Sunteți pe pagina 1din 155

FIONA MOORE

Castelul dintre stejari

ALCRIS

M-94

Capitolul 1

Printre multele cl`diri ale Londrei putem g`si cu u[urin]` imense spa]ii verzi amenajate special pentru parcuri, terenuri de sport sau de joac` pentru copii. Clima \n general este blând` [i umed` dar Londra este una dintre cele mai uscate regiuni ale Marii Britanii. De-a lungul ora[ului curge Tamisa, la fel de batrân` ca ora[ul. |ntr-o diminea]` frumoas` de septembrie, Caroline privea pe fereastra dormitorului ei. Frunzele multicolore de pe aleea din fa]a casei dansau sub adierea unui vânt c`ldu] de toamn`. Caroline privi cu atâta dragoste tot ceea ce \nc` \i mai apar]inea deoarece avocatul tat`lui s`u \i adusese la cuno[tin]` cu triste]e c` fondurile sale din banc` sunt insuficiente pentru datoriile care trebuiau pl`tite la termene ce nu suportau amânare.

6

FIONA MOORE

Ie[i din dormitor, nu \nainte de a privi cu nostalgie toate p`pu[ile primite cadou \n timpul copil`riei sale, o copil`rie frumoas` de altfel [i total lipsit` de griji. Chiar [i a[a Caroline nu a fost un copil r`sfa]at. Bine educat`, ea se remarc` acum prin simplitatea, cinstea [i corectitudinea de care d` dovad`. Dar mai presus de toate, d` dovad` de curaj când trebuie s` ia o decizie radical` pentru via]a ei viitoare. Ajuns` la buc`t`rie, puse ibricul pe aragaz pentru cafea. Deschise u[a de la intrare pentru a-[i lua ziarul de diminea]`, iar privirea \i r`mase a]intit` asupra datei acestuia: 26 septembrie. Era chiar ziua când \mplinea dou`zeci de prim`veri. Se \ntoarse la cafeaua din buc`t`rie [i r`sfoi ziarul cu repeziciune. |l \nchise [i f`r` s` vrea parcurse un articol de pe prima pagin` care vorbea despre realiz`rile unui tân`r industria[. Studia fotografia tân`rului care era pur [i simplu superb`. Brusc se hot`r\ s` mearg` la avocatul familiei sale, care o a[tepta. Dup` tragicul accident \n care p`rin]ii Carolinei au decedat, b`trânul avocat a r`mas aproape de fat`, sf`tuind-o cum a putut mai bine. Biroul avocatului Spence era la parterul unui bloc din centrul ora[ului [i se bucura de o clientel` numeroas`.

– Bun` ziua, domnule avocat.

– Bun` ziua, fata mea. Intr`, ia loc te rog. Caroline, vreau

s`-]i spun c` am studiat cazul t`u pe toate fe]ele. Singura

CASTELUL DINTRE STEJARI

7

solu]ie de a ie[i la liman ar fi s` vinzi casa \n care locuie[ti [i s`-]i cumperi un apartament mai mic. A[a, datoriile vor fi onorate [i vei avea [i tu o sum` modest` pentru \ntre]inere, pân` \]i vei g`si o slujb`.

– Domnule avocat, vreau s` v` spun c` m` a[teptam la a[a

ceva, nu trebuie s` m` menaja]i. A]i fost \ntotdeauna bun cu mine, nu voi uita niciodat`.

– Caroline, dac` mai pot vreodat` s` te ajut, o fac cu cea mai

mare pl`cere, fata mea. O alinta deoarece el nu avea copii, iar Caroline crescuse sub ochii lui. O cople[ea cu juc`rii de când era mititic`, astfela s-a \nfiripat o sincer` prietenie \ntre ei [i atunci când fata \[i pierduse p`rin]ii, pe um`rul s`u au curs toate lacrimile ei. P`r`si biroul avocatului [i plec` pe jos s` fac` o plimbare. Ajunse \n Hyde Park, cel mai mare spa]iu verde din centrul Londrei. R`mase \n parc pân` la orele amiezii, apoi porni spre cas`. Ajuns` acas`, realiz` c` nu ajut` cu nimic dac` se \nchide \n ea \ns`[i pentru a-[i plânge de mil`, a[a c` \ntr-o lun` de zile era deja mutat` \ntr-un mic apartament onorându-[i [i toate datoriile. Acum era hot`rât` s`-[i g`seasc` o slujb`. Cump`r` un ziar [i studie ofertele de serviciu. Un articol \i re]inu aten]ia. Era vorba de o doamn` \n vârst` care dorea compania, pe timp de zi, a unei tinere domni[oare. Re]inu adresa [i num`rul de telefon. |n urma unui apel telefonic fixase ziua de duminic` pentru \ntrevedere.

Capitolul 2

Caroline se gândise c` ar fi mai bine s` parcurg` drumul cu taxiul, deoarece risc` altfel s` \ntârzie la \ntâlnirea programat`, pentru c` nu cuno[tea deloc zona unde era amplasat imobilul respectiv. T`cut`, privea pe geamul ma[inii [i spre nemul]umirea ei observ` c` \ncepuse s` plou`. O ploaie rece de toamn` acoperi \ntreaga zon` [i parc` toat` natura se \ntrist`. Ie[ise din ora[ [i ma[ina urma [oseaua proasp`t stropit` de ploaie. Caroline se gândi s` \ntrebe [oferul dac` [tia exact unde anume trebuia s` ajung`, dar \i fugi repede din minte \ntrebarea când, \n dep`rtare, z`ri un imens castel prin perdeaua unor copaci. Caroline \ncepu s`-l admire mut` de uimire când, surprins`, observ` c` [oferul \ncetini semnalizând c` intr` pe o alee care f`cea leg`tura \ntre [osea [i curtea castelului. Castelul se afla la

CASTELUL DINTRE STEJARI

9

o

distan]` de aproximativ trei kilometri de [osea. Aleea traversa

o

p`dure de stejari de toat` frumuse]ea, iar la cap`tul p`durii

era intrarea \n curtea principal`. Toat` curtea era pavat` cu diferite forme mozaicale din beton, intercalate cu [uvi]e de alei cu flori multicolore de toamn`. Caroline pl`ti taxiul, cobor\ [i se \ndrept` c`tre sc`rile de la intrarea \n castel. Sun` la u[` de câteva ori [i \n cele din urm` o servitoare \ntre dou` vârste \i deschise u[a, poftind-o \n`untru. De la intrare, Carolinei \i ap`ru o umbr` de triste]e pe fa]`. Era o atmosfer` atât de trist`, de ap`s`toare, v`zu mare parte

din mobil` acoperit` pentru a fi protejat`, chiar [i fotoliile sau canapelele. Covoarele de pe jos erau strânse. Perdelele erau foarte uzate. Servitoarea o scoase din gândurile ei destul de sumbre amintindu-i c` doamna Peneloppe o a[tepta \n camera de zi. Sfioas`, o urm` pe servitoare iar aceasta, odat` ajuns`, le l`s` pe cele dou` singure, \nchizând u[a \n urma ei.

– Doamna Peneloppe?

– Da.Domni[oara Caroline, s` \n]eleg?

– Desigur. Am citit anun]ul dumneavoastr` \n ziar [i am

\ndr`znit s` v` deranjez \n leg`tur` cu postul pe care \l ave]i de

oferit. B`trâna o studie pe tân`ra fat` din cap pân` \n picioare [i, t`cut`, asculta cum aceasta \[i puse pe tav` \ntreaga sa via]`.

10

FIONA MOORE

De[i nimeni nu-i ceruse a[a ceva, Caroline sim]i c` reg`se[te acea c`ldur`, acea \ncredere pe care o degaja bunica ei, atunci când ea avea ceva de povestit.

Doamna Peneloppe fu de acord ca \ncepând de a doua zi Caroline \[i preia activitatea. |nainte de a pleca, servitoarea, pe numele ei Tora, \i ar`t` \ntreg castelul.

– Cred, domni[oar`, c` st`pâna mea a v`zut ceva deosebit

la dumneavoastr`, spuse Tora.

– De ce crezi lucrul acesta?

– Pentru c` au mai venit pân` acum o gr`mad` de fete, dar nu a fost de acord cu niciuna din ele, r`spunse Tora.

– Tora, m` bucur s` aud asta [i sper s` fiu pe placul

dumneaei. |ntr-un fel \mi aduce aminte de bunica mea [i asta m` face s` ]in la ea, chiar dac` ea are poate \nc` unele re]ineri.

Caroline observ` c`, \n afar` de dormitorul doamnei Peneloppe [i alte dou` camere de oaspe]i, celelalte aveau mobilierul acoperit, la fel ca la parter.

– Care este p`rerea dumneavoastr` domni[oar`? \ntreb`

servitoarea.

– Simt c` acest castel are farmecul s`u aparte [i cu pu]ine

modificari poate ar`ta cald [i primitor.

– Da, poate ave]i dreptate, dar v` aduc la cuno[tin]` c`, de[i

doamna Peneloppe este foarte bogat`, niciodat` nu va avea bani suficien]i pentru modernizarea castelului. Au mai \ncercat [i al]ii.

CASTELUL DINTRE STEJARI

11

– Eu cred mai degrab` c` nu au reu[it s` o \n]eleag`, Tora. – Cum spune]i dumneavoastr`, domni[oar`. Ne vedem mâine.

– La revedere, Tora.

Ajuns` acas`, se apuc` s`-[i prepare ceva de mâncare, dar nu \ncet` s` se gândeasc` la castelul pe care tocmai \l v`zuse. Atâta spa]iu [i atâta libertate v`zuse doar la televizor sau citise prin c`r]i. A doua zi se trezi foarte devreme [i, ajuns` la castel, Tora o inform` c` doamna Peneloppe nu se trezise, deci avea vreme pentru o cafea. Totodat` \i preg`ti doamnei o tav` cu micul

dejun [i, dup` ce \[i b`u cafeaua, urc` \n dormitor cu tava \n mân`. Pe tav` nu lipsea un trandafir, care s`-i fac` pl`cere doamnei. Doamna Peneloppe observ` [i nu \[i putu re]ine un zâmbet.

– Bun` diminea]a, Caroline! Nu ai avut somn azi-noapte?

– Ba da, dar m-am trezit dis-de-diminea]`, ner`bd`toare s`

ajung la dumneavoastr`. Doamna Peneloppe, v` sup`ra]i dac` v` fac o propunere?

– Te ascult, Caroline.

– Crede]i c` ave]i suficient` \ncredere \n mine pentru a-mi

da mân` liber` s` pot schimba pu]in interiorul acestui castel?

– Ce rost are? Nu sunt ocupate decât dormitorul meu [i

sunt preg`tite \nc` dou` camere pentru cazul când avem oaspe]i [i asta se \ntâmpl` foarte rar. O dat` la dou` s`pt`mâni

12

FIONA MOORE

ajunge [i nepotul meu aici. El este singura mea mângâiere, dar datorit` afacerilor sale nu poate s` vin` prea des, a[a cum ne-am dori amândoi.

Dar trecând peste oaspe]i, a[ putea aranja interiorul numai pentru dumneavoastr` [i, sincer v` spun, mi-ar face o deosebit` pl`cere. Te-ai gândit c` va fi destul de costisitor?

– Nu [i dac` studiem bine pia]a. E foarte important s` cau]i

\ntâi pre]uri accesibile [i o calitate destul de bunicic` a materialului. Eu am s` aduc mai multe oferte [i dumneavoastr`

hot`râ]i. De acord?

– Tu nu [tii niciodat` s` renun]i?

– Nu [i dac` [tiu c` fac un lucru bun.

Far` s`-[i dea seama, doamna Peneloppe goli \ntreaga tav` de mâncare.

– Caroline, spuneai c` locuie[ti \ntr-un mic apartament, iar

drumul pân` la mine \]i ia aproape o or` [i jum`tate.

– Este adev`rat.

– Atunci de ce nu r`mâi [i peste noapte s` locuie[ti cu mine,

iar vinerea seara vei putea merge \n ora[. |n felul acesta vei fi scutit` de oboseala drumului zilnic. – V` mul]umesc, doamn`, dar nu \ndr`znesc. Sunt o simpl`

– E[ti domni[oara mea de companie [i punct. Deci ne-am

\n]eles. Iei un taxi imediat [i \]i aduci lucrurile de care crezi c`

CASTELUL DINTRE STEJARI

13

ai nevoie pentru a putea locui cu mine sub acela[i acoperi[. |n ochii Carolinei ap`rur` lacrimi. Erau lacrimi de bucurie. Se sim]ea acum protejat` [i \n siguran]` al`turi de doamna Peneloppe, de parc` ar fi locuit cu bunica ei. – Dac` eu accept s` locuiesc aici, accepta]i [i dumneavoastr` c` interiorul trebuie pu]in modernizat? – Bine, bine m-ai convins. Dup` ce Caroline p`r`si dormitorul cu tava goal`, b`trâna r`mase singur` [i atunci pe chipul ei ap`ru un zâmbet. Caroline se \ntoarse \n a doua parte a zilei cu lucrurile necesare. Seara, doamna Peneloppe se sim]i pu]in obosit` [i se retrase \n camera sa mai devreme. Caroline era mul]umit` de camera pe care o alesese. Era mare, cu un pat imens [i avea o fereastr` mare care d`dea \n gr`dina din spatele castelului unde era [i un mic lac [i o mul]ime dei plante ornamentale [i alei. Din camera sa avea acces la o baie cum nu mai v`zuse pân` atunci. Caroline se a[ez` la mas` [i \ncepu s` fac` un necesar de materiale care ar putea fi folosite pentru renovarea parterului format din salonul mare, bucat`ria [i camera de zi. Cu aproxima]ie puse câte un pre], iar la sfâr[it când f`cu un total, acesta era cam m`ricel, dar [i spa]iul era enorm. Diminea]`, dup` micul dejun, doamna Peneloppe a \ntrebat-o cum i s-a p`rut noaptea petrecut` \n castel. Spune-mi, Caroline, cum ai dormit?

14

FIONA MOORE

Foarte bine. De fapt \mi era team` s` deschid ochii diminea]` de fric` s` nu m` trezesc dintr-un vis.

– M` bucur c` te-ai odihnit bine.

– Doamna Peneloppe, a[ dori s` v` ar`t o list` cu ce ar

trebui s` cump`r pentru a m` apuca de treab`, dar mi-e team` s` nu considera]i c` sunt o profitoare. Spunând acest lucru \i \nmân` caietul pe care \[i \ntocmise calculele. B`trâna doamn`

le studie [i \n final \ncepu s` râd`. – O profitoare spui? Eu vreau s` te \ntreb cum te po]i descurca cu ace[ti bani la tot ce \mi poveste[ti c` vrei s` faci?

– P`i, cum s` v` spun, mân` de lucru avem, la treburile

casnice m` descurc minunat gra]ie mamei mele, am observat o ma[in` de cusut \n salon \ntr-un col], deci perdele, fe]e de mas` [i draperii pot face eu, astfel nu vom mai pl`ti mâna de lucru.

– Caroline, este o munc` enorm`, te rog s` te gânde[ti bine.

Eu \]i pot da banii de care ai nevoie [i chiar mai mult, dar nu

vreau s` te obose[ti prea tare. La urma urmei e[ti o mân` de fat` iar eu nu te pot ajuta prea mult.

– Dar nu e nevoie, sincer, m` descurc cu Tora, iar la nevoie

am v`zut c` ave]i dou` zile pe s`pt`mân` un gr`dinar care ne va ajuta la treburile mai grele. Sincer, voi fi bucuroas` doar s`

sta]i s` ne privi]i.

– Bine draga mea. Cum spui tu a[a s` fie, spuse doamna zâmbind.

CASTELUL DINTRE STEJARI

15

Atunci privirile li se \ntâlnir` [i Caroline \ntinse mâinile [i o \mbr`]i[` cu c`ldur`. Din pragul buc`t`riei, Tora privea [i nu-i venea s`-[i cread` ochilor observând schimbarea \n bine a st`pânei sale.

Capitolul 3

|ncet-\ncet lucrurile \ncepur` s` se schimbe la castel. Caroline o convinsese \n cele din urm` pe doamna Peneloppe s` coboare la buc`t`rie pentru a servi masa \mpreun` cu ele. De fiecare dat` la mas` se instala o admosfer` de bun` dispozi]ie. Doamna Peneloppe [i Tora \[i aduceau aminte de

\nceputurile lor \n domeniul culinar. Povesteau toate boac`nele pe care le f`cuser` \n buc`t`rie. Apoi o \ntrebar` [i pe Caroline. -– Tu [tii s` g`te[ti, Caroline?

– {tiu s` g`tesc foarte bine.

– Cine te-a \nv`]at?

– Mai \ntâi, bunica m` ]inea \ntotdeauna pe lâng` ea când

f`cea câte o pr`jitur`. M` umpleam cu f`in` din cap pân` \n picioare, dar niciodat` nu m` certa. Orice intrare a mea \n

CASTELUL DINTRE STEJARI

17

buc`t`rie se termina cu un drum la baie. Acolo, bunica, m` s`punea zdrav`n s` m` g`seasc` mama curat`. – Apoi, mai târziu? – Mai târziu, bunica a murit [i i-a luat locul mama. Se str`duia s` nu m` certe la câte boac`ne f`ceam. Când am mai crescut, eram mai \n]eleg`toare [i atunci [i mamei \i era drag s` m` ]in` lâng` ea la buc`t`rie. De la ea am \nv`]at s` g`tesc foarte bine. De multe ori ne pl`cea s` invent`m anumite feluri de mâncare. De asemenea avea o \ndemânare aparte când era vorba de aranjat aperitivele sau platourile cu mâncare sau pr`jituri. |n zilele care urmar`, Caroline lucr` cu d`ruire al`turi de Tora. La sfâr[itul s`pt`mânii o satisfac]ie enorm` le umplu sufletul de bucurie celor trei femei. Doamna Peneloppe le f`cu o surpriz` [i le prepar` o cafea, dup` care le invit` s` o serveasc` al`turi de ea \n camera de zi, care era al`turat` imensului salon de la intrare. Telefonul sun` [i Tora r`spunse. Era Elias, nepotul doamnei Peneloppe. Dup` o lung` conversa]ie, \n care doamna nu pomeni nimic de Caroline, aceasta anun]` sosirea acas` a nepotului. Urma s` vin` peste dou` s`pt`mâni. |n urm`toarele dou` s`pt`mâni cur`]enia era gata. Seara târziu, Caroline era ultima care se retrase \n dormitor. Urcând spre dormitor \[i aminti c` nimeni nu \i spusese unde anume obi[nuia s` doarm` Elias, nici dac` vine cu so]ia [i copiii. |n

18

FIONA MOORE

sfâr[it, nu mai conta, pentru c` acum era cur`]enie peste tot. Dup` o baie binemeritat`, Caroline se a[ez` \n pat [i cât ai clipi adormi. De fiecare dat`, Elias ajungea aproape de miezul nop]ii. {tiindu-se aproape de cas`, prefera s` nu doarm` la hotel. Avea un rând de chei [i insista s` nu fie a[teptat, nici m`car de Tora. Ajuns \n curte, parc` ma[ina f`r` prea mult zgomot, descuie u[a [i intr` \ncet. Aprinse lumina [i, deodat`, tot salonul str`luci \n fa]a lui. R`mase pl`cut surprins c` bunica lui s-a hot`rât s` investeasc` pu]in \n interiorul acestei case. Era surprins mai ales c` \n niciuna din convorbirile sale telefonice nu \i pomenise despre aceast` nou` atitudine. Oricum era mul]umit. Trecu pe la buc`t`rie pentru a mânca pu]in, apoi urc` \n dormitor. Intr`, se dezbr`c` f`r` a mai aprinde lumina, [i se b`g` direct \n pat. Somnul nu \ntârzie s` apar`. Diminea]a tot patul era invadat de o caldur` pl`cut`. Se mi[c` pu]in [i sim]i un gâdilat u[or pe obraz. Deschise ochii [i v`zu o tân`r` deosebit de frumoas` \n patul lui care dormea nestingherit`. P`rul blond al fetei, \i mângâia obrazul. Se d`du u[or jos din pat, \[i lu` hainele [i p`r`si dormitorul. Se \mbr`c` pe hol [i cobor\ \n buc`t`rie. Aici Tora preg`tise micul dejun.

– Bun` diminea]a, Tora!

– Bun` diminea]a, domnule Elias, r`spunse Tora zâmbind.

CASTELUL DINTRE STEJARI

19

M` gândeam eu ca a]i venit.

– Tora, fii dragu]` [i spune-mi cine doarme \n dormitorul

meu?

– Domni[oara Caroline. Este domni[oara de companie a bunicii dumneavoastr`.

– Da, [i cât are de gând s` stea? Din câte [tiu eu niciuna nu a rezistat mai mult de o s`pt`mân`.

– Are mai mult de o lun` [i bunica dumneavoastr` a insistat s` r`mân` s` locuiasc` cu noi.

– A insistat bunica?

– Da, se pare c` s-a ata[at de ea foarte mult.

– Cum a[a?

– Nu [tiu cum s-a \ntâmplat, dar doamna a pl`cut-o de

prima dat` când a v`zut-o. Se \n]eleg foarte bine. Tot

domni[oara a convins-o s` fac` [i câteva schimb`ri pe aici.

– Am observat, r`spunse tân`rul. Mai d`-mi te rog, o cafea.

Lu` cafeaua [i se \ntoarse s` ias` din buc`t`rie când u[a se

deschise brusc [i cafeaua se r`sturn` \n totalitate pe pantalonii lui Elias.

– Domni[oar`, e[ti obi[nuit` s` ver[i cafeaua \n fiecare diminea]` pe pantalonii cuiva?

[tiu

cum s-a \ntâmplat.

– Eu cred c` a]i dormit foarte bine azi-noapte [i v-a]i trezit foarte bine dispus`.

– V` rog s` m` scuza]i. Nu [tiam

nu

am vrut

nu

20

FIONA MOORE

– V` rog \nc` o dat` s` m` ierta]i.

Dar dialogul lor se opri, gra]ie doamnei Peneloppe, care cobora sc`rile.

– Elias, dragul meu, ai sosit?

– Bun` diminea]a, bunico, da, am sosit azi-noapte.Dar nu

serve[ti micul dejun la pat?

– O, dragul meu, lucrurile s-au schimbat un pic pe aici. |n

fiecare diminea]` iau micul dejun \mpreun` cu Caroline la buc`t`rie, apoi facem \mpreun` plimbarea de diminea]`. Dar scuz`-m`, nu ]i-am prezentat-o. Ea este domni[oara mea de companie, Caroline.

– |mi pare bine, spuse Caroline cam timid.

– {i mie.

– Elias, dragule, unde ai dormit azi noapte? \ntreb` bunica

lui.

– |n dormitorul meu.

– Dar

parc`

\l luase Caroline.

– Am aflat [i eu ast`zi de diminea]`, spuse zâmbind, uitându-se la Caroline.

– Din nou \mi cer scuze. Nu [tiam, [i nimeni nu mi-a

precizat c` e dormitorul dumneavoastr`, spuse Caroline \n]epat`.

– Fii lini[tit`, patul a fost suficient de mare pentru amândoi, spuse Elias mai \ncet pentru a auzi numai Caroline.

– Pe mine v` rog s` m` scuza]i, merg s`-mi fac bagajul, dup`

CASTELUL DINTRE STEJARI

21

care ve]i sc`pa de mine pentru aceste dou` zile, spuse Caroline \n treac`t [i p`r`si salonul.

– Bunico, ce ai spune de o plimbare cu vaporul?

– Eu [tiu, dragul meu, sun` tentant dar

– Dac` vrei, po]i s`-i propui [i Carolinei s` mearg` cu noi.

Nu m` deranjeaz`.

– Sigur? Nu e[ti gelos?

– Sigur. Du-te repede s`-i propui, altfel \[i va face bagajul pentru a pleca acas`. Doamna Peneloppe ajunse \n dormitorul Carolinei când aceasta tocmai \[i terminase bagajul de f`cut.

– Caroline, ce ai spune de o plimbare pe lac?

– Doamn`, nu vreau s` v` sup`r, dar am câteva treburi

urgente de rezolvat \n acest weekend. |n sinea ei, Carolinei \i p`ru r`u c` o min]ise pe doamna Peneloppe, dar gândul c` va sta atât de mult timp \n compania lui Elias o f`cu s` ia aceast` decizie.

Coborâr` amândou` scara mare spre salon unde a[tepta Elias.

– Elias, dragule, cred c` vom fi doar noi doi \n aceast`

plimbare. Caroline are treburi care nu suport` amânare.

– Putem m`car s` te l`s`m \n drumul nostru, Caroline? \ntreb` Elias.

– Nu vreau s` v` deranjez. Am s` chem un taxi.

– Insist s` te conducem noi.

22

FIONA MOORE

Caroline r`mase f`r` replic`, gândindu-se cât de \ngâmfat era acest domn de \[i permitea s` o pun` \n acest fel la punct. Tot drumul \l parcurser` \n t`cere pân` \n ora[. Se desp`r]ir` urându-[i weekend fericit. Intr` \n apartamentul ei [i sim]i imediat singur`tatea de care fugise atât. |n apartament era rece, parc` timpul se oprise \n loc. Caroline se schimb` [i f`r` s` stea pe gânduri ie[i \n ora[. Renun]` la ideea transportului \n comun [i plec` pe jos \ntr-o plimbare astfel vizitând [i magazinele care \i ie[eau \n cale. Picadily Circus este centrul Londrei. Aici se intersecteaz` cinci bulevarde. Noaptea, toate panourile comerciale sunt luminate. Caroline observ`, la câteva ore de când colinda magazinele, c` nu \[i cump`rase nimic. Gândul ei era la Elias. Acest tân`r parc` \i era cunoscut, dar nu putea s`-[i dea seama de unde. Renun]` s` se mai gândeasc` la el [i atunci se hot`r\ s` intre \ntr-o cofet`rie s` m`nânce o pr`jitur` apoi s` mearg` acas`. Abia se a[ezase la o mas` când osp`t`ri]a o anun]` c` este invitat` la o alt` mas` de o doamn` \n etate. Se \ntoarse [i nu putu s`-[i cread` ochilor când \l v`zu pe Elias al`turi de

doamna Peneloppe, care \i f`cu semn cu mâna s` li se al`ture. Apropiindu-se, Caroline observ` c` Elias se ridicase [i \i tr`sese un scaun pentru a se a[eza.

– Caroline, ce pl`cere s` te \ntâlnim!

– |ntr-adev`r. Am terminat treaba [i m` gândeam s` m` \ntorc acas` dup` un mic desert luat aici.

CASTELUL DINTRE STEJARI

23

– Atunci numai bine, vom mânca \mpreun`, [i te vom conduce acas`, spuse Elias. Caroline se gândi c` ar fi \n zadar s` se opun` propunerii lui Elias [i fu de acord cu ideea lui. Singur` \n dormitor, Caroline lu` o carte, dar nu \n]elegea nimic din ce citea. Gândul \i zbura \ntruna la Elias. Oare unde dormise cu o sear` \n urm`? Oare chiar dormise cu ea \n pat sau doar râdea de ea. |l va \ntreba, chiar dac` acesta va râde de ea.

Capitolul 4

A doua zi, Elias se trezi [i, coborând \n buc`t`rie, o rug` pe

Tora s`-i toarne o cafea. Gândul \i zbur` la Caroline. Dormise

\n dormitorul ei, acolo unde mirosul parfumului ei nu p`r`sise camera. Se sim]ea atras de aceast` fat`, pe care, de fapt, nu o cuno[tea deloc. Doamna Peneloppe se trezi cu o durere cumplit` de cap. Elias observ` c` bunica lui nu se simte prea bine.

– Bunico, dac` nu te sim]i prea bine, eu pot s`-mi amân plecarea.

– Nu trebuie, dragule, dar am o rug`minte.

– Spune, bunico!

– Vrei s` o aduci aici pe Caroline \nainte s` pleci? M` gândesc c` o prinde noaptea pe drum [i am s` stau cu grija ei. Plec chiar acum.

CASTELUL DINTRE STEJARI

25

Caroline \[i turnase o cafea \n buc`t`rie [i privirea \i fugi pe pagina unui ziar pe care \l cump`rase atunci când \[i c`uta un loc de munc`. R`mase blocat` când recunoscu poza de pe prima pagin` a ziarului. Nu era altul decât Elias. Nu putu s` cread` c` era una [i aceea[i persoan` care \i ocupa gândurile de ceva timp \ncoace. Fu trezit` la realitate de soneria de la intrare. Caroline, [tiind c` pe ea nu o caut` nimeni, b`nui c`

poate fi o gre[eal`. Soneria se auzi din nou [i atunci merse s` vad` cine este. Deschise [i \n fa]a ei nu era nimeni altul decât Elias.

– Bun` ziua, Caroline, spuse Elias când se v`zur` fa]` \n

fa]`.

– Bun` ziua! Nu trebuia s` veni]i dup` mine, domnule Elias. A[ fi venit oricum \n aceast` sear`, \i r`spunse pe un ton \n]epat.

– Caroline, am putea s` nu ne mai cert`m \n fa]a u[ii [i s`

m` invi]i \n cas`?

– Poftim, intra]i!

– Caroline, bunica nu se simte prea bine [i a[ fi mai lini[tit

s` te [tiu acolo \nainte s` plec. Elias observ` cum fa]a Carolinei cap`t` un aer \ngrijorat [i se gândi c` fata asta chiar ]ine sincer la bunica lui.

– |mi pare r`u. Nu am [tiut. Am s` \mpachetez imediat. V` rog s` m` scuza]i dou` minute.

– Du-te lini[tit`. Te voi a[tepta aici.

26

FIONA MOORE

Caroline plec` \n dormitor s`-[i strâng` lucrurile. Elias se uit` de jur \mprejur sperând s` descopere ceva despre via]a Carolinei. Pe mobil` erau fotografii cu p`rin]ii [i bunica ei. P`reau o familie fericit`. Bunica ei p`rea s` aib` anumite tr`s`turi asem`n`toare cu ale bunicii lui. Oare acesta era

motivul pentru care Caroline s-a ata[at atât de mult de bunica lui? |n timp ce privi fotografiile Caroline intr` \n sufragerie.

Domnule Elias

Te rog, Caroline, nu-mi mai spune domnule! Elias e foarte

bine!

Elias, \i rosti numele abia auzit, pot s` te \ntreb ceva?

T e ascult.

Unde ai dormit vineri noaptea când ai sosit?

|nainte s` te \nfurii, vreau s` te anun] c` nu a fost vina nim`nui. Este adev`rat, am dormit \mpreun`, dar tu nu ai [tiut c` este dormitorul meu, cum nici eu nu am [tiut c` dormitorul

meu este ocupat; mai mult, bunica a omis s`-mi transmit` c` mai locuie[te cineva cu noi.

– Bine, bine, nu ai [tiut, dar nici nu ai v`zut?

– Ba da, diminea]`. Când am intrat seara, nu am mai aprins

lumina. Cuno[team foarte bine camera [i fiind \ntuneric nu

aveam cum s` te v`d.

– |mi pare r`u. Nici eu nu te-am auzit când ai intrat.

– Te cred. Acum, dac` nu mai ai con[tiin]a \nc`rcat` c` ai

CASTELUL DINTRE STEJARI

27

dormit cu un b`rbat \n pat, putem s` mergem. Drumul e lung

,iar eu trebuie s` ajung obligatoriu \n noaptea asta, pentru c` mâine am programat` o \ntâlnire.

– Pleci \n seara aceasta?

– Vrei s` mai r`mân?

– Scuz`-m`, nu asta am vrut s` spun, dar credeam c` e prea târziu s` mai pleci \n seara asta.

– Hai s` mergem, Caroline, bunica ne a[teapt`.

Drumul \l parcurser` \n t`cere. Niciunul nu avea chef de vorb`. Când coborâr` de pe [osea, pe aleea care ducea la castel se vedea soarele asfin]ind. Ultimele raze se jucau prin crengile

stejarilor. Caroline nu se putu ab]ine:

– Prive[te Elias, ce tablou minunat!

– Ai dreptate, spuse Elias, zâmbind satisf`cut de \ncântarea

Carolinei. Caroline se \nro[i la fa]` când v`zu privirea lui Elias a]intit` asupra ei. Imediat cum opri ma[ina se d`du jos [i alerg` direct

\n dormitorul doamnei Peneloppe. B`trânei \i ap`ru un zâmbet pe fa]` când o v`zu iar Carolina \i s`ri direct \n bra]e.

– M` bag` [i pe mine cineva \n seam`?

– Iart`-ne, Elias, chiar trebuie s` pleci?

– Da, bunico, [i vreau s` v` g`sesc tot vesele când m` \ntorc.

Se apropie de bunic` o s`rut` pe obraz, \i s`rut` mâna Carolinei [i apoi plec`. Caroline sim]i cum tremur` din toat` fiin]a ei la atingerea lui Elias, iar din cauz emo]iilor nu reu[i s`

28

FIONA MOORE

deschid` gura s`-i ureze drum bun. |n cursul s`pt`mânii, Caroline evita s` o mai scoat` din cas` pe b`trâna doamn` de team` ca r`ceala s` nu se agraveze, dar

reu[i s`-i fac` [ederea pl`cut` \n cas`, citindu-i din pres` [i din c`r]ile preferate. Caroline \i eliber` dormitorul lui Elias [i se mut` \ntr-o camer` al`turat`. Ceva \n ea a[tepta cu ner`bdare \ntoarcerea lui Elias. Vineri diminea]`, dup` ce servi cafeaua, plec` \mpreun` cu b`trâna doamna s` culeag` flori pentru aranjamentele din salon [i dormitoare.

– Caroline, te sim]i bine aici cu mine? M` gândesc c` fiind

doar \n compania unei fiin]e b`trâne te vei plictisi foarte repede.

– Nici vorb`. Nu vreau s` v` mai aud vorbind a[a. |mi face o

real` pl`cere s` v` ]in companie [i nu [tiu ce m-a[ face dac` nu a]i mai avea nevoie de mine. V` iubesc a[a cum o iubeam pe bunica mea. Al`turi de dumneavoastr` m` simt protejat` [i

fericit`.

– Auzindu-te vorbind a[a simt c` \ntineresc cu dou`zeci de

ani. Fata o s`rut` dulce pe obraz [i o pofti s` o ajute s` aranjeze florile \mpreun`. Dup` terminarea aranjamentelor florale, servir` un ceai \mpreun` la care o invit` [i pe Tora. Dup` ceai au mers \mpreun` pân` la poart` dup` coresponden]`, iar la \ntoarcere Caroline primi o propunere:

– De ast`zi \nainte doresc s` m` aju]i s` deschid

CASTELUL DINTRE STEJARI

29

coresponden]a, a[a m` vei ajuta s` redactez r`spunsurile la

scrisorile care necesit` acest lucru. {i mai am o dorin]`: tot de ast`zi mi te vei adresa cu "bunico" [i nu cu "doamna Peneloppe".

– Nu cred c` ar fi corect fa]` de domnul Elias. Doar

dumnealui are acest drept.

– Sunt sigur` c` nepotul meu nu ar avea ceva \mpotriv`,

deci r`mâne stabilit. Cred c` nu va fi nevoie s` apelez la memoria ta pentru a-]i aduce aminte.

– Pentru mine nu poate s` fie decât o mare bucurie, \]i mul]umesc, bunico!

– Acum hai s` deschidem coresponden]a. Câteodat` poate

fi ceva urgent. Printre scrisorile primite se aflau [i dou` invita]ii la teatru.

– Caroline, a[ fi bucuroas` dac` ai accepta din partea mea

aceast` invita]ie la teatru, spuse doamna [i \i \ntinse una dintre acele invita]ii.

– Mul]umesc, bunico. Nu am mai fost de mult la un teatru

[i a[ fi \ncântat` s` merg sâmb`t`.

– Ai cu cine s` mergi?

– Nu, dar pot s` merg [i singur`.

– Bine, atunci cealalt` invita]ie am s` i-o dau lui Elias. |n

felul acesta vei avea [i tu un partener. Tu m` vei reprezenta, iar Elias a obi[nuit conducerea teatrului cu prezen]a lui, de aceea sunt dou` invita]ii.

30

FIONA MOORE

Invita]iile erau la teatrul Globe, un teatru cu o construc]ie original`, pe care Caroline nu \l v`zuse decât \n treac`t. {tia despre el c` este singura cl`dire cu acoperi[ de stuf, permis` \n Londra. Acum avea ocazia s` urm`reasc` [i o pies` de teatru. Seara, dup` ce servir` cina, doamna se retrase \n dormitorul ei, iar Caroline se retrase \n bibliotec` pentru a citi o carte.

Capitolul 5

Târziu \n noapte, Elias sosi \nso]it de domni[oara Beatrice. Tora nu o putea suferi deloc pe aceast` domni[oar` mofturoas` care, de câte ori venea, nu f`cea decât s` dea ordine [i s` fac` observa]ii la adresa ei. Acum \i lu` bagajul [i, refuzând s` mai serveasc` ceva, o conduse \n dormitorul preg`tit pentru ea. Elias r`mase la buc`t`rie, b`u un ceai, apoi se hot`r\ s` urce la culcare. Se \ndrept` spre scar`, dar z`ri lumina aprins` \n bibliotec`. Se \ndrept` spre ea s` o sting`. Deschise u[a [i o z`ri pe Caroline dormind pe fotoliu cu cartea \n mân`. |i lu` u[or cartea [i o a[ez` pe mas` apoi o ridic` \ncet \n bra]e [i ie[i din bibliotec`, urc` sc`rile [i o duse \n dormitor. O a[ez` \ncet pe pat, o \nveli, \i stinse lumina [i ie[i din dormitor. Ne[tiind c` \n cursul s`pt`mânii Caroline \i \napoiase

32

FIONA MOORE

dormitorul, se hot`r\ s` doarm` \n urm`torul dormitor. Intr`, aprinse lumina, se dezbr`c` [i se a[ez` \n pat. Pe perna al`turat` lui era cama[a de noapte a Carolinei. Se ridic`,

deschise dulapul [i v`zu lucrurile ei a[ezate frumos. Atunci \[i d`du seama c` iar`[i \ncurcase dormitoarele, dar nemaivrând s-o trezeasc` din somn, dormi \n locul ei.

\n dormitorul lui Elias,

\mbr`cat` [i f`r` pantofi. P`r`si dormitorul [i merse \n camera

ei unde Elias f`cuse baie [i ie[ise cu un prosop \n jurul taliei.

Diminea]`,

Caroline

se

trezi

– Caroline, stai, nu pleca.

– Se pare c` ne este destinat s` \ncurc`m dormitoarele.

– Am observat. Asear` te-am g`sit dormind \n bibliotec` [i

te-am adus sus \n dormitor. Când am intrat aici am v`zut lucrurile tale dar nu am vrut s` te mai trezesc. Nu m-ai anun]at

c` mi-ai \napoiat dormitorul.

– Te las s` te \mbraci [i

– |]i mul]umesc. Caroline, asear` ai vrut s` m` a[tep]i?

– Nu, am r`mas s` citesc o carte [i am adormit.

– Bine, atunci ne \ntâlnim la micul dejun.

– |n regul`.

bine

ai venit acas`, Elias.

Cobor\ \n buc`t`rie unde o g`si pe Tora \ndrugând verzi [i uscate.

– Tora, pot s` [tiu ce te-a deranjat a[a de diminea]`?

– Ce o s` v` deranjeze [i pe dumneavoastr`, domni[oar`.

– Tot nu \n]eleg.

CASTELUL DINTRE STEJARI

33

U[a buc`t`riei se deschise [i doamna Peneloppe intr` c`utând-o pe Caroline.

– A, aici erai? Vino draga mea, vreau s` te prezint cuiva.

Caroline o urm` \n salon unde erau Elias [i, surpriz`, o tân`r` domni[oar` care st`tea \n partea dreapt` a lui Elias.

– Caroline, \]i prezint prietena nepotului meu, Beatrice.

– |ncântat`, spuse Caroline.

Beatrice se uit` mirat` nevenindu-i s` cread` c` doamna Peneloppe \ndr`znise s`-i fac` cuno[tin]` cu o persoan` care se vedea de departe c` nu face parte din aceea[i clas` social`. A[ezându-se la mas`, bunica lui deschise discu]ia:

– Elias, ai primit o invita]ie la teatru.

– Ce spui, Beatrice?

– Dragul meu, a[ prefera o sear` dansant`.

– |mi pare r`u, dar eu trebuie s` merg. Am onorat toate

invita]iile teatrului pân` acum. Dumneata, bunico?

– Eu i-am dat invita]ia mea Carolinei. Pute]i merge voi doi,

iar eu m` voi \ntre]ine cu Beatrice.

– O, dar va fi grozav de plictisitor, spuse Beatrice, s` st`m toat` dup`-amiaza \n cas`.

– Bunico, voi r`mâne eu cu tine. Apoi, invita]iile sunt pentru toat` stagiunea.

– A[a este, draga mea, dar nu uita c` \n aceast` sear` este premiera [i ]in neap`rat s` m` reprezin]i.

– Cred c` mai bine voi merge eu s` v` reprezint, spuse

34

FIONA MOORE

Beatrice.

– Mul]umesc, Beatrice, dar Caroline mi-a promis c` se va duce [i m` a[tept s` se ]in` de cuvânt.

– Voi merge, bunico. Se ridic` [i se scuz` c` are treab` [i se retrase.

– {tiu c` nu e treaba mea, dar cred c` le da]i prea mult frâu

liber servitoarelor.

– Dac` la Caroline te referi, te anun] c` nu este servitoarea

mea, ci domni[oara mea de companie. }in la fel de mult la ea cum ]in [i la Elias. Dragul meu, sper s` nu te superi, \i spuse lui

Elias.

– Nu pot s` m` sup`r, bunico, pentru c` simt c` [i ea te

iube[te, iar eu nu pot decât s` m` bucur c` v` \n]elege]i bine.

– {tiam eu c` nu e[ti gelos pe Caroline. Pe mine v` rog s`

m` scuza]i, merg s` o caut pe Caroline, spuse doamna Peneloppe. Doamna Peneloppe o caut` pe Caroline la buc`t`rie, dar nu

o g`si, apoi Tora \i spuse c` urcase \n grab` sus. Ajuns` la dormitorul ei, b`trâna o g`si plângând.

– Caroline, nu se poate, ce-i cu tine?

– Bunico, mi-e team` c` am s`-l fac de râs pe domnul Elias

\n aceast` sear`. Eu nu am o ]inut` elegant` a[a ca domni[oara

Beatrice.

– Nu ai, dar pân` desear` mai ai timp [i eu am s` te ajut.

– Bunico, mi-e team` c` \]i fac prea multe necazuri.

CASTELUL DINTRE STEJARI

35

– Po]i \ntr adev`r s` m` superi dac` nu e[ti un copil ascult`tor. Acum spal`-te pe fa]` [i s` mergem. Nu avem prea mult timp la dispozi]ie.

Tora le informase c` tân`rul Elias o dusese \n ora[ pe domni[oara Beatrice \n vizit` la o prieten`, urmând s` o aduc` a doua zi. A l`sat vorb` c` se \ntoarce spre sear` dup` domni[oara Caroline.

– Bine, Tora. Dac` se \ntoarce \naintea noastr` \i spui c` noi

suntem \n ora[ [i ne \ntoarcem la timp, pentru a putea pleca la teatru.

– Am \n]eles, doamn`!

Elias avu parte de o zi foarte plictisitoare \n compania lui Beatrice. Aceasta refuz` categoric invita]ia la teatru [i r`mase s` doarm` la o prieten`, astfel distrac]ia fiindu-i asigurat`. Caroline, \n schimb, al`turi de doamna Peneloppe, se distr` pe cinste. Doamna o duse la o cas` de mod` cu mare renume. Aici Caroline suferi o transformare total`. Intr` mai \ntâi la o sal` de masaj, apoi p`rul ei fu aranjat de un stilist renumit al Londrei, dup` care urm` machiajul. Un machiaj discret care o aranja pe Caroline foarte bine. Merse apoi \ntr-un mare salon, unde se probau toalete de sear`. Aici Caroline r`mase mut` de uimire, deoarece nu [tia ce anume s` aleag` dintr-un munte de rochii. Doamna Peneloppe dori s`-i fac` o garderob` \ntreag`, dar Caroline insist` c` dou` rochii se sear` erau suficiente. Urm` o ultim` rund` [i anume \nc`l]`mintea. Aici treaba a mers

36

FIONA MOORE

mai repede, deoarece piciorul ei delicat nu i-a creat probleme \n alegerea a dou` perechi de pantofi. Caroline se transform` \n mai pu]in de [ase ore \ntr-o prin]es` adev`rat`. |mpreun` se amuzar` pe cinste \n aceast` dup`-amiaz`, doamna Peneloppe aproape punându-se \n

pielea Carolinei. |ntr-o or` [i jum`tate erau acas`. Caroline \[i aranj` \n dormitor toate cump`r`turile, apoi cobor\ [i b`u un ceai \mpreun` cu doamna Peneloppe.

– Bunico, simt c` emo]iile dau n`val` de pe acum.

– Eu am \ncredere \n tine c` vei [ti s` ]i le ]ii \n frâu cu brio. – Nu [tiu ce s` spun, niciodat` nu mi s-a \ntâmplat o schimbare atât de radical` ca acum.

– Ai dreptate, acum te rog s` urci s` te preg`te[ti. Elias

trebuie s` apar` dintr-un moment \n altul [i apoi b`rba]ii se

\mbrac` repede. La scurt timp dup` ce urc` Carolin, ap`ru [i Elias.

– S`rut mâna, bunico.

– S` tr`ie[ti, dragul meu. Ar`]i cam obosit.

– Plictisit e cuvântul cel mai potrivit. Urc s` m` schimb [i

cobor imediat. Elias urc`, se schimb` [i fu primul care cobor\. Elegant, se al`tur` bunicii lui pe canapea.

– Caroline nu a coborât?

– Nu, dar nu cred c` va mai \ntârzia mult.

Deodat`, zgomotul pantofilor cu toc pe podea le atrase

CASTELUL DINTRE STEJARI

37

aten]ia. Amândoi privir` ului]i spre minun`]ia care urma s` coboare. Chiar [i doamna Peneloppe, care o v`zuse probând toate acestea, r`mase uimit` de cum ar`ta acum Caroline. Era tot ce-[i dorise Elias vreodat` de la o femeie. Caroline era simpl`, cald`, placut` [i frumoas`. Acum era sigur c` pe ea o

a[teptase o via]` \ntreag`. Caroline cobor\ \ncet scara [i se apropie de ei.

– Elias, crezi c` am exagerat cu \mbr`c`mintea?

– S` exagerezi? Cred c` e[ti o minune!

Doamna Peneloppe zâmbi privindu-[i copii cu mult` dragoste.

– Ei, [i acum, dac` primesc câte un s`rut de noapte bun`,

pute]i pleca lini[ti]i. Amândoi o s`rutar`, apoi Elias \i oferi bra]ul [i o conduse c`tre ie[ire. O ajut` s` urce \n ma[in`, apoi urc` [i el la volan. Pe drumul pân` la teatru vorbir` numai fleacuri, ca s` treac` timpul. Ajun[i la teatru, Elias se gr`bi s` o ajute s` coboare. |i cuprinse talia cu bra]ul s`u protector [i o conduse spre intrarea principal` a teatrului. Caroline sim]i mâna cald` a lui Elias pe spatele s`u [i picioarele parc` nu mai aveau control. Directorul se gr`bi s`-i \ntâmpine la intrare, oferindu-le câte un pahar de [ampanie. O mul]ime de lume \l salut` pe Elias, iar el \[i prezent` partenera cu c`ldur`. Ajunse \n cele din urm` \n loja familiei sale, unde Caroline

38

FIONA MOORE

\ncepu s` priveasc` \n toate p`r]ile, dornic` s` vad` totul

dintr-o singur` privire. Elias observ` acest lucru [i veni cu multe alte informa]ii despre aceast` constructie, informa]ii pe care le [tia datorit` faptului c` ajutase financiar aceast` institu]ie foarte mult. Luminile \n sal` se stinser`, [i \ncepu piesa. Pe toat` durata spectacolului de teatru, Caroline nu-[i lu` ochii de pe scen`, dar Elias, pe furi[, o privi cu admira]ie destul de des. Dup` terminarea spectacolului, Elias veni cu o propunere:

– Caroline, ce spui de o invita]ie la restaurant?

Caroline se gândi c` deja era prea mult faptul c` o \nso]ise

la teatru [i apoi ea nu se compara cu Beatrice, nu cuno[tea felul de a se comporta \ntr-un restaurant [i atunci se gândi c` cel mai bine ar fi dac` ar refuza politicos invita]ia.

– Elias, nu pot decât s`-]i mul]umesc pentru aceast` sear`

minunat`, dar sunt obosit` [i ]i-a[ fi recunosc`toare dac` ne-am \ntoarce.

– Caroline, doar nu ]i-e team` de mine.

– Nu, dar nu doresc s` o \ngrijor`m pe bunica mai mult

decât trebuie.

– Bine, accept, dar cu o condi]ie: data viitoare când vin acas` promi]i c` accep]i invita]ia mea la restaurant?

– Sincer, nu a[ dori s` o sup`r`m nici pe Beatrice.

– Nu-mi pas` dac` Beatrice se sup`r` sau nu. Te rog s`-mi promi]i c` vei ie[i cu mine.

CASTELUL DINTRE STEJARI

39

– Bine, promit.

Ajun[i acas`, Elias o ajut` s` coboare din ma[in`, o cuprinse cu mâna de mijloc [i o \ntoarse cu fa]a spre el. R`maser` t`cu]i

câteva clipe. Elias \nclin` pu]in capul [i \i atinse buzele \ntr-un s`rut pl`cut, cald [i plin de emo]ie. Caroline primi cu toat` bucuria [i pl`cerea acel s`rut. Elias se \ndep`rt` pu]in de ea, apoi v`zând c` nu vrea s` ridice capul din p`mânt o lu` \n bra]e [i o ]inu la pieptul s`u un timp. |ntr-un târziu, Elias rupse t`cerea:

– Caroline, te-am r`nit?

– Nu pe mine m-ai r`nit. Pe Beatrice ai r`nit-o.

– Caroline, \n momentul de fa]` suntem doar noi doi. Eu [i

cu tine. Beatrice nu are ce c`uta \ntre noi. Acum, hai s` intr`m \n cas`. S-a l`sat r`coare [i e[ti cam dezbr`cat`. Elias sim]i emo]ia din sufletul Carolinei [i \[i d`du seama c`

era primul ei s`rut adev`rat. O conduse pân` la u[a dormitorului, o s`rut` pe frunte [i \i ur` noapte bun`.

Capitolul 6

Elias adormi cu greu, dar nu acela[i lucru se poate spune [i despre Caroline care reu[i s` adoarm` abia când razele soarelui se ivir` \n camer`.

A doua zi diminea]`, sosi [i Beatrice cu un taxi. Intr` direct

\n salon unde Elias servea micul dejun al`turi de bunica lui.

– Bun` diminea]a, spuse Beatrice.

– Bun` diminea]a, r`spunser` Elias [i bunica lui.

– Ia loc, te rog, [i serve[te ceva, o invit` bunica.

– Acum c` suntem doar \n familie, f`r` servitori, cred c` voi

avea mai mult` poft` de mâncare. Bunica sim]i cum se \ncrunt` Elias la remarca Beatricei [i schimb` subiectul \ntrebând-o cum s-a distrat noaptea trecut`. |n timp ce aceasta povestea uitând s` se mai opreasc`, \n salon intr` Tora cu o tav` de fructe \n mân`.

CASTELUL DINTRE STEJARI

41

– Tora, vrei s` vezi ce se \ntâmpl` cu Caroline de nu a

coborât la mas`?

– Am intrat \n camera domni[oarei [i se p`rea c` doarme,

doamn`.

– Nu-i st` \n fire s` doarm` atât de mult diminea]a. M` duc

s` v`d ce e cu ea, spuse bunica. R`ma[i singuri, Beatrice \[i exprim` dorin]a de a pleca chiar dup` micul dejun. Când ajunse doamna Peneloppe \n dormitor, Caroline, abia trezit`, \[i ceru scuze c` \ntârziase la micul dejun, dar doamna Peneloppe sim]i c` nu era vorba doar despre culcatul târziu de

noaptea trecut`.

– Caroline, spune-mi, ai ceva pe suflet?

– Bunico, a[ dori s` vorbim dup` ce pleac` Elias, te rog.

– S-a purtat cumva urât cu tine asear`?

– Te asigur c` nu este vorba despre asta, dar vreau s`

vorbim când vom fi singure [i lini[tite.

– De ce nu ai coborât la mas`?

– Voi mânca dup` ce va pleca Beatrice. Bunico, te rog s` m`

scuzi \n fa]a lor, dar chiar nu vreau s` dau ochii cu nimeni.

– Bine, voi trimite o tav` cu micul dejun sus [i te voi motiva c` ai o migren`. Sigur Elias nu o s` cread` lucrul acesta.

– Te iubesc bunico, exclam` recunosc`toare, Caroline.

B`trâna ie[i din dormitor. |n sinea ei, cam [tia ce este \n sufletul Carolinei, dar era foarte ner`bd`toare s` vad` cât`

42

FIONA MOORE

\ncredere va avea \n ea. Vroia s` vad` dac` \i va spune tot ce are pe suflet. Cobor\ \n salon [i o scuz` pe Caroline.

– Caroline v` roag` s` o scuza]i, nu poate s` coboare din cauza unei migrene, spuse bunica.

– Bunico, crezi c` trebuie s` o vad` un doctor?

– Cred c` m` pot descurca foarte bine [i singur` cu ea,

Elias. Elias [tiu imediat despre ce migren` era vorba. Pe Beatrice nu o putuse suporta din prima clip`, iar de el \i era ru[ine \n urma s`rutului pasional din seara trecut`. |ntre timp Tora cobor\ cu tava plin` spunând c` domni[oara

o refuzase. Elias se ridic` imediat de pe scaun, lu` tava de la Tora [i porni c`tre dormitorul Carolinei. B`tu la u[` \ncet, apoi deschise u[a. A[ez` tava cu micul dejun pe m`su]a din dormitorul ei [i se apropie de pat.

– Bun` diminea]a, draga mea.

– Bun` diminea]a. Elias, dar nu trebuia s` urci. Am rugat-o

pe Tora s` o lase \n buc`t`rie pentru c` voi mânca mai târziu.

– Nu am venit s`-]i cer explica]ii pentru starea ta din

diminea]a aceasta. Am venit s` v`d c` m`nânci, \nainte s` plec. Când m` voi \ntoarce vreau s` purt`m o discu]ie serioas`. Iar \n ceea ce o prive[te pe Beatrice \]i promit c` nu o voi mai aduce pe aici. Nici pe ea nici alt` fat`. Am aici o fat` care m` a[teapt`, spuse Elias zâmbindu-i, [i f`când cu ochiul, dup` care reveni la figura serioas` de mai \nainte.

CASTELUL DINTRE STEJARI

43

– Elias, te rog, nu face [i mai greu de suportat situa]ia.

– Te rog, serve[te; \i \ntinse paharul cu lapte [i un biscuite. Caroline \[i d`du seama c` nu poate discuta cu el [i prefer`

s`-l asculte numai ca s`-l vad` plecat mai repede. Termin` laptele, apoi lu` [i salata de fructe pe care el o ]inea \n mân`. Termin` de mâncat \n lini[te. Elias lu` tava, o puse pe m`su]`, apoi se \ntoarse la ea [i s`rutând-o pe frunte \i spuse:

– Pe vinerea viitoare. Am s` te rog s` te odihne[ti mai mult s`pt`mâna aceasta. La revedere, draga mea.

– Drum bun, Elias.

R`mas` singur`, se gândi c` unica solu]ie era s` fug`. |i va

spune bunicii c` [i-a g`sit de lucru \n alt` parte, ca pân` vinerea viitoare s` poat` pleca. Nu voia s` se cread` c` venise aici din interes, pentru averea familiei. Elias sigur \[i va g`si o fat` bogat` s`-l fac` fericit. Ea nu avea ce s`-i ofere. Avea un singur apartament [i acum, gândindu-se bine, trebuia s`-l schimbe ca s`-[i piard` complet urma. Elias \mpreun` cu Beatrice plecaser`, iar bunica o trimise pe Tora s` o anun]e pe Caroline s` coboare. Când cobor\, o v`zu pe bunica stând pe gânduri.

– Nu vreau s` te nec`jesc.

– Ia loc, fata mea. Te rog sa fii sincer` cu mine [i s`-mi

poveste[ti tot ce te fr`mânt`. Caroline, te rog \nc` o dat` s` fii sincer`.

– M-am gândit mai bine [i cred c` trebuie s` plec s`-mi

44

FIONA MOORE

g`sesc alt loc de munc`.

– |mi era team` c`-mi vei spune acest lucru. Care este

motivul pentru care vrei s` pleci?

– Elias. De fapt el nu are nicio vin`.

– Ce s-a \ntâmplat \ntre voi? S-a purtat urât cu tine?

– Nu, deloc, bunico.

– Caroline, te-am rugat ca pe copilul meu s` fii sincer` cu

mine.

– Sincer, \ntre noi doi nu a fost decât un s`rut. A fost primul

meu s`rut. Pân` la Elias nu m-a mai s`rutat nimeni. Acum simt

o atrac]ie puternic` fa]` de Elias cu toate c` [tiu c` nu am

dreptul acesta. De aceea am hot`rât c` trebuie s` plec, s` nu ne mai \ntâlnim.

– Draga mea, dup` câte \l cunosc eu, dac` \ntr-adev`r s-a

ata[at de tine, te v-a g`si [i \n gaur` de [arpe.

– Te rog s` m` aju]i.Tu e[ti singura care m` poate \n]elege.

– Elias [tie ce sim]i pentru el?

– Nu. De aceea am hot`rât s` g`sesc un motiv care s`-l fac`

s` m` resping` [i cu timpul m` va uita.

– Pentru asta nu trebuie s` pleci de aici, s` m` p`r`se[ti [i

pe mine. Este de-ajuns s`-i spui c` nu \l iube[ti, c` nu este genul de b`rbat pe care te a[tep]i s`-l \ntâlne[ti [i de care s` te

\ndr`goste[ti. Eu promit c` voi fi al`turi de tine.

– Nici eu nu vreau s` te p`r`sesc, dar mi-e team` c` nu voi putea s`-l mint \n fa]`.

CASTELUL DINTRE STEJARI

45

– Hai s` termin`m aceast` discu]ie [i s` l`s`m timpul s`

decid` cum e mai bine. Te rog, Caroline, promite-mi c` nu vei face prostia de a pleca f`r` s` m` anun]i.

– Bine, voi \ncerca.

Luni, \[i ocupase timpul cu doamna Peneloppe, \n gr`dina

cu flori [i spre sear` intraser` \n cas` s` se odihneasc`. Telefonul sun` si Tora r`spunse.

– Domni[oar` Caroline, sunte]i chemat` la telefon.

– Alo, bun` Elias.

– Bun` ziua, Caroline. Am plecat \ngrijorat \n privin]a ta [i

te-am sunat s` v`d cum te mai sim]i.

– Sunt bine, nu trebuie s`-]i faci griji \n privin]a mea, sincer.

– Las`-m` te rog s` decid eu dac` trebuie s`-mi fac grij` sau nu \n privin]a ta.

– Elias, nu vreau s`-]i creez probleme cu Beatrice sau cu

orice alt` fat`.

– Caroline, nu vreau s` ne cert`m la telefon, vorbim vineri.

Ai grij` de tine [i de bunica.

– La revedere, Elias.

– La revedere [i pe curând.

|nchise telefonul [i se gândi ce pl`cut era când cineva \[i f`cea griji \n privin]a ei. Pe de o parte Elias, pe de alt` parte, doamna Peneloppe. Restul s`pt`mânii trecu repede, deoarece bunica \i \nc`rc` timpul cu fel de fel de activit`]i pe care le desf`[urau \mpreun`.

46

FIONA MOORE

Sosi [i ziua de vineri . Caroline se sim]i toat` ziua agitat`. Bunica o sim]i [i \ncerc` s`-i distrag` aten]ia cât mai mult. Seara luar` cina, iar când bunica se retrase \n dormitorul ei, Caroline se gândi c` ar fi bine s` mearg` [i ea la culcare, evitând astfel s` dea ochii cu Elias \n acea sear`.

Târziu, aproape de miezul nop]ii, Caroline auzi pa[ii lui Elias. Urc` repede treptele sc`rii, se opri la u[a Carolinei, ezit` un moment, apoi \[i continu` drumul spre dormitorul s`u. Caroline avea inima cât un purice pân` \n momentul \n care auzi u[a de la dormitorul lui Elias \nchizându-se. Diminea]`, Elias fu anun]at de Tora:

– Domnule Elias, bunica dumneavoastr` v` a[teapt` \n bibliotec`.

– Bunica s-a trezit la ora asta?

– Da, de diminea]`, [i v` a[teapt`.

– Bine, Tora, mul]umesc.

Se \ndrept` c`tre bibliotec` [i deschise u[a. Bunica lui privea pe geam \ngândurat`. Se apropie de ea [i o s`rut` pe frunte.

– Bun` diminea]a, bunico. Sunt \ngrijorat. S-a \ntâmplat

ceva?

– Elias, dragul meu, vreau s` vorbim pu]in despre Caroline.

– Te ascult, bunico!

– Dragul meu, [tii c` este singura persoan` de care m-am ata[at foarte mult, de când m` chinui s`-mi g`sesc o

CASTELUL DINTRE STEJARI

47

domni[oar` de companie.

– Am v`zut.

– M-a anun]at c` vrea s` -[i g`seasc` de lucru \n ora[.

– Poate nu o pl`te[ti destul de bine.

– Pân` acum nu a vrut s`-mi ia niciun ban. Pur [i simplu a

zis c` a stat din pl`cere [i este satisfacut` c` m-a scos din starea \n care eram. M` \nchisesem \n mine [i nu mai voiam s` comunic decât cu tine.

– Am observat schimbarea \n bine [i nu pot decât s`-i fiu

recunosc`tor pentru asta. Dar tot nu mi-ai spus de ce vrea s` plece.

– Aista \mi va fi mai greu s`-]i explic. {tii, Elias, ea s-a speriat

de s`rutul pe care i l-ai dat \n seara când v-a]i \ntors de la teatru. Era primul ei s`rut [i cred c` a fost foarte impresionat`.

– Bunico, i-am spus c` vom vorbi despre ce s-a \ntâmplat.

– Elias, spune-mi te rog, ce sim]i tu pentru fata asta. Sincer, m-ar durea s` o v`d c` sufer`.

– Bunico, ]in foarte mult la Caroline [i am observat [i eu c` nu are experien]`. |]i promit c` vorbesc cu ea.

– Vreau s`-]i spun c` nu m` deranjeaz` deloc s` mi-o fac

nepoat` cu adev`rat dac` ]ii la ea. Dac` nu, limpeze[te lucrurile, astfel \ncât s` nu o pierd.

– Fii f`r` grij`, bunico. Hai, te rog, acum s` servim micul

dejun. Ast`zi, am nevoie de ajutorul t`u [i al Carolinei.

– Despre ce este vorba?

48

FIONA MOORE

– Ast`zi avem un consiliu cu toate firmele de profil din ]ar`.

La ora actual` hotelurile sunt foarte ocupate. O parte din ei [i-au g`sit cazare, o alt` parte [i-au c`utat pe unde au putut, dar sunt [i câ]iva care nu au unde s` se cazeze o noapte. M-am oferit s`-i g`zduiesc eu aici doar desear`, pentru c` este vorba de colegi care m-au ajutat mult \n cariera mea.

– Dragul meu, asta nu este o problem`.

– Bun` diminea]a, spuse Caroline, intrând tocmai atunci \n

salon. – Bun` diminea]a, \i r`punser` Elias [i bunica \mpreun`. Elias se ridic` [i \i oferi un scaun.

– Caroline, Elias ne-a cerut ajutorul \ntr-o problem`. Apoi

bunica \i povesti ceea ce \i relatase Elias. Acesta mânca \n t`cere, ascultându-le.

– Asta nu este o problem`. Elias, te po]i baza pe ajutorul nostru, \i spuse Caroline, privindu-l \n ochi.

– Mul]umesc mult. Sunt cel mai norocos b`rbat pentru c`

am dou` femei \ncânt`toare. Acum m` scuza]i, dar trebuie s` plec. {edin]a \ncepe cam \n dou` ore. Se ridic` de pe scaun, o

s`rut` pe bunica pe frunte, apoi pe Caroline [i plec` \n grab`. Bunica se uit` la Caroline [i \[i zâmbir` cu sub\n]eles.

– Bunico, nu vreau s` te obose[ti. Vreau doar s` m` \nve]i ce trebuie preg`tit \n asemenea cazuri.

– Draga mea, cred c` ar trebui comandate câteva aperitive

[i ceva la desert. Când vin disear` s` le servim câte un aperitiv

CASTELUL DINTRE STEJARI

49

[i apoi mâine diminea]`, \nainte de plecare.

– Deoarece, la preg`titul aperitivelor m` pricep foarte bine, nu trebuie s` le comand`m gata f`cute. Pot s` fac [i câteva

pr`jituri. {tiu câteva re]ete care mi-au ie[it \ntotdeauna. Dar pentru toate acestea \mi trebuie ceva bani.

– Este prea mult` munc`, Caroline.

– Dar este ceva special atunci când preg`te[ti totul \n cas`.

Ei sunt \nv`]a]i s` ia masa la restaurant, de aceea vor fi \ncânta]i

s` serveasc` [i o altfel de mas`.

– Dac` tu crezi c` te descurci, po]i comanda prin telefon

toate produsele care \]i trebuiesc. Ele vor fi livrate la domiciliu.

Caroline \[i f`cu o list`, d`du comand` prin telefon, apoi se

apuc` de treab`. O rugase pe Tora s` se ocupe de camerele de oaspe]i. Tora o anun]` c` \n afar` de dormitoarele ocupate \n prezent, mai sunt disponibile [apte dormitoare. Caroline se apuc` s` prepare câteva pr`jituri. Pentru acestea avea toate ingredientele necesare. |ntre timp sosi [i livrarea la domiciliu cu alimentele cerute. Tora termin` de aranjat dormitoarele [i, la cererea Carolinei, a[ezase \n fiecare dormitor câte un buchet imens de trandafiri. Se al`tur` Carolinei la buc`t`rie, ajutând-o la preg`tirea câtorva feluri de mâncare tradi]ional`. Doamna Peneloppe nu

o p`r`si nicio clip` pe Caroline. Era al`turi de ea [i \i d`dea sfaturi atunci când fata avea nevoie.

– Draga mea, pot s`-]i spun de pe-acum c` masa va fi un real

50

FIONA MOORE

succes.

– Tare mult mi-a[ dori. A[ vrea ca Elias s` fie mândru de noi.

– Elias este oricum mândru de noi.

– Bunico, cât este ceasul?

– Este aproape ora optsprezece.

– Mai am ultimele retu[uri [i apoi m` schimb [i eu.

Ajuns` \n dormitor, se sim]i obosit`, dar mul]umit` de munca pe care o f`cuse. Intr` \n baie, \[i umplu cada [i se relax` total. Când ie[i din baie era mai proasp`t` [i mai vioaie. Se \mbr`c` cu o rochi]` simpl` dar, f`r` s`-[i dea seama, atât de provocatoare! Ea urma s` stea al`turi de Tora la buc`t`rie pentru a o ajuta s` serveasc` masa.

Capitolul 7

Ma[inile cu invita]ii \ncepur` s` soseasc`. Erau mul]i, din câte vedea Caroline, prin fereastra de la buc`t`rie. Caroline o rug` pe Tora s`-i \ntâmpine [i s` le arate dormitoarele pe care le vor ocupa. Ace[ti domni erau \nso]i]i de so]iile lor, toate

frumos \mbr`cate [i elegante. Se auzi vocea lui Elias pe hol, \n timp ce se apropia de buc`t`rie.

– Unde este Caroline? o \ntreb` pe Tora

– |n buc`t`rie, domnule.

Elias se \ndrept` spre buc`t`rie. Intr` [i o v`zu pe Caroline ocupat` cu ultimele retu[uri ale preg`tirilor.

– Dumnezeule, miroase bestial. S` nu-mi spui c` ai muncit toat` ziua la bun`t`]ile astea.

– Ba da, [i sper s` aib` [i succes.

Elias lu` o bucat` de pr`jitur` [i \[i linse degetele.

52

FIONA MOORE

– Caroline, e grozav`.

|ntre timp intr` [i Tora pe u[`.

– Domni[oar`, avem o problem`. Ne mai trebuie un dormitor.

– Ia dormitorul meu, Tora.

– Nu se poate, po]i s`-l iei pe al meu, spuse Elias.

– Elias, dormitorul meu arat` mai bine. Tora, condu-i \n dormitorul meu, te rog.

– Cum spui tu. Acum am o rug`minte. A[ dori s` m`

\nso]e[ti la mas`. Crezi c` se poate descurca Tora cu toate

astea?

– Elias, nu cred c` eu sunt persoana potrivit` s` te \nso]esc \n fa]a acestor oameni.

– Tu e[ti persoana cea mai potrivit` s` m` \nso]easc` [i

insist s` vii. Voi fi mândru s` te am al`turi de mine.

– Bine, Elias, dar mai \ntârzii pu]in pân` vine Tora pentru

a-i mai da câteva indica]ii, apoi urc s` m` schimb.

– Nu conteaz`, po]i s` \ntârzii, dar te rog nu m` l`sa singur.

– Bine, promit.

Când sosi Tora, Caroline \i explic` tot ce trebuie f`cut [i ordinea \n care trebuiesc servite toate acele feluri de mâncare. Urc` \n dormitor, \[i scoase cea de-a doua toalet` pe care o cump`rase \mpreun` cu bunica [i pe care Elias nu o v`zuse. Se piept`n`, \[i strânse p`rul sus \ntr-un coc elegant, se machie discret, \[i puse rochia pe ea, o pereche de pantofi noi [i fu

CASTELUL DINTRE STEJARI

53

gata. Avea emo]ii pe care cu greu le putea st`pâni. |[i lu` inima \n din]i [i cobor\. Intr` \n salon unde toat` lumea se a[ezase deja la mas`.

– Bun` seara, v` rog s` m` scuza]i c` am \ntârziat.

Toat` lumea o privi f`r` s` scoat` o vorb`. Domnii se ridicar` \n picioare la intrarea ei. Elias veni \n \ntâmpinarea ei, \i oferi bra]ul [i o conduse la locul s`u, dup` ce \i prezent` oaspe]ii. Elias \i p`strase locul de lâng` el. Sim]i emo]iile Carolinei [i \[i a[ez` mâna pe mâna ei. Ea reu[i s` se st`pâneasc`. Caroline f`cu semn Torei c` poate \ncepe s` serveasc` masa.

Masa fu un adev`rat succes. Tot timpul petrecut la mas` se

vorbi doar despre mâncarea servit`, deci se vorbi doar despre Caroline. Aceasta calm` [i st`pân` pe ea le declar`:

– |mi place s`-mi r`sfa] invita]ii cu mânc`ruri tradi]ionale.

|n restaurant nu mai \ntâlnim prea des a[a ceva. Pe deasupra este [i foarte s`n`tos. Bunica \i s`ri \n ajutor [i aduse discu]ia pe un teren pe care Caroline era stapân` pe ea, chiar venea cu complet`ri ajutând-o s` treac` mai u[or peste emo]iile ce puseser` st`pânire pe ea. Elias le privea pe amândou` cu o satisfac]ie enorm`. Mai târziu, Caroline aduse \n discu]ie produsele naturiste [i, de aici, o \ntreag` discu]ie pe care Caroline o conduse foarte u[or, deoarece f`cuse \n trecut anumite cursuri care se bazau

54

FIONA MOORE

pe a[a ceva. De aici [i \ndemânarea [i priceperea la buc`t`rie. Tora strânse tacâmurile, a[ezând ceaiurile [i cafelele al`turi de dulciuri. Din nou aprecierile la adresa Carolinei \ncepur` s`

apar`. Lion, un domn mai \n vârst`, care a fost sprijinul lui Elias \n desf`[urarea activit`]ii, \l f`cu atent pe Elias:

– Elias, e[ti un norocos cu o a[a comoar` lâng` tine.

– Sunt perfect convins de lucrul acesta, domnule Lion.

– Comoara o \mp`r]im, spuse doamna Peneloppe, deoarece când nu se bucur` Elias de prezen]a ei, bucuria \mi apar]ine mie. Elias se ridic`, puse o muzic` lent`, dup` care o invit` pe

Caroline la dans. O prinse \n bra]ele sale [i \i [opti la ureche:

– E[ti cea mai frumoas` femeie din aceast` sal`, [tiai?

– Cred c` exagerezi.

– Vrei s` cer [i p`rerea celorlal]i domni?

– Doamne, nu, ce-]i veni?

– Vreau s`-]i demonstrez c` ce-]i spun este adev`rat. Altfel

cum \]i explici c` toate privirile sunt \ndreptate c`tre noi? Melodia se termin` [i o alta \ncepu. Elias nu-i d`du drumul

din bra]e. De ast` dat` li se al`turar` [i alte câteva perechi. Doamna Peneloppe se apropie de ei [i le [opti c` se retrage la culcare. |i s`rut` pe amândoi, [optindu-i Carolinei:

– Ai fost grozav`, draga mea.

– Mul]umesc, noapte bun`!

Musafirii au \nceput s` se retrag` la dormitoarele ce le

CASTELUL DINTRE STEJARI

55

fuseser` repartizate, unul câte unul, pân` ce \n salon

r`m`seser` doar Elias [i Caroline. Aceasta se apropie de telefon, ridic` receptorul [i \n momentul acela Elias ap`ru \n fa]a ei.

– Unde vrei s` suni la ora asta?

– Chem un taxi. Voi merge acas` [i mâine diminea]a voi fi

aici.

– Nu vei pleca la ora asta nic`ieri.

– Elias, am cedat dormitorul meu unui invitat, ai uitat?

– Nu am uitat [i chiar dac` l-a[ fi cedat eu tot nu te-a[ fi l`sat s` pleci acas` la ora asta. Vino, te rog. Urcar` scara [i intrar` \n dormitorul lui Elias. Elias \nchise u[a dup` el.

– Aici vom dormi amândoi.

– Elias, nu fi copil. Nu putem dormi \mpreun`, lumea o s` vorbeasc`.

– |n primul rând, nu-mi pas` ce spune lumea, \n al doilea

rând, nu este prima dat` când am dormit \mpreun` [i, din câte \mi amintesc, amândoi am dormit foarte bine. |n timp ce discutau, afar` se porni o ploaie [i un tunet destul de urât. Fereastra era deschis` [i zgomotul se auzi [i mai tare. Dintr-un pas Caroline fu \n bra]ele lui Elias. Nu \i era team` de ploaie, dar atunci când erau [i desc`rc`ri electrice Caroline se temea foarte r`u. Elias o strânse \n bra]e [i \i vorbi \ncet.

56

FIONA MOORE

– Draga mea, nu te teme, e[ti cu mine. Dac` \mi dai pu]in

drumul voi \nchide geamul. |nchise geamul, \i d`du o c`ma[` de-a lui [i \i spuse:

– E tot ce pot s`-]i dau de schimb. Mergi la baie apoi voi

merge [i eu. Pân` te schimbi, merg jos s` mai verific o dat` dac`

Tora a \nchis toate luminile. Caroline se schimb` repede [i se b`g` \n pat, \nvelindu-se cu p`tura, singura care era pe pat.

Sosi [i Elias, cu o p`tur` \n mân`. Caroline \i era recunosc`toare c` se gândise c` nu se pot \nveli cu aceea[i p`tur`. Elias merse la baie, se schimb` \n pijama [i se acoperi cu p`tura cu care venise.

– Caroline, vreau s`-]i mul]umesc pentru aceast` sear`, ai fost formidabil`.

– {i eu m` bucur c` a ie[it bine.

– Caroline, s` [tii c` nu am uitat c` ]i-am promis s` st`m de vorb`.

– Am putea amâna discu]ia? r`spunse ea somnoroas`.

– Bine\n]eles, nici nu inten]ionam s` discut`m \n seara aceasta, cred c` e[ti foarte obosit`, culc`-te.

Un fulger puternic lumin` tot dormitorul. Elias \i v`zu figura speriat`, se apropie de ea [i o lu` \n bra]e cu p`tur` cu tot. Caroline se cuib`ri la pieptul lui.

– Noapte bun`, Caroline!

– Noapte bun`, Elias!

Diminea]`, Elias se trezi primul, deschise ochii [i o z`ri pe

CASTELUL DINTRE STEJARI

57

Caroline cuib`rit` la pieptul s`u iar acum erau amândoi \nveli]i

cu aceea[i p`tur`. Ridic` p`tura [i v`zu picioarele ei puse peste picioarele lui. |mbr`cat` doar pân` la brâu i se vedeau picioarele frumoase. O acoperi la loc [i \nchise din nou ochii. Pu]in mai târziu o sim]i [i pe ea mi[cându-se. O s`rut` pe frunte [i \i zâmbi cu dragoste.

– Bun` diminea]a. Dup` p`rerea mea nu a fost o noapte

prea rea. Dup` ce te-ai sucit pe toate p`r]ile, oboseala [i-a spus cuvântul [i ai dormit pân` acum \n bra]ele mele [i vreau s` te anun] c` nu m` plâng absolut deloc. Caroline observ` atunci, c` erau \nveli]i amândoi cu o

singur` p`tur` [i ea pe jum`tate goal` [i tot pe jum`tate urcat` pe el. Se retrase u[or pe jum`tatea cealalt` a patului.

– }i-am spus c` nu m` plâng.

– Nu fi r`u.

– Eu, care am fost b`iat cuminte o noapte \ntreag` cu o

femeie \n bra]e? Eu sunt r`u? |ncepu \ntre ei o hârjoneal`, o

joac` cu pernele, a[a \ncât Caroline uit` c` se afl` doar \n cama[` [i pe jum`tate goal`. La un moment, dat Elias o prinse

\n bra]e [i se privir` t`cu]i câteva secunde. Caroline \nchise ochii iar Elias se apropie \ncet de buzele ei [i un s`rut pasional puse st`pânire pe ei. Elias se retrase pu]in, iar Caroline abia \i rosti numele c` acesta \i [i lu` buzele \n posesiune din nou. O ]inu strâns la piept dup` care \i [opti:

– Iubito, musafirii trebuie s` se trezeasc` dintr-o clip` \n

58

FIONA MOORE

alta. Nu crezi c` ar fi mai indicat s`-i a[tept`m \n salon decât \n pat?

– Ba da, dar nu [tiu dac` rochia de sear` se potrive[te [i la micul dejun. Ai uitat c` nu am dormit \n dormitorul meu?

– Nu cred c` voi uita vreodat`, \i r`spunse Elias zâmbind.

– Atunci cum proced`m?

– O idee bun` ar fi s` tragem din nou draperiile [i s` ne b`g`m din nou \n pat.

– Elias, e[ti nebun. Gânde[te-te la o alt` idee, te rog.

– Bine, iubito, voi cobor\ eu [i când ]i se va elibera

dormitorul \]i voi aduce eu ceva de \mbr`cat, cu toate c` ar`]i sexy [i a[a cum e[ti acum. Caroline \i d`du o palm` \n glum` apoi se prinse de gâtul lui. Elias o s`rut` u[or.

– Te-ai gândit c` e mai bine s` revenim la prima idee?

– Te rog, pleac` acum.

– Bine, [i ca s` nu uit, \]i spun de pe-acum c` e[ti cea mai

frumoas` femeie din casa asta. Intr` la baie [i pu]in mai târziu ie[i \mbr`cat, o s`rut` \n fug` [i p`r`si imediat dormitorul.

Elias observ` când ocupan]ii dormitorului Carolinei coborâr` [i atunci urc` \n fug`, c`ut` \n dulap un costum care \i pl`cu lui [i \l puse pe patul din dormitorul s`u. Caroline intrase deja la baie. Dup` ce termin` du[ul ie[i, se \mbr`c` [i cobor\ s` se al`ture lui Elias. Nu-i sc`p` din vedere c` Elias alesese cel mai \ndr`zne] costum din toate câte erau.

CASTELUL DINTRE STEJARI

59

Ajuns` \n salon, el veni \naintea ei [i o conduse la mas`. O parte din invita]i coborâser`, o alt` parte urma s` coboare. Caroline [i Elias \[i aruncau priviri pline de simpatie. Bunica observ` aceste priviri [i nu putu decât s` se bucure. Amândoi ar`tau plini de fericire, de bucurie, de afec]iune [i de tinere]e. Tora servi o mare varietate de aperitive al`turi de cafea [i bine\n]eles dulciuri. Dup` servirea mesei, majoritatea plecar` s` se plimbe prin gr`din` admirând varietatea de flori, \n ciuda vremii reci din acea toamn` târzie. Caroline se retrase \n dormitorul ei gândindu-se cât de pl`cut` fusese noaptea pe care tocmai [i-o petrecuse al`turi de Elias, când acesta se apropie de ea pe la spate s`rutând-o \ncet pe gât.

– La ce anume se gânde[te iubita mea?

– M` tem c` soarta m` r`sfa]` prea mult [i mi-e team` s` nu

pierd ceva din ce am ob]inut pân` acum [i când spun asta m` refer la bunica [i la tine.

– Draga mea, soarta te r`sfa]` deoarece meri]i [i te asigur c`

nimic din ce ]i s-a dat nu-]i va fi luat \napoi.Te-am c`utat s`-]i

spun c` trebuie s` plec acum [i sper s` ne vedem s`pt`mâna viitoare.

– Bine, s` ai grij` de tine.

– Am \n]eles, [efa, spuse Elias zâmbind.

S`pt`mâna \ncepu destul de bine. Caroline [i bunica \[i tot aminteau de musafirii care trecuser` pe acolo [i de felul cum

60

FIONA MOORE

se desf`[urase seara trecut`.

– Caroline, spune-mi te rog, ai avut timp s` stai de vorb` cu Elias?

– Nu am avut timp. Am fost prea ocupa]i cu musafirii. Poate vineri când se \ntoarce. Miercuri Caroline primi un telefon. Tora o anun]`.

– Alo? Bun` ziua, sunt mama Beatricei.

– Bun` ziua, doamn`. Cu mine dorea]i s` vorbi]i sau cu

doamna Peneloppe?

– Cu dumneata, domni[oar`. A[ dori s` ne \ntâlnim cât mai

urgent. Sunt câteva probleme ce ]in de persoana lui Elias. F`r` s` [tii \i faci foarte mult r`u lui Elias, dar astea nu sunt

probleme ce se pot spune telefonic. A[ dori s` ne \ntâlnim chiar mâine dac` se poate.

– Bine, doamn`.

– A! Mai e ceva, contez foarte mult pe discre]ia dumitale, domni[oar`.

– Bine\n]eles, doamn`.

Caroline se gândi s` nu-i spun` nimic doamnei Peneloppe. Avea s`-i spun` c` vrea s` se \ntâlneasc` cu o prieten` pe care

nu a mai v`zut-o de mult. Chiar a[a se \ntâmpl`. A doua zi plec` spunându-i doamnei Peneloppe c` avea o \ntâlnire. Aceasta o rugase s` nu \ntârzie ca s` n-o prind` noaptea.

Capitolul 8

Plec` la locul stabilit, care era un restaurant de la periferia Londrei. Intr` \n restaurant [i v`zu o femeie carei f`cea semn cu mâna. Era o doamn` elegant`, \ntre dou` vârste.

– Bun` ziua, doamn`. A]i dorit s` m` vede]i.

– Bun` ziua, domni[oar`. V`d ca Beatrice nu a exagerat când v-a descris. Sunte]i foarte dr`gu]`.

– V` mul]umesc, dar cred c` nu acesta este motivul pentru care a]i dorit s` ne \ntâlnim.

– Nu, desigur. Beatrice mi-a spus c` locuie[ti cu doamna

Peneloppe.

– Este adev`rat.

– Am \n]eles c` de când v-a]i mutat acolo, Elias vine acas` s`pt`mânal.

62

FIONA MOORE

– Asta nu este treaba mea. Este casa dumnealui [i poate veni oricând.

– Domni[oar`, Elias v-a adus la cuno[tin]` c` este logodit?

Caroline sim]i c` se sufoc`. Nu [i-a putut imagina c` a dormit \n pat cu un b`rbat logodit, dar \n fa]a acestei scorpii nu

a vrut s` par` o fiin]` slab`, a[a c` se hot`r\ s` fie tare pân` la sfâr[it.

– Doamn`, starea civil` a domnului Elias nu m` intereseaz`.

– Ar trebui s` v` intereseze deoarece \i cam fug ochii dup` dumneata. – Doamn`, nu v` permit. Este o calomnie la adresa domnului Elias.

– Domni[oar`, eu nu am venit aici ca s` ne cert`m. Vroiam

doar s` v` spun c` niciodat` Elias nu va avea ochi pentru dumneata. Chiar a discutat sincer cu fiica mea ca anul acesta s` se c`s`toreasc`. De altfel, chiar voiam s`-i aduc la cuno[tin]` [i doamnei Peneloppe la sfâr[itul acestei s`pt`mâni, când vom

veni \nso]i]i de Elias.

– Doamn`, vreau s` v` asigur c` eu nu stau \n calea fericirii

fiicei dumneavoastr`. Dac` asta era singura problem`, v` rog s` m` scuza]i. O zi bun` v` urez.

– La revedere, drag`, \i r`spunse acru.

Caroline lu` un taxi [i ajunse direct la apartamentul ei. Acolo se desc`rc` de durere plângând \n hohote. Dup` ce se mai r`cori, \ncepu s` se gândeasc` ce avea de f`cut \n

CASTELUL DINTRE STEJARI

63

continuare. Era clar c` pe la castel nu mai avea ce c`uta. Poate doamna aceea chiar avea dreptate. Beatrice avea o pozi]ie social`, avea un nume, pe când ea nu avea nimic s`-i ofere \n schimb. Chiar dac` Elias se sim]ea acum atras de ea, \i va mul]umi mai târziu c` a luat o astfel de decizie. La aceste lucruri avea s` se gândeasc` [i mai târziu, acum trebuia s` ia o hot`râre \n ceea ce o privea. Lu` leg`tura \n primul rând cu o firm` de imobiliare. Aici avu norocul s` g`seasc` un apartament la schimb cu apartamentul s`u. Tranzac]ia urma s` fie f`cut` chiar a doua zi. Acum trebuia s` o sune pe doamna Peneloppe s`-i anun]e decizia de a nu se mai \ntoarce la ea. Sun` [i \i r`spunse Tora.

– Tora, te rog s` mi-o dai pe doamna Peneloppe la telefon.

– Imediat, domni[oar`.

– Da, Caroline, ce s-a \ntâmplat?

– Bunico, te rog s` nu fii sup`rat` pe mine, dar nu mai pot

s` m` \ntorc la tine.

– Caroline, vorbe[ti prostii. Ce este cu tine? Te sim]i bine?

– Sunt bine, te rog nu-]i face griji \n privin]a mea. Am s` te

mai sun, \]i promit, dar te rog nu m` \ntreba nimic. S` [tii c` te iubesc enorm. Roag`-l pe Elias s` nu fie sup`rat pe mine, ]in la el foarte mult, de aceea am luat aceasta decizie.

– Draga mea, nu vreau s` te cert, dar, te rog un singur lucru:

sun`-m` cât de des po]i.

– |]i promit, bunico.

64

FIONA MOORE

– {i nu uita c` te iubesc.

Caroline \ncepu s` plâng`.

– {i eu v` iubesc pe amândoi.

|nchise telefonul [i se puse pe plâns. A doua zi se mut` [i \[i ocup` tot timpul cu aranjarea apartamentului. |[i propuse \ntâi s`-[i termine cur`]enia apoi s`-[i caute de lucru. Sosi [i ziua de vineri. Elias ajunse acas` târziu. Se duse

direct la dormitorul s`u f`r` s` deranjeze pe nimeni. Diminea]a la cafea, Tora, sup`rat`, \l anun]`:

– Domnule Elias, suntem foarte sup`rate [i eu [i bunica dumneavoastr`.

– Ce s-a \ntâmplat, Tora?

– Domni[oara Caroline ne-a p`r`sit. Cred c` glume[ti, Tora.

– Nu glumesc, domnule Elias. A plecat \n cursul s`pt`mânii [i nu s-a mai \ntors.

– Bine, dar nu a spus unde s-a dus?

– Nu, dar doamna Peneloppe crede c` la apartamentul dumneaei.

– Bine, merg s` o caut.

Elias plec` \n grab`. Ajuns la apartamentul Carolinei sun` la u[`, dar nu \i r`spunse nimeni. Din apartamentul al`turat o

b`trâna deschise u[a [i \l inform`:

– Mam`, aici nu mai st` nimeni.

– Eu caut o tân`r` domni[oar` care s-a mutat aici acum

CASTELUL DINTRE STEJARI

65

câteva s`pt`mâni.

– Nu mai locuie[te aici. S-a mutat s`pt`mâna aceasta.

– A l`sat cumva vreo adres`?

– Nu, domnule.

Elias plec` dezam`git c` nu reu[ise s` dea de Caroline. Se

\ntoarse la castel unde bunica \l a[tepta.

– Bunico, s-a mutat. Cred c` s-a gândit c` o voi c`uta.

– Nu \n]eleg ce s-a \ntâmplat cu ea.

– Dar cum s-au \ntâmplat toate astea?

– Dragul meu, a primit un telefon [i a doua zi a plecat

spunând c` avea o \ntâlnire. Nu s-a mai \ntors, a dat doar un

telefon explicându-mi c` face acest lucru deoarece ]ine foarte mult la noi. Mi-a promis \n schimb c` o s` m` sune cât de des poate.

a doua persoan`

implicat` \n toat` povestea asta.

Tot nu

o \n]eleg. Cred c` exist` o

– Te gânde[ti la cineva?

– Nu b`nuiesc pe nimeni.

Elias

O

plec` \n dormitorul s`u [i nu ie[i decât târziu

g`si pe bunica lui \n gr`dina cu flori.

dup`-amiaz`.

Plimbându-se amândoi v`zu pe poart` intrând o ma[in`.

– A[tep]i pe cineva, bunico?

– Nu, dragul meu. Tu?

– Nu. Nimeni nu [tie c` sunt aici.

Se

apropiau

de

intrare

când

Elias

recunoscu

ma[ina

66

FIONA MOORE

doamnei Lucy, mama Beatricei. Opri ma[ina [i coborâr` atât ea cât [i fiica ei.

– Dumnezeule! exclam` Elias. Numai de ele nu am eu chef.

– Dragul meu, p`streaz`-]i calmul. Zâmbir` amândoi [i se apropiar` de ele.

– Beatrice, nu mi-ai spus c` vrei s` vii la castel.

– M-am hot`rât \n ultimul moment [i mama a dorit s` m` \nso]easc`.

– Bine a]i venit! Pofti]i, v` rog.

Beatrice [i Elias au r`mas s` se mai plimbe prin gr`din`, dar

doamnele intrar` \n cas`. Doamna Lucy \ncepu cu lingu[eala pe lâng` doamna Peneloppe. Din vorb` \n vorb` doamna Lucy ajunse la problema pentru care de fapt venise.

– Doamn`, eu cred c` ace[ti copii trebuie s` pun` punctul

pe "i", s` nu se mai ascund` dup` deget [i s` se c`s`toreasc` odat`.

– Doamn` Lucy, niciodat` nu am s`-mi influen]ez nepotul

s` fac` pasul acesta. Eu consider c` acest pas trebuie f`cut o dat` pentru totdeauna. Trebuie sa fie sigur pe el când va lua o

decizie de genul acesta. Acum v` rog, nu vreau s` ne aud` copiii. Nu vreau s` cread` c` \i vorbesc pe la spate.

– O, dar nici eu nu vreau s`-i influen]ez, dar v`d c` se plac.

– Asta este problema lor. |ntre timp, tinerii intrau \n cas`. Elias se scuz` c` are o \ntâlnire important` \n ora[ [i plec` \n grab`. Doamnele se

CASTELUL DINTRE STEJARI

67

scuzar` [i ele c` nu pot r`mâne peste noapte [i plecar` imediat dup` Elias. Bunica nu putu decât s` se bucure de plecarea lor. {i Elias va fi la fel de \ncântat. Bunica se \ndrept` c`tre bibliotec` când auzi telefonul sunând. De când plecase Caroline, ea r`spundea \ntotdeauna la telefon când se afla \n preajma lui.

– Da, v` rog.

– S`rut mâna, bunico.

– Caroline, m` bucur s` te aud. Spune-mi ce faci? Cum te

descurci? Ai suficiente fonduri s` stai pe picioarele tale pân` \]i

g`se[ti un serviciu?

– M` descurc foarte bine [i nu \mi lipse[te nimic. Doar voi

\mi lipsi]i.

– Caroline, Elias te-a c`utat imediat ce a aflat c` plecase[i. Am aflat c` ai vândut apartamentul.

– Da, bunico, am luat altul mai mare. L-am aranjat pu]in [i acum \mi caut de lucru.

– Caroline, postul t`u aici nu \l va ocupa nimeni.

– E[ti o dr`gu]`, bunico. Spune-mi ce mai este pe acolo.

– P`i adineauri am sc`pat de ni[te musafiri nepl`cu]i.

– Despre ce musafiri este vorba?

– Despre Beatrice [i mama ei.

– Ah, eram sigur`.

– Ce spui, fata mea?

– Nimic, iart`-m`, m` gr`besc [i am s` te mai sun eu. Te

68

FIONA MOORE

s`rut.

Târziu, aproape de miezul nop]ii, bunica sa \l a[tepta pe Elias. Acesta sosi [i o cert` pe bunica c` \[i pierde noaptea a[teptându-l.

– Bunico, te-am rugat s` nu m` mai a[tep]i noaptea.

– Am ceva s`-]i spun ce nu sufer` amânare. Este vorba de

Caroline.

– A sunat?

– Da. Printre altele i-am pomenit de vizita lui Beatrice [i a

mamei sale. {tii ce mi-a spus? "Eram sigur`", adic` era sigur` c`

vin \n vizit`. Cine s`-i fi spus?

– Nu [tiu. Dar cred c` ai dreptate. O a doua persoan` este

implicat` \n povestea aceasta.

– Elias, dragul meu, sunt eu b`trân`, dar nu [i proast`. Eu

cred c` Lucy este implicat` \n toat` treaba asta.

– Crezi bunico?

– {tii de ce au venit ele ast`zi? ]i-a spus Beatrice?

– Nu. {i nici eu nu am \ntrebat-o.

– |]i spun eu. Au venit s` gr`beasc` c`s`toria dintre voi doi.

– Dar n-am spus niciodat` c` vreau s` m` c`s`toresc cu

Beatrice. – {tiu foarte bine, dar ele nu vor s` scape o asemenea partid`.

– S-au \n[elat \n privin]a mea, bunico, dar acum trebuie s`

o g`sesc pe Caroline. Trebuie s` aibe o explica]ie la tot ce s-a

CASTELUL DINTRE STEJARI

69

\ntâmplat cu ea. Este o fat` destul de istea]`, dar cred c` de data asta s-a l`sat influen]at` de cineva care nu i-a vrut tocmai binele. Dac` mai sun` \ncearc` s` afli unde este.

Capitolul 9

Zilele treceau iar Caroline, nu reu[ea s`-[i g`seasc` un loc de munc` pl`cut. Urm` ni[te cursuri de secretariat, iar timpul

liber \l petrecea \n locuin]a ei, citind sau f`când schimb`ri prin apartament. |ntr-o diminea]`, dup` ce \[i b`u cafeaua se gândi s` o sune pe bunica. Era joi a[a c` nu avea s`-i r`spund` la telefon Elias. Telefonul sun` [i \n cele din urm` r`spunse Tora.

– Alo! Bun` diminea]a, sunt Caroline.

– Bun` diminea]a, domni[oar`, credeam c` nu ve]i mai suna. Nu [tiam cum s` dau de dumneavoastr`.

– Tora, m` \ngrijorezi. S-a \ntâmplat ceva?

– Doamna Peneloppe este internat` \n spital. |n fiecare zi merg s`-i duc câte o gustare [i m` \ntreab` mereu de dumneavoastr`.

CASTELUL DINTRE STEJARI

71

– Dumnezeule, nu am [tiut. Tora \mi pare nespus de r`u.

Spune-mi te rog la ce spital este. Voi merge numaidecât s` o v`d. Domnul Elias [tie?

– Da, desigur, l-am anun]at imediat numai c` acum s-au ivit

câteva probleme la dou` din fabricile dumnealui [i nu poate

veni mai curând de mâine diminea]`.

– Bine, Tora, nu te \ngrijora. M` voi duce imediat la spital [i voi sta cât va fi nevoie cu bunica.

– Dumnezeu s` v` r`spl`teasc`, domni[oar`, c`ci este atât

de greu s` fii \ntr-un spital [i s` nu ai pe nimeni lâng` tine. Ne

vedem atunci la spital. Imediat cum \nchise telefonul, Caroline plec` \n grab` spre spitalul unde era internat` bunica. Ajuns` acolo, una din infirmierele de serviciu o \nso]i pân` la rezerva doamnei

Peneloppe. Pe drum pân` acolo infirmiera intr` \n vorb` cu ea.

– Sunte]i rud` cu doamna?

– Sunt nepoata ei.

– E bine c` sunte]i lâng` ea. De altfel [i domnul Elias sun` foarte des s` se intereseze de soarta dumneaei. La intrarea ei \n salon doamna Peneloppe \[i schimb` imediat expresia fe]ei devenind mai senin`.

– S`rut mâna, bunico!

– Draga mea ce mult m` bucur c` te v`d.

– Ce s-a \ntâmplat?

– M-am sim]it sl`bit` [i am apelat la ajutorul medicilor cu

72

FIONA MOORE

toate c` [tii foarte bine c` nu-mi place lucrul acesta.

– {tiu dar ai procedat foarte bine.

– Mai r`mâi cu mine sau te gr`be[ti?

– Nu m` gr`besc. Voi r?mâne atâta timp cât este nevoie.

– Ia, spune-mi cum te mai descurci? Ai g`sit ceva de lucru?

– Deocamdat` nu. Am urmat câteva cursuri de secretariat [i

acum urmeaz` s` caut ceva \n domeniu.

– {i \ntre timp ai cu ce s` te \ntre]ii?

– Da, fii f`r` grij` bunico. Când am vândut casa p`rin]ilor

mei mi-au mai r`mas câ]iva b`nu]i pe care nu i-am cheltuit.

– Dac` mai ai nevoie de ceva s` m` anun]i.

– Bine, bunico.

– Ce ai adus acolo?

– O revist` [i câteva ziare. Vrei s`-]i citesc câte ceva?

– Da, pentru c` mi-a lipsit lectura ta, s` [tii.

Astfel petrecur` o zi \ntreag` pân` spre sear` când Caroline \[i lu` r`mas-bun de la bunica, promi]ându-i c` are s` revin` a doua zi. Când ie[i pe hol v`zu spatele lui Elias care tocmai intrase \n spital. Probabil c` abia ajunsese. Caroline se \ntoarse

cu spatele pân` ce Elias intr` \n rezerva bunicii, apoi p`r`si \n grab` spitalul. Elias intr` u[or pe u[a rezervei. Bunica \l auzi [i strig` la el.

– Intr`, dragul meu.

– Iart`-m`, credeam c` dormi.

– Cum s` dorm. Abia a plecat Caroline.

CASTELUL DINTRE STEJARI

73

– Caroline a fost aici?

– Bine\n]eles, a ajuns imediat cum a auzit. A sunat acas` s`

vad` ce mai fac [i Tora i-a adus la cuno[tin]` c` sunt internat`.

A ajuns imediat aici [i a stat toat` ziua cu mine, pân` acum câteva minute. A promis c` se va \ntoarce mâine.

– Bunico, tu, cum te sim]i?

– Bine, dragul meu, dar doctorii insist` s` mai stau sub supravegherea lor o zi sau dou`.

– Caroline, ce face? E bine?

– Ea spune c` da. Nu am vrut s` o iscodesc prea mult. Se

pare c` fata asta este \n stare s` stea singur` pe picioarele ei.

M-am oferit s` o ajut, dar nici nu a vrut s` aud`.

– Bine, bunico, merg acum acas` s` m` odihnesc [i mâine

de diminea]` voi veni din nou.

– Elias, dragul meu, \]i este dor de ea?

– De fapt, simt c` via]a f`r` ea nu mai are sens.

– Dac` este adev`rat ce spui caut-o, nu o l`sa s`-]i scape.

– Nu am de gând s` renun] la ea.

– Bine, dragul meu, mergi acum s` te odihne[ti, vom mai vorbi mâine.

– Noapte bun`, bunico.

Caroline nu reu[i s` se odihneasc` prea bine. Gândul \i era numai la Elias. La spital i se p`ru c` ar`ta atât de obosit, de trist. Ar fi vrut s` fie lâng` el, s` \l alinte, s` \l iubeasc`, s` \l fac` s` zâmbeasc`. Atunci când zâmbea toat` fa]a i se lumina. Acum se

74

FIONA MOORE

gândea cum s` procedeze s` nu \l \ntâlneasc` a doua zi la

spital. Când Elias ajunse acas` la bunica, Tora \l a[tepta cu masa preg`tit`.

– Tora, ]i-am spus eu c` ajung acas`?

– Nu, domnule Elias, domni[oara Caroline m-a sunat [i

m-a rugat s` v` a[tept cu masa [i s` v` preg`tesc [i dormitorul

\n cazul \n care alege]i s` dormi]i acas` \n noaptea aceasta.

– {i de asemenea ]i-a mai spus s` nu spui c` a sunat, nu-i

a[a?

Tora l`s` capul \n jos [i spuse cu jum`tate de gur`.

– A[a este, domnule. M` scuza]i, dar ne \nv`]asem cu

dumneaei \n preajma noastr`. Elias zâmbi.

– Tora, tuturor ne lipse[te. Nu trebuie s` te scuzi. {i eu \mi

doresc s` fie cât mai curând printre noi. Acum po]i s` mergi la culcare. |]i mul]umesc c` m-ai a[teptat.

– Noapte bun`, domnule Elias.

– Noapte bun`, Tora.

A doua zi, Elias trecu \ntâi pe la birou apoi se \ndrept` spre spital. Caroline trecuse diminea]a pe la bunica apoi plecase scuzându-se c` are pu]in` treab`. Realitatea era c` nu voia cu niciun chip s` dea de Elias pe holul spitalului. Elias r`mase cu bunica aproximativ o or` dup` care plec` la o sedin]` programat` cu mult timp \n urm`. La scurt timp dup` plecarea

CASTELUL DINTRE STEJARI

75

lui, Caroline se \ntoarse la spital aducându-i bunicii [i câteva

pr`jituri [i câteva reviste. |n timp ce se uitau peste ele, \n salon \[i f`cu apari]ia nimeni alta decât Beatrice cu mama sa. Caroline se ridic` imediat ce acestea intrar` \n rezerv` scuzându-se c` trebuie s` plece. O s`rut` pe bunica [i \i [opti la ureche c` avea s` revin` curând, apoi ie[i. Beatrice p`r`si rezerva, imediat dup` ce ie[i ea [i o strig`:

– Caroline putem sta pu]in de vorb`?

– |mi pare r`u, dar m` cam gr`besc.

– Bine voi fi cât se poate de succint`. Voiam s` [tiu dac` ai avea pl`cerea s` vii la nunta noastr`.

– Beatrice nu cred c` frecvent`m acelea[i cercuri sociale a[a c` nu te deranja cu invita]ia \n numele meu.

– Eu [tiu mai bine ca oricine lucrul acesta dar m` gândeam s` nu se supere Elias.

– Cu siguran]`, nu se va sup`ra. Stai lini[tit`. {i acum

scuz`-m`, dar sunt lucruri mult mai importante decât nunta ta,

\n ceea ce m` prive[te.

– A! |n ceea ce o prive[te pe doamna Peneloppe, po]i s`

nu-]i mai faci griji. M` voi ocupa personal de ea. Caroline sim]i c` i se urc` sângele la cap de furie.

– Ascult`, Beatrice, dac` \n privin]a lui Elias de]ii tot

controlul nu \mi pas`. Dar când vine vorba de bunica, afl` c` te voi distruge dac` pui be]e \n roate rela]iei noastre. Te sf`tuiesc prietene[te s`-]i vezi de treburile tale. Tu niciodat` nu vei fi \n

76

FIONA MOORE

stare s` ai grij` de o persoan` \n vârst`. Tu nu e[ti \n stare s` ai grij` nici de tine dar`mite de o persoan` de lâng` tine. |ncearc` dac` e[ti \n stare s`-l faci fericit pe Elias. De bunica m` voi ocupa personal. Bag` bine la cap ce-]i spun c` nu am de gând s` mai repet. |n ceea ce-l prive[te pe Elias, nu \l cunosc prea bine, dar sincer nu [tiu ce a v`zut la tine. Eu personal nu am g`sit nimic care s` m` atrag`, \n schimb oferi toate motivele pentru a fi respins`. Caroline \i \ntoarse spatele brusc [i se f`cu nev`zut` pe holurile spitalului. Beatrice reveni \n rezerva bunicii cu zâmbetul pe buze de parc` tocmai se desp`r]ise de cea mai bun` prieten`. Caroline lu` un taxi pân` acas`. Ajuns` acas` \[i preg`ti un ceai [i se gândi la discu]ia avut` cu Beatrice. Se sim]ea u[urat` c` o pusese la punct. La \nceput \i era oarecum ru[ine de comportamentul ei. Niciodat` nu a ridicat vocea la cineva, dar acum dac` nu se desc`rca, sim]ea c` are s` explodeze. |n tot cazul se gândi c` nu are de ce s`-i fie ru[ine. Beatrice a meritat fiecare cuvin]el din partea ei. Dup` plecarea celor dou` "distinse doamne" sosi [i Elias.

– Scuz`-m` c` am \ntârziat, bunico, am crezut c` nu se va

mai termina [edin]a asta. Cum te sim]i? Ce spune doctorul?

– Doctorul meu nu a fost ast`zi [i nici mâine nu vine, \ntre timp mi-a dat o medica]ie de urmat, a[a c` mai am de stat câteva zile. Sincer` s` fiu abia a[tept s` ajung acas`.

CASTELUL DINTRE STEJARI

77

– Caroline a mai fost pe la tine?

– Da [i timpul trecea foarte pl`cut \n compania ei numai c` vizita ei a fost \ntrerupt` de Beatrice [i mama ei.

– Dar de unde au [tiut c` te afli \n spital?

– A sunat acas` [i probabil Tora i-a spus. Ce m` \ngrijoreaz` pe mine este cu totul altceva.

– Ce anume, bunico?

– Când a plecat Caroline, Beatrice a urmat-o [i s-a \ntors

câteva minute mai târziu cu zâmbetul pe buze de parc` toate lucrurile mergeau bine.

– Dumnezeule, spuse Elias, ce ar fi putut s`-i bage \n cap?

– Nu [tiu [i asta m` \ngrijoreaz`, cu atât mai mult cu cât, Caroline, mie nu-mi spune nimic, s` nu m` supere.

– Când m` voi mai lini[ti cu problemele la fabric` m` voi

ocupa personal de Beatrice. A doua zi diminea]a, Caroline ajunse la spital \n jurul orei [apte. Deschise u[a u[or [i o g`si pe doamna Peneloppe dormind. |[i propuse s` se a[eze pe canapeaua pentru oaspe]i din rezerv` [i s` citeasc` presa pân` când se va trezi bunica. Se apropie de pat, o s`rut` pe frunte [i se \ntoarse spre locul unde era pus` canapeaua. Ochii i se m`rir` de uimire când constat` c` acea canapea era ocupat`. Elias st`tea cuminte [i a[tepta s` se trezeasc` bunica lui. Primul gest al Carolinei fu acela de a p`r`si \n grab` rezerva. Elias o urm` imediat pentru a nu o pierde.

78

FIONA MOORE

– Caroline, te rog, a[teapt`.

– Elias, voi reveni mai târziu.

Elias, o prinse de mân` [i o \ntoarse cu fa]a spre el.

– Caroline, te rog, trebuie s` vorbim.

|n timpul acesta telefonul lui Elias sun`. R`spunse la telefon

[i se pare c` era ceva important, deoarece Elias r`mase f`r` glas ascultând vocea de la cel`lalt cap`t al telefonului. Caroline profit` de faptul c` se \ntorsese pu]in \n timp ce discuta [i se furi[` pe hol luând imediat primul taxi oprit la intrarea \n spital. Dup` terminarea discu]iei, Elias observ` c` r`mase singur.

– La naiba Caroline! De ce trebuie s` dispari mereu?

|ntr-adev`r la fabric` era nevoie de prezen]a lui. Doi muncitori se accidentaser` [i acum o comisie ancheta cele \ntâmplate. Caroline, sosi ceva mai târziu la spital, scuzându-se la bunica pentru \ntârziere. Au r`mas \mpreun` câteva ore bune, timp \n care trecur` \n revist` câteva fotografii aduse de Caroline. Se amuzar` copios de chipul ei din copil`rie. Parc`

era o p`pu[ic` din vitrinele magazinelor.

– Caroline, nu vrei s` te \ntorci la mine acas`?

– Bunico, [tii bine c` nu pot s` fac lucrul acesta.

– Nu vrei s`-mi spui ce s-a \ntâmplat de fapt? De ce ai ajuns s` iei o astfel de decizie?

– Nu vreau s` ne stric`m ziua cu nimicuri. Vreau cât stau cu

CASTELUL DINTRE STEJARI

79

tine s` te sim]i bine. {i atunci când vei merge acas` \]i promit c` voi veni sigur \n vizit` cât de des pot.

– Draga mea, [tii foarte bine s` ocole[ti subiectul, dar \]i

promit eu c` nu voi avea pace pân` ce nu am s` aflu cine te-a nec`jit. Acum po]i s` mergi, nu vreau s` te [tiu noaptea singur` pe str`zi. Fata se aplec` s` o s`rute \n timp ce \i promitea c` are s` revin` [i a doua zi. A doua zi, doctorul doamnei Peneloppe sosi \n spital. Dup` un control am`nun]it \i spuse pacientei c` se poate preg`ti de plecare.

– Doamn` v` anun] c` pute]i merge ast`zi acas`.

– Domnule doctor, este o veste care m` bucur`.

– Are cine s` v` \nso]easc`?

– Desigur, nepoata mea. Trebuie s` soseasc` dintr-o clip` \n

alta.

– Atunci, ne-am \n]eles. Când sose[te m` anun]a]i s` pot face formele de externare.

– Bine, domnule doctor, v` mul]umesc.

Când ajunse Caroline \n rezerva spitalului o g`si pe bunica ei \mbr`cat`, a[teptând cuminte sosirea ei.

– Bunico, doar nu vrei s` pleci f`r` s` [tie doctorul?

– Nu, draga mea, am permisiunea s` plec acas`, numai c`

\mi a[teptam nepoata care \n diminea]a asta nici m`car nu m-a

s`rutat.

80

FIONA MOORE

Caroline zâmbi [i se apropie de pat s`rutând-o pe amândoi obrajii. Pentru câteva secunde, bunica o ]inu strâns la pieptul ei.

– Ei, s` nu-mi spui c` nu m` po]i conduce acas`.

– Te voi \nso]i, bine\n]eles.

Ajuns` acas`, bunica se plimb` prin toat` casa, parc` nu se s`tura s` o mai priveasc`. |[i petrecu toat` ziua \n compania Carolinei. Toat` ziua, chipul ei radiase de fericire pân` \n

momentul când aceasta o anun]` c` trebuie s` plece.

Capitolul 10

Elias \[i mut` biroul central \n nordul Londrei. De aici \[i coordon` toat` activitatea. Era tot la fel de dificil s` ajung` sear` de sear` acas` la bunica, dar cel pu]in garanta c` s`pt`mânal putea ajunge. Avea o secretar` de \ncredere, doamna Camila, dar vedea clar c` aceasta nu mai putea face fa]` singur` la tot ce ]inea de noul birou. Doamna Camila a fost lâng` Elias de când [i-a \nceput activitatea. S`pt`mâna \ncepu cu multe probleme ce trebuia rezolvate. Elias o anun]` c` poate s`-[i caute un ajutor, adic` o a doua secretar`. De asemenea o anun]ase c` va lipsi vreo câteva s`pt`mâni, deoarece dou` \ntreprinderi aveau câteva probleme care trebuia rezolvate f`r` \ntârziere. – Doamn` Camila, eu voi pleca, dar \]i voi anun]a adresa imediat ce m` voi caza la un hotel. Ai mân` liber` s` angajezi o

82

FIONA MOORE

fat` de n`dejde. Am \ncredere \n alegerea ta.

– Am \n]eles, domnule Elias, dar referitor la salariu?

– Promite-i un salariu atr`g`tor deoarece este mult de

munc` [i o s`-l merite.

– Bine, domnule. Merge]i lini[tit.

Trecu o s`pt`mân` de când doamna Camila c`uta, \n urma unui anun] la ziar, o secretar`, dar nu reu[i s` o g`seasc`. Sun` telefonul:

– Bun` ziua. Doamn`, fi]i dr`gu]`, am citit un anun] \n ziar \n leg`tur` cu un post de secretar`.

– Da, este adev`rat. A]i putea veni s` ne \ntâlnim?

– Desigur, pot chiar ast`zi.

– Bine, v` a[tept.

La telefon era chiar Caroline. Dup` ce vorbi cu doamna Camila, se gândi cât de departe este de locuin]a ei, dar era singurul post care \i stârnise interes pân` acum, a[a c` se gândi s` nu mai z`boveasc` mult [i s` plece.

Ajuns` la locul indicat, v`zu o echip` de zugravi agitându-se pe holul imobilului respectiv. Doamna Camila le d`dea indica]ii, când o z`ri pe Caroline:

– V` pot ajuta cu ceva?

– {ti]i, am venit \n urma unui apel telefonic, \n leg`tur` cu o angajare.

– A, dumneata trebuie s` fii domni[oara Caroline.

– Da, eu sunt.

CASTELUL DINTRE STEJARI

83

– Hai s` intr`m. O pofti \n biroul s`u [i \ncepu s`-i explice despre treaba care trebuie f`cut` la acea societate.

– Doamn`, nu m` sperii de munc`. Când pot s` \ncep?

– Chiar de ast`zi, dac` vrei.

– Bine\n]eles.

– Nu te intereseaz` [i ce salariu vei primi?

– Cred c` voi primi ceea ce merit, doamn`.

– A[a este. Doamna refuz` s`-i spun` c` o va recompensa cu

un salariu atr`g`tor, \n schimb nu o cuno[tea decât de pu]in timp [i voia s` o pun` la \ncercare.

Se puser` amândou` pe treab` f`r` s`-[i dea seama c` le prinse noaptea \n acel birou.

– Scuz`-m`, Caroline, dar nu mi-am dat seama c` s-a f`cut

atât de târziu. Dar nu este o problem`, pentru c` avem ma[ina

firmei care ne va duce pe fiecare acas`. Asta este dispozi]ia [efului nostru.

– Pentru mine nu era o problem` transportul \n comun.

– Nici nu m` gândesc. Vom merge amândou` cu ma[ina.

|ntâi m` va l`sa pe mine acas`, apoi te va duce pe tine [i mâine

ne vom \ntâlni din nou. A doua zi ma[ina o a[tepta \n fa]a sc`rii. O luaser` \n drum [i pe doamna Camila [i se \ndreptar` spre serviciu. Ajunse la birou \[i f`cur` câte o cafea [i se apucar` de treab`. Telefonul suna \ntruna, dar la el r`spundea doar Camila, deoarece cuno[tea toate informa]iile care trebuia furnizate. Tot

84

FIONA MOORE

dumneaei \[i suna [i patronul pentru a-i da raportul zilnic. Trecur` dou` s`pt`mâni [i tinerele terminaser` de aranjat toate birourile. Carolinei \i fu repartizat un birou mai mic de lâng` biroul patronului. Camila \i repartiz` o parte din actele

pe care le avea de f`cut, urmând s`-i mai paseze [i altele. Caroline se descurc` minunat [i Camila era foarte \ncântat` de ea. Zilele trecur` [i a[a Caroline \mplini o lun` de când lucra la aceast` firm`. Sosi [i ziua primului salariu. Caroline fu deosebit de surprins` cand v`zu câ]i bani urma s` ridice.

– Doamna Camila, nu crede]i c` s-a strecurat vreo gre[eal`

la calculul salariului meu?

– Nu, dr`gu]`. Este salariul pe care eu l-am propus [i [eful

nostru l-a semnat. Am primit asear` aprobarea prin curierat. {eful nostru mai \ntârzie vreo dou` s`pt`mâni, apoi va fi mai mult al`turi de noi.

Capitolul 11

Se apropiau s`rb`torile de iarn` [i Caroline se gândea din ce \n ce mai des la bunica [i la Elias. Se gândi s`-i fac` o vizit`

bunicii \n cursul s`pt`mânii, deoarece Elias nu ajungea acas` decât la sfâr[itul s`pt`mânii. A[a nu risca s` se \ntâlneasc` cu el. |i cump`r` din primul s`u salariu un [al frumos s` i-l dea cadou [i se hotar\ joi seara s` treac` pe la bunica. |i cump`r` [i Torei un fular grosu] pentru iarn`. Ajuns` la castel, sun` la u[`. Tora deschise [i \ncepu s` strige \n gura mare la doamna Peneloppe când o v`zu pe Caroline. Bunica \ncepu s` plâng` când o v`zu pe Caroline [i o strânse \n bra]e cu toat` puterea ei.

– Draga mea, ce surpriz` pl`cut` ne-ai f`cut!

– Bunico, [i eu m` bucur c` am reu[it s` trec s` v` v`d.

– Spune ce faci? Cum \]i merge?

86

FIONA MOORE

– De curând m-am angajat [i \mi place ce fac acolo. Sunt

pl`tit` foarte bine. Deocamdat` nu-mi cunosc [eful, dar lucrez cu secretara dumnealui care este foarte amabil` cu mine. Elias ce mai face, bunico?

– Elias s-a schimbat complet de când ai plecat, fetito. Acum

de câteva s`pt`mâni m` tot sun` \ntruna c` nu poate s` ajung`. Are câteva probleme de rezolvat [i nu poate ajunge acas`. De

câte ori sun` m` \ntreab` [i de tine. Spune-mi, Caroline, cumva doamna Lucy este amestecat` \n povestea cu plecatul t`u?

– Poate c` este mai bine a[a.

– Deci ea te-a sunat [i ]i-a dat \ntâlnire atunci.

– Nu vreau s` vorbim despre ele acum. Te rog! Acum chiar trebuie s` plec, dar promit c` am s` revin.

O s`rut` pe bunica [i pe Tora [i plec`. Pe drum se gândi

cum de ghicise bunica amestecul doamnei Lucy \n povestea ei. Fa]` de bunica nu mai putea avea niciun secret. M`car lui Elias s`-i mearg` bine.

La sfâr[itul s`pt`mânii, Elias sosi acas` mai devreme ca de

obicei.

– S`rut mâna, bunico. O s`rut` pe frunte.

– Bine ai venit, dragul meu. Cum ]i-a mers?

– |n cele din urm` este bine. Am reu[it s` \ndep`rt`m problemele care se ab`teau asupra fabricii.

– Pot s`-]i dau [i eu o veste bun`?

– Dac` este vorba de Caroline, atunci da.

CASTELUL DINTRE STEJARI

87

– A venit s` m` viziteze.

– Nu se poate! {i nu ai reu[it s`-i ceri un num`r de telefon, o adres` s` pot da de ea?

– Nu, dragul meu. Nu am vrut s` o sperii. Altfel nu ar mai fi

venit pe aici. Dar eu cred c` lucrurile se vor rezolva \n favoarea

voastr`.

– Ce face ea acum?

– Este secretar` la o firm` nou-venit` \n ora[.

– Nu [tii cum se nume[te?

– Nu a pomenit numele firmei. Spunea doar c` este mul]umit` de ceea ce face acolo.

– Deci pân` la urm` tot nu [tiu unde s` o caut?

– Eu zic c` trebuie s` mai ai un pic de r`bdare.

Elias r`mase dou` zile s` se odihneasc` la castel. Luni de

diminea]` sosi \n noul birou [i fu \ncântat de aranjamentul f`cut acolo. Semn` hartiile [i o chem` pe Camila.

– Camila, vreau s` [tiu ce alte priorit`]i mai am pe ziua de ast`zi.

– Ast`zi nu mai sunt urgen]e, dar disear` va trebui s`

merge]i la un dineu care se va ]ine la un restaurant care s-a deschis acum.

– Da, cred c` [tiu despre ce este vorba [i te-a[ ruga s` m`

\nso]e[ti [i s` ai la tine [i datele problemelor ce se vor discuta. Am lipsit mult [i nu mai sunt la curent.

– Domnule Elias, tocmai voiam s` v` cer permisiunea de a

88

FIONA MOORE

lipsi. Nepo]elul meu \mpline[te zece ani[ori [i voiam s` merg

la el. Dar am o solu]ie. Noua noastr` secretar` este \n tem` cu toate problemele [i sunt sigur` c` va face fa]`.

– Bine, dac` tu crezi, nu este nicio problem`. Po]i s` pleci

lini[tit`. Acum am câteva treburi de rezolvat. Disear` voi fi la

restaurantul de care pomeneai.

– Bine domnule Elias, v` mul]umesc.

– Nu ai pentru ce. Dac` \ntradev`r ai \ncredere \n noua

noastr` secretar`, ar trebui s`-]i iei [i tu un concediu. Ai nevoie de pu]in` odihn`.

– Dori]i s` v` prezint noua noastr` angajat`?

– Acum nu. Sunt foarte gr`bit. O voi cunoa[te disear`.

– Am \n]eles.

Elias plec` [i doamna Camila se duse \n biroul Carolinei.

– Draga mea, am o rug`minte la tine.

– V` ascult.

– Eu va trebui s` plec pu]in mai devreme ast`zi. {eful mi-a spus c` pot pleca dac` vorbesc cu tine.

– Bine\n]eles nu este nici o problem`. R`mân eu aici, nu

trebuie s` v` face]i griji.

– Caroline, mai este o problem`. [eful are o \ntâlnire \n

aceast` sear` la un restaurant cu al]i câ]iva patroni. De regul`, la astfel de \ntâlniri \l \nso]esc eu, deoarece am \ntotdeauna la mine o map` cu informa]iile de ultim` or`. Acum nu o s` pot s`-l \nso]esc. Crezi c` m` vei putea \nlocui?

CASTELUL DINTRE STEJARI

89

– Dac` \mi spune]i despre ce este vorba voi merge cu

pl`cere. Dar eu nici nu-mi cunosc [eful.

– Asta nu este o problem` deoarece acolo când te prezin]i,

spui numele firmei [i vei fi condus` exact lâng` [eful nostru. Ca descriere pot s`-]i spun c` este cel mai frumos dintre to]i [efii pe care \i vei vedea acolo.

– Mul]umesc, sper s` m` descurc. Doamna Camila, am uitat

s` v` \ntreb, ce ]inut` se preteaz` la o astfel de \ntâlnire?

– Este indicat` o ]inut` de sear`. Este un restaurant nou [i

cred c` va fi mult` lume bun`. Dar nu-]i face griji, te vei

descurca sigur.

– Pute]i pleca lini[tit`, nu \nainte de a-mi face cunoscute

problemele care vor fi discutate \n aceast` sear`. Doamna Camila o puse la curent cu tot ce trebuia s` [tie, apoi plec`. Caroline \ncepu s` studieze cât mai bine toate documentele pe care le adusese Camila, re]inând toate datele care figurau ca importante deorece nu voia s` par` ca o [col`ri]` cu caietul deschis pe banc` [i atunci se hot`r\ s` renun]e la map`. Plec` târziu de la serviciu, renun]` la ma[ina care \i st`tea la dispozi]ie [i \ncepu s` cutreiere magazinele pentru a-[i cump`ra o ]inut` de sear`. Era prima ei ie[ire cu [eful [i nu voia s`-l fac` de râs. |[i alese o rochie lung` de culoare crem, cacao cu lapte cum se spune, o pereche de pantofi de aceea[i culoare cu rochia, iar

90

FIONA MOORE

de restul se putea ocupa singur`. Când ajunse acas`, f`cu o

baie s` se mai relaxeze, apoi \ncepu s` se \mbrace. |[i aranj` p`rul, se machie discret [i era gata de plecare. Sun` la o firm` de taxi [i \n scurt timp era \n drum spre restaurant. Din cauza aglomera]iei \ntârzie un pic, astfel \ncât ajunse ultima. Ajuns` la u[a restaurantului, se prezent` [i a[tept` s` poat` fi anun]at`. Chelnerul f`cu vreo doi pa[i [i se \ntoarse:

– M` scuza]i, domni[oar`, nu v-am re]inut numele.

– Caroline este numele meu.

– V` anun] imediat.

Chelnerul merse la masa rezervat`, se apropie de Elias [i \i [opti:

– Domnule Elias, domni[oara Caroline v` a[teapt`.

– Cum ai spus?

– Secretara dumneavoastr`, domni[oara Caroline a sosit. Dori]i s` o \nso]esc la mas`?

– Nu, mul]umesc, voi merge eu \naintea ei. Pe drum pân`

la u[a se gândi dac` soarta chiar i-a surâs. Oare putea s` fie chiar Caroline a lui?

Din câ]iva pa[i fu la intrare. La recep]ie nu era nimeni alta decât frumoasa lui Caroline. Era \ntoars` cu spatele [i admira ornamentele din holul restaurantului.

– Bun` seara, domni[oar`. Ai cam \ntârziat. Camila mi-a

spus c` e[ti punctual`. Caroline v`zu o privire aspr` [i rece totodat`. Oare era chiar

CASTELUL DINTRE STEJARI

91

el [eful ei? Era trist [i atât de schimbat. Era foarte elegant \mbr`cat. Se apropie de ea [i \i oferi bra]ul.

– S` mergm. Suntem a[tepta]i.

– Elias, adic` domnule director, \mi cer scuze.

– Vorbim mai târziu despre asta. Ai adus cu tine [i mapa?

– Nu este nevoie. Am re]inut toate datele importante.

Se apropiar` de masa rezervat` \ntâlnirii, o prezent` [i \i prezent` [i ei toate persoanele care se aflau la masa aceea.

– Elias, \l \ntreb` unul dintre ocupan]ii mesei, nu ne spui [i

nou` care sunt criteriile pe baza c`rora angajezi tu secretarele?

– Nu eu m` ocup cu angajarea personalului meu. Am

personal calificat care se ocup` cu a[a ceva [i dup` cum vede]i \[i face treaba destul de bine.

– Asta se vede foarte bine.

Discu]ia \ncepu [i Caroline era atent` la tot ce spunea Elias, venind cu complet`ri acolo unde Elias avea nevoie. Re]inuse toate calculele, toate datele contractuale cu care firma lucra, to]i beneficiarii [i furnizorii [i de aici mai departe discu]ia era foarte u[or de purtat. Elias era foarte \ncântat de ea, dar nu l`sa s` se vad` lucrul acesta. Orchestra restaurantului \ncepu s` cânte. Dou` perechi dintre cele prezente se ridicar` [i pornir` spre ringul de dans. Elias se ridic` [i \i \ntinse mâna Carolinei invitând-o la dans. Se \ndreptar` spre ringul de dans [i se l`s` purtat` pe ritmul muzicii \n bra]ele lui Elias.

92

FIONA MOORE

– Elias, cred c` \]i sunt datoare cu o explica]ie.

– Crezi? Eu sunt sigur. Stai lini[tit`, vei avea tot timpul s`-mi dai explica]ii, pentru c` de ast`zi \nainte voi fi numai cu ochii pe tine.

– Elias, nu este ce crezi.

– Nu? Eu cred c` e dragoste. Tu ce crezi?

– Eu cred c` putem s` mai amân`m pu]in discu]ia.

– A[a cum ai f`cut data trecut`, fugind?

– Nu voi fugi de data asta.

– Nici prin gând s` nu-]i treac`.

Melodia se termin` [i Elias o conduse la loc. Elias era foarte

fericit c` al`turi de el era Caroline dar nu l`sa s` se vad` acest lucru pentru c` \i era team` c` va fugi din nou. |[i p`str` acel aer serios de la \nceputul serii. Se hot`r\ s` fie distant pentru a nu o intimida. Caroline era invitat` foarte des la dans, iar Elias privea neputincios, de pe margine, cum al]ii o ]ineau \n bra]e. Seara se apropie de sfâr[it [i la ultimul dans aveau s` fie din nou \mpreun` pe ring.

– Caroline, te voi conduce eu acas`.

– Nu trebuie Elias, un taxi rezolv` problema foarte u[or.

– Nimeni \n locul nostru nu rezolv` aceast` problem` foarte

u[or. Avem [i alte lucruri de discutat \n drum spre cas`. |[i luar` r`mas-bun de la ceilal]i meseni [i pornir` spre ie[irea restaurantului, el ]inând-o protector de dup` mijloc, a[a cum f`cuse \n seara când au mers la teatru. Ajun[i \n parcare,

CASTELUL DINTRE STEJARI

93

deschise portiera [i o invit` s` urce.

– Elias, \nc` mai pot lua un taxi.

– Nu Caroline, vreau s` \nve]i s` m` cuno[ti mai bine, urc` te rog. Porni motorul [i ma[ina \[i urm` drumul \n t`cerea celor

doi ocupan]i ai s`i. Dup` un timp, Elias deschise discu]ia:

– Spune-mi Caroline, e[ti mul]umit` de munca ta aici?

– Da, e foarte pl`cut`.

– {i salariul? Te \ntreb pentru c` eu nu am fost la negocierea salariului t`u. Doamna Camila s-a ocupat de problema asta.

– Sunt foarte mul]umit`.

– Caroline, vreau s` te rog ceva. Doamna Camila este foarte

mul]umit` de tine [i are foarte mult` \ncredere \n tine, dar totu[i nu a \ndr`znit s`-mi cear` s`-[i ia un concediu. Sunt ani buni de când nu a mai avut un concediu. Crezi c` te-ai putea descurca singur` o lun` de zile?

– Da, sunt sigur`.

– {i e[ti de acord s`-i d`m o lun` de zile concediu? M`

gândesc c` acum când s`rb`torile de iarn` se apropie ar fi

foarte bucuroas` s` [i le petreac` \n sânul familiei.

– Da, cred c` se va bucura tare mult.

– Vreau s`-]i spun c` nu e[ti chiar singur`. Acum, c` am

rezolvat problemele \n deplasare, voi fi mai mult timp la birou [i te voi ajuta [i eu. De acord?

– Da. De acord.

94

FIONA MOORE

– A! Mai este ceva. M-a[ bucura tare mult dac` [i pe viitor mi te vei adresa tot cu "Elias" [i nu cu "[efu’".

– Am s` \ncerc cu toate c` te-ai schimbat foarte mult de când nu ne-am mai v`zut.

– Cineva anume m-a schimbat foarte mult [i a[tept ca tot

acel cineva s` m` fac` s` m` reg`sesc. Caroline \[i d`du seama c` de ea era vorba [i nu mai continu` discu]ia. Ajunser` acas` la Caroline. Aceasta \i d`duse

adresa corect` deoarece oricum avea toate datele ei [i nu avea

rost s` mint`. Ajun[i \n fa]a blocului, Elias cobor\, o ajut` s` coboare, \i s`rut` mâna [i \i spuse:

– Caroline, \]i mul]umesc pentru ajutorul dat \n aceast` sear`. Noapte bun`! Pe mâine!

– Noapte bun`, Elias.

Capitolul 12

A doua zi, Caroline ajunse prima la serviciu, preg`ti coresponden]a [i a[tept` sosirea lui Elias. Acesta sosi o or` mai târziu.

– Bun` diminea]a, Caroline. Te rog frumos, f`-mi leg`tura cu Camila.

– Bun` diminea]a, Elias, imediat.

Dup` o discu]ie \ndelungat`, Elias o anun]` pe Caroline cât de fericit` era Camila de decizia lor. Caroline era fericit` c` o putea \nlocui pe Camila. {tia c` are nepo]i pe care nu-i mai v`zuse de mult. Acum se putea plimba [i se putea bucura de ei timp de o lun` de zile. Mai trecur` trei s`pt`mâni, timp \n care \[i vedeau fiecare de treburile lui. Elias nu ezit` s` o ajute atunci când Caroline \l solicita. De altfel o cam dojenea c` nu-[i respect` orele de mas`

96

FIONA MOORE

[i timpul s`u de odihn`. Elias f`cu \n a[a fel \ncât s` serveasc`

masa de prânz cu ea. Comand` \n fiecare zi pentru el [i \n numele ei de asemenea, apoi nu accept` niciun refuz al

invita]iei la mas`. A[a reu[i s` mai fac` un pas, acela de a fi \mpreun` la mas`. La mas` discutau altceva decât problemele de serviciu. Evitau de asemenea s` discute despre rela]ia lor. |n dup` amiaza zilei de vineri Elias o anun]`:

– Caroline, am sunat-o pe bunica [i i-am spus c` lucr`m

\mpreun`. Era foarte bucuroas`. M-a rugat s` te duc pe la ea. Vrei s` mergi \n dup`-amiaza aceasta?

– A[ avea câteva probleme de rezolvat.

– Dac` acele câteva probleme ]in de mine, te anun] c` eu

voi fi doar \n trecere pe la castel. Ve-]i fi doar voi dou` [i cu Tora, bine\n]eles. Te voi l`sa ast`zi [i te voi lua \napoi duminic`

dup`-amiaz`.

– Bine, voi merge.

– S` \n]eleg c` acele câteva probleme ]ineau de prezen]a

mea la castel?

– Elias, eu

– Caroline, ]i-am spus c` te voi l`sa s` m` cuno[ti mai bine.

Nu voi insista asupra rela]iei noastre. Te voi l`sa pe tine s` faci primul pas atunci când vei fi preg`tit`.

– |]i mul]umesc.

– Eu \]i mul]umesc c` a[tep]i ca timpul s` rezolve problema

CASTELUL DINTRE STEJARI

97

Spre sear` \nainte de a pleca de la birou, Elias o \ntreb`:

– Caroline, vrei s` trecem pe acas` pe la tine s`-]i iei schimburi?

– Nu, mai am la castel r`mase câteva schimburi.

– Ai dreptate, uitasem.

– Atunci vom trece pe la apartamentul meu s`-mi iau eu

câteva schimburi, vom mânca ceva [i apoi vom pleca la bunica. Caroline nu [tia nici cum s`-l refuze [i nici dac` trebuie s`-l refuze a[a c` a l`sat lucrurile s` treac` de la sine. Ajun[i la apartamentul lui Elias, Caroline intr` condus` de el \n holul imens de la intrare.

– Acesta este un apartament obi[nuit? M` refer la faptul c` mi se pare foarte mare.

– Nu este unul singur. Sunt patru apartamente transformate

\ntr-unul singur. Te po]i plimba s`-l vezi pe tot. Când ajungi la buc`t`rie preg`te[te ceva u[or de mâncare. Eu merg s` fac un du[ apoi m` ocup de bagajul meu.

Elias plec` la baie. |ntreg apartamentul era frumos amenajat, cu gust [i modern. Totul \n jur crea o ambian]`

pl`cut`. De la fereastr` avea o priveli[te minunat`. Avea sentimentul c` \ntreaga Londr` este la picioarele ei. Aproape uitase c` trebuie s` preg`teasc` masa. Se hot`r\ s` mearg` spre buc`t`rie. Deschise o u[` [i \l v`zu pe Elias \ntr-un halat de baie.

– Caroline, vrei te rog s` m` aju]i s`-mi strâng câteva

98

FIONA MOORE

lucruri? Cele pe care le-am scos pe pat.

– Nu am preg`tit \nc` masa.

– Nu-i nimic. O vom preg`ti \mpreun`.

Au stat câteva clipe privindu-se, apoi Elias rupse t`cerea.

– Dac` nu rezolv`m mai repede cu bagajul s-ar putea s` nu

mai ie[im din dormitorul meu prea curând. Caroline, ca trezit` din vis, se \ndrept` spre pat, \i strânse lucrurile frumos [i le a[ez` \n micul geamantan. \ntre timp, Elias se \mbr`c` \n baie [i ie[i doar cu cravata \n mân`. O puse rapid la gât cam strâmb`. Caroline se amuz`, se \ndrept` spre

el [i \l ajut` s`-[i \ndrepte cravata. Elias o prinse de mijloc, ea r`mase cu mâinile pe umerii lui [i parc` timpul se opri \n loc pentru ei.

– Elias mi-e foame.

– {i mie. De tine. }i-am promis ceva [i vreau s` m` ]in de

cuvânt. Hai acum la buc`t`rie. O buc`t`rie imens`, la fel ca cea de la castel, cu un frigider

foarte bine aprovizionat. Elias o ajut` s` preg`teasc` o gustare.

– {tii, Caroline, mi-ar pl`cea s` am o so]ie pe care s` o ajut la buc`t`rie.

– Nu crezi c` este plictisitor?

– Nu, cred mai degrab` c` este relaxant.

– A[a este, [i mie mi se pare la fel.

Mâncar` \n t`cere. Dup` aceea, Caroline sp`l` vasele, iar Elias f`cu un ceai. Servir` ceaiul \n timp ce Caroline nu mai

CASTELUL DINTRE STEJARI

99

contenea cu laudele la adresa apartamentului s`u. Dup` ce

terminar` ceaiul, Caroline se apuc` s` spele ce[tile, iar Elias se duse dup` bagaj \n dormitor. Caroline se urc` pe un scaun s` a[eze ce[tile sus de unde le scosese Elias. Le a[ez` [i când s` coboare se dezechilibr` cu scaunul, dar nu apuc` s` cad` c` Elias o prinse \n bra]e, o \ntoarse cu fa]a spre el [i o puse jos f`r` s`-i dea drumul.

– Te alegeai cu o c`z`tur` destul de urât`.

– Asta dac` nu erai tu. A[tep]i vreo recompens`?

– Crezi c` merit s` fiu un pic \ncurajat?

Caroline se apropie de el [i \l s`rut` pe obraz. R`mase lipit` de obrazul lui Elias. Acesta \ntoarse pu]in capul [i buzele sale

le c`utar` pe cele ale Carolinei. La \nceput timid apoi din ce \n ce mai pasional, s`rutul se prelungea spre satisfac]ia amândurora. Elias \[i plimb` mâinile pe spatele ei, prin p`r, stârnind \n ea mii de senza]ii necunoscute.

– Elias, dac` nu ne oprim o s` \ntârzii.

– Nu, iubito, dac` nu ne oprim acum, nu o s` ne mai putem

controla [i eu ]i-am promis c` o s` am r`bdare s` m` cuno[ti

mai bine. |mi doresc din toat` inima s` r`mâi lâng` mine, dar vreau s` fii sigur` c` [tii lâng` cine r`mâi.

– Mergem la bunica?

– Da.

– Hai, iubito. O s`rut` \nc` o dat`, apoi o mai ]inu o clip`

strâns la piept. O s`-mi fie dor de tine pân` duminic`. Te vei

100

FIONA MOORE

gândi la mine?

– |n fiecare clip`.

– A [a s` faci, iubita mea.

O parte a drumului \l parcurser` \n t`cere, Elias ]inându-i mâna \ntr-a sa.

– Caroline, vreau s`-]i spun c` [tiu de intriga doamnei Lucy,

din pricina c`reia ne-ai p`r`sit. La câteva zile a venit la bunica

cu ideea de a gr`bi c`s`toria \ntre mine [i Beatrice, c`s`torie de care nu s-a pomenit niciodat`, nici m`car \n glum`.

– Elias, mie mi s-a spus c` sunte]i la un pas de c`s`torie.

– |mi imaginez. Beatrice joac` a[a cum \i dicteaz` mama ei.

Nu este capabil` s` stea pe picioarele ei. Acum nu mai vreau s` aducem discu]ia despre ele. Nici acum, nici alt`dat`. Am avut o sear` frumoas` [i nu vreau s` ne \ntrist`m acum din pricina lor. |]i mul]umesc din suflet, Caroline, pentru acele câteva clipe de pl`cere petrecute la mine \n apartament. M-am sim]it foarte bine cu tine.

– Elias, câteodat` mi-e team` c` nu merit atât de mult. De

aceea ezit s` m` gândesc c` \ntre noi poate fi ceva frumos [i

durabil. A[ renun]a oricând la tine dac` a[ [ti c` f`r` mine via]a ta ar avea alt sens. Eu nu m` tem. Sunt \nva]at` s` muncesc [i \nainte de toate vreau ca tu s` fii fericit, iar dac` fericirea ta ar fi cu alt` fat`, oricând m` voi da la o parte din calea ta.

– E[ti o fat` ce merit` toat` aten]ia. Faptul c` nu e[ti bogat`

nu \]i d` dreptul s` te judeci atât de aspru. Eu vreau o so]ie care

CASTELUL DINTRE STEJARI

101

[tie s` se descurce \n orice \mprejurare. Sunt foarte multe fete, chiar eu le-am \ntâlnit, care dac` aba]i un pic discu]ia de la mod`, nu mai au alt subiect de conversa]ie. Nu [tiu altceva. Te-am admirat atunci, seara la restaurant. D`deai impresia c` lucrezi de ani buni la firma mea. Acas`, la castel, când am avut acei invita]i i-ai eclipsat cu cuno[tin]ele tale \n domeniul culinar, atât teoretice cât [i practice. Am fost foarte mândru de tine. O iube[ti pe bunica, iube[ti castelul ca [i cum ai fi crescut acolo. F`r` tine via]a la castel nu mai e aceea[i. Totul pare trist [i f`r` sens. Vreau, atunci când va veni timpul, copiii mei s` aib` o mam` care s` [tie s`-i educe, s` le fac` copil`ria fericit`. Toate acestea tu le po]i oferi. Crezi c` este pu]in? Ce pot face

eu cu to]i banii pe care-i am dac` nu sunt \mplinit, nu sunt fericit? Vreau s` te gânde[ti la toate astea [i când vei fi preg`tit` vom vorbi. Bine?

– Bine. Am ajuns, aproape.

– Da, bunica o s` fie foarte fericit` s` te vad`. Abia ast`zi

i-am dat vestea c` lucr`m \mpreun`. O ajut` s` coboare din ma[in` [i se \ndreptar` amândoi spre

intrare. Tora le deschise [i o [i s`rut` pe Caroline. Bunica \i a[tepta bucuroas`.

– Bine a]i venit, dragii mei.

– Bunico, am s` o las pe Caroline \n grija ta. Eu trebuie s` plec. Am s` m` \ntorc duminic` s` o iau.

– Bine, dragul meu. Pleac` lini[tit.

102

FIONA MOORE

– A! Vezi bunico c` nu prea m`nânc`.

– Bine, bine, las` c` vedem noi.

O s`rut` pe bunica, apoi \i s`rut` mâna Carolinei, \i zâmbi cu sub\n]eles, apoi plec`. Bunica observ` c` fata radia de bucurie, dar nu s`ri cu gura pe ea s`-i cear` explica]ii.

– Draga mea, m` bucur c` e[ti din nou acas`.

– Ce frumos sun`, bunico!

– Caroline, nu [tiu ce va fi \ntre tine [i Elias dar eu vreau ca

aici s` te consideri ca acas` la tine, s` vii de câte ori \]i face pl`cere. Eu te voi a[tepta mereu ca pe copilul meu. Caroline \ncepu s` plâng`. Dar de data asta erau lacrimi de

bucurie. |[i puse capul pe genunchii bunicii, iar aceasta \i mângâia p`rul lung [i m`t`sos.

Capitolul 13

Bunica merse la culcare, iar Caroline \[i lu` o carte din bibliotec` [i se retrase \n dormitorul ei. Acum se gândi la o gr`mad` de lucruri. Se \ntâmplaser` multe lucruri frumoase \n via]a ei \n ultima vreme. Elias avea dreptate [i poate c` merit` [i ea un strop de fericire. Se gândi la toate lucrurile pe care le auzise de la Elias pe drum [i \i d`du dreptate. Se hot`r\ \n cele din urm` s` dea o [ans` rela]iei lor. A doua zi, Caroline \mpreun` cu bunica [i cu Tora \[i organizar` o gr`mad` de activit`]i. Diminea]`, dup` micul dejun, ie[iser` \n gr`dina de flori. |[i petrecur` acolo mai bine de dou` ore. Se plimbar` apoi pe aleile din curtea castelului. Caroline era \ncântat` de acest castel [i de gr`dinile sale. Erau multe de f`cut pentru a le \ntre]ine, dar primeau [i ajutorul unui gr`dinar.

104

FIONA MOORE

Tora le chem` la masa de pr\nz apoi se apucar` \mpreun` s`

fac` câteva pr`jituri. A[a le trecu ziua [i se sim]ir` minunat. Caroline se uit` apoi la televizor pân` adormi. A doua zi diminea]` cobor\ la micul dejun unde doamna Peneloppe \[i exprim` deja regretul c` avea s` plece.

– Draga mea, a trecut atât de repede timpul cât am stat \mpreun`!

– {tiu, bunico, dar promit s` vin cât mai des.

– Po]i s` vii [i s`pt`mâna viitoare?

– Dac` nu sunt probleme la serviciu, cu cea mai mare

bucurie.

– Acum am v`zut c` te \n]elegi mai bine cu Elias.

– S` spunem c` ne-am \n]eles \ntr-un punct de vedere.

– Eu \mi doresc din tot sufletul ca voi s` v` \n]elege]i bine.

– De fapt, m-am hot`rât s` dau o [ans` rela]iei noastre.

– Asta este foarte bine, Elias [tie?

– Nu, asear` m-am hot`rât. Ce spui bunico?

– Conteaz` p`rerea mea?

– Pentru mine, da.

– Draga mea, eu m-am c`s`torit din dragoste, de aceea nu

am alergat s`-i aranjez viitorul lui Elias. Vreau ca el s` se c`s`toreasc` din dragoste, la fel ca mine. Doar a[a o c`snicie

poate fi reu[it`. A[a te sf`tuiesc [i pe tine. Las` [i inima s` ia o hot`râre. Banii nu rezolv` [i problemele sufletului.

– |]i mul]umesc pentru sfat, bunico.

CASTELUL DINTRE STEJARI

105

Dup` ora prânzului sosi [i Elias. O s`rut` pe bunica [i \ntreb` imediat de Caroline.

– Bunico dar

– Nu te speria, de data asta nu a mai fugit , este \n dormitor

\[i preg`te[te bagajul de plecare. Elias, ai grij` de ea. E hot`rât`

s` \ncerce o rela]ie cu tine.

– }i-a spus ]ie? p`ru el ne\ncrez`tor.

– Da. De aceea \]i spun s` te por]i delicat cu ea.

– Voi avea grij`, stai lini[tit`.

Urc` \n dormitorul Carolinei. U[a era deschis`. Caroline privea pe fereastr`, cu spatele la u[`. Elias cioc`ni u[or. Ea se \ntoarse speriat` [i deodat` se lumin` la fa]` când \l v`zu pe Elias. Acesta \i deschise bra]ele. Ea veni [i se cuib`ri \n bra]ele lui.

– Iubito, s-a \ntâmplat ceva?

– Nu. Te a[teptam s` putem pleca.

– Atunci hai s` mergem s` ne lu`m r`mas-bun de la bunica [i apoi vom pleca c`tre ora[. Batrâna era fericit` s`-i vad` \mpreun`.

– Elias, dragule, ai s` mi-o aduci pe Caroline [i s`pt`mâna viitoare?

– Nu [tiu, dac` patronul ei \i va da liber, o voi aduce.

Se amuzar` \mpreun` [i apoi plecar`. Pe drum, Caroline \ncerc` s`-i spun` ceva lui Elias dar mereu se oprea când era aproape de subiect. Elias \[i d`du seama [i o l`s` s` ia singur`

106

FIONA MOORE

decizia.

– Caroline, vrei s` intr`m pe la mine s` bem un ceai?

– Mai bine, nu. Se face destul de târziu [i mâine trebuie s`

fim la serviciu. Ajun[i la locuin]a ei, Elias se gr`bi s`-i deschid` portiera [i s-o ajute s` coboare.

– Merit [i eu un ceai?

– Da. Te rog.

Intrând \n apartamentul Carolinei, se dezbrac` [i apoi inspect` cu privirea tot apartamentul. Caroline a[tepta s` aud`

ce avea de spus.

– Nu se compar` cu apartamentul t`u, Elias.

– Nu, dar este foarte ordonat [i destul de primitor. Tu ai f`cut toate aranjamentele?

– Da.

Caroline se \ndrept` spre buc`t`rie s` prepare ceaiul. Se uit` \n frigider dup` ceva dulce, dar nu avea nimic preg`tit. Atunci scoase câteva c`p[une, le a[ez` \n dou` boluri micu]e de sticl` [i puse peste ele fri[c`. A[ez` câte o linguri]` pe

farfurioar` [i le duse \n sufragerie. Elias \[i scosese [i haina de la costum, \[i l`rgise cravata [i se a[ezase comod \ntr-un fotoliu. Se ridic`, \i lua din mân` cupele cu c`p[une [i le a[ez` pe m`su]`, apoi se a[ezar` amândoi pe canapea privindu-se \n t`cere. Brusc, Elias rupse t`cerea:

– |nc` de pe drum simt c` vrei s`-mi spui ceva.

CASTELUL DINTRE STEJARI

107

– Nu prea [tiu cum s` \ncep.

– Vrei s` te ajut eu?

– Nu. Mi-ai spus c` vrei s` fac primul pas [i

– E atât de greu?

– Dac` e[ti de acord m-am hot`rât

– S` d`m o [ans` rela]iei noastre?

– Da.

– Iubito, nici nu [tii cât m` faci de fericit.

s`

– {i eu sunt fericit` de alegerea f`cut`, dar e[ti primul meu

prieten [i

– {i cuno[tin]ele tale \n domeniul baie]ilor sunt limitate. S`

[tii c` asta nu este o ru[ine. Caroline, mut`-te, te rog, la mine. Când spun asta nu spun musai s` \mp`r]im acela[i dormitor. Nu voi face niciun pas pân` ce tu nu vei fi de acord. Dar sunt de p`rere c` locuind sub acela[i acoperi[ ne va fi mai u[or s` ne apropiem. F`r` s` ezite, Caroline spuse:

– S`-mi \mpachetez câteva lucruri [i apoi mergem.

– Te a[tept, iubito.

Caroline fu gata \n mai pu]in de jum`tate de or`. B`ur`

apoi plecar`. Ajun[i \n

ceaiul

[i

mâncar`

c`p[unele

apartamentul lui Elias, acesta o \ntreb`.

– Ce dormitor preferi?

– Am s`-l iau pe cel de lâng` al t`u. Are o priveli[te atât de frumoas`.

108

FIONA MOORE

– Cum vrei tu. Pânâ \]i aranjezi lucrurile eu am s` preg`tesc o tav` de friptur` [i o bag la cuptor.

– Bine, voi veni s` te ajut imediat ce termin aici.

– Te a[tept.

Caroline \[i aranj` lucrurile [i i se al`tur` lui Elias \n buc`t`rie. Acesta cânta [i preg`tea cina.

– M` la[i pe mine acum?

– Nu, ne vom \mpar]i sarcinile \n mod egal.

Caroline zâmbi.

– Pot s` [tiu [i eu de ce te amuzi?

– M` gândeam c` nu \]i st` chiar r`u cu [or]ul de buc`t`rie.

– A, da? Ia vino \ncoace domni[oar`. |i leg` un [ort la mijloc

[i o studie. Nici ]ie nu-]i st` r`u. Terminar` de a[ezat masa. Friptura mai trebuia l`sat` pu]in timp, a[a c` \[i turnar` câte un pahar de vin. Elias scoase friptura care mirosea ademenitor, o servi mai \ntâi pe Caroline apoi \[i puse [i el \n farfurie. Cina fu delicioas`. Masa o strânser` \mpreun`, apoi \[i luar` câte un pahar de vin \n sufragerie unde se uitar` la televizor. Se a[ezar` amândoi pe aceea[i canapea. Târziu, Caroline adormi

\n bra]ele lui Elias. Acesta o lu` \n bra]e [i o duse \n dormitor.

– S` [tii c` nu dormeam.

– Sigur, sigur, hai, odihne[te-te. Noapte bun`! O s`rut` dulce pe gur`, o \nveli [i \i \nchise u[a dormitorului.

Capitolul 14

Urm` o perioad` de câteva zile foarte aglomerate la serviciu. Elias era din ce \n ce mai ocupat. Seara ajungea foarte târziu acas` motiv pentru care insista s` nu fie a[teptat. Caroline \i l`sa \ntotdeauna mâncarea preg`tit` pe mas` \nainte s` se retrag` \n dormitorul ei.

Un alt incident, la o fabric` situat` la aproximativ [ase sute de kilometrii dep`rtare, \l ]inu pe Elias departe de cas` aproape o s`pt`mân` [i jum`tate. Cât timp acesta era plecat, Caroline se descurca la birou singur`. |ntr-o zi, Camila o sunase s` vad` cum se descurc`.

– Bun` diminea]a, Caroline, Camila sunt.

– Bun` diminea]a, doamna Camila, m` bucur s` v` aud.

Cum v` sim]i]i \n concediu?

– Trebuie s` recunosc c` m` r`sf`]a]i prea mult. O s` m`

110

FIONA MOORE

obi[nuiesc prea mult cu statul \n concediu [i o s`-mi fie greu când o s` \ncep serviciu.

– Dup` atâ]ia ani de munc` este binevenit` [i o perioad` de odihn`.

– Ai dreptate, fata mea, nu mai sunt la o vârst` când pot \ntoarce lumea pe dos. Anii \[i spun cuvântul.

– Ce fac nepo]ii?

– Fac numai n`zdr`v`nii, dar sunt atât de dr`g`la[i de ui]i imediat de prostioarele pe care le fac.

– Tu, Caroline, cum te descurci singuric`?

– Fi]i lini[tit` \n privin]a mea, m-am obi[nuit deja cu ritmul de lucru.

– Domnul Elias, ce mai face?

– De câteva zile este plecat la una din fabrici, \n rest este

foarte aproape de mine [i m` ajut` atunci când avem mai mult de lucru, iar timpul ne preseaz`.

– Caroline, dac` ai cumva nevoie de mine, s` nu ezi]i s` m`

suni. Voi veni imediat. Oricum prea mult nu cred c` mai pot trând`vi. Eram obi[nuit` cu un ritm de via]`, iar aici la copii

mei sunt atât de r`sf`]at` \ncât m` simt inutil`. – Doamna Camila, nu spune]i a[a ceva. Copiii dumneavoastr` sunt bucuro[i s` v` aib` lâng` ei, sunt sigur`.

– E[ti atât de dr`gu]`, Caroline, abia a[tept s` m` \ntorc la serviciu s` mai st`m la pove[ti. |mi lipse[ti mult de tot.

– {i eu v` a[tept cu toat` dragostea.

CASTELUL DINTRE STEJARI

111

Camila se ata[ase foarte mult de Caroline. |n sinea ei,

Caroline sim]i din discu]ia avut` c` ceva nu este \n regul` cu doamna Camila. Pân` la plecarea ei \n concediu aceasta \i spusese despre copiii ei c` nu aveau o c`snicie prea reu[it`. Acesta oare s` fi fost motivul pentru care acum la telefon o sim]i mai retras`? Spre sfâr[itul programului acelei zile de munc`, Elias suna de la fabrica de unde era plecat.

– S`rut mâna, Caroline.

– Bun`, dragul meu. Ast`zi nu ai sunat deloc. Sunt probleme serioase acolo?

– |n mare parte eu zic c` au trecut, dar trebuiesc ]inute sub

supraveghere strict` cel pu]in vreo trei, patru zile. De aceea, te-am sunat s`-]i comunic c` voi mai \ntârzia. Tu e[ti bine?

– Nu-]i face probleme \n ceea ce m` prive[te, m` descurc.

– La serviciu sunt probleme?

– Nu, po]i sta lini[tit s`-]i vezi de treab` acolo.

– La bunica ai mai fost?

– Nu am reu[it, dar am sunat-o \n fiecare zi. Sper s` pot trece pe la ea \n acest sfâr[it de s`pt`mân`.

– Ai face bine pentru c` \]i duce dorul. Am vorbit mai

devreme cu ea [i \[i f`cea probleme c` \]i dau prea mult de lucru, fapt pentru care nu reu[e[ti s` mai treci pe la ea.

– Stai lini[tit, Elias, voi trece pe la ea negre[it zilele astea.

– Caroline, voiam s`-]i mai spun ceva.

112

FIONA MOORE

– Te ascult.

– |mi este foarte dor de tine.

– {i mie, dar nu peste mult timp vom fi din nou \mpreun`.

– {tiu, dar aceste zile mi se par o ve[nicie. Ai grij` de tine.

– {i tu s` ai grij` de tine. Pe curând, Elias.

|n urm`toarea diminea]`, Caroline preg`tea câteva materiale pentru o [edin]` care urma s` se ]in` la \ntoarcerea

lui Elias. |n timp ce studia acele acte, u[a fu deschis` brusc [i \n prag ap`ru nimeni alta decât Beatrice.

– Ce cau]i tu aici? \ntreb` Beatrice.

– Bun` ziua, domni[oar` Beatrice, r`spunse politicos

Caroline, eu aici lucrez.

– Am venit s` vorbesc cu Elias.

– |mi pare r`u, dar domnul Elias nu este ast`zi la birou.

– Dumneata v`d c` ai avansat de la servitoare la secretar`.

– Am anumite cursuri care \mi dau dreptul s` profesez aceast` meserie.

– Sigur c` da. Nu o s` te re]in prea mult pentru c` v`d c`

e[ti foarte ocupat`. Am trecut s`-i las lui Elias câteva pliante.

Sunt câteva loca]ii unde sugerez eu s` facem petrecerea de nunt`, apoi luna de miere. Am s` te rog s` i le dai imediat ce revine la birou. Caroline nu inten]iona s` se amestece, dar r`mase pur [i simplu blocat` de siguran]a cu care Beatrice expunea problema. |[i lu` inima \n din]i [i porni o discu]ie pe care mai

CASTELUL DINTRE STEJARI

113

târziu o regreta.

– Domnul Elias, nu a pomenit nimic de vreo nunt`.

– Poate c` Elias nu este foarte convins c` vrea s` fac` acest

pas, dar când va afla c` \i port copilul cu siguran]` nu va mai sta pe gânduri.

– Cum a]i spus?

– Cum ai auzit dr`gu]o. Copilul lui Elias se va na[te peste

câteva luni. Caroline sim]i c` paralizeaz` la aflarea unei astfel de ve[ti. |[i aduna tot curajul de care mai era \n stare s` poat` sc`pa de Beatrice.

– Nu v` face]i probleme, domnul Elias va intra \n posesia

pliantelor imediat cum va sosi la birou. Beatrice ie[i trântind u[a dup` ea. Caroline r`mase câteva minute bune nemi[cat`. Nu \i venea s` cread` c` via]a ei luase dintr-o dat` o alt` \ntors`tur`. |ncepu s` r`sfoiasc` pliantele pe care Beatrice le aruncase pe birou \n fa]a ei. |n primul pliant deschis erau numai localuri de lux unde cei doi \[i puteau desf`[ura petrecerea de nunt`. |n urm`torul pliant erau diferite case de mod` care \[i prezentau crea]iile vestimentare pentru mirese [i miri. O sumedenie de rochi]e de mireas` erau prezentate acolo. Câteva din ele erau \ncercuite cu pixul. Probabil din acelea avea s`-[i aleag` Beatrice rochi]a pe care o va purta. |n ultimul pliant erau prezentate mai multe hoteluri de lux, unde puteau s`-[i petreac` luna de miere. Caroline se gândi c` oricât de mult o dispre]uia Elias pe

114

FIONA MOORE

Beatrice acum trebuia s`-i treac` totul cu vederea datorit` acelui copil. Ea [tia cât de mult suferise imediat dup` ce p`rin]ii ei au decedat. {i acum le sim]ea foarte mult lipsa [i-ar fi dorit din tot sufletul s`-i fi avut acum lâng` ea s` o poat` mângâia, s` o poat` consola. Doar bunica lui Elias ar fi putut

\n]elege [i asculta acum. Caroline se gândi mai bine [i \[i spuse c` nu are dreptul s` o bage pe bunica la mijloc. Cu siguran]` \l va obliga pe Elias s` se ocupe de copilul care urma s` se nasc`. Nu [tia cui s` cear` ajutorul [i nici \n fa]a cui s`-[i descarce sufletul. Telefonul sun`, dar Caroline era departe cu gândul. |n cele din urm` tres`ri. Se uit` la ceas. Trebuia s` fie plecat` de aproximativ dou` ore de la serviciu. Se \ntreb` cine putea fi la ora aceea. R`spunse totu[i f`r` nicio tragere de inim`.

– Alo, Caroline, sunt eu, Camila. Eram prin zon` [i m`

gândeam dac` te mai g`sesc la birou s` putem bea o cafea \mpreun`. La cel`lalt cap`t al firului se auzir` suspine.

– Caroline, s-a \ntâmplat ceva?

– Doamna Camila, am nevoie de ajutorul dumneavoastr`.

– Fata mea, ce s-a \ntâmplat?

– V` a[tept la birou.

– |n cel mult cinsprezece minute ajung. Lini[te[te-te, te rog.

Nu poate fi atât de r`u. Dumnezeule, fata mea, ajung imediat.

Ca s`-]i ocupi timpul cât m` a[tep]i ce-ar fi s` preg`te[ti o

CASTELUL DINTRE STEJARI

115

cafea?

– Pun imediat filtru \n priz`.

– Bine, draga mea, ajung imediat.

Caroline se mai lini[ti, dar când Camila intr` \n birou se arunc` \n bra]ele ei [i \ncepu din nou s` plâng`. Aceasta o

strânse la pieptul ei [i o l`s` s` se descarce apoi \[i scoase batista [i \i [terse ochii \nl`crima]i.

– Caroline, din prima clip` când te-am v`zut intrând \n

acest birou m-am ata[at foarte mult de tine. Poate nu am vrut s` recunosc pân` acum, dar mi-am dorit foarte mult ca fata mea s`-]i semene. Acum dac` [i tu e[ti preg`tit` s`-mi poveste[ti te

anun] c` eu sunt preg`tit` s` te ascult [i dac` apoi vei vrea,

poate te pot ajuta cu vreun sfat. Te ascult. Caroline se mai lini[ti, o servi pe Camila cu o cafea, \[i turn` [i ea o cafea apoi se a[ezar` amândou` pe o canapea. Fata \ncepu s`-i povesteasc` toat` istoria \n cele mai mici am`nunte. Se opri din povestit când ajunse la evenimentele petrecute cu câteva ore \nainte.

– Draga mea, spuse Camila, pân` aici nu v`d decât o

poveste desprins` dintr-un frumos roman de dragoste.

– Sunt de acord cu dumneavoastr`, doamn` Camila, dar ast`zi Beatrice s-a \ntors.

– A venit aici?

Caroline se ridic` de pe canapea, se apropie de birou [i lu` \n mân` cele câteva pliante \ntorcându-se din nou lâng` Camila

116

FIONA MOORE

pe canapea.

– Da, a venit [i mi-a trântit pe birou aceste pliante.

Camila lu` revistele [i le r`sfoi rapid pe fiecare \n parte.

– Ascult`, fata mea, eu o cunosc pe Beatrice \naintea ta. De

când o [tiu, nu am auzit un lucru bun despre ea. |n schimb

când e vorba de f`cut r`u, ea este cea mai priceput`. Te-ai gândit c` poate asta este dorin]a ei, dar nu [i a domnului Elias. – Da, m-am gândit, dar vestea care pune capac \ntregii pove[ti abia acuma vine. Este \ns`rcinat` [i poart` copilul lui Elias.

– Cum? Dumnezeule asta chiar pune capac. Nu [tiu ce, dar

\n toat` povestea asta ceva este cusut cu a]` alb`. Nu pot s`-mi dau seama ce anume dar e ceva ce nu \mi place. {i tu ce ai de gând s` faci \n continuare?

– Vreau s` dispar din via]a lui Elias.

– Iar`[i?

– Da, Camila. Dac` a[ r`mâne ar fi ca [i cum a[ l`sa un copil

f`r` tat` [i acest lucru nu a[ putea s`-mi iert niciodat`. {i din câte o cunosc eu pe bunica, cu siguran]` \l v-a obliga s` r`mân`

s` aibe grij` de acest copil.

– Mi-e team` c` ai dreptate, draga mea. Dar totodat` nu

vreau s` te gr`be[ti s` iei o decizie gre[it`. – |n primul rând voi avea nevoie de ajutorul dumneavoastr`. Eu nu mai pot r`mâne s` dau ochii cu Elias. Pân` la \ntoarcerea lui, trebuie s` fiu plecat`.

CASTELUL DINTRE STEJARI

117

– Asta nu este o problem`. Pot veni aici \n locul t`u. Dar unde vei merge tu?

– Deocamdat` nu am nicio idee. M` gândesc c` ar trebui

s`-mi schimb din nou apartamentul ca s` nu poat` Elias s` dea de mine. De aceea va trebui s` plec chiar de mâine.

– Fata mea, te po]i baza pe mine chiar de mâine, dar spune-mi cu ce te pot ajuta? Dac` m` \ntreab` domnul Elias de tine ce s`-i spun?

– Po]i s`-i spui adev`rul. |i vei povesti de vizita domni[oarei

Beatrice, \i vei ar`ta pliantele pe care i le-a adus s` le studieze

[i po]i desigur s` \l anun]i c` \n scurt timp va fi t`tic. Dac` nu \i vei spune adev`rul voi risca s` m` judece gre[it. Cu toate c` atunci când va auzi de copil cu siguran]` \mi va da dreptate.

– Caroline, \mi promi]i c` m` vei suna [i \mi vei spune cum te descurci?

– Doamna Camila, atunci când m` voi stabili cu casa [i cu

serviciu \n alt` parte v` voi suna s` v` spun cum m` descurc.

– Vrei s` te ajut s`-]i strângi lucrurile?

– Mi-a]i fi de mare ajutor.

|n urmatoarele ore terminar` de \mpachetat, comand` un taxi [i dup` ce \nc`rc` bagajul, \[i luar` r`mas-bun [i se desp`r]ir` \n fa]a sediului. A doua zi, Caroline sun` la o firm` de imobiliare pentru a putea face schimb de apartament. Acest lucru fu pus \n aplicare chiar \n acea zi deoarece zona \n care locuia Caroline era chiar

118

FIONA MOORE

\n centru [i era foarte c`utat`. |[i g`si un apartament la fel de mare, dar \ntr-o zon` ceva mai retras`, mai lini[tit`. Din banii pe care \i avea strân[i putea s` se \ntre]in` f`r` s` se gr`beasc` s`-[i g`seasc` urgent de lucru.

Capitolul 15

Dup` trei zile, Elias sosi seara târziu la apartamentul s`u din Londra, locuin]a care mai nou o \mp`r]ea cu draga lui Caroline. Ajuns acas` la miezul nop]ii merse u[or prin apartament s` nu o trezeasc` pe Caroline. Diminea]a se trezi devreme preg`ti cafeaua [i micul dejun apoi merse la u[a dormitorului fetei. Cioc`ni u[or, dar nu auzi niciun r`spuns. Deschise u[or u[a [i g`si dormitorul \ntunecat cu draperiile trase. Ajuns lâng` fereastr`, trase draperiile de o parte [i de alta a ferestrei [i deodat` r`mase locului f`r` a mai putea face un pas. Patul era aranjat de parc` nu dormise nimeni peste noapte. Merse la baie, nimeni. Deschise u[ile [ifonierului [i g`si umera[ele goale. Elias \ncremeni. Din nou Caroline \l p`r`sise f`r` un cuvânt. Se \mbr`c` [i f`r` s` mai m`nânce se gr`bi s` ajung` la birou. Era nervos când ajunse la birou [i

120

FIONA MOORE

deschise cu furie u[a secretariatului. Camila se sperie de zgomotul produs.

– Bun` diminea]a, domnule Elias.

– Bun` diminea]a, Camila, te rog, spunei domni[oarei Caroline c` o a[tept \n birou la mine.

– Domni[oara Caroline nu mai lucreaz` la noi.

– Cred c` glume[ti.

– Nu glumesc domnule Elias. M-a rugat s`-i ]in locul pân` veni]i dumneavoastr`.

– Care a fost motivul pentru care a plecat?

Camila, se gândi s`-i povesteasc` \ntocmai cele petrecute \n lipsa lui. Doar a[a o putea ajuta pe Caroline.

– Domni[oara Beatrice i-a f`cut o vizit` zilele trecute. Dup`

ce i-a aruncat câteva pliante pe birou spunând c` sunt planurile

dumneavoastr` pentru nunt` [i luna de miere, i-a adus la

cuno[tin]a Carolinei c` este \ns`rcinat` [i copilul v` apar]ine.

– Este ce?

– Este \ns`rcinat`, domnule Elias [i peste câteva luni va da

na[tere copilului dumneavoastr`, a[a s-a exprimat domni[oara

Beatrice.

– Dumnezeule nu pot s` cred c` a putut merge pân` aici.

Camila, spune-mi te rog, [tii unde este acum Caroline?

– Nu [tiu domnule, sincer. Mi-a promis c` dup` ce se va

aranja \n alt` parte, \mi va da de [tire.

– Camila vreau s`-]i spun c` dac` Beatrice este \ntr adev`r

CASTELUL DINTRE STEJARI

121

\ns`rcinat`, acela nu este copilul meu.

– B`nuiam, domnule Elias c` nu poate fi adev`rat, dar fata

asta chiar \ntrece orice m`sur`.

– M` duc chiar acum la Beatrice. Vreau s`-i spun care \i este

locul \n toat` povestea asta. Vreau s` \n]eleag` o dat` pentru

totdeauna c` de mult timp nu mai joac` niciun rol \n via]a mea. Dac` \ntre timp sun` Caroline, spunei te rog c` Beatrice a jucat din nou dup` propriile reguli.

– Am \n]eles domnule Elias, mi-a[ dori foarte mult s` sune. – Scuz`-m`, am uitat s` te \ntreb dac` ]i-ai terminat concediu?

– Da domnule, nu v` face]i probleme. Eu sunt de câteva zile \ntoars` la munc`.

– Bine, Camila, ai tu grij` aici, te rog.

– Merge]i f`r` grij`, domnule.

Beatrice [i mama ei locuiau \ntr-o vil` cu etaj \n centrul Londrei. Elias care din bunul-sim] cu care a fost crescut nu le

trecea pragul niciodat` f`r` flori pentru ambele femei acum era plin de nervi [i ner`bd`tor s` dea ochii cu Beatrice. Elias sun` la u[` [i a[tept` ca vreun servitor s`-i deschid` u[a.

– Bun` diminea]a, domnule Elias.

– Bun` diminea]a, domni[oara Beatrice este acas`?

– Da, dar nu s-a trezit \nc`. Dori]i s` a[tepta]i?

– Nu cred c` voi mai avea r`bdare de data asta. Mul]umesc,

122

FIONA MOORE

oricum cunosc drumul.

Ajuns \n fa]a dormitorului, Elias b`tu serios la u[`. Se auzi o voce somnoroas` [i sup`rat` totodat`. Nu-i f`cea pl`cere s` o trezeasc` cineva diminea]a, pân` nu-[i termina somnul de frumuse]e. Elias intr` ner`bd`tor, \nchizând u[a \n urma lui.

– Bun` diminea]a, spuse Elias pe cel mai serios ton posibil.

– O, dragule, tu e[ti? Intr`, te rog, m` \mbrac imediat.

– Nu este nevoie s` te deranjezi nici acum, nici mai târziu.

Nu r`mân decât câteva minute. Pot s` [tiu ce este cu pliantele acelea de pe biroul meu?

– Dragul meu, am c`utat \nnebunit` ceva potrivit pentru

noi. Abia am g`sit câteva idei [i am rugat-o pe Caroline, s` ]i le dea s` te ui]i pe ele.

– Sun` frumos. {i povestea cu copilul?

– Dragul meu, cred c` sunt \ns`rcinat`. |n fiecare diminea]`

am st`ri de vom`. Am zis c` trebuie s` merg la un control.

– Da, ar fi bine, dar poate po]i s`-]i aranjezi [i un control la

cap.

– M` jigne[ti, dragul meu.

– Chiar a[ dori lucrul acesta dar nu cred c` voi reu[i. Tu ori

nu vrei s` recuno[ti, ori nu te duce capul s` accep]i c` rela]ia noastr` s-a terminat o dat` pentru totdeauna. |n ce prive[te copilul, dac` acesta exist`, mergi [i pune-i-l \n bra]e adev`ratului tat`. Noi doi nu am mai \mp`r]it un pat de aproape un an de zile. |]i mai dau un sfat, Beatrice: stai departe

CASTELUL DINTRE STEJARI

123

de mine [i de Caroline [i \ncearc` s` ui]i adresa [i num`rul meu de telefon. {tiu c` nu \]i va fi greu. Elias deschise u[a [i porni nervos spre ie[ire. Beatrice s`ri din pat pe urmele lui.

– Elias, dragul meu, nu putem pune cap`t rela]iei noastre

tocmai acum. Am investit atâta timp [i pasiune \n rela]ia noastr`.

– Ai dreptate, p`cat de atâta timp pierdut.

Elias, p`r`si casa trântind u[a de la intrare \n urma lui.

Capitolul 16

Caroline \[i petrecea timpul numai \n apartamentul ei. De cele mai multe ori. Era convins` c` procedase cât se putea de corect \n ceea ce \l prive[te pe Elias. Dar acum trebuia s` [i-l [tearg` din minte [i s` porneasc` mai departe. Trebuia s` se gândeasc` la un serviciu. Nu [tia la cine s` apeleze. Deodat` gândul \i zbur` la avocatul familiei sale, domnul Spence. |[i aminti c` atunci când se desp`r]iser` \i promisese c` o va ajuta atunci când va apela la ajutorul lui. Cu aceast` hot`râre, plec` Caroline \n ziua imediat urm`toare c`tre biroul domnului Spence. Ajuns` la birou, secretara o rug` s` mai a[tepte câteva minute pân` se va elibera domnul avocat. – Ave]i programare? o \ntreb` secretara. – Nu, domnul avocat mi-a spus c` pot veni oricând la

CASTELUL DINTRE STEJARI

125

dumnealui f`r` programare.

– Am \n]eles, numai c` \n ultimul timp este destul de

ocupat, de aceea v` spun c` era mai bine s` v` programa]i. Mai

a[tepta]i pu]in, poate urm`toarea \ntrevedere va fi pu]in \ntârziat` [i atunci ve]i putea intra dumneavoastr`.

– Nu este nicio problem`, mai a[tept.

La câteva minute, u[a biroului se deschise [i domnul

Spence ie[i \nso]it de un b`rbat cu care se pare c` voia s` p`r`seasc` cl`direa.

– Domni[oar`, spuse avocatul secretarei, v` rog s`-mi

anula]i urm`toarele \ntâlniri deoarece trebuie s` ies neap`rat.

– Am \n]eles domnule, dar este cineva aici care v` a[teapt`

de ceva timp. Avocatul \ntoarse capul [i o z`ri pe Caroline. Pl`cut surprins

o lu` \n bra]e [i o s`rut` pe frunte a[a cum f`cea \ntotdeauna.

– Caroline, cât m` bucur s` te v`d. Ce este cu tine? Nu te-am mai v`zut de mult.

– Voiam s` st`m pu]in de vorb`. Dar v`d c` v` gr`bi]i a[a c` nu este nicio problem`, pot reveni \n alt` zi.

– Nici gând. Nu am timp acum dar ne putem vedea desear`

la un restaurant. Chiar m` \ntrebam cum am s` pot da de tine.

Am o surpriz` destul de pl`cut` pentru tine. Ce spui, po]i veni

desear`?

– Desigur, v` mul]umesc.

– Domnule Spence pot s` [tiu [i eu ce comoar` ascunzi?

126

FIONA MOORE

\ntreb` b`rbatul care tocmai ie[ise din biroul s`u.

– Scuz`-m`, Patrik, ea este fiica mea Caroline. Acesta \ntinse mâna.

– Sunt \ncântat domni[oar`. |i lu` mâna Carolinei [i o s`rut` \ntârziind s`-i dea drumul.

– |mi pare bine, spuse Caroline retr`gându-[i mâna cât mai repede.

– Atunci a[a r`mâne draga mea, pe desear`.