Un Cuplu de Pomina

giannijollys
MILDRED DAVIS
Un cuplu de
pomin`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CARMEN BRÂNDU{A BORZA.
ALCRIS
giannijollys
Capitolul 1
U[ile liftului se deschiser` [i zâmbetul de pe fa]a lui

Maggie se stinse. P`[i automat, aruncând \n jur priviri sus-
picioase, având un sentiment puternic de claustrofobie.
|ntregul etaj fusese re\mp`r]it [i singurul birou pe care-l
putea vedea era cel al secretarei. Rhonda Farley \i ie[i \n
\ntâmpinare [i v`zându-i expresia, izbucni \n râs.
– Uimitor, nu-i a[a?
– Chiar m` \ntrebam dac` nu cumva am gre[it etajul.
Cine a fost cu ideea s` fac` oroarea asta?
– {[[, o avertiz` Rhonda ducându-[i conspirativ
ar`t`torul la buze. Nici nu mai [tii cine te poate auzi. Noul
nostru [ef, Ian Drake, s-a gândit s` fac` ni[te... mici
schimb`ri. Dar las` asta. Ce mai faci tu, Maggie? Cum te
mai sim]i? Ar`]i destul de bine.
Maggie se a[ez` pe biroul secretarei, privind \n gol. Se
sim]ise foarte bine cu câteva minute \n urm`. Acum era
cam nesigur` pe ea.
6 MILDRED DAVIS
– M` simt bine. Mai ame]esc uneori, dar n-am motive

serioase de \ngrijorare. Dan n-ar fi vrut s` m` lase s` m`
\ntorc la serviciu \nc` o s`pt`mân`, dar, dac` m` \ntrebi,
cred c` avea motive personale s-o fac`.
Privi inelul de logodn` cu diamant de pe deget [i oft`.
Viitorul sù so] era medic [i, ca o deforma]ie profesional`,
asta \l f`cea s` fie excesiv de grijuliu cu s`n`tatea ei. Nu
privise cu ochi buni \nc`p`]ânarea ei [i, dup` o lung`
munc` de convingere, o l`sase \n cele din urm` s` se
\ntoarc` la lucru. O lun` de concediu medical o f`cuse
irascibil`, [i Maggie sfâr[ise prin a deveni un pacient
extrem de r`sf`]at.
– N-ai de ce s`-l \nvinuie[ti, spuse Rhonda. Dr`gu] din
partea lui c` [i-a luat concediu numai ca s` aib` grij` de
tine. |n afar` de asta, chiar trebuie s` fii mai atent` cu
s`n`tatea ta. Cu pneumonia nu e de glumit.
– Nu \ncepe [i tu! exclam` Maggie exasperat`. Mama [i
Dan mi-au f`cut capul calendar, mul]umesc frumos.
Oricum, revenind la problemele reale, unde-mi g`sesc [i
eu biroul \n toat` jungla asta?
– O s` te obi[nuie[ti cu noul decor, râse Rhonda. To]i
am avut probleme la \nceput. Uite-l pe Peter, tocmai a
ie[it din lift. O s` fie bucuros s` te conduc` la biroul tù.
Apropo, [opti Rhonda, a fost promovat [i e foarte
mândru.
– Maggie, te-ai \ntors \n sfâr[it!
Peter Cameron se apropie de ea cu bra]ele desf`cute \n
semn de bun-venit. Era un b`rbat \nalt, zvelt, ar`tos, care
se mi[ca cu gra]ie. P`rul [i musta]a lui blond` erau tunse
UN CUPLU DE POMIN~ 7
\ntotdeauna impecabil, [i avea un zâmbet, cuceritor.

|mbr`cat \ntr-un costum cu o croial` perfect`, reprezenta
b`rbatul cu o carier` de succes. De[i poate c` aten]ia lui
pentru \mbr`c`minte era pu]in exagerat`. Maggie nu-l
pl`cea \n mod special – i se p`rea c` e prea alunecos [i
insistent.
Maggie cobor\ de pe biroul Rhondei \ncercând s` se
fereasc` de mâinile lui. Peter Cameron era prea insistent
atât cu aluziile, cu atingerile, cât [i cu privirile. Maggie
purta o rochie bleu, sub]ire, cu floricele, iar talia sub]ire
[i-o accentuase cu o curea lat`, alb`. {tia c` avea un corp
frumos [i silueta ei atr`gea aten]ia multor b`rba]i. Dar
Peter \ntotdeauna exagerase.
– Da, m-am \ntors, spuse ea sec. Acum poate \mi ar`]i
[i mie unde mi-e biroul [i-mi spui ultimele nout`]i.
– Cu pl`cere, r`punse el zâmbind triumf`tor. |n
primul rând trebuie s`-]i spun noua mea titulatur`.
Directorul m-a numit [ef de departament. Trebuie s` am
grij` s` se respecte programul [i angajamentele. Apropo,
]i-am p`strat contractul cu Jamieson, special pentru tine.
Acesta e biroul meu. Intr`, te rog, pân` \]i g`sesc dosarul.
Maggie sim]i un junghi de invidie privind biroul
modern cu fotolii din piele [i dulapuri de sticl` \ncastrate
\n perete. Peter Cameron era un \ngâmfat [i ultimul de la
care Maggie [i-ar fi dorit s` primeasc` ordine era el. Se
p`rea c` diminea]a aceea era plin` de surprize nepl`cute.
Peter se \ntoarse la ea cu un dosar gros. Maggie
cuno[tea cazul Jamieson. Era unul dintre cele mai
profitabile din agen]ie [i ea era obi[nuit` s` lucreze cu
8 MILDRED DAVIS
sume mari. De fapt, numele Maggie Tarrington era atât de

cunoscut \n bran[`, \ncât ea [i-ar fi putut deschide pro-
pria agen]ie de publicitate. Dar, deocamdat`, apropiata
nunt` cu Dan Barlow \i z`d`rnicea planurile.
– {ic, nu? \ntreb` Peter f`când un gest larg spre
mobilierul biroului.
– Ergonomic, r`spunse Maggie scurt. Acum, unde
naiba mi-e biroul?
– Ah, ai fost plasat` \ntr-un col] lini[tit. Drake s-a gân-
dit c` ar trebui s` nu fii cu nimic distras` de la munc`.
– Comunicarea nu mai e la mod`, nu? \ntreb` Maggie ironic.
– Deloc. Ideea e s` se reduc` factorii de zgomot [i bâr-
fele inutile.
Maggie \[i p`str` p`rerile personale pentru ea. |i
pl`cuse felul \n care fusese conceput ini]ial sediul
agen]iei. Tot etajul lor fusese liber, f`r` panouri
desp`r]itoare sau ziduri. Datorit` acestui fapt, \nainte
putuser` comunica u[or cu colegii afla]i \n col]ul opus al
\nc`perii [i existase impresia convie]uirii \n comunitate.
Nu-i pl`cea c` acum trebuia s` renun]e la orice fel de
comunicare amical` cu colegii, dar nici nu putea spune
c`-i displ`cea col]i[orul \n care fusese amenajat biroul ei.
– Mai exist` o \nc`pere comun`, rezervat` cafelei de
diminea]` [i prânzului, unde ne putem \ntâlni de dou`
ori pe zi, spuse Peter. Asta o s-o g`se[ti \n apropierea
ie[irii, lâng` toalete. Totul a fost conceput \n mod eficient
[i func]ional. Ah, [i mai e ceva. Drake vrea s` stea de vorb`
cu tine \n diminea]a asta. Ai lipsit de la toate conferin]ele
[i vrea s` te pun` \n tem` el \nsu[i.
– Bine. {i eu vreau s`-i spun câteva acestui domn

Drake, spuse Maggie din vârful buzelor.
Peter o privi suspicios.
– Te sf`tuiesc ceva, Maggie – dac` a[ fi \n locul tù
mi-a[ ]ine gura. Mi-e team` c` nici m`car farmecele tale
feminine nu vor avea efect asupra [efului.
– Mul]umesc, Peter. S-ar putea s` te surprind` asta, dar
niciodat` nu uzez de farmecele mele feminine pentru a
ob]ine favoruri, mai ales dac` e vorba de serviciu. Acum
vreau s` m` la[i s`-mi v`d de treab`, dac` nu te superi.
Peter privi cu interes v`dit felul \n care Maggie \[i
\ncruci[` picioarele \n timp ce se a[eza la biroul ei.
Automat, ea \[i trase fusta peste genunchi, ferindu-se de
indiscre]ia lui.
– Pe de alt` parte, spuse Peter \nainte s` plece, pun
pariu c` \n biroul lui Drake nu intr` zilnic fete ca tine.
Maggie oft` [i se l`s` pe sp`tarul scaunului, f`r` s`-i
mai dea vreo replic`. |i pl`ceau complimentele, dar nu
voia s`-i fie apreciate doar calit`]ile fizice. Avea o fa]` cu
tr`s`turi frumoase, f`r` nici o asimetrie sup`r`toare. |i
pl`ceau chiar [i ochii sì de culoare gri, care \[i schimbau
nuan]a dup` starea de spirit. Dar p`rul era punctul ei
forte – o coam` de bucle lungi [i negre \i c`dea precum
o cascad` pe umeri – un contrast uluitor cu pielea alb`.
Orice b`rbat ar fi fost fericit s-o aib`, \ntr-adev`r. Dar
Maggie se \ntreba dac` Dan vedea c` ea era mai mult
decât o f`ptur` frumoas`. |[i mai privi \nc` o dat` inelul
de logodn` de pe deget. Avea dou`zeci [i cinci de ani.
Dac` nu se c`s`torea cu Dan, atunci cu cine? Da, era un
10 MILDRED DAVIS
b`rbat inteligent, ar`tos, atletic, cu sim]ul umorului. Ce

putea s`-[i doreasc` o femeie mai mult de la un b`rbat?
Mama ei era de-a dreptul vr`jit` de viitorul ei ginere.
Nici un b`rbat nu avea o trecere mai mare \n ochii lui Fay
Tarrington. Farmecul [i st`pânirea de sine \l f`cuser` cel
mai de succes doctor din ora[. Avea abilit`]i native. N-avea
nici un defect major, [i mama lui Maggie \i spusese aces-
teia c` dac` va mai a[tepta mult, va fi prea b`trân` ca s`
mai aib` copii.
La gândul `sta, Maggie ridic` din umeri. Nu era
momentul s` se gândeasc` dac` s` se m`rite sau nu cu
Dan Barlow. Acum trebuia s` se concentreze asupra cam-
paniei de promovare a lui Peter Cameron.
Strânse din din]i plin` de resentimente. Cât timp ea
z`cuse din pricina pneumoniei, la birou se petrecuser`
cam multe evenimente nepl`cute. |n primul rând venise
noul director, Ian Drake, cu schimb`rile lui de decor.
Apoi, Peter Cameron ocupase postul pe care ea \l merita
de drept.
Trebuia s` recunoasc` – Peter era un bun organizator
[i [tia s` lucreze cu oamenii. Dar numai atât. Altfel de ce
ar fi \mpov`rat-o pe ea cu cel mai greu [i important
dosar al firmei? Era clar c` i se recuno[teau talentele, dar
era un mod delicat de a i se spune: „E[ti doar o
femeie...”
{i acum Ian Drake voia s` stea de vorb` cu ea. |i venea
s` intre la el \n birou, s`-i arunce dosarul \n fa]` [i s`-i
spun`: „D`-i-l lui Peter Cameron, s` vedem – se descurc`
cu el?”
Rhonda \[i f`cu apari]ia zâmbitoare, de dup` paravan.

– Bine c` sunt doar eu [i nu noul director!
Trând`ve[ti, Maggie. Hai, \nviorarea! {i du-te la Ian
Drake. Vrea s` stea de vorb` cu tine.
Cele dou` se pl`ceau [i `sta era un lucru bun, dat fiind
c` erau singurele femei din departament. Rhonda era [i
ea frumoas`, de[i uneori p`rea cam [leamp`t` din cauza
coamei dezordonate de p`r ro[cat [i a pistruilor de pe
nas. Dar ochii ei verzi p`reau c` zâmbesc tot timpul,
luminându-i fa]a.
– Cum ]i se pare, Rhonda?
– Noul [ef? Devastator, oft` ea dându-[i ochii peste
cap. Dar p`cat c` e al alteia. E logodit [i mi se pare c`-[i
iube[te viitoarea so]ie. Pe mine abia dac` m` bag` \n
seam`. A[ putea fi foarte bine [i o mobil` pentru el. Sunt
curioas` cum reac]ioneaz` \n fa]a ta.
– Cui \i pas`? ridic` Maggie din umeri urmând-o pe
Rhonda printre birouri.
– Nim`nui, desigur. {i tu e[ti logodit`. Dar eu sunt
liber`, nu uita, oft` ea. Poate \ntr-o zi \mi va surâde [i mie
norocul. Te descurci s` ajungi la biroul lui Ian Drake?...
I-a luat locul lui Becker.
Maggie nu mai a[tept` s` vin` liftul. Birourile directo-
rilor erau doar cu un etaj mai sus, a[a c` porni pe sc`ri.
F`cuse o gre[eal`. Pe la jum`tatea etajului sim]i cum o
cuprinde ame]eala. O irita faptul c` nu se \ns`n`to[ise
perfect. St`tuse o lun` la pat, de[i boala o afectase serios
doar câteva zile. Se p`rea c` Dan avusese dreptate – \nc`
mai era \n convalescen]`.
12 MILDRED DAVIS
R`sufl` adânc [i p`[i pe holul etajului directorilor. Jane

Carfield o gratific` cu un zâmbet rece. Nu se schimbase
nimic aici. Ian Drake mo[tenise pân` [i secretara lui
Becker, o femeie de vârst` mijlocie, eficient` profesional,
dar pu]in pl`cut` ca persoan`. Felul cum o privi peste
ochelarii a[eza]i pe vârful nasului sù lung o f`cu pe
Maggie s` se simt` prost, ca [i cum ar fi deranjat-o.
– Intr`, spuse secretara. Domnul Ian Drake te a[teapt`.
Maggie \i zâmbi prietenos femeii, sperând s-o
\mbuneze, dar f`r` succes, apoi b`tu u[or la u[a biroului
[i intr` f`r` s` mai a[tepte r`spuns.
Ian Drake se ridic` automat \n picioare. Nu era un
b`rbat \nalt, pu]in peste medie, dar era bine cl`dit [i avea
o figur` impozant`.
– Domni[oar` Tarrington, murmur` el politicos
strângându-i ferm mâna. Sper c` te-ai ref`cut com-
plet.
– Da, mul]umesc, r`spunse Maggie scor]os.
– Te rog, ia loc. Trebuie s` punem la punct ni[te
probleme.
Maggie \i studie figura col]uroas`, dar pl`cut`. Avea
ochii negri [i p`rul [aten. De[i p`rea trecut de treizeci [i
cinci de ani nu avea nici un fir de p`r alb. Iar ochii
p`trunz`tori practic o sfredeleau de sub linia ferm` a
sprâncenelor. Nasul u[or acvilin era bine contrabalansat
de o b`rbie puternic`. Doar gura cu buze pline [i frumos
conturate \i \ndulcea figura.
Ian Drake o privea interesat, dar f`r` vreo inten]ie
sexual`.
– Pari cam palid`, domni[oar` Tarrington. Sper c` nu

te-ai gr`bit s` te \ntorci la serviciu mai devreme decât tre-
buia. Efectele pneumoniei nu trebuie neglijate.
– A[a sunt eu, domnule Drake, palid`. Nu m-a[ fi
\ntors la serviciu dac` mi-a[ fi dat seama c` nu sunt com-
plet ref`cut`.
– Bine, \ncheie el subiectul. Dup` cum vezi, cât timp ai
lipsit am f`cut câteva schimb`ri. Sper c`-]i place noul tù
birou.
– O s` m` obi[nuiesc cu el. Sper c` nu v` a[tepta]i
s` v` dau un r`spuns clar dup` doar o jum`tate de
or`.
Replica ei tìoas` \l f`cu pe Ian Drake s` ridice
\ntreb`tor o sprâncean`. Resentimentele lui Maggie
vizavi de promovarea lui Peter Cameron ie[eau la
suprafa]`.
– Cred c` ai s`-mi spui ceva, domni[oar` Tarrington.
– Mai \ntâi vreau s` ascult ce ave]i s`-mi spune]i dum-
neavoastr`, domnule Drake.
– Nu-]i place decorul pe care l-am conceput?
– Poate c` are calit`]ile lui. Prima impresie nu e \ntot-
deauna cea mai bun`.
Drake \ncepu s` se joace cu un pix [i se sprijini de
sp`tarul scaunului.
– Mda. Am impresia c` nu-]i convine c` l-am promovat
pe Cameron.
Clarviziunea lui o enerv` pe Maggie. |ncerc` s` nu
replice. N-avea sens s`-[i piard` cump`tul \n fa]a noului
[ef.
14 MILDRED DAVIS
– Cu siguran]` c` a]i avut motive serioase s`-l promo-

va]i, f`r` s`-mi cere]i p`rerea, nu se ab]inu ea s` nu
remarce. A[ vrea s` le aflu [i eu, dac` se poate.
– Crezi c` ar fi trebuit s` te consult \nainte s`-l
promovez? zâmbi Drake apreciindu-i st`pânirea de
sine.
– Experien]a mea vorbe[te de la sine, domnule Drake.
Presupun c` v-a]i uitat peste dosarele personale ale anga-
ja]ilor \nainte s` lua]i o asemenea decizie.
– Da.
– Azi-diminea]` m-am uitat peste dosarul Jamieson.
Presupune o responsabilitate foarte mare, domnule
Drake, [i sunt convins` c` [ti]i asta.
– Am \ncredere \n maniera dumitale de lucru,
domni[oar` Tarrington. Sunt con[tient de capacit`]ile
tale. Raportul pe care ]i l-a \ntocmit consilierul psiholog
al firmei e foarte clar. „Margaret Tarrington e capabil` s`
realizeze aproape orice \[i propune. Are \nclina]ii native
spre matematic`, organizare, conversa]ie, [i o mare
putere creatoare.” La toate testele ai ie[it printre primii. O
persoan` ca tine nu poate fi trecut` u[or cu vederea,
domni[oar` Tarrington. Dar din p`cate, ai anumite
responsabilit`]i. Am \n]eles c` e[ti logodit`.
– A[a deci, [uier` ea sim]ind c`-i explodeaz` capul. Ar
fi trebuit s`-mi dau seama! Dar am auzit c` [i dumnea-
voastr` sunte]i logodit, domnule Drake. {i asta nu v-a
\mpiedicat s` ajunge]i pe postul de director.
– |]i dore[ti putere, domni[oar` Tarrington? \ntreb`
el mieros. Ce-]i place mai mult? S` conduci sau s`
creezi? Credeam c` ceea ce ]ine de crea]ie e mult mai

provocator [i mai interesant decât organizarea perso-
nalului.
Maggie nu r`spunse. Se lupta cu ea \ns`[i \ncercând
s`-[i p`streze controlul.
– }i-ar pl`cea s`-l vezi pe Cameron rezolvând dosarul
Jamieson, \n timp ce tu ]i-ai pierde vremea \mpingând
oamenii de la spate \n domeniul administrativ?
Nu, asta era clar, dar totu[i...
– Nu voi admite s` fiu condus` de Peter
Cameron, r`spunse ea ]eap`n. Dac` v` \nchipui]i c`
voi tolera un creier de bibilic` s`-mi spun` ce tre-
buie eu s` fac, ar trebui s` v` mai gândi]i o dat`,
domnule Drake!
– Arunci cuvinte grele, domni[oar` Tarrington, spuse
el zâmbind acru. Cameron e un bun organizator. Poate
nu e bun \n domeniul crea]iei, dar postul pe care l-am
pus e f`cut pentru el. {i te asigur c`-l va ocupa cu succes
mult timp dup` ce tu \]i vei da demisia.
– Poate c` demisia de care-mi vorbi]i va veni mai
repede decât v` a[tepta]i, [i o dat` cu mine va disp`rea [i
o mare parte din profit. M` \ntreb dac` v-a]i gândit la asta
la fel de mult cum v-a]i gândit la logodna mea.
Figura lui se tension`, devenind impenetrabil`. Ochii
lui \ntuneca]i se adâncir` \n privirile ei f`r` s` dezv`luie
nici un sentiment.
– Da, m-am gândit. De asta am vrut s` stau de vorb` cu
tine. E[ti o angajat` valoroas` [i salariul dumitale mi se
pare c` nu reflect` adev`rata importan]` a muncii pe care
16 MILDRED DAVIS
o depui. Spune-mi cât faci, domni[oar` Tarrington. Nu

vreau s` te pierd, dar nici nu vreau s` te promovez \ntr-o
arie \n care nu excelezi.
De[i nu voia s` recunoasc`, Maggie [tia c` Ian Drake
avea dreptate. Dar nu se putea ab]ine s` nu-l invidieze pe
Peter. Ea [i-ar fi dorit s` munceasc` dup` capul ei,
ne\mpins` de la spate sau admonestat` de nimeni.
– Care e salariul lui Peter Cameron?
– Sper c`-]i dai seama c` e confiden]ial.
– Perfect. Vreau cât are el, plus bonusuri pentru
fiecare client satisf`cut, bine?
– Mi se pare corect.
– {i nu vreau s` fiu b`tut` la cap de Peter Cameron.
– Altceva? Poate-]i dore[ti o nou` titulatur`, suger` el uscat.
– Nu sunt egomaniac`, domnule Drake. Vreau doar
dreptate. M-am gândit s`-mi deschid o agen]ie proprie.
Dar deocamdat` n-am timp s` m` ocup de un asemenea
proiect. Poate c` nu voi avea niciodat`, dar nu m` subes-
tima]i. Sunt bun` [i [tiu s` m` apreciez la adev`rata
valoare.
– Sigur c` da, r`spunse Drake mieros. Acum e[ti
mul]umit`?
Agresivitatea lui Maggie se topi. {tia c` fusese abil
manipulat`, dar sim]ea c` se f`cuse dreptate.
– Da.
– Perfect. Cameron te poate ajuta, dac`-l vei l`sa. Ar
trebui s` te gânde[ti mai bine la asta.
– Poate, domnule Drake, dar n-a[ vrea s`-i dau satis-
fac]ie, zâmbi ea.
– Mi-e team` c` nu te \n]eleg.

– S` spunem c` dac` a[ fi b`rbat, a[ accepta s` m` ajute
Cameron.
– |n]eleg, murmur` el b`gând-o pe Maggie \n cea]`. Nu
credeam c` e[ti genul acesta de femeie...
– M` \ntreb cât timp a]i suporta o secretar` care s` fac`
aluzii referitoare la fizicul dumneavoastr` de fiecare dat`
când v` d` un dosar, sau care ar \ncerca s` v` ating`
indiferent de ocazie. Poate c` pe dumneavoastr` nu v-ar
irita, dar eu nu suport a[a ceva.
– Vrei s` stau de vorb` cu el?
– Nu. V` spun doar de ce prefer s` fiu independent`,
f`r` s` simt r`suflarea lui Peter Cameron \n ceaf`, sub
acoperirea func]iei pe care a câ[tigat-o.
– Foarte bine. Po]i s` faci ce vrei, domni[oar`
Tarrington, atâta timp cât vei p`stra standardele.
Drake se preg`ti s-o conduc` spre u[`. Maggie se
ridic` brusc \n picioare, dar sim]i cum i se face rù. O
clip` \[i pierdu echilibrul, dar Drake o sprijini
ajutând-o s` nu cad`. O privi \n ochi \ngrijorat [i
\ntreb` \ncet:
– |]i e rù?
– Nu. Trebuia s` am grij`, mormì ea, stânjenit` de
sl`biciunea nea[teptat` de care d`duse dovad`.
– Nu ]i-ai revenit complet, spuse el \ncruntându-se. De
ce te-ai \nc`p`]ânat s` te \ntorci la serviciu?
– |n ciuda sl`biciunii fizice, creierul \mi func]ioneaz`
perfect, domnule Drake. N-a[ mai fi suportat s` stau \nc`
o s`pt`mân` degeaba.
18 MILDRED DAVIS
– Da, e[ti dependent` de munc`, domni[oar`

Tarrington. |]i apreciez devotamentul, dar te sf`tuiesc s-o
iei mai u[or. Nu ne permitem s` te pierdem. Jamieson te
a[teapt`.
Maggie avu ciudatul sentiment c`-l cunoa[te pe Drake
de o via]`. |ntre ei se crease o leg`tur` pe care nimeni
altcineva n-ar fi sim]it-o. Dar dintr-o dat` privirile lui se
r`cir` [i-[i retrase mâinile de pe umerii ei. Pe Maggie o
str`b`tu un fior ciudat. Când Drake \i deschise u[a
f`cându-i loc s` treac`, Maggie nici nu mai \ndr`zni s`-l
priveasc` \n ochi.
|n timp ce a[tepta liftul, \ncerc` s`-[i pun` gândurile \n
ordine. Era confuz`. Abia când se a[ez` la birou reu[i s`
se lini[teasc` [i s` reconsidere \ntreaga conversa]ie.
Ian Drake era un b`rbat inteligent. Condusese discu]ia
exact \n direc]ia dorit`, apoi, f`r` s` fac` nici cel mai mic
efort, rezolvase conflictul atingându-[i scopul. Da, era un
b`rbat inteligent, decise ea.
Deschise dosarul Jamieson [i se apuc` de lucru.
Compania de juc`rii venise cu un nou concept. Noua
serie de jocuri era legat` de science-fiction. Ideea era s`
conving` p`rin]ii s` cumpere \ntreaga serie de juc`rii
legat` de planeta misterioas` Tigaworld. Pentru
pre[colari erau destinate juc`riile Tigaveld, o lume
\ntreag` de juc`rii fantastice reprezentând flor`, faun`,
vehicule spa]iale [i construc]ii futuriste, incluzând
Tigazenii, extratere[tii sub form` de om-pisic`. TigaTess
[i TigaTim erau personajele principale, cele mai fru-
moase, \mbr`cate \n costume spa]iale str`lucitoare.
TigAttack era un joc cu zaruri, de strategie [i noroc. Cel

mai interesant joc era varianta electronic`, TigaBlitz, \n
care trebuia s` duci un adev`rat r`zboi.
Maggie se entuziasm`. |i pl`cea conceptul. Imagina]ia
ei ardea de ner`bdare s`-[i expun` ideile cu impact la
public. Dac` reu[ea, de Cr`ciun toate familiile se vor bate
\n magazine s` cumpere Tigaworld pentru copiii lor. A
doua zi trebuia s` se duc` neap`rat la fabrica Jamieson, s`
ating` juc`riile, s` se joace cu ele, s` le \n]eleag` esen]a.
– Gata, Maggie! Ai pierdut ceaiul de diminea]`. N-o s` te las
s` treci [i peste prânz. Hai s` \mp`r]im biscui]ii mei dietetici.
Maggie tres`ri puternic [i o privi speriat` pe Rhonda.
– E[ti culmea, râse ea u[urat`.
– Tu e[ti culmea! Cânt te apuci de lucru nimeni nu te
mai scoate din ale tale. Hai, c` mor de curiozitate s` aflu
ce ai vorbit cu Drake.
– Bine, zâmbi Maggie.
|[i lu` punga cu fructe pe care [i-o preg`tise de acas`
[i o urm` pe Rhonda \n sala de mese. |n drum se opri de
câteva ori s` vorbeasc` cu colegii care o \ntrebau pri-
eteno[i de s`n`tate [i se bucurau zgomotos s-o revad`.
Rhonda lu` dou` cafele de la automat [i o invit` pe
Maggie s` se a[eze lâng` ea, \ntr-un col].
– Ei? f`cu ea ridicând curioas` o sprâncean`.
Maggie ridic` din umeri.
– Ce vrei s`-]i spun? E un b`rbat ar`tos, st`pân pe sine,
competent... Altceva?
– E o buc`]ic` bun`, spuse Rhonda. Când m` prive[te
cu ochii ìa sexy, simt c` m` ud toat`.
20 MILDRED DAVIS
– Sexy? râse Maggie. ~sta ar fi ultimul fel \n care i-a[

descrie privirea.
– Ei, nu e ca Peter, spuse Rhonda repede. Vreau s`
spun c` ochii lui par c` [tiu totul [i dac` se uit` numai o
dat` la tine, pare c` \n]elege tot ce gânde[ti. E aproape
\nspìmânt`tor sentimentul pe care mi-l d`. Brrr!
Maggie izbucni \n râs.
– Presupun c` tu e[ti imun` pentru c`-l iube[ti pe Dan,
continu` Rhonda. Dar ador b`rba]ii care posed` o aseme-
nea putere. Pot fi scunzi, gra[i, urâ]i... nu conteaz`. Dac`
au privirea aceea... Mi-a[ fi dorit ca Ian Drake s` nu fie
logodit.
– De unde [tii c` e?
– A l`sat instruc]iuni secretarei ca, dac` sun` logodni-
ca lui, Patricia Hollis, s`-l anun]e, indiferent de situa]ie.
Linda mi-a spus c` tipa e coafez`.
– Coafez`? se \ncrunt` Maggie. Imposibil.
– De ce nu? Linda mi-a spus c` de fiecare dat` când
Ian Drake o pune s-o sune, \i r`spunde un salon de
coafur`.
– Asta explic` multe.
– Dar de ce e[ti surprins`?
– Nu [tiu, ridic` Maggie din umeri. Parc` nu se
potrive[te cu... |n fine, ce m` bag eu?
Rhonda \[i \ncre]i nasul obraznic.
– Aha, [tiu ce vrei s` spui. Dar poate c` Ian Drake e
genul de b`rbat c`ruia \i place s` se simt` relaxat acas`.
Pun pariu c` logodnica lui e blond` [i dulce. Contrastele
se atrag.
– Probabil, spuse Maggie \ncercând s` \ncheie subiectul.

– Dar ajunge cu Ian Drake [i cu mine. Tu ce faci cu
Dan? A]i stabilit data nun]ii?
– Da. Pe zece februarie. Ne ajung zece luni s` orga-
niz`m totul. |nc` nu [tim unde vom locui. E cam greu s`
fac zilnic naveta din Wallareen, dar Dan a acceptat pân` la
urm` ideea c`-mi place s` fiu o femeie activ`.
– E[ti nebun`, Maggie, spuse Rhonda scuturând din
cap. De ce nu-l la[i s` te ajute dac` se ofer`? {i, pe lâng`
asta, foarte curând vei avea copii de crescut.
– Serios?
– Sigur c` da, prostu]o. Ai deja dou`zeci [i cinci de ani,
nu trebuie s` mai pierzi vremea, dac`-]i dore[ti o familie.
– Cred c` ai dreptate, oft` Maggie sim]ind cum i se
strânge inima.
|i era team`, [i asta era o prostie, desigur. Orice femeie
normal` \[i dorea s` se m`rite [i s` fac` copii. Dan va fi un
so] [i un tat` fantastic. Se ho`trâse s` se c`s`toreasc` cu
el, dar totu[i....
Gata cu prostiile. Rhonda avea dreptate. {i mama ei
avea dreptate. |i iubea pe Dan cum nu mai iubise pe
nimeni pân` atunci [i era mul]umit` de via]a pe care o
ducea al`turi de el.
Se \ntoarse la lucru promi]ându-[i s` nu se mai
gândeasc` la nimic altceva decât la dosarul Jamieson.
Capitolul 2
– Ei, m` bucur c` e[ti fericit` acum, draga mea, dar [tii

bine c` avea dreptate. N-avea sens s` te promoveze,
coment` Dan pe un ton indulgent.
– Dar dac` eu \mi doream [i meritam postul lui Peter?
se burzului Maggie.
Dan oft`.
Maggie [tia c`-i pune r`bdarea la \ncercare, dar ceva o
f`cea s` insiste.
– De ce s` mi se refuze o promovare doar pentru c`
sunt pe cale s` m` m`rit?
– Hai s` nu ne cert`m din asta, Maggie, spuse el
l`sându-se pe sp`tarul scaunului ma[inii [i mângâindu-i
obrazul. Las-o balt`. Nu mai conteaz` acum.
O s`rut` [i Maggie se l`s` prad` senzualit`]ii pe care
Dan reu[ea de fiecare dat` s` i-o provoace.
– Doar asta conteaz`, [opti el s`rutând-o din ce \n ce
mai pasional. Iube[te-m`, draga mea.
Maggie \i r`spunse cu nelini[te. Ceva din interiorul ei

n-o l`sa s`-[i piard` capul. Dan era un amant experimen-
tat [i matur. {tia s` ofere pl`cere, a[a c` Maggie \l l`s` s`-i
desfac` nasturii bluzei.
– E[ti atât de frumoas`, [opti el s`rutându-i sânii prin
sutienul de dantel`.
Gura lui f`cea de fiecare dat` minuni, [i Maggie
\ncerc` s` uite de sine [i de toate problemele.
R`suflarea ei se acceler` [i \[i \nfipse degetele \n
p`rul lui. Dar brusc, f`r` explica]ie, toat` vraja se
destr`m`.
Dan p`ru c` simte [i, strângându-i bluza, \i acoperi
pieptul [i porni motorul Jaguarului.
– Unde mergem? \ntreb` Maggie privind \napoi, spre
casa mamei sale.
– La apartamentul meu. N-am de gând s` fac dragoste
cu tine \n ma[in`.
Maggie sim]i vorbele lui ca pe un du[ rece. De ce Dan
considera c` avea dreptul s` fac` dragoste cu ea? De[i
erau logodi]i [i urmau s` se c`s`toreasc`, Maggie sim]i c`
intr` \n panic`.
– Nu, Dan, te rog. Du-m` acas`.
– Sper c` glume[ti, spuse el privind-o mirat.
Obrajii lui Maggie se aprinser` de ru[ine. Niciodat`
nu-i refuzase avansurile.
– Iart`-m`, Dan, dar te rog, \n]elege-m`. Nu vreau s`
mergem la tine la apartament.
El trase ma[ina pe dreapta [i opri motorul. P`rea c`
r`bdarea lui atinsese limita.
24 MILDRED DAVIS
– De ce, pentru numele lui Dumnezeu! Ce se petrece

cu tine, Maggie? M` \nnebune[ti [i dup-aia m` la[i balt`?
Suntem logodi]i, ai uitat? Te iubesc. Ce vrei mai mult?
– Nu [tiu, spuse ea sim]ind cum o apuc` plânsul. Nu
[tiu, Dan, dar simt c` nu sunt preg`tit`.
– Vrei s-o facem \n noaptea nun]ii? \ntreb` el amar. La
naiba, Maggie! Mai devreme m` doreai la fel de mult cât
te doream [i eu. Ce se petrece cu tine? C` doar nu e[ti
frigid`!
Maggie izbucni \n plâns.
– Of, draga mea, spuse el strângând-o \n bra]e. Ce s`
m` fac cu tine?
– }ine-m` \n bra]e, Dan, te rog, suspin` ea. Doar
]ine-m`... D`-mi siguran]`.
– De ce te temi, draga mea? \ntreb` el \ncet, mângâin-
du-i p`rul.
– M` tem de schimbare. Nu [tiu dac` pot fi o so]ie ca
oricare alta. Nici m`car nu [tiu dac` am instinct matern.
Dac` nu pot fi o mam` bun`, Dan? Dac` nu m` voi
descurca?
– Draga mea, vei vedea când vei avea copiii tì c` te vei
descurca excelent. Serios! exclam` el scuturând-o u[or [i
zâmbindu-i. Am \ntâlnit zeci de cazuri ca tine. Nu e[ti
singura femeie care se confrunt` cu temerea asta, dar te
asigur c` fiecare copil a c`rui na[tere am asistat-o a fost
primit cu bucurie de c`tre mame. Vei avea copii minuna]i,
Maggie.
– Oh, Dan, oft` ea. Sunt a[a de proast`. De ce vrei s`
te c`s`tore[ti cu mine?
– Pentru c` mi-am dat seama din prima clip` c` e[ti

femeia vie]ii mele, r`spunse el s`rutând-o. Chiar dac` tre-
buie s` fac ni[te sacrificii [i s` a[tept ca pân`-n noaptea
nun]ii s` te am.
Nu acesta era r`spunsul pe care-l a[tepta Maggie. |n
timp ce se \ndreptau spre cas`, r`mase t`cut` [i-[i aranj`
hainele. Dan o conduse pân`-n pragul u[ii, unde o s`rut`
tandru.
– Hai s` dejun`m mâine la Club, \nainte s` juc`m
tenis.
– Bine, fu ea de acord. Ia-m` la unsprezece [i jum`tate.
– Perfect. Somn u[or, draga mea, pentru c` eu [tiu c`
n-o s` am parte de a[a ceva, spuse el st`pânindu-[i frus-
tr`rile.
– |mi pare rù, Dan, mormì ea vinovat`.
– Sunt un b`rbat r`bd`tor, spuse el ridicându-i b`rbia
[i privind-o \n ochi. Noapte bun`, draga mea.
Maggie nu avu un somn lini[tit. Toat` noaptea se foi de
pe-o parte pe cealalt`, fr`mântat` de gânduri. Era \ngrijo-
rat`. Dan n-o cuno[tea deloc, la fel cum nici ea nu-l
cuno[tea. |i era team` ca, dup` c`s`torie, s` nu se
trezeasc` \ntr-o bun` zi ca doi strìni \mp`r]ind acela[i
pat.
|n cele din urm` reu[i s` adoarm` f`r` s` aib` r`spuns
la problem`.
A doua zi, \n timp ce jucar` tenis, Maggie \i remarc`
gra]ia mi[c`rilor venit` dintr-o coordonare perfect` a
mi[c`rilor. Dan era un atlet minunat, cu un trup pe
m`sur`. Maggie era o bun` juc`toare de tenis [i-i putea
26 MILDRED DAVIS
]ine piept onorabil. Dan Barlow era un b`rbat bine din

toate punctele de vedere [i Maggie [tia c` era invidiat` de
multe femei.
Singurul lucru care-o deranja la el era posesivitatea
afi[at` [i aerul de mândrie cu care-o ]inea al`turi de el ca pe
o proprietate personal`. Maggie avea un sentiment ciudat
de dedublare atunci când ie[ea cu el \n public. Se sim]ea ca
[i cum ar fi jucat un rol special pentru Dan Barlow.
Sentimentul n-o p`r`si tot weekendul [i se sim]i
u[urat` când lu` trenul spre ora[ duminic` seara.
Apartamentul ei, de[i era mic, \i apar]inea \n exclusivitate.
Nu era nevoit` s` asculte discursurile mamei sale despre
cât de norocoas` fusese s` dea peste un b`rbat ca Dan
Barlow. Aici era ea \ns`[i, f`r` zâmbete false.
Intrând \n camera de zi avu un sentiment pl`cut de
satisfac]ie. |nc`perea era plin` de obiecte m`runte – c`r]i,
casete audio, figurine, reproduceri dup` tablourile
preferate, suveniruri. Dan râsese atunci când le v`zuse
prima dat`. Spusese c` \nc`perea o caracteriza perfect –
sem`na cu o pas`re exotic` cu pene colorate. De fapt el
doar asta vedea la ea.
Maggie \[i f`cu o cafea [i se a[ez` pe canapea. Capul \i
era plin de idei pentru campania Jamieson, pe care abia
a[tepta s` le pun` \n practic`. Scoase husa de pe ma[ina
de scris [i se puse pe treab`. Unii spuneau c`-i nebun` c`
lucreaz` duminica, dar ei \i f`cea pl`cere. Spre sear`, când
se decise s` se bage \n pat ca s` se culce, \[i d`du seama c`
era prea surescitat` din cauza ideilor numeroase care-i
treceau prin cap.
A doua zi de diminea]` se trezi foarte devreme [i se

duse la birou ca s` \nceap` treaba ca la carte. Lu` auto-
buzul [i g`si un scaun liber. Se relax` gândindu-se cât de
mult \i pl`cea via]a \n Paddington. Avea impresia c`
mereu se \ntâmpl` ceva. |n Wallareen, acolo unde avea s`
locuiasc` dup` ce se va c`s`tori, era interesant doar \n
weekenduri.
Cobor\ din autobuz \n fa]a cl`dirii unde lucra. Strada
\ncepuse s` se animeze, dar holul r`corit de aerul
condi]ionat era \nc` lini[tit la ora aceea.
Observ` pe cineva intrând \n lift [i \ncepu s` alerge
strigând:
– A[teapt`!
– Ce matinal` e[ti ast`zi, domni[oar` Tarrington,
spuse Ian Drake \ntâmpinând-o cu un zâmbet larg.
– N-am putut s` dorm, r`spunse Maggie sim]ind cum
i se domole[te entuziasmul. Am o mul]ime de idei pen-
tru campania Jamieson [i abia a[tept s` pun totul pe
hârtie.
– E[ti foarte... temperamental`, coment` el privind-o
din cap pân`-n picioare.
– Nu m` pot ab]ine.
– {tiu cum e.
Fu rândul ei s`-l priveasc` curios.
– Da, continu` Ian Drake, de[i lucrez \n cu totul
alt domeniu, ner`bdarea de a-mi pune ideile \n prac-
tic` vine dintr-un temperament vulcanic nativ pe care
nu mi-l pot st`pâni. Etajul tù, domni[oar`
Tarrington.
28 MILDRED DAVIS
U[ile glisar` \n l`turi [i Maggie p`[i afar` din lift,

zâmbind u[or stânjenit`. M`rturisirea lui Ian Drake i se
p`ruse foarte intim` [i personal`.
Ajuns` la birou nu mai pierdu timpul [i se apuc` de
treab`. Orele trecur` pe nesim]ite. Rhonda o invit` s`
m`nânce \mpreun` pe la prânz, dar Maggie o refuz`. La
sfâr[itul zilei se opri \n sfâr[it, epuizat` dar fericit`. Bazele
campaniei publicitare pentru radio, televiziune [i ziare
fuseser` puse la punct. Acum materialul ei nu trebuia s`
mai treac` decât pe la departamentul de design.
Plec` acas`, unde o dat` ajuns` pic` frânt` de
oboseal`.
|n diminea]a urm`toare \[i lu` mapa cu noti]e [i se duse
direct la Bert Oliver, convins` c` acesta va ]ine cont de toate
instruc]iunile ei. Bert era un designer inteligent care-i
\n]elegea perfect ideile. Lui Maggie \i pl`cea s` lucreze cu el.
Ascultându-i explica]iile, Bert aproba t`cut, când, Peter
Cameron ap`ru \ntrerupându-i.
– Ce cau]i aici, Maggie?
– Ce ]i se pare c` a[ cùta? \ntreb` ea retoric, enervat`.
– |nainte s` vii la departamentul `sta trebuia s` m`
consul]i pe mine. Sau nu [tiai aspectul `sta? |n firm`
exist` un protocol [i tu nu e[ti privilegiat` ca s` faci
excep]ie de la regul`...
– Eu nu r`spund decât \n fa]a domnului Drake, Peter,
\l \ntrerupse Maggie st`pânindu-se mult ca s` nu-l
jigneasc`. Nu ]i-a comunicat? Poate c` ar trebui s` stai de
vorb` cu el. O s`-]i explice mai bine decât mine cum st`
treaba. Du-te la el [i...
– Chiar asta voi face! r`spunse Peter enervat,

\ntorcându-i spatele.
– S-a sup`rat? \ntreb` Bert zâmbind.
– {i ce dac`, ridic` Maggie din umeri. Las`-l \n pace, c`
prea face pe nebunul. N-am chef s` m-apuc acum s`-i
gâdil orgoliul de mascul.
– Bine, s` l`s`m atunci asta. De unde vrei s`
\ncep?
Lucrar` \mpreun` toat` ziua.
– Asta e, Bert, decise Maggie \n cele din urm`,
privind cu aten]ie dansul expert al mâinii designerului
pe coala de hârtie. Acum pot l`sa totul \n seama ta. Ca
de obicei.
– Un alt succes, Maggie, zâmbi Bert prietenos.
– S` sper`m, spuse ea f`cându-i cu ochiul. Voi avea un
bonus dac` iese bine.
– Primesc [i eu ceva?
– Trebuie s` discu]i cu [eful. Dar o bere tot dau.
Când se \ntoarse la birou \l g`si pe Peter r`sfoindu-i
prin noti]e.
– Ce faci aici? \ntreb` ea, enervat` de data asta. Nu ]i se
pare c`-]i bagi nasul unde nu-]i fierbe oala?
– |mi place, Maggie. Bravo!
– Nu ]i-a cerut nimeni p`rerea.
– N-ar trebui ca [i Ian Drake s`-]i vad` lucrarea?
– Nu. Prefer s` vad` produsul final.
– Hmmm... Bravo ]ie. L-ai \ntors pe [eful nostru
cum ai vrut tu. Felicit`ri. Am stat de vorb` cu el [i am
\n]eles c` ]i-a dat mân` liber`. Dar, m`car din
30 MILDRED DAVIS
polite]e, ar fi frumos s`-mi ar`]i [i mie ce lucrezi. {tii

bine c` eu negociez cu clien]ii. Cei de la Jamieson
abia a[teapt` un raport. {i-l merit`. Au pl`tit destul de gras.
– |mi pare rù, spuse Maggie frecându-[i gânditor
fruntea. Ai dreptate. Nu m-am gândit la asta. Nu mi-ai
spus pân` acum c` e urgent.
– Nu e urgent, dar ei ar vrea s` vad` ceva.
– O s` preg`tesc un raport pân` vineri, dac` stabile[ti
o \ntâlnire cu ei. Dar, Peter... te rog s` nu-mi mai umbli
prin documente f`r` s`-mi ceri voie.
– M` supun voin]ei tale, spuse Peter zâmbind
arogant.
– Poate c` nu-]i convine situa]ia, dar ar fi bine s`
\ncerc`m m`car s` ne toler`m.
– {i dac` nu, ce vei face? Vei alerga repede \n birou la
t`ticu’ Drake?
– Nu-n]elegi, nu-i a[a? oft` Maggie dându-[i ochii peste
cap. La tine totul trebuie s` se reduc` la sex.
– Sexul face lumea s` se \nvârteasc`.
– Nu [i lumea mea, replic` ea. Am o verticalitate [i-mi
conduc lumea dup` propriile reguli. {i acum, c` te-am
l`murit, pleac` naibii de-aici!
– U[urel... ai grij` la limbaj.
– Afar`!
Peter ie[i râzând [i atingându-i ca din gre[eal` sânii.
Lui Maggie \i venea s`-l ia la b`taie, dar [tia c` nu rezolv`
nimic. A[a era el – un misogin pervers. N-avea sens s` se
enerveze din cauza lui.
Bert Oliver f`cu exact ce voia Maggie. Peter o inform`

c` \ntâlnirea cu reprezentan]ii de la Jamieson o stabilise
pentru vineri, la ora zece.
Maggie preg`ti toate documentele, se \mbr`c` proto-
colar, \ntr-un costum alb cu negru, [i porni spre birou.
Drake [i Bert o a[teptau \n sala de proiec]ii.
– Bun` diminea]a, spuse ea surprins` s`-i g`seasc`
acolo atât de devreme.
– Totul e sub control, domni[oar` Tarrington, spuse
Drake ridicându-se \n picioare [i invitând-o s` se a[eze
\ntre ei. Mai ai nevoie de altceva pentru prezentare?
– Nu. Avem tot ce ne trebuie. Pute]i s`-i chema]i oricând.
– Abia a[tept s` v`d rezultatele muncii voastre. Am
\n]eles c` ai fost foarte inspirat`, domni[oar` Tarrington.
– Sper s` nu v` dezam`gesc, spuse ea cu fals` modestie.
– Nu cred, domni[oar`. Lucr`rile tale de pân` acum
vorbesc de la sine. {i, trebuie s` recunosc, am aruncat o
privire peste ce ai lucrat, \nainte s` vii... Acum v` las.
Ian Drake p`r`si brusc sala, l`sând-o pe Maggie cu
gura c`scat`.
– M` mir c` n-a f`cut o remarc` despre cât de bine
ar`]i, [opti Bert.
– De ce s` fac`? Nu-mi pas`. M`car dac` i-ar pl`cea ce-am
realizat. Asta e toat` ideea, Bert.
– Nu-]i face probleme. E perfect.
Maggie zâmbi satisf`cut`. |n prezen]a lui Bert se sim]ea
\ncrez`toare. De fapt, era unul dintre pu]inii b`rba]i care
nu p`reau interesa]i de trupul ei.
32 MILDRED DAVIS
– Arat` bine, nu?

– Cine? \ntreb` Maggie smuls` din gândurile ei.
– Drake.
– Probabil.
– |l face pe Dan?
– E alt gen, zâmbi Maggie. Haide, Bert, termin`, avem
de lucru.
– E[ti o asupritoare!
Maggie se gândi la spusele lui Bert. N-avea dreptate.
Dan ar`ta mai bine decât Ian Drake. Era mai \nalt [i mai
bine propor]ionat. Aveau acela[i aer de \ncredere \n sine
[i aceea[i aur` de succes. Dar, totu[i, Ian Drake p`rea mai
profund decât Dan.
La ora zece fix, Ian Drake se \ntoarse cu comisia de la
compania Jamieson. Dup` ce se f`cur` scurt prezent`rile,
se a[ezar` pe scaune.
Luminile se stinser` [i pe ecran ap`ru un motan fru-
mos, negru, ce-[i lingea tacticos l`bu]a. Imaginea domes-
tic` lu` brusc un aer amenin]`tor. Camera de filmat se
opri pe ochii galbeni [i inteligen]i ai pisicii. Aceasta \[i
arcui spatele [i, fluturându-[i sfid`tor coada, travers`
\nc`perea [i se opri lâng` un joc Tigaworld desf`cut.
Filmule]ul se opri [i Maggie \ncepu s` dea explica]ii:
– Acesta e TigaTom. El va simboliza Tigaworld \n toate
reclamele. Mesajul pe care-l transmitem este: lucrurile nu
sunt ceea ce par a fi. Pisica noastr` pare domestic`, dar de
fapt este ne\mblânzit`. Asta e provocarea – sunt superior,
\mblânze[te-m` dac` po]i. Te invit \n lumea mea.
Sala fu str`b`tut` de un murmur de interes. Maggie

d`du din nou drumul aparatului de proiec]ie explicând \n
continuare, pas cu pas, toate etapele campaniei, \n timp
ce Bertle indica pe ecran.
La sfâr[it toat` asisten]a izbucni \n aplauze. Când se
aprinse lumina, Maggie \l privi pe Ian Drake \n ochi.
Acesta \i zâmbi satisf`cut [i mândru.
Maggie primi felicit`rile cu gra]ie, dar cel mai mult o
bucur` zâmbetul lui Ian Drake. Era fericit`, a[a cum nu
mai fusese de mult timp. La prânz luar` masa \mpreun`
cu reprezentan]ii de la Jamieson.
Maggie se sim]ea de dou` ore \n al nou`lea cer. La
restaurant, Ian Drake o privi cum conducea discu]ia,
ajutând-o doar acolo unde erau necesare explica]ii de
ordin tehnic. O \n]elegea perfect. |n]elegea satisfac]ia
muncii bine f`cute.
Mai târziu, reprezentan]ii de la Jamieson plecar`,
l`sându-i pe cei doi singuri, la mas`. Dup` ce-[i terminar`
bùturile, Ian Drake chem` un taxi [i urcar` \mpreun` pe
bancheta din spate. El se aplec` spre [ofer [i-i d`du
instruc]iuni unde s`-i duc`.
Dar, atingând-o din \ntâmplare pe Maggie, aceasta
sim]i un fior ciudat str`b`tându-i [ira spin`rii. |nchise
ochii \ncercând s` nu se mai gândeasc` la nimic. Ziua
aceea fusese prea perfect` ca s-o strice cu gânduri negre.
– Obosit`?
Vocea lui profund` avea ceva intim, care o f`cea s` se
simt` bine. Deschise ochii [i-i zâmbi.
34 MILDRED DAVIS
– Nu chiar, spuse ea. Nu trebuia s` beau vin la prânz.

N-o s` mai fiu bun` de nimic toat` dup`-amiaza.
– Oricum, e[ti obosit`, spuse el amuzat. Nu e prea
pl`cut s` revii la treburile cotidiene.
– M` cite[ti ca pe o carte deschis`, nu?
Colaborarea perfect` din ziua aceea \i permisese lui
Maggie s` treac` la un limbaj mai familiar. Nu-l mai per-
cepea pe Ian Drake ca pe [eful ei, ci ca pe un
colaborator.
El zâmbi misterios.
– Unele pagini \mi sunt familiare. Nimic nu se com-
par` cu senza]ia pe care o ai atunci când reu[e[ti s`
g`se[ti toate datele [i s` ai imaginea complet`. {tii bine c`
ceea ce ai creat e minunat. {i e pl`cut s` [tii c` [i cei din
jur te-au \n]eles.
– Da, ai dreptate, oft` ea l`sându-se pe spate.
– Dar asta nu prea conteaz`, nu? Unii nu \n]eleg
obsesia ta pentru perfec]iune, tot drumul pe care l-ai par-
curs ca s` ajungi aici, frustr`rile, irit`rile...
– {i ]ie ]i se \ntâmpl` asta? \ntreb` ea animat`. Adic`,
uneori te sim]i frustrat?
– Eu am avantajul de a fi propriul meu [ef.
Maggie izbucni \n râs, dar privindu-l \n ochi, ceva
se schimb`. Aerul p`rea \nc`rcat de electricitate [i o
for]` invizibil` \i f`cea s` nu se mai poat` desprinde
din vraj`. Ian Drake se \nclin` u[or spre ea, iar Maggie
\[i ridic` b`rbia instinctiv. Apoi brusc, el \ntoarse
capul spre geam, parc` smulgându-se din acea
amor]eal` dulce care-i cuprinsese din senin pe amân-

doi. |[i duse mâna la buzunarul de la piept [i scoase
o ]igar`.
– Te deranjeaz` dac` fumez? \ntreb` el privind-o \n
treac`t, evitând s` se uite direct \n ochii ei.
– Nu, replic` \ncordat Maggie.
Se r`zvr`ti \mpotriva propriei sale persoane \ntrebân-
du-se cum se putuse l`sa atât de spontan prad` dorin]ei.
|l iubea pe Dan. Avea s` se c`s`toreasc` cu el. {i iat` c`
fusese cât pe ce s` se ofere unui alt b`rbat, f`r` s` se gân-
deasc` de dou` ori. {i nu oric`rui b`rbat, ci [efului ei, [ef
care era implicat la rândul sù \ntr-o alt` rela]ie serioas`.
{arpele remu[c`rii o mu[c` de inim` [i, \nainte s` se
gândeasc`, \ntreb`, ca o acuza]ie:
– Cum este logodnica ta?
Apoi, dându-[i seama de penibilul situa]iei,
retract`:
– Iart`-m`, e o \ntrebare prea personal`. Te rog s-o
ignori.
|[i \ntoarse capul \n partea opus`, privind pe fereastr`.
|i era ru[ine c`-i pusese o astfel de \ntrebare. Practic, se
d`duse de gol. |ntre ei se l`s` o lini[te stânjenitoare.
Maggie sim]ea un nod \n gât, pe care zadarnic \ncerca s`-l
\nghit`.
– Pat... \ncepu Ian Drake \n cele din urm`, cu o voce
venit` parc` de departe... Pat e cea mai dr`gu]` femeie pe
care am cunoscut-o vreodat`. Cred... Este foarte
generoas`, uman`... Foarte, foarte... bun`.
36 MILDRED DAVIS
Cuvintele lui p`reau bine cânt`rite. Ian Drake parc`

\ncerca s`-[i aminteasc` lui \nsu[i toate acele calit`]i. Maggie
se uit` la el, dar nu citi nimic pe chipul lui. Ian \ntoarse \ncet
privirile spre ea, ridicând o sprâncean`, [i \ntreb`:
– Dar logodnicul tù?
Maggie r`spunse confuz:
– Dan e... ginecolog.
– Asta-mi spune c` e un b`rbat inteligent, coment`
Dan sec.
– Dan e... Dan, r`spunse ea, brusc intimidat`.
– Domni[oar` Tarrington, pentru o femeie cu abilit`]i
fantastice \n comunicare, e[ti surprinz`tor de zgârcit` cu
descrierea. E[ti fericit` cu el?
– Desigur, r`spunse ea repede, automat.
– Asta e tot ce conteaz`. Când v` c`s`tori]i?
– |n februarie. {i tu?
– Prin aprilie.
Din fericire taxiul opri \n fa]a cl`dirii lor [i astfel lu`
sfâr[it toat` conversa]ia aceea ciudat` [i \ncordat`. Ian
Drake o ajut` s` coboare din taxi [i nu mai scoaser` o
vorb` pân` ajunser` \n lift.
– Po]i s`-]i iei liber azi, dac` vrei, \i propuse el \nainte s`
se despart`, când ajunser` la etajul la care trebuia s` coboare
Maggie. }i-ai câ[tigat dreptul unui weekend prelungit.
– Mul]umesc, replic` ea politicos [i rece.
Când se deschiser` u[ile liftului, Maggie se sim]i ca un
prizonier eliberat. Apropierea lui Ian Drake \ntr-un loc
atât de strâmt aproape o sufocase.
Se \ndrept` cu pa[i gr`bi]i spre biroul ei minuscul.

Dosarul Jamieson se afla pe biroul sù. Bert Oliver \i
\napoiase toate documentele. Se a[ez` pe scaun dar nu
deschise dosarul. Nu se mai putea concentra \n dup`-amiaza
aceea. Ian Drake \i prezisese corect. Mai avea un singur
lucru de f`cut. S` [i-l scoat` pe [eful ei din minte.
Puse mâna pe telefon. Trebuia s` se \ntâlneasc`
neap`rat cu Dan ca s`-[i revin`. Din fericire, Dan \i
r`spunse dup` primul apel.
– Bun`, spuse ea, sunt Maggie. Vin mai devreme azi.
Putem s` ne \ntâlnim la trenul de la ora cinci?
– Da, dar de ce pleci mai devreme? Nu te sim]i bine?
– Nu, \l lini[ti ea. Dar mi-am terminat treaba pe ziua de
azi. O s`-]i povestesc eu, când ne vom \ntâlni. Putem s`
cin`m undeva, \ntr-un restaurant, \n seara asta? Trebuie
s` s`rb`torim succesul meu.
– Cu siguran]` c` s`rb`torim. Dar despre ce succes e
vorba?
– }i-am spus, o s`-]i povestesc.
– Sigur, iubita mea. Abia a[tept. De fapt, nici nu [tiu
dac` mai pot lucra bine azi gândindu-m` la tine.
Pacientele mele vor avea de suferit.
– Te iubesc, Dan.
– Asta sun` [i mai tentant. Te s`rut...
Maggie a[ez` receptorul \n furc`, \[i lu` geanta [i
p`r`si cl`direa, hot`rât` s` creeze o distan]` fizic` [i
psihic` \ntre ea [i Ian Drake.
Capitolul 3
Maggie aproape c` s`ri din tren direct \n bra]ele larg

deschise ale lui Dan.
– Nu-mi spune, o \ntâmpin` el cu un zâmbet cald,
studiind-o din cap pân`-n picioare. Las`-m` s` ghicesc –
\nc` mai e[ti \mbr`cat` \n costumul de serviciu. Morbul
Jamieson mi-a contaminat feti]a, [i ea, când s-a v`zut
\ntre atâtea juc`rii, [i-a dat frâu liber ideilor minunate
care-i trec prin c`p[orul ei frumos.
– Corect, râse ea s`rutându-l repede.
Dan \i lu` bagajul [i o conduse spre ma[in`.
– {i unde preferi s` cin`m? Am f`cut rezerv`ri la Club,
la Roberto [i la La Vie Parisienne. A[a c` po]i alege \ntre
preparatele australiene, italiene[ti [i fran]uze[ti.
– Mergem la preparatele fran]uze[ti, se alint` ea.
– Speram s` spui asta, zise el s`rutând-o pe nas.
Conduse spre casa mamei ei, unde bùr` ceva [i apoi
se desp`r]ir` ca s` se schimbe pentru cin`.
– Pur [i simplu str`luce[ti, draga mea, spuse mama ei

aprobându-i atitudinea. S`pt`mâna trecut` nu aveai o
min` prea bun`. }i-a trecut ame]eala?
– Da, mam`, oft` Maggie. Tu ce faci \n seara asta? Joci
bridge, ca de obicei?
– Nu. Dorothy e bolnav`, spuse ea dez`m`git`.
Maggie \i \n]elegea perfect sup`rarea mamei sale. Via]a
ei gravita \n jurul acelor \ntâlniri. Tat`l lui Maggie murise
\n urm` cu cinci ani [i Fay Tarrington nu avea alte pre-
ocup`ri. Era bogat`, nu era obligat` s` munceasc`, [i via]a
social` pe care o dusese \mpreun` cu so]ul ei, fost broker,
n-o l`sase cu prea multe cuno[tin]e. De[i avea cincizeci
de ani, era \nc` o femeie frumoas`, dar n-o interesa s` se
implice \ntr-o rela]ie cu un alt b`rbat. Singura ei obsesie
era s-o vad` pe fiica sa m`ritat`. Iar Dan Barlow
\ntruchipa pentru ea perfec]iunea.
– M` duc s` fac o baie cu spum`, spuse Maggie. Apoi
o s` m` aranjez pentru disear`.
– Cu ce te \mbraci?
– Cu rochia ro[ie de satin, cred. Am chef s` dansez \n
seara asta.
– Lui Dan o s`-i plac` la nebunie rochia aceea. E foarte
sexy [i-]i vine ca turnat`.
– Sper ca Dan s` m` plac` pe mine mai mult, replic`
Maggie urcând sc`rile.
|n seara aceea Maggie se \ntrecu pe sine. |mbr`cat` \n
rochia ro[ie [i machiat`, se studie \n fa]a oglinzii. Da.
Apari]ia ei va fi o adev`rat` invita]ie sexual` pentru Dan.
El, care de-atâtea ori \i jurase c-o iube[te, trebuia acum s`
40 MILDRED DAVIS
i-o dovedeasc`. Maggie voia s` fac` dragoste cu el.

Trebuia s`-[i testeze propriile sentimente. Trebuia s`-[i
[tearg` din minte imaginea lui Ian Drake. {i aceasta era
cea mai simpl` solu]ie.
Clopo]elul de la intrare sun` anun]ând sosirea lui Dan.
|nainte s` coboare, Maggie se \nv`lui \ntr-un nor de par-
fum fran]uzesc. Apoi, \ncrez`toare \n propriile-i farmece,
alerg` spre u[a de la intrare.
Sclipirea din ochii lui Dan \n momentul \n care o v`zu,
\i spuse totul. Maggie \i f`cu \ncurajator cu ochiul. Avea s`
fie o sear` pe cinste.
Chiar [i \n drum spre retaurant, Dan nu ascunse faptul
c` o dorea. Maggie, \n loc s` se simt` flatat`, se sim]ea
ru[inat` de motivele ascunse pe care le avea. Se inhib`, dar
f`cu un efort de voin]` ca s` r`mân` vesel` [i spiritual`.
Vinul o ajut` mult. Flirt` scandalos \n public cu Dan,
\ncurajat` de privirile [i remarcile lui. Dansar`, bùr` [i
apoi dansar` din nou.
– Dumnezeule, ce frumoas` e[ti! [opti Dan entuzias-
mat, mângâindu-i spatele gol [i \nfierbântat \n timp ce se
\nvârteau pe ringul de dans \n ritmul muzicii suave. Te
iubesc la nebunie. {i-mi place cum \]i st` \n rochia asta.
Dar mi-ar pl`cea mai mult s` te v`d f`r` ea.
– {i dac` a[ fi fost o femeie simpl`, obi[nuit`? M-ai mai
fi iubit? Dac` n-a[ fi purtat rochia asta?
– Nu se pune problema. Tu e[ti tu [i eu te iubesc a[a
cum e[ti. E[ti perfect` [i mi-am pierdut min]ile dup` tine.
{tii ceva? propuse el strângând-o \n bra]e. Hai s` plec`m
naibii de aici.
– Nu, Dan. Vreau s` mai dans`m. Am chef s` dans`m

toat` noaptea.
– P`pu[ico, nu mai pot s` stau nici o clip` lâng` tine
f`r` s` te s`rut, spuse el cufundându-[i fa]a \ntre gâtul [i
um`rul ei.
– Hai mai bine s` ne a[ez`m la mas` [i s` mai bem
ceva, suger` Maggie sim]indu-se nepreg`tit`.
– Nu crezi c` ai bùt cam mult? \ntreb` Dan tìos.
– Nu. Mi-e sete [i am chef s` mai dansez. Trebuie s`
mai comand`m o sticl` de [ampanie. Am zis c` \n seara
asta s`rb`torim, ai uitat?
Maggie se desprinse din \mbr`]i[area lui [i se \ndrept`
spre mas`. {tia c` nu se purta ca o fat` searioas`. {tia c`
\ntinde a]a provocându-l pe Dan. Dar \nc` nu se sim]ea
preg`tit` s` fac` dragoste cu el. Se trânti pe scaun tr`gând
pu]in fa]a de mas` dup` ea. Paharul pe jum`tate plin din
fa]a ei i se v`rs` \n poal`.
Dan s`ri ca s-o ajute, privind-o cu repro[, dar Maggie \i
f`cu un semn indiferent din mân`. Chelnerul \[i f`cu
apari]ia cu un prosop, privindu-l pe Dan cu sub\n]eles.
– Mul]umim, spuse Dan. Ne descurc`m.
– Fii lini[tit, dragul meu. N-am p`]it nimic. Doar m-am
r`corit pu]in, spuse ea râzând cam strident.
Lu` sticla din frapier` [i-[i umplu paharul. Chelnerul,
care sosise prompt ca s-o ajute, ridic` neputincios din
umeri, privindu-l pe Dan. Acesta \i f`cu semn discret s`-i
lase singuri.
– Pentru noi doi, dragul meu, spuse Maggie dând
paharul peste cap.
42 MILDRED DAVIS
– Ce te-a apucat, iubito? \ntreb` el \n [oapt`, privind

jenat \n jur.
– Vreau s` m` simt bine, ce-i rù \n asta? Sunt fericit`
cu tine. Te deranjeaz`? M` iube[ti, nu-i a[a?
– {tii bine c` da. Dar ne prive[te lumea.
– {i ce dac`? |]i pas` ce crede lumea?
– Nu, dar...
– Vrei s` m` simt bine?
– Da, dar...
– Fizic [i psihic... Dar tu [tii ce e \n mintea mea, Dan?
{tii ce gândesc, ce-mi trece prin cap, ce m` preocup`, ce
m` fr`mânt`? Am uneori ni[te idei care m` obsedeaz`,
efectiv. {i ideile astea abia a[teapt` s` fie materializate
\nainte de a ap`rea altele, mai bune, mai interesante. M`
\n]elegi, Dan?
– Nu sunt sigur. Ce \ncerci s`-mi spui, Maggie?
– Dac` nu \n]elegi, n-am ce face. Doar el [tie, murmur`
ea oftând.
– Poftim?
Maggie ridic` din umeri [i-l rug` s`-i mai umple
paharul.
– De ce? \ntreb` Dan \nainte s`-i \mplineasc` dorin]a.
– Pentru c` am chef s` m` \nc`lzesc bine \n noaptea
asta.
– Te ajut eu. Tu nu trebuie decât s` spui da.
– Bine, atunci. Hai s` mergem.
Dar Maggie adormi imediat cum intr` \n ma[in`. Dan
o conduse acas` [i o ajut` s` urce la ea \n camer`, pentru
c` abia se mai ]inea pe picioare.
– |mi pare rù, Dan, mormì ea pe jum`tate adormit`.

– E vina mea. Nu trebuia s` te las s` mai bei. Te des-
curci singur`, sau vrei s` te ajut s` te schimbi?
– Nu, Dan. M` descurc [i singur`.
– Nu s-ar spune, dar... Cum vrei. Of, ce m` fac eu cu
tine? |nc`p`]ânat` mic` ce e[ti! Haide, noapte bun`.
– Noapte bun`.
Dan o s`rut` pe frunte [i apoi o a[ez` u[or pe margi-
nea patului. Maggie se trânti pe spate [i ridicând o mân`
\n aer spuse \mpleticit:
– Pa, Dan...
– Ne vedem mâine, draga mea, bine?
– Da... Mâine... mâine [i poimâine [i r`spoimâine [i a[a
mai departe... A[a va fi.
Dan stinse lumina [i plec` zâmbind indulgent.
– Da, murmur` Maggie dup` ce nu-i mai auzi pa[ii. A[a
va fi [i eu nu [tiu cum m` voi descurca. De ce a trebuit s`
apari tocmai acum \n via]a mea [i s` mi-o complici, Ian
Drake? Puteam s` fiu fericit`. {i tu puteai s` r`mâi fericit,
cu Pat a ta. Eu de ce nu pot fi fericit` cu Dan? Naiba s` te
ia, Ian Drake! O s` fac tot posibilul s` fiu fericit` cu Dan,
a[a s` [tii. E un b`rbat bun [i m` iube[te. Da, m` iube[te.
Cel pu]in a[a cred. {i m` dore[te. Asta e clar!
– Maggie!
Mama ei st`tea \n pragul u[ii, privind-o \ngrijorat`.
– Bun`, mam`, spuse Maggie ridicându-se cu greu \n
capul oaselor. Dan m` iube[te [i m` dore[te.
– Sigur c` da, drag`. Ce-ai p`]it? De ce vorbe[ti
singur`?
44 MILDRED DAVIS
– Cred c` am bùt cam mult. Dan m-a adus pân` aici.

– Doamne-Dumnezeule! Hai, draga mea, las`-m` s` te
ajut s` te schimbi.
Maggie \nchise ochii [i se l`s` dezbr`cat` de mama
ei, \n timp ce gândurile \i goneau \ntr-o spiral`
ame]itoare.
– Ce-o s` m` fac? \ntreb` ea deschizând ochii [i privin-
du-[i rug`tor mama. Nu m` cunoa[te....
– Vorbe[ti prostii, Maggie. Mai bine culc`-te.
– Nu, spuse Maggie ag`]ându-se de halatul mamei sale.
Dan nu m` \n]elege ca el. El m` cunoa[te. Dar nu m`
dore[te. Ce s` m` fac?
– Maggie, e[ti ame]it`. Nu vreau s` [tiu ce-mi spui.
Haide, fii fat` bun` [i culc`-te. Dac` vrei, discut`m
diminea]a.
– Da, sunt ame]it`... Nu mai \n]eleg nimic. Nu mai [tiu
ce s` m` fac. Nu pleca, te rog. Ajut`-m`...
– Hai, Maggie. Dac` te culci, \]i promit c` mâine
diminea]` vom discuta serios.
– Bine, mam`, mâine, suspin` Maggie [tergându-[i cu
furie lacrimile care \ncepuser` s`-i curg` nest`pânit de-a
lungul obrajilor. Dar sunt atâtea zile de mâine [i eu nu
[tiu ce s` m` fac.
– Hai, noapte bun`, drag`, spuse mama ei \ndreptân-
du-se spre u[`.
Somnul nu rezolv` nimic [i Maggie nu reu[i s` dezlege
dilema. Nu fu \n stare s` discute problemele care o
fr`mântau nici cu Dan [i nici cu mama ei. Felul \n care
comunicase cu Ian Drake o obsed` tot weekendul.
Dan asist` frustrat la r`ceala lui Maggie \n fa]a lui. Pe

cât de promi]`toare fusese seara de vineri, pe atât de
reci fur` urm`toarele zile. Maggie nu mai pomeni
nimic despre ei doi [i \ncepu s`-i vorbeasc` despre
munca ei.
Duminic` seara, când se \ntoarse \n Paddington, se
sim]i mult mai \ncrez`toare \n viitor. Iar pe la mijlocul
s`pt`mânii care urm`, se bucur` crezând c` [i l-a scos
definitiv din minte pe Ian Drake. Nu se \ndr`gostise de el.
Fusese doar hiperexcitat` de succesul profesional [i
\ncântat` de laudele [efului. Asta era tot.
Mai mult, ca s`-[i dovedeasc` faptul c` n-o interesa
persoana lui, ceru o audien]`. Pl`nuia s` discute cu el
noul program pe care trebuia s` [i-l fac` dup` ce se va
c`s`tori.
Ian Drake o \ntâmpin` cu o polite]e formal`, ridicân-
du-se de la biroul sù. O invit` s` ia loc [i Maggie se a[ez`
confortabil [i plin` de \ncredere \n fotoliul din fa]a lui.
Da. Ian Drake nu era decât [eful ei [i n-avea nici un
interes personal fa]` de ea. Calm, Maggie \ncepu s`-i
explice ceea ce avea de gând s` fac`.
– Dup` cum [ti]i, spuse ea revenind la formula de
polite]e, \n februarie m` voi c`s`tori.
– Da. Continu`, te rog.
– Nu vreau s` renun] la slujb`, dar voi avea mai pu]in
timp la dispozi]ie. A[a c` a[ vrea, dac` s-ar putea, s` lucrez
mai mult acas`. M` \ntreb dac` se poate.
– Nu v`d de ce nu, spuse Ian Drake dup` câteva clipe
de t`cere. Doar c` va trebui s`-]i refacem contractul. Vezi?
46 MILDRED DAVIS
Nu trebuie decât s` ceri, [i noi facem totul ca s`-]i

stimul`m talentul. Ai putea s` te retragi [i s`-]i deschizi
propria agen]ie...
– Dar a[ pierde prea mult timp.
– Deci toat` lumea are de câ[tigat, spuse el zâmbind.
– M` bucur c` gândi]i a[a.
Ian Drake \[i cobor\ privirile spre mâinile pe care [i le
\mpreunase pe birou. T`cerea devenise stânjenitoare [i
Maggie se \ntreba dac` mai aveau ceva s`-[i spun`. Ian
Drake oft` adânc [i ridicându-[i ochii o privi fix [i adânc.
– El [tie ce ob]ine, Maggie?
Maggie se uit` la el cu inocen]`, \ncercând s`-i sus]in`
privirile. Imposibil. Se sim]ea dezbr`cat` \n fa]a lui. Nu se
putea preface.
– Nu chiar, r`spunse ea \ncrodat.
– Mi-am dat seama, spuse el aplecându-se peste birou.
E greu pentru o femeie. |n primul rând trebuie s` fac` fa]`
unui b`rbat [i copiilor, familiei... Pe locul doi vine slujba.
Pe când un b`rbat... Se presupune c` el aduce banii \n
cas`. C` el sus]ine financiar familia. Deci nimeni nu-i
poate repro[a c` munce[te, c` \ntârzie serile. So]ul tù te
va \n]elege din punct de vedere profesional?
– Cred c` da.
– Te-am mai \ntrebat [i s`pt`mâna trecut`, spuse Ian
Drake dup` câteva clipe de `cere. Mi-ai dat un r`spuns
evaziv. Sper c` nu te superi dac` te mai \ntreb o dat`. E[ti
fericit` cu el?
– De ce vre]i s` [ti]i? \ntreb` ea sim]ind cum ro[e[te
pân`-n vârful urechilor. Nu e problema dumneavoastr`.
– }inte[ti sus, Maggie. Cu to]ii [tim asta. Ai nevoie de

sprijin. El te ajut`?
– Dar Pat? se trezi ea \ntrebând.
– Problema nu e rela]ia mea cu Pat. {i dac` vrei s` [tii,
da. Ei bine, Pat \mi satisface nevoile.
– Atunci r`mâne]i satisf`cut! replic` ea instinctiv. {i
p`stra]i-v` \ntreb`rile pentru dumenavoastr`, pentru c`
nu v` voi r`spunde. Rela]ia mea cu Dan nu v` prive[te,
domnule Drake.
– Tu ai ridicat problema. Tu ai venit s`-mi spui c` dup`
c`s`torie s-ar putea s` nu mai ai timp. Eu nu vreau s`-]i
spun decât c` s-ar putea s` mai apar` [i alt gen de
probleme. Gânde[te-te bine. Viitorul tù so] te va sus]ine
moral? Te va ajuta s` te exprimi? Te iube[te suficient de
mult \ncât s`-]i dea libertatea de a crea?
– La naiba, gata cu interogatoriul! exclam` Maggie
ridicându-se \n picioare. Sigur c` m` iube[te. De ce
crede]i c` s-ar fi c`s`torit cu mine dac` nu m-ar fi
iubit?
Ian Drake se ridic` de la birou [i pentru prima oar` \[i
dezv`lui emo]iile. Era furios [i avea o expresie
amenin]`toare când spuse:
– S` nu-mi zici c` nu e[ti \n stare s` vezi clar cum stau
lucrurile, Maggie. E[ti o femeie inteligent`. Mul]i b`rba]i
ar dori s` se c`s`toreasc` cu tine pentru c` e[ti
atr`g`toare. Dai bine lâng` un b`rbat de succes. Doar c`
tu nu-]i dore[ti a[a ceva.
Privirile lui \i scormonir` sufletul [i Maggie sim]i atin-
gerea lui domoal` pe obraz ca pe-o arsur`.
48 MILDRED DAVIS
– Sub chipul tù frumos st` o femeie puternic`,

inteligent`, care-[i dore[te s` fie apreciat` pentru ceea ce este
nu pentru aparen]e. Te-am citit, Maggie. Ce-o s` faci dac`
so]ul tù \]i va cere s` renun]i la carier` \n favoarea familiei?
– De ce-mi vorbe[ti a[a? \ntreb` ea abia [optit, sim]ind
cum tremur` din tot trupul. De ce?
Ian Drake oft`. Privirile lui se \ndulcir` [i, punându-i
mâna pe um`r, o strânse u[or.
– Noi doi, Maggie, suntem pl`m`di]i din acela[i aluat.
Dac` nu-]i spun eu toate astea atunci cine s-o fac`? Cine
altcineva [tie? O c`s`torie \n care dorin]ele so]ului ar
putea intra \n conflict cu ale tale ar putea fi o mare
gre[eal`. }i-ar frânge inima.
Ian Drake tocmai d`râmase zidul fragil pe care Maggie
reu[ise s`-l ridice \n ultimele dou` zile. |nchise ochii
l`sându-se cople[it` de sentimentul acut de singur`tate
pe care-l resim]ise \n ultimul timp.
– {i de ce naiba \]i pas` ]ie dac`-mi va fi mie bine sau
nu? Tu ai femeia ta.
Ian Drake se aplec` \ncet deasupra ei, privind-o drept
\n ochi, scrutându-i cele mai intime cotloane ale sufletu-
lui. Mâna lui alunec` sub p`r strângându-i u[or ceafa.
Maggie \nchise pe jum`tate ochii, l`sându-se prad`
dorin]ei care o invada. Buzele i se \ntredeschiser`
anticipând s`rutul.
Dar brusc focul se stinse. Ian Drake se \ndrept` [i
buzele i se strânser` \ntr-o linie sub]ire. Ochii lui erau
acum impenetrabili. Se \ntoarse cu spatele la ea [i,
ocolind biroul, se a[ez` pe fotoliu.
Maggie \l privi la \nceput nedumerit`, apoi r`nit` de

respingerea lui nea[teptat`. Ian Drake cl`tin` \ncet din
cap, privind \n gol, pe birou.
– Ce nebunie, [opti el luându-[i capul \n palme.
Apoi, când dup` câteva secunde o privi din nou, ochii
lui o \nghe]ar`.
– Ai dreptate, spuse el dur. Eu mi-am g`sit femeia. Ea
reprezint` tot ce mi-am dorit. Sper c` [i pentru tine Dan
e b`rbatul ideal. Iart`-m` dac` te-am tulburat. Nu trebuia
s` m` bag \n rela]ia voastr`. Ai dreptate, nu e treaba mea.
Doar c` nu vreau s` v`d o carier` str`lucit` distrus` din
pricina unei c`snicii nepotrivite. Dar asta e alegerea ta.
N-am nici un drept s` intervin \ntre voi doi. Tu [tii mai
bine ce faci. Te rog s` ui]i tot ce ]i-am spus. O s`-]i
preg`tesc un contract de colaborare pe care-l po]i vedea
\nainte de a te c`s`tori. Sper s` fie satisf`c`tor atât pentru
tine cât [i pentru agen]ie.
Maggie sim]i c` se sufoc`. Ceea ce s` n`scuse mai
devreme \ntre ei nu se stinsese. Privirile ei acuzatoare
aruncau s`ge]i de furie. Cum \ndr`znise?
F`r` s` mai spun` nimic, Maggie se ridic` ]eap`n, se
r`suci pe c`lcâie [i p`r`si biroul. Avea o atitudine mândr`,
dar \n sinea ei se sim]ea precum un zombi care-[i pier-
duse sufletul.
|n weekendul acela se \ntoarse acas` hot`rât` s` rup`
logodna. Dar Dan se purt` cu ea \nv`luitor, reu[ind s`-i
distrag` aten]ia prin diverse argumente. S`pt`mâna care
urm` o sun` des, o invit` \n ora[, la restaurant [i-i aduse
flori. Devotamentul lui \i \nmuie hot`rârea lui Maggie.
50 MILDRED DAVIS
Iar mama ei era de partea lui Dan [i p`rea c` n-o

\n]elege deloc. Maggie se sim]ea teribil de singur`.
Apoi urmar` s`rb`torile de Cr`ciun [i fur` invita]i la
nenum`rate petreceri. Febra cump`r`turilor [i agita]ia
din jur reu[i momentan s-o fac` pe Maggie s` uite de sin-
gur`tate.
La agen]ie to]i angaja]ii a[teptau cu ner`bdare petre-
cerea anual` de Cr`ciun. |n fiecare an \nchiriau o sal` de
bal la un hotel din apropiere, unde se \ntâlneau to]i
colegii \mpreun` cu conducerea, \n cea mai important`
noapte a anului.
– Ghici ce mi s-a \ntâmplat! spuse vesel Rhonda venind
la Maggie \ntr-o luni diminea]`.
– Ce? \ntreb` Maggie pe jum`tate atent`.
– L-am chemat pe noul meu prieten la petrecerea de
Cr`ciun [i a acceptat. Maggie, e cel mai bun dansator pe
care l-am cunoscut vreodat`.
– M` bucur pentru tine, râse Maggie amuzat` de
entuziasmul copil`resc al prietenei sale. Are stof` de so]?
– |nc` nu pot spune sigur, dar ceea ce-]i pot spune e c`
de fiecare dat` când ne \ntâlnim \mi suce[te min]ile. Tu ce
faci cu Dan? Veni]i la petrecere, sau s`rb`tori]i \n familie?
– Venim...
– M` \ntreb cu cine va veni Peter Cameron. |]i
aminte[ti de fâ]a de anul trecut?
– Nu era o fâ]`, era un fotomodel.
– Dar n-ai v`zut cum era \mbr`cat`? Apropo, tu cu ce
te \mbraci anul `sta? Ce-ar fi s` mergem \mpreun` la
cump`r`turi, s` ne lu`m ceva frumos?
– Sigur c` da. Asta mi-ar mai ridica [i mie moralul.

– Ai nevoie de a[a cev? Adev`rul e c`-n ultimul timp
mi-ai p`rut cam ab`tut`. Ce-ai p`]it? Nu te sim]i bine, sau
ai probleme, Doamne fere[te, cu Dan?
– Nu, spuse Maggie cl`tinând din cap. Cred c` e vorba
de o depresie trec`toare. {tii cum e la sfâ[itul anului...
timpul trece... \mb`trânim... E, prostii, nimic serios. Cred
c` o rochie nou` o s` m` remonteze.
– Maggie, [tii pe cine abia a[tept eu s` cunosc?
Ea ridic` din umeri.
– Pe logodnica lui Ian Drake.
– Da, [i eu sunt curioas`, spuse Maggie cu indiferen]`.
– {tii c` se c`s`toresc \n aprilie?
– Da.
– {i de ce nu mi-ai spus pân` acum?
– Nu mi s-a p`rut ceva important.
– Haide, Maggie! exclam` Rhonda ridicându-[i privirile
\n tavan \n semn de exasperare. {tii c` mor dup` el [i m`
intereseaz` absolut tot ce face.
– {i cum r`mâne cu noul tù prieten? o tachin`
Maggie.
– Ei, asta-i altceva. La Ian Drake doar visez, pentru c`
n-am nici o [ans`. {i tu nu-mi spui nimic despre el, de[i
v` vede]i foarte des \n ultimul timp.
– Da, poate prea des, mormì Maggie. Hai,
Rhonda, las-o balt`. Avem treab`. Ne vedem \n pauza
de prânz.
{i Maggie abia a[tepta s-o cunoasc` pe Patricia Hollis –
femeia ideal` a lui Ian Drake. Abia a[tepta s-o cunoasc` [i
52 MILDRED DAVIS
se bucura c` acest eveniment avea s` se \ntâmple la petre-

cerea de Cr`ciun, unde-l va avea al`turi de ea pe Dan. |n
ultimul timp \[i st`pânea cam greu emo]iile.
De aceea \ncerca s` evite \ntâlnirile cu Ian Drake. Nu
se mai ducea la el \n birou decât când era absolut nece-
sar, [i atunci ca s` discute probleme de serviciu.
Dar miercuri diminea]a primul lucru pe care i-l spuse
Rhonda fu acela c` era a[teptat` de Ian Drake \n birou.
Maggie urc` sc`rile \ntrebându-se ce voia s` discute cu ea.
Nu ap`ruser` probleme noi.
Ian Drake o \ntâmpin` cu un zâmbet care o puse pe
jar. O invit` s` ia loc [i-i \nmân` o foaie de hârtie.
– Acesta e bonusul tù pentru campania Jamieson.
Sper c` suma te mul]ume[te.
– Da, spuse Maggie \ncet, privind cifrele cu uimire.
Bonusul era mai mare decât se a[teptase.
– Se pare c` am b`tut toate recordurile de vânzare.
Tigatom a spart pia]a.
– Da, am remarcat, [i m` bucur c` a ie[it a[a de bine.
Asta-i tot, domnule Drake?
– Da... voiam doar s` [tii c` apreciem ceea ce faci pentru agen]ie.
– Observ [i v` mul]umesc.
– Voiam s` te mai \ntreb... Vii mâine sear` la petre-
cerea de Craciun \mpreun` cu Dan?
– Da, r`spunse ea evitându-i privirile.
– Abia a[tept s`-]i cunosc logodnicul.
Maggie \[i sim]i ochii umplându-i-se de lacrimi. Se
ridic` repede [i se \ntoarse cu spatele, dorindu-[i s` ias`
\nainte s` se fac` de râs.
– Maggie...
|n vocea lui se sim]ea o \ntrebare, un ordin de a
r`mâne [i foarte mult` \ngrijorare. Maggie se opri cu
mâna pe clan]`, dar nu se \ntoarse. |nchise ochii [i-[i
sprijini fruntea de tocul u[ii \ncercând s` se con-
troleze. Mâna lui Ian Drake se a[ez` posesiv pe um`rul
ei.
– E ceva \n neregul`? \ntreb` el.
– E ceva \n regul`? replic` Maggie amar \n timp ce
dou` lacrimi grele i se prelinser` pe obraji.
– Da. Munca ta, r`spunse el mângâindu-i um`rul.
– {i crezi c` asta e suficient, Ian? \ntreb` ea \ntorcând
spre el o pereche de ochi gri, umezi]i de lacrimi [i pustii]i
de singur`tate.
– Trebuie s` ai \ncredere \n munca ta de crea]ie.
Numai acolo \]i po]i g`si \mplinirea. {i e singurul lucru \n
care po]i crede total, pentru c` \l po]i controla.
– {i dac` exist` ceva ce nu pot controla? Dac` am o
dorin]` pe care tânjesc s` mi-o \mplinesc [i persoana care
m` poate ajuta \mi \ntoarce spatele?
Sufletul \i ]ipa de durere. Dar, vazând pentru o clip` \n
ochii lui \n]elegere, [opti gâtuit, cu speran]`:
– Ian...
Era o rug`minte disperat` [i, instinctiv, Maggie \ntinse
mâna atingându-i obrazul. Se apropie de el impercepti-
bil, pân` când r`suflarea lui cald` \i mângâie obrazul.
Apoi, ca prin vis, Ian \[i uni buzele cu ale ei, la fel de
fl`mând, dornic s`-i simt` gustul [i tot ceea ce ea-i putea
oferi.
54 MILDRED DAVIS
Era un s`rut care contrazicea orice experien]` ante-

rioar` avut` de Maggie. Trupurile lor se lipir` unul de
cel`lalt [i mâinile lor se cùtar` avide.
Apoi, brusc, Ian se smulse din \mbr`]i[area aceea ne-
buneasc` [i, gâfâind, \nfuriat pe sine, exclam` printre din]i:
– Nu! E o nebunie! Doamne, ce nebunie! N-am vrut
s`... Te rog s` m` ier]i.
Buzele ei umede \nc` mai tremurau dornice. |l privi \n
ochi rug`tor, cerându-i s` nu se \ndep`rteze. Apoi,
dându-[i seama de situa]ia pe care o crease, sim]i c` i se
r`cesc picioarele [i c` \i tremur` genunchii.
– De ce? \ntreb` ea [optit, cu disperare.
– Pentru c` nu te vreau, spuse el trecându-[i degetele
prin p`r [i privind \n jur \ncurcat.
Maggie izbucni \ntr-un râs isteric. Apoi \nghe]` [i
\ncepu s`-[i mu[te buzele. Se str`duia din r`sputeri s` se
controleze. Când vorbi \n cele din urm`, voce ei era de
nerecunoscut.
– Nu mi s-a p`rut c` e chiar a[a cum spui.
El f`cu un gest de ner`bdare [i \n privirile lui fl`c`rile
pasiunii se potolir`.
– Tu nu e[ti ce-mi doresc. E[ti foarte atr`g`toare, dar...
nu pentru mine. M` \n]elegi?
– Nu, nu te \n]eleg, r`spunse Maggie \nfuriat`. Cum
po]i s`...
– Pentru c` eu am ales. Am ales s`-mi ]in via]a sub con-
trol. Nu vreau s` las o fiin]` ca tine s` m` dea peste cap.
– S` te dea peste cap? repet` Maggie nevenindu-i s`
cread`.
Exact acela[i lucru \l f`cuse Ian Drake cu ea. Toate

lucrurile sigure din via]` se pr`bu[eau sub ochii ei
neputincio[i.
– {tii c` nici m`car nu mai pot gândi logic din cauza ta?
De luni de zile trìesc din iner]ie. Apoi ai ap`rut tu [i am
\nceput s` simt c` trìesc cu adev`rat...
– Nu! o \ntrerupse el hot`rât.
Se \ndrept` spre birou cùtând s` stabileasc` o dis-
tan]` confortabil` \ntre ei doi.
Maggie \l privi \ndelung, \ncercând s`-i accepte
decizia.
– |n]eleg, spuse ea cu un efort de voin]`. N-a fost chiar
a[a de important pentru tine. A fost doar un s`rut pe care
i l-ai dat unei femei atr`g`toare care s-a dat la tine.
Buzele lui se \ngustar`, dar privi \n alt` parte. |ncepu
s` se joace nervos cu un pix [i dup` o t`cere tensionat`,
spuse calm:
– {tii bine c` a fost mai mult decât atât. Dar noi
sem`n`m prea mult, Maggie. Nu po]i ]ine doi pe[ti piranha
\ntr-un bol. Se vor devora reciproc.
– Poate c` asta \mi doresc.
– Poate... Dar eu nu. Am luptat mult \n via]` ca s`-mi
g`sesc echilibrul. Am ajuns la concluzia c` am nevoie de
o familie sigur` \n care s` m` simt relaxat. M` voi c`s`tori
cu Pat.
– Dar n-o iube[ti! izbucni Maggie. N-o iube[ti mai mult
decât \l iubesc eu pe Dan.
– M` voi c`s`tori cu ea, repet` hot`rât Ian. {i gre[e[ti.
Eu chiar o iubesc pe Pat.
56 MILDRED DAVIS
Cuvintele lui sunar` ca o respingere definitiv`. Maggie

se sim]i \njunghiat` \n inim`. Privirile ei coborâr` nesi-
gure [i, v`zând la picioare o foaie de hârtie, se aplec` s-o
ridice. Era bonusul primit pentru campania publicitar`.
– Ei, la urma urmei am munca mea, murmur` ea.
Mul]umesc pentru... apreciere, domnule Drake. A]i fost
deosebit de generos.
Apoi nu-i mai d`du timp s` replice [i ie[i din birou
\nchizând u[a \n urma ei. {tia ce \nseamn` s` ajungi din
rai \n iad \n doar câteva minute. Cu pu]in timp \n urm` i
se p`ruse c` va avea totul, ca apoi s` piard` printre degete
ceea ce putea s`-i fac` via]a \mplinit`.
Cobor\ sc`rile ca teleghidat`, \ndreptându-se spre
biroul ei. Abia când se a[ez` pe scaun privirile \ncepur` s`
i se limpezeasc`. Ra]iunea \i spunea c` era o femeie noro-
coas`. Nu toat` lumea muncea din pasiune.
Dar ajunsese la o concluzie. Nu se mai putea c`s`tori
cu Dan. S-ar fi min]it singur`. |n via]a ei putea s` mai
apar` un alt b`rbat pe care s`-l iubeasc` cu pasiune. Era o
femeie atr`g`toare. Amintindu-[i vorbele lui Ian Drake,
ochii i se umplur` de lacrimi.
Nu trebuia s` se lase doborât`. Avea munca ei. Se
apuc` hot`rât` de lucru [i dup`-amiaza trecu relativ mai
u[or. Din p`cate nu avea solu]ii pentru viitor.
Capitolul 4
– Maggie, draga mea, nu vreau s` te dezam`gesc, dar

nu pot veni la petrecere disear`. Doamna Arnolds va avea
o na[tere dificil`, triple]i, [i trebuie s` stau prin preajm`.
– Nu-i nimic, Dan. |n]eleg, replic` Maggie indiferent.
Oricum nu voia s` mearg` \mpreun` cu el la petrecere,
pretinzând c` totul e \n regul` când de fapt nu era a[a. |n
weekendul acela trebuia neap`rat s` rup` logodna cu el.
Ar fi vrut s-o fac` la telefon, chiar \n clipa aceea. Dar Dan
merita mai mult` considera]ie.
– Pari dezam`git`, draga mea. Iart`-m`, dar nu pot
programa natura. O s`-]i fie prea greu s` mergi singur`?
La urma urmei cuno[ti pe toat` lumea. Te vei integra
u[or.
– Serios, nu m` deranjeaz`, insist` ea \ncercând s`
par` vesel`. O s` vin acas` cu trenul. Haide, acum du-te la
treaba ta [i ajut` natura. Ne vedem mâine, bine?
– Bine. Mul]umesc pentru \n]elegere. Te iubesc.
58 MILDRED DAVIS
– Bine, Dan. Pa.

|nchise telefonul oftând. Nu-l mai putea min]i. Mâine
trebuia neap`rat s` termine totul. Fusese necinstit din
partea ei c` amânase atâta momentul.
Era aproape ora cinci dup`-amiaz`. F`cu ordine pe
birou, \[i lu` geanta [i porni spre lift. U[ile se deschiser`
[i se trezi fa]` \n fa]` cu Bert Oliver.
– Bun`, Maggie. Ce-i cu figura asta?
– Nu pot s` vin la petrecere. Dan e foarte ocupat.
– Nasol. S` nu-mi spui c` vei rata petrecerea doar pen-
tru c` zeul tù grec nu poate veni. Crezi c` noi, ceilal]i,
nu-l putem \nlocui?
– Haide, Bert. {tii cum e s` vii la petrecere singur.
– {tiu, draga mea. Dar am o idee. Ce-ar fi s` vii la petre-
cere [i-]i promit c` te voi \ntre]ine toat` noaptea. O s` ne
facem amândoi de cap [i o s` moar` to]i de ciud`, spuse
el f`cându-i cu ochiul. |]i dai seama? S` apar la petrecerea
de Cr`ciun cu cea mai dorit` femeie din firm` la bra]!
U[ile liftului se deschiser` l`sându-i la parter. Bert o
lu` de bra] [i o conduse spre ie[ire continuând munca de
convingere.
– Gânde[te-te numai! S` ne vad` Peter Cameron! O s`
se \nverzeasc` de furie [i n-o s` mai \n]eleag` nimic.
Doamne, abia a[tept s`-i v`d mutra. Haide, Maggie, o s`
fie beton! Nici m`car n-o s`-i sim]i lipsa lui Dan.
Maggie se opri \n loc [i privi situa]ia cu al]i ochi. Era
atras` de ideea aceea nebuneasc`. {i Bert chiar [tia s` se
distreze. Pe de alt` parte voia s-o vad` pe Pat Hollis,
femeia cu care avea s` se c`s`toreasc` Ian Drake. Nu
putea rezista acelui impuls. {tia c` va suferi, dar trebuia s`

[i-l scoat` o dat` pentru totdeauna pe b`rbatul acela din
cap.
– Bine, Bert. P`streaz`-mi un loc lâng` tine.
El o prinse de mân` [i o r`suci, apoi \ncepu s` danseze
un tango nebun prin holul institu]iei.
– Oh, Maggie, draga mea, vom fi vedetele serii!
exclam` el entuziasmat peste m`sur`.
Apoi ajunser` \n fa]a u[ii de la intrare [i Bert o l`s` \n
sfâr[it s` plece. Câ]iva angaja]i \ntoarser` capetele privind
\n urma lor amuza]i, dar Maggie nu se sim]i stânjenit`.
Bert reu[ise s`-i ridice moralul.
|nainte s` se despart`, Bert o mai aten]ion`:
– Ai grij` s` ar`]i bestial, Maggie. Iar eu \]i promit c`
special pentru tine m` voi preface c` sunt un b`rbat nor-
mal – \mi voi pune smochingul. Vezi câte sacrificii fac?
– |]i mul]umesc, spuse Maggie f`când o plec`ciune
exagerat`. |i vom eclipsa pe to]i, promit.
– Perfect! strig` Bert \n timp ce se \ndep`rta cu spatele,
ridicând degetul mare al mâinii drepte \n aer.
Maggie avu grij` s` respecte instruc]iunile lui Bert \ntoc-
mai. |[i f`cu manichiura cu o oj` alb` sidefat`, \[i fard`
ochii cu violet [i argintiu, folosi mult rimel iar pe buze \[i
aplic` [i un luciu pe lâng` ruj. Dup` ce \mbr`c` rochia
mov, care \n mi[care f`cea ape vine]ii, \[i puse sandalele
argintii \n picioare [i la gât [iragul de perle. Dup` ce se
\nv`lui \ntr-un nor de parfum Arpège, chem` un taxi.
Când sosi, Bert deja o a[tepta \n fa]a hotelului. Când \i
oferi bra]ul \i [opti o mul]ime de complimente la ureche
60 MILDRED DAVIS
\n timp ce ochii \i zâmbeau amuza]i, promi]ând o noapte

de neuitat. Privi]i din exterior, p`reau o pereche perfect`.
Bert ar`ta impecabil \n smoching [i-[i juca perfect rolul,
dar pu]in` lume cuno[tea \nclina]iile lui sexuale.
Intrar` \n sala de bal salutând zâmbitori [i demni \n
dreapta [i-n stânga. Apoi se \ndreptar` spre bufet [i
comandar` o sticl` de [ampanie \nainte s` se a[eze la
locurile lor de la mas`. Din col]ul lor puteau vedea pe
toat` lumea care intra [i puteau comenta \n lini[te.
Bert disec` ]inutele tuturor femeilor, dar cele mai
ustur`toare remarci le f`cu la adresa \nso]itoarei lui Peter
Cameron, care, ca de obicei, era o femeie extravagant`.
La un moment dat Bert \ncepu s` fluiere admirativ.
– Deci asta e femeia lui Drake!
Maggie privi \n direc]ia \n care se uita Bert [i constat`
mul]umit` c` viitoarea logodnic` a lui Ian nu era nici pe
departe o frumuse]e. Pat Hollis avea o figur` destul de
comun`, rotund`, cu ochi zâmbitori, o guri]` minuscul`,
p`rul blond, strâns \n cocul din care c`deau câteva [uvi]e
p`rea ondulat, [i era cam scund`. Era u[or bronzat` [i
pielea \i era pus` \n valoarea de rochia alb` pe care o
purta \n seara aceea.
– Ei, ce p`rere ai, Maggie? \ntreb` Bert \n cele din
urm`.
– Dr`gu]ic`, coment` ea scurt.
– Corect, râse Bert. Are fa]` de p`pu[`. Hei, hei, uite
c` Ian Drake se uit` \n direc]ia noastr`. Nu i s-a clintit nici
un mu[chi de pe fa]`, dar pun pariu c` se \ntreab` de ce
te-am monopolizat.
– M-a[ mira s`-l intereseze, spuse Maggie \ncruntându-se.

– O s` faci riduri, draga mea. Zâmbe[te. M` \ntreb dac`
[eful nostru se gânde[te [i acum la problemele de serviciu.
L-ai v`zut vreodat` concentrat asupra unei probleme? Parc`
ar fi un bull-terrier \n fa]a unui os – feroce! Seam`n` destul
de mult cu tine. E un perfec]ionist, atent la detalii.
Bert \[i \ndrept` aten]ia asupra trupei care cânta pe scen`.
– Mam` ce bine cânt` bìe]ii `[tia! Hai s` dans`m. |l
cunosc pe saxofonist. O s`-i fac cu ochiul. Pun pariu c` o
s` se intimideze [i o s` rateze o not`.
Bert era un bun dansator [i lui Maggie \i pl`cu exube-
ran]a pe care o afi[a \n timp ce se mi[cau \n ritmul
muzicii. {i-l scoase pe Ian Drake din minte [i se l`s` prad`
pl`cerii dansului. Alunecând printre perechi schimb`
saluturi [i complimente cu colegii. Mul]i o \ntrebau de ce
nu venise Dan, iar ea le r`spundea serios c` avea foarte
mult` treab`. Când trupa f`cu o mic` pauz`, Maggie \[i
d`du seama c` obosise [i c`-i era teribil de sete.
– Du-te la mas`, spuse Bert. Eu m` duc la bar s` mai
iau o sticl` de [ampanie.
Maggie se \ndrept` spre locurile lor, mul]umit` s` se
a[eze [i s`-[i odihneasc` picioarele obosite. Dar o
cuprinse pe nea[teptate un sentiment de singur`tate.
Pipì inelul de logodn` de la Dan, \ntrebându-se dac` se
n`scuser` triple]ii.
– Maggie?
Ea privi \n direc]ia din care venea vocea lui Ian Drake.
Ochii \i alunecar` involuntar spre femeia de lâng` el, ai
c`rei ochi alba[tri zâmbeau cu inocen]`.
62 MILDRED DAVIS
– Bun`, spuse ea automat.

– Maggie Tarrington, Pat Hollis.
Cele dou` femei se analizar` atent.
– Eram curioas` s` te \ntâlnesc, Maggie, spuse Pat cu o
voce dulce. Mi-a pl`cut la nebunie ultima ta campanie
publicitar`.
– Mul]umesc. A fost floare la ureche.
– Ian nu mi-a spus c` frumuse]ea ta e pe m`sura
talentului tù.
– Asta nu conta a[a de mult, spuse Ian privind \n alt` parte.
– Of, b`rba]ii! exclam` Pat. Uneori sunt imposibili.
– Uneori, zâmbi Maggie u[or ironic.
– Dan n-a venit? \ntreb` Ian.
– Nu, r`spunse Maggie privind spre Pat. Are o na[tere
multipl` [i a fost nevoit s` r`mân` la spital. Bert...
– Bun` seara! Am observat c` a]i poposit la masa noas-
tr` [i m-am gândit s` toast`m. Am adus patru pahare. Sper
c` be]i [ampanie. Dumneata e[ti Pat Hollis, dac` nu fac
vreo gaf`.
– Da, Bert, ea este logodnica mea, spuse Ian Drake
zâmbind.
– M` bucur s` te cunosc. Logodnicul tù are gusturi
bune.
– Mul]umesc, zâmbi Pat. {i tu ai gusturi bune, replic`
ea privind spre Maggie.
– Oh, nu, domni[oara nu-mi apar]ine. Eu \i ]in doar
locul logodnicului ei, care momentan e ocupat s` aduc`
pe lume bebelu[i ad infinitum.
Pat \i privi pe cei doi confuz.
– |mi pare rù, spuse ea, dar cred c` nu \n]eleg.

– Logodnicul lui Maggie, Dan Barlow, este gine-
colog [i a avut o urgen]` \n noaptea asta, \i explic`
Ian.
– Am \n]eles. |mi pare rù...
– Mie nu! exclam` jovial Bert.
– Se \ntâmpl` des? \ntreb` Pat privind-o comp`timitor
pe Maggie.
– Nu chiar.
– {i e mai bine a[a, spuse Bert. Dan Barlow e frumos
ca o cadr`. Dac` Doamne fere[te m` voi c`s`tori vreodat`,
n-o s`-mi trimit so]ia la el.
– |nseamn` c` sunte]i un cuplu minunat, spuse Pat cu
un zâmbet u[urat.
– Hai, cred c` am stânjenit-o destul pe Maggie, spuse
Ian Drake. S` bem pentru noul an.
Dup` ce ciocnir`, Maggie d`du paharul de [ampanie
peste cap.
– }i-era sete? \ntreb` Ian Drake \n [oapt`.
– Da, r`spunse ea intimidat`, privind-o pe sub
sprâncene pe Pat. M-am cam zbân]uit. Bert nu m-a l`sat o
clip` s` respir. {tii ce dansator bun e [i eu abia am reu[it
s` ]in ritmul cu el.
– N-o asculta]i, spuse Bert. Face pe nebuna. Pare
fragil` la suprafa]`, dar e o]elit` pe dinùntru. Nu las`
nimic de la ea. Ori joci cum \]i cânt`, ori dai de naiba. {i
trebuie s` recunoa[tem c` de cele mai multe ori are drep-
tate. {ti]i pisica din reclam`. M-a pus s`-i refac coada de
zece ori pân` a ie[it cum [i-a dorit ea.
64 MILDRED DAVIS
– Dar Bert... protest` Maggie.

– {tiu, [tiu, flutur` el din mân`. |n final a ie[it perfect.
– Data viitoare când m` voi uita la reclam` o s` privesc
mai cu aten]ie coada pisicii, spuse Pat binevoitoare.
Din fericire trupa \ncepu s` cânte din nou [i Ian Drake
\[i lu` logodnica pe ringul de dans \nainte s` se compro-
mit` total. Maggie \i f`cu semn lui Bert s`-i umple paharul
[i bù satisf`cut`.
– S` nu te \mbe]i \naintea mea, drag`, spuse Bert. E
\nc` devreme.
– Fii lini[tit. Sunt antrenat`.
– Ce e \ntre voi doi?
– Ce vrei s` spui?
– |ntre tine [i Ian Drake simt c` exist` un conflict, o
tensiune... nu [tiu.
– }i se pare.
– Poate pe Pat o po]i prosti, dar ochiului meu vigilent
de artist nu-i scap` nimic.
– Hai s-o l`s`m balt`, spuse Maggie dând din nou
paharul peste cap.
– Mai u[or, Maggie. Am de gând s` mai dansez cu tine \n seara asta.
Bert dans` cu Maggie aproape toat` noaptea,
nel`sând-o s` se mai gândeasc` la nimic altceva. Avea o
energie debordant` [i veselia lui o molipsi.
La un moment dat o v`zur` pe Rhonda [i st`tur` de
vorb` cu noul ei prieten, care era interesant. Apoi Peter
Cameron o invit` pe Maggie la dans. Dar ea nu rezist` mai
mult de o melodie \n bra]ele lui. Se \ntoarse la mas`, gata
s` mai bea un pahar de [ampanie.
Bert se pierduse \n mul]ime [i Maggie r`mase singur`

gândindu-se la Dan [i comparându-l cu Pat Hollis.
Amândoi erau oameni de treab`. Probabil c` [i Ian l-ar fi
pl`cut pe Dan a[a cum [i ea o pl`cuse pe Pat. Problema
era la ea, nu la Dan.
Nici nu-[i d`du seama cum trecu timpul [i câte pahare
bù \n seara aceea. Avea prea multe probleme pe cap.
– Maggie, vrei s` dansezi cu mine?
Ridic` privirile f`r` s`-i pese c` Ian Drake \i va vedea
nefericirea din ochi.
– Nu, mul]umesc, spuse ea r`spicat \ntorcându-i
spatele. Pleac`... Du-te la logodnica ta.
– Danseaz`. {i, Maggie, ai bùt cam mult.
– |mi place de ea.
– Toat` lumea o place pe Pat. {i mie mi-ar fi pl`cut s`-l
cunosc pe Dan.
– N-o s` ai ocazia asta.
– De ce?
– Pentru c` nu-l po]i cunoa[te decât prin mine. {i nu
se mai poate.
– Dar de ce?
– Pentru c` m` voi desp`r]i de el. Nu pot s` m`
c`s`toresc cu Dan. Am fost slab` [i proast`, iar acum \l voi
r`ni. Bietul Dan...
– Devi patetic`, Maggie. Hai s` dans`m.
Ian \i lu` paharul din mân` [i o for]` s` se ridice de pe scaun.
– Nu vreau s` dansez cu tine, Ian, protest` Maggie
sim]ind cum se dezechilibreaz` [i cùtând sprijin \n
bra]ele lui.
66 MILDRED DAVIS
– Gânde[te-te c` dansezi cu Dan, dac` vrei, replic` el

rece. {i nu mai fi a[a proast`. Doar pentru c` n-a putut s`
te \nso]easc` \n seara asta nu \nseamn` c` trebuie s` te
despar]i de el.
– {tii bine c` nu de asta m` despart de el! [uier` ea
\nfuriat`.
Str`b`tur` ringul de dans \ntr-o t`cere ostil`,
con[tien]i de apropierea trupurilor lor. Tempoul muzicii
cerea un contact fizic strâns. Maggie constat` cu nefericire
c` se sim]ea mult mai bine \n bra]ele lui Ian decât \n ale
lui Dan.
– Atunci de ce? o \ntreb` el [optit la ureche.
– Am aflat c` se poate [i mai bine, spuse ea. |]i
aminte[ti? Poate c` exist` undeva \n lumea asta mare un
b`rbat potrivit [i pentru mine, nu? Mai bine s` fiu singur`
decât s` m` mint c` totul e perfect. Taci, nu spune nimic.
Las`-m` s` vorbesc. E evident c` n-ai nimic s`-mi spui care
s` m` ajute. M` simt atât de... singur`.
O clip` Ian o strânse mai tare \n bra]e, dar apoi o
eliber`. Poate c` nu fusese decât o p`rere. T`cu. Apoi
melodia se termin` [i Ian o conduse inevitabil la locul ei.
Se terminase.
Bert se \ntorsese la mas` [i Maggie \l rug` s`-i mai
aduc` o sticl` de [ampanie.
– Mul]umesc, domnule Drake, spuse ea politicos
a[ezându-se la mas`.
– Ia-o mai u[or cu bùtura, Maggie, spuse Ian oftând.
Bert se \ntoarse cu sticla de [ampanie [i-i turn` un
pahar plin.
– Pentru rela]iile noastre colegiale, toast` Bert. Fie ca

ele s` fie \ntotdeauna la fel de productive [i interesante.
– Pentru ochiul tù de artist! replic` Maggie ridicând
paharul. Fie ca el s` r`mân` la fel de vigilent.
Jum`tate de or` mai târziu abia \[i mai puteau ]ine
capetele drepte.
– Ai de gând s` m` bagi sub mas`, Maggie? \ntreb` bol-
borosit Bert.
– Poftim? S`-]i ruinez reputa]ia? Nici gând!
– E[ti o femeie de fier.
– Pu]in cam moale pe la col]uri, complet` ea autoironic.
– Pe cine v`d eu venind spre masa noastr`? Nu e
cumva Pat Hollis?
Pat o apuc` pe Maggie de bra] [i-i [opti:
– Hai, Maggie. Te conducem acas`. Ian s-a dus s`
porneasc` motorul. Te ajut eu...
– N-am nevoie de ajutor. Nu-i a[a, Bert? Niciodat`
n-am avut nevoie de ajutorul nim`nui.
– Da, r`spunse el. E o femeie de o]el.
– Te rog, Maggie. Ian e \ngrijorat din cauza ta. Hai,
vino cu mine.
– Nu. Du-te tu cu el. Apar]ine]i unul celuilalt. Eu n-am
ce cùta \ntre voi. Eu m` descurc [i singur`, insist`
Maggie.
– Bert, convinge-o, te rog, s` vin` cu mine, spuse Pat
nelini[tit`.
– Are dreptate, Maggie. Du-te acas`.
– Dar de ce? Ce ave]i cu mine? Eu stau cuminte la
mas`, beau, nu deranjez pe nimeni...
68 MILDRED DAVIS
– Dan nu-i aici [i Drake se gânde[te probabil c` nu

sunt suficient de responsabil, zise Bert. Gre[e[te, desigur.
Dar ce conteaz`? Te duce pe gratis acas`! De ce s` refuzi
oferta? Hai, du-te cu Pat. Fii fat` cuminte.
– Cuminte? râse Maggie isteric. Vai, Bert, nici nu [tii
cât de cuminte sunt.
– Taci, Maggie!
Vocea lui Ian Drake o reduse la t`cere. Se l`s` purtat`
ca o p`pu[` de cârp` pân` la ma[in`. |[i d`du capul pe
spate sprijinindu-se de tetiera de piele [i lacrimi grele [i
fierbin]i \ncepur` s`-i curg` nest`pânite pe obraji. Se
sim]ea umilit`. Se l`sa dus` acas` de b`rbatul pe care-l
iubea [i de logodnica acestuia, care o privea comp`timi-
tor.
Ma[ina se opri. Deschise u[a [i ie[i \n aerul rece. Ian
Drake o sprijini [i o ajut` s` urce pân` \n fa]a apartamen-
tului ei.
– De unde [tii unde stau? \ntreb` Maggie.
– Din fi[a personal`.
– Cât de inteligent, mormì ea ironic.
Ian \i lu` cheile din mân` [i descuie u[a. Maggie se
strecur` pe lâng` el [i-i trânti u[a \n nas, f`r` s`-i
mul]umeasc`. Se opri la baie, \n fa]a vasului de toalet`
unde-[i goli stomacul. Când se lini[ti l`s` capacul [i
r`mase a[a, \n genunchi, nemaifiind capabil` s` se
mi[te.
Apoi \ncepu s` plâng` \ncet, o ve[nicie. Plânse pentru
Dan, pentru mama ei, dar mai ales pentru ea, pân` nu
mai avu nici o lacrim`.
Dup` mult timp sim]i r`ceala pardoselii [i \ncepu s`

tremure. Se ridic` cu greu \n picioare [i se sp`l` pe fa]` [i
pe din]i. Apoi se dezbr`c` [i intr` sub du[.
Tocmai \n momentul \n care vru s` dea drumul la
robinet, u[a de la baie se deschise [i \n prag ap`ru Ian
Drake.
Când o privi ochii lui p`reau dou` oceane de durere.
– Credeam c`... mi-era team` s` nu... te sim]i bine,
Maggie?
– Dumnezeule! exclam` Maggie con[tient` de goli-
ciunea ei. Nu ]i se pare c` ai v`zut destul?
Dar Ian se p`rea c` n-o auzise pentru c` se apropie de
ea [i o strânse \n bra]e. Nasturii costumului lui \i intrau \n
pielea \nfierbântat`.
– Nu mai suportam t`cerea, murmur` Ian trecându-[i
degetele prin p`rul ei.
Lui Maggie nu-i venea s` cread` ce i se \ntâmpla. |l
privi \ntreb`tor. Dar el, \n loc de r`spuns, \i posed` gura
cu o ardoare \nnebunitoare. Nu era senzual, ci pasionat,
ca [i cum s-ar fi temut s` nu-i scape.
Maggie \i r`spunse pe m`sur`, cu s`lb`ticie, hr`nind
violen]a emo]iilor lui cu toat` nevoia inimii ei. Când \n
cele din urm` se desp`r]ir`, respira]iile lor erau
agitate.
– De ce-mi faci asta? gemu el frecându-[i obrazul de
pieptul ei. Trebuia s` [tiu, Maggie. |mi pare rù...
Maggie \l cuprinse \n bra]e f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri. Nu
[tia cum ajunsese el acolo [i de ce. Dar [tia c` nu mai voia
s`-l lase s` plece.
70 MILDRED DAVIS
Dar Ian \i desf`cu \ncet mâinile [i se \ndep`rt` pu]in de ea.

– Hai, Maggie, f`-]i du[ul. Asta voiai, nu?
Ea \l privi prostit`, ne[tiind ce s` mai cread`. Ian d`du
drumul la robinet potrivindu-i apa. Maggie privi ca prin
vis cum mâneca alb` a c`m`[ii lui scumpe se ud`.
– Eu m` duc s` fac o cafea.
Ian ie[i din baie \nchizând u[a \n urma lui. Maggie
r`mase sub jetul de ap`, sim]indu-se din ce \n ce mai con-
fuz`. Ian Drake chiar fusese acolo sau delirase? |[i atinse
buzele amintindu-[i de s`rutul lor pasionat. Da, fusese
acolo. A[a ceva nu se putea visa. Dumnezeule, [i o v`zuse
goal`. {i nu-i p`sase... Nu-i p`sase pentru c` \i p`sa de
persoana [i nu de fizicul ei.
Dup` câteva minute Ian Drake se \ntoarse, \nchise robine-
tul [i o \nf`[ur` \ntr-un halat de baie. O strânse u[or \n bra]e
udându-[i costumul cu apa care-i curgea lui Maggie din p`r.
– E[ti terminat`, spuse el privind-o [i râzând u[or. Nu
[tiu cum s` te mai ajut. Vei s` te piept`n?
Ea \l privi pierdut`, temându-se s`-i r`spund`. |i era
fric` s` nu plece.
– La naiba! oft` el conducând-o \n camera de zi. Stai
aici cuminte [i eu m` duc s`-]i aduc cafeaua.
Maggie \l ascult` [i-l a[tept` lini[tit` s` se \ntoarc`. Era
bine s` aib` cineva grij` de ea. Ian \i puse pe m`su]a din
fa]a ei o cea[c` de cafea aburind` [i aromat`.
– E tare [i dulce. O s` te ajute s`-]i revii.
Apoi \[i trase un scaun la cap`tul cel`lalt al mesei [i se
a[ez` privind-o \n t`cere. Maggie lu` câteva guri de cafea,
\ntrebându-se ce s` spun`.
– De ce ai venit aici? \ntreb` ea tem`toare \n cele din urm`.

El nu r`spunse imediat.
– Aveai nevoie de cineva care s` te ajute, spuse el pe
un ton rece, distant.
– Cum ai intrat?
– Ai uitat c` mi-ai trântit u[a \n nas? Cheile
r`m`seser` \n broasc`. Nu gândeai prea limpede la ora
aceea.
– {i Pat?
– Pat? Am condus-o acas`. Apoi m-am gândit la tine [i
am vrut s` m` lini[tesc. Voiam s` [tiu dac` totul e OK.
– Biata Pat... [opti Maggie cu nasul \n cea[ca de
cafea.
– O s-o \mpac eu, mâine. Nu puteam s` te las singur`
\n starea \n care erai. Pat e o fat` \n]eleg`toare. {i foarte
inimoas`. O s` \n]eleag`.
– Cum adic`? \ntreb` ea intrând \n panic`. Ce vrei s`
spui?
– Nu te ambala, Maggie. Am venit aici doar pentru c`
aveai nevoie de mine. Eu o iubesc pe Pat [i m` voi c`s`tori
cu ea. Nimic nu s-a schimbat.
– Nimic? repet` ea sim]indu-se golit` de sentimente.
Dar m-ai s`rutat.
– Asta nu \nseamn` mare lucru. A fost un impuls de
moment. }i-am spus. Motivul pentru care m-am \ntors la
tine e c` eram \ngrijorat.
– {i eu ar trebui s`-]i mul]umesc? Doctor Drake \n
ac]iune, spuse ea amar. Un s`rut care vindec`. Ar trebui
s` stai de vorb` cu Dan. Are mai mult stil.
72 MILDRED DAVIS
– Atunci c`s`tore[te-te cu el! replic` el impulsiv.

– Nu sunt la fel de ipocrit` ca tine, Ian Drake, spuse ea
\ncet cl`tinând din cap [i privind inelul de logodn` pe
care nu [i-l scosese \nc` de pe deget.
– Bine, ced` el \n cele din urm`. Recunosc, m` simt
atras de tine. Uit`-te ce sunt \n stare s` fac. M` \ntorc \n
toiul nop]ii la tine \n loc s` stau cu Pat.
– {i vrei s` faci dragoste cu mine. Nu min]i, Ian.
– La naiba, nu! exclam` el ridicându-se \n picioare. E[ti
imposibil`. E[ti ca o boal` pe care n-o pot controla. S` nu
crezi c`-mi place ce mi se \ntâmpl`. S` nu crezi c` nu m`
voi lupta cu sentimentele pe care mi le inspiri. N-o s` te
las s` câ[tigi, Maggie! Pot s`-mi controlez foarte bine sen-
timentele [i via]a dac` vreau. {i vreau!
Ian \nghi]i \n sec, oprindu-se brusc din tirad`.
Se-ntoarse cu spatele la ea [i porni hot`rât spre u[`. Dar
se opri. Când se \ntoarse, p`rea c` st`pâne[te din nou
situa]ia.
– Uite ce e, spuse el. |mi place de tine, te respect. {i
]in destul de mult la tine \ncât s` nu te r`nesc. Nu vreau
[i nu trebuie s` avem o rela]ie mai profund` decât una
profesional`.
– De ce nu? F`-m` s` \n]eleg, \i ceru ea cu disperare. {i
nu mi-o da drept motiv pe Pat. Prezen]a ta aici spune
totul. N-o iube[ti cu adev`rat. Eu te iubesc, Ian [i...
– M` iube[ti! pufni el ne\ncrez`tor. Nu-]i dai seama c`
pasiunea asta nebun` e trec`toare, Maggie? Cât crezi c`
poate dura? Nu-mi vorbi mie despre dragoste. O s` m`...
iube[ti, cum spui tu, pân` va ap`rea un altul...
– Nu! Spuneai c-o iube[ti pe Pat, dar...

– Da. O iubesc. O iubesc lini[tit, calm, ra]ional. E o
femeie bun` [i m` voi c`s`tori cu ea. E genul de so]ie pe
care mi-o doresc. Am de gând s` duc o via]` normal`
al`turi de ea. {i dac` Pat nu va fi mul]umit` [i-[i va dori la
un moment dat altceva, o voi l`sa s` plece. O s` regret,
desigur, dar asta nu m` va distruge.
Atunci Maggie \n]elese c` Ian suferise odat`, demult,
enorm din cauza unei femei. |nghi]i \n sec [i-[i trecu
limba peste buzele uscate. Ar fi dat orice s` afle cine [i
cum \l r`nise pe Ian.
– Dar Ian, eu te doresc doar pe tine, \ncepu ea sperând
cu disperare ca el s-o cread`. Am a[teptat atât de mult s`...
– Nu, Maggie. Termin`. Acum ]i-ai revenit. Te v`d, te
simt. {i te sf`tuiesc s` te mai gânde[ti \nainte s` rupi logod-
na cu Dan. Te asigur c` va fi un so] potrivit pentru tine.
– Te rog! izbucni ea s`rindu-i \n bra]e când v`zu c` el voia s` plece.
O clip` inimile lor b`tur` la unison. Dar Ian o
\ndep`rt` u[or [i ferm.
– Nu.
|n ochii lui decizia p`rea definitiv`.
– Nu m` voi l`sa tentat a doua oar`, continu` el. Acum
trebuie s` te las. Hai, du-te la culcare [i mai gânde[te-te.
Ian se \ndrept` spre u[` [i Maggie nu mai avu puterea
s`-l opreasc`. {tia c` de data asta nu mai avea ce face.
– Fugi, [opti amar ea l`sându-[i capul \n palme.
– Nu fug, spuse el \nainte s` ias`. M` \ndrept spre via]a
pe care mi-am dorit-o. Re]ine, Maggie – fac ce vreau. |mi
controlez via]a. E timpul s` \nve]i [i tu s-o faci. Noapte bun`.
Capitolul 5
T`cerea care urm` nu fu plin` de resemnare sau

acceptare. Dan nu voia s` renun]e a[a u[or, iar Maggie
dorea ca totul s` se termine cât mai repede. Scena deja \i
provoca repulsie. |l comp`timea pe Dan, dar acum voia s`
fie l`sat` \n pace, s` se gândeasc`, s`-[i lini[teasc` nervii
\ntin[i la maximum.
Mama sa, plin` de tact, \i l`sase singuri \n camera de zi,
gândindu-se c` doi \ndr`gosti]i care se vor c`s`tori \n
curând aveau s`-[i spun` multe secrete. Din p`cate,
Maggie avea s-o deziluzioneze [i pe ea. Cu siguran]` c`
Fay Tarrington va fi deazam`git`, [ocat`, [i nu va \n]elege
decizia fiicei sale.
– De ce? \ntreb` Dan plin de frustrare.
– }i-am mai spus, replic` Maggie agasat`.
– N-am \n]eles nimic din tot ce mi-ai spus! Fii mai
explicit`.
Maggie t`cu \nc`p`]ânat`, privind insistent covorul de

culoarea prunei. |ncercase s`-i dea o explica]ie cât mai
plauzibil` [i logic`. Dar Dan era ca un tigru fioros.
– |mi pare rù c` nu \n]elegi, Dan, dar...
– Dar ce? E[ti a mea! A mea! N-am f`cut tot ce mi-ai
cerut? Pentru Dumnezeu, Maggie, ce-]i mai dore[ti?
Spune-mi! Spune-mi, unde am gre[it?
– Te rog, Dan, zise Maggie nesim]indu-se \n satre s`-l
priveasc` \n ochi. N-ai gre[it cu nimic. Ai fost foarte bun
[i r`bd`tor cu mine, dar...
– Poate c` asta a fost gre[eala, o \ntrerupse el tìos
ridicând-o cu for]a \n picioare [i obligând-o s`-l s`rute.
Poate c` asta ]i-ai dorit dintotdeauna. La naiba, Maggie!
Chiar nu m` mai supor]i? De ce? Pân` acum o s`pt`mân`
erai toat` a mea. Nu m` po]i respinge. Te-am a[teptat
atâta!
– |mi pare rù, [opti ea rug`tor. Sincer, Dan, mi-e
ru[ine. Nu trebuia s` las lucrurile s` ajung` atât de
departe. N-am vrut s` te r`nesc, dar...
– S` m` r`ne[ti! Mi-am pierdut min]ile din pricina ta.
Tu nu [tii câte nop]i n-am dormit gândindu-m` la tine,
dorindu-te... Dar \mi spuneam las`, va veni [i ziua \n care
ne vom c`s`tori, [i atunci... Dumnezeule, Maggie.
Prive[te-m`!
Ochii lui aruncau s`ge]i amare care n-aveau nici o
leg`tur` cu dragostea. Maggie \ncerc` s` se retrag`, dar
degetele lui se \nfipser` \n carnea ei, f`când-o prizonier`.
– Am fost r`bd`tor... Mai mult decât r`bd`tor. Cu nici
o femeie n-am avut atâta \n]elegere. N-am de gând s`
76 MILDRED DAVIS
renun] la tine. {tiu c` asta nu-i decât o nebunie

trec`toare de-a ta. Nu [tii ce vrei, dar eu [tiu. Vei fi a mea.
– Nu sunt un obiect, Dan, \n]elege. Sunt o fiin]` cu
personalitate.
El o apuc` de b`rbie [i o for]` s`-l priveasc` \n ochi.
– Ba tocmaia sta \]i lipse[te, Maggie. E[ti o nebuloas`
de temeri. }i-e team` de sex, s` ai copii, s` renun]i la cari-
era ta... Munca ta! pufni el. Pentru nimic \n lume n-ai fi \n
stare s` renun]i la cel mai sigur lucru din via]a ta. Dar
pân` la urm` o s` te conving eu s`-]i dai demisia.
– S`-mi dau demisia? {tii ceva? Deja ai s`rit calul, Dan!
Nu-]i apar]in. Fac ce vreau [i gata! Cu asta ai pus capac!
Dar nu vreau s` m` mai cert cu tine. M-am hot`rât [i
decizia mea e nestr`mutat`. Uite, vreau s`-]i dau inelul de
logodn` \napoi. |ntre noi totul s-a terminat.
O clip` Dan p`ru \n stare s-o loveasc`. Apoi, \ncet-\ncet
\[i rec`p`t` controlul. Lu` inelul de pe mas`, acolo unde-l
pusese Maggie ca [i cum ar fi ars-o, \l arunc` \n aer [i-l
prinse cu o mi[care rapid` [i sigur`.
– |l iau. Dar pentru a ]i-l \napoia mai târziu. E clar c`
azi nu putem sta de vorb` omene[te. Te las s` te mai
gânde[ti, Maggie. Te sun eu.
– Nu!
Dar Dan nu se mai \ntoarse. Maggie strig` \n urma lui:
– S` [tii c` nu-]i voi r`spunde!
|nainte s` ias` pe u[`, Dan o mai privi o dat`.
– Ba da, Maggie. {tiu [i de ce te-ai \nfuriat a[a pe mine.
Pentru c` n-am putut s` vin la petrecerea dat` de
pre]ioasa ta firm`.
– Te p`c`le[ti singur, Dan. |ntre noi totul s-a terminat.

– Vom vedea, spuse el zâmbind printre din]i.
– Vorbesc serios, spuse ea hot`rât`.
Dan ridic` din umeri [i ie[i intempestiv din \nc`pere.
Maggie strânse pleoapele storcând dou` lacrimi de frus-
trare [i furie. |l mai auzi pe Dan trântind u[a de la intrare
[i pe mama ei strigând surprins` \n urma lui, apoi se l`s`
t`cerea.
Maggie voia s` fie l`sat` \n pace. Dar Fay Tarrington
dorea explica]ii.
– Unde a plecat a[a Dan? Maggie, ce i-ai spus?
– Nimic grav. Ce am vrut. Am terminat-o cu el. {i a ple-
cat a[a pentru c` a acceptat \n cele din urm` realitatea.
– Ce ai f`cut?! exclam` mama ei [ocat`.
Maggie oft` adânc. Co[marul \nc` nu se terminase.
Acum trebuia s`-i fac` fa]` mamei sale.
– Mam`, nu vreau s` m` c`s`toresc cu Dan. I-am
\napoiat inelul de logodn`. S-a terminat [i trebuie s`
accep]i [i tu decizia mea.
Asta era prea mult pentru Fay Tarrington. Maggie
ascult` resemnat` tirada mamei sale care-i enumera
motivele pentru care Dan Barlow era cel mai minunat
ginere la care putea visa o soacr`.
– Niciodat` n-o s` mai g`se[ti un b`rbat ca el, con-
cluzion` mama ei \n cele din urm`.
– Poate c` nu, fu Maggie de acord. Gata, mam`. }i-ai
spus p`rerea. Acum vreau s` ascul]i [i ceea ce am eu de
spus. Asta ca s` nu mi-l mai bagi pe gât pe Dan Barlow.
Iubesc pe altcineva. Nu e un b`rbat liber [i poate c` nu
78 MILDRED DAVIS
m` iube[te la fel de mult cât \l iubesc eu. Dar nu conteaz`.

Dragostea pentru el m` \mpiedic` s` m` c`s`toresc cu
Dan. Am \ncercat s` lupt cu semntimentele mele
s`pt`mâni \ntregi. Mi-e imposibil. Asta e. Mai bine a[a. {i
s` \ncheiem subiectul. {i a[a mi-e foarte greu.
Privirile lui Fay Tarrington se \nmuiar`. |[i frec` frun-
tea \ngândurat` câteva momente, apoi se a[ez` pe cana-
pea lâng` fiica ei [i o lu` \n bra]e leg`nând-o u[or.
– |mi pare rù, draga mea. Asta \ncercai tu s`-mi spui
\n seara \n care bùse[i prea mult? Doamne, [i eu n-am
vrut s` te ascult. Credeam c` nu e nimic serios. Dac` a[ fi
[tiut...
– N-ai fi putut s` m` aju]i, oricum, suspin` Maggie
printre lacrimi. Trebuie s` supravie]uiesc a[a.
– Te-am pierdut, murmur` mama ei, prea nefericit` ca
s` tac`.
– Nu. }i-ai dorit ce ai crezut tu c`-i mai bun pentru
mine, [tiu asta. |mi pare rù c` sunt o dezam`gire pentru
tine.
– Maggie, eu n-am vrut decât ca tu s` fii fericit`.
Credeam c` Dan... Se opri mu[cându-[i buzele.
Maggie \i aprecie efortul de a se controla \n acele
momente dificile pentru amândou`. Oft` [i zâmbi
trist.
– {tiu, mam`, dar nu po]i comanda fericirea.
– {i acest b`rbat de care-mi vorbe[ti... e c`s`torit?
\ntreb` ea ezitant.
– Va fi, r`spunse Maggie mângâind bra]ul canapelei [i
\ncercând s`-[i st`pâneasc` lacrimile. Ast`-noapte am
crezut c` mai am o [asn`. El a \ncercat s` fie dr`gu] cu

mine [i eu am vrut s` profit de situa]ie. M-am dat la el [i...
el m-a refuzat.
– Dar...
– Las`-m` s`-]i spun, mam`. Logodnica lui e o femeie
de treab`. Chiar \mi place de ea. Ce ironie, nu? Credeam
c` o voi ur\ când o voi cunoa[te, dar n-a fost a[a. Pe el
l-am urât pu]in ast`-noapte. Dar prea pu]in. |l iubesc. {i
cam a[a st` situa]ia, mam`. Nu-l pot avea pe el, dar nici nu
m` pot c`s`tori cu Dan. Presupun c` toate prietenele tale
o s` te asalteze cu \ntreb`ri când vor afla c` am rupt
logodna. Spune-le doar c` m-am r`zgândit. Oricum, nu
vei min]i cu nimic. Bine?
– A[ vrea s` te pot ajuta cu ceva. M` simt a[a de...
inutil`.
Maggie se ridic` \ncet de pe canapea [i oft` adânc.
– O s` m` duc \n camera mea. N-am dormit prea mult
ast`-noapte [i a[ vrea s` stau singur` pu]in. Nu te \ngrijo-
ra pentru mine. Ce-a fost mai greu a trecut. O s`-mi fie
bine. M` simt prea obosit` ca s` mai vorbesc acum.
– Bine, draga mea. S` m` chemi dac` ai nevoie de ceva.
Weekendul trecu \ncet, dar nu prea greu. Maggie se
sim]i mai apropiat` de mama ei ca niciodat`. Fay renun]`
la jocul de bridge [i r`mase cu fiica ei acas` \ncercând s`
fie o companie pl`cut`. |ntre ele dou` se stabili o rela]ie
mult mai strâns`, [i desp`r]irea de duminic` seara fu mai
dificil` ca de obicei.
– S` ai grij` de tine, draga mea. E[ti singurul meu copil
[i-mi pas`. Doar pe tine te mai am.
80 MILDRED DAVIS
– O s` fie bine, mam`, o lini[ti ea. Mai sunt trei zile

pân` la Cr`ciun. O s` m` \ntorc miercuri seara.
Ziua de luni fu tensionat`, dar, din fericire, Maggie
nu se \ntâlni cu Ian. Rhonda avea o tolb` plin` de
nout`]i pe care abia a[teptase s` i-o toarne. Dar, dup` ce
afl` c` Maggie rupsese logodna cu Dan, nimic nu mai
cont` [i \ncepu s-o \nnebuneasc` cu \ntreb`ri. {i Bert
trecu pe la ea ca s-o \ntrebe ce mai face. Maggie \l evit`
elegant. Abia a[tepta s` se \ntoarc` la apartamentul ei [i
s` fie singur`.
Instinctul \i spunea c` zilele urm`toare se va sim]i din
ce \n ce mai bine. |[i f`cu de mâncare [i se a[ez` \n fa]a
televizorului, cùtând o emisiune relaxant`. Nu trebuia s`
se mai gândeasc` la trecut.
Soneria de la u[` o f`cu s` tresar` speriat`. |[i privi cea-
sul. Era ora nou` seara. Cine putea fi? Nu a[tepta pe
nimeni. Privi pe vizor [i \i deschise uimit` lui Pat Hollis.
– Bun`, Maggie. {tiu c` e o or` nepotrivit` pentru
vizite nea[teptate, dar trebuia s` te v`d. Pot s` intru pu]in?
– Sigur, spuse Maggie f`cându-i loc s` intre.
– Mul]umesc, oft` Pat u[urat`. {tiu c` nu e frumos
ceea ce fac, dar... trebuie s` discut`m despre Ian. Nu pot
altfel, trebuie s` aflu totul.
– Ce s` afli? \ntreb` Maggie u[or crispat`. Ia loc, Pat.
Vrei o cafea?
– Da, mul]umesc.
Dup` ce se \ntoarse cu cafeaua, Maggie spuse repede:
– |mi pare rù pentru deranjul de s`pt`mâna trecut`.
M-am comportat foarte nepotrivit. A]i fost dr`gu]i c` m-a]i
adus acas` [i m-a]i suportat. Nu obi[nuiesc s` beau atâta.

Cred c` ]i-am l`sat o impresie foarte proast`. Dar am avut
o sear` foarte grea.
– Din cauza logodnicului tù?
– Da...
– Unde ]i-e inelul de logodn`? \ntreb` Pat privindu-i
inelarul mâinii drepte.
– L-am \napoiat. De asta sufeream vineri seara. Nu pen-
tru c` n-a putut s` vin`, a[a cum credea]i to]i. M-am decis
c` nu pot s` m` c`s`toresc cu el.
– Dar de ce? Nu te superi c` te \ntreb... {tiu c` e o
\ntrebare cam personal`. Are vreo leg`tur` cu Ian?
– De ce crezi asta? Nu... Ian [tia. Cred c` ne-ai v`zut
când am dansat \mpreun`. M-a \ntrebat atunci de ce sunt
a[a de deprimat` [i i-am spus c` m` voi desp`r]i de Dan.
De fapt, nu trebuia s` m` logodesc cu el de la bun
\nceput. M-am l`sat dus` de val.
– De ce? Nu ]i-ai dat seama c` nu-l iube[ti?
– Ba da, dar... Vezi tu... timpul trece, am dou`zeci [i
cinci de ani. Nu \ntineresc [i cred c` visul oric`rei fete este
s` se m`rite. Mama mea m-a convins c` Dan e potrivit pen-
tru mine [i eu am cedat. Dar a fost o gre[eal` \nc` de la
\nceput. Nu-l iubeam cu adev`rat. Acum s-a terminat.
Pat \[i privi inelul de logodn` cu diamant [i \ncepu s`
se joace nervos cu el. Maggie recunoscu \n gestul ei ati-
tudinea de nesiguran]` pe care o trìse ea \ns`[i.
– Maggie, trebuie s` [tiu ce s-a \ntâmplat vineri
noaptea, spuse \n cele din urm` Pat luându-[i inima-n
din]i. Te rog s`-mi spui... adev`rul.
82 MILDRED DAVIS
Maggie se \ncrunt` ne[tiind ce s` spun`, con[tient` de

\ndoielile femeii din fa]a ei.
– Ce mi-a povestit Ian nu mi-a sunat prea sincer. De[i
el nu m-a min]it niciodat`. {tiu c` erai \ntr-o situa]ie spe-
cial`. Bùse[i excesiv [i plânsese[i tot drumul spre cas`.
Dar dup` ce te-a condus \n cas`, s-a \ntors foarte tulburat.
L-ai rugat s` r`mân` cu tine, Maggie?
– Nu! neg` ea vehement. Am fost [ocat` când... adic`
nu l-am rugat s` r`mân`.
– Spunea c` ai nevoie de el. Asta am \n]eles. Cred c`
exist` o rela]ie special` \ntre voi doi. El jur` c` nu... a]i
avut nici o leg`tur`... fizic`. Dar, Maggie, tu e[ti o femeie
frumoas`, inteligent`, talentat`... e[ti tot ce nu sunt eu.
– Pe tine te iube[te, Pat, o \ntrerupse Maggie tìos. Pe
mine nu m` iube[te. Nici m`car nu m` dore[te, dac` asta
sugerezi. E[ti femeia lui.
– A[a spune [i el, dar... asta nu explic`, Maggie. Tu nu
i-ai v`zut privirea vineri seara când mi-a spus c` ai nevoie
de el. Nu suferi pentru cineva pentru care nu sim]i nimic...
– Termin`, Pat! Nu te mai subestima. Ai calit`]i pe care
eu nu le pot avea vreodat`. El pe tine te iube[te, nu
\n]elegi? |ntre mine [i Ian Drake nu e nimic decât o pri-
etenie profund`. Suntem la fel de obseda]i de munc` [i
perfec]iune. Vineri seara [i-a dat seama cât de nefericit`
sunt [i a reac]ionat a[a cum a[ fi reac]ionat [i eu \ntr-o
situa]ie similar`. Mi-a f`cut o cafea [i a stat de vorb` cu
mine. Asta a fost tot. Apoi, dup` ce m-am lini[tit, s-a dus
acas` [i s-a culcat. |mi pare rù dac` ]i-ai f`cut griji din
cauza noastr`.
Maggie lu` gânditoare o gur` de cafea, apoi \ntreb` cu grij`:

– De ce ai spus c` ai fost [ocat` când s-a \ntors? Nu l-ai
l`sat s` intre?
– Pat, nu mai conteaz`, spuse Maggie nelini[tit`.
– Vreau s` [tiu. Nu \n]elegi c` trebuie s` [tiu? {tiu c` tu
crezi c` sunt o proast` [i c`-mi fac griji degeaba. De fapt
nici eu nu [tiu de ce te interoghez a[a. Abia dac` te
cunosc. Dar te admir foarte mult. V`d c` tu [i Ian ave]i
foarte multe lucruri \n comun. Mult mai multe decât are
el cu mine. Te rog s`-mi spui ce s-a \ntâmplat \n seara
aceea.
Maggie oft` frecându-[i sprâncenele. Se afla \ntr-o
situa]ie dificil`. Trebuia s-o conviong` pe logodnica
b`rbatului pe care-l iubea c` totul era OK.
– |mi ceri cam mult, Pat. {i nu [tiu dac` Ian Drake \mi
va mul]umi pentru ceea ce voi spune. Dar nu trebuie s`-]i
faci probleme... Eram beat`. {tiam c`-mi va fi rù. Dup`
ce Ian mi-a deschis u[a, m-am dus direct la baie. Am trân-
tit u[a de la intrare uitând cheile \n broasc`. Un timp am
z`cut pe jum`tate con[tient` pe pardoseala bìi, reme-
morând evenimentele din ultimul timp, care mi-au r`v`[it
via]a.
Maggie f`cu o mic` pauz`, \ntrebându-se dac` avea
rost s`-i povesteasc` ceea ce urmase. Dar Pat o privea cu
ochi rug`tori de c`prioar`. P`rea atât de sincer dornic` s`
afle totul.
– Nu-mi amintesc cât am stat acolo, continu` Maggie.
{tiu c` eram prea sl`bit` ca s` m` mai mi[c. Nu aveam
idee c` Ian m` a[tepat` \n cas`. Nu [tiu ce-a fost \n mintea
84 MILDRED DAVIS
lui. Cred c` se temea s` nu-mi tai venele. A intrat peste

mine \n baie s` vad` ce fac [i m-am sim]it ca naiba. M-a
obligat s` intru sub du[... \n fine. N-a fost prea pl`cut`
scena. Cred c` se s`turase de mine când a plecat. Dar
m`car m-a ajutat s`-mi revin.
– Ce ai sim]it atunci? Ai fi vrut s` r`mân`?
– Pat! exclam` Maggie jignit`. M-ai \ntrebat ce s-a
\ntâmplat [i ]i-am povestit. Ian te iube[te, pentru
Dumnezeu! Las-o balt`!
– |l iubesc, Maggie. Dar \ntotdeauna l-am sim]it mai
re]inut fa]` de mine. Pân` vinerea trecut` eram mul]umit`
cu ce-mi oferea. Dar acum nu mai [tiu dac`-mi ajunge.
Trebuie s` m` gândesc mai bine. Tu nu-l iube[ti, nu-i a[a?
– Te iube[te pe tine, repet` Maggie obosit`.
– Dar ]ine la tine. Poate c` nici nu-[i d` seama cât de
mult. Poate c` nu vrea s` m` r`neasc` [i de asta nu rupe
logodna cu mine.
– Nu, Pat, spuse Maggie, contrar a ceea ce gândea. Crede-m` c`
nu e vorba de asta. Tu e[ti femeia pe care [i-o dore[te.
– N-am de gând s`-l \mpart cu nimeni, spuse mândru Pat.
– Nici el nu se a[teapt` la asta din partea ta, spuse
Maggie zâmbind amar. Ian Drake \[i controleaz` foarte
bine via]a [i dorin]ele. Tu ar trebui s` [tii asta mai bine
decât mine. Acum cred c` ]i-am spus tot ce voiai s` afli. {i
chiar dac` am avea de disputat anumite sentimente pe
care le nutre[te Ian Drake fa]` de mine, tu e[ti
câ[tig`toarea final`, a[a c` poi s` te declari mul]umit`. Eu
am ie[it din curs`.
Pat se ridic` \n picioare, dar nu p`rea consolat`.
– {i ce se va \ntâmpla data viitoare când vei avea un alt necaz,

Maggie? Iar va alerga la tine? Asta m` \ntreb. Ei, ce spui acum?
Maggie o conduse spre ie[ire f`r` s`-i r`spund`. Avea
sentimentul c` din acel interogatoriu nu va ie[i nimic
bun. Dac` Pat Hollis [i-ar fi ar`tat suspiciunile \n fa]a lui
Ian [i acesta ar fi aflat c` o vizitase, probabil c` el [i-ar fi
\nchipuit c` ea era de vin`. Nu, \n nici un caz n-avea nimic
bun de câ[tigat, indiferent de deznod`mânt.
Da, i-ar fi putut spune lui Pat despre s`rut. Ar fi putut s-o fac`
s`-[i dea seama c` Ian Drake n-o iube[te suficient de mult. Dar
asta \nsemna s` compromit` orice leg`tur` ulterioar` ipotetic`
cu el. Da, Maggie n-ar mai fi avut nici o [ans` \n fa]a lui.
Pe de alt` parte \n]elegea durerea [i frustrarea lui Pat.
Femeia intuise corect. {i dac` ar fi fost \n locul ei, Maggie
ar fi fost probabil la fel de deziluzionat`. Indiferent câte
justific`ri i-ar fi adus Ian Drake, el o \n[elase pe Pat. {i o
\n[ela [i pe Maggie.
|n cele din urm` se duse la culcare. Problema \i
sc`pase de sub control. Dar avea con[tiin]a curat`. Ian era
singurul vinovat. Maggie nu-l invitase s` dea buzna peste
ea \n baie [i s-o s`rute. Era datoria lui s-o lini[teasc` pe
Pat. {i n-avea nici un motiv ca s-o acuze pe Maggie de ceva.
Dormi agitat, trezindu-se de diminea]` mai obosit`
decât se culcase. Nu avea prea mult de lucru la birou.
Puse \n ordine ultimele dosare pentru a avea o eviden]`
clar` \nainte de Cr`ciun. Abia la \nceputul anului urm`tor
avea s` demareze cele mai importante campanii.
Peter Cameron \[i f`cu apari]ia dându-[i mai mult`
importan]` decât era cazul.
86 MILDRED DAVIS
– Mda, [i presupun c` Bert Oliver e pe placul tù,

concluzion` el.
– Vai, Peter, cât` clarviziune! \l ironiz` ea. Crezi c` el e
cel mai potrivit pentru mine?
Peter o acuz` mormìnd c` era la fel de pervers` ca [i
homosexualul de Bert [i o l`s` \n pace. Maggie \nc` \[i
mai zâmbea sie[i când ap`ru [i Rhonda.
– Ei, m`car pari mai voioas` ast`zi. Cum \]i merge?
– Supravie]uiesc.
– Bravo ]ie! Vreo petrecere special` de Cr`ciun?
– Nu. O s` petrec s`rb`torile \mpreun` cu mama. Tu?
– |n familie, ca [i tine. Dar nu m` deranjeaz`. Hai, ne
vedem mai târziu.
Ziua trecu relativ u[or [i Maggie se hot`r\ s` se culce
mai devreme \n seara aceea. Era prea obosit` ca s` mai
fac` altceva. Dup` ce f`cu ordine prin apartament \[i f`cu
bagajele pentru a doua zi inten]ionând s` prind` trenul
de diminea]`. Apoi se duse la culcare.
Adormise deja când, ca prin vis, auzi soneria insistent`
de la intrare. Buim`cit` de somn se duse s` deschid`.
Privi ceasul din peretele de pe hol. Era ora unu [i
jum`tate.
– Cine e? \ntreb` ea nervoas`.
– Las`-m` s` intru, Maggie!
Era vocea lui Ian Drake.
Capitolul 6
Trânti u[a \n urma lui [i se sprijini de ea examinând-o

pe Maggie cu o privire intens`. T`cerea lui amar` \i d`dea
fiori nepl`cu]i lui Maggie. Deodat` deveni con[tient` de
transparen]a c`m`[ii ei sub]iri de noapte. |[i d`du ner-
voas` p`rul din ochi, dezorientat` de prezen]a lui acolo [i
jenat` de felul \n care o privea.
– Ce cau]i aici, Ian Drake? Nu [tii cât e ceasul? M-ai
trezit dintr-un somn profund.
Privirile lui coborâr` spre mâinile ei care \ncercau
incon[tient s` se acopere. Apoi ochii lui urcar` spre sâni,
spre gâtul pe care se zb`tea agitat o ven`, spre buzele
pline, [i se oprir` \n ochii ei, acuzatori.
Abia dup` aceea se mi[c` u[or amenin]`tor. |i puse
mâna pe obraz mângâindu-i pielea fin` cu degetul
ar`t`tor.
– E[ti adormit`, Maggie? murmur` el atingându-i \n
treac`t buzele. Nu credeam. Eu n-am reu[it s` dorm
88 MILDRED DAVIS
deloc. M` gândeam la tine. {i am sim]it nevoia impe-

rioas` de a te vedea. {tii despre ce vorbesc, Maggie, nu-i a[a?
Mâna lui i se \nfipse brusc \n p`r tr`gând-o dur spre el.
Tonul vocii lui se schimb`, devenind pasional.
– Am avut acest sentiment de vid [i am sim]it nevoia de
ceva cu care s`-mi umplu sufletul. R`spunsul st` la tine.
Da, Maggie, numai tu m` po]i \mplini. Tu, care-]i dore[ti
acela[i lucru ca [i mine.
Ultimele cuvinte se topir` sub s`rutarea lui devora-
toare. O acoperi cu trupul lui ]intuind-o de perete. Luat`
prin surprindere, Maggie nu \ncerc` s` se opun`. Gura lui
Ian mirosea a brandy [i Maggie avu un sentiment de
revolt`. Se sim]ea violat`.
Deodat` s`rutul \[i schimb` intensitatea devenind
seduc`tor, subtil, conving`tor, [i reu[i s`-i smulg` lui
Maggie un r`spuns. |n momentul \n care ea \i ced`, Ian se
retrase.
– A[a e mai bine, Maggie. Asta voiam de la tine. Acum
hai s` le avem pe toate.
O ridic` \n bra]e [i o duse \n dormitor, aruncând-o
neceremonios pe pat. |[i scoase haina, pantofii [i [osetele
sub privirile uluite ale lui Maggie care-[i strânse
genunchii la piept \n semn de ap`rare.
– Ce faci? \ntreb` ea prostit`.
– M` dezbrac, ce crezi c` fac? Ce-ar fi s`-]i sco]i [i tu
c`m`[u]a de noapte ca s` pot privi \n voie trupul minunat
pe care-l voi avea?
|n timp ce el \[i scotea c`ma[a [i pantalonii, Maggie
spuse:
– Nu \n]eleg. Ce cau]i aici?

– Am venit s`-]i dau ce vrei. Corect, nu? Trebuie s` te
dezbrac eu?
Maggie sim]i un val de panic` \n momentul \n care Ian
puse mâna pe c`ma[a ei de noapte.
– S-o rup? Te excit` violen]a, Maggie?
– Nu, [opti ea privindu-l \nspìmântat`, dându-[i seama
c` el nu ac]iona din dragoste, ci dintr-un instinct animalic.
– Atunci nu te opune pentru c` momentan nu m` simt
deloc \ntr-o stare romantic`.
|nainte ca ea s` poat` protesta, Ian \i scoase c`ma[a de
noapte [i o acoperi cu trupul lui. Abia dup` aceea, [ocat`
de atingerea goliciunii lui, Maggie \ncepu s` se lupte
evitându-i gura care o cùta s`lbatic.
– Nu! ]ip` ea \necându-se de groaz`.
– Nu asta \]i doreai? De ce te \mpotrive[ti?
– Nu! Nu vreau \n felul `sta! exclam` ea lovindu-l inutil
cu pumnii.
Ian \i prinse \ncheieturile mâinilor [i i le ]intui dea-
supra capului.
– Ce te a[teptai? \ntreb` el crud.
– Nimic. De ce s` m` a[tept la ceva din partea ta?
\ntreb` Maggie aproape suspinând de team`. Mi-ai spus
c` nu m` dore[ti. Las`-m`, te rog, las`-m`...
– Dar, Maggie, m` dore[ti. De ce s` fiu mai ceremonios
decât tine? Mi-ai furat femeia pe care o doream a[a c`
acum, vrei-nu vrei, \i vei lua locul. |mi e[ti datoare.
– N-am f`cut nimic, jur! N-am f`cut nimic care s` te
r`neasc`.
90 MILDRED DAVIS
– Pat a rupt logodna cu mine asear` din cauza ta. Ai

auzit, Maggie? Din cauza ta! Nu [tiu cu ce i-ai \mpuiat
capul de ai pornit-o \n halul `sta \mpotriva mea, dar aici
s-a ajuns. Pat nu mai vrea s` fie so]ia mea, a[a c` nu ne
mai opre[te nimic. De ce mi te \mpotrive[ti? O s`-]i dau
ceea ce-]i doreai de la \nceput, cu pl`cere. E[ti foarte
atr`g`toare.
– Nu, Ian, te rog... suspin` ea printre lacrimi. Trebuie
s` m` ascul]i. Pat a venit la mine din cauza ta [i am \ncer-
cat s`-i explic totul cât mai \ndulcit posibil. Nici m`car nu
i-am spus c` m-ai s`rutat. }i-am luat ap`rarea. I-am spus
c` nu m` dore[ti, i-am spus de zeci de ori c` doar pe ea o
iube[ti. |mi pare rù. Nu e vina mea. {tii bine c` nu eu ]i-am
spus s` vii la mine vineri seara. {i nu eu am fost aceea care
a chemat-o pe Pat s` vin` la mine noaptea trecut`. Dar am
f`cut tot ce mi-a stat \n putin]` ca s` salvez aparen]ele. |]i
jur! Am \ncercat s`-i alung toate suspiciunile. Nu-mi face
asta, te rog...
Ian gemu neputincios [i o eliber`. Maggie se strânse
instinctiv [i \ncepu s` suspine necontrolat. Abia \ntr-un
târziu sim]i o mân` care-i mângâia u[or spatele gol.
– Nu-i nimic... N-o s` te r`nesc, [opti el. Iart`-m`,
Maggie.
Ian oft` adânc [i se ridic` de pe marginea patului.
Maggie \l privi, \nc` speriat`, [i \mbr`c` \n grab` c`ma[a
de noapte pe care i-o \ntinsese el.
– Fii lini[tit`, spuse Ian. N-o s`-]i fac nimic rù. N-am
\nnebunit de tot. N-am vrut s` fiu dur cu tine. N-am venit
aici cu inten]ia asta. Nu [tiu de ce am venit. Mi-am \necat
amarul \ntr-o sticl` de brandy [i apoi m-am trezit \n fa]a

u[ii tale. Apoi, când te-am v`zut, nu m-am putut ab]ine.
N-am pl`nuit nimic de la \nceput. Pur [i simplu mi-am
pierdut controlul...
– Din cauza lui Pat, complet` Maggie, golit` de emo]ii.
– Nu, spuse el trecându-[i nervos degetele prin p`r.
Pat a fost scuza. Te doream pe tine, eram furios pe mine...
Nu vreau s` simt a[a...
– Cum? \ntreb` ea \ncet, sim]ind c` el avea s`-i spun`
ceva important.
Acum Maggie avea to]i nervii \ntin[i [i toat` aten]ia ei era \n
alert`. |ntinse mâna [i-l mângâie pe um`r sim]indu-l tensionat.
– Spune-mi, [opti ea insistent.
– Mai bine nu m` atinge, Maggie, spuse el oftând.
Trebuie s` plec. Acum mi-am revenit. Te rog s` m` ier]i c`
te-am atacat a[a. Pat, bùtura, tu... m-a]i dezechilibrat.
Iart`-m`.
– Nu pleca, Ian, [opti ea \nspìmântat`, [tiind c`-i face
o invita]ie, dar dându-[i seama c` dac` el pleac`, nu se va
mai \ntoarce poate niciodat`.
– O s` m` \mbrac \n camera de zi [i voi pleca. Nu tre-
buie s` m` conduci. Stai acolo. Culc`-te.
– De ce-mi \ntorci spatele? De ce nu ai nevoie de mine?
– Las`-m` s` plec, Maggie. Nu-]i pot face asta.
– De ce? Eu niciodat` nu te voi respinge. Eu sunt
jum`tatea ta, nu vezi?
– Nu! replic` el violent. Eu sunt complet. N-am nevoie
de nimeni. Am luptat pentru asta. N-o s` mai fiu niciodat`
dependent de ceva sau de cineva.
92 MILDRED DAVIS
– Dar nu vorbesc de dependen]`, Ian, spuse ea

prinzându-l de mâini. Vorbesc de parteneriat. Nu se poate
s` nu sim]i la fel ca [i mine. Sentimentul e prea puternic
ca s` fie doar din partea mea.
– Gata, Maggie! |nceteaz`, te-am avertizat!
{tia c` asta era marea [i singura ei [ans`. Dac` devenea
a lui acum, avea s` câ[tige. |l cuprinse \n bra]e lipindu-[i
trupul de al lui [i s`rutându-i pieptul cu ardoare.
– }i-am spus, Maggie, la naiba! E[ti o vr`jitoare, vrei s`-mi
furi sufletul. Bine... o singur` noapte [i atât. Asta vrei? Vei
fi satisf`cut` doar cu atât?
– Nu, respir` ea agitat, ridicându-[i capul pentru a-i
primi s`rutul.
– Trebuie s` fii. Trebuie. Nu te pot l`sa s` câ[tigi.
Dar Maggie nu-l mai asculta. Gura ei \l devora cu dis-
perare.
– Da, trebuie s` te am m`car o dat`... poate a[a m`
eliberez... de tortura asta perpetu`. Oh, Doamne, cât te doresc!
Apoi o ridic` \n bra]e [i o a[ez` pe pat s`rutându-i
pleoapele \nchise atât de tandru \ncât p`rea ireal.
Mângâierile lui erau magice [i explorau ca \ntr-un ritual
p`gân, senzual, care o trimiteau \n alte lumi. Apoi, când
p`rea c` totul va exploda \n jurul lor, Ian o posed` total.
Maggie oft` u[urat` [i \ndurerat`, iar când el ezit`,
mâinile ei \l convinser` s` continue. Nimic nu-i mai putea
opri din drumul spre \mplinirea total`.
{i deodat` ajunser` acolo [i explozia de pl`cere fu atât
de intens` \ncât ea sim]i valuri de c`ldur` pe care nu le
putea controla.
Apoi el o mai s`rut` o dat` [i se l`s` t`cerea. Ian se l`s`

pe spate lâng` ea, [i totul reveni la normal. Maggie \ncepu
s`-l mângâie, nevenindu-i s` cread` ce f`cuse.
– Te iubesc, spuse ea dintr-o dat`.
– Asta n-a fost dragoste, Maggie, ci posesiune. Eu n-o
numesc altfel. De ce nu mi-ai spus c` erai virgin`?
– Te iubesc, repet` ea dându-i singurul r`spuns pe
care-l [tia.
– M-ai \mpov`rat [i cu asta. N-am vrut s` fiu primul tù
amant. Ce nebunie! Ce s` m` fac cu tine?
– Iube[te-m`, [opti ea ag`]ându-se de gâtul lui.
– Dragostea e o capcan`, spuse el mângâind-o u[or pe
p`r. Te la[i atras de promisiunile frumoase, devii dependent,
[i crezi c` va dura o ve[nicie. Apoi totul dispare pentru c`
oferi prea mult. Nu m` iubi, Maggie, pentru c` nu vreau.
– Dar spuneai c` o iube[ti pe Pat...
– Pat... \mi convenea. A[ fi putut trì fericit al`turi de
ea. Dar al`turi de tine... ar fi un co[mar.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea \nfiorat`.
– Cu tine nu-mi voi g`si lini[tea.
– De ce nu?
– Ce \ntrebare! E[ti ca o siren` care-[i cânt` dragostea
[i m` trage \n adâncuri ca s` m` distrug`. Dac` cedez,
toat` via]a mea de pân` acum nu va mai conta. M-a[ tr`da
pe mine \nsumi [i a[ ajunge s` te ur`sc. Ar fi atât de sim-
plu s` cedez [i s` spun da. E[ti o vr`jitoare frumoas` cu
p`r negru care mi-a oferit virginitatea ca pe o ofrand`. Nu
e drept. N-am s` accept aceast` responsabilitate, Maggie.
E o capcan`.
94 MILDRED DAVIS
– Dar tu ai venit la mine, \i reaminti ea.

– Da, ca un dependent de droguri. {i acum nu-mi
doresc altceva decât s` m` las vr`jit de tine, s` intru \n
povestea ta \n care a[ vrea s` cred. Dar nu pot. |ntot-
deauna exist` [i mâine. Trebuie s` m` trezesc.
– Nu, Ian, ce se petrece \ntre noi e real. Nu renun]a.
Nu renun]a la mine. Am nevoie de tine...
Maggie sim]i pasiunea crescând \n el [i i-o hr`ni pân` când
\l auzi gemând cu aceea[i dorin]` primitiv` care o aprinsese
[i pe ea. De data asta f`cur` dragoste s`lbatic. Pl`cerea intens`
pe care o sim]i Maggie fu aproape dureroas`.
Ian o posed` cu disperare [i ajunser` la apogeu ime-
diat, iar, \ntunericul explod` \n jurul lor \ntr-un calei-
doscop de culori luminoase, aruncându-i \ntr-un ocean de
satisfac]ie. Trupurile lor r`maser` \nl`n]uite mult` vreme.
Dup` un timp, când Ian se mi[c`, Maggie se ag`]` de
el cu posesivitate disperat`.
– Nu pleca!
– Cum a[ putea? \ntreb` el s`rutând-o.
Maggie se relax` sim]indu-se \n siguran]` \n bra]ele lui,
pân` când adormi. Când se trezi, sim]i mângâierea lui Ian
pe obraji.
– Treze[te-te, Maggie.
Deschise ochii [i-l v`zu stând pe marginea patului,
complet \mbr`cat [i proasp`t b`rbierit.
– Nu! exclam` ea intrând \n panic`.
– Trebuie s` plec, Maggie. }i-am mai spus... Nu pot
accepta. Nici nu [tiu dac` s`-]i mul]umesc sau s` te blestem
pentru noaptea trecut`. Te rog \ncearc` s` m` \n]elegi...
Ochii lui \ntuneca]i p`reau r`v`[i]i [i \ndurera]i, dar

hot`râ]i. Nu, Maggie nu \n]elegea. Nu voia [i nu putea s`
\n]eleag`. O p`r`sea. F`cuser` dragoste [i probabil c`
fusese pentru prima [i ultima oar`.
– Nu po]i s`... nu cred... Trebuie s` te mai \ntorci la
mine... Uneori... \l rug` ea cu disperare.
– Nu, n-ar fi cinstit fa]` de tine, spuse el \nchizând
ochii [i cl`tinând din cap. Ar fi o tortur` pentru amândoi.
O s` g`se[ti pe cineva... un b`rbat care s`-]i \mplineasc`
dorin]ele. La revedere, Maggie.
– Da, ne vedem la serviciu, Ian! Ce pot s` mai spun?!
El deja \i \ntorsese spatele.
– Bine, pleac`, fugi...
Cuvintele ei p`reau golite de orice emo]ie. Dac` s-ar fi
l`sat condus` de instinct, probabil c` l-ar fi sfâ[iat. {i asta
ar fi \nsemnat s` se umileasc` [i mai mult decât o f`cuse
pân` atunci.
Crezuse c` atunci când rupsese logodna cu Dan se
sim]ise golit`. Se \n[ela. Acum jucase totul pe o carte [i
pierduse. |[i d`ruise sufletul [i fusese respins`, iar
amintirea \nl`n]uirii lor era cea mai dureroas` pentru c`
fusese perfect` [i nu avea s` se mai repete.
Dup` ce Ian plec`, Maggie se \ntoarse cu spatele la u[`
[i se acoperi cu p`tura, \ncercând s` scape de r`ceala care
o paralizase. Perfec]iunea pe care tocmai o pierduse nu se
va mai repeta [i ea nu putea accepta un surogat.
Capitolul 7
Nu se mai \ntoarse la birou. Când reu[i s` se smulg`

din co[marul \n care intrase de bun`voie era deja prea
târziu ca s` se mai deranjeze. Mult timp r`mase pe gân-
duri privind bagajele [i \ntrebându-se dac` s` se mai duc`
la Wallareen de Cr`ciun. {tia c` mama ei abia a[tepta s-o
vad` [i probabil c` avea chef de s`rb`torit. Iar ea nu se
sim]ea \n stare nici m`car s` zâmbeasc` de complezen]`.
|n cele din urm` decise c` s`rb`toarea sfânt` de
Cr`ciun trebuia s` [i-o petreac` \mpreun` cu cei
apropia]i. Iar mama ei merita m`car atâta considera]ie.
Fay Tarrington o \ntâmpin` cu bucurie, dar Maggie
r`mase rezervat` [i-i fu imposibil s` r`spund` cu aceea[i
moned`. Fu invitat` la diverse reuniuni, dar le refuz`
politicos pe toate. Mama ei primi o mul]ime de prietene
acas`, dar Maggie r`mase \nchis` \n sine. Prietenele
mamei sale o comp`timir`, crezând c` durerea ei e prici-
nuit` de ruptura logodnei cu Dan. Nimeni n-o \n]elegea.
|n ziua de Cr`ciun Dan le f`cu o vizit` nea[teptat`, dar

Maggie se \ncuie \n dormitor [i nu ie[i decât târziu, dup`
ce el plec`. Apoi mama ei o chem` la cin` [i ea se v`zu
nevoit` s` ias` \n cele din urm` din camer`.
– Te iube[te, Maggie, spuse Fay dup` ce terminar`
primul fel de mâncare. De ce nu vrei m`car s` stai de
vorb` cu el?
– N-avem ce s` discut`m. Totul a fost spus, decret`
Maggie \ncercând s` pun` cap`t discu]iei.
Dan f`cea parte dintr-un trecut ce p`rea foarte
\ndep`rtat [i imaginea lui aproape i se [tersese din
minte.
– Ascult`-m`, draga mea. Tu singur` ai spus c` n-ai nici
o [ans` s` te c`s`tore[ti cu acel b`rbat. M`car Dan...
– S-a terminat! Nu \ncerca s` mi-l mai bagi pe gât.
Urm` o t`cere tensionat`, \ntrerupt` \n cele din urm`
tot de Fay, care coment` programele de Cr`ciun de la
televizor. |n seara aceea nu mai men]ion` numele lui
Dan. Maggie se sim]i u[or ru[inat` de ie[irea pe care o
avusese la \nceputul cinei, dar nu-i p`rea rù de decizia
pe care o luase.
Urm`toarele dou` zile se sim]i din ce \n ce mai neferi-
cit` din cauza respingerii lui Ian, dar se hot`r\ s` lupte
pentru el. Amintirea nop]ii lor de dragoste \i d`dea un
impuls incredibil. Indiferent de ce i-ar fi spus el la ple-
care, implicarea lui fusese la fel de total` ca [i a ei. Pân`
la urm` tot avea s`-l câ[tige.
Nu putea s` cread` c` \n momentul \n care o va vedea
va r`mâne total impasibil. Din ziua \n care dejunaser`
98 MILDRED DAVIS
\mpreun` ca s` discute cu echipa Jamieson, Ian fusese

sensibil la aten]iile ei. Puterea atrac]iei dintre ei doi era
prea mare ca s` r`mân` doar o simpl` amintire.
– Nu cred c` voi veni acas` cu ocazia Anului Nou,
mam`, spuse ea duminic` seara, \nainte s` plece spre
cas`. O s` te sun ca s` te anun].
– N-o s` fiu lini[tit` [tiindu-te singur` la tine \n aparta-
ment \n cea mai important` noapte a anului.
– O s` m` descurc, mam`. Am foarte multe de f`cut.
– S` nu-mi spui c` o s` lucrezi [i de Anul Nou!
– Nu, fii lini[tit`. O s` g`sesc eu o petrecere la care s`
m` duc.
– Ar fi perfect.
Maggie nu cuno[tea adresa lui Ian, dar inten]iona s-o
afle din cartea de telefoane. Trebuia s` fie fa]` \n fa]` cu
el când \i va vorbi. Era un b`rbat prea puternic ca s`
cedeze la un simplu telefon.
Afl` de la Jane Carfield c` Ian Drake va sosi la birou abia
miercuri diminea]a. Fu tentat` s-o roage s`-i dea num`rul
de telefon de acas` dar nu voia s` i[te suspiciuni.
A[a c` lu` cartea de telefoane \n bra]e [i \[i \ncepu
cùt`rile. Erau zece persoane cu numele de Ian Drake. {i
era foarte posibil ca num`rul lui s` fi fost la secret. Totu[i
\[i \ncerc` norocul. |ncercui rând pe rând toate numerele
la care sun` [i-i r`spunser` alte voci decât cea bine cunos-
cut`. La trei numere de telefon nu-i r`spunse nimeni. {i
ea voia s`-l g`seasc` neap`rat \nainte de Anul Nou. Repet`
opera]iunea seara, când, \n sfâr[it, \i r`spunse Ian. Ian al
ei! Speriat`, dar bucuroas`, \ntrerupse leg`tura.
F`cu un du[ [i se \mbr`c` \ntr-o rochie sexy din bum-

bac bleu. I se potrivea ca o m`nu[`, [i era destul de
decent`, cât s` nu lase s` se vad` mare lucru. Se machie,
se piept`n`, \nc`l]` o pereche de pantofi cu toc \nalt [i
chem` un taxi.
Dup` ce-i spuse taximetristului adresa lui Ian, Maggie
\ncerc` s`-[i pun` \n ordine gândurile. Trebuia s`
anticipeze reac]ia lui Ian când o va vedea. Era cert c`
prima reac]ie nu avea s` fie una pozitiv`. Dar trebuia s`-l
conving` m`car s` stea de vorb` cu ea. Acesta era primul
pas.
Drumul cu taxiul nu dur` mai mult de zece minute [i
poate c` ar fi durat chiar mai pu]in dac` taximetristul nu
s-ar fi \ncurcat pe ni[te str`du]e. Woolhara Mansions era
o suburbie apropiat` de Paddington, unde locuia
Maggie. Dup` ce pl`ti cursa, cobor\ din taxi [i inspir`
adânc.
Casa \n care locuia Ian era veche, din c`r`mid` ro[ie [i
bogat ornamentat` cu fier forjat. Maggie deschise poarta
[i ajunse \n fa]a intr`rii cu vitralii. Ap`s` pe clan]` [i u[a
se deschise lin. Maggie se trezi \ntr-un hol spa]ios , par-
dosit cu marmur`. Privi \n jur [i z`ri u[a apartamentului
num`rul 2. Ap`s` pe sonerie \nainte s`-i piar` curajul.
A[tept` cu nervii \ntin[i la maximum [i inima b`tând s`-i
sparg` pieptul.
U[a se deschise [i ap`ru Ian, care o privi uimit. Avea o
figur` obosit`. Ridic` o mân` [i se frec` la ochi, apoi o
privi din nou.
– Ce cau]i aici, Maggie? \ntreb` el ostenit.
100 MILDRED DAVIS
– Trebuia s` te v`d, Ian, [opti ea r`gu[it. Pot s` intru?

El se sprijini de tocul u[ii, blocându-i intrarea. |[i
plec` fruntea [i oft` adânc \nainte s`-i r`spund`.
Când o privi din nou ochii lui erau \nc`rca]i de
am`r`ciune.
– Nu vreau s` te v`d, spuse el. Credeam c` am fost
destul de clar.
– Nu, n-ai fost clar, replic` ea repede. Nimic nu e clar
[i vreau s` st`m de vorb`. Te rog. Cred c`-mi datorezi
m`car atât, adùg` ea cu disperare.
– Nu, spuse el scuturând din cap. Nu-]i datorez nimic
[i nu vreau s` m` las [antajat sentimental.
– Atunci, m`car din curtoazie [i bun-sim], invit`-m`
\nùntru, Ian, pentru c` am s`-]i spun ceva.
Câteva clipe agonizante Ian p`ru c` se lupt` cu sine.
Apoi \i f`cu loc s` intre.
– Bine, fu el de acord.
O conduse \ntr-o \nc`pere de dimensiuni impresio-
nante, cu tavan \nalt. Pe peretele din spate, flancând un
[emineu mare de marmur`, st`teau rânduite \n rafturi
sute de c`r]i. Pardoseala era dintr-un parchet de culoarea
mierii. Locul de conversa]ie era compus din trei canapele
mari care p`reau confortabile. |nc`perea degaja o atmos-
fer` cald`, dar Maggie era prea tensionat` ca s-o simt`. Ian
\i f`cu semn s` ia loc.
– Vrei s` bei ceva? \ntreb` el politicos.
– Nu... adic` da, a[ bea ceva, te rog. Un sherry, dac` ai.
Nu mâncase nimic \n ziua aceea [i spera ca bùtura s`-i
dea pu]in curaj.
Pe col]ul m`su]ei de cafea, \n fa]a uneia dintre

canapele, era un pahar pe jum`tate plin cu whisky [i un
ziar desp`turit. Probabil c` Maggie \l \ntrerupsese din
lectur`.
Se a[ez` pe canapeaua opus` [i-l privi pe Ian cum \i
turna bùtura \ntr-un pahar. Era \mbr`cat lejer, \ntr-o
pereche de blugi [i un tricou, dar nu p`rea relaxat. Dup`
ce turn` bùtura Ian \i puse paharul \n fa]`, se a[ez` la
locul lui, \[i \ncruci[` bra]ele [i o privi \n t`cere.
|n cele din urm` vorbi:
– Noaptea aceea a fost o gre[eal`, Maggie. O gre[eal`
pe care n-am de gând s-o mai repet. Nu vreau s`-mi com-
plici via]a distrugând tot ce-am realizat. Nu cred c` pot fi
mai clar de atât, \ncheie el rece [i definitiv.
Maggie lu` o gur` de sherry, dându-[i timp s`-[i
st`pâneasc` emo]iile.
– Vrei s`-mi spui de ce consideri noaptea aceea o
gre[eal`? \ntreb` ea cât de calm putu. Eu credeam c` a
fost foarte special`.
– Asta nu schimb` cu nimic datele, spuse el vehement.
Da, a fost special`. S-o l`s`m a[a. Nu mai trage de mine,
Maggie, te rog. Nu vreau s` te r`nesc...
– {tii c-o faci respingându-m` a[a, \l \ntrerupse ea. Vrei
s`-mi spui de ce-mi faci asta? Nu pot s` \n]eleg, Ian. Am
putea avea ceva frumos...
– Nu! \i tìe el vorba nemilos. Nu vreau nimic din ce-mi
po]i tu oferi. Nu vreau, Maggie, a[a c` las`-m` s` trìesc.
A[ fi vrut s` nu te \ntâlnesc vreodat`, spuse el plin de
resentimente amare.
102 MILDRED DAVIS
– De ce? \ntreb` ea r`nit` profund. Ce ]i-am f`cut?

Ian d`du paharul de whisky peste cap [i spuse trântin-
du-l pe mas`:
– Nimic. Tu... e[ti tu. Asta-i tot. N-ai nici o vin`. Dar
nu trebuia s`-]i cad \n mreje. N-am pl`nuit-o. Pur [i sim-
plu mi-a sc`pat situa]ia de sub control. Dar acum s-a
terminat.
– Chiar a[a, Ian? Spui asta din tot sufletul? \ntreb` ea
rug`tor. Nu m` min]i.
– Poate c` nu, recunoscu el. Dar se va termina \n
curând, Maggie, pentru c` asta m` str`duiesc acum s` fac
– s` mi te scot din minte. {i voi reu[i. |ntotdeauna am
reu[uit ce mi-am propus. Te rog s` accep]i ce-]i cer. Am
fost cât de politicos am putut. Acum a[ vrea s`-]i termini
bùtura [i s` pleci, pentru c` nu rezolvi nimic dac` mai
r`mâi mult prin preajma mea.
Când puse paharul pe mas` mâna lui Maggie tremur`
vizibil.
– Nici nu vreau s` mai r`mân \n cazul `sta, murmur`
ea st`pânindu-[i cu greu lacrimile.
Sim]ea c` nu putea s` treac` de zidul pe care-l ridicase
Ian \ntre ei. Se ridic` \n picioare, \[i \ndrept` spatele [i se
\ndrept` cât de demn putu spre u[`.
Avea privirea \nce]o[at` [i nu observ` covorul din
fa]a ei. Se \mpiedic` de el [i fu cât pe ce s` cad`. Ian o
prinse la timp. Maggie se sprijini de pieptul lui. Palmele
ei \i mângâiar` u[or pieptul. |l privi \n ochi [i z`ri
dorin]a ascuns`. Instinctiv se lipi de el, dar Ian o
respinse.
– Nu! spuse el printre din]i. Nu se va mai repeta,

Maggie. N-o s` te las s`-mi faci asta. Sunt st`pân pe senti-
mentele mele.
– Dar te iubesc, [opti ea pierdut`.
– M` iube[ti! izbucni el \ndep`rtând-o violent. Nu-mi
vorbi de dragoste! Ultimul lucru de care am nevoie e
dragostea. Du-te [i d`ruie[te-]i dragostea altcuiva, care are
nevoie de ea. Du-te la Barlow! El te dore[te. |ntoarce-te la
el [i las`-m` pe mine \n pace. N-o s` m` mai las p`c`lit
\nc` o dat`. Haide, pleac`!
Maggie r`mase \mpietrit`, incapabil` s` se mi[te. Ian \i
\ntoarse dezgustat spatele. Când se \ntoarse spre ea avea
o privire s`lbatic`, plin` de ur`.
– A[ primi-o pe Pat \napoi, dac` m-ar mai dori, spuse
el tìos. N-am nevoie de tine [i de dragostea ta, m-ai
auzit?
– Da, te-am auzit, [opti ea r`gu[it.
Nu [tiu cum avu puterea s` se mi[te. Genunchii \i
tremurau \ngrozitor când se \ndep`rt` de el. Ie[i \n strad`
cu privirile tulburi [i opri un taxi.
Când ajunse acas` puse mâna pe telefon [i form` un
num`r. Mama ei r`spunse la primul apel.
– Bun`, mam`. Vin acas`, spuse ea sumbru.
– M` bucur c` te-ai r`zgândit, draga mea. Deci ne
vedem mâine sear`.
– Nu. Voi lua trenul de diminea]`. Mâine \mi voi lua
liber.
– Au c`zut toate planurile? Credeam c` ai ce s` faci de
Anul Nou.
104 MILDRED DAVIS
– Nu mai conteaz`. Acum vin acas`.

Maggie \nchise telefonul [i intr` \n baie. Se dezbr`c`,
apoi se b`g` \n pat. St`tu mult` vreme pe \ntuneric, cu
ochii deschi[i, f`r` s` se poat` gândi la absolut nimic.
|n diminea]a urm`toare, când se trezi, \[i f`cu bagajul
[i porni spre Wallareen. Discut` cu mama ei o vreme,
dejunar` \mpreun`, apoi lu` o carte [i se a[ez` \n fotoliu
ca s` citeasc`. Mintea ei nu \nregistra ceea ce citea, dar
ochii \i urm`reau rândurile [i mâna \ntorcea paginile.
Dup` cin` st`tu \n fa]a televizorului \mpreun` cu mama
sa. Când sun` clopo]elul de la intrare r`spunse Fay
Tarrington. Maggie nici nu observ` când mama ei p`r`si
\nc`perea.
– Maggie?
Vocea lui Dan o trezi din letargie. |l v`zu luându-[i un
scaun [i a[ezându-se lâng` ea zâmbitor.
– Bun`, Dan, r`spunse ea automat.
– Nu trebuie s`-]i mai faci griji c` te voi bate la cap,
spuse el vesel. Nu vrei s` te c`s`tore[ti cu mine [i am
acceptat. Dar asta nu \nseamn` c` trebuie s` fim du[mani,
nu? Putem fi doi prieteni civiliza]i, Maggie.
– Dac` asta \]i dore[ti... r`spunse ea indiferent.
– |n cazul `sta trebuie s`-mi accep]i invita]ia. Avem o
petrecere la familia Wilcoxe, disear`... Nu insist, Maggie.
Dar o s` ne relax`m [i o s` ne distr`m pu]in. Te
\n]elegeai bine cu Claire [i Trevor. Ce motiv ai avea s` nu
vii? Nu trebuie s` te sim]i vinovat` c` ai rupt logodna cu
mine. Eu n-o s` te \nso]esc decât ca simplu prieten. Ce
spui?
Dan \i zâmbi sincer. Maggie \l privi inexpresiv.

Cuvintele lui Ian \i r`sunau \n minte. „Du-te [i
d`ruie[te-]i dragostea altcuiva, care are nevoie de ea. Lui
Barlow! |ntoarce-te la el.”
– Bine, Dan, accept` ea. Ai dreptate. De ce nu? Vin,
spuse ridicându-se brusc \n picioare. M` duc s` m`
schimb.
Surprinderea lui Dan era evident`, dar Maggie nu
mai a[tept` ca el s` fac` un alt comentariu. Se \ndrept`
spre camera ei, f`cu un du[ [i se preg`ti pe \ndelete.
Dan o a[tepta, oricum. Se fard` ascunzându-[i cu grij`
cearc`nele. Apoi privi efectul \n oglind`. Ar`ta
onorabil.
Se ridic` \n picioare, \[i scoase halatul de baie [i se
privi \n oglind`. Avea un corp aproape perfect. Din neferi-
cire asta nu-l convinsese pe Ian s` r`mân` cu ea. N-o
dorea.
Se \ntoarse [i \mbr`c` rochia verde de satin pe care o
a[ezase pe pat. Când cobor\ \n camera de zi \i g`si pe Dan
[i mama ei discutând amical.
– Sunt gata, anun]` ea.
Când o privi, Dan avu un zâmbet \ncântat. Maggie nu
reu[i s`-i r`spund`. Dup` ce-[i luar` la revedere de la Fay
Tarrington pornir` spre familia Wilcoxe cu ma[ina lui
Dan. Pe drum, Maggie r`mase \ngândurat` [i t`cut`. Dan
o apuc` de mân` strângând-o u[or, [i spuse:
– Dac` vrei, putem s` nu mergem la petrecere.
Spune-mi ce dore[ti s` faci.
– Nu m` deranjeaz`, Dan.
106 MILDRED DAVIS
– E[ti sigur`? Credeam c` nu-]i dore[ti aglomera]ie.

Pari \nchis` \n tine.
– Poate c` o petrecere o s` m` mai \nveseleasc`.
– Ai dreptate. Atunci s` ne distr`m!
Casa Wilcoxe era zgomotoas`, plin` de lume exube-
rant` care abia a[tepta s` treac` \n noul an. Maggie salut`
gazdele [i câteva cuno[tin]e, [i \ncepu s` danseze. Dan nu
\ncerc` s` fie posesiv. Dar avu grij` s` nu-i lipseasc` mân-
carea [i bùtura. Pu]ini dintre invita]i [tiau c` ei doi
rupseser` logodna [i erau curio[i s` afle am`nunte. Dar
Dan evit` politicos subiectul.
– Te doare capul, Maggie? \ntreb` Claire v`zând-o
\ngândurat`, \ntr-un col]. Ce-ar fi s` te \ntinzi \n camera
mea? Nu po]i pleca de la petrecere \nainte de miezul
nop]ii. Te chem eu când se apropie ceasul.
– Mul]umesc, Claire. Chiar a[ vrea s` m` \ntind pu]in.
– La cap`tul holului, la drepata. O s`-i spun eu lui Dan
unde s` te g`seasc` dac` te caut`. Bine?
Maggie se strecur` prin mul]ime [i intr` \n dormitor
\nchizând u[a zgomotului. Nu mult timp dup` ce se
\ntinse \n pat, intr` Dan.
– Maggie? Ai adormit?
– Nu, r`spunse ea din \ntuneric.
– Te doare capul? \ntreb` el \ngrijorat, a[ezându-se pe
marginea patului.
– Da.
– |ntoarce-te ca s`-]i masez ceafa. {tii c` sunt expert.
Maggie se supuse f`r` s` protesteze. Dan \i ridic` p`rul
[i \ncepu s-o maseze u[or. Era pl`cut. Sim]ea cum toat`
tensiunea acumulat` \ncepea s-o p`r`seasc`. Dar la un

moment dat sesiz` c` masajul pe care i-l f`cea Dan
sem`na mai degrab` a mângâiere.
Apoi o \ntoarse u[or cu fa]a spre el [i \ncerc` s`-[i stre-
coare mâinile sub rochia ei. Maggie vru s`-l opreasc`, dar
Dan \i prinse u[or mâinile.
Maggie r`mase nemi[cat`, a[teptând. Vârfurile
degetelor lui \i atingeau sfârcurile [i ea se sim]ea incapa-
bil` s` protesteze. Apoi Dan se aplec` [i \ncepu s`-i s`rute
sânii. Maggie nu sim]ea absolut nimic. {i-ar fi dorit s-o
\nnebuneasc`, s-o fac` s` uite de Ian.
Gura lui Dan \i atinse buzele [i Maggie deschise gura
oferindu-i-se. Experimentul e[u`. Când se retrase, Dan
respira agitat. O lu` \n bra]e strivindu-i pieptul de al lui.
– Te doresc, Maggie, \i [opti el \n ureche.
Vorbele lui seduc`toare nu aveau nici un efect asupra
ei.
– Vino cu mine acas`, draga mea. Voi avea grij` de tine.
O s` te iubesc a[a cum vrei tu.
S-o iubeasc`? Cine? Un strìn? Dan era ca un strìn
pentru ea, iar ea nu-i putea oferi dragostea. |l dorea doar
pe Ian. Se lupt` cu Dan [i se desprinse din \mbr`]i[area
lui.
– N-ar fi corect, spuse ea. Nu se poate. N-o s` mearg`.
Dan se ridic` de pe pat [i o trase [i pe ea \n picioare. |i
lu` mâna [i o for]` s`-i cuprind` b`rb`]ia.
– Vezi ce mi-ai f`cut? \ntreb` el acuzator. M-ai l`sat s`
te ating, s` te s`rut, [i acum m` respingi? |]i ba]i joc de
mine? De ce naiba nu m-ai oprit, dac` nu m` dore[ti?
108 MILDRED DAVIS
– Pentru c` am sperat c` o s` mearg`, spuse ea sincer.

Dar nu te iubesc, Dan. |mi pare rù, dar ne min]im singuri.
– Nu-mi pas` dac` tu crezi c` m` min]i! Te doresc, Maggie.
Te-am dorit din prima clip`. Las`-m` s` fac dragoste cu tine.
|]i jur c`-]i va pl`cea. O s` te fac fericit`, Maggie, promit...
– Nu pot, Dan, spuse ea amintindu-[i de felul \n care
f`cuse dragoste cu Ian. |mi pare rù, dar nu pot! Te rog,
las`-m` s` plec. O s` chem un taxi dac` nu vrei s` m` con-
duci acas`. Nu trebuia s` vin aici, cu tine, de la bun
\nceput. {i s` nu m` mai suni niciodat`. Uit`-m`. Nu sunt
bun` pentru tine.
Maggie \l \mpinse din calea ei [i ie[i furtunos pe u[`
\nainte ca el s-o poat` opri.
Ian nu o voia pentru el, dar asta nu \nsemna c` trebuia
s` se arunce \n bra]ele primului b`rbat care o dorea.
Ajunse greu la telefon f`cându-[i loc prin \nc`perea
aglomerat` [i dându-i timp lui Dan s-o prind` din urm`.
– O s` te duc eu acas`, Maggie, spuse el hot`rât. Eu
te-am adus, eu te voi conduce \napoi. |mi pare rù c`
te-am for]at s` faci lucruri pe care nu ]i le doreai... Acum
las`-m` s`-mi iau revan[a.
Maggie \l analiz` nelini[tit`. Nu voia s`-l insulte, dar
v`zu c` nu era cazul s`-[i mai fac` probleme. Dan p`rea
c` se calmase.
– Bine, accept` ea \n cele din urm`.
Dup` ce-[i luar` la revedere de la gazde cerându-[i
iertare pentru plecarea timpurie [i invocând durerea de
cap a lui Maggie, cei doi pornir` spre cas`. Dan o escort`
pân` \n fa]a u[ii de la intrare.
– Sper s` te sim]i mai bine mâine. Noapte bun`,

Maggie, spuse el calm s`rutând-o pe frunte.
– Nu, Dan, adio. {i mul]umesc pentru c` m-ai adus
acas`.
– Nu, Maggie, nu adio, ci la revedere. R`mânem pri-
eteni, mi-ai promis.
– Nu ]i-am promis nimic [i v`d c` nu se poate s`
r`mânem prieteni. Accept` situa]ia.
– Dar ai idee cum m-am sim]it? \ntreb` el \ncordat.
– Da, am idee [i te \n]eleg perfect, spuse ea privind \n
alt` parte. Adio, Dan.
|nainte ca el s` poat` spune ceva, Maggie \nchise u[a
ferm \n urma ei. |n camera de zi, la televizor, se derulau
spectacole cu focuri de artificii. Tocmai b`tuse miezul
nop]ii [i \ncepuse un nou an. Un nou an gol, care trebuia
umplut cu ceva constructiv.
Pierderea lui Ian nu trebuia s` \nsemne sfâr[itul lumii,
\[i spuse ea intrând \n camera de zi cu zâmbetul pe buze,
pentru a nu-[i nec`ji mama.
Capitolul 8
– Bun`, Maggie.
Vocea avea o not` vibrant`. Maggie ridic` privirile de
pe pantofii scumpi din fa]a ei, [i se opri \n ochii alba[tri
ai lui Pat Hollis. Luat` prin surprindere, se holb` la ea
t`cut`. Apoi se \nro[i jenat`, \[i \ndrept` spatele, tu[i u[or
[i spuse, amintindu-[i de bunele maniere:
– Bun`, Pat. {i tu cau]i solduri?
Magazinele erau pline, \n luna ianuarie, de lucruri la
pre]uri reduse. Cele dou` femei se \ntâlniser` \ntr-un
magazin de pantofi.
– Da, dar nu [tiu de ce am venit aici. Mereu g`sesc
m`suri prea mari sau prea mici.
– {i eu am aceea[i problem`. Unori \mi pare rù c`
port o m`sur` comun`.
– Cam aici se opresc lucrurile comune \n cazul tù,
Maggie, remarc` Pat uscat. Ce mai face Ian?
– Presupun c` bine, r`spunse Maggie sim]ind nota

acid` din tonul lui Pat [i privind-o la rândul ei ostil. N-am
auzit s` fi p`]it ceva rù.
– Hei, nu trebuie s`-]i sco]i ghearele. Eu [i Ian am ter-
minat-o. Acum [tiu ce simte pentru tine. Nu trebuia s` m`
min]i. Presupun c` n-a]i pierdut timpul.
– Pat, din p`cate nu l-am mai v`zut pe Ian dinainte de
Anul Nou.
– De ce? \ntreb` Pat sincer uimit`. Ai fost plecat` din ora[?
– Nu, am lucrat, ca de obicei. Dar biroul meu e la alt
etaj decât al [efilor. {i Ian este \nc` director. Eu nu sunt
decât un simplu angajat.
– Haide, Maggie, nu m` prosti \n fa]`. Crezi c` sunt
copil? Poate c` nu sunt la fel de inteligent` ca tine, dar
nici proast` nu sunt. Crezi c` nu mi-am dat seama de ce
ai rupt logodna cu Dan? Acum, c` [i Ian e liber, nu [tiu ce
v-ar mai putea opri. {tiu c` te vrea. De ce nu v-a]i v`zut?
– Nu te-am min]it, Pat. Ian nu m` vrea. Ar trebui s` m`
crezi pe cuvânt. {i poate c` ar fi fost mai bine pentru to]i
dac` n-ai fi rupt logodna cu el.
– Dar, Maggie, am vorbit cu Ian \n ajunul Anului Nou...
{tii ceva? Trebuie s` st`m de vorb`. Hai la o cafea. E ceva
ce-mi scap`.
– Ce-]i scap`?
– Hai, simt nevoia s`-mi odihnesc pu]in picioarele.
Maggie se l`s` aproape târât` pân` la prima cafenea
din mall. Era curioas` s` afle cât mai multe despre Ian,
dar nu de la Pat.
giannijollys
112 MILDRED DAVIS
Se a[ezar` la o mas` retras` [i comandar` dou` cafele.

– Fac eu cinste, spuse Pat. Oricum, \]i sunt datoare.
Luat` prin surprindere, Maggie \ncerc` s` se relaxeze.
– {tii c` am rupt logodna cu Ian, \ncepu Pat f`r` alt`
introducere.
– Da, [tiu, replic` lini[tit Maggie amestecând zah`rul
\n cafeaua aburind`.
– El nu voia s` se despart` de mine. A \ncercat s`-mi
aduc` tot felul de argumente, dar nu l-am ascultat. M-am
sim]it r`nit` [i jignit` \n noaptea \n care a preferat s` se
duc` la tine decât s` stea \mpreun` cu mine. {i a[a ne
vedeam destul de rar. Oricum, dup` ce m-am gândit mai
bine m-am decis s` v`d \n ce ape se scald` [i m-am dus s`-l
v`d \n ajunul Anului Nou. Aveam de gând s` m` \mpac cu
el, dac` m` mai voia. Doar c` el se r`zgândise. Spunea c`
e prea târziu. |i p`rea rù c` m` r`nise, dar nu mai voia s`
se c`s`toreasc` cu mine. P`rea devastat, la fel ca \n seara
aceea. L-am \ntrebat deschis dac` arat` a[a de rù din
cauza ta [i el mi-a spus...
Pat ezit` [i Maggie \[i ]inu respira]ia emo]ionat` din
cauza a ceea ce auzea.
– Mi-a spus: „Nu e din cauza ei”. {i a spus-o cu o
s`lb`ticie... Oh, n-am [tiut ce s` cred. Devenise foarte
furios [i tensionat când i-am amintit de tine. Am renun]at
la mândrie [i l-am \ntrebat dac` mai vrea s` se c`s`to-
reasc` cu mine. {i-a acoperit fa]a cu mâinile, a t`cut mult`
vreme, [i apoi mi-a spus c`-i pare rù, dar avusesem drep-
tate \n leg`tur` cu tine. Mi-a spus c` n-avea sens s` ne
mai c`s`torim, pentru c` oricum nu m` iubea cu

adev`rat. L-am crezut. Adev`rul i se citea pe fa]`. De fapt,
a fost pentru prima oar` când l-am sim]it sincer fa]` de
mine. {i l-am apreciat pentru asta, de[i m-a durut [i m-am
sim]it r`nit` \n orgoliu. {i acum tu spui c` nu l-ai mai
v`zut... Nu mai \n]eleg nimic.
Maggie t`cu \ncercând s`-[i pun` gândurile \n ordine.
Evenimentele luaser` o \ntors`tur` nea[teptat de bun`.
– Tu \n]elegi? \ntreb` Pat v`zând-o c` tace.
– Poate c` vrea s` fie liber, suger` Maggie gânditoare.
– Nu cred, scutur` Pat vehement din cap.
– Tot ce pot s`-]i spun e c` pe mine nu m` vrea.
– {i nici pe mine, spuse Pat, din ce \n ce mai confuz`.
– Poate c` ar trebui amândou` s` ne cùt`m iubirea \n
alt` parte. Tu ai pe cineva \n perspectiv`?
– Se pare c` da, zâmbi Pat cochet. Nu se ridic` la
nivelul lui Ian Drake, dar e dr`gu], sensibil [i m` \n]elege.
Nu g`se[ti milionari pe toate drumurile.
– Ce vrei s` spui?
– Nu [tiai? Ian e milionar... Ei, poate nu multimilionar,
dar are foarte mul]i bani. {i când te gânde[ti c` a crescut
la orfelinat!
– E orfan? \ntreb` Maggie surprins`, dându-[i seama c`
f`cuse dragoste cu el f`r` s`-l cunoasc` deloc.
– Nu chiar. A fost abandonat.
Abandonat... Ian a fost un copil p`r`sit... Lui Maggie
nu-i venea s` cread`. Bietul de el... De asta se temea oare
de dragoste? Cât trebuie s` fi suferit!
114 MILDRED DAVIS
– La ce vârst`?
– Poftim?
– La ce vârst` a fost p`r`sit Ian?
– Nu [tiu, ridic` Pat din umeri. Niciodat` nu mi-a
povestit totul, exact. Dar [tiu c` st`tea la orfelinat de pe la
opt-nou` ani. De ce te intereseaz`?
Opt-nou` ani? O vârst` la care copiii erau u[or impre-
sionabili. Putea suferi din cauza sentimentului respin-
gerii. Poate c` nu reu[ise s`-[i ierte niciodat` p`rin]ii.
– Maggie?
O privi pe Pat, pierdut` \n gânduri, analizând impli-
ca]iile dintr-o nou` perspectiv`.
– Spuneai c` a stat la orfelinat de pe la nou` ani... Pân`
la optsprezece ani?
– De ce te intereseaz`? \ntreb` Pat u[or contrariat`. Da,
cred c` da. L-am \ntrebat odat` dac` a fost invitat de
Cr`ciun \n vreo familie. {tii c` se organizeaz` ac]iuni de
genul `sta pentru orfani. Mi-a zis c` n-a vrut niciodat` s`
se duc`.
Asta spunea multe. Probabil c` Ian \[i iubise mama, iar
când aceasta \l p`r`sise pierduse \ncrederea \n oameni.
Fusese un copil traumatiat sentimental. Cu timpul,
probabil c`-[i dezvoltase un sistem propriu de
autoap`rare, alegând s` nu se mai implice afectiv \n nici o
rela]ie. Acum Maggie \n]elegea de ce el nu credea \n
iubire. Dac` ea ar fi reu[it s`-l fac` s` cread` din nou...
– Mul]umesc pentru cafea, Pat, spuse ea. Acum trebuie
s` plec. Mult noroc.
Se ridic` repede de la mas`, se \mpiedic` de un scuan

[i se lovi de mul]imea de oameni din mall, \n graba de a
ie[i \n strad`. Avea un singur gând – s` ajung` cât mai
repede la Ian. Trecuser` aproape trei s`pt`mâni de la
prima [i ultima vizit` pe care i-o f`cuse. Acum exista o
speran]` [i nimic n-o mai putea opri.
Lu` un taxi [i \ncerc` s`-[i pun` gândurile \n ordine.
Trebuia s`-[i st`pâneasc` emo]iile [i s`-l conving` pe Ian
s-o asculte. Cu siguran]` c` el avea s-o \ntâmpine cu osti-
litate, ca data trecut`, dar acum cel pu]in [tia cauza
suferin]elor lui [i putea s`-l abordeze altfel.
Taxiul opri \n fa]a casei lui Ian. Maggie pl`ti cursa [i
cobor\. Era o diminea]` frumoas`. Alerg` pe alee [i nu se
opri decât \n fa]a u[ii lui, unde sun` \ndelung. Nu-i
r`spunse nimeni.
|n cele din urm`, dezam`git` [i frustrat`, se hot`r\ s`
plece. Se \ntoarse pe c`lcâie [i d`du nas \n nas cu Ian.
– Bun`, Maggie, spuse el trecându-[i pungile cu
cump`r`turi \ntr-o mân` [i cùtând \n buzunar cheile.
Te-am z`rit de la cap`tul str`zii.
– Da, am venit s`... Voiam s` stau de vorb` cu tine.
O luase prin surprindere [i Maggie se emo]ionase la
vederea lui nea[teptat`. Ian descuie t`cut u[a [i o invit` s`
intre.
– M` bucur c` ai venit, spuse el dup` ce \nchise u[a.
Voiam s` discut cu tine ni[te probleme de serviciu.
Maggie r`mase u[or descump`nit`. Ian p`rea degajat.
Era oare indiferent? {i de ce voia s` discute cu ea pro-
116 MILDRED DAVIS
bleme de serviciu? Nu puteau vorbi despre asta la birou?

Dar \[i aminti c` o v`zuse \nc` de la col]ul str`zii, [i
probabil c` avusese timp s`-[i compun` o figur`
relaxat`.
– |mi place camera asta, spuse Maggie. Cred c` e
minunat s` locuie[ti aici.
– Da. De fapt toat` casa e a mea, dar din nefericire
fo[tii proprietari obi[nuiau s-o \nchirieze [i au
\mp`r]it-o \n dou` apartamente. Dar nu m` deranjeaz`.
|mi e suficient un singur apartament. Scuz`-m` un
minut. Vreau s` duc cump`r`turile la buc`t`rie. Simte-te
ca acas`.
– Mul]umesc.
Maggie se a[ez` pe fotoliu \ncercând s` nu se gân-
deasc` la prima vizit`. Ce se petrecea cu Ian? P`rea c`
st`pânea perfect situa]ia. {i nu era deloc devastat, a[a
cum i-l descrisese Pat.
Maggie respir` adânc privind cu aten]ie mobilierul din
jur. |nc`perea era plin` de antichit`]i bine restaurate. Asta
spunea ceva \n plus despre Ian – prefera lucrurile solide,
durabile.
– Pot s`-]i ofer ceva de bùt? \ntreb` el \ntorcându-se
din buc`t`rie.
– Nu, tocmai am bùt o cafea cu... Pat Hollis.
– Serios? \ntreb` el u[or sarcastic, f`r` s` i se mi[te nici
m`car un mu[chi de pe fa]`. V-a]i \mprietenit?
– Nu. Ne-am \ntâlnit \ntâmpl`tor. Oricum, am avut o
discu]ie interesant`.
Ian ridic` din umeri [i se a[ez` pe canapea. |[i puse

picioarele pe m`su]` \ntr-o atitudine relaxat` [i o privi
a[teptând.
Maggie se uit` la el \ntreb`tor.
– {i ce a]i discutat a[a de interesant voi dou`? M`
\ndoiesc c` Pat a avut s`-]i spun` ceva. Dar presupun c`
]i-a vorbit despre mine. De asta ai venit s` m` vezi, nu?
Oricum, dac` tot e[ti aici, a[ vrea s`-mi cer iertare pentru
ie[irea emo]ional` de data trecut`. M-am purtat ca un
m`gar. Sper c` asta nu va afecta rela]iile noastre
colegiale.
– Asta e rela]ia pe care ai ales-o tu, spuse ea acuzator.
Zidul pe care Ian \l ridicase p`rea f`r` cusur.
– Nu v`d de ce ar mai exista \ntre noi tensiuni.
– Sigur c` nu, fu ea de acord cântându-i \n strun`. De
asta cred c` ar trebui s` avem o discu]ie onest`.
– Maggie, pân` acum n-am fost cu tine decât...
deosebit de onest.
– Din câte-mi amintesc mi-ai spus vehement c` ai dori-o
pe Pat \napoi dac` te-ar mai vrea.
– Ai dreptate, replic` el calm, ridicând b`rbia, f`r` s`
clipeasc`. Dar dup` o analiz` mai matur`, mi-am dat
seama c` rela]ia noastr` n-ar mai fi mers. Pat e maladiv de
geloas` pe tine. De[i mi-a vorbit de o reconciliere, \mi tot
amintea de tine. Iar o c`snicie pornit` cu suspiciuni nu
duce nicìeri.
Avea dreptate. Dac` Maggie n-ar fi aflat mai multe de la
Pat, poate chiar i-ar fi crezut ra]ionamentul lui Ian.
118 MILDRED DAVIS
– Nu mi-ai spus c` ai fost abandonat de p`rin]ii tì...

– Ar fi trebuit? Nici tu nu mi-ai povestit nimic. {i nu-mi
amintesc s` m` fi \ntrebat ceva despre trecutul meu.
– Dar trecutul meu nu mi-a afectat rela]iile ulterioare cu
oamenii. Ce ai tu \mpotriva dragostei, Ian? Chiar nu po]i
avea \ncredere \n nimeni? De ce? Pentru c` mama ta nu te-a
iubit [i a fost \n stare s` te abandoneze? \ntreb` ea insistent.
– Maggie, oft` Ian f`când o grimas` plictisit`, n-am
nevoie de o psihanaliz` de amator. {tiu exact ce-mi
doresc de la via]`. Dac` Pat ]i-a spus o poveste lacrimo-
gen`, las-o balt`. Nu mai sunt un copil [i a[ vrea ca to]i cei
din jur s` m` vad` a[a cum sunt \n realitate– un adult care
a reu[it \n via]`. Hai, Maggie, \nceteaz` [i ia-o a[a cum e.
S-a terminat. Singura rela]ie pe care mi-o doresc cu tine e
una profesional`. E [i pentru binele tù.
|n mod normal cuvintele lui Ian ar fi descump`nit-o [i
pe cea mai hot`rât` femeie. Dar Maggie sim]i nevoia s`
mai \ncerce \nc` o dat`. Pentru ultima oar`.
– Nu, Ian. Ascult`-m`. E ultima dat` când vin la tine.
Mi-e greu s` accept ceea ce-mi spui, dar o fac, de[i am
impresia c`-]i ba]i joc de mine.
– Cum a[a?
– Nu mi-ai r`spuns la toate \ntreb`rile.
– Te ascult, spuse el \ncruci[ându-[i bra]ele la piept.
Ce vrei s` mai afli?
– Vreau s` [tiu de ce te-a p`r`sit mama ta.
– Hai s` fim serio[i, Maggie! Faci pe Sigmund Freud?
Nici m`car nu mi-am cunoscut mama. {i nu m-a p`r`sit,
a[a cum crezi. Se pare c` avea probleme cu drogurile [i

am fost un copil neglijat. Cei de la protec]ia copilului s-au
autosesizat, m-au luat de lâng` ea, [i m-au internat \ntr-un
orfelinat. Aveam vreo doi ani. Abia ie[isem din scutece.
Nu-mi amintesc nimic despre mama mea. {i nici n-am
avut ocazia s-o mai v`d ulterior. A murit din cauza unei
supradoze, când aveam vreo zece ani. {i s` [tii c` am fost
destul de mul]umit cu via]a de la orfelinat. Autorit`]ile au
fost generoase cu mine [i eu nu le-am creat probleme.
Asta-i tot.
– Dar ce s-a \ntâmpalt când aveai opt sau nou` ani?
Privirile lui Ian devenir` impenetrabile. Era clar c`
Maggie lovise \ntr-un punct sensibil.
– Am fost dat \n grija unei familii de englezi care nu
puteau avea copii.
– {i te-au tratat ca pe propriul lor fiu?
– Se poate spune a[a.
– {i ei ce-au f`cut? Te-au dat \napoi, la orfelinat?
– Au fost nevoi]i s` se \ntoarc` \n Anglia, spuse Ian
ridicându-se \n picioare [i p`rând c`-[i pierde r`bdarea.
Lui Paul i s-a oferit o promovare...
Ian \ncepu s` se plimbe prin \nc`pere cu mâinile \n
buzunare.
– {i de ce nu te-au luat cu ei? insist` nemilos
Maggie.
– N-aveau voie s` m` scoat` din Australia. Asta e legea.
Mama n-a semnat actele de adop]ie. N-au avut de ales. Au
fost nevoi]i s` m` lase aici.
120 MILDRED DAVIS
Ba ar fi avut de ales. S` r`mân` cu Ian. Asta dac` l-ar fi

iubit suficient de mult.
– A]i p`strat leg`tura?
– Nu. Am impresia c` au fost avertiza]i s` \ntre-
rup` orice leg`tur` cu mine. {i a fost o idee bun`, nu
crezi?
– Tu ar trebui s` [tii mai bine asta, Ian, spuse ea trist.
– Ei, Maggie? Ai aflat toate detaliile. Te sim]i mai bine
acum?
Nu, nu se sim]ea mai bine. De fapt se sim]ea mai
nefericit` ca niciodat`. Ian avea o traum` afectiv` [i nu
voia s` recunoasc`. {i, din nefericire, asta influen]a
viitorul rela]iei lor. Dac` exista vreunul. Era clar c` Ian \[i
era suficient sie[i, iar ea nu va reu[i niciodat` s`-i schimbe
optica.
Se ridic` \n picioare ca s` plece. Nu mai avea rost s`
trag` de timp. Nu rezolva nimic a[a. Ian o conduse pân`
la u[`. Maggie trecu pe lâng` el [i se opri o clip` \nainte
s`-i \ntoarc` spatele. Expresia lui era \mpietrit`. Maggie
inspir` adânc [i vorbi din inim`, sperând s`-i ating` o
coard` sensibil`:
– Spuneai c` pentru tine totul s-a terminat. Dar eu nu
pot accepta asta. Sper s`-]i aminte[ti durerea [i goliciunea
pe care ai sim]it-o când te-au p`r`sit p`rin]ii tì adoptivi.
Pentru c` exact acela[i lucru \l simt [i eu acum. Singura
diferen]` este c` tu n-ai nici un motiv s`-mi \ntorci
spatele. Tu ai ales s-o faci \n mod crud, deliberat [i
nemilos. Nu [tiu cum vei trì cu povara asta.
El nu-i r`spunse, dar deveni palid. Inima lui
Maggie tres`ri de fericire. |n sfâr[it \nregistrase un
r`spuns.
– Nu! spuse Ian r`gu[it. Nu sunt ca ei... N-am vrut s`...
Maggie ignor` protestul lui agonizant [i spuse:
– Ar fi fost mai cinstit din partea ta dac` nu m-ai fi
s`rutat, dac` nu mi-ai fi r`spuns, dac` n-ai fi f`cut
dragoste cu mine. Dar dup` ce mi-ai ar`tat ce-mi po]i
oferi, mi-ai luat totul. Ar fi fost mai cinstit din partea
p`rin]ilor tì adoptivi dac` nu te-ar fi luat la ei acas`,
[tiind c` nu-]i pot oferi totul. N-o s` mai deschid niciodat`
subiectul rela]iei noastre, Ian, \]i promit. Dar de fiecare
dat` când m` vei vedea la serviciu \]i vei aminti de sin-
gur`tatea la care m-ai condamnat.
Apoi plec` \ncet, hot`rât, f`r` s` se mai uite \n urm`.
Autocontrolul lui fusese serios zdruncinat, dar era nevoie
de timp ca el s` digere cuvintele care d`râmaser` zidul
dup` care se ascunsese. Maggie nu mai avea nimic de
f`cut. Decât s` a[tepte.
Capitolul 9
Zilele trecur` \ngrozitor de greu, f`r` s` primeasc` nici

un semn de la Ian. Maggie munci pe rupte [tiind c` foarte
curând trebuia s` se \ntâlneasc` cu el \n interes profe-
sional. Lucra la campania publicitar` a unei companii de
asigur`ri care voia s` promoveze o nou` strategie. Ca
director, Ian Drake trebuia s` apar` la \ntâlnirea pe care
urma ea s-o aib` cu reprezentan]ii beneficiarilor. Abia
a[tepta s` vad` cât de rezervat se va purta cu ea atunci.
Se str`dui mult ca s` nu cad` \n depresie. Bert Oliver
iar o acuz` de fanatism, dar Maggie n-avea chef de glume.
Chiar se purta ca o conduc`toare de sclavi. Dar voia ca
totul s` ias` perfect.
Rhonda veni la ea \ntr-o zi, când \i era lumea mai
drag`, amintindu-i de Ian.
– Ghici ce-am aflat! Linda mi-a spus c` Ian Drake ar fi
rupt logodna cu Pat Hollis. Ce spui de asta?
Maggie ridic` din umeri \ncercând s`-[i p`streze o
figur` neutr`.
– E problema lui.
– Nu e[ti bun` de bârfe, oft` Rhonda. Mie mi se pare cea
mai senza]ional` [tire a secolului. Linda mi-a spus c` Ian
Drake n-a mai pus-o s` sune la salonul de coafur` [i nici n-a
mai rugat-o s` comande flori. Asta spune multe, nu?
– Mda... replic` Maggie distrat`.
– M` \ntreb de ce. Mi s-a p`rut c` se potrivesc. Pat
Hollis era o femeie frumoas`.
Rhonda continu` cu specula]iile multe zile dup` aceea,
amintindu-i lui Maggie numele lui Ian Drake. Lipsa de interes
afi[at` de ea n-o descump`ni pe Rhonda. Ca s` se apere,
Maggie prefer` s`-[i petreac` pauzele de mas` \n afara cl`dirii.
Apoi fu nevoit` s`-i fac` fa]` lui Peter Cameron. Acum,
[tiind c` se desp`r]ise de Dan, aten]iile lui erau din ce \n
ce mai neru[inate.
Când Maggie \i comunic` faptul c` putea s` stabileasc`
o \ntâlnire cu reprezentan]ii companiei beneficiare, Peter
\i oferi por]ia obi[nuit`.
– E[ti \n form`, drag`?
– F` o pauz`, te rog, \l lu` Maggie peste picior.
– Vai, ce rùt`cioas` e[ti, drag`. Ce te-ai f`cut tu sin-
guric` zilele astea?
– Am muncit, dup` cum se vede.
– Ar trebui s` te mai relaxezi din când \n când. Ai avea
nevoie de o...
– Las`-m`, Peter. N-am chef de tine acum.
– Niciodat` n-ai, replic` el suav. Pentru cine te p`strezi?
Presupun c` pentru [efu’. Ai aflat c` s-a desp`r]it de buc`]ica
lui? Pun pariu c` nu l-ar deranja o t`v`leal` cu tine.
124 MILDRED DAVIS
– De ce nu-i spui asta chiar domnului Drake, Peter?

suger` Maggie palid` la fa]`. Spune-i s` m` sune. Cine
[tie? Poate am noroc [i e interesat. {i tu mai las`-m`-n
pace. Nu vezi c` nu te suport?
– Vorbe[ti serios?
– La care propozi]ie te referi?
– La \ntâlnirea cu [efu’.
– Sigur, r`spunse Maggie privindu-l \n ochi.
– Ce târf` ieftin` e[ti! pufni Peter dezgustat.
– Ieftin`?! ridic` ea o sprâncean`.
– Pardon, de prim` m`rime, rectific` el.
– Ca-n tot ce \ntreprind, replic` ea \ntorcându-i
spatele.
|ntâlnirea era stabilit` pentru vineri diminea]`.
Maggie \[i petrecu toat` ziua de joi cu Bert, revizuind
\ntregul plan al campaniei. Abia spre sear` se declar`
satisf`cut`.
– Acum suntem gata, spuse ea.
– Slav` Domnului! Dac` exist` unul. Nu [tiu cine te
oblig` s` fii atât de pedant`, Maggie. {tii bine c` nu vei
avea de-a face cu profesioni[ti. Ce mi-ai ar`tat \ntr-o prim`
faz` era mai mult decât suficient. Sau vrei s` participi la
vreun concurs?
– Am fost chiar atât de \ngrozitoare? zâmbi vinovat
Maggie.
– Hmmm, mormì el. Cred c`-mi e[ti datoare cu vreo
dou` beri. Hai \n barul de la parter. E timpul s` m` felici]i
pentru r`bdare. Pân` [i un câine trebuie gratificat dac`
face ce i se spune. Ai fost o criminal` toat` s`pt`mâna.
– Iart`-m`, Bert. Am fost o nesim]itoare.

– Nesim]itoare? Eu nu ies \n baruri cu nesim]itoarele.
Dac` spui târf` a dracului, accept. |mi plac târfele ale
dracului. Ele dau farmec vie]ii. Hai s` bem [i s` fim ai
dracului cu to]i. Am auzit ni[te colegi bârfindu-te pe la
col]uri [i abia a[tept s`-i torn.
Maggie zâmbi. Bert era simpatic, dar acum n-avea chef
de p`l`vr`geal`.
– Hai s` amân`m ie[irea, Bert. Te superi? S` fie
s`pt`mâna viitoare. Promit c` nu te las.
– Ce te fr`mânt`, Maggie? \ntreb` Bert privind-o cu
aten]ie. Pentru c` nu e[ti emo]ionat` din cauza cam-
paniei. {i la altceva nu m` pot gândi decât la b`rba]i.
Regre]i c` te-ai desp`r]it de Dan?
– |n nici un caz, spuse Maggie râzând degajat.
– Atunci? A ap`rut un nou b`rbat pe firmament?
– Nu... Am o u[oar` depresie de \nceput de an.
– Ei, atunci m` bucur c` nu Dan e motivul.
Maggie ridic` o sprâncean` [i \ncepu s` adune hârtiile
de pe biroul lui Bert.
– Arat` mult prea bine. Asta e problema b`rba]ilor
ar`to[i – sunt prea arogan]i [i se a[teapt` ca toat` lumea
s` le cad` la picioare. Dar nu [tia cu cine are de-a face. Tu,
Maggie, ai nevoie de un b`rbat care s` te aprecieze la
adev`rata ta valoare. De cineva ca... Ian Drake, de
exemplu.
Maggie aproape sc`p` hârtiile din mân` când \i auzi
numele. Arunc` o privire rapid` spre Bert, sperând ca el
s` nu-i fi observat reac]ia.
126 MILDRED DAVIS
– {i ce te face s` crezi c` Ian Drake mi s-ar potrivi?

\ntreb` ea cu scepticism.
– {tii, Maggie, \ncepu Bert cu o \ncetineal` deliberat`,
coinciden]ele pot fi uneori spectaculoase. De exemplu tu
[i Drake. Amândoi a]i rupt logodna dup` petrecerea de
Cr`ciun. {i nu [tiu dac` ai observat, dar \n timp ce tu \]i
b`teai capul cu campania publicitar`, el muncea pe
brânci. Nu prea vi s-a f`cut sim]it` prezen]a prin firm` \n
ultimul timp. {i, curios, ambii a]i fost foarte serio[i \n
ultimul timp.
– N-am observat, r`spunse Maggie rece, scurt.
– Dar eu da, spuse el dulce.
– Bravo ]ie, i-o \ntoarse ea, intrigat` de perspicacitatea
lui Bert.
– {i ce petrecere super a fost de Cr`ciun! Nici nu [tiu
cum am ajuns acas`. Dar \mi amintesc ca prin cea]` c` pe
tine a avut grij` Ian Drake s` te conduc`...
– Bine! izbucni ea dându-[i seama c` nu mai avea sens
s` se prefac`. Ai dreptate. Dar acum las`-m` \n pace, Bert,
te rog.
Privirile lui Bert se umplur` de compasiune.
– |ntr-o bun` zi o s`-]i scot cu unghiile mele ochiul tù
de artist, spuse ea. Hai, ne vedem mâine diminea]`.
– |nc` o \ntrebare, Maggie, o opri el ridicând un deget
\n aer. De ce nu iei ini]iativa, \n loc s` a[tep]i?
– Am luat-o, spuse ea zâmbind amar. {i am pierdut.
Voi vedea cât de mult când m` voi \ntâlni mâine cu el.
– Unii b`rba]i sunt prea pro[ti, sau prea orbi ca s` vad`
ce pierd.
– Ai dreptate, r`spunse ea sec.

– Gre[esc eu vreodat`? brav` el.
– N-am remarcat pân` acum.
– Ce femeie admirabil`! oft` Bert. Capul sus, Maggie!
Mâine e o nou` zi [i dac` m` \ntrebi, spun c` tu e[ti
câ[tig`toarea. El \nc` nu [tie ce a pierdut.
– Sper s` ai dreptate, prietene, spuse ea \ndreptându-se
spre ie[ire.
Spera cu disperare ca Bert s` aib` dreptate. Ciudat, dar
nu o deranja c` el \[i d`duse seama de situa]ie. Bert era
discret [i sensibil, \n ciuda atitudinii lui combative.
Maggie \ncuie dosarul \n dulap [i plec` acas`. Sta]ia de
autobuz era plin` de oameni. Când veni autobuzul nu
reu[i s` prind` nici un loc pe scaun. Era \nghesuial`. Dar
nu se gândea la confort, ci la \ntâlnirea cu Ian Drake de a
doua zi.
{oferul puse o frân` brusc` [i Maggie se lovi de
mânerul unui scaun. Se frec` pe burt` [i-[i aminti c`
trecuser` trei s`pt`mâni de când trebuia s`-i vin`
ciclul lunar. Nu mai putea pretinde c` e vorba de o
simpl` \ntârziere. Fusese atât de sup`rat` \n ultimul
timp \ncât uitase. Ar fi fost bine s`-[i fac` un test de
sarcin`.
Alung` gândurile negre [i, coborând din autobuz, con-
tinu` s` se concentreze la ziua de mâine. Trebuia s` par`
\ncrez`toare, puternic`...
|n noaptea aceea nu dormi bine. A doua zi avea
cearc`ne vine]ii sub ochi. Repar` neajunsul cu mult fond
de ten [i, când termin`, se declar` satisf`cut`.
128 MILDRED DAVIS
Când ajunse la birou, Bert o \ntâmpin` cu o mul]ime

de complimente. Drept r`spuns Maggie \i zâmbi vag. Era
teribil de emo]ionat`.
Arunc` o privire peste noti]e [i a[tept` \n camera de
proiec]ii sosirea clien]ilor, f`r` s` i se citeasc` nimic pe
fa]`.
– Relaxeaz`-te, Maggie, o avertiz` Bert b`tând-o amical
pe um`r. Pari gata s` explodezi.
– N-am nimic! se r`sti ea iritat`.
|n spatele u[ii \nchise se auzi un murmur [i Maggie \[i
ridic` privirile \ncordat`.Când Ian intr` \n \nc`pere \nso]it
de doi b`rba]i, inima ei se opri \n loc. Dragostea pe care
i-o purta o cople[i, radiindu-i \n priviri. Dar Ian nu se uit`
la ea. Chiar [i atunci când f`cu prezent`rile, ochii lor nu
se \ntâlnir`. Figura lui era impenetrabil`, tonul vocii
deta[at, [i manierele impecabile.
Maggie se dezumfl`. {i-ar fi dorit ca Ian s` se uite la ea
m`car o clip`. Dar el invit` clien]ii s` ia loc [i se a[ez` la
rândul lui f`r` s` par` c-o vede. Nici chiar atunci când o
rug` s` deruleze banda video nu o privi. Maggie nu
reac]ion` prompt. O clip` r`mase nemi[cat`.
– Pot s` derulez banda? \ntreb` Bert \ncet punându-i o
mân` pe um`r.
Ea d`du din cap. |nc` mai avea un strop de mândrie ca
s` p`streze aparen]ele profesionale. La \nceput vocea ei
sun` u[or tremurat, apoi din ce \n ce mai sigur`. {i pe
m`sur` ce clien]ii aprobau mul]umi]i, \ncrederea \n sine
\i cre[tea. Când termin`, clien]ii \[i exprimar` satisfac]ia.
Maggie le zâmbi automat.
Ian t`cu. Se l`sase pe sp`tarul scunului, cu bra]ele

\ncruci[ate la piept, [i nici m`car n-o privi.
– Ei, Drake, atâta timp cât domni[oara aceasta talen-
tat` lucreaz` pentru tine, nu v`d de ce s` schimb`m
agen]ia de publicitate, declar` unul dintre b`rba]i.
– Domni[oara Tarrington ofer` \ntotdeauna satisfac]ie
garantat`, spuse Ian zâmbind u[or.
Maggie sc`p` f`r` s` vrea un oftat de surpriz`
nepl`cut`. O dureau spusele lui. Ian o s`get` cu privirile.
– Desigur, echipa cu care lucreaz` e pe m`sura talen-
tului ei, adùg` el.
Maggie scutur` mâinile \ntinse cu pl`cere politicoas`
\n timp ce mintea ei era torturat` de tot felul de gânduri.
Satisfac]ie garantat`. O noapte de dragoste \i satisf`cuse
oare nevoile lui Ian Drake?
Citise \n ochii lui vinov`]ia. Reu[ise oare s`-l fac` s` se
simt` vinovat? Poate, dar el tot nu se r`zgândise. Nici
m`car nu putea s-o priveasc`.
|l privi conducând reprezentan]ii spre ie[ire. Ian pleca
din nou din via]a ei [i nu se rezolvase nimic. R`mase \n
\nc`pere singur` cu Bert. Se sim]ea ca [i cum ar fi purtat
pe umeri \ntreaga povar` a lumii.
– Maggie?
Vocea lui Bert p`rea plin` de \ngrijorare. Ea \l privi f`r` s`-l
vad`. |[i duse instinctiv mâna la frunte \n timp ce obrajii i se albir`.
– Bert, eu...
I se f`cea rù. Câmpul vizual i se \ngust` [i \ncepu s`
vad` cercule]e colorate. Auzea ca prin cea]` vocea lui
Bert. Apoi c`zu.
130 MILDRED DAVIS
– ... s-a obosit prea mult...

– ... nu pot s` r`mân. O trimit pe Jane Carfield. Ai grij`
de ea.
Era vocea lui Ian. Maggie se for]` s` ]ipe.
– Nu, stai... spuse ea slab deschizând \ncet ochii.
– Maggie? Acum te sim]i mai bine? \ntreb` Bert care se
aplecase asupra ei.
– Da. Cred c` am le[inat, murmur` ea ridicându-se cu
greu \n coate.
Bert o ajut` s` se a[eze pe scaun [i-i mas` umerii [i
ceafa. Jane Carfield intr` cu un pahar mare cu ap` rece.
– Hai, bea asta, spuse Bert sus]inându-i ceafa. O s` te
ajute.
Maggie se supuse nep`s`toare. Jane Carfield o privi cu
aten]ie [i a[tept` s` termine de bùt.
– O s` te sim]i mai bine, spuse femeia. {ezi câteva
minute. M` duc s` chem un taxi. Domnule Oliver, v` rog
s-o \nso]i]i dumneavoastr` [i s` chema]i un doctor, dac` e
necesar.
– Nu e nevoie, murmur` Maggie.
– Sunt ordinele domnului Drake, domni[oar`
Tarrington. V` ve]i duce acas` cu domnul Oliver, spuse
Jane Carfield privind-o sever pe deasupra ochelarilor.
– Dac` a[a spune]i, se supuse Maggie, prea sl`bit` ca
s` protesteze.
Bert \[i lu` responsabilitatea \n serios, oferindu-i
bra]ul [i sus]inând-o tot drumul. Când se a[ezar` pe
canapeaua din spate a taxiului, Maggie \i arunc` o privire
ironic`.
– Sunt o ratat`. {tii c` nu mi-a fost rù...

– Nu m` proste[ti pe mine, replic` Bert sec. Ar`tai ca
un mort când ai le[inat.
– A fost o combina]ie nefericit`... N-am prea dormit, n-am
mâncat, eram emo]ionat`...
– Dac` te consoleaz`, mie Ian Drake nu mi s-a p`rut
chiar indiferent când s-a \ntors [i te-a g`sit \ntins` pe
podea. De fapt, pot spune c` [i-a pierdut controlul. A
\njurat ca un birjar [i p`rea c` se simte vinovat de starea
ta.
– Dar ]i-a spus de ce s-a \ntors? \ntreb` ea interesat`.
– Nu, dar e evident c` s-a \ntors dup` tine.
– Crezi c`...
Maggie se opri [i oft`. Ea \[i dorea dragostea lui Ian, nu
voia s`-l fac` s` se simt` vinovat.
– Dup` experien]a mea, destul de bogat` \n obser-
varea caracterelor umane, a[ spune c` nu l-ai pierdut,
Maggie, fata tatei. Poate c` mai \ncearc` s`-]i reziste din
motive obscure, dar \nc` mai ai putere asupra lui,
crede-m`.
– Sper s` ai dreptate.
– {tii bine c` nu m` \n[el niciodat`, spuse el strângân-
du-i mâna \ncurajator. Cred c` a[ fi fost un bun vizionar.
Maggie se relax` [i se sprijini de sp`tarul canapelei,
zâmbind satisf`cut`.
– A[a te vreau, draga mea. Ochii tì sunt frumo[i când
scânteiaz`. S` nu mai la[i vreodat` vreun b`rbat s` te
aduc` \n halul `sta.
– Nu mi se mai poate \ntâmpla a doua oar`, oft` ea.
132 MILDRED DAVIS
|nchise ochii [i se relax`. Bert t`cu plin de tact, l`sând-o

s` se gândeasc` \n lini[te la ale ei. Când taxiul opri \n fa]a
casei sale, Maggie insist` ca Bert s-o lase s` se descurce
singur`. Dar el nici nu vru s` aud`. O conduse pân` \n
fa]a u[ii, iar ea \i mul]umi pentru sprijin.
Dup` ce r`mase singur`, Maggie se duse direct \n dor-
mitor, \[i scoase hainele, \[i puse o rochie de cas` [i se
b`g` \n pat. Stomacul o durea de foame, parc` i se lipise
de spate. Dar starea aceea nu avea s` mai dureze mult
dac` era \ns`rcinat`.
Poate c` din cauza asta le[inase, realiz` ea speriat`. Dar
\nc` nu se sim]ea preg`tit` s` se gândeasc` la o eventual`
sarcin`. Se gândi \n schimb la Ian. Ce bine ar fi fost dac`
Bert ar fi avut dreptate. {i dac` era a[a cum \i spusese el,
probabil c` Ian o va suna \n dup`-amiaza aceea. Ar fi fost
perfect dac` ar fi cùtat-o.
Ca r`spuns, telefonul \ncepu s` sune. Maggie se ridic`
\n grab` [i puse mâna pe receptor, cu inima b`tând s`-i
sparg` pieptul.
– Alo? Domni[oar` Tarrington?
Era vocea lui Jane Carfield.
– Da, eu sunt, r`spunse ea dezam`git`.
– Domnul Drake m-a rugat s` v` sun s` verific dac` v`
sim]i]i mai bine. Ce s`-i comunic?
– Da]i-mi-l la telefon ca s`-i spun personal, replic` ea amar.
Jane Carfield pufni nemul]umit`.
– Domnul Drake e foarte ocupat, domni[oar`.
– Atunci spune]i-i c` dac` e atât de preocupat de starea
mea, s` m` sune personal.
– Domni[oar` Tarrington, evident nu v` sim]i]i bine,

spuse Jane Carfield scor]os. Dar se pare c` nu v` mai e
chiar atât de rù. Nu cred c` domnul Drake trebuie s` se
mai deranjeze.
– Nu, s` nu cumva s`-l deranj`m pe domnul Drake,
f`cu Maggie sarcastic. El nu vrea s`-[i asume nici o
responsabilitate. Nu putem s`-l \mpov`r`m... cu persoana
mea insignifiant`... adùg` ea dup` ce auzi clicul \ntreru-
perii leg`turii.
Jane Carfield probabil c` se scandalizase. Dar lui
Maggie nu-i p`sa. Secretara lui Ian putea s` cread` ce voia
despre ea.
I se puse un nod \n gât [i, cu lacrimi \n ochi, ]ip` \n
receptorul din care se auzea tonul:
– Puteai s` discu]i personal cu mine! Crezi c` nu meri-
tam o vorb` bun` din partea ta?
|n ciuda \ncuraj`rilor lui Bert, Maggie \[i d`dea seama
c` nu mai are nici o [ans`. N-avea sens s` mai spere. O
durea prea tare. |i venea s-o sune pe secretara lui Ian [i s-o
roage s`-i transmit` un mesaj din partea ei. Dar probabil
c` Jane Carfield ar fi considerat-o nebun` [i, oricum, pân`
la urm` nu i-ar fi transmis lui Ian decât c` ea se simte mai
bine.
Golul din stomac \i reaminti faptul c` nu mâncase
nimic \n ziua aceea. Se târ\ pân`-n buc`t`rie [i deschise
frigiderul. N-o tenta nimic.
Deodat` sim]i nevoia s` ias` din cas`. Parc` se sufoca.
Se duse \n dormitor, trase repede pe ea o pereche de
blugi [i un tricou, \[i lu` geanta [i ie[i val-vârtej pe u[`.
giannijollys
134 MILDRED DAVIS
Bert avea dreptate. Nu trebuia s` se mai lase vreodat`

doborât` de vreun b`rbat. {i, ca s`-l mai uite pe Ian
Drake, se decise s` colinde prin magazine.
Maggie profit` de ziua liber` [i se plimb` prin câteva
galerii de art`, dejun` singur` \ntr-un restaurant intim,
apoi se hot`r\ s` cumpere ceva apetisant [i pentru acas`.
Intr` \ntr-un supermarket [i cump`r` somon afumat,
pateu de ficat, produse de patiserie fran]uze[ti [i o sticl`
de vin bun. Masa pe care avea de gând s-o preg`teasc` \n
seara aceea nu era potrivit` pentru un bolnav, dar sim]ea
nevoia s` se r`sfe]e pu]in.
Trecând pe lâng` o farmacie \[i aminti c`-i \ntârziase
ciclul [i se gândi c` n-ar fi rù s` cumpere un test de
sarcin`. N-avea sens s` se prefac`. |i era team` s` nu fi
r`mas \ns`rcinat`.
Se \ntoarse acas`, \[i preg`ti o cin` delicioas`, se uit`
pu]in la televizor \n timp ce bù câteva pahare de vin,
apoi se duse la culcare.
Adormi repede, dar avu un somn agitat, plin de vise
ciudate.
A doua zi de diminea]`, cum se trezi, citi instruc]iunile
de pe testul de sarcin` [i a[tept` ner`bd`toare rezultatul
\n timp ce citea Sydney Morning Herald.
Apoi totul se pr`bu[i \n jurul ei. Testul ie[ise pozitiv.
Acum nu mai avea nici o \ndoial`. Era \ns`rcinat`. R`mase
dus` pe gânduri mult` vreme, \ntrebându-se ce s` fac`.
Purta \n pântece copilul lui Ian Drake, iar acesta nu mai
voia s` aud` de ea.
giannijollys
Capitolul 10
Se str`dui s` r`mân` calm`, [i se duse la buc`t`rie s`-[i

fac` un ceai. Ceaiul era recomandat oamenilor afla]i \ntr-o
stare de [oc. Bine, n-ar fi trebuit s` fie [ocat` pentru c` \n
noaptea aceea nu folosise nici o m`sur` de precau]ie.
Acum trebuia s`-[i pun` \n ordine gândurile.
M`car dac` Ian i-ar fi ar`tat vreo urm` de interes. Dar,
ca s`-[i lini[teasc` con[tiin]a, o pusese pe secretara lui s-o
sune, ca s` afle cum se simte. Era clar c` nu mai voia s`
aib` de-a face cu ea. Nu putea s` se duc` la el [i s`-i dea
vestea. Ar fi spus c`-l [antajeaz`.
Dar ea nu voia decât dragostea lui. {i dac` n-o putea
avea? Avea copilul lui. Dumnezeule, copilul lui Ian Drake!
Soneria o sperie. Se \ncrunt` \ntrebându-se cine putea
fi sâmb`t`, la ora unsprezece diminea]a. De luni de zile
n-o mai vizitase nimeni \n afar` de Ian [i Pat.
Alerg` la u[` plin` de speran]`. Deschise cu mâini
tremurânde [i v`zându-l pe Dan zâmbitor \n prag, sim]i
c`-i cade cerul \n cap.
136 MILDRED DAVIS
– Bun`, Maggie! o salut` acesta jovial.

– Bun`, ce cau]i aici? \ntreb` ea nepoliticos.
– Ce-ar fi s` m` invi]i mai \ntâi \nùntru? Vin de
departe.
– Te rog... spuse ea f`cându-i loc s` intre. Vrei o cea[c`
de ceai? Tocmai am f`cut unul pentru mine.
– Sigur. Mul]umesc, Maggie.
– Nu trebuia s` vii aici, Dan, spuse ea intrând \n
buc`t`rie [i turnându-i o cea[c` de ceai din ibric. |]i pierzi
timpul degeaba, ]i-am mai spus.
– Poate c` da, poate c` nu, specul` el. Pe cine te a[tep-
tai s` vezi când mi-ai deschis u[a?
– Nu m` mai a[tept la nimic, oft` ea sprijinindu-se de
chiuvet` cu bra]ele \ncruci[ate la piept [i b`rbia ridicat` \n
semn de \nc`p`]ânare. {i tu ar trebui s` faci la fel ca mine.
Totul s-a terminat \ntre noi. Nu are sens s` mai \ncerci
ceva.
Dan ridic` o sprâncean` [i spuse:
– Maggie, au trecut [ase s`pt`mâni de când ne-am
desp`r]it [i nu mi se pare c` e[ti mai fericit` ca \nainte. De
fapt ar`]i chiar foarte rù. Ce-ar fi s` te scot undeva, \n
ora[, la un restaurant? Ca prieteni – f`r` presiuni sau
condi]ii. Dac` vrei vorbim numai despre vreme, dar hai s`
ne ]inem de urât unul celuilalt.
– N-are sens, Dan, scutur` ea din cap.
– N-am venit pân` aici ca s` am de unde s` m` \ntorc.
Nu-]i cer decât s` iei masa cu mine. Fii generoas`,
Maggie.
– Nu pot.
– Nici m`car o or` sau dou`? Ce rù poate s`-]i fac`? |]i
pl`cea s` stai de vorb` cu mine, insist` el zâmbind
tentant.
Maggie \l privi \ngrijorat`. F`cuse o gre[eal` c`-l
primise \n cas`. Nu mai aveau despre ce s` vorbeasc`, iar
\n ziua aceea ea chiar n-avea chef de nimic, darmite de
prezen]a lui. Oricum, se str`duia din r`sputeri s` r`mân`
politicoas`.
– Te rog s`-]i bei ceaiul [i s` pleci, Dan, spuse ea. N-are
sens s` mai r`mâi.
Ochii lui Dan scânteriar` o clip` de furie, apoi rede-
venir` zâmbitori.
– Nu fi rea, Maggie. Am petrecut clipe frumoase \mpre-
un`, spuse el punându-[i mâinile pe umerii ei. {i mai
putem petrece.
Acum, când Dan se apropiase de ea, Maggie sim]i c`
mirosea a whisky.
– Ia-]i mâinile de pe mine, Dan, spuse ea pe un ton
amenin]`tor. Nu m` po]i face s` m` r`zgândesc.
– Nu?
Maggie recunoscu dorin]a arz`toare din ochii lui [i se
\nfior` nepl`cut. Dan \ncerc` s-o ia \n bra]e [i ea \l
\mpinse.
– Cu asta nu-mi dovede[ti nimic, spuse ea str`duindu-se
s`-[i p`streze calmul. Las`-m` \n pace.
– E[ti a mea, gemu el neputincios.
– Ba nu! exclam` ea ferindu-se de gura lui insistent`.
Opre[te-te, Dan. E o prostie. Ai bùt [i te por]i ca un
m`gar.
138 MILDRED DAVIS
– O s` te fac s` fii a mea, spuse el ignorând-o.

Mânile lui se strânser` \n jurul ei posesiv. Maggie
\ncerc` zadarnic s`-l \ndep`rteze. Apoi el o prinse cu o
mân` de p`r [i o oblig` s`-l s`rute. Maggie se zb`tu [i Dan
\i rupse c`ma[a cu mâna r`mas` liber`.
– Nu! ]ip` ea [ocat`. Las`-m`-n pace, sunt \ns`rcinat`!
– Poftim? \ntreb` el prostit.
– Am spus c` sunt \ns`rcinat`, repet` ea cu satisfac]ie,
v`zându-i reac]ia. N-am fost [i nu voi fi niciodat` a ta, a[a
c` las`-m`-n pace.
– Târf`... murmur` el oripilat. M-ai ]inut atâtea luni de
prost [i cum ne-am desp`r]it te-ai aruncat \n patul primu-
lui venit. Sau m-ai \n[elat? Ai jucat pe dou` fronturi?
Adev`rul e c` ar fi fost cam ciudat s` te c`s`tore[ti cu
mine purtând copilul altuia. Târf` ce e[ti!
Maggie \[i strânse c`ma[a rup` la piept, privindu-l cu
un zâmbet satisf`cut.
– Nu trebuie s` te obose[ti s` te acoperi, spuse el.
Nu-mi murd`resc eu mâinile cu tine, acum, dup` ce
am aflat ce fel de femeie e[ti. Sper s` putreze[ti \n
iad!
Spunând acestea, Dan se r`suci pe c`lcâie [i p`r`si
apartamentul ca o vijelie, trântind u[a \n urma lui. Maggie
tremura din tot trupul. Capul \i vâjâia [i o durea fa]a. |[i
trecu mâna peste buze [i v`zu sânge. |ncerc` s`-[i p`streze
mintea limpede.
Comportamentul violent al lui Dan fusese nea[teptat.
Noroc c`-i trecuse prin cap s` spun` c` e \ns`rcinat`. Cu
asta reu[ise s`-i clatine \ncrederea \n sine.
Se duse la baie [i se privi \n oglind`. O ro[ea]` dea-

supra ochiului drept prevestea apari]ia unei vân`tì
serioase. Deschise robinetul [i-[i sp`l` fa]a. Rana de pe
buz` nu era adânc`, dar p`rea destul de urât`.
Maggie decise s` se \ntind` pu]in \n pat ca s` se
lini[teasc`. Tocmai se \ndrepta spre dormitor, când sun`
telefonul. Ridic` receptorul f`r` chef, dar gândindu-se c`
poate era Ian, \i reveni pu]in dispozi]ia.
– Maggie?
– Bun`, mam`, r`spunse ea cu voce tremurând`.
– ... de ce n-ai venit acas`, drag`? A trecut aproape o
lun` de când...
Deodat` Maggie sim]i c` le[in` din nou.
– Mam`, [opti ea \necându-se \n lacrimi... mam`, te
rog s` vii la mine... Am nevoie de tine. Te rog... Nu pot s`
vin acas`.
– Maggie, drag`, dar ce-ai p`]it? M` sperii...
– Nu pot s`-]i spun acum. Te rog, vino!
– O s` iau primul tren, decise mama ei rapid. Acum
culc`-te pu]in. {i, indiferent despre ce e vorba, rezolv`m
noi. Vrei s`-]i aduc ceva?
– Nu. Vino doar tu.
– Nu te \ngrijora, draga mea, sosesc.
Maggie puse receptorul \n furc` [i se târ\ pân`-n dor-
mitor unde se urc` \n pat [i se strânse ghem, cu
genunchii la gur`. Plânse mult, cu dezn`dejde. Ajunsese
la cap`tul disper`rii. Totul \i mergea prost. Ian n-o
dorea. Dan o dispre]uia. Era \ns`rcinat` [i nu [tia ce s`
fac`.
140 MILDRED DAVIS
Dar venea mama ei. Poate ea o va ajuta \ntr-un fel. Era

singura fiin]` care-o iubea. Ostenit` fizic [i psihic, adormi
\n cele din urm`, cu obrajii uzi de lacrimi.
La un moment dat fu smuls` din cea]a binecuvântat` \n
care se cufundase, de un zgomot enervant. Maggie
\ncerc` s`-l ignore. Zadarnic. Cineva suna insistent la u[`.
Probabil c` sosise mama sa.
Maggie se târ\ din pat pân` la u[`. Arunc` o privire \n
oglinda de pe hol. Avea gura umflat` [i o vân`taie dea-
supra ochiului drept. Probabil c` o va speria pe mama ei,
dar n-avea sens s` se ascund` fa]` de ea.
Oft` [i deschise u[a.
|n fa]a ei st`tea Ian Drake. O clip` interminabil de lung`
\nghe]`. Dup` [ocul ini]ial, pe chipul lui ap`ru oroarea. Inima
lui Maggie tres`ri, ne[tiind cum s`-i interpreteze reac]ia. Apoi
\[i d`du seama c` el se speriase când \i v`zuse fa]a lovit`.
– Maggie... murmur` el alarmat \ntinzând mâna ca s-o
mângâie. Dumnezeule, ce-ai p`]it?
Ea \[i acoperi fa]a cu mâinile [i-i \ntoarse spatele.
– Nu, [opti ea rug`tor.
– Maggie...
Vocea lui era plin` de compasiune. O lu` pe dup`
umeri tandru [i o conduse \n camera de zi, unde o ajut`
s` se a[eze pe canapea.
– Nu fi sup`rat`, te rog... Trebuia s` te v`d. Dar nu m`
a[teptam s` te g`sesc a[a...
Ian oft` cu disperare. Lui Maggie \i era fric` s`-l
priveasc`. Nu [tia ce avea de gând. Oare o va respinge din
nou? |i era team` s`-l implore s` r`mân`.
Apoi \l sim]i \ndreptându-se u[or spre ie[ire.

Disperat`, strig` dup` el:
– Ian!
El se \ntoarse \n loc.
– Nu pleca, [opti ea rug`tor.
– Nu plec nicìeri. Am l`sat u[a deschis`.
Maggie oft` u[urat`. Ian venise s-o vad`. De ce oare?
Era ner`bd`toare s` afle, dar \i era team` s`-l \ntrebe. Nu
voia s`-[i mai fac` speran]e de[arte.
Ian se \ntoarse [i-[i trase un scaun \n fa]a ei. Era atât de
aproape \ncât \i putea distinge toate nuan]ele culorii
iri[ilor lui.
– Ce-ai p`]it? \ntreb` el blând.
Maggie \l privi nesigur`.
– Nimic, spuse ea \ncurcat`. Pare mai rù ca-n reali-
tate. Dar... N-am [tiut c` vei veni la mine. Mai ales dup`
ce ieri... Credeam c` e mama. Trebuie s` soseasc`...
– Maggie, zise el \ndurerat, spune-mi ce-ai p`]it. Ar`]i
de parc`...
– N-am nimic, serios, evit` ea s`-i r`spund`.
– Cum nimic?! Te-a v`zut un doctor?
– Nu. De ce? Nu-i nimic grav. Mi-am zgâriat pu]in buza.
Nu face din asta un cap`t de ]ar`, Ian. M` faci s` m` simt
prost.
– Ai sunat-o pe mama ta, spuse el frecându-[i
sprâncenele [i p`rând c` \ncearc` s`-[i adune gândurile.
– Da. Aveam nevoie de cineva... M` sim]eam...
– Cine a dat \n tine?
142 MILDRED DAVIS
|ntrebarea lui tìoas` cerea un r`spuns clar. Ea \i evit`

privirile, dar nu reu[i s` se gândeasc` la o minciun`
plauzibil`. Când se uit` la el, buzele \i tremurar`.
– Nu vreau s` vorbesc despre asta, murmur` ea.
– S` sun la poli]ie?
– Nu!
– De ce nu? \ntreb` el nelini[tit.
Trebuia s`-i spun` adev`rul.
– Dan, zise ea simplu.
Aerul se \nc`rc` de tensiune. Ian strânse pumnii pân` i
se albir`. V`zându-i furia nest`pânit`, Maggie se gr`bi s`-i
dea mai multe explica]ii.
– A venit la mine azi-diminea]` [i am sc`pat situa]ia de
sub control. Era beat, l-am enervat [i s-a dat la mine.
– Nemernicul, murmur` el \nveninat. De ce, Maggie?
Ea oft` sim]indu-se din ce \n ce mai nefericit`.
– Voia s` ne \mp`c`m [i nu accepta s`-l refuz.
– Te-a... violat? \ntreb` el privind-o cu team` ameste-
cat` cu groaz`.
– Nu, r`spunse ea repede.
– Dar a \ncercat! explod` el.
– Nu, pe cuvânt. A fost vina mea. Nu trebuia s` spun... Era
bùt [i n-am vrut s`-l las s` m` s`rute... i-am spus c` m-am
culcat cu un alt b`rbat [i... Pe el nu l-am l`sat niciodat` s`
se ating` de mine. S-a sim]it r`nit [i n-a mai [tiut ce face.
– Asta e tot ce i-ai spus, Maggie?
Nu \ndr`zni s`-l priveasc` \n ochi. Era nesigur` pe ea.
Trebuia s` evite un r`spuns nesincer.
– De ce ai venit aici, Ian? \ntreb` ea cu voce firav`.

– Eram \ngrijorat din cauza ta, replic` el lini[tit.
– |ngrijorat?! râse ea amar. Sigur, n-o mai aveai pe Jane
Carfield la dispozi]ie. Ce p`cat! Puteai s-o rogi pe ea s`
verifice.
– Sim]eam nevoia s` te v`d, spuse el ignorându-i sar-
casmul.
Inima lui Maggie \ncepu s` bat` nebune[te. Era ceva \n
expresia lui... }inându-[i respira]ia \ntreb`:
– De ce?
– Trebuia s` aflu, spuse el cu o figur` chinuit`. Nu
puteam s` ignor faptele. M-a chinuit o \ntrebare, mai ales
de ieri, când ai le[inat. Maggie, erai virgin` [i n-am luat
nici o m`sur` de precau]ie...
Ian se opri, nereu[ind s` mai continue. Maggie [tia ce
va urma [i sim]i cum, de groaz`, i se scurge sângele din
vene.
– E[ti \ns`rcinat`?
Ea \l privi cu ochii mari, prea \nspìmântat` ca s`
r`spund`.
– E[ti \ns`rcinat`!
– Da, [opti ea.
El gemu neputincios, acoperindu-[i fa]a cu palmele.
– Dar nu trebuie s`-]i faci griji, spuse ea repede. Nu
trebuie s`-]i asumi responsabilitatea. Eu am vrut-o, nu? Tu
m-ai avertizat – o singur` noapte. Eu am fost de vin` c`
nu te-am crezut. Voiam s` m` iube[ti. M-am ag`]at de tine,
Ian. Nu eu ]i-am spus, tu m-ai \ntrebat...
144 MILDRED DAVIS
Cum el t`cea, [i nici m`car nu \ndr`znea s-o priveasc`,

Maggie explod`:
– Oh, pleac`! Pleac`! Las`-m`-n pace! Nu mai suport
tortura asta.
El se ridic` \n picioare, dar \n loc s` se \ndrepte
spre u[`, se apropie de ea. Printre lacrimile care-i
\nce]o[au privirile, Maggie \l v`zu \ntinzând mâinile ca
s-o ia \n bra]e. Emo]iile o cople[ir`. Nu mai [tia ce s`
cread` [i reac]ia ei fu instinctiv`. Se retrase speriat` [i
exclam`:
– Nu m` atinge! Nu-]i pas`. Nici m`car n-ai putut s`
vorbe[ti cu mine. Ai pus-o pe secretar` s` m` sune. Nu
mi-ai adresat nici m`car un cuvânt! Nu mai vreau nimic de
la tine, m` auzi? Nimic! E[ti liber s` faci ce vrei, e[ti liber
s` pleci. Nu m` atinge!
Era un ]ip`t de disperare. |ncerc` s`-l loveasc`, dar
el o cuprinse \n bra]e cu blânde]e [i reu[i s-o
potoleasc`. Maggie \[i l`s` capul pe um`rul lui [i
\ncepu s` plâng` \nceti[or. El o mângâie pe spate
\ncercând s-o calmeze.
Maggie voia s` nu se mai desprind` din \mbr`]i[area
lui. O accept` \n t`cere, [tiind c` pân` la urm` el tot va
pleca. N-o iubea.
– Acum las`-m`, Ian, spuse ea desprinzându-se din
bra]ele lui. Ai fost dr`gu] cu mine. N-o s` m`
pr`bu[esc.
Mândria ascuns` din vorbele ei \l impresion` pe Ian,
care o strânse din nou \n bra]e.
– Maggie... Dumnezeule... oft` el cu disperare.

Ei \i venea s`-l roage s` nu-i spun` nimic, decât s-o
iubeasc`, dar deja \[i c`lcase prea mult pe inim`. |i sim]i
atingerea mângâietoare p`r.
– Maggie, m` ascul]i? \ntreb` el rug`tor.
– Da, te ascult, murmur` ea moroc`nos, anticipând ce
avea el s`-i spun`.
Nimic bun.
El o ajut` s` se a[eze pe canapea [i, luându-i mâinile
\ntr-ale sale, privind-o cald \n ochi, \ntreb`:
– Pot s`-]i aduc ceva? Un ceai cald?
– Nu, mul]umesc. N-am nevoie de nimic. Te ascult,
Ian.
El \[i \ndrept` spatele [i \ncepu s`-[i frece nelini[tit
palmele una de cealalt`.
– N-aveai de gând s`-mi spui, nu?
– Cum puteam? \ntreb` ea amar. Ai fi spus c` te [anta-
jez. Nu-mi e[ti dator cu nimic.
Ian \[i trase un scaun \n fa]a ei [i, mângâindu-i obrajii,
oft` [i spuse:
– Am zis o mul]ime de prostii... Dintr-un instinct
de autoap`rare. Eram obsedat de ideile mele precon-
cepute despre via]`. |mi pare rù c` te-am l`sat s`
treci singur` prin iadul `sta. Nu [tiu cum s`-]i spun...
Mi se pare c` dac`-]i cer iertare nu e destul. Dar \mi
pare sincer rù, Maggie. Te rog s` m` crezi. {tiu c` am
fost un nemernic. {i ieri... de neiertat, spuse el
trecându-[i nelini[tit degetele prin p`r. Pân` ieri nu
146 MILDRED DAVIS
m-am gândit la consecin]e... Dar tu... trebuie s` te

gânde[ti ce vrei s` faci cu sarcina, Maggie. E copilul
nostru...
Cuvintele lui o z`p`cir` complet pe Maggie. Lucrurile
luaser` o \ntors`tur` total nea[teptat` [i nu [tia cum s`
reac]ioneze.
– |n]eleg, [opti ea. {i ce crezi c` ar trebui s` fac, Ian?
– Maggie, indiferent ce salariu câ[tigi sau cât de inde-
pendent` e[ti, un copil nu poate fi crescut cum trebuie de
o mam` singur`. Ar fi mai bine pentru tine, pentru copil
s`... Eu v-a[ putea asigura un trai \ndestulat... dac` ai
accepta s` te c`s`tore[ti cu mine.
– S` m`... c`s`toresc cu tine!
Ce f`cea Ian? O cerea \n c`s`torie? Nu-i venea s`
cread`. {i de ce? Dintr-un sim] al datoriei? Nu voia ca pro-
priul lui copil s` aib` o via]` nefericit`, a[a cum avusese
el?
Soneria strident` o f`cu s` tresar`, smulgând-o din
torentul de gânduri. Maggie \i arunc` lui Ian o privire
\ncurcat`, apoi se ridic` [i se gr`bi spre u[a de la intrare
spunând:
– E mama.
Din nefericire sosirea mamei sale era total inoportun`.
Dar dac` Ian era hot`rât s-o ia de nevast`, \[i va men]ine
propunerea. {i Maggie avea nevoie de timp ca s`
cânt`reasc` implica]iile.
Ame]it`, uit` c` avea fa]a r`nit` [i deschise u[a.
Capitolul 11
– Slav` Domnului! exclam` mama ei. |ncepusem s`-mi

fac griji c`... Vai, Maggie!
Ea \[i privi \ncurcat` mama. Apoi \[i aminti c` nu ar`ta
prea bine.
– Hai, intr`, spuse Maggie repede, dorind s` câ[tige
timp \nainte s`-i dea explica]ii.
|i lu` bagajul din pragul u[ii, apoi o trase de mânec` [i
o zori \nùntru.
– Vai, drag`, biata ta fa]` frumoas`! se vìt` Fay
Tarrington luându-[i obrajii \n palme. Ce Dumnezeu....
Se opri brusc v`zându-l \n camera de zi pe Ian, care se
ridicase \n picioare ca s-o \ntâmpine.
– Doamn` Tarrington, spuse el pe un ton curtenitor,
\ntinzând mâna dreapt`, eu sunt Ian Drake.
– Drake? repet` Fay f`când leg`tura. Oh, da, domnule
Drake, dumneavoastr` sunte]i [eful agen]iei la care
lucreaz` Maggie, nu? Sau m` \n[el?
148 MILDRED DAVIS
– Nu v` \n[ela]i, doamn`, spuse Ian zâmbind.

– Atunci de ce...?
– Mam`, las` asta. Relaxeaz`-te pu]in.
– Draga mea, dar tu ce-ai p`]it la fa]`? Ai avut un acci-
dent la serviciu?
– Nu. Mi s-a \ntâmplat azi-diminea]`, \nainte s` m`
suni. De asta eram sup`rat`.... Ian a trecut pe la mine, ca
prieten.
– Aha! f`cu Fay Tarrington m`surându-l pe Ian Drake
din cap pân`-n picioare. Credeam c` m-ai rugat s` vin la
tine pentru câteva zile...
– Exact, mam`. M` bucur c` ai putut s` vii. |]i
mul]umesc, spuse ea s`rutând-o pe obraz [i strângând-o
afectuos \n bra]e.
– Maggie, vrei s` duc bagajul \n dormitor? interveni
Ian.
– Da, te rog.
Fay Tarrington \l privi curioas` pe Ian [i apoi arunc` o
privire \ntreb`toare spre Maggie.
– Vrei o cafea sau un ceai, mam`? \ntreb` ea ab]inân-
du-se s` zâmbeasc`.
– Mi-ar prinde bine o bùtur` cald`. O cafea, te rog.
– Ian, cafea?
– Da, te rog, spuse Ian \ndreptându-se spre dormitor
cu bagajul \n mân`.
Deci inten]iona s` mai r`mân` [i nu p`rea deranjat de
venirea mamei ei. Maggie intr` \n buc`t`rie. Fay
Tarrington, o urm` cu o privire plin` de \ntreb`ri [i
nelini[ti.
– Maggie, ce se petrece aici? \ntreb` ea [optit. {i fa]a ta!

Arat` \ngrozitor! Mi-am f`cut griji din cauza ta. Trebuia s`
vii \n weekenduri acas`...
– Iart`-m`, mam`. N-am vrut s` te \ngrijorez.
Deocamdat` nu putea s`-i explice mare lucru, pentru
c` nici ea nu [tia cum st`teau lucrurile.
– {i ce caut` Ian Drake aici? Pân` acum nu mi-ai spus
c` sunte]i prieteni.
– El este b`rbatul despre care-]i vorbeam, mam`,
spuse ea repede.
Fay Tarrington \l v`zu pe Ian ap`rând [i se gr`bi s` ias`
din buc`t`rie.
– Maggie, de ce nu stai lini[tit`? \ntreb` el. Las`-m` pe
mine s` fac cafeaua.
– Nu, mul]umesc. Mam`, ]ine-i tu companie lui Ian
pân` termin eu aici.
– Bine, spuse Fay Tarrington privindu-l pe Ian suspi-
cios. Veni]i, domnule Drake. A[ vrea s` stau pu]in de
vorb` cu dumneavoastr`.
Lui Maggie i se strânse nepl`cut stomacul. Din tonul
mamei sale, p`rea c` voia s`-l ia la \ntreb`ri.
Cei doi se retraser` \n camera de zi. Ian se a[ez` pe
fotoliu, iar Fay Tarrington pe scaunul opus.
– Am aflat de la Maggie c` sunte]i logodit [i c` urmeaz`
s` v` c`s`tori]i cu o femeie dr`gu]`, deschise mama ei
spinosul subiect.
– Singura femeie dr`gu]` cu care urmeaz` s` m`
c`s`toresc, doamn`, este fiica dumneavoastr`, r`spunse
Ian calm [i direct.
150 MILDRED DAVIS
Inima lui Maggie tres`ri [i se gr`bi s` termine de

preparat cafeaua ca s` nu piard` nici un cuvânt din con-
versa]ie.
– Ei, domnule Drake... \ncepu Fay \ncercând s`-[i
p`streze sângele rece.
– Ian.
– Trebuie s` recunosc – m-a]i luat total prin sur-
prindere.
– |mi pare rù. Dar e mai bine s` v` spun de la \nceput
care sunt inten]iile mele, ca s` pute]i \n]elege situa]ia.
– Ei, dar nu v` cunosc, domnule Drake, [i nu pot
\n]elege situa]ia.
– E foarte simplu!
Amândoi \ntoarser` capetele spre Maggie, care inter-
venise hot`rât [i nea[teptat \n discu]ie.
– Mam`, trebuie s`-]i spun ceva, pentru c` mai
devreme sau mai târziu vei afla. Sunt \ns`rcinat`. Ian vrea
s` se c`s`toreassc` cu mine pentru c` \i port copilul. |mi
pare rù, dar a[a stau lucrurile.
Figura lui Fay Tarrington exprima \ngrijorarea.
– {i cealalt` femeie? \ntreb` ea nelini[tit`.
– Am rupt logodna cu Pat la câteva zile dup` ce Maggie
a rupt logodna cu Dan, explic` Ian precis. Atunci am
crezut c`-mi doresc doar s` fiu liber, dar mi-am dat seama
c` m-am \n[elat.
– E[ti sigur de asta, Ian? \ntreb` Maggie tìos. Nu crezi
c` e prematur s` te legi de un copil nen`scut? Cine [tie?
Poate c` nu voi reu[i s` duc sarcina pân` la cap`t.
– Maggie!
Exclama]ia scandalizat` a lui Fay o f`cu pe Maggie s` se
\nro[easc`. Se \ntoarse \n buc`t`rie, ru[inat` de ie[irea ei,
neinten]ionând s`-[i cear` iertare. |nc` nu putea uita
clipele de suferin]` la care o supusese Ian.
A[ez` ce[tile de cafea pe o tav`, cu mâinile
tremurânde, [i intr` \n camera de zi cu buzele strânse,
t`când cu \nc`p`]ânare. Mama ei \i arunc` o privire \ngri-
jorat` \n timp ce Maggie se a[ez` pe marginea canapelei.
Dac` Ian voia s-o cear` \n c`s`torie trebuia s-o conving`
c` inten]iile lui erau serioase.
– Domnule Drake, \ncepu Fay Tarrington, \ntotdeauna
am considerat c` apari]ia unui copil nu e un motiv serios
pentru o c`s`torie solid`. Ave]i sim]ul onoarei, ceea ce v`
ridic` foarte mult \n ochii mei, dar dac` acesta e singurul
motiv pentru care vre]i s` v` c`s`tori]i cu fiica mea...
– Nu e singurul motiv, doamn` Tarrington, o asigur`
el calm, dar e singurul \n care crede Maggie. Felul \n care
m-am purtat cu ea pân` acum e regretabil. Din nefericire
nu pot schimba trecutul. Sper s` m` revan[ez fa]` de ea
pe viitor.
– |n cazul \n care va exista un viitor, interveni Maggie
tìos. Nu face presupuneri, Ian. |nc` n-am spus da.
– {tiu c` te-am r`nit profund, spuse el privind-o tan-
dru. {tiu c` ai toate motivele s` m` respingi, dar nu
vorbesc despre ra]iune, Maggie, ci despre nevoie. B`nu-
iesc c` acum crezi c` sunt ultimul b`rbat de care ai
nevoie. Dar \]i cer s`-]i aminte[ti ce mi-ai spus acum câte-
152 MILDRED DAVIS
va s`pt`mâni. S`-]i aminte[ti ce am trìt amândoi acum

câteva s`pt`mâni. A fost ceva unic [i special. |n ciuda ego-
ismului meu prostesc nu po]i nega ceea ce am trìt \mpre-
un`. Avem nevoie unul de cel`lalt. Vom fii p`rin]ii copilu-
lui pe care l-am conceput \mpreun` fie c` ne place sau
nu... Po]i s` spui da, Maggie. Aici, de fa]` cu mama ta,
putem \ncepe s` ne facem planuri de nunt`.
– A[a, pur [i simplu! pufni Maggie plin` de resenti-
mente. Te a[tep]i s` accept ca [i cum nimic nu s-ar fi
\ntâmplat. Ieri nici nu puteai s` stai de vorb` cu mine [i
azi vrei s`-]i accept propunerea de c`s`torie. Ai dreptate,
ridic` ea tonul. Am toate motivele s`-]i resping
propunerea. {i am mari rezerve s`-mi doresc s` devii
so]ul meu. E bine c`-]i aminte[ti de noaptea „aceea”. E
singura \n care m-ai f`cut fericit`. Nu sunt chiar atât de
disperat` \ncât s` m` c`s`toresc cu un b`rbat care nu m`
dore[te pe mine la fel de mult ca [i pe copil.
– Copilul... insist` el. Sunt tat`l lui [i eu... te doresc pe
tine, Maggie. Tot ce ]i-am spus pân` ieri a fost minciun`.
Am \ncercat s` m` lupt cu tine, cu sentimentele pe care
mi le trezeai. Dar nu mai pot, nu mai vreau. Spune-mi
ce-]i dore[ti, [i-]i voi da.
– Chiar atât de mult \nseamn` un copil pentru tine,
Ian? \ntreb` ea, impresionat` de vehemen]a cu care
vorbea.
– Fericirea ta \nseamn` [i mai mult pentru mine.
– De când? \ntreb` ea scuturând din cap
ne\ncrez`toare.
– De când mi-am dat seama cât de prost sunt s`-]i

resping dragostea.
Tonul lui sincer [i ochii lui implorau o [ans`. Maggie
voia s`-l cread`, avea nevoie s`-l cread`. Dar \i era team`.
O privi rug`tor pe mama sa, dar Fay Tarrington se uita cu
aten]ie la Ian.
– Mam`?
Mama ei o privi cu simpatie, dar Maggie era prea confuz`
ca s`-[i exprime \ndoielile care-i asaltau sufletul. Ridic`
neputincioas` din umeri. Fay Tarrington se ridic` \n picioare
[i se apropie de ea. O strânse u[or de um`r pe Maggie [i,
când o privi, ochii i se umplur` de dragoste [i \n]elegere.
– Doar tu [tii dac` po]i g`si resurse s`-l ier]i, Maggie,
[opti ea. Dar \mi amintesc ce mi-ai spus de Cr`ciun. Acum
el se \ntoarce la tine. Nu te pot for]a s` iei o decizie. Cred
c` e mai bine s` m` duc la un film [i s` v` las pe amândoi
s` v` rezolva]i singuri conflictul. Bine?
– Bine, mam`. Dar te vei \ntoarce, da?
– Desigur, zâmbi Fay Tarrington cald. Voi veni s`-]i
preg`tesc cina [i s` te bag \n pat. De asta-s f`cute mamele.
– Mul]umesc, mami, [opti Maggie strângându-i mâna,
plin` de recuno[tin]`.
Fay Tarrington se \ntoarse spre Ian care se ridicase \n
picioare.
– Am \ncredere c` nu o vei mai r`ni din nou pe fiica
mea, domnule Drake. Impresia mea despre tine nu e
important` acum, dar pari un b`rbat onorabil [i cred c` o
iube[ti sincer.
154 MILDRED DAVIS
– V` mul]umesc pentru \ncredere, doamn`

Tarrington, r`spunse el grav.
Apoi o conduse la u[` [i se \ntoarse la Maggie. Ea nu
se clintise din loc. |i era team` de ceea ce sim]ea, de ceea
ce auzea. |[i sprijini coatele de mas` [i-[i l`s` fruntea \n
palme. |l privi pe Ian plin` de resentimente, apropiindu-se.
P`rea nesigur pe el [i asta o f`cea s` se simt` mai bine.
Oare el renun]ase la zidul pe care-l ridicase \ntre ei doi?
Sau doar \i arunca o privire de pe metereze?
– Maggie... murmur` el neputincios, atingându-i p`rul
m`t`sos.
Ea se retrase [i \l privi \n ochi, dorindu-[i atât de multe
de la el, dar sim]indu-se incapabil` s`-i cear` ceva.
O ridic` cu blânde]e \n picioare, apoi \ncet, atent s` nu
\ntâmpine rezisten]`, o \mbr`]i[` cu tandre]e. Maggie nu
se \mpotrivi. St`tea \n bra]ele lui dorindu-[i ca el s`-i
r`spund` nevoilor, dar având prea pu]in` \ncredere [i
speran]`.
– Maggie... [opti el \n p`rul ei mângâindu-i obrajii. {tiu
c` ]i-e greu s` m` crezi acum, dup` ce te-am respins de
atâtea ori, atât de brutal [i categoric. {i mie mi-a luat mult
ca s`-mi dau seama ce vreau cu adev`rat. Dar acum [tiu,
Maggie. Te iubesc atât de mult. Am nevoie de tine mai
mult decât po]i avea nevoie de o fiin]` uman`. E adev`rat,
\mi doresc copilul. Dar pe tine te doresc [i mai mult. Nu
m` simt \mplinit f`r` tine.
Cuvintele lui erau ca un drog dulce care-i \mb`ta
inima.
– Te rog, Ian, \ncerc` ea s`-i reziste, nu sunt chiar a[a

de proast`. Te-ai descurcat foarte bine [i f`r` mine de
Anul Nou.
– Nu, Maggie, mi s-a frânt inima, recunoscu el. Te-am
dorit dintotdeauna. De când te-am respins ultima oar`
am trecut printr-un iad. De zeci de ori am vrut s` m`
\ntorc la tine [i s`-mi cer iertare. Dar m` st`pâneam.
Credeam c` n-am nevoie de dragoste. Nu-mi place s`
fiu vulnerabil, Maggie, dar nu mai suport singur`tatea,
nu mai suport s` nu te am. |n ultimele dou` s`pt`mâni
am crezut c` m` ur`[ti pentru c` te-am f`cut s` suferi
atât. Meritam s` fiu urât de tine, dar ieri... când ai
le[inat...
|[i trecu nelini[tit degetele prin p`rul ei, \ncercând
parc` s` se conving` c` era vie.
– Oh, Dumnezeule! Cât \mi doream s` te iau \n bra]e
[i s` am grij` de tine! Dar [tiam c` te r`nisem destul [i
de aceea te-am l`sat \n grija altora. Nu credeam c` mai
supor]i s` te ating. Am rugat-o pe Jane Carfield s` te
sune ca s` vad` dac` te sim]i bine. Mi-era team` c` mie
\mi vei \nchide telefonul. {i azi... Azi n-am mai rezistat.
Eram hot`rât s`-mi \ncerc [ansa, s` m` folosesc de toate
argumentele – de copil, de orice – ca s`-mi accep]i
propunerea. Am fost egoist, Maggie, dar jur c` voi face
orice s` te recâ[tig, dac` m` la[i. Spune-mi c` nu e prea
târziu!
Rug`mintea disperat` era ca un ecou al sufletului ei. |n
acel moment Maggie sim]i c`zând [i ultimul zid de rezis-
156 MILDRED DAVIS
ten]`. |[i lipi palmele de pieptul lui, sim]indu-i b`tìle

repezi ale inimii. {tia c` respirau \mpreun`. Oft` plin` de
mul]umire [i se ghemui la pieptul lui.
– Nu trebuie s`-mi recâ[tigi dragostea, Ian, mur-
mur` ea fericit`. E a ta. A a[teptat de mult doar
acceptarea ta.
Sim]i cum inima lui tresare. Apoi degetele lui \i
mâgâiar` obrajii orbe[te, parc` asigurându-se c` e
adev`rat ceea ce trìa. O privi ne\ncrez`tor, cu mirare,
fericire [i u[urare.
– Maggie, e[ti cea mai bun` fiin]` pe care am cunoscut-o
vreodat`. O s` am grij` de tine toat` via]a mea.
Era atâta emo]ie profund` \n vorbele lui \ncât Maggie
nu mai avu nici o \ndoial`. Ian o iubea! |i zâmbi din tot
sufletul, cuib`rindu-se la pieptul lui. El o ridic` \n bra]e [i
se a[ez` pe canapea.
– O s` am grij` de tine, Maggie, continu` el. |]i promit.
Trebuia s` fiu aici, al`turi de tine, azi-diminea]`, ca s` nu
las s` ]i se \ntâmple nimic.
– Nu mai conteaz`. Acum e[ti aici...
– O s` ne c`s`torim cât de curând posibil, declar` el
ferm.
– Da, fu ea de acord, atât de fericit` \ncât era incapa-
bil` s` mai adauge ceva.
– Vrei un inel de logodn` elegant?
– Nu neap`rat, zâmbi ea. Te vreau doar pe tine. Dar
cred c` trebuie s-o \ntreb`m [i pe mama. S-ar sim]i
exclus` dac` nu i-am cere p`rerea.
– Sper s-o câ[tig [i pe mama ta.

– O vei câ[tiga. Ea nu-[i dore[te decât fericirea mea. {i
s` m` vad` m`ritat`. {i s`-i fac nepo]i.
– Le vom avea pe toate, Maggie... Doamne, cum m` vei
putea ierta?
– S` uit`m trecutul, Ian, spuse ea s`rutându-l. Nu
vreau s` mai pierd nici o clip`. Vreau s` fim ferici]i toat`
via]a. La urma urmei suntem st`pânii ei, \l tachin` Maggie.
– A[a e, zâmbi el. Doi piranha \ntr-un acvariu. Vom
face un cuplu de pomin`.
– A[a e!
– E[ti magic`, vr`jitoarea mea minunat`, declar` el.
{i magic` era [i dragostea dintre ei, care pulsa vie [i
\mp`rt`[it`.
Sfâr[it
giannijollys

Un Cuplu de Pomina

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Un Cuplu de Pomina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giannijollys

U[ile liftului se deschiser` [i zâmbetul de pe fa]a lui

– M` simt bine. Mai ame]esc uneori, dar n-am motive

\ntotdeauna impecabil, [i avea un zâmbet, cuceritor.

sume mari. De fapt, numele Maggie Tarrington era atât de

– Bine. {i eu vreau s`-i spun câteva acestui domn

b`rbat inteligent, ar`tos, atletic, cu sim]ul umorului. Ce

Rhonda \[i f`cu apari]ia zâmbitoare, de dup` paravan.

R`sufl` adânc [i p`[i pe holul etajului directorilor. Jane

– Pari cam palid`, domni[oar` Tarrington. Sper c` nu

– Cu siguran]` c` a]i avut motive serioase s`-l promo-

creezi? Credeam c` ceea ce ]ine de crea]ie e mult mai

o depui. Spune-mi cât faci, domni[oar` Tarrington. Nu

– Mi-e team` c` nu te \n]eleg.

– Da, e[ti dependent` de munc`, domni[oar`

TigAttack era un joc cu zaruri, de strategie [i noroc. Cel

– Sexy? râse Maggie. ~sta ar fi ultimul fel \n care i-a[

– Probabil, spuse Maggie \ncercând s` \ncheie subiectul.

– Ei, m` bucur c` e[ti fericit` acum, draga mea, dar [tii

Maggie \i r`spunse cu nelini[te. Ceva din interiorul ei

– De ce, pentru numele lui Dumnezeu! Ce se petrece

– Pentru c` mi-am dat seama din prima clip` c` e[ti

]ine piept onorabil. Dan Barlow era un b`rbat bine din

A doua zi de diminea]` se trezi foarte devreme [i se

U[ile glisar` \n l`turi [i Maggie p`[i afar` din lift,

– Chiar asta voi face! r`spunse Peter enervat,

polite]e, ar fi frumos s`-mi ar`]i [i mie ce lucrezi. {tii

Bert Oliver f`cu exact ce voia Maggie. Peter o inform`

– Arat` bine, nu?

Sala fu str`b`tut` de un murmur de interes. Maggie

– Nu chiar, spuse ea. Nu trebuia s` beau vin la prânz.

amor]eal` dulce care-i cuprinsese din senin pe amân-

Cuvintele lui p`reau bine cânt`rite. Ian Drake parc`

Se \ndrept` cu pa[i gr`bi]i spre biroul ei minuscul.

Maggie aproape c` s`ri din tren direct \n bra]ele larg

– Pur [i simplu str`luce[ti, draga mea, spuse mama ei

i-o dovedeasc`. Maggie voia s` fac` dragoste cu el.

– Nu, Dan. Vreau s` mai dans`m. Am chef s` dans`m

– Ce te-a apucat, iubito? \ntreb` el \n [oapt`, privind

– |mi pare r`u, Dan, morm`i ea pe jum`tate adormit`.

– Cred c` am b`ut cam mult. Dan m-a adus pân` aici.

Dan asist` frustrat la r`ceala lui Maggie \n fa]a lui. Pe

Nu trebuie decât s` ceri, [i noi facem totul ca s`-]i

– }inte[ti sus, Maggie. Cu to]ii [tim asta. Ai nevoie de

– Sub chipul t`u frumos st` o femeie puternic`,

Maggie \l privi la \nceput nedumerit`, apoi r`nit` de

Iar mama ei era de partea lui Dan [i p`rea c` n-o

– Sigur c` da. Asta mi-ar mai ridica [i mie moralul.

se bucura c` acest eveniment avea s` se \ntâmple la petre-

Era un s`rut care contrazicea orice experien]` ante-

Exact acela[i lucru \l f`cuse Ian Drake cu ea. Toate

Cuvintele lui sunar` ca o respingere definitiv`. Maggie

– Maggie, draga mea, nu vreau s` te dezam`gesc, dar

– Bine, Dan. Pa.

putea rezista acelui impuls. {tia c` va suferi, dar trebuia s`

\n timp ce ochii \i zâmbeau amuza]i, promi]ând o noapte

– M-a[ mira s`-l intereseze, spuse Maggie \ncruntându-se.

– Bun`, spuse ea automat.

– |mi pare r`u, spuse ea, dar cred c` nu \n]eleg.

– Dar Bert... protest` Maggie.

Bert se pierduse \n mul]ime [i Maggie r`mase singur`

– Gânde[te-te c` dansezi cu Dan, dac` vrei, replic` el

– Pentru rela]iile noastre colegiale, toast` Bert. Fie ca

– Dan nu-i aici [i Drake se gânde[te probabil c` nu