridic`, cu o expresie
mai serioas` pe chip, [i \ntreb`: Crezi c` am putea primi bani \n locul
premiului, Thomasina? Adic`, putem folosi contravaloarea biletelor s`
cump`r`m o cas`?
– Ea scutur` din cap.
– Nu – m-am interesat. |n regulament scrie c`, dac` nu facem
excursia, va beneficia de ea urm`torul concurent. Este vorba de dou`
luni, cu toate cheltuielile acoperite. Asta \nseamn` c` nu va trebui s`
intr`m \n economiile noastre. {i pe deasupra, vom avea parte de o
vacan]` de neuitat! Sta]i pu]in s` termin scrisoarea. Citi, apoi ridic`
privirea scânteietoare. Mai exist` un supliment! Le-a pl`cut stilul meu [i
au \n]eles c` sunt fiica lui Stephen Meade – au dedus-o din eseul meu
PESTE ANI 15

despre articolul neozeelandez – [i sunt convin[i c` i-am mo[tenit

talentul. Ah, ce bine – cei care mi-au scris par s` fie la curent cu opera
tatei [i-mi propun s` scriu o dare de seam` asupra excursiei, din punctul
de vedere al clientului de \ncredere, cu scop publicitar. Se ofer` s`
pl`teasc` foarte bine. Ia s` vedem [i data plec`rii … Doamne, vom fi pe
drum \nainte s` apuc`m s` ne dumerim despre ce-i vorba. Conform
acestui itinerar, \n final, vom petrece o s`pt`mân` la Christchurch. Am s`
\ntreb daca nu putem prelungi [ederea acolo cu vreo dou` s`pt`mâni, ca
s` putem vizita Harvest Moon Bay [i s`-l cunoa[tem pe v`rul Ebenezer
Swainson. O s` fie fericit s` afle c` venim!
Abia \nainte de culcare, Matthew veni cu o idee minunat`.
– N-ar fi mai frumos s` nu-l anun]`m? Oricum, nu prea mai este
vreme. Hai s`-l sun`m din Christchurch.
– Da, probabil c` ar avea o surpriz` dac` ne-ar auzi vocile la telefon,
Matthew. Ce \ncântare c` aveau ocazia s` se gândeasc` [i la distrac]ii.
Mintea ei era cuprins` de haos. Dac` reu[ea s` trimit` reportaje
frumoase, putea spera o slujb` permanent` la departamentul publicitar al
companiei. Ah, \n seara asta se sim]ea optimist`. La \ntoarcere, va avea
destul` vreme s` se ocupe de viitorul nesigur.

***

Se delectar` mai ales cu ocazia cump`r`turilor. De atâta timp f`ceau

economie, \ncât cheltuitul devenise o desf`tare. Edwina era \n extaz,
alegându-[i ni[te blugi moderni, petici]i, [i diferite alte articole de
\mbr`c`minte.
Totu[i, \mpachetatul [i depozitarea mobilei \n [opronul pus la
dispozi]ia de doamna Bruce \i provocar` Thomasinei destule mâhniri.
Cel mai nepl`cut moment a fost când a \ncuiat pentru ultima dat`
micu]a u[` verde, con[tient` c` nu va mai avea niciodat` ocazia s-o
deschid`; c` \n vatr` nu vor mai arde bu[teni de esen]` aromatic`. Se
sim]ea ca [i când [i-ar fi tr`dat c`su]a, veche de peste dou` sute de ani,
ale c`rei urme vor fi curând [terse de panglica de macadam [i asfalt a
autostr`zii.
16 BECCA SLIPPER

Thomasina se scutur` de triste]e [i porni spre locuin]a familiei Bruce,

f`r` s` se uite \n urm`. Avea s` arboreze o expresie fericit`, \ncrez`toare
\n viitor. Nu trebuia s`-i lase pe cei mici s`-i ghiceasc` sentimentele.
Copiii erau entuzia[ti. A doua zi, urmau s` plece cu trenul la Londra.
Compania aviatic` le asigura o gustare, iar peste \nc` o zi, urmau s`
p`r`seasc` Anglia sfâr[itului de toamn`, pentru a ajunge \n Noua
Zeeland` la \nceputul prim`verii. Mai \ntâi, vor decola dup`-amiaz` \n
direc]ia Los Angeles, urm`rind apusul de soare, câ[tigând astfel multe
ore. Matthew era plin de informa]ii privind schimb`rile de fus orar [i
despre toate locurile pe care urmau s` le viziteze.
Vor vedea Disneyland [i Hollywood, precum [i o bun` parte din
California. Vor petrece zile de vis \n Hawaii [i Fiji. Apoi, zborul spre
Auckland avea s` marcheze \nceputul turului prin Noua Zeeland`.
Thomasina spera c` v`rul Ebenezer n-avea s` prind` de veste. Dorea
foarte mult s`-i fac` o surpriz`. Nu prea avea de ce s` se team`; campania
publicitar` era adresat` poten]ialilor turi[ti britanici.
Preg`tise un cadou minunat pentru Ebenezer: o fotografie veche [i
bine p`strat`, din 1870, reprezentându-i pe Thomas, Bessie [i micu]a
Jane, \n gr`dina de trandafiri a mamei lui Bessie.
Spre norocul ei, hot`râse s` arunce ramele vechi ale portretelor de
familie, pentru a reduce spa]iul de depozitare. Sub fotografia cu Edwin,
Bessie [i toate fgiicele lor, g`sise aceast` poz`. B`nuia c` Bessie o
ascunsese acolo ca s-o poat` privi uneori \n secret. Fusese f`cut` \n vreme
ce Edwin era \nc` \n Canada – [i vorbea de la sine. Fotograful \l
surprinsese pe Thomas râzând [i privind spre cumnat`-sa [i spre nepoat`,
iar \n ochii ei se reflecta nestânjenit` iubirea. Thomasina era convins` c`
Ebenezer, b`trânul romantic pe care-l tr`da articolul din ziar, ar fi
preferat aceast` amintire oric`rui alt cadou.
 Capitolul 2
Aceast` ultim` s`pt`mân` de septembrie coincidea cu sfâr[itul
c`l`toriei. Luna abia trecut` le l`sase un caleidoscop de impresii
minunate, toate notate de Thomasina. Cu o zi \n urm`, trimisese schi]ele
la sediul din Londra al liniei aeriene. Renun]aser` la cazarea luxoas`, \n
schimbul a dou` camere la o pensiune mai modest`, iar Thomasina
aranjase o prelungire a [ederii, dac`, vizitând Harvest Moon Bay, ar fi
constatat c` menajera lui Ebenezer este prea vârstnic` pentru a i se cere
s` aib` grij` de doi copii.
Hot`râser` s` nu-l mai sune pe Ebenezer, ci s`-i bat` pur [i simplu la
u[`, \ntrebând: „Ghici cine-i?“ Drept urmare, cu o sear` \n urm`, fusese
oarecum dezam`git` când doamna Fairwether, propriet`reasa, dup` o
discu]ie telefonic`, le comunicase c` se va duce s`-[i viziteze fiica la Lake
Coleridge, iar Jill \i invitase [i pe cei mici. A[a c` Thomasina era singur`
\n autobuzul ce urma s-o lase la Ngahuru Marama. Ora[ul-gr`din` era
\mpodobit de rev`rsarea florilor de prim`var`: narcisele [i zambilele
formau covora[e multicolore la poalele stejarilor b`trâni planta]i de
primii coloni[ti, \n aceast` zon` fertil`, udat` de râuri venite din Alpi.
Mun]ii m`rgineau orizontul spre vest, iar copacii, de[i mai tineri, \i
concurau \n dimensiuni pe str`mo[ii lor din Anglia, diminuând dorul de
cas` al coloni[tilor. Nu dup` mult` vreme, autocarul ajunse \n punctul cel
mai \nalt al Dyer’s Pass, mult deasupra c`su]elor \mpr`[tiate pe panta
lin`, [i porni la vale, spre Littleton Harbour, pe drumul cu serpentine
18 BECCA SLIPPER

s`pat \n coasta dealurilor \nverzite, ferit de ar[i]a soarelui din nord.

Câteva promontorii se prelungeau \n \ntinderea de ap` [i o insuli]` p`rea
a[ezat` de mâna lui Dumnezeu. Era traversat` de la un cap la cel`lalt de
[iruri de pini verde-\nchis – era insula Quail.
Unul dintre promontorii se arcuia, formând [i protejând Ngahuru
Marama. Ce amplasament de vis! Thomasina se sim]i dintr-o dat`
cuprins` de emo]ie. O senza]ie diametral opus` dorului de cas`. Ciudat!
De unde aceast` nostalgie provocat` de un loc complet necunoscut?
Despre a c`rui existen]` habar n-avusese pân` acum un an?
De ce s` nu se stabileasc` acolo? Thomasina tres`ri sub impactul
gândului. Ar fi putut oare? Poate \n vreo suburbie a Christchurch-ului, \n
apropierea unei [coli bune la care s` mearg` copiii? Casele erau scumpe
era convins`, dar ar fi fost posibil s` se mul]umeasc` pentru \nceput cu
un mic apartament, pân` [i-ar fi f`cut un nume. Trebuia s` se intereseze
dac` existau oferte de slujbe ca secretar`. Salariile erau destul de bune,
iar mâncarea, \n general, mai ieftin`, de[i infla]ia \[i f`cea sim]it`
prezen]a. Hainele erau mai scumpe. Nu trebuia s` se lase fermecat` de
idee, dar era posibil s` \nceap` o nou` via]` aici.
Autocarul oprise pentru ceaiul de diminea]` la Governor’s Bay, un
loc[or agreabil, cu ferme mai mici decât cele obi[nuite \n Noua Zeeland`,
desp`r]ite de livezi de cire[i [i case de vacan]`, cu fa]adele spre port.
Thomasinei i se p`rea c` ceilal]i turi[ti nu vor mai termina niciodat` masa
[i cump`ratul de vederi sau de suveniruri. Abia a[tepta s`-[i continue
drumul, s`-l \ntâlneasc` pe Ebenezer, s` descopere \n el tr`s`turile
str`mo[ilor comuni.
|n sfâr[it, plecar`, trecând prin Allanton [i Teddington, pe drumul ce
o luase la dreapta, printre coline, ca s`-i culeag` pe to]i cei care ar fi dorit
s` mearg` spre sud. Ajun[i la cap`tul golfului, drumul se intersecta cu un
altul ce venea direct de pe promontoriu. {oferul se \ntoarse spre ea [i-i
spuse:
– Autocarele cu turi[ti nu merg pân` la Harvest Moon, dar distan]a
nu-i mai mare de jum`tate de kilometru. Dac-o iei direct la vale, ajungi
imediat la Harvest Sickle – cârciuma satului. Cei de acolo te vor \ndruma
spre ferma Swainson. Pe scurt`tur`, drumul este mult mai scurt.
PESTE ANI 19

Poteca disp`ru destul de repede. Thomasina se bucura c` \nc`l]ase

sandale f`r` toc [i c` \mbr`case o pereche de pantaloni sub]iri, verzi. |[i
prinsese p`rul la spate cu o benti]` asortat`, iar e[arfa aurie se i]ea de sub
reverele de m`tase ale hainei. Purta pe um`r o saco[` [i strângea la piept
pachetul cu pre]ioasa fotografie.
Se opri brusc. |n fa]a ochilor \i ap`ruse imaginea unui sat
englezesc tipic.
Drumul era foarte alb, cu aspect cretos, iar coloni[tii \[i construiser`
c`su]ele mult mai aproape de uli]` decât de obi[nuia \n Noua Zeeland`.
|ntr-adev`r, vechiul han, Harvest Sickle, se vedea dintr-o parte [i nu
numai c`-[i p`strase balustrada cu inele metalice, dar chiar \n momentul
acela un cal era priponit acolo, \n lumina soarelui. Exista [i o ad`p`toare
plin` cu ap`, iar al`turi se vedea firma potcovarului, Aaron Copperfield.
|n clipa când ajunse la u[`, din han \[i f`cu apari]ia un b`rbat uria[,
având p`rul parc` decolorat. |n mod ciudat pentru un ins atât de blond,
figura col]uroas` p`rea amenin]`toare. Poate c` de vin` erau doar
sprâncenele stufoase, sau vizibila stare de enervare \n care se afla. Dar
probabil c`-[i imagina prea mult. A[a p`]eau cei dota]i cu talent
scriitoricesc. Probabil c` era doar nelini[tit [i gr`bit.
Se arunc` \n [a [i disp`ru \n norul de praf ridicat de copitele calului.
Ca \ntr-un western! Thomasina se a[tepta s` aud` [i focurile de arm`.
Intr` \n han. Interiorul era r`coros [i \ntunecat, pardosit cu dale abe [i
negre. Se auzeau voci.
– A[a-i, e o târf` cu toane, spunea cineva. Sper c` Luke [tie ce face [i c`
va prelungi logodna cât mai mult. S` aib` timp s`-i cunoasc` limba ascu]it`.
– |l creditam cu mai mult discern`mânt, r`spunse un glas de femeie.
Nu mai este un b`ie]el. Dar a[ spune c` cei maturi pic` mai u[or.
Niciodat` n-am avut dorin]a de a pune be]e-n roate cuiva, dar dac` mi se
ive[te ocazia, am s-o fac, pe cinstea mea! Pare c` a fost deja prins la jug,
[i \nc` bine de tot. Cred c` era vocea ei la telefon. {tia c`-i aici. Iar lui nici
nu-i mai p`sa c`-l puteam auzi. {tie c` n-are de ce s` se team` de noi.
Probabil c` a scos-o din s`rite, spunându-i pe tonul acela \nghe]at: „ai
mers prea departe. N-am s`-]i trântesc telefonul, dar discu]a asta s-a
\ncheiat!“. Mi-ar fi pl`cut s`-i v`d mutra.
20 BECCA SLIPPER

Thomasina \[i spuse c` ar fi fost mai bine s` le atrag` aten]ia [i tu[i.

Femeia \[i f`cu apari]ia, atât de pl`cut` la chip, \ncât exprimarea energic`
de mai \nainte p`rea incredibil`.
– Pot s` te ajut cu ceva , drag`?
– V` rog s`-mi explica]i cum pot ajunge la Corrieside. Pe scurt`tur`.
– Ah, p`cat c` n-ai venit cu câteva secunde mai devreme. Luke
Richmond a fost aici. Te-ar fi putut conduce, nu c` ar fi cine [tie ce
departe.
– Luke Richmond? Lucreaz` la Corrieside, nu-i a[a?
Femeia zâmbi.
– S-ar putea spune [i a[a. Nu c` n-ar lucra. Munce[te – ba chiar din
greu. Dar nu-i angajat. Este nepotul, partenerul [i, \ndr`znesc s` spun,
mo[tenitorul proprietarului. Poate c` l-ai v`zut – tocmai a ie[it.
B`rbatul cu sprâncene cât strea[ina hambarului [i cu expresie feroce.
Vai, Doamne! Nepotul propriului ei unchi. |nsemna c` erau rude. Ce bine
c` nu-i adusese pe copii! Avea senza]ia clar` c` nu se vor \n]elege.
– Nu cumva detectez un accent englezesc? \ntreb` femeia.
Thomasina nu se sim]ea daranjat`; dac` era vorba de curiozitate,
provenea doar dintr-un interes amical.
– De fapt, nu-l cunosc pe domnul Ebenezer Swainson decât din
coresponden]`, de[i suntem un fel veri de gradul doi. Nici nu [tie c` sunt
\n Noua Zeeland`. Voiam s`-i fac o surpriz`. Am aflat de existen]a lui abia
când …
– Când ]i-au c`zut ochii pe articolul din „Argus“, la Casa Noii
Zeelande. Fii binecuvântat` [i binevenit`! Ce veste bun` pentru Eb,
tocmai când are mai mult` nevoie. |[i va ie[i din min]i de bucurie.
– S` \n]eleg c`-i acas`? Eu stau \n Christchurch, \mpreun` cu fratele [i
sora mea, mai mici, dar ei sunt pleca]i ast`zi. Mi-am spus c` prezen]a lor
l-ar putea deranja pe Ebenezer, a[a c` am venit singur`.
– |i plac cei mici. P`cat c` n-a avut niciodat` copii. Dar nepo]ii fratelui
lui vor fi oricând bineveni]i. Dintr-o dat`, p`ru s`-i fi venit o idee. Poate
c` a]i venit definitiv? Eb spunea c` v-a]i pierdut p`rin]ii. Am fost atât de
entuziasma]i de povestea pe care a publicat-o, \ncât avem senza]ia c` v`
cunoa[tem de când lumea. O s` v` stabili]i \n Noua Zeeland`? M`
PESTE ANI 21

gândeam c` a]i putea locui \n casa cea mare. Le-ar prii o mân` de ajutor.
Menajera, Louisa Stirling, este deocamdat` internat` \n spital – calculi
biliari. A[a c`, dac` a]i sta aici, ar fi o solu]ie fericit`. Cred c` Eb va fi
bucuros c` am atins subiectul. Probabil c` s-ar jena s` v` fac` propunerea
atât de curând.
Thomasina era mi[cat`. R`spunse cu precau]ie:
– Poate c` a[ putea aranja ceva pentru vreo câteva s`pt`mâni – dac`
vor dori s` venim. Dar mai \ntâi, trebuie s`-i cunosc. Suntem \n vizit`. Am
câ[tigat c`l`toria la un concurs organizat de o companie aviatic` – da, pe
cuvânt. Sigur c` l-a[ putea ajuta o vreme, pân` ce menajera se pune iar
pe picioare, dar numai dac` propunerea ar veni din partea lor.
Femeia izbucni \n râs.
– Sunt sigur` c` a[a va fi. Luke nu-i deloc \ncântat s`-[i fac` singur de
mâncare, ca majoritatea b`rba]ilor, [i mai ales \n aceast` perioad` a
anului, iar Eb va fi fericit. O privi gânditor. M` \ntreb dac` te va
recunoa[te. Semeni cu str`bunica ta? Cred c` Eb are vreo fotografie veche
cu Bessie [i Edwin.
– Chiar dac` are, n-o s`-i fie de prea mare ajutor, spuse ea, râzând.
Era mai scund` cu vreo zece centimetri [i n-avea chic` ro[cat` [i pistrui [i
nici ochi alba[tri-verzui. Bunica mi-a spus c` era o f`râm` de om, cu p`r
negru ca pana corbului, cu ochi negri [i piele m`slinie. Nu cred c`
domnul Swainson ar putea s` fac` vreo leg`tur`.
|ntr-un târziu, reu[i s` plece mai departe, \ns` nu \nainte de a afla c`
Drusilla Babbington se n`scuse \n golf, a[a c` fusese botezat` cu un nume
biblic, ca [i mama ei, iar c` tat`l fusese sco]ian. |l cuno[tea pe Eb
dintotdeauna, iar Jake, so]ul ei, fusese botezat Jacob. Thomasina trebuise
s`-i promit` c`-i va povesti cum au decurs lucrurile [i cum a reac]ionat
Ebenezer la aflarea identit`]ii ei.
Nu de reac]ia lui se temea, ci de cea a nepotului. Ce stupid s` se lase
prad` unor astfel de presim]iri! Oricum, cunoscând circumstan]ele,
probabil c` nu era vorba de temperamentul lui, ci de o simpl` indigestie,
datorat` lipsei menajerei.
Abia trecuse de brut`ria lipit` de han, când auzi din nou zgomot de
copite [i \ntoarse capul. Alt cal mânat \n galop. O ceruri! – aparent,
22 BECCA SLIPPER

Harvest Moon nu era nici pe departe s`tucul adormit pe care [i-l

imaginase. Sem`na mai mult cu un spectacol despre Vestul s`lbatic.
Instantaneu, c`zu \n admira]ie pentru priceperea [i aspectul
amazoanei. P`rul negru era lung [i drept, fluturând \n vânt. L`sa impresia
c` se gr`be[te. Trase scurt de h`]uri, privi spre balustrada de priponit caii,
complet liber`, p`ru s` se gândeasc` la ceva, \ntoarse calul [i porni spre
deal. Dar chiar \n clipa aceea, Jacob Babbington ie[i din han.
Frumuse]ea aceea brunet` nu pierdu vremea cu polite]uri, cum ar fi
un salut. Ceru autoritar:
– |ncotro a luat-o? S-a \ntors, sau a pornit spre mine?
Jacob nu se ar`t` jignit. R`spunse \ncet [i oarecum nep`s`tor:
– Spre cas`, cred. L-am v`zut trecând prin fa]a ferestrei.
F`r` o vorb` de mul]umire, \[i \ntoarse surul, \nfipse pintenii [i se
f`cu nev`zut`. Thomasina era convins` c`-l c`uta pe Luke. |ncepea s` se
team` c` ideea de a veni neanun]at` s-ar putea s` nu fi fost cea mai bun`.
Porni pe aleea de vizavi, urc` un mic povârni[, trecu peste un pode]
[i descoperi poteca ce se pierdea \n h`]i[. La cap`tul ei – a[a i se spusese
– trebuia s` dea de ni[te grajduri [i nimeni n-ar fi avut motiv de sup`rare
c`-[i f`cea apari]ia \n spatele casei. Toat` lumea folosea scurt`tura,
spusese Drusilla, fiindc` pe drum ar fi fost aproape doi kilometri de mers.
Ie[ind dintre copaci, se trezi \n fa]a grajdurilor, durate din piatr` [i
acoperite de vi]` s`lbatic`, c`reia abia \i d`deau frunzele. N-avea decât s`
treac` pe lâng` ele [i s` urce cele câteva trepte t`iate direct \n solul
denivelat.
Dar când ajunse la marginea grajdurilor, auzi voci. Ezit`. Poate c` era
mai bine s` arunce o privire s` se asigure mai \ntâi c` Ebenezer era acolo.
Deschise gura s` \ntrebe: „e cineva aici?“, când fu oprit` de tonul
discu]iei.
Erau glasuri tinere. Probabil c` era vocea b`rbatului cu sprâncene
stufoase, iar acesta continua s` fie prost dispus.
– Cum naiba crezi c` l-a[ fi putut opri? r`sun` \ntrebarea. Doar nu-i
ramolit. Este un om de [aptezeci [i cinci de ani foarte activ. Oricum, la
\nceput p`rea s` fie numai un hobby potrivit pentru cineva \n vârst` [i
singur. I-a luat gândurile de la moartea m`tu[ii Georgie. Totu[i, ce te agi]i
PESTE ANI 23

atât? Lumea nu s-ar \nghesui s` locuiasc` aici, nici pentru o recompens`.

O s` refuze. Oricum, ce credeai c` a[ putera face? S`-i spun: „ah, nu,
unchiule, vreau s` fie p`mântul meu!“
|ncheie tirada cu un sunet care exprima dispre] [i mânie.
Cealalt` voce era ca de ghea]`. Probabil c` apar]inea frumoasei cu p`r
negru.
– Nu fi absurd, Luke. Nimeni nu poate fi atât de necioplit. N-ai pic de
diploma]ie. Ar fi trebuit s`-]i dai seama din ce parte bate vântul. Cu mult
timp \n urm`, ai fi putut planta semin]ele \ndoielii, preventiv. Trebuia
doar s` scapi o vorb`: „Doamne, se plânge de s`r`cie, nu-i a[a? Sper s` nu
fie pus` pe c`p`tuial`. S` nu te la[i dus, unchiule.“ Iar el ar fi fost
prevenit. Problema a ap`rut numai din cauza propriei tale stupidit`]i, a
incapacit`]ii de a \n]elege mobilurile celorlal]i. E[ti mult prea generos [i
dezinteresat. N-avea importan]` cât` vreme erai singur, dar o dat`
c`s`torit va trebui s` te gânde[ti la viitorul familiei. Ca s` r`zbe[ti \n via]`
trebuie s` fii foarte pragmatic. Iar acum, trebuie s` ai grij` [i de mine!
Thomasina se preg`tea s` fac` stânga-mprejur [i s-o ia la fug`, sperând
ca cearta lor s`-i acopere zgomotul pa[ilor pe pavajul de beton. Era gata
s` renun]e, dar \n clipa aceea se f`cu lini[te. S`-[i fi dat seama c` cineva \i
asculta?
Spre u[urarea ei, vocea b`rbatului r`sun` din nou. Numai c` acum
avea o tonalitate grav`, mult mai nepl`cut` ca mânia de acum câteva
clipe.
– Nu crezi c` ai s`rit calul? Te cam pripe[ti s` tragi concluzii dup`
câteva \ntâlniri nevinovate. Suf`r de amnezie, sau care-i explica]ia? Nu-mi
amintesc s` te fi cerut de nevast`! Sau m`car s`-]i fi d`ruit un inel de
logodn`!
Urm` o nou` t`cere amenin]`toare. Thomasina se ruga ca explozia de
mânie a fetei s` fie suficient de g`l`gioas` \ncât s`-i acopere retragerea.
Dar glasul deveni dintr-o dat` \mp`ciuitor.
– Luke, ah, Luke! Spui asta numai fiindc` e[ti sup`rat pe mine. Am
fost obligat` s`-]i vorbesc astfel, fiindc` venise momentul s`-mi dai un
inel. Trebuie s` clarific`m lucrurile acum [i aici. Este necesar s` ne
coordon`m eforturile. |n afar` de asta, \n zilele noastre, nu mai sunt la
24 BECCA SLIPPER

mod` cererile formale. De luni de zile suntem \mpreun`. Toat` lumea se

a[teapt` s` anun]`m logodna. Am fost tot mai apropia]i, iar asta poate
\nsemna un singur lucru …
– Prozaic discurs, Ilena! o \ntrerupse el. Asta demonstreaz` cât de diferi]i
suntem. Dac` am s` doresc s` m` \nsor, fata respectiv` o s` primeasc` o
cerere \n toat` regula, urmat` imediat de un inel. Cu tine, n-am ajuns \nc`
\n stadiul `sta, crede-m`! {i s`-]i mai spun ceva … dac` ar fi fost vreo [ans`,
aceasta a disp`rut dup` ce ]i-ai dat pe fa]` mercantilismul. Pot s` te asigur c`
n-am s`-]i adresez nici o cerere \n c`s`torie, a[a c` n-ai decât s` …
Vocea lui devenise din ce \n ce mai puternic`. Iat` c` se ivise ocazia
de care avea nevoie. Se \ntoarse [i o lu` la fug`, pe vârfuri. |n u[a
grajdului, atinse o cutie de conserv`, l`sat` pe jos. Tinicheaua se rostogoli
\naintea ei, lovindu-se de zidul de piatr` ce sus]inea valul de p`mânt.
Nu-i r`mânea decât s` spere c` cearta a acoperit zgomotul.
Ajunse la trepte \n clipa când cineva ie[ea \n grab` din grajd.
Thomasina se f`cu mic`. Nu \ndr`znea s` mearg` mai departe, ca s` nu
atrag` aten]ia. Ce nepl`cut ar fi fost ca cei doi s` priceap` c` discu]ia lor
fusese surprins` de o necunoscut`. Nu dorea decât s` scape.
Nemi[cat`, o v`zu pe fata cea \nalt` [i brunet` ie[ind \n urma ei,
punând o mân` pe balustrad` [i s`rind \n padocul \n care o a[tepta calul
sur. |l dezleg`, se arunc` \n [a [i plec`. S`ri peste un gard cu vizibil`
\ndemânare, de[i Thomasina, \ncep`toare \n domeniu, \[i ]inuse
respira]ia de team` s` nu cad` [i s`-[i rup` gâtul. Apoi, c`l`rea]a disp`ru
din raza vizual`, printre coline.
Thomasina se a[tepta ca sprâncenatul s-o urmeze, s`rind la rândul lui
\n [a, dar n-o f`cu. Oare ce voiser` s` spun`? Dup` ce va sc`pa, va avea
vreme s` clarifice problema. Cu siguran]`, cineva se \n[ela.
|[i prinse tâmplele \n mâini [i sc`p` un geam`t. Oare ce mai a[trepta
individul acela irascibil? Era aproape vremea prânzului. Poate c` se va
retrage \n cas`. Probabil c` Ebenezer era deja acolo, complet ne[tiutor \n
privin]a celor petrecute la grajduri. N-ar fi fost mai bine s` se \ndrepte
spre cas`, mimând ignoran]`, ca s`-l cunoasc` pe b`trân?
|n clipa urm`toare, intr` \n panic`. Din curte se auzea forfot`; zvâcni
\n sus, gata s-o ia la goan`, dar cineva ap`ru \n capul sc`rii [i din doi pa[i
ajunse \n fa]a ei.
PESTE ANI 25

Sprâncenatul \n persoan`! Thomasina sc`p` un strig`t [i se sup`r` pe

sine. Nu f`cea decât s`-[i sublinieze vinov`]ia.
|ncruntat [i cu ochii aruncând scântei, Luke Richmond spuse:
– Ah! Mi s-a p`rut c` aud un zgomot! De când e[ti aici? {i ce naiba
cau]i, furi[ându-te astfel [i tr`gând cu urechea la conversa]iile particulare
ale altora?
Senza]ia de vinov`]ie disp`ru ca prin farmec. Thomasina se \ndrept`,
scoase b`rbia \n afar` [i r`spunse batjocoritor:
– Discu]ii private? Probabil c` glume[ti! Asemenea conversa]ii nu se
poart` pe ton de buhai! Am impresia c` s-a auzit pân` \n sat. Voiam doar
s` v`d dac` e cineva acas`, iar femeia de la han mi-a spus s-o iau pe
scurt`tur`. Trebuia s-o iau pe lâng` grajduri, dar am auzit voci [i am
sperat s`-l g`sesc pe domnul Swainson. Am auzit doar atât cât s` pricep
c` prezen]a mea n-ar fi fost oportun`, a[a c`, \ndat` ce ai \nceput s` zbieri
din nou, am vrut s` plec [i am dat peste nenorocita aia de cutie! M-am
refugiat aici ca s` v` scutesc, pe tine [i pe fat`, de situa]ia stânjenitoare.
Apropo, ea nu m-a v`zut. A[teptam, ne[tiind cum s` procedez. M-am
ghemuit ca s` nu fiu z`rit`.
El slobozi unul din sunetele acelea indescriptibile. Thomasina tres`ri
vizibil, \ndep`rtându-se un pas. Asta p`ru s`-l scoat` din fire [i mai r`u. |n
obraji \i ap`ruser` pete ro[ii de mânie.
– Nu [tiai ce s` faci? Ce mai scuz`! Cu cine crezi c` vorbe[ti? Te distrai
de minune. Mai ceva ca la o telenovel`, nu-i a[a? Sperai s` ai parte de \nc`
o scen`! |]i \nchipuiai c` am s` dau fugu]a dup` ea? O, nu, c`l`torie
sprâncenat`! Mi-a ajuns! Dar l`sând asta, cine e[ti [i ce dore[ti?
Thomasina vorbi r`spicat, cu r`ceal`:
– S-ar putea s` m` cuno[ti. Sunt o rud` \ndep`rtat`, din
Northumberland. M` numesc Thomasina Temple Meade. Nu mai avusese
ocazia s` vad` o asemenea rac]ie. Luke r`mase cu gura c`scat` [i lipsit de
grai. A[a c` nu-i r`mânea decât s` continue. Probabil c` unchiul t`u ]i-a
vorbit despre mine. Tata – care a murit \ntre timp – a descoperit un
articol publicat \n ziarul Christchurch Argus, \n care domnul Swainson
povestea despre tat`l lui. Acest Thomas Swainson a fost frate cu
26 BECCA SLIPPER

str`bunicul meu, Edwin Swainson. Doamna Babbington, de la crâ[m`,

era la curent. Am venit de la Christchurch cu inten]ia s`-i fac o surpriz`
lui Ebenezer …
El p`ru s`-[i fi revenit [i izbucni furios:
– Poate c` am auzit de tine? Poate? Grozav! Asta-i subevaluarea anului.
Ai auzit cearta de adineauri. Despre cine crezi c` era vorba?
Thomasina p`ru complet \ncurcat`.
– Ce naiba vrei s` spui? Cum s` v` certa]i din cauza mea? Nu te-am
mai v`zut pân` azi – mul]umesc cerului! Unchiul t`u spunea c` locuie[te
\mpreun` cu un nepot – nici m`car nu ]i-a pomenit numele. L-am aflat
abia adineauri, la crâ[m`. Când am ajuns, tocmai plecai c`lare. Uite ce-i,
nu pricep. Vorbele tale \mi dep`[esc puterea de \n]elegere [i e[ti atât de
prost dispus \ncât ai devenit incoerent. N-ai vrea s` m` conduci la unchiul
t`u? Aici se petrece ceva dubios.
Pe figura lui ap`ru un zâmbet batjocoritor. Sprâncenele i se
ridicaser`, iar ochii, surprinz`tor de \nchi[i la culoare pentru un b`rbat
atât de blond, p`reau s` arunce fulgere.
– Ah, ba pricepi foarte bine. Acord`-mi credit. O fi spus Ilena c`-s prea
dispus s` cred \n declara]iile altora, dar nu-s fraier. O s` discut`m
problema \nainte de a-l cunoa[te pe unchiul. Intr` \n grajd, s` nu ne
surprind` \nainte s` d`m lucrurile pe fa]`! O prinse de bra], o trase pe
scar` [i intrar` \n prima desp`r]itur`, de unde, f`r` voia ei, auzise
convers]ia de mai devreme.
Duse o mân` la gur` [i o m`sur` cu resentiment. Thomasina fu
str`b`tut` de un fior de team`, \ns` mim` bravur`.
– Trebuie s` fii absolut nebun. {i nu mai pune mâna pe mine! Habar
n-am despre ce vorbe[ti, dar te por]i de parc` te-ar fi \n]epat un t`un – [i
\ntrucât n-am vreme s` \ncerc s` descop`r \n ce fel am ajuns s`-]i afectez
via]a sentimental`, am s`-]i explic de ce am venit. Pari s` fii cam slab de
minte. De fapt, bolnav! }i-a sc`pat am`nuntul c` suntem rude. Dac` e[ti
la curent cu coresponden]a pe care am purtat-o cu unchiul t`u, trebuie
s` [tii c` sunt tutorele fratelui [i surorii mele. Facem un tur al Noii
Zeelande. Avem de stat dou` s`pt`mâni la Christchurch [i mi-am spus c`
este momentul s`-mi vizitez ruda de curând descoperit`. Asta-i tot.
PESTE ANI 27

De ast` dat`, zgomotul aducea a [uierat, exprimând un amestec de

sarcasm, sfidare [i ne\ncredere. Sim]i c` se pierde cu firea. Ochii ei
aruncar` scântei, \n vreme ce b`tea din picior.
– Spune-mi, to]i neozeelandezii \]i seam`n`? Sunte]i atât de incapabili
s` v` st`pâni]i \ncât emite]i mugete de taur \nfuriat sau de urs grizzly?
R`spunsul fu total nea[teptat [i, o clip`, avu senza]ia c` ochii lui
exprimau amuzament.
– Numai c` nu-s neozeelandez. Dac` ]ii s` afli, sunt englez – ca tine!
De data asta, fu rândul ei s` r`mân` cu gura c`scat`.
– Ei bine, pot spune c` sunt mult mai pu]in mândr` de na]ionalitatea
mea decât acum dou` secunde!
– Nu ]i-ai dat seama? Dup` p`rerea celorlal]i, n-am reu[it s` scap de
accentul britanic, spuse el, renun]ând la tonul mânios.
– P`i, probabil c` mai detecteaz` o oarecare t`r`g`neal`. Dar n-am
sesizat-o. {i n-are nici o leg`tur` cu discu]ia.
– N-are, \ntr-adev`r, dar tu e[ti cea care a deviat de la subiect. Iar
motivul mugetului – nu [tiu dac`-i termenul cel mai bun – este c` pur [i
simplu nu te cred! Povestea asta, cum c` ai fi \n trecere pe aici [i c` te-ai
gândit s` ne faci o surpriz`, este cusut` cu a]` alb`. Unchiul Eb mi-a ar`tat
penultima ta scrisoare, \n care spuneai c` ve]i fi obliga]i s` p`r`si]i casa.
C` romanele tat`lui t`u abia \ncepuser` s` se vând` bine [i c` urma s` iei
cu chirie un apartament \n Newcastle. Nu prea pare posibil ca, dintr-o
dat`, s` te aventurezi \ntr-o c`l`torie peste m`ri [i ]`ri, \nso]it` de doi
copii mici, decât dac` tr`ie[ti cu speran]a de a profita financiar de pe
urma proasp`t-descoperitelor rude.
Furia o \nec` pe Thomasina.
– E[ti … e[ti oribil, suspicios [i te por]i ca un animal! Dac` acesta este
efectul banilor, atunci prefer s` r`mân zgârie-brânz` toat` via]a.
|n]eleg… \]i \nchipui c` \ncerc s`-l \nduplec pe Ebenezer s` fie darnic. Ce
idee ridicol`! Niciodat` nu mi-a trecut prin minte una ca asta.
El râse. Nu suna cu nimic mai bine decât mugetul dinainte.
– Draga mea, crezi probabil c`-s u[or de dus de nas. }i-ai f`cut
apari]ia cu cea mai mare grab`. N-ai pierdut nici o clip`. Probabil c` ai
l`sat urme de cauciucuri pe asfalt, spre aeroport. Nu-mi dau seama când
ai avut vreme s`-]i faci [i vaccinurile.
28 BECCA SLIPPER

Thomasina \[i prinse din nou tâmplele \n mâini. Apoi spuse, rar [i ap`sat:
– Te-ar deranja s`-mi explici, de preferin]` \n cuvinte scurte, la ce te
referi?
– Foarte u[or. Nu c` n-ai cunoa[te r`spunsul. Dar iat` o acuza]ie
direct`: \n clipa când ai primit scrisoarea unchiului, \n care v` invita s`
veni]i \n Noua Zeeland`, men]ionând c` va avea grij` s` nu ave]i de
pierdut, ai [i s`rit \n avion! Femei! Toat` vorb`ria lor despre emancipare
este o aiureal`. N-au \n gând decât s` se c`p`tuiasc` pe socoteala
b`rba]ilor, ca \ntotdeauna. Mai \ntâi Ilena [i acum tu! Pf!
Era prea mult. Tomasina f`cu un pas [i-l plesni peste mutr`, cu putere.
Apoi, speriat` de posibila reac]ie, se retrase prev`z`toare. El tres`ri,
desigur, dar nu \ncerc` s` se apropie. |n loc de asta, spuse sarcastic:
– Acum câteva clipe, mi-ai declarat c` n-a[ fi gentleman. Ei bine, nici
tu nu e[ti o lady. O fat` cu oarecare bun` cre[tere n-ar lovi astfel. {i-ar da
seama c` b`rbatul n-are cum s`-i r`spund` cu aceea[i moned`.
– Nimic din ceea ce a am v`zut pân` acum nu mi-a dat de \n]eles c`
n-ai s` r`spunzi la fel, a[a c` a fost un act de bravur` din parte-mi. {i chiar
dac` o \ncasam, ar fi meritat! nu-mi pas`. M` mânca palma s` te ating. {i
va trebui s`-]i ceri scuze … mai devreme sau mai târziu … când am s`-]i
demonstrez c` nu [tiam nimic despre inten]iile unchiului t`u. Crede-m`
pe cuvânt, n-a[ renun]a la independen]` pentru nimic \n lume. Am o
p`rere foarte proast` despre aceast` genera]ie de Swainsoni!
– Bunule Dumnezeu! exclam` el. Nu suntem rude! Spre norocul meu
– cu o viespe ca tine! Sunt fiul surorii so]iei lui Ebenezer. }i-am mai spus
c`-s englez – cum naiba s` fiu descendent al lui Thomas?
– Pe moment, nu-s capabil` s` deslu[esc toat` \ncurc`tura, dar \ncep
s`-mi amintesc fragmente din discu]ia ta cu \ncânt`toarea Ilena. Atunci
\mi \nchipuisem c` am nimerit \n mijlocul unui scandal privind
succesiunea – doamna Babbington spunea c` Ebenezer are o mul]ime de
nepo]i [i nepoate – [i n-am mai avut ocazia s` m` gândesc la problem`,
pân` ce m-ai sechestrat aici! Eram prea \nfrico[at` de indiscre]ia
involuntar`, ca s` m` mai preocupe [i altceva \n afar` de stânjeneala
situa]iei [i dorin]a de a m` face nev`zut` \nainte de a fi descoperit`.
|n]eleg c` erai pe cale s` te logode[ti cu ea [i c` …
PESTE ANI 29

– Ei bine, asta era p`rerea ei. Poate c` a[a [i era. Dar, cu certitudine,
nu mai e cazul.
– Norocoas` fat`! Thomasina \i pl`tea cu aceea[i moned`. {i nu m`
mai \ntrerupe. A[adar, \]i g`sise[i peticul. Ei bine, chestiunea nu m`
prive[te [i nu trebuie s` v` \ngrijora]i din pricina mea. Eu stau pe
propriile picioare, \ntotdeauna am fost independent` [i a[a va fi [i de
acum \nainte. Biletul – biletele de \ntoarcere sunt deja rezervate pentru
jum`tatea lui octombrie [i n-o s` ne mai vedem niciodat`.
– Atunci, de ce ai venit?
– Am s`-]i explic. M-am \nscris \ntr-un concurs, al c`rui premiu era o
c`l`torie de agrement, [i am câ[tigat.
– Pove[ti de adormit copiii! exclam` el, râzând. {ansa ca cineva s`
câ[tige un asemenea concurs exact \n momentul oportun este infim`.
Cred c` ai auzit de concursul respectiv [i ]i-ai spus c` n-ar strica s`
pretinzi c` l-ai câ[tigat – \n felul `sta pari mai pu]in interesat`. Nu trebuie
decât s` simulezi c` te-ai l`sat cu greu convins` de unchiul Eb.
– Ai \nceput s` m` plictise[ti! Pot s` dovedesc. Acas`, la Christchurch,
am copiile articolelor pe care le-am scris pentru compania aviatic`. Ai s`
le examinezi \n am`nunt, chiar dac` va trebui s` ]i le lipesc pe nas! Cred
c` am plecat \nainte de sosirea scrisorii. Probabil c` m` urmeaz`. Deja am
mai primit câteva scrisori la oficiul po[tal din Christchurch. Voiam s`-i fac
o surpriz` lui Ebenezer, a[a c`, \nainte de plecare, i-am trimis o scrisoare
simpl`, comunicându-i c` suntem \n c`utarea unui apartament \n
Newcastle. Consider c` unchiul nu trebuie s` [tie despre cearta noastr`.
Nu cred c` i-ar face pl`cere. Presupun c` va trebui s` afle, la un moment
dat, despre ruptura ivit` \n rela]ia ta cu Ilena. Oricum, dac` e[ti de[tept,
ai s` te \mpaci cu ea, când o s` te convingi c` n-a fost nici un pericol. |ns`
\n clipa asta, aici, a[tept scuze!
Sprâncenele se l`saser` \n jos, \n vreme ce el cugeta. Asta avu darul s-o
\nfurie [i mai mult. De ce nu era capabil s-o cread`? |n cele din urm`, el spuse:
– Exist` [i coinciden]e. A[ putea accepta c` ai câ[tigat acel concurs.
Dar cum pot fi sigur c` n-ai primit scrisoarea? A trecut atâta vreme de
când ]i-a trimis-o.
Pentru a se calma, Thomasina inspir` adânc.
30 BECCA SLIPPER

– Desigur, o metod` ar fi s` m` crezi pe cuvânt, dar v`zând c` nu e[ti

capabil s` recuno[ti adev`rul, vom intra \n cas` ca doi prieteni [i-l vei
\ntreba pe unchiul Eb când mi-a trimis scrisoarea. Am plecat din
Greenchester pe la mijlocul lui august. Cred c` scrisoarea a fost trimis`
mai târziu, având \n vedere mirarea ta, c` am venit atât de repede. Nu pot
decât s` sper c` ]ine minte data.
Din direc]ia intr`rii r`sun` un glas, iar ei tres`rir`.
– Nu prea, spunea glasul, dar s-ar p`rea c` te-a ratat de pu]in. Bun,
Luke, doamna a[teapt` scuze.
Thomasina era ingrozit`. La fel st`teau lucrurile cu Luke. R`m`seser`
cu gura c`scat`, dar se gr`bir` s` treac` \n compartimentul al`turat. Un
chicot venit de sus \i f`cu s` ridice privirea. O scar` ducea spre podul cu
fân, iar acolo se ivise figura frumoas` a unui b`trân, \nconjurat` de p`r
alb. |n clipa urm`toare, Ebenezer Swainson cobora, cu spatele spre ei.
Ajunse jos, se \ntoarse [i se scutur` de praf.
Era \nalt, usc`]iv [i frumos, de fapt chiar splendid, cu tr`s`turi de
patrician, izbitor de asem`n`toare cu ale lui Edwin, \n fotografia veche de
o sut` de ani. Nu mai aveau ce spune. R`m`seser` cu ochii pe b`trân.
Pentru Ebenezer, situa]ia era prea ilar`. Izbucni \n râs, ]inându-se cu
mâna de scar`.
– Am auzit tot, reu[i el s` spun`. Reparam un c`p`stru. Apoi, Sukey
[i-a f`cut apari]ia din pod, a[a c` m-am urcat s` caut ou`le. Când Ilena
te-a g`sit, \nainte s` apuc s` te strig, mi-am spus c` ar fi mai bine s` r`mân
ascuns. Pe cuvântul meu, a fost o experien]` revelatoare! Ai avut mare
baft` c` ai sc`pat, b`iete.
– Nu-mi face pe inocentul, replic` Luke. Ai vorbit cu Ilena la telefon.
Ai premeditat totul! {i i-ai spus c` sunt la Sickle!
Ebenezer nu p`rea deloc ru[inat.
– P`i, m-am gândit c` ar fi interesant s` vedem cum reac]ioneaz` la
veste. |n ultimele s`pt`mâni, comportamentul ei a devenit exagerat de
posesiv, a[a c` am sim]it c` venise momentul s` afle c` am invitat familia
Meade [i c` speram c` vor r`mâne aici. Ar trebui s`-mi fii recunosc`tor.
Thomasina ar fi dorit s`-l opreasc`, s` nu agraveze situa]ia. El \ns`
continu` degajat: nu crezi c` ai avut mare noroc?
Luke r`spunse, destul de potolit:
PESTE ANI 31

– Sunt convins. Am s` r`mân singur. Exist` [i lucruri mai rele decât celibatul.
– Ah, replic` Ebenezer rapid, nu toate femeile sunt la fel, Luke. |ns`
[tiu c` asta era poam`. Hei, nu uita, a[tept`m ni[te scuze.
Thomasina interveni la fel de repede:
– Nu, nu-]i face griji. Cred c` n-au nici o semnifica]ie. A fost o
\ntâmplare nepl`cut` [i atâta tot. |[i mut` privirea spre Ebenezer [i
continu`: n-am putea uita toat` t`r`[enia? Peste dou`-trei s`pt`mâni, voi
fi la cel`lalt cap`t al p`mântului [i a[ prefera s` l`s`m balt` subiectul `sta.
A fost o ne\n]elegere [i mi-ar pl`cea s` m` bucur de faptul c` ne-am
cunoscut ca [i când nu s-ar fi petrecut nimic. I-a[ aduce pe copii s`
exploreze golful, dac` nu deranjez. S-ar distra de minune, dac` am veni
din când \n când.
– Din când \n când, pe dracu! exclam` Ebenezer. Trebuie s` locui]i
aici. |]i place s` arunci bani pe cazare, când ai o rud` care st` \ntr-o
c`soaie bun` pentru trei-patru familii! {i se mai spune c` suntem
ospitalieri. |mi pare r`u numai c` menajera nu-i aici. Asta \nseamn` c`
va trebui s` prepari micul dejun [i prânzul, dar cred c` ai s` te descurci,
ce zici?
Thomasina r`spunse cu nepl`cere:
– Bine\n]eles c` m-a[ descurca, dar cred c` \n circumstan]ele actuale,
ar fi preferabil s` ne mul]umim cu vizite pe timp de zi.
Luke arbor` o grimas`.
– Nu te-ai domesticit, hai? Ei bine, a[a sunt scriitorii, din câte am
auzit. Le place s` lase deoparte micul dejun, s`-[i trag` mai aproape
ma[ina de scris [i s` lucreze, orice s-ar \ntâmpla.
Thomasina se \ntoarse spre el, \ncordat`.
– Nu-mi r`mâne decât s` concluzionez c` n-ai cunoscut nici un
scriitor. Mama m-a \nv`]at s` profit de orice ocazie.
Ebenezer se str`duia s`-[i \n`bu[e râsul. Vorbi pe un ton afectuos.
– Ah, Luke! De ani de zile nu te-am mai v`zut atât de b`t`ios. |mi
place. Te transformai cu \ncetul \ntr-un burlac \nr`it.
– {i am de gând s` r`mân, replic` Luke, posomorât.
– Asta este diminea]a cea mai neobi[nuit` pe care am tr`it-o vreodat`.
|ntotdeauna vorbi]i atât de direct? {i dac` a[a stau lucrurile, s` \n]eleg c`
32 BECCA SLIPPER

acea ie[ire necontrolat` nu va duce la ruperea rela]iilor? C` va fi uitat`

pân` la vremea prânzului [i armonia se va instaura din nou?
– Nu, r`spunse Luke. Ilena a mers prea departe. N-am s` mai ies cu
ea. Dac` nu te mai po]i \ntâlni cu o fat` f`r` s` aib` senza]ia c` aude
mar[ul nup]ial, e semn r`u.
Ebenezer ridic` din umeri.
– Ceasul, ca [i stomacul, \mi spune c` a venit vremea prânzului, iar
certurile au darul de a-mi provoca o poft` de lup. Ce p`rere ave]i de o
mas`? Destul de ciudat, nu, s`-i spui musafirei c` trebuie s` g`teasc`, dar
sunt sigur c` ]i-ar pl`cea mai mult mâncarea preg`tit` de tine, decât de
mine sau de pu]in mai priceputul Luke. Abia dac` sunt \n stare s` fac ou`
cu [unc`.
– Pe când domni[oara Meade, interveni Luke, sarcastic, f`r` \ndoial`
c` poate prepara la moment ni[te omlete care s`-l fac` de ru[ine [i pe cel
mai mare buc`tar parizian!
– Bine\n]eles c` pot, se gr`bi ea s` declare [i-i p`ru imediat r`u,
fiindc` habar n-avea pe ce ma[in` de g`tit va trebui s` lucreze [i cu ce
ustensile, iar omletele ar fi putut ajunge tari ca pingelele [i cam la fel de
groase. Iar tremurul din genunchi nu era de natur` a-i u[ura sarcina.
– Perfect, declar` Ebenezer, luând-o de bra]. Armisti]iu? Hai Luke.
Vom da o mân` de ajutor. Din clipa asta, toate fric]iunile dispar. Privi spre
ea. Mai bine mi-ai spune „unchiul Eb“. Ar fi incomod s` folose[ti „v`rul
Ebenezer cel cu patruzeci de ani mai mare“.
Mi-ar face pl`cere, r`spunse Thomasina, atâta vreme cât n-a[ provoca
vreo zeflemea din partea nepotului legitim. Ar putea crede c` \ncerc
s`-mi fac loc \n sânul familiei.
– P`i, atâta timp cât eu n-o cred, n-are nici o importan]`. {i n-ai de ce
s`-]i faci probleme din cauza lui Luke. E[ti b`iat bun, Luke, nu-i a[a? Bun,
\nainte mar[!
Bine c` o prinsese de cot, fiindc` Thomasina era complet ame]it`.
Urcar` treptele s`pate \n malul de p`mânt. Erau acoperite cu petalele
florilor de piersic, iar briza dinspre mare agita frunzi[ul arborilor.
Ajungând sus, se oprir` s` admire frumuse]ea arhitectonic` a Corrieside
[i \mprejurimile.
 Capitolul 3
Numele de Corrieside se potrivea perfect, având \n vedere intrândul
semicircular pe care-l ocupa, precum [i perdeaua de copaci [i stânci care
proteja parcul de vântul dinspre port.
Acum, la mai bine de o sut` de ani de când prima colib` de lut fusese
ridicat`, terenul era acoperit de o minunat` gr`din`, alc`tuit` din
exemplare superbe de copaci europeni, ad`ugându-[i farmecul
coniferelor locale. Parfumul de narcise albe [i galbene [i cel de zambile
le mângâiar` sim]urile, iar bâzâitul ne\ntrerupt al albinelor, care patrulau
printre cei vreo cincizeci de pomi ai livezii, p`rea s` fie exprimarea sonor`
a unei bucurii pure.
Dar aten]ia Thomasinei fu atras` \n primul rând de cas`. Avea
frontonul larg [i din loc \n loc linia acoperi[ului era \ntrerupt` de
ferestrele dormitoarelor. Fusese construit` \n trepte, pentru a prelua
\nclinarea terenului, a[a c` p`rea s` aib` trei etaje. Acoperi[ul se
prelungea peste veranda de la intrare [i \ntreaga cl`dire era \nconjurat`
cu un brâu frumos modelat. Ferestrele nordice, luminate de soare, erau
protejate de ni[te copertine sus]inute de arm`turi solide, foarte potrivite
cu masivitatea construc]iei, iar pe balustradele teraselor se \mpleteau
tulpini de vi]`-alb` [i glicin`, pe care abia ap`ruser` primele floricele
albastre.
P`trunser` \n cas` printr-o intrare lateral`. Din prima privire,
Thomasina pricepu c` acel c`min fusese iubit [i pre]uit de-a lungul
34 BECCA SLIPPER

anilor. Mobila purta patina vremii, iar moderniz`rile nu f`ceau decât s`

accentueze atmosfera. Nu se sim]ea efortul de a pune \n valoare o
anumit` pies`. Nu toate datau din perioada colonial` de \nceput. Ceea ce
se ad`ugase \n timp se integra armonios. Ah, ce p`cat c` Ebenezer [i
Georgiana Swainson nu avuseser` urma[i care s` mo[teneasc` locuin]a
familiei. |ntr-un asemenea caz, splendida cas` cufundat` \n pace n-ar fi
ajuns s` provoace asemenea dispute. Ea ar fi fost un simplu vizitator
binevenit, [i nimic mai mult.
Dar nu prea era vreme pentru asemenea medita]ii. Necesitatea de a
pune pe mas` acele nenorocite de omlete o stresa. Fusese provocat`.
Spuse cu vioiciune:
– Mi-ar pl`cea s` v`d casa, dar a[ prefera s` nu fie pe fug`, a[a c` propun
s` ne ocup`m de mas`. Vre]i s`-mi ar`ta]i unde-i buc`t`ria, v` rog?
– Las`-m` pe mine s` preg`tesc prânzul, interveni Luke. Crede-m`,
sunt mult mai priceput decât unchiul.
Intrar` \ntr-o buc`t`rie modern`, ale c`rei ferestre d`deau spre golf.
Era zugr`vit` \n galben, iar pardoseala acoperit` cu pl`ci de vinil ar`ta ca
o tabl` de [ah. O mas` era a[ezat` lâng` fereastr` [i Thomasina \ntreb`
imediat:
– N-am putea lua masa acolo? Nu-i cazul s` fim protocolari.
– Sigur c` nu, replic` suav Luke. Doar suntem rude, nu-i a[a?
– Foarte \ndep`rtate, r`spunse ea, pe acela[i ton. Acum, mi-ar trebui
un [or]ule]. Costumul este prea nou ca s` risc s`-l p`tez.
– Un [or]! Doamne fere[te, parc` ai fi veri[oara Louisa. Credeam c`
femeile moderne nu mai poart` a[a ceva, ci doar c`m`[i de cas`.
– Ei bine, oricare ar fi solu]ia, am s` apelez la ea.
El zâmbi, se duse la u[` [i lu` din cui un [or] uria[. |l ridic` [i-l admir`.
– Veri[oara Louisa este, hm, cam rotunjoar` – ca s` m` exprim cu
blânde]e. Nu te-a[ putea condamna dac` ai refuza s`-l por]i.
– Ah, d`-l \ncoace, spuse ea ner`bd`toare. N-are de ce s`-mi pese.
Este doar un mijloc de protec]ie. Nu-s obsedat` toat` vremea de felul cum
ar`t. |[i vâr\ capul prin deschiz`tur`, \[i petrecu cordonul de dou` ori \n
jurul taliei, f`cându-i o fund` \n fa]`. A[a, \mi trebuie ou`, pu]in lapte, unt
sare [i piper. Dac` ave]i verdea]`, a[ ad`uga un pic.
PESTE ANI 35

Luke \i aduse tot, cu o deferen]` exagerat`. Ea se aplec` [i deschise

u[ile m`[tii de chiuvet`.
– Oare veri[oara Louise are vreo tigaie? Dac` nu, am s` fac omletele
\ntr-o cr`ticioar`.
El râse, se duse la c`mar` [i se \ntoarse cu obiectul \n cauz`.
– |nainte de a se interna, m-a amenin]at c` m` omoar` dac` o voi
folosi la altceva. I-am spus c`, \n ce m` privea, n-avea nici un motiv de
team`, chiar dac` a[ fi ajuns s-o utilizez!
Unchiul Eb \[i f`cu apari]ia.
– Ah, \i dai o mân` de ajutor. Bine. M` descurc mai bine cu aranjatul
mesei. Unde sunt fe]ele de mas`?
– Thomasina [i-a manifestat dorin]a de a mânca aici. Dup` ea, acum
facem parte din aceea[i familie.
Unchiul \l privi cu suspiciune, dar nu scoase nici un cuvânt, a[a c`
Thomasina se hot`r\ s`-l ignore [i ea. }inând seama c` era b`rbat,
Ebenezer se descurc` de minune cu a[ezatul fe]ei de mas` \n carouri [i al
veselei de por]elan cu ornamente chineze[ti, scoas` din vechiul dulap de
buc`t`rie. Ie[i [i reveni cu câteva crengu]e \nflorite de alun, pe care le
a[ez` \n mijlocul mesei.
– Asta, ca s`-i d`m motive de mândrie Louisei.
Thomasina se mai relax` pu]in. Luke t`ie pâinea, scose untul, gemul
de caise [i ni[te faguri de miere. Ea nu avea decât s` se concentreze
asupra omletei [i s` orneze farfuriile cu ro[ii [i p`trunjel tocat. Spre
dezam`girea ei, prima por]ie se cam arse, dar urma s` fie a ei [i, oricum,
ultimele ie[eau \ntotdeauna mai bine.
Se a[ezar`, iar b`trânul Ebenezer spuse rug`ciunea. Dintr-o dat`, fu
cuprins` de ilaritate. Dac` cineva i-ar fi spus, cu trei sferturi de ceas \n
urm`, c` urma s` stea la mas` lâng` Luke Richmond mul]umind proniei,
nu l-ar fi crezut.
|[i plec` fruntea, \ncerc` s` ia o furculi]` de omlet`, dar râsul o \nec`
iar [i \ncepu s` tu[easc`. Spre marea ei surpriz`, Luke Richmond l`s` jos
tacâmul [i izbucni \n râs, la rândul lui.
– Nu te ab]ine! Ridicol` situa]ie, nu-i a[a?
Thomasina ro[i pân` \n vârful urechilor.
36 BECCA SLIPPER

– Nu râd din cauza rug`ciunii. Acas`, procedam la fel – când nu

aveam invita]i pe care i-ar fi putut deranja. Chicoteam fiindc` …
– Pentru c` ai sim]ul propor]iei – un alt nume pentru bunul-sim] –
iar situa]ia este al naibii de amuzant`. Dup` ce am fost mustrat de o
str`in`, s` mul]umesc cerului! Nu mai fi a[a de susceptibil`! Sigur c`-i
hazliu. Uit`-te la unchiul Eb.
Devenind serios, unchiul spuse:
– Las-o balt`, Luke. Dac` m` faci s` râd, n-am s` pot savura aceast`
excelent` omlet`. {i te rog s` n-o tachinezi pe Thomasina. Este o
bomboan` de fat` [i, dup` scena din grajd, majoritatea femeilor te-ar fi
p`lmuit [i ar fi plecat imediat \napoi la Christchurch, \n loc s`-]i fac` de
mâncare!
– {i \nc` foarte gustoas`! recunoscu Luke, \ndreptându-[i din nou
aten]ia asupra farfuriei.
– Ei bine – slav` cerului! – ostilitatea pare s` fi disp`rut. Resim]eam
tensiunea. Observ` o privire ciudat` \n ochii lui Luke. S` \nsemne oare c`
nu dep`[iser` starea conflictual`? C`-[i interpretase dorin]a drept
realitate?
Sp`l` vasele, Luke le [terse, iar Ebenezer le puse la loc. Unchiul p`rea
s`-i considere ni[te copii care s-au certat, dar vor uita cât de curând.
Thomasina \[i spuse c` asta n-avea s` se \ntâmple, cel pu]in \n ceea ce o
privea. |[i propuse s` fie foarte circumspect`. Spre norocul ei, urma s`
scape destul de repede. |[i aminti cu durere c` se gândise la o posibil`
stabilire \n Noua Zeeland`. Poate c` n-ar fi fost cea mai \n]eleapt` solu]ie.
Dac` aici era privit` cu suspiciune, probabil c` mai bine s-ar fi \ntors
acas`, printre cunoscu]i [i prieteni.

***

Ar fi preferat s` nu fie Luke cel care-i ar`ta casa. Astfel, \i venea greu
s-o pre]uiasc` dup` merit. Avea senza]ia c` orice cuvânt de laud` ar fi fost
considerat o pre]uire pofticioas`. |[i dorea s` nu fi men]ionat \n scrisori
situa]ia financiar` proast` \n care se aflau. Când Ebenezer se interesase
dac` drepturile de autor, mo[tenite de la tat`, le erau \ndestul`toare, i se
PESTE ANI 37

p`ruse foarte normal s` recunoasc` adev`rul. Pe deasupra, n-avusese

habar c` v`rul din Noua Zeeland` de]inea o asemenea avere. Ebenezer \i
ar`tase ni[te coline \ndep`rtate, care-i limitau proprietatea. {i-l \nchipuise
proprietar al unei ferme micu]e, probabil grevat` de ipoteci.
Vizitând casa, Thomasina pricepu c` avuseser` suficien]i bani s-o
modernizeze. Totu[i, nimic nu se pierduse din farmecul construc]iei
originale. Holurile erau lambrisate, iar la etaj se ajungea pe o scar` gra]ios
arcuit`. |i pl`cu mai ales dormitorul principal, cu ferestrele dând spre
ocean. Acolo se n`scuse Ebenezer. Mocheta avea motive florale, pe tonuri
de lila, roz [i azuriu, perfect asortate cu tapiseria chinezeasc` a scaunelor.
Sub arcada ferestrei deschise, prin care se sim]ea o briz` u[oar`, exista o
m`su]` ornamental` din \mpletitur` de nuiele. Un loc numai bun s` te
la[i furat de vise, de unde puteai urm`ri nave din toate col]urile lumii,
intrând sau ie[ind din port.
Toate \nc`perile purtau amprenta fo[tilor ocupan]i. |ntr-un p`tu] de
copil se vedea \nc` un [irag de juc`rii pentru sugari, f`cute \n cas`. Câteva
reproduceri de pe cutii de bomboane, din perioada anilor ’30, erau
ag`]ate pe pere]i, al`turi de o ]int` pentru aruncat s`ge]i, un c`rucior
pentru p`pu[i, etajere pentru juc`rii, h`r]i \nr`mate [i atârnate pe pere]i,
complet dep`[ite.
Ebenezer spuse:
– Le-am p`strat a[a din pur sentimentalism, dar, la fiecare câ]iva ani,
o nou` genera]ie de nepo]i vin s` se bucure de vacan]e la mare. Unii
dintre p`rin]i au ferme, dar nici una nu este \n apropierea litoralului.
Continuu s` sper c` vreunul dintre ei va veni [i va arunca toate vechiturile
astea, va cump`ra mobil` modern` [i se va stabili aici, dar to]i cei care au
trecut pe aici par s` prefere locul neschimbat.
Thomasina vorbi cu ging`[ie:
– Probabil c` le d` senza]ia de stabilitate, de siguran]`, \n aceast`
lume \n permanent` schimbare. Este o minune s` beneficiezi de un
asemenea refugiu, \n care se p`streaz` vechile valori [i bucuriile simple
ale vie]ii. Ridicând fruntea, \ntâlni privirea \ncruntat` a lui Luke. P`rea c`
vrea s-o str`pung`, a[a c` adopt` o atitudine defensiv`. Luke Richmond,
crezi c` \ncerc s` m` vâr pe sub pielea unchiului. Dar nu-mi pas`. Ceea
38 BECCA SLIPPER

ce simt acum se datoreaz` pierderii recente a propriului c`min, care a

\nsemnat atât de mult pentru tata [i mama mea vitreg`, dar care se
n`ruie[te poate chiar \n aceste clipe sub lama buldozerelor, ca s` fac` loc
unei noi autostr`zi. Nu po]i \n]elege cum este s` \ncui u[a \n urm`,
pentru ultima oar`, uitându-te la cheia de acum inutil` din mân`; s`
\ntorci spatele pentru totdeauna ferestrelor care te a[teptau mereu
luminate, urându-]i bun venit … s` te gânde[ti cât de absurd` pare grija
cu care ai \ncuiat. S` fii sigur c` \n curând copacii vor fi doborâ]i [i bulbii
florilor \ngropa]i sub tone de beton [i macadam!
Deranjat poate de elocven]a ei, Luke replic` destul de t`ios:
– N-ai avut nici o [ans` s` protestezi? Ai fost obligat` s` accep]i? De
când am plecat, lucrurile s-au schimbat \n Marea Britanie. N-ai reu[it s`
\mpiedici pierderea casei?
– La \nceput, se p`rea c` va fi demolat \ntregul sat. A[a c` s-a format
o mi[care de protest. Solu]ia a fost s` mute traseul spre vest. Noi locuiam
la marginea aceea a Greenchesterului. A[a c` am avut mâinile legate.
Se l`s` t`cerea. Apoi Ebenzer spuse:
– Habar n-ai ce-]i rezerv` viitorul, feti]o. Vreo compensa]ie. Mi s-a
\ntâmplat de multe ori \n cei [aptezeci [i cinci de ani. De exemplu,
apari]ia ta [i a tat`lui t`u. Luke poate s`-]i spun` cât eram de apatic dup`
moartea Georgianei. Mi se p`rea imposibil ca cineva atât de plin de via]`
s` dispar` dintr-o dat`.
Din pricin` c` nu am avut copii, pierderea mi s-a p`rut mai mare, cu
toate c` sunt recunosc`tor pentru prezen]a lui Luke, fiul surorii mezine
a Georgianei. P`rin]ii lui stau \n Christchurch. Nici unul dintre nepo]ii [i
nepoatele mele nu vrea s` se mute aici. Fiecare are propria ferm` sau
afacere. Apoi, dintr-o dat`, \n urma reportajului din Argus, v-am
descoperit. Printre lucrurile r`mase de la tata, nu exista nici o fotografie
a lui Elizabeth – de[i avem un tablou reprezentându-l pe fratele lui – dar
s-a p`strat o descriere. Poate c` p`rul t`u are alt` culoare, Thomasina,
dar \n rest semeni cu ea. Avea un mers distins, caden]at parc`, [i privirea
u[or \ntristat` – spre marea lui p`rere de r`u, fiindc` el era cauza.
Adineauri, vorbind despre Greenchester, aveai \n ochi aceea[i nostalgie,
draga mea.
PESTE ANI 39

Thomasina fu cople[it` de emo]ie [i de team`. Deci astea erau

planurile lui Ebenezer … s-o conving` s` r`mân` acolo. N-ar fi vrut s`-i
\ngroape speran]ele, dar Luke Richmond avea privirea a]intit` asupra ei,
ca un uliu. Nici nu putea fi vorba s` discute problema atât de curând. Nu
de la prima \ntâlnire. Nu atâta vreme cât situa]ia era atât de \ncurcat`. Din
instinct, [tia c` bruneta Ilena n-avea s`-l lase \n pace pe Luke, iar
respectiva n-ar fi avut nici o re]inere s`-i fac` via]a un iad oricui ar fi
amenin]at s`-i diminueze mo[tenirea.
Prin urmare, c`ut` [i g`si o cale de a ocoli subiectul, legându-se de
ultimele cuvinte ale lui Ebenezer.
– Nici o poz`, spuneai? Ba exist` – de fapt, mai multe, cu Edwin,
Bessie [i fiicele lor, f`cute ceva mai târziu. Fotografia la care m` refer a
fost surprins` \n vara când s-au \ndr`gostit. Am g`sit-o de curând, ascuns`
sub o alta, pe când o scoteam din ram` s-o \mpachetez. Cred c` Bessie
s-a temut s-o lase la vedere, c`ci expresia necontrolat` a ochilor ar fi putut
s-o dea de gol. Am adus-o cu mine. Am l`sat-o pe m`su]a din hol, \n
saco[a cu care am venit. Se \ntoarse spre Luke [i ad`ug`: \mi \nchipui c`
nu te prea intereseaz` [i c` vei regreta timpul pierdut. Nu te sim]i obligat
s` r`mâi.
– Ah, Josh are grij` de oi. O s` strige dac` se ivesc probleme. Lucrurile
s-au mai lini[tit fa]` de \nceputul lunii. {i te \n[eli – m` intereseaz` foarte
mult, ca s` nu spun c` m` intrig`.
Care s` fie semnifica]ia? Fie \l interesa povestea iubirii pierdute a
tat`lui unchiului, fie tehnica ei de a se vâr\ pe sub pielea v`rului \nst`rit.
Oricare ar fi fost r`spunsul, când despachet` fotografia, sim]i c`-i
f`cuse o mare pl`cere lui Ebenezer. O privea cu aerul unui om profund
emo]ionat, de parc` i s-ar fi \mplinit un vis vechi. |[i dorea din r`sputeri
ca cinicul Luke s` plece, dar el nu voia s-o lase singur` cu unchiul.
Când Ebenezer \ncerc` s`-i \napoieze fotografia, ea spuse:
– Este a dumitale, vere. Mi-ar pl`cea s`-i g`se[ti un loc pe perete.
Tr`iesc senza]ia c` Bessie a ajuns \n sfâr[it acas`.
– Ah, dar nu se poate. Este propria ta str`bunic`.
– Te rog! Nu prea am ce altceva s`-]i ofer [i sunt sigur` c` ai s-o
p`strezi cu sfin]enie.
40 BECCA SLIPPER

Figura lui exprima dorin]a arz`toare de a accepta. Apoi \[i ridic` brusc
privirea, zâmbind tinere[te, ca un [trengar.
– Facem un târg. O iau cu o singur` condi]ie … ca tu [i ceilal]i doi
nepo]i ai lui Bessie Swainson s` v` petrece]i restul vacan]ei aici.
– S` [tii c` nu-s ni[te \ngeri, m`rturisi ea. Edwina pare – seam`n`
foarte bine cu tizul ei, bunul Edwin, dar nu ca fire, crede-m`. Uneori, are
comportamentul unei tigroaice. Are impresia c` menirea ei este s` se
implice \n toate problemele celorlal]i. Matthew este mai potolit, de[i pare
s` atrag` \ntâmpl`rile neprev`zute. Se ceart` mereu, de[i \n principiu se
\n]eleg bine. {i ambii sunt pu[i pe aventur`. Sunt destul de ascult`tori, trebuie
s` recunosc, dar complet imprevizibili. Vor sfâr[i prin a te exaspera.
– }i-am mai spus c` to]i copiii din familie vin aici, \n ianuarie. E ca la
nebuni! Dar casa pare s` prind` via]`. Oricum, \ntr-un loc atât de vast nu
pot fi mereu urm`ri]i de adul]i. Ei, ce spui? Primesc fotografia dac` v`
muta]i aici!
Thomasina capitul`. Arunc` o privire nelini[tit` spre Luke. Acesta i se
adres` unchiului:
– Bun` mi[care, declar` el potolit. |ns` Thomasina era sigur` c`
vorbele o vizau.
Ebenezer nu concepea c` ea s-ar putea \ntoarce cu autobuzul.
– Ar fi obositor. Face un ocol prin Lyttelton, pân` la Sumner, prin
Evan’s Pass. Sigur c` priveli[tile sunt minunate, dar ai tot timpul s` le
admiri mai târziu.
– De fapt, nu-i chiar a[a, \l \ntrerupse ea. Nu uita c` avem deja
rezerv`ri pentru \ntoarcerea \n Anglia.
– Ei bine, ridic` el din umeri, chiar [i a[a, ave]i vreme s` vizita]i
\mprejurimile, dar \n orice caz … se opri, c`zând pe gânduri. N-ar fi bine
s` ne gr`bim acum s` te ducem \n ora[, s` \mpachetezi [i s` ne \ntoarcem
pân` desear`? Altfel, a]i pierde o zi. Crezi c` ai avea suficient timp pentru
f`cutul bagajelor?
– Desigur – n-avem cine [tie ce bagaj – dar cred c` …
Privi \ngrijorat` spre Luke. Acesta ridic` din umeri [i spuse:
– Mi-e perfect egal. Unchiul este cel care ia decizii.
Ebenezer accept` declara]ia. Dar Thomasina nu era sigur`.
PESTE ANI 41

– Doamna Fairweather, propriet`reasa, spunea c` lacul Coleridge

este destul de departe. Nu se vor \ntoarce \nainte de ora [apte. Mi-a zis
s`-mi fac o gustare, iar ei vor mânca mai târziu. Poate ar fi preferabil s`-i
a[tept [i s` revenim mâine.
– Nu, diminea]a ne vom ocupa de oi. O s`-]i plac`, feti]o. Lu`m Land
Roverul, mânc`m la Sickle [i apoi mergem dup` copii.
– |n cazul `sta, mai bine o [terg. Mai am câte ceva de f`cut. Ne vedem
peste vreo or`, unchiule.
– Stai pu]in! reac]ion` Thomasina din instinct. Ai avut o diminea]`
plin` de neprev`zut, ca s` nu spun mai mult. Cred c` ar fi mai bine s` ne
mut`m aici abia mâine.
– Nu te mai agita, spuse el, privind-o rece. Da, am avut parte de
\ntreruperi. Dar nu sunt sup`rat. Accesele de furie feminin` nu-s nici atât
de importante, nici atât de rare, \ncât s` conteze. Le suport f`r`
probleme, chiar dac` nu m` omor dup` ele. Prefer s` v` aduc ast`zi, decât
s` mai pierd [i ziua de mâine. G`sesc situa]ia foarte interesant`. Abia
a[tept s` v`d cum vor evolua lucrurile.
– Nu va fi nici o evolu]ie. E vorba doar de o scurt` vizit`. Fii lini[tit,
domnule Richmond, peste pu]in timp, am s` m` \ntorc acolo unde mi-e
locul, c`utându-mi un apartament \n Newcastle [i corespondând din când
\n când cu unchiul t`u. Sper c` n-ai nici o obiec]iune fa]` de acest plan?
– Câtu[i de pu]in, dac` a[a stau lucrurile. Toate astea avur` efectul
scontat asupra Thomasinei. Ar fi preferat s` moar` decât s` se stabileasc`
acolo. Se \ntoarse [i fu din nou impresionat` de frumuse]ea
\mprejurimilor vizibile din balcon.
Pe când Luke se f`cea nev`zut pe potec`, printre tufi[uri, Ebenezer
Swainson izbucni \n râs, frecându-[i fericit palmele.
– Genial, genial! Cred c` am ac]ionat perfect, l`sând-o pe Ilena s` afle
ce ]i-am propus.
Thomasina \l privi cu gura c`scat`. P`rea nevinovat, dar era departe
de a fi.
– Luke spunea c` ai f`cut-o special!
– Da, \ntr-adev`r. Niciodat` n-am \ncercat s` m` ]in departe de
confrunt`ri. De nenum`rate ori, mi-a fost dat s` v`d c` p`rin]ii ezit` s`-[i
protejeze copiii de team` s` nu li se repro[eze interven]ia. Ei bine, chiar
42 BECCA SLIPPER

dac` n-am avut norocul s` devin p`rinte, Luke \mi este ca un fiu. Mi-era
team` c` se va l`sa antrenat \ntr-o c`s`torie cu femeia aia. El nu se gândea
la a[a ceva, dar ea da, iar azi a demonstrat-o. N-o intereseaz` decât banii.
Luke nu se potrive[te cu ea, este prea las`-m` s` te las.
– Las`-m` s` te las? p`ru ea surprins`. P`i …
– Da, ca majoritatea celor blajini, când \[i iese din pepeni, trebuie s`
te dai la o parte. S` vezi cum reac]ioneaz` dac` vreunul din oameni se
poart` prea brutal cu animalele. De ast` dat`, \ns`, m-am temut c` nu se
va trezi decât dup` ce se va fi logodit cu individa aia.
Thomasinei i-ar fi convenit s` nu fie atât de atras` de atitudinea lui.
Parc` era un elev nebunatic, pe care-l placi involuntar.
– A[ prefera s` nu fiu implicat`. Sunt \ntr-o pozi]ie nepl`cut`. Toat`
lumea o s` cread` c` am venit cu gândul la c`p`tuial` [i – \ntr-adev`r –
ai cam riscat, spuse ea fixându-l cu o privire serioas`. Nici o mirare c`
Luke s-a \nfuriat. Chiar dac` n-ai f`cut-o decât spre binele lui, ca Ilena s`
priceap` c` s-ar putea s` nu mo[teneasc` \ntreaga avere, ce s-ar fi
\ntâmplat dac` te luam \n serios?
– P`i, chiar asta voiam. N-a fost nici o sc`pare. Am considerat c` este
mâna providen]ei … tu, descendenta lui Bessie, s` ai nevoie de un
acoperi[ deasupra capului. Ar fi o via]` frumoas`. Gânde[te-te!
– Imposibil! Nu, este imposibil, declar` Thomasina, cu un suspin. |mi
place libertatea. Nu-mi convine s` depind de al]ii, dar \]i mul]umesc
pentru ofert`. N-o pot accepta. O s` ne descurc`m cumva. Drepturile de
autor r`mase de la tata ne vor asigura plata chiriei pe vreo doi ani, iar
desp`gubirea pentru cas` va fi suficient` pentru [coala copiilor.
Mul]umit` concursului, avem haine din abunden]`, iar ca secretar` se
câ[tig` frumu[el. Mai pot rotunji venitul scriind articole. St`m destul de
bine.
– Dar la limit`. Hai s` nu hot`râm nimic definitiv.
Timpul trecu repede. Ebenezer o invit` s`-[i aleag` camerele \n care
urmau s` stea. Thomasina fu fermecat` de una din aripile cl`dirii.
Constituia c`su]a original` tencuit` cu lut, conform spuselor lui
PESTE ANI 43

Ebenezer, construit` cu mult timp \nainte de emigrarea lui Thomas. Era

situat` la extremitatea opus` fa]` de camera lui Luke – copiii aveau [anse
mai mici s`-l deranjeze. Exista pân` [i o intrare separat`. Aripa avea
propria sufragerie [i o buc`t`rioar`.
Ebenezer scoase a[ternuturi [i o ajut` s` fac` paturile, cuplând
p`turile electrice, pentru cazul c` paturile prinseser` umezeal`.
Thomasina sc`p` progresiv de tensiune [i reu[i s` se bucure pentru [ansa
pe care o aveau cei mici, s` locuiasc` dou`-trei s`pt`mâni \ntr-o asemenea
cas`. C`l`toria fusese minunat`, dar \ncepuser` s` tânjeasc` dup` un
c`min \n care s` stea mai mult decât dou`-trei nop]i la rând.
Pe Thomasina o asaltau sentimente contradictorii … asta era via]a
dup` care tânjeau, totu[i acest viitor le era interzis. Existau prea multe
interese [i sub\n]elesuri.
Sezonul mieilor era pe terminate. Când ajunser` la el, constatar` c`
Luke [i omul lui, Josh, aveau necazuri cu o oaie prins` \ntre ni[te r`d`cini
aeriene de salcie, lâng` râu, care f`ta cu dificultate \n acel spa]iu
\nghesuit.
– Vino cu mine, Thomasina, spuse Ebenezer. Avem un mic necaz.
Mama este \n bun` stare, dar unul din miei nu vrea s` sug`. |ncearc` s`
]ii oaia \n vreme ce am s`-l pun pe prost cu botul la uger. Azi-diminea]`,
aproape reu[isem.
Bine c` Ebenezer \i d`duse un [or] de pânz` grosolan`, cu care s`-[i
protejeze hainele. |ncercând s` mulg` pu]in lapte, o stropise pe
Thomasina [i fiindc` ea preferase s` ]in` mielu[eaua speriat`, pantalonii
pe care-i purta n-ar mai fi fost suficient de prezentabili pentru cina la
Sickle.
Dintr-o dat`, mielul \nd`r`tnic prinse ideea [i \ncepu s` sug` viguros,
cu o expresie uimit`.
– Ai mai f`cut a[a ceva? \ntreb` Ebenezer.
– Da. La ferma unde am lucrat erau specializa]i \n produc]ia
cerealier`, dar de când m` [tiu, l-am ajutat pe domnul Bruce, vecinul
nostru, \n perioada venirii pe lume a mieilor. |i arunc` o privire
44 BECCA SLIPPER

entuziast`. Ciudat, este o munc` murdar`, dar cred c` nimic nu se poate

compara cu satisfac]ia de a fi ajutat la venirea pe lume a unui miel.
– |ntr-adev`r, aprob` Ebenezer. Traiul la ferm` nu \nseamn` numai s`
\ncaleci arm`sari superbi [i s` stârne[ti admira]ia oamenilor
demonstrându-]i priceperea la s`rituri peste obstacole.
Desigur, se referea la Ilena. Thomasina \ncepu s` râd`.
– La c`l`rie nu m` pricep deloc. Pur [i simplu, mi-e fric`. Mielul se
s`turase [i \ncepuse s` se \mpung` cu fratele lui geam`n. Luke [i Josh
aveau \nc` de furc` la râu.
De[i p`rea sl`bu] [i elegant, Ebenezer era tare ca piatra. Se descurca
u[or cu oile. |[i muta privirile cercet`toare de la o oaie la alta. La un
moment dat, spuse:
– Ia te uit` la aia – abia este pe cale s` fete, dar deja \ncearc` s` ia
mielul alteia. Nu-s stupide? Thomasina, te rog s` iei b`]ul meu – i-l ar`t`
cu o mi[care a capului, z`când pe jos – [i s-o prinzi, s` \nceteze cu
neghiobia. |n curând o s` aib` [i ea miel. Vin imediat.
Era un toiag cu cap`tul \ndoit, pentru ag`]at oile de gât, specific
locului. Cele pentru picior ar fi putut r`nii ugerul. Oaia se l`s` u[or
prins`. Thomasina se aplec`, sim]i la pip`it copitele din fa]` ale mielului,
iar \n clipa urm`toare, micu]a creatur` ajunse pe iarb`, al`turi. |i
\ndep`rt` mucozit`]ile de pe n`ri. Ebenezer, care ajunsese lâng` ea, aprecie:
– Frumoas` treab`. Ai mân` bun` pentru ce se cere aici.
– N-a fost cazul, râse ea. Oaia n-a avut nevoie de cine [tie ce ajutor.
Josh [i Luke reu[iser` s` aduc` pe mal oaia captiv`, \mpreun` cu
mielul ei. Se apropiar`, iar Luke i se adres` lui Ebenezer:
– Ai cam avut de lucru … doi miei, \n vreme ce noi l-am salvat pe `sta.
– Nu-i exclusiv meritul meu. Thomasina a ajutat la o f`tare.
Ar fi trebuit s` fie inuman` s` n-o distreze expresia de pe figura lui
Josh.
– Doamne, Luke \mi spusese c` e[ti din Newcastle. Credeam c` nu …
Thomasina \i \ntinse mâna.
– Nu chiar din Newcastle. De pe valea râului Tyne. Casa noastr` se
afla lâng` o ferm`.
F`cur` prezent`rile. Luke le scurt` vorba:
PESTE ANI 45

– |n continuare, Josh se poate descurca singur. Oricum, nu mai e

mult. Bine c` a]i venit cu Roverul. O s`-i ducem pe `[tia \n [opron. Cred
c` n-au nimic, dar mai bine s`-i avem sub ochi la noapte.
Ebenezer sunase probabil mai devreme, fiindc` cei de la Sickle le
a[ezaser` deja masa \ntr-un salona[ privat. Se gr`beau [i nu voiau ca cei
mici s` se alarmeze de \ntârzierea Thomasinei. Grija cu care o trata
Ebenezer \i d`dea o senza]ie minunat`. De prea mult` vreme trebuise s`
se descurce singur`.
Cina fu dumnezeiasc`. Drusilla Babbington \i servi cu cartofi cop]i,
legume proaspete [i aromate, pl`cint` glazurat` cu fructe [i fri[c`.
Pricepuse din discu]ia auzit` diminea]` c` aprobau interven]ia lui
Ebenezer \n treburile lui Luke [i surprinse o privire complice, pe care era
sigur` c-o observase [i agerul Luke. Ei bine, pentru ea, toate astea nu prea
contau. Peste cel mult trei s`pt`mâni urma s` fie departe. Cu timpul, era
sigur` c`-[i vor rezolva toate ne\n]elegerile.
Când ajunser` pe creasta colinei ce m`rginea portul, la Kiwi, lumina
zilei p`lea. Putur` vedea \nc` refugiul de piatr`, construit cu ani \n urm`
de un vizionar, care dorea s` \ncurjeze ie[irile tinerilor \n mijlocul naturii.
Ora[ul de la poale era \nc` slab luminat de ultimile str`luciri ale apusului
spectaculos, care, cu pu]in timp \n urm`, pictase cerul \n culoarea
[ofranului, \nainte ca soarele purpuriu s` se ascund` dincolo de creasta
\nz`pezit` a mun]ilor. Lan]ul muntos se \ntindea de la nord la sud, la vreo
[aizeci de mile, dincolo de câmpia parcelat` de g`rdule]e [i liziere de
pini, menite s` opreasc` vântul.
– Ce \n[el`tor de sub]ire pare acea caten` muntoas`, spuse Luke.
Dac` survolezi marea Tasmaniei, de la Sydney la Christchurch, l`]imea
Alpilor sudici te sperie. Nu te po]i \mpiedica s` speri c` n-o s` trebuiasc`
s` aterizezi acolo. Nici o mirare c` a fost nevoie de timp s` se descopere
trec`tori. Pionierilor probabil c` le ap`rea ca o barier` impenetrabil`.
Râse. Tr`ind mereu \n preajma lor, neozeelandezii nici nu-i bag`-n seam`.
Dar sunt aici de doisprezece ani [i n-am \ncetat s` m` minunez.
Thomasinei \i conveneau subiecte care nu alimentau tensiunea.
– |mi dau seama. La \nceput, mi s-a p`rut ciudat. Asociam vulcanii cu
peisaje aride, pustii. Din avion, am v`zut un fir de fum ridicându-se dintr-o
46 BECCA SLIPPER

crevas` acoperit` de z`pad` a muntelui Ngauruhoe, iar la Rotorua ni

s-a spus c` po]i degera acolo – imagina]i-v`, \ntr-o zon` cu izvoare
termale! Din ce parte a Angliei provii, domnule Richmond?
– Din ]inutul Durham, a[a ca [tiu destul de bine [i
Northumberlandul. Ai mei locuiau la Withburn, pe coast`. Tata era
inginer, \nc` este. Sora mai mare a mamei a fost c`s`torit` cu unchiul Eb.
El [i fratele lui Ned au vizitat Anglia \n deceniul al treilea – dup` moartea
tat`lui – [i au \ncercat s` dea de urma familiei Swainson, f`r` succes.
Normal, având \n vedere c`, dup` spusele tale, n-au avut decât fete. |ns`
unchiul n-avea de unde s` [tie. Cu acea ocazie a cunoscut-o pe m`tu[a mea.
– Ah, te rog s`-mi poveste[ti cum v-a]i cunoscut, implor` ea,
\ntorcându-se spre b`rbatul mai vârstnic.
– Tata avea pe perete o poz` cu zidul lui Hadrian. Voiam s` g`sesc
locul \n care fusese f`cut`. Habar n-aveam cât era de lung zidul. Oricât ar
p`rea de improbabil, am g`sit locul, destul de aproape de Newcastle.
Probabil c` ajunseser` acolo la un picnic. Dar am explorat zona \ndelung
ca s` descoperim locul – spre norocul meu, fiindc` a[a am cunoscut-o pe
Georgiana. Ea, \mpreun` cu o prieten`, f`cea acela[i lucru. Am auzit
]ipete speriate. Georgiana [i Elmira erau urm`rite de ceea ce credeau c`
este un taur, dar s-a dovedit a fi o vac` ce n`scuse de curând [i era chiar
mai periculoas`. Nimeriser` \ntre ea [i vi]el. Fiind obi[nui]i cu animalele,
am reu[it s-o distragem, apoi fetele s-au c`]`rat pe zid, iar noi le-am urmat
imediat ce au fost \n siguran]`. Lucrurile s-au petrecut \n cea mai pur`
tradi]ie cavalereasc`. Ned s-a \nsurat cu Elmira. Am contribuit serios la
sporirea emigra]iei \n Noua Zeeland`.
– Ned? Thomasina se \mbujorase. De unde vine? De la Edward sau de
la Edwin?
– Edwin, desigur. |ntotdeauna a existat m`car un Edwin printre
descenden]ii lui Thomas. Se \ndr`gostise de nevasta fratelui, dar \l iubea
[i pe el. Chiar \l adora. Edwin a fost cel care cobora \n min` ca s`-[i ]in`
fra]ii [i surorile departe de via]a de orfelinat. Este o tragedie c` au fost
desp`r]i]i de soart`. Bine\n]eles c` tata n-avea habar cum ajunsese din
Adelaide, \n Canada. Thomasina, po]i s` ne dai ni[te l`muriri \n direc]ia
asta? Cum au dus-o Elizabeth [i Edwin? Au reu[it \n via]`?
PESTE ANI 47

– O vreme, da. Bunica \mi povestea uneori, dar [i ea [tia din auzite,
fiindc` nu avea decât trei ani când \i murise tat`l. Dar, cât` vreme
supravie]uiser` bunicii, au dus-o bine. Aveau ghetu]e f`cute de comand`,
p`pu[i de cear`, iar mobila de mahon era a[a de bine lustruit` \ncât le era
jen` s`-[i lase amprentele pe ea. Imediat puneau mâna pe o cârp` de praf
[i \ndep`rtau urmele.
Edwin o r`sf`]a pe Bessie. |n fiecare sâmb`t` seara, ea se ducea la
teatru cu fetele mai mari, iar el le \mb`ia pe cele mici, le spunea pove[ti
minunate [i le preg`tea cele mai delicioase feluri de mâncare. Favoritul
bunicii era Panhaggeldy.
– {i mie \mi place, de[i n-aveam ocazia s` m`nânc decât când le
vizitam pe rubedeniile mamei. N-ai vrea s` ne prepari a[a ceva?
– Sigur c` da, r`spunse ea. Nu-i cine [tie ce … doar feliu]e de costi]`,
de cartof [i de ceap`, fierte la foc mic, \ntr-o tigaie. Dar nu-i a[a c`-i
delicios? Apoi, \[i relu` povestea. Lui Edwin \i pl`ceau excursiile. Cu toate
c` st`teau \n ora[, vara obi[nuia s` se trezeasc` devreme [i s` colinde
câmpiile din Northumberland, culegând ciuperci [i afine. Cump`ra lapte
[i unt direct de la surs`. Aerul proasp`t \i f`cea bine [i cred c` [tia. Suferea
de astm. Fetele [i-l aminteau tu[ind \ntruna. {i din cauza propriei
copil`rii nefericite, nu suporta gândul de a-[i trimite copiii la pension de
la vârste prea fragede. Nu le-a permis s` mearg` la [coal` decât dup` ce
au \mplinit [apte ani. Nu [tiu cum a reu[it – [i cred c` a scos-o din min]i
pe Bessie – dar s-a chinuit s` le \nve]e pe toate s` socoteasc`, s` citeasc`
[i s` scrie, \nainte de a le \nscrie \n clasa \ntâi.
Ebenezer \i savura povestea cu nesa].
– Ah, copila mea, nu-mi \nchipuisem c` [tii atâtea am`nunte.
Continu`, te rog.
– P`i, dup` cum vezi, m` trag dintr-o lung` succesiune de povestitori
– str`bunicul Edwin, bunica Thomasina [i tata. |n]eleg c` [i tat`l dumitale
se pricepea la istorisit, ca tr`s`tur` de caracter a familiei.
– Tatei nici nu i-ar fi trecut prin gând s` se \ntoarc`. Considera c` e
preferabil s` r`mân` departe [i avea dreptate, dar a sperat \ntotdeauna ca
Bessie [i Ned s` aib` parte de fericire [i de noroc.
48 BECCA SLIPPER

– Bunica spunea c` au fost foarte apropia]i, a[a c`-mi \nchipui c` s-au

\n]eles bine. Poate c` n-a fost o iubire p`tima[`, dar au fost ferici]i
\mpreun`. Dar criza economic` din 1880 i-a afectat puternic. Apoi, \n
1893 au avut un an nefast. Elizabeth a n`scut un b`iat care a tr`it numai
câteva zile. Astmul lui Edwin s-a agravat. Durerea provocat` de moartea
copilului l-a dat gata. |n câteva s`pt`mâni, a decedat [i el.
La vremea aceea, nu mai aveau ghetu]e de comand`. Bunica n-a [tiut
ce-i aceea o rochi]` nou`. Având cinci surori mai mari, \ntotdeauna
ajungea s` poarte hainele care le r`mâneau mici. Jane avea dou`zeci [i
doi de ani, era robust` [i preluase toate atribu]iile tat`lui, având grij` de
cele mici. Desigur, toate d`deau câte o mân` de ajutor. S-au m`ritat
devreme. Jane a avut o logodn` lung`, nevrând s` se m`rite \nainte ca
micu]a Thomasina s` stea pe propriile picioare – la treisprezece ani, când
[i-a luat prima slujb`.
Erau foarte strâns legate. Toate au contribuit la \ntre]inerea mamei
lor. Au avut grij` ca Bessie s` nu piard` niciodat` spectacolul de teatru de
sâmb`t` seara [i din când \n când se trezeau cu noaptea-n cap s` se duc`
la pia]` dup` un buche]el de micsandre, florile ei preferate. Prin tradi]ie,
familia noastr` planteaz` \ntotdeauna micsandre \n gr`din`.
Dup` o t`cere prelungit`, Ebenezer spuse:
– |]i mul]umesc, Thomasina. Mereu mi-am dorit s` aflu lucrurile
astea. |mi pare r`u c` ramura asta a familiei n-a putut face nimic pentru
ele. Nici ai mei n-au avut o via]` u[oar`, luptându-se s` pun` ferma pe
picioare, iar criza economic` s-a f`cut sim]it` [i aici, dar m`car aveau
hrana zilnic` asigurat`. Este cu totul altceva fa]` de povara de a cre[te
ni[te copii \ntr-un ora[ industrial din epoca victorian`, ca Newcastle. Dar
m` bucur c` a avut ni[te fiice atât de iubitoare.
Figura lui Luke p`rea posac` [i hot`rât`. Poate c` se concentra la
[ofat, acum dup` ce ie[iser` dintre dealuri [i intraser` \n traficul
aglomerat, dac` nu cumva credea c` ea \ncearc` s`-l impresioneze pe
b`trân cu acel tablou idilic.
 Capitolul 4
Matthew [i Edwina ie[ir` \n fug`, \ndat` ce auzir` ma[ina, iar obr`jorii
lor \mbujora]i [i ochii str`lucitori demonstrau c` se distraser` de minune.
Thomasina opri avalan[a de cuvinte [i-i prezent` v`rului [i nepotului
acestuia. Le spuse c` urmau s` se mute pe malul golfului, pentru restul
[ederii \n Noua Zeeland`.
Apoi, intrar` \n cas` s`-i mul]umeasc` doamnei Fairweather [i s`-[i
anun]e plecarea.
Ebenezer se purt` foarte frumos. |i mul]umi propiet`resei pentru
grija pe care o ar`tase celor mici, insist` s-o recompenseze pentru
scurtarea [ederii, explicându-i c` erau ni[te rude din Northumberland cu
care pierduse leg`tura, dar c` din acel moment se c`dea s` se ocupe
personal de ei, [i o invit` s`-i viziteze. |i lu` num`rul, promi]ând s-o sune
curând s` stabileasc` o dat`.
– Am s` profit de ocazie, spuse ea, privindu-l pe impun`torul b`trân.
Golful este un loc splendid [i am \nceput s` m` ata[ez de ace[ti copii. La
fel [i fiic`-mea. Poate ve]i g`si timp s` mai trece]i cândva pe la mine?
Edwina \[i scutur` coada de cal, semn sigur c` era emo]ionat`. |l
privea cercet`tor pe Ebenezer.
– Cândva? Adic` o s` r`mânem acolo? Asta \nseamn` c` …
Thomasina interveni, gr`bit`:
– Unchiul Ebenezer – a[a va trebui s`-i spune]i – va avea grij` de noi,
de[i nu-i responsibilitatea lui legal`. Nu trebuie s` abuz`m de bun`tatea
50 BECCA SLIPPER

lui, Edwina. Ne vom petrece restul vacan]ei la Corrieside. Cu siguran]`,

vom mai trece pe la dumneata, doamn` Fairweather. Ne-am sim]it ca
acas`.
Se gr`bir` s`-[i fac` bagajele, urma]i de gazd` [i de Ebenezer.
Thomasina voia s`-i urmeze, când fu re]inut` de Luke.
– |l subestimezi pe unchiul. Nu-i nici pe departe atât de angelic pe cât
pare. Este un diavol viclean. Thomasina crezu c-o spusese \n glum`, dar
nu [tiu cum s` reac]ioneze.
Dup` ce terminar` treaba [i b`ur` câte o cea[c` de ceai, pornir` la
drum. Cerul nop]ii era senin, plin de stele, iar luna se reflecta \n apa
nemi[cat` a golfului. Copiii st`teau \n fa]`, lâng` Luke. Edwina se lipi de
el [i spuse:
– Parc-ar fi \n ]ara pove[tilor! Toate lumini]ele alea de pe malurile
golfurilor! {i \mi place cum o ia drumul \n sus [i-n jos, ]ie nu? Golful
nostru se vede?
Al nostru! Thomasina \[i ]inu respira]ia. Aveau s` se \ndr`gosteasc`
f`r` \ndoial` de Harvest Moon Bay. Era inevitabil. De Corrieside, de
camerele lor, de oi, de cai, de m`g`ru[i, de gardurile vii [i de câmpuri. Se
vor sim]i ca acas`, \n dragul lor Greenchester. Apoi, vor compara toate
astea cu ceea ce le va ofei via]a la ora[. Trebuia s` suporte [i aceast`
presiune suplimentar` venit` de la cei doi oameni pe care-i iubea cel mai
mult. Cu siguran]`, Luke nu va \ncerca s-o conving` s` r`mân`. Chiar dac`
n-ar fi dispre]uit-o deja, c`rui b`rbat i-ar fi convenit s`-[i vad` mo[tenirea
[tirbit`?
|ns` r`spunsul lui Luke sun` astfel:
– Nu, nu-i \nc` vizibil. Dar va fi, dup` ce dep`[im urm`toarea colin`.
Este ad`poistit \ntre ni[te dealuri [i o vom lua la stânga de-a lungul unui
promontoriu care se prelunge[te mult \n ocean. Corrieside se g`se[te
cam la jum`tatea distan]ei, a[a c` avem parte de soare pe toat` durata
zilei, iar colina din spatele casei ne fere[te de vânturile reci de sud-vest.
Din acea direc]ie, vin curen]ii de ap` rece de origine polar`.
Thomasina sim]i c`-i datoreaz` recuno[tin]` pentru amabilitatea
ar`tat` copiilor. |n ea nu avea \ncredere. Oricum, nu \ntrevedea
posibilitatea unei coabit`ri armonioase. Totu[i, n-avea de gând s`
PESTE ANI 51

spulbere speran]ele celor mici atât de curând. Avuseser` parte de o zi

grozav` [i n-ar fi fost capabili s`-i \n]eleag` motivele.
– Relaxeaz`-te, feti]o, spuse dintr-o dat` Ebenezer. E[ti prea
\ncordat`. Vorbise \n [oapt` [i-i fu recunosc`toare. Accept` lucrurile a[a
cum sunt, nu te mai consuma pentru ce va urma. |mi dau seama c`
mândria ]i-a fost r`nit` de vorbele lui Luke. Dar va \nv`]a s` te pre]uiasc`.
Cei din fa]` vorbeau cu voce tare, a[a c` reu[i s` r`spund` pe acela[i ton
[optit:
– Dar m` simt prost. Sunt o persoan` foarte independent`.
– E[ti [i responsabil` pentru viitorul celor mici [i-i o povar` grea.
Când o rud` apropiat` – doar sunt v`r primar cu bunica ta – se ofer` s`
te ajute, trebuie s` te gânde[ti la ei. {i nu uita c` de[i deocamdat` reu[e[ti
s` le fii devotat` [i s`-i sus]ii, s-ar putea s` vin` o vreme când nu vei mai
putea.
– Ah, nu spune a[a ceva, te rog! Dac` s-ar \ntâmpla ceva cu mine …
\mi dau seama c` este perfect posibil – mai \ntâi tata, apoi Maddy. {tiu,
[tiu, trebuie s` iau \n calcul [i aceast` posibilitate, dar …
– Nu la asta m` refeream, feti]o, spuse el strângându-i mâna. Nici
nu-mi trece prin minte s` fiu crud. Voiam s` spun doar c` s-ar putea s`
vrei s` te m`ri]i. |n acest caz, ar \nsemna s` ceri foarte mult din partea
oric`rui tân`r, la \nceput de via]`. S` \[i asume cre[terea [i educarea
fratelui [i surorii so]iei. Ar putea fi un tân`r f`r` avere. E[ti \n stare s`
r`mâi singur` [i s` te ocupi de ei, dar dac` ai sc`pa de grija zilei de mâine,
]i s-ar oferi mult mai multe [anse.
Thomasina r`mase t`cut`. Cuvintele lui atinseser` un punct sensibil.
Trecuse printr-o asemenea experien]`. Darry fusese doar un amic a c`rui
companie \i f`cuse pl`cere. Fuseser` colegi de serviciu la aceea[i ferm`.
El fusese mai atras de partea experimental` a activit`]ii, \nv`]ase [i \[i
urmase drumul. Avea ambi]ie [i spera s` ajung` s` posede propria ferm`,
dar ai lui nu erau destul de boga]i ca s`-i asigure un \nceput.
Era evident c` b`iatul se \ndr`gostise de ea. Dar când murise [i
Maddy, l`sând-o pe Thomasina cu toate pe cap, rela]ia lor se r`cise. Nu-l
condamnase. N-ar fi avut nici un viitor, iar din partea ei nu fusese vorba
52 BECCA SLIPPER

decât de prietenie. Totu[i, oricând s-ar fi putut \ntâmpla s`-[i doreasc` o

c`s`torie. {i niciodat` n-ar fi conceput s`-i lase pe copii de capul lor.
Strânse mâna lui Ebenezer [i spuse r`gu[it:
– |n]eleg. S-a \ntâmplat deja. Cineva s-a speriat. Nu-l pot condamna,
avea propriile idealuri. Uite ce-i, deocamdat` nu m` pot concentra,
Ebenezer. Va trebui s` analizez situa]ia la rece. Exist` tot soiul de
complica]ii. N-a[ vrea s` discut`m acum. D`-mi câteva zile de r`gaz.
– Corect. Apoi chicoti. |mi aduc aminte c` te-am rugat s`-mi spui
„unchiul Ebenezer“, dar cred c` ]i-e fric` de reac]ia lui Luke. |ns` a
\nceput s`-mi plac` s` mi se spun` pe nume de cineva atât de tân`r. A[a
c` ]ine-o tot a[a, draga mea. Parc` a[ fi \ntinerit dintr-o dat` cu cincizeci
de ani.
Thomasina se lini[ti. Pe locurile din fa]`, discu]ia continua. Luke era
pus la curent cu toate informa]iile despre Greenchester, despre prieteni,
despre [coal`. Zidul lui Hadrian, Corbridge, Housesteads, fragmentele de
ceramic` descoperite \n curtea lor [i altele. Trebuia s` admit` c` [tia s` se
poarte cu copiii. Pân` la urm`, poate c` urm`toarele câteva s`pt`mâni
n-aveau s` se dovedeasc` un chin.
– Asta mi se pare cel mai fascinant \n Noua Zeeland`, explica Luke.
Când descoperi asemenea relicve \n Anglia, [tii c` au fost contemporane
cu Iisus. Dar aici, când l-am auzit pe unchiul vorbind despre primele zile
ale coloniz`rii, am avut sentimentul ciudat c`-i o perioad` recent`.
Unchiul Ebenezer \[i aminte[te \nc` de unii dintre primii coloni[ti – cei
debarca]i din primele patru nave, chiar [i câ]iva mai vechi. Pove[tile orale
au un farmec inegalabil. Au darul de a crea pun]i peste genera]ii, te fac s`
\n]elegi cât de scurt` este de fapt via]a unui om. De[i, la vârsta voastr`, e
mai greu de \n]eles.
– Asculta]i la mo[ul Luke! chicoti Ebenezer. Are dreptate.
– Nu primim observa]ii din spate, replic` Luke. Nici noi nu ne-am
amestecat \n conversa]ia voastr` misterioas`, purtat` \n [oapt`.
Thomasina se sim]i din nou stânjenit`. Nu i-ar fi pl`cut s` [tie ce
discutaser` – i-ar fi suspectat de complot. Dac` ar fi acceptat s` r`mân` la
Corrieside, era convins` c` trebuia s` primesc` \n primul rând
binecuvântarea lui Luke.
PESTE ANI 53

– Ah, privi]i, exclam` el, provocându-i o temporar` relaxare. Am

trecut de cotitura drumului. Acum ne \ndrept`m spre litoral, de[i vom
coti din nou. Lumina cea mai \ndep`rtat`, aceea izolat`, este Winking
Buoy. Curând ve]i vedea [i farul de la Godley Head, care \ndrum`
vapoarele.
P`trunser` \n valea care ad`postea Harvest Moon Bay, iar Luke le
ar`t` pietrele de hotar. Copiii fur` \ncânta]i de ceea ce era vizibil din
Corrieside [i fascina]i de dimensiunile casei.
– Ce loc perfect pentru jocul de-a ascunselea, decret` Edwina,
entuziasmat`. Una-dou`, i se adresau lui Ebenezer cu apelativul
„unchiule“, dându-i fiori Thomasinei de fiecare dat`. |[i d`dea seama
perfect c` prea mult` vreme fuseser` priva]i de prezen]a unor rude. A
unei familii unite, nu \mpr`[tiat` prin lume. De[i Edwin [i Bessie
avuseser` o mul]ime de urma[i, pu]ini mai tr`iau, iar verii \nc` \n via]`
erau mult mai \n vârst`. Cei mai mul]i se stabiliser` \n sud.
– Da, recunoscu Ebenezer, toate aceste praguri, sc`ri [i unghere
nea[teptate, sunt grozave pentru zilele ploioase. Pe vremuri, eram o
familie foarte numeroas`, iar tata se mândrea cu ospitalitatea noastr`
colonial`. Casa pare s` prind` din nou via]` abia când vin \n vizit`
str`nepo]ii mei. |n ultima vreme, dup` plecarea Louisei, locul a devenit
mohorât. Obi[nuia s` cânte cât` vreme lucra, iar mie-mi pl`cea s-o ascult.
|ntr-adev`r, Louisa. |nc` o persoan` de care trebuia s` ]in` seama,
dac` s-ar fi decis s` r`mân`. Dac`. Dou` femei \n aceea[i buc`t`rie erau
\ntotdeauna prea multe. Uneori, oamenilor le surâdea \n mod abstract
ideea de a avea copii \n cas`, dar când ace[tia ap`reau aievea, s-ar fi putut
s`-[i schimbe p`rerea. Poate c` Louisei n-avea s`-i plac` s` fie obligat`
s`-i urm`reasc` mereu – sau poate c` i-ar fi alintat excesiv.
Noroc c`, dup` ce terminaser` de explorat fiecare ungher al aripii
vechi [i dup` ce fuseser` trimi[i cu for]a la sp`lat pe din]i, Thomasina era
atât de extenuat` \ncât adormi aproape instantaneu, \n loc s` se foiasc`
\n a[ternut, cump`nind situa]ia.
Când se trezi, \n ciripit de p`s`rele, cu greu \[i aduse aminte unde se
afla. Ferestrele erau acoperite de perdele din creton, iar razele soarelui
p`trundeau piezi[. |n aer se sim]ea un iz de sare.
54 BECCA SLIPPER

Sigur c` da … se g`sea la Corrieside [i se trezise \nainte s` sune

ceasul. Trebuia s` se dea jos din pat [i s` \ncerce s` se descurce \n
buc`t`ria str`in`, preg`tind un mic dejun la care nici preten]iosul Luke s`
n-aib` de ce strâmba din nas.
|n clipa aceea, copiii n`v`lir` \n camer`.
– Te-am auzit mi[cându-te. Unchiul Eb ne-a rugat s` nu te trezim. E
tare simpatic. Asear`, ne-a pus s` intr`m pe furi[ [i s`-]i oprim
de[tept`torul. Zicea c` m`car ast`zi meri]i s` fii servit` la pat. Cred c`
vine. Treci \napoi \n pat, Tam.
|[i arunc` privirea spre ceasul de c`l`torie [i scoase o exclama]ie de
dezam`gire. |[i potrivise ceasul s` sune la [apte f`r` un sfert, dar era deja
opt. Ce-o s` zic` Luke?
Auzi glasul lui Ebenezer:
– S-a trezit? Parc`-i aud vocea. Bine … pot s` intru?
|ntinse mâna, \nh`]` haina pe care o l`sase pe sp`tarul scaunului [i o
trase pe ea. Ebenezer intr`, zâmbind cu gura pân` la urechi [i purtând o
tav` mare. Se opri, constat` pe un ton neutru:
– Deci, te-ai [i dat jos din pat, ad`ugând imediat, ei bine, te rog s` vâri
la loc.
Pentru cazul c` Luke ar fi fost prin apropiere, Thomasina r`spunse
r`spicat:
– Abia m-am trezit. Eram sigur` c` o s` sune ceasul, a[a c` nici nu
m-am mai uitat s` v`d ce or` este. M` gândeam c` lumina neobi[nuit de
puternic` se datoreaz` faptului c` fereastra d` spre r`s`rit. Ce situa]ie
jenant` s` m` serve[ti la pat! Crede-m`, n-o s` se repete.
– Oh, las` zarva, feti]o, cum spunea mama. Cred c` nu ]i s-a mai
\ntâmplat a[a ceva de când … adic`, de luni de zile. Ieri, ai avut o zi
obositoare. De când Louisa a fost internat`, eu [i Luke ne-am descurcat
singuri. |n clipa asta, el spal` vasele.
– Nu trebuie! Acum, suntem aici. Edwina, fugi [i opre[te-l imediat.
– Las`-l \n pace, se opuse Ebenezer. Care mai este pl`cerea micului
dejun \n pat, dac` dup` aceea trebuie s` speli vasele. Relaxeaz`-te. |i
potrivi o pern` la spate, apoi ie[i, luându-i [i pe cei mici.
PESTE ANI 55

La \nceput, din cauza lacrimilor, nu fu \n stare s` vad` ce era pe tav`.

Se obi[nuise ca nimeni s` nu-i poarte de grij`. |[i \n`bu[i senza]ia de
vinov`]ie, dar era hot`rât` ca, \ndat` ce termina de mâncat, s` fac` un du[
[i s` deretice prin cas`.
Ce mai mic dejun! Le-ar fi provocat dezam`gire, dac` nu-l onora cum
se cuvine. O por]ie de fulgi de ov`z cu lapte, \ntr-un castronel galben;
dou` cupe de ceramic` maro pline cu zah`r, respectiv fri[c`; un ceainic
micu] [i o cea[c` din por]elan chinezesc, \mpodobit` cu muguri de
trandafir; o por]ie generoas` de ou` cu [unc`, \ntr-o farfurie acoperit`;
\ntr-un suport special st`teau dou` felii triunhiulare de pâine pr`jit`. Tava
era acoperit` cu un [ervet brodat – z`u, n-ai fi zis c` toate astea proveneau
din gospod`ria unui burlac! De la doamna Fairweather, care-[i l`uda
ginerele, aflase c` majoritatea neozeelandezilor [tiau s` prepare o gustare
\n caz de necesitate, dar mâncarea din fa]a ei era era atât de bine g`tit`
\ncât o f`cu s` se simt` inutil`.
Terminând de mâncat, s`ri din pat, arunc` o privire spre port [i
cobor\ la du[. Se temea de comentarii r`ut`cioase din partea lui Luke.
Trebuia s` fie gata de munc`.
Numai c` el nu era prin preajm`. Copiii, nici atât. Ebenezer \i explic`:
– Adun` oile \mpreun` cu Luke. M-am gândit c` ]i-ar prii s` nu-i ai pe
cap. Am s`-]i dau o mân` de ajutor. Peggy Bancroft nu vine ast`zi. Abia
mâine este zi de sp`lat [i de dat cu aspiratorul.
– |]i mul]umesc pentru gând, dar nu crezi c` l-ar putea deranja pe
Luke? Din punctul lui de vedere, prezen]a mea este o nepl`cere pe care
e nevoit s-o suporte, iar cei mici pot fi foarte stânjenitori.
– Luke le-a f`cut propunerea. Este obi[nuit cu vizitele familiei, iar
copiii surorii lui \[i petrec aici toate vacan]ele. Ultima oar`, a fost o
nebunie, pe cuvânt. A[tia doi vor fi cantitate neglijabil`.
– Credeam c` voi avea ocazia s` fiu mai util` – s`-mi justific prezen]a.
– Ah, feti]o, chicoti Ebenezer, nu te mai fr`mânta din pricina lui Luke.
A fost un nenoroc s` pici ieri \n mijlocul acelei scene – adic`, pentru tine.
|n ce-l prive[te pe el, cearta cu Ilena a fost cea mai norocoas` \ntâmplare.
Era cât pe ce s` fac` o mare gre[eal`.
56 BECCA SLIPPER

– Dumitale nu-]i pas`, fiindc` nimeni nu-]i atribuie inten]ii ascunse –

incorecte, mercantile. Scrisoarea ta nu mi-a parvenit, a[a c` nu [tiu ce
con]inea, dar \mi \nchipui c`-mi ofereai un c`min – am dreptate? – [i o
parte din proprietate, poate? |mi pare r`u c` trebuie s` vorbesc pe [leau,
dar n-am ce face dac` vreau s` \n]eleg ce-mi repro[eaz` Luke.
– Despre a[a ceva era vorba. {i ce-i r`u \n asta? E[ti fiica str`nepotului
tatei.
– Ar fi nedrept pentru celelalte rude – care-]i sunt mult mai
apropiate. Sunt urma[i \n linie direct` ai lui Thomas. Au s` m` urasc`. Nu
vreau s`-i expun pe Matthew [i pe Edwina, chiar dac` m` simt capabil` s`
\nfrunt orice. Având \n vedere c` ai fost mezinul familiei [i c` de obicei
fiul cel mare mo[tene[te, urma[ii lui vor ridica preten]ii justificate.
Testamentele duc mereu la tot soiul de conflicte. Nu vreau s` fim
implica]i \n asemenea necazuri.
Ochii lui Ebenezer exprimau pre]uire.
– Draga mea, apreciez destul de bine caracterul cuiva. }i-ai dat toat`
silin]a s`-mi schimbi inten]iile. Asta \mi spune c` n-ai venit cu gândul la
c`p`tuial`.
– Da, dar \i va convinge [i pe ceilal]i?
– Vor \n]elege, dup` ce te vor cunoa[te. |n curând, va avea loc o
reuniune a \ntregului clan.
– M` prive[ti cu prea mult` bun`voin]`, l`sându-te impresionat de
numele [i de descenden]a mea, precum [i de faptul c` sunt la ananghie.
S` [tii c` nu-s chiar a[a neajutorat`. O s` ne descurc`m. Simt c` locul
nostru este \n Northumberland. |mi voi aminti mereu cu pl`cere de locul
acesta. C`l`toria a \nsemnat ceva pentru copii … le-a dat de \n]eles c`
via]a nu este pres`rat` doar cu nefericiri, c` uneori se petrec [i lucruri
minunat de frumoase.
Ebenezer se ridic` \n picioare, o prinse de um`r [i o conduse prin hol
spre balconul n`p`dit de glicin`, dând spre port.
– Minunile n-au decât s` continue s` se petreac`. Ai de gând s` le
interzici toate astea fratelui [i surorii, mânat` de mândrie [i de dragul
independen]ei? De asemenea, e vorba [i de sentimentul apartenen]ei la o
PESTE ANI 57

familie. N-ai vrea s` \ncerci, de dragul lor? Ad`ug`, punând mai pu]in`
pasiune \n voce: mai bine s` te pun la curent cu situa]ia, \n ceea ce
prive[te restul familiei. Crezi c` to]i se vor gr`bi s`-[i cear` partea, dar
dup` cât se vede, aici nu st` decât unul dintre nepo]ii so]iei [i acum,
voi trei.
– Dar s-ar putea ajnge acolo. Iar sentimentele ar putea d`inui peste
genera]ii, contribuind la dezbinarea familiei.
– Bine. Prive[te acolo … spuse el, ar`tând \n direc]ia drumului, spre
Charteris Bay [i spre marginea portului. Vezi pâlcul de copaci de pe
ridic`tura aia? Se pot observa numai co[urile casei din spatele lor, iar mai
spre dreapta, acoperi[ul ro[u al magaziei de lân`. Este proprietatea
tân`rului Ned, fiul fratelui meu. Când s-a \nsurat, p`rin]ii mei nu erau
preg`ti]i s` plece de aici. De fapt, n-au p`r`sit casa niciodat`. Tata i-a
cedat partea lui de mo[tenire. Fiii lui au primit ferme \nvecinate \n
câmpia Canterbury, mai mari [i mai prospere ca asta. Tata n-a vrut ca
progeniturile lui s`-i a[tepte moartea pentru a-l mo[teni. Fetele au primit
dote la m`riti[. S-ar p`rea c` am mo[tenit grosul, dar nu-i a[a. Tata ne-a
tratat la fel. Am primit ce mi se cuvenea. Tata a ipotecat proprietatea [i
le-a \mp`r]it banii celorlal]i. Vezi tu, de[i o ferm` este valoroas`, banii
provin din lucratul p`mântului. Am avut cu ce s` pornesc afacerea, dar
când m-am \nsurat cu Georgiana, ne-am instalat \n vechea cas`, aripa \n
care locui]i voi acum. Mama a spus c` dup` ce vom avea copii, o s` facem
schimb, numai c` urma[ii n-au ap`rut.
Apoi, când a venit Luke la noi, acum doisprezece ani, dup` ce am
v`zut c` s-a adaptat, l-am trecut \n testament. Georgiana a insistat s` dau
tuturor nepo]ilor [i nepoatelor câte o sum` de bani, astfel \ncât s` nu aib`
nimeni obiec]ii ulterioare. |n mod indirect, to]i profitaser` deja, prin
intermediul banilor da]i de tata p`rin]ilor lor. Nici eu nu voiam s`-i fac
s`-mi a[tepte decesul. Au fost \ncânta]i [i surprin[i. Deci, n-ai de ce s` te
temi de reac]iile lor. {i-au primit p`r]ile cuvenite, chiar cu prisos.
– A[a c` numai Luke are de ce s` m` du[m`neasc`? \ntreb` ea, ceva
mai relaxat`.
58 BECCA SLIPPER

Ebenezer nu-i r`spunse imediat, semn c` [i el considera posibil s`

existe o problem`.
– Sunt convins c` o s`-i treac` destul de repede. S-ar putea s`-]i fie
chiar recunosc`tor pentru darea \n vileag a caracterului Ilenei. Dac` nu
]i-a[ fi scris, l`sând-o s` afle, poate c` nu s-ar fi manifestat a[a.
– Dar putem fi recunosc`tori vreodat` celor care – din \ntmplare sau
cu bun` [tiin]` – ne spulber` iluziile? Cred c` asta nu va face decât s`-i
amplifice resentimentul. |n afar` de asta, Ilena s-ar putea da pe brazd`,
dup` aceast` prim` reac]ie deplasat`. N-o judeca prea aspru. N-avea cum
s`-i convin` situa]ia. Cred c` pân` la urm` se vor \mp`ca.
– Doamne fere[te!
– Nu [tiu cum s`-]i spun, dar poate c` ceea ce s-a petrecut se
datoreaz` faptului c` n-o placi. Vreau s` zic, cu unii oameni ne \n]elegem
bine imediat, iar cu al]ii nu. Chiar dac` nu-]i inspir` \ncredere, s-ar putea
s`-i aduc` fericire lui Luke.
Privirea lui \nghe]at` se \mblânzi.
– E[ti o fat` bun`. Cei tineri nu prea dau dovad` de atâta toleran]`,
iar acea tân`r` ]i-ar putea face [ederea aici foarte nepl`cut`. Se [i credea
cu sacii-n c`ru]`, dar Luke s-a de[teptat. Nu-l iube[te pe el, ci doar
mo[tenirea. F`r` nici o umbr` de \ndoial`, [tiu c` dac` s-ar fi c`s`torit cu
el s-ar fi str`duit s` scape de mine cât mai repede. Este viclean`. Mi-ar fi
f`cut via]a atât de nepl`cut` \ncât a[ fi plecat de bun`voie. De când a venit
s` stea la familia Martensen, le-a f`cut numai nepl`ceri. Mi-ar displ`cea
profund s` v`d c` Luke \ncape pe mâna uneia ca ea.
Thomasina era surprins`. Ezitând, spuse:
– A trecut pe lâng` mine lâng` cârcium`, urm`rindu-l pe Luke. Nu
p`rea deloc blestemat`, mi-a l`sat impresia c` … ah, cum s`-]i explic?
Parc` ar fi avut sânge albastru. Totul a durat o frac]iune de secund`, dar
trebuie s` recunosc, asta mi-a trecut prin minte.
– Prima noastr` impresie a fost aceea[i. Când nu se las` prad` furiei,
are o voce \ncânt`toare, arat` foarte bine \n [a – \n noiembrie, va
participa la concursul de s`rituri de la Christchurch. {i este f`r` \ndoial`
frumoas`. Are tr`s`turi splendide. Dar e aproape lipsit` de sentimente
umane. Po]i fi blestemat [i altfel decât vorbind tare [i vulgar.
PESTE ANI 59

– Ei bine, s` l`s`m asta. Spune-mi, preferi un prânz consistent urmat

de o gustare târzie, sau o mas` frugal` la amiaz` [i o cin` mai serioas`?
– Masa principal` trebuie s` fie seara. Altfel e greu s` mai lucrezi
dup`-amiaza. Hai s`-]i ar`t unde este magazinul. De[i avem obiceiul s`
cump`r`m angro – din vremea când ne aprovizionam de la Christchurch
sau Lyttelton. Desigur, congelatorul este plin – Louisa a avut grij`, \nainte
de a pleca la spital. Un sertar este plin cu preparate care trebuie doar
\nc`lzite. Nu-i nevoie decât s` le la[i s` se dezghe]e.
– Ah, am s` las proviziile alea pentru când s-o \ntoarce, dup` plecarea
noastr`. Nu, Ebenezer, n-o s` discut`m acum. Deocamdat`, mai ales \n
fa]a lui Luke, nu vreau s` par` c` ne-am hot`rât s` r`mânem.
Ebenezer nu auzise niciodat` c` femeilor le place s` fie st`pâne \n
buc`t`rie, f`r` ca vorb`ria celorlal]i s` le distrag` de la treab`. |[i d`du
seama c` probabil sim]ea lipsa so]iei [i, mai recent, a Louisei. |n mod
miraculos, cu toate \ntreb`rile lui despre Bessie [i Edwin, ea reu[i s`-[i
aminteasc` de toate ingredientele necesare. Pl`cintele ie[ir` bine
rumenite [i crescute. Le \nveli cu un [tergar s` se r`ceasc` \ncet.
– I-am atras aten]ia lui Luke s`-i fereasc` de toate locurile periculoase.
Cei mici n-au ce c`uta pe plaj` \n lipsa unui adult, dar cred c` fratele [i
sora ta sunt suficient de mari. Dar nu trebuie s` intre singuri \n mare. Am
s`-i avertizez, de[i apa e \nc` prea rece. Vremea bun` \ncepe prin
noiembrie.
Thomasina \[i masc` zâmbetul. Inten]iile lui erau transparente. Spera
s-o fac` s` accepte ideea de a r`mâne. Dac` nu avea grij`, s-ar fi putut l`sa
atras`. |[i imagina ce s-ar fi \ntâmplat dac` ar fi sc`pat o vorb` neglijent`
fa]` de Luke, cum c` a[teapt` s` se scalde pe o plaj` privat`, sau c`
dore[te s` vad` trandafirii \nflori]i!
– Avem o piscin` grozav`, cu ap` dulce. Un pârâu se v`rsa \ntr-un
bazin natural, iar noi l-am l`rgit [i l-am amenajat. L-am \mprejmuit cu
gard, s` ]inem oile departe. Exist` [i o mic` trambulin`. Nu-i mai adânc
de un stat de om.
|n clipa aceea, auzir` vocile copiilor, acoperite de strig`tele lui Luke.
– Ie[i de acolo! Ai f`cut destule n`zbâtii pentru o singur` diminea]`.
Nu ne stropi! Mar[! Am s` te sp`l mai târziu, la jgheab!
60 BECCA SLIPPER

Se gr`bir` s` ajung` la veranda din spate, unde-i a[tepta o priveli[te

uimitoare. Trei siluete, dou` mici [i una mare, acoperite din cap pân` \n
picioare cu noroi negru [i lipicios! Tocmai intrau \n curte, \ndreptându-se
spre [opronul din col], \n care era amenajat un fel de du[.
– Ce ]i-am spus? morm`i Thomasina. ~sta e Matthew. Atrage
accidentele ca un magnet. Dar cum naiba s-au murd`rit to]i trei?
|nnoroi]ii se \ntoarser`, iar Matthew protest` indignat:
– N-a fost vina mea, ci a lui! [i ar`t` spre Luke.
– Luke! exclam` Ebenezer râzând. Ce s-a petrecut? Parc` trebuia s` ai
grij` de ei!
– I-am \mpins direct \n mocirl`, explic` el, [i i-am urmat imediat. |[i
[terse n`molul gros de pe frunte.
– S-au b`l`cit \n noroi [i i-ai \mpins chiar tu? se minun` Ebenezer. Ce
fel de nebunie este asta?
– Ah! Prostul de Shep m-a \mpins! St`team pe trambulin`, iar bazinul
era aproape gol. |i dusesem s` le ar`t piscina. Am \nchis poarta, dar
câinele a s`rit peste gard [i a aterizat pe trambulin`, \n spatele meu. M-a
lovit \n dreptul genunchilor, am f`cut un pas \nainte, [i ne-am pr`bu[it
to]i \n mocirl`. Am c`zut cu fe]ele \n jos [i blestematul de animal a aterizat
deasupra noastr`. I-a f`cut pl`cere – dansa pe spin`rile noastre. Doamne,
am sim]it c` \nnebunesc! Mi-e team` c` mi-am cam dat drumul la gur` de
fa]` cu copiii.
Ar`tând jalnic, Edwina declar` admirativ:
– Cunoa[tem toate cuvintele alea, dar n-avem voie s` le folosim. Iar
vorbele lui Luke se potriveau cu ce am sim]it!
– Destul, interveni Luke. Sora voastr` o s` se supere pe mine. N-am
\ndr`znit s` ne mai \ntoarcem cu Land Roverul. Bine c` nu-i prea departe.
O s` intr`m \mbr`ca]i sub du[ s` d`m jos grosul, iar apoi o s` ne sp`l`m
temeinic.
Ebenezer reu[i cu greu s`-[i st`pâneasc` râsul [i le strig`:
– S` nu v` apropia]i de du[ul acela, c` o s` \nfunda]i canalizarea.
R`mâne]i pe loc [i am s` v` cur`] cu furtunul. Se repezi afar` spre
PESTE ANI 61

furtunul de stropit gr`dina, deja fixat la un robinet. Acum trece]i

acolo, pe c`r`mizi. Exist` pant` spre gr`din` [i toat` mizeria se va
scurge \ntr-acolo. Thomasina râdea cu lacrimi, ]inându-se de un stâlp
al verandei.
– Nu cred c` p`rul Edwinei \[i va mai rec`p`ta culoarea original`.
Ebenezer se bucura ca un copil, stropindu-l pe Luke cu toat`
presiunea, dar avu grij` s`-i menajeze pe cei mici. Edwina [i Matthew abia
se mai ]ineau pe picioare de atât râs. |n spatele lor, se auzi poarta [i
r`sunar` pa[i. Se \ntoarser` to]i. Spre ei \nainta o femeie elegant`,
\mbr`cat` cu pantaloni alba[tri [i o bluz` \n dungi, alb cu albastru.
Thomasina mul]umi cerului c` nu era Ilena. Era ceva mai vârstnic`,
având pome]i mai \nal]i [i figur` mai blând`. {i ea era gata-gata s` cad`
prad` ilarit`]ii. Luke se gr`bi s` \nchid` robinetul.
– Ah, dar [tiu c` v` distra]i! exclam` nou-venita. Pe cuvântul meu,
n-am mai cunoscut o familie atât de predispus` la accidente! Ce s-a mai
\ntâmplat de ast` dat`? {i cum se face c` v-a]i murat \n halul `sta, \n cel
mai secetos septembrie pe care l-am apucat, Luke?
Cel interpelat \ncepu o explica]ie bâlbâit`, dar fu \ntrerupt de
Ebenezer.
– Dac` po]i crede, Elizabeth, Shep i-a \mpins pe to]i trei, \n ceea ce a
r`mas din piscin`. Luke le ar`ta copiilor locurile periculoase! Vorbim
imediat ce termin cu ei.
– Nici o grab`, declar` ea. Am timp. I-am l`sat pe ai mei \n grija lui
Innis. Drusilla ne-a spus c` ]i-au sosit rudele cu care pierduse[i leg`tura,
iar Jeremy m-a \ndemnat s` v` vizitez \n diminea]a asta. A zis c` dup`-
amiaz` o s` trimit` un fotograf.
Thomasina se sperie. Asta ar fi putut genera o nou` ie[ire de-a Ilenei!
Elizabeth nu-i observ` sperietura [i continu`:
– So]ul meu, Jeremy Foulkes, este editorul ziarului \n care a ap`rut
articolul. Pe vremuri, eram colegi, dar ne-am mutat aici de dragul
copiilor. Nu-i cine [tie ce distan]`. Ce bine ar fi fost ca fotograful s` ajung`
\n clipa asta! Ar fi concurat f`r` probleme la fotografia anului!
62 BECCA SLIPPER

– Dac` faci o cât de mic` aluzie \n articol despre cele \ntâmplate,

Elizabeth, te ucid cu mâna mea. Unchiule, d`-i b`taie cu furtunul `la.
Acoperit` de zgomotul apei, Elizabeth i se adres` Thomasinei:
– Minunat! Uit`-te la Ebenezer, parc` a \ntinerit. Ce fericire s`-l
v`d astfel din nou. Ce mai cuno[tin]`! Deci, e[ti Thomasina, botezat`
a[a dup` tat`l lui Eb. Ah, ce r`u o s`-i par` lui Jeremy c` n-a fost de
fa]`!
Noroiul fusese \ndep`rtat \n mare parte, dar cei trei ar`tau jalnic, cu
hainele lipite de trup, cu p`rul leoarc`.
– Bun, spuse Luke. |ntâi fetele, Edwina. {i nu sta o ve[nicie.
– Nu, interveni Thomasina. Chiar [i a[a o s` murd`re[ti peste tot,
Edwina. |ntoarce-te cu spatele [i dezbrac`-te la piele. Dup` ce termin` ea,
s` faci la fel, Matt.
– Dar eu? se gr`bi Luke. Totu[i, exist` limite. Va trebui s` m` la[i s`
intru \mbr`cat.
– Sunt prosoape \n`untru? \ntreb` Thomasina.
– Da, din cele kaki, de pânz` aspr`. O s` ne \nro[easc` pielea [i pe
cuvânt c` avem nevoie de a[a ceva!
– Ebenezer, \l rug` Thomasina, n-ai vrea s` te duci \n camera Edwinei
[i s`-i aduci ni[te haine, orice g`se[ti? Ni[te chilo]ei, o bluz` [i o pereche
de pantaloni. Dac` po]i face acela[i lucru [i pentru Matt, am economisi
timp. Sunt convins` c` Luke nu ]ine s` stea acolo, ar`tând ca un [obolan
\necat, mai mult decât e strict necesar.
– Oribil` descriere, coment` Luke. Matt, pân` ne vine rândul, ar fi mai
bine s` alerg`m pe loc, s` nu cumva s` r`cim. O fi \nsorit` vremea, dar
mla[tina aia era rece ca ghea]a [i nici apa de la furtun n-a fost mai cald`.
Mai grav, \ndividul `la s-a distrat pe seama noastr`! Acum, unu-doi-trei,
start!
Thomasina intr` \n cabin` ferind-o pe Edwina de ochii celorlal]i [i \n
curând fata se desf`ta sub jetul fierbinte. Când \n p`rul auriu nu mai
r`m`sese nici o urm` de noroi, Thomasina o \nveli \n prosop [i o duse \n
bra]e \n camera al`turat`, strigându-l pe Matthew. Apoi \i aduse hainele [i
o \mbr`c`. Pe când ie[eau, Luke \l \mpingea \n`untru pe Matthew, care
tremura. |ntorcând capul, ea spuse:
PESTE ANI 63

– V` a[teapt` pl`cint` cald`, iar ceainicul e pe foc.

– Pari s` te fi integrat cu succes deja! coment` Elizabeth.
De data asta, sprâncenele lui Luke nu erau \ncruntate. Pe figura lui se
\ntip`rise o expresie de surpriz` comic`.
– Posibil. Dar ia-o din loc. Sunt pe cale s`-mi scot pantalonii. Am
\nghe]at! Matt, e rândul meu.
Deodat`, Thomasina sim]i c`, \n ce-l privea pe Luke, n-avea decât s`-[i
manifeste animozitatea atâta vreme cât \[i p`stra sim]ul umorului.
Chiar \n lipsa unei prezent`ri formale, se sim]ea ca [i când ar fi
cunoscut-o pe Elizabeth Foulkes de ani de zile, mai ales c` \n Anglia \i
citise dou` dintre romane, iar asear` \ncepuse un al treilea.
|n vreme ce preparau masa, se trezi spunându-i:
– Desigur, e[ti mai tân`r`, dar \mi aminte[ti de defuncta mea mam`
vitreg`, Madeline. Mi-e tare dor de ea. Ne aveam ca ni[te surori. Era mai
mare ca mine cu numai zece ani.
– Probabil fiindc` sunt mam` vitreg`, chicoti Elizabeth. Roddy, fiul
so]ului meu, are optsprezece ani. Ne \n]elegem de minune. |i place tot ce
fac – studiul p`s`rilor, explorarea aflorimentelor stâncoase, colectarea de
plante s`lbatice [i studiul naturii \n general. Sunt convins` c` o s` devin`
botanist. Eu [i Jeremy avem [i doi gemeni, b`iat [i fat`. Cum nu se poate
mai potrivit: Jeremy \[i dorea o fat`, iar eu voiam un b`ie]el care s`-i ]in`
companie lui Roderik. Gemenii au [ase ani [i se \n]eleg perfect cu fratele
vitreg. Se ]in dup` el tot timpul. Rosamond [i Tony.
– V`d c` nu respec]i obiceiul local de a folosi nume biblice.
– Ba da. Pe Rosamond o cheam` [i Mary, iar pe Anthony, Daniel. Dar
nu suntem localnici. Un vechi prieten a mo[tenit Cherrington Lodge de
la domni[oara Janet Cherrington. Amicul meu a emigrat \n Anglia,
\mpreun` cu fiica lui, [i mi-a l`sat casa cu condi]ia s` renun] la munca de
editor [i s` m` dedic romanelor. Jeremy r`m`sese v`duv [i l-am \ngrijit pe
Roderik o vreme, cât a fost el internat. Când ne-am c`s`torit, am r`mas
aici. Dup` ce ai dat de gustul vie]ii la Harvest Moon Bay, nu-]i mai vine s`
pleci. La fel a p`]it [i veri[oara Louisa.
– De fapt, nu este rud` cu noi, interveni Ebenezer. E veri[oar` prin
alian]` a lui Elizabeth. O vreme, a ajutat-o la menaj, apoi s-a \ntors la ora[,
dar nu [i-a g`sit locul. Când a murit Georgiana, a venit aici.
64 BECCA SLIPPER

– Se pricepe s` aib` grij` de copii, ca un fel de bunic` universal`.

{i nici nu-i prea b`trân`. A f`cut minuni cu Roddy, care era prea
timid. {i acum mai fac lungi plimb`ri \mpreun`, \n fiecare vacan]` de
var`.
Ap`rur` [i ceilal]i, jurând c` nimic nu f`cea mai mare poft` de
mâncare decât b`l`ceala \n noroi \nghe]at. Elizabeth se pricepea s` ia un
interviu. |i l`s` s` vorbeasc`, intervenind rar pentru a clarifica unele
detalii.
– De câteva s`pt`mâni m` preg`tesc psihic pentru acest interviu, \nc`
de când Ebenezer mi-a spus c` ]i-a scris s` v` invite. Dar asear` am aflat
c` ai câ[tigat concursul dintr-o campanie publicitar` [i ai vrut s`-i faci o
surpriz` lui Ebenezer, vizitându-l neanun]at`. Poveste[te-mi cum a decurs
\ntâlnirea \n realitate.
Luke, Ebenezer [i Thomasina t`cur`, stânjeni]i.
– Da, surioar`. Nu ne-ai povestit nimic, interveni Matthew, curios. Noi
am fost invita]i la Lake Coleridge, s` vedem hidrocentrala [i n-aveam cum
s` refuz`m asemenea ofert`. Dar \mi pare r`u c` n-am fost de fa]`, fiindc`
surpriza a fost ideea mea. Cum a mers? Unchiul Eb a ghicit cine erai? Sau
a fost nevoie s`-i explici? … Ce te ui]i a[a la mine, Tam?
To]i ochii se \ntoarser`, iar Thomasina sim]i c` ro[e[te, spre marea ei
disperare. Apoi se auzi vocea lui Luke [i ea sc`p` din centrul aten]iei.
– A venit pe potec` [i urca deja scara când am observat-o. Eram \n
grajd. A[a c` m-am holbat la acea str`in` ar`tos` [i am r`mas surprins
când am aflat c` eram rude prin alian]` – veri. Am chemat-o \n grajd,
unde unchiul Eb cerceta cuibul lui Sukey, \n pod. A[a c` ne-a auzit [i [i-a
dat seama despre cine era vorba. Crede]i-m`, n-am mai pierdut vremea cu
protocolul! A fost o \ntâlnire \ncânt`toare, v` pot asigura!
Ochii lui negri, neobi[nui]i pentru o persoan` blond`, \i c`utar`
privirea. Thomasina detect` un \nceput de amuzament.
– Minunat` \ncheiere pentru seria de articole publicat` \n Argus.
Sosirea ta, ca rezultat, reprezint` finalul care-i va face ferici]i pe redactori
[i pe cititori, deopotriv`. {i mai cu seam` pe editor. A fost ideea lui. Mai
ales c` Ebenezer a fost \n Anglia, dar n-a reu[it s` dea de urma voastr`.
Ciudat c` ai venit \nainte s` prime[ti invita]ia lui Ebenezer. Vom face [i
PESTE ANI 65

câteva poze cu Correiside – de fapt ne-au r`mas câteva de la primul

articol. Ce \ncheiere fericit`, cu cei trei descenden]i ai eroinei care acum
locuiesc la ferm`.
– Nu locuim aici, interveni rapid Thomasina, suntem \n vizit`. Ne vom
\ntoarce acas`.
Profund dezam`git`, Elizabeth spuse:
– Dar \n]elesesem c` locuin]a din Greenchester urma s` fie demolat`.
Credeam c` aceasta era cea mai bun` solu]ie. Ebenezer era plin de
speran]`. Ierta]i-m`, nu-i treaba mea. Doar deforma]ie profesional` de
ziarist, \ncerc s` descop`r happy-enduri. Nu toat` lumea este gata s`-[i
p`r`seasc` ]ara natal`. Oricum, [i vizita voastr` aici este un final foarte
bun pentru articol.
Din nou, privirile Thomasinei [i a lui Luke se \ntâlnir`. De ast` dat`,
\n ochii lui nu mai era nici urm` de mali]iozitate. Avea o expresie
impenetrabil`. Thomasina se uit` la cei mici [i constat` c` erau
neobi[nuit de nemi[ca]i. Fe]ele lor nu p`reau s` apar]in` unor copii. Erau
ca ni[te m`[ti, specifice adul]ilor atunci când trebuie s`-[i ascund`
sentimentele.
Matthew se ridic` [i spuse:
– Ierta]i-ne, v` rog, am vrea s` ie[im la joac`. Hai, Edwina! Plecar`, dar
nu exuberan]i, ca mai devreme, ci ab`tu]i, cu umerii \ncovoia]i.
Pe Thomasina o cuprinseser` emo]ii contradictorii. Trebuia s`-[i
\nfrâng` mânia. Dac` n-ar fi existat acest individ cu sprâncene
amenin]`toare, ar fi acceptat propunerea cu cea mai mare pl`cere.
Mai târziu, Elizabeth [i Luke, purtar` o conversa]ie lung` afar`, lâng`
grajduri. Poate c`-i deschidea ochii asupra celor petrecute \n realitate …
care nu fuseser` câtu[i de pu]in idilice!
 Capitolul 5
O or` mai târziu, Elizabeth sun` s` anun]e c` fotograful nu mai putea
ajunge dup`-amiaz` [i probabil nici \n restul s`pt`mânii.
– Dar nu conteaz`. Un asemenea articol n-are nevoie de poze, aprecie ea.
Thomasinei \i convenea de minune. Avea multe de f`cut. Nu era deloc
simplu s` te treze[ti dintr-o dat` \ntr-o gospod`rie str`in`, f`r` s` cuno[ti
preferin]ele proprietarului, \n afar` de declara]ia lui Luke c` nu-i plac
mesele frugale – gust`rile luate pe fug`, printre c`r]i, documente [i
ma[ini de scris, a[a cum \[i imagina c` fusese obiceiul lor, \n
Greenchester. Tr`ia cu ideea c` tat`l lor s-ar fi compl`cut \ntr-un soi de
haos, neluând \n seam` nimic din ce se petrecea \mprejur, scriind toat`
ziua, uitând de mese [i chiar de ora de culcare a copiilor.
Ah, nu, tata fusese ordonat [i obi[nuit s` lucreze cu program fix, de la
nou` la cinci. Maddy respectase de asemenea ritmul vie]ii cotidiene, de[i
nu se sfia s`-l schimbe dac` se ivea ocazia. |n momentul de fa]`,
Thomasina se sim]ea pus` la prob`.
Peggy Bancroft se dovedi nepre]uit`. Vorbea ca o moar` stricat`, dup`
propria apreciere, dar asta nu-i afecta munca. |i f`cea pl`cere s` câ[tige
un ban \n plus.
– Nu m` pricep s` croiesc haine, a[a c`-mi trebuie bani s` le iau de
gata. Le admir pe cele care pot transforma un cupon \n rochie.
Economisesc o groaz` de bani. Josh e tare dr`gu]. De fapt, se bucur` c`
nu [tiu croitorie. Mama lui [i cele patru surori sunt ni[te magiciene ale
PESTE ANI 67

ma[inii de cusut. |nainte de c`s`torie, le invidiam [i m` plângeam de

nepriceperea mea, iar el \mi r`spundea: „mul]umesc cerului! La noi, când
b`rbatul vine acas`, n-are pic de pace. Blestemata de ma[in` merge \ntr-una,
provoac` interferen]e pe ecranul televizorului. Este ca la balamuc, peste
tot numai manechine [i tipare de hârtie. Nu po]i s` umbli desc`l]at. Iar
\naintea unei nun]i, e o agita]ie nebun` de a termina ultimele retu[uri.“
Da, Josh al meu este un b`rbat pe cinste. Nu ca acei mu]i, care nu pot
articula dou` cuvinte. Am cunoscut destule croitorese ordonate, dar m`
bucur c` nu-i cazul cu surorile lui Josh. A[a, am avut o [ans`. Dar cu
pre]urile aste, sunt fericit` c` reu[esc s` câ[tig ni[te bani. {i oricum, aici
m` simt bine.
– Chiar a[a? Ce-]i place cel mai mult? Arhitectura, vechimea casei,
istoricul, tablourile?
– {i astea, dar cel mai mult m` atrag c`r]ile, fiindc` sunt jerpelite,
semn c` au fost citite. Au existat \ntotdeauna amatori de lectur`. Eb nu se
sup`r` dac`, dup` ce-mi termin treba, mai stau o or` sau dou` s` citesc.
Mi-a [i cump`rat câteva, iar o parte din banii pe care-i câ[tig se duc tot pe
c`r]i. |mi place s` g`sesc pasaje subliniate [i-l \ntreb pe Eb dac` [tie cine a
f`cut-o. Uneori [tie, alteori nu, fiindc` multe sunt cump`rate la mâna a
doua. Anna avea o mul]ime de c`r]i, r`mase de la Cherrington House. Pot
s` deosebesc sublinierile ei [i pe cele ale b`trânului Obadiah. Iat` o poezie
care a impresionat-o. |mi place [i mie. Peggy se duse la bibliotec`, lu` o
carte, r`sfoi câteva pagini [i se \ntoarse la mas`. Se nume[te Nemurire.

|ncântarea-mi domole[te nelini[tile,

Sub aste imnuri de slav` \n`l]ate mereu;
De când lumea n-auzise de vrajb`.
Toren]i cu susur cristalin;
Mun]i cu falduri \mpietrite;
Umbre de nori suri, gri sau indigo.
Cineva a f`cut vr`ji colinei de smarald,
S` poarte ve[nic semnul blând al Creatorului.
Iar când sub picioare n-ai mai sim]i ima[ul,
Când colind`rile vie]ii s-or \ncheia,
68 BECCA SLIPPER

Al]i ochi vor pream`ri minunea,

Magia f`r` sfâr[it a apusului!
Lor le las \ntreg cuprinsul,
Uimirea \n fa]a frunzei, florii, trunchiului,
C`ci venerarea lor continu`
|mi va asigura nemurirea.

– Ah, Peggy, mi-ai bucurat sufletul! |mi lipse[te obiceiul tatei de a

\mp`rt`[i asemenea gânduri cu mine [i cu Maddy. Probabil c` Anna a avut
un spirit \nrudit.
– |nseamn` c` ai ajuns unde trebuia, spuse calm Peggy. Atât
domnului Eb cât [i nepotului le place lectura cu glas tare. Când g`sesc
asemenea texte subliniate de al]ii, \mi dau seama c` moartea lor nu mai
conteaz`. Parc` i-a[ fi cunoscut. Ai sim]it vreodat` a[a ceva?
– Da, \ntr-adev`r.
– Nu-]i pui \ntrebarea ce s-ar fi \ntâmplat dac` Elizabeth Temple
Watson l-ar fi cunoscut \ntâi pe Thomas [i ar fi emigrat \mpreun` cu el?
Thomasina r`mase t`cut` o vreme, apoi spuse spre propria
uimire:
– N-am f`cut-o, Peggy. Sunt obsedat` de Georgiana Swainson.
Tr`s`turile ei puternice m` atrag. Str`bunica mea era mai [tears`, de[i la
fel de frumoas`. De câte ori m` uit la figura ei, \mi spun c` ar fi fost gata
s`-[i urmeze so]ul \n Canada. Poate c` \n cazul `sta astmul lui Edwin n-ar
fi evoluat a[a repede. M` rog ca Anna s` nu fi sim]it niciodat` c` a fost pe
locul doi \n preferin]ele lui Thomas. Avea un spirit foarte viguros. {i fizic
era la fel. Am v`zut putineiul pe care-l folosea. Era nevoie de mu[chi. Mai
ales \n zilele calde, când untul nu vrea s` se lege. Mai exist` covoarele pe
care le-a ]esut, cuverturile tricotate, copacii pe care i-a plantat. Când
sacrificau câte un taur, ea trata pieile [i le croia haine. Tot ea tapeta
camerele [i sp`la ustensilele de prelucrare a laptelui. Sper c` Thomas \i
aprecia eforturile.
– Nu te mai omor\ cu firea, Thomasina. Sigur c` o pre]uia! r`sun`
vocea lui Luke, venind de pe coridor.
Se \ntoarser`, surprinse.
PESTE ANI 69

– De unde [tii? vru Peggy s` afle.

– Dac` o s` vad` c` v` fr`mânta]i atât, unchiul Eb o s` v` arate
jurnalele ei. Mustesc de fericirea lor conjugal`. Nu ]i le-a ar`tat fiindc` nu
voia s` reduc` importan]a pove[tii de iubire dintre str`bunica ta [i tat`l
lui. |[i \nchipuia c` s-ar pierde din farmecul acelei leg`turi dac` s-ar afla
c` Thomas a avut o c`snicie atât de reu[it`.
– Anna Cherrington a fost una dintre cele mai curtate fete din
regiune. Thomas a avut mare noroc s-o cucereasc`. Mereu era \nconjurat`
de o jum`tate de duzin` de pretenden]i. {i pe deasupra, purta numele
Cherrington. Oricare dintre descenden]ii lui Obadiah era privit cu
respect. Thomas se credea prea b`trân pentru ea, dar Anna l-a refuzat pe
cel mai bine situat tân`r din regiune ca s` se m`rite cu el. Zicea c` prefer`
un b`rbat matur. Peggy oft` cu satisfac]ie. A[a c` finalurile fericite pot fi
g`site nu numai \n romane. Trebuie s` plec, fiindc` so]ul meu o s`-[i
piard` r`bdarea. Ne vedem poimâine [i te rog mai las`-mi [i mie câte ceva
de f`cut, Thomasina. Nu trebuie s`-]i pl`te[ti [ederea aici. Domnul Eb nu
a[teapt` a[a ceva. Dup` toate cele, e[ti \n vacan]`.
Thomasina r`mase singur` cu Luke. |i turn` ceai [i, ridicând ochii,
observ` c` o studia pe sub sprâncene.
– Ce s-a \ntâmplat, Luke? \ntreb` ea sfid`tor. La[i impresia c` vrei s` spui
ceva [i nu [tii cum s` \ncepi. Renun]` la inhibi]ii – d`-i drumul! Suport orice!
– Mi-a pl`cut ce ai spus despre Anna, declar` el zâmbind. Asta-i tot!
Mi s-a p`rut \nduio[`tor.
Thomasina clipi, surprins`. Sim]i c` ro[e[te. Apoi reu[i s` râd`.
– N-am cuvinte. Sigur c` ]in la Anna. Cealalt` leg`tur`, a fost o scurt`
idil` de o var`. Thomas a tr`it al`turi de Anna mai mult de cincizeci de ani
[i a produs urma[i dintr-o bucat`, ca Ebenezer, sau ca nepotul Ned. Pe
ceilal]i nu i-am cunoscut \nc`, dar din câte am aflat, sunt o familie unit`.
La fel [i genera]ia urm`toare. Nu [tiu ce-i aceea invidia.
Se opri brusc, \n]elegând c` f`cuse o afirma]ie pe care n-ar fi putut-o
justifica decât …
– De ce s` fie invidio[i? \ntreb` el t`ios. La cine te referi?
– Vorbeam despre nepo]ii lui Ebenezer [i despre copiii acestora.
Deoarece r`m`sese \ncruntat, continu` nesigur`: adic` se \n]eleg foarte
bine. Doar \[i petrec vacan]ele \mpreun` [i … a[a mai departe.
70 BECCA SLIPPER

– Nu cred c` asta voiai s` spui. Ai folosit termenul „invidie“. La ce te refereai?

– Ebenezer mi-a zis c` nu umbl` dup` mo[tenire. M` gândeam c` ar
fi fost posibil. Adic`, tr`gându-se din stirpea lui Thomas …
– Suficient, spuse el, ridicându-se. Am priceput. |ncercai marea cu
degetul. I-ai sugerat unchiului, care-mi este doar rud` prin alian]`, c` ei
au mai multe drepturi decât mine! M` bucur c` am purtat aceast`
conversa]ie. Eram pe cale s`-]i acord un strop de considera]ie. Ce fraier
sunt, un sentimental naiv! Doar fiindc` ]i-ai exprimat respectul pentru
Anna, am crezut c` prima mea impresie despre tine ar fi putut fi gre[it`.
Aiurea! E[ti la fel ca Ilena, doar ni]el mai [mecher`. N-ar mai fi decât un
pas s`-i sugerezi c` [i tu e[ti mai \ndrept`]it` s`-l mo[tene[ti. Bine c`
te-am descifrat! I-ai adormit vigilen]a unchiului, g`tind mânc`ruri
tradi]ionale – pl`cint` de Yorkshire, sarmale cu praz, tarte cu melas`,
pl`cinte cu carne! Scoase unul dintre sunetele acelea indescriptibile [i
ie[i, trântind u[a.
Aproape imediat, Thomasina \l urm`. |i trebuiser` doar câteva
secunde ca s` priceap` cât de grav` era insulta. Urc` la etaj [i ajunse pe
coridor \n clipa când el intra \n propria camer`. Nu ezit` nici un moment.
Intr` ca o furtun`, dând u[a de perete. R`mase cu mâinile \n [olduri, cu
ochii aruncând fulgere, cu respira]ia grea [i buzele strânse, c`utându-[i
cuvintele cu care s`-l be[teleasc`. El se \ntoarse s-o \nfrunte.
– Cum \ndr`zne[ti s` dai buzna aici! N-ai nici un pic de respect? O u[`
\nchis` are menirea de a ]ine afar` pe nepofti]i. Ce tupeu!
– Renun]` la atitudinea de domni[oar` b`trân`, c`reia i-a fost
\nc`lcat` intimitatea! Parc` ai fi m`tu[a Tabitha!
– Ce vrei s` spui? N-am nici o m`tu[` Tabitha!
– Nu? Dac` ai avea vreo m`tu[`, sunt convins` c` a[a ar chema-o.
Sugereaz` corsaje virtuoase, gulere \nalte [i s`cule]e de mân`. O
persoan` \n]epat`, afectat` [i izmenit`! Vrei s` [tii cum de-am \ndr`znit s`
intru? Am s`-]i spun! Dac` lansezi acuza]ii \mpotriva cuiva, f`r` s`-i dai
ocazia de a se ap`ra, [i pe urm` pleci, trântindu-i u[a \n nas, este ca [i
când l-ai condamna f`r` proces. N-am s` rabd niciodat` asemenea
atitudine! Majoritatea englezilor se poate l`uda cu un ascu]it sim] al
drept`]ii. Ei [tiu bine c` oricine are dreptul s` se apere. Frumoas`
PESTE ANI 71

manifestare pentru un gentleman! S`-]i spui p`sul [i s-o [tergi, ca s` nu

am posibilitatea s`-]i resping acuza]iile!
El p`ru pu]in descump`nit.
– S` le respingi? Cum ai putea?
– Pot. Nu fac parte dintre oamenii aceia umili [i blânzi, gata s`
suporte nedrept`]ile \n lini[te, ca ni[te martiri. Dac` nu m` ascul]i acum
[i aici, am s`-i spun lui Ebenezer c` nu mai r`mân sub acest acoperi[ nici
o clip`. S`-]i explice el cum a decurs discu]ia noastr`. {i dac` asear` am
declarat c` nu doresc s` primesc scuze din parte-]i, te anun] c` acum
n-am s` m` mul]umesc pân` ce n-ai s` te târ`[ti \n genunchi! M-ai auzit…
\n genunchi!
– A[teapt` mult [i bine! N-ai cum s` explici …
– Am s`-]i explic imediat ce ai s`-mi dai suficient timp. A[ prefera s`
vorbesc pe un ton normal [i s` nu m` \ntrerupi.
– Ah, deci nu mai ai de gând s` ]ipi? Ce bine!
– Mul]ume[te proniei c` am ]ipat. Dac` n-o f`ceam, probabil c` mi-ar
fi plesnit un vas de sânge, din cauza nedrept`]ii. Nu-s adepta \nchiderii \n
sine, iar dac` cineva m` atac`, nu-mi st`pânesc glasul! Acum, ascult`-m`!
|[i arunc` p`rul pe spate [i spuse: n-am \ntrebat dac` ceilal]i nepo]i nu-s
invidio[i pe tine! Ebenezer \ncerca s` m` conving` s` r`mân, iar eu am
argumentat c` ar fi fost mai corect s` \mpart` acea parte \ntre restul
descenden]ilor, \n loc s` mi-o lase mie. Trebuie s` m` crezi. Tr`ie[ti
convingerea c` oricui i s-ar ivi ocazia ar trebui s` profite de ea. Nu-i cazul
meu. N-am de gând s` stau aici, a[teptând s` decedeze proprietarul. Nu
suport nici gândul. Unchiul t`u pare neobi[nuit de deta[at când vorbe[te
despre propria moarte. El prive[te lucrurile filozofic, dar n-are habar prin
ce chinuri trec. Nu vreau s` mo[tenesc pe nimeni! |mi pre]uiesc prea
mult independen]a. |n asemenea circumstan]e n-a[ putea tr`i.
Dac` s-ar ivi ocazia, de pe pozi]ii de egalitate, Ebenezer mi-ar putea
deveni foarte drag. L-a[ iubi ca pe un bunic, nu ca beneficiar al averii.
Nu-i de mine! Dac` a[ fi putut s`-mi pl`tesc [ederea lucrând, daca s`
zicem Louisa nu s-ar sim]i suficient de \ntremat` s` se \ntoarc`, a[ fi
preluat cu pl`cere \ns`rcin`rile de menajer`, pentru mai pu]ini bani,
fiindc` noi suntem trei, dar n-a[ accepta s` fiu adoptat` [i s` depind de
m`rinimia cuiva. Mi-ar sta \n gât. Nu vreau s` expun copiii unor asemenea
72 BECCA SLIPPER

condi]ii. Prefer s` ne \ntoarcem acolo unde ne sim]im acas`, chiar dac` va

trebui s` renun]`m la via]a de la ]ar`, cu care am fost obi[nui]i. Am
\ncercat s` rezist insisten]elor lui Ebenezer, spunându-i c` celorlalte rude
s-ar putea s` nu le plac` – pe drept cuvânt – apari]ia unor str`ini.
Oricum, \mp`r]irea averii este o solu]ie proast`. |mi pare r`u pentru el,
dar nu-s capabil` s` te deposedez de o parte din mo[tenire – r`mânând
aici. Ei, explica]ia asta e destul de conving`toare, Luke Richmond?
Lini[tea care se l`sase, fu \ntrerupt` de zgomotul unei u[i, la oarecare
distan]`. Amândoi se \ncordar`. Apoi se auzir` pa[i pe scar` [i vocea lui
Ebenezer:
– Thomasina, unde e[ti?
Nu mai avea timp s` se fac` nev`zut`. Camera lui Luke se afla lâng`
cap`tul sc`rii. Ambii p`reau s` fi prins r`d`cini. Apoi, Luke r`spunse:
– Suntem \n camera mea, unchiule.
Spre u[urarea lor, u[a r`m`sese deschis` de perete, dar chiar [i a[a pe
figura lui Ebenezer se citea surpriza. Ceva \n atitudinea lor \l punea pe
gânduri – felul \n care st`teau fa]` \n fa]`. |i privi pe rând [i o cut` \i ap`ru
\ntre sprâncene.
– Cum se mai simte Louisa? \ncerc` Thomasina s`-i abat` aten]ia.
– Destul de bine, dar …
– Nici o complica]ie, sper? interveni [i Luke. Thomasina [tia c` el \i
purta o afec]iune profund` doamnei Stirling, dar asta nu excludea ideea
c`, o dat` ref`cut`, Thomasina n-ar mai fi avut nici un argument s`
r`mân`. N-avea motive de \ngrijorare. Era decis` s` respecte rezerv`rile
deja f`cute. Cu tot farmecul locului, dedesubturile rela]iilor interumane
\l f`ceau de nedorit.
– Nici o complica]ie, numai c` fiic`-sa din Auckland tocmai a venit [i
nu vrea s-o lase s` se \ntoarc` prea curând. Spune c` i-ar fi greu. {i
desigur, are dreptate. Vrea s-o ia la Auckland. S-a dus la [efa salonului [i
a \ntrebat-o când o s-o poat` lua acas`, dar Louisa mi-a [optit c` nu vrea
s` plece. Fiica e de p`rere c` n-ar trebui s` se \ntoarc` la munc` cel pu]in
trei luni. Asta ar \nsemna s` stea \n Auckland pân` spre mijlocul verii, iar
Louisa nu suport` c`ldurile de acolo – z`pu[eala. Elizabeth [i Jeremy
pleac` \n Statele Unite, \ntr-o c`l`torie de afaceri, a[a c` nu poate sta la
ei. Dar a venit sora lui Elizabeth [i a invitat-o la ea. St` destul de aproape
de spital, dar \n ce ne prive[te, exist` o problem`.
PESTE ANI 73

Thomasina t`cea. Chestiunea \i privea pe cei doi b`rba]i. Apoi, Luke

vorbi. Privi spre Thomasina [i ochii \ncepur` s`-i joace \n cap.
– Am solu]ia perfect`, unchiule. Mi s-a p`rut c` nu te prea descurci,
a[a c` am intervenit, iar Thomasina mi-a promis adineauri c` nu se va
\ntoarce \n Anglia. A spus c` se vor stabili la Corrieside.
Spre norocul ei, uimitoarea declara]ie \l f`cu pe Ebenezer s`-[i
cerceteze nepotul cu mare aten]ie. Thomasina se sim]ea [i ar`ta de parc`
ar fi primit o lovitur` \n plex. Apoi, Ebenezer se \ntoarse spre ea, a[a c`
\[i alung` expresia n`ucit` de pe chip, \nghi]i \n sec [i reu[i s` se
st`pâneasc`.
Unchiul veni spre ea, cu bra]ele larg deschise, o cuprinse [i o s`rut`
pe frunte.
– Cea mai bun` decizie, feti]o … Se \ntoarse spre nepot [i ad`ug`:
inteligent` mi[care din parte-]i, Luke. Nu b`nuiam c` ai putea fi atât de
conving`tor – sau c` m` dep`[e[ti a[a de mult \n acest domeniu.
|ntotdeauna, ai fost adeptul abord`rilor \n for]`. M-ai l`sat masc`!
– |ntr-adev`r, dar chiar asemenea tactici am utilizat, unchiule, [i au
fost \ncununate de succes. Am convins-o cu for]a. Dup` cum vezi, \nc`
pare cam zdruncinat`. Dup` mine, cu unele femei trebuie s`-]i impui
voin]a.
– Ei bine, nu mai insista, b`iete. Dac` ar fi fost o viespe, ca acea Ilena,
Thomasina ar s`ri \n sus la asemenea declara]ie. Izbucnir` to]i \n râs,
amintindu-[i c`, la prima \ntâlnire, \l p`lmuise pe Luke. Prima \[i reveni
Thomasina.
– |mi dau seama la ce v` gândi]i. N-am s` uit niciodat` \ntâmplarea.
Dar trebuie s` clarificam lucrurile: nu vreau nici o parte din mo[tenire,
nici acum, nici mai târziu! Voi accepta plat` ca menajer`, dar mai pu]in
decât Louisa, fiindc` suntem trei. {i nu e vorba de un aranjament
permanent. R`mân numai pân` Louisa se pune pe picioare. S`-i spune]i,
ca s` nu se simt` \ndep`rtat`. |n felul `sta, vom avea vreme s` ne hot`râm
ce vom face. Pân` atunci, se vor pl`ti compensa]iile pentru cas`, iar dac`
cei mici vor dori s` r`mânem \n Noua Zeeland`, am s`-mi iau o slujb` la
Christchurch [i vom \nchiria un apartament. De fapt, doamna
Fairweather spunea c`, dac` pensiunea va deveni prea obositoare, va
\mp`r]i casa \n apartamente. Am putea sta acolo. Am veni destul de des [i
74 BECCA SLIPPER

chiar ne-am putea petrece vacan]ele aici. |n felul acesta, \mi p`strez
independen]a [i evit`m orice posibil` bârf` r`uvoitoare.
– Am admirat \ntotdeauna femeile independente, spuse Luke, f`r`
urm` de zâmbet. Mi-ar fi pl`cut ca m`tu[a Tabitha s` te cunoasc`. E[ti o
persoan` pe gustul ei.
– Care m`tu[` Tabitha? N-am auzit niciodat` de ea, \ntreb` Ebenezer.
– A murit de mult, r`spunse Luke. Dumnezeu s`-i odihneasc`
sufletul! Remarcabil` femeie. Provenea din familia Richmond – din partea
tatei. N-avea nici o leg`tur` cu m`tu[a Georgie.
Thomasina \[i \n`bu[i râsul, iar Ebenezer spuse:
– M` duc s`-i anun] pe copii. L`sa]i-m` pe mine. Au fost foarte
cumin]i. Cât am trecut pe la spital, i-am l`sat la muzeu. Acum se dau \n
leag`n.
Pe când se preg`tea s` plece, Luke vorbi pe un ton normal:
– Venise[i dup` haina mea cu un nasture lips`, Thomasina, nu-i a[a?
}i-o aduc imediat, [i ad`ug` repede: trebuie s`-mi fac obiceiul s` \nchid
u[a. Este a doua oar` c` g`sesc scaunul trântit. Dup` ce Ebenezer nu-i mai
putu auzi, continu`, cu o atitudine pref`cut umil`: dup` cum vezi, nu m`
prea pricep la a m` târ\ \n genunchi. }i se pare suficient` compensa]ia?
– Cred c` da, r`spunse ea, luându-i haina [i privindu-l \n ochi, fiindc`
asta \nseamn` c` m` crezi. Altfel, n-a[ fi r`mas. Dar la prima aluzie c` a[
\ncerca s` m` vâr pe sub pielea unchiului am [i plecat. Dac` vrei s` ai
menajer` \n urm`toarele s`pt`mâni, trebuie s` te por]i bine. Dac` simt c`
e nevoie de mine, am s` stau, altfel, nu. Te avertizez, Luke Richmond, ai
grij`!
Prefer` s` nu-i dea de \n]eles cât de fericit` era c` nu va mai fi nevoit`
s` p`r`seasc` Corrieside.
Desigur, numai de dragul copiilor.

***

Totu[i, se afla \ntr-o situa]ia aproape intolerabil`. Niciodat` banii nu

constituiser` factorul decisiv. Nu c` i-ar fi dispre]uit. Erau necesari ca s`-]i
asiguri confortul personal, s`-]i po]i permite micile satisfac]ii zilnice, s`
po]i face daruri celor dragi, s` po]i participa la ac]iuni de binefacere, dar
PESTE ANI 75

\n familia lor nu tânjiser` niciodat` dup` huzur, dup` vacan]e

extravagante, dup` toalete, sau dup` mese la restaurante scumpe.
Fuseser` ferici]i când copiii primiser` biciclete noi, când reu[iser` s`
schimbe ma[ina veche cu o alta, tot la mâna a doua, sau când puteau
cump`ra c`r]i f`r` s` se gândeasc` la utiliz`ri mai gospod`re[ti ale banilor.
Acum \ns`, pentru prima oar`, Thomasina [i-ar fi dorit s` aib`
suficien]i bani ca s`-[i construiasc` o nou` c`su]` \n Greenchester, unde
s`-[i poat` continua via]a tihnit`. Chiar dac` nu erai robul banilor,
independen]a pe care ]i-o ofereau era magnific`.
Aici, la Corrieside, exista amenin]area ca Luke, Ilena [i al]ii s`-i
priveasc` de sus, ca pe rudele s`rmane. Oricum, pe tema salariului \[i
impusese voin]a. Ebenezer era [mecher. O invitase s` discute problema
\n biroul fermei, \ncercând s-o am`geasc` astfel c` ar fi fost vorba de o
afacere, nu de o problem` de familie. |i spusese cu cât o pl`tea pe Louisa,
iar Thomasina \l privise cu suspiciune, aplecându-[i capul \ntr-o parte.
– Te rog, Ebenezer! Nu-s naiv`. Pricep c` vrei s`-mi dai mai mult decât
a[ fi dispus` s` accept.
– Pot s`-]i \nl`tur ne\ncrederea, feti]o, declar` el. Se \ntinse, scoase
din sertar un carnet de cecuri [i r`sfoi cotoarele. Iat`, \ntocmit pe numele
Louisei Stirling.
– Nu-mi \nchipuiam c` salariile de menajer` pot fi a[a de mari, spuse
ea, nevenindu-i s`-[i cread` ochilor.
– Pentru numele Domnului, menajerele bune sunt la fel de rare ca
ghea]a la ecuator. Dac` vrei s` r`mân`, trebuie s` le pl`te[ti bine, dar
Louisa merit` dublul sumei. {i tu, la fel. Nu sunte]i simple menajere. Voi
creea]i atmosfera de c`min. Diferen]a este enorm`.
– Dac` era vorba numai dsespre tine, a[ fi acceptat bucuroas`,
Ebenezer. Dar mai trebuie s` ne gândim [i la al]ii. Mai cu seam` la Luke
[i la Ilena. Eu sunt motivul pentru care s-au certat. I-am f`cut necazuri lui
Luke \nc` \nainte de a ajunge \n ]ara asta.
Fur` \ntrerup]i de o alt` voce – a celui despre care vorbeau.
– N-ai vrea s` ui]i de existen]a Ilenei? Nu mai conteaz`. Este o poveste
\ncheiat`. Privind spre Ebenezer, schimb` subiectul. Angrosistul de miei
este aici [i ar dori s` vad` marfa. N-a]i putea amâna discu]ia asta
interesant`? Deocamdat`, Matthew [i Edwina fac onorurile de gazd`.
76 BECCA SLIPPER

– Luke, am impresia c` gre[e[ti. Poate c` ruptura ]i s-a p`rut

definitiv`, dar cred c` reac]ia Ilenei a fost normal`. O s`-[i schimbe
atitudinea.
Ochii lui reflectau o r`ceal` de ghe]`.
– F`r` \ndoial` c` o s` se dea pe brazd`. O cunosc bine. A[teapt` s`
fac primul pas. Ei bine, o s` a[tepte mult [i bine.
– Când \[i va da seama, va ini]ia chiar ea \mp`carea.
– Bine\n]eles, accept` el, pe un ton sarcastic, aproape du[m`nos.
Numai c` asta nu-i suficient. Pentru o reconciliere este nevoie de doi, iar
eu am \ncheiat acest capitol. |]i sunt chiar recunosc`tor, Thomasina. Mi-ai
dat ocazia s`-i descifrez firea.
– Dar atunci când va afla c` n-am de gând s`-]i [tirbesc mo[tenirea, o s` …
– Nu m` mai plictisi! E[ti obositor de insistent`. Uite ce-i, dac` te
fr`mânt` c` ai provocat ruptura, las-o balt`. Continui s-o consideri ca pe
o logodn` [i n-a fost. De ce-]i mai ba]i capul cu Ilena?
– Pari incapabil s` te pui \n locul meu. Iat`-m`, o englezoaic`, dând
buzna aici [i distrugând o posibil` poveste de dragoste. De[i majoritatea
localnicilor are descenden]` britanic`, sunt neozeelandezi de trei-patru
genera]ii. Toat` comunitatea o s` m` considere intrusa care a stricat
ploile unei fete de pe aici. R`mase uimit`, când cei doi izbucnir` \n râs [i
continu`, indignat`: ce-i de râs? dar fu \ntrerupt`.
– Nu-i neozeelandez`, spuse Luke. Este nepoata din Anglia a familiei
Martensen. Doamna m-a rugat s-o caut pe sora ei din Surrey. Probabil c`
i-am aprins imagina]ia cu pove[tile despre Noua Zeeland`. Acolo, Ilena
lucra la o ferm` de cai. A[a c` a venit \ntr-o vizit` [i n-a mai plecat.
Thomasina pricepu imediat c` nu fusese atras` de calitatea vie]ii de
acolo. Surrey era una dintre cele mai frumoase regiuni din Anglia, cu
bog`]ii, farmec [i istorie ne\ntrecute. Luke era cu siguran]` principalul
motiv al venirii Ilenei. Fu cuprins` de compasiune.
– Credeam c` ]i-ai dat seama dup` accent. Dar nici \n privin]a mea nu
te-ai descurcat, nu-i a[a?
– Nu \n]elegi? r`spunse ea, impacientat`. Pronun]ia englezeasc` n-o
observ, doar am tr`it acolo \ntreaga via]`. Doar cea neozeelandez` \mi
atrage aten]ia. {i eram atât de stânjenit` de cearta la care asistasem, \ncât
n-am mai observat altceva.
PESTE ANI 77

– Corect, aprecie Luke. Dar nimeni n-o s` te considere o intrus`.

Trebuie s` m`rturisesc, am ascultat \ntreaga ta discu]ie cu unchiul Eb.
{tiu c` n-ar fi trebuit s` trag cu urechea, dar n-am vrut s` intru \ntr-un
moment r`u. Este l`udabil` dorin]a ta de independen]`, Thomasina, dar
]i-ai spus p`sul [i cred c` a venit timpul s` mai ]ii seam` [i de dorin]ele
celorlal]i.
– Luke Richmond! exclam` ea, mânioas`. Ai darul de a interpreta
mereu anapoda orice lucru! Mai \ntâi, m-ai considerat interesat`, iar
acum, dup` ce te-ai l`murit c`-mi pre]uiesc independen]a, m` acuzi de
un soi de egoism. Nici nu poate fi vorba! |[i ridic` mâinile \n lateral, \ntr-un
gest de disperare.
– Uit`-te la unchiul Eb, o \ndemn` el, p`strându-[i calmul. E atât de
doritor s` te ajute. {i nu faci decât s`-i anulezi aceast` pl`cere. E[ti de-a
dreptul crud`. Accept` salariul primit de Louisa – probabil c` vei fi
nevoit` s` munce[ti mai din greu, fiindc` ea oricum nu mai f`cea fa]`
lucr`rilor de la ferm`, \n vreme ce tu ai demonstrat c` ne-ai putea fi de
folos [i acolo. Aminte[te-]i c` ai ajutat oaia aceea s` aduc` pe lume un
mielu[el. Permite-i unchiului s` se ocupe de cei mici!
|i \nchisese gura. Thomasina \[i l`sase ochii \n jos. Apoi, ridicând
privirea, observ` expresia \ntip`rit` pe figura lui. Oare era cu adev`rat
\ngrijorat?
Se relax` dintr-o dat`.
– Bine, Luke, spuse ea, lini[tit`. Atâta vreme cât pot avea grij` de
copii, accept. Poate c` am fost exagerat de mândr`. Voi accepta condi]iile.
Dac` m` ve]i l`sa s` particip [i la lucr`rile din ferm`, m` simt ceva mai
\mp`cat`. Poate c` am s` pot da [i o mân` de ajutor la birou, fiindc` \n
Anglia m` ocupam de contabilitate. Iar dup` \ntoarcerea Louisei, m-a[
putea ocupa de gr`din`.
– Este cinstit, nu-i a[a unchiule?
– Ideal aranjament, aprecie Ebenezer. Familia Louisei consider` c` ea
muncea prea mult. Oricum, dup` opera]ie, s-ar putea s-o ia mai u[or. Pe
deasupra, ur`sc hâr]og`ria. Luke se pricepe, dar nu prea are vreme.
Atunci, a[a r`mâne. Ai face bine s` anulezi rezerv`rile [i s`-]i aduci avutul.
Aripa veche este a ta [i po]i s` faci ce vrei acolo.
 Capitolul 6
Ebenezer hot`râse c` evenimentul trebuia s`rb`torit.
– Pân` acum, n-am fost sigur; nu [tiam dac` n-ai s` te sim]i
incomodat` [i nu vei \ncerca s` evadezi. Mâine sear`, o s` mergem la
Sickle s` cin`m. Vreau s` \mp`rt`[im vestea cu Jeremy [i Elizabeth, fiindc`
a lor a fost ideea.
Urma s` fie invitat [i doctorul Andrew Carmichael, cu so]ia. O dat`
sc`pat` de \ndoieli [i de frica ostilit`]ii celorlal]i, Thomasina g`sea
bucurie \n planificarea unui astfel de eveniment. |n diminea]a urm`toare,
se trezi sc`ldat` \n lumina binef`c`toare a soarelui [i r`mase \n pat,
gândindu-se la petrecerea care se apropia. Desear`, va alunga toate grijile
care o n`p`diser` \n ultimul an [i va fi din nou tân`r` [i nep`s`toare.
Luke ap`ru târziu. Vizitase o gospod`rie din Purau Bay. Dup` ce o
g`tise pe Edwina [i-l \ndemnase pe Matthew s` se \mbrace, Thomasina fu
surprins` s` constate cât` u[urare sim]i la auzul ma[inii lui Luke.
– Credeam c` n-am s` mai ajung la cin`, \i spuse el unchiului. A fost
un accident lâng` Charteris Bay. O ma[in` s-a r`sturnat pe marginea
drumului, dar nimeni n-a fost grav r`nit. Numai c` nu puteau ie[i. Când
s-a rezolvat problema, era deja prea târziu s` te mai sun. Fac un du[ [i
cobor imediat.
Nu pierdu vremea. Când Thomasina [i Edwina coborâr`, le a[tepta
deja \n hol, \mpreun` cu Ebenezer. V`zând-o, fluier` admirativ. Ea se
\nro[i [i observ` privirea amuzat` a unchiului. O \mpinse \n fa]` pe
Edwina [i \ntreb`:
PESTE ANI 79

– Ei, ce p`rere ave]i despre b`ie]oasa mea surioar`? Purta una din
rochi]ele cump`rate cu prilejul c`l`toriei, avea p`rul piept`nat [i strâns
\ntr-o codi]` de cal, o bluz` albastr` cu mâneci bufante [i man[ete
brodate. Pantofii negri de lac, \ntregeau ]inuta. Cred c` [i eu ar`t destul
de bine, continu` ea, cu naivitate. N-a[ suporta s` port asemenea haine zi
de zi, dar din când \n când, nu stric`.
Rochia avea o simplitate clasic`. Era din bumbac, cu un motiv floral
albastu cu alb, iar la gât [i \n talie era tivit` cu o panglic` neagr` \mpletit`
cu dantel` alb`. Mânecile largi \i d`deau un aspect aproape medieval. |[i
prinsese p`rul cu o coroni]` de nu-m`-uita. |i \ntinse lui Ebenezer un
obiect.
– Nici eu nici Edwina n-am reu[it s-o \nchidem. E foarte veche.
El studie colierul. Era metalic, placat cu un email irizat, cu nuan]e de
albastru, purpuriu [i verde. Era gravat cu ni[te modele ciudate, orientale.
Ebenezer \i c`ut` ochii [i \ntreb`:
– Este din India? A apar]inut …
– Da. A fost a lui Bessie. Bunica spunea c` Thomas i l-a d`ruit
cumnatei, \n timpul acelei permisii.
– A[a m` gândeam. Tata avea o cutie sm`l]uit` cu acelea[i modele.
Prive[te, Luke. Ochii lui sunt mai tineri. Ce mecanism complicat!
Luke reu[i, de[i pierdu ceva vreme. Spre surprinderea ei, atingerea o
\nfior`. El o \ntoarse, potrivindu-i bijuteria.
– Ochii ei erau tot albastru-verzui, ca ai t`i? |n acest caz, i se
potrivea…
– |mi pare r`u. Conform bunicii, ochii lui Bessie erau negri ca smoala.
Mi-e team` c` nu-i prea sem`n. Mi-ar fi pl`cut, de dragul lui Ebenezer.
– M` \ndoiesc c` te-ar fi preferat altfel, declar` el [i privirile li se
\ntâlnir`.
– Bine spus, aprecie Ebenezer cu satisfac]ie.
– M` simt ca o fat` de la vaci, \n unica ei rochie din material de
draperie. Dar celelalte nu se potrivesc deloc cu ]inuta de culoarea
m`rgeanului purtat` de Edwina. Una este purpurie, iar cealalt`
portocalie.
80 BECCA SLIPPER

– Or fi ele mai sofisticate, dar asta \mi place grozav. Prefer simplitatea.
– Numai c` nu se potrive[te cu persoana mea. Sunt prea iute din fire.
Nu-i nimic, s-ar putea s` aib` efecte favorabile. |n seara asta, va trebui s`
m` ab]in s` p`lmuiesc oamenii.
– Dar n-ai f`cut-o niciodat`, Tamsin, protest` [ocat Matthew. Tata
n-ar fi acceptat a[a ceva.
– Voia s` spun` c` uneori simte nevoia s`-i plesneasc` pe cei care o
nec`jesc, interveni Luke, râzând. Tamsin, renun]` la atitudinea asta
fioroas`.
Folosise numele ei de alint. F`r` discu]ie, devenise mai prietenos.
Se oprir` lâng` cutia po[tal` [i scoaser` ziarul de sear`. Ebenezer \l
deschise, permi]ându-le tuturor s` citeasc` titlul: UN BASM |NCHEIAT
CU HAPPY-END. „Argus a jucat rolul zânei bune, dând o mân` de ajutor
la re\ntregirea unei familii, dup` o desp`r]ire de câteva genera]ii“. Jeremy
[i Elizabeth se ]inuser` de cuvânt. Articolul con]inea reproduceri dup`
fotografii ale casei [i ale protagoni[tilor: Thomas, Edwin [i Bessie.
Ebenezer era deosebit de fotogenic, iar copiii, amândoi c`lare pe ponei,
p`reau ni[te emigran]i ferici]i. Mai era o poz` de grup [i o alta care o f`cu
pe Thomasina s` clipeasc`. De unde ap`ruse? Nu f`cuse nici o poz`
singur` cu Luke. R`spunsul veni din gura lui Ebenezer:
– M` bucur c` au reu[it s-o salveze pe asta. Jeremy mi-a spus c` noi,
ceilal]i, n-am ie[it bine. Fie vorbeam, fie ne mi[cam.
Luke, nepreg`tit pentru fotografie, se uita \n jos spre Thomasina,
care-i \ntorcea privirea, coco]at` pe balustrada verandei. Acel schimb de
ocheade, aparent afectuoase, era \ntâmpl`tor. N-avea nici o semnifica]ie.
|mpotriva aparen]elor, \n acel moment, rela]ia dintre ei era \ncordat`. |[i
spuse c` poza avea s-o afecteze pe Ilena.
Curând, ajunser` \n curtea hanului. Doctorul Carmichael strig`:
– Nu ne mai l`sa]i s` tragem de b`uturile astea, fiindc` s-ar putea s`
fiu chemat \nainte de-a apuca s` gust felul principal, ca s` nu mai vorbim
despre deserturile minunate pergatite de Drusilla.
So]ia lui, Innis, spectaculos de frumoas` \n costumul de crep, se
interes` suspicioas`:
PESTE ANI 81

– Cum po]i s` [tii?

– P`i, am trecut mai devreme s`-i spun cum o duce fiic`-sa \n spital [i
am avut ocazia s` trag cu ochiul.
– Andrew Carmichael! Nu-i de mirare c` la ora patru n-ai mai vrut ceai
[i pl`cint`! Probabil c` le-ai gustat pe toate.
– Ei bine, se ap`r` el, este nepl`cut s` comanzi o denumire fantezist`
[i s` consta]i c` ob]ii o simpl` budinc`!
– {t, Andrew! Dac` te aude Drusila, o s`-]i pun` arsenic \n antreuri.
Auzi vorb`, budinc`!
– Elizabeth, m` bucur c` por]i rochia mea favorit`, spuse Ebenezer.
Ea se \ntoarse spre Jeremy, izbucnind \n râs:
– Ce ]i-am spus? Apoi le explic` tuturor: Lui Jeremy \i pl`cea vechea
mea rochie de catifea atât de mult \ncât a insistat s`-mi fac una nou`
aproape identic`. I-am spus c` a[a se va \ntâmpla. {i când te gânde[ti c`
m-a costat de dou` ori mai mult ca cea veche.
– Jeremy, trebuie s`-]i laud gustul, declar` Thomasina. Ar`]i n`ucitor,
Elizabeth.
– Sunt de aceea[i p`rere, aprob` so]ul, [i era clar c` spunea adev`rul.
Thomasina \[i spuse c` oric`rei femei i-ar fi pl`cut s` fie astfel adorat`.
– Chiar trebuie s` discut`m despre haine … n-am putea trece la
mas`? \ntreb` Roderick. Sunt mort de foame [i a[ paria c` Edwina [i
Matthew sunt de acord cu mine.
Intrar` râzând. Atmosfera de la Sickle era dominat` de mixtura de
vechi [i nou – obiecte aduse din emisfera nordic` de pionieri, arme [i
unelte locale. Pe pere]i, atârnau harna[amente, fotografii de la expozi]iile
agricole, peisaje reprezentând cele patru nave cu primii coloni[ti,
ancorate \n port.
Drusilla, gazd` perfect`, con[tient` c` avea un buc`tar excelent, se
\ntrecuse pe ea.
– Mai avem o petrecere ast`zi, pentru ni[te oameni de afaceri str`ini,
veni]i la o conferin]` \n Christchurch. Unul dintre ei citise articolul [i
n-am rezistat tenta]iei de a-i spune c` ve]i serba evenimentul ast`-sear`.
82 BECCA SLIPPER

|n veselia general`, Thomasina avea un singur regret. |i [opti lui Luke:

– |mi pare foarte r`u pentru fotografia aia. Preferam s` n-o fi
publicat.
– De ce? Sprâncenele lui proeminente se ridicar` a mirare.
– P`i, este pu]in prea-prea.
– Prea cum? Nu-mi plac expresiile ambigue. Nu prea reu[esc s` le
p`trund \n]elesul. Prefer lucrurile spuse pe [leau.
– Prea romantic`. Ziarele au tendin]a s` dramatizeze asemenea
lucruri.
– Prostii! Cui \i pas`?
– Ei bine, Ilena ar putea fi afectat`. |n locul ei, m-ar deranja.
– |mi vine s` te strâng de gât, Thomasina, declar` el. E[ti femeia cea
mai insistent`. {i ce dac`? Oricum, nu va avea ocazia s-o vad`, doar dac`
rudele ei nu i-o arat` la \ntoarcere. Dup` ce ne-am certat, a plecat la
Queenstown.
– Poate-[i \nchipuia c` schimbarea de peisaj \i va fi de folos … Dar
cum ai aflat, Luke?
– Am sunat-o, iar rudele ei mi-au spus.
O sunase. Deci, \ncercase o \mp`care. A[a c`, \[i spusese c` urm`torul
gest trebuia s` vin` din partea ei. |l crezuse pe Luke capabil s` se \nfurie
dintr-o dat`, dar s` [i ierte la fel de repede. Nu-l vedea \n stare s` se ]in`
\mbufnat.
|n timp, Sickle se schimbase, iar acum, \n unele seri, exista program
de dans. Matthew fusese nepl`cut impresionat.
– De ce n-am venit \n alt` zi? Cui \i convine s`-[i \ntrerup` cina ca s`
danseze?
– Sunt de aceea[i p`rere, izbucni \n râs Roderick. Tata spune c` o s`
fie altfel dup` ce am s` m` \ndr`gostesc de vreo fat`, dar nu-mi vine s`
cred. Mai ales, dac` mâncarea este a[a de bun`. Jeremy [i Elizabeth
tocmai se ridicau de la mas`. Tati, n-ai putea s-o rogi pe Drusilla s` ne
serveasc` pe noi, copiii, imediat? Pân` v` \ntoarce]i voi de la dans, o s`
murim de poft`!
PESTE ANI 83

– Mânca]i când dori]i, chicoti Jeremy. Când eram de vârsta voastr`, nu

cred s` fi amânat vreodat` masa pentru dans.
Andrew morm`i de satisfac]ie [i privi spre Innis, cu sclipiri \n ochi.
– Drag`, te superi dac` m` al`tur lor? Dup` ce-mi pun burta la cale,
dans`m cât vrei. Cred c` unui medic i se poate ierta o astfel de \nc`lcare
a obiceiurilor, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r, r`spunse [treng`re[te Innis. |n felul acesta, voi avea
parte de un partener mai priceput la dans. Ebenezer este ne\ntrecut.
Unchiul Eb se ridic` vioi. Complimentul \i adusese o str`lucire nou`
\n priviri. Thomasina se sim]i cuprins` de un val de afec]iune.
– Ah, cât \l iubesc! se confes` ea involuntar lui Luke.
– Atât Elizabeth cât [i Innis par s`-l considere cel mai bun dansator,
spuse el ridicându-se de pe scaun, dar sper c` n-am s` te dezam`gesc. De
fapt, se dovedi foarte priceput. Thomasina sim]ea c` ea \ns`[i dep`[ise
toate a[tept`rile.
– Te-ar deranja dac` am s-o mai fac?
– Ce anume?
– S`-]i spun Tamsin. {tiu c` e un nume de alint. Mi-a sc`pat. |mi
amintesc nepl`cerea lui Elizabeth când am a strigat-o Lindy-Lu – o
cheam` [i Lucinda – [i mi-a spus c` numai Jermy are voie s` folosesc` acel
nume.
Pe Thomasina n-o deranja.
– Sper c` n-o declari din simpl` polite]e, fiindc` n-a[ vrea s` te sim]i
jignit`.
Ridic` ochii [i-l privi candid, sim]indu-se ru[inat`.
– Nu numai c` n-am nimic \mpotriv`, dar \mi place. Sun` mult mai
natural. Voiam chiar s`-l rog pe Ebenezer s` foloseasc` apelativul, dar
mi-am dat seama c` prefer` „Thomasina“ din motive sentimentale.
– |]i mul]umesc, Tamsin. L-ai repus pe picioare pe unchiul Eb. Dup`
moartea m`tu[ii, l`sa senza]ia c` fiecare nou` zi este o povar` suplimentar`.
Ne-am \n]eles foarte bine. Când am venit aici eram \nc` necopt. {tiu c`
nu va tr`i la infinit, dar m` rog lui Dumnezeu s`-i mai dea câ]iva ani.
84 BECCA SLIPPER

A[adar, nu-i a[tepta moartea cu ner`bdare, chiar dac` astfel

mo[tenirea \ntârzia.
Noaptea p`rea fermecat`. Amurgul trecuse, iar printre pomi se
vedeau lumini]ele din gr`din` [i apele portului. Pe malul cel`lalt, lic`reau
pozi]iile ma[inilor. Pe tot litoralul, se z`reau ferestrele luminate ale
caselor, ca ni[te faruri care pe vremuri ghidau spre cas` pe coloni[tii
\ntârzia]i. Ce senza]ie fermec`toare! Nu era vorba de o \ngem`nare a
trecutului [i prezentului, ci de continuitate, familii care respectau o
tradi]ie deja format`.
Muzica se opri. Ajun[i lâng` una din ferestre, Thomasina d`du la o
parte perdeaua de brocart [i privi spre golf.
– Unchiul [i m`tu[a au tot sperat c` vor avea urma[i pân` când a fost
prea târziu s` mai \nfieze un copil. Ar fi trebuit s` existe un Swainson,
care s` poarte numele mai departe.
– Dar e[ti aici, replic` Thomasina.
– Nu-i acela[i lucru, sunt doar un nepot al so]iei lui.
– Dar el nu vede a[a lucrurile, Luke. Te consider` fiul lui. Dac` n-ar fi
a[a, sunt sigur` c` ar fi g`sit pe cineva dintre proprii nepo]i care s` se
ocupe de Corrieside.
– Nu. Unchiul nu vrea s` impun` nimic nim`nui. Nepo]ii nu s-ar fi
\nghesuit fiindc` erau obi[nui]i cu fermele p`rin]ilor lor. Cu mine a fost
altceva. Chiar la Whitburn, locuiam \ntr-o cas` \nchiriat`. Când am venit
aici, parc` mi-au crescut r`d`cini. Totu[i, cred c` pentru unchiul e o
solu]ie de compromis. Suntem lega]i doar prin afec]iune.
Privir` spre mas`. Ebenezer le sim]i ochii [i ridic` fruntea. Pe chip i se
putea citi bucurie pur`. Instinctiv [i u[or stânjeni]i, Thomasina [i Luke se
\ntoarser` la locurile lor.
– Pe Dumnezeul meu … friptur` [i stridii cu sos dulce! exclam`
Jeremy, privind cu respect farfuriile care le fuseser` aduse. Marf`
serioas`! B`trânul Obadiah Cherrington n-ar fi aprobat. Bine c` a]i dansat
\nainte de mas`!
Continuar` s` se distreze. Oamenii de afaceri de al`turi venir` s`-i
felicite [i-i anun]ar` c` p`straser` ziarul ca s`-l arate so]iilor [i s` se laude
PESTE ANI 85

c` i-au cunoscut pe protagoni[ti. Thomasina, Innis [i Elizabeth avur`

parte de mul]i parteneri de dans. Andrew era mul]umit. Reu[ise s`
m`nânce tot f`r` s` fie deranjat.
Orchestra atac` alt` melodie [i Luke reac]ion` imediat, invitând-o pe
ring. Thomasina se sim]ea \ntr-al nou`lea cer [i aproape c` nu-i venea s`-[i
cread` ochilor. Ce zi de neuitat, ce oameni minuna]i, mai ales Ebenezer,
propriul ei v`r! |[i aminti senza]ia de dezn`dejde când aflase de
demolarea c`su]ei lor din Greenchester [i fu scuturat` de un fior violent.
Bra]ul lui Luke o cuprinse mai strâns.
– Amintiri nepl`cute?
– Am realizat dintr-o dat` cât sunt de fericit`, \nconjurat` de oameni
atât de dr`gu]i. {i cât de pierdut` m` sim]eam anul trecut, dup` moartea
tatei [i a lui Maddy, aflând brusc [tirea c` urma s` ne pierdem [i c`minul.
Nimeni nu poate [ti ce-i rezerv` viitorul.
– {i o dat` venit`, m-ai nimerit \ntr-unul din cele mai rele momente!
Din cauza Ilenei, m-am r`stit la tine. Nu demult, voiai s`-]i cer iertare \n
genunchi. N-am avut vreme. Unchiul ne-a \ntrerupt [i am \ncercat s`
improvizez ceva, ca s` nu-l nec`jim. Dar am s-o fac acum. |]i aminte[ti
predica duminical` a lui Gordon Johnston? M-a trezit la realitate.
– Cum? \ntreb` ea, \ncruntându-se. Nu pricep cum se aplic` situa]iei.
– E vorba de prima parte. Ceea ce Jeremy ar fi numit introducere.
Vorbind despre regrete, spunea c`, dac` am cunoa[te toate faptele, nu i-am
judeca atât de aspru pe al]ii [i n-am mai ac]iona \n prip`. La fel, am tras
concluzia ne\ntemeiat` c` primise[i scrisoarea unchiului [i te gr`beai s`
tragi cât mai multe foloase. Am fost necioplit, desigur, etichetându-te \n
aceea[i categorie cu Ilena. Probabil c` nedreptatea te-a afectat profund.
Ochii Thomasinei str`luceau. Dintr-o dat`, fu cuprins` de un acces de
veselie, atât de puternic \ncât trebui s` se opreasc` la mijlocul dansului.
El o conduse spre o fereastr`.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Complexele apar numai atunci când \ncerci s` \n`bu[i sentimentele,
amice. Am sc`pat de pericol, plesnindu-te, \]i mai aminte[ti?
86 BECCA SLIPPER

– Cum a[ putea uita? Ridic` o mân` s`-[i pip`ie obrazul.

– A[a c` [i eu ar trebui s`-]i cer iertare. Suntem chit. Bine, Luke?
– |n regul`, Tamsin, r`spunse el, pecetluind pactul.
Apoi, fu invitat` la dans de c`tre Ebenezer. Privindu-i figura luminat`
de fericire, el declar`:
– Cred c` a fost o petrecere reu[it`, nu? Chiar dac` a[ lua \n
considera]ie numai faptul c` tu [i Luke a]i reu[it s` v` \mp`ca]i.
– |ntr-adev`r, ne-am cerut scuze reciproc, de fapt ne-am umilit unul
\n fa]a celuilalt.
– Cred c` Georgiana ar fi fost fericit`, spuse el, aruncând o privire
spre Luke, care dansa acum cu Innis.
Thomasina se sim]i cuprins` de panic`. Fusese o simpl` \ncetare a
ostilit`]ilor, iar el n-avea motive s`-[i \nchipuie altceva. Era prea devreme.
Totu[i, nu \ndr`zni s-o spun` cu glas tare.
– La Corrieside, a domnit \ntotdeauna armonia, gr`i el, de parc` i-ar
fi citit gândurile.
– Pân` la venirea mea, [opti ea, cu p`rere de r`u.
Ebenezer \[i scutur` coama sur`, rectificând:
– Pân` s` apar` Ilena. M-am temut pentru Luke, v`zând cum
evolueaz` lucrurile. Acela[i sentiment l-au avut [i Drusilla, Elizabeth, sau
Innis. Acum \ns`, ne-am lini[tit.
 Capitolul 7
|n octombrie, liliacul [i glicina \nfloriser`, \mbr`când \n hain`
multicolor` casa [i gr`dina \mprejmut` de dealuri. C`linii p`reau plini de
bulg`ri de nea; \n spatele casei, un [ir de gherghine, aduse cândva de
primii coloni[ti, \[i acoperiser` ramurile cu o crust` roz sau alb-l`ptoas`.
Toat` panta dealului era plin` de azalee, ca de m`rgean ori galbene.
Thomasina era \ncântat` de abunden]a florilor pe care le iubise toat`
viata.
Dup` micul dejun, \i pl`cea s` ias` pe verand` [i s` inspire aerul
\nmiresmat.
|ntr-una din zile reveni \n cas` cu bra]ele pline de micsandre, cu p`rul
\n dezordine [i ochi scânteietori.
– Prive[te Ebenezer, spuse ea, \ntinzându-i florile peste jurnalul pe
care-l citea.
– {tiu la ce te gânde[ti. }i-ai adus aminte de str`bunica ta. |mi
imaginez c` fetele lui Bessie se trezeau diminea]a devreme, s`-i cumpere
flori din pia]`. Un b`nu] buchetul!
Thomasina observ` c` era prezent [i Luke, a[ezat pe bra]ul unui
fotoliu, mo[mondind ceva. L`s` jos florile [i se apropie.
– Te-ai t`iat? Las`-m` s` v`d. |ncerca singur s` se bandajeze cât mai
strâns pentru a opri sângerarea, f`r` s` reu[easc`.
– Ebenezer, n-ai v`zut c` s-a t`iat destul de urât? \ntreb` ea, pe un ton
pentru prima oar` ceva mai aspru. Cel interpelat las` jos ziarul.
88 BECCA SLIPPER

– Iart`-m`, Luke, mi s-a p`rut c` e un accident minor. Ah, fii atent`, o s` cad`!
Dar Thomasina observase deja [i-l ajut` s` se a[eze pe fotoliu. Apoi, \l
oblig` s`-[i prind` capul \ntre genunchi. Dup` o clip`, el ridic` fruntea,
având o privire pierdut`. Thomasina ie[i din \nc`pere [i se \ntoarse cu un
pahar \n mân`. Luke b`u, tu[i [i se strâmb`.
– Credeam c` e rachiu. Astea-s s`ruri volatile!
– Las` vorba! Se duse la bufet, scoase un [ervet de mas` [i-i \nf`[ur`
mâna r`nit`, ap`sând. Imediat o s` cercet`m [i t`ietura. Ai pierdut o
groaz` de sânge.
– S-a t`iat cu maceta, interveni Ebenezer. Defri[a ni[te tufi[uri tocmai
la Donovan’s Head.
– Atât de departe! exclam` Thomasina, speriat`. Iar drumul de
\ntoarcere a fost numai la deal. De ce nu i-ai spus unchiului s` m` cheme,
Luke? Nu, stai lini[tit. Tapiseria fotoliului nu conteaz`. Am s` aduc ni[te
bandaje [i am s`-]i dezinfectez rana. Când desf`cu [ervetul, Thomasina
declar`: s` [ti]i c` o s` fie nevoie de câteva copci. |n primul rând, am s`
sp`l rana, apoi o s-o bandajez cum se cuvine. Pe urm` am s` te duc cu
ma[ina la Cherrington House.
– Andy trebuie s` fie acolo. Vin cu voi.
– O s` par un molâu, protest` Luke.
– Nu fi prost, \l cert` Thomasina, de parc` ar fi vorbit cu Matthew.
Dac` le[ini iar, am putea face un accident. M` duc s` aduc ma[ina.
Spitalul teritorial era \ncânt`tor. Atmosfera ospitalier` nu impieta
asupra eficien]ei.
Sora [ef` [i Andrew ap`rur` imediat. Ebenezer [i Thomasina
urm`reau reac]iile medicului. Andrew fluier` a uimire:
– Ai avut baft` c` n-ai le[inat \nainte de a ajunge acas`. O s` fie nevoie
de cel pu]in [apte copci. Desigur, ai fost vaccinat \mpotriva tetanosului,
dar vreo s`pt`mân` n-ai s`-]i mai po]i folosi mâna.
– Ar fi un dezastru, \n aceast` perioad` a anului, spuse Luke.
– Dup` p`rerea mea, nu. Este doar o mic` nepl`cere. Dac` t`ietura
era pu]in mai adânc`, acum te-ai fi aflat la Christchurch, la chirurgie
plastic`. |n afar` de asta, Thomasina este aici – ea [i Peggy pot s` nelijeze
cur`]enia [i s`-]i ]in` locul.
PESTE ANI 89

– Inimi \mpietrite, doctorii `[tia, coment` Luke.

– Te-ai descurcat de minune, aprecie Andrew, adresându-se
Thomasinei. Dup` revenirea Louisei, ]i-ar surâde s` lucrezi aici ca
infirmier`?
– Este nevoie de ea la Corrieside, s`ri Luke. Louisa va trebui menajat`.
– A[a crezi? Eliminarea calculilor biliari nu e o opera]ie chiar atât de
grea. N-o s` reu[i]i s-o ]ine]i departe de treab`. {i asta-i foarte bine. Dac`
va \ncepe s` se simt` b`trân` [i inutil`, abia atunci o s` se degradeze. A[a
c`, ave]i grij`. Se \ntoarse spre Thomasina [i ad`ug`: mai gânde[te-te.
Majoritatea fetelor nu vor s` se angajeze atât de departe de ora[, a[a c` o
mân` de ajutor din partea unei localnice ar fi man` cereasc`.
– Momentan, este man` pentru noi, spuse Luke moroc`nos. Louisa
nu apare \nainte de Cr`ciun. Deocamdat` st` la Josie, apoi se va muta la
Elizabeth.
Thomasina era surprins` [i emo]ionat`. Luke n-o mai privea cu
du[m`nie. O declarase [i la Sickle, dar acum demonstra c` n-ar fi vrut ca
ea s`-[i ia o slujb` \n sat.
Acas`, Luke refuz` s` se duc` la culcare, dar \l convinser` s` accepte
canapeaua din sufragerie. Prin ferestre, se vedea portul, exact ca din
dormitorul principal de la etaj. Dup` ce strânse masa, inclusiv tava pe
care fusese servit Luke, Thomasina \i aduse un pahar cu ap` [i ni[te
medicamente.
– Antibiotic contra infec]iilor, cred, morm`i Luke. Dar \nghi]i pastila.
Când stau la pat, m` plictisesc de moarte, Thomasina. N-ai vrea s` …
– Nu z`u? Nu credeam c` se poate una ca asta când cite[ti. Când eram
mic` [i trebuia s` stau \n pat, m` bucuram c` am ocazia s` tot citesc.
– Ei bine, n-am chef de citit. M` cam doare capul. Dar mi-am zis c`
poate ]i se face mil` [i m` delectezi cu ni[te pove[ti despre trecutul
familiei. Dup` ce copiii se culc`, tu [i unchiul Eb v` retrage]i \n salon s`
dep`na]i amintiri, iar eu am cam r`mas \n urm`.
– P`i, n-am crezut c` te-ar putea interesa. |n afar` de asta, seara
obi[nuiai s` te ocupi de contabilitatea fermei.
– M` intereseaz` \ntreaga poveste. Nu-i necesar s` faci parte dintr-o
anumit` ramur` a familiei ca s` fii interesat de istorie. Gânde[te-te la
90 BECCA SLIPPER

Elizabeth Foulkes, de exemplu. A adunat o groaz` de materiale despre

Oxford, despre activit`]ile locale [i altele.
– Da, pricep. A venit ieri s` ia cu \mprumut o carte pe tema asta, dar
credeam c` se documenteaz` pentru urm`torul roman.
– Ei bine, nu-mi pas`. Dup` toate cele, provin din ]inutul Durham [i
cunosc foarte bine Northumberlandul. |i spuneai unchiului despre ni[te
rude din ramura Temple-Watson, interesate de s`p`turile arheologice
legate de vechiul zid roman. Mi-ar pl`cea s`-mi poveste[ti [i mie.
Gânde[te-te c` sunt invalid!
– Parc` ai fi un copil r`zgâiat, chicoti ea. |n dup`-amiaza asta ai s` te
mul]ume[ti cu odihna total`. Mâine, dac` o s` am vreme, am s`-]i ]in
companie. Pastila aia nu era antibiotic. Andrew ]i-a f`cut deja o injec]ie cu
penicilin`. Era un sedativ.
Dar Luke adormise deja \nainte ca ea s`-[i termine replica, f`r` s` mai
aud` râsul lui Ebenezer.

***

Copiii r`maser` entuziasma]i de [coal`. Atmosfera era asem`n`toare

cu cea de la Greenchester, l`sând la o parte caracteristicile geografice ale
zonei. Matthew se \nscrise suplimentar la un curs de limba Maori, iar
Edwina se orient` spre dansurile tradi]ionale, poi, [i spre cântecele
folclorice. V`zând cât de mult se ata[aser` de Luke, Thomasina \n]elese
cât de puternic resim]eau lipsa tat`lui. Edwina i se cuib`rea pe genunchi
\n fiecare sear`, când se uitau la televizor, [i-i repeta vorbele de fiecare
dat` când i se ivea ocazia.
Era nevoi` s` recunoasc`, Luke [tia s` se poarte cu copiii [i nu le
accepta fiecare toan`. Matthew apela la el, pentru ajutor, indiferent dac`
era vorba de matematic`, geografie, scamatorii sau aeromodelism.
Le repartizase amândurora diverse sarcini, pe timpul cât el era re]inut
la pat. Edwina urma s` aib` grij` de p`s`ri [i de surplusul de ou`, care era
trimis la ora[.
|ngrijeau miei f`r` mam`, de[i \n ultimul timp erau tot mai pu]ini.
Matthew era responsabil cu vi]eii, dintre care doi \i fuseser` d`rui]i,
PESTE ANI 91

\mpreun` cu ni[te miei. Primeau [i bani de buzunar, Edwina pentru

ajutorul dat la gospod`rie, iar Mathew pentru t`iat lemne. Cur`]area
grajdurilor intra \n sarcina ambilor.
Când afl` cât de mult câ[tigau, Thomasina protest`. Mai \ntâi \l acuz`
pe Ebenezer c` \ncerca astfel s`-i ocoleasc` refuzul ferm la propunerea de
a-l l`sa s` le cumpere \mbr`c`minte. |ns` unchiul zâmbi [i-i spuse c` banii
veneau de la Luke.
– |mi este partener, dar s` [tii c`-i la fel de independent ca tine. A zis
c` \ntrucât [i el beneficiaz` de serviciile tale ca menajer`, se va ocupa de
plata copiilor, dac` lucreaz` bine [i cu spor.
Se \ntoarse spre Luke, care dezlega cuvinte \ncruci[ate, folosind mâna
stâng`, dar acesta spuse \n grab`:
– {i chiar fac o treab` excelent`. Sunt bine crescu]i. Matthew mi-a
spus zilele trecute c` s-a r`zgândit, c` nu mai vrea s` se fac` inginer. Va fi
un fermier grozav. I-am spus c` asta nu \nseamn` c` va r`mâne aici dup`
terminarea liceului, c` va trebui s` urmeze Lincoln College s` se
specializeze \n [tiin]e agricole. Uite, Thomasina, renun]` la \ncruntare! |[i
merit` câ[tigul pân` la ultimul b`nu] [i nu cred s`-[i risipeasc`
economiile. Când voi fi \n stare s` conduc din nou, am s`-i duc la
Christchurch s`-[i deschid` câte un cont de economii. Vor depune o bun`
parte din bani. Astfel, n-o s` mai poat` cheltui pe prostii. Au s`-[i poat`
cump`ra singuri \mbr`c`minte.
Thomasina se emo]ionase pân` la lacrimi. Iat` c` fostul du[man – sau
cuvântul era prea puternic? – fostul opozant se str`duia s`-i u[ureze via]a.
Luke abia venise de la spital, pe propriile picioare, dup` ce \i schimbaser`
bandajul. Purta un tricou portocaliu, cu mâneci scurte [i decolteu larg.
Era atât de bronzat, \ncât p`rul p`rea decolorat, [i fiindc` nu era
\ncruntat, ochii lui c`p`taser` luciri de chihlimbar, \n b`taia soarelui. |i
pl`cea figura lui, gura hot`rât`, contrastul \ntre dantura alb` [i tenul
\nchis.
Lumina din camer` se schimb` brusc. Era un fenomen obi[nuit \n
\nc`perea cu vedere la port, datorat norilor sau reflexiilor \n apa verzuie.
Fenomenul \i amintea de fascicolul unei lanterne, care m`tura camera
sco]ând la vedere toate cotloanele. |ntr-o zi, descoperise astfel pânzele de
92 BECCA SLIPPER

p`ianjen ]esute \n col]urile tavanului. Ast`zi, lumina aceea releva mult

mai mult. Privindu-l pe Luke, a[ezat la mas`, cu mâna bandajat` sprijinit`
pe t`blie, cu ochii c`prui str`lucind, \n]elese c` sentimentele ei
evoluaser` de la o detestare absolut` – cândva – la respect involuntar, la
companie amical`, pân` dincolo de prietenie, spre ceva ce n-ar fi vrut s`
recunoasc` – \n prezent.
Revela]ia venise pe nepreg`tite [i primul impuls fu s` fug` din camer`
ca s-o ascund`. Niciodat` nu se mai sim]ise atât de vulnerabil`. F`cu un
efort supraomenesc s`-[i p`streze normalitatea [i reu[i s` \ngaime,
ferindu-[i privirea:
– |]i mul]umesc, Luke. A fost un gest frumos. Nu-mi place s` aib` prea
mul]i bani de buzunar. Matthew ar cheltui aproape tot pe c`r]i sau pe
biciclete, iar Edwina [i-ar spânzura to]i banii pe articole de piel`rie. Nici
unul n-ar cump`ra haine. Dar am senza]ia c` le-ai explicat ce destina]ie
au banii. |]i sunt recunosc`toare.
– Corect, r`spunse Luke. Cred c` ar fi nepl`cut ca altcineva s`-i
r`sfe]e, dup` ce ai adoptat o atitudine ferm` \n privin]a lor. Nu numai
atât, s-ar putea s` \nceap` s` conteste autoritatea surorii. Copiii sunt mai
predispu[i s` accepte restric]ii impuse de p`rin]i. Totu[i, te-ai descurcat
de minune, de[i ]i-a fost mai greu ca unui p`rinte singur. Treaba asta se
face mult mai u[or \n doi.
Thomasina se sim]i str`b`tut` de un val de pl`cere. Ebenezer
interveni:
– Ei bine, om fi pornit cu stângul, dar am reu[it s` dep`[im perioada
furtunoas` [i, chiar dac` \nc` nu ne putem l`uda cu o armonie deplin`,
cred c` lucrurile merg mai bine decât speram.
|n glasul lui r`suna o c`ldur` afectuoas`, care-l determin` pe Luke s`
se \ntoarc` [i s`-l priveasc` t`ios. B`trânul \ncerca s` joace rol de
pe]itoare! Thomasina spuse gr`bit`:
– Mi se pare c` sun` telefonul, [i o zbughi din \nc`pere.
Ajungând \n sanctuarul propriei camere, se duse la oglind` [i \[i
cercet` chipul, c`utând un semn care ar fi putut-o da de gol –
\mbujorarea. Dar dac` se \nro[ise, culoarea disp`ruse destul de repede
din obraji. Doar ochii p`reau pu]in mai \ngrijora]i, dar asta se datora
PESTE ANI 93

faptului c`, privindu-se \n oglind`, era obligat` s`-[i accepte con[tient

sentimentele. Nu sim]ea doar spaim`, ci [i bucurie la gândul c` Luke o
privea acum cu prietenie. O acceptase, dar \n atitudinea lui nu exista
nimic de \ndr`gostit. Unchiul Ebenezer, ner`bd`tor ca majoritatea
vârstnicilor, nu f`cea decât s` provoace stânjeneal`.
Nu mai departe decât ieri, Thomasina \i spusese c` ultimele dou` luni
[i zece zile nu echivalau cu o via]` de om.
– Probabil c` nu, dar la vârsta asta, n-ai cum s` [tii ce va fi mâine. De
când a murit Georgiana, nu m` deranjeaz` ideea de a p`r`si acest trup,
astfel \ncât s` ne re\ntâlnim ca spirite.
Deci, crezând c` nu mai are prea mult` vreme, ar fi putut deveni
ner`bd`tor. Situa]ia amenin]a s` devin` foarte nepl`cut`. Trebuia s`-[i
ascund` cu grij` sentimentele. Vremea când \i pusese la \ndoial`
motiva]iile nu trecuse de mult. Ie[irea Ilenei \l f`cuse ne\ncrez`tor. Cine
l-ar fi putut condamna? Nu trebuia s`-l lase s` ajung` la concluzia c`
pl`nuise s` pun` astfel mâna pe Corrieside. Nu neap`rat printr-o
c`s`torie din interes, dar ]inând seama de avere! Ce etichet` oribil`!
Abia a[tepta s` i se vindece mâna, s` nu mai fie nevoit` s` petreac`
atâta vreme \n preajma lui. Nu reu[ea s`-[i \ncheie nasturii, sau s`-[i
aranjeze cravata. Seara, \i ]inea companie la câte un joc de dame sau
scrabble. Aceast` apropiere coincisese cu recenta con[tientizare a
sentimentelor ei.
Se bucura când aveau nevoie de ea afar`. De fapt, participa la
asemenea munci mult mai des decât ar fi fost nevoie. Peggy ajuta la
muncile gospod`re[ti, dar avea [i propria cas` de \ngrijit. Thomasina
ajunse s` aprecieze rezerva de pr`jituri congelate l`sat` de Louisa. Spera
c` va fi \n stare s` refac` stocul \nainte de \ntoarcerea ei.
|ntr-una din zile, Ebenezer decret` c` era vremea s` se recreeze.
– Ar fi o ocazie excelent` s` facem o vizit` familiei Martensen.
– Vrei s` spui, atâta vreme cât Ilena este \nc` plecat`, ghici Luke.
– P`i, [i asta conteaz`, spuse Ebenezer blând, evitând confruntarea,
dar m` refeream la faptul c` \nc` nu po]i lucra afar`. Pe deasupra, voiam
s`-i dau ocazia Thomasinei s` se bucure de o mas` g`tit` de altcineva. Da,
dac` stau s` m` gândesc, prefer s` mergem cât` vreme respectiva este \n
Queenstown. {i-a cam prelungit [ederea, nu crezi?
94 BECCA SLIPPER

– De ce nu? Pân` acum, n-a apucat s` vad` regiunea Lake. A f`cut

câteva excursii, pornind din Queenstown – la Anau, la Manapouyri, la
Milford Sound, la lacul Wanaka [i chiar pân` la Haast.
– Ah, ai discutat cu Martensenii?
– Nu, am primit o scrisoare de la ea s`pt`mâna trecut`, r`spunse Luke
non[alant.
– N-ai pomenit nimic, spuse Ebenezer sec.
– |ntr-adev`r. }i-a[ fi alimentat sarcasmele. Am considerat c` e
preferabil s` nu agit spiritele pentru o rela]ie care oricum s-a stins.
S` se fi referit la ceart`, sau la asocierea lor? Greu de spus. Oare \i
r`spunsese? T`cerea se l`s`. Apoi, Luke izbucni:
– Abia te st`pâne[ti s` nu \ntrebi! A fost o scrisoare normal`. Nu
pomenea nimic despre motivul vrajbei. {i e mai bine a[a. Avem rela]ii atât
de bune cu Martensenii, \ncât ar fi p`cat s` le stric`m.
– Frumoas` etichet`, interveni acru Thomasina. |mi place la nebunie
s` fiu „motivul vrajbei“. Ah, Luke, ai uitat de piesa asta, [i i-o \nh`]` cu
repeziciune de pe tabl`.
– Trebuie s` fiu mai atent la joc. Devii din ce \n ce mai bun`.
– Normal. Ne-am pierdut prea mult timp cu jocul. Dar situa]ia se va
schimba cât de curând. Mâna este aproape vindecat`. F`-mi un serviciu…
când Ilena se va \ntoarce, vrei s-o informezi c` n-am venit ca r`spuns la
oferta unchiului? Nici pân` acum n-am primit acea scrisoare. Spune-i c`
am câ[tigat un concurs [i am venit prin mijloace proprii, precum [i c`
sunt angajat` aici [i a[a am s` r`mân.
– N-ar avea nici un rost. Oricum, nu m-ar crede.
– Nu mai afi[a nep`sarea asta \nnebunitoare. }i-ar conveni s` se
spun` asemenea lucruri pe seama ta?
– Adic`, Ilena nici n-ar avea cum s` \n]eleag` atitudinea ta
independent`, interveni \mp`ciuitor Ebenezer.
– Ah, mai l`sa]i-o \ncolo pe Ilena, se impacient` Luke. Nu reu[esc s`
m` concentrez la joc.
Resentimentul lui fa]` de Ilena p`rea s` se estompeze. Ei bine, era o
reac]ie s`n`toas`. Existau destule du[m`nii \n lume. Numai c` – ezit` \n
PESTE ANI 95

fa]a cuvântului. Cât era de la[`! De ce nu recuno[tea c` ar fi preferat ca

Luke s`-[i p`streze intransigen]a fa]` de Ilena? Pentru \ntâia dat` \ncerca
sim]`mântul de gelozie.
Terminar` jocul [i Thomasina strânse piesele. Luke \ntreb`:
– N-ai obosit? Nu vrei s` iei o pauz`? Cred c` unchiul are dreptate, ar
fi bine s` petrecem o zi la familia Martensen, s` te mai scoatem din priz`.
Ast`zi, ai frecat podelele [i ai sp`lat rufe, ai f`cut pl`cint` proasp`t` la
prânz, iar \n restul timpului n-ai prea l`sat din mân` cârpa de praf. |n felul
`sta, n-ai s` rezi[ti prea mult.
– Ah, am chef s` scriu ceva, s` m` relaxez.
Ebenezer ie[ise s` r`spund` la telefon. Vâr\ capul pe u[`, anun]ând:
– Am trecut pe la buc`t`rie, am gustat ni[te pr`jitur` cu stafide [i am
b`ut o can` de ciocolat`. M` retrag s` citesc \n pat. Nu m` chema]i la cin`,
nu-mi mai e foame.
Thomasina aflase c` la neozeelandezi cina \nsemna de fapt o ultim`
gustare \nainte de culcare, nu o mas` adev`rat`.
Era adev`rat c` scrisul avea darul s-o relaxeze. Sc`pa de toate grijile [i
se cufunda cu totul \ntr-o lume imaginar`. Nici m`car nu-l auzi pe Luke
ie[ind [i revenind \n camer`.
Aproape de miezul nop]ii, termin` ultima pagin` [i o scoase din
ma[in`, suspinând satisf`cut`. Se \ntoarse. Luke st`tea \ntr-unul din
fotoliile de lâng` c`min. Pe o m`su]` joas` de al`turi, se afla o tav` cu
sandvi[uri, câteva felii de pr`jitur` cu stafide [i ni[te fursecuri cu nuci,
preparate de Peggy cu o zi \n urm`. Al`turi, trona un termos plin cu
ciocolat` fierbinte.
Luke zâmbi, \n vreme ce tr`s`turile lui aspre se \mblânzeau.
– N-am \ndr`znit s` deranjez muza. M-am gândit s` pun b`utura \n
termos, s` se p`streze cald` pân` când vei lua o pauz`. Cum a mers?
Ea se apropie [i se a[ez` pe cel`lalt fotoliu.
– Ah, foarte bine. Este prima scurt` povestire, de când am venit \n
Noua Zeeland`. Toat` ziua mi-a dat târcoale. Tata m-a avertizat c` nu
trebuie s`-mi \n`bu[ imagina]ia, iar succesul nu va \ntârzia s` apar`. Asta
se petrecea pe vremea când \i devenise clar c` nu se va bucura de o
carier` prea lung`. Ce sfâ[ietor, ca exact atunci când ajunsese s` aib`
96 BECCA SLIPPER

succes, via]a s`-i fie dramatic \ntrerupt`. Totu[i, acum, c` am mai trecut
peste durerea pierderii, mul]umesc cerului pentru anul \n care a f`cut
ce-i pl`cea cel mai mult [i c` a sim]it mul]umirea de a l`sa ceva familiei.
– Adic`, vou`?
– Nu. Pentru cei mici [i pentru Maddy. Eu eram deja adult`, pe
propriile picioare. De câ]iva ani, \mi rotunjeam veniturile scriind articole
[i poezii pentru diverse reviste. Uneori, nu-mi vine s` cred c` Maddy s-a
pr`p`dit, Luke. Era atât de dr`gu]`, atât de vesel`, [i-l iubea atât de mult
pe tata. A avut noroc \n ambele c`snicii, de[i cu Maddy rela]ia a fost idilic`
de la \nceput. |n cazul mamei, a avut de furc`, la \nceput, cu un socru
obtuz, un om convins c` banii pot cump`ra devotamente. Tatei \i pl`cea
propria munc`, de[i ar fi preferat s` se ocupe cu scrisul. Bunicul ar fi vrut
ca tata s` renun]e la postul de func]ionar [i s` devin` director de fabric`.
A[a c`, b`trânul l-a scos din testament. {i pe mine. Mama murise deja, a[a
c` n-a avut de suferit.
Tata avea \ns` o fire domoal`, iar banii nu-l interesau. Ah, n-ar fi
trebuit s` spun a[a ceva. Când se \ntorcea de la birou, muncea din greu,
noapte de noapte, la primele lui romane. Nu neap`rat pentru a-[i
completa veniturile, ci fiindc` avea scrisul \n sânge. La fabric`, n-ar mai fi
avut timp. Oricum, am \nv`]at to]i c` exist` [i lucruri mai importante
decât banii, de exemplu, libertatea. Libertatea de a te exprima.
– Dar acum te sim]i liber`? \ntreb` el, \ntinzându-i cana cu ciocolat`
fierbinte. E[ti legat` de acest loc prin \ns`[i afec]iunea pe care i-o por]i
unchiului Eb. Prin datoria pe care ]i-ai asumat-o fa]` de copii. Iar
\ndatoririle de menajer` \]i las` prea pu]in` vreme pentru scris.
Thomasina se aplec` s` mai ia un sandvi[, iar p`rul \i acoperi obrajii,
ascunzându-i expresia. Glasul \i sun` degajat:
– Ah, dar exist` [i compensa]ii. Apar]in unei familii. Ebenezer \mi d`
senza]ia c` e nevoie de mine.
Continuar` s` m`nânce, f`r` s` fie stânjeni]i de t`cere. Thomasina era
convins` c`-i va fi greu s` adoarm`. Era preocupat` de personajele c`rora
le d`duse via]`. I-ar fi pl`cut s` le aprofundeze. Poate c` ar fi trebuit s` le
introduc` \ntr-un viitor roman. Dar deocamdat`, n-avea destul timp la
dispozi]ie. Aceast` ultim` jum`tate de ceas petrecut` \n compania lui
Luke, lâng` focul din c`min, \i r`scolise toate n`zuin]ele.
PESTE ANI 97

– Cred c` am s` las sp`latul vaselor pe mâine, spuse ea, ridicându-se.

|nainte de culcare, am s` dau o rait` prin gr`din`. Când m` voi \ntoarce,
am s` \nchid ferestrele. Noapte bun`, Luke.
Deschise u[a cu geam, ie[i pe verand` [i o lu` pe aleea marcat`,
ridicând fruntea \n b`taia brizei marine. Era aproape var`, iar aerul era
\nmiresmat. Primii trandafiri \ncepuser` s` se deschid`. Dar pe timp de
noapte, adev`ratul farmec al gr`dinii venea de la florile albe, insignifiante
\n lumina zilei. Auzi o u[` [i \n]elese c` Luke venea dup` ea.
– Te deranjeaz` compania? {i eu sunt cam agitat.
Temându-se de propriile reac]ii, ar fi preferat singur`tatea, dar n-ar fi
fost civilizat s`-l refuze. Se plimbar` de-a lungul aleilor denivelate, pe
unde, cu mult` vreme \n urm`, copii \mbr`ca]i \n costume marin`re[ti [i
[or]ule]e brodate se jucau de-a ascunselea sau se fug`reau \n dup`-
amiezele fierbin]i de var`, \n vreme ce adul]ii se odihneau pe b`nci sau
jucau crochet, oprindu-se din când \n când pentru a admira vreun vapor
abia intrat \n port.
Se oprir` lâng` vechiul gard de bârne [i admirar` reflexiile stelelor \n
apa nemi[cat`.
– S` \n]eleg c` ]i-e dor de cas`? Recunoa[te f`r` team`, Thomasina.
Este normal s`-]i fie greu. Nu mai e[ti la vârsta adolescen]ei. La dou`zeci
[i cinci de ani, ]i-ai format deja anumite rutine de via]`. Trebuie s` existe
persoane c`rora le sim]i lipsa. Mamei i-a fost dor de cas` mult timp.
Spunea c` obi[nmuia s` se uite spre Cashmere Hills, \n`l]imile ce se
ridic` \n direc]ia Christchurch-ului, [i le ura fiindc` le sim]ea ca o barier`
\ntre ea [i tot ceea ce iubise. N-a pomenit nimic pân` când, \ntr-o zi, a
constatat c` \ncepuse s`-i plac` forma lor, conturat` pe cer. Apoi tata a
dus-o acas`. S-a bucurat, dar a recunoscut c` r`d`cinile ei vor r`mâne
ve[nic aici.
Se apropiase. Prin mâneca sub]ire, Thomasina sim]ea c`ldura bra]ului
lui. Dar t`cu, fiindc` \[i sim]ea inima prea plin`. Nimic nu [i-ar fi dorit mai
mult decât s` se \ntoarc` spre el, dar nu \ndr`znea din cauza r`nii pe care
i-o provocase cealalt` fat`. Avea tot dreptul s` fie circumspect. Dar
ultimele lui vorbe erau \ncurajatoare.
98 BECCA SLIPPER

– Cred c` sunt cam n`t`r`u, declar` el, cuprinzându-i umerii. Mama

a ajuns aici \nso]it` de familie, pe când tu e[ti singur`, l`sându-i la o parte
pe cei doi copii de care trebuie s` ai grij`. N-ai nici un sprijin. Uneori,
parc` ai fi o feti]` r`t`cit` [i melancolic`, Tamsin. M` \ntreb dac` …
– Ce anume, Luke?
– Dac` nu cumva, r`mânând aici, te-ai sacrificat de dragul celor mici?
Dac` nu cumva exist` cineva pentru care ]i-ai dori s` te \ntorci acas`?
De[i, nu mi-l pot imagina pe cel care te-ar fi l`sat s` pleci.
Era un compliment, dar n-avea voie s` deduc` prea mult. Luke purta
coresponden]` cu Ilena. Toate vorbele acelea sc`pate la sup`rare puteau
s` n-aib` nici o semnifica]ie.
– Nu-i cazul, r`spunse ea [optit. A existat cineva, \nainte ca tata s`
cad` la pat [i chiar dup` aceea. Dar apoi s-a pr`p`dit [i Maddy, iar eu am
r`mas singurul sprijin al fra]ilor mei.
Urm` o pauz`. Bra]ul lui o cuprinse mai strâns, aproape fr`]e[te.
– Vrei s` spui c` se a[tepta s`-i la[i de izbeli[te – s`-i abandonezi \ntr-un
orfelinat? Ar fi fost o monstruozitate! Ce fel de om ar putea …
– Luke, e[ti o persoan` dintr-o bucat`. |mi place asta. Pe vremuri, nici
eu nu acceptam compromisuri. Totu[i, idealismul nu face decât s` te fac`
vulnerabil. N-am fost logodit` cu Darry. El trebuia s`-[i fac` un rost. Eram
colegi de serviciu [i ne-am petrecut vremea \mpreun`. Dac` ar fi r`mas
acolo, probabil c` lucrurile ar fi evoluat altfel, dar avea ambi]ii. Voia s`
aib` cândva propria ferm` [i f`cea economii. A ales s-o rup` cu mine.
Luke sc`p` unul dintre sunetele lui inconfundabile. Thomasina
chicoti, voind s` mai relaxeze atmosfera.
– E[ti un om interesant – bun vorbitor, pân` \n clipa când \]i ie[i din
pepeni. Atunci \ncepi s` morm`i, s` sco]i sunete nearticulate [i s` te
\ncrun]i.
– Ce insult`! E[ti impertinent`! Dar vioaie, foarte \n]eleg`toare [i
tolerant`.
– |]i mul]umesc, Luke, replic` ea cu respira]ia accelerat`. }inând
seama de purtarea mea la prima noastr` \ntâlnire, cred c`-]i pot \ntoarce
complimentul. El se apropie mai mult, continuând s` zâmbeasc`.
Intimidat`, ea continu`: Dar ar fi bine s`-]i extinzi indulgen]a [i asupra
PESTE ANI 99

Ilenei. |n]eleg c` te-ai \nfuriat. Ca [i Darry, poate c` Ilena este o fire mai
practic`. De[i nu i-ai f`cut nici o promisiune, cred c` se a[tepta s` faci
pasul [i chiar dac` m-a tratat nedrept, era normal s` se team` de intrusa
ap`rut` din senin, gata s`-]i \njum`t`]easc` mo[tenirea. O mo[tenire
divizat` duce \ntotdeauna la ne\n]elegeri, Luke.
A[a c`, dotat` cu sim] practic, Ilena a \ncercat s` l`mureasc` situa]ia
cât mai era vreme. Unele fete au tendin]a s` anticipeze logodna [i cererea
\n c`s`torie. Continu` s` fie mult mai u[or pentru b`rba]i. Ei [tiu exact ce
vor [i \ncotro se \ndreapt`. O fat` este condamnat` la a[teptare.
Scrisoarea Ilenei era perfect normal`, dup` spusele tale. Cred \ns` c` era
un fel de ramur` de m`slin [i c` ar trebui s-o accep]i.
Bra]ul ce-i cuprinsese umerii se desprinse. Sim]i c` el se \ndep`rta.
– Ce-]i \nchipui? Crezi c` ai deschis un club al inimilor frânte? ~sta era
subiectul povestirii pe care ai scris-o?
– Da, de ce? … \ncepu ea surprins`.
– Ca to]i scriitorii, \mi imaginez c` [i tu te joci de-a creatorul [i vrei s`
aranjezi happy-enduri. Ei bine, sunt perfect capabil s`-mi rezolv
problemele. Ah, las`-m` \n pace! |n general \mi placi [i te admir, dar
exist` momente, Thomasina Meade, când te-a[ strânge de gât!
Ea se \ntoarse pe c`lcâie [i se \ndep`rt` f`r` grab`, de[i \i venea s-o ia
la fug` [i s` trânteasc` u[a. De ast` dat`, nu-[i mai permise luxul unei
ie[iri nervoase.
|n]elegea semnifica]ia celor petrecute. Ruptura de Ilena era mult mai
adânc` decât ar fi vrut s` admit` Luke Richmond. Nu suporta nici s`
vorbeasc` despre ea. Va trebui s` nu mai ating` subiectul.
 Capitolul 8
Thomasina era recunosc`toare pentru pentru prezen]a copiilor. F`r`
ei, a doua zi, \ntre ea [i Luke s-ar fi manifestat stânjeneal`. Trebuia s`
recunoasc`, Luke nu l`s` s` se vad` nimic \n fa]a copiilor. Desigur, se
gândea [i la lini[tea sufleteasc` a unchiului.
|ntreaga zi, b`rba]ii treb`luir` pe afar`, \ntrucât Luke se sim]ea mai
bine, iar flec`reala vesel` a lui Peggy reu[i s`-i abat` Thomasinei aten]ia de
la regrete, sau alte gânduri melancolice. Peggy avea o influen]` pozitiv`.
– |mi place cum te n`puste[ti asupra oric`rui lucru ce trebuie f`cut.
Dar faptul c` num`rul celor din cas` a sporit cu trei nu te oblig` s`
participi la frecatul pardoselilor sau la sp`lat. Totu[i, faci prea multe.
La vremea prânzului, Ebenezer spuse, revenind de la telefon:
– Mâine, suntem invita]i la Martenseni. Sunt sigur c` Josh se va
descurca [i f`r` noi. De mult n-am mai avut ocazia s` stau la o bârf` cu
Conrad Martensen. Mi-am zis c` e mai \n]elept s` m` ]in departe. Cu cât
o vedeam mai rar pe Ilena, cu atât mai bine, iar Conrad era atât de s`tul
de aerele ei, \ncât \[i d`dea drumul la gur`. Ruth \l implora s` tac` [i s`
rabde. El se str`duia, dar se s`turase s-o vad` profitând de bun`tatea
so]iei lui. Era o \ntreag` tevatur`. Ruth [i mama Ilenei sunt un fel de
veri[oare, dar au fost foarte bune prietene \n tinere]e. A[a c` a fost
\ncântat` când fiica a hot`rât s` vin` \n vizit`. Numai c` vizita s-a cam
prelungit, iar Ilena nu pomene[te nimic despre plecare. Desigur, avea
motive. Dar poate c` acum se va hot`r\ s`-[i fac` bagajele.
PESTE ANI 101

Gândindu-se la Luke, Thomasina se \nfior`. Observ` c` era \ncruntat.

– Excursia asta la Queenstown mi-a trezit speran]ele. Cred c` \ncearc`
s` vad` cât mai multe \nainte de plecare. Dup` ce [i-a c`p`tat pedeapsa
meritat` [i a aflat c` viitorul lui Luke nu este chiar a[a cum [i l-a imaginat,
s-ar putea s` se lase p`guba[`. ~sta trebuie s` fie motivul c`l`toriei. |mi
pare r`u doar c` Luke i-a vizitat când a fost \n Anglia. Treaba s-a petrecut
cu pu]in \nainte de a afla despre existen]a ta, Thomasina, [i la [ase
s`pt`mâni dup` revenirea lui [i-a f`cut apari]ia [i ea. A cam abuzat de
ospitalitatea Martensenilor.
Thomasinei nu-i venea \n minte nici o replic`. Desigur, [i Luke t`cea.
Probabil c` era prea furios. Cine n-ar fi fost? Dup` gafa ei de asear`,
aceast` discu]ie putea fi pic`tura care umple paharul. Ebenezer continu`:
– A[a c` mâine, o s` mergem [i ne vom sim]i ca pe vremuri. Poate c`
vom mai afla am`nunte de la Conrad. De fapt, l-a[ putea \ntreba dac`
Ilena [i-a manifestat inten]ia de a se \ntoarce \n Anglia.
– Ah nu, n-ai s-o faci! exclam` Luke. Pui prea mult temei pe amici]ia
cu Martensenii. S`-i la[i \n pace!
– Pace? Nu-i nici urm` de pace [i n-o s` avem lini[te pân` când acea
individ` nu-[i ia t`lp`[i]a!
– Haide, unchiule. Nimic nu se compar` cu munca fizic`, atunci când
vrei s` alungi proasta dispozi]ie! Am \n[euat caii. Mâna s-a vindecat.
Ferma Martensen era asem`n`toare cu Corrieside, de[i ceva mai mic`.
Aleea de acces trecea prin mijlocul unei gr`dini pline de rododendroni
\nflori]i.
Ajunser` la intrare [i u[a se d`du de perete. Ruth Martensen se gr`bea
s`-i \ntâmpine. |n ciuda celor cincizeci de ani pe care-i \mplinise,
demonstra o captivant` [i tinereasc` \nfl`c`rare, care avu darul s`
\ndep`rteze [i ultimele rezerve ale Thomasinei.
|[i manifest` imediat afec]iunea, s`rutându-i pe Ebenezer, pe Luke [i
chiar pe Thomasina, \nainte ca prezent`rile s` fie f`cute.
– Am senza]ia c` te cunosc deja. Abia a[teptam s` ne \ntâlnim, dar ca
s` fiu cinstit`, de când ai venit, n-am avut nici un moment de lini[te. |n
perioada asta a anului suntem mereu prin[i cu câte un miel ce trebuie
hr`nit cu biberonul, sau cu activit`]i gospod`re[ti! Ilena fiind plecat`, am
102 BECCA SLIPPER

profitat de ocazie s` revin la zi cu treburile. Doamne, cât` vreme mai

pierdeam f`când ordine dup` ea! Trebuie s`-i recunosc meritul, la grajduri
se pricepe ca nimeni altul, dar \n gospod`rie – ah, ceruri, asear` am luat
hot`rârea s` n-o mai critic [i iat` c` deja am \nc`lcat-o! A devenit un fel de
obsesie. Nu seam`n` deloc cu mama ei. Dar ajunge. Nu este politicos.
Haide]i \n`untru. B`ie]ii au ie[it cu Conrad, dar se vor \ntoarce repede.
Pân` [i interiorul sem`na cu ferma Corrieside, discret, lambrisat [i
modernizat, \n acord cu gra]ia desuet` a trecutului. Masa era deja
aranjat`, dar f`r` formalism exagerat. Friptura – perfect p`truns`;
pl`cinta de Yorkshire – crocant`; iar peri[oarele cu sos – atât de
gustoase, \ncât Thomasina fu tentat` s` cear` re]eta.
Cafeaua o b`ur` pe verand`, pe mesele de fier forjat instalate de
primul Martensen, sosit cu cea dintâi nav` de coloni[ti, Charlotte Jane.
– La atât se limita mobilierul cu care au \nceput, declar` Conrad, cu
excep]ia patului, a unui scrin [i a leag`nului copilului. La \nceput, au tr`it
\n bar`ci, chiar \n port. Apoi au plecat cu ceilal]i spre Lyttelton, dar s-au
\ntors curând pe promontoriu, au arat p`mântul [i au construit o c`su]`.
Se p`streaz` \nc` \n vechea livad`. Am s` ]i-o ar`t, Thomasina. Pe urm`,
dup` ce au dep`[it greut`]ile \nceputului, au ridicat primele dou` camere
ale acestei case [i de atunci construc]ia a evoluat mereu.
Povestirile despre aventurile tr`ite acolo \n plin` epoc` victorian` o
mi[car` adânc pe Thomasina. Se sim]ea de parc` i-ar fi cunoscut dintot-
deauna pe protagoni[ti. Cu greu ar fi acceptat c` fusese o vreme când abia
dac` avea habar despre existen]a Noii Zeelande. Acum, iubea fiecare
colin`, fiecare munte [i fiecare golfule].
Dar cel mai mult era ata[at` de Corrieside, de treptele tocite de
vreme, care purtaser` pa[ii primilor coloni[ti, cu mult timp \nainte ca
Thomas Swainson s` ajung` \n Noua Zeeland`. De toate ad`ugirile
ulterioare, de fiecare dintre comorile trecutului, de por]elanuri [i de
mobile, indiferent de valoarea lor.
Conrad \i spuse c`, pe vremuri, unchiul lui [i sora cea mai mare a lui
Ebenezer, Janet Temple Swainson, \[i \ncepuser` idila \n acea gr`din` [i
apoi se c`s`toriser` tot acolo. Descenden]ii lor aveau o ferm` \n Gebbie’s
Pass. Ad`ug` vis`tor:
PESTE ANI 103

– Au avut parte de o dragoste adev`rat` [i durabil`. Eb mi-a spus c` [i

tu scrii, Thomasina. Mi-ar pl`cea s` pui pe hârtie povestea lor, cândva,
legând Corrieside [i Harbourage. Spre deosebire de Romeo [i Julieta,
casele [i familiile lor au fost binecuvântate, nu blestemate. Ce p`rere ai?
– Ah, a[ fi \ncântat` … dac` dumneata crezi c` m-a[ ridica la \n`l]imea
subiectului, r`spunse ea, b`tând din palme.
Atât Conrad cât [i Ebenezer [i Ruth o implorar` s` \ncerce. Se sim]ea
\ntr-al nou`lea cer, plin` de un elan nou … sperând c` toat` discordia
pricinuit` de mo[tenire ar putea disp`rea. Era un rezultat al atitudinii
Martensenilor, al convingerii lor c`, \n sfâr[it, Ilena urma s` plece acas`,
\n Anglia.
Era clar c`, de[i o \ntâmpinaser` cu toat` ospitalitatea, Ilena le
criticase f`r` pic de mil` modul de via]`. N-avea nici un respect pentru
vechiul conac [i chiar declarase:
– Nu-mi dau seama de ce n-o demola]i, \n loc s` arunca]i o groz` de
bani pentru \ntre]inere. A]i putea construi o cas` ca a familiei Kinmont,
cu tot confortul modern. Un fel de ranch fabulos, \n decorul `sta
minunat.
– P`i, replicase Ruth, fiecare cu preferin]ele lui. Dar acest stil a rezistat
timpului. Iar ceea ce-i modern ast`zi, mâine ar putea fi considerat urât [i
demodat. La \mbr`c`minte, moda nu conteaz` atât de mult, dar casa
r`mâne [i genera]iilor urm`toare. Oricum, n-are importan]`! Pentru
mine, casa b`trâneasc` este mul]umitoare. Mai târziu, \i spusese lui
Conrad: M-a privit cu mil` [i mi-a zis: „dar desigur, lucrurile s-ar putea
schimba. Dup` ce Finlay se \nsoar`, nevesti-si s-ar putea s`-i vin` alte
idei.“
La rândul lui, Conrad \i povestise lui Ebenezer:
– Ruth a intrat \n panic`, aproape. De[i nu erau prea apropia]i, când
fiul nostru a mo[tenit-o pe m`tu[`-mea, Ilena [i-a pierdut interesul
pentru Luke [i s-a n`pustit asupra lui Finlay. El este atât de \nchis \n sine
\ncât ne-am temut c` l-ar putea seduce. Nu ne d`dusem seama cât`
agerime se ascunde sub aparenta lui timiditate. I-a priceput manevrele.
Nu ne-a spus nimic, dar când s-a ivit [ansa de a ob]ine o burs` pentru
studiul raselor australiene de ovine, n-a stat pe gânduri [i a plecat. Este
104 BECCA SLIPPER

hot`rât s` nu se \ntoarc` prea curând. A[a c` singura ei variant` a r`mas

Luke. Acum, se pare c` [i lui i-a venit mintea la cap. Este foarte calculat`.
Nu simuleaz` c`ldura uman` decât când vrea s` ob]in` ceva.
Toate astea se petrecuser` mai de mult. Ast`zi, se str`duiau to]i s` uite
de Ilena. Conrad continua s-o delecteze istorisindu-i aventurile
\nainta[ilor.
– Probabil c` au avut parte de vremuri grele, aprecie Thomasina.
Ast`zi, o c`l`torie pân` la Christchurch dureaz` cam o jum`tate de or`,
dar pe atunci drumul se f`cea c`lare, mai multe zile. Ocazie de \ntâmpl`ri
minunate [i de purt`ri eroice – bravura nu mai este la mod`, nici la
b`rba]i, nici la femei!
– N-a[ zice, spuse Conrad. Ruth a demonstrat eroism imediat dup`
sosirea din Anglia, la nici trei luni dup` terminarea r`zboiului. Privea
oceanul prin binoclu, când a z`rit o b`rcu]` \n deriv`, \ntre promontoriul
Four Winds [i insuli]a aceea care aproape dispare la flux. |n b`rcu]` erau
doi copii, a[a c` s-a aruncat pe calul meu, care era din fericire \n[euat. Era
singur` acas`. A galopat pân` la malul oceanului. Unul dintre copii se
]inea de b`rcu]a r`sturnat`, dar cel`lalt aproape se \necase. L-a scos la
mal, apoi s-a \ntors dup` cel de-al doilea. I-a f`cut respira]ie artificial`
primului, i-a urcat pe cal, i-a adus acas` [i a chemat doctorul. Câteva
s`pt`mâni am avut co[maruri, gândindu-m` la ce ar fi putut p`]i.
– Grozav lucru s` fii un c`l`re] atât de bun, declar` Thomasina cu
invidie. Dac` n-ai fi [tiut s` mergi pe cal, cei doi ar fi murit. Cred c` ar fi
bine s`-mi dau toat` silin]a s` \nv`]. Probabil c` se ivesc \nc` destule
situa]ii \n care calul este singurul mijloc de transport.
– P`i tocmai aici intervine eroismul, spuse Conrad, dup` ce ilaritatea
general` se mai potoli. Ea se temea de cai. Dar când s-a ivit necesitatea, s-a
trezit \n [a \nainte de a apuca s` se mai gândeasc`. Norocul a fost c`
drumul era drept [i nu existau obstacole.
– Dar acum? \ntreb` Thomasina, privind spre Ruth. Te mai temi?
– N-am mai avut probleme cu caii. Mi-am dat seama c`-i pot st`pâni
[i conduce.
– Minunat` senza]ie, declar` Thomasina, gânditoare. M`car dac` frâul
ar sem`na cu un volan, reac]ionând la cea mai mic` atingere. Dac` a[ fi
PESTE ANI 105

sigur` c` ceea ce vreau se va petrece cu adev`rat! |mi tot spun c` n-are ce

s` se \ntâmple, dar \ndat` ce calul face primul pas, m` cuprinde un fel de
panic`, la gândul c` sunt coco]at` pe un animal uria[, cu voin]` proprie,
[i simt c` orice este posibil!
– Z`u? \ntreb` Luke surprins, \ntorcându-se spre ea. Adic`, erai cu
adev`rat speriat`?
Thomasina aprob` din cap, ru[inat`.
– |n cazul acesta, jos p`l`ria \n fa]a ta! Nu mi-am dat seama. Mi-am
\nchipuit c` pur [i simplu n-ai chemare pentru c`l`rie. Se mai \ntâmpl`,
dar exerci]iul poate ameliora performan]ele. Ei bine, ne-ai cam dus. Dar
nu trebuie s` ne faci pe plac. C`l`ritul nu este esen]ial. Acum, po]i ajunge
aproape oriunde cu Land Roverul.
– |]i mul]umesc, spuse ea, dar am s` continuu lec]iile. Nu m` mai
deranjeaz` a[a de tare, dup` ce am aflat c` [i doamna Martensen a trecut
prin \ncercarea asta. Credeam c` sunt singura fricoas` din zon`.
Conrad ridic` fruntea [i spuse:
– Mi se pare c` a venit o ma[in`.
|n clipa urm`toare, to]i auzir` un zgomot de motor care se \ndep`rta
[i ni[te pa[i pe hol. Se \ntoarser` spre u[` [i o v`zur` pe Ilena, splendid
g`tit` cu ni[te pantaloni crem [i o bluz` marin`reasc`, bleu, având p`rul
negru [i neted piept`nat pe spate, cu tenul ca laptele, cu ochii ei alba[tri,
umbri]i de gene lungi.
Ruth Martensen o \ntâmpin` spontan, de[i probabil c` ur`rile de bun
venit \i solicitaser` efort, Thomasina fu bucuroas`, fiindc` ar fi fost
stânjenitor s` i se arate c` prezen]a ei e nedorit`. Dup` primele saluturi,
Ruth \ntreb`:
– Cum ai ajuns aici? La ora asta, nu-i nici un autobuz.
– Inten]ionam s` m` \ntorc mâine, cu avionul, spuse ea, aruncând o
privire fugar` spre Luke, [i aveam de gând s`-l sun pe Luke s` m` ia de la
aeroport. Numai c` la hotelul meu se organiza o conferin]`. {ti]i voi – pe
teme agricole, cu participan]i din toat` lumea. Nu numai fermieri –
exper]i, \n majoritate b`rba]i, plus câteva so]ii. S-au purtat foarte frumos
cu mine, m-au luat \n unele din excursiile organizate pentru ei. Câ]iva au
\nchiriat o ma[in` cu care s` viziteze Mount Cook [i mi-au oferit un loc.
106 BECCA SLIPPER

Am stat dou` nop]i la hotelul Hermitage. Apoi au luat-o prin Gebbie’s

Pass, m-au l`sat aici [i [i-au continuat drumul spre Christchurch.
|n mintea Thomasinei se n`scu un gând nerostit: oare cum primiser`
cele câteva neveste apari]ia Ilenei \n grup?
– Ah, ar fi trebuit s`-l invi]i \n`untru pe cel care te-a adus.
– Nu era cazul. Am cinat la Sickle, declar` Ilena f`r` urm` de team`
c` ar putea jigni.
– Aceasta este domni[oara Thomasina Meade, ruda din
Northumberland a lui Ebenezer. A sosit imediat dup` ce ai …
– {tiu. Imediat dup` ce am plecat spre sud. Mi-a scris Luke. Bun`,
Thomasina. |]i place minunatul nostrru golf? Este mult mai pl`cut decât
\n nordul industrializat, nu-i a[a?
– Ah, noi locuiam \n frumoasa vale a râului Tyne, reu[i ea s` r`spund` potolit.
La Greenchester – un sat. Dar golful este superb. M-am \ndr`gostit de el.
Se a[teptase la o expresie cinic` a celeilalte, având \n vedere felul ei
de a fi, dar Ilena se mul]umi s` aprobe:
– Da, unele zone din Anglia n-au fost \nc` distruse, ca Surreyul meu
natal, de exemplu. Cuno[ti regiunea?
– Sigur c` da. |mi pl`cea foarte mult. Am fost acolo \mpreun` cu tata.
Voia s` scrie un roman de aventuri despre castelul Guildford. Niciodat`
n-am s` pot uita p`durile abia \nverzite care m`rgineau drumul [i
zambilele atât de albastre \ncât \]i d`deau senza]ia c` z`re[ti printre
copaci sclipirea vreunui iaz.
– Casa mea e destul de aproape de acele locuri, declar` Ilena. La
Hazelmere – o zon` parc` f`cut` pentru c`l`rie.
Thomasina se sim]i dezarmat`. Poate c` a[a era Ilena de fapt. Nu-[i
putuse forma o p`rere corect` dup` o singur` privire fugar`, \ntr-un
moment când tân`ra era cuprins` de mânie.
– Cafeaua este \nc` fierbinte, vrei [i tu? spuse Conrad.
– Da, dac` nu te deranjeaz`. Subiectul discu]iei se fix` asupra
frumuse]ii ]inutului lacurilor [i a Fiordland-ului. Foarte bine, ]inând cont
de \mprejur`rile \n care Luke se desp`r]ise de Ilena. Dar nu trebuia uitat`
acea scrisoare. F`r` \ndoial`, netezise terenul spre o rela]ie mai pu]in
tensionat`.
PESTE ANI 107

|n ciuda preten]iilor ei sofisticate, Ilena vorbi apoi pertinent despre conferin]`.

– Aceast` fa]et` a agriculturii este mai fascinant` decât credeam.
Problemele de marketing mondial, aspectele financiare, interdependen]a
tuturor ]`rilor \n balan]a importurilor [i exporturilor, bilan]urile
comerciale.
Thomasina r`mase impresionat`, \mpotriva voin]ei. Aceast`
frumuse]e insolent` ascundea [i alte calit`]i. Cât de corect \n]elesese
toate acele lucruri! Conrad [i Ebenezer \ncepur` s` manifeste interes, \n
vreme ce Ilena trecea \n revist` diferitele momente ale conferin]ei.
– Unele din aspectele astea le-am auzit la televizor, desigur, dar e de
mirare c` ai re]inut atât de multe. Pari s` vorbe[ti \n cuno[tin]` de cauz`.
– Ah, interveni Luke, Ilena are un interes aparte \n problemele
financiare.
Dac` existase o inten]ie de \n]ep`tur`, ea nu l`s` s` se vad` c` [i-ar fi
atins ]inta.
– Ei bine, am o prieten` \n Surrey secretar` la un mare combinat [i
am prins unii termeni, a[a c` am \n]eles despre ce se vorbea.
B`rba]ii hot`râr` s` se duc` pân` la marginea propriet`]ii, s`
inspecteze ni[te pode]e importante [i pentru Corrieside, c`ci pârâul pe
care-l traversau uda [i ferma vecin`. Ilena s`ri \n picioare.
– Abia a[teptam s` c`l`resc din nou. M` schimb imediat. Ce p`rere ai,
Thomasina? Dac` vrei, ]i-a[ putea \mprumuta ni[te haine mai potrivite.
– Acum \nv`] [i sunt doar la \nceput. M` zdruncin \n sus [i-n jos ca un
sac de cartofi. Am s` r`mân cu doamna Martensen, s` ne plimb`m prin
gr`din`.
Ar fi savurat plimbarea mai deplin dac` gândurile nu i-ar fi zburat la
cei care plecaser` c`lare. Ca \ntotdeauna, Ilena ar`ta magnific \n [a; Luke
p`rea s` se fi n`scut pe cal. S` fi fost suficient` aceast` potriveal`? Interese
comune?
Se \ntoarser` pentru o gustare târzie, vizibil \ncânta]i de efortul f`cut.
Luke [i Ilena veneau la pas, mult \n urma celorlal]i. Vorbeau [i p`reau
relaxa]i.
La plecare, Luke i se adres`:
108 BECCA SLIPPER

– Treci la volan, Tamsin.

– Doamne p`ze[te, te-ai cam schimbat! exclam` Ilena. Parc` nu
acceptai s` pun` altcineva mâna pe iubitul t`u vehicul!
– Depinde, r`spunse Luke, rânjind enervant. Poate c` salt`-n [a, cum
a declarat, dar este o [oferi]` ne\ntrecut`. A fost secretar` la un mare
combinat agricol din Northumberland, dar ]inea [i loc de [ofer al [efului,
sir Guy Crowsey. Nu-i po]i g`si vreo gre[eal`.
– Nu spune a[a ceva! morm`i Thomasina. Probabil c` am s`-]i
ciobesc vopseaua, lovind unul dintre stâlpii por]ii. Nu-mi plac asemenea
laude.
|ns` adev`rul era c` sim]ea o pl`cere enorm`. Ilena continu`:
– Ei bine, nu-mi r`mâne decât s` v` urez noroc – sigur ve]i avea
nevoie, dup` un asemenea compliment. Bine c` mi-am amintit, Luke.
Mâine, am s` trec pe la voi, pe la unsprezece. Sper c` n-o s-o deranjeze
pe Thomasina o gur` \n plus la prânz – Luke mi-a spus c` e[ti foarte
primitoare. |n gura ei, sunase ca o caracteristic` plicticoas`.
– Mâine, nu g`te[te pentru nimeni. Avem zi liber`, veni r`spunsul lui
Luke. Dac` vrei s` vii, atunci las-o pe poimâine.
Era o noutate [i pentru Thomasina. Se \ntoarse s`-l \ntrebe pe
Ebenezer, dar \nainte de a putea spune ceva, Luke continu`:
– O duc pe Thomasina la Akaroa. A venit vremea s` viziteze [i a[ezarea
francez`.
Thomasina \[i ocup` locul la volan, Luke se urc` al`turi, iar Ebenezer
\n spate. Ilena se apropie de portier`, puse mâna pe geamul deschis, se
aplec` [i spuse:
– Ah, Thomasina, era cât pe ce s` uit. Vorb`ria despre conferin]` este
de vin`. Trebuia s`-]i transmit salut`ri din partea lui Derwent Ford.
Trebuia s` ajung` \n Christchurch cu o zi dup` ceilalti.
– Ceruri, interveni Luke cu impertinen]`. Derwent Ford. Sun` ca un
nume de sat din Cumberland. Vreunul din indivizii `ia de la conferin]`?
Vreun grangur prieten cu fostul t`u [ef, Thomasina?
– Nu, r`spunse Ilena. Un tip simpatic, dar ne\nsemnat. Tân`r.
Gândurile Thomasinei o luaser` razna. Darry aici? Ce surpriz`. De ce
oare \[i dorea s` n-o fi \ntâlnit pe Ilena? Se hot`r\ s` nu atrag` aten]ia.
PESTE ANI 109

– Derwent Ford. Ce surpriz` s` dau de el aici!

– Surpriz`? Dar [tiai c`-i \n Noua Zeeland`!
Era o declara]ie, nu o \ntrebare. Brusc, Thomasina se sim]i stânjenit`
[i ro[i. Ce aiureal`!. Se reculese [i spuse:
– Habar n-aveam. Probabil c` ai \n]eles gre[it.
Avea senza]ia c` to]i ochii se fixaser` asupra Ilenei, a c`rei frunte se
\ncre]ise a nedumerire.
– P`i, r`m`sesem cu impresia c` e[ti la curent. Adic`, din ce mi-a spus
– apoi se r`zgândi brusc [i \ncheie propozi]ia altfel – dar dac` sus]ii c`
n-ai [tiut, probabil c` a[a este. Apoi, dup` o nou` ezitare, continu`:
spunea c` … ei bine, nu mai are nici o \nsemn`tate. Am transmis
mesajul.
Thomasina porni motorul, iar zgomotul veni ca o binecuvântare,
\mpiedicând orice alt comentariu. |n timp ce ma[ina se punea \n mi[care,
to]i fluturau mâinile \n semn de bun-r`mas.
Abia se \nscriseser` pe [osea, când Ebenezer \ncepu s` chicoteasc`.
– Bun` idee, Luke. Am sc`pat de o vizit` nedorit`. Thomasina, o s`-]i
plac` la Akaroa.
– A fost o surpriz` pentru mine, declar` ea. M-a[ fi putut da de gol.
Chiar ai timp de pierdut cu excursia, Luke?
– Crezi c` lansam propunerea dac` n-a[ fi avut?
Trebuia s`-i accepte spusele, dar nu-i pricepea motivele. Pentru
Ebenezer, desigur, era vorba de o glum`, \ns` era convins` c` Luke lupta
\nc` \mpotriva atrac]iei exercitate de Ilena. Revenirea ei ar fi putut
declan[a un noian de emo]ii [i amintiri.
De asemenea, era foarte stânjenit` de \ntâmplarea cu Derry. N-ar fi
existat motiv, dar Ilena o transformase \ntr-un mister. Ce stupizenie! El
plecase la lucru undeva \n sud, imediat dup` moartea lui Maddy, iar ea
nici m`car n-o vizitase pe maic`-sa. Doamna Ford fusese cea care o
c`utase. Era o femeie foarte dr`gu]`.
Dar a doua zi, \n vreme ce se \ndreptau spre Gebbie’s Pass, l`sând \n
urm` apele lini[tite ale golfului, trecând printre coline verzi [i orhidee
\nflorite, \ndep`rtându-se de universul restrâns dar complex al Harvest
Moon Bay, Thomasina se sim]i cuprins` de bucurie [i se l`s` invadat` de
110 BECCA SLIPPER

frumuse]ea zilei. Pentru prima oar` dup` mult timp, se sim]ea tân`r`,
complet lipsit` de griji, [i \[i exprim` senza]ia.
Luke râse [i, luând mâna de pe volan, o b`tu pe genunchi, \ntr-un gest
aproape fr`]esc.
– Bravo ]ie! {i eu am sc`pat din jug. Hai s` uit`m de demol`rile din
Anglia [i de situa]iile complicate din Noua Zeeland`. S` ne bucur`m de
priveli[tea pastoral`, de mieii care se zbenguiesc pe paji[ti. S` nu ne mai
gândim c` unii s-au n`scut cu greutate, ajuta]i de vreun \ngrijitor; sau c`
au trebuit hr`ni]i cu for]a; sau c` unele oi n-au instinct matern, sunt
proaste [i \nc`p`]ânate ca ni[te asini; c` pia]a are capricii, iar valutele se
devalorizeaz`.
Thomasina izbucni \n râs.
– S` ne prefacem c` abia am sosit din Anglia [i c`-mi ar`]i
\mprejurimile. C` n-am ridicat tonul [i n-am ajuns niciodat` la palme …
– Hei, gata! Lovirea n-a fost reciproc`. Dar am priceput ce vrei s` spui.
C` tr`im \ntr-o armonie atotcuprinz`toare. Din clipa asta, am [ters cu
buretele toate animozit`]ile dintre noi.
Ziua n-ar fi putut fi descris` decât ca idilic`. Drumul [erpuia prin
trec`toare [i toate v`ile secundare ce se pierdeau printre mun]i erau
\ncânt`toare. Când ajunser` \n câmpia Canterbury, le ap`ru \naintea
ochilor lacul Ellesmere, cu apele sale plumburii, \ncre]ite, pline de
lebede negre. Prin geamurile l`sate ale portierelor, p`trundea aerul
marin, \nmiresmat.
– Curând, o s` ne \ndep`rt`m de malul Pacificului, spuse Luke. |n
partea asta a peninsulei, oceanul nu-[i prea merit` numele. De la
Cristchurch spre nord, po]i \ntâlni plaje cu dune de nisip. Aici, dai de
\ntinderi pietroase, pres`rate cu bolovani uria[i, c`zu]i de pe pantele
mun]ilor, iar valurile se izbesc de mal ca ni[te berbeci, rupând trunchiuri
de copaci [i lovindu-le pân` r`mân netede [i lustruite, ca ni[te oseminte
albite de vreme. Dar noi o s` avem un peisaj mai pu]in s`lbatic. Ne vom
\ntoarce printre coline. Golful Akaroa este protejat de valuri [i-i
\nconjurat de c`su]e \n stil colonial francez, desp`r]ite de nuci, planta]ii
de vi]` de vie [i arbu[ti ridica]i pe spaliere. Am devenit cam liric! râse el.
Dac` te obosesc, opre[te-m`. Iubesc Akaroa.
PESTE ANI 111

– Nu cred c` poate fi mai frumos ca la Harvest Moon Bay. Sim]i

privirea lui rapid` [i ad`ug`: sunt complet sincer`, a[a c` nu te mai uita
piezi[.
– Nu mai fi a[a ar]`goas`, Tamsin. Vrei sa [tii de ce te-am privit?
Ochii ei verzi se \ntoarser` curio[i spre el. Pe figura bronzat` ap`ruse
un zâmbet, care scotea la iveal` albul din]ilor.
– Fiindc` entuziasmul \mi place nu doar \n glas ci [i \n expresia fe]ei
tale. |n zilele noastre, majoritatea oamenilor are inhibi]ii. Sunt prea
sofistica]i, tem`tori s` nu par` naivi. Prefer` postura de atotcunosc`tori,
cinici. Devin pedant, ajut`-m`!
– Asta \mi place, Luke, r`spunse ea, revenind cu ochii la drum. Ai un
vocabular cuprinz`tor, iar cuvintele pe care le folose[ti indic` cititorul din
tine. Tata m-a \nv`]at s` observ asemenea am`nunte.
Poate c` Luke nu [tia cum s` r`spund` la un astfel de compliment,
fiindc`, dup` o vreme, schimb` subiectul:
– Spune-mi, faci gropi]` [i pe obrazul cel`lalt? Nu-l pot vedea decât
pe cel din dreapta.
– Nu, r`spunse ea, râzând. Am o figur` asimetric`. Trebuie s` admit
c` tr`s`turile mele sunt foarte neuniforme.
– Dar cu atât mai fascinante. Vorba poetului: „Regularitate de ghea]`
– splendid` lips` de expresie.“ De fapt, este viceversa. |n]elegi ce vreau
s` spun! |mi place chiar [i dantura ta inegal`. Zâmbetul t`u cap`t` un aer
pozna[.
Ca s`-[i ascund` stânjeneala [i pl`cerea, Thomasina spuse:
– S` l`s`m complimentele, Luke. Ce priveli[te minunat`!
Discutând, dep`[iser` a[ezarea Little River [i ajunseser` pe creasta
unde trona Hilltop Hotel, deasupra portului Akaroa.
Luke opri, cobor\ [i-i deschise portiera.
– Este singurul loc de unde po]i cuprinde \ntreaga priveli[te.
Se apropiar` de parapet, privir` \n vale [i r`maser` t`cu]i, \n admira]ie.
Thomasina \[i ridic` figura sub mângâierea brizei marine [i \ntreb`:
– Cum se face c` apa este atât de diferit` de Lyttelton Harbour?
Spuneai c` este tot un crater vulcanic scufundat. Dar aici, apa are o
nuan]` verzui-l`ptoas`. Care-i cauza?
112 BECCA SLIPPER

– Habar n-am. A fost nevoie de observa]ia unei nou-venite ca s` realizez.

Am s` m` interesez. Poate c` exist` diferen]e \n compozi]ia mineral`.
– Ah, cât i-ar fi pl`cut tatei! se entuziasm` Thomasina. Pentru prima
oar`, vorbea despre el f`r` s` simt` acea durere insuportabil`, care-i
\nghe]a cuvintele pe buze dup` prima ie[ire spontan`. Tata \[i dorea
enorm s`-i urmez exemplul. Când d`deam peste o priveli[te nou`, m`
punea s` scriu toate cuvintele [i propozi]iile pe care mi le inspira. Spunea
c` dac` notez \ntreaga descriere, cuvintele \mi vor r`mâne \n minte, gata
de a fi utilizate \ntr-o povestire. Dar dac` pun pe hârtie no]iuni separate,
mai târziu le voi putea asambla, ob]inând o bog`]ie de efecte, fiindc` nu
va mai fi un automatism.
Luke se \ntoarse pe c`lcâie, se duse la ma[in`, vâr\ mâna pe geam [i
se \ntoarse cu un carne]el [i un creion.
– Scrie, o \ndemn` el.
Sub ultimele lui noti]e, Thomasina ad`ug`: irizat … turcoaz …
dealuri brum`rii … tr`inicie … a[ezat \n calea furtunii … pace! …
abunden]` … arom` s`rat` … \ndr`git. Cuvântul cheie era „pace“. Luke
citea peste um`rul ei.
Coborâr` \n golful Barry, apoi urcar` [i coborâr` din nou \n prima
a[ezare cu nume francez: Duvauchelles. Luke \i povestea tot ce [tia
despre fiecare particularitate local`. Ziua aceea avea s`-i r`mân` \ntip`rit`
\n memorie. Indiferent ce considerente \l \ndemnaser` la \nceput,
ajunseser` la o comunitate de idei [i sim]iri.
Luke conduse prin mijlocul ora[ului pân` ce drumul se termin`.
Printre bolovani mai exista doar o potec`. Lu` co[ul de picnic, o ajut` s`
sar` peste gardul de bârne [i o conduse spre o colin` acoperit` cu iarb`.
A[ezar` p`tura sub un copac [i aranjar` merindele. Frunze de salat`,
copane de pui, ro[ii timpurii, chifle proaspete [i unt. Luke scoase la iveal`
o sticl` de cidru.
– De câte ori ajung aici, simt nevoia s` beau cidru, de[i cred c` ar fi
mers [i coniac sau [ampanie. |n felul `sta, m` simt ca \n Devon. Cuno[ti
regiunea? Am vizitat-o abia când am f`cut ultima c`l`torie acas`.
– Am petrecut un fel de vacan]` acolo, cu tata. Mi-l amintesc bând
cidru \ntr-o crâ[m` tradi]ional`. Am b`tut cu piciorul toat` zona plin` de
primule [i de violete. O amintire idilic`, f`r` pic de suferin]`.
PESTE ANI 113

– Am ajuns acolo tot prim`vara, acum doi ani. Era cu pu]in \nainte de
a m` \ntoarce \n Noua Zeeland`.
– |n aceea[i perioad` am fost [i noi, spuse ea, clipind surprins`. |n
aprilie – \nceputul prim`verii \n emisfera nordic`. De Pa[te, am poposit
\n Lynmouth.
– Cum? exclam` el. Nu mai spune! Tot acolo am petrecut [i eu
s`rb`torile. Ce ciudat! Poate c` ne-am \ntâlnit pe strad`, sau am admirat
priveli[tea de pe pod \n acela[i timp!
– {i am urm`rit zborul s`getat al rândunelelor deasupra apei, aprob`
ea. Apoi, Thomasina sim]i o nostalgie ciudat`. M`car dac` tata ar fi apucat
s`-l cunoasc` pe Luke!
– Mi-ar pl`cea s` descriu locul ca atrac]ie turistic`, pentru cei de la
compania aerian` care mi-a sponsorizat c`l`toria.
– Atunci, ar trebui s` vezi cât mai mult. Am putea s` revenim. Unchiul
Eb s-ar \nro[i de pl`cere dac` ai intreprinde asemenea ac]iuni \n favoarea
iubitei lui peninsule.
– Bine\n]eles c` ne putem \ntoarce, dar a[ vrea s` profit de dispozi]ia
\n care sunt acum. N-avea de unde s` [tie ce va urma. Unele clipe nu se
mai repetau niciodat`.
Vizitar` micul muzeu francez, admirând comorile, aduse cândva din
Fran]a – care supravie]uiser` celor ce le aduseser` la bordul lui Comte de
Paris – pistoale vechi de duel, cutiu]e pentru tutun de prizat, truse de
cusut, miniaturi; apoi Luke o conduse la cimitirul a[ezat \n pant`, unde
odihneau to]i cei care \[i reparaser` n`voadele pe plaja de dedesubt, care
construiser` casele cu fronton, care brodaser` acele c`m`[i de dam`,
rochiile de mireas`, sau h`inu]ele de botez expuse.
Numele erau fascinante – Le Lievre, Rousselot, Malmanche…
François, Etienne, Justine, Victorine … Se a[ezar` pe marginea unui
monument funerar, la umbra unui plop, iar Luke a[tept` \n lini[te ca ea
s`-[i noteze ideile principale ale articolului. Dup` ce termin`, Thomasina
\i \nmân` carnetul, iar el \ntreb`:
– Ai avut succes cu scrisul?
– Am publicat câteva poezii \n reviste. Unele au fost incluse \ntr-o
antologie. Am fost \ncântat`. Oamenii au tendin]a s` p`streze antologiile.
Totu[i, poezia nu prea aduce bani. Dar am publicat [i vreo dou`zeci de
114 BECCA SLIPPER

articole, mai ales despre valea râului Tyne [i despre vestigiile ocupa]iei
romane. Mi-au fost acceptate [i cam o duzin` de scurte povestiri. Astea se
pl`tesc mai bine. Totalul nu este impresionant, dar constitue un \nceput.
– Dup` mine, sun` foarte promi]`tor. Via]a la Corrieside nu-]i las`
suficient timp pentru scris, nu-i a[a? Nu te sim]i frustrat`?
– Nu cine [tie ce. Chiar \nainte ca tata [i Maddy s` dispar`, lucram
toat` ziua. Pentru scris \mi r`mâneau weekendurile [i serile. Tata m`
avertiza s` nu uit c` s-ar putea s` fie mai târziu decât \mi \nchipui. Era de
p`rere c` majoritatea scriitorilor lucreaz` mai bine o dat` cu maturitatea
[i cre[terea experien]ei, chiar dac` este necesar` [i imagina]ia. Se
intercondi]ioneaz`, zicea el.
– Asta \nseamn` c` nu te deranjeaz` s` te ocupi de unchiul Eb [i de cas`?
– S` m` deranjeze? |i sunt recunosc`toare. }in la Ebenezer. Face
parte din familie. |mi aminte[te de atmosfera c`su]ei noastre din
Greenchester. Copiii se simt dori]i [i iubi]i. {i nu-i vorba doar de
Ebenezer. {i tu te-ai purtat frumos. Pentru mine, ei conteaz` mult mai
mult decât orice carier`. Nu m-am l`sat de tot, dar \mi ajunge câte un
articol din când \n când. Dac` r`mâneam \n Anglia, n-a[ fi fost \n stare de
mai mult. Poate nici de atât, de fapt. Iar un apartament micu] mi-ar fi
\njum`t`]it inspira]ia.
Luke se ridic`, \i \ntinse mâna [i o trase \n picioare.
– Ei bine, trebuie s` ]ii seam` [i de propriile interese. Sunt sigur c`
nici unchiul, nici eu, n-am avea nimic \mpotriv` s-o la[i mai moale cu
lucrul \n gospod`rie, sau s`-i dai voie lui Peggy s` fac` mai mult. Am s-o
\ntreb dac` n-ar putea s` vin` \nc` o zi pe s`pt`mân`, astfel \ncât s`-]i
r`mân` mai mult timp de stat la masa de scris. Thomasina se sim]ea
cople[it` de bucurie. Cine ar fi putut visa, dup` prima lor \ntâlnire, c`
lucrurile vor evolua astfel? Nu mai era ca un pui de cuc \n cuib str`in.
Corrieside \i devenise c`min.
Când \n sfâr[it p`r`sir` or`[elul, umbrele \nser`rii \ncepuser` s` se
alungeasc` [i ap`ruse o lun` uria[`. Lumina ei eviden]ia contururile
dealurilor [i p`rea s` fi trasat o dâr` aurie peste apele care desp`r]eau
Diamond Harbour de insula Quail. Trecur` printre \mprejmuirile vitelor
[i intrar` pe aleea par]ial umbrit` de frunzi[ul copacilor.
Luke intr` \n garaj, opri motorul [i spuse:
PESTE ANI 115

– Am s` iau co[ul mai târziu. |ntâi, te conduc \n`untru.

– Ah, mai bine te ajut la c`rat.
– Tamsin, nu-mi strica pl`cerea, râse el. Am motive \ntemeiate.
|i lu` bra]ul, traversar` curtea [i urcar` treptele t`iate \n stânc`. El se
opri exact \n acela[i loc \n care o prinsese de bra] [i o tr`sese \n grajd la
prima lor \ntâlnire. O \ntoarse cu fa]a spre el. |n lumina lunii, puteau
vedea sclipirile albe ale florilor de p`r ce c`deau din b`trânul pom plantat
de Thomas pentru Anna. Luke râse destul de sigur pe sine.
– ~sta este motivul pentru care doream s` am mâinile libere. Vreau ca
s`rutarea asta s` [tearg` amintirea furtunoasei nostre prime \ntâlniri.
Cea dintâi s`rutare! Thomasina se sim]ea vr`jit`. Declara]ia lui
dezv`luia un viitor promi]`tor. Primii boboci de lavand` tocmai
\ncepuser` s` se deschid` prin deschiz`turile zidului. Strivi]i, umplur`
aerul cu aroma lor puternic`.
Fu o s`rutare \mp`rt`[it`, minunat de blând`. |n mod foarte ciudat,
momentul de \ncântare o \ndemn` s` se gândeasc` la cât de diferite
puteau fi senza]iile. Prima oar` când o s`rutase Derry, se sup`rase pe sine
fiindc` g`sise experien]a dezam`gitor de prozaic`. |[i pusese \ntrebarea
dac` nu cumva a[teptase prea mult. Acum [tia sigur c` nu.
Cu p`rere de r`u, se desprinser` din \mbr`]i[are. Thomasina se ru[in`
pu]in [i spuse, ca s`-[i mascheze senza]ia:
– Hai s` ne \ntoarcem [i s` lu`m toate lucrurile din portbagaj. Cei din
cas` au s` se \ntrebe de ce nu te-am ajutat s` aduci cadourile.
– Corect, bine. {tiam c` nu m-a[ fi descurcat satisf`c`tor cu tot acel
calabalâc.
Satisf`c`tor. |nsemna c` [i lui \i pl`cuse.
Luar` toate bagajele, urcar` din nou scara [i intrar` \n cas`. Ferestrele
luminate demonstrau c` cei mici se vârâser` \n a[ternuturi [i citeau. Dar
unchiul Eb avea companie. Poate Jeremy, sau Andrew. Luke deschise u[a
salonului [i intrar`, dup` ce l`saser` poverile pe hol.
Vizitatorul era complet necunoscut lui Luke, dar nu [i Thomasinei. |[i
reveni cu mare efort [i spuse:
– Bun`, Derry. Nu ne-am mai v`zut de mult.
 Capitolul 9
Mai apoi, Thomasina \[i d`du seama c` atitudinea lui Luke se
schimbase, \ncepând din acel moment. Deocamdat`, era doar surprins`.
Diminutivul sc`pat fusese motivul. Luke pricepuse dintr-o dat` c` acel
Derwent Ford despre care vorbise Ilena, nu era altul decât Derry, cel
despre care \i povestise cu o sear` \n urm`, \n gr`din`, cel care o p`r`sise.
Ebenezer era radios. Vizibil \ncântat c` o vizita cineva de la antipozi.
Era ner`bd`tor s-o vad` definitiv stabilit` \n Noua Zeeland`, gata s`
accepte orice lucru susceptibil s-o fac` s` nu mai simt` distan]a fa]` de
locurile natale.
Thomasina reu[i s` par` destul de bucuroas` de revedere, dar puse la
\ndoial` oportunitatea efuziunii lui Derry, care se ridic`, \i veni \n
\ntâmpinare, \i lu` mâinile [i se aplec` s-o s`rute. Instinctiv, se \ntoarse
\ntr-o parte, primind s`rutarea pe obraz. O uimi fiorul de repulsie
resim]it, dar dup` aceea, \[i d`du seama c` era cauzat de compara]ia cu
atât de recentul s`rut al lui Luke.
Se pomeni bâiguind frazele obi[nuite de \ntâmpinare: ce mic`-i
lumea! [i ce surpriz` pl`cut`! De fapt, marea surpriz` fusese s` aud` din
gura Ilenei despre prezen]a lui pe aceste meleaguri.
|l v`zu descump`nit.
– Dar [tiai c` vin!
– De unde? r`spunse ea, stupefiat`. Ah, mi-ai transmis un mesaj prin
Ilena? Nu-i a[a Luke? A adus vorba despre tine ieri, când tocmai plecam
PESTE ANI 117

de acolo [i ne suiser`m deja \n ma[in`. Se \ntoarse spre cei doi pentru

confirmare, dar \nainte de a primi r`spuns, Derry interveni:
– N-am transmis mesaj c` vin. }i-am trimis numai salut`ri. |n schimb
]i-am scris. N-ai primit epistola?
– N-am mai auzit de tine de când am p`r`sit Anglia. Nici nu m`
a[teptam s`-mi scrii. Dar de unde ai aflat adresa? |nainte de a o cunoa[te
pe Ilena, n-aveai de unde s-o [tii. Plecase[i din Northumberland cu mult
\naintea mea. Probabil vrei s` spui c` mi-ai scris din Queenstown, dup`
ce ai cunoscut-o pe Ilena. Dar n-am primit nimic.
Derry avea o expresie ciudat`. Thomasina era con[tient` de privirea
t`ioas` a lui Luke [i de sprâncenele lui \ncruntate. Se sim]ea stânjenit`,
iar lucrul `sta o deranja [i mai mult, fiindc` nu-i pricepea motivul.
– Sigur c` nu. }i-am scris din Anglia ca s`-]i anun] norocul nesperat
de a fi ales s`-l \nso]esc pe Wilfred Steenson oriunde \n lume – mai exact
spus, \n Commonwealth – [i c` urma s` ajung [i \n Noua Zeeland`.
– Dar nu-mi cuno[teai adresa, \nghi]i ea \n sec.
– Doamna Bruce mi-a dat-o. Mi-a spus c`-i de a[teptat s` fii aici.
– N-am primit scrisoarea. Ciudat. Se \ntoarse spre Luke. Nu-i a[a?
|ntrebare perfect legitim`, \ntrucât Luke aducea coresponden]a mai
mereu. |n r`spunsul lui r`sun` \ns` oarecare duritate.
– Ei bine, nu era printre cele aduse de mine. R`spunsul l`sa loc de
dubii. Ezit` pu]in, apoi continu`: serviciile po[tale par s` aib` cam multe
insuccese. Unchiul ]i-a scris, ne[tiind despre concursul pe care l-ai
câ[tigat, dar scrisoarea a ajuns prea târziu. |ntre timp, Matthew a propus
s` ne face]i o surpriz`, neanun]ându-v` sosirea. |n mod ciudat, cu toate
c` Thomasina a l`sat adresa la oficiul din Greenchester – [i toat`
coresponden]a a sosit aici – acea scrisoare n-a mai ap`rut.
– Doamna Bruce nu mi-a spus nimic despre vreo competi]ie. Doar c`
urma s`-]i vizitezi unchiul. Asta este singura adres` pe care mi-a dat-o.
– Normal. |i scrisesem deja de aici.
P`ru s` cad` pe gânduri. Apoi spuse \ncet, pe un ton uimit:
– Dar am trimis dou` scrisori. Nu se putea ca ambele s` se r`t`ceasc`!
|n prima, te anun]am c` am ocazia s` vin. |n a doua, \]i d`deam detalii [i
te anun]am c` am s` te caut s`pt`mâna asta.
118 BECCA SLIPPER

– Atunci, \nseamn` c` ai notat adresa gre[it. Altfel, n-aveau cum s-o ia

razna ambele.
Dar Luke avea alt` p`rere.
– Este destul de u[or s` notezi gre[it un num`r sau un nume de
strad`, \ns` e aproape imposibil s` gre[e[ti adresa unei ferme ca aceasta.
Chiar dac` nu [tii codul, E. Swainson, Corrieside, Ngahuru-Marama este
suficient. Asta-i adresa folosit`?
– Da. Ba chiar am ad`ugat Peninsula Banks [i codul po[tal.
– |n cazul `sta, trebuia s` fi ajuns, declar` Luke.
– Ei bine, probabil c` o s` apar` mai târziu, tinere, interveni
Ebenezer, iar Thomasina \i fu recunosc`toare. Cine [tie care-i motivul
\ntârzierii. Totu[i, to]i erau con[tien]i c` era foarte improbabil ca dou`
scrisori succesive s` se r`t`ceasc`. Mi-a p`rut foarte r`u, Thomasina, c`
n-ai fost acas` când a sosit Derwent. Dac` primeai vreo scrisoare, l-ai fi
a[teptat. |mi dau seama c` nu prea are timp, a[a c` l-am invitat s` r`mân`
peste noapte. De fapt, pân` la plecare.
Cu toat` pl`cerea politicoas` afi[at`, Thomasinei \i p`rea r`u. N-avea
nici un rost s`-[i piard` vremea cu Derry. Leg`tura lor apar]inea unui
trecut \ndep`rtat, care nu mai avea nici o \nsemn`tate. Prietenia fa]` de el
nu fusese niciodat` pasional`. La plecarea lui, sim]ise mai degrab`
amuzament cinic, decât dezam`gire. Prezen]a lui nu putea decât s`
impieteze asupra noii iubiri \nmugurite \ntre ea [i Luke.
Deocamdat`, era fragil`, transparent`, aproape imaterial`, atât de
u[or de distrus. Ca o pânz` de p`ianjen \ndep`rtat` de o mân` aspr`.
Luke abia \ncepuse s` aib` \ncredere \n ea. Ridicol, dar \n clipa de fa]`
p`rea s` cread` c` ea ar fi ascuns scrisoarea [i vestea sosirii lui Derry.
– Sunt mândru de mine, declar` Ebenezer. Am schimbat a[ternutul [i
fe]ele de pern` din camera de lâng` mine [i am \ntins cuvertura la aer.
Am scos [i prosoape.
Thomasina se gândea c` a doua zi ar fi preferat s`-[i termine articolul
despre Akaroa, cât \i era \nc` proasp`t \n memorie. |n loc de asta, va
trebui s`-i ]in` companie lui Derry [i s` preg`teasc` mese.
Când veni timpul s` se duc` la culcare, se bucur`, cu toate c` b`nuia
o noapte de insomnie. Se dezbr`c`, puse pe ea o c`ma[` de noapte
PESTE ANI 119

scurt`, \nflorat`, se a[ez` \n fa]a oglinzii [i \ncepu s`-[i pieptene p`rul.

Relaxant` activitate! Tensiunea \ncepu s-o p`r`seasc`, l`s` jos peria, \[i
sprijini coatele pe m`su]a de toalet`, \[i cuprinse obrajii \n palme [i
r`mase gânditoare. |ncet-\ncet, \ncântarea de peste zi o cuprinse din nou,
iar prezen]a lui Derry \ncepu s` nu mai conteze.
|n cele din urm`, se ridic` [i \[i aminti de cartea pomenit` de Luke,
care s`-i rotunjeasc` imaginea despre Akaroa. Spusese c` era \n salon [i
c` fusese editat` pentru a marca centenarul ziarului local.
|ncepu s` caute halatul de cas`, dar se r`zgândi [i lu` zâmbind
neglijeul de culoarea piersicii, asortat cu str`vezia c`ma[` de noapte. Era
un gând prostesc, fiindc` Luke se retr`sese probabil \n camera sa, dar
dac` nu, n-ar fi avut nimic \mpotriv` s-o vad` \n aceast` ]inut`
seduc`toare.
Nu se feri s` fac` zgomot. Cu siguran]`, nimeni nu adormise \nc`. |i
lu` ceva vreme s` g`seasc` ceea ce c`uta. Normal, ]inând seama c` nu [tia
nici cât de mare era, nici cum ar`ta respectiva carte.
Tocmai o depistase, pe unul din rafturile de jos, când se deschise u[a.
Probabil c` era Luke. O auzise [i coborâse. Ce noroc! O s`-i spun` c`-[i
dorea ca Derry s` nu-[i fi f`cut apari]ia, c` nu-l mai v`zuse de la moartea
lui Maddy [i c` abia a[tepta s` plece.
Se \ntoarse, zâmbind. Nou-venitul era Derry. Zâmbetul i se stinse pe
buze. Probabil c` el observase, dar nu lu` \n seam` am`nuntul.
– Am auzit pe cineva coborând [i am sperat s` fii tu. Mai devreme era
prea mult` lume, dup` gustul meu.
– Dac` vrei s` st`m de pove[ti, s` [tii c` am avut o zi lung`, Derry, spuse
ea f`r` chef. Am venit s` caut o carte. Am avut suficient timp de bârf`.
– Z`u? Pentru mine, n-a fost deloc destul.
V`zând-o, probabil c` vechile lui sentimente ren`scuser` – dar nu mai
contau, nu erau binevenite. Trebuia s` se \ntoarc` curând \n emisfera
nordic`. Privindu-l gânditor, \[i aminti p`rerea exprimat` de Maddy, dup`
ce-l cunoscuse.
– |nalt, brunet, frumos, nu-i a[a? Visul oric`rei fete devenit realitate.
|ns` nu [i al ei. Ah, nu. Cum s` compari aceste tr`s`turi absolut
simetrice cu fa]a parc` cioplit` \n piatr` a lui Luke; cu sprâncenele
120 BECCA SLIPPER

supradimensionate, cu [an]urile s`pate de fiecare parte a gurii, cu b`rbia

proeminent`, cu p`rul blond, sârmos? Nu erau frumoase dup` canoanele
clasice, dar minunat de viguroase.
Derry continua s-o priveasc` zâmbitor. O ceruri, \[i \nchipuia probabil
c` interesul ei era pe cale s` re\nvie. Observ`, admirativ:
– Ce ]inut` splendid`! |mi place cum te g`te[ti, Thomasina. Costumul
de mai devreme era impresionant. |ntotdeauna am crezut c` ai putea
elimina orice concuren]` dac` ]i-ai da interesul.
Nepl`cut, dar \n vremurile acelea idilice, n-avusese niciodat`
posibilitatea s` cumpere asemenea toalete.
– Hainele au f`cut parte din premiu. Dup` ce se vor \nvechi, n-am
s`-mi mai pot permite a[a ceva, ridic` ea din umeri.
– Cum, cu pre]urile lânii care au crescut nem`surat? Credeam c` …
– Pre]urile lânii n-au nici o leg`tur` cu mine. Sunt bine pl`tit`, da, dar
e vorba de un salariu de menajer`. O duc mai bine fiindc` nu mai am grija
copiilor. Am vrut s`-mi re]in` din salariu pentru \ntre]inerea lor, dar
Ebenezer nici n-a vrut s` aud`.
– Cred c` subestimezi grija pe care ]i-o poart` domnul Swainson. Din
spusele lui, a[ zice c` v` consider` – pe tine [i pe copii – ca viitori
mo[tenitori. Din punctul lui de vedere, apari]ia ta, descendent` a
propriului lui unchi, a fost miraculoas`. Probabil c` a fost \ncântat, ]inând
cont c` nu-i r`m`sese decât un nepot din partea so]iei.
– Da, s-a gândit la toate astea, vorbi Thomasina mânioas`. Dar nu m`
intereseaz`, Derry. M-a[ sim]i prost s` \nl`tur de la mo[tenire pe cineva
mai \n drept ca mine. Ca s` fiu cinstit`, de[i Ebenezer are o mul]ime de
nepo]i [i nepoate, singurul care merit` mo[tenirea este Luke. Munce[te
la ferm` de mult` vreme [i din greu. Ebenezer se ]ine bine pentru vârsta
lui, dar Luke [i-a asumat cele mai grele poveri. Dac` a[ fi fost o rud`
apropiat`, altfel ar fi stat lucrurile, dar a[a – ah, nu, nu-i de mine. Primesc
un salariu [i am o via]` frumoas`. Copiii o duc bine [i-i iubesc pe
Ebenezer [i pe Luke. Am posibilitatea s` pun deoparte banii din
drepturile de autor pentru romanele tatei, a[a \ncât s`-[i poat` continua
studiile, dac` vor dori.
PESTE ANI 121

– Ah, Thomasina, nu mai fi atât de naiv`! spuse Derry, \nso]indu-[i

exclama]ia cu un gest dezaprobator. C`r]ile tat`lui t`u nu prea au
perspective s` devin` succese. Dac` tr`ia, probabil ar fi scos-o la cap`t
bini[or, dar atât. Abia \ncepuse s` fie cunoscut. Ce a scris? Trei-patru
romane de aventuri? Vor fi uitate, dac` nu mai apare nimic nou …
– A scris cinci, iar pe al [aselea l-am terminat dup` noti]ele lui, replic`
ea, aruncând fulgere din priviri. Au fost scrise din pur` pl`cere, \ntr-o
\ncercare de a evada din realitate, dac` vrei, dar ce-i r`u \n asta? To]i
sim]im nevoia s` ne relax`m din când \n când. Am fost \nduio[at` [i
uimit` de scrisorile primite de la cititori. Aprecierile favorabile au venit
din toate p`turile societ`]ii. Chiar de la ni[te profesori [i de la trei
politicieni! Tu \ns`, nu cite[ti – [tiu bine – a[a c` n-ai cum s` \n]elegi.
Renun]` s`-mi mai vorbe[ti de sus despre c`r]ile tatei. Nu te pricepi decât
cel mult la a descrie ni[te \ntâmpl`ri!
Derry r`mase cu gura c`scat`, apoi izbucni \n râs.
– Aflu nout`]i despre tine. {i-mi plac. Ai mai mult` pasiune decât a[ fi
b`nuit. Pe vremuri, erai atât de temperat`. Te st`pâneai? Mi se pare foarte
interesant. Un foc ascuns sub respectabilitate! F`cu doi pa[i \n direc]ia ei.
Inten]iile erau clare. Ea n-avea unde s` se retrag`. Ridic` mâna s`-l
opreasc`, dar el nesocoti gestul.
O prinse [i \ncerc` s-o s`rute, dar ea se zvârcoli, evitându-i buzele. Un
zgomot \i atrase aten]ia [i \ntorcându-se, \l v`zu pe Luke \n pragul u[ii. |[i
d`du imediat seama de impresia pe care o crease scena. P`rea c` se
desprinsese din \mbr`]i[area lui Derry doar fiindc` auzise u[a. Având \n
vedere ]inuta de efect, orice interpretare ar fi fost justificat`. Vina o
\mpov`ra.
– Ah, \mi pare r`u, spuse Luke, sardonic. Nu [tiam c` e cineva aici. Am
f`cut turul gr`dinii, \nainte de a \ncuia. N-am s` v` mai deranjez. Se
\ntoarse, \nchise u[a verandei [i travers` \nc`perea cu non[alan]`,
mascându-[i adev`ratele sentimente.
– Luke, coborâsem s` caut cartea despre care mi-ai vorbit, despre
Akaroa. Speram c` o s` m` ajute s` concep articolul. Apoi a venit Derry.
C`utai [i tu o carte, Derry? Spera c`-i va sus]ine varianta, dar el se
mul]umi s` râd`:
122 BECCA SLIPPER

– Cum spuneai, nu m` omor cu cititul!

Thomasina se \mbujor`. De vin` era mânia, dar Luke avea s-o pun` pe
seama vinov`]iei. Se \ntoarse [i \nh`]` volumul de pe raft, spunând cu
glasul gata-gata s` se frâng`:
– Iat-o. Noapte bun`. {i se strecur` afar`, printre cei doi.
Ajungând \n sanctuarul propriei camere, se arunc` pe pat [i l`s`
lacrimile s`-i [iroiasc` pe obraz. Lacrimi de necaz, de mânie [i dezolare.
Tot plânsul re]inut atâta vreme, dup` moartea tatei [i a lui Maddy. Voise
s`-i scuteasc` pe cei mici de spectacolul durerii ne\mp`cate [i se str`duise
s` creeze o atmosfer` cât mai vesel`, \n ciuda vicisitudinilor vie]ii. Acum
\ns` \[i plângea visul fragil, destr`mat \nainte de a fi prins contur.

***

Se trezi f`r` chef, \n ciuda zilei frumoase care se anun]a [i a soarelui

ce colora apa oceanului \n nuan]e irizate.
|n vreme ce prepara masa copiilor, gândurile ei colindau aiurea. |n
mod miraculos, lucrurile merser` strun`, dar lucra mecanic [i r`spundea
la \ntreb`ri cu un glas suficient de normal ca s` nu-l intrige pe Ebenezer.
Luke p`rea \nnebunitor de vesel. |l auzise la grajduri, fluierând cu
\nsufle]ire. Funicula, un refren pe care \l asociase mereu cu buna
dispozi]ie! {i se purta deosebit de amical cu Derry. Renun]ase la
apelativul politicos, domnul Derwent.
– O s` ajut`m to]i la sp`latul vaselor. Peggy vine pe la zece, a[a c`
putem s` vizit`m ferma. Unchiul a hot`rât s` vii cu noi, Thomasina.
Oricum, nu mai avem a[a mult de lucru.
|ncepu s` le explice c` foloseau metoda \mprejmuirilor de cauciuc,
fiindc` ]arcurile clasice comportau riscuri de infectare.
– Mieii \ncep s` umble prin padoc aproape imediat – cam la jum`tate
de ceas dup` na[tere. Apoi cad. |n felul `sta, oile sunt mai curate [i
sc`p`m \n parte de mu[te. Dar bine\n]eles c` ai auzit toate astea la
Queenston – a]i avut [i ie[iri pe teren, nu-i a[a, Derry?
– Ebenezer, te rog s`-mi dai voie s` nu v` \nso]esc, ast`zi, \l \ntrerupse
Thomasina. De fapt, nu-s expert` \n cre[terea animalelor [i dac` nu vin,
PESTE ANI 123

a]i putea merge c`lare, economisind timp. Derry este un bun c`l`re].
Dac` vine Peggy, m-a[ putea retrage \n camera mea s` definitivez articolul
despre Akaroa.
– Nu te teme, feti]o. }inem s` vii cu noi. Nu-i nici un motiv de grab`.
– De fapt, interveni Luke, cu sarcasm inconfundabil, ai putea afla mai
multe lucruri. Ai avea vreme sa cite[ti din scoar]` \n scoar]` [i cartea pe
care o c`utai asear`. Sunt convins c` azi-noapte n-ai reu[it s-o parcurgi pe
toat`. Pe urm`, cum spunea unchiul, ce atâta grab`?
– P`i, tata credea c` e bine s` ba]i fierul cât e cald [i n-a[ vrea ca cei
de la compania aerian` s` m` uite. |ncerc s` le furnizez \n flux continuu
articole despre atrac]iile turistice ale zonei. Mai cu seam` despre cele mai
pu]in cunoscute.
– Nu-i cine [tie ce afacere, nu-i a[a? interveni Derry.
– Poate c` nu, dar nu pot renun]a la nici o surs` de fonduri pentru
viitoarea educa]ie a copiilor.
– Este sup`r`tor de independent`, aprecie Ebenezer. Acum, nu mai ai
de ce s` te temi.
– Vezi! exclam` Derry. Unchiul t`u crede c` mergi prea departe cu
obsesia asta. Se \ntoarse spre ceilal]i [i ad`ug`: mama i-a spus acela[i
lucru. A implorat-o s` mai renun]e la mândrie. Când existen]a satului a
fost salvat`, sacrificându-se doar casa lor, s`tenii au organizat o colect`
public` pentru Thomasina – \n folosul copiilor, de fapt. Dar nici n-a vrut
s` aud`. Lucrurile ar fi stat cu totul altfel pentru ei.
– Nu era vorba de a primi bani de la ni[te proprietari \nst`ri]i.
Majoritatea s`tenilor muncea \n fabric`. Ar fi fost un sacrificiu important
din parte-le. Nu puteam accepta a[a ceva.
– Ei bine, admir independen]a, dac` nu-i exagerat`, declar` Ebenezer.
Dac` eram pus \ntr-o situa]ie similar`, a[ fi reac]ionat la fel, dar e cu totul
alt` mâncare de pe[te s` refuzi ajutorul unei rude. Thomasina, pari cam
\ncerc`nat`. Azi, n-ai s`-]i mai strici ochii lucrând la ma[ina de scris.
Oricum, e[ti prea tân`r` pentru o ocupa]ie atât de sedentar`. N-aveam de
gând s` mergem c`lare. O s` lu`m Roverul, iar Peggy o s` aib` grij` de
prânz. Josh poate veni aici la mas`.
124 BECCA SLIPPER

Dac` nu [i-ar fi sim]it sufletul \mpov`rat, Thomasina s-ar fi bucurat

enorm [i ar fi urm`rit cu pl`cere explica]iile lui Ebenezer, privind
procedurile utilizate la Corrieside.
Pân` la urm`, reu[i par]ial s` dea uit`rii tensiunea, cu toate c` Luke
n-o privea [i nici nu intra \n conversa]ie cu ea.
Unele aspecte continuau s-o deranjeze: \ntreb`rile lui Derry privind
costurile de aprovizionare, valoarea c`rnii congelate, pre]urile de pe pia]a
local`, sau ce p`rere aveau despre posibilit`]ile de dezvoltare a pie]ii
comune, din punct de vedere al economiei neozeelandeze. Voia s` afle ce
perspective au pe alte pie]e, ce efecte avea infla]ia, posibilit`]ile de a trece
rapid la alt` structur` de produc]ie, \n cazul c`derii pre]urilor.
Dar mersul pe jos la fiecare din opririle ma[inii \i f`cea pl`cere. La
noapte va fi atât de obosit`, \ncât va dormi bu[tean. |n cel mult dou` sau
trei zile, Derry va fi \n drum spre cas`, a[a c` n-avea rost s`-[i fac` temeri.
N-avea suficient` vreme s`-i provoace neajunsuri. Dup` aceea, rela]ia ei
cu Luke avea s` revin` pe f`ga[ul normal. |l va c`uta pe Luke [i-i va ar`ta
c` i se opusese lui Derry seara trecut`, \ncercând s` nu par` c` se scuz`.
Ah, m`car dac` ar fi fost mai sigur` pe sentimentele lui! Poate c` s`rutul
nu fusese decât o manifestare a bunei dispozi]ii de moment.
|i venea s` râd` de reac]ia lui Peggy. Se a[ezase la mas` \mpreun` cu
ei, dar era neobi[nuit de t`cut`. Josh o \ntrebase chiar dac` se sim]ea
bine. Ochii ei treceau de la Derry la Thomasina [i la Luke, pe m`sur` ce
fiecare intervenea \n discu]ie, de parc` nu i-ar fi pl`cut ce vedea.
Thomasina insist` s-o ajute la sp`latul vaselor. Sim]ea c` era preferabil s`
r`mân` cât mai pu]in \n compania lui Derry.
– Ce-ar fi ca b`rba]ii s` ias` pe verand`, pân` termin`m treaba la
buc`t`rie? Portul arat` minunat ast`zi, iar fratele meu din Lyttelton mi-a
spus la telefon, azi-diminea]`, c` este a[teptat` sosirea unui pachebot.
Am s` discut cu Thomasina despre sporirea programului meu cu \nc` o
zi pe s`pt`mân`. S` vedem când i-ar conveni mai mult, s` aib` timp de
scris.
Thomasina clipi, nedumerit`. Dup` \ntâmplarea nefericit` de asear`,
nu credea c` Luke \[i va mai aminti de promisiune. Privi spre el, nesigur`.
El se ridic` de la mas`, lu` tava cu vase murdare [i o duse la buc`t`rie.
PESTE ANI 125

Thomasina lu` ceainicul [i sticla de lapte [i-l urm`. Peggy r`m`sese \n

urm` s` r`spund` \ntreb`rilor referitoare la vaporul ce urma sa vin`.
Luke l`s` tava [i spuse t`ios:
– |]i mul]umesc pentru ne\ncredere. Credeai c` am s`-mi manifest
nepl`cerea „uitând“ de promisiune, nu-i a[a? Ar fi fost o meschin`rie, sau
ai alt` p`rere? Poate considerai reac]ia ca normal`?
– Nu mai pricep, spuse Thomasina. M` crezi meschin`? De ce?
– De ce? repet` el, dezgustat. Poate fiindc` a[a sunt femeile.
– Ur`sc generaliz`rile de felul `sta, declar` ea. Am cunoscut o
mul]ime de b`rba]i meschini [i destule femei inimoase. Ca s` nu vorbim
despre Georgiana Swainson, sau despre propria ta mam`, pe care
pretinzi c` o adori. E[ti ipocrit!
– Touché! N-ar fi trebuit s` generalizez. Vorbeam numai despre
genera]ia asta, reprezentat` de tine [i de Ilena!
– Ai face mai bine s` ie[i din buc`t`ria mea, spuse Thomasina,
\ncercând cu disperare s` nu ridice glasul. Peggy o s` vin` curând [i, dac`
nu pleci, o s` ne g`seasc` \nc`iera]i. {i n-am s` fiu partea mai v`t`mat`.
M-am s`turat de toanele tale.
El se \ntoarse pe c`lcâie, dar la u[` se opri:
– Buc`t`ria ta?
Thomasina nu voia s` fie v`zut` \ntr-o asemenea stare de nervi, a[a c`
\nh`]` resturile de salat` verde [i le duse la cote]ul de p`s`ri. Câteva clipe
petrecute adunând ou`le \i fur` de ajuns s` se st`pâneasc`.
– Pe cuvântul meu, clo[tile tale sunt mai productive – ia uit`-te la
alea! se auzi glasul lui Peggy.
– Clo[tile mele? se pomeni ea r`spunzând. Mai bine ai spune ale lui
Luke, sau ale lui Ebenezer!
– Ce s` mai despic`m firu-n patru? chicoti Peggy, vârându-[i mâinile
\n apa cu detergent. Acela[i lucru, drag`. Thomasina ar fi dat orice ca
Luke s` aud`.
– Cât mai st` `la? \ntreb` Peggy.
– Ah, numai câteva zile, cred.
– Sper c` nu spui asta doar ca s` m` scute[ti de munca
suplimentar`.
126 BECCA SLIPPER

– Nu. {tiu cât de ospitalier` ai fost cu to]i musafirii: familia Foulkes,

Familia Carmichael, v`rul Ned [i ai lui. Nu, Peggy. Dac` a[ fi fost acas`
când [i-a f`cut apari]ia, nu i-a[ fi permis s` r`mân` – adic`, l-a[ fi oprit pe
Ebenezer s` lanseze invita]ia.
– De ce? Peggy era o persoan` dintr-o bucat` [i nu-[i \n`bu[ea
curiozitatea. Credea c` ceilal]i sunt l`muri]i asupra sentimentelor ei [i vor
interpreta \ntreb`rile doar ca manifest`ri de iubire. Ce grozav s` scapi de
temerea permanent` c` ai putea face o impresie proast`!
– P`i, o vreme, mi-a dat târcoale, m-a scos \n ora[ de câteva ori, apoi
s-a f`cut nev`zut, f`r` valuri [i f`r` o vorb`, dup` ce a murit tata [i Maddy,
iar el a \n]eles c` r`m`sesem cu responsabilitatea cre[terii fra]ilor.
– {i ai suferit? spuse Peggy, privind-o cu aten]ie. Era mai degrab`
afirma]ie decât \ntrebare [i Thomasina o \mbr`]i[`.
– Nu, ba chiar am sim]it un soi de u[urare. Nu-mi place s` provoc
suferin]` altora [i [tiam c` va trebui s`-l anun], cât de curând, c` n-avem
nici o perspectiv` serioas`. M` plictisea. Oricum, privind situa]ia \n
ansamblu, nimeni nu l-ar putea \nvinov`]i. Era la \nceputul vie]ii.
Totu[i, b`rbatul cu care m` voi c`s`tori va trebui s` m` pre]uiasc` a[a
cum sunt. |n ce m` prive[te, Derry este doar – se opri, c`utând cuvântul
potrivit.
– Un idiot sup`r`tor!
Thomasina chicoti [i \ncepu s` se simt` mai bine.
– Ai perfect` dreptate, Peggy. |n afar` de asta, am senza]ia…
– … c` acum te crede o partid` mai profitabil`, complet` Peggy. Te
consider` demn` de aten]ie.
– Exact. N-a[ vrea s` fiu nedreapt`. Oricum, i-am spus c` nu-s
mo[tenitoarea lui Ebenezer. A dat la o parte ideea. Totu[i, pare exagerat
de afectuos pentru cineva care a disp`rut din via]a mea de aproape un an.
Dar ce profit ar putea avea, chiar dac` a[ face parte dintre mo[tenitori? El
st` la antipozi, iar acum pare s` fi ajuns \ntr-un post bun, ca asistent al
acelui individ, consultant [ef al Comitetului pentru Agricultur` [i
Cre[terea oilor.
– Ei bine, fii vigilent`. Este un flutura[. Nimic nu i-ar sta \n cale s` vin`
aici, dac` ar ajunge la concluzia c` are [anse mai mari de c`p`tuial`.
PESTE ANI 127

– L-ai citit imediat, nu-i a[a?

– Da. Poate c` nu-l cunosc decât de o zi, dar nu mi-a pl`cut ce f`cea
ieri. Firma de aprovizionare \l sunase pe Eb [i el fusese nevoit s` se duc`
pân` la [opronul de lân` s` afle ni[te date, sau a[a ceva. Trebuia s` le
comunice telefonic. Tocmai spusesem la revedere [i am ie[it \mpreun`.
Apoi mi-am amintit c` uitasem un borcan cu rubarb` \n sirop, pe care-l
preg`tisem ca s` fac o pl`cint` acas`, a[a c` m-am \ntors. Apropo, la voi
rubarba s-a f`cut mult mai devreme. Individul era \n biroul lui Eb,
r`scolind printre acte [i facturi, ca la el acas`! Mi-a sim]it privirea. L-am
\ntrebat pe un ton de ghea]` ce c`uta [i dac`-l puteam ajuta. A r`spuns
imediat: „c`utam ni[te hârtie de scris [i un plic. Domnul Swainson mi-a
spus c` pot s` iau singur.“
L-am privit drept \n ochi, ar`tându-i c` nu credeam o iot`, [i i-am
spus: „sunt chiar deasupra teancului, domnule Ford. Iat`!“ A aruncat o
remarc` hazlie, cum c` nu observi ceea ce este exact sub nas, dar [i-a dat
seama c` nu m-a p`c`lit. I-am zis pe un ton hot`rât: „ve]i constata c` e
mult mai pl`cut s` scrie]i la masa din sufragerie, de lâng` fereastr`“ [i
l-am a[teptat s` ias`. M-am f`cut c` uitasem s` deretic prin camer` [i am
r`mas acolo pân` la \ntoarcerea lui Eb.
– Bine gândit! Nu-mi dau seama ce c`uta, dar cât tupeu! La conferin]e
ca aceasta, ai acces la tot soiul de date. Aici nu-i o mare ferm` de cre[terea
oilor, sau de arm`sari. M` bucur c` mi-ai spus. M-am sim]it prost când a
ap`rut. Foarte ciudat c` n-am primit nici una dintre cele dou` scrisori pe
care pretinde c` mi le-a trimis. A creat senza]ia c` i-a[ fi ascuns sosirea. De
ce a[ fi f`cut-o? Nu-i vina mea dac` se pierd ni[te scrisori.
Cerând mai multe detalii asupra subiectului, Peggy declar`:
– Cred c` aflase de idila care se \nfiripa \ntre tine [i Luke [i a vrut s`
v` pun` be]e-n roate. Thomasina ro[i \ncânt`tor [i \ncerc` s` nege, \ns`
Peggy n-o lu` \n seam`. N-am s` deschid subiectul de fa]` cu ceilal]i, dar
este clar pentru oricine are ochi de v`zut. Individul `la dore[te o
\mp`care. Fii cu ochii pe el. Cred c` e mâna Ilenei aici. Mereu mi s-a p`rut
c` are mutr` de dihor.
– Ah, Peggy, nu fi absurd`, izbucni \n râs Thomasina. Ilena este
frumoas`. De fapt, m` mir c` Derry nu s-a \ndr`gostit de ea.
128 BECCA SLIPPER

– P`i, ea n-are perspective de \mbog`]ire, iar tân`rul `sta n-are ochi

pentru altceva. Totu[i, nici unul dintre ei n-au s` fac` purici pe aici. Parc`
spunea c` [eful a amânat plecarea fiindc` are ni[te rude la Christchurch.
N-are cum s` dureze mai mult de câteva zile.
– |ntr-adev`r, Ebenezer l-a invitat s` stea dou` nop]i, a[a c` probabil
vor pleca poimâine. Peggy, fii dr`gu]`, sun-o pe Elizabeth de la tine [i
spune-i s` m` invite ast`-sear` s` stau cu copiii, sau pentru un motiv
oarecare. Derry este foarte priceput s` pun` la cale situa]ii stânjenitoare
[i prefer s` nu-i dau ocazia. N-au decât s` discute toat` noaptea despre
exploatarea p`mântului, dac` asta vor.
Peggy râse [i promise s`-i \ndeplineasc` rug`mintea.
Elizabeth sun` imediat dup` cin`, pus` la curent cu situa]ia, rugând-o,
pentru cazul c` ar fi fost cineva \n apropiere:
– Thomasina, e[ti amabil` s` vii pe la noi s` stai cu gemenii? Roddy a
ie[it \n ora[, iar Jeremy m-a rugat s` trec pe la redac]ie s`-l ajut s`
\ntâmpine ni[te ziari[ti din Sydney. Ce p`rere ai, sau \]i vine greu s`-l la[i
balt` pe amicul din Anglia?
|n vocea ei r`zb`tea o not` de veselie. Thomasina r`spunsese din
sufragerie, a[a c` to]i cei prezen]i o auzeau.
– Bine\n]eles, Elizabeth. Nu trebuie s` pierde]i ocazia cu nici un pre].
Mi-ar face mare pl`cere, mai ales c` am ceva de scris la ma[in`. Pot s-o
folosesc pe a ta? Mul]umesc. Avem un musafir. A venit \mpreun` cu
delega]ia Marii Britanii. Probabil c` b`rba]ii vor discuta toat` noaptea despre
agricultur`. Las`-m` doar s` sp`l vasele [i s`-i pun pe cei mici la lec]ii.
|[i zise c` probabil avea un caracter imposibil, fiindc` se amuz` pe
seama figurilor uimite ale celorlal]i, mai ales a lui Luke. Dup` episodul de
noaptea trecut`, pe care-l interpretase complet gre[it, era vizibil surprins
c` ea pleca, l`sându-l singur pe Derry. R`m`sese pe gânduri. Preferabil
a[a, decât s` \ncerce s`-i explice.
– Mai bine s` te conduc` Derry, propuse Luke.
– Abia se las` \nserarea. |n afar` de asta, \mi place s` umblu de una
singur`. O s-o iau peste pârleaz, pe c`rare, apoi prin livada lor. Observ`
c` era pe cale s` spun` altceva [i continu`: {i desigur, Jeremy o s` m`
conduc` \napoi. Va fi târziu. N-are rost s` m` a[tepta]i. Am s` iau cheia.
PESTE ANI 129

La Cherrington Lodge, o \ntâmpin` un Jeremy profund uimit.

– Abia am sosit, se plânse el, iar Elizabeth mi-a spus c` vii s` stai cu
copiii, de[i nu plec`m nic`ieri. Ce naiba pune]i la cale? Zicea c` o s` ne
bucur`m de prezen]a ta, dar n-am voie s` r`spund la telefon, trebuie s`
te las pe tine. Asta-i tot ce am reu[it s` scot de la ea. N-ai vrea s` explici
\ncurc`tura unui s`rman editor uimit?
– Nu te \ngrijora, Jeremy, e doar o pozn` femeiasc`. Un b`rbat pe
care-l [tiam din Anglia a sosit ieri, când eram la Akaroa, cu Luke.
Ebenezer, fie binecuvântat, crezând c` o s`-mi fac` pl`cere, l-a invitat s`
stea la noi. A venit la conferin]`, cu delega]ia Marii Britanii. Un fel de
asistent al comisarului. M` calc` pe nervi. Dac` a[ fi r`mas acolo, sim]eam
c` a[ putea exploda. Cred c` mai r`mâne doar o noapte. Mi-am spus c` o
s` priceap` to]i, dac` o [terg de acas`.
– To]i? Vrei s` spui, el? chicoti Jeremy.
– Ei bine, Luke pare s`-l considere un fost iubit devenit actual [i n-a[
vrea s-o fac`, spuse Thomasina, \ncurcat`.
Ochii c`prui ai lui Jeremy \ncepur` s`-i joace \n cap.
– Ah … complica]ii! P`i, dac` mica \n[el`ciune ajut` la clarificarea
lucrurilor \ntre tine [i Luke, am s` dau o mân` de ajutor.
– O, nu a[a st` treaba, … adic`, \ntre noi doi. Ah, nu, gre[e[ti …
– Atunci, care-i rostul? \ntreb` el grav.
– Jeremy, dragule, mi se pare c` l-am auzit pe unul dintre gemeni. Te
rog, du-te [i vezi ce s-a \ntâmplat, interveni prompt Elizabeth.
– N-am auzit nimic, iar mai devreme, când am trecut pe acolo,
dormeau amândoi ca ni[te \ngera[i. Mi se pare c` vrei s` te descotorose[ti
de mine.
– Se vede treaba c` n-am reu[it, nu-i a[a? Mi s-a p`rut doar c`
Thomasinei i-ar fi mai u[or s`-[i deschid` sufletul \n fa]a unei femei.
– P`i, e mai \n siguran]` cu mine. N-are de ce s` se team` c` voi
publica totul pe prima pagin`, \n Argus.
– Sunt la fel de capabil` ca [i tine s` p`strez un secret, Jeremy
Foulkes, [i pe deasupra …
– {tiu c` po]i. Chiar prea bine. Voiam doar s`-mi ofer ajutorul. |l
cunosc foarte bine pe Luke. Când noi doi ne-am \ndr`gostit, era s` strici
130 BECCA SLIPPER

totul \nchizându-te \n tine. O singur` vorb` dac` spuneai, lucrurile s-ar

fi limpezit [i am fi sc`pat de o mul]ime de fr`mânt`ri inutile. Acum,
lini[te!
Elizabeth \l privi cu repro[, dar t`cu.
– Nu-i chiar acela[i lucru, se gr`bi Thomasina s` explice. Nu-i vorba
de o poveste de iubire, ci doar de o situa]ie delicat`. Se refer` la bani, nu
la dragoste. Le evit` privirile. Trebuie s` p`stra]i secretul, fiindc` este
vorba de Ilena [i n-a[ vrea s` circule bârfe despre felul \n care Luke … nu
[tia cum s` \ncheie fraza.
– Cum i-a dat papucii, suger` Jeremy.
– {tia]i?
– Am observat de mai multe ori cum \ncerca s-o descurajeze, f`r`
s`-i provoace suferin]`.
Thomasina se sim]i \ndemnat` s` continue. Le povesti despre
scrisoarea lui Ebenezer. Spre norocul ei, cei doi [tiau de concursul
câ[tigat.
– Eram la curent c` Ebenezer vrea s`-]i propun` s` r`mâi aici. N-a fost
un impuls de moment. Am discutat problema de multe ori.
Când ajunse la cearta c`reia \i fusese martor`, Jeremy [i Elizabeth erau
prin[i. Le spuse cum fusese prins` [i tras` \n grajd. Cople[it` de ru[ine,
m`rturisi: aceea a fost clipa când mi-am pierdut cump`tul [i l-am p`lmuit.
– Ah, mi-ar fi pl`cut s` fiu de fa]`!
– Dar n-a fost amuzant. A fost un gest brutal, nedemn [i chiar
umilitor – pentru mine. |i d`dusem motive de b`nuial` [i nu-mi r`mânea
decât s` sper c` unchiul lui \[i mai aducea aminte data la care mi-a scris.
Când mi-am exprimat speran]a, capul lui Ebenezer s-a i]it prin
deschiz`tura podului. Auzise tot, dar t`cuse mâlc.
– Ei bine, probabil c` s-a distrat de minune, auzind-o pe Ilena cum \[i
d` arama pe fa]`, declar` Jeremy, rânjind satisf`cut. Dar ]i-a s`rit \n ajutor,
f`r` \ndoial`, confirmând c`-]i scrisese dup` ce ai plecat din Anglia.
– Din p`cate, o f`cuse mai devreme [i a[ fi avut vreme s-o primesc –
numai c` n-a fost a[a. Dar ar fi fost normal s` m` urmeze; toat`
coresponden]a mi-a parvenit ulterior. |n final, am refuzat orice
propunere \n afar` de aceea de a m` pl`ti ca menajer` [i de a avea el grij`
PESTE ANI 131

de \ntre]inerea copiilor. I-am declarat c` niciodat` n-am s` m` ating de

mo[tenirea Swainson. Când se va \ntoarce Louisa – veri[oara ta, Elizabeth
– am s`-i dau o mân` de ajutor [i am s` m` ocup de gr`din` [i de
gospod`rie \n aripa veche. Am s` lucrez ca infirmier` la spital.
Dup` ce am stabilit toate astea, am fost \n vizit` la familia
Martensen. Chiar atunci a revenit Ilena. |l cunoscuse pe Derry la o
petrecere [i pe