Sunteți pe pagina 1din 155

giannijollys

MILDRED DAVIS

Un cuplu de
pomin`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CARMEN BRÂNDU{A BORZA.

ALCRIS
giannijollys

Capitolul 1

U[ile liftului se deschiser` [i zâmbetul de pe fa]a lui


Maggie se stinse. P`[i automat, aruncând \n jur priviri sus-
picioase, având un sentiment puternic de claustrofobie.
|ntregul etaj fusese re\mp`r]it [i singurul birou pe care-l
putea vedea era cel al secretarei. Rhonda Farley \i ie[i \n
\ntâmpinare [i v`zându-i expresia, izbucni \n râs.
– Uimitor, nu-i a[a?
– Chiar m` \ntrebam dac` nu cumva am gre[it etajul.
Cine a fost cu ideea s` fac` oroarea asta?
– {[[, o avertiz` Rhonda ducându-[i conspirativ
ar`t`torul la buze. Nici nu mai [tii cine te poate auzi. Noul
nostru [ef, Ian Drake, s-a gândit s` fac` ni[te... mici
schimb`ri. Dar las` asta. Ce mai faci tu, Maggie? Cum te
mai sim]i? Ar`]i destul de bine.
Maggie se a[ez` pe biroul secretarei, privind \n gol. Se
sim]ise foarte bine cu câteva minute \n urm`. Acum era
cam nesigur` pe ea.
6 MILDRED DAVIS

– M` simt bine. Mai ame]esc uneori, dar n-am motive


serioase de \ngrijorare. Dan n-ar fi vrut s` m` lase s` m`
\ntorc la serviciu \nc` o s`pt`mân`, dar, dac` m` \ntrebi,
cred c` avea motive personale s-o fac`.
Privi inelul de logodn` cu diamant de pe deget [i oft`.
Viitorul s`u so] era medic [i, ca o deforma]ie profesional`,
asta \l f`cea s` fie excesiv de grijuliu cu s`n`tatea ei. Nu
privise cu ochi buni \nc`p`]ânarea ei [i, dup` o lung`
munc` de convingere, o l`sase \n cele din urm` s` se
\ntoarc` la lucru. O lun` de concediu medical o f`cuse
irascibil`, [i Maggie sfâr[ise prin a deveni un pacient
extrem de r`sf`]at.
– N-ai de ce s`-l \nvinuie[ti, spuse Rhonda. Dr`gu] din
partea lui c` [i-a luat concediu numai ca s` aib` grij` de
tine. |n afar` de asta, chiar trebuie s` fii mai atent` cu
s`n`tatea ta. Cu pneumonia nu e de glumit.
– Nu \ncepe [i tu! exclam` Maggie exasperat`. Mama [i
Dan mi-au f`cut capul calendar, mul]umesc frumos.
Oricum, revenind la problemele reale, unde-mi g`sesc [i
eu biroul \n toat` jungla asta?
– O s` te obi[nuie[ti cu noul decor, râse Rhonda. To]i
am avut probleme la \nceput. Uite-l pe Peter, tocmai a
ie[it din lift. O s` fie bucuros s` te conduc` la biroul t`u.
Apropo, [opti Rhonda, a fost promovat [i e foarte
mândru.
– Maggie, te-ai \ntors \n sfâr[it!
Peter Cameron se apropie de ea cu bra]ele desf`cute \n
semn de bun-venit. Era un b`rbat \nalt, zvelt, ar`tos, care
se mi[ca cu gra]ie. P`rul [i musta]a lui blond` erau tunse
UN CUPLU DE POMIN~ 7

\ntotdeauna impecabil, [i avea un zâmbet, cuceritor.


|mbr`cat \ntr-un costum cu o croial` perfect`, reprezenta
b`rbatul cu o carier` de succes. De[i poate c` aten]ia lui
pentru \mbr`c`minte era pu]in exagerat`. Maggie nu-l
pl`cea \n mod special – i se p`rea c` e prea alunecos [i
insistent.
Maggie cobor\ de pe biroul Rhondei \ncercând s` se
fereasc` de mâinile lui. Peter Cameron era prea insistent
atât cu aluziile, cu atingerile, cât [i cu privirile. Maggie
purta o rochie bleu, sub]ire, cu floricele, iar talia sub]ire
[i-o accentuase cu o curea lat`, alb`. {tia c` avea un corp
frumos [i silueta ei atr`gea aten]ia multor b`rba]i. Dar
Peter \ntotdeauna exagerase.
– Da, m-am \ntors, spuse ea sec. Acum poate \mi ar`]i
[i mie unde mi-e biroul [i-mi spui ultimele nout`]i.
– Cu pl`cere, r`punse el zâmbind triumf`tor. |n
primul rând trebuie s`-]i spun noua mea titulatur`.
Directorul m-a numit [ef de departament. Trebuie s` am
grij` s` se respecte programul [i angajamentele. Apropo,
]i-am p`strat contractul cu Jamieson, special pentru tine.
Acesta e biroul meu. Intr`, te rog, pân` \]i g`sesc dosarul.
Maggie sim]i un junghi de invidie privind biroul
modern cu fotolii din piele [i dulapuri de sticl` \ncastrate
\n perete. Peter Cameron era un \ngâmfat [i ultimul de la
care Maggie [i-ar fi dorit s` primeasc` ordine era el. Se
p`rea c` diminea]a aceea era plin` de surprize nepl`cute.
Peter se \ntoarse la ea cu un dosar gros. Maggie
cuno[tea cazul Jamieson. Era unul dintre cele mai
profitabile din agen]ie [i ea era obi[nuit` s` lucreze cu
8 MILDRED DAVIS

sume mari. De fapt, numele Maggie Tarrington era atât de


cunoscut \n bran[`, \ncât ea [i-ar fi putut deschide pro-
pria agen]ie de publicitate. Dar, deocamdat`, apropiata
nunt` cu Dan Barlow \i z`d`rnicea planurile.
– {ic, nu? \ntreb` Peter f`când un gest larg spre
mobilierul biroului.
– Ergonomic, r`spunse Maggie scurt. Acum, unde
naiba mi-e biroul?
– Ah, ai fost plasat` \ntr-un col] lini[tit. Drake s-a gân-
dit c` ar trebui s` nu fii cu nimic distras` de la munc`.
– Comunicarea nu mai e la mod`, nu? \ntreb` Maggie ironic.
– Deloc. Ideea e s` se reduc` factorii de zgomot [i bâr-
fele inutile.
Maggie \[i p`str` p`rerile personale pentru ea. |i
pl`cuse felul \n care fusese conceput ini]ial sediul
agen]iei. Tot etajul lor fusese liber, f`r` panouri
desp`r]itoare sau ziduri. Datorit` acestui fapt, \nainte
putuser` comunica u[or cu colegii afla]i \n col]ul opus al
\nc`perii [i existase impresia convie]uirii \n comunitate.
Nu-i pl`cea c` acum trebuia s` renun]e la orice fel de
comunicare amical` cu colegii, dar nici nu putea spune
c`-i displ`cea col]i[orul \n care fusese amenajat biroul ei.
– Mai exist` o \nc`pere comun`, rezervat` cafelei de
diminea]` [i prânzului, unde ne putem \ntâlni de dou`
ori pe zi, spuse Peter. Asta o s-o g`se[ti \n apropierea
ie[irii, lâng` toalete. Totul a fost conceput \n mod eficient
[i func]ional. Ah, [i mai e ceva. Drake vrea s` stea de vorb`
cu tine \n diminea]a asta. Ai lipsit de la toate conferin]ele
[i vrea s` te pun` \n tem` el \nsu[i.
UN CUPLU DE POMIN~ 9

– Bine. {i eu vreau s`-i spun câteva acestui domn


Drake, spuse Maggie din vârful buzelor.
Peter o privi suspicios.
– Te sf`tuiesc ceva, Maggie – dac` a[ fi \n locul t`u
mi-a[ ]ine gura. Mi-e team` c` nici m`car farmecele tale
feminine nu vor avea efect asupra [efului.
– Mul]umesc, Peter. S-ar putea s` te surprind` asta, dar
niciodat` nu uzez de farmecele mele feminine pentru a
ob]ine favoruri, mai ales dac` e vorba de serviciu. Acum
vreau s` m` la[i s`-mi v`d de treab`, dac` nu te superi.
Peter privi cu interes v`dit felul \n care Maggie \[i
\ncruci[` picioarele \n timp ce se a[eza la biroul ei.
Automat, ea \[i trase fusta peste genunchi, ferindu-se de
indiscre]ia lui.
– Pe de alt` parte, spuse Peter \nainte s` plece, pun
pariu c` \n biroul lui Drake nu intr` zilnic fete ca tine.
Maggie oft` [i se l`s` pe sp`tarul scaunului, f`r` s`-i
mai dea vreo replic`. |i pl`ceau complimentele, dar nu
voia s`-i fie apreciate doar calit`]ile fizice. Avea o fa]` cu
tr`s`turi frumoase, f`r` nici o asimetrie sup`r`toare. |i
pl`ceau chiar [i ochii s`i de culoare gri, care \[i schimbau
nuan]a dup` starea de spirit. Dar p`rul era punctul ei
forte – o coam` de bucle lungi [i negre \i c`dea precum
o cascad` pe umeri – un contrast uluitor cu pielea alb`.
Orice b`rbat ar fi fost fericit s-o aib`, \ntr-adev`r. Dar
Maggie se \ntreba dac` Dan vedea c` ea era mai mult
decât o f`ptur` frumoas`. |[i mai privi \nc` o dat` inelul
de logodn` de pe deget. Avea dou`zeci [i cinci de ani.
Dac` nu se c`s`torea cu Dan, atunci cu cine? Da, era un
10 MILDRED DAVIS

b`rbat inteligent, ar`tos, atletic, cu sim]ul umorului. Ce


putea s`-[i doreasc` o femeie mai mult de la un b`rbat?
Mama ei era de-a dreptul vr`jit` de viitorul ei ginere.
Nici un b`rbat nu avea o trecere mai mare \n ochii lui Fay
Tarrington. Farmecul [i st`pânirea de sine \l f`cuser` cel
mai de succes doctor din ora[. Avea abilit`]i native. N-avea
nici un defect major, [i mama lui Maggie \i spusese aces-
teia c` dac` va mai a[tepta mult, va fi prea b`trân` ca s`
mai aib` copii.
La gândul `sta, Maggie ridic` din umeri. Nu era
momentul s` se gândeasc` dac` s` se m`rite sau nu cu
Dan Barlow. Acum trebuia s` se concentreze asupra cam-
paniei de promovare a lui Peter Cameron.
Strânse din din]i plin` de resentimente. Cât timp ea
z`cuse din pricina pneumoniei, la birou se petrecuser`
cam multe evenimente nepl`cute. |n primul rând venise
noul director, Ian Drake, cu schimb`rile lui de decor.
Apoi, Peter Cameron ocupase postul pe care ea \l merita
de drept.
Trebuia s` recunoasc` – Peter era un bun organizator
[i [tia s` lucreze cu oamenii. Dar numai atât. Altfel de ce
ar fi \mpov`rat-o pe ea cu cel mai greu [i important
dosar al firmei? Era clar c` i se recuno[teau talentele, dar
era un mod delicat de a i se spune: „E[ti doar o
femeie...”
{i acum Ian Drake voia s` stea de vorb` cu ea. |i venea
s` intre la el \n birou, s`-i arunce dosarul \n fa]` [i s`-i
spun`: „D`-i-l lui Peter Cameron, s` vedem – se descurc`
cu el?”
UN CUPLU DE POMIN~ 11

Rhonda \[i f`cu apari]ia zâmbitoare, de dup` paravan.


– Bine c` sunt doar eu [i nu noul director!
Trând`ve[ti, Maggie. Hai, \nviorarea! {i du-te la Ian
Drake. Vrea s` stea de vorb` cu tine.
Cele dou` se pl`ceau [i `sta era un lucru bun, dat fiind
c` erau singurele femei din departament. Rhonda era [i
ea frumoas`, de[i uneori p`rea cam [leamp`t` din cauza
coamei dezordonate de p`r ro[cat [i a pistruilor de pe
nas. Dar ochii ei verzi p`reau c` zâmbesc tot timpul,
luminându-i fa]a.
– Cum ]i se pare, Rhonda?
– Noul [ef? Devastator, oft` ea dându-[i ochii peste
cap. Dar p`cat c` e al alteia. E logodit [i mi se pare c`-[i
iube[te viitoarea so]ie. Pe mine abia dac` m` bag` \n
seam`. A[ putea fi foarte bine [i o mobil` pentru el. Sunt
curioas` cum reac]ioneaz` \n fa]a ta.
– Cui \i pas`? ridic` Maggie din umeri urmând-o pe
Rhonda printre birouri.
– Nim`nui, desigur. {i tu e[ti logodit`. Dar eu sunt
liber`, nu uita, oft` ea. Poate \ntr-o zi \mi va surâde [i mie
norocul. Te descurci s` ajungi la biroul lui Ian Drake?...
I-a luat locul lui Becker.
Maggie nu mai a[tept` s` vin` liftul. Birourile directo-
rilor erau doar cu un etaj mai sus, a[a c` porni pe sc`ri.
F`cuse o gre[eal`. Pe la jum`tatea etajului sim]i cum o
cuprinde ame]eala. O irita faptul c` nu se \ns`n`to[ise
perfect. St`tuse o lun` la pat, de[i boala o afectase serios
doar câteva zile. Se p`rea c` Dan avusese dreptate – \nc`
mai era \n convalescen]`.
12 MILDRED DAVIS

R`sufl` adânc [i p`[i pe holul etajului directorilor. Jane


Carfield o gratific` cu un zâmbet rece. Nu se schimbase
nimic aici. Ian Drake mo[tenise pân` [i secretara lui
Becker, o femeie de vârst` mijlocie, eficient` profesional,
dar pu]in pl`cut` ca persoan`. Felul cum o privi peste
ochelarii a[eza]i pe vârful nasului s`u lung o f`cu pe
Maggie s` se simt` prost, ca [i cum ar fi deranjat-o.
– Intr`, spuse secretara. Domnul Ian Drake te a[teapt`.
Maggie \i zâmbi prietenos femeii, sperând s-o
\mbuneze, dar f`r` succes, apoi b`tu u[or la u[a biroului
[i intr` f`r` s` mai a[tepte r`spuns.
Ian Drake se ridic` automat \n picioare. Nu era un
b`rbat \nalt, pu]in peste medie, dar era bine cl`dit [i avea
o figur` impozant`.
– Domni[oar` Tarrington, murmur` el politicos
strângându-i ferm mâna. Sper c` te-ai ref`cut com-
plet.
– Da, mul]umesc, r`spunse Maggie scor]os.
– Te rog, ia loc. Trebuie s` punem la punct ni[te
probleme.
Maggie \i studie figura col]uroas`, dar pl`cut`. Avea
ochii negri [i p`rul [aten. De[i p`rea trecut de treizeci [i
cinci de ani nu avea nici un fir de p`r alb. Iar ochii
p`trunz`tori practic o sfredeleau de sub linia ferm` a
sprâncenelor. Nasul u[or acvilin era bine contrabalansat
de o b`rbie puternic`. Doar gura cu buze pline [i frumos
conturate \i \ndulcea figura.
Ian Drake o privea interesat, dar f`r` vreo inten]ie
sexual`.
UN CUPLU DE POMIN~ 13

– Pari cam palid`, domni[oar` Tarrington. Sper c` nu


te-ai gr`bit s` te \ntorci la serviciu mai devreme decât tre-
buia. Efectele pneumoniei nu trebuie neglijate.
– A[a sunt eu, domnule Drake, palid`. Nu m-a[ fi
\ntors la serviciu dac` mi-a[ fi dat seama c` nu sunt com-
plet ref`cut`.
– Bine, \ncheie el subiectul. Dup` cum vezi, cât timp ai
lipsit am f`cut câteva schimb`ri. Sper c`-]i place noul t`u
birou.
– O s` m` obi[nuiesc cu el. Sper c` nu v` a[tepta]i
s` v` dau un r`spuns clar dup` doar o jum`tate de
or`.
Replica ei t`ioas` \l f`cu pe Ian Drake s` ridice
\ntreb`tor o sprâncean`. Resentimentele lui Maggie
vizavi de promovarea lui Peter Cameron ie[eau la
suprafa]`.
– Cred c` ai s`-mi spui ceva, domni[oar` Tarrington.
– Mai \ntâi vreau s` ascult ce ave]i s`-mi spune]i dum-
neavoastr`, domnule Drake.
– Nu-]i place decorul pe care l-am conceput?
– Poate c` are calit`]ile lui. Prima impresie nu e \ntot-
deauna cea mai bun`.
Drake \ncepu s` se joace cu un pix [i se sprijini de
sp`tarul scaunului.
– Mda. Am impresia c` nu-]i convine c` l-am promovat
pe Cameron.
Clarviziunea lui o enerv` pe Maggie. |ncerc` s` nu
replice. N-avea sens s`-[i piard` cump`tul \n fa]a noului
[ef.
14 MILDRED DAVIS

– Cu siguran]` c` a]i avut motive serioase s`-l promo-


va]i, f`r` s`-mi cere]i p`rerea, nu se ab]inu ea s` nu
remarce. A[ vrea s` le aflu [i eu, dac` se poate.
– Crezi c` ar fi trebuit s` te consult \nainte s`-l
promovez? zâmbi Drake apreciindu-i st`pânirea de
sine.
– Experien]a mea vorbe[te de la sine, domnule Drake.
Presupun c` v-a]i uitat peste dosarele personale ale anga-
ja]ilor \nainte s` lua]i o asemenea decizie.
– Da.
– Azi-diminea]` m-am uitat peste dosarul Jamieson.
Presupune o responsabilitate foarte mare, domnule
Drake, [i sunt convins` c` [ti]i asta.
– Am \ncredere \n maniera dumitale de lucru,
domni[oar` Tarrington. Sunt con[tient de capacit`]ile
tale. Raportul pe care ]i l-a \ntocmit consilierul psiholog
al firmei e foarte clar. „Margaret Tarrington e capabil` s`
realizeze aproape orice \[i propune. Are \nclina]ii native
spre matematic`, organizare, conversa]ie, [i o mare
putere creatoare.” La toate testele ai ie[it printre primii. O
persoan` ca tine nu poate fi trecut` u[or cu vederea,
domni[oar` Tarrington. Dar din p`cate, ai anumite
responsabilit`]i. Am \n]eles c` e[ti logodit`.
– A[a deci, [uier` ea sim]ind c`-i explodeaz` capul. Ar
fi trebuit s`-mi dau seama! Dar am auzit c` [i dumnea-
voastr` sunte]i logodit, domnule Drake. {i asta nu v-a
\mpiedicat s` ajunge]i pe postul de director.
– |]i dore[ti putere, domni[oar` Tarrington? \ntreb`
el mieros. Ce-]i place mai mult? S` conduci sau s`
UN CUPLU DE POMIN~ 15

creezi? Credeam c` ceea ce ]ine de crea]ie e mult mai


provocator [i mai interesant decât organizarea perso-
nalului.
Maggie nu r`spunse. Se lupta cu ea \ns`[i \ncercând
s`-[i p`streze controlul.
– }i-ar pl`cea s`-l vezi pe Cameron rezolvând dosarul
Jamieson, \n timp ce tu ]i-ai pierde vremea \mpingând
oamenii de la spate \n domeniul administrativ?
Nu, asta era clar, dar totu[i...
– Nu voi admite s` fiu condus` de Peter
Cameron, r`spunse ea ]eap`n. Dac` v` \nchipui]i c`
voi tolera un creier de bibilic` s`-mi spun` ce tre-
buie eu s` fac, ar trebui s` v` mai gândi]i o dat`,
domnule Drake!
– Arunci cuvinte grele, domni[oar` Tarrington, spuse
el zâmbind acru. Cameron e un bun organizator. Poate
nu e bun \n domeniul crea]iei, dar postul pe care l-am
pus e f`cut pentru el. {i te asigur c`-l va ocupa cu succes
mult timp dup` ce tu \]i vei da demisia.
– Poate c` demisia de care-mi vorbi]i va veni mai
repede decât v` a[tepta]i, [i o dat` cu mine va disp`rea [i
o mare parte din profit. M` \ntreb dac` v-a]i gândit la asta
la fel de mult cum v-a]i gândit la logodna mea.
Figura lui se tension`, devenind impenetrabil`. Ochii
lui \ntuneca]i se adâncir` \n privirile ei f`r` s` dezv`luie
nici un sentiment.
– Da, m-am gândit. De asta am vrut s` stau de vorb` cu
tine. E[ti o angajat` valoroas` [i salariul dumitale mi se
pare c` nu reflect` adev`rata importan]` a muncii pe care
16 MILDRED DAVIS

o depui. Spune-mi cât faci, domni[oar` Tarrington. Nu


vreau s` te pierd, dar nici nu vreau s` te promovez \ntr-o
arie \n care nu excelezi.
De[i nu voia s` recunoasc`, Maggie [tia c` Ian Drake
avea dreptate. Dar nu se putea ab]ine s` nu-l invidieze pe
Peter. Ea [i-ar fi dorit s` munceasc` dup` capul ei,
ne\mpins` de la spate sau admonestat` de nimeni.
– Care e salariul lui Peter Cameron?
– Sper c`-]i dai seama c` e confiden]ial.
– Perfect. Vreau cât are el, plus bonusuri pentru
fiecare client satisf`cut, bine?
– Mi se pare corect.
– {i nu vreau s` fiu b`tut` la cap de Peter Cameron.
– Altceva? Poate-]i dore[ti o nou` titulatur`, suger` el uscat.
– Nu sunt egomaniac`, domnule Drake. Vreau doar
dreptate. M-am gândit s`-mi deschid o agen]ie proprie.
Dar deocamdat` n-am timp s` m` ocup de un asemenea
proiect. Poate c` nu voi avea niciodat`, dar nu m` subes-
tima]i. Sunt bun` [i [tiu s` m` apreciez la adev`rata
valoare.
– Sigur c` da, r`spunse Drake mieros. Acum e[ti
mul]umit`?
Agresivitatea lui Maggie se topi. {tia c` fusese abil
manipulat`, dar sim]ea c` se f`cuse dreptate.
– Da.
– Perfect. Cameron te poate ajuta, dac`-l vei l`sa. Ar
trebui s` te gânde[ti mai bine la asta.
– Poate, domnule Drake, dar n-a[ vrea s`-i dau satis-
fac]ie, zâmbi ea.
UN CUPLU DE POMIN~ 17

– Mi-e team` c` nu te \n]eleg.


– S` spunem c` dac` a[ fi b`rbat, a[ accepta s` m` ajute
Cameron.
– |n]eleg, murmur` el b`gând-o pe Maggie \n cea]`. Nu
credeam c` e[ti genul acesta de femeie...
– M` \ntreb cât timp a]i suporta o secretar` care s` fac`
aluzii referitoare la fizicul dumneavoastr` de fiecare dat`
când v` d` un dosar, sau care ar \ncerca s` v` ating`
indiferent de ocazie. Poate c` pe dumneavoastr` nu v-ar
irita, dar eu nu suport a[a ceva.
– Vrei s` stau de vorb` cu el?
– Nu. V` spun doar de ce prefer s` fiu independent`,
f`r` s` simt r`suflarea lui Peter Cameron \n ceaf`, sub
acoperirea func]iei pe care a câ[tigat-o.
– Foarte bine. Po]i s` faci ce vrei, domni[oar`
Tarrington, atâta timp cât vei p`stra standardele.
Drake se preg`ti s-o conduc` spre u[`. Maggie se
ridic` brusc \n picioare, dar sim]i cum i se face r`u. O
clip` \[i pierdu echilibrul, dar Drake o sprijini
ajutând-o s` nu cad`. O privi \n ochi \ngrijorat [i
\ntreb` \ncet:
– |]i e r`u?
– Nu. Trebuia s` am grij`, morm`i ea, stânjenit` de
sl`biciunea nea[teptat` de care d`duse dovad`.
– Nu ]i-ai revenit complet, spuse el \ncruntându-se. De
ce te-ai \nc`p`]ânat s` te \ntorci la serviciu?
– |n ciuda sl`biciunii fizice, creierul \mi func]ioneaz`
perfect, domnule Drake. N-a[ mai fi suportat s` stau \nc`
o s`pt`mân` degeaba.
18 MILDRED DAVIS

– Da, e[ti dependent` de munc`, domni[oar`


Tarrington. |]i apreciez devotamentul, dar te sf`tuiesc s-o
iei mai u[or. Nu ne permitem s` te pierdem. Jamieson te
a[teapt`.
Maggie avu ciudatul sentiment c`-l cunoa[te pe Drake
de o via]`. |ntre ei se crease o leg`tur` pe care nimeni
altcineva n-ar fi sim]it-o. Dar dintr-o dat` privirile lui se
r`cir` [i-[i retrase mâinile de pe umerii ei. Pe Maggie o
str`b`tu un fior ciudat. Când Drake \i deschise u[a
f`cându-i loc s` treac`, Maggie nici nu mai \ndr`zni s`-l
priveasc` \n ochi.
|n timp ce a[tepta liftul, \ncerc` s`-[i pun` gândurile \n
ordine. Era confuz`. Abia când se a[ez` la birou reu[i s`
se lini[teasc` [i s` reconsidere \ntreaga conversa]ie.
Ian Drake era un b`rbat inteligent. Condusese discu]ia
exact \n direc]ia dorit`, apoi, f`r` s` fac` nici cel mai mic
efort, rezolvase conflictul atingându-[i scopul. Da, era un
b`rbat inteligent, decise ea.
Deschise dosarul Jamieson [i se apuc` de lucru.
Compania de juc`rii venise cu un nou concept. Noua
serie de jocuri era legat` de science-fiction. Ideea era s`
conving` p`rin]ii s` cumpere \ntreaga serie de juc`rii
legat` de planeta misterioas` Tigaworld. Pentru
pre[colari erau destinate juc`riile Tigaveld, o lume
\ntreag` de juc`rii fantastice reprezentând flor`, faun`,
vehicule spa]iale [i construc]ii futuriste, incluzând
Tigazenii, extratere[tii sub form` de om-pisic`. TigaTess
[i TigaTim erau personajele principale, cele mai fru-
moase, \mbr`cate \n costume spa]iale str`lucitoare.
UN CUPLU DE POMIN~ 19

TigAttack era un joc cu zaruri, de strategie [i noroc. Cel


mai interesant joc era varianta electronic`, TigaBlitz, \n
care trebuia s` duci un adev`rat r`zboi.
Maggie se entuziasm`. |i pl`cea conceptul. Imagina]ia
ei ardea de ner`bdare s`-[i expun` ideile cu impact la
public. Dac` reu[ea, de Cr`ciun toate familiile se vor bate
\n magazine s` cumpere Tigaworld pentru copiii lor. A
doua zi trebuia s` se duc` neap`rat la fabrica Jamieson, s`
ating` juc`riile, s` se joace cu ele, s` le \n]eleag` esen]a.
– Gata, Maggie! Ai pierdut ceaiul de diminea]`. N-o s` te las
s` treci [i peste prânz. Hai s` \mp`r]im biscui]ii mei dietetici.
Maggie tres`ri puternic [i o privi speriat` pe Rhonda.
– E[ti culmea, râse ea u[urat`.
– Tu e[ti culmea! Cânt te apuci de lucru nimeni nu te
mai scoate din ale tale. Hai, c` mor de curiozitate s` aflu
ce ai vorbit cu Drake.
– Bine, zâmbi Maggie.
|[i lu` punga cu fructe pe care [i-o preg`tise de acas`
[i o urm` pe Rhonda \n sala de mese. |n drum se opri de
câteva ori s` vorbeasc` cu colegii care o \ntrebau pri-
eteno[i de s`n`tate [i se bucurau zgomotos s-o revad`.
Rhonda lu` dou` cafele de la automat [i o invit` pe
Maggie s` se a[eze lâng` ea, \ntr-un col].
– Ei? f`cu ea ridicând curioas` o sprâncean`.
Maggie ridic` din umeri.
– Ce vrei s`-]i spun? E un b`rbat ar`tos, st`pân pe sine,
competent... Altceva?
– E o buc`]ic` bun`, spuse Rhonda. Când m` prive[te
cu ochii `ia sexy, simt c` m` ud toat`.
20 MILDRED DAVIS

– Sexy? râse Maggie. ~sta ar fi ultimul fel \n care i-a[


descrie privirea.
– Ei, nu e ca Peter, spuse Rhonda repede. Vreau s`
spun c` ochii lui par c` [tiu totul [i dac` se uit` numai o
dat` la tine, pare c` \n]elege tot ce gânde[ti. E aproape
\nsp`imânt`tor sentimentul pe care mi-l d`. Brrr!
Maggie izbucni \n râs.
– Presupun c` tu e[ti imun` pentru c`-l iube[ti pe Dan,
continu` Rhonda. Dar ador b`rba]ii care posed` o aseme-
nea putere. Pot fi scunzi, gra[i, urâ]i... nu conteaz`. Dac`
au privirea aceea... Mi-a[ fi dorit ca Ian Drake s` nu fie
logodit.
– De unde [tii c` e?
– A l`sat instruc]iuni secretarei ca, dac` sun` logodni-
ca lui, Patricia Hollis, s`-l anun]e, indiferent de situa]ie.
Linda mi-a spus c` tipa e coafez`.
– Coafez`? se \ncrunt` Maggie. Imposibil.
– De ce nu? Linda mi-a spus c` de fiecare dat` când
Ian Drake o pune s-o sune, \i r`spunde un salon de
coafur`.
– Asta explic` multe.
– Dar de ce e[ti surprins`?
– Nu [tiu, ridic` Maggie din umeri. Parc` nu se
potrive[te cu... |n fine, ce m` bag eu?
Rhonda \[i \ncre]i nasul obraznic.
– Aha, [tiu ce vrei s` spui. Dar poate c` Ian Drake e
genul de b`rbat c`ruia \i place s` se simt` relaxat acas`.
Pun pariu c` logodnica lui e blond` [i dulce. Contrastele
se atrag.
UN CUPLU DE POMIN~ 21

– Probabil, spuse Maggie \ncercând s` \ncheie subiectul.


– Dar ajunge cu Ian Drake [i cu mine. Tu ce faci cu
Dan? A]i stabilit data nun]ii?
– Da. Pe zece februarie. Ne ajung zece luni s` orga-
niz`m totul. |nc` nu [tim unde vom locui. E cam greu s`
fac zilnic naveta din Wallareen, dar Dan a acceptat pân` la
urm` ideea c`-mi place s` fiu o femeie activ`.
– E[ti nebun`, Maggie, spuse Rhonda scuturând din
cap. De ce nu-l la[i s` te ajute dac` se ofer`? {i, pe lâng`
asta, foarte curând vei avea copii de crescut.
– Serios?
– Sigur c` da, prostu]o. Ai deja dou`zeci [i cinci de ani,
nu trebuie s` mai pierzi vremea, dac`-]i dore[ti o familie.
– Cred c` ai dreptate, oft` Maggie sim]ind cum i se
strânge inima.
|i era team`, [i asta era o prostie, desigur. Orice femeie
normal` \[i dorea s` se m`rite [i s` fac` copii. Dan va fi un
so] [i un tat` fantastic. Se ho`trâse s` se c`s`toreasc` cu
el, dar totu[i....
Gata cu prostiile. Rhonda avea dreptate. {i mama ei
avea dreptate. |i iubea pe Dan cum nu mai iubise pe
nimeni pân` atunci [i era mul]umit` de via]a pe care o
ducea al`turi de el.
Se \ntoarse la lucru promi]ându-[i s` nu se mai
gândeasc` la nimic altceva decât la dosarul Jamieson.
Capitolul 2

– Ei, m` bucur c` e[ti fericit` acum, draga mea, dar [tii


bine c` avea dreptate. N-avea sens s` te promoveze,
coment` Dan pe un ton indulgent.
– Dar dac` eu \mi doream [i meritam postul lui Peter?
se burzului Maggie.
Dan oft`.
Maggie [tia c`-i pune r`bdarea la \ncercare, dar ceva o
f`cea s` insiste.
– De ce s` mi se refuze o promovare doar pentru c`
sunt pe cale s` m` m`rit?
– Hai s` nu ne cert`m din asta, Maggie, spuse el
l`sându-se pe sp`tarul scaunului ma[inii [i mângâindu-i
obrazul. Las-o balt`. Nu mai conteaz` acum.
O s`rut` [i Maggie se l`s` prad` senzualit`]ii pe care
Dan reu[ea de fiecare dat` s` i-o provoace.
– Doar asta conteaz`, [opti el s`rutând-o din ce \n ce
mai pasional. Iube[te-m`, draga mea.
UN CUPLU DE POMIN~ 23

Maggie \i r`spunse cu nelini[te. Ceva din interiorul ei


n-o l`sa s`-[i piard` capul. Dan era un amant experimen-
tat [i matur. {tia s` ofere pl`cere, a[a c` Maggie \l l`s` s`-i
desfac` nasturii bluzei.
– E[ti atât de frumoas`, [opti el s`rutându-i sânii prin
sutienul de dantel`.
Gura lui f`cea de fiecare dat` minuni, [i Maggie
\ncerc` s` uite de sine [i de toate problemele.
R`suflarea ei se acceler` [i \[i \nfipse degetele \n
p`rul lui. Dar brusc, f`r` explica]ie, toat` vraja se
destr`m`.
Dan p`ru c` simte [i, strângându-i bluza, \i acoperi
pieptul [i porni motorul Jaguarului.
– Unde mergem? \ntreb` Maggie privind \napoi, spre
casa mamei sale.
– La apartamentul meu. N-am de gând s` fac dragoste
cu tine \n ma[in`.
Maggie sim]i vorbele lui ca pe un du[ rece. De ce Dan
considera c` avea dreptul s` fac` dragoste cu ea? De[i
erau logodi]i [i urmau s` se c`s`toreasc`, Maggie sim]i c`
intr` \n panic`.
– Nu, Dan, te rog. Du-m` acas`.
– Sper c` glume[ti, spuse el privind-o mirat.
Obrajii lui Maggie se aprinser` de ru[ine. Niciodat`
nu-i refuzase avansurile.
– Iart`-m`, Dan, dar te rog, \n]elege-m`. Nu vreau s`
mergem la tine la apartament.
El trase ma[ina pe dreapta [i opri motorul. P`rea c`
r`bdarea lui atinsese limita.
24 MILDRED DAVIS

– De ce, pentru numele lui Dumnezeu! Ce se petrece


cu tine, Maggie? M` \nnebune[ti [i dup-aia m` la[i balt`?
Suntem logodi]i, ai uitat? Te iubesc. Ce vrei mai mult?
– Nu [tiu, spuse ea sim]ind cum o apuc` plânsul. Nu
[tiu, Dan, dar simt c` nu sunt preg`tit`.
– Vrei s-o facem \n noaptea nun]ii? \ntreb` el amar. La
naiba, Maggie! Mai devreme m` doreai la fel de mult cât
te doream [i eu. Ce se petrece cu tine? C` doar nu e[ti
frigid`!
Maggie izbucni \n plâns.
– Of, draga mea, spuse el strângând-o \n bra]e. Ce s`
m` fac cu tine?
– }ine-m` \n bra]e, Dan, te rog, suspin` ea. Doar
]ine-m`... D`-mi siguran]`.
– De ce te temi, draga mea? \ntreb` el \ncet, mângâin-
du-i p`rul.
– M` tem de schimbare. Nu [tiu dac` pot fi o so]ie ca
oricare alta. Nici m`car nu [tiu dac` am instinct matern.
Dac` nu pot fi o mam` bun`, Dan? Dac` nu m` voi
descurca?
– Draga mea, vei vedea când vei avea copiii t`i c` te vei
descurca excelent. Serios! exclam` el scuturând-o u[or [i
zâmbindu-i. Am \ntâlnit zeci de cazuri ca tine. Nu e[ti
singura femeie care se confrunt` cu temerea asta, dar te
asigur c` fiecare copil a c`rui na[tere am asistat-o a fost
primit cu bucurie de c`tre mame. Vei avea copii minuna]i,
Maggie.
– Oh, Dan, oft` ea. Sunt a[a de proast`. De ce vrei s`
te c`s`tore[ti cu mine?
UN CUPLU DE POMIN~ 25

– Pentru c` mi-am dat seama din prima clip` c` e[ti


femeia vie]ii mele, r`spunse el s`rutând-o. Chiar dac` tre-
buie s` fac ni[te sacrificii [i s` a[tept ca pân`-n noaptea
nun]ii s` te am.
Nu acesta era r`spunsul pe care-l a[tepta Maggie. |n
timp ce se \ndreptau spre cas`, r`mase t`cut` [i-[i aranj`
hainele. Dan o conduse pân`-n pragul u[ii, unde o s`rut`
tandru.
– Hai s` dejun`m mâine la Club, \nainte s` juc`m
tenis.
– Bine, fu ea de acord. Ia-m` la unsprezece [i jum`tate.
– Perfect. Somn u[or, draga mea, pentru c` eu [tiu c`
n-o s` am parte de a[a ceva, spuse el st`pânindu-[i frus-
tr`rile.
– |mi pare r`u, Dan, morm`i ea vinovat`.
– Sunt un b`rbat r`bd`tor, spuse el ridicându-i b`rbia
[i privind-o \n ochi. Noapte bun`, draga mea.
Maggie nu avu un somn lini[tit. Toat` noaptea se foi de
pe-o parte pe cealalt`, fr`mântat` de gânduri. Era \ngrijo-
rat`. Dan n-o cuno[tea deloc, la fel cum nici ea nu-l
cuno[tea. |i era team` ca, dup` c`s`torie, s` nu se
trezeasc` \ntr-o bun` zi ca doi str`ini \mp`r]ind acela[i
pat.
|n cele din urm` reu[i s` adoarm` f`r` s` aib` r`spuns
la problem`.
A doua zi, \n timp ce jucar` tenis, Maggie \i remarc`
gra]ia mi[c`rilor venit` dintr-o coordonare perfect` a
mi[c`rilor. Dan era un atlet minunat, cu un trup pe
m`sur`. Maggie era o bun` juc`toare de tenis [i-i putea
26 MILDRED DAVIS

]ine piept onorabil. Dan Barlow era un b`rbat bine din


toate punctele de vedere [i Maggie [tia c` era invidiat` de
multe femei.
Singurul lucru care-o deranja la el era posesivitatea
afi[at` [i aerul de mândrie cu care-o ]inea al`turi de el ca pe
o proprietate personal`. Maggie avea un sentiment ciudat
de dedublare atunci când ie[ea cu el \n public. Se sim]ea ca
[i cum ar fi jucat un rol special pentru Dan Barlow.
Sentimentul n-o p`r`si tot weekendul [i se sim]i
u[urat` când lu` trenul spre ora[ duminic` seara.
Apartamentul ei, de[i era mic, \i apar]inea \n exclusivitate.
Nu era nevoit` s` asculte discursurile mamei sale despre
cât de norocoas` fusese s` dea peste un b`rbat ca Dan
Barlow. Aici era ea \ns`[i, f`r` zâmbete false.
Intrând \n camera de zi avu un sentiment pl`cut de
satisfac]ie. |nc`perea era plin` de obiecte m`runte – c`r]i,
casete audio, figurine, reproduceri dup` tablourile
preferate, suveniruri. Dan râsese atunci când le v`zuse
prima dat`. Spusese c` \nc`perea o caracteriza perfect –
sem`na cu o pas`re exotic` cu pene colorate. De fapt el
doar asta vedea la ea.
Maggie \[i f`cu o cafea [i se a[ez` pe canapea. Capul \i
era plin de idei pentru campania Jamieson, pe care abia
a[tepta s` le pun` \n practic`. Scoase husa de pe ma[ina
de scris [i se puse pe treab`. Unii spuneau c`-i nebun` c`
lucreaz` duminica, dar ei \i f`cea pl`cere. Spre sear`, când
se decise s` se bage \n pat ca s` se culce, \[i d`du seama c`
era prea surescitat` din cauza ideilor numeroase care-i
treceau prin cap.
UN CUPLU DE POMIN~ 27

A doua zi de diminea]` se trezi foarte devreme [i se


duse la birou ca s` \nceap` treaba ca la carte. Lu` auto-
buzul [i g`si un scaun liber. Se relax` gândindu-se cât de
mult \i pl`cea via]a \n Paddington. Avea impresia c`
mereu se \ntâmpl` ceva. |n Wallareen, acolo unde avea s`
locuiasc` dup` ce se va c`s`tori, era interesant doar \n
weekenduri.
Cobor\ din autobuz \n fa]a cl`dirii unde lucra. Strada
\ncepuse s` se animeze, dar holul r`corit de aerul
condi]ionat era \nc` lini[tit la ora aceea.
Observ` pe cineva intrând \n lift [i \ncepu s` alerge
strigând:
– A[teapt`!
– Ce matinal` e[ti ast`zi, domni[oar` Tarrington,
spuse Ian Drake \ntâmpinând-o cu un zâmbet larg.
– N-am putut s` dorm, r`spunse Maggie sim]ind cum
i se domole[te entuziasmul. Am o mul]ime de idei pen-
tru campania Jamieson [i abia a[tept s` pun totul pe
hârtie.
– E[ti foarte... temperamental`, coment` el privind-o
din cap pân`-n picioare.
– Nu m` pot ab]ine.
– {tiu cum e.
Fu rândul ei s`-l priveasc` curios.
– Da, continu` Ian Drake, de[i lucrez \n cu totul
alt domeniu, ner`bdarea de a-mi pune ideile \n prac-
tic` vine dintr-un temperament vulcanic nativ pe care
nu mi-l pot st`pâni. Etajul t`u, domni[oar`
Tarrington.
28 MILDRED DAVIS

U[ile glisar` \n l`turi [i Maggie p`[i afar` din lift,


zâmbind u[or stânjenit`. M`rturisirea lui Ian Drake i se
p`ruse foarte intim` [i personal`.
Ajuns` la birou nu mai pierdu timpul [i se apuc` de
treab`. Orele trecur` pe nesim]ite. Rhonda o invit` s`
m`nânce \mpreun` pe la prânz, dar Maggie o refuz`. La
sfâr[itul zilei se opri \n sfâr[it, epuizat` dar fericit`. Bazele
campaniei publicitare pentru radio, televiziune [i ziare
fuseser` puse la punct. Acum materialul ei nu trebuia s`
mai treac` decât pe la departamentul de design.
Plec` acas`, unde o dat` ajuns` pic` frânt` de
oboseal`.
|n diminea]a urm`toare \[i lu` mapa cu noti]e [i se duse
direct la Bert Oliver, convins` c` acesta va ]ine cont de toate
instruc]iunile ei. Bert era un designer inteligent care-i
\n]elegea perfect ideile. Lui Maggie \i pl`cea s` lucreze cu el.
Ascultându-i explica]iile, Bert aproba t`cut, când, Peter
Cameron ap`ru \ntrerupându-i.
– Ce cau]i aici, Maggie?
– Ce ]i se pare c` a[ c`uta? \ntreb` ea retoric, enervat`.
– |nainte s` vii la departamentul `sta trebuia s` m`
consul]i pe mine. Sau nu [tiai aspectul `sta? |n firm`
exist` un protocol [i tu nu e[ti privilegiat` ca s` faci
excep]ie de la regul`...
– Eu nu r`spund decât \n fa]a domnului Drake, Peter,
\l \ntrerupse Maggie st`pânindu-se mult ca s` nu-l
jigneasc`. Nu ]i-a comunicat? Poate c` ar trebui s` stai de
vorb` cu el. O s`-]i explice mai bine decât mine cum st`
treaba. Du-te la el [i...
UN CUPLU DE POMIN~ 29

– Chiar asta voi face! r`spunse Peter enervat,


\ntorcându-i spatele.
– S-a sup`rat? \ntreb` Bert zâmbind.
– {i ce dac`, ridic` Maggie din umeri. Las`-l \n pace, c`
prea face pe nebunul. N-am chef s` m-apuc acum s`-i
gâdil orgoliul de mascul.
– Bine, s` l`s`m atunci asta. De unde vrei s`
\ncep?
Lucrar` \mpreun` toat` ziua.
– Asta e, Bert, decise Maggie \n cele din urm`,
privind cu aten]ie dansul expert al mâinii designerului
pe coala de hârtie. Acum pot l`sa totul \n seama ta. Ca
de obicei.
– Un alt succes, Maggie, zâmbi Bert prietenos.
– S` sper`m, spuse ea f`cându-i cu ochiul. Voi avea un
bonus dac` iese bine.
– Primesc [i eu ceva?
– Trebuie s` discu]i cu [eful. Dar o bere tot dau.
Când se \ntoarse la birou \l g`si pe Peter r`sfoindu-i
prin noti]e.
– Ce faci aici? \ntreb` ea, enervat` de data asta. Nu ]i se
pare c`-]i bagi nasul unde nu-]i fierbe oala?
– |mi place, Maggie. Bravo!
– Nu ]i-a cerut nimeni p`rerea.
– N-ar trebui ca [i Ian Drake s`-]i vad` lucrarea?
– Nu. Prefer s` vad` produsul final.
– Hmmm... Bravo ]ie. L-ai \ntors pe [eful nostru
cum ai vrut tu. Felicit`ri. Am stat de vorb` cu el [i am
\n]eles c` ]i-a dat mân` liber`. Dar, m`car din
30 MILDRED DAVIS

polite]e, ar fi frumos s`-mi ar`]i [i mie ce lucrezi. {tii


bine c` eu negociez cu clien]ii. Cei de la Jamieson
abia a[teapt` un raport. {i-l merit`. Au pl`tit destul de gras.
– |mi pare r`u, spuse Maggie frecându-[i gânditor
fruntea. Ai dreptate. Nu m-am gândit la asta. Nu mi-ai
spus pân` acum c` e urgent.
– Nu e urgent, dar ei ar vrea s` vad` ceva.
– O s` preg`tesc un raport pân` vineri, dac` stabile[ti
o \ntâlnire cu ei. Dar, Peter... te rog s` nu-mi mai umbli
prin documente f`r` s`-mi ceri voie.
– M` supun voin]ei tale, spuse Peter zâmbind
arogant.
– Poate c` nu-]i convine situa]ia, dar ar fi bine s`
\ncerc`m m`car s` ne toler`m.
– {i dac` nu, ce vei face? Vei alerga repede \n birou la
t`ticu’ Drake?
– Nu-n]elegi, nu-i a[a? oft` Maggie dându-[i ochii peste
cap. La tine totul trebuie s` se reduc` la sex.
– Sexul face lumea s` se \nvârteasc`.
– Nu [i lumea mea, replic` ea. Am o verticalitate [i-mi
conduc lumea dup` propriile reguli. {i acum, c` te-am
l`murit, pleac` naibii de-aici!
– U[urel... ai grij` la limbaj.
– Afar`!
Peter ie[i râzând [i atingându-i ca din gre[eal` sânii.
Lui Maggie \i venea s`-l ia la b`taie, dar [tia c` nu rezolv`
nimic. A[a era el – un misogin pervers. N-avea sens s` se
enerveze din cauza lui.
UN CUPLU DE POMIN~ 31

Bert Oliver f`cu exact ce voia Maggie. Peter o inform`


c` \ntâlnirea cu reprezentan]ii de la Jamieson o stabilise
pentru vineri, la ora zece.
Maggie preg`ti toate documentele, se \mbr`c` proto-
colar, \ntr-un costum alb cu negru, [i porni spre birou.
Drake [i Bert o a[teptau \n sala de proiec]ii.
– Bun` diminea]a, spuse ea surprins` s`-i g`seasc`
acolo atât de devreme.
– Totul e sub control, domni[oar` Tarrington, spuse
Drake ridicându-se \n picioare [i invitând-o s` se a[eze
\ntre ei. Mai ai nevoie de altceva pentru prezentare?
– Nu. Avem tot ce ne trebuie. Pute]i s`-i chema]i oricând.
– Abia a[tept s` v`d rezultatele muncii voastre. Am
\n]eles c` ai fost foarte inspirat`, domni[oar` Tarrington.
– Sper s` nu v` dezam`gesc, spuse ea cu fals` modestie.
– Nu cred, domni[oar`. Lucr`rile tale de pân` acum
vorbesc de la sine. {i, trebuie s` recunosc, am aruncat o
privire peste ce ai lucrat, \nainte s` vii... Acum v` las.
Ian Drake p`r`si brusc sala, l`sând-o pe Maggie cu
gura c`scat`.
– M` mir c` n-a f`cut o remarc` despre cât de bine
ar`]i, [opti Bert.
– De ce s` fac`? Nu-mi pas`. M`car dac` i-ar pl`cea ce-am
realizat. Asta e toat` ideea, Bert.
– Nu-]i face probleme. E perfect.
Maggie zâmbi satisf`cut`. |n prezen]a lui Bert se sim]ea
\ncrez`toare. De fapt, era unul dintre pu]inii b`rba]i care
nu p`reau interesa]i de trupul ei.
32 MILDRED DAVIS

– Arat` bine, nu?


– Cine? \ntreb` Maggie smuls` din gândurile ei.
– Drake.
– Probabil.
– |l face pe Dan?
– E alt gen, zâmbi Maggie. Haide, Bert, termin`, avem
de lucru.
– E[ti o asupritoare!
Maggie se gândi la spusele lui Bert. N-avea dreptate.
Dan ar`ta mai bine decât Ian Drake. Era mai \nalt [i mai
bine propor]ionat. Aveau acela[i aer de \ncredere \n sine
[i aceea[i aur` de succes. Dar, totu[i, Ian Drake p`rea mai
profund decât Dan.
La ora zece fix, Ian Drake se \ntoarse cu comisia de la
compania Jamieson. Dup` ce se f`cur` scurt prezent`rile,
se a[ezar` pe scaune.
Luminile se stinser` [i pe ecran ap`ru un motan fru-
mos, negru, ce-[i lingea tacticos l`bu]a. Imaginea domes-
tic` lu` brusc un aer amenin]`tor. Camera de filmat se
opri pe ochii galbeni [i inteligen]i ai pisicii. Aceasta \[i
arcui spatele [i, fluturându-[i sfid`tor coada, travers`
\nc`perea [i se opri lâng` un joc Tigaworld desf`cut.
Filmule]ul se opri [i Maggie \ncepu s` dea explica]ii:
– Acesta e TigaTom. El va simboliza Tigaworld \n toate
reclamele. Mesajul pe care-l transmitem este: lucrurile nu
sunt ceea ce par a fi. Pisica noastr` pare domestic`, dar de
fapt este ne\mblânzit`. Asta e provocarea – sunt superior,
\mblânze[te-m` dac` po]i. Te invit \n lumea mea.
UN CUPLU DE POMIN~ 33

Sala fu str`b`tut` de un murmur de interes. Maggie


d`du din nou drumul aparatului de proiec]ie explicând \n
continuare, pas cu pas, toate etapele campaniei, \n timp
ce Bertle indica pe ecran.
La sfâr[it toat` asisten]a izbucni \n aplauze. Când se
aprinse lumina, Maggie \l privi pe Ian Drake \n ochi.
Acesta \i zâmbi satisf`cut [i mândru.
Maggie primi felicit`rile cu gra]ie, dar cel mai mult o
bucur` zâmbetul lui Ian Drake. Era fericit`, a[a cum nu
mai fusese de mult timp. La prânz luar` masa \mpreun`
cu reprezentan]ii de la Jamieson.
Maggie se sim]ea de dou` ore \n al nou`lea cer. La
restaurant, Ian Drake o privi cum conducea discu]ia,
ajutând-o doar acolo unde erau necesare explica]ii de
ordin tehnic. O \n]elegea perfect. |n]elegea satisfac]ia
muncii bine f`cute.
Mai târziu, reprezentan]ii de la Jamieson plecar`,
l`sându-i pe cei doi singuri, la mas`. Dup` ce-[i terminar`
b`uturile, Ian Drake chem` un taxi [i urcar` \mpreun` pe
bancheta din spate. El se aplec` spre [ofer [i-i d`du
instruc]iuni unde s`-i duc`.
Dar, atingând-o din \ntâmplare pe Maggie, aceasta
sim]i un fior ciudat str`b`tându-i [ira spin`rii. |nchise
ochii \ncercând s` nu se mai gândeasc` la nimic. Ziua
aceea fusese prea perfect` ca s-o strice cu gânduri negre.
– Obosit`?
Vocea lui profund` avea ceva intim, care o f`cea s` se
simt` bine. Deschise ochii [i-i zâmbi.
34 MILDRED DAVIS

– Nu chiar, spuse ea. Nu trebuia s` beau vin la prânz.


N-o s` mai fiu bun` de nimic toat` dup`-amiaza.
– Oricum, e[ti obosit`, spuse el amuzat. Nu e prea
pl`cut s` revii la treburile cotidiene.
– M` cite[ti ca pe o carte deschis`, nu?
Colaborarea perfect` din ziua aceea \i permisese lui
Maggie s` treac` la un limbaj mai familiar. Nu-l mai per-
cepea pe Ian Drake ca pe [eful ei, ci ca pe un
colaborator.
El zâmbi misterios.
– Unele pagini \mi sunt familiare. Nimic nu se com-
par` cu senza]ia pe care o ai atunci când reu[e[ti s`
g`se[ti toate datele [i s` ai imaginea complet`. {tii bine c`
ceea ce ai creat e minunat. {i e pl`cut s` [tii c` [i cei din
jur te-au \n]eles.
– Da, ai dreptate, oft` ea l`sându-se pe spate.
– Dar asta nu prea conteaz`, nu? Unii nu \n]eleg
obsesia ta pentru perfec]iune, tot drumul pe care l-ai par-
curs ca s` ajungi aici, frustr`rile, irit`rile...
– {i ]ie ]i se \ntâmpl` asta? \ntreb` ea animat`. Adic`,
uneori te sim]i frustrat?
– Eu am avantajul de a fi propriul meu [ef.
Maggie izbucni \n râs, dar privindu-l \n ochi, ceva
se schimb`. Aerul p`rea \nc`rcat de electricitate [i o
for]` invizibil` \i f`cea s` nu se mai poat` desprinde
din vraj`. Ian Drake se \nclin` u[or spre ea, iar Maggie
\[i ridic` b`rbia instinctiv. Apoi brusc, el \ntoarse
capul spre geam, parc` smulgându-se din acea
UN CUPLU DE POMIN~ 35

amor]eal` dulce care-i cuprinsese din senin pe amân-


doi. |[i duse mâna la buzunarul de la piept [i scoase
o ]igar`.
– Te deranjeaz` dac` fumez? \ntreb` el privind-o \n
treac`t, evitând s` se uite direct \n ochii ei.
– Nu, replic` \ncordat Maggie.
Se r`zvr`ti \mpotriva propriei sale persoane \ntrebân-
du-se cum se putuse l`sa atât de spontan prad` dorin]ei.
|l iubea pe Dan. Avea s` se c`s`toreasc` cu el. {i iat` c`
fusese cât pe ce s` se ofere unui alt b`rbat, f`r` s` se gân-
deasc` de dou` ori. {i nu oric`rui b`rbat, ci [efului ei, [ef
care era implicat la rândul s`u \ntr-o alt` rela]ie serioas`.
{arpele remu[c`rii o mu[c` de inim` [i, \nainte s` se
gândeasc`, \ntreb`, ca o acuza]ie:
– Cum este logodnica ta?
Apoi, dându-[i seama de penibilul situa]iei,
retract`:
– Iart`-m`, e o \ntrebare prea personal`. Te rog s-o
ignori.
|[i \ntoarse capul \n partea opus`, privind pe fereastr`.
|i era ru[ine c`-i pusese o astfel de \ntrebare. Practic, se
d`duse de gol. |ntre ei se l`s` o lini[te stânjenitoare.
Maggie sim]ea un nod \n gât, pe care zadarnic \ncerca s`-l
\nghit`.
– Pat... \ncepu Ian Drake \n cele din urm`, cu o voce
venit` parc` de departe... Pat e cea mai dr`gu]` femeie pe
care am cunoscut-o vreodat`. Cred... Este foarte
generoas`, uman`... Foarte, foarte... bun`.
36 MILDRED DAVIS

Cuvintele lui p`reau bine cânt`rite. Ian Drake parc`


\ncerca s`-[i aminteasc` lui \nsu[i toate acele calit`]i. Maggie
se uit` la el, dar nu citi nimic pe chipul lui. Ian \ntoarse \ncet
privirile spre ea, ridicând o sprâncean`, [i \ntreb`:
– Dar logodnicul t`u?
Maggie r`spunse confuz:
– Dan e... ginecolog.
– Asta-mi spune c` e un b`rbat inteligent, coment`
Dan sec.
– Dan e... Dan, r`spunse ea, brusc intimidat`.
– Domni[oar` Tarrington, pentru o femeie cu abilit`]i
fantastice \n comunicare, e[ti surprinz`tor de zgârcit` cu
descrierea. E[ti fericit` cu el?
– Desigur, r`spunse ea repede, automat.
– Asta e tot ce conteaz`. Când v` c`s`tori]i?
– |n februarie. {i tu?
– Prin aprilie.
Din fericire taxiul opri \n fa]a cl`dirii lor [i astfel lu`
sfâr[it toat` conversa]ia aceea ciudat` [i \ncordat`. Ian
Drake o ajut` s` coboare din taxi [i nu mai scoaser` o
vorb` pân` ajunser` \n lift.
– Po]i s`-]i iei liber azi, dac` vrei, \i propuse el \nainte s`
se despart`, când ajunser` la etajul la care trebuia s` coboare
Maggie. }i-ai câ[tigat dreptul unui weekend prelungit.
– Mul]umesc, replic` ea politicos [i rece.
Când se deschiser` u[ile liftului, Maggie se sim]i ca un
prizonier eliberat. Apropierea lui Ian Drake \ntr-un loc
atât de strâmt aproape o sufocase.
UN CUPLU DE POMIN~ 37

Se \ndrept` cu pa[i gr`bi]i spre biroul ei minuscul.


Dosarul Jamieson se afla pe biroul s`u. Bert Oliver \i
\napoiase toate documentele. Se a[ez` pe scaun dar nu
deschise dosarul. Nu se mai putea concentra \n dup`-amiaza
aceea. Ian Drake \i prezisese corect. Mai avea un singur
lucru de f`cut. S` [i-l scoat` pe [eful ei din minte.
Puse mâna pe telefon. Trebuia s` se \ntâlneasc`
neap`rat cu Dan ca s`-[i revin`. Din fericire, Dan \i
r`spunse dup` primul apel.
– Bun`, spuse ea, sunt Maggie. Vin mai devreme azi.
Putem s` ne \ntâlnim la trenul de la ora cinci?
– Da, dar de ce pleci mai devreme? Nu te sim]i bine?
– Nu, \l lini[ti ea. Dar mi-am terminat treaba pe ziua de
azi. O s`-]i povestesc eu, când ne vom \ntâlni. Putem s`
cin`m undeva, \ntr-un restaurant, \n seara asta? Trebuie
s` s`rb`torim succesul meu.
– Cu siguran]` c` s`rb`torim. Dar despre ce succes e
vorba?
– }i-am spus, o s`-]i povestesc.
– Sigur, iubita mea. Abia a[tept. De fapt, nici nu [tiu
dac` mai pot lucra bine azi gândindu-m` la tine.
Pacientele mele vor avea de suferit.
– Te iubesc, Dan.
– Asta sun` [i mai tentant. Te s`rut...
Maggie a[ez` receptorul \n furc`, \[i lu` geanta [i
p`r`si cl`direa, hot`rât` s` creeze o distan]` fizic` [i
psihic` \ntre ea [i Ian Drake.
Capitolul 3

Maggie aproape c` s`ri din tren direct \n bra]ele larg


deschise ale lui Dan.
– Nu-mi spune, o \ntâmpin` el cu un zâmbet cald,
studiind-o din cap pân`-n picioare. Las`-m` s` ghicesc –
\nc` mai e[ti \mbr`cat` \n costumul de serviciu. Morbul
Jamieson mi-a contaminat feti]a, [i ea, când s-a v`zut
\ntre atâtea juc`rii, [i-a dat frâu liber ideilor minunate
care-i trec prin c`p[orul ei frumos.
– Corect, râse ea s`rutându-l repede.
Dan \i lu` bagajul [i o conduse spre ma[in`.
– {i unde preferi s` cin`m? Am f`cut rezerv`ri la Club,
la Roberto [i la La Vie Parisienne. A[a c` po]i alege \ntre
preparatele australiene, italiene[ti [i fran]uze[ti.
– Mergem la preparatele fran]uze[ti, se alint` ea.
– Speram s` spui asta, zise el s`rutând-o pe nas.
Conduse spre casa mamei ei, unde b`ur` ceva [i apoi
se desp`r]ir` ca s` se schimbe pentru cin`.
UN CUPLU DE POMIN~ 39

– Pur [i simplu str`luce[ti, draga mea, spuse mama ei


aprobându-i atitudinea. S`pt`mâna trecut` nu aveai o
min` prea bun`. }i-a trecut ame]eala?
– Da, mam`, oft` Maggie. Tu ce faci \n seara asta? Joci
bridge, ca de obicei?
– Nu. Dorothy e bolnav`, spuse ea dez`m`git`.
Maggie \i \n]elegea perfect sup`rarea mamei sale. Via]a
ei gravita \n jurul acelor \ntâlniri. Tat`l lui Maggie murise
\n urm` cu cinci ani [i Fay Tarrington nu avea alte pre-
ocup`ri. Era bogat`, nu era obligat` s` munceasc`, [i via]a
social` pe care o dusese \mpreun` cu so]ul ei, fost broker,
n-o l`sase cu prea multe cuno[tin]e. De[i avea cincizeci
de ani, era \nc` o femeie frumoas`, dar n-o interesa s` se
implice \ntr-o rela]ie cu un alt b`rbat. Singura ei obsesie
era s-o vad` pe fiica sa m`ritat`. Iar Dan Barlow
\ntruchipa pentru ea perfec]iunea.
– M` duc s` fac o baie cu spum`, spuse Maggie. Apoi
o s` m` aranjez pentru disear`.
– Cu ce te \mbraci?
– Cu rochia ro[ie de satin, cred. Am chef s` dansez \n
seara asta.
– Lui Dan o s`-i plac` la nebunie rochia aceea. E foarte
sexy [i-]i vine ca turnat`.
– Sper ca Dan s` m` plac` pe mine mai mult, replic`
Maggie urcând sc`rile.
|n seara aceea Maggie se \ntrecu pe sine. |mbr`cat` \n
rochia ro[ie [i machiat`, se studie \n fa]a oglinzii. Da.
Apari]ia ei va fi o adev`rat` invita]ie sexual` pentru Dan.
El, care de-atâtea ori \i jurase c-o iube[te, trebuia acum s`
40 MILDRED DAVIS

i-o dovedeasc`. Maggie voia s` fac` dragoste cu el.


Trebuia s`-[i testeze propriile sentimente. Trebuia s`-[i
[tearg` din minte imaginea lui Ian Drake. {i aceasta era
cea mai simpl` solu]ie.
Clopo]elul de la intrare sun` anun]ând sosirea lui Dan.
|nainte s` coboare, Maggie se \nv`lui \ntr-un nor de par-
fum fran]uzesc. Apoi, \ncrez`toare \n propriile-i farmece,
alerg` spre u[a de la intrare.
Sclipirea din ochii lui Dan \n momentul \n care o v`zu,
\i spuse totul. Maggie \i f`cu \ncurajator cu ochiul. Avea s`
fie o sear` pe cinste.
Chiar [i \n drum spre retaurant, Dan nu ascunse faptul
c` o dorea. Maggie, \n loc s` se simt` flatat`, se sim]ea
ru[inat` de motivele ascunse pe care le avea. Se inhib`, dar
f`cu un efort de voin]` ca s` r`mân` vesel` [i spiritual`.
Vinul o ajut` mult. Flirt` scandalos \n public cu Dan,
\ncurajat` de privirile [i remarcile lui. Dansar`, b`ur` [i
apoi dansar` din nou.
– Dumnezeule, ce frumoas` e[ti! [opti Dan entuzias-
mat, mângâindu-i spatele gol [i \nfierbântat \n timp ce se
\nvârteau pe ringul de dans \n ritmul muzicii suave. Te
iubesc la nebunie. {i-mi place cum \]i st` \n rochia asta.
Dar mi-ar pl`cea mai mult s` te v`d f`r` ea.
– {i dac` a[ fi fost o femeie simpl`, obi[nuit`? M-ai mai
fi iubit? Dac` n-a[ fi purtat rochia asta?
– Nu se pune problema. Tu e[ti tu [i eu te iubesc a[a
cum e[ti. E[ti perfect` [i mi-am pierdut min]ile dup` tine.
{tii ceva? propuse el strângând-o \n bra]e. Hai s` plec`m
naibii de aici.
UN CUPLU DE POMIN~ 41

– Nu, Dan. Vreau s` mai dans`m. Am chef s` dans`m


toat` noaptea.
– P`pu[ico, nu mai pot s` stau nici o clip` lâng` tine
f`r` s` te s`rut, spuse el cufundându-[i fa]a \ntre gâtul [i
um`rul ei.
– Hai mai bine s` ne a[ez`m la mas` [i s` mai bem
ceva, suger` Maggie sim]indu-se nepreg`tit`.
– Nu crezi c` ai b`ut cam mult? \ntreb` Dan t`ios.
– Nu. Mi-e sete [i am chef s` mai dansez. Trebuie s`
mai comand`m o sticl` de [ampanie. Am zis c` \n seara
asta s`rb`torim, ai uitat?
Maggie se desprinse din \mbr`]i[area lui [i se \ndrept`
spre mas`. {tia c` nu se purta ca o fat` searioas`. {tia c`
\ntinde a]a provocându-l pe Dan. Dar \nc` nu se sim]ea
preg`tit` s` fac` dragoste cu el. Se trânti pe scaun tr`gând
pu]in fa]a de mas` dup` ea. Paharul pe jum`tate plin din
fa]a ei i se v`rs` \n poal`.
Dan s`ri ca s-o ajute, privind-o cu repro[, dar Maggie \i
f`cu un semn indiferent din mân`. Chelnerul \[i f`cu
apari]ia cu un prosop, privindu-l pe Dan cu sub\n]eles.
– Mul]umim, spuse Dan. Ne descurc`m.
– Fii lini[tit, dragul meu. N-am p`]it nimic. Doar m-am
r`corit pu]in, spuse ea râzând cam strident.
Lu` sticla din frapier` [i-[i umplu paharul. Chelnerul,
care sosise prompt ca s-o ajute, ridic` neputincios din
umeri, privindu-l pe Dan. Acesta \i f`cu semn discret s`-i
lase singuri.
– Pentru noi doi, dragul meu, spuse Maggie dând
paharul peste cap.
42 MILDRED DAVIS

– Ce te-a apucat, iubito? \ntreb` el \n [oapt`, privind


jenat \n jur.
– Vreau s` m` simt bine, ce-i r`u \n asta? Sunt fericit`
cu tine. Te deranjeaz`? M` iube[ti, nu-i a[a?
– {tii bine c` da. Dar ne prive[te lumea.
– {i ce dac`? |]i pas` ce crede lumea?
– Nu, dar...
– Vrei s` m` simt bine?
– Da, dar...
– Fizic [i psihic... Dar tu [tii ce e \n mintea mea, Dan?
{tii ce gândesc, ce-mi trece prin cap, ce m` preocup`, ce
m` fr`mânt`? Am uneori ni[te idei care m` obsedeaz`,
efectiv. {i ideile astea abia a[teapt` s` fie materializate
\nainte de a ap`rea altele, mai bune, mai interesante. M`
\n]elegi, Dan?
– Nu sunt sigur. Ce \ncerci s`-mi spui, Maggie?
– Dac` nu \n]elegi, n-am ce face. Doar el [tie, murmur`
ea oftând.
– Poftim?
Maggie ridic` din umeri [i-l rug` s`-i mai umple
paharul.
– De ce? \ntreb` Dan \nainte s`-i \mplineasc` dorin]a.
– Pentru c` am chef s` m` \nc`lzesc bine \n noaptea
asta.
– Te ajut eu. Tu nu trebuie decât s` spui da.
– Bine, atunci. Hai s` mergem.
Dar Maggie adormi imediat cum intr` \n ma[in`. Dan
o conduse acas` [i o ajut` s` urce la ea \n camer`, pentru
c` abia se mai ]inea pe picioare.
UN CUPLU DE POMIN~ 43

– |mi pare r`u, Dan, morm`i ea pe jum`tate adormit`.


– E vina mea. Nu trebuia s` te las s` mai bei. Te des-
curci singur`, sau vrei s` te ajut s` te schimbi?
– Nu, Dan. M` descurc [i singur`.
– Nu s-ar spune, dar... Cum vrei. Of, ce m` fac eu cu
tine? |nc`p`]ânat` mic` ce e[ti! Haide, noapte bun`.
– Noapte bun`.
Dan o s`rut` pe frunte [i apoi o a[ez` u[or pe margi-
nea patului. Maggie se trânti pe spate [i ridicând o mân`
\n aer spuse \mpleticit:
– Pa, Dan...
– Ne vedem mâine, draga mea, bine?
– Da... Mâine... mâine [i poimâine [i r`spoimâine [i a[a
mai departe... A[a va fi.
Dan stinse lumina [i plec` zâmbind indulgent.
– Da, murmur` Maggie dup` ce nu-i mai auzi pa[ii. A[a
va fi [i eu nu [tiu cum m` voi descurca. De ce a trebuit s`
apari tocmai acum \n via]a mea [i s` mi-o complici, Ian
Drake? Puteam s` fiu fericit`. {i tu puteai s` r`mâi fericit,
cu Pat a ta. Eu de ce nu pot fi fericit` cu Dan? Naiba s` te
ia, Ian Drake! O s` fac tot posibilul s` fiu fericit` cu Dan,
a[a s` [tii. E un b`rbat bun [i m` iube[te. Da, m` iube[te.
Cel pu]in a[a cred. {i m` dore[te. Asta e clar!
– Maggie!
Mama ei st`tea \n pragul u[ii, privind-o \ngrijorat`.
– Bun`, mam`, spuse Maggie ridicându-se cu greu \n
capul oaselor. Dan m` iube[te [i m` dore[te.
– Sigur c` da, drag`. Ce-ai p`]it? De ce vorbe[ti
singur`?
44 MILDRED DAVIS

– Cred c` am b`ut cam mult. Dan m-a adus pân` aici.


– Doamne-Dumnezeule! Hai, draga mea, las`-m` s` te
ajut s` te schimbi.
Maggie \nchise ochii [i se l`s` dezbr`cat` de mama
ei, \n timp ce gândurile \i goneau \ntr-o spiral`
ame]itoare.
– Ce-o s` m` fac? \ntreb` ea deschizând ochii [i privin-
du-[i rug`tor mama. Nu m` cunoa[te....
– Vorbe[ti prostii, Maggie. Mai bine culc`-te.
– Nu, spuse Maggie ag`]ându-se de halatul mamei sale.
Dan nu m` \n]elege ca el. El m` cunoa[te. Dar nu m`
dore[te. Ce s` m` fac?
– Maggie, e[ti ame]it`. Nu vreau s` [tiu ce-mi spui.
Haide, fii fat` bun` [i culc`-te. Dac` vrei, discut`m
diminea]a.
– Da, sunt ame]it`... Nu mai \n]eleg nimic. Nu mai [tiu
ce s` m` fac. Nu pleca, te rog. Ajut`-m`...
– Hai, Maggie. Dac` te culci, \]i promit c` mâine
diminea]` vom discuta serios.
– Bine, mam`, mâine, suspin` Maggie [tergându-[i cu
furie lacrimile care \ncepuser` s`-i curg` nest`pânit de-a
lungul obrajilor. Dar sunt atâtea zile de mâine [i eu nu
[tiu ce s` m` fac.
– Hai, noapte bun`, drag`, spuse mama ei \ndreptân-
du-se spre u[`.
Somnul nu rezolv` nimic [i Maggie nu reu[i s` dezlege
dilema. Nu fu \n stare s` discute problemele care o
fr`mântau nici cu Dan [i nici cu mama ei. Felul \n care
comunicase cu Ian Drake o obsed` tot weekendul.
UN CUPLU DE POMIN~ 45

Dan asist` frustrat la r`ceala lui Maggie \n fa]a lui. Pe


cât de promi]`toare fusese seara de vineri, pe atât de
reci fur` urm`toarele zile. Maggie nu mai pomeni
nimic despre ei doi [i \ncepu s`-i vorbeasc` despre
munca ei.
Duminic` seara, când se \ntoarse \n Paddington, se
sim]i mult mai \ncrez`toare \n viitor. Iar pe la mijlocul
s`pt`mânii care urm`, se bucur` crezând c` [i l-a scos
definitiv din minte pe Ian Drake. Nu se \ndr`gostise de el.
Fusese doar hiperexcitat` de succesul profesional [i
\ncântat` de laudele [efului. Asta era tot.
Mai mult, ca s`-[i dovedeasc` faptul c` n-o interesa
persoana lui, ceru o audien]`. Pl`nuia s` discute cu el
noul program pe care trebuia s` [i-l fac` dup` ce se va
c`s`tori.
Ian Drake o \ntâmpin` cu o polite]e formal`, ridicân-
du-se de la biroul s`u. O invit` s` ia loc [i Maggie se a[ez`
confortabil [i plin` de \ncredere \n fotoliul din fa]a lui.
Da. Ian Drake nu era decât [eful ei [i n-avea nici un
interes personal fa]` de ea. Calm, Maggie \ncepu s`-i
explice ceea ce avea de gând s` fac`.
– Dup` cum [ti]i, spuse ea revenind la formula de
polite]e, \n februarie m` voi c`s`tori.
– Da. Continu`, te rog.
– Nu vreau s` renun] la slujb`, dar voi avea mai pu]in
timp la dispozi]ie. A[a c` a[ vrea, dac` s-ar putea, s` lucrez
mai mult acas`. M` \ntreb dac` se poate.
– Nu v`d de ce nu, spuse Ian Drake dup` câteva clipe
de t`cere. Doar c` va trebui s`-]i refacem contractul. Vezi?
46 MILDRED DAVIS

Nu trebuie decât s` ceri, [i noi facem totul ca s`-]i


stimul`m talentul. Ai putea s` te retragi [i s`-]i deschizi
propria agen]ie...
– Dar a[ pierde prea mult timp.
– Deci toat` lumea are de câ[tigat, spuse el zâmbind.
– M` bucur c` gândi]i a[a.
Ian Drake \[i cobor\ privirile spre mâinile pe care [i le
\mpreunase pe birou. T`cerea devenise stânjenitoare [i
Maggie se \ntreba dac` mai aveau ceva s`-[i spun`. Ian
Drake oft` adânc [i ridicându-[i ochii o privi fix [i adânc.
– El [tie ce ob]ine, Maggie?
Maggie se uit` la el cu inocen]`, \ncercând s`-i sus]in`
privirile. Imposibil. Se sim]ea dezbr`cat` \n fa]a lui. Nu se
putea preface.
– Nu chiar, r`spunse ea \ncrodat.
– Mi-am dat seama, spuse el aplecându-se peste birou.
E greu pentru o femeie. |n primul rând trebuie s` fac` fa]`
unui b`rbat [i copiilor, familiei... Pe locul doi vine slujba.
Pe când un b`rbat... Se presupune c` el aduce banii \n
cas`. C` el sus]ine financiar familia. Deci nimeni nu-i
poate repro[a c` munce[te, c` \ntârzie serile. So]ul t`u te
va \n]elege din punct de vedere profesional?
– Cred c` da.
– Te-am mai \ntrebat [i s`pt`mâna trecut`, spuse Ian
Drake dup` câteva clipe de `cere. Mi-ai dat un r`spuns
evaziv. Sper c` nu te superi dac` te mai \ntreb o dat`. E[ti
fericit` cu el?
– De ce vre]i s` [ti]i? \ntreb` ea sim]ind cum ro[e[te
pân`-n vârful urechilor. Nu e problema dumneavoastr`.
UN CUPLU DE POMIN~ 47

– }inte[ti sus, Maggie. Cu to]ii [tim asta. Ai nevoie de


sprijin. El te ajut`?
– Dar Pat? se trezi ea \ntrebând.
– Problema nu e rela]ia mea cu Pat. {i dac` vrei s` [tii,
da. Ei bine, Pat \mi satisface nevoile.
– Atunci r`mâne]i satisf`cut! replic` ea instinctiv. {i
p`stra]i-v` \ntreb`rile pentru dumenavoastr`, pentru c`
nu v` voi r`spunde. Rela]ia mea cu Dan nu v` prive[te,
domnule Drake.
– Tu ai ridicat problema. Tu ai venit s`-mi spui c` dup`
c`s`torie s-ar putea s` nu mai ai timp. Eu nu vreau s`-]i
spun decât c` s-ar putea s` mai apar` [i alt gen de
probleme. Gânde[te-te bine. Viitorul t`u so] te va sus]ine
moral? Te va ajuta s` te exprimi? Te iube[te suficient de
mult \ncât s`-]i dea libertatea de a crea?
– La naiba, gata cu interogatoriul! exclam` Maggie
ridicându-se \n picioare. Sigur c` m` iube[te. De ce
crede]i c` s-ar fi c`s`torit cu mine dac` nu m-ar fi
iubit?
Ian Drake se ridic` de la birou [i pentru prima oar` \[i
dezv`lui emo]iile. Era furios [i avea o expresie
amenin]`toare când spuse:
– S` nu-mi zici c` nu e[ti \n stare s` vezi clar cum stau
lucrurile, Maggie. E[ti o femeie inteligent`. Mul]i b`rba]i
ar dori s` se c`s`toreasc` cu tine pentru c` e[ti
atr`g`toare. Dai bine lâng` un b`rbat de succes. Doar c`
tu nu-]i dore[ti a[a ceva.
Privirile lui \i scormonir` sufletul [i Maggie sim]i atin-
gerea lui domoal` pe obraz ca pe-o arsur`.
48 MILDRED DAVIS

– Sub chipul t`u frumos st` o femeie puternic`,


inteligent`, care-[i dore[te s` fie apreciat` pentru ceea ce este
nu pentru aparen]e. Te-am citit, Maggie. Ce-o s` faci dac`
so]ul t`u \]i va cere s` renun]i la carier` \n favoarea familiei?
– De ce-mi vorbe[ti a[a? \ntreb` ea abia [optit, sim]ind
cum tremur` din tot trupul. De ce?
Ian Drake oft`. Privirile lui se \ndulcir` [i, punându-i
mâna pe um`r, o strânse u[or.
– Noi doi, Maggie, suntem pl`m`di]i din acela[i aluat.
Dac` nu-]i spun eu toate astea atunci cine s-o fac`? Cine
altcineva [tie? O c`s`torie \n care dorin]ele so]ului ar
putea intra \n conflict cu ale tale ar putea fi o mare
gre[eal`. }i-ar frânge inima.
Ian Drake tocmai d`râmase zidul fragil pe care Maggie
reu[ise s`-l ridice \n ultimele dou` zile. |nchise ochii
l`sându-se cople[it` de sentimentul acut de singur`tate
pe care-l resim]ise \n ultimul timp.
– {i de ce naiba \]i pas` ]ie dac`-mi va fi mie bine sau
nu? Tu ai femeia ta.
Ian Drake se aplec` \ncet deasupra ei, privind-o drept
\n ochi, scrutându-i cele mai intime cotloane ale sufletu-
lui. Mâna lui alunec` sub p`r strângându-i u[or ceafa.
Maggie \nchise pe jum`tate ochii, l`sându-se prad`
dorin]ei care o invada. Buzele i se \ntredeschiser`
anticipând s`rutul.
Dar brusc focul se stinse. Ian Drake se \ndrept` [i
buzele i se strânser` \ntr-o linie sub]ire. Ochii lui erau
acum impenetrabili. Se \ntoarse cu spatele la ea [i,
ocolind biroul, se a[ez` pe fotoliu.
UN CUPLU DE POMIN~ 49

Maggie \l privi la \nceput nedumerit`, apoi r`nit` de


respingerea lui nea[teptat`. Ian Drake cl`tin` \ncet din
cap, privind \n gol, pe birou.
– Ce nebunie, [opti el luându-[i capul \n palme.
Apoi, când dup` câteva secunde o privi din nou, ochii
lui o \nghe]ar`.
– Ai dreptate, spuse el dur. Eu mi-am g`sit femeia. Ea
reprezint` tot ce mi-am dorit. Sper c` [i pentru tine Dan
e b`rbatul ideal. Iart`-m` dac` te-am tulburat. Nu trebuia
s` m` bag \n rela]ia voastr`. Ai dreptate, nu e treaba mea.
Doar c` nu vreau s` v`d o carier` str`lucit` distrus` din
pricina unei c`snicii nepotrivite. Dar asta e alegerea ta.
N-am nici un drept s` intervin \ntre voi doi. Tu [tii mai
bine ce faci. Te rog s` ui]i tot ce ]i-am spus. O s`-]i
preg`tesc un contract de colaborare pe care-l po]i vedea
\nainte de a te c`s`tori. Sper s` fie satisf`c`tor atât pentru
tine cât [i pentru agen]ie.
Maggie sim]i c` se sufoc`. Ceea ce s` n`scuse mai
devreme \ntre ei nu se stinsese. Privirile ei acuzatoare
aruncau s`ge]i de furie. Cum \ndr`znise?
F`r` s` mai spun` nimic, Maggie se ridic` ]eap`n, se
r`suci pe c`lcâie [i p`r`si biroul. Avea o atitudine mândr`,
dar \n sinea ei se sim]ea precum un zombi care-[i pier-
duse sufletul.
|n weekendul acela se \ntoarse acas` hot`rât` s` rup`
logodna. Dar Dan se purt` cu ea \nv`luitor, reu[ind s`-i
distrag` aten]ia prin diverse argumente. S`pt`mâna care
urm` o sun` des, o invit` \n ora[, la restaurant [i-i aduse
flori. Devotamentul lui \i \nmuie hot`rârea lui Maggie.
50 MILDRED DAVIS

Iar mama ei era de partea lui Dan [i p`rea c` n-o


\n]elege deloc. Maggie se sim]ea teribil de singur`.
Apoi urmar` s`rb`torile de Cr`ciun [i fur` invita]i la
nenum`rate petreceri. Febra cump`r`turilor [i agita]ia
din jur reu[i momentan s-o fac` pe Maggie s` uite de sin-
gur`tate.
La agen]ie to]i angaja]ii a[teptau cu ner`bdare petre-
cerea anual` de Cr`ciun. |n fiecare an \nchiriau o sal` de
bal la un hotel din apropiere, unde se \ntâlneau to]i
colegii \mpreun` cu conducerea, \n cea mai important`
noapte a anului.
– Ghici ce mi s-a \ntâmplat! spuse vesel Rhonda venind
la Maggie \ntr-o luni diminea]`.
– Ce? \ntreb` Maggie pe jum`tate atent`.
– L-am chemat pe noul meu prieten la petrecerea de
Cr`ciun [i a acceptat. Maggie, e cel mai bun dansator pe
care l-am cunoscut vreodat`.
– M` bucur pentru tine, râse Maggie amuzat` de
entuziasmul copil`resc al prietenei sale. Are stof` de so]?
– |nc` nu pot spune sigur, dar ceea ce-]i pot spune e c`
de fiecare dat` când ne \ntâlnim \mi suce[te min]ile. Tu ce
faci cu Dan? Veni]i la petrecere, sau s`rb`tori]i \n familie?
– Venim...
– M` \ntreb cu cine va veni Peter Cameron. |]i
aminte[ti de fâ]a de anul trecut?
– Nu era o fâ]`, era un fotomodel.
– Dar n-ai v`zut cum era \mbr`cat`? Apropo, tu cu ce
te \mbraci anul `sta? Ce-ar fi s` mergem \mpreun` la
cump`r`turi, s` ne lu`m ceva frumos?
UN CUPLU DE POMIN~ 51

– Sigur c` da. Asta mi-ar mai ridica [i mie moralul.


– Ai nevoie de a[a cev? Adev`rul e c`-n ultimul timp
mi-ai p`rut cam ab`tut`. Ce-ai p`]it? Nu te sim]i bine, sau
ai probleme, Doamne fere[te, cu Dan?
– Nu, spuse Maggie cl`tinând din cap. Cred c` e vorba
de o depresie trec`toare. {tii cum e la sfâ[itul anului...
timpul trece... \mb`trânim... E, prostii, nimic serios. Cred
c` o rochie nou` o s` m` remonteze.
– Maggie, [tii pe cine abia a[tept eu s` cunosc?
Ea ridic` din umeri.
– Pe logodnica lui Ian Drake.
– Da, [i eu sunt curioas`, spuse Maggie cu indiferen]`.
– {tii c` se c`s`toresc \n aprilie?
– Da.
– {i de ce nu mi-ai spus pân` acum?
– Nu mi s-a p`rut ceva important.
– Haide, Maggie! exclam` Rhonda ridicându-[i privirile
\n tavan \n semn de exasperare. {tii c` mor dup` el [i m`
intereseaz` absolut tot ce face.
– {i cum r`mâne cu noul t`u prieten? o tachin`
Maggie.
– Ei, asta-i altceva. La Ian Drake doar visez, pentru c`
n-am nici o [ans`. {i tu nu-mi spui nimic despre el, de[i
v` vede]i foarte des \n ultimul timp.
– Da, poate prea des, morm`i Maggie. Hai,
Rhonda, las-o balt`. Avem treab`. Ne vedem \n pauza
de prânz.
{i Maggie abia a[tepta s-o cunoasc` pe Patricia Hollis –
femeia ideal` a lui Ian Drake. Abia a[tepta s-o cunoasc` [i
52 MILDRED DAVIS

se bucura c` acest eveniment avea s` se \ntâmple la petre-


cerea de Cr`ciun, unde-l va avea al`turi de ea pe Dan. |n
ultimul timp \[i st`pânea cam greu emo]iile.
De aceea \ncerca s` evite \ntâlnirile cu Ian Drake. Nu
se mai ducea la el \n birou decât când era absolut nece-
sar, [i atunci ca s` discute probleme de serviciu.
Dar miercuri diminea]a primul lucru pe care i-l spuse
Rhonda fu acela c` era a[teptat` de Ian Drake \n birou.
Maggie urc` sc`rile \ntrebându-se ce voia s` discute cu ea.
Nu ap`ruser` probleme noi.
Ian Drake o \ntâmpin` cu un zâmbet care o puse pe
jar. O invit` s` ia loc [i-i \nmân` o foaie de hârtie.
– Acesta e bonusul t`u pentru campania Jamieson.
Sper c` suma te mul]ume[te.
– Da, spuse Maggie \ncet, privind cifrele cu uimire.
Bonusul era mai mare decât se a[teptase.
– Se pare c` am b`tut toate recordurile de vânzare.
Tigatom a spart pia]a.
– Da, am remarcat, [i m` bucur c` a ie[it a[a de bine.
Asta-i tot, domnule Drake?
– Da... voiam doar s` [tii c` apreciem ceea ce faci pentru agen]ie.
– Observ [i v` mul]umesc.
– Voiam s` te mai \ntreb... Vii mâine sear` la petre-
cerea de Craciun \mpreun` cu Dan?
– Da, r`spunse ea evitându-i privirile.
– Abia a[tept s`-]i cunosc logodnicul.
Maggie \[i sim]i ochii umplându-i-se de lacrimi. Se
ridic` repede [i se \ntoarse cu spatele, dorindu-[i s` ias`
\nainte s` se fac` de râs.
UN CUPLU DE POMIN~ 53

– Maggie...
|n vocea lui se sim]ea o \ntrebare, un ordin de a
r`mâne [i foarte mult` \ngrijorare. Maggie se opri cu
mâna pe clan]`, dar nu se \ntoarse. |nchise ochii [i-[i
sprijini fruntea de tocul u[ii \ncercând s` se con-
troleze. Mâna lui Ian Drake se a[ez` posesiv pe um`rul
ei.
– E ceva \n neregul`? \ntreb` el.
– E ceva \n regul`? replic` Maggie amar \n timp ce
dou` lacrimi grele i se prelinser` pe obraji.
– Da. Munca ta, r`spunse el mângâindu-i um`rul.
– {i crezi c` asta e suficient, Ian? \ntreb` ea \ntorcând
spre el o pereche de ochi gri, umezi]i de lacrimi [i pustii]i
de singur`tate.
– Trebuie s` ai \ncredere \n munca ta de crea]ie.
Numai acolo \]i po]i g`si \mplinirea. {i e singurul lucru \n
care po]i crede total, pentru c` \l po]i controla.
– {i dac` exist` ceva ce nu pot controla? Dac` am o
dorin]` pe care tânjesc s` mi-o \mplinesc [i persoana care
m` poate ajuta \mi \ntoarce spatele?
Sufletul \i ]ipa de durere. Dar, vazând pentru o clip` \n
ochii lui \n]elegere, [opti gâtuit, cu speran]`:
– Ian...
Era o rug`minte disperat` [i, instinctiv, Maggie \ntinse
mâna atingându-i obrazul. Se apropie de el impercepti-
bil, pân` când r`suflarea lui cald` \i mângâie obrazul.
Apoi, ca prin vis, Ian \[i uni buzele cu ale ei, la fel de
fl`mând, dornic s`-i simt` gustul [i tot ceea ce ea-i putea
oferi.
54 MILDRED DAVIS

Era un s`rut care contrazicea orice experien]` ante-


rioar` avut` de Maggie. Trupurile lor se lipir` unul de
cel`lalt [i mâinile lor se c`utar` avide.
Apoi, brusc, Ian se smulse din \mbr`]i[area aceea ne-
buneasc` [i, gâfâind, \nfuriat pe sine, exclam` printre din]i:
– Nu! E o nebunie! Doamne, ce nebunie! N-am vrut
s`... Te rog s` m` ier]i.
Buzele ei umede \nc` mai tremurau dornice. |l privi \n
ochi rug`tor, cerându-i s` nu se \ndep`rteze. Apoi,
dându-[i seama de situa]ia pe care o crease, sim]i c` i se
r`cesc picioarele [i c` \i tremur` genunchii.
– De ce? \ntreb` ea [optit, cu disperare.
– Pentru c` nu te vreau, spuse el trecându-[i degetele
prin p`r [i privind \n jur \ncurcat.
Maggie izbucni \ntr-un râs isteric. Apoi \nghe]` [i
\ncepu s`-[i mu[te buzele. Se str`duia din r`sputeri s` se
controleze. Când vorbi \n cele din urm`, voce ei era de
nerecunoscut.
– Nu mi s-a p`rut c` e chiar a[a cum spui.
El f`cu un gest de ner`bdare [i \n privirile lui fl`c`rile
pasiunii se potolir`.
– Tu nu e[ti ce-mi doresc. E[ti foarte atr`g`toare, dar...
nu pentru mine. M` \n]elegi?
– Nu, nu te \n]eleg, r`spunse Maggie \nfuriat`. Cum
po]i s`...
– Pentru c` eu am ales. Am ales s`-mi ]in via]a sub con-
trol. Nu vreau s` las o fiin]` ca tine s` m` dea peste cap.
– S` te dea peste cap? repet` Maggie nevenindu-i s`
cread`.
UN CUPLU DE POMIN~ 55

Exact acela[i lucru \l f`cuse Ian Drake cu ea. Toate


lucrurile sigure din via]` se pr`bu[eau sub ochii ei
neputincio[i.
– {tii c` nici m`car nu mai pot gândi logic din cauza ta?
De luni de zile tr`iesc din iner]ie. Apoi ai ap`rut tu [i am
\nceput s` simt c` tr`iesc cu adev`rat...
– Nu! o \ntrerupse el hot`rât.
Se \ndrept` spre birou c`utând s` stabileasc` o dis-
tan]` confortabil` \ntre ei doi.
Maggie \l privi \ndelung, \ncercând s`-i accepte
decizia.
– |n]eleg, spuse ea cu un efort de voin]`. N-a fost chiar
a[a de important pentru tine. A fost doar un s`rut pe care
i l-ai dat unei femei atr`g`toare care s-a dat la tine.
Buzele lui se \ngustar`, dar privi \n alt` parte. |ncepu
s` se joace nervos cu un pix [i dup` o t`cere tensionat`,
spuse calm:
– {tii bine c` a fost mai mult decât atât. Dar noi
sem`n`m prea mult, Maggie. Nu po]i ]ine doi pe[ti piranha
\ntr-un bol. Se vor devora reciproc.
– Poate c` asta \mi doresc.
– Poate... Dar eu nu. Am luptat mult \n via]` ca s`-mi
g`sesc echilibrul. Am ajuns la concluzia c` am nevoie de
o familie sigur` \n care s` m` simt relaxat. M` voi c`s`tori
cu Pat.
– Dar n-o iube[ti! izbucni Maggie. N-o iube[ti mai mult
decât \l iubesc eu pe Dan.
– M` voi c`s`tori cu ea, repet` hot`rât Ian. {i gre[e[ti.
Eu chiar o iubesc pe Pat.
56 MILDRED DAVIS

Cuvintele lui sunar` ca o respingere definitiv`. Maggie


se sim]i \njunghiat` \n inim`. Privirile ei coborâr` nesi-
gure [i, v`zând la picioare o foaie de hârtie, se aplec` s-o
ridice. Era bonusul primit pentru campania publicitar`.
– Ei, la urma urmei am munca mea, murmur` ea.
Mul]umesc pentru... apreciere, domnule Drake. A]i fost
deosebit de generos.
Apoi nu-i mai d`du timp s` replice [i ie[i din birou
\nchizând u[a \n urma ei. {tia ce \nseamn` s` ajungi din
rai \n iad \n doar câteva minute. Cu pu]in timp \n urm` i
se p`ruse c` va avea totul, ca apoi s` piard` printre degete
ceea ce putea s`-i fac` via]a \mplinit`.
Cobor\ sc`rile ca teleghidat`, \ndreptându-se spre
biroul ei. Abia când se a[ez` pe scaun privirile \ncepur` s`
i se limpezeasc`. Ra]iunea \i spunea c` era o femeie noro-
coas`. Nu toat` lumea muncea din pasiune.
Dar ajunsese la o concluzie. Nu se mai putea c`s`tori
cu Dan. S-ar fi min]it singur`. |n via]a ei putea s` mai
apar` un alt b`rbat pe care s`-l iubeasc` cu pasiune. Era o
femeie atr`g`toare. Amintindu-[i vorbele lui Ian Drake,
ochii i se umplur` de lacrimi.
Nu trebuia s` se lase doborât`. Avea munca ei. Se
apuc` hot`rât` de lucru [i dup`-amiaza trecu relativ mai
u[or. Din p`cate nu avea solu]ii pentru viitor.
Capitolul 4

– Maggie, draga mea, nu vreau s` te dezam`gesc, dar


nu pot veni la petrecere disear`. Doamna Arnolds va avea
o na[tere dificil`, triple]i, [i trebuie s` stau prin preajm`.
– Nu-i nimic, Dan. |n]eleg, replic` Maggie indiferent.
Oricum nu voia s` mearg` \mpreun` cu el la petrecere,
pretinzând c` totul e \n regul` când de fapt nu era a[a. |n
weekendul acela trebuia neap`rat s` rup` logodna cu el.
Ar fi vrut s-o fac` la telefon, chiar \n clipa aceea. Dar Dan
merita mai mult` considera]ie.
– Pari dezam`git`, draga mea. Iart`-m`, dar nu pot
programa natura. O s`-]i fie prea greu s` mergi singur`?
La urma urmei cuno[ti pe toat` lumea. Te vei integra
u[or.
– Serios, nu m` deranjeaz`, insist` ea \ncercând s`
par` vesel`. O s` vin acas` cu trenul. Haide, acum du-te la
treaba ta [i ajut` natura. Ne vedem mâine, bine?
– Bine. Mul]umesc pentru \n]elegere. Te iubesc.
58 MILDRED DAVIS

– Bine, Dan. Pa.


|nchise telefonul oftând. Nu-l mai putea min]i. Mâine
trebuia neap`rat s` termine totul. Fusese necinstit din
partea ei c` amânase atâta momentul.
Era aproape ora cinci dup`-amiaz`. F`cu ordine pe
birou, \[i lu` geanta [i porni spre lift. U[ile se deschiser`
[i se trezi fa]` \n fa]` cu Bert Oliver.
– Bun`, Maggie. Ce-i cu figura asta?
– Nu pot s` vin la petrecere. Dan e foarte ocupat.
– Nasol. S` nu-mi spui c` vei rata petrecerea doar pen-
tru c` zeul t`u grec nu poate veni. Crezi c` noi, ceilal]i,
nu-l putem \nlocui?
– Haide, Bert. {tii cum e s` vii la petrecere singur.
– {tiu, draga mea. Dar am o idee. Ce-ar fi s` vii la petre-
cere [i-]i promit c` te voi \ntre]ine toat` noaptea. O s` ne
facem amândoi de cap [i o s` moar` to]i de ciud`, spuse
el f`cându-i cu ochiul. |]i dai seama? S` apar la petrecerea
de Cr`ciun cu cea mai dorit` femeie din firm` la bra]!
U[ile liftului se deschiser` l`sându-i la parter. Bert o
lu` de bra] [i o conduse spre ie[ire continuând munca de
convingere.
– Gânde[te-te numai! S` ne vad` Peter Cameron! O s`
se \nverzeasc` de furie [i n-o s` mai \n]eleag` nimic.
Doamne, abia a[tept s`-i v`d mutra. Haide, Maggie, o s`
fie beton! Nici m`car n-o s`-i sim]i lipsa lui Dan.
Maggie se opri \n loc [i privi situa]ia cu al]i ochi. Era
atras` de ideea aceea nebuneasc`. {i Bert chiar [tia s` se
distreze. Pe de alt` parte voia s-o vad` pe Pat Hollis,
femeia cu care avea s` se c`s`toreasc` Ian Drake. Nu
UN CUPLU DE POMIN~ 59

putea rezista acelui impuls. {tia c` va suferi, dar trebuia s`


[i-l scoat` o dat` pentru totdeauna pe b`rbatul acela din
cap.
– Bine, Bert. P`streaz`-mi un loc lâng` tine.
El o prinse de mân` [i o r`suci, apoi \ncepu s` danseze
un tango nebun prin holul institu]iei.
– Oh, Maggie, draga mea, vom fi vedetele serii!
exclam` el entuziasmat peste m`sur`.
Apoi ajunser` \n fa]a u[ii de la intrare [i Bert o l`s` \n
sfâr[it s` plece. Câ]iva angaja]i \ntoarser` capetele privind
\n urma lor amuza]i, dar Maggie nu se sim]i stânjenit`.
Bert reu[ise s`-i ridice moralul.
|nainte s` se despart`, Bert o mai aten]ion`:
– Ai grij` s` ar`]i bestial, Maggie. Iar eu \]i promit c`
special pentru tine m` voi preface c` sunt un b`rbat nor-
mal – \mi voi pune smochingul. Vezi câte sacrificii fac?
– |]i mul]umesc, spuse Maggie f`când o plec`ciune
exagerat`. |i vom eclipsa pe to]i, promit.
– Perfect! strig` Bert \n timp ce se \ndep`rta cu spatele,
ridicând degetul mare al mâinii drepte \n aer.
Maggie avu grij` s` respecte instruc]iunile lui Bert \ntoc-
mai. |[i f`cu manichiura cu o oj` alb` sidefat`, \[i fard`
ochii cu violet [i argintiu, folosi mult rimel iar pe buze \[i
aplic` [i un luciu pe lâng` ruj. Dup` ce \mbr`c` rochia
mov, care \n mi[care f`cea ape vine]ii, \[i puse sandalele
argintii \n picioare [i la gât [iragul de perle. Dup` ce se
\nv`lui \ntr-un nor de parfum Arpège, chem` un taxi.
Când sosi, Bert deja o a[tepta \n fa]a hotelului. Când \i
oferi bra]ul \i [opti o mul]ime de complimente la ureche
60 MILDRED DAVIS

\n timp ce ochii \i zâmbeau amuza]i, promi]ând o noapte


de neuitat. Privi]i din exterior, p`reau o pereche perfect`.
Bert ar`ta impecabil \n smoching [i-[i juca perfect rolul,
dar pu]in` lume cuno[tea \nclina]iile lui sexuale.
Intrar` \n sala de bal salutând zâmbitori [i demni \n
dreapta [i-n stânga. Apoi se \ndreptar` spre bufet [i
comandar` o sticl` de [ampanie \nainte s` se a[eze la
locurile lor de la mas`. Din col]ul lor puteau vedea pe
toat` lumea care intra [i puteau comenta \n lini[te.
Bert disec` ]inutele tuturor femeilor, dar cele mai
ustur`toare remarci le f`cu la adresa \nso]itoarei lui Peter
Cameron, care, ca de obicei, era o femeie extravagant`.
La un moment dat Bert \ncepu s` fluiere admirativ.
– Deci asta e femeia lui Drake!
Maggie privi \n direc]ia \n care se uita Bert [i constat`
mul]umit` c` viitoarea logodnic` a lui Ian nu era nici pe
departe o frumuse]e. Pat Hollis avea o figur` destul de
comun`, rotund`, cu ochi zâmbitori, o guri]` minuscul`,
p`rul blond, strâns \n cocul din care c`deau câteva [uvi]e
p`rea ondulat, [i era cam scund`. Era u[or bronzat` [i
pielea \i era pus` \n valoarea de rochia alb` pe care o
purta \n seara aceea.
– Ei, ce p`rere ai, Maggie? \ntreb` Bert \n cele din
urm`.
– Dr`gu]ic`, coment` ea scurt.
– Corect, râse Bert. Are fa]` de p`pu[`. Hei, hei, uite
c` Ian Drake se uit` \n direc]ia noastr`. Nu i s-a clintit nici
un mu[chi de pe fa]`, dar pun pariu c` se \ntreab` de ce
te-am monopolizat.
UN CUPLU DE POMIN~ 61

– M-a[ mira s`-l intereseze, spuse Maggie \ncruntându-se.


– O s` faci riduri, draga mea. Zâmbe[te. M` \ntreb dac`
[eful nostru se gânde[te [i acum la problemele de serviciu.
L-ai v`zut vreodat` concentrat asupra unei probleme? Parc`
ar fi un bull-terrier \n fa]a unui os – feroce! Seam`n` destul
de mult cu tine. E un perfec]ionist, atent la detalii.
Bert \[i \ndrept` aten]ia asupra trupei care cânta pe scen`.
– Mam` ce bine cânt` b`ie]ii `[tia! Hai s` dans`m. |l
cunosc pe saxofonist. O s`-i fac cu ochiul. Pun pariu c` o
s` se intimideze [i o s` rateze o not`.
Bert era un bun dansator [i lui Maggie \i pl`cu exube-
ran]a pe care o afi[a \n timp ce se mi[cau \n ritmul
muzicii. {i-l scoase pe Ian Drake din minte [i se l`s` prad`
pl`cerii dansului. Alunecând printre perechi schimb`
saluturi [i complimente cu colegii. Mul]i o \ntrebau de ce
nu venise Dan, iar ea le r`spundea serios c` avea foarte
mult` treab`. Când trupa f`cu o mic` pauz`, Maggie \[i
d`du seama c` obosise [i c`-i era teribil de sete.
– Du-te la mas`, spuse Bert. Eu m` duc la bar s` mai
iau o sticl` de [ampanie.
Maggie se \ndrept` spre locurile lor, mul]umit` s` se
a[eze [i s`-[i odihneasc` picioarele obosite. Dar o
cuprinse pe nea[teptate un sentiment de singur`tate.
Pip`i inelul de logodn` de la Dan, \ntrebându-se dac` se
n`scuser` triple]ii.
– Maggie?
Ea privi \n direc]ia din care venea vocea lui Ian Drake.
Ochii \i alunecar` involuntar spre femeia de lâng` el, ai
c`rei ochi alba[tri zâmbeau cu inocen]`.
62 MILDRED DAVIS

– Bun`, spuse ea automat.


– Maggie Tarrington, Pat Hollis.
Cele dou` femei se analizar` atent.
– Eram curioas` s` te \ntâlnesc, Maggie, spuse Pat cu o
voce dulce. Mi-a pl`cut la nebunie ultima ta campanie
publicitar`.
– Mul]umesc. A fost floare la ureche.
– Ian nu mi-a spus c` frumuse]ea ta e pe m`sura
talentului t`u.
– Asta nu conta a[a de mult, spuse Ian privind \n alt` parte.
– Of, b`rba]ii! exclam` Pat. Uneori sunt imposibili.
– Uneori, zâmbi Maggie u[or ironic.
– Dan n-a venit? \ntreb` Ian.
– Nu, r`spunse Maggie privind spre Pat. Are o na[tere
multipl` [i a fost nevoit s` r`mân` la spital. Bert...
– Bun` seara! Am observat c` a]i poposit la masa noas-
tr` [i m-am gândit s` toast`m. Am adus patru pahare. Sper
c` be]i [ampanie. Dumneata e[ti Pat Hollis, dac` nu fac
vreo gaf`.
– Da, Bert, ea este logodnica mea, spuse Ian Drake
zâmbind.
– M` bucur s` te cunosc. Logodnicul t`u are gusturi
bune.
– Mul]umesc, zâmbi Pat. {i tu ai gusturi bune, replic`
ea privind spre Maggie.
– Oh, nu, domni[oara nu-mi apar]ine. Eu \i ]in doar
locul logodnicului ei, care momentan e ocupat s` aduc`
pe lume bebelu[i ad infinitum.
Pat \i privi pe cei doi confuz.
UN CUPLU DE POMIN~ 63

– |mi pare r`u, spuse ea, dar cred c` nu \n]eleg.


– Logodnicul lui Maggie, Dan Barlow, este gine-
colog [i a avut o urgen]` \n noaptea asta, \i explic`
Ian.
– Am \n]eles. |mi pare r`u...
– Mie nu! exclam` jovial Bert.
– Se \ntâmpl` des? \ntreb` Pat privind-o comp`timitor
pe Maggie.
– Nu chiar.
– {i e mai bine a[a, spuse Bert. Dan Barlow e frumos
ca o cadr`. Dac` Doamne fere[te m` voi c`s`tori vreodat`,
n-o s`-mi trimit so]ia la el.
– |nseamn` c` sunte]i un cuplu minunat, spuse Pat cu
un zâmbet u[urat.
– Hai, cred c` am stânjenit-o destul pe Maggie, spuse
Ian Drake. S` bem pentru noul an.
Dup` ce ciocnir`, Maggie d`du paharul de [ampanie
peste cap.
– }i-era sete? \ntreb` Ian Drake \n [oapt`.
– Da, r`spunse ea intimidat`, privind-o pe sub
sprâncene pe Pat. M-am cam zbân]uit. Bert nu m-a l`sat o
clip` s` respir. {tii ce dansator bun e [i eu abia am reu[it
s` ]in ritmul cu el.
– N-o asculta]i, spuse Bert. Face pe nebuna. Pare
fragil` la suprafa]`, dar e o]elit` pe din`untru. Nu las`
nimic de la ea. Ori joci cum \]i cânt`, ori dai de naiba. {i
trebuie s` recunoa[tem c` de cele mai multe ori are drep-
tate. {ti]i pisica din reclam`. M-a pus s`-i refac coada de
zece ori pân` a ie[it cum [i-a dorit ea.
64 MILDRED DAVIS

– Dar Bert... protest` Maggie.


– {tiu, [tiu, flutur` el din mân`. |n final a ie[it perfect.
– Data viitoare când m` voi uita la reclam` o s` privesc
mai cu aten]ie coada pisicii, spuse Pat binevoitoare.
Din fericire trupa \ncepu s` cânte din nou [i Ian Drake
\[i lu` logodnica pe ringul de dans \nainte s` se compro-
mit` total. Maggie \i f`cu semn lui Bert s`-i umple paharul
[i b`u satisf`cut`.
– S` nu te \mbe]i \naintea mea, drag`, spuse Bert. E
\nc` devreme.
– Fii lini[tit. Sunt antrenat`.
– Ce e \ntre voi doi?
– Ce vrei s` spui?
– |ntre tine [i Ian Drake simt c` exist` un conflict, o
tensiune... nu [tiu.
– }i se pare.
– Poate pe Pat o po]i prosti, dar ochiului meu vigilent
de artist nu-i scap` nimic.
– Hai s-o l`s`m balt`, spuse Maggie dând din nou
paharul peste cap.
– Mai u[or, Maggie. Am de gând s` mai dansez cu tine \n seara asta.
Bert dans` cu Maggie aproape toat` noaptea,
nel`sând-o s` se mai gândeasc` la nimic altceva. Avea o
energie debordant` [i veselia lui o molipsi.
La un moment dat o v`zur` pe Rhonda [i st`tur` de
vorb` cu noul ei prieten, care era interesant. Apoi Peter
Cameron o invit` pe Maggie la dans. Dar ea nu rezist` mai
mult de o melodie \n bra]ele lui. Se \ntoarse la mas`, gata
s` mai bea un pahar de [ampanie.
UN CUPLU DE POMIN~ 65

Bert se pierduse \n mul]ime [i Maggie r`mase singur`


gândindu-se la Dan [i comparându-l cu Pat Hollis.
Amândoi erau oameni de treab`. Probabil c` [i Ian l-ar fi
pl`cut pe Dan a[a cum [i ea o pl`cuse pe Pat. Problema
era la ea, nu la Dan.
Nici nu-[i d`du seama cum trecu timpul [i câte pahare
b`u \n seara aceea. Avea prea multe probleme pe cap.
– Maggie, vrei s` dansezi cu mine?
Ridic` privirile f`r` s`-i pese c` Ian Drake \i va vedea
nefericirea din ochi.
– Nu, mul]umesc, spuse ea r`spicat \ntorcându-i
spatele. Pleac`... Du-te la logodnica ta.
– Danseaz`. {i, Maggie, ai b`ut cam mult.
– |mi place de ea.
– Toat` lumea o place pe Pat. {i mie mi-ar fi pl`cut s`-l
cunosc pe Dan.
– N-o s` ai ocazia asta.
– De ce?
– Pentru c` nu-l po]i cunoa[te decât prin mine. {i nu
se mai poate.
– Dar de ce?
– Pentru c` m` voi desp`r]i de el. Nu pot s` m`
c`s`toresc cu Dan. Am fost slab` [i proast`, iar acum \l voi
r`ni. Bietul Dan...
– Devi patetic`, Maggie. Hai s` dans`m.
Ian \i lu` paharul din mân` [i o for]` s` se ridice de pe scaun.
– Nu vreau s` dansez cu tine, Ian, protest` Maggie
sim]ind cum se dezechilibreaz` [i c`utând sprijin \n
bra]ele lui.
66 MILDRED DAVIS

– Gânde[te-te c` dansezi cu Dan, dac` vrei, replic` el


rece. {i nu mai fi a[a proast`. Doar pentru c` n-a putut s`
te \nso]easc` \n seara asta nu \nseamn` c` trebuie s` te
despar]i de el.
– {tii bine c` nu de asta m` despart de el! [uier` ea
\nfuriat`.
Str`b`tur` ringul de dans \ntr-o t`cere ostil`,
con[tien]i de apropierea trupurilor lor. Tempoul muzicii
cerea un contact fizic strâns. Maggie constat` cu nefericire
c` se sim]ea mult mai bine \n bra]ele lui Ian decât \n ale
lui Dan.
– Atunci de ce? o \ntreb` el [optit la ureche.
– Am aflat c` se poate [i mai bine, spuse ea. |]i
aminte[ti? Poate c` exist` undeva \n lumea asta mare un
b`rbat potrivit [i pentru mine, nu? Mai bine s` fiu singur`
decât s` m` mint c` totul e perfect. Taci, nu spune nimic.
Las`-m` s` vorbesc. E evident c` n-ai nimic s`-mi spui care
s` m` ajute. M` simt atât de... singur`.
O clip` Ian o strânse mai tare \n bra]e, dar apoi o
eliber`. Poate c` nu fusese decât o p`rere. T`cu. Apoi
melodia se termin` [i Ian o conduse inevitabil la locul ei.
Se terminase.
Bert se \ntorsese la mas` [i Maggie \l rug` s`-i mai
aduc` o sticl` de [ampanie.
– Mul]umesc, domnule Drake, spuse ea politicos
a[ezându-se la mas`.
– Ia-o mai u[or cu b`utura, Maggie, spuse Ian oftând.
Bert se \ntoarse cu sticla de [ampanie [i-i turn` un
pahar plin.
UN CUPLU DE POMIN~ 67

– Pentru rela]iile noastre colegiale, toast` Bert. Fie ca


ele s` fie \ntotdeauna la fel de productive [i interesante.
– Pentru ochiul t`u de artist! replic` Maggie ridicând
paharul. Fie ca el s` r`mân` la fel de vigilent.
Jum`tate de or` mai târziu abia \[i mai puteau ]ine
capetele drepte.
– Ai de gând s` m` bagi sub mas`, Maggie? \ntreb` bol-
borosit Bert.
– Poftim? S`-]i ruinez reputa]ia? Nici gând!
– E[ti o femeie de fier.
– Pu]in cam moale pe la col]uri, complet` ea autoironic.
– Pe cine v`d eu venind spre masa noastr`? Nu e
cumva Pat Hollis?
Pat o apuc` pe Maggie de bra] [i-i [opti:
– Hai, Maggie. Te conducem acas`. Ian s-a dus s`
porneasc` motorul. Te ajut eu...
– N-am nevoie de ajutor. Nu-i a[a, Bert? Niciodat`
n-am avut nevoie de ajutorul nim`nui.
– Da, r`spunse el. E o femeie de o]el.
– Te rog, Maggie. Ian e \ngrijorat din cauza ta. Hai,
vino cu mine.
– Nu. Du-te tu cu el. Apar]ine]i unul celuilalt. Eu n-am
ce c`uta \ntre voi. Eu m` descurc [i singur`, insist`
Maggie.
– Bert, convinge-o, te rog, s` vin` cu mine, spuse Pat
nelini[tit`.
– Are dreptate, Maggie. Du-te acas`.
– Dar de ce? Ce ave]i cu mine? Eu stau cuminte la
mas`, beau, nu deranjez pe nimeni...
68 MILDRED DAVIS

– Dan nu-i aici [i Drake se gânde[te probabil c` nu


sunt suficient de responsabil, zise Bert. Gre[e[te, desigur.
Dar ce conteaz`? Te duce pe gratis acas`! De ce s` refuzi
oferta? Hai, du-te cu Pat. Fii fat` cuminte.
– Cuminte? râse Maggie isteric. Vai, Bert, nici nu [tii
cât de cuminte sunt.
– Taci, Maggie!
Vocea lui Ian Drake o reduse la t`cere. Se l`s` purtat`
ca o p`pu[` de cârp` pân` la ma[in`. |[i d`du capul pe
spate sprijinindu-se de tetiera de piele [i lacrimi grele [i
fierbin]i \ncepur` s`-i curg` nest`pânite pe obraji. Se
sim]ea umilit`. Se l`sa dus` acas` de b`rbatul pe care-l
iubea [i de logodnica acestuia, care o privea comp`timi-
tor.
Ma[ina se opri. Deschise u[a [i ie[i \n aerul rece. Ian
Drake o sprijini [i o ajut` s` urce pân` \n fa]a apartamen-
tului ei.
– De unde [tii unde stau? \ntreb` Maggie.
– Din fi[a personal`.
– Cât de inteligent, morm`i ea ironic.
Ian \i lu` cheile din mân` [i descuie u[a. Maggie se
strecur` pe lâng` el [i-i trânti u[a \n nas, f`r` s`-i
mul]umeasc`. Se opri la baie, \n fa]a vasului de toalet`
unde-[i goli stomacul. Când se lini[ti l`s` capacul [i
r`mase a[a, \n genunchi, nemaifiind capabil` s` se
mi[te.
Apoi \ncepu s` plâng` \ncet, o ve[nicie. Plânse pentru
Dan, pentru mama ei, dar mai ales pentru ea, pân` nu
mai avu nici o lacrim`.
UN CUPLU DE POMIN~ 69

Dup` mult timp sim]i r`ceala pardoselii [i \ncepu s`


tremure. Se ridic` cu greu \n picioare [i se sp`l` pe fa]` [i
pe din]i. Apoi se dezbr`c` [i intr` sub du[.
Tocmai \n momentul \n care vru s` dea drumul la
robinet, u[a de la baie se deschise [i \n prag ap`ru Ian
Drake.
Când o privi ochii lui p`reau dou` oceane de durere.
– Credeam c`... mi-era team` s` nu... te sim]i bine,
Maggie?
– Dumnezeule! exclam` Maggie con[tient` de goli-
ciunea ei. Nu ]i se pare c` ai v`zut destul?
Dar Ian se p`rea c` n-o auzise pentru c` se apropie de
ea [i o strânse \n bra]e. Nasturii costumului lui \i intrau \n
pielea \nfierbântat`.
– Nu mai suportam t`cerea, murmur` Ian trecându-[i
degetele prin p`rul ei.
Lui Maggie nu-i venea s` cread` ce i se \ntâmpla. |l
privi \ntreb`tor. Dar el, \n loc de r`spuns, \i posed` gura
cu o ardoare \nnebunitoare. Nu era senzual, ci pasionat,
ca [i cum s-ar fi temut s` nu-i scape.
Maggie \i r`spunse pe m`sur`, cu s`lb`ticie, hr`nind
violen]a emo]iilor lui cu toat` nevoia inimii ei. Când \n
cele din urm` se desp`r]ir`, respira]iile lor erau
agitate.
– De ce-mi faci asta? gemu el frecându-[i obrazul de
pieptul ei. Trebuia s` [tiu, Maggie. |mi pare r`u...
Maggie \l cuprinse \n bra]e f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri. Nu
[tia cum ajunsese el acolo [i de ce. Dar [tia c` nu mai voia
s`-l lase s` plece.
70 MILDRED DAVIS

Dar Ian \i desf`cu \ncet mâinile [i se \ndep`rt` pu]in de ea.


– Hai, Maggie, f`-]i du[ul. Asta voiai, nu?
Ea \l privi prostit`, ne[tiind ce s` mai cread`. Ian d`du
drumul la robinet potrivindu-i apa. Maggie privi ca prin
vis cum mâneca alb` a c`m`[ii lui scumpe se ud`.
– Eu m` duc s` fac o cafea.
Ian ie[i din baie \nchizând u[a \n urma lui. Maggie
r`mase sub jetul de ap`, sim]indu-se din ce \n ce mai con-
fuz`. Ian Drake chiar fusese acolo sau delirase? |[i atinse
buzele amintindu-[i de s`rutul lor pasionat. Da, fusese
acolo. A[a ceva nu se putea visa. Dumnezeule, [i o v`zuse
goal`. {i nu-i p`sase... Nu-i p`sase pentru c` \i p`sa de
persoana [i nu de fizicul ei.
Dup` câteva minute Ian Drake se \ntoarse, \nchise robine-
tul [i o \nf`[ur` \ntr-un halat de baie. O strânse u[or \n bra]e
udându-[i costumul cu apa care-i curgea lui Maggie din p`r.
– E[ti terminat`, spuse el privind-o [i râzând u[or. Nu
[tiu cum s` te mai ajut. Vei s` te piept`n?
Ea \l privi pierdut`, temându-se s`-i r`spund`. |i era
fric` s` nu plece.
– La naiba! oft` el conducând-o \n camera de zi. Stai
aici cuminte [i eu m` duc s`-]i aduc cafeaua.
Maggie \l ascult` [i-l a[tept` lini[tit` s` se \ntoarc`. Era
bine s` aib` cineva grij` de ea. Ian \i puse pe m`su]a din
fa]a ei o cea[c` de cafea aburind` [i aromat`.
– E tare [i dulce. O s` te ajute s`-]i revii.
Apoi \[i trase un scaun la cap`tul cel`lalt al mesei [i se
a[ez` privind-o \n t`cere. Maggie lu` câteva guri de cafea,
\ntrebându-se ce s` spun`.
UN CUPLU DE POMIN~ 71

– De ce ai venit aici? \ntreb` ea tem`toare \n cele din urm`.


El nu r`spunse imediat.
– Aveai nevoie de cineva care s` te ajute, spuse el pe
un ton rece, distant.
– Cum ai intrat?
– Ai uitat c` mi-ai trântit u[a \n nas? Cheile
r`m`seser` \n broasc`. Nu gândeai prea limpede la ora
aceea.
– {i Pat?
– Pat? Am condus-o acas`. Apoi m-am gândit la tine [i
am vrut s` m` lini[tesc. Voiam s` [tiu dac` totul e OK.
– Biata Pat... [opti Maggie cu nasul \n cea[ca de
cafea.
– O s-o \mpac eu, mâine. Nu puteam s` te las singur`
\n starea \n care erai. Pat e o fat` \n]eleg`toare. {i foarte
inimoas`. O s` \n]eleag`.
– Cum adic`? \ntreb` ea intrând \n panic`. Ce vrei s`
spui?
– Nu te ambala, Maggie. Am venit aici doar pentru c`
aveai nevoie de mine. Eu o iubesc pe Pat [i m` voi c`s`tori
cu ea. Nimic nu s-a schimbat.
– Nimic? repet` ea sim]indu-se golit` de sentimente.
Dar m-ai s`rutat.
– Asta nu \nseamn` mare lucru. A fost un impuls de
moment. }i-am spus. Motivul pentru care m-am \ntors la
tine e c` eram \ngrijorat.
– {i eu ar trebui s`-]i mul]umesc? Doctor Drake \n
ac]iune, spuse ea amar. Un s`rut care vindec`. Ar trebui
s` stai de vorb` cu Dan. Are mai mult stil.
72 MILDRED DAVIS

– Atunci c`s`tore[te-te cu el! replic` el impulsiv.


– Nu sunt la fel de ipocrit` ca tine, Ian Drake, spuse ea
\ncet cl`tinând din cap [i privind inelul de logodn` pe
care nu [i-l scosese \nc` de pe deget.
– Bine, ced` el \n cele din urm`. Recunosc, m` simt
atras de tine. Uit`-te ce sunt \n stare s` fac. M` \ntorc \n
toiul nop]ii la tine \n loc s` stau cu Pat.
– {i vrei s` faci dragoste cu mine. Nu min]i, Ian.
– La naiba, nu! exclam` el ridicându-se \n picioare. E[ti
imposibil`. E[ti ca o boal` pe care n-o pot controla. S` nu
crezi c`-mi place ce mi se \ntâmpl`. S` nu crezi c` nu m`
voi lupta cu sentimentele pe care mi le inspiri. N-o s` te
las s` câ[tigi, Maggie! Pot s`-mi controlez foarte bine sen-
timentele [i via]a dac` vreau. {i vreau!
Ian \nghi]i \n sec, oprindu-se brusc din tirad`.
Se-ntoarse cu spatele la ea [i porni hot`rât spre u[`. Dar
se opri. Când se \ntoarse, p`rea c` st`pâne[te din nou
situa]ia.
– Uite ce e, spuse el. |mi place de tine, te respect. {i
]in destul de mult la tine \ncât s` nu te r`nesc. Nu vreau
[i nu trebuie s` avem o rela]ie mai profund` decât una
profesional`.
– De ce nu? F`-m` s` \n]eleg, \i ceru ea cu disperare. {i
nu mi-o da drept motiv pe Pat. Prezen]a ta aici spune
totul. N-o iube[ti cu adev`rat. Eu te iubesc, Ian [i...
– M` iube[ti! pufni el ne\ncrez`tor. Nu-]i dai seama c`
pasiunea asta nebun` e trec`toare, Maggie? Cât crezi c`
poate dura? Nu-mi vorbi mie despre dragoste. O s` m`...
iube[ti, cum spui tu, pân` va ap`rea un altul...
UN CUPLU DE POMIN~ 73

– Nu! Spuneai c-o iube[ti pe Pat, dar...


– Da. O iubesc. O iubesc lini[tit, calm, ra]ional. E o
femeie bun` [i m` voi c`s`tori cu ea. E genul de so]ie pe
care mi-o doresc. Am de gând s` duc o via]` normal`
al`turi de ea. {i dac` Pat nu va fi mul]umit` [i-[i va dori la
un moment dat altceva, o voi l`sa s` plece. O s` regret,
desigur, dar asta nu m` va distruge.
Atunci Maggie \n]elese c` Ian suferise odat`, demult,
enorm din cauza unei femei. |nghi]i \n sec [i-[i trecu
limba peste buzele uscate. Ar fi dat orice s` afle cine [i
cum \l r`nise pe Ian.
– Dar Ian, eu te doresc doar pe tine, \ncepu ea sperând
cu disperare ca el s-o cread`. Am a[teptat atât de mult s`...
– Nu, Maggie. Termin`. Acum ]i-ai revenit. Te v`d, te
simt. {i te sf`tuiesc s` te mai gânde[ti \nainte s` rupi logod-
na cu Dan. Te asigur c` va fi un so] potrivit pentru tine.
– Te rog! izbucni ea s`rindu-i \n bra]e când v`zu c` el voia s` plece.
O clip` inimile lor b`tur` la unison. Dar Ian o
\ndep`rt` u[or [i ferm.
– Nu.
|n ochii lui decizia p`rea definitiv`.
– Nu m` voi l`sa tentat a doua oar`, continu` el. Acum
trebuie s` te las. Hai, du-te la culcare [i mai gânde[te-te.
Ian se \ndrept` spre u[` [i Maggie nu mai avu puterea
s`-l opreasc`. {tia c` de data asta nu mai avea ce face.
– Fugi, [opti amar ea l`sându-[i capul \n palme.
– Nu fug, spuse el \nainte s` ias`. M` \ndrept spre via]a
pe care mi-am dorit-o. Re]ine, Maggie – fac ce vreau. |mi
controlez via]a. E timpul s` \nve]i [i tu s-o faci. Noapte bun`.
Capitolul 5

T`cerea care urm` nu fu plin` de resemnare sau


acceptare. Dan nu voia s` renun]e a[a u[or, iar Maggie
dorea ca totul s` se termine cât mai repede. Scena deja \i
provoca repulsie. |l comp`timea pe Dan, dar acum voia s`
fie l`sat` \n pace, s` se gândeasc`, s`-[i lini[teasc` nervii
\ntin[i la maximum.
Mama sa, plin` de tact, \i l`sase singuri \n camera de zi,
gândindu-se c` doi \ndr`gosti]i care se vor c`s`tori \n
curând aveau s`-[i spun` multe secrete. Din p`cate,
Maggie avea s-o deziluzioneze [i pe ea. Cu siguran]` c`
Fay Tarrington va fi deazam`git`, [ocat`, [i nu va \n]elege
decizia fiicei sale.
– De ce? \ntreb` Dan plin de frustrare.
– }i-am mai spus, replic` Maggie agasat`.
– N-am \n]eles nimic din tot ce mi-ai spus! Fii mai
explicit`.
UN CUPLU DE POMIN~ 75

Maggie t`cu \nc`p`]ânat`, privind insistent covorul de


culoarea prunei. |ncercase s`-i dea o explica]ie cât mai
plauzibil` [i logic`. Dar Dan era ca un tigru fioros.
– |mi pare r`u c` nu \n]elegi, Dan, dar...
– Dar ce? E[ti a mea! A mea! N-am f`cut tot ce mi-ai
cerut? Pentru Dumnezeu, Maggie, ce-]i mai dore[ti?
Spune-mi! Spune-mi, unde am gre[it?
– Te rog, Dan, zise Maggie nesim]indu-se \n satre s`-l
priveasc` \n ochi. N-ai gre[it cu nimic. Ai fost foarte bun
[i r`bd`tor cu mine, dar...
– Poate c` asta a fost gre[eala, o \ntrerupse el t`ios
ridicând-o cu for]a \n picioare [i obligând-o s`-l s`rute.
Poate c` asta ]i-ai dorit dintotdeauna. La naiba, Maggie!
Chiar nu m` mai supor]i? De ce? Pân` acum o s`pt`mân`
erai toat` a mea. Nu m` po]i respinge. Te-am a[teptat
atâta!
– |mi pare r`u, [opti ea rug`tor. Sincer, Dan, mi-e
ru[ine. Nu trebuia s` las lucrurile s` ajung` atât de
departe. N-am vrut s` te r`nesc, dar...
– S` m` r`ne[ti! Mi-am pierdut min]ile din pricina ta.
Tu nu [tii câte nop]i n-am dormit gândindu-m` la tine,
dorindu-te... Dar \mi spuneam las`, va veni [i ziua \n care
ne vom c`s`tori, [i atunci... Dumnezeule, Maggie.
Prive[te-m`!
Ochii lui aruncau s`ge]i amare care n-aveau nici o
leg`tur` cu dragostea. Maggie \ncerc` s` se retrag`, dar
degetele lui se \nfipser` \n carnea ei, f`când-o prizonier`.
– Am fost r`bd`tor... Mai mult decât r`bd`tor. Cu nici
o femeie n-am avut atâta \n]elegere. N-am de gând s`
76 MILDRED DAVIS

renun] la tine. {tiu c` asta nu-i decât o nebunie


trec`toare de-a ta. Nu [tii ce vrei, dar eu [tiu. Vei fi a mea.
– Nu sunt un obiect, Dan, \n]elege. Sunt o fiin]` cu
personalitate.
El o apuc` de b`rbie [i o for]` s`-l priveasc` \n ochi.
– Ba tocmaia sta \]i lipse[te, Maggie. E[ti o nebuloas`
de temeri. }i-e team` de sex, s` ai copii, s` renun]i la cari-
era ta... Munca ta! pufni el. Pentru nimic \n lume n-ai fi \n
stare s` renun]i la cel mai sigur lucru din via]a ta. Dar
pân` la urm` o s` te conving eu s`-]i dai demisia.
– S`-mi dau demisia? {tii ceva? Deja ai s`rit calul, Dan!
Nu-]i apar]in. Fac ce vreau [i gata! Cu asta ai pus capac!
Dar nu vreau s` m` mai cert cu tine. M-am hot`rât [i
decizia mea e nestr`mutat`. Uite, vreau s`-]i dau inelul de
logodn` \napoi. |ntre noi totul s-a terminat.
O clip` Dan p`ru \n stare s-o loveasc`. Apoi, \ncet-\ncet
\[i rec`p`t` controlul. Lu` inelul de pe mas`, acolo unde-l
pusese Maggie ca [i cum ar fi ars-o, \l arunc` \n aer [i-l
prinse cu o mi[care rapid` [i sigur`.
– |l iau. Dar pentru a ]i-l \napoia mai târziu. E clar c`
azi nu putem sta de vorb` omene[te. Te las s` te mai
gânde[ti, Maggie. Te sun eu.
– Nu!
Dar Dan nu se mai \ntoarse. Maggie strig` \n urma lui:
– S` [tii c` nu-]i voi r`spunde!
|nainte s` ias` pe u[`, Dan o mai privi o dat`.
– Ba da, Maggie. {tiu [i de ce te-ai \nfuriat a[a pe mine.
Pentru c` n-am putut s` vin la petrecerea dat` de
pre]ioasa ta firm`.
UN CUPLU DE POMIN~ 77

– Te p`c`le[ti singur, Dan. |ntre noi totul s-a terminat.


– Vom vedea, spuse el zâmbind printre din]i.
– Vorbesc serios, spuse ea hot`rât`.
Dan ridic` din umeri [i ie[i intempestiv din \nc`pere.
Maggie strânse pleoapele storcând dou` lacrimi de frus-
trare [i furie. |l mai auzi pe Dan trântind u[a de la intrare
[i pe mama ei strigând surprins` \n urma lui, apoi se l`s`
t`cerea.
Maggie voia s` fie l`sat` \n pace. Dar Fay Tarrington
dorea explica]ii.
– Unde a plecat a[a Dan? Maggie, ce i-ai spus?
– Nimic grav. Ce am vrut. Am terminat-o cu el. {i a ple-
cat a[a pentru c` a acceptat \n cele din urm` realitatea.
– Ce ai f`cut?! exclam` mama ei [ocat`.
Maggie oft` adânc. Co[marul \nc` nu se terminase.
Acum trebuia s`-i fac` fa]` mamei sale.
– Mam`, nu vreau s` m` c`s`toresc cu Dan. I-am
\napoiat inelul de logodn`. S-a terminat [i trebuie s`
accep]i [i tu decizia mea.
Asta era prea mult pentru Fay Tarrington. Maggie
ascult` resemnat` tirada mamei sale care-i enumera
motivele pentru care Dan Barlow era cel mai minunat
ginere la care putea visa o soacr`.
– Niciodat` n-o s` mai g`se[ti un b`rbat ca el, con-
cluzion` mama ei \n cele din urm`.
– Poate c` nu, fu Maggie de acord. Gata, mam`. }i-ai
spus p`rerea. Acum vreau s` ascul]i [i ceea ce am eu de
spus. Asta ca s` nu mi-l mai bagi pe gât pe Dan Barlow.
Iubesc pe altcineva. Nu e un b`rbat liber [i poate c` nu
78 MILDRED DAVIS

m` iube[te la fel de mult cât \l iubesc eu. Dar nu conteaz`.


Dragostea pentru el m` \mpiedic` s` m` c`s`toresc cu
Dan. Am \ncercat s` lupt cu semntimentele mele
s`pt`mâni \ntregi. Mi-e imposibil. Asta e. Mai bine a[a. {i
s` \ncheiem subiectul. {i a[a mi-e foarte greu.
Privirile lui Fay Tarrington se \nmuiar`. |[i frec` frun-
tea \ngândurat` câteva momente, apoi se a[ez` pe cana-
pea lâng` fiica ei [i o lu` \n bra]e leg`nând-o u[or.
– |mi pare r`u, draga mea. Asta \ncercai tu s`-mi spui
\n seara \n care b`use[i prea mult? Doamne, [i eu n-am
vrut s` te ascult. Credeam c` nu e nimic serios. Dac` a[ fi
[tiut...
– N-ai fi putut s` m` aju]i, oricum, suspin` Maggie
printre lacrimi. Trebuie s` supravie]uiesc a[a.
– Te-am pierdut, murmur` mama ei, prea nefericit` ca
s` tac`.
– Nu. }i-ai dorit ce ai crezut tu c`-i mai bun pentru
mine, [tiu asta. |mi pare r`u c` sunt o dezam`gire pentru
tine.
– Maggie, eu n-am vrut decât ca tu s` fii fericit`.
Credeam c` Dan... Se opri mu[cându-[i buzele.
Maggie \i aprecie efortul de a se controla \n acele
momente dificile pentru amândou`. Oft` [i zâmbi
trist.
– {tiu, mam`, dar nu po]i comanda fericirea.
– {i acest b`rbat de care-mi vorbe[ti... e c`s`torit?
\ntreb` ea ezitant.
– Va fi, r`spunse Maggie mângâind bra]ul canapelei [i
\ncercând s`-[i st`pâneasc` lacrimile. Ast`-noapte am
UN CUPLU DE POMIN~ 79

crezut c` mai am o [asn`. El a \ncercat s` fie dr`gu] cu


mine [i eu am vrut s` profit de situa]ie. M-am dat la el [i...
el m-a refuzat.
– Dar...
– Las`-m` s`-]i spun, mam`. Logodnica lui e o femeie
de treab`. Chiar \mi place de ea. Ce ironie, nu? Credeam
c` o voi ur\ când o voi cunoa[te, dar n-a fost a[a. Pe el
l-am urât pu]in ast`-noapte. Dar prea pu]in. |l iubesc. {i
cam a[a st` situa]ia, mam`. Nu-l pot avea pe el, dar nici nu
m` pot c`s`tori cu Dan. Presupun c` toate prietenele tale
o s` te asalteze cu \ntreb`ri când vor afla c` am rupt
logodna. Spune-le doar c` m-am r`zgândit. Oricum, nu
vei min]i cu nimic. Bine?
– A[ vrea s` te pot ajuta cu ceva. M` simt a[a de...
inutil`.
Maggie se ridic` \ncet de pe canapea [i oft` adânc.
– O s` m` duc \n camera mea. N-am dormit prea mult
ast`-noapte [i a[ vrea s` stau singur` pu]in. Nu te \ngrijo-
ra pentru mine. Ce-a fost mai greu a trecut. O s`-mi fie
bine. M` simt prea obosit` ca s` mai vorbesc acum.
– Bine, draga mea. S` m` chemi dac` ai nevoie de ceva.
Weekendul trecu \ncet, dar nu prea greu. Maggie se
sim]i mai apropiat` de mama ei ca niciodat`. Fay renun]`
la jocul de bridge [i r`mase cu fiica ei acas` \ncercând s`
fie o companie pl`cut`. |ntre ele dou` se stabili o rela]ie
mult mai strâns`, [i desp`r]irea de duminic` seara fu mai
dificil` ca de obicei.
– S` ai grij` de tine, draga mea. E[ti singurul meu copil
[i-mi pas`. Doar pe tine te mai am.
80 MILDRED DAVIS

– O s` fie bine, mam`, o lini[ti ea. Mai sunt trei zile


pân` la Cr`ciun. O s` m` \ntorc miercuri seara.
Ziua de luni fu tensionat`, dar, din fericire, Maggie
nu se \ntâlni cu Ian. Rhonda avea o tolb` plin` de
nout`]i pe care abia a[teptase s` i-o toarne. Dar, dup` ce
afl` c` Maggie rupsese logodna cu Dan, nimic nu mai
cont` [i \ncepu s-o \nnebuneasc` cu \ntreb`ri. {i Bert
trecu pe la ea ca s-o \ntrebe ce mai face. Maggie \l evit`
elegant. Abia a[tepta s` se \ntoarc` la apartamentul ei [i
s` fie singur`.
Instinctul \i spunea c` zilele urm`toare se va sim]i din
ce \n ce mai bine. |[i f`cu de mâncare [i se a[ez` \n fa]a
televizorului, c`utând o emisiune relaxant`. Nu trebuia s`
se mai gândeasc` la trecut.
Soneria de la u[` o f`cu s` tresar` speriat`. |[i privi cea-
sul. Era ora nou` seara. Cine putea fi? Nu a[tepta pe
nimeni. Privi pe vizor [i \i deschise uimit` lui Pat Hollis.
– Bun`, Maggie. {tiu c` e o or` nepotrivit` pentru
vizite nea[teptate, dar trebuia s` te v`d. Pot s` intru pu]in?
– Sigur, spuse Maggie f`cându-i loc s` intre.
– Mul]umesc, oft` Pat u[urat`. {tiu c` nu e frumos
ceea ce fac, dar... trebuie s` discut`m despre Ian. Nu pot
altfel, trebuie s` aflu totul.
– Ce s` afli? \ntreb` Maggie u[or crispat`. Ia loc, Pat.
Vrei o cafea?
– Da, mul]umesc.
Dup` ce se \ntoarse cu cafeaua, Maggie spuse repede:
– |mi pare r`u pentru deranjul de s`pt`mâna trecut`.
M-am comportat foarte nepotrivit. A]i fost dr`gu]i c` m-a]i
UN CUPLU DE POMIN~ 81

adus acas` [i m-a]i suportat. Nu obi[nuiesc s` beau atâta.


Cred c` ]i-am l`sat o impresie foarte proast`. Dar am avut
o sear` foarte grea.
– Din cauza logodnicului t`u?
– Da...
– Unde ]i-e inelul de logodn`? \ntreb` Pat privindu-i
inelarul mâinii drepte.
– L-am \napoiat. De asta sufeream vineri seara. Nu pen-
tru c` n-a putut s` vin`, a[a cum credea]i to]i. M-am decis
c` nu pot s` m` c`s`toresc cu el.
– Dar de ce? Nu te superi c` te \ntreb... {tiu c` e o
\ntrebare cam personal`. Are vreo leg`tur` cu Ian?
– De ce crezi asta? Nu... Ian [tia. Cred c` ne-ai v`zut
când am dansat \mpreun`. M-a \ntrebat atunci de ce sunt
a[a de deprimat` [i i-am spus c` m` voi desp`r]i de Dan.
De fapt, nu trebuia s` m` logodesc cu el de la bun
\nceput. M-am l`sat dus` de val.
– De ce? Nu ]i-ai dat seama c` nu-l iube[ti?
– Ba da, dar... Vezi tu... timpul trece, am dou`zeci [i
cinci de ani. Nu \ntineresc [i cred c` visul oric`rei fete este
s` se m`rite. Mama mea m-a convins c` Dan e potrivit pen-
tru mine [i eu am cedat. Dar a fost o gre[eal` \nc` de la
\nceput. Nu-l iubeam cu adev`rat. Acum s-a terminat.
Pat \[i privi inelul de logodn` cu diamant [i \ncepu s`
se joace nervos cu el. Maggie recunoscu \n gestul ei ati-
tudinea de nesiguran]` pe care o tr`ise ea \ns`[i.
– Maggie, trebuie s` [tiu ce s-a \ntâmplat vineri
noaptea, spuse \n cele din urm` Pat luându-[i inima-n
din]i. Te rog s`-mi spui... adev`rul.
82 MILDRED DAVIS

Maggie se \ncrunt` ne[tiind ce s` spun`, con[tient` de


\ndoielile femeii din fa]a ei.
– Ce mi-a povestit Ian nu mi-a sunat prea sincer. De[i
el nu m-a min]it niciodat`. {tiu c` erai \ntr-o situa]ie spe-
cial`. B`use[i excesiv [i plânsese[i tot drumul spre cas`.
Dar dup` ce te-a condus \n cas`, s-a \ntors foarte tulburat.
L-ai rugat s` r`mân` cu tine, Maggie?
– Nu! neg` ea vehement. Am fost [ocat` când... adic`
nu l-am rugat s` r`mân`.
– Spunea c` ai nevoie de el. Asta am \n]eles. Cred c`
exist` o rela]ie special` \ntre voi doi. El jur` c` nu... a]i
avut nici o leg`tur`... fizic`. Dar, Maggie, tu e[ti o femeie
frumoas`, inteligent`, talentat`... e[ti tot ce nu sunt eu.
– Pe tine te iube[te, Pat, o \ntrerupse Maggie t`ios. Pe
mine nu m` iube[te. Nici m`car nu m` dore[te, dac` asta
sugerezi. E[ti femeia lui.
– A[a spune [i el, dar... asta nu explic`, Maggie. Tu nu
i-ai v`zut privirea vineri seara când mi-a spus c` ai nevoie
de el. Nu suferi pentru cineva pentru care nu sim]i nimic...
– Termin`, Pat! Nu te mai subestima. Ai calit`]i pe care
eu nu le pot avea vreodat`. El pe tine te iube[te, nu
\n]elegi? |ntre mine [i Ian Drake nu e nimic decât o pri-
etenie profund`. Suntem la fel de obseda]i de munc` [i
perfec]iune. Vineri seara [i-a dat seama cât de nefericit`
sunt [i a reac]ionat a[a cum a[ fi reac]ionat [i eu \ntr-o
situa]ie similar`. Mi-a f`cut o cafea [i a stat de vorb` cu
mine. Asta a fost tot. Apoi, dup` ce m-am lini[tit, s-a dus
acas` [i s-a culcat. |mi pare r`u dac` ]i-ai f`cut griji din
cauza noastr`.
UN CUPLU DE POMIN~ 83

Maggie lu` gânditoare o gur` de cafea, apoi \ntreb` cu grij`:


– De ce ai spus c` ai fost [ocat` când s-a \ntors? Nu l-ai
l`sat s` intre?
– Pat, nu mai conteaz`, spuse Maggie nelini[tit`.
– Vreau s` [tiu. Nu \n]elegi c` trebuie s` [tiu? {tiu c` tu
crezi c` sunt o proast` [i c`-mi fac griji degeaba. De fapt
nici eu nu [tiu de ce te interoghez a[a. Abia dac` te
cunosc. Dar te admir foarte mult. V`d c` tu [i Ian ave]i
foarte multe lucruri \n comun. Mult mai multe decât are
el cu mine. Te rog s`-mi spui ce s-a \ntâmplat \n seara
aceea.
Maggie oft` frecându-[i sprâncenele. Se afla \ntr-o
situa]ie dificil`. Trebuia s-o conviong` pe logodnica
b`rbatului pe care-l iubea c` totul era OK.
– |mi ceri cam mult, Pat. {i nu [tiu dac` Ian Drake \mi
va mul]umi pentru ceea ce voi spune. Dar nu trebuie s`-]i
faci probleme... Eram beat`. {tiam c`-mi va fi r`u. Dup`
ce Ian mi-a deschis u[a, m-am dus direct la baie. Am trân-
tit u[a de la intrare uitând cheile \n broasc`. Un timp am
z`cut pe jum`tate con[tient` pe pardoseala b`ii, reme-
morând evenimentele din ultimul timp, care mi-au r`v`[it
via]a.
Maggie f`cu o mic` pauz`, \ntrebându-se dac` avea
rost s`-i povesteasc` ceea ce urmase. Dar Pat o privea cu
ochi rug`tori de c`prioar`. P`rea atât de sincer dornic` s`
afle totul.
– Nu-mi amintesc cât am stat acolo, continu` Maggie.
{tiu c` eram prea sl`bit` ca s` m` mai mi[c. Nu aveam
idee c` Ian m` a[tepat` \n cas`. Nu [tiu ce-a fost \n mintea
84 MILDRED DAVIS

lui. Cred c` se temea s` nu-mi tai venele. A intrat peste


mine \n baie s` vad` ce fac [i m-am sim]it ca naiba. M-a
obligat s` intru sub du[... \n fine. N-a fost prea pl`cut`
scena. Cred c` se s`turase de mine când a plecat. Dar
m`car m-a ajutat s`-mi revin.
– Ce ai sim]it atunci? Ai fi vrut s` r`mân`?
– Pat! exclam` Maggie jignit`. M-ai \ntrebat ce s-a
\ntâmplat [i ]i-am povestit. Ian te iube[te, pentru
Dumnezeu! Las-o balt`!
– |l iubesc, Maggie. Dar \ntotdeauna l-am sim]it mai
re]inut fa]` de mine. Pân` vinerea trecut` eram mul]umit`
cu ce-mi oferea. Dar acum nu mai [tiu dac`-mi ajunge.
Trebuie s` m` gândesc mai bine. Tu nu-l iube[ti, nu-i a[a?
– Te iube[te pe tine, repet` Maggie obosit`.
– Dar ]ine la tine. Poate c` nici nu-[i d` seama cât de
mult. Poate c` nu vrea s` m` r`neasc` [i de asta nu rupe
logodna cu mine.
– Nu, Pat, spuse Maggie, contrar a ceea ce gândea. Crede-m` c`
nu e vorba de asta. Tu e[ti femeia pe care [i-o dore[te.
– N-am de gând s`-l \mpart cu nimeni, spuse mândru Pat.
– Nici el nu se a[teapt` la asta din partea ta, spuse
Maggie zâmbind amar. Ian Drake \[i controleaz` foarte
bine via]a [i dorin]ele. Tu ar trebui s` [tii asta mai bine
decât mine. Acum cred c` ]i-am spus tot ce voiai s` afli. {i
chiar dac` am avea de disputat anumite sentimente pe
care le nutre[te Ian Drake fa]` de mine, tu e[ti
câ[tig`toarea final`, a[a c` poi s` te declari mul]umit`. Eu
am ie[it din curs`.
Pat se ridic` \n picioare, dar nu p`rea consolat`.
UN CUPLU DE POMIN~ 85

– {i ce se va \ntâmpla data viitoare când vei avea un alt necaz,


Maggie? Iar va alerga la tine? Asta m` \ntreb. Ei, ce spui acum?
Maggie o conduse spre ie[ire f`r` s`-i r`spund`. Avea
sentimentul c` din acel interogatoriu nu va ie[i nimic
bun. Dac` Pat Hollis [i-ar fi ar`tat suspiciunile \n fa]a lui
Ian [i acesta ar fi aflat c` o vizitase, probabil c` el [i-ar fi
\nchipuit c` ea era de vin`. Nu, \n nici un caz n-avea nimic
bun de câ[tigat, indiferent de deznod`mânt.
Da, i-ar fi putut spune lui Pat despre s`rut. Ar fi putut s-o fac`
s`-[i dea seama c` Ian Drake n-o iube[te suficient de mult. Dar
asta \nsemna s` compromit` orice leg`tur` ulterioar` ipotetic`
cu el. Da, Maggie n-ar mai fi avut nici o [ans` \n fa]a lui.
Pe de alt` parte \n]elegea durerea [i frustrarea lui Pat.
Femeia intuise corect. {i dac` ar fi fost \n locul ei, Maggie
ar fi fost probabil la fel de deziluzionat`. Indiferent câte
justific`ri i-ar fi adus Ian Drake, el o \n[elase pe Pat. {i o
\n[ela [i pe Maggie.
|n cele din urm` se duse la culcare. Problema \i
sc`pase de sub control. Dar avea con[tiin]a curat`. Ian era
singurul vinovat. Maggie nu-l invitase s` dea buzna peste
ea \n baie [i s-o s`rute. Era datoria lui s-o lini[teasc` pe
Pat. {i n-avea nici un motiv ca s-o acuze pe Maggie de ceva.
Dormi agitat, trezindu-se de diminea]` mai obosit`
decât se culcase. Nu avea prea mult de lucru la birou.
Puse \n ordine ultimele dosare pentru a avea o eviden]`
clar` \nainte de Cr`ciun. Abia la \nceputul anului urm`tor
avea s` demareze cele mai importante campanii.
Peter Cameron \[i f`cu apari]ia dându-[i mai mult`
importan]` decât era cazul.
86 MILDRED DAVIS

– Mda, [i presupun c` Bert Oliver e pe placul t`u,


concluzion` el.
– Vai, Peter, cât` clarviziune! \l ironiz` ea. Crezi c` el e
cel mai potrivit pentru mine?
Peter o acuz` morm`ind c` era la fel de pervers` ca [i
homosexualul de Bert [i o l`s` \n pace. Maggie \nc` \[i
mai zâmbea sie[i când ap`ru [i Rhonda.
– Ei, m`car pari mai voioas` ast`zi. Cum \]i merge?
– Supravie]uiesc.
– Bravo ]ie! Vreo petrecere special` de Cr`ciun?
– Nu. O s` petrec s`rb`torile \mpreun` cu mama. Tu?
– |n familie, ca [i tine. Dar nu m` deranjeaz`. Hai, ne
vedem mai târziu.
Ziua trecu relativ u[or [i Maggie se hot`r\ s` se culce
mai devreme \n seara aceea. Era prea obosit` ca s` mai
fac` altceva. Dup` ce f`cu ordine prin apartament \[i f`cu
bagajele pentru a doua zi inten]ionând s` prind` trenul
de diminea]`. Apoi se duse la culcare.
Adormise deja când, ca prin vis, auzi soneria insistent`
de la intrare. Buim`cit` de somn se duse s` deschid`.
Privi ceasul din peretele de pe hol. Era ora unu [i
jum`tate.
– Cine e? \ntreb` ea nervoas`.
– Las`-m` s` intru, Maggie!
Era vocea lui Ian Drake.
Capitolul 6

Trânti u[a \n urma lui [i se sprijini de ea examinând-o


pe Maggie cu o privire intens`. T`cerea lui amar` \i d`dea
fiori nepl`cu]i lui Maggie. Deodat` deveni con[tient` de
transparen]a c`m`[ii ei sub]iri de noapte. |[i d`du ner-
voas` p`rul din ochi, dezorientat` de prezen]a lui acolo [i
jenat` de felul \n care o privea.
– Ce cau]i aici, Ian Drake? Nu [tii cât e ceasul? M-ai
trezit dintr-un somn profund.
Privirile lui coborâr` spre mâinile ei care \ncercau
incon[tient s` se acopere. Apoi ochii lui urcar` spre sâni,
spre gâtul pe care se zb`tea agitat o ven`, spre buzele
pline, [i se oprir` \n ochii ei, acuzatori.
Abia dup` aceea se mi[c` u[or amenin]`tor. |i puse
mâna pe obraz mângâindu-i pielea fin` cu degetul
ar`t`tor.
– E[ti adormit`, Maggie? murmur` el atingându-i \n
treac`t buzele. Nu credeam. Eu n-am reu[it s` dorm
88 MILDRED DAVIS

deloc. M` gândeam la tine. {i am sim]it nevoia impe-


rioas` de a te vedea. {tii despre ce vorbesc, Maggie, nu-i a[a?
Mâna lui i se \nfipse brusc \n p`r tr`gând-o dur spre el.
Tonul vocii lui se schimb`, devenind pasional.
– Am avut acest sentiment de vid [i am sim]it nevoia de
ceva cu care s`-mi umplu sufletul. R`spunsul st` la tine.
Da, Maggie, numai tu m` po]i \mplini. Tu, care-]i dore[ti
acela[i lucru ca [i mine.
Ultimele cuvinte se topir` sub s`rutarea lui devora-
toare. O acoperi cu trupul lui ]intuind-o de perete. Luat`
prin surprindere, Maggie nu \ncerc` s` se opun`. Gura lui
Ian mirosea a brandy [i Maggie avu un sentiment de
revolt`. Se sim]ea violat`.
Deodat` s`rutul \[i schimb` intensitatea devenind
seduc`tor, subtil, conving`tor, [i reu[i s`-i smulg` lui
Maggie un r`spuns. |n momentul \n care ea \i ced`, Ian se
retrase.
– A[a e mai bine, Maggie. Asta voiam de la tine. Acum
hai s` le avem pe toate.
O ridic` \n bra]e [i o duse \n dormitor, aruncând-o
neceremonios pe pat. |[i scoase haina, pantofii [i [osetele
sub privirile uluite ale lui Maggie care-[i strânse
genunchii la piept \n semn de ap`rare.
– Ce faci? \ntreb` ea prostit`.
– M` dezbrac, ce crezi c` fac? Ce-ar fi s`-]i sco]i [i tu
c`m`[u]a de noapte ca s` pot privi \n voie trupul minunat
pe care-l voi avea?
|n timp ce el \[i scotea c`ma[a [i pantalonii, Maggie
spuse:
UN CUPLU DE POMIN~ 89

– Nu \n]eleg. Ce cau]i aici?


– Am venit s`-]i dau ce vrei. Corect, nu? Trebuie s` te
dezbrac eu?
Maggie sim]i un val de panic` \n momentul \n care Ian
puse mâna pe c`ma[a ei de noapte.
– S-o rup? Te excit` violen]a, Maggie?
– Nu, [opti ea privindu-l \nsp`imântat`, dându-[i seama
c` el nu ac]iona din dragoste, ci dintr-un instinct animalic.
– Atunci nu te opune pentru c` momentan nu m` simt
deloc \ntr-o stare romantic`.
|nainte ca ea s` poat` protesta, Ian \i scoase c`ma[a de
noapte [i o acoperi cu trupul lui. Abia dup` aceea, [ocat`
de atingerea goliciunii lui, Maggie \ncepu s` se lupte
evitându-i gura care o c`uta s`lbatic.
– Nu! ]ip` ea \necându-se de groaz`.
– Nu asta \]i doreai? De ce te \mpotrive[ti?
– Nu! Nu vreau \n felul `sta! exclam` ea lovindu-l inutil
cu pumnii.
Ian \i prinse \ncheieturile mâinilor [i i le ]intui dea-
supra capului.
– Ce te a[teptai? \ntreb` el crud.
– Nimic. De ce s` m` a[tept la ceva din partea ta?
\ntreb` Maggie aproape suspinând de team`. Mi-ai spus
c` nu m` dore[ti. Las`-m`, te rog, las`-m`...
– Dar, Maggie, m` dore[ti. De ce s` fiu mai ceremonios
decât tine? Mi-ai furat femeia pe care o doream a[a c`
acum, vrei-nu vrei, \i vei lua locul. |mi e[ti datoare.
– N-am f`cut nimic, jur! N-am f`cut nimic care s` te
r`neasc`.
90 MILDRED DAVIS

– Pat a rupt logodna cu mine asear` din cauza ta. Ai


auzit, Maggie? Din cauza ta! Nu [tiu cu ce i-ai \mpuiat
capul de ai pornit-o \n halul `sta \mpotriva mea, dar aici
s-a ajuns. Pat nu mai vrea s` fie so]ia mea, a[a c` nu ne
mai opre[te nimic. De ce mi te \mpotrive[ti? O s`-]i dau
ceea ce-]i doreai de la \nceput, cu pl`cere. E[ti foarte
atr`g`toare.
– Nu, Ian, te rog... suspin` ea printre lacrimi. Trebuie
s` m` ascul]i. Pat a venit la mine din cauza ta [i am \ncer-
cat s`-i explic totul cât mai \ndulcit posibil. Nici m`car nu
i-am spus c` m-ai s`rutat. }i-am luat ap`rarea. I-am spus
c` nu m` dore[ti, i-am spus de zeci de ori c` doar pe ea o
iube[ti. |mi pare r`u. Nu e vina mea. {tii bine c` nu eu ]i-am
spus s` vii la mine vineri seara. {i nu eu am fost aceea care
a chemat-o pe Pat s` vin` la mine noaptea trecut`. Dar am
f`cut tot ce mi-a stat \n putin]` ca s` salvez aparen]ele. |]i
jur! Am \ncercat s`-i alung toate suspiciunile. Nu-mi face
asta, te rog...
Ian gemu neputincios [i o eliber`. Maggie se strânse
instinctiv [i \ncepu s` suspine necontrolat. Abia \ntr-un
târziu sim]i o mân` care-i mângâia u[or spatele gol.
– Nu-i nimic... N-o s` te r`nesc, [opti el. Iart`-m`,
Maggie.
Ian oft` adânc [i se ridic` de pe marginea patului.
Maggie \l privi, \nc` speriat`, [i \mbr`c` \n grab` c`ma[a
de noapte pe care i-o \ntinsese el.
– Fii lini[tit`, spuse Ian. N-o s`-]i fac nimic r`u. N-am
\nnebunit de tot. N-am vrut s` fiu dur cu tine. N-am venit
aici cu inten]ia asta. Nu [tiu de ce am venit. Mi-am \necat
UN CUPLU DE POMIN~ 91

amarul \ntr-o sticl` de brandy [i apoi m-am trezit \n fa]a


u[ii tale. Apoi, când te-am v`zut, nu m-am putut ab]ine.
N-am pl`nuit nimic de la \nceput. Pur [i simplu mi-am
pierdut controlul...
– Din cauza lui Pat, complet` Maggie, golit` de emo]ii.
– Nu, spuse el trecându-[i nervos degetele prin p`r.
Pat a fost scuza. Te doream pe tine, eram furios pe mine...
Nu vreau s` simt a[a...
– Cum? \ntreb` ea \ncet, sim]ind c` el avea s`-i spun`
ceva important.
Acum Maggie avea to]i nervii \ntin[i [i toat` aten]ia ei era \n
alert`. |ntinse mâna [i-l mângâie pe um`r sim]indu-l tensionat.
– Spune-mi, [opti ea insistent.
– Mai bine nu m` atinge, Maggie, spuse el oftând.
Trebuie s` plec. Acum mi-am revenit. Te rog s` m` ier]i c`
te-am atacat a[a. Pat, b`utura, tu... m-a]i dezechilibrat.
Iart`-m`.
– Nu pleca, Ian, [opti ea \nsp`imântat`, [tiind c`-i face
o invita]ie, dar dându-[i seama c` dac` el pleac`, nu se va
mai \ntoarce poate niciodat`.
– O s` m` \mbrac \n camera de zi [i voi pleca. Nu tre-
buie s` m` conduci. Stai acolo. Culc`-te.
– De ce-mi \ntorci spatele? De ce nu ai nevoie de mine?
– Las`-m` s` plec, Maggie. Nu-]i pot face asta.
– De ce? Eu niciodat` nu te voi respinge. Eu sunt
jum`tatea ta, nu vezi?
– Nu! replic` el violent. Eu sunt complet. N-am nevoie
de nimeni. Am luptat pentru asta. N-o s` mai fiu niciodat`
dependent de ceva sau de cineva.
92 MILDRED DAVIS

– Dar nu vorbesc de dependen]`, Ian, spuse ea


prinzându-l de mâini. Vorbesc de parteneriat. Nu se poate
s` nu sim]i la fel ca [i mine. Sentimentul e prea puternic
ca s` fie doar din partea mea.
– Gata, Maggie! |nceteaz`, te-am avertizat!
{tia c` asta era marea [i singura ei [ans`. Dac` devenea
a lui acum, avea s` câ[tige. |l cuprinse \n bra]e lipindu-[i
trupul de al lui [i s`rutându-i pieptul cu ardoare.
– }i-am spus, Maggie, la naiba! E[ti o vr`jitoare, vrei s`-mi
furi sufletul. Bine... o singur` noapte [i atât. Asta vrei? Vei
fi satisf`cut` doar cu atât?
– Nu, respir` ea agitat, ridicându-[i capul pentru a-i
primi s`rutul.
– Trebuie s` fii. Trebuie. Nu te pot l`sa s` câ[tigi.
Dar Maggie nu-l mai asculta. Gura ei \l devora cu dis-
perare.
– Da, trebuie s` te am m`car o dat`... poate a[a m`
eliberez... de tortura asta perpetu`. Oh, Doamne, cât te doresc!
Apoi o ridic` \n bra]e [i o a[ez` pe pat s`rutându-i
pleoapele \nchise atât de tandru \ncât p`rea ireal.
Mângâierile lui erau magice [i explorau ca \ntr-un ritual
p`gân, senzual, care o trimiteau \n alte lumi. Apoi, când
p`rea c` totul va exploda \n jurul lor, Ian o posed` total.
Maggie oft` u[urat` [i \ndurerat`, iar când el ezit`,
mâinile ei \l convinser` s` continue. Nimic nu-i mai putea
opri din drumul spre \mplinirea total`.
{i deodat` ajunser` acolo [i explozia de pl`cere fu atât
de intens` \ncât ea sim]i valuri de c`ldur` pe care nu le
putea controla.
UN CUPLU DE POMIN~ 93

Apoi el o mai s`rut` o dat` [i se l`s` t`cerea. Ian se l`s`


pe spate lâng` ea, [i totul reveni la normal. Maggie \ncepu
s`-l mângâie, nevenindu-i s` cread` ce f`cuse.
– Te iubesc, spuse ea dintr-o dat`.
– Asta n-a fost dragoste, Maggie, ci posesiune. Eu n-o
numesc altfel. De ce nu mi-ai spus c` erai virgin`?
– Te iubesc, repet` ea dându-i singurul r`spuns pe
care-l [tia.
– M-ai \mpov`rat [i cu asta. N-am vrut s` fiu primul t`u
amant. Ce nebunie! Ce s` m` fac cu tine?
– Iube[te-m`, [opti ea ag`]ându-se de gâtul lui.
– Dragostea e o capcan`, spuse el mângâind-o u[or pe
p`r. Te la[i atras de promisiunile frumoase, devii dependent,
[i crezi c` va dura o ve[nicie. Apoi totul dispare pentru c`
oferi prea mult. Nu m` iubi, Maggie, pentru c` nu vreau.
– Dar spuneai c` o iube[ti pe Pat...
– Pat... \mi convenea. A[ fi putut tr`i fericit al`turi de
ea. Dar al`turi de tine... ar fi un co[mar.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea \nfiorat`.
– Cu tine nu-mi voi g`si lini[tea.
– De ce nu?
– Ce \ntrebare! E[ti ca o siren` care-[i cânt` dragostea
[i m` trage \n adâncuri ca s` m` distrug`. Dac` cedez,
toat` via]a mea de pân` acum nu va mai conta. M-a[ tr`da
pe mine \nsumi [i a[ ajunge s` te ur`sc. Ar fi atât de sim-
plu s` cedez [i s` spun da. E[ti o vr`jitoare frumoas` cu
p`r negru care mi-a oferit virginitatea ca pe o ofrand`. Nu
e drept. N-am s` accept aceast` responsabilitate, Maggie.
E o capcan`.
94 MILDRED DAVIS

– Dar tu ai venit la mine, \i reaminti ea.


– Da, ca un dependent de droguri. {i acum nu-mi
doresc altceva decât s` m` las vr`jit de tine, s` intru \n
povestea ta \n care a[ vrea s` cred. Dar nu pot. |ntot-
deauna exist` [i mâine. Trebuie s` m` trezesc.
– Nu, Ian, ce se petrece \ntre noi e real. Nu renun]a.
Nu renun]a la mine. Am nevoie de tine...
Maggie sim]i pasiunea crescând \n el [i i-o hr`ni pân` când
\l auzi gemând cu aceea[i dorin]` primitiv` care o aprinsese
[i pe ea. De data asta f`cur` dragoste s`lbatic. Pl`cerea intens`
pe care o sim]i Maggie fu aproape dureroas`.
Ian o posed` cu disperare [i ajunser` la apogeu ime-
diat, iar, \ntunericul explod` \n jurul lor \ntr-un calei-
doscop de culori luminoase, aruncându-i \ntr-un ocean de
satisfac]ie. Trupurile lor r`maser` \nl`n]uite mult` vreme.
Dup` un timp, când Ian se mi[c`, Maggie se ag`]` de
el cu posesivitate disperat`.
– Nu pleca!
– Cum a[ putea? \ntreb` el s`rutând-o.
Maggie se relax` sim]indu-se \n siguran]` \n bra]ele lui,
pân` când adormi. Când se trezi, sim]i mângâierea lui Ian
pe obraji.
– Treze[te-te, Maggie.
Deschise ochii [i-l v`zu stând pe marginea patului,
complet \mbr`cat [i proasp`t b`rbierit.
– Nu! exclam` ea intrând \n panic`.
– Trebuie s` plec, Maggie. }i-am mai spus... Nu pot
accepta. Nici nu [tiu dac` s`-]i mul]umesc sau s` te blestem
pentru noaptea trecut`. Te rog \ncearc` s` m` \n]elegi...
UN CUPLU DE POMIN~ 95

Ochii lui \ntuneca]i p`reau r`v`[i]i [i \ndurera]i, dar


hot`râ]i. Nu, Maggie nu \n]elegea. Nu voia [i nu putea s`
\n]eleag`. O p`r`sea. F`cuser` dragoste [i probabil c`
fusese pentru prima [i ultima oar`.
– Nu po]i s`... nu cred... Trebuie s` te mai \ntorci la
mine... Uneori... \l rug` ea cu disperare.
– Nu, n-ar fi cinstit fa]` de tine, spuse el \nchizând
ochii [i cl`tinând din cap. Ar fi o tortur` pentru amândoi.
O s` g`se[ti pe cineva... un b`rbat care s`-]i \mplineasc`
dorin]ele. La revedere, Maggie.
– Da, ne vedem la serviciu, Ian! Ce pot s` mai spun?!
El deja \i \ntorsese spatele.
– Bine, pleac`, fugi...
Cuvintele ei p`reau golite de orice emo]ie. Dac` s-ar fi
l`sat condus` de instinct, probabil c` l-ar fi sfâ[iat. {i asta
ar fi \nsemnat s` se umileasc` [i mai mult decât o f`cuse
pân` atunci.
Crezuse c` atunci când rupsese logodna cu Dan se
sim]ise golit`. Se \n[ela. Acum jucase totul pe o carte [i
pierduse. |[i d`ruise sufletul [i fusese respins`, iar
amintirea \nl`n]uirii lor era cea mai dureroas` pentru c`
fusese perfect` [i nu avea s` se mai repete.
Dup` ce Ian plec`, Maggie se \ntoarse cu spatele la u[`
[i se acoperi cu p`tura, \ncercând s` scape de r`ceala care
o paralizase. Perfec]iunea pe care tocmai o pierduse nu se
va mai repeta [i ea nu putea accepta un surogat.
Capitolul 7

Nu se mai \ntoarse la birou. Când reu[i s` se smulg`


din co[marul \n care intrase de bun`voie era deja prea
târziu ca s` se mai deranjeze. Mult timp r`mase pe gân-
duri privind bagajele [i \ntrebându-se dac` s` se mai duc`
la Wallareen de Cr`ciun. {tia c` mama ei abia a[tepta s-o
vad` [i probabil c` avea chef de s`rb`torit. Iar ea nu se
sim]ea \n stare nici m`car s` zâmbeasc` de complezen]`.
|n cele din urm` decise c` s`rb`toarea sfânt` de
Cr`ciun trebuia s` [i-o petreac` \mpreun` cu cei
apropia]i. Iar mama ei merita m`car atâta considera]ie.
Fay Tarrington o \ntâmpin` cu bucurie, dar Maggie
r`mase rezervat` [i-i fu imposibil s` r`spund` cu aceea[i
moned`. Fu invitat` la diverse reuniuni, dar le refuz`
politicos pe toate. Mama ei primi o mul]ime de prietene
acas`, dar Maggie r`mase \nchis` \n sine. Prietenele
mamei sale o comp`timir`, crezând c` durerea ei e prici-
nuit` de ruptura logodnei cu Dan. Nimeni n-o \n]elegea.
UN CUPLU DE POMIN~ 97

|n ziua de Cr`ciun Dan le f`cu o vizit` nea[teptat`, dar


Maggie se \ncuie \n dormitor [i nu ie[i decât târziu, dup`
ce el plec`. Apoi mama ei o chem` la cin` [i ea se v`zu
nevoit` s` ias` \n cele din urm` din camer`.
– Te iube[te, Maggie, spuse Fay dup` ce terminar`
primul fel de mâncare. De ce nu vrei m`car s` stai de
vorb` cu el?
– N-avem ce s` discut`m. Totul a fost spus, decret`
Maggie \ncercând s` pun` cap`t discu]iei.
Dan f`cea parte dintr-un trecut ce p`rea foarte
\ndep`rtat [i imaginea lui aproape i se [tersese din
minte.
– Ascult`-m`, draga mea. Tu singur` ai spus c` n-ai nici
o [ans` s` te c`s`tore[ti cu acel b`rbat. M`car Dan...
– S-a terminat! Nu \ncerca s` mi-l mai bagi pe gât.
Urm` o t`cere tensionat`, \ntrerupt` \n cele din urm`
tot de Fay, care coment` programele de Cr`ciun de la
televizor. |n seara aceea nu mai men]ion` numele lui
Dan. Maggie se sim]i u[or ru[inat` de ie[irea pe care o
avusese la \nceputul cinei, dar nu-i p`rea r`u de decizia
pe care o luase.
Urm`toarele dou` zile se sim]i din ce \n ce mai neferi-
cit` din cauza respingerii lui Ian, dar se hot`r\ s` lupte
pentru el. Amintirea nop]ii lor de dragoste \i d`dea un
impuls incredibil. Indiferent de ce i-ar fi spus el la ple-
care, implicarea lui fusese la fel de total` ca [i a ei. Pân`
la urm` tot avea s`-l câ[tige.
Nu putea s` cread` c` \n momentul \n care o va vedea
va r`mâne total impasibil. Din ziua \n care dejunaser`
98 MILDRED DAVIS

\mpreun` ca s` discute cu echipa Jamieson, Ian fusese


sensibil la aten]iile ei. Puterea atrac]iei dintre ei doi era
prea mare ca s` r`mân` doar o simpl` amintire.
– Nu cred c` voi veni acas` cu ocazia Anului Nou,
mam`, spuse ea duminic` seara, \nainte s` plece spre
cas`. O s` te sun ca s` te anun].
– N-o s` fiu lini[tit` [tiindu-te singur` la tine \n aparta-
ment \n cea mai important` noapte a anului.
– O s` m` descurc, mam`. Am foarte multe de f`cut.
– S` nu-mi spui c` o s` lucrezi [i de Anul Nou!
– Nu, fii lini[tit`. O s` g`sesc eu o petrecere la care s`
m` duc.
– Ar fi perfect.
Maggie nu cuno[tea adresa lui Ian, dar inten]iona s-o
afle din cartea de telefoane. Trebuia s` fie fa]` \n fa]` cu
el când \i va vorbi. Era un b`rbat prea puternic ca s`
cedeze la un simplu telefon.
Afl` de la Jane Carfield c` Ian Drake va sosi la birou abia
miercuri diminea]a. Fu tentat` s-o roage s`-i dea num`rul
de telefon de acas` dar nu voia s` i[te suspiciuni.
A[a c` lu` cartea de telefoane \n bra]e [i \[i \ncepu
c`ut`rile. Erau zece persoane cu numele de Ian Drake. {i
era foarte posibil ca num`rul lui s` fi fost la secret. Totu[i
\[i \ncerc` norocul. |ncercui rând pe rând toate numerele
la care sun` [i-i r`spunser` alte voci decât cea bine cunos-
cut`. La trei numere de telefon nu-i r`spunse nimeni. {i
ea voia s`-l g`seasc` neap`rat \nainte de Anul Nou. Repet`
opera]iunea seara, când, \n sfâr[it, \i r`spunse Ian. Ian al
ei! Speriat`, dar bucuroas`, \ntrerupse leg`tura.
UN CUPLU DE POMIN~ 99

F`cu un du[ [i se \mbr`c` \ntr-o rochie sexy din bum-


bac bleu. I se potrivea ca o m`nu[`, [i era destul de
decent`, cât s` nu lase s` se vad` mare lucru. Se machie,
se piept`n`, \nc`l]` o pereche de pantofi cu toc \nalt [i
chem` un taxi.
Dup` ce-i spuse taximetristului adresa lui Ian, Maggie
\ncerc` s`-[i pun` \n ordine gândurile. Trebuia s`
anticipeze reac]ia lui Ian când o va vedea. Era cert c`
prima reac]ie nu avea s` fie una pozitiv`. Dar trebuia s`-l
conving` m`car s` stea de vorb` cu ea. Acesta era primul
pas.
Drumul cu taxiul nu dur` mai mult de zece minute [i
poate c` ar fi durat chiar mai pu]in dac` taximetristul nu
s-ar fi \ncurcat pe ni[te str`du]e. Woolhara Mansions era
o suburbie apropiat` de Paddington, unde locuia
Maggie. Dup` ce pl`ti cursa, cobor\ din taxi [i inspir`
adânc.
Casa \n care locuia Ian era veche, din c`r`mid` ro[ie [i
bogat ornamentat` cu fier forjat. Maggie deschise poarta
[i ajunse \n fa]a intr`rii cu vitralii. Ap`s` pe clan]` [i u[a
se deschise lin. Maggie se trezi \ntr-un hol spa]ios , par-
dosit cu marmur`. Privi \n jur [i z`ri u[a apartamentului
num`rul 2. Ap`s` pe sonerie \nainte s`-i piar` curajul.
A[tept` cu nervii \ntin[i la maximum [i inima b`tând s`-i
sparg` pieptul.
U[a se deschise [i ap`ru Ian, care o privi uimit. Avea o
figur` obosit`. Ridic` o mân` [i se frec` la ochi, apoi o
privi din nou.
– Ce cau]i aici, Maggie? \ntreb` el ostenit.
100 MILDRED DAVIS

– Trebuia s` te v`d, Ian, [opti ea r`gu[it. Pot s` intru?


El se sprijini de tocul u[ii, blocându-i intrarea. |[i
plec` fruntea [i oft` adânc \nainte s`-i r`spund`.
Când o privi din nou ochii lui erau \nc`rca]i de
am`r`ciune.
– Nu vreau s` te v`d, spuse el. Credeam c` am fost
destul de clar.
– Nu, n-ai fost clar, replic` ea repede. Nimic nu e clar
[i vreau s` st`m de vorb`. Te rog. Cred c`-mi datorezi
m`car atât, ad`ug` ea cu disperare.
– Nu, spuse el scuturând din cap. Nu-]i datorez nimic
[i nu vreau s` m` las [antajat sentimental.
– Atunci, m`car din curtoazie [i bun-sim], invit`-m`
\n`untru, Ian, pentru c` am s`-]i spun ceva.
Câteva clipe agonizante Ian p`ru c` se lupt` cu sine.
Apoi \i f`cu loc s` intre.
– Bine, fu el de acord.
O conduse \ntr-o \nc`pere de dimensiuni impresio-
nante, cu tavan \nalt. Pe peretele din spate, flancând un
[emineu mare de marmur`, st`teau rânduite \n rafturi
sute de c`r]i. Pardoseala era dintr-un parchet de culoarea
mierii. Locul de conversa]ie era compus din trei canapele
mari care p`reau confortabile. |nc`perea degaja o atmos-
fer` cald`, dar Maggie era prea tensionat` ca s-o simt`. Ian
\i f`cu semn s` ia loc.
– Vrei s` bei ceva? \ntreb` el politicos.
– Nu... adic` da, a[ bea ceva, te rog. Un sherry, dac` ai.
Nu mâncase nimic \n ziua aceea [i spera ca b`utura s`-i
dea pu]in curaj.
UN CUPLU DE POMIN~ 101

Pe col]ul m`su]ei de cafea, \n fa]a uneia dintre


canapele, era un pahar pe jum`tate plin cu whisky [i un
ziar desp`turit. Probabil c` Maggie \l \ntrerupsese din
lectur`.
Se a[ez` pe canapeaua opus` [i-l privi pe Ian cum \i
turna b`utura \ntr-un pahar. Era \mbr`cat lejer, \ntr-o
pereche de blugi [i un tricou, dar nu p`rea relaxat. Dup`
ce turn` b`utura Ian \i puse paharul \n fa]`, se a[ez` la
locul lui, \[i \ncruci[` bra]ele [i o privi \n t`cere.
|n cele din urm` vorbi:
– Noaptea aceea a fost o gre[eal`, Maggie. O gre[eal`
pe care n-am de gând s-o mai repet. Nu vreau s`-mi com-
plici via]a distrugând tot ce-am realizat. Nu cred c` pot fi
mai clar de atât, \ncheie el rece [i definitiv.
Maggie lu` o gur` de sherry, dându-[i timp s`-[i
st`pâneasc` emo]iile.
– Vrei s`-mi spui de ce consideri noaptea aceea o
gre[eal`? \ntreb` ea cât de calm putu. Eu credeam c` a
fost foarte special`.
– Asta nu schimb` cu nimic datele, spuse el vehement.
Da, a fost special`. S-o l`s`m a[a. Nu mai trage de mine,
Maggie, te rog. Nu vreau s` te r`nesc...
– {tii c-o faci respingându-m` a[a, \l \ntrerupse ea. Vrei
s`-mi spui de ce-mi faci asta? Nu pot s` \n]eleg, Ian. Am
putea avea ceva frumos...
– Nu! \i t`ie el vorba nemilos. Nu vreau nimic din ce-mi
po]i tu oferi. Nu vreau, Maggie, a[a c` las`-m` s` tr`iesc.
A[ fi vrut s` nu te \ntâlnesc vreodat`, spuse el plin de
resentimente amare.
102 MILDRED DAVIS

– De ce? \ntreb` ea r`nit` profund. Ce ]i-am f`cut?


Ian d`du paharul de whisky peste cap [i spuse trântin-
du-l pe mas`:
– Nimic. Tu... e[ti tu. Asta-i tot. N-ai nici o vin`. Dar
nu trebuia s`-]i cad \n mreje. N-am pl`nuit-o. Pur [i sim-
plu mi-a sc`pat situa]ia de sub control. Dar acum s-a
terminat.
– Chiar a[a, Ian? Spui asta din tot sufletul? \ntreb` ea
rug`tor. Nu m` min]i.
– Poate c` nu, recunoscu el. Dar se va termina \n
curând, Maggie, pentru c` asta m` str`duiesc acum s` fac
– s` mi te scot din minte. {i voi reu[i. |ntotdeauna am
reu[uit ce mi-am propus. Te rog s` accep]i ce-]i cer. Am
fost cât de politicos am putut. Acum a[ vrea s`-]i termini
b`utura [i s` pleci, pentru c` nu rezolvi nimic dac` mai
r`mâi mult prin preajma mea.
Când puse paharul pe mas` mâna lui Maggie tremur`
vizibil.
– Nici nu vreau s` mai r`mân \n cazul `sta, murmur`
ea st`pânindu-[i cu greu lacrimile.
Sim]ea c` nu putea s` treac` de zidul pe care-l ridicase
Ian \ntre ei. Se ridic` \n picioare, \[i \ndrept` spatele [i se
\ndrept` cât de demn putu spre u[`.
Avea privirea \nce]o[at` [i nu observ` covorul din
fa]a ei. Se \mpiedic` de el [i fu cât pe ce s` cad`. Ian o
prinse la timp. Maggie se sprijini de pieptul lui. Palmele
ei \i mângâiar` u[or pieptul. |l privi \n ochi [i z`ri
dorin]a ascuns`. Instinctiv se lipi de el, dar Ian o
respinse.
UN CUPLU DE POMIN~ 103

– Nu! spuse el printre din]i. Nu se va mai repeta,


Maggie. N-o s` te las s`-mi faci asta. Sunt st`pân pe senti-
mentele mele.
– Dar te iubesc, [opti ea pierdut`.
– M` iube[ti! izbucni el \ndep`rtând-o violent. Nu-mi
vorbi de dragoste! Ultimul lucru de care am nevoie e
dragostea. Du-te [i d`ruie[te-]i dragostea altcuiva, care are
nevoie de ea. Du-te la Barlow! El te dore[te. |ntoarce-te la
el [i las`-m` pe mine \n pace. N-o s` m` mai las p`c`lit
\nc` o dat`. Haide, pleac`!
Maggie r`mase \mpietrit`, incapabil` s` se mi[te. Ian \i
\ntoarse dezgustat spatele. Când se \ntoarse spre ea avea
o privire s`lbatic`, plin` de ur`.
– A[ primi-o pe Pat \napoi, dac` m-ar mai dori, spuse
el t`ios. N-am nevoie de tine [i de dragostea ta, m-ai
auzit?
– Da, te-am auzit, [opti ea r`gu[it.
Nu [tiu cum avu puterea s` se mi[te. Genunchii \i
tremurau \ngrozitor când se \ndep`rt` de el. Ie[i \n strad`
cu privirile tulburi [i opri un taxi.
Când ajunse acas` puse mâna pe telefon [i form` un
num`r. Mama ei r`spunse la primul apel.
– Bun`, mam`. Vin acas`, spuse ea sumbru.
– M` bucur c` te-ai r`zgândit, draga mea. Deci ne
vedem mâine sear`.
– Nu. Voi lua trenul de diminea]`. Mâine \mi voi lua
liber.
– Au c`zut toate planurile? Credeam c` ai ce s` faci de
Anul Nou.
104 MILDRED DAVIS

– Nu mai conteaz`. Acum vin acas`.


Maggie \nchise telefonul [i intr` \n baie. Se dezbr`c`,
apoi se b`g` \n pat. St`tu mult` vreme pe \ntuneric, cu
ochii deschi[i, f`r` s` se poat` gândi la absolut nimic.
|n diminea]a urm`toare, când se trezi, \[i f`cu bagajul
[i porni spre Wallareen. Discut` cu mama ei o vreme,
dejunar` \mpreun`, apoi lu` o carte [i se a[ez` \n fotoliu
ca s` citeasc`. Mintea ei nu \nregistra ceea ce citea, dar
ochii \i urm`reau rândurile [i mâna \ntorcea paginile.
Dup` cin` st`tu \n fa]a televizorului \mpreun` cu mama
sa. Când sun` clopo]elul de la intrare r`spunse Fay
Tarrington. Maggie nici nu observ` când mama ei p`r`si
\nc`perea.
– Maggie?
Vocea lui Dan o trezi din letargie. |l v`zu luându-[i un
scaun [i a[ezându-se lâng` ea zâmbitor.
– Bun`, Dan, r`spunse ea automat.
– Nu trebuie s`-]i mai faci griji c` te voi bate la cap,
spuse el vesel. Nu vrei s` te c`s`tore[ti cu mine [i am
acceptat. Dar asta nu \nseamn` c` trebuie s` fim du[mani,
nu? Putem fi doi prieteni civiliza]i, Maggie.
– Dac` asta \]i dore[ti... r`spunse ea indiferent.
– |n cazul `sta trebuie s`-mi accep]i invita]ia. Avem o
petrecere la familia Wilcoxe, disear`... Nu insist, Maggie.
Dar o s` ne relax`m [i o s` ne distr`m pu]in. Te
\n]elegeai bine cu Claire [i Trevor. Ce motiv ai avea s` nu
vii? Nu trebuie s` te sim]i vinovat` c` ai rupt logodna cu
mine. Eu n-o s` te \nso]esc decât ca simplu prieten. Ce
spui?
UN CUPLU DE POMIN~ 105

Dan \i zâmbi sincer. Maggie \l privi inexpresiv.


Cuvintele lui Ian \i r`sunau \n minte. „Du-te [i
d`ruie[te-]i dragostea altcuiva, care are nevoie de ea. Lui
Barlow! |ntoarce-te la el.”
– Bine, Dan, accept` ea. Ai dreptate. De ce nu? Vin,
spuse ridicându-se brusc \n picioare. M` duc s` m`
schimb.
Surprinderea lui Dan era evident`, dar Maggie nu
mai a[tept` ca el s` fac` un alt comentariu. Se \ndrept`
spre camera ei, f`cu un du[ [i se preg`ti pe \ndelete.
Dan o a[tepta, oricum. Se fard` ascunzându-[i cu grij`
cearc`nele. Apoi privi efectul \n oglind`. Ar`ta
onorabil.
Se ridic` \n picioare, \[i scoase halatul de baie [i se
privi \n oglind`. Avea un corp aproape perfect. Din neferi-
cire asta nu-l convinsese pe Ian s` r`mân` cu ea. N-o
dorea.
Se \ntoarse [i \mbr`c` rochia verde de satin pe care o
a[ezase pe pat. Când cobor\ \n camera de zi \i g`si pe Dan
[i mama ei discutând amical.
– Sunt gata, anun]` ea.
Când o privi, Dan avu un zâmbet \ncântat. Maggie nu
reu[i s`-i r`spund`. Dup` ce-[i luar` la revedere de la Fay
Tarrington pornir` spre familia Wilcoxe cu ma[ina lui
Dan. Pe drum, Maggie r`mase \ngândurat` [i t`cut`. Dan
o apuc` de mân` strângând-o u[or, [i spuse:
– Dac` vrei, putem s` nu mergem la petrecere.
Spune-mi ce dore[ti s` faci.
– Nu m` deranjeaz`, Dan.
106 MILDRED DAVIS

– E[ti sigur`? Credeam c` nu-]i dore[ti aglomera]ie.


Pari \nchis` \n tine.
– Poate c` o petrecere o s` m` mai \nveseleasc`.
– Ai dreptate. Atunci s` ne distr`m!
Casa Wilcoxe era zgomotoas`, plin` de lume exube-
rant` care abia a[tepta s` treac` \n noul an. Maggie salut`
gazdele [i câteva cuno[tin]e, [i \ncepu s` danseze. Dan nu
\ncerc` s` fie posesiv. Dar avu grij` s` nu-i lipseasc` mân-
carea [i b`utura. Pu]ini dintre invita]i [tiau c` ei doi
rupseser` logodna [i erau curio[i s` afle am`nunte. Dar
Dan evit` politicos subiectul.
– Te doare capul, Maggie? \ntreb` Claire v`zând-o
\ngândurat`, \ntr-un col]. Ce-ar fi s` te \ntinzi \n camera
mea? Nu po]i pleca de la petrecere \nainte de miezul
nop]ii. Te chem eu când se apropie ceasul.
– Mul]umesc, Claire. Chiar a[ vrea s` m` \ntind pu]in.
– La cap`tul holului, la drepata. O s`-i spun eu lui Dan
unde s` te g`seasc` dac` te caut`. Bine?
Maggie se strecur` prin mul]ime [i intr` \n dormitor
\nchizând u[a zgomotului. Nu mult timp dup` ce se
\ntinse \n pat, intr` Dan.
– Maggie? Ai adormit?
– Nu, r`spunse ea din \ntuneric.
– Te doare capul? \ntreb` el \ngrijorat, a[ezându-se pe
marginea patului.
– Da.
– |ntoarce-te ca s`-]i masez ceafa. {tii c` sunt expert.
Maggie se supuse f`r` s` protesteze. Dan \i ridic` p`rul
[i \ncepu s-o maseze u[or. Era pl`cut. Sim]ea cum toat`
UN CUPLU DE POMIN~ 107

tensiunea acumulat` \ncepea s-o p`r`seasc`. Dar la un


moment dat sesiz` c` masajul pe care i-l f`cea Dan
sem`na mai degrab` a mângâiere.
Apoi o \ntoarse u[or cu fa]a spre el [i \ncerc` s`-[i stre-
coare mâinile sub rochia ei. Maggie vru s`-l opreasc`, dar
Dan \i prinse u[or mâinile.
Maggie r`mase nemi[cat`, a[teptând. Vârfurile
degetelor lui \i atingeau sfârcurile [i ea se sim]ea incapa-
bil` s` protesteze. Apoi Dan se aplec` [i \ncepu s`-i s`rute
sânii. Maggie nu sim]ea absolut nimic. {i-ar fi dorit s-o
\nnebuneasc`, s-o fac` s` uite de Ian.
Gura lui Dan \i atinse buzele [i Maggie deschise gura
oferindu-i-se. Experimentul e[u`. Când se retrase, Dan
respira agitat. O lu` \n bra]e strivindu-i pieptul de al lui.
– Te doresc, Maggie, \i [opti el \n ureche.
Vorbele lui seduc`toare nu aveau nici un efect asupra
ei.
– Vino cu mine acas`, draga mea. Voi avea grij` de tine.
O s` te iubesc a[a cum vrei tu.
S-o iubeasc`? Cine? Un str`in? Dan era ca un str`in
pentru ea, iar ea nu-i putea oferi dragostea. |l dorea doar
pe Ian. Se lupt` cu Dan [i se desprinse din \mbr`]i[area
lui.
– N-ar fi corect, spuse ea. Nu se poate. N-o s` mearg`.
Dan se ridic` de pe pat [i o trase [i pe ea \n picioare. |i
lu` mâna [i o for]` s`-i cuprind` b`rb`]ia.
– Vezi ce mi-ai f`cut? \ntreb` el acuzator. M-ai l`sat s`
te ating, s` te s`rut, [i acum m` respingi? |]i ba]i joc de
mine? De ce naiba nu m-ai oprit, dac` nu m` dore[ti?
108 MILDRED DAVIS

– Pentru c` am sperat c` o s` mearg`, spuse ea sincer.


Dar nu te iubesc, Dan. |mi pare r`u, dar ne min]im singuri.
– Nu-mi pas` dac` tu crezi c` m` min]i! Te doresc, Maggie.
Te-am dorit din prima clip`. Las`-m` s` fac dragoste cu tine.
|]i jur c`-]i va pl`cea. O s` te fac fericit`, Maggie, promit...
– Nu pot, Dan, spuse ea amintindu-[i de felul \n care
f`cuse dragoste cu Ian. |mi pare r`u, dar nu pot! Te rog,
las`-m` s` plec. O s` chem un taxi dac` nu vrei s` m` con-
duci acas`. Nu trebuia s` vin aici, cu tine, de la bun
\nceput. {i s` nu m` mai suni niciodat`. Uit`-m`. Nu sunt
bun` pentru tine.
Maggie \l \mpinse din calea ei [i ie[i furtunos pe u[`
\nainte ca el s-o poat` opri.
Ian nu o voia pentru el, dar asta nu \nsemna c` trebuia
s` se arunce \n bra]ele primului b`rbat care o dorea.
Ajunse greu la telefon f`cându-[i loc prin \nc`perea
aglomerat` [i dându-i timp lui Dan s-o prind` din urm`.
– O s` te duc eu acas`, Maggie, spuse el hot`rât. Eu
te-am adus, eu te voi conduce \napoi. |mi pare r`u c`
te-am for]at s` faci lucruri pe care nu ]i le doreai... Acum
las`-m` s`-mi iau revan[a.
Maggie \l analiz` nelini[tit`. Nu voia s`-l insulte, dar
v`zu c` nu era cazul s`-[i mai fac` probleme. Dan p`rea
c` se calmase.
– Bine, accept` ea \n cele din urm`.
Dup` ce-[i luar` la revedere de la gazde cerându-[i
iertare pentru plecarea timpurie [i invocând durerea de
cap a lui Maggie, cei doi pornir` spre cas`. Dan o escort`
pân` \n fa]a u[ii de la intrare.
UN CUPLU DE POMIN~ 109

– Sper s` te sim]i mai bine mâine. Noapte bun`,


Maggie, spuse el calm s`rutând-o pe frunte.
– Nu, Dan, adio. {i mul]umesc pentru c` m-ai adus
acas`.
– Nu, Maggie, nu adio, ci la revedere. R`mânem pri-
eteni, mi-ai promis.
– Nu ]i-am promis nimic [i v`d c` nu se poate s`
r`mânem prieteni. Accept` situa]ia.
– Dar ai idee cum m-am sim]it? \ntreb` el \ncordat.
– Da, am idee [i te \n]eleg perfect, spuse ea privind \n
alt` parte. Adio, Dan.
|nainte ca el s` poat` spune ceva, Maggie \nchise u[a
ferm \n urma ei. |n camera de zi, la televizor, se derulau
spectacole cu focuri de artificii. Tocmai b`tuse miezul
nop]ii [i \ncepuse un nou an. Un nou an gol, care trebuia
umplut cu ceva constructiv.
Pierderea lui Ian nu trebuia s` \nsemne sfâr[itul lumii,
\[i spuse ea intrând \n camera de zi cu zâmbetul pe buze,
pentru a nu-[i nec`ji mama.
Capitolul 8

– Bun`, Maggie.
Vocea avea o not` vibrant`. Maggie ridic` privirile de
pe pantofii scumpi din fa]a ei, [i se opri \n ochii alba[tri
ai lui Pat Hollis. Luat` prin surprindere, se holb` la ea
t`cut`. Apoi se \nro[i jenat`, \[i \ndrept` spatele, tu[i u[or
[i spuse, amintindu-[i de bunele maniere:
– Bun`, Pat. {i tu cau]i solduri?
Magazinele erau pline, \n luna ianuarie, de lucruri la
pre]uri reduse. Cele dou` femei se \ntâlniser` \ntr-un
magazin de pantofi.
– Da, dar nu [tiu de ce am venit aici. Mereu g`sesc
m`suri prea mari sau prea mici.
– {i eu am aceea[i problem`. Unori \mi pare r`u c`
port o m`sur` comun`.
– Cam aici se opresc lucrurile comune \n cazul t`u,
Maggie, remarc` Pat uscat. Ce mai face Ian?
UN CUPLU DE POMIN~ 111

– Presupun c` bine, r`spunse Maggie sim]ind nota


acid` din tonul lui Pat [i privind-o la rândul ei ostil. N-am
auzit s` fi p`]it ceva r`u.
– Hei, nu trebuie s`-]i sco]i ghearele. Eu [i Ian am ter-
minat-o. Acum [tiu ce simte pentru tine. Nu trebuia s` m`
min]i. Presupun c` n-a]i pierdut timpul.
– Pat, din p`cate nu l-am mai v`zut pe Ian dinainte de
Anul Nou.
– De ce? \ntreb` Pat sincer uimit`. Ai fost plecat` din ora[?
– Nu, am lucrat, ca de obicei. Dar biroul meu e la alt
etaj decât al [efilor. {i Ian este \nc` director. Eu nu sunt
decât un simplu angajat.
– Haide, Maggie, nu m` prosti \n fa]`. Crezi c` sunt
copil? Poate c` nu sunt la fel de inteligent` ca tine, dar
nici proast` nu sunt. Crezi c` nu mi-am dat seama de ce
ai rupt logodna cu Dan? Acum, c` [i Ian e liber, nu [tiu ce
v-ar mai putea opri. {tiu c` te vrea. De ce nu v-a]i v`zut?
– Nu te-am min]it, Pat. Ian nu m` vrea. Ar trebui s` m`
crezi pe cuvânt. {i poate c` ar fi fost mai bine pentru to]i
dac` n-ai fi rupt logodna cu el.
– Dar, Maggie, am vorbit cu Ian \n ajunul Anului Nou...
{tii ceva? Trebuie s` st`m de vorb`. Hai la o cafea. E ceva
ce-mi scap`.
– Ce-]i scap`?
– Hai, simt nevoia s`-mi odihnesc pu]in picioarele.
Maggie se l`s` aproape târât` pân` la prima cafenea
din mall. Era curioas` s` afle cât mai multe despre Ian,
dar nu de la Pat.
giannijollys
112 MILDRED DAVIS

Se a[ezar` la o mas` retras` [i comandar` dou` cafele.


– Fac eu cinste, spuse Pat. Oricum, \]i sunt datoare.
Luat` prin surprindere, Maggie \ncerc` s` se relaxeze.
– {tii c` am rupt logodna cu Ian, \ncepu Pat f`r` alt`
introducere.
– Da, [tiu, replic` lini[tit Maggie amestecând zah`rul
\n cafeaua aburind`.
– El nu voia s` se despart` de mine. A \ncercat s`-mi
aduc` tot felul de argumente, dar nu l-am ascultat. M-am
sim]it r`nit` [i jignit` \n noaptea \n care a preferat s` se
duc` la tine decât s` stea \mpreun` cu mine. {i a[a ne
vedeam destul de rar. Oricum, dup` ce m-am gândit mai
bine m-am decis s` v`d \n ce ape se scald` [i m-am dus s`-l
v`d \n ajunul Anului Nou. Aveam de gând s` m` \mpac cu
el, dac` m` mai voia. Doar c` el se r`zgândise. Spunea c`
e prea târziu. |i p`rea r`u c` m` r`nise, dar nu mai voia s`
se c`s`toreasc` cu mine. P`rea devastat, la fel ca \n seara
aceea. L-am \ntrebat deschis dac` arat` a[a de r`u din
cauza ta [i el mi-a spus...
Pat ezit` [i Maggie \[i ]inu respira]ia emo]ionat` din
cauza a ceea ce auzea.
– Mi-a spus: „Nu e din cauza ei”. {i a spus-o cu o
s`lb`ticie... Oh, n-am [tiut ce s` cred. Devenise foarte
furios [i tensionat când i-am amintit de tine. Am renun]at
la mândrie [i l-am \ntrebat dac` mai vrea s` se c`s`to-
reasc` cu mine. {i-a acoperit fa]a cu mâinile, a t`cut mult`
vreme, [i apoi mi-a spus c`-i pare r`u, dar avusesem drep-
tate \n leg`tur` cu tine. Mi-a spus c` n-avea sens s` ne
UN CUPLU DE POMIN~ 113

mai c`s`torim, pentru c` oricum nu m` iubea cu


adev`rat. L-am crezut. Adev`rul i se citea pe fa]`. De fapt,
a fost pentru prima oar` când l-am sim]it sincer fa]` de
mine. {i l-am apreciat pentru asta, de[i m-a durut [i m-am
sim]it r`nit` \n orgoliu. {i acum tu spui c` nu l-ai mai
v`zut... Nu mai \n]eleg nimic.
Maggie t`cu \ncercând s`-[i pun` gândurile \n ordine.
Evenimentele luaser` o \ntors`tur` nea[teptat de bun`.
– Tu \n]elegi? \ntreb` Pat v`zând-o c` tace.
– Poate c` vrea s` fie liber, suger` Maggie gânditoare.
– Nu cred, scutur` Pat vehement din cap.
– Tot ce pot s`-]i spun e c` pe mine nu m` vrea.
– {i nici pe mine, spuse Pat, din ce \n ce mai confuz`.
– Poate c` ar trebui amândou` s` ne c`ut`m iubirea \n
alt` parte. Tu ai pe cineva \n perspectiv`?
– Se pare c` da, zâmbi Pat cochet. Nu se ridic` la
nivelul lui Ian Drake, dar e dr`gu], sensibil [i m` \n]elege.
Nu g`se[ti milionari pe toate drumurile.
– Ce vrei s` spui?
– Nu [tiai? Ian e milionar... Ei, poate nu multimilionar,
dar are foarte mul]i bani. {i când te gânde[ti c` a crescut
la orfelinat!
– E orfan? \ntreb` Maggie surprins`, dându-[i seama c`
f`cuse dragoste cu el f`r` s`-l cunoasc` deloc.
– Nu chiar. A fost abandonat.
Abandonat... Ian a fost un copil p`r`sit... Lui Maggie
nu-i venea s` cread`. Bietul de el... De asta se temea oare
de dragoste? Cât trebuie s` fi suferit!
114 MILDRED DAVIS

– La ce vârst`?
– Poftim?
– La ce vârst` a fost p`r`sit Ian?
– Nu [tiu, ridic` Pat din umeri. Niciodat` nu mi-a
povestit totul, exact. Dar [tiu c` st`tea la orfelinat de pe la
opt-nou` ani. De ce te intereseaz`?
Opt-nou` ani? O vârst` la care copiii erau u[or impre-
sionabili. Putea suferi din cauza sentimentului respin-
gerii. Poate c` nu reu[ise s`-[i ierte niciodat` p`rin]ii.
– Maggie?
O privi pe Pat, pierdut` \n gânduri, analizând impli-
ca]iile dintr-o nou` perspectiv`.
– Spuneai c` a stat la orfelinat de pe la nou` ani... Pân`
la optsprezece ani?
– De ce te intereseaz`? \ntreb` Pat u[or contrariat`. Da,
cred c` da. L-am \ntrebat odat` dac` a fost invitat de
Cr`ciun \n vreo familie. {tii c` se organizeaz` ac]iuni de
genul `sta pentru orfani. Mi-a zis c` n-a vrut niciodat` s`
se duc`.
Asta spunea multe. Probabil c` Ian \[i iubise mama, iar
când aceasta \l p`r`sise pierduse \ncrederea \n oameni.
Fusese un copil traumatiat sentimental. Cu timpul,
probabil c`-[i dezvoltase un sistem propriu de
autoap`rare, alegând s` nu se mai implice afectiv \n nici o
rela]ie. Acum Maggie \n]elegea de ce el nu credea \n
iubire. Dac` ea ar fi reu[it s`-l fac` s` cread` din nou...
– Mul]umesc pentru cafea, Pat, spuse ea. Acum trebuie
s` plec. Mult noroc.
UN CUPLU DE POMIN~ 115

Se ridic` repede de la mas`, se \mpiedic` de un scuan


[i se lovi de mul]imea de oameni din mall, \n graba de a
ie[i \n strad`. Avea un singur gând – s` ajung` cât mai
repede la Ian. Trecuser` aproape trei s`pt`mâni de la
prima [i ultima vizit` pe care i-o f`cuse. Acum exista o
speran]` [i nimic n-o mai putea opri.
Lu` un taxi [i \ncerc` s`-[i pun` gândurile \n ordine.
Trebuia s`-[i st`pâneasc` emo]iile [i s`-l conving` pe Ian
s-o asculte. Cu siguran]` c` el avea s-o \ntâmpine cu osti-
litate, ca data trecut`, dar acum cel pu]in [tia cauza
suferin]elor lui [i putea s`-l abordeze altfel.
Taxiul opri \n fa]a casei lui Ian. Maggie pl`ti cursa [i
cobor\. Era o diminea]` frumoas`. Alerg` pe alee [i nu se
opri decât \n fa]a u[ii lui, unde sun` \ndelung. Nu-i
r`spunse nimeni.
|n cele din urm`, dezam`git` [i frustrat`, se hot`r\ s`
plece. Se \ntoarse pe c`lcâie [i d`du nas \n nas cu Ian.
– Bun`, Maggie, spuse el trecându-[i pungile cu
cump`r`turi \ntr-o mân` [i c`utând \n buzunar cheile.
Te-am z`rit de la cap`tul str`zii.
– Da, am venit s`... Voiam s` stau de vorb` cu tine.
O luase prin surprindere [i Maggie se emo]ionase la
vederea lui nea[teptat`. Ian descuie t`cut u[a [i o invit` s`
intre.
– M` bucur c` ai venit, spuse el dup` ce \nchise u[a.
Voiam s` discut cu tine ni[te probleme de serviciu.
Maggie r`mase u[or descump`nit`. Ian p`rea degajat.
Era oare indiferent? {i de ce voia s` discute cu ea pro-
116 MILDRED DAVIS

bleme de serviciu? Nu puteau vorbi despre asta la birou?


Dar \[i aminti c` o v`zuse \nc` de la col]ul str`zii, [i
probabil c` avusese timp s`-[i compun` o figur`
relaxat`.
– |mi place camera asta, spuse Maggie. Cred c` e
minunat s` locuie[ti aici.
– Da. De fapt toat` casa e a mea, dar din nefericire
fo[tii proprietari obi[nuiau s-o \nchirieze [i au
\mp`r]it-o \n dou` apartamente. Dar nu m` deranjeaz`.
|mi e suficient un singur apartament. Scuz`-m` un
minut. Vreau s` duc cump`r`turile la buc`t`rie. Simte-te
ca acas`.
– Mul]umesc.
Maggie se a[ez` pe fotoliu \ncercând s` nu se gân-
deasc` la prima vizit`. Ce se petrecea cu Ian? P`rea c`
st`pânea perfect situa]ia. {i nu era deloc devastat, a[a
cum i-l descrisese Pat.
Maggie respir` adânc privind cu aten]ie mobilierul din
jur. |nc`perea era plin` de antichit`]i bine restaurate. Asta
spunea ceva \n plus despre Ian – prefera lucrurile solide,
durabile.
– Pot s`-]i ofer ceva de b`ut? \ntreb` el \ntorcându-se
din buc`t`rie.
– Nu, tocmai am b`ut o cafea cu... Pat Hollis.
– Serios? \ntreb` el u[or sarcastic, f`r` s` i se mi[te nici
m`car un mu[chi de pe fa]`. V-a]i \mprietenit?
– Nu. Ne-am \ntâlnit \ntâmpl`tor. Oricum, am avut o
discu]ie interesant`.
UN CUPLU DE POMIN~ 117

Ian ridic` din umeri [i se a[ez` pe canapea. |[i puse


picioarele pe m`su]` \ntr-o atitudine relaxat` [i o privi
a[teptând.
Maggie se uit` la el \ntreb`tor.
– {i ce a]i discutat a[a de interesant voi dou`? M`
\ndoiesc c` Pat a avut s`-]i spun` ceva. Dar presupun c`
]i-a vorbit despre mine. De asta ai venit s` m` vezi, nu?
Oricum, dac` tot e[ti aici, a[ vrea s`-mi cer iertare pentru
ie[irea emo]ional` de data trecut`. M-am purtat ca un
m`gar. Sper c` asta nu va afecta rela]iile noastre
colegiale.
– Asta e rela]ia pe care ai ales-o tu, spuse ea acuzator.
Zidul pe care Ian \l ridicase p`rea f`r` cusur.
– Nu v`d de ce ar mai exista \ntre noi tensiuni.
– Sigur c` nu, fu ea de acord cântându-i \n strun`. De
asta cred c` ar trebui s` avem o discu]ie onest`.
– Maggie, pân` acum n-am fost cu tine decât...
deosebit de onest.
– Din câte-mi amintesc mi-ai spus vehement c` ai dori-o
pe Pat \napoi dac` te-ar mai vrea.
– Ai dreptate, replic` el calm, ridicând b`rbia, f`r` s`
clipeasc`. Dar dup` o analiz` mai matur`, mi-am dat
seama c` rela]ia noastr` n-ar mai fi mers. Pat e maladiv de
geloas` pe tine. De[i mi-a vorbit de o reconciliere, \mi tot
amintea de tine. Iar o c`snicie pornit` cu suspiciuni nu
duce nic`ieri.
Avea dreptate. Dac` Maggie n-ar fi aflat mai multe de la
Pat, poate chiar i-ar fi crezut ra]ionamentul lui Ian.
118 MILDRED DAVIS

– Nu mi-ai spus c` ai fost abandonat de p`rin]ii t`i...


– Ar fi trebuit? Nici tu nu mi-ai povestit nimic. {i nu-mi
amintesc s` m` fi \ntrebat ceva despre trecutul meu.
– Dar trecutul meu nu mi-a afectat rela]iile ulterioare cu
oamenii. Ce ai tu \mpotriva dragostei, Ian? Chiar nu po]i
avea \ncredere \n nimeni? De ce? Pentru c` mama ta nu te-a
iubit [i a fost \n stare s` te abandoneze? \ntreb` ea insistent.
– Maggie, oft` Ian f`când o grimas` plictisit`, n-am
nevoie de o psihanaliz` de amator. {tiu exact ce-mi
doresc de la via]`. Dac` Pat ]i-a spus o poveste lacrimo-
gen`, las-o balt`. Nu mai sunt un copil [i a[ vrea ca to]i cei
din jur s` m` vad` a[a cum sunt \n realitate– un adult care
a reu[it \n via]`. Hai, Maggie, \nceteaz` [i ia-o a[a cum e.
S-a terminat. Singura rela]ie pe care mi-o doresc cu tine e
una profesional`. E [i pentru binele t`u.
|n mod normal cuvintele lui Ian ar fi descump`nit-o [i
pe cea mai hot`rât` femeie. Dar Maggie sim]i nevoia s`
mai \ncerce \nc` o dat`. Pentru ultima oar`.
– Nu, Ian. Ascult`-m`. E ultima dat` când vin la tine.
Mi-e greu s` accept ceea ce-mi spui, dar o fac, de[i am
impresia c`-]i ba]i joc de mine.
– Cum a[a?
– Nu mi-ai r`spuns la toate \ntreb`rile.
– Te ascult, spuse el \ncruci[ându-[i bra]ele la piept.
Ce vrei s` mai afli?
– Vreau s` [tiu de ce te-a p`r`sit mama ta.
– Hai s` fim serio[i, Maggie! Faci pe Sigmund Freud?
Nici m`car nu mi-am cunoscut mama. {i nu m-a p`r`sit,
UN CUPLU DE POMIN~ 119

a[a cum crezi. Se pare c` avea probleme cu drogurile [i


am fost un copil neglijat. Cei de la protec]ia copilului s-au
autosesizat, m-au luat de lâng` ea, [i m-au internat \ntr-un
orfelinat. Aveam vreo doi ani. Abia ie[isem din scutece.
Nu-mi amintesc nimic despre mama mea. {i nici n-am
avut ocazia s-o mai v`d ulterior. A murit din cauza unei
supradoze, când aveam vreo zece ani. {i s` [tii c` am fost
destul de mul]umit cu via]a de la orfelinat. Autorit`]ile au
fost generoase cu mine [i eu nu le-am creat probleme.
Asta-i tot.
– Dar ce s-a \ntâmpalt când aveai opt sau nou` ani?
Privirile lui Ian devenir` impenetrabile. Era clar c`
Maggie lovise \ntr-un punct sensibil.
– Am fost dat \n grija unei familii de englezi care nu
puteau avea copii.
– {i te-au tratat ca pe propriul lor fiu?
– Se poate spune a[a.
– {i ei ce-au f`cut? Te-au dat \napoi, la orfelinat?
– Au fost nevoi]i s` se \ntoarc` \n Anglia, spuse Ian
ridicându-se \n picioare [i p`rând c`-[i pierde r`bdarea.
Lui Paul i s-a oferit o promovare...
Ian \ncepu s` se plimbe prin \nc`pere cu mâinile \n
buzunare.
– {i de ce nu te-au luat cu ei? insist` nemilos
Maggie.
– N-aveau voie s` m` scoat` din Australia. Asta e legea.
Mama n-a semnat actele de adop]ie. N-au avut de ales. Au
fost nevoi]i s` m` lase aici.
120 MILDRED DAVIS

Ba ar fi avut de ales. S` r`mân` cu Ian. Asta dac` l-ar fi


iubit suficient de mult.
– A]i p`strat leg`tura?
– Nu. Am impresia c` au fost avertiza]i s` \ntre-
rup` orice leg`tur` cu mine. {i a fost o idee bun`, nu
crezi?
– Tu ar trebui s` [tii mai bine asta, Ian, spuse ea trist.
– Ei, Maggie? Ai aflat toate detaliile. Te sim]i mai bine
acum?
Nu, nu se sim]ea mai bine. De fapt se sim]ea mai
nefericit` ca niciodat`. Ian avea o traum` afectiv` [i nu
voia s` recunoasc`. {i, din nefericire, asta influen]a
viitorul rela]iei lor. Dac` exista vreunul. Era clar c` Ian \[i
era suficient sie[i, iar ea nu va reu[i niciodat` s`-i schimbe
optica.
Se ridic` \n picioare ca s` plece. Nu mai avea rost s`
trag` de timp. Nu rezolva nimic a[a. Ian o conduse pân`
la u[`. Maggie trecu pe lâng` el [i se opri o clip` \nainte
s`-i \ntoarc` spatele. Expresia lui era \mpietrit`. Maggie
inspir` adânc [i vorbi din inim`, sperând s`-i ating` o
coard` sensibil`:
– Spuneai c` pentru tine totul s-a terminat. Dar eu nu
pot accepta asta. Sper s`-]i aminte[ti durerea [i goliciunea
pe care ai sim]it-o când te-au p`r`sit p`rin]ii t`i adoptivi.
Pentru c` exact acela[i lucru \l simt [i eu acum. Singura
diferen]` este c` tu n-ai nici un motiv s`-mi \ntorci
spatele. Tu ai ales s-o faci \n mod crud, deliberat [i
nemilos. Nu [tiu cum vei tr`i cu povara asta.
El nu-i r`spunse, dar deveni palid. Inima lui
Maggie tres`ri de fericire. |n sfâr[it \nregistrase un
r`spuns.
– Nu! spuse Ian r`gu[it. Nu sunt ca ei... N-am vrut s`...
Maggie ignor` protestul lui agonizant [i spuse:
– Ar fi fost mai cinstit din partea ta dac` nu m-ai fi
s`rutat, dac` nu mi-ai fi r`spuns, dac` n-ai fi f`cut
dragoste cu mine. Dar dup` ce mi-ai ar`tat ce-mi po]i
oferi, mi-ai luat totul. Ar fi fost mai cinstit din partea
p`rin]ilor t`i adoptivi dac` nu te-ar fi luat la ei acas`,
[tiind c` nu-]i pot oferi totul. N-o s` mai deschid niciodat`
subiectul rela]iei noastre, Ian, \]i promit. Dar de fiecare
dat` când m` vei vedea la serviciu \]i vei aminti de sin-
gur`tatea la care m-ai condamnat.
Apoi plec` \ncet, hot`rât, f`r` s` se mai uite \n urm`.
Autocontrolul lui fusese serios zdruncinat, dar era nevoie
de timp ca el s` digere cuvintele care d`râmaser` zidul
dup` care se ascunsese. Maggie nu mai avea nimic de
f`cut. Decât s` a[tepte.
Capitolul 9

Zilele trecur` \ngrozitor de greu, f`r` s` primeasc` nici


un semn de la Ian. Maggie munci pe rupte [tiind c` foarte
curând trebuia s` se \ntâlneasc` cu el \n interes profe-
sional. Lucra la campania publicitar` a unei companii de
asigur`ri care voia s` promoveze o nou` strategie. Ca
director, Ian Drake trebuia s` apar` la \ntâlnirea pe care
urma ea s-o aib` cu reprezentan]ii beneficiarilor. Abia
a[tepta s` vad` cât de rezervat se va purta cu ea atunci.
Se str`dui mult ca s` nu cad` \n depresie. Bert Oliver
iar o acuz` de fanatism, dar Maggie n-avea chef de glume.
Chiar se purta ca o conduc`toare de sclavi. Dar voia ca
totul s` ias` perfect.
Rhonda veni la ea \ntr-o zi, când \i era lumea mai
drag`, amintindu-i de Ian.
– Ghici ce-am aflat! Linda mi-a spus c` Ian Drake ar fi
rupt logodna cu Pat Hollis. Ce spui de asta?
Maggie ridic` din umeri \ncercând s`-[i p`streze o
figur` neutr`.
UN CUPLU DE POMIN~ 123

– E problema lui.
– Nu e[ti bun` de bârfe, oft` Rhonda. Mie mi se pare cea
mai senza]ional` [tire a secolului. Linda mi-a spus c` Ian
Drake n-a mai pus-o s` sune la salonul de coafur` [i nici n-a
mai rugat-o s` comande flori. Asta spune multe, nu?
– Mda... replic` Maggie distrat`.
– M` \ntreb de ce. Mi s-a p`rut c` se potrivesc. Pat
Hollis era o femeie frumoas`.
Rhonda continu` cu specula]iile multe zile dup` aceea,
amintindu-i lui Maggie numele lui Ian Drake. Lipsa de interes
afi[at` de ea n-o descump`ni pe Rhonda. Ca s` se apere,
Maggie prefer` s`-[i petreac` pauzele de mas` \n afara cl`dirii.
Apoi fu nevoit` s`-i fac` fa]` lui Peter Cameron. Acum,
[tiind c` se desp`r]ise de Dan, aten]iile lui erau din ce \n
ce mai neru[inate.
Când Maggie \i comunic` faptul c` putea s` stabileasc`
o \ntâlnire cu reprezentan]ii companiei beneficiare, Peter
\i oferi por]ia obi[nuit`.
– E[ti \n form`, drag`?
– F` o pauz`, te rog, \l lu` Maggie peste picior.
– Vai, ce r`ut`cioas` e[ti, drag`. Ce te-ai f`cut tu sin-
guric` zilele astea?
– Am muncit, dup` cum se vede.
– Ar trebui s` te mai relaxezi din când \n când. Ai avea
nevoie de o...
– Las`-m`, Peter. N-am chef de tine acum.
– Niciodat` n-ai, replic` el suav. Pentru cine te p`strezi?
Presupun c` pentru [efu’. Ai aflat c` s-a desp`r]it de buc`]ica
lui? Pun pariu c` nu l-ar deranja o t`v`leal` cu tine.
124 MILDRED DAVIS

– De ce nu-i spui asta chiar domnului Drake, Peter?


suger` Maggie palid` la fa]`. Spune-i s` m` sune. Cine
[tie? Poate am noroc [i e interesat. {i tu mai las`-m`-n
pace. Nu vezi c` nu te suport?
– Vorbe[ti serios?
– La care propozi]ie te referi?
– La \ntâlnirea cu [efu’.
– Sigur, r`spunse Maggie privindu-l \n ochi.
– Ce târf` ieftin` e[ti! pufni Peter dezgustat.
– Ieftin`?! ridic` ea o sprâncean`.
– Pardon, de prim` m`rime, rectific` el.
– Ca-n tot ce \ntreprind, replic` ea \ntorcându-i
spatele.
|ntâlnirea era stabilit` pentru vineri diminea]`.
Maggie \[i petrecu toat` ziua de joi cu Bert, revizuind
\ntregul plan al campaniei. Abia spre sear` se declar`
satisf`cut`.
– Acum suntem gata, spuse ea.
– Slav` Domnului! Dac` exist` unul. Nu [tiu cine te
oblig` s` fii atât de pedant`, Maggie. {tii bine c` nu vei
avea de-a face cu profesioni[ti. Ce mi-ai ar`tat \ntr-o prim`
faz` era mai mult decât suficient. Sau vrei s` participi la
vreun concurs?
– Am fost chiar atât de \ngrozitoare? zâmbi vinovat
Maggie.
– Hmmm, morm`i el. Cred c`-mi e[ti datoare cu vreo
dou` beri. Hai \n barul de la parter. E timpul s` m` felici]i
pentru r`bdare. Pân` [i un câine trebuie gratificat dac`
face ce i se spune. Ai fost o criminal` toat` s`pt`mâna.
UN CUPLU DE POMIN~ 125

– Iart`-m`, Bert. Am fost o nesim]itoare.


– Nesim]itoare? Eu nu ies \n baruri cu nesim]itoarele.
Dac` spui târf` a dracului, accept. |mi plac târfele ale
dracului. Ele dau farmec vie]ii. Hai s` bem [i s` fim ai
dracului cu to]i. Am auzit ni[te colegi bârfindu-te pe la
col]uri [i abia a[tept s`-i torn.
Maggie zâmbi. Bert era simpatic, dar acum n-avea chef
de p`l`vr`geal`.
– Hai s` amân`m ie[irea, Bert. Te superi? S` fie
s`pt`mâna viitoare. Promit c` nu te las.
– Ce te fr`mânt`, Maggie? \ntreb` Bert privind-o cu
aten]ie. Pentru c` nu e[ti emo]ionat` din cauza cam-
paniei. {i la altceva nu m` pot gândi decât la b`rba]i.
Regre]i c` te-ai desp`r]it de Dan?
– |n nici un caz, spuse Maggie râzând degajat.
– Atunci? A ap`rut un nou b`rbat pe firmament?
– Nu... Am o u[oar` depresie de \nceput de an.
– Ei, atunci m` bucur c` nu Dan e motivul.
Maggie ridic` o sprâncean` [i \ncepu s` adune hârtiile
de pe biroul lui Bert.
– Arat` mult prea bine. Asta e problema b`rba]ilor
ar`to[i – sunt prea arogan]i [i se a[teapt` ca toat` lumea
s` le cad` la picioare. Dar nu [tia cu cine are de-a face. Tu,
Maggie, ai nevoie de un b`rbat care s` te aprecieze la
adev`rata ta valoare. De cineva ca... Ian Drake, de
exemplu.
Maggie aproape sc`p` hârtiile din mân` când \i auzi
numele. Arunc` o privire rapid` spre Bert, sperând ca el
s` nu-i fi observat reac]ia.
126 MILDRED DAVIS

– {i ce te face s` crezi c` Ian Drake mi s-ar potrivi?


\ntreb` ea cu scepticism.
– {tii, Maggie, \ncepu Bert cu o \ncetineal` deliberat`,
coinciden]ele pot fi uneori spectaculoase. De exemplu tu
[i Drake. Amândoi a]i rupt logodna dup` petrecerea de
Cr`ciun. {i nu [tiu dac` ai observat, dar \n timp ce tu \]i
b`teai capul cu campania publicitar`, el muncea pe
brânci. Nu prea vi s-a f`cut sim]it` prezen]a prin firm` \n
ultimul timp. {i, curios, ambii a]i fost foarte serio[i \n
ultimul timp.
– N-am observat, r`spunse Maggie rece, scurt.
– Dar eu da, spuse el dulce.
– Bravo ]ie, i-o \ntoarse ea, intrigat` de perspicacitatea
lui Bert.
– {i ce petrecere super a fost de Cr`ciun! Nici nu [tiu
cum am ajuns acas`. Dar \mi amintesc ca prin cea]` c` pe
tine a avut grij` Ian Drake s` te conduc`...
– Bine! izbucni ea dându-[i seama c` nu mai avea sens
s` se prefac`. Ai dreptate. Dar acum las`-m` \n pace, Bert,
te rog.
Privirile lui Bert se umplur` de compasiune.
– |ntr-o bun` zi o s`-]i scot cu unghiile mele ochiul t`u
de artist, spuse ea. Hai, ne vedem mâine diminea]`.
– |nc` o \ntrebare, Maggie, o opri el ridicând un deget
\n aer. De ce nu iei ini]iativa, \n loc s` a[tep]i?
– Am luat-o, spuse ea zâmbind amar. {i am pierdut.
Voi vedea cât de mult când m` voi \ntâlni mâine cu el.
– Unii b`rba]i sunt prea pro[ti, sau prea orbi ca s` vad`
ce pierd.
UN CUPLU DE POMIN~ 127

– Ai dreptate, r`spunse ea sec.


– Gre[esc eu vreodat`? brav` el.
– N-am remarcat pân` acum.
– Ce femeie admirabil`! oft` Bert. Capul sus, Maggie!
Mâine e o nou` zi [i dac` m` \ntrebi, spun c` tu e[ti
câ[tig`toarea. El \nc` nu [tie ce a pierdut.
– Sper s` ai dreptate, prietene, spuse ea \ndreptându-se
spre ie[ire.
Spera cu disperare ca Bert s` aib` dreptate. Ciudat, dar
nu o deranja c` el \[i d`duse seama de situa]ie. Bert era
discret [i sensibil, \n ciuda atitudinii lui combative.
Maggie \ncuie dosarul \n dulap [i plec` acas`. Sta]ia de
autobuz era plin` de oameni. Când veni autobuzul nu
reu[i s` prind` nici un loc pe scaun. Era \nghesuial`. Dar
nu se gândea la confort, ci la \ntâlnirea cu Ian Drake de a
doua zi.
{oferul puse o frân` brusc` [i Maggie se lovi de
mânerul unui scaun. Se frec` pe burt` [i-[i aminti c`
trecuser` trei s`pt`mâni de când trebuia s`-i vin`
ciclul lunar. Nu mai putea pretinde c` e vorba de o
simpl` \ntârziere. Fusese atât de sup`rat` \n ultimul
timp \ncât uitase. Ar fi fost bine s`-[i fac` un test de
sarcin`.
Alung` gândurile negre [i, coborând din autobuz, con-
tinu` s` se concentreze la ziua de mâine. Trebuia s` par`
\ncrez`toare, puternic`...
|n noaptea aceea nu dormi bine. A doua zi avea
cearc`ne vine]ii sub ochi. Repar` neajunsul cu mult fond
de ten [i, când termin`, se declar` satisf`cut`.
128 MILDRED DAVIS

Când ajunse la birou, Bert o \ntâmpin` cu o mul]ime


de complimente. Drept r`spuns Maggie \i zâmbi vag. Era
teribil de emo]ionat`.
Arunc` o privire peste noti]e [i a[tept` \n camera de
proiec]ii sosirea clien]ilor, f`r` s` i se citeasc` nimic pe
fa]`.
– Relaxeaz`-te, Maggie, o avertiz` Bert b`tând-o amical
pe um`r. Pari gata s` explodezi.
– N-am nimic! se r`sti ea iritat`.
|n spatele u[ii \nchise se auzi un murmur [i Maggie \[i
ridic` privirile \ncordat`.Când Ian intr` \n \nc`pere \nso]it
de doi b`rba]i, inima ei se opri \n loc. Dragostea pe care
i-o purta o cople[i, radiindu-i \n priviri. Dar Ian nu se uit`
la ea. Chiar [i atunci când f`cu prezent`rile, ochii lor nu
se \ntâlnir`. Figura lui era impenetrabil`, tonul vocii
deta[at, [i manierele impecabile.
Maggie se dezumfl`. {i-ar fi dorit ca Ian s` se uite la ea
m`car o clip`. Dar el invit` clien]ii s` ia loc [i se a[ez` la
rândul lui f`r` s` par` c-o vede. Nici chiar atunci când o
rug` s` deruleze banda video nu o privi. Maggie nu
reac]ion` prompt. O clip` r`mase nemi[cat`.
– Pot s` derulez banda? \ntreb` Bert \ncet punându-i o
mân` pe um`r.
Ea d`du din cap. |nc` mai avea un strop de mândrie ca
s` p`streze aparen]ele profesionale. La \nceput vocea ei
sun` u[or tremurat, apoi din ce \n ce mai sigur`. {i pe
m`sur` ce clien]ii aprobau mul]umi]i, \ncrederea \n sine
\i cre[tea. Când termin`, clien]ii \[i exprimar` satisfac]ia.
Maggie le zâmbi automat.
UN CUPLU DE POMIN~ 129

Ian t`cu. Se l`sase pe sp`tarul scunului, cu bra]ele


\ncruci[ate la piept, [i nici m`car n-o privi.
– Ei, Drake, atâta timp cât domni[oara aceasta talen-
tat` lucreaz` pentru tine, nu v`d de ce s` schimb`m
agen]ia de publicitate, declar` unul dintre b`rba]i.
– Domni[oara Tarrington ofer` \ntotdeauna satisfac]ie
garantat`, spuse Ian zâmbind u[or.
Maggie sc`p` f`r` s` vrea un oftat de surpriz`
nepl`cut`. O dureau spusele lui. Ian o s`get` cu privirile.
– Desigur, echipa cu care lucreaz` e pe m`sura talen-
tului ei, ad`ug` el.
Maggie scutur` mâinile \ntinse cu pl`cere politicoas`
\n timp ce mintea ei era torturat` de tot felul de gânduri.
Satisfac]ie garantat`. O noapte de dragoste \i satisf`cuse
oare nevoile lui Ian Drake?
Citise \n ochii lui vinov`]ia. Reu[ise oare s`-l fac` s` se
simt` vinovat? Poate, dar el tot nu se r`zgândise. Nici
m`car nu putea s-o priveasc`.
|l privi conducând reprezentan]ii spre ie[ire. Ian pleca
din nou din via]a ei [i nu se rezolvase nimic. R`mase \n
\nc`pere singur` cu Bert. Se sim]ea ca [i cum ar fi purtat
pe umeri \ntreaga povar` a lumii.
– Maggie?
Vocea lui Bert p`rea plin` de \ngrijorare. Ea \l privi f`r` s`-l
vad`. |[i duse instinctiv mâna la frunte \n timp ce obrajii i se albir`.
– Bert, eu...
I se f`cea r`u. Câmpul vizual i se \ngust` [i \ncepu s`
vad` cercule]e colorate. Auzea ca prin cea]` vocea lui
Bert. Apoi c`zu.
130 MILDRED DAVIS

– ... s-a obosit prea mult...


– ... nu pot s` r`mân. O trimit pe Jane Carfield. Ai grij`
de ea.
Era vocea lui Ian. Maggie se for]` s` ]ipe.
– Nu, stai... spuse ea slab deschizând \ncet ochii.
– Maggie? Acum te sim]i mai bine? \ntreb` Bert care se
aplecase asupra ei.
– Da. Cred c` am le[inat, murmur` ea ridicându-se cu
greu \n coate.
Bert o ajut` s` se a[eze pe scaun [i-i mas` umerii [i
ceafa. Jane Carfield intr` cu un pahar mare cu ap` rece.
– Hai, bea asta, spuse Bert sus]inându-i ceafa. O s` te
ajute.
Maggie se supuse nep`s`toare. Jane Carfield o privi cu
aten]ie [i a[tept` s` termine de b`ut.
– O s` te sim]i mai bine, spuse femeia. {ezi câteva
minute. M` duc s` chem un taxi. Domnule Oliver, v` rog
s-o \nso]i]i dumneavoastr` [i s` chema]i un doctor, dac` e
necesar.
– Nu e nevoie, murmur` Maggie.
– Sunt ordinele domnului Drake, domni[oar`
Tarrington. V` ve]i duce acas` cu domnul Oliver, spuse
Jane Carfield privind-o sever pe deasupra ochelarilor.
– Dac` a[a spune]i, se supuse Maggie, prea sl`bit` ca
s` protesteze.
Bert \[i lu` responsabilitatea \n serios, oferindu-i
bra]ul [i sus]inând-o tot drumul. Când se a[ezar` pe
canapeaua din spate a taxiului, Maggie \i arunc` o privire
ironic`.
UN CUPLU DE POMIN~ 131

– Sunt o ratat`. {tii c` nu mi-a fost r`u...


– Nu m` proste[ti pe mine, replic` Bert sec. Ar`tai ca
un mort când ai le[inat.
– A fost o combina]ie nefericit`... N-am prea dormit, n-am
mâncat, eram emo]ionat`...
– Dac` te consoleaz`, mie Ian Drake nu mi s-a p`rut
chiar indiferent când s-a \ntors [i te-a g`sit \ntins` pe
podea. De fapt, pot spune c` [i-a pierdut controlul. A
\njurat ca un birjar [i p`rea c` se simte vinovat de starea
ta.
– Dar ]i-a spus de ce s-a \ntors? \ntreb` ea interesat`.
– Nu, dar e evident c` s-a \ntors dup` tine.
– Crezi c`...
Maggie se opri [i oft`. Ea \[i dorea dragostea lui Ian, nu
voia s`-l fac` s` se simt` vinovat.
– Dup` experien]a mea, destul de bogat` \n obser-
varea caracterelor umane, a[ spune c` nu l-ai pierdut,
Maggie, fata tatei. Poate c` mai \ncearc` s`-]i reziste din
motive obscure, dar \nc` mai ai putere asupra lui,
crede-m`.
– Sper s` ai dreptate.
– {tii bine c` nu m` \n[el niciodat`, spuse el strângân-
du-i mâna \ncurajator. Cred c` a[ fi fost un bun vizionar.
Maggie se relax` [i se sprijini de sp`tarul canapelei,
zâmbind satisf`cut`.
– A[a te vreau, draga mea. Ochii t`i sunt frumo[i când
scânteiaz`. S` nu mai la[i vreodat` vreun b`rbat s` te
aduc` \n halul `sta.
– Nu mi se mai poate \ntâmpla a doua oar`, oft` ea.
132 MILDRED DAVIS

|nchise ochii [i se relax`. Bert t`cu plin de tact, l`sând-o


s` se gândeasc` \n lini[te la ale ei. Când taxiul opri \n fa]a
casei sale, Maggie insist` ca Bert s-o lase s` se descurce
singur`. Dar el nici nu vru s` aud`. O conduse pân` \n
fa]a u[ii, iar ea \i mul]umi pentru sprijin.
Dup` ce r`mase singur`, Maggie se duse direct \n dor-
mitor, \[i scoase hainele, \[i puse o rochie de cas` [i se
b`g` \n pat. Stomacul o durea de foame, parc` i se lipise
de spate. Dar starea aceea nu avea s` mai dureze mult
dac` era \ns`rcinat`.
Poate c` din cauza asta le[inase, realiz` ea speriat`. Dar
\nc` nu se sim]ea preg`tit` s` se gândeasc` la o eventual`
sarcin`. Se gândi \n schimb la Ian. Ce bine ar fi fost dac`
Bert ar fi avut dreptate. {i dac` era a[a cum \i spusese el,
probabil c` Ian o va suna \n dup`-amiaza aceea. Ar fi fost
perfect dac` ar fi c`utat-o.
Ca r`spuns, telefonul \ncepu s` sune. Maggie se ridic`
\n grab` [i puse mâna pe receptor, cu inima b`tând s`-i
sparg` pieptul.
– Alo? Domni[oar` Tarrington?
Era vocea lui Jane Carfield.
– Da, eu sunt, r`spunse ea dezam`git`.
– Domnul Drake m-a rugat s` v` sun s` verific dac` v`
sim]i]i mai bine. Ce s`-i comunic?
– Da]i-mi-l la telefon ca s`-i spun personal, replic` ea amar.
Jane Carfield pufni nemul]umit`.
– Domnul Drake e foarte ocupat, domni[oar`.
– Atunci spune]i-i c` dac` e atât de preocupat de starea
mea, s` m` sune personal.
UN CUPLU DE POMIN~ 133

– Domni[oar` Tarrington, evident nu v` sim]i]i bine,


spuse Jane Carfield scor]os. Dar se pare c` nu v` mai e
chiar atât de r`u. Nu cred c` domnul Drake trebuie s` se
mai deranjeze.
– Nu, s` nu cumva s`-l deranj`m pe domnul Drake,
f`cu Maggie sarcastic. El nu vrea s`-[i asume nici o
responsabilitate. Nu putem s`-l \mpov`r`m... cu persoana
mea insignifiant`... ad`ug` ea dup` ce auzi clicul \ntreru-
perii leg`turii.
Jane Carfield probabil c` se scandalizase. Dar lui
Maggie nu-i p`sa. Secretara lui Ian putea s` cread` ce voia
despre ea.
I se puse un nod \n gât [i, cu lacrimi \n ochi, ]ip` \n
receptorul din care se auzea tonul:
– Puteai s` discu]i personal cu mine! Crezi c` nu meri-
tam o vorb` bun` din partea ta?
|n ciuda \ncuraj`rilor lui Bert, Maggie \[i d`dea seama
c` nu mai are nici o [ans`. N-avea sens s` mai spere. O
durea prea tare. |i venea s-o sune pe secretara lui Ian [i s-o
roage s`-i transmit` un mesaj din partea ei. Dar probabil
c` Jane Carfield ar fi considerat-o nebun` [i, oricum, pân`
la urm` nu i-ar fi transmis lui Ian decât c` ea se simte mai
bine.
Golul din stomac \i reaminti faptul c` nu mâncase
nimic \n ziua aceea. Se târ\ pân`-n buc`t`rie [i deschise
frigiderul. N-o tenta nimic.
Deodat` sim]i nevoia s` ias` din cas`. Parc` se sufoca.
Se duse \n dormitor, trase repede pe ea o pereche de
blugi [i un tricou, \[i lu` geanta [i ie[i val-vârtej pe u[`.
giannijollys
134 MILDRED DAVIS

Bert avea dreptate. Nu trebuia s` se mai lase vreodat`


doborât` de vreun b`rbat. {i, ca s`-l mai uite pe Ian
Drake, se decise s` colinde prin magazine.
Maggie profit` de ziua liber` [i se plimb` prin câteva
galerii de art`, dejun` singur` \ntr-un restaurant intim,
apoi se hot`r\ s` cumpere ceva apetisant [i pentru acas`.
Intr` \ntr-un supermarket [i cump`r` somon afumat,
pateu de ficat, produse de patiserie fran]uze[ti [i o sticl`
de vin bun. Masa pe care avea de gând s-o preg`teasc` \n
seara aceea nu era potrivit` pentru un bolnav, dar sim]ea
nevoia s` se r`sfe]e pu]in.
Trecând pe lâng` o farmacie \[i aminti c`-i \ntârziase
ciclul [i se gândi c` n-ar fi r`u s` cumpere un test de
sarcin`. N-avea sens s` se prefac`. |i era team` s` nu fi
r`mas \ns`rcinat`.
Se \ntoarse acas`, \[i preg`ti o cin` delicioas`, se uit`
pu]in la televizor \n timp ce b`u câteva pahare de vin,
apoi se duse la culcare.
Adormi repede, dar avu un somn agitat, plin de vise
ciudate.
A doua zi de diminea]`, cum se trezi, citi instruc]iunile
de pe testul de sarcin` [i a[tept` ner`bd`toare rezultatul
\n timp ce citea Sydney Morning Herald.
Apoi totul se pr`bu[i \n jurul ei. Testul ie[ise pozitiv.
Acum nu mai avea nici o \ndoial`. Era \ns`rcinat`. R`mase
dus` pe gânduri mult` vreme, \ntrebându-se ce s` fac`.
Purta \n pântece copilul lui Ian Drake, iar acesta nu mai
voia s` aud` de ea.
giannijollys

Capitolul 10

Se str`dui s` r`mân` calm`, [i se duse la buc`t`rie s`-[i


fac` un ceai. Ceaiul era recomandat oamenilor afla]i \ntr-o
stare de [oc. Bine, n-ar fi trebuit s` fie [ocat` pentru c` \n
noaptea aceea nu folosise nici o m`sur` de precau]ie.
Acum trebuia s`-[i pun` \n ordine gândurile.
M`car dac` Ian i-ar fi ar`tat vreo urm` de interes. Dar,
ca s`-[i lini[teasc` con[tiin]a, o pusese pe secretara lui s-o
sune, ca s` afle cum se simte. Era clar c` nu mai voia s`
aib` de-a face cu ea. Nu putea s` se duc` la el [i s`-i dea
vestea. Ar fi spus c`-l [antajeaz`.
Dar ea nu voia decât dragostea lui. {i dac` n-o putea
avea? Avea copilul lui. Dumnezeule, copilul lui Ian Drake!
Soneria o sperie. Se \ncrunt` \ntrebându-se cine putea
fi sâmb`t`, la ora unsprezece diminea]a. De luni de zile
n-o mai vizitase nimeni \n afar` de Ian [i Pat.
Alerg` la u[` plin` de speran]`. Deschise cu mâini
tremurânde [i v`zându-l pe Dan zâmbitor \n prag, sim]i
c`-i cade cerul \n cap.
136 MILDRED DAVIS

– Bun`, Maggie! o salut` acesta jovial.


– Bun`, ce cau]i aici? \ntreb` ea nepoliticos.
– Ce-ar fi s` m` invi]i mai \ntâi \n`untru? Vin de
departe.
– Te rog... spuse ea f`cându-i loc s` intre. Vrei o cea[c`
de ceai? Tocmai am f`cut unul pentru mine.
– Sigur. Mul]umesc, Maggie.
– Nu trebuia s` vii aici, Dan, spuse ea intrând \n
buc`t`rie [i turnându-i o cea[c` de ceai din ibric. |]i pierzi
timpul degeaba, ]i-am mai spus.
– Poate c` da, poate c` nu, specul` el. Pe cine te a[tep-
tai s` vezi când mi-ai deschis u[a?
– Nu m` mai a[tept la nimic, oft` ea sprijinindu-se de
chiuvet` cu bra]ele \ncruci[ate la piept [i b`rbia ridicat` \n
semn de \nc`p`]ânare. {i tu ar trebui s` faci la fel ca mine.
Totul s-a terminat \ntre noi. Nu are sens s` mai \ncerci
ceva.
Dan ridic` o sprâncean` [i spuse:
– Maggie, au trecut [ase s`pt`mâni de când ne-am
desp`r]it [i nu mi se pare c` e[ti mai fericit` ca \nainte. De
fapt ar`]i chiar foarte r`u. Ce-ar fi s` te scot undeva, \n
ora[, la un restaurant? Ca prieteni – f`r` presiuni sau
condi]ii. Dac` vrei vorbim numai despre vreme, dar hai s`
ne ]inem de urât unul celuilalt.
– N-are sens, Dan, scutur` ea din cap.
– N-am venit pân` aici ca s` am de unde s` m` \ntorc.
Nu-]i cer decât s` iei masa cu mine. Fii generoas`,
Maggie.
– Nu pot.
UN CUPLU DE POMIN~ 137

– Nici m`car o or` sau dou`? Ce r`u poate s`-]i fac`? |]i
pl`cea s` stai de vorb` cu mine, insist` el zâmbind
tentant.
Maggie \l privi \ngrijorat`. F`cuse o gre[eal` c`-l
primise \n cas`. Nu mai aveau despre ce s` vorbeasc`, iar
\n ziua aceea ea chiar n-avea chef de nimic, darmite de
prezen]a lui. Oricum, se str`duia din r`sputeri s` r`mân`
politicoas`.
– Te rog s`-]i bei ceaiul [i s` pleci, Dan, spuse ea. N-are
sens s` mai r`mâi.
Ochii lui Dan scânteriar` o clip` de furie, apoi rede-
venir` zâmbitori.
– Nu fi rea, Maggie. Am petrecut clipe frumoase \mpre-
un`, spuse el punându-[i mâinile pe umerii ei. {i mai
putem petrece.
Acum, când Dan se apropiase de ea, Maggie sim]i c`
mirosea a whisky.
– Ia-]i mâinile de pe mine, Dan, spuse ea pe un ton
amenin]`tor. Nu m` po]i face s` m` r`zgândesc.
– Nu?
Maggie recunoscu dorin]a arz`toare din ochii lui [i se
\nfior` nepl`cut. Dan \ncerc` s-o ia \n bra]e [i ea \l
\mpinse.
– Cu asta nu-mi dovede[ti nimic, spuse ea str`duindu-se
s`-[i p`streze calmul. Las`-m` \n pace.
– E[ti a mea, gemu el neputincios.
– Ba nu! exclam` ea ferindu-se de gura lui insistent`.
Opre[te-te, Dan. E o prostie. Ai b`ut [i te por]i ca un
m`gar.
138 MILDRED DAVIS

– O s` te fac s` fii a mea, spuse el ignorând-o.


Mânile lui se strânser` \n jurul ei posesiv. Maggie
\ncerc` zadarnic s`-l \ndep`rteze. Apoi el o prinse cu o
mân` de p`r [i o oblig` s`-l s`rute. Maggie se zb`tu [i Dan
\i rupse c`ma[a cu mâna r`mas` liber`.
– Nu! ]ip` ea [ocat`. Las`-m`-n pace, sunt \ns`rcinat`!
– Poftim? \ntreb` el prostit.
– Am spus c` sunt \ns`rcinat`, repet` ea cu satisfac]ie,
v`zându-i reac]ia. N-am fost [i nu voi fi niciodat` a ta, a[a
c` las`-m`-n pace.
– Târf`... murmur` el oripilat. M-ai ]inut atâtea luni de
prost [i cum ne-am desp`r]it te-ai aruncat \n patul primu-
lui venit. Sau m-ai \n[elat? Ai jucat pe dou` fronturi?
Adev`rul e c` ar fi fost cam ciudat s` te c`s`tore[ti cu
mine purtând copilul altuia. Târf` ce e[ti!
Maggie \[i strânse c`ma[a rup` la piept, privindu-l cu
un zâmbet satisf`cut.
– Nu trebuie s` te obose[ti s` te acoperi, spuse el.
Nu-mi murd`resc eu mâinile cu tine, acum, dup` ce
am aflat ce fel de femeie e[ti. Sper s` putreze[ti \n
iad!
Spunând acestea, Dan se r`suci pe c`lcâie [i p`r`si
apartamentul ca o vijelie, trântind u[a \n urma lui. Maggie
tremura din tot trupul. Capul \i vâjâia [i o durea fa]a. |[i
trecu mâna peste buze [i v`zu sânge. |ncerc` s`-[i p`streze
mintea limpede.
Comportamentul violent al lui Dan fusese nea[teptat.
Noroc c`-i trecuse prin cap s` spun` c` e \ns`rcinat`. Cu
asta reu[ise s`-i clatine \ncrederea \n sine.
UN CUPLU DE POMIN~ 139

Se duse la baie [i se privi \n oglind`. O ro[ea]` dea-


supra ochiului drept prevestea apari]ia unei vân`t`i
serioase. Deschise robinetul [i-[i sp`l` fa]a. Rana de pe
buz` nu era adânc`, dar p`rea destul de urât`.
Maggie decise s` se \ntind` pu]in \n pat ca s` se
lini[teasc`. Tocmai se \ndrepta spre dormitor, când sun`
telefonul. Ridic` receptorul f`r` chef, dar gândindu-se c`
poate era Ian, \i reveni pu]in dispozi]ia.
– Maggie?
– Bun`, mam`, r`spunse ea cu voce tremurând`.
– ... de ce n-ai venit acas`, drag`? A trecut aproape o
lun` de când...
Deodat` Maggie sim]i c` le[in` din nou.
– Mam`, [opti ea \necându-se \n lacrimi... mam`, te
rog s` vii la mine... Am nevoie de tine. Te rog... Nu pot s`
vin acas`.
– Maggie, drag`, dar ce-ai p`]it? M` sperii...
– Nu pot s`-]i spun acum. Te rog, vino!
– O s` iau primul tren, decise mama ei rapid. Acum
culc`-te pu]in. {i, indiferent despre ce e vorba, rezolv`m
noi. Vrei s`-]i aduc ceva?
– Nu. Vino doar tu.
– Nu te \ngrijora, draga mea, sosesc.
Maggie puse receptorul \n furc` [i se târ\ pân`-n dor-
mitor unde se urc` \n pat [i se strânse ghem, cu
genunchii la gur`. Plânse mult, cu dezn`dejde. Ajunsese
la cap`tul disper`rii. Totul \i mergea prost. Ian n-o
dorea. Dan o dispre]uia. Era \ns`rcinat` [i nu [tia ce s`
fac`.
140 MILDRED DAVIS

Dar venea mama ei. Poate ea o va ajuta \ntr-un fel. Era


singura fiin]` care-o iubea. Ostenit` fizic [i psihic, adormi
\n cele din urm`, cu obrajii uzi de lacrimi.
La un moment dat fu smuls` din cea]a binecuvântat` \n
care se cufundase, de un zgomot enervant. Maggie
\ncerc` s`-l ignore. Zadarnic. Cineva suna insistent la u[`.
Probabil c` sosise mama sa.
Maggie se târ\ din pat pân` la u[`. Arunc` o privire \n
oglinda de pe hol. Avea gura umflat` [i o vân`taie dea-
supra ochiului drept. Probabil c` o va speria pe mama ei,
dar n-avea sens s` se ascund` fa]` de ea.
Oft` [i deschise u[a.
|n fa]a ei st`tea Ian Drake. O clip` interminabil de lung`
\nghe]`. Dup` [ocul ini]ial, pe chipul lui ap`ru oroarea. Inima
lui Maggie tres`ri, ne[tiind cum s`-i interpreteze reac]ia. Apoi
\[i d`du seama c` el se speriase când \i v`zuse fa]a lovit`.
– Maggie... murmur` el alarmat \ntinzând mâna ca s-o
mângâie. Dumnezeule, ce-ai p`]it?
Ea \[i acoperi fa]a cu mâinile [i-i \ntoarse spatele.
– Nu, [opti ea rug`tor.
– Maggie...
Vocea lui era plin` de compasiune. O lu` pe dup`
umeri tandru [i o conduse \n camera de zi, unde o ajut`
s` se a[eze pe canapea.
– Nu fi sup`rat`, te rog... Trebuia s` te v`d. Dar nu m`
a[teptam s` te g`sesc a[a...
Ian oft` cu disperare. Lui Maggie \i era fric` s`-l
priveasc`. Nu [tia ce avea de gând. Oare o va respinge din
nou? |i era team` s`-l implore s` r`mân`.
UN CUPLU DE POMIN~ 141

Apoi \l sim]i \ndreptându-se u[or spre ie[ire.


Disperat`, strig` dup` el:
– Ian!
El se \ntoarse \n loc.
– Nu pleca, [opti ea rug`tor.
– Nu plec nic`ieri. Am l`sat u[a deschis`.
Maggie oft` u[urat`. Ian venise s-o vad`. De ce oare?
Era ner`bd`toare s` afle, dar \i era team` s`-l \ntrebe. Nu
voia s`-[i mai fac` speran]e de[arte.
Ian se \ntoarse [i-[i trase un scaun \n fa]a ei. Era atât de
aproape \ncât \i putea distinge toate nuan]ele culorii
iri[ilor lui.
– Ce-ai p`]it? \ntreb` el blând.
Maggie \l privi nesigur`.
– Nimic, spuse ea \ncurcat`. Pare mai r`u ca-n reali-
tate. Dar... N-am [tiut c` vei veni la mine. Mai ales dup`
ce ieri... Credeam c` e mama. Trebuie s` soseasc`...
– Maggie, zise el \ndurerat, spune-mi ce-ai p`]it. Ar`]i
de parc`...
– N-am nimic, serios, evit` ea s`-i r`spund`.
– Cum nimic?! Te-a v`zut un doctor?
– Nu. De ce? Nu-i nimic grav. Mi-am zgâriat pu]in buza.
Nu face din asta un cap`t de ]ar`, Ian. M` faci s` m` simt
prost.
– Ai sunat-o pe mama ta, spuse el frecându-[i
sprâncenele [i p`rând c` \ncearc` s`-[i adune gândurile.
– Da. Aveam nevoie de cineva... M` sim]eam...
– Cine a dat \n tine?
142 MILDRED DAVIS

|ntrebarea lui t`ioas` cerea un r`spuns clar. Ea \i evit`


privirile, dar nu reu[i s` se gândeasc` la o minciun`
plauzibil`. Când se uit` la el, buzele \i tremurar`.
– Nu vreau s` vorbesc despre asta, murmur` ea.
– S` sun la poli]ie?
– Nu!
– De ce nu? \ntreb` el nelini[tit.
Trebuia s`-i spun` adev`rul.
– Dan, zise ea simplu.
Aerul se \nc`rc` de tensiune. Ian strânse pumnii pân` i
se albir`. V`zându-i furia nest`pânit`, Maggie se gr`bi s`-i
dea mai multe explica]ii.
– A venit la mine azi-diminea]` [i am sc`pat situa]ia de
sub control. Era beat, l-am enervat [i s-a dat la mine.
– Nemernicul, murmur` el \nveninat. De ce, Maggie?
Ea oft` sim]indu-se din ce \n ce mai nefericit`.
– Voia s` ne \mp`c`m [i nu accepta s`-l refuz.
– Te-a... violat? \ntreb` el privind-o cu team` ameste-
cat` cu groaz`.
– Nu, r`spunse ea repede.
– Dar a \ncercat! explod` el.
– Nu, pe cuvânt. A fost vina mea. Nu trebuia s` spun... Era
b`ut [i n-am vrut s`-l las s` m` s`rute... i-am spus c` m-am
culcat cu un alt b`rbat [i... Pe el nu l-am l`sat niciodat` s`
se ating` de mine. S-a sim]it r`nit [i n-a mai [tiut ce face.
– Asta e tot ce i-ai spus, Maggie?
Nu \ndr`zni s`-l priveasc` \n ochi. Era nesigur` pe ea.
Trebuia s` evite un r`spuns nesincer.
UN CUPLU DE POMIN~ 143

– De ce ai venit aici, Ian? \ntreb` ea cu voce firav`.


– Eram \ngrijorat din cauza ta, replic` el lini[tit.
– |ngrijorat?! râse ea amar. Sigur, n-o mai aveai pe Jane
Carfield la dispozi]ie. Ce p`cat! Puteai s-o rogi pe ea s`
verifice.
– Sim]eam nevoia s` te v`d, spuse el ignorându-i sar-
casmul.
Inima lui Maggie \ncepu s` bat` nebune[te. Era ceva \n
expresia lui... }inându-[i respira]ia \ntreb`:
– De ce?
– Trebuia s` aflu, spuse el cu o figur` chinuit`. Nu
puteam s` ignor faptele. M-a chinuit o \ntrebare, mai ales
de ieri, când ai le[inat. Maggie, erai virgin` [i n-am luat
nici o m`sur` de precau]ie...
Ian se opri, nereu[ind s` mai continue. Maggie [tia ce
va urma [i sim]i cum, de groaz`, i se scurge sângele din
vene.
– E[ti \ns`rcinat`?
Ea \l privi cu ochii mari, prea \nsp`imântat` ca s`
r`spund`.
– E[ti \ns`rcinat`!
– Da, [opti ea.
El gemu neputincios, acoperindu-[i fa]a cu palmele.
– Dar nu trebuie s`-]i faci griji, spuse ea repede. Nu
trebuie s`-]i asumi responsabilitatea. Eu am vrut-o, nu? Tu
m-ai avertizat – o singur` noapte. Eu am fost de vin` c`
nu te-am crezut. Voiam s` m` iube[ti. M-am ag`]at de tine,
Ian. Nu eu ]i-am spus, tu m-ai \ntrebat...
144 MILDRED DAVIS

Cum el t`cea, [i nici m`car nu \ndr`znea s-o priveasc`,


Maggie explod`:
– Oh, pleac`! Pleac`! Las`-m`-n pace! Nu mai suport
tortura asta.
El se ridic` \n picioare, dar \n loc s` se \ndrepte
spre u[`, se apropie de ea. Printre lacrimile care-i
\nce]o[au privirile, Maggie \l v`zu \ntinzând mâinile ca
s-o ia \n bra]e. Emo]iile o cople[ir`. Nu mai [tia ce s`
cread` [i reac]ia ei fu instinctiv`. Se retrase speriat` [i
exclam`:
– Nu m` atinge! Nu-]i pas`. Nici m`car n-ai putut s`
vorbe[ti cu mine. Ai pus-o pe secretar` s` m` sune. Nu
mi-ai adresat nici m`car un cuvânt! Nu mai vreau nimic de
la tine, m` auzi? Nimic! E[ti liber s` faci ce vrei, e[ti liber
s` pleci. Nu m` atinge!
Era un ]ip`t de disperare. |ncerc` s`-l loveasc`, dar
el o cuprinse \n bra]e cu blânde]e [i reu[i s-o
potoleasc`. Maggie \[i l`s` capul pe um`rul lui [i
\ncepu s` plâng` \nceti[or. El o mângâie pe spate
\ncercând s-o calmeze.
Maggie voia s` nu se mai desprind` din \mbr`]i[area
lui. O accept` \n t`cere, [tiind c` pân` la urm` el tot va
pleca. N-o iubea.
– Acum las`-m`, Ian, spuse ea desprinzându-se din
bra]ele lui. Ai fost dr`gu] cu mine. N-o s` m`
pr`bu[esc.
Mândria ascuns` din vorbele ei \l impresion` pe Ian,
care o strânse din nou \n bra]e.
UN CUPLU DE POMIN~ 145

– Maggie... Dumnezeule... oft` el cu disperare.


Ei \i venea s`-l roage s` nu-i spun` nimic, decât s-o
iubeasc`, dar deja \[i c`lcase prea mult pe inim`. |i sim]i
atingerea mângâietoare p`r.
– Maggie, m` ascul]i? \ntreb` el rug`tor.
– Da, te ascult, murmur` ea moroc`nos, anticipând ce
avea el s`-i spun`.
Nimic bun.
El o ajut` s` se a[eze pe canapea [i, luându-i mâinile
\ntr-ale sale, privind-o cald \n ochi, \ntreb`:
– Pot s`-]i aduc ceva? Un ceai cald?
– Nu, mul]umesc. N-am nevoie de nimic. Te ascult,
Ian.
El \[i \ndrept` spatele [i \ncepu s`-[i frece nelini[tit
palmele una de cealalt`.
– N-aveai de gând s`-mi spui, nu?
– Cum puteam? \ntreb` ea amar. Ai fi spus c` te [anta-
jez. Nu-mi e[ti dator cu nimic.
Ian \[i trase un scaun \n fa]a ei [i, mângâindu-i obrajii,
oft` [i spuse:
– Am zis o mul]ime de prostii... Dintr-un instinct
de autoap`rare. Eram obsedat de ideile mele precon-
cepute despre via]`. |mi pare r`u c` te-am l`sat s`
treci singur` prin iadul `sta. Nu [tiu cum s`-]i spun...
Mi se pare c` dac`-]i cer iertare nu e destul. Dar \mi
pare sincer r`u, Maggie. Te rog s` m` crezi. {tiu c` am
fost un nemernic. {i ieri... de neiertat, spuse el
trecându-[i nelini[tit degetele prin p`r. Pân` ieri nu
146 MILDRED DAVIS

m-am gândit la consecin]e... Dar tu... trebuie s` te


gânde[ti ce vrei s` faci cu sarcina, Maggie. E copilul
nostru...
Cuvintele lui o z`p`cir` complet pe Maggie. Lucrurile
luaser` o \ntors`tur` total nea[teptat` [i nu [tia cum s`
reac]ioneze.
– |n]eleg, [opti ea. {i ce crezi c` ar trebui s` fac, Ian?
– Maggie, indiferent ce salariu câ[tigi sau cât de inde-
pendent` e[ti, un copil nu poate fi crescut cum trebuie de
o mam` singur`. Ar fi mai bine pentru tine, pentru copil
s`... Eu v-a[ putea asigura un trai \ndestulat... dac` ai
accepta s` te c`s`tore[ti cu mine.
– S` m`... c`s`toresc cu tine!
Ce f`cea Ian? O cerea \n c`s`torie? Nu-i venea s`
cread`. {i de ce? Dintr-un sim] al datoriei? Nu voia ca pro-
priul lui copil s` aib` o via]` nefericit`, a[a cum avusese
el?
Soneria strident` o f`cu s` tresar`, smulgând-o din
torentul de gânduri. Maggie \i arunc` lui Ian o privire
\ncurcat`, apoi se ridic` [i se gr`bi spre u[a de la intrare
spunând:
– E mama.
Din nefericire sosirea mamei sale era total inoportun`.
Dar dac` Ian era hot`rât s-o ia de nevast`, \[i va men]ine
propunerea. {i Maggie avea nevoie de timp ca s`
cânt`reasc` implica]iile.
Ame]it`, uit` c` avea fa]a r`nit` [i deschise u[a.
Capitolul 11

– Slav` Domnului! exclam` mama ei. |ncepusem s`-mi


fac griji c`... Vai, Maggie!
Ea \[i privi \ncurcat` mama. Apoi \[i aminti c` nu ar`ta
prea bine.
– Hai, intr`, spuse Maggie repede, dorind s` câ[tige
timp \nainte s`-i dea explica]ii.
|i lu` bagajul din pragul u[ii, apoi o trase de mânec` [i
o zori \n`untru.
– Vai, drag`, biata ta fa]` frumoas`! se v`it` Fay
Tarrington luându-[i obrajii \n palme. Ce Dumnezeu....
Se opri brusc v`zându-l \n camera de zi pe Ian, care se
ridicase \n picioare ca s-o \ntâmpine.
– Doamn` Tarrington, spuse el pe un ton curtenitor,
\ntinzând mâna dreapt`, eu sunt Ian Drake.
– Drake? repet` Fay f`când leg`tura. Oh, da, domnule
Drake, dumneavoastr` sunte]i [eful agen]iei la care
lucreaz` Maggie, nu? Sau m` \n[el?
148 MILDRED DAVIS

– Nu v` \n[ela]i, doamn`, spuse Ian zâmbind.


– Atunci de ce...?
– Mam`, las` asta. Relaxeaz`-te pu]in.
– Draga mea, dar tu ce-ai p`]it la fa]`? Ai avut un acci-
dent la serviciu?
– Nu. Mi s-a \ntâmplat azi-diminea]`, \nainte s` m`
suni. De asta eram sup`rat`.... Ian a trecut pe la mine, ca
prieten.
– Aha! f`cu Fay Tarrington m`surându-l pe Ian Drake
din cap pân`-n picioare. Credeam c` m-ai rugat s` vin la
tine pentru câteva zile...
– Exact, mam`. M` bucur c` ai putut s` vii. |]i
mul]umesc, spuse ea s`rutând-o pe obraz [i strângând-o
afectuos \n bra]e.
– Maggie, vrei s` duc bagajul \n dormitor? interveni
Ian.
– Da, te rog.
Fay Tarrington \l privi curioas` pe Ian [i apoi arunc` o
privire \ntreb`toare spre Maggie.
– Vrei o cafea sau un ceai, mam`? \ntreb` ea ab]inân-
du-se s` zâmbeasc`.
– Mi-ar prinde bine o b`utur` cald`. O cafea, te rog.
– Ian, cafea?
– Da, te rog, spuse Ian \ndreptându-se spre dormitor
cu bagajul \n mân`.
Deci inten]iona s` mai r`mân` [i nu p`rea deranjat de
venirea mamei ei. Maggie intr` \n buc`t`rie. Fay
Tarrington, o urm` cu o privire plin` de \ntreb`ri [i
nelini[ti.
UN CUPLU DE POMIN~ 149

– Maggie, ce se petrece aici? \ntreb` ea [optit. {i fa]a ta!


Arat` \ngrozitor! Mi-am f`cut griji din cauza ta. Trebuia s`
vii \n weekenduri acas`...
– Iart`-m`, mam`. N-am vrut s` te \ngrijorez.
Deocamdat` nu putea s`-i explice mare lucru, pentru
c` nici ea nu [tia cum st`teau lucrurile.
– {i ce caut` Ian Drake aici? Pân` acum nu mi-ai spus
c` sunte]i prieteni.
– El este b`rbatul despre care-]i vorbeam, mam`,
spuse ea repede.
Fay Tarrington \l v`zu pe Ian ap`rând [i se gr`bi s` ias`
din buc`t`rie.
– Maggie, de ce nu stai lini[tit`? \ntreb` el. Las`-m` pe
mine s` fac cafeaua.
– Nu, mul]umesc. Mam`, ]ine-i tu companie lui Ian
pân` termin eu aici.
– Bine, spuse Fay Tarrington privindu-l pe Ian suspi-
cios. Veni]i, domnule Drake. A[ vrea s` stau pu]in de
vorb` cu dumneavoastr`.
Lui Maggie i se strânse nepl`cut stomacul. Din tonul
mamei sale, p`rea c` voia s`-l ia la \ntreb`ri.
Cei doi se retraser` \n camera de zi. Ian se a[ez` pe
fotoliu, iar Fay Tarrington pe scaunul opus.
– Am aflat de la Maggie c` sunte]i logodit [i c` urmeaz`
s` v` c`s`tori]i cu o femeie dr`gu]`, deschise mama ei
spinosul subiect.
– Singura femeie dr`gu]` cu care urmeaz` s` m`
c`s`toresc, doamn`, este fiica dumneavoastr`, r`spunse
Ian calm [i direct.
150 MILDRED DAVIS

Inima lui Maggie tres`ri [i se gr`bi s` termine de


preparat cafeaua ca s` nu piard` nici un cuvânt din con-
versa]ie.
– Ei, domnule Drake... \ncepu Fay \ncercând s`-[i
p`streze sângele rece.
– Ian.
– Trebuie s` recunosc – m-a]i luat total prin sur-
prindere.
– |mi pare r`u. Dar e mai bine s` v` spun de la \nceput
care sunt inten]iile mele, ca s` pute]i \n]elege situa]ia.
– Ei, dar nu v` cunosc, domnule Drake, [i nu pot
\n]elege situa]ia.
– E foarte simplu!
Amândoi \ntoarser` capetele spre Maggie, care inter-
venise hot`rât [i nea[teptat \n discu]ie.
– Mam`, trebuie s`-]i spun ceva, pentru c` mai
devreme sau mai târziu vei afla. Sunt \ns`rcinat`. Ian vrea
s` se c`s`toreassc` cu mine pentru c` \i port copilul. |mi
pare r`u, dar a[a stau lucrurile.
Figura lui Fay Tarrington exprima \ngrijorarea.
– {i cealalt` femeie? \ntreb` ea nelini[tit`.
– Am rupt logodna cu Pat la câteva zile dup` ce Maggie
a rupt logodna cu Dan, explic` Ian precis. Atunci am
crezut c`-mi doresc doar s` fiu liber, dar mi-am dat seama
c` m-am \n[elat.
– E[ti sigur de asta, Ian? \ntreb` Maggie t`ios. Nu crezi
c` e prematur s` te legi de un copil nen`scut? Cine [tie?
Poate c` nu voi reu[i s` duc sarcina pân` la cap`t.
UN CUPLU DE POMIN~ 151

– Maggie!
Exclama]ia scandalizat` a lui Fay o f`cu pe Maggie s` se
\nro[easc`. Se \ntoarse \n buc`t`rie, ru[inat` de ie[irea ei,
neinten]ionând s`-[i cear` iertare. |nc` nu putea uita
clipele de suferin]` la care o supusese Ian.
A[ez` ce[tile de cafea pe o tav`, cu mâinile
tremurânde, [i intr` \n camera de zi cu buzele strânse,
t`când cu \nc`p`]ânare. Mama ei \i arunc` o privire \ngri-
jorat` \n timp ce Maggie se a[ez` pe marginea canapelei.
Dac` Ian voia s-o cear` \n c`s`torie trebuia s-o conving`
c` inten]iile lui erau serioase.
– Domnule Drake, \ncepu Fay Tarrington, \ntotdeauna
am considerat c` apari]ia unui copil nu e un motiv serios
pentru o c`s`torie solid`. Ave]i sim]ul onoarei, ceea ce v`
ridic` foarte mult \n ochii mei, dar dac` acesta e singurul
motiv pentru care vre]i s` v` c`s`tori]i cu fiica mea...
– Nu e singurul motiv, doamn` Tarrington, o asigur`
el calm, dar e singurul \n care crede Maggie. Felul \n care
m-am purtat cu ea pân` acum e regretabil. Din nefericire
nu pot schimba trecutul. Sper s` m` revan[ez fa]` de ea
pe viitor.
– |n cazul \n care va exista un viitor, interveni Maggie
t`ios. Nu face presupuneri, Ian. |nc` n-am spus da.
– {tiu c` te-am r`nit profund, spuse el privind-o tan-
dru. {tiu c` ai toate motivele s` m` respingi, dar nu
vorbesc despre ra]iune, Maggie, ci despre nevoie. B`nu-
iesc c` acum crezi c` sunt ultimul b`rbat de care ai
nevoie. Dar \]i cer s`-]i aminte[ti ce mi-ai spus acum câte-
152 MILDRED DAVIS

va s`pt`mâni. S`-]i aminte[ti ce am tr`it amândoi acum


câteva s`pt`mâni. A fost ceva unic [i special. |n ciuda ego-
ismului meu prostesc nu po]i nega ceea ce am tr`it \mpre-
un`. Avem nevoie unul de cel`lalt. Vom fii p`rin]ii copilu-
lui pe care l-am conceput \mpreun` fie c` ne place sau
nu... Po]i s` spui da, Maggie. Aici, de fa]` cu mama ta,
putem \ncepe s` ne facem planuri de nunt`.
– A[a, pur [i simplu! pufni Maggie plin` de resenti-
mente. Te a[tep]i s` accept ca [i cum nimic nu s-ar fi
\ntâmplat. Ieri nici nu puteai s` stai de vorb` cu mine [i
azi vrei s`-]i accept propunerea de c`s`torie. Ai dreptate,
ridic` ea tonul. Am toate motivele s`-]i resping
propunerea. {i am mari rezerve s`-mi doresc s` devii
so]ul meu. E bine c`-]i aminte[ti de noaptea „aceea”. E
singura \n care m-ai f`cut fericit`. Nu sunt chiar atât de
disperat` \ncât s` m` c`s`toresc cu un b`rbat care nu m`
dore[te pe mine la fel de mult ca [i pe copil.
– Copilul... insist` el. Sunt tat`l lui [i eu... te doresc pe
tine, Maggie. Tot ce ]i-am spus pân` ieri a fost minciun`.
Am \ncercat s` m` lupt cu tine, cu sentimentele pe care
mi le trezeai. Dar nu mai pot, nu mai vreau. Spune-mi
ce-]i dore[ti, [i-]i voi da.
– Chiar atât de mult \nseamn` un copil pentru tine,
Ian? \ntreb` ea, impresionat` de vehemen]a cu care
vorbea.
– Fericirea ta \nseamn` [i mai mult pentru mine.
– De când? \ntreb` ea scuturând din cap
ne\ncrez`toare.
UN CUPLU DE POMIN~ 153

– De când mi-am dat seama cât de prost sunt s`-]i


resping dragostea.
Tonul lui sincer [i ochii lui implorau o [ans`. Maggie
voia s`-l cread`, avea nevoie s`-l cread`. Dar \i era team`.
O privi rug`tor pe mama sa, dar Fay Tarrington se uita cu
aten]ie la Ian.
– Mam`?
Mama ei o privi cu simpatie, dar Maggie era prea confuz`
ca s`-[i exprime \ndoielile care-i asaltau sufletul. Ridic`
neputincioas` din umeri. Fay Tarrington se ridic` \n picioare
[i se apropie de ea. O strânse u[or de um`r pe Maggie [i,
când o privi, ochii i se umplur` de dragoste [i \n]elegere.
– Doar tu [tii dac` po]i g`si resurse s`-l ier]i, Maggie,
[opti ea. Dar \mi amintesc ce mi-ai spus de Cr`ciun. Acum
el se \ntoarce la tine. Nu te pot for]a s` iei o decizie. Cred
c` e mai bine s` m` duc la un film [i s` v` las pe amândoi
s` v` rezolva]i singuri conflictul. Bine?
– Bine, mam`. Dar te vei \ntoarce, da?
– Desigur, zâmbi Fay Tarrington cald. Voi veni s`-]i
preg`tesc cina [i s` te bag \n pat. De asta-s f`cute mamele.
– Mul]umesc, mami, [opti Maggie strângându-i mâna,
plin` de recuno[tin]`.
Fay Tarrington se \ntoarse spre Ian care se ridicase \n
picioare.
– Am \ncredere c` nu o vei mai r`ni din nou pe fiica
mea, domnule Drake. Impresia mea despre tine nu e
important` acum, dar pari un b`rbat onorabil [i cred c` o
iube[ti sincer.
154 MILDRED DAVIS

– V` mul]umesc pentru \ncredere, doamn`


Tarrington, r`spunse el grav.
Apoi o conduse la u[` [i se \ntoarse la Maggie. Ea nu
se clintise din loc. |i era team` de ceea ce sim]ea, de ceea
ce auzea. |[i sprijini coatele de mas` [i-[i l`s` fruntea \n
palme. |l privi pe Ian plin` de resentimente, apropiindu-se.
P`rea nesigur pe el [i asta o f`cea s` se simt` mai bine.
Oare el renun]ase la zidul pe care-l ridicase \ntre ei doi?
Sau doar \i arunca o privire de pe metereze?
– Maggie... murmur` el neputincios, atingându-i p`rul
m`t`sos.
Ea se retrase [i \l privi \n ochi, dorindu-[i atât de multe
de la el, dar sim]indu-se incapabil` s`-i cear` ceva.
O ridic` cu blânde]e \n picioare, apoi \ncet, atent s` nu
\ntâmpine rezisten]`, o \mbr`]i[` cu tandre]e. Maggie nu
se \mpotrivi. St`tea \n bra]ele lui dorindu-[i ca el s`-i
r`spund` nevoilor, dar având prea pu]in` \ncredere [i
speran]`.
– Maggie... [opti el \n p`rul ei mângâindu-i obrajii. {tiu
c` ]i-e greu s` m` crezi acum, dup` ce te-am respins de
atâtea ori, atât de brutal [i categoric. {i mie mi-a luat mult
ca s`-mi dau seama ce vreau cu adev`rat. Dar acum [tiu,
Maggie. Te iubesc atât de mult. Am nevoie de tine mai
mult decât po]i avea nevoie de o fiin]` uman`. E adev`rat,
\mi doresc copilul. Dar pe tine te doresc [i mai mult. Nu
m` simt \mplinit f`r` tine.
Cuvintele lui erau ca un drog dulce care-i \mb`ta
inima.
UN CUPLU DE POMIN~ 155

– Te rog, Ian, \ncerc` ea s`-i reziste, nu sunt chiar a[a


de proast`. Te-ai descurcat foarte bine [i f`r` mine de
Anul Nou.
– Nu, Maggie, mi s-a frânt inima, recunoscu el. Te-am
dorit dintotdeauna. De când te-am respins ultima oar`
am trecut printr-un iad. De zeci de ori am vrut s` m`
\ntorc la tine [i s`-mi cer iertare. Dar m` st`pâneam.
Credeam c` n-am nevoie de dragoste. Nu-mi place s`
fiu vulnerabil, Maggie, dar nu mai suport singur`tatea,
nu mai suport s` nu te am. |n ultimele dou` s`pt`mâni
am crezut c` m` ur`[ti pentru c` te-am f`cut s` suferi
atât. Meritam s` fiu urât de tine, dar ieri... când ai
le[inat...
|[i trecu nelini[tit degetele prin p`rul ei, \ncercând
parc` s` se conving` c` era vie.
– Oh, Dumnezeule! Cât \mi doream s` te iau \n bra]e
[i s` am grij` de tine! Dar [tiam c` te r`nisem destul [i
de aceea te-am l`sat \n grija altora. Nu credeam c` mai
supor]i s` te ating. Am rugat-o pe Jane Carfield s` te
sune ca s` vad` dac` te sim]i bine. Mi-era team` c` mie
\mi vei \nchide telefonul. {i azi... Azi n-am mai rezistat.
Eram hot`rât s`-mi \ncerc [ansa, s` m` folosesc de toate
argumentele – de copil, de orice – ca s`-mi accep]i
propunerea. Am fost egoist, Maggie, dar jur c` voi face
orice s` te recâ[tig, dac` m` la[i. Spune-mi c` nu e prea
târziu!
Rug`mintea disperat` era ca un ecou al sufletului ei. |n
acel moment Maggie sim]i c`zând [i ultimul zid de rezis-
156 MILDRED DAVIS

ten]`. |[i lipi palmele de pieptul lui, sim]indu-i b`t`ile


repezi ale inimii. {tia c` respirau \mpreun`. Oft` plin` de
mul]umire [i se ghemui la pieptul lui.
– Nu trebuie s`-mi recâ[tigi dragostea, Ian, mur-
mur` ea fericit`. E a ta. A a[teptat de mult doar
acceptarea ta.
Sim]i cum inima lui tresare. Apoi degetele lui \i
mâgâiar` obrajii orbe[te, parc` asigurându-se c` e
adev`rat ceea ce tr`ia. O privi ne\ncrez`tor, cu mirare,
fericire [i u[urare.
– Maggie, e[ti cea mai bun` fiin]` pe care am cunoscut-o
vreodat`. O s` am grij` de tine toat` via]a mea.
Era atâta emo]ie profund` \n vorbele lui \ncât Maggie
nu mai avu nici o \ndoial`. Ian o iubea! |i zâmbi din tot
sufletul, cuib`rindu-se la pieptul lui. El o ridic` \n bra]e [i
se a[ez` pe canapea.
– O s` am grij` de tine, Maggie, continu` el. |]i promit.
Trebuia s` fiu aici, al`turi de tine, azi-diminea]`, ca s` nu
las s` ]i se \ntâmple nimic.
– Nu mai conteaz`. Acum e[ti aici...
– O s` ne c`s`torim cât de curând posibil, declar` el
ferm.
– Da, fu ea de acord, atât de fericit` \ncât era incapa-
bil` s` mai adauge ceva.
– Vrei un inel de logodn` elegant?
– Nu neap`rat, zâmbi ea. Te vreau doar pe tine. Dar
cred c` trebuie s-o \ntreb`m [i pe mama. S-ar sim]i
exclus` dac` nu i-am cere p`rerea.
UN CUPLU DE POMIN~ 157

– Sper s-o câ[tig [i pe mama ta.


– O vei câ[tiga. Ea nu-[i dore[te decât fericirea mea. {i
s` m` vad` m`ritat`. {i s`-i fac nepo]i.
– Le vom avea pe toate, Maggie... Doamne, cum m` vei
putea ierta?
– S` uit`m trecutul, Ian, spuse ea s`rutându-l. Nu
vreau s` mai pierd nici o clip`. Vreau s` fim ferici]i toat`
via]a. La urma urmei suntem st`pânii ei, \l tachin` Maggie.
– A[a e, zâmbi el. Doi piranha \ntr-un acvariu. Vom
face un cuplu de pomin`.
– A[a e!
– E[ti magic`, vr`jitoarea mea minunat`, declar` el.
{i magic` era [i dragostea dintre ei, care pulsa vie [i
\mp`rt`[it`.

Sfâr[it

giannijollys