Sunteți pe pagina 1din 155

ROBBIE HURT

Pentru
dragostea mea
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:
SILVIA IORGULESCU

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

|n mod normal, Faine nu era deranjat` de starea vremii, dar ast`zi


era o zi absolut insuportabil`. Se trezise pe o ploaie grea, care c`dea
cu o insisten]` ap`s`toare [i amenin]a s` dureze la nesfâr[it.
Bine\n]eles, când \nchise u[a micului ei apartament, fu udat` pân` la
piele \nainte s` poat` deschide umbrela.
Drumul pân` la bibliotec` nu f`cu decât s`-i sporeasc`
disconfortul. Când \n sfâr[it ajunse, picioarele \i erau \nghe]ate,
mâinile se \nvine]iser` \n locul \n care strânsese cu for]` umbrela, iar
p`rul i se transformase, a[a cum se \ntâmpla de fiecare dat` pe timp
de ploaie, \ntr-o mas` grea de bucle de culoarea mierii, nici ro[u, nici
auriu, ci de o nuan]` chihlimbarie.
Nu i se p`ru deloc surprinz`tor faptul c` \nc`lzirea central` se
stricase exact \n aceast` zi. Heather, [efa ei, sun`, spunând cu o voce
r`gu[it` c` era gripat` [i c` nu putea ajunge la munc`. |n concluzie,
o rug` s` se descurce cum putea mai bine singur`.
Faine puse receptorul la loc \n furc`, ridic` uimit` din sprâncene
[i, cu jum`tate de zâmbet, se uit` la ceas. Mai erau cinci minute pân`
când trebuia s` deschid`. Mai avea, deci, pu]in timp la dispozi]ie
6 ROBBIE HURT

pentru a se duce peste drum [i s`-[i cumpere ceva de mâncare.


Ploua \nc` toren]ial când travers` strada, dar, prin perdeaua de
ap`, z`ri totu[i o sclipire ca de aur \n vitrina flor`riei.
Narcise! Se \ndrept` \ntr-acolo gr`bit`... [i se lovi de un obstacol
pe care nu-l remarcase.
Ceea ce era surprinz`tor, pentru c`, \n timp ce b`rbatul de care se
ciocnise o ajut` s`-[i reg`seasc` echilibrul [i-i prinse umbrela care era
gata s` cad`, observ` c` era extraordinar de \nalt. Ridic` privirea ca
s`-l poat` vedea, \n timp ce murmur` stânjenit` ni[te scuze. Avea
aproximativ un metru [i nou`zeci de centimetri, se gândi ea, dar se
mi[ca cu gra]ia [i agilitatea unui b`rbat care-[i controla perfect trupul.
– Te sim]i bine? \ntreb` el.
Vocea lui era adânc` [i p`trunz`toare. Se uita la ea cu o ner`bdare
iritat`, \ntinzindu-i umbrela.
Con[tient` c`-l privea cu prea mare insisten]`, Faine aprob` din
cap:
– Da, mul]umesc.
– V` sugerez ca alt` dat` s` v` uita]i pe unde merge]i.
{i, cu o scurt semn politicos din cap, b`rbatul se \ndep`rt`. Uh!
exclam` Faine, aplecându-se s` aleag` dou` buchete de narcise [i
tr`gând cu ochiul \n urma lui. Nu departe, \l a[tepta o ma[in`, un
superb automobil cu aspect de opulen]` conservatoare. Era, desigur,
un vehicul foarte scump.
De obicei, tân`ra nu era u[or de impresionat, dar tr`s`turile dure
[i totu[i fermec`toare ale b`rbatului i se \ntip`riser` \n minte [i nu-i
d`dur` pace câteva ore bune.
Pân` la urm`, \nc`lzirea fu reparat` [i, pe la ora [ase dup`-amiaz`,
ploaia se mai lini[ti, de[i cerul \ntunecat [i jos anun]a un nou val de
ploaie. Faine termin` de aranjat un vraf de c`r]i \n rafturi, \ncercând
PENTRU DRAGOSTEA MEA 7

s` ignore senza]ia de gol pe care o sim]ea \n stomac. Prânzul trecuse


de mult. Ora de trafic intens din Auckland era aproape pe terminate.
Desigur, toat` lumea se afla deja acas`, preg`tind cina.
Chiar [i simplul gând la mâncare \i trezea foamea. Hot`rât`, p`r`si
din nou biblioteca [i alerg` peste drum, de data asta intrând \n
magazinul de brânzeturi. Din nefericire, d`du peste o vânz`toare
incredibil de \nceat`. Mai mult, \naintea ei se afla un b`rbat care avea
o mul]ime de lucruri de cump`rat. Faine nu-[i ar`t` indignarea,
pentru c` nu era genul ei, dar sim]i c` nervii \i erau \ntin[i la
maximum [i renun]`, \ntorcându-se. Cineva a[tepta \n fa]a bibliotecii
[i gesturile pe care le f`cea ar`tau c` nu era deloc o persoan`
r`bd`toare.
– O, exclam` tân`ra uimit`, când privirea ei \ntâlni ochii duri ai
b`rbatului de care se ciocnise diminea]`.
– Dup` programul afi[at pe u[`, biblioteca ar trebui s` fie \nc`
deschis`, vorbi el.
Nu p`rea sup`rat. De fapt, era atât de pu]in` emo]ie \n vocea lui,
\ncât Faine fu cuprins` de o u[oar` team`. Respir` adânc, descuie u[a
[i-l pofti \n biblioteca mirosind a pelerine de ploaie ude [i a fum.
– |mi cer scuze, spuse ea calm. De obicei, e deschis.
|n ochii lui sclipi o lumin` t`ioas`, apoi b`rbatul se \ntoarse [i
arunc` o privire prin \nc`pere. Dup` un moment, se \ndrept` c`tre
rafturile cu lecturi u[oare, de weekend. Alegerea lui o surprinse. Nu
p`rea un cititor de pove[ti de groaz`. Mai degrab` p`rea, se gândi cu
un zâmbet u[or, ca pentru sine, un personaj dintr-o astfel de poveste.
Probabil era c`s`torit. Avea cel pu]in treizeci de ani. La vârsta asta,
majoritatea b`rba]ilor, \n special cei atât de frumo[i, era deja \nsura]i.
Nu pierdu vremea alegând c`r]ile. |n câteva minute se \ntoarse la
birou, ]inând \n mân` câteva volume.
8 ROBBIE HURT

Când verific` permisul, Faine arunc` o privire asupra numelui. Se


numea Burke Harding [i locuia \n St. Heliers, o suburbie elegant` din
Waitemata Harbour. Numele \i trezi parc` o amintire, dar n-avu timp
s` se concentreze asupra acestui am`nunt.
– Mul]umesc, spuse b`rbatul, [i pentru câteva secunde ochii lui
de un albastru profund r`maser` fixa]i asupra ei cu o expresie
apreciativ`. Apoi se \ntoarse [i plec`.
Pân` când Faine ajunse acas` [i se a[ez` lini[tit` s`-[i bea cafeaua,
ascultând ploaia care c`dea continuu, nu-[i aminti unde mai auzise
acest nume. Deodat` \ns`, realiz`. Fotografia lui ap`ruse \n mai multe
ziare, de obicei \n paginile economice [i câteodat` numele lui fusese
legat de ac]iuni caritabile.
Burke Harding ap`ruse \n via]a public` acum zece ani. Reu[ise s`
transforme o mic` sum` de bani \ntr-o avere de milioane de dolari [i
acum se afla deja \n topul celor mai boga]i oameni din Noua
Zeeland` [i Australia. |n fotografii p`rea dr`gu], \[i aminti Faine,
gândindu-se la câteva instantanee \n care fusese suprins al`turi de
câte o femeie foarte frumoas`, dar imaginea sa tip`rit` era
nesemnificativ` \n compara]ie cu realitatea, care era de-a dreptul
cople[itoare. Dac` pe chipul lui, care p`rea mai degrab` o masc`
impenetrabil`, s-ar fi citit [i pu]in` blânde]e, inima ei ar fi fost
cucerit` de prezen]a b`rbatului. Chiar [i a[a, omul avusese un impact
teribil asupra ei. Totu[i, realiz` c` orice \ncercare de a-l impresiona la
rândul ei ar fi fost echivalent` cu dorin]a de a escalada Everestul f`r`
hart` [i f`r` oxigen.
Ochii \i c`zur` pe buchetul de narcise care f`ceau mica ei \nc`pere
s` str`luceasc` [i zâmbi. Ar fi fost mai bine s`-l uite. Era dificil de
crezut c`-l va mai \ntâlni vreodat`.
Dar mai târziu, pe când st`tea \n pat, se trezi gândindu-se la c`r]ile
PENTRU DRAGOSTEA MEA 9

pe care b`rbatul le alesese. Poate c` magna]ii aveau nevoie de astfel


de lecturi pentru a-[i relaxa mintea, dar Burke Harding [i literatura
u[oar` nu p`reau s` se potriveasc`. P`rea prea inteligent, gândi ea,
amintindu-[i chipul lui impresionant. {i sexy.
Nu reu[i s` adoarm` decât dup` ce-[i spuse cu fermitate c` \n
mintea ei nu era loc pentru un astfel de personaj.
A doua zi, sâmb`t`, vremea se \mbun`t`]i considerabil [i nu mai
plou`.
|n dep`rtare, c`tre sud, mun]ii erau acoperi]i de z`pad`.
Faine \[i aminti zilele de alt`dat`, când p`rin]ii ei tr`iau, zile
petrecute la schi, pe muntele Ruapehu. {i pentru c` o durea \nc` s`
se gândeasc` la ei – fuseser` uci[i \ntr-un atac terorist \ntr-una dintre
]`rile unde tat`l ei activa ca diplomat – \ncerc` s` ignore gândurile [i
se concentr` asupra cur`]eniei.
Dar aceast` activitate nu dur` mult. Avea o cas` mic`, dar pl`cut`.
Dac` n-ar fi fost situat` la parter, se gândi ea cu regret, \n timp ce de
la etaj \ncepur` s` se aud` acordurile unei noi melodii, ar fi fost [i mai
bine. Nu c` ar fi avut ceva de obiectat \mpotriva muzicii clasice,
dimpotriv`, dar constanta repetare a melodiilor unor compozitori de
avangard`, ascultate \ntotdeauna la maximum, devenea obositoare.
Proprietarii de deasupra erau ni[te persoane foarte pl`cute, dar
amândoi sufereau de o dorin]` nest`pânit` de a asculta piesele lor
favorite foarte tare [i foarte des.
– |n stilul `sta, voi fi surd` la vârsta de patruzeci de ani, \[i spuse
ea.
Se gândi s` ias` la o scurt` plimbare. Se privi câteva clipe \n
oglind`, \ntrebându-se ce anume din \nf`]i[area ei \l f`cuse pe Burke
Harding s-o priveasc` apreciativ seara trecut`. |[i cuno[tea chipul la
fel de bine cum \[i [tia mâinile, dar nu-[i putea da seama ce impresie
10 ROBBIE HURT

f`ceau tr`s`turile ei asupra unui b`rbat. Nu era dr`gu]`, nici


frumoas`, dar avusese norocul ca natura s-o \nzestreze cu un ten
minunat care avea perfec]iunea filde[ului. Avea p`rul foarte
cârlion]at, de o culoare neobi[nuit`. Avea o nuan]` de miere
chihlimbarie. Când \[i ridica genele negre, ochii ei aurii aveau o
privire p`trunz`toare [i oarecum ironic`. Culoarea lor ciudat` atr`gea
\ntotdeauna aten]ia.
Dar nu-l fermecase \n mod deosebit pe Burke Harding. Privirea lui
fusese clar apreciativ`, dar \n ochii lui nu citise niciun pic de c`ldur`.
{i totu[i, gura ei avea o form` frumoas`, iar b`rbia rotund` \i punea
\n valoare linia elegant` a gâtului [i a umerilor. Era \nalt`, dar poseda
o gra]ie care te f`cea s`-i urm`re[ti fiecare mi[care cu pl`cere. P`rin]ii
ei \i spuseser` acest lucru, dar oricât de adev`rat, reprezenta o slab`
compensa]ie pentru faptul c` era obligat` s`-[i priveasc` de sus to]i
iubi]ii. Dougal \i vorbise adesea foarte liric despre poezia mi[c`rilor
ei. Dar nu mai credea nimic din ce-i spusese Dougal cândva, pentru
c` Dougal \i spusese [i c` o iube[te, [i min]ise.
Str`b`tut` de un fior, \[i leg` o e[arf` \n jurul capului, o \nnod` la
spate [i se \ndrept` spre u[`. Dep`[ise "faza Dougal" de trei ani deja,
dar amintirea lui \nc` o durea [i-i mai auzea \nc` vocea dispre]uitoare
jignind-o la desp`r]ire. C`utase s-o r`neasc` [i rupsese \ndat`
logodna atunci când aflase, la moartea p`rin]ilor ei, c` tat`l ei folosise
to]i banii pe care-i avea pentru a-[i asigura existen]a \n ]ara unde
fusese numit [i, prin urmare, nu-i l`sase nimic drept mo[tenire.
Faine ie[i \n lumina rece a zilei, oprindu-se s`-l mângâie pe Wolf,
seterul vecinilor.
Auzi o fereastr` deschizându-se [i-[i \ntoarse privirea. Era Anna.
– Ce faci disear`? Vii la noi la cin`? \ntreb` femeia, cu vocea ei
pl`cut`.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 11

Faine râse. Anna tot \ncerca s-o m`rite [i, cum prietenii [i
cuno[tin]ele ei erau foarte numeroase, r`spândite \n toate mediile
din Auckland [i din suburbii, avea o mul]ime de pretenden]i pentru
mâna lui Faine.
– Da, mi-ar pl`cea, accept` ea. Am f`cut ni[te pateu. Vrei s`-]i
aduc?
– O, ar fi minunat!
Cineva se auzi ]ipând, acoperind muzica. Anna f`cu o grimas` [i
un gest complicat din mân`, apoi intr` \n cas`, trântind cu putere
geamul.
Vântul b`tea, rece [i proasp`t, cu destul` putere, f`când s` se
legene crengile copacilor. August era oficial ultima lun` de iarn`, dar
gr`dinile ar`tau c` era deja prim`var`. Laurii, cu mirosul lor aromat,
aveau muguri roz care se \ndreptau c`tre soare, parfumul freziilor [i
al narciselor era amestecat cu cel al gazonului proasp`t tuns din
curtea vecin`. Cire[ii \nflori]i se vedeau \n fiecare curte [i merii erau
\nmuguri]i.
Faine \[i \ndes` mâinile \n buzunarele hainei [i se \ndrept` c`tre
Domain, \n pas vioi. Voia s` ajung` pe pod s` priveasc` ra]ele, apoi
s` viziteze muzeul aflat pe dealul care domina ora[ul.
Podul era foarte aglomerat. Florile de magnolii, \ntunecate, sub
form` de flac`r`, punctau ramurile argintii. Dincolo de gar` [i de linia
de tren se z`reau cameliile \nflorite. O b`trân` [i un copila[ st`teau
pe o banc`, f`râmi]ând buc`]i de pâine [i aruncând-le unei ra]e albe
cu picioare [i cioc portocalii, care-i privea cu o expresie arogant`,
refuzându-le mila. Faine zâmbi [i p`[i pe iarb`, acolo unde ra]ele
erau mai \nfometate [i mai agresive.
Una dintre ele veni drept c`tre ea, b`tând din aripi.
– Lacomo! o cert` Faine cu severitate, dar \i arunc` o firimitur` de
12 ROBBIE HURT

pâine, asupra c`reia ra]a se arunc` \ndat`.


Faine râse, dându-[i jos e[arfa [i scuturându-[i buclele.
– A[a e mult mai bine, se auzi o voce masculin` din spatele ei. De
ce naiba \l ascunzi? Un astfel de p`r buclat nu trebuie ]inut ascuns.
V`zându-i uimirea, el râse [i \[i \ndrept` c`tre ea scaunul cu rotile.
– }i-e mil` de mine? \ntreb` el cu ironie, ajungând lâng` ea.
– Ei bine, da, r`spunse ea.
Poate c` r`spunsul ei nu fusese cea mai \n]eleapt` alegere, dar lui
Faine i se \ntâmpla foarte rar s` mint`.
– Ai spus adev`rul! exclam` el, foarte [ocat.
Chipul lui c`p`t` o expresie de imens` surpriz`, dar chiar [i a[a
era un b`rbat atr`g`tor, \n felul s`u ciudat. Avea p`rul negru cu
reflexe ar`mii, ochi deschi[i la culoare [i pome]i \nal]i, p`rând s` aib`
un aspect u[or slav.
– Pu]ini oameni spun adev`rul, zise el cu un rânjet cinic. Chiar [i
cei mai dragi [i mai apropia]i \]i spun numai minciuni [i platitudini.
– Poate c` au \ncercat s`-]i spun` adev`rul [i n-ai reac]ionat bine,
r`spunse Faine, aruncând o alt` bucat` de pâine cer[etoarei
\naripate.
– Oh! f`cu b`rbatul, ridicând din umeri [i mic[orându-[i ochii.
Probabil ai dreptate. De ce \i ignori so]ia? relu` el, referindu-se la ra]e.
Uit`-te la ea, cum tremur` deoparte... privind cum domnul [i
st`pânul ei prime[te cea mai mare parte a mânc`rii.
– D`-i tu, zise Faine, \ntinzându-i punga de hârtie.
– Mul]umesc, zise el ]intind [i aruncând o bucat` de pâine \n
apropierea celeilalte ra]e. Cum ]i se pare acum?
– Foarte bine.
El \i arunc` o privire sarcastic`.
– Ei, sunt eu un olog, dar sunt \nc` \n stare de câteva lucruri.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 13

Faine ridic` din sprâncene:


– Normal, zise ea.
– Bine, bine, am \n]eles. Tu nu te sim]i niciodat` \nduio[at` de
propria suferin]`?
– |nduio[at`? Au fost vremuri \n care m` sc`ldam \n
autocomp`timire, râse ea, con[tient` c` râsul ei avea ceva fals.
– Suferin]a te acapareaz`, nu-i a[a? r`spunse b`rbatul.
– Da.
Câteva momente domni o lini[te absolut`, apoi b`rbatul \ntreb`:
– Ce \n`l]ime ai?
– Un metru nou`zeci.
– Exact cât aveam [i eu \nainte s` sfâr[esc \n scaunul `sta cu rotile.
Trebuie s`-l vezi pe fratele meu... e mai \nalt bine decât tine. De fapt,
\l vei putea \ntâlni chiar acum. {i pe so]ia mea. Vin \ncoace.
De asta i se p`ruse atât de familiar ciudatul personaj din scaunul
cu rotile, realiz` Faine, v`zând c` b`rbatul care se \ndrepta c`tre ei
era Burke Harding, iar asem`narea dintre ei era destul de mare ca
subcon[tientul ei s` fi f`cut leg`tura.
– Arat` bine \mpreun`, nu? remarc` el. Libby a fost manechin.
Cum te cheam`?
Faine \l privi drept \n ochi [i r`spunse:
– Faine Hellier.
– Eu sunt Gavin Harding.
Libby era foarte frumoas`, superb \mbr`cat`, dar efectul acestor
detalii era oarecum umbrit de teama care se citea pe chipul ei.
Cumnatul ei nu ar`ta nicio emo]ie pe chipul lui sever [i frumos.
– O, Gavin! spuse so]ia lui, cu o not` de repro[ \n glas.
Gavin ridic` din umeri, impasibil.
– Bun`, iubito. Ea e Faine Hellier. |i plac r`]oii mai mult decât
14 ROBBIE HURT

ra]ele. Faine, ea e adorata mea so]ie, iar el, fratele meu mai mare.
Faine nu spuse nimic, pentru c` aceast` absurd` prezentare \i
trezise ascu]itul sim] al ridicolului. Libby Harding \i \ntinse mâna. |n
ochii ei alba[tri se citea \ngrijorarea.
– Faine, zise Burke Harding pe un ton conven]ional, cânt`rind
sonoritatea cuvântului. Un nume frumos. {i neobi[nuit.
– B`nuiesc c` e anglo-saxon. {i, dac` a[a este, \nseamn` bucurie.
El zâmbi, devenind parc` [i mai frumos. Inima tinerei tres`ri [i se
temu c` obrajii i se \nro[iser`. I se p`rea c` b`rbatul se folose[te de
farmecul s`u ca s-o seduc`.
– Vi se potrive[te? \ntreb` el.
Faine ridic` din umeri.
– Am momentele mele de bucurie, ca toat` lumea.
– Asear` n-a fost unul dintre ele.
V`zând c` vorbele sale au atras aten]ia celorlal]i, Burke explic`:
– Domni[oara Hellier a dat peste mine ieri diminea]`, pe strad`,
[i apoi am descoperit c` este bibliotecara din Baillie Street, de unde
am luat acele c`r]i, Gavin.
Deci, astfel se explica misterul alegerii acelor sinistre c`r]i de
groaz`. Faine zâmbi politicos [i spuse gr`bit`:
– Ei bine, Noua Zeeland` este o ]ar` mic`, a[a c` astfel de lucruri
se mai \ntâmpl`. {i acum, v` rog s` m` scuza]i, trebuie s` plec.
– |n niciun caz, strig` Gavin. Trebuie s` iei prânzul cu noi. Nu te
l`sa impresionat` de privirile suspicioase ale lui Libby, ea e geloas`
pe orice fat` frumoas` cu care vorbesc.
|n timp ce vorbea, \i zâmbi so]iei sale, dar Faine se \ndoi de
sinceritatea acestui surâs. Era clar, ceva era \n neregul` aici, dincolo
de ce se putea a[tepta \ntr-o astfel de situa]ie tragic`. Era prea mult`
tensiune \n rela]ia lor, iar \n vocea lui Gavin se distingea o not` de
PENTRU DRAGOSTEA MEA 15

ironie. {i ]inse probabil exact unde o durea, pentru c` so]ia sa \l privi


cu o expresie jenat`.
Faine surprinse [i privirea dur` [i albastr` a lui Burke Harding [i
citi \n ea o not` de condamnare. F`r` s` vrea, \[i ridic` b`rbia \n semn
de sfidare. Ignor` interven]ia lui Gavin [i spuse:
– |mi cer scuze, dar chiar trebuie s` plec.
Zâmbi tuturor [i ad`ug`:
– |mi pare bine c` v-am cunoscut, doamn` Harding, domnule
Harding. La revedere.
Se sim]i foarte u[urat` când \n sfâr[it reu[i s` se \ndrepte cu pa[i
repezi c`tre muzeu. Numai Dumnezeu putea [ti ce se petrecea \n
sânul familie Harding, dar nu voia s` ia parte la a[a ceva. Gavin era cu
siguran]` \ndrept`]it s` se poarte astfel de mai mult decât simpla
autocomp`timire [i sentimente absolut normale pentru cineva
constrâns s` tr`iasc` \ntr-un scaun cu rotile. Circumstan]ele \n care se
accidentase \i revenir` acum \n minte. B`rbatul era s` fie ucis \n
timpul unei cursei de Grand Prix, \n urm` cu câ]iva ani.
Se p`rea c`-[i revenise atât cât se putea \n condi]iile date. {i totu[i,
perspectiva de a r`mâne ]intuit \ntr-un scaun cu rotile era
\ngrozitoare pentru un om ca el, care dusese o via]` activ`.
Aceste gânduri \i umblau prin minte pe când urca treptele mari
din piatr` care duceau la porticul sprijinit pe coloane al muzeului. Se
\ntoarse, ca de obicei, s` admire priveli[tea magnific` care se g`sea la
picioarele ei.
Chiar dedesubt se afla Cenotaful, stingher \n marea de beton
\nconjurat de gazon [i de copaci cu ramuri goale [i cenu[ii. C`tre
North Shore, conurile vulcanice ale Muntelui Victoria [i ale North
Head, p`reau ni[te stupi verzi deasupra caselor [antierului naval
militar.
16 ROBBIE HURT

Dincolo de insul` se z`reau apele albastre sidefate al golfului


Hauraki, pres`rat de insule [i m`rginit de mai multe peninsule:
Whangaparoa, Coromandel, Takatu... Iar \n dep`rtare se aflau
piscurile gemene Tamahu, de o culoare albastru-lila. La patruzeci de
mile nord c`tre uscat, se \n`l]a stânca aflat` fa]` \n fa]` cu Mica
Barier` [i, aproape de orizont, Marea Barier`, insula care ad`postea
cea mai mare vegeta]ie din \ntregul golf [i devenise astfel locul ideal
de petrecere pentru to]i locuitorii Aucklandului.
Faine oft`, zâmbi, apoi schi]` o mi[care de \ntoarcere... dar se
ciocni de b`rbatul care se afla \n spatele ei.
– Oh! exclam` ea, iar Burke Harding zâmbi, privind \n jos c`tre
ea, cu o expresie amuzat`.
– Se pare c` ]i-ai f`cut un obicei din a da peste mine, zise el. |mi
pare r`u c` te-am f`cut s` te sim]i prost [i ai plecat atât de repede din
pricina asta. Vrei s` vizitezi o expozi]ie anume? Sau m` la[i s` te invit
la o cafea?
Faine ridic` f`r` s` vrea din sprâncene, \n semn de mirare [i
suspiciune, dar ar fi fost o mojicie s` refuze. {i apoi, la cafenea se
g`seau pr`jituri apetisante... [i, de ce s` nu recunoasc`, devenise
curioas` \n privin]a acestui personaj. Accept`, l`sându-l s-o conduc`
\n interiorul calm [i primitor al restaurantului, \nv`luindu-se \n faima
de a se afla al`turi de un astfel de b`rbat impresionant. Observ` f`r`
s` vrea c` femeile \l priveau apreciativ – unele discrete, altele foarte
directe. Pu]inii b`rba]i care se aflau \n`untru p`reau a fi sc`zut brusc
\n \n`l]ime, \n compara]ie cu el.
Acest b`rbat are o masculinitate aproape agresiv`, se gândi Faine
cu ironie, \ntrebându-se dac` acest lucru \i complica sau \i simplifica
existen]a.
Ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, b`rbatul zise calm:
PENTRU DRAGOSTEA MEA 17

– |mi pare r`u pentru scenele la care ai asistat diminea]`. Gavin


are momente \n care nu se mai suport`, a[a c` pur [i simplu
evadeaz`, fugind de acas`.
– Cum reu[e[te?
– Are o ma[in` modificat` special pentru a putea fi condus` de el.
– B`nuiesc c` nu se poate spera \ntr-o viitoare vindecare.
– Nu, va r`mâne olog tot restul vie]ii.
Vocea b`rbatului era calm`, dar \n tonul lui se ghicea o not` de
durere.
– |mi pare r`u, zise ea. {i pentru el, [i pentru so]ia sa.
– O, da... Libby. B`nuiesc c` a intrat \n vorb` cu tine azi-diminea]`
doar ca s`-i arate c` este \nc` \n stare s` atrag` o femeie.
Faine se \nec`.
– Ce obraznic! Din prima clip` mi s-a p`rut cam \ngâmfat. Iar când
a]i ap`rut voi...
– Da?
– Când a]i ap`rut voi, mi-am dat seama c` sufer`. P`rea \ndurerat,
ca [i cum simplul fapt de a te vedea mergând i-ar fi amintit c` el este
]intuit \ntr-un scaun cu rotile.
Se l`s` o t`cere ciudat`, apoi Burke r`spunse:
– M` tem c` ai dreptate. Câteodat`, devine foarte dificil. Chiar [i
\nainte de accident era un tip nervos. Libby trebuie s` aib` mare
r`bdare cu el.
De ce avea oare impresia c` b`rbatul \i ascundea ceva?
– |mi pare r`u, repet` ea. Când va reu[i s` se \mpace cu situa]ia,
lucrurile vor fi mai u[oare pentru amândoi.
– S` sper`m, r`spunse el cu aerul c` vrea s` \ncheie discu]ia. Mai
vrei o cafea?
– Nu, mul]umesc.
18 ROBBIE HURT

Nu voia s` lase impresia c` se simte bine lâng` el [i c` ar vrea s`


mai r`mân`. Astfel c` se ridic` zâmbind, dându-i de \n]eles c`, de[i
era cel mai atr`g`tor b`rbat cu care ie[ise vreodat`, n-avea de gând s`
se lase cople[it` de farmecul lui.
– Sper c` fratele t`u va reveni la sentimente mai bune cât de
repede, zise ea cu sinceritate, pe când ie[eau \n hol. Mul]umesc
pentru cafea.
Se a[tepta la o replic` politicoas` [i la câteva cuvinte de
desp`r]ire, dar b`rbatul privi \n jur cu ochii s`i alba[tri, care
deveniser` dintr-o dat` sclipitori.
– {tii, zise el, sunt ani buni de când n-am mai venit aici.
Se uit` \n jos c`tre ea, cu o expresie autoironic`.
– Te deranjeaz` dac` ne plimb`m \mpreun`?
Nu se a[tepta s` fie refuzat, se vedea clar. Faine se trezi
gândindu-se o clip` cum ar fi reac]ionat dac` i-ar fi spus "nu".
Plimbarea p`rea c` se prelunge[te la nesfâr[it. Peste patru ore,
tân`ra zise vesel:
– M` dor picioarele atât de tare, \ncât nu cred c` voi mai putea
merge mai departe. Podelele de marmur` sunt elegante, dar nu sunt
foarte practice, mai ales dac` por]i tocuri.
Burke Harding zâmbi.
– S` te duc \n bra]e? suger` el, aruncând o privire m`gulitoare
spre trupul ei.
Pentru o clip`, Faine \[i ]inu respira]ia. B`rbatul nu f`cea niciun
efort pentru a-[i ascunde interesul \n ce o privea, iar ea reac]iona f`r`
s` vrea la avansurile lui. Se sim]ea a[a cum nu i se \ntâmplase
niciodat` al`turi de Dougal. Dar nu, nu trebuia s` lase lucrurile s`
evolueze!
– Nu cred c` ai putea, zise ea amuzat`. |n caz c` n-ai observat,
PENTRU DRAGOSTEA MEA 19

sunt destul de mare.


– |nalt`, o corect` el.
Ochii lui ciuda]i se oprir` pentru o clip` asupra sânilor ei.
– Homer avea un cuvânt pentru asta, ad`ug` b`rbatul.
– A, da? \ntreb` ea, suspicioas` din pricina lucirii ironice din ochii
lui [i a notei povocatoare din glas.
B`rbatul zâmbi [i o \ntoarse cu fa]a c`tre sc`ri, trecându-[i mâna
pe sub bra]ul ei [i strângând-o cu putere.
– Dar nu te cunosc suficient de bine pentru a [ti cum ai reac]iona
auzindu-l, zise el cu blânde]e. Vrei s` iei cina cu mine \n seara asta?
Lucrurile avansau prea repede, se gândi Faine, confuz` [i nu
foarte \ncântat` de invita]ie. Acest b`rbat era exagerat \n toate – era
prea \nalt, prea frumos, prea atr`g`tor, prea fermec`tor.
– |mi pare r`u, zise ea, la fel de prietenoas`, dar nu \n seara asta.
El \ncuviin]`.
– {i mie!
Faine se sim]i jignit` c` b`rbatul nu insistase, destul de jignit`
\ncât s`-i refuze invita]ia de a o conduce acas`. Dar m`car acest refuz
avea s`-i arate c` ea, Faine Hellier, nu fusese extraordinar de
impresionat` de carisma lui extraordinar`. Totu[i, Faine Hellier era
foate atras` de el, [i tocmai de aceea hot`r\ c` nu mai trebuia s`-l mai
\ntâlneasc` niciodat`.
Decât dac` b`rbatul avea s` se \ntoarc` la bibliotec`.
Capitolul 2

– Burke Harding? se mir` Anna. Hei, Stu, ai auzit? Faine a ie[it cu


Burke Harding! Mai ]ii minte când am fost la petrecerea aceea, acum
câ]iva ani, [i b`rbatul se afla [i el acolo, \mpreun` cu o femeie foarte
frumoas`, care purta cea mai minunat` rochie pe care am v`zut-o?
Superb`! Dar [tii, cel mai pre]ios lucru pe care-l avea era aerul de
mândrie. Era con[tient` c` orice femeie din \nc`pere o invidia! Un
lucru ca `sta face minuni pentru aspectul unei femei!
Faine tu[i. Anna era \n general o tip` ironic`, dar [i foarte pl`cut`.
Obiceiul de a asculta prea tare muzic` era singurul lucru care o
enerva la vecina ei.
– Te cred, r`spunse tân`ra. Trebuia s` vezi cum se uitau toate
femeile la el, \n muzeu. E un tip foarte frumos.
– Dar nu-i b`rbatul ideal de care s` te \ndr`goste[ti, continu`
Anna, \ntinzând pateu pe o felie de pâine pr`jit`. Doamne, ce bun e!
Dar nu-mi spune, te rog, câte calorii con]ine fiecare linguri]`! E[ti o
buc`t`reas` extraordinar`, Faine!
– Mul]umesc. Mama a fost cu adev`rat o expert`. Cât despre
domnul Harding, nu te \ngrijora! Nu sunt \ntr-atât de stupid` \ncât s`
PENTRU DRAGOSTEA MEA 21

m` \ndr`gostesc de el!
Stu ridic` privirea, uimit.
– De ce nu? Pare o partid` bun`. E foarte bogat. Iar faptul c` este
destul de atr`g`tor pentru a face femeile s` suspine la vederea lui este
tot un lucru bun, nu? Mai bine decât dac` le-ar fi f`cut s` urle! Banii
[i sexapilul nu se \ntâlnesc prea des la aceea[i persoan`.
– Foarte rar, zise Anna. De aceea, este \n mod sigur arogant, cu
siguran]` r`sf`]at [i foarte con[tient de efectul pe care-l are asupra
femeilor.
|i arunc` lui Faine o privire [treng`reasc` [i ad`ug`:
– Nu-i deloc bun pentru un so]. Dar este ideal pentru a-]i fi iubit!
Faine râse, privind-o cu afec]iune.
– Doar m` [tii, Anna, sunt o fat` virtuoas`.
– A[a e, interveni Stu deodat`, cu o nea[teptat` emfaz`.
Cele dou` femei \l privir` mirate, iar el ridic` din umeri,
ap`rându-se.
– N-o asculta pe Anna, [tii c` vorbe[te doar a[a... Tu trebuie s` ]ii
la principiile tale!
Foarte impresionat`, Faine zise, serios:
– Ei bine, chiar asta am de gând s` fac.
Râse u[or, apoi ad`ug`, cu umor:
– Nu c` str`zile ar fi pline de b`rba]i care \ncearc` s` m` ispiteasc`
[i s` m` \ndep`rteze de la calea cea bun`. Poate c` am un aspect
foarte moral. Sau poate c` b`rba]ii nu se dau \n vânt dup` valkirii.
– Vai, \n niciun caz nu pari o valkirie, prostu]o! se indign` Anna.
Vrea s` spun, da, e[ti \nalt`, dar n-ai p`rul lung [i blond-platinat [i,
de[i nu e[ti prea slab`, n-a[ putea spune c` e[ti obez`! Nu te mai
critica atât!
Faine ridic` din umeri.
22 ROBBIE HURT

– Ar fi stupid din partea mea s` nu-mi dau seama c` statura mea


este impresionant`.
|[i privi trupul, zâmbind.
– {i s` fim serio[i! Liniile mele nu sunt deloc suple. Burke
Harding mi-a spus c` Homer avea un cuvânt pentru asta, dar a refuzat
s` mi-l spun`.
– Deci, s-a ajuns la discu]ii foarte personale! Totu[i, nu mi l-a[ fi
imaginat citindu-i pe grecii antici.
Anna oft`, \[i mai puse pu]in pateu pe pâine [i ad`ug` cu veselie:
– Oricum, orice ai spune, hainele \]i stau perfect, pentru c` e[ti
ideal propor]ionat`. M` \ntreb cum se spune asta \n greaca antic`.
Râser` cu to]ii [i, dup` ce terminar` pateul, trecur` la urm`torul
fel. Subiectul Burke Harding fu \nchis pentru tot restul serii.
Dar, de[i \ncerc` din r`sputeri, Faine nu reu[i s` [i-l scoat` din
minte. |n fiecare zi, la biliotec`, \l a[tepta s` revin`, dispre]uindu-se
pentru atâta naivitate, dar fiind incapabil` s` renun]e la speran]a c`-l
interesa destul de mult \ncât s` readuc` el \nsu[i c`r]ile \mprumutate
pentru fratele s`u.
Dup` trei s`pt`mâni, renun]` la speran]`, spunându-[i c` la
treizeci [i trei de ani era suficient de matur` \ncât s` nu mai cad`
prad` unor pasiuni adolescentine. Burke era interesant, atr`g`tor,
dar dominator [i rece. Ochii lui, profunzimea lor albastr`, atât de rece
[i de cinic`, reprezentau un avertisment foarte limpede.
|ntre timp, ca o nemaipomenit` s`rb`toare, sosi prim`vara,
aducând cu sine lungile zile de c`ldur` [i \nflorind pomii. Plou`, de
asemenea mult, mai ales dup` ce vântul rece din sud f`cu loc celor
umede din nord, dar aerul calm ar`ta c` vara era pe aproape. Ultimul
joc de rugby se jucase, portul se umpluse de iahturi, iar plajele se
umpluser` de oameni.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 23

O minunat` zi, un vis albastru [i auriu, o f`cu pe Faine s` ofteze,


\n timp ce se gr`bea afar` din bibliotec`, cu gândul de a-[i lua un iaurt
pentru masa de prânz. I-ar fi pl`cut s` se afle pe plaj`. |n loc de asta,
era obligat` s`-[i petreac` lunga dup`-amiaz` fierbinte printre c`r]i.
Când \[i auzi numele strigat, se opri \n loc.
– Faine! se auzi din nou chemarea.
Foarte \ncet, se \ntoarse. V`zu cine o strigase – era Burke – [i,
dintr-o dat`, ziua deveni o explozie de via]` [i de str`lucire.
– Bun`, zise ea.
El zâmbi, privind \n jos c`tre ea. Soarele i se juca \n p`rul negru-
ar`miu. Era bronzat [i minunat de frumos, sem`nând cu un star de
cinema. Gura sa avea o linie dur`, iar amuzamentul din privirea sa o
f`cu s` stea \n loc, uimit`.
– Te invit s` lu`m prânzul \mpreun`, zise el.
– O, mi-a[ dori, dar trebuie s` m` \ntorc la munc` \n..
cincisprezece minute, spuse ea, uitându-se la ceas. {i apoi, nu sunt
\mbr`cat` adecvat...
El o lu` de bra] [i o \ntoarse cu fa]a c`tre ma[ina sa, un mostru
enorm argintiu, parcat` pu]in mai sus.
– Nu mai \ncerca s`-mi smulgi complimente. Ar`]i superb [i e[ti
foarte elegant`, dar cred c` [tii deja acest lucru. Oricum, aveam \n
minte un picnic, nu ceva foarte preten]ios.
– Picnic? se mir` ea, privindu-l cercet`tor.
Apoi \ncuviin]` imediat, cu inima u[oar`:
– Sun` minunat!
Ma[ina era de-a dreptul opulent`. Scaunele erau \mbr`cate \n
piele fin`, gri-pal.
Dup` câteva secunde, Faine \ntreb`:
– Unde mergem?
24 ROBBIE HURT

– Undeva \n apropiere.
|ntr-adev`r, drumul cu ma[ina dur` nu mai mult de cinci minute.
|n fa]a lor se afla un petic de p`mânt cu iarb`, \ndreptat cu fa]a c`tre
mare [i m`rginit de copaci.
– Iarba este prea ud` pentru a sta jos, zise b`rbatul, deschizând
portiera ma[inii. Va trebui s` scoatem masa. A[teapt` o clip`, s` aduc
mâncarea.
Mâncarea se afla \ntr-un co[, frumos \mpachetat`, al`turi de o
sticl` cu vin [i dou` pahare.
– Minunat! râse Faine. Ie[i des la picnic?
– Nu atât de des cât mi-a[ dori! zâmbi el.
Faine era fericit`. Totul \n jur miroasea a ambrozie. Sub ei, apele
str`luceau printre ramurile copacilor, iar pesc`ru[ii pluteau \n aer [i
se odihneau pe iarb`. Un tren se auzi \n dep`rtare. Soarele cald \i
lumina chipul. Acest lucru [i vinul b`ut \i d`dur` o stare de
somnolen]`.
– Oh, zise ea, \n`bu[indu-[i un c`scat. Am \n fa]` o dup`-amiaz`
\ntreag`. Poate ar fi mai bine s` ne plimb`m pu]in, s`-mi treac`
somnul.
Burke râse [i se ridic` \n picioare, \ntinzându-i mâna s` se ridice.
Degetele lui lungi [i calde se \nchiser` peste ale ei. Faine se trezi la
realitate, sim]ind o ciudat` pl`cere la contactul cu mâna lui.
B`rbatul era un companion amuzant, dar nu frivol. |i pl`cu faptul
c` n-o tachinase [i nu c`zuse \n capcana de a glumi, sus]inând c`
somnolen]a ei reprezenta un semn de plictiseal`. {i chiar dac`, \n
adâncul fiin]ei ei, [tia c` b`rbatul f`cuse acest lucru pentru c` nicio
femeie nu se plictisise vreodat` lâng` el, \ncerc` s` nu se mai
gândeasc` la asta. {tia c` era pur [i simplu adorat de femeile
frumoase. Farmecul lui firesc era aproape cople[itor.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 25

Merser` ]inându-se de mân` pe marginea stâncilor, pân` ajunser`


la o poart`.
– M` \ntreb ce se g`se[te dincolo de aceast` poart`, zise Faine,
ridicându-se pe vârful picioarelor [i \ncercând s` priveasc` prin masa
de verde a vegeta]iei. O, Burke, hai s` intr`m.
– Cum? se mir` el, ridicând din sprâncene [i privind felul \n care
era \mbr`cat`.
Faine purta o fust` c`r`mizie [i o bluz` \n aceea[i nuan]`, precum
[i o jachet` cu mâneci lungi, de culoarea p`rului.
– V`d o c`rare.
Apoi, uitând-se cu \ndoial` la costumul b`rbatului, se r`zgândi:
– Nu, nu, e o idee bun`, \mi dau seama.
El râse.
– Haide, cunosc privirea asta. Feminin` [i atât de veche! Veche de
când Eva. De ce e[ti atât de curioas`?
– Ai v`zut casa?
El \ncuviin]` din cap.
– Voiam doar s-o v`d de aproape. Pare... fermec`toare.
"Va crede c` sunt pu]in nebun`", \[i zise ea, plecând capul.
Dar b`rbatul p`rea la fel de interesat ca [i ea de lumea de dincolo
de poart`. Când \n sfâr[it se \ndreptar` c`tre pâlcul de copaci, privi
\n t`cere, al`turi de ea, casa care dormea lini[tit`, \nconjurat` de tufe
de liliac [i iasomie.
Casa era pustie, obloanele fiind trase peste ferestre, dar era \nc`
foarte \ngrijit`. De[i gr`dina era n`p`dit` de o splendoare de culori
[i parfum, acoperi[ul fusese de curând reparat.
– E veche, zise Faine \n [oapt`, dup` o clip`.
– Foarte veche. E colonial`... arat` preferin]a georgian` pentru
propor]ii [i elegan]`. Prea sever` pentru a fi fermec`toare, dar
26 ROBBIE HURT

extraordinar de agreabil` ochiului.


O privi zâmbind [i, totu[i, \n ochii lui se ghicea o nedumerire care
o f`cu s` se \ntrebe la ce anume se gândea.
Instinctiv, realiz` \ns` c` b`rbatul dezv`luia despre sine numai ce
voia.
– Cred c` e una dintre cele mai vechi case din Auckland [i sigur
este atestat` undeva, explic` el. Hai s-o vedem mai de aproape.
Coloanele verandei, sub]iri dar puternice, sprijin` acoperi[ul metalic,
coment` el.
P`rea s` cunoasc` foarte multe lucruri despre arhitectur`. |i
\mp`rt`[i p`rerea ei, iar el \i zâmbi cu o ironie care o impresion`
nepl`cut.
– A[a am \nceput afacerile, explic` el. Construind case.
– Te cred, spuse ea, admirându-i bra]ul puternic care se ghicea
sub hain`.
El ridic` din umeri cu indiferen]`, privind-o cu ochi [ire]i.
– {tiu câte ceva [i despre tine, spuse b`rbatul. |]i cunosc trecutul.
E[ti bine crescut` [i educat`, ai studiat la cele mai bune [coli [i ]i-ai
petrecut vacan]ele \n cercul elitist al diploma]iei.
– M-ai verificat? \ntreb` ea crispat`, \ncercând s`-[i ascund`
dezam`girea sub o fals` mânie.
Burke o atinse pe obraz, \ntr-un gest de simpatie.
– Nu. Nu spun \ns` c` n-a[ fi f`cut-o, dac` Gavin n-ar fi men]ionat
numele t`u la un dineu [i una dintre invitate, o femeie numit`
Philippa Costain, nu [i-ar fi amintit de tine. Din câte se pare, a]i fost
colege de [coal`.
– Philippa Costain? se \ncrunt` ea. A, trebuie s` fie vorba despe
Phil Hunt, ad`ug` ea râzând. Sunt convins` c` ai auzit tot ce-]i doreai.
Phil e o dr`gu]`, dar foarte bârfitoare.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 27

– Adev`rat.
B`rbatul zâmbi, dar glasul lui sun` aspru când zise:
– Adolescen]a ta a fost foarte diferit` de a mea. Am renun]at la
studii când aveam cincisprezece ani [i am muncit pe un [antier.
Burke zâmbi, sprijindu-se de una dintre coloane, cu ochii ascun[i
de genele negre.
– A fost o experien]` dur`, dar am f`cut ce mi-am dorit cu via]a
mea.
– Adic`?
– Am strâns ni[te bani. Nu mul]i, dar destui cât s` pot \ncepe o
afacere pe cont propriu.
Ne\n]elegând de ce b`rbatul \i spune toate astea, Faine zise
lini[tit`:
– Nu v`d o diferen]` atât de mare \ntre noi, \n afara faptului c` tu
ai avut o via]` mai grea [i meri]i mai mult credit, pentru c` ]i-ai pus
mintea la contribu]ie ca s` ajungi unde e[ti azi.
Ezit` o clip`, apoi ad`ug`:
– Dac` aici ]i-ai dorit s` ajungi.
– Exact aici, r`spunse el, \ntinzându-se s`-i prind` mâna [i
apropiind-o de el.
Ea nu reac]ion` imediat, dar apoi ced`. Doar de data asta, \[i
promise ea, plecându-[i capul pe um`rul lui. Era pl`cut s` stea a[a \n
lumina soarelui, strâns` \n \mbr`]i[area unui b`rbat mai \nalt decât
ea. Dougal avea exact \n`l]imea ei.
– E[ti foarte perspicace, spuse el cu o voce joas`, lâng` urechea
ei. Ai ob]inut vreodat` ce ]i-ai dorit, Faine?
Ea cl`tin` din cap, con[tient` de faptul c`, dintre toate lucrurile
stupide pe care le f`cuse \n via]a ei, acesta era cel mai stupid. Un val
de dorin]` o cuprindea. Bra]ele lui se strânser` mai tare \n jurul ei.
28 ROBBIE HURT

– Nu te mi[ca, \i [opti el. Promit c` nu te voi s`ruta. Nu acum, \n


orice caz.
Gura lui \i atingea tâmpla [i-i sim]i mi[carea buzelor când vorbi.
– Promit c` nu-mi voi face o impresie gre[it` despre tine, dac` de
asta te temi. {tiu diferen]a dintre o femeie virtuoas` [i una cu
\nclina]ii frivole.
– Te cred, r`spunse ea, [i imediat sim]i cum ro[e[te.
El chicoti. Mâna i se mi[c` pe spatele ei, urcând spre gât [i se
odihni \n buclele p`rului. Tân`ra tremur` u[or.
– }i-e fric` de mine? \ntreb` el.
Apoi relu` \ndat`:
– Nu sunt un personaj frivol, Faine. Nici foarte virtuos, este
adev`rat, dar po]i s` m` crezi când \]i spun c` nu vreau s` te seduc.
Cel pu]in, nu pân` când ajung s` te cunosc mai bine.
O eliber`, zâmbind cu blânde]e. Pentru o clip`, privirile li se
\ntâlnir`, apoi capul lui se plec` [i buzele \i ap`sar` gura.
– Cât e ceasul? \ntreb` ea, deodat` ner`bd`toare s` plece, s`
p`r`seasc` acest loc, s` ajung` undeva unde totul era mai calm [i mai
senin.
Burke se uit` la ceas.
– Mai avem cincisprezece minute. Hai s` vedem ce suprize ne mai
ofer` acest loc.
Casa era mai mare decât li se p`ruse ini]ial, ca un bungalou lung
[i jos, cu o mul]ime de construc]ii auxiliare \n jur, dintre care multe
p`reau gata s` se d`râme. Cândva, aici fusese o buc`t`rie de var`, din
care nu mai r`m`sese mare lucru. Un portocal parfuma aerul cu o
arom` p`trunz`toare.
– Copacii trebuie t`ia]i, zise Burke, zâmbind \n fa]a strig`tului
indignat al tinerei. E[ti cumva sentimental`?
PENTRU DRAGOSTEA MEA 29

– Da, r`spunse ea, \ntorcând capul.


|n fa]` se afla un [opron p`r`sit. Bucuroas` c` descoperise un
mijloc de a evita ochii lui p`trunz`tori, tân`ra trase timid` perdeaua
de la fereastr` pentru a privi \n interior.
– Hei! strig` ea. Am g`sit o nimf`.
– Da? \ntreb` Burke interesat, venind repede \n spatele ei [i
privind la rândul lui pe fereastr`. Da, e \ntr-adev`r o nimf`.
"{i niciodat` urma daltei elene
N-a \nchipuit o nimf`, o naiad` sau o gra]ie
Cu forme mai fine, cu un chip mai frumos!"
– Râzi de ea? se indign` Faine. S`rmana! Nu-i dr`gu]`? |mi place
privirea ei. Arat` de parc` cineva i-ar fi spus o poveste grosolan`.
|ntr-adev`r, statuia de marmur` avea o expresie de dezgust
indignat [i orgolios dezgust.
– Dac` umbl` pe aici pe jum`tate dezbr`cat`, e normal s` i se fac`
propuneri indecente, observ` Burke. Trebuie s` recunosc c` e o tip`
bine.
Se aplec` s` priveasc` mai bine pe fereastr`.
– Ei, dar cred c` ai nevoie de o consulta]ie oftalmologic`. Nu e o
nimf`, draga mea, e Persefona. {i dup` privirea pe care o are, a[ zice
c` tocmai s-a certat cu Domnul |ntunecimilor, Hades.
– Nu-i de mirare c` pare sup`rat`! exclam` Faine,
\ndep`rtându-se de fereastr`.
B`rbatul zâmbi.
– E[ti [i tu la fel de reticent` la fiorul iubirii?
– Presupun c` este vorba despre primul fior, de atunci când a fost
r`pit`, r`spunse ea sec. {i da, sunt reticent`. Mai ales c`, dac` \mi
aduc bine aminte, acest fior al iubirii nu-i decât un termen ceva mai
blând pentru viol.
30 ROBBIE HURT

– {i totu[i, s-a c`s`torit cu ea.


Ea \l privi, jum`tate mânioas`, jum`tate speriat`.
– {i deci n-a existat niciun viol? E[ti naiv, Burke.
– Poate c` ea \l iubea.
– {i asta \l scuz`?
B`rbatul zâmbi cu ironie.
– Când e[ti sup`rat`, ochii t`i str`lucesc precum chihlimbarul \n
razele soarelui. S` l`murim un lucru: nu sunt un partizan al violului.
Decât dac` vrea [i doamna, ad`ug` el.
– E[ti un om imposibil! Ce te face s` crezi c` vreo femeie \[i
dore[te s` fie violat`? E o idee oribil`!
B`rbatul se afla mult mai aproape decât credea. Faine \ncerc` s`
se retrag`, dar el o prinse de cot [i o opri, zâmbind \n jos c`tre ea cu
farmecul s`u irezistibil. {i totu[i, p`rea deta[at, iar expresia lui era
greu de descifrat. Ochii lui deschi[i la culoare, exact nuan]a \n care se
\ntâlneau albastrul [i verdele, erau ca ni[te ochi de motan. Nu
clipeau, erau reci [i fascinan]i.
Iar vocea \i era joas`, profund` [i lini[titoare.
– Nu toate femeile gândesc astfel, zise el. O, nu vorbesc despre
violen]`, despre atac... gesturi ale unei inimi bolnave. Dar pentru o
femeie care simte puternic dorin]a [i totu[i se teme, a-i u[ura decizia
poate reprezenta o eliberare. Nu crezi, Faine?
– Nu! protest` ea.
|[i \ntoarse privirea de la ochii lui hipnotici, pentru c` aceast`
apropiere era amenin]`toare [i-i putea distruge echilibrul.
– Nu, nu pot crede a[a ceva. {i cred c` pân` [i o astfel de sugestie
este misogin`!
Burke râse u[or, aproape \ncântat. O l`s` s` plece, ad`ugând:
– Sunt incorigibil. De fapt, orice b`rbat e u[or misogin, chiar
PENTRU DRAGOSTEA MEA 31

dac`-[i dore[te s` fie altfel. Doar nu te a[tep]i la altceva din partea


mea, nu-i a[a?
– Nu sunt \ntr-atât de naiv`, \l fulger` ea cu privirea.
Apoi, uitându-se la ceas, exclam`:
– La naiba, Burke! Trebuie s` ne \ntoarcem \n cinci minute!
Ajunser` cu dou` minute \ntârziere [i se bucur` c` acest lucru \i
oferi ocazia de a scurta momentele de r`mas-bun. Se gr`bi s` intre \n
bibliotec`, con[tient` de faptul c` obrajii \i luaser` foc [i c` privirea
str`lucitoare o tr`da.
– Cine e acest b`rbat fermec`tor? \ntreb` Heather. O, [i ce ma[in`
splendid`. E cumva un Rolls?
– Da, r`spunse Faine, bucuroas` c` biblioteca era pustie.
– Ei?
Faine se strâmb` [i spuse numele b`rbatului.
– Oho! veni replica femeii.
Mai mare cu patru ani decât Faine, Heather era c`s`torit` [i
fericit` \n c`snicie, dar aprecia frumuse]ea masculin`.
– Sper c` [tii ce faci, o avertiz` ea.
– Nu mai am de gând s` fac nimic, replic` Faine.
– De ce? Nu-]i place de el? se interes` Heather.
– Nu [tiu.
Ridic` un vraf de c`r]i ce trebuia a[ezate \n raft [i ad`ug`,
\ncruntat`:
– Nu-i genul de persoan` pe care ajungi s-o cuno[ti u[or. La
suprafa]`, este foarte fermec`tor, atent... b`rbatul ideal.
– Dar te gânde[ti c`, atunci când \l vei descoperi, vei g`si [i
tr`s`turi mai pu]in pl`cute sub aparentul s`u farmec, nu-i a[a?
– Exact, aprob` Faine. Cred c` acest farmec e numai o masc` ce
ascunde mult` duritate.
32 ROBBIE HURT

– Duritatea nu-i neap`rat ceva r`u. Câteodat`, e chiar foarte bun`.


Sentimentalismul [i prostia au provocat mai multe probleme \n
istoria tulburat` a umanit`]ii decât duritatea onest`.
– Poate ai dreptate, aprob` Faine.
Faine \[i aminti c` Burke o numise sentimental` [i se \ntreb` dac`
b`rbatul o dispre]uia cumva pentru asta.
– Pe de alt` parte, e greu de tr`it cu a[a ceva, relu` ea.
– Te gânde[ti s` tr`ie[ti cu "a[a ceva"?
Faine o privi \n ochi, apoi \ntoarse capul, pentru c` se \nro[ise
toat`.
– Sper c` n-a fost un act ratat, morm`i ea. Nu, desigur c` nu m`
gândesc la asta. Nu sunt genul de femeie pe care bog`ta[ii o acoper`
cu diamante \n schimbul favorurilor ei!
– De unde [tii, dac` nu \ncerci? râse Heather. O, dar e[ti foarte
u[or de [ocat. Dac` ai putea s` te vezi \n clipa asta...! Dar s` nu uit!
schimb` ea vorba. Doamna Tulloch vrea s-o suni. A zis ceva despre o
cin`, n-am \n]eles prea bine.
Faine zâmbi, a[ez` c`r]ile la locul lor, ridic` receptorul [i form`
un num`r.
– M` invitase la cin` sâmb`t` seara, explic` ea c`tre colega sa, \n
timp ce a[tepta ca vocea de la cel`lalt cap`t al firului s` r`spund`.
Pariez c` vrea s`-mi spun` c` schimb` data. N-ar fi prima oar`. E
foarte dr`gu]`, dar nu prea [tie pe ce lume se afl`.
|ntr-adev`r, despre asta era vorba. Faine accept` invita]ia pentru
o alt` zi, mai convers` câteva minute [i a[ez` receptorul la loc \n
furc`.
– A descoperit c` sâmb`t` era invitat` la o nunt`.
– Cred c` \ntâlnirile voastre sunt foarte dezorganizate.
– E o femeie singur`. Iar mie \mi face pl`cere compania ei. Are
PENTRU DRAGOSTEA MEA 33

mereu probleme [i discut`m mult [i despre zilele de alt`dat`.


– Ai o inim` de aur... topit, zâmbi Heather.
Dac` se gândea bine, colega ei avea dreptate. Felul \n care Burke
o f`cuse s` se simt` dovedea c` era u[or de impresionat. Imediat \ns`,
\ncerc` s` [i-l alunge din minte. {i chiar reu[i, cu un imens efort de
voin]`. Dar când ajunse acas`, Anna veni s`-i bat` \n u[`, ]inând \n
mâini un imens buchet de flori, comandat la cea mai original` [i
vestit` flor`rie din Auckland.
– Astea sunt pentru tine. Au sosit acum o or`, zise ea.
Chiar \nainte de a citi biletul pe care ap`reau ini]ialele lui Burke,
Faine [tiu cine trimisese acel buchet atât de sofisticat.
– B.W.H., citi Anna, peste um`rul ei. Faine! Sunt absolut
minunate!
|mp`r]it` \ntre pl`cerea de a primi florile [i \ngrijorarea legat` de
mesajul de pe bilet, Faine zâmbi timid.
– Am luat prânzul \mpreun`, zise ea. M` \ntreb dac` trimite daruri
atât de scumpe tuturor celor \n compania c`rora ia masa.
– Greu de crezut. Cred c` \ncearc` s`-[i arate interesul pentru
tine.
Faine reu[i s` râd`.
– M` \ndoiesc, r`spunse ea, aranjând florile \ntr-o vaz`. Totu[i, e
un gest foarte frumos.
– Trebuie s` i-o spui data viitoare când v` ve]i vedea.
– Nu-l voi mai vedea niciodat`.
Anna p`ru c` vrea s` protesteze, dar se r`zgândi [i spuse \n
schimb:
– E decizia ta, desigur. {i probabil una foarte \n]eleapt`. Faci
cafea?
– Da. Bem \mpreun` o cea[c`?
34 ROBBIE HURT

Nu mai discutar` deloc despre Burke Harding, dar \nainte de a


pleca, Anna mai privi o dat`, semnificativ, c`tre buchetul de frezii. Pe
parcursul serii, Faine \ns`[i ridic` de mai multe ori privirea din cartea
pe care o citea [i admir` florile, \ntrebându-se ce semnifica]ie putea
avea gestul lui Burke. Era un tip prea experimentat ca s` nu-[i dea
seama c` era foarte impresionat` de magnetismul lui. De altfel, acesta
fusese [i principalul motiv pentru care nu mai voise s`-l vad`.
Fusese foarte sincer` când \i spusese lui Heather p`rerea ei
despre bog`ta[i [i femeile pe care ace[tia le aleg. Nu era foarte la
mod` s` fie virgin`, dar nu \ntâlnise niciun b`rbat care s-o conving`
s`-[i \ncalce principiile. Dougal se apropiase de ea, promi]ându-i
iubire ve[nic`. Cuvinte false. O dorea, dar dragostea lui fusese o
minciun`. Singurul lucru care o \mpiedicase s`-[i piard` complet
respectul de sine atunci când se desp`r]iser`, fusese faptul c` nu-i
permisese s` se ating` de ea. Dorise s` fie virgin` pân` \n ziua nun]ii.
Altfel, purtarea rochei albe de mireas` care fusese a mamei ei ar fi fost
doar o mascarad`.
De atunci, \n via]a ei mai existaser` b`rba]i, ale c`ror s`ruturi
fuseser` pl`cute [i... atât. Pân` la Burke Harding, care avea aceea[i
putere de atrac]ie ca Dougal, dar mult mai intens`, nu mai fusese
nimeni care s`-i fac` s`-i bat` inima mai repede.
Burke era un tip periculos, se gândi ea, \ntinzându-se \n fotoliu.
A[ez` cartea pe m`su]`, \[i \ncruci[` picioarele [i-[i lu` capul \n mâini.
Mai periculos decât Dougal, care fusese o dragoste de tinere]e.
Dougal era fermec`tor, superficial, lacom [i seduc`tor.
Burke era diferit. Complex, hot`r\ ea, amintindu-[i strania
discu]ie despre r`pirea Persefonei. Inteligent, calculat [i cu o
interesant` disponibilitate pentru autoironie. P`rea un tip tolerant,
dar instinctul \i spunea c` nu era deloc un hedonist. Avea un caracter
PENTRU DRAGOSTEA MEA 35

prea puternic.
Nu era corect ca un b`rbat s` fie atât de ar`tos, s` aib` atâta
carism` [i t`rie de caracter. Se \ncrunt`, \ntrebându-se ce copil`rie a
putut avea un astfel de personaj. |n mod sigur, nu sem`nase deloc cu
a ei. Ea fusese protejat` de dragostea p`rinteasc`. El p`r`sise [coala
la vârsta de cincisprezece ani [i mai mult ca sigur acest lucru se
\ntâmplase pentru c` a vrut s`-[i câ[tige singur existen]a cât mai
repede posibil. Asta \nsemna c` se n`scuse \ntr-o familie s`rac`, de[i
\n aceast` ]ar` s`r`cia era ceva aproape necunoscut.
{i totu[i, vorbea f`r` accent, iar cuno[tin]ele sale erau la fel de
vaste ca ale ei. Ceea ce spunea mult despre anii ei de studii, la liceu
[i facultate.
{i nu numai felul \n care Burke vorbea o intriga. B`rbatul \[i purta
hainele scumpe cu elegan]a simpl` a cuiva obi[nuit s` aib`
\ntotdeauna ce e mai bun. Nu se ghicea la el acea ostenta]ie specific`
noilor \mbog`]i]i.
Ideea c` Burke purta haine la mod` o f`cu s` chicoteasc`. Nu, nu
acesta era cuvântul potrivit pentru un tip puternic, \nalt [i foarte
masculin. Puterea fizic` pe care o c`p`tase muncind pe [antierele de
construc]ii se \ntrevedea chiar dac` era ascuns` de hainele elegante.
Tremur`, amintindu-[i parc` atingerea mâinilor lui. O ]inuse \n bra]e
cu tandre]e, iar ea nu protestase, pentru c` avea impresia c` acele
degete lungi [i puternice o puteau r`ni. {i totu[i, pu]ine femei ar fi
\ncercat s` evadeze dintr-o astfel de \mbr`]i[are.
Of, iar se gândea la el. Era dificil s` [i-l alunge din minte, dar
trebuia s` \ncerce.
Capitolul 3

Reu[ise s`-l uite. Sau s` se gândeasc` mai pu]in la el. Anna avea
un veri[or, Greg Horne, mândru posesor al unui iaht. B`rbatul p`rea
atras de Faine [i era bucuros s-o scoat` la plimbare pe iaht, el [i
echipajul s`u amuzându-se copios de lipsa ei total` de cuno[tin]e
marin`re[ti.
– Faine, nimeni nu poate fi atât de greu de cap, \i zise el \n glum`
\ntr-o sear` pe când luau masa la Yaht Club. Vreau s` spun... ai o
diplom` universitar`! Cum e posibil s` nu pricepi cum ajunge un iaht
din punctul A \n punctul B?
Ea privi cu o figur` vinovat` desenul f`cut din pahare [i pachete
de ]ig`ri.
– Pur [i simplu nu-mi dau seama, zise ea cu fermitate,
retr`gându-[i paharul cu b`utur` din gr`mada care \nchipuia schema
trasat` de Greg. |mi pare r`u, dar refuz s` cred c` vântul din partea
asta...
– Transversal, la naiba!
– Transversal, dac` a[a dore[ti, poate \mpinge iahtul \nainte.
Zâmbi, \n timp ce b`rbatul \[i lu` capul \n mâini, \ntr-un gest de
PENTRU DRAGOSTEA MEA 37

disperare.
– Cred c` e vorba de magie, a[a cum se \ntâmpl` [i \n cazul
electricit`]ii [i al televiziunii.
El râse pe s`turate [i o s`rut` pe obraz, \ntorcând-o c`tre echipa
sa, ai c`rei membri asistaser` ca spectatori pasiona]i la dezbatere.
– Bine, b`ie]i, domni[oara se \nc`p`]âneaz` s` se limiteze la
teoriile ei. |n ciuda expresiei inteligente, creierul ei este... foarte
pufos.
– E[ti cel mai mare misogin din lume, replic` ea zâmbind.
Dar imediat dup` aceea, deveni alb` la fa]` ca hârtia. Burke
Harding tocmai intrase \n \nc`pere [i ochii ei \ntâlnir` privirea
albastr` [i rece a b`rbatului, care alunec` rapid de la ea c`tre Greg.
Veni c`tre ea [i to]i ceilal]i b`rba]i din jur p`rur` c` se mic[oreaz`
brusc.
– Te sim]i bine? \ntreb` Greg.
– Da, r`spunse ea, speriat` de propria reac]ie.
– Faine, spuse Burke, aplecându-se s-o s`rute pe obraz.
Greg \[i p`strase bra]ul pe um`rul ei [i-l sim]i tres`rind. Cumva,
g`si puterea de a face prezent`rile. Burke r`mase câteva clipe lâng`
ei, vorbind. |i f`cu pe to]i s` râd` [i cineva din echipaj \i povesti
despre incapacitatea lui Faine de a pricepe ceva despre naviga]ie. El
zâmbi, f`cu o remarc` ironic`, mai schimb` câteva cuvinte [i plec`,
\ndreptându-se c`tre grupul cu care venise.
– Ei, ei, zise Greg \ncet.
Dar se ab]inu s` comenteze apari]ia lui Burke pân` când intrar`
de ringul pe dans [i \ncepur` s` se mi[te \n ritmul muzicii.
– Nu [tiam c`-l cuno[ti pe Burke Harding, zise el.
S`rutul lui Burke fusese un gest intim. Numai ea [tia c` n-avea
nicio semnfica]ie. Din pricina lui, Faine nu-i putea spune lui Greg tot
38 ROBBIE HURT

adev`rul. Alese s` ridice din umeri cu indiferen]` [i s` replice:


– Nu foarte bine.
– A p`rut gelos, insist` Greg cu mult calm. Nu i-a convenit c`
te-a v`zut cu mine. Iar tu ai p`rut foarte [ocat` când l-ai observat.
Faine ridic` mirat` din sprâncene.
– Am luat masa cu el o dat`. E[ti mul]umit?
El cl`tin` din cap, zâmbind:
– Nu, dar \mi dau seama când \mi dep`[esc atribu]iile.
O atinse u[or cu mâna pe obraz, iar ea ro[i.
– Dac` ]i-ai p`strat \ntregi toate sim]urile, inclusiv instinctul de
conservare, vei r`mâne cu mine, [opti el. Reputa]ia lui Harding \n
leg`tur` cu femeile nu este exemplar`. De[i trebuie s` recunosc c`,
\n ultima vreme, celebrele lui aventuri au \ncetat. Cea care-l \nso]e[te
acum este un manechin celebru.
Faine privi c`tre ei. Tân`ra din bra]ele lui Burke era elegant` [i
delicat`. Avea p`rul blond [i lung, buclat, iar chipul ei p`rea total
absorbit de b`rbatul pe care-l avea \n fa]`.
– Am v`zut-o, vorbi ea. E foarte dr`gu]`, nu-i a[a?
Greg zâmbi.
– E prea slab` pentru gustul meu, dar se potrive[te de minune cu
el. P`rul lui ro[cat este semnul unui temperament vulcanic?
– Nu [tiu, ridic` Faine din umeri. A fost foarte delicat \n orele pe
care le-am petrecut \mpreun`, dar b`nuiesc c`, dac` ar vrea, ar putea
s` fie [i altfel.
– Dac` ar vrea?
– O, dar m` \ndoiesc c` exist` vreo ocazie când Burke nu-[i
controleaz` perfect emo]iile.
Urm` o t`cere ciudat`, apoi Greg o privi \n ochi, zâmbind:
– Ei bine, iat` o caracterizare destul de profund` \n leg`tur` cu
PENTRU DRAGOSTEA MEA 39

cineva pe care sus]ii c`-l cuno[ti foarte pu]in.


– A[a mi s-a p`rut, se ap`r` ea, reu[ind s` zâmbeasc`.
Dar nu-l putu p`c`li pe Greg, \n a c`rui privire se ghicea o sclipire
de ne\ncredere. De[i nu cuno[tea bine situa]ia, \[i d`duse seama c`
rela]ia cu Burke Harding o afectase puternic.
Una peste alta, seara se anun]a foarte pl`cut`. Toat` lumea p`rea
hot`rât` s` se distreze, iar Faine [tia c` arat` bine \n rochia de m`tase
de culoarea mierii, pe care se aflau ]esute p`s`ri aurii. Era un pic cam
elegant`, dar \n \nc`pere existau persoane [i mai preten]ios
\mbr`cate. Tân`ra care venise cu Burke era \mbr`cat` \n pantaloni de
satin alb un top argintiu cu nasturi sidefii [i pantofi str`lucitori.
Ea se afla undeva la mijloc, \ntre \ndr`zneal` [i gust clasic. Asta era
povestea vie]ii ei. Se strâmb` [i se uit` la Burke, f`r` s`-[i mai poat`
lua privirea de la el. |l urm`ri venind c`tre masa lor.
Câteva minute mai târziu, se afla \n bra]ele b`rbatului. Muzica pe
care dansau era lent`, senzual` dar nu sentimental`. Burke o ]inea
u[or, dar \i sim]ea for]a.
– Prietenul t`u nu-i prea \ncântat s` ne vad` astfel, observ` el. Are
vreun motiv anume pentru a fi atât de posesiv?
Un zâmbet ironic ap`ru pe buzele ei.
– Exact asta m-a \ntrebat [i el, replic` Faine. Iar r`spunsul este
acela[i pentru amândoi. Nu.
– Nu? r`spunse el, amuzat. E[ti o domni[oar`... liberal`.
– Dac` asta \nseamn` c` vreau s`-mi controlez via]a, presupun c`
sunt.
– E[ti fericit`?
– Desigur, r`spunse ea cu oarecare brusche]e.
El aprob` din cap.
– Nu [tiu de ce, dar nu prea cred c` tu [i Horne ave]i prea multe
40 ROBBIE HURT

lucruri \n comun.
Faine \l privi cu o mirare indignat`, \ntrebându-se ce anume se
afla \n spatele m`[tii impenetrabile care nu te l`sa niciodat` s`-i
p`trunzi \n suflet.
– Ce fel de persoan` crezi c` sunt?
– Nu [tiu, replic` el, sus]inându-i privirea. Nu [tiu, repet` dup` o
scurt` pauz`. Dar cred c`-mi va face pl`cere s` aflu.
Vorbele lui sunau aproape ca o amenin]are. |ntr-adev`r, când
privi spre el, \i \ntâlni privirea de o]el \nc`rcat` de un ciudat cinism.
Faine r`mase la pând`, apoi se str`dui s` se relaxeze.
– Ce mai face fratele t`u? relu` ea, schimbând vorba.
– Cât de bine se poate \n situa]ia lui. E \nc` frustrat [i arunc` vina
accidentului pe cei care-l \nconjoar`.
Ea \ncuviin]` t`cut`, amintindu-[i expresia de pe chipul lui Libby
Harding.
– S`rmanii! Ce situa]ie nepl`cut`!
– Pentru toat` lumea, vorbi Burke crispat, aproape nervos. }in la
amândoi. Iar bunica noastr`, care locuie[te cu noi, \i e foarte devotat`
lui Gavin. M` tem \ns` c` lui nu-i pas` pe cine r`ne[te, \n \ncercarea
de a sc`pa de triste]ea care-l macin`.
– Va sfâr[i prin a ucide \n voi toat` dragostea. Tot ce va r`mâne va
fi loialitatea, zise Faine cu triste]e.
Bra]ul b`rbatului tres`ri la vorbele ei.
– Se poate \ntâmpla, replic` el.
Apoi o trase mai aproape de el [i o privi cu ochi str`lucitori.
– Faptul c` dans`m nu-]i d` dreptul s`.. s`... protest` ea, ro[ind.
Sup`rat` pe sine \ns`[i c` se sim]ea stânjenit` [i sup`rat` pe el c`
o pusese \n aceast` situa]ie, Faine nu-[i mai g`si cuvintele.
– S` te strâng \n bra]e? Nu `sta e scopul dansului?
PENTRU DRAGOSTEA MEA 41

– Nu [i \n ce m` prive[te.
– Atunci, de ce dansezi cu mine?
Ea \ntoarse capul, ro[ie la fa]`. Era con[tient` de fiecare mi[care a
trupului b`rbatului [i r`spundea involuntar acestora. Mâna lui, care
se odihnea pe spatele ei, se mi[c` \ncet, mângâietor. Unui privitor
indiferent i s-ar fi p`rut c` cei doi danseaz` foarte conven]ional.
Numai ea [tia c` mirosul lui o ame]ea [i c` toate sim]urile \i erau \n
alert`.
– De ce? repet` el \ntrebarea.
– Pentru c` n-am putut s` m` gândesc la niciun motiv ca s` te
refuz, izbucni ea furioas`.
B`rbatul [tia exact cum se simte. Era prea experimentat pentru a
nu-[i da seama ce \nseamn` ro[ea]a din obrajii ei.
– Sunt pur [i simplu dezam`git. Iat` cât de u[or po]i s` te \n[eli
\n via]`! R`m`sesem cu impresia c` e[ti foarte imaginativ`. Un simplu
motiv de refuz n-ar fi fost greu de g`sit.
Faine aproape scrâ[ni din din]i, dar \[i p`str` sângele-rece. N-avea
niciun rost s` se certe cu el. Burke ar fi f`cut-o s` se simt` stângace [i
prostu]`.
Murmur`, deci, cu blânde]e:
– Dar [tii foarte bine c` am fost educat` \n respectul polite]ii.
Mama mea credea c` singurul lucru care ne poate salva de la haos
este amabilitatea. A[a c`, vezi tu, a[ fi putut s` refuz s` dansez cu tine,
dar m` feresc \ntotdeauna s` provoc cuiva durere, a[a c` am acceptat.
{tiu cât de u[or de r`nit este orgoliul unui b`rbat.
Ridic` privirea [i-i zâmbi, iar el râse cuceritor.
– Când te amuzi, ochii \]i str`lucesc ca topazele, zise el, [i [tii
s`-]i pleci genele \ntr-un fel provocator [i inocent totodat`. Prietenul
t`u ar avea ceva de obiectat dac` te s`rut?
42 ROBBIE HURT

– Nu [tiu, dar eu a[ avea, replic` ea cu r`ceal`.


– Poate ai dreptate. Voi a[tepta o ocazie mai favorabil`.
Din fericire, muzica se opri.
Tot restul serii, Burke nu se mai apropie de masa ei, dar prezen]a
lui \n \nc`pere era de-ajuns s-o fac` s` se simt` inconfortabil, iar
zâmbetul de fericire s`-i par` fals.
Condus` acas` de Greg, Faine \[i lu` la revedere \nchizând ochii
[i a[teptând s`rutul de final al serii. Dar acesta nu veni imediat.
– Ce este? \ntreb` ea.
– Nimic.
Greg \[i plec` fruntea [i o s`rut`, delicat la \nceput, apoi, când ea
r`spunse, cu o impetuozitate care o suprinse [i-i pl`cu.
El fu [i cel care se opri primul, r`suflând cu greutate. |n ochii lui
se citi câteva clipe dorin]a, apoi b`rbatul \[i recâ[tig` controlul asupra
propriilor sim]uri.
– Nu-mi place s` fiu un \nlocuitor, zise el.
– Ce vrei s` spui? se mir` Faine cu inocen]`.
– M-ai auzit bine. Nu pe mine m` s`rutai. A[ spune c` te gândeai
la Harding. {i [tii asta la fel de bine ca mine. Scoate]i-l din minte,
Faine. S` le oferi altora ceea ce ]i-ai dori s`-i oferi lui \]i poate aduce
probleme. Nu sunt prea sigur c` asta nu e o insult`...
Greg inten]iona s-o fac` s` râd`. Râse, \ntr-adev`r, dar nu era
deloc \ncântat`.
– N-am vrut... nu vreau...
– Nu e[ti con[tient` de asta, nu? \ntreb` el, luându-i mâna. Fetele
\nalte, a[a cum e[ti tu, nu stârnesc de obicei sentimente protective,
dar tu... e[ti altfel. Nu sunt pe punctul de a m` \ndr`gosti de tine,
Faine, [i nu sunt nici masochist. De aceea, trebuie s` punem punct
aici [i acum. Poate c` nu te-ai aflat prea mult \n compania lui Harding,
PENTRU DRAGOSTEA MEA 43

dar a fost de-ajuns pentru ca ceva s` se \ntâmple cu inima ta. {i a lui,


dac` e s` m` \ntrebi pe mine. |]i recomand s` ai o rela]ie cu el, s`-l
la[i s`-]i frâng` inima [i s` treci peste asta, apoi \mi voi \ncerca [ansele
cu tine. Pân` atunci, adio.
O mai s`rut` o dat` pe frunte.
– Ne vom revedea.
Când p`trunse \n micul hol al apartamentului ei, Faine \nchise
u[a [i se sprijini cu spatele de ea. Greg o f`cuse s` se simt`
insignifiant` [i o umilise, iar sentimentul nu era deloc pl`cut, mai ales
c` [i pentru acest lucru trebuia s`-i "mul]umeasc`" tot lui Burke
Harding.
|ncet, cu mi[c`ri lente, \ncepu s` se demachieze [i s` se dezbrace.
De[i era obosit`, [tia c` nu va putea dormi. Se duse \n buc`t`rie [i
aprinse aragazul. Voia s`-[i \nc`lzeasc` ni[te lapte. |n a[teptare, ochii
ei se plimbar` prin mica \nc`pere a dormitorului, ca [i cum ar fi
v`zut-o pentru prima dat`.
Locuin]a ei era la fel cu multe alte garsoniere din Auckland. Nu
avea nimic original. Mobila \ns` masca imperfec]iunile casei.
Avea o sofa extensibil`, un covor persan pufos – care costase o
avere, dar pe care nu regretase niciodat` c`-l cump`rase – [i o m`su]`
lung` din sticl`. Pere]ii erau zugr`vi]i \n crem, iar tablourile [i
plantele ofereau casei mai mult` personalitate [i via]`.
I se spusese c` gustul ei era eclectic [i credea c` descrierea i se
potrive[te. Camera p`rea mai mare decât era de fapt. Atmosfera era
una de calm, elegan]` [i luminozitate, construit` cu un buget foarte
mic. Cea mai mare parte a amenaj`rii o f`cuse singur`, exceptând
faptul c` Anna \i \mprumutase o ma[in` de cusut cu ajutorul c`reia
\[i cususe perdelele de un verde-pal, din catifea sintetic`, [i pernele
pentru canapea, verzi cu auriu. Majoritatea accesoriilor care ofereau
44 ROBBIE HURT

camerei un aer atât de original, fuseser` descoperite \ntr-un magazin


second-hand [i prin vizite la casele de licita]ii. Fuseser` deci ieftine.
Investise ore bune pentru a le reda str`lucirea, dar efortul \i fusese
r`spl`tit.
Oft`, turnând laptele \ntr-o can` de por]elan. Se \ntoarse \n
sufragerie, puse muzic` [i se urc` \n pat, ascultând vocea de aur a
tenorului cântând o arie celebr`.
Nu era deloc o alegere bun` pentru aceast` sear`. Ar fi trebuit s`
aleag` Vivaldi, Bach sau Haydn, orice, dar nu aceast` muzic`
romantic` [i pasional`.
Soneria telefonului o trezi la realitate. Pentru o clip`, \l privi f`r`
s` \n]eleag` despre ce era vorba. Era aproape ora dou` diminea]a. Nu
fusese niciodat` deranjat` de apeluri nocturne, dar auzise astfel de
pove[ti. |ntinse \ncet mâna [i ridic` receptorul.
– Da? zise ea pe un ton agresiv.
– A, speram s` fii acas`.
Vocea lui Burke era prea familiar`, \n ea ghicindu-se [i o profund`
ironie.
– Te-am trezit cumva?
– Nu, nu, nu m-ai trezit.
Tân`ra \nchise ochii, \ncercând s` ignore c`ldura care-i inunda
sufletul.
– Ce naiba vrei?
Nimeni nu poate auzi un zâmbet, dar Faine [tiu c` b`rbatul
zâmbea când \i r`spunse:
– Doar s` te invit la cin` mâine sear`. De fapt, ar fi mai corect s`
spun la noapte.
Ea ezit`. Acum, nu era momentul s`-i spun` s` nu mai voia s` aib`
de-a face cu el. Cântecul \nc`rcat de lirism o f`cu s` se cutremure.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 45

– Da, zise ea, aproape imperceptibil.


– Da, ar fi mai corect s` spun la noapte sau da, vrei s` vii?
– Da, vreau s` vin.
– Bine, vin s` te iau la [ase [i jum`tate. Unde locuie[ti?
Faine \i d`du adresa, \ntrebându-se dac` nu cumva \[i pierduse
min]ile.
– Ne vedem atunci.
F`cu o pauz`, apoi ad`ug`:
– Faine?
– Da.
– Trimite-l acas` cât mai repede.
|nchise apoi rapid, l`sând-o pe Faine uimit` [i derutat`. Ce naiba
vrusese s` spun`?
Când \n sfâr[it realiz`, se \nro[i puternic [i trânti receptorul la loc
\n furc`. Ce tupeu avea b`rbatul `sta! Era limpede c`, dup` p`rerea
lui, Greg se afla la ea, de aceea, \i ordonase s`-l trimit` acas`.
Se ridic` [i c`ut` gr`bit` cartea de telefon. Dar erau nu mai pu]in
de [ase abona]i cu numele B. Harding [i, cum nu-i [tia dresa, nu-l
putu suna s`-i spun` c` insinuarea lui era jignitoare.
Dar noaptea fu un sfetnic bun. A doua zi, Faine sp`l` [i puse
rufele la uscat, \i ajut` pe Anna [i pe Stu s` cure]e gr`dina invadat` de
iarba pe care prim`vara o \ncurajase s` creasc` pân` la \n`l]imi
imense, apoi petrecur` o jum`tate de or` foarte pl`cut` pe verand`,
la soare, hot`rând ce flori s` planteze [i unde anume, pentru a
\nchipui un frumos [i colorat covor floral de var`.
Dup` aceea, se sp`l` pe cap [i se usc`, p`strându-[i o or` pentru
alegerea hainelor pe care avea s` le poarte la cin`. Cum nu [tia unde
vor cina, decizia era destul de dificil`. Din pu]ina ei experien]`, [tia
c` exist` foarte pu]ine restaurante deschise duminica. Ceea ce putea
46 ROBBIE HURT

\nsemna c` vor cina acas`.


Nu [tia ce stil de locuin]` are Burke, dar faptul c` regreta amarnic
c` se vârâse \n povestea asta n-o ajuta deloc s` se hot`rasc`.
|n sfâr[it, se hot`r\ s` aleag` o rochie simpl`, cu mâneci lungi [i
bufante. Singurul lucru prin care ie[ea \n eviden]` era materialul, cu
decora]iuni fine [i delicate. Alese pantofi negri [i ni[te cercei pe
care-i avea de la bunica.
Când fu gata, se a[ez` s` citeasc` pu]in. Afar`, soarele str`lucea
minunat de frumos. Era cald, dar serile se f`cea r`coare.
La \nceput, nu auzi b`taia \n u[`. Apoi, soneria o f`cu s` tresar`.
Cartea \i alunec` din mâini [i c`zu pe covor. Se aplec` s-o ridice, apoi
se \ndrept` c`tre u[`, con[tient` c` nu deschidea o simpl` u[`, ci u[a
viitorului s`u. Viitor asupra c`ruia n-avea niciun control.
Capitolul 4

B`rbatul a[tepta lini[tit, ]inând \n mân` o garoaf` ro[ie. Când


Faine deschise u[a, \i zâmbi, iar ochii lui alba[tri-verzui o privir` din
cap pân`-n picioare, oprindu-se o clip` asupra buzelor moi [i
senzuale.
– Ar`]i minunat, zise el, oferindu-i floarea. Bunica mea ]i-a
trimis-o. Spune c` numele t`u se potrive[te numai cu garoafele.
Uimit`, Faine mirosi floarea.
– Sper c` este un compliment, zise ea, permi]ându-i s` intre \n
cas`. Ce frumos miroase! De obicei, hibrid`rile fac florile s`-[i piard`
mirosul.
– Aceast` floare e din gr`dina bunicii!
Intrarea lui \n apartament f`cu spa]iul s` par` mai mic.
Suntem doi uria[i, se gândi tân`ra.
– Vrei s` bei ceva? \ntreb` ea.
– Nu, mul]umesc, r`spunse el, [i zâmbi. Nu vreau nimic. Asta-i
haina pe care vrei s-o por]i?
Ea \ncuviin]`.
– E \nc` prea cald. O ]in eu pentru tine, zise el, \ntinzând mâna.
48 ROBBIE HURT

Faine \l l`s` s`-i ia haina. Ah, se comporta ca o adolescent` la


prima \ntâlnire. Abia putea s`-[i controleze tremurul vocii. Respir`
adânc, puse garoafa \ntr-o vaz` [i-[i lu` geanta.
– Sunt gata, anun]` ea.
El privi curios camera, apoi se uit` c`tre ea.
– E foarte dr`gu] aici, dar cred c` te preferam \n c`su]a colonial`
pe care am v`zut-o amândoi.
– O, [i eu, oft` ea. Dar s` fim serio[i! {i eu a[ prefera s` locuiesc
\n multe alte locuri. Totu[i, e mai bine decât nimic. Am intimitate [i
e aproape de bibliotec` [i de centru.
Apropierea dintre ei \ncepuse s-o streseze.
– Mergem? \ntreb` ea.
– Desigur.
Afar`, nu-i mai a[tepta Rolls-ul argintiu, ci o ma[in` la fel de
luxoas`, cu tapi]erie din piele verde-pal. Faine se a[ez` zâmbind pe
scaunul din dreapta [oferului.
– Unde mergem? \ntreb`. Sau e o surpriz`?
– Nu ]i-am spus? se mir` el, de[i [tia foarte bine c` n-o f`cuse.
Acas`, la bunica. Vom petrece to]i o sear` lini[tit`.
– Credeam c` Gavin [i so]ia lui locuiesc \mpreun` cu tine.
– A[a e, dar acum sunt pleca]i.
B`rbatul coti pe un drum care ducea c`tre falez`. De[i tonul lui
nu se schimbase, ceva din atitudinea sa \i semnalase clar c`-l
sup`rase. Cu ce anume? se \ntreb` Faine. Probabil c` dizabilitatea lui
Gavin \l durea [i nu voia s` discute despre asta nici m`car tangen]ial.
Ea \ncepu s` vorbeasc` despre altceva, pe un ton lejer,
folosindu-[i abilitatea de a face conversa]ie pe orice subiect, câ[tigat`
urm`rindu-[i mama la nenum`ratele \ntâlniri diplomatice. Era un
talent m`runt, dar \i \nlesnise adesea via]a.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 49

B`rbatul opri \n fa]a unei case superbe \ndreptate c`tre golful


Helier.
Locuin]a nu era modern`, dar nici foarte veche. Probabil c` fusese
construit` \n urm` cu vreo patruzeci de ani. Avea u[i mari, din lemn,
care conduceau c`tre un hol larg, unde se aflau sc`rile din lemn
sculptat.
B`rbatul o invit` \ntr-o \nc`pere cu ferestre mari, care d`deau
c`tre o teras` pardosit` cu gresie, pe jum`tate acoperit` cu plante
ag`]`toare. Dincolo de ea se vedea golful.
Aici, \i a[tepta bunica lui Burke. Era o femeie \nalt`, de
aproximativ [aptezeci de ani, cu ochi inteligen]i [i zâmbet pl`cut.
Nu era tipul clasic de b`trânic` simpatic`, se gândi Faine când
Burke f`cu prezent`rile. B`rbatul mo[tenise, desigur, inteligen]a [i
farmecul lui Ellen Guilford [i, de asemenea, st`pânirea de sine a
femeii.
– Ce dr`gu]` e[ti! exclam` gazda ei cu amabilitate. Multe fete din
ziua de azi poart` haine de felul `sta, dar nu le avantajeaz`. M` \ntreb
adesea cum se vor sim]i când copiii lor le vor vedea astfel \mbr`cate
\n fotografii.
Faine zâmbi.
– Probabil exact cum se sim]ea mama când râdeam \n hohote de
hainele pe care le purta când era tân`r`.
– Ceea ce e un mod politicos de a-mi spune c` sunt demodat`,
observ` doamna Guilford. Dar ai dreptate, draga mea. Una dintre
pl`cerile b`trâne]ii este de a face comentarii acide despre lumea
modern`.
Dar, \n ciuda declara]iilor ei, bunica lui Burke se dovedi foarte
modern` \n gândire [i la curent cu progresele lumii contemporane.
Pe m`sur` ce timpul trecea, Faine descoperea c` se amuz` copios,
50 ROBBIE HURT

fermecat` de inteligen]a celor doi [i de conversa]ia lor interesant`.


De[i Faine afl` c` aveau o menajer`, masa delicioas` fu servit` de
c`tre doamna Guilford \ns`[i.
La sfâr[it, sosir` lichiorurile [i cafelele pe care le b`ur` \n
bibliotec`, pe fondul muzical ales de Burke. Nu erau melodii foarte
romantice, dar atmosfera era relaxat` [i Faine sim]i um`rul b`rbatului
lâng` al s`u. Chiar atunci avu revela]ia c` i se \ntâmplase ceva absolut
nou [i diferit de tot ce tr`ise pân` atunci.
La un moment dat, doamna Guilford se ridic`, declarând c` vrea
s` se duc` la culcare. Faine se uit` discret la ceas [i observ` c` era ora
unsprezece. Când bunica plec`, tân`ra se \ntoarse c`tre Burke [i-i
spuse c` voia s` se duc` acas`.
Ceva sclipi \n ochii b`rbatului, dar replic` blând:
– Desigur. Asear` te-ai culcat cam târziu, nu?
Obrajii ei devenir` roz, lucru care-l convinse pe Burke c` Greg
r`m`sese la ea peste noapte [i fusese acolo când o sunase. Pentru o
clip`, vru s` nege, dar pân` la urm` ridic` doar din umeri,
r`zgândindu-se. N-avea niciun drept s-o \ntrebe despre via]a ei
personal`!
– Am putut recupera ast`zi, replic` ea calm, luându-[i geanta de
pe scrinul din lemn de kauri care servea drept mas`.
– {i mâine nu vei putea recupera?
– Nu.
El \i a[ez` haina pe umeri. De partea cealalt` a camerei se afla o
oglind`, situat` deasupra [emineului. |n ea se reflectau amândoi, ca
dou` lini[tite figuri din por]elan. Lumina blând` str`lucea \n p`rul lui
Burke \n nuan]e de aram` \ntunecat` [i punea \n pletele ei o aur` de
chihlimbar.
El o privea nemi[cat, cu o expresie de ghea]`. Ceva din felul \n
PENTRU DRAGOSTEA MEA 51

care st`teau, el supraveghind-o atent, \n a[teptare, ea cu fruntea


pu]in aplecat` spre \nainte, \i amintea tinerei de o statuie pe care o
v`zuse cândva, reprezentând o fiar` ie[it` la vân`toare. Ea \l privea
aproape sfios, expunându-[i gâtul gol loviturii finale.
Un fior o str`b`tu. Se \ndep`rt` de el, iar Burke ridic` fruntea [i
se uit` la reflectarea lor \n oglind`. Momentul de panic` se risipi ca
prin farmec când b`rbatul \ntreb`:
– Ne st` bine \mpreun`, nu? De obicei, par un uria[ pe lâng`
oricine altcineva.
Era adev`rat. Aceea[i senza]ie o avusese [i ea, v`zându-l al`turi de
tân`ra manechin de ieri-sear`. Trebuia s` recunoasc` faptul c` era
u[or geloas`.
Cu voce tare, replic` \ns`:
– {tiu ce vrei s` spui. {i, dac` tot a venit vorba de dimensiuni, care
este cuvântul grec de care mi-ai vorbit?
El zâmbi, amintindu-[i imediat discu]ia lor anterioar`. Avea o
minte ascu]it` [i nu uita nimic, observ` ea.
– Grecii aveau un cuvânt pentru orice. |n cazul nostru, este
"bathykolpos".
– {i ce \nseamn`?
El o privi drept \n ochi, apoi cobor\ u[or privirea c`tre umeri [i
sâni.
– Generos, zise el. Homer \l folosea. Se pare c`, \n epoca eroilor,
era de dorit ca femeile s` aib` dimensiuni generoase.
A[ezându-[i palmele pe umerii ei, o trase mai aproape [i o strânse
\n bra]e. Se aplec` u[or [i-i [opti la ureche:
– Cred c` sunt de acord cu ce spune Homer.
O s`rut` apoi, presând gura sa crud` [i puternic` peste a ei [i
for]ând-o s`-[i dea capul pe spate. Era un atac brutal [i posesiv. |[i
52 ROBBIE HURT

folosea for]a masculin` pentru a o supune. Mâinile ei se strânser` pe


bra]ul lui, \n \ncercarea de a se \ndep`rta de el. Era uimit` de
s`lb`ticia b`rbatului. |l credea sofisticat, prea st`pân pe sine pentru
a-[i pierde controlul, dar buzele lui, care o c`utau, tr`dau o foame
ciudat`.
Burke \[i ridic` fruntea, [opti ceva [i \ncepu din nou s-o s`rute, de
data asta mai tandru, mai blând, pân` când Faine se relax` [i mâinile
ei se ridicar` pe umerii b`rbatului. El scoase un geam`t ciudat [i o
apropie [i mai mult de el. O mân` \i mângâia buclele. Gura lui era
dulce, senzual`. Buzele \i coborâr` c`tre gât, odihnindu-se pu]in pe
locul unde se sim]ea pulsul, ca [i cum i-ar fi pl`cut s`-i simt` b`t`ile
inimii sub buzele sale.
Faine respir` adânc, cu sete, prins` \ntr-o senza]ie divin` de
pl`cere, necunoscut` pân` atunci. Sim]urile \i erau toate \n alert`.
Putea sim]i c`ldura [i mirosul u[or s`rat al pielii lui, putea sim]i
delicata sa \mbr`]i[are. B`rbatul respira profund [i rapid, iar ea putea
auzi cum \i bate inima lâng` pieptul ei. Deschise ochii \ncet. Ochii lui
erau \nchi[i, cu genele lungi [i negre odihnindu-se deasupra
pome]ilor.
Un elan de tandre]e o cuprinse pe nea[teptate. O, Doamne, se
gândi ea, m-a[ putea \ndr`gosti de el atât de u[or! De[i [tia c` ar fi
fost cel mai stupid lucru pe care l-ar fi putut face. Pentru c`, orice ar
fi vrut de la ea, acest lucru nu putea fi \n niciun caz o poveste de
dragoste. Era prea obi[nuit cu aventurile pentru a se l`sa prins \ntr-o
fantezie romantic`.
– Burke, zise ea cu vocea r`gu[it`, atingându-i obrazul cu vârfurile
degetelor.
Genele sale lungi se ridicar` [i b`rbatul o privi adânc \n ochi. Era
o privire cercet`toare, p`trunz`toare, \ntr-un contrast ciudat cu
PENTRU DRAGOSTEA MEA 53

pasiunea pe care o ar`tase acum câteva clipe.


|nghe]at`, aproape enervat` de \ntrebarea dur` din ochii lui, pe
care era incapabil s-o ascund`, Faine se retrase, cu o expresie rece.
Doar c`ldura pielii o putea tr`da.
– Ar fi mai bine s` plec, zise ea, con[tient` c` mâinile lui se
odihneau \nc` pe umerii ei.
El zâmbi cu un amuzament ironic [i-[i plec` fruntea, s`rutând-o
lâng` ureche.
– E[ti o fat` sensibil`. Dar s` [tii c` e[ti \n siguran]` aici. E greu de
crezut c` te pot seduce, cu bunica lâng` noi.
– Crezi c` ai putea s` m` seduci?
Imediat ce spuse aceste cuvinte, le regret` \ns`. Sunaser` ca o
invita]ie, ca o provocare.
El o privi lung, cercet`tor.
– Da, cred. E[ti o femeie cu mult` st`pânire de sine, dar c`ldura
instinctului te tr`deaz`. E vorba de o atrac]ie primar`. Amândoi am
recunoscut asta imediat.
– Imediat?
El zâmbi [i o atinse pe obraz.
– Desigur. Imediat dup` ce te-am \ntâlnit, m-am gândit toat` ziua
la ochii t`i, str`lucind ca dou` topaze, [i la gura ta senzual`, pe care
[tiam c`-mi va face pl`cere s-o s`rut. De ce crezi c` am venit \n Baillie
Street s` iau c`r]ile pentru Gavin?
– Nu te cred, zise ea. N-aveai de unde s` [tii c` lucrez acolo.
– Te-am v`zut venind de vizavi [i am f`cut ni[te verific`ri \n timpul
zilei.
Aproape c` \ncepuse s` accepte aceast` realitate, chiar a[a
incredibil` cum era. Apoi, se \ncrunt`, v`zând trecând prin ochii lui
o lumin` rapid` [i cinic`. Tres`ri. De team`?
54 ROBBIE HURT

– Nu-]i place ideea unei vân`tori? \ntreb` el blând. Cred c` ]i-ai


dat seama c` nu exist` coinciden]e. Sau, \n orice caz, acestea nu se
\ntâmpl` atât de frecvent cum ar p`rea. Numai \ntâlnirea cu Gavin de
a doua zi a fost o coinciden]`. Atât!
O trase din nou aproape de el, ]inând-o cu bra]e blânde, dar
ferme. |i privi fa]a uimit` [i zâmbi u[or, cu un aer de cochet`rie, f`r`
ca tr`s`turile lui s` dezv`luie nimic. {i totu[i, Faine [tia c` sub masca
de om de lume se ascunde o emo]ie \ntunecat`. Acum un minut
numai, o dorise [i o s`rutase cu o for]` brutal`. Dorin]a lui o
completa pe a ei. |nchise ochii [i \ntoarse capul, ca [i cum ar fi c`utat
s` scape rapid prin u[a deschis`.
– }i-e team` de mine? \ntreb` el.
Apoi ad`ug`, pe un ton mai sc`zut:
– N-am s`-]i fac r`u, Faine.
|ncerca s-o lini[teasc`, de parc` ar fi fost o adolescent` lipsit` de
experien]`.
Probabil c` b`rbatul z`rise \n ochii ei sclipirea de mânie, pentru
c` \ncepu s` râd` [i o eliber`, conducând-o c`tre u[`. Pe drumul de
\ntoarcere, folosi [i el tehnica ei, vorbind lini[tit [i calm despre
nimicuri.
Când ajunser` acas` la ea, nu-l invit` s` urce. {i nici el nu se
a[tepta s-o fac`. |i ascult` mul]umirile politicoase pentru seara
petrecut` \mpreun`, plecând u[or capul. Pe urm`, \i ridic` palma, o
\ntoarse [i-i s`rut` \ncheietura. Un gest fermec`tor, cu excep]ia
faptului c` limba lui urm`ri linia fin` [i albastr` a unei vene, \ntr-o
mângâiere atât de erotic`, \ncât Faine nu [tiu cum reu[i s` ajung`
apoi pân` la u[`. Se relax` numai când ajunse \n hol, presându-[i
mâna la piept ca [i cum ar fi fost r`nit`. Sim]ea c` pe ea r`m`sese
urma de foc a s`rutului.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 55

|n acea noapte, avu un vis. Acesta \ncepu destul de bine [i


obi[nuit. Se f`cea c` merge pe un coridor lung, cu pere]ii placa]i cu
oglinzi. Oriunde se uita, \[i putea vedea imaginea r`sfrânt`. Apoi
realiz` c` fiecare oglind` era o u[` [i, \ntr-un fel ciudat, cum se
\ntâmpl` \n vise, [tiu c` \n spatele fiec`reia se aflau oameni care-i
ascultau pa[ii. |ncepu s` se mi[te [i ajunse \ntr-un loc unde o
a[teptau mai multe persoane. Printre ei se aflau Dougal, Gavin [i
Libby, doamna Guilford, Anna [i Stu... toat` lumea pe care o
cuno[tea. To]i o priveau trecând printre ei. {i Burke a[tepta acolo.
Era cu spatele la ea, dar \l recunoscu dup` umerii largi, picioarele
lungi [i felul \n care st`tea. Se \ntoarse s-o primeasc`, zâmbi [i-i
\ntinse mâna. Atunci, sim]i un moment de intens` bucurie. Dar
imediat apoi, b`rbatul ridic` cealalt` mân` [i-[i d`du la o parte masca
de pe chip, dezv`luind un craniu.
De[i teama care o cuprinse era foarte real`, con[tientiz` c` totul
nu era decât un vis. |nainte de a se trezi, auzi râsete [i toat` lumea \[i
d`du la o parte masca, dezv`luindu-[i craniile care rânjeau cu
orbitele goale.
Apoi \[i d`du seama c` se trezise [i se afla \ntins` \n pat, gemând.
Inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul, \n timp ce stropi mari de sudoare \i
curgeau pe frunte [i pe gât.
Era aproape diminea]`. O pas`re ciripea afar`, \ntr-un copac din
fa]a ferestrei, f`când ca teroarea visului s` dispar`.
– Ce stupid! [opti ea.
Apoi, mai tare.
– Ce stupid!
Dar numai dup` ce f`cu un du[ [i-[i b`u cafeaua reu[i s`-[i
reg`seasc` echilibrul.
Era timpul s` plece la serviciu. Avea s` uite de toate aceste gânduri
56 ROBBIE HURT

\ndeplinind sarcinile de zi cu zi. Co[marul avea s` fie [i el dat uit`rii.


Era bucuroas` c` Burke n-o mai c`utase de câteva zile, iar visul fu
pân` la urm` absorbit de subcon[tient la fel de u[or cum se n`scuse.
O sun` \ns` \ntr-o bun` zi [i \n weekend merser` s` vad`
reprezenta]ia de oper` cu Madame Butterfly. Faine plânse la final, iar
Burke o ironiz` pentru sentimentalismul ei [i o tachin` f`r` mil`.
Apoi, o duse \ntr-un club [i dansar` pân` la dou` diminea]a.
Faine era obi[nuit` cu atrac]ia exercitat` de acest b`rbat \n rândul
femeilor, dar niciodat` nu mai fusese ]inta atâtor priviri invidioase ca
ast`zi. Inima ei tres`rea de fiecare dat` când \l privea. Avea o
autoritate care ar fi atras toate privirile, chiar f`r` ajutorul \n`l]imii [i
\nf`]i[`rii sale superbe. Nu se putea ab]ine s` nu se gândeasc` de ce
anume o alesese pe ea, când atâtea femei frumoase, cu atâtea lucruri
de oferit, ar fi fost bucuroase s` fie cu el.
Pentru o clip`, o palid` amintire a visului \i \ntunec` privirea [i se
\nfior`.
– Nu pot s` cred c` ]i-e frig! zise el.
– Nu, r`spunse ea.
Apoi, \i povesti despre vis. De ce o f`cea, habar n-avea. Dar cel
pu]in omise partea cea mai spectaculoas` a lui.
Urm` o lung` t`cere. Faine \[i d`du capul pe spate ca s`-i
urm`reasc` reac]ia. Nu se a[tepta la nimic altceva decât la o nou`
ironie. |n schimb, expresia lui fu calm`, greu de descifrat. Ochii \i
erau fic[i [i \nghe]a]i. Era greu de perceput \n lumina difuz` a
clubului, dar parc` ceva din culoarea lor se [tersese, fixându-i
tr`s`turile \ntr-o masc` nemiloas`.
Faine se d`du un pas \napoi. Invers decât se \ntâmplase \n visul
ei, Burke o privi [i masca disp`ru când b`rbatul \i zâmbi plin de
c`ldur`, aproape tandru.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 57

– Nu fi a[a \nsp`imântat`! zise el u[or, tr`gând-o mai aproape [i


]inând-o strâns \n bra]e.
Mi[c`rile lor se completau reciproc. Mâna lui cald` \i strângea
degetele, iar sânii ei erau presa]i de pieptul lui puternic.
|ncet-\ncet, atrac]ia \ncepu s` se transforme \n dorin]`. C`ldura
atingerii lui i se \mpr`[tie \n tot trupul.
– Hai s` plec`m! zise el deodat`.
Pân` ajunser` la u[a ei, b`rbatul nu mai spuse nimic, iar când
vorbi, glasul \i sun` aproape tandru.
– Ai de gând s` m` invi]i \n`untru s` bem o cafea, Faine?
Ea ezit` o clip`, privind cheile pe care le ]inea \n mân`. {tia foarte
bine unde putea duce o astfel de invita]ie. Ar fi sfâr[it prin a face
dragoste [i, din pricina pasiunii care o f`cea s` simt` c` prin vene \i
curge foc, nu sânge, nu l-ar fi putut \mpiedica s`-[i petreac` restul
nop]ii \n patul ei.
Probabil c` era demodat s` fii virgin` la treizeci [i trei de ani. Dar
ea era. Nu era nici mândr`, nici ru[inat` de acest lucru [i nu c`zuse
niciodat` \n plasa b`rba]ilor care credeau c` era dreptul lor s` fac`
dragoste cu persoana pe care o invitaser` la cin` \n ora[. Dar acum
lucrurile st`teau altfel, se gândi ea cu team`. {i asta numai pentru c`
[i ea \l dorea.
Cu voce tare, spuse \ns` sec:
– Nu, n-am de gând!
Burke vâr\ cheia \n broasc`. Ea suprinse o lumin` vie \n privirea
sa [i el zâmbi. B`rbatul \[i plec` fruntea [i o s`rut` timid, apoi
pasional.
– Asta doar ca s` [tii ce pierzi, zise el, cu obi[nuitul s`u ton ironic.
Vise pl`cute!
"Dac` nu m` mai caut` niciodat` dup` aceast` sear`, voi [ti ce
58 ROBBIE HURT

anume voia de la mine", se gândi ea când ajunse \n cas` [i \ncepu s`


se demachieze. Nu c` el ar fi f`cut vreun efort s`-[i ascund` dorin]a
\n ceea ce o privea! |n fiecare clip` aceasta ie[ea la iveal`, de[i nu
devenea niciodat` foarte vizibil` sau jignitoare. De fiecare dat` când
o privea, ochii lui alba[tri erau ilumina]i de o flac`r`. Culoarea lor
\nghe]at` la suprafa]` ascundea focul din profunzime.
O, da! O dorea. Dar asta era oare tot? Crezuse – de ce s` nu fie
sincer` [i s` m`rturiseasc` tot? – se rugase ca insisten]a lui s` fie
motivat` de ceva mai mult decât dorin]a de a face dragoste cu ea.
Pentru c`, dac` asta era tot, mai devreme sau mai târziu avea s`
capituleze. Va [ti astfel ce \nseamn` s` fie strâns` \n bra]ele lui [i s`
simt` for]a pasiunii sale. Dar apoi va sim]i durerea de a fi p`r`sit`.
Sigur o va p`r`si, a[a cum f`cuse cu toate celelalte femei dinaintea ei.
|n acea noapte nu vis`, dar se trezi a doua zi cu o durere
\ngrozitoare de cap. Perna \i era ud` de lacrimi.
Capitolul 5

Burke o a[tepta la ie[irea din bibliotec` a doua zi, seara. Când \l


v`zu, Faine sim]i c` inima \i tresalt` de fericire, iar un inexplicabil
entuziasm \i t`ie r`suflarea. Revenindu-[i cu greu din emo]ie, \i
\ntâlni ve[nicul surâs ironic [i privirea cald`, dar mereu cercet`toare.
Slav` Domnului c` avea un temperament flegmatic, care o ajuta s`
ascund` faptul c` pân` [i cel mai mic interes din partea lui trezea \n
ea o incredibil` desf`tare!
– Ar`]i ca prim`vara \ns`[i! coment` el \n [oapt`, parcurgând cu
privirea rochia ei vernil, u[oar` [i romantic`, perfect asortat` cu
haina.
Faine zâmbi.
– Dac` nu m` \n[el, prim`vara era o nimf` ro[cat` \mbr`cat` \n
ghirlande [i... cam atât. O fiin]` foarte diafan`. Nimeni, nici cel mai
binevoitor om din lume, nu m-ar putea numi diafan`. {i apoi, ad`ug`
ea cu dr`g`l`[enie, tu ai p`rul ro[u, nu eu.
El zâmbi, deschizându-i portiera.
– P`rul meu, cum mi s-a spus de c`tre persoane informate [i
competente, este ar`miu, nu ro[u. Iar dac` ai spus toate astea
60 ROBBIE HURT

crezând c` referindu-te la nimfa lui Botticelli m` vei for]a s` te


complimentez, te-ai \n[elat.
U[a se \nchise \n urma ei. B`rbatul \nconjur` ma[ina [i intr` la
rândul lui, cu acele mi[c`ri mici [i controlate pe care le admira a câta
oar`!
Porni motorul, \ntoarse capul [i spuse:
– Ai ales aceast` rochie pentru c` \]i subliniaz` fiecare linie [i
rotunjime a trupului. |]i st` minunat. Complimentele sunt de prisos
atunci când cineva se cunoa[te pe sine atât de bine cum e cazul t`u.
Faine se \ncrunt`.
– Am straniul sentiment c` tu m` faci s` m` redescop`r.
– Prostii! E[ti prea inteligent` pentru a nu-]i da seama când un
compliment e fals.
|i zâmbi.
– Ai mult mai mult gust decât multe alte femei [i ai norocul de a
avea un corp superb. Oricine a avut grij` de tine \n anii de formare,
a f`cut o treab` minunat`. Majoritatea femeilor care au \n`l]imea ta
poart` haine largi, \n speran]a de a-[i ascunde dimensiunile [i \ncal]`
pantofi f`r` toc. Lucruri total gre[ite! Cine te-a \nv`]at s` fii mândr`
de \n`l]imea ta, Faine?
– Mama, zise ea \ncet.
Era mi[cat` mai mult de comentariile lui despre mama sa decât de
sincerul s`u compliment.
– {i ea era \nalt`. Am fost norocoas` [i pentru c` n-am crescut
decât dup` cincisprezece ani, când eram suficient de matur` pentru
a \nv`]a s` m` \mpac cu situa]ia.
– La cincisprezece ani eram la fel de \nalt ca acum.
{i-l imagin` pentru o clip`. |nalt, greoi, un adolescent diferit de
ceilal]i. Inima i se strânse cu duio[ie. Aceast` m`rturisire o
PENTRU DRAGOSTEA MEA 61

impresion`. Fusese ciudat [i stângaci sau avusese dintotdeauna


aceast` gra]ie felin`? se \ntreb` ea.
– Unde mergem? \ncerc` ea s` schimbe subiectul, cu un glas
r`gu[it.
– La tine acas`, ca s` te schimbi \n ceva mai pu]in formal, [i apoi
c`tre Howick, r`spunse el calm. Un cuplu de prieteni s-au trezit ieri
la u[` cu ni[te musafiri din America [i s-au hot`rât s` organizeze \n
cinstea lor o petrecere cu gr`tar.
– O!
– M-au sunat ieri-sear`. Am \ncercat s`-]i telefonez dup` aceea,
dar nu r`spundeai. Am fost \n Wellington toat` ziua. A[ fi pus
secretara s` te sune, dar nu voiam s` par` un telefon de afaceri.
Speram s` fii liber`.
Era probabil foarte obi[nuit ca femeile s`-[i amâne orice alte
\ntâlniri când suna el, dar \i fu recunosc`toare c` n-o considerase
liber` din start.
– Sunt, r`spunse ea \ncet, \mblânzit` de atingerea lui [i de
delicate]ea b`rbatului. Cât de colocvial` va fi \ntâlnirea?
El zâmbi.
– La familia Layton, am v`zut tot felul de petreceri. De la cele \n
bikini, la cocteiluri cu ]inute de ceremonie. Sal este foarte ospitalier`;
sunt convins c`-]i va pl`cea. Vei putea s` \no]i, dac` vrei.
Faine alese o ]inut` kaki [i o hain` ar`mie pân` la genunchi.
Culorile \i puneau \n eviden]` culoarea str`lucitoare, minunat` a
chipului.
– Foarte frumos, aprecie Burke când o v`zu.
Probabil c` el se schimbase \n ora[, pentru c` purta haine u[oare:
un pantalon bej [i o c`ma[` fin`. |n plus, mai avea o hain` asortat`,
care st`tea pe bancheta din spate.
62 ROBBIE HURT

Exact ]inuta pe care un milionar trebuia s-o poarte la o petrecere


cu gr`tar, se gândi Faine. Imediat apoi, un gând o f`cu s` tresar`. "O,
Doamne, \l iubesc!", se sperie ea.
– Faine?
Ea zâmbi u[or, plecându-[i genele, pentru ca ochii lui s` nu-i
ghiceasc` gândurile.
– Ce este?
Pentru o clip`, tân`ra se \ntreb` care ar fi fost reac]ia b`rbatului
dac` i-ar fi m`rturisit c` s-a \ndr`gostit de el. Merita efortul de a-l
vedea m`car o clip` nedumerit.
– Nimic, min]i ea, luându-[i geanta.
– |ntr-o bun` zi, nu-]i va mai fi la fel de u[or s`-mi evi]i \ntreb`rile,
o anun]` el pe un ton calm, indiferent.
Familia Layton locuia \ntr-o cas` splendid`, a[ezat` cu fa]a c`tre
golf, o cas` modern`, cu mai multe nivele. Stilul arhitecturii [i al
mobilierului era mediteranean, oferind impresia unui spa]iu aerisit.
Ambian]a era absolut \ncânt`toare, \n special datorit` zidurilor albe
pe care se profilau ghivece imense de plante [i o colec]ie
impresionant` de art` modern` \n culori str`lucitoare.
Sal [i Philip Layton erau la fel de fermec`tori ca locuin]a lor.
Invita]ii din America erau amuzan]i, seara era pl`cut` [i, din fericire,
f`r` insecte. Toate lucrurile conspirau pentru a face din aceast`
petrecere o adev`rat` s`rb`toare. Nu c` vreuna dintre femeile aflate
\n preajma lui Burke s-ar fi putut plânge vreodat` de plictiseal`.
N-avea de ce s` se plâng` de privirea lui lene[` [i posesiv` a]intit`
asupra ei; acest lucru n-o f`cea s` se simt` prost. |ntreaga lui
atitudine ar`ta foarte clar c` era partenerul ei pentru aceast` sear` [i,
de[i erau [i al]i b`rba]i singuri prezen]i la familia Layton, niciunul nu
f`cu vreun gest pentru a se apropia de ea.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 63

Era un lucru flatant, hot`r\ Faine, \ntâlnindu-i privirea. Dar ar fi


dat orice s` priceap` ce planuri avea \n privin]a ei.
Du[urile aflate lâng` piscin` compuneau un spa]iu la fel de
\ncânt`tor ca restul propriet`]ii. |nc`perile erau acoperite cu faian]`
verde [i albastr`, iar \n centru se afla o oglind` imens`. Faine r`mase
singur` \n`untru. Celelalte dou` femei al`turi de care intrase s` se
schimbe, ca [i gazdele, plecaser` \nainte.
Se \mbr`c` \n costumul de baie galben, dintr-o bucat`,
mul]umind Cerului pentru machiajul rezistent la ap`. P`rul i se va
usca \n ni[te bucle rebele, dar \n seara asta nimic nu mai conta.
Arunc` o privire \n oglind` [i remarc` pl`cut surprins` cum costumul
\i punea \n eviden]` atuurile, de la picioarele lungi pân` la curbele
sânilor [i ale [oldurilor.
Faptul c` mersese la plaj` \n weekend \i oferise un bronz u[or,
care-i st`tea bine.
Auzi ni[te voci \n apropiere, dar numai când \[i auzi numele
realiz` c` se discuta despre ea. |nghe]`, incapabil` s` descopere un
mod prin care s`-[i fac` sim]it` prezen]a f`r` s` pun` \ntr-o situa]ie
nepl`cut` persoanele care vorbeau.
– ... m` \ntreb dac` e noua prieten` a lui Burke, zise una dintre
voci, râzând. Dac` e, \nseamn` c` b`rbatul [i-a schimbat gusturile.
Fata asta chiar e capabil` s` sus]in` o conversa]ie inteligent`, ceea ce
nu se poate spune despre majoritatea partenerelor pe care le-a avut.
– Adev`rat. Don spunea mereu c` Burke \[i alege femeile pentru
odihn` [i recreere [i c` tot ce vrea de la ele e o fa]` frumoas`, un trup
pl`cut [i capacitatea de a t`cea.
– Ei, nu cred c` asta-i tot ce vrea, r`spunse prima femeie cu
sub\n]eles. Dar cine e ea?
– Este bibliotecar`. Tat`l ei a fost John Hellier. El [i so]ia sa au fost
64 ROBBIE HURT

uci[i \ntr-un atentat terorist cu bomb`. Ma[ina lor a explodat. Mi se


pare c` se \ntâmpla \n Orientul Mijlociu. Acum vreo [ase ani, cred.
Trebuie s`-]i aminte[ti – a fost un incident cu ecouri interna]ionale.
– A, da, diplomatul...
Urm` o pauz`, apoi femeia relu`:
– M` \ntreb dac` Burke vrea \n sfâr[it s` se c`s`toreasc`. Dac`-mi
amintesc bine, familia Hellier este bine situat` din punct de vedere
social, una dintre primele care au venit la Hawkes Bay. Burke ar face
o alegere ideal` c`s`torindu-se cu ea. Poate c` asta [i vrea – un trecut
glorios, o familie veche. Nu c` ar avea nevoie de astfel de lucruri!
Faine \[i mu[c` buza, furioas` pe sine \ns`[i c` se l`sase atras`
\ntr-o astfel de situa]ie. Reu[ise s` identifice persoanele care discutau,
iar faptul c` le pl`cea [i c` [i ele p`reau s-o plac` n-o ajuta deloc.
– Ei bine, poate fi mândru de ea, aprob` cealalt` femeie. Pare o
fat` dr`gu]` [i sensibil`, [tie s` se poarte [i are "atitudine". |mpreun`,
fac un cuplu superb, nu-i a[a? De[i... sunt foarte \nal]i.
– Sunt magnifici. Ca ni[te lei, ar`mii [i bronza]i. Pariez c` vor avea
ni[te copii minuna]i.
Amândou` femeile izbucnir` \n râs. Faine \[i duse mâinile la
obraji, [ocat` de imaginea copilului lui Burke leg`nat de bra]ele sale.
– Ei bine, de dragul ei, sper c` vrea s` se \nsoare, relu` femeia cu
un ton sec. Nu prea vorbe[te ea [i nu-i u[or s-o cuno[ti, dar nu pare
genul care are rela]ii de câteva zile. Dac` Burke vrea doar o aventur`,
atunci va avea de suferit.
– L-ar putea refuza.
Râser` amândou` la aceast` remarc`.
– Tu a[a ai face, dac` ai fi singur` [i tân`r`? Hai s` mergem la
piscin`...
Vocile se \ndep`rtar`. Faine r`sufl` adânc [i ie[i din cabina de du[,
PENTRU DRAGOSTEA MEA 65

cu ochii str`lucitori [i obrajii \n fl`c`ri. Reu[i s` ajung` la bazin, f`r`


ca vreuna dintre femei s`-i observe venirea. Era o prostie s` se lase
atât de mult influen]at` de ni[te bârfe, nici m`car mali]ioase, se gândi
ea. Problema adev`rat` era c` vorbele lor coincideau cu propriile ei
gânduri, \nt`rindu-i convingerea c` ar trebui s` g`seasc` puterea de
a-i spune lui Burke c` nu mai voia s`-l vad` vreodat`.
– Intri \n ap`? Sau ai de gând s` decorezi aceast` parte a piscinei
tot restul serii? \ntreb` b`rbatul aflat \n spatele ei, f`cându-i inima s`
tresar`.
|ntoarse capul. Pe jum`tate ascuns \n \ntuneric, b`rbatul p`rea [i
mai \nalt. Razele soarelui aflat la asfin]it \i \mbr`cau trupul \n
str`luciri magnifice de aur. Burke ridic` mâna [i-i atinse um`rul,
plimbându-[i degetele pe pielea de satin, \ntr-o mângâiere
tremur`toare.
– Nu cred c`-]i dore[ti asta, ad`ug` el.
– De ce? se mir` ea.
– E vorba de instinctul atavic de a-]i ascunde iubita de ochii
celorlal]i. E[ti \ntruchiparea dorin]elor oric`rui b`rbat. E[ti o zei]` de
aur. |n piscin` cu tine! |nainte s` fiu nevoit s` m` bat cu cineva din
cauza ta!
Râsul ei avea o not` supus`, \ncercând s`-[i ascund` tulburarea
care punea \ncet st`pânire pe ea. Dac` ar fi putut afla ce avea de gând
b`rbatul `sta! Se \ntoarse [i se arunc` \n ap`. Timp de patru ani tr`ise
\n locuri unde piscina era o necesitate, a[a c` era o \not`toare foarte
bun`. Când Burke o urm`, se afla deja la cel`lalt cap`t al bazinului.
– |no]i ca un delfin, [opti el, când reu[i s-o strâng` \n sfâr[it \n
bra]e. Costumul `sta poate s` ias`? \ntreb` el, privindu-i umerii goi.
– Nu. Materialele moderne sunt magice.
El zâmbi [i-[i plimb` privirea de-a lungul trupului ei.
66 ROBBIE HURT

– Te cred, zise el sec. Totu[i, e d`un`tor pentru presiunea mea


arterial`.
– Nici tu nu ar`]i foarte r`u \n slipul `la, replic` ea, atingându-l
u[or pe bra].
El respir` scurt [i, când ea vru s` se \ndep`rteze, o re]inu \n loc,
ap`sându-[i mâna pe mâna ei.
Faine \[i ridic` \ncet capul, scuturându-se u[or, pentru a \nl`tura
pic`turile care-i alunecau pe fa]`. Ochii lui \i \ntâlnir` privirea [i
c`p`tar` o str`lucire ciudat`, care o sperie.
Apoi, cineva \l strig` [i el \i abandon` mâna, \ntorcându-se.
Momentul trecuse. Faine r`mase palid` [i tremurând`, resim]ind \nc`
[ocul confrunt`rii cu realitatea atât de limpede c` b`rbatul era pur [i
simplu \nfometat dup` trupul ei.
Momentul se sfâr[ise, dar semnifica]iile sale trenau \nc`, f`când-o
con[tient` de atingerea lui, de apropierea lui, dureros de con[tient`
de carisma sa, de for]a sa masculin`. Iar el \[i d`du seama de asta,
pentru c` tot restul serii o priviri cu o expresie ironic`.
Petrecerea se sfâr[i destul de devreme. Schimbarea de fus orar \i
cople[i pân` la urm` pe americani [i, pentru c` aproape toat` lumea
prezent` lucra a doua zi, Porche-ul lui Burke p`r`si curtea familiei
Layton pe la ora unsprezece. Luându-[i la revedere, cei doi promiser`
s` se revad` cât de curând cu gazdele.
– Te-ai distrat? \ntreb` Burke.
|ntrebarea lui avea un accent deta[at [i rece.
Foarte calm, ea r`spunse:
– Atât cât se poate distra cineva la o ceremonie de ini]iere tribal`.
Mi-au pl`cut prietenii t`i.
– {i ei te-au pl`cut, ad`ug` el pe un ton indiferent, aproape
plictisit.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 67

O ma[in` le t`ie calea; Burke ap`s` frânele [i ocoli vehiculul prin


mi[c`ri precise. Luate \ntr-o frac]iune de secund`, deciziile sale
rapide demonstrau \nc` o dat` c` are instincte de vân`tor.
Dup` aceea, urm` o t`cere. B`rbatul se concentr` asupra
drumului [i, probabil, se gândi Faine, voia s`-i arate c` fusese iritat de
impolite]ea ei.
Tân`ra se \ntinse \n scaun \nchizând pe jum`tate ochii, pentru a
evita lumina puternic` a felinarelor. Mai devreme, pe cer, c`tre apus,
ap`ruse luna nou`, dar luminile ora[ului \ntunecau vederea stelelor.
Oft` \ncet. Câteodat`, tânjea aproape dureros dup` o locuin]` la ]ar`,
un loc unde s` se retrag` când ora[ul devenea prea gigantic [i prea
zgomotos. Dac` trebuia s` aleag` un ora[, n-ar fi g`sit un loc mai bun
decât Auckland, cu plajele [i parcurile sale, cele dou` golfuri [i
dealurile Waitakere, \mp`durite [i str`b`tute de c`r`ri pentru trasee,
dar nu curgeau râuri \n Auckland [i nici nu cântau noaptea bufni]e \n
copaci, iar stelele erau greu de v`zut \n abunden]a de lumini a
ora[ului.
– A fost un oftat foarte trist, remarc` Burke, surprinzând-o. E[ti
obosit`?
– Pu]in.
– Ai stat treaz` noaptea trecut`?
– Nu, nu foarte.
Conversa]ia se \ntrerupse din nou, pân` când ajunser` la ea acas`.
Faine n-avea de gând s`-l invite s` intre. Schimbul de replici din
piscin` o convinsese c`, de aceast` dat`, nu trebuia s` mai arate nicio
ezitare. Dar când el \i deschise u[a, tân`ra \i permise foarte u[or s`
intre \n hol, de[i o cuprinse o furie fatalist` când realiz` c` nu-l poate
refuza.
– S` aprind lumina, [opti ea, \ntinzând mâna.
68 ROBBIE HURT

Dar ochii lui de culoarea acvamarinelor p`reau capabili s` vad` \n


\ntuneric. |i sim]i mâinile pe umerii s`i, \ntorcând-o spre el. Grea [i
greu de evitat, gura b`rbatului \i g`si buzele, for]ând-o s` le deschid`.
Faine mai fusese s`rutat`; Burke \nsu[i o mai s`rutase [i alt` dat`;
[i al]i b`rba]i, \nainte. Majoritatea acestor s`ruturi \i pl`cuser`.
S`rutul lui Dougal avusese puterea de a o face s`-i tremure \n bra]e.
Dar niciodat` nu mai sim]ise o dorin]` atât de intens`. O flac`r` de
cristal o cuprinse, f`când-o s`-[i piard` capul. Era \ntuneric... atât de
\ntuneric... \ncât nu mai putea vedea nimic. Nu mai sim]ea decât
presiunea gurii sale. Senza]iile se amestecau \n ea. Mâinile b`rbatului
se strecurar` sub haina ei, atingându-i umerii goi.
Când Burke \[i ridic` privirea, Faine era ame]it`, tulburat`. Dup`
o clip`, când el \ncerc` s`-[i apese gura pe gâtul ei, tân`ra se d`du un
pas \napoi.
– Nu!
Vocea lui se auzi cu ecou \n mintea ei.
– Nu scapi a[a u[or.
Degetele b`rbatului \i ap`sar` gâtul, amenin]ând-o. Faine \ncepu
s` se team`.
– Te rog, zise ea, respirând greu [i ridicându-[i mâinile pentru a
le atinge pe ale lui. M` \nvine]esc foarte repede.
– Atunci, stai lini[tit`, replic` el pe un ton dur. Ridic`-]i capul.
Acum, s`rut`-m`.
Ea atinse cu m`tasea buzelor ei obrazul b`rbatului.
– Nu a[a! Cum se cuvine.
Ar fi trebuit s` se revolte, s`-[i afirme independen]a \n fa]a unui
astfel de ordin vehement. Dar voia s` mai simt` o dat` acea
incredibil` senza]ie. |ncet, furioas` pe el pentru c` o f`cea s` se
roage, furioas` pe ea c` se supunea atât de repede comenzii lui, \[i
PENTRU DRAGOSTEA MEA 69

d`du capul pe spate [i-i s`rut` col]ul gurii, atingându-l pu]in cu


limba. Auzi respira]ia lui grea [i zâmbi aproape de chipul lui,
punându-[i mâinile pe obrazul b`rbatului. Pielea lui era fierbinte.
Dovada c` o dorea atât de tare o f`cu s` se \nfl`c`reze.
– S`rut`-m`, [opti el.
Mâinile lui \i ap`sau cu duritate umerii.
|l s`rut` din nou; pentru o clip`, ini]iativa \i apar]inu, pân` când
el prelu` controlul, cu o brutalitate care ar fi trebuit s-o \nsp`imânte.
Dar avu exact efectul contrar. Dorin]a ei se \nte]i, pe m`sura
cererii lui, sc`pând de sub control. Haina tinerei alunec` la podea, iar
când el \[i vâr\ mâinile sub bluza ei, nu protest`. {i totu[i, gesturile
lui o f`cur` s` tremure.
– E[ti atât de frumoas`, gemu el, ]inând-o \n bra]e [i sprijinind-o
când genunchii ei se \nmuiar`.
Atingerea lui era minunat`, u[oar` [i totu[i cu un strop de
violen]` re]inut`. Faine \ntoarse capul, mu[cându-[i buzele,
l`sându-se \n voia unor senza]ii dulci, cum nu mai tr`ise niciodat`
pân` acum. Deci, aceasta era inocenta cruzime a pasiunii, foamea de
a experimenta cea mai adânc` [i mai misterioas` invazie a propriei
intimit`]i.
Cât r`mase astfel, nu [tia. Nu mai era con[tient` de nimic din ceea
ce se \ntâmpla \n jurul ei. Nu mai sim]ea decât atingerea plutitoare a
mâinilor [i gurii lui.
Dup` aceea, stând s` analizeze, realiz` c` nu mai [tia momentul
când \i descheiase c`ma[a. Nu-[i mai amintea decât faptul c`
atingerea pielii lui o f`cuse s` geam` de o pl`cere prea mare pentru
a fi oprit`. |[i strânse mâinile \n jurul gâtului lui [i se apropie mai tare
de trupul lui, \ntr-un gest care ar`ta clar cât de fermecat` era de el.
{i Burke era complet cucerit de ea, era clar. Mâinile lui se mi[car`
70 ROBBIE HURT

\ncet pe [oldurile ei. Gura lui Faine se deschise lâng` gâtul


b`rbatului. |ntregul ei trup era str`b`tut de o tensiune intens`.
Dorin]a ei era atât de mare, \ncât i se p`rea c` poate muri de
frustrare.
Apoi, dintr-o dat`, el fu cel care se \ndep`rt`, tr`gându-i bluza la
loc [i spunând pe un ton deta[at:
– Ajunge, Faine. Sunt [i eu doar un om. Iar \n aceste clipe,
st`pânirea de sine abia \mi ajunge pentru a m` comporta cât de cât
civilizat.
Tremurând, respirând atât de greu de parc` ar fi alergat la
maraton, Faine se sprijini de zid [i r`mase astfel o vreme, \n timp ce
tensiunea acumulat` amenin]a s` izbucneasc` \ntr-un uragan de
frustrare.
– Faine?
|ncercând disperat` s`-[i st`pâneasc` vocea, tân`ra r`spunse:
– M` simt bine. M` str`duiesc s`-mi recap`t r`suflarea. Ca s`
folosesc un cli[eu, pot spune c` ai o lovitur` letal`.
– Iar r`spunsul t`u a fost pe m`sura a[tept`rilor oric`rui b`rbat.
|n vocea lui se ghicea o not` de amuzament. Cât de repede \[i
revenise!
De[i era \ntuneric, ochii ei se obi[nuiser` de-ajuns cu obscuritatea
pentru a ghici forma neclar` care era trupul lui. Burke se aplec` [i-l
auzi \njurând \n [oapt`.
– Ce naiba faci? \l \ntreb` ea.
– |]i caut haina. Ah...
Se ridic`, având haina \n mân`, [i-[i puse o mân` pe um`rul ei,
\ndrumând-o c`tre camer`. Când intrar`, aprinse lumina [i l`s` haina
pe un scaun.
Faine \ntoarse capul, \nfrico[at` de privirea lui scrut`toare, care
PENTRU DRAGOSTEA MEA 71

reu[ise s` treac` dincolo de masca sub care \ncercase s` se ascund`


\nc` de la prima lor \ntâlnire. Nu c` ar fi trebuit s` fie foarte
perspicace pentru a-[i da seama ce efect aveau tentativele lui de
seduc]ie asupra ei. |i sfâ[iase armura protectoare. F`r` s` se uite \n
oglind`, Faine [tia prea bine c` urmele emo]iei \i r`m`seser` pe
obraji, c` ochii \i erau ilumina]i de o c`ldur` febril` [i c` buzele \i
erau ro[ii [i umflate. Ca o a doua piele, atingerea lui rezista pe trupul
ei, cald` [i senzual`. Pentru prima dat` \n via]a ei, \[i pierduse
complet capul. Iar acum c` \[i revenise, descoperea c` nu-i pl`cea
deloc senza]ia.
– Faine?
|n vocea lui se sim]i o u[oar` senzualitate, care-i str`b`tu ca o
flac`r` sângele [i o f`cu s` se \ntoarc` \n bra]ele lui. Cu o singur`
mân`, b`rbatul \i ridic` b`rbia, pentru a-i \ntâlni privirea.
Pentru o clip`, \n ochii ei se putu citi o patim` intens`, dar \[i
cobor\ genele pentru a o ascunde.
– Nu trebuie s` m` ur`[ti, zise el sec, dominant. Sau pe tine, dac`
se ajunge [i la asta. Nu-mi spune c` n-a mai fost nimeni care s`-]i
spun` c` e[ti o femeie foarte sexy.
Lui Faine \i fu necesar` mult` st`pânire de sine pentru a putea
r`spunse cu lejeritate:
– Bine, voi \ncerca.
– Da?
Burke zâmbi deloc amuzat, apoi \[i plec` fruntea [i o s`rut`.
– Nu mai fi sup`rat`. Dac` te compor]i atât de provocator, ar
trebui s` fii preg`tit` s` supor]i consecin]ele. Când iei prânzul mâine?
– La unu.
– Vin s` te iau.
Se \ntoarse c`tre u[` [i p`r`si casa, l`sând-o \n urma lui, r`v`[it`.
72 ROBBIE HURT

U[a se \nchisese de cel pu]in cinci minute \nainte s` se poat` elibera


din starea de [oc [i s` mearg` \ncet s` pun` lan]ul de siguran]`.
Peste luni de zile de la acest eveniment, Faine decise \n sfâr[it c`
acesta fusese \nceputul. Dup` aceea, Burke o cucerise cu totul. {i
reu[ise atât de bine, \ncât, peste câteva s`pt`mâni, realiz` c` este
profund \ndr`gostit`, obsedat` de el, c` era primul lucru la care se
gândea la trezire [i ultimul gând dinainte s` adoarm`.
Instinctul de conservare o feri \ns` s`-[i arate profunzimea
tr`irilor, ajutat` fiind [i de faptul c`, dup` acea sear`, b`rbatul nu mai
f`cu nicio \ncercare de a se apropia de ea [i de a o cuceri,
mul]umindu-se cu o rela]ie amical` [i afectuoas`. Faine r`spundea
s`ruturilor lui juc`u[e cu lejeritate, mul]umit` c` sc`pase de
intensitatea pasiunii lui cople[itoare. Era con[tient` c`, dac` ar fi vrut,
Burke ar fi putut-o convinge s` fac` dragoste cu el \n orice clip`. {tia
de asemenea c` [i el era sigur de asta. Urându-se pentru propria-i
vulnerabilitate, Faine \ncerca s-o camufleze \n spatele unui aer de
bun` dispozi]ie, sperând din inim` c` acest truc \l va p`c`li.
Cinar` de mai multe ori la el acas`, dar de obicei mergeau la un
restaurant sau la un club, la teatru sau luau masa cu prieteni. |n
rândul lor, era acceptat` ca ultima cucerire a lui Burke. Se gândea cu
un regret amuzat c` niciuna dintre aceste cuno[tin]e n-ar fi crezut c`
rela]ia lor era pur [i simplu platonic`. Chiar [i ei \i era câteodat` greu
s` cread`. O singur` privire, [i ar fi fost de-ajuns s` remarci farmecul
irezistibil al b`rbatului [i puterea lui de atrac]ie. Iar dac` te uitai cu
aten]ie la buzele lui u[or strânse, \ntr-un efort de autost`pânire
parc`, vedeai c` este con[tient [i mândru de magnetismul pe care-l
exercita asupra femeilor. {i, de[i ochii lui \i aruncau din când \n când
priviri \nc`rcate de dorin]`, [tia s`-[i ]in` tenta]iile sub control
printr-o disciplin` ferm`.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 73

Prietenii lor se \n[elau deci \n privin]a situa]iei \n care se g`sea


cuplul lor. Erau prieteno[i [i u[or distan]i parc`, pân` când ajungeau
s-o cunoasc`. Inteligen]a ei \i suprindea \ntotdeauna.
Dar, de[i prietenii lui Burke se bucurau de compania ei, o rela]ie
mai apropiat` era imposibil`. |ntotdeauna, ace[tia \[i p`strau o
oarecare rezerv`. Nu g`seau c` este cazul s` se \mprieteneasc`, de
vreme ce o desp`r]ire era inevitabil`. Iar Burke \ntre]inea aceast`
stare.
Prietenii lui formau un cerc restrâns. Erau pu]ini oameni \n care
avea \ncredere. Faine fusese uimit` de aceast` precau]ie extrem`,
pân` când, la o mare petrecere, \l v`zuse asaltat de oameni care-i
cereau favoruri, de femei plictisite [i de altele, care nu voiau decât s`
se foloseasc` de banii [i de puterea sa.
Atunci, sim]i o puternic` mil` fa]` de el. Gratuit`, desigur. Pentru
c` Burke [tia foarte bine s` evite toate \ntâlnirile nepl`cute.
|[i privi solicitatorii de sus \n jos, cu un dispre] rece [i plictisit,
apoi \i \ntinse bra]ul s` plece.
– Te-ai purtat cam... urât, \i zise ea \n drum spre cas`.
Umerii lui se ridicar` cu o mirare pref`cut`:
– Se mai \ntâmpl`. Dar cred c` ]i-ai dat seama acum de ce nu-mi
place s` socializez.
– Da, a[a este! aprob` ea.
Burke râse auzindu-i tonul convins [i-i lu` mâna, ]inând-o câteva
clipe sub a lui, pe volan.
– Ai un suflet bun, draga mea. Am v`zut c` m` priveai cu o u[oar`
comp`timire. Nu trebuie s` te \ngrijorezi. Sunt capabil s` m` descurc
cu astfel de specimene.
Felul \n care-i numise pe acei oameni o f`cu s` se cutremure.
– Da, am v`zut, r`spunse ea. Ridici din sprâncene, strâmbi din
74 ROBBIE HURT

buze [i oamenii pleac` pe rând, f`r` s` mai \ndr`zneasc` s` te


deranjeze a doua oar`. A[a te compor]i cu to]i care-]i cer favoruri?
|n spatele acestei \ntreb`ri se ascundea alta, nerostit`. "A[a te vei
purta [i cu mine? Când te vei plictisi de prezen]a mea, m` vei
respinge cu o privire atât de \nghe]at`, \ncât vor trece ani pân` când
\mi voi reveni din [oc [i suferin]`?"
Burke era prea inteligent pentru a nu ghici adev`ratul sens al
\ntreb`rii.
– Cu tine nu, niciodat`, draga mea.
Acest r`spuns ar fi trebuit s-o lini[teasc`, dar nu reu[i.
Dup` o clip`, el continu` calm:
– Nu c` mi-a[ imagina c` po]i deranja pe cineva vreodat`. E[ti
destul de rezervat` [i de rece. |mi place mult asta la tine. Acel gen de
re]inere care demonstreaz` c` e[ti o persoan` de calitate. Ca s`
folosesc terminologia bunicii, p`rin]ii t`i te-au crescut ca s` fii o
doamn`.
Deci, vorbise despre ea cu bunica lui. F`r` s`-[i dea seama, \[i
ridic` b`rbia \ntr-un gest de mândrie arogant`.
Râsul lui o enerv`.
– Te place, draga mea fat` de aur. Ai ni[te maniere perfecte [i, mai
mult decât atât, o inim` bun`. Mi-a spus c` e[ti delicat` [i sensibil` [i
c` e[ti dovada clar` c` gusturile mele \n materie de femei s-au
\mbun`t`]it.
– Mul]ume[te-i din partea mea.
|n tonul ei se putea ghici o not` de iritare. O tachina, o r`nea cu
aluziile lui. Era aproape tentat` s` r`spund` \ntr-un fel, s` se r`zbune,
dar bunul-sim] pe care bunica lui Burke \l remarcase o ajut` s` se
opreasc` la timp. Atunci când \ntre ei se n`[tea un conflict, Burke
câ[tiga \ntotdeauna. Era crud [i nemilos, chiar dac` avea aparen]a
PENTRU DRAGOSTEA MEA 75

perfect` a unui om de lume. Tr`ia \n lumea afacerilor mari, unde se


c`lca pe cadavre pentru atingerea scopului, unde numai \nving`torul
supravie]uia.
– A[a voi face.
Nu mai vorbir` pân` acas` când, \ntorcând ma[ina \n fa]a
locuin]ei ei, Burke zise pe un ton de comand`:
– Mâine vom lua prânzul \mpreun`.
Faine \[i mu[c` buza, apoi, con[tient` de umilitoarea sa lips` de
voin]` \n fa]a masculinit`]ii sale dominatoare, aprob`.
|n fa]a u[ii, o s`rut` cu putere, intens, for]ând-o s` stea nemi[cat`.
Buzele lui \i cereau din nou cu hot`râre ceva de care ea se temea.
Uimit`, \i \nl`tur` mâna care-i ]inea fa]a, dar când bra]ul ei \i atinse
u[oara c`ma[` de m`tase, degetele \ncepur` s`-i tremur` [i r`mase pe
loc. Inima lui b`tea \n palma ei, iar buzele sale \i c`utau gura, la fel
cu el se \ndrepta \nfometat spre ea.
Când b`rbatul \[i ridic` privirea, ea \i [opti numele.
– Nu, zise el cu respira]ia t`iat`. Dac` vin cu tine \n`untru, [tii
bine c` vom ajunge \n pat.
– Nu-mi pas`.
El \i ridic` mâna la gur` [i o mu[c` \ncet de \ncheietur`, destul de
tare pentru a-i provoca durere, dar [i destul de delicat pentru a o face
s`-[i doreasc` mai mult.
– Mie da. Noapte bun`!
N-ar fi folosit la nimic s` protesteze. |nv`]ase s` cunoasc`
momentele când vocea sa devenea implacabil`.
{i apoi, era destul de obosit` pentru a adormi aproape
instantaneu.
Când se trezi a doua zi \ns`, remarc` cear[afurile mototolite
\ntr-un col] de pat, semn c` nu se odihnise cu adev`rat.
76 ROBBIE HURT

Cu dureri de cap, furioas` pe sine \ns`[i pentru c` ajunsese


\ntr-o situa]ie atât de ru[inoas`, \[i petrecu diminea]a tunzând
gazonul. Nu mai avu timp decât s` fac` un du[ [i s` se spele pe cap
\nainte ca Burke s`-[i anun]e sosirea sunând la sonerie.
B`rbatul \i zâmbi, iar ochii lui mali]io[i o privir` scrut`tor, ca [i
cum ar fi fost o specie nou` de animal. Faine ura privirea lui rece,
examinatoare; o f`cea s` se simt` lipsit` de ap`rare. De fiecare dat`
când se vedeau, b`rbatul reu[ea s` str`pung` masca ei aparent`, de
parc` ar fi avut \n fa]` un inamic de a c`rui sl`biciune trebuia s` se
conving` mereu.
– E[ti \ntotdeauna gata la timp, zise el \n loc de salut, tr`gând-o la
pieptul s`u [i s`rutând-o pe frunte.
Faine \l atinse u[or pe obraz cu buzele [i r`spunde \ncet:
– P`rin]ii m-au \nv`]at [i s` fiu punctual`. Unde mergem?
– Vei vedea.
– Sunt \mbr`cat` adecvat?
O \ntrebare stupid`, care-i d`du b`rbatului ocazia de a o examina
din cap pân`-n picioare, sub pretextul c`-i observ` cu aten]ie hainele.
C` \i pl`cea foarte mult ceea ce vedea, era clar. Dar ea avea din nou
senza]ia c` este o sclav` aleas` pentru a satisface cump`r`torului cele
mai primitive nevoi.
– Perfect adecvat, zise el, cu o not` de ironie. S` mergem.
B`rbatul p`rea \ncordat. Se vedea din felul \n care conducea, mult
mai pu]in relaxat decât de obicei. Faine st`tea t`cut`, \n a[teptare,
aproape tem`toare, pentru c` Burke p`rea schimbat.
Cu atât mai mirat` fu atunci când realiz` \ncotro se \ndreptau.
Ma[ina se opri \n fa]a gardului dup` care se ghicea c`su]a care-i
pl`cuse ei atât de mult.
Ne\ncrez`toare, se \ntoarse c`tre el [i-l privi \ntreb`tor,
PENTRU DRAGOSTEA MEA 77

ne\ndr`znind s` formuleze \ntrebarea care-i st`tea pe limb`.


El zâmbi.
– S` intr`m, spuse calm.
Locul era neschimbat. Avea acela[i aer misterios, lini[tit, \nveselit
de cântecul p`s`rilor. |n vechea gr`din`, primele flori ap`ruser`,
crescând \n buchete multicolore [i delicate [i \mpr`[tiind \n jur un
miros minunat. P`s`rile scoteau triluri fermec`toare, \n note ascu]ite.
Casa dormea \n pace, \n locul ei atins parc` de vraj`, ca o
frumoas` din p`durea adormit`, a[teptând s`rutul prin]ului pentru a
se trezi din amor]eal`.
Faine privi cu uimire \n jur, oftând [i dorindu-[i... ah... câte
lucruri!
Atunci, Burke scoase o cheie din buzunar [i deschise u[a. Faine
\ntreb` proste[te:
– De unde ai luat cheia?
– De la agentul imobiliar care \ncearc` s` vând` casa de doi ani.
Zâmbi c`tre ea [i ad`ug` cu ironie:
– Draga mea, nu mai fi atât de nedumerit`! |]i place?
– Dac`-mi place!
|l privi cu ochii mari.
– Dar ce...
– Am o singur` condi]ie, o \ntrerupse el. M` iei la pachet cu
aceast` cas`.
{i apoi, v`zând c` ea n-are nicio reac]ie, relu` cu o fals` indignare:
– |]i cer s` te m`ri]i cu mine, fraier` mic`! Nu mai face fa]a asta
consternat`, m` faci s` m` ru[inez [i cred c` voi c`p`ta un complex!
N-am mai cerut pe nimeni \n c`s`torie pân` acum. Dac` \mi r`ne[ti
sentimentele, nu cred c` voi avea curajul s` mai fac asta vreodat`.
Inten]ia sa fusese s-o fac` s` râd` [i reu[i, de[i prin mintea ei
78 ROBBIE HURT

treceau gânduri disparate, confuze, care o \mpiedicau s` dea vreun


r`spuns.
Dup` un lung moment de t`cere, Faine ro[i brusc, sim]indu-[i
inima b`tând din nou. Era cople[it` de dragostea pe care o sim]ea. {i
realiz`, cu instinctul feminin vechi de când lumea, c` nu trebuia s` se
exteriorizeze \n niciun fel. Burke nu se a[tepta la o astfel de reac]ie
din partea ei [i nu dorea ca ea s`-[i exprime prea deschis
entuziasmul. Cu atât mai pu]in iubirea!
F`r` s`-[i dea seama, tân`ra \[i mu[c` \ncet buza. Privi \ntr-o parte,
ascunzând sub umbra pleoapelor lumina str`lucitoare din ochi.
– Faine? o chem` el surprins, pu]in distant.
Fulger`tor, privirea ei se \ndrept` c`tre chipul lui frumos [i, \n
ciuda instinctului de conservare care o avertiza s` lupte, s` spun` nu,
r`spunse \ncet [i calm:
– Da, desigur c` m` voi m`rita cu tine.
– Pentru o clip`, am crezut c` vei spune nu.
Dar, din felul \n care o trase autoritar la pieptului lui, Faine realiz`
c` b`rbatul nu se a[tepta la altceva decât la un ferm [i entuziast
r`spuns de aprobare. O s`rut` \ndelung [i, \n focul acestui s`rut,
Faine reg`si temerile [i \ndoielile care, pentru o vreme, disp`ruser`.
Capitolul 6

– Când? \ntreb` Burke, [optind lâng` buzele ei.


– Oricând dore[ti.
– Cât dureaz` preavizul?
Faine ridic` privirea, uitându-se drept \n ochii lui.
– O lun`. De ce? Nu mai vrei s` m` duc la serviciu?
– Nu, r`spunse el, s`rutând-o din nou.
Era un truc, pentru a-i cump`ra t`cerea. |ntr-un elan de dorin]`,
\l auzi r`spunzând:
– A fi so]ia mea \nseamn` o slujb` cu norm` \ntreag`, Faine. Ai
ceva \mpotriv` s` locuie[ti aici cât timp se renoveaz` casa? Po]i
\nchiria alt` locuin]`, dac` te deranjeaz`. Am vorbit deja cu un
arhitect s` se ocupe de cele necesare. Mi-a spus c` se afl` \ntr-o stare
surprinz`tor de bun` [i c` nu necesit` consolid`ri majore decât \n
buc`t`rie [i \n baie.
Faine avea nevoie de o scuz` pentru a se desprinde din bra]ele
sale [i a-[i rec`p` st`pânirea de sine.
– P`i, s` mergem s-o vedem, nu? zise ea.
El \i \n]elese imediat strategia. Zâmbetul lui era u[or ironic.
80 ROBBIE HURT

Deschise u[a cu un perfect auto-control. Intrar` \n cas` [i Burke \i


ced` pentru moment ini]iativa. Totu[i, Faine era con[tient` c` era
numai un câ[tig temporar.
Descoperirea c` locuin]a p`stra \nc` mobilierul original o f`cu s`
se gândeasc` \ns` la altceva.
– De ce se afl` toate astea aici? \ntreb` ea.
El arunc` o privire indiferent` prin \nc`perea plin` de mobilier
victorian greoi. Una sau dou` piese puteau fi folosite [i ar`tau \nc`
foarte bine.
– B`nuiesc c` ultimul proprietar a fost o doamn` \n vârst`, f`r`
urma[i, care a l`sat casa unei organiza]ii caritabile, cu condi]ia ca
mobilierul s` fie p`strat. A fost inclus \n pre]ul casei. Alege ce-]i place,
iar restul va fi vândut la licita]ie, \n scopuri caritabile. Cred c` moda
victorian` revine.
Faine se opri, privind cu o ne\ncredere dispre]uitoare servanta
aglomerat` de sertare pe care se afla un vechi tablou reprezentând o
femeie trufa[` \ntr-o rochie cu decolteu [i cu bucle.
– Servanta asta ar putea fi Sheraton, coment` ea, trecându-[i
degetele pe deasupra blatului frumos lustruit, cu inser]ii decorative,
foarte probabil din lemn pre]ios. Slav` Domnului c` au [ters de praf
lucrurile [i le-au men]inut curate.
– Au fost pl`ti]i pentru asta, remarc` Burke pe un ton rece.
Faine se sim]ea din ce \n ce mai pu]in confortabil. Nu exista un
motiv clar pentru asta, nicio cauz` pe care s-o poat` identifica. Astfel
c`, pe când luau prânzul afar`, realiz` c` \i este imposibil s`-[i
p`streze cuvântul [i s` treac` prin experien]a acestei logodne
ridicole. Cu cât \i spunea mai repede, cu atât mai bine!
Se \ntoarse spre el, \ncercând s` ignore picioarele \ntinse lâng` ea
[i liniile ferme ale trupului b`rbatului, dar observ` c` privirea lui era
PENTRU DRAGOSTEA MEA 81

deja a]intit` asupra ei cu o str`lucire ironic`.


– Nu, spuse el cu fermitate. Fie c` ]i-e team` sau nu, s` [tii c` nu
exist` sc`pare din asta, Faine.
– Cum ai [tiut ce vreau s` spun? \ntreb` ea cu o neagr` disperare
\n voce. Cum naiba reu[e[ti s`-mi cite[ti gândurile atât de u[or?
– Probabil c` am puteri paranormale.
Râse f`r` veselie [i o trase mai aproape de el.
– Ai fost foarte agitat` [i nervoas` din clipa \n care ai acceptat s`
te c`s`tore[ti cu mine. Toate privirile tale erau tem`toare [i
cercet`toare, de parc` mi-ar fi crescut deodat` coarne [i copite [i
m-a[ fi transformat \n \nsu[i st`pânul Hadesului.
– Coarnele [i copitele te-ar face cel mult un satir sau zeul Pan,
replic` ea cu r`ceal`.
– Am \ncurcat pu]in legendele, chicoti el, [i o ridic` pe genunchi,
\ntorcându-i spre el fa]a pentru a-i citi mai bine gândurile ascunse.
N-am avantajul unei educa]ii alese, ca tine.
Faine cl`tin` din cap.
– Nu mai \ncerca s` m` p`c`le[ti! Poate n-ai aceea[i educa]ie [i
poate ai \nv`]at ceea ce [tii când [i cum ai putut, dar calitatea este
aceea[i.
Soarele \i str`luci \n p`r când \ntoarse capul, sprijindu-l de pieptul
lui pentru a se feri de ochii s`i scrut`tori.
{i a[a v`zuse prea multe. Mintea sa era asemenea ochilor, rapid`,
t`ioas` [i extrem de inteligent`. Analiza la rece fiecare am`nunt [i
toate cele cinci sim]uri ale sale p`reau s` se hr`neasc` cu senza]ii.
{i totu[i, r`mase lâng` el, sim]ind c` apropierea sa era
confortabil`. Era un b`rbat pe care se putea baza, se gândi ea.
Competent, inteligent, protector.
– Mul]umesc, [opti ea.
82 ROBBIE HURT

El se mi[c` u[or, sprijindu-se mai bine de unul dintre stâlpii


verandei. O mân` r`mase pe coapsa ei [i-i putea sim]i c`ldura prin
materialul fustei. Cealalt` se afla pe talie, relaxat`. N-o ]inea cu for]a
lâng` el, dar Faine [tia c` \ncercarea de a sc`pa ar fi fost sortit`
e[ecului.
– E[ti foarte puternic, [opti ea cu \ncântare. Nu sunt deloc u[oar`.
R`suflarea lui \i mângâie p`rul.
– Dar nici grea, ad`ug` el. Dimpotriv`, e[ti foarte supl` pentru
\n`l]imea ta. }i-e team` c` voi \ncerca s` te conving s` facem
dragoste, acum c` ai acceptat s` te m`ri]i cu mine?
Vorbele lui o [ocar` [i nu putu avea nicio reac]ie.
– Ar trebui s`-mi fie?
– Nu trebuie s` r`spunzi niciodat` la o \ntrebare cu alta, draga
mea.
Mâna lui urc` \ncet, se strecur` \ntre nasturii bluzei [i-i atinse
sânul.
– Nu, nu voi \ncerca s` te for]ez. {tii foarte bine c`-]i place s` te
ating – la fel de mult cât \mi place mie s` te simt \n bra]ele mele. Dar
nu voi face nimic din ceea ce nu vrei. Nu sunt un adolescent, \mi pot
st`pâni pornirile [i dorin]ele. De prima dat` când te-am s`rutat, ai
respins din r`sputeri ideea de a putea avea o rela]ie. Nu \n]eleg de ce.
Poate doar din pricina unei experien]e dureroase pe care ai avut-o cu
un b`rbat cu care erai gata s` te m`ri]i \n urm` cu ceva ani.
Faine \l privi \n ochi, uimit` [i speriat`.
– Cum de [tii asta?... se gr`bi ea s` \ntrebe, dar la fel de repede
g`si [i r`spunsul. A, desigur, ai aflat de la prietena noastr` comun`,
Philippa Costain, nu-i a[a?
– Da, a fost foarte ner`bd`toare s`-mi povesteasc` totul.
O s`rut` pe buze, c`utând s`-i opreasc` avalan[a de cuvinte.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 83

– {tiu c`-[i dorea mai mult banii t`i decât pe tine. Iar dac` \n urma
logodnei ]i-ai \ng`duit s` renun]i la principiile stricte \n privin]a
rela]iilor premaritale, \n]eleg foarte bine de ce te-ai sim]it tr`dat`
dup` ce a rupt rela]ia. Phil Costain mi-a spus c` erai destul de matur`
pentru vârsta ta, dar [i un pic naiv`. |mi dau seama c` ai fost distrus`
pentru moment, dar sunt convins c` ]i-a trecut.
– Da, [opti ea, \ntrebându-se de ce n-avea curajul s`-i spun` c`
este \nc` virgin`. Da, \l iubise pe Dougal, dar nu destul pentru a ceda
rug`min]ilor sale.
– {i totu[i, se pare c` ceva din acea suferin]` a r`mas, coment`
Burke. Dar \]i promit c` nu te voi gr`bi \n niciun fel. Avem \ntreaga
via]` \nainte pentru a ne bucura unul de altul.
Probabil c`-i sim]ise reac]ia uimit` la aceast` declara]ie, pentru c`
r`spunsul lui fu un chicotit abia perceptibil. Apoi, mâna \i alunec`
u[or sub fusta ei, mângâindu-i pulpa interioar` cu o senzualitate
delicat`.
– Iar când spun "bucura", crede-m` c` vorbesc serios!
Dup` câteva secunde, o eliber` \ns`, ridicând-o de pe genunchii
s`i cu oarecare brutalitate, de care Faine se bucur`, pentru c`-i d`du
ocazia de a-[i ascunde fa]a de el.
Dar era deja prea târziu. El \[i d`du seama c` mângâierea lui o
afectase, a[a cum [tiuse totul despre ea \nc` de la \nceput. Dar acum,
c` se logodiser`, nu mai exista niciun motiv pentru a-[i ascunde
sentimentele, nu?
Mai târziu, noaptea, dup` ce luar` \mpreun` cina la ea acas`,
ascultar` muzic` [i discutar` tihnit despre c`r]i, f`când printre
pic`turi [i planuri pentru nunta care urma s` aib` loc peste [ase
s`pt`mâni, Faine realiz` c` Burke nu-i spusese niciodat` c` o iube[te.
{i, dintr-un motiv sau altul, plânse pu]in, a[teptând s-o ia somnul.
84 ROBBIE HURT

Lacrimi triste, solitare, cum nu mai plânsese de la tr`darea lui


Dougal.
Lucrurile \i p`rur` mult mai acceptabile a doua zi, desigur, de[i
era o diminea]` umed`, ce]oas` [i cald`, ideal` pentru plante, dar
deloc bun` pentru oameni.
Burke veni la ea devreme [i Faine nu reu[i s` ajung` la bibliotec`
decât c`tre prânz. B`rbatul o duse la un bijutier unde aleser`
\mpreun`, dup` unele discu]ii \n contradictoriu, un inel cu o piatr`
superb` de topaz galben.
– Nu-i chiar aceea[i culoare ca a ochilor t`i, spuse Burke, cu o
grimas` a gurii care ar fi p`rut un zâmbet cuiva care l-ar fi iubit mai
pu]in. Dar n-am fost niciodat` impresionat de topazele portocalii.
Faine nu r`spunse nimic, privindu-[i inelul. Bijuteriile nu aveau
pre]ul expus, dar ar fi trebuit s` fie naiv` ca s` nu-[i dea seama c` se
situau \ntr-o gam` de pre]uri peste orice [i-ar fi putut imagina c` va
purta vreodat`. |[i alesese inelul de logodn` din vitrina unde se aflau
rubine [i smaralde [i un safir de un albastru puternic [i viu, iar
compania lor select` ar`ta clar c` bijuteria era extrem de scump`.
Pentru prima dat`, realiz` cât de bogat era Burke. Nici m`car ma[ina
sa extrem de elegant` n-o f`cuse s` se gândeasc` la asta pân` acum.
|l privi [i-l v`zu zâmbindu-i, cu ochii s`i inteligen]i.
– Te-ai r`zgândit din nou? Prea târziu, draga mea. }i-am mai spus
o dat`, n-ai sc`pare.
Bijutierul reveni gr`bit, \l rug` pe Burke s` se retrag` pu]in pentru
o discu]ie \ntre patru ochi [i \ncepu s`-i spun` ceva \n [oapt`. Faine
auzi cuvântul "asigurare" [i \nghi]i cu greutate.
Inelul sclipea pe mâna ei palid, discret, perfect. |n jurul topazului
str`luceau mici diamante, \ntr-un aranjament care punea \n valoare
culoarea rafinat` a gemei. Pe mâna ei lung` [i sub]ire, ar`ta superb.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 85

Era darul unui om bogat pentru femeia care urma s`-i devin` so]ie.
La cap`tul câtorva momente \n care \l auzi pe Burke vorbind calm,
dar cu o fermitate care \i ar`ta cum fuseser` ob]inu]i banii pentru
inel, b`rbatul se \ntoarse [i o lu` de bra].
– S` mergem. Vom bea un ceai [i apoi te conduc \napoi la
serviciu.
– Nu te re]in de la vreo treab` important`?
El ridic` din umeri.
– Unul dintre avantajele pe care ]i le ofer` statutul de [ef este
acela de a putea s`-]i iei liber când dore[ti. Am toat` diminea]a la
dispozi]ie.
– Erai atât de sigur de mine ?
Degetele sale \i strânser` bra]ul.
– Nu, am sperat c` ai timp. Asta te \ngrijoreaz`, Faine? }i-e fric` s`
nu te bat? Cred c` ]i-am mai spus c` sunt bine educat.
Faine t`cu, gândindu-se c` n-avea cum s`-i spun` de ce era
sup`rat`. S`-i m`rturiseasc` pur [i simplu c` suferea pentru c` \ntre
ei nu se schimbaser` jur`mintele clasice de iubire? C` se temea c`
Burke \[i cump`rase cea mai bun` so]ie, la fel cum cump`rase cea
mai bun` ma[in` [i cel mai bun inel? Cum putea s`-i spun` c`-i era
team` c` o va r`ni atât de r`u \ncât tr`darea lui Dougal ar putea
deveni o amintire nesemnificativ`, ca o zgârietur` pe lâng` pierderea
unui bra]?
Nu, nu putea.
– Este un pas mare, zise ea, \ncercând s` ignore felul \n care
femeile de pe strad` se uitau la Burke.
– Trebuia s`-]i dai seama c` se va \ntâmpla.
Faine ridic` din umeri [i zâmbi u[or.
– Nu, de unde s`-mi dau seama? Nu e[ti prea u[or de citit. {tiam
86 ROBBIE HURT

c` nu-]i dore[ti o aventur`... sau cel pu]in nu p`reai s` vrei asta. Dar
c`s`toria... ei bine, asta-i cu totul altceva. Majoritatea b`rba]ilor de
vârsta ta sunt deja c`s`tori]i, dac` nu cumva sunt convin[i c` vor s`
r`mân` singuri [i [tiu [i cum s` se p`streze departe de angajamente.
|n vocea lui se ghici o not` de duritate când replic`:
– Au fost destule ocazii pe care le-am refuzat, e adev`rat.
– Nu trebuie s` te superi, [tii ce vreau s` spun.
– Da.
Ajunser` \ntr-o cafenea ca multe altele, dar Burke era \n mod
evident cunoscut aici. Chelneri]a \i zâmbi adorabil, \nainte de a-[i
muta privirea extrem de curioas` asupra lui Faine, \n timp ce aducea
o tav` pe rotile plin` cu pr`jituri delicioase.
– Nu vreau decât cafea, zise Faine repede, pentru c` nu se sim]ea
\n stare s` m`nânce nimic.
– Ce vei mânca la prânz? \ntreb` Burke.
Ea zâmbi.
– Iaurt.
– Atunci, va trebui s` m`nânci ceva mai consistent acum.
– Te compor]i ca un [ef, Burke? se mir` ea, ridicând din
sprâncene.
– Nu m` cuno[ti deloc, replic` el, punându-[i o mân` peste a ei.
Doar nu vrei s` fiu \ngrijorat \n ceea ce te prive[te, nu-i a[a?
Ea râse [i ro[i, pentru c` \n ochii lui ap`ruse o sclipire ironic`.
– Nu, niciodat`. Dar spune-mi, ad`ug` ea luând o mic` pr`jitur`,
\ntotdeauna se \ntâmpl` lucrurile a[a cum vrei?
– Invariabil.
Vocea lui sunase plat, dar undeva \n tonul s`u se ghici o not` de
satisfac]ie, care o f`cu s` ridice privirea, u[or alarmat`.
– Vezi tu, ad`ug` el cu aplomb, am pu]ine scrupule. Ajut`, s` [tii.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 87

– {i acesta este un avertisment care ar trebui s` m` fac` s` fug?


– A, dar asta nu se va \ntâmpla, nu-i a[a?
Pentru o clip`, Faine cochet` cu ideea de a-i risipi siguran]a asta
de sine, dar privirea lui asupra ei era ironic` [i tolerant`. Ro[i, [i
Burke \[i d`du \ndat` seama de ce.
Cafeaua, care mirosea excelent, o salv` de aceast` situa]ie
penibil`. Chelneri]a sosi cu un vas argintiu \nalt din care turn`
licoarea aromat` [i le ur` o "diminea]` superb`", \nainte de a se
\ndrepta c`tre ceilal]i clien]i.
Momentul trecu, dar chiar [i dup` ce Burke o l`s` la serviciu,
spunându-i c` va trece s-o ia pe sear`, Faine tot nu putu uita calma sa
\ncredere \n sine \nsu[i. B`rbatul [tia c` atrac]ia pe care o sim]ea fa]`
de el era atât de puternic`, \ncât \i dep`[ea cu mult frica [i \ndoiala.
Probabil avea capacitatea de a vedea dincolo de aparen]a ei calm` [i
relaxat`, femeia pasional` [i \nfl`c`rat`. Cealalt` Faine Hellier.
|ncercase mereu s` nege existen]a acestei altei laturi a ei, femeia cu
instincte primitive, dar el [tiuse \nc` de la bun \nceput c` aceasta
exista. Privirea lui o f`cea s` se simt` goal` [i vulnerabil`. O, [tia prea
bine care era imaginea pe care el o proiecta \n afar`. Era inteligent,
sclipitor, civilizat, om de lume, cu un puternic magnetism
sexual – adjectivele \i veneau rapid \n minte. Prea rapid, chiar. Pentru
c` erau [i altele care i se potriveau, ca grosolan, rece, distant [i
periculos.
|n acea dup`-amiaz` nu purt` inelul, nici nu-i spuse lui Heather
de el, dar Burke i-l strecur` la loc pe deget când se urc` \n ma[in`,
spunând:
– Bunica [i-ar dori s`-l vad`.
– Vor fi acolo [i Gavin [i Libby?
– Da.
88 ROBBIE HURT

– Mi-ar pl`cea s`-i rev`d. A trecut ceva timp... de fapt, nu i-am


\ntâlnit decât de dou` sau de trei ori.
– Abia a[teapt` [i ei s` te vad`, ca s`-]i ureze bun venit \n familie.
Bunica este foarte \ncântat` [i probabil te va stânjeni povestindu-]i
cât de mult \[i dore[te un str`nepot.
Undeva \n adâncul ei, tres`ri ceva ca o pl`cere dureroas`.
– Dar tu? \ntreb` ea, \ncercând s` pretind` c` subiectul n-o fascina
[i n-o speria deloc.
– Am treizeci [i trei de ani. Ar fi bine s` nu mai a[tept prea mult.
Dar tu, draga mea, vei fi cea care va trebui s` poarte copilul timp de
nou` luni. Decizia este numai a ta.
– Atunci... nu chiar acum.
Degetele i se agitau \n poal`, dar vocea \i r`mase la fel de calm`
ca \ntotdeauna când continu`:
– Cred c` ar fi mai bine s` m` obi[nuiesc cu ideea de a fi m`ritat`
\nainte de... \nainte de a avea copii.
– Mi se pare corect.
Burke \[i puse mâna peste palmele ei, lini[tindu-le, apoi \i zâmbi
cald:
– Dr`gu]` [i sensibil` Faine! Rela]ia noastr` va merge. |ncearc` s`
nu iei \n seam` aceste presim]iri rele care \]i dau târcoale. Mi-aduc
aminte c` am citit undeva c` logodna ar trebui s` fie cea mai fericit`
perioad` din via]a unei femei. Nu trebuie s` te gânde[ti la frumoasele
iluzii alungate de sordida realitate a traiului al`turi de un b`rbat.
– O, Doamne, ce spui sun` ca vorbele unei femei isterice din
epoca victorian`! replic` ea cu inteligen]`. O femeie masculinizat`,
desigur, care se adresa doamnelor cu "micu]o" [i insista s` se acopere
picioarele pianului cu muselin`, pentru a nu-i jigni sensibilitatea.
– {tiam eu c` nuan]a p`rului t`u ascunde un temperament aprig,
PENTRU DRAGOSTEA MEA 89

coment` Burke v`zându-i ochii mari [i str`lucitori pe chipul ca de


filde[ când se \ntoarse spre el. Nu... nu, nu te enerva pe mine. Prefer
s` ne cert`m prima dat` pentru ceva mai important! {tiu c` e[ti
nervoas`... Nu sunt sigur c` am spus ce trebuia, dar crede-m` c` este
vorba despre ultimul tir al rezisten]ei unui burlac. A[a c` nu mai
\ncerca s` provoci o ceart`, fat` aurie, [i relaxeaz`-te. Nu sunt
F`t-Frumos pe cal alb, dar, s` recunoa[tem, nici tu nu e[ti vreo
Cenu[`reas`.
Vocea lui se \n`sprise. Suna de parc` ar fi demonstrat cuiva, la
rece, avantajele unei afaceri.
– Ne potrivim \n toate punctele esen]iale, Faine. {i [tii prea bine
asta. De aceea, ai [i fost de acord s` te m`ri]i cu mine.
Se l`s` t`cerea. Faine \[i privi mâinile albe \n str`lucirea din
interiorul ma[inii.
– Da, aprob` ea. Era clar c` b`rbatul a[tepta un r`spuns. |mi pare
r`u, m-am purtat urât. B`nuiesc c` burl`cia nu este un privilegiu
exclusiv masculin [i probabil am [i eu felul meu de a opune o
oarecare rezisten]` schimb`rii. |n ce m` prive[te, se pare c` se
manifest` prin \ncercarea de a declan[a o ceart`.
Ceea ce era o minciun`. {tia prea bine de ce era nervoas` [i n-avea
nimic de-a face cu dorin]a de libertate. Ceea ce dorea era asigurarea
lui, [i aceasta nu putea fi ob]inut` decât \ntr-un singur fel. De ce
nu-i spunea c` o iube[te?
R`spunsul era, desigur, sfâ[ietor de evident. Sofisticat cum era,
Burke nu credea probabil \n genul de dragoste dup` care ea tânjea.
Mult` lume n-o mai f`cea. Probabil era convins c` \n]elegerea lor [i
dorin]a reciproc` erau suficiente. Gusturile lor erau asem`n`toare,
cu mici diferen]e, doar atât cât s` reprezinte o provocare.
– Ne-am \n]eles? \ntreb` el \n [oapt`.
90 ROBBIE HURT

Ea aprob` din cap, acceptând \n sfâr[it c`, de[i era dureros s` fie
singura care iubea, ar fi fost mult mai \nfrico[`toare perspectiva de
a-l scoate pe acest b`rbat din via]a ei. Burke avea puterea de a face
soarele s` str`luceasc`. {i dac` o voce fermec`toare voce \i [optea c`
poate va ajunge s-o iubeasc` la rândul s`u, \ncerca totu[i s` ignore
aceste [oapte.
– Da, zise ea cu voce tare, de[i o presim]ire \nc` o chinuia. Nu te
voi mai deranja cu prostiile mele, \]i promit. Voi fi mai tandr`.
Farurile unei ma[ini care venea din sens opus luminar` zâmbetul
lui admirativ. Ah, o cuno[tea prea bine!
– Sper c` nu prea tandr`, totu[i. Prefer din când \n când lic`rirea
de mânie pe care am \ntrez`rit-o acum la tine, fat` aurie cu bucle
str`lucitoare [i ochi de topaz \nfl`c`rat. E[ti delicioas` [i foarte
provocatoare.
Vocea lui era [optit` [i totu[i \nc`rcat` de o profund` dorin]`.
– Ah, r`spunse ea enervat`, s` nu \ndr`zne[ti s` spui c` ar`t
minunat când sunt mânioas`.
El râse, virând ma[ina c`tre aleea ce ducea la cas` [i parcând.
– Nu, draga mea, nu voi spune asta. Dar nu m` po]i opri s-o
gândesc.
Toat` lumea se afla acas`, Libby, doamna Guilford [i Gavin. Dup`
ini]iala stare de stânjeneal`, seara ar fi putut fi pl`cut`, dac` n-ar fi
existat câteva momente care o f`cur` s` se simt` prost. |n majoritatea
lor, se gândi ea, acestea fur` provocate de Gavin. B`rbatul st`tea
\mbufnat \n scaunul s`u cu rotile, cu liniile fe]ei aspre, ne\mblânzite.
|n ochii lui alba[tri se ghicea o expresie sfid`toare [i-i privea pe to]i,
mai ales pe so]ia sa, ca [i cum ar fi resim]it dureros [i cu o mânie
devoratoare faptul c` ei puteau merge. Vorbea cu Libby numai \n
aluzii me[te[ugite [i dr`g`la[e, \n care se sim]ea ironia. Lui Faine
PENTRU DRAGOSTEA MEA 91

nu-i lu` mult s` detecteze sub cuvintele sale – numai ordine [i cereri
– tonul periculos [i amar al mali]iei. Libby era foarte amabil`. Ochii
ei nu-l p`r`seau nicio clip`. P`rea gata s`-i \ntâmpine orice dorin]`,
dar tensiunea se sim]ea sub masca sa vesel`.
Era aproape ca [i cum Gavin ar fi f`cut-o s` se simt` vinovat`, se
gândi Faine. O dat`, Libby râse la o remarc` a lui Burke, dar chiar \n
acea clip` privirea ei alunec` c`tre so]ul s`u [i momentul pl`cut
disp`ru. Libby se \ntoarse lâng` el. Gavin comand` \nc` ceva de b`ut.
Pe când i se turna \n pahar, acesta \ntreb`:
– {i când va avea loc fericitul eveniment?
– Peste aproximativ [ase s`pt`mâni, replic` Burke, cu privirea
rece [i inflexibil`.
Faine se \nro[i u[or când privirea lui Gavin se opri asupra taliei ei.
– Exist` vreun motiv pentru aceast` grab`?
– Gavin! exclam` Libby cu o not` dureroas` \n glas.
– Niciunul \n afar` de cele obi[nuite, r`spunse Burke calm,
acoperind protestul cumnatei sale.
|[i fix` ochii asupra fratelui s`u, continuând s`-l fixeze cu o
r`ceal` deliberat`.
– N-avem de ce s` a[tept`m. Faine trebuie s` mai lucreze \nc` o
lun` [i, dup` terminarea preavizului, va avea nevoie de câteva
s`pt`mâni ca s` organizeze evenimentul. Nu vrem s` facem o nunt`
mare.
– Bine, bine, am \n]eles, rânji Gavin c`tre Faine.
Dar \n expresia lui era ceva ironic, care o avertiz` c` b`rbatul
nu-[i terminase \ntreb`rile.
– Cum te sim]i, continu` el, la gândul c` vei \mp`r]i aceast` cas`
cu noi to]i?
– Dar acest lucru nu se va \ntâmpla, interveni Burke calm. Am
92 ROBBIE HURT

cump`rat o locuin]` la St. Paul's point.


Aceast` veste era o supriz` pentru to]i. Doamna Guilford \ntreb`
unde anume [i restul conversa]iei se purt` \n jurul noului subiect,
remarcele lui Gavin fiind deja uitate. Tot restul serii b`rbatul nu mai
vorbi dar, de fiecare dat` când Faine \l privea, \l suprindea veghind-o
pe sub gene. De fiecare dat` când ochii li se \ntâlneau, Gavin o privea
cu un zâmbet ironic [i de fiecare dat` ea, [i nu el, \[i muta privirea.
Pe drumul spre cas`, Burke zise, cu o not` de oboseal` \n glas:
– |mi pare r`u c` a trebuit s` ai de-a face cu Gavin.
– Nicio problem`, r`spunse ea rapid.
– Ba da, este. M`car dac` ar fi un tip de om care poate accepta
urm`rile tragediei. Dar nu! |n loc de asta, st` toat` ziua mohorât [i
face tot posibilul pentru a transforma via]a celorlal]i \ntr-un iad. A
avut timp destul. Psihoterapeutul de la spital spune c` r`ul ar fi
trebuit deja s` treac`. |ntotdeauna a avut o latur` mali]ioas`. Se pare
c` a decis s` se lase prad` ei.
Faine oft`, gândindu-se la figura lui trist` \n acel scaun.
– Pare... pare c` [tie ceva ce-l \nsp`imânt` [i-l fascineaz` \n acela[i
timp. Cum a fost r`nit?
– La curse.
– Deci, Libby n-a avut niciun amestec?
Ma[ina f`cu un mic salt, sub influen]a unui picior prea tare ap`sat
pe accelera]ie.
– Nu, niciunul. De ce? r`spunse el lipsit de orice expresie.
Spusese ceva ce nu trebuia. Cu mare aten]ie, p`strându-[i tonul
obi[nuit, replic`:
– Pentru c` pare s` se simt` vinovat` de ceva. N-a râs decât o
singur` dat` toat` seara [i aproape imediat s-a oprit [i s-a dus lâng`
el, ca [i cum i-ar fi fost \n vreun fel neloial`.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 93

Dup` ce cump`ni o clip` r`spunsul, Burke zise:


– Libby n-are de ce s` se simt` vinovat`. Dac` se simte, este vorba
de vina natural` pe care o resimte oricine se afl` \n prezen]a cuiva
handicapat. Cred sincer c`, dac` ar putea, ar schimba bucuroas` locul
cu el.
Urm` o pauz`, dup` care continu` distant:
– Iar Gavin, fiind a[a cum este, ar accepta un astfel de sacrificiu.
Dispre]ul rece din tonul lui o \nsp`imânt`.
– E[ti prea dur cu el.
– |mi cunosc fratele. De[i ]in mult la el, nu pot s` \nchid ochii la
defectele pe care le are. Este permanent preocupat s` fac` via]a
mizerabil` tuturor celor din jur. A \ncercat [i cu tine, desigur. L-am
observat ast`zi privindu-te [i \ncercând s` fac` tot posibilul s` te sim]i
prost.
– A [i reu[it, admise Faine.
El aprob` din cap.
– De acum \nainte, ignor`-l. Dup` ce ne vom c`s`tori, nu-l vei mai
vedea a[a des. Nu vreau s` te supere cu r`utatea lui.
{i astfel se \ncheie seara.
Capitolul 7

Se c`s`torir` \ntr-o zi de var`, \n mica biseric` de lâng`


apartamentul lui Faine. Tân`ra purt` o rochie de m`tase de culoarea
piersicii, cu poale lungi [i bluz` decorat` cu mici boabe aurii, \n timp
ce \n jurul taliei \[i puse o centur` din fire de m`tase aurie. Sandalele
cu tocuri \nalte erau tot de culoarea aurului. Ca unice bijuterii purta
cerceii de perle ai mamei [i inelul de logodn`. Buchetul era f`cut din
orhidee, crem [i aurii. |ntreaga ]inut` costase o sum` exorbitant`, dar
Faine fusese hot`rât` s` nu fie \ntrecut` de nicio invitat`. Nu avusese
niciun \nso]itor la altar, dar Anna [i Heather f`cur` cât zece
domni[oare de onoare.
Un veri[or \ndep`rtat [i so]ia sa venir` de la Hawkes Bay, dar, \n
afar` de aceste rude, ceilal]i invita]i erau numai prieteni. Doamna
Guilford insist` ca recep]ia s` aib` loc la locuin]a ei. Faine nu [tia
unde aveau s` doarm` \n acea noapte [i nici nu \ntreb`. |n ultimele
s`pt`mâni, Burke devenise din ce \n ce mai distant, ca [i cum
indiferen]a sa \n privin]a c`s`toriei se fixase \ntr-o definitiv`
respingere.
Cu o s`pt`mân` \nainte de nunt`, Faine \i spuse, dup` o sear`
PENTRU DRAGOSTEA MEA 95

petrecut` ascultând muzic`:


– {tii, mai este \nc` timp s` ne r`zgândim.
El \ntoarse capul uimit, privind-o ciudat.
– De ce spui asta? \ntreb` el.
Ea ridic` din umeri, sim]indu-se stângace sub privirea lui ironic`.
– Nu pari foarte interesat [i convins.
Expresia lui se schimb`, devenind amuzat`.
– Nu? relu` el, trecându-[i mâna prin buclele ei.
Faine \[i mu[c` buza [i se \ndep`rt` sau m`car \ncerc`, pentru c`,
\ndat` ce o sim]i c` pleac`, mâna lui se crisp` pe gâtul ei [i o trase
mai aproape, cu capul u[or plecat, pentru a o putea s`ruta. |nainte
s`-l \ntâlneasc`, Faine nu [tiuse cât de sensibile erau anumite p`r]i ale
trupului ei; acum, tremur` când s`rutul lui \i atinse gâtul, \n timp ce
mâna lui \i mângâia p`rul. La \nceput, s`ruturile fur` delicate, dar
foarte curând \ncepu s` simt` mu[c`tura u[oar` a din]ilor s`i.
– Burke! exclam` ea, \ncercând s` se ridice.
El râse [i o \ntoarse spre el. Ea privi \n sus c`tre liniile ferme ale
chipului s`u. Ochii s`i reci [i [i buzele zâmbind fermec`tor o f`cur`
s` uite c` exist` timp, c` exist` [i alte locuri pe lume.
S`rutul s`u o l`s` f`r` respira]ie. Mâna ei se strecur` sub c`ma[a
b`rbatului, mângâindu-i pielea cald`.
Pentru prima oar` \n via]`, [tiu c` era gata s` se predea, purtat`
de dorin]a de a fi iubit` [i de a iubi.
Pe sub gene, ochii lui Burke sclipeau aproape \nfrico[`tor.
Tremurând, gemând de dorin]`, Faine \ncerc` s`-l resping`, pentru
c` era ceva rece [i impersonal \n pasiunea lui. Ceva care o
\nsp`imânta.
Imediat \ns`, mâna lui se strecur` pe spatele ei [i s`rutul lui o f`cu
s` deschid` involuntar buzele. Trupul lui o presa.
96 ROBBIE HURT

|nsp`imântat`, realiz` c` se ruga, \l implora s-o elibereze din


adâncul \ntunecat al propriei senzualit`]i, vocea ei rostind mereu [i
mereu:
– Te rog... te rog...
Ca [i cum r`spunsul ei l-ar fi luat prin surprindere, b`rbatul trase
adânc aer \n piept, apoi se culc` lâng` ea, buzele lui fierbin]i
atingându-i gâtul. Apoi se ridic` [i o trase \n picioare, dup` el.
– Nu, zise el lini[tit, ridicându-i b`rbia ca s`-i vad` ochii pleca]i.
Când vom face dragoste pentru prima dat`, va trebui s` fie altfel. S`
avem toat` noaptea la dispozi]ie, numai pentru noi.
Zâmbi, \i ridic` mâna la buze [i-i s`rut` vârful degetelor.
– R`spunzi cu atâta entuziasm mângâierilor mele, \ncât, dac` a[ fi
mai gr`bit, nu m-a[ putea bucura de toate farmecele tale.
– Cred c` st`pânirea ta de sine m-a speriat pu]in, [opti ea.
El ridic` din umeri, aruncându-i o privire rapid` [i p`trunz`toare.
– Sper c` te-am convins c` asta nu \nseamn` lips` de interes,
replic` el, redevenind distant, dar zâmbind totu[i. Provoc`rile tale
sunt suficiente pentru a face [i un sfânt s`-[i piard` capul!
– Dar nu [i pe tine?
– O, dar eu nu sunt un sfânt.
R`mas` singur` dup` nunt`, mergând s` se schimbe, Faine se
gândi din nou la toate astea [i un u[or fior o cuprinse.
De luni de zile tânjea dup` Burke. |n visele sale ap`rea mereu.
Ast`zi, nu peste multe ore, avea s` devin` so]ia lui \n adev`ratul
sens al cuvântului. Gândul o f`cu s` ro[easc`. |[i lipi palmele,
presându-le una de alta, [i \ncerc` s` respire adânc [i calm. Apoi,
concentrându-[i aten]ia la ceea ce f`cea, \[i scoase rochia din m`tase
[i se schimb`.
Afar`, soarele apunea \ntr-o mare de portocaliu [i ro[u. C`tre vest,
PENTRU DRAGOSTEA MEA 97

cerul era aproape verde, iar deasupra lor se \ntindea un curcubeu de


indigo. Numai Luceaf`rul era suficient de str`lucitor pentru a se
vedea, o stea mare str`lucind distant c`tre apus. |n magnolia din fa]a
ferestrei, o pas`re \[i cânta trilurile sale sfâ[ietoare [i dulci. Parfumuri
pluteau \n aerul dulce-am`rui al serii.
Tensiunea nervoas` o f`cu s` devin` nelini[tit`. Se aplec` \n afar`
[i-l z`ri pe Burke sub pergola \nc`rcat` de clematite albe [i albastre.
B`rbatul \i cedase camera sa s` se schimbe, iar el preferase s` mearg`
\n dormitorul de oaspe]i de la parter. Se p`rea c` era deja gata.
Faine ie[i u[or din camer` [i cobor\ sc`rile f`r` s` \ntâlneasc` pe
nimeni \n drum.
Luminile erau stinse. St`tu o clip` \n loc pentru a se obi[nui cu
obscuritatea, apoi se \ndrept` c`tre u[a de sticl` ce d`dea afar`. Dar
chiar atunci auzi un glas care venea dinspre pergol`.
Era Libby. Femeia vorbea [optit.
– Fii fericit, zise ea.
|n aceste simple cuvinte se ascundea confirmarea tuturor
suspiciunilor nerostite ale lui Faine.
Dar nu era totul. Faine r`mase pe loc, ]inându-[i respira]ia când
Burke r`spunse:
– O, Doamne, nu pot...
– Ba da, ba da, po]i... trebuie.
St`tur` o vreme departe unul de altul, apoi Libby \ntinse mâna
[i-i mângâie obrazul.
– E foarte dr`gu]`... [i-mi place mult de ea. Te va face fericit. Este
atât de bun` [i de de sensibil` \ncât... \ncât...
– |ncât... dar vocea lui se frânse.
|n \ntunericul adânc de sub pergol`, cele dou` umbre se topir`
\ntr-o \mbr`]i[are care o f`cu pe Faine s` respire adânc [i sfâ[ietor, de
98 ROBBIE HURT

parc` o sabie i-ar fi str`puns inima.


Dar ei n-o auzir`. N-ar fi auzit nimic din ce-i \nconjurau, atât de
pierdu]i erau \n dragostea lor. Faine nu se putu mi[ca, nu se putu
\ndep`rta de aceast` crud` pr`bu[ire a tuturor speran]elor sale. Era
cel mai suferind spion din câ]i au existat vreodat` pe lume. A[tepta
nemi[cat`, privind cum Burke \[i s`ruta cumnata cu o pasiune
cople[itoare, prea mult timp \n`bu[it`.
– Dragule, [opti Libby, o, dragul meu... Trebuie s` pleci. Te rog...
Burke, e târziu. Poate e deja gata.
Faine suspin`, a[teptând s`-l aud` trimi]ându-[i so]ia la dracu, dar
el zise cu greutate:
– Da, trebuie s` plec. Dar sunt \ncântat, m` bucur c` ai venit la
mine... \n sfâr[it.
– N-a[ fi putut suporta s` nu-mi iau r`mas-bun.
Libby vorbea r`gu[it, fiecare cuvânt fiind \nc`rcat de disperare [i
de dorin]`.
– N-am vrut s` se \ntâmple a[a... tot acest timp... \n care n-am avut
nimic s`-mi repro[ez...
Vocea ei se schimb`, devenind \nfrico[`toare.
– Dar m` bucur! M` bucur! M`car voi avea aceast` amintire.
– Draga mea...
Se s`rutar` \nc` o dat`, Libby \nl`n]uindu-[i bra]ele dup` gâtul lui.
Se aflau atât de aproape, \ncât Faine sim]i c` se \n`bu[e. {tia foarte
bine ce simt, cuno[tea acea dorin]` crescând`, pasiunea cople[itoare
din momentul \n care buzele se \ntâlnesc.
Apoi, atât de abrupt \ncât Libby r`mase uimit`, Burke o \ndep`rt`
de el.
– La revedere, draga mea, zise el, privind-o cum se \ndep`rteaz`,
\nainte de a se \ntoarce [i a se \ndrepta spre cas`.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 99

Trecu foarte aproape de Faine. Dar nici chiar atunci n-ar fi


v`zut-o, dac` n-ar fi aprins lumina.
B`rbatul se albi la fa]`, [ocat s-o descopere acolo. R`mase pe loc,
cu mâna pe \ntrerup`tor, uitându-se la ea ca [i cum nu [i-ar fi putut
crede ochilor. Faine \l privi la rândul ei, prea stupefiat` de scenele la
care fusese martor` pentru a-[i mai putea ascunde emo]iile. Inima \i
b`tea cu repeziciune.
– De când te afli aici?
– Am venit cu pu]in \nainte de a intra tu, r`spunse ea, tremurând.
Starea de [oc a b`rbatului parc` trecu. Culoarea natural` \i reveni
\n obraji, dar ochii lui r`maser` la pând`, privind-o cu intensitate [i
c`utând s`-[i recapete calmul.
– |n]eleg, relu` el, desf`cându-[i nodul cravatei. |mi pare r`u,
continu` Burke cu blânde]e. Trebuie s` fi resim]it un [oc imens. Vrei
s`-]i aduc ceva de b`ut?
Zâmbetul ei fu ironic.
– Nu, mul]umesc. Cred c` a fost destul ce am v`zut.
– Dou` pahare de [ampanie? o tachin` el.
Apoi, \ncruntându-se la butonii pe care nu reu[ea s`-i scoat`,
ad`ug`:
– Oh, te rog s` m` aju]i cu `[tia. Bunica a insistat s` port butonii
so]ului ei [i sunt practic imposibil de scos cu o singur` mân`.
Deci prima ei sarcin` – [i ultima – \n calitate de so]ie fu s`-i scoat`
butonii. Erau mari [i demoda]i, din diamante [i aur. Nu se potriveau
deloc unui b`rbat din contemporaneitate, a[a cum era Burke. Dar \i
purtase cu atâta stil, \ncât ajunseser` s` i se potriveasc`.
Când degetele ei \l eliberar`, \[i petrecu bra]ele dup` umerii ei [i
zise [optit:
– Vom rezolva asta, Faine.
100 ROBBIE HURT

Dintr-o dat`, ea deveni extrem de nervoas`.


– S` rezolv`m? \ntreb` ea, ducându-se s` pun` butonii pe un
bufet. N-ar trebui s`-i spui asta lui Libby? Nu exist` nimic ce s`
rezolv`m noi.
Burke \[i scoase c`ma[a cu o expresie rece.
– Ce vrei s` spui cu asta?
– |n mod evident, nu exist` nicio posibilitate ca mariajul nostru
s` fie unul reu[it.
– De ce?
Ea \l privi uimit`.
– De ce? Pentru cel mai evident motiv din lume! Când am acceptat
s` m` c`s`toresc cu tine, nu [tiam c` mai exist` cineva \n via]a ta.
Burke se st`pânea foarte bine.
– Ea nu este [i n-a fost niciodat` \n via]a mea.
– {tii ce vreau s` spun.
– Da, [tiu exact ce vrei s` spui. Dar de unde a ap`rut reac]ia asta?
Nu-mi amintesc s` m` fi \ntrebat vreodat` dac` sunt sau nu
\ndr`gostit de altcineva. {i cum am evitat cu mare grij` s`-]i spun c`
te iubesc, cred c` nu ]i-ai f`cut nicio iluzie.
Faine se \ntoarse, bolnav` de durere [i de disperare, cu mâinile
\ncle[tate. Lupta din r`sputeri cu dezolarea [i cu triste]ea, atât de
intense \ncât era convins` c` nu va putea niciodat` trece peste ele.
– Sau ]i-ai f`cut speran]e? repet` el, venind lâng` ea. Credeai c` te
iubesc, Faine?
Pentru o clip`, ea \nchise ochii.
– Nu, spuse ea pe un ton s`lbatic, mânia [i mândria ren`scând \n
ea. Dar [tii cât este de degradant s` fii folosit ca \nlocuitor? Nu-]i
permit s`... s`... pretinzi, când...
Vocea ei se frânse când b`rbatul o \ntoarse spre el. Era prea
PENTRU DRAGOSTEA MEA 101

cople[it` pentru a mai putea gândi limpede, pe când el, care ar fi


trebuit s` fie la fel de r`v`[it – doar renun]ase la dragostea vie]ii
lui – p`rea perfect st`pân pe sine [i pe situa]ie.
– Când facem dragoste? relu` Burke \n [oapt`. Crede-m`, atunci
când vom face dragoste, nu vei fi deloc o \nlocuitoare. |mi pare r`u
c` e[ti cople[it` de situa]ie, dar asta nu \nseamn` nimic pentru noi.
– Nu-mi vine s` cred!
Faine \[i acoperi urechile cu mâinile, luptându-se s`-[i revin`.
– |mi pare r`u, dar nu pot trece prin a[a ceva. M-ai min]it... o, nu
direct, dar [tii bine c` ai min]it! Nu-]i dai seama c` asta \nseamn`
totul? Dac` a[ fi crezut m`car o clip` c` tu [i Libby...
– N-a fost nimic \ntre noi! Tot ce s-a \ntâmplat \ntre mine [i ea ai
v`zut chiar ast`zi. {i nu va mai fi niciodat` nimic. Jur`mintele de la
nunt` sunt importante pentru mine [i inten]ionez s` le respect.
– Ei bine, eu nu inten]ionez s` le respect, replic` ea. De fapt...
Mâna lui, aflat` pe um`rul ei, se strânse dureros. Faine se opri,
cu tr`s`turile \n`sprite de durere. Brutalitatea lui o lu` prin
surprindere.
– Vei face a[a cum vreau eu, zise el printre din]i. Mânia \i
aprinsese \n ochi fulgere reci. P`rea \n stare s-o ucid`. N-am de gând
s`-mi v`d ruinate toate planurile din pricina unor iluzii [i a unor
r`zgândiri de ultim moment.
– Da, dar...
– Dar nimic.
El o eliber` [i se \ndep`rt`, \ntrebând-o cu r`ceal`:
– Spune-mi, cum pl`nuiai s`-i spui bunicii mele c` te-ai r`zgândit?
Sub privirile lui mânioase, Faine p`li. O lovise exact unde o durea
mai tare, unde era mai vulnerabil`. |n s`pt`mânile dinainte de nunt`
devenise foarte apropiat` de Ellen [i \ncepuse s` ]in` mult la ea.
102 ROBBIE HURT

Ajunsese s` \n]eleag` ce mult \nsemna pentru ea mariajul lor [i


str`nepo]ii care aveau s` se nasc`.
– S` te ia naiba! [opti ea. S` te ia naiba, Burke.
|n loc de r`spuns, el zâmbi crud [i o prinse de cot, \ntorcând-o
c`tre u[`.
Mai apoi, Faine nu reu[i s`-[i aminteasc` mare lucru din ur`rile de
r`mas-bun ale oaspe]ilor. Singurul lucru care a mi[cat-o a fost s`rutul
cald al lui Ellen pe obrazul ei. {i momentul \n care ochii ei de topaz
\ntâlnir` privirea albastr` a lui Libby \n care se citea o amar` gelozie.
Lipsit` de reac]ie, Faine se l`s` condus` c`tre ma[ina argintie [i se
\ntoarse chiar s` fac` un semn celor r`ma[i \n urm`.
{ocul [i tr`darea \i r`piser` orice urm` de energie [i de voin]`,
tocindu-i reac]iile. Se sim]ea extraordinar de obosit`.
Capul lui Burke se \ntoarse c`tre ea. Dar cum Faine \l ignor` total,
b`rbatul \[i redirec]ion` aten]ia asupra drumului, conducând ca de
obicei cu mult` aten]ie [i \ndemânare prin traficul aglomerat. Faine
\[i l`s` capul pe sp`tarul scaunului, privind \n \ntuneric f`r` s` vad`.
Adormi. Lini[tea brusc`, la oprirea motorului, o trezi. Ajunseser`.
Era lini[te [i atât de \ntuneric, \ncât se aflau probabil departe de
drum. |n fa]a lor se afla o ap` \n care se reflectau stelele str`lucitoare.
Nu, nu era marea, \n]elese ea, ascultând sunetul valurilor.
– M` duc s` duc bagajele \n`untru [i s` aprind luminile, zise
Burke cu o voce rece lipsit` de orice expresie.
Nu a[tept` r`spuns [i se ridic`, l`sând-o pe Faine s`-[i dezlege
centura de siguran]`. |ndat` ce ie[i afar` din ma[in`, tân`ra se sim]i
mai bine [i respir` adânc aerul curat, \nc`rcat de miros de sare.
La câ]iva pa[i de ea, luminile casei se aprinser`, rupând-o de
farmecul nop]ii. Fiecare nerv \i era \ntins la maximum.
– Faine? auzi \n apropiere vocea lui Burke.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 103

Nu r`spunse, dar Burke o strig` \nc` o dat`, mai tare.


– Sunt lâng` ma[in`, o aten]ion` el.
– Acum te v`d.
Burke se apropie cu mi[c`ri u[oare [i silen]ioase, [i-i atinse bra]ul.
– Hai \n`untru.
Trebuia s`-i spun` acum. Dup` ce va intra, va fi dificil s` se opun`
momentului. Ar fi trebuit s` fac` dragoste cu el. Cu o voce r`gu[it` de
emo]ie [i tensiune, zise:
– N-am de gând s` trec prin toate astea, Burke. Nu pot.
– Bine, zâmbi el. Nu sunt insensibil, draga mea. Ai avut un [oc
imens [i ar fi un gest de o prostie monumental` s` te for]ez s` faci
ceva pentru care nu e[ti preg`tit`. Nu vreau s` m` ur`[ti. Nu-]i voi
cere nimic mai mult decât po]i oferi.
O trase mai aproape de el [i o ]inu o clip` \n bra]e, cu o tandre]e
reconfortant`.
– Primul lucru pe care un om de afaceri \l \nva]`, ad`ug` el cu un
zâmbet ascuns de noapte, este momentul când trebuie s` insiste [i
când trebuie s` fie r`bd`tor.
– Presupun c` aceste lucruri ar trebui s` m` fac` s` m` simt mai
bine!
El \[i plec` fruntea [i replic`:
– A[ putea s` te fac s` te sim]i mai bine [i altfel.
Am`r`ciunea \i \nec` glasul. Cum putea s` ia situa]ia atât de u[or?
Nu-l cuno[tea deloc.
Mai târziu, se gândi c` b`rbatul \ncerca s` le u[ureze amândurora
situa]ia, \n cea mai ciudat` noapte a nun]ii din câte existaser`. |n
urm` cu numai dou`zeci [i patru de ore, st`tuse \n pat gândindu-se
cu mii de fiori c` era pentru ultima oar` când dormea singur`. C`zuse
\ntr-un somn adânc [i atât de erotic, \ncât ro[ea [i acum gândindu-se
104 ROBBIE HURT

la el.
{i probabil c` [i Burke se gândea la aceast` noapte cu ner`bdare.
B`rba]ii pot face dragoste f`r` s` simt` nimic altceva decât dorin]`.
Aerul nop]ii deveni dintr-o dat` rece. Tremurând, se \ndep`rt` de
el, spunând cu o lips` total` de expresie:
– M` \ndoiesc c` ai putea face ceva ca s` m` simt mai bine.
Dup` o scurt` t`cere, el replic` rece:
– Orice alt b`rbat ar vedea asta ca pe o adev`rat` provocare.
– M` bucur foarte mult c` tu nu e[ti alt b`rbat, ripost` ea cu
sarcasm.
– Ei bine, m`car e un \nceput.
Ca [i când i-ar fi ignorat respingerea, b`rbatul o prinse de um`r [i
o \ntoarse c`tre cas`.
– S` intr`m. }i-e frig, iar eu sunt obosit. Ai grij` la drum, e u[or
accidentat.
Casa era mare [i rece. Podelele erau din lemn lustruit, pere]ii
zugr`vi]i \n culori marine, mobila minimal`, practic` [i modern`, din
lemn [i metal. C`r]ile a[ezate cumin]i pe rafturile profilate pe un
perete alb erau singurul decor.
– Nu-]i place, zise Burke, v`zând-o privind nedumerit` \n jur.
– Ba da. E... diferit`.
– Po]i schimba ce vrei.
Apoi, ar`tând c`tre u[ile care se vedeau de cealalt` parte a
\nc`perii, ad`ug`:
– Dormitoarele sunt acolo. Al t`u e al doilea de pe hol.
Instinctul \i spunea c` se afl` foarte aproape de un pericol
iminent, dar \ntreb` totu[i:
– Tu unde vei dormi?
|n ochii lui sclipi din nou ironia.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 105

– |n alt` parte. M` duc s` fac patul.


– Voi dormi [i eu cu tine?
Buzele lui se mi[car` f`r` cea mai mic` urm` de umor, de[i pe
buze \i flutur` un zâmbet dur.
– Nu, draga mea, nu vei dormi cu mine. Doar dac` vrei s` uit cu
des`vâr[irea orice hot`râre de bun-sim] pe care am luat-o ast`zi [i s`
facem dragoste f`r` prea mult` ceremonie.
Faine ro[i [i se uit` \n alt` parte, blestemându-se \n sinea ei
pentru atâta prostie.
– M` gândeam eu c` nu vrei, relu` el cu o emfaz` ironic`. De ce
nu despachetezi? O s` preg`tesc ceva de b`ut [i apoi ne putem duce
la culcare. Dac` a[ fi [tiut c` \nsur`toarea este atât de epuizant`, m-a[
fi r`zgândit la timp.
P`cat c` n-ai f`cut-o, se gândi Faine. |n felul `sta, niciunul dintre
noi n-ar mai fi fost prins \n batjocura asta de c`s`torie. Dac` m`car ar
fi [tiut de ce Burke o f`cuse pân` la urm`, de ce o curtase [i o gr`bise
s` se c`s`toreasc`, \n ciuda sentimentelor pe care le avea fa]` de
Libby!
|ntotdeauna, \n spatele pasiunii lui se aflase o adânc` rezerv`. Din
prima clip`, Faine sim]ise asta, dar, naiv` cum era, \[i ignorase
intui]ia, sperând c` dragostea ei va na[te cândva un r`spuns
asem`n`tor din partea lui.
F`r` \ndoial`, b`rbatul crezuse c` [i ea \[i dore[te de la o c`s`torie
acelea[i lucruri ca [i el – pasiune, prietenie, familie. Dar ar fi trebuit
s` [tie c` un astfel de mariaj era sortit e[ecului, dac` el o iubea pe
Libby.
Doar dac`... mâinile i se \ncle[tar` pe haine. Doar dac` nu cumva
Burke sperase c` aceast` c`s`torie \l va face s` nu se mai gândeasc` la
o dragoste imposibil`, atâta timp cât va avea mo[tenitori [i o so]ie
106 ROBBIE HURT

destul de acceptabil`. Cu mare aten]ie, de parc` \ntreg cursul


viitoarei sale vie]i ar fi depins de asta, \mp`turi o c`ma[` din bumbac
[i o a[ez` \n sertar.
Era atâta lini[te, \ncât putea auzi zgomotul u[or al valurilor mici
care b`teau plaja. Undeva pe cer, un avion zbura, coborând deja spre
aeroportul Mangere. Venea din Hawaii, se gândi ea, sau din
Rarotonga, nume magice din Polinezia.
Burke n-o \ntrebase unde voia s` mearg` \n luna de miere. |i
spusese doar c`, având la dispozi]ie numai o s`pt`mân`, trebuia s`
aleag` o destina]ie apropiat`. Iar ea zâmbise [i-i spusese c` a[teapt`
s` fie suprins`.
Lacrimi fierbin]i \i inundar` ochii. Burke f`cuse asta [i chiar mai
mult decât atât.
|[i duse mâna la gur`, clipind furioas`. Nu era timpul s` plâng`,
s` se r`zvr`teasc` \mpotriva zeilor pentru nedreptatea lor. Mai mult
decât orice altceva, trebuia s`-[i recâ[tige controlul asupra ei.
B`rbatul de care se \ndr`gostise nu mai exista. Trebuia s` se
confrunte cu aceast` realitate, dar nu \n noaptea asta. Nu acum, când
era atât de obosit`, atât de fragil` emo]ional.
De obicei, era curajoas`. Anii de singur`tate \i construiser` un
caracter puternic. Putea s` se confrunte cu orice, chiar [i cu moartea
speran]elor sale. Dar avea nevoie de timp [i-i era team` c` exact
timpul i se refuza. Burke acceptase inevitabilul, dar dincolo de
aparen]ele sale de om sofisticat [i rece, era un b`rbat cu instincte
puternice. N-ai putea transforma, se gândi ea, câteva mii de dolari
\ntr-un imperiu care valora acum milioane, f`r` s` ai o voin]`
implacabil` [i capacitatea de a risca. Oricât de bine ascunse, aceste
caracteristici \l defineau. Iar aceast` c`s`torie era \nc` o dovad`. Cât
de mult va putea Burke a[tepta, \nainte de a for]a un deznod`mânt
PENTRU DRAGOSTEA MEA 107

\n stilul caracteristic? Era for]at` s` recunoasc` faptul c` nu [tia mai


nimic despre el.
Vocea lui o strig`, iar degetele lui b`tur` \n u[`. Tres`ri,
sim]indu-se vinovat` de parc` ar fi pl`nuit o evadare.
– Vin! r`spunse ea, aruncând restul hainelor \n dulap.
B`rbatul \i preparase lapte cald cu brandy. Nu era b`utura ei
preferat`, dar o b`u \ncet, dându-[i seama c` o va ajuta s` doarm` [i
discut` cu el despre ziua care trecuse, umplând t`cerea cu iscusin]a
ei de a socializa. Probabil un alt motiv pentru care o luase de so]ie,
se gândi ea, con[tient` de privirea sa atent` asupra obrajilor ei.
– }i-e cald, remarc` el.
Ea cl`tin` din cap [i lumina unei l`mpi \i str`luci \n bucle,
aurindu-le.
– Coniacul m` \nc`lze[te. Burke, când va fi terminat` casa?
Chiar dac` nu-[i d`dea seama, aceast` \ntrebare echivala cu o
capitulare. B`rbatul o privi cu aten]ie, iar umerii lui se ridicar`
\ntr-un gest lejer.
– Problemele de structur` s-au rezolvat. Acum, se completeaz`
buc`t`ria [i b`ile. Au fost suprinz`tor de pu]ine lucruri de f`cut. Casa
a fost p`strat` cu mare grij`. |n afar` de buc`t`rie [i dormitoare,
restul este deja f`cut. Arhitectul meu a fost \ncântat s` g`seasc` o cas`
georgian` perfect conservat`. Am fost nevoit s` insist c` vrem o
buc`t`rie modern` [i schimbarea ]evilor, zâmbi el. Mi-a tot spus ceva
despre noii \mbog`]i]i snobi [i a fotografiat fiecare col]i[or \nainte de
a le permite muncitorilor s` se ating` de cas`.
Faine f`cu ochii mari, indignat`, iar Burke râse \ncet.
– |mi este prieten de mult. Am lucrat \mpreun` de multe ori.
Când e[ti nervoas`, ochii t`i au culoarea chihlimbarului, cu fl`c`ri de
foc \n miezul lor.
108 ROBBIE HURT

Complimentul fusese rostit cu o lene somnolent`, astfel \ncât


obr`znicia lui \i sc`p` pentru moment. Când o remarc`, ro[i [i puse
cana jos, furioas` pe el [i pe sine pentru c` fusese afectat` de lauda
lui ieftin`.
– Cred c` e momentul s` merg la culcare, zise ea c`scând [i
contrazicând solemnitatea tonului.
Camera se \nvârti cu ea o clip`, apoi lucrurile revenir` la normal.
Mâncase foarte pu]in toat` ziua, b`use [ampanie la recep]ie, [i acum
coniac. Clipi de câteva ori, apoi realiz` c` Burke se afla \n fa]a ei, cu
mâna \ntins`.
– Nu, gata, mi-a trecut, zise ea.
Dar b`rbatul o lu` \n bra]e [i-i ignor` \ncerc`rile de a sc`pa.
– Nu, spuse el cu o voce dur`. Nu m` trata de parc` m-am
\mboln`vit dintr-o dat` de lepr`. Asear` m-ai s`rutat [i n-ar fi fost
deloc greu s` facem dragoste, dac` a[ fi insistat. Sunt exact acela[i
om.
– Nu-mi vine s` cred! exclam` Faine cu disperare. Dac` nu po]i
vedea diferen]a...
– Desigur c` o pot vedea! Dac` n-a[ vedea-o, a[ face dragoste cu
tine [i, crede-m`, n-ar fi deloc un viol. |n ciuda acestei inocen]e
r`nite, \nc` m` vrei, [i va veni [i ziua când vei fi preg`tit` s` accep]i
asta. Atunci, vom putea transforma \n ceva bun c`snicia asta.
– Nu se poate! ]ip` ea, cu oboseal` \n glas. La naiba, Burke, sunt
gata s` plâng [i n-am mai plâns de ani buni. D`-mi drumul!
– Plângi dac` vrei, dar nu te las s` pleci pân` când nu pricepi.
– O, pricep prea bine.
Mânia \i usc` lacrimile.
– Chiar foarte bine, continu` ea. E[ti \ndr`gostit de cumnata ta. O
ciudat` loialitate \]i interzice s` faci dragoste cu ea, a[a c` ]i-ai g`sit pe
PENTRU DRAGOSTEA MEA 109

altcineva. O persoan` prea oarb` s` vad` dincolo de propriul ei nas.


Astfel, ]i-ai satisf`cut orgoliul dinastic [i speran]ele bunicii tale de a-[i
vedea str`nepo]ii, instinctul [i nevoia de a avea o familie. Doar c` ai
gre[it persoana. Pentru c` eu nu suport s` fiu \nlocuitoarea nim`nui!
Poate crezi c` ai r`mas onorabil pentru c` n-ai sedus-o pe so]ia
fratelui t`u olog. Dar \n ce m` prive[te, cred c` ai tr`dat orice ai sim]i
atât pentru mine, cât [i pentru ea.
{tia c` vorbele ei aveau s`-l enerveze, dar nu se a[tepta la expresia
ap`rut` \n ochii lui când se aplec` s-o s`rute cu brutalitate, f`r`
tandre]e. Faine se \nec` [i c`ut` s` respire. Burke \[i ridic` fruntea,
spunând cu o voce de ghea]`:
– A[a te voi opri \ntotdeauna, dac` \mi mai vorbe[ti astfel !
Faine tremur`, \nfrico[at` pentru prima dat` \n via]` de un b`rbat.
Nu putea controla situa]ia. Buzele o dureau, erau umflate [i vinete.
Atingerea lui impersonal` o [ocase, dar, de[i nu-i mai sim]ea mâna pe
trupul ei, n-avea curajul s` se mi[te. Ar fi fost foarte u[or ca lucrurile
s-o ia razna. El era condus de mânie, ea de sentimentul c` fusese
tr`dat`. Se privir` ca doi du[mani de moarte. Instinctul \i \ndemna s`
se \nfrunte violent.
Dar nu putea fi decât un singur sfâr[it al acestei b`t`lii [i Faine
nu-[i dorea s` fac` dragoste \n ur` [i dispre]. Se temea ca nu cumva
masculinitatea lui cople[itoare [i dragostea ei s` nu o fac` s` se
supun` de bun`voie.
Dac` s-ar \ntâmpla a[a, dac` el ar [ti c`-l iube[te din toat` inima,
ar fi condamnat`.
A[tept`, tremurând.
– Dumnezeule, Faine, nu mai fi a[a! |]i e team` de mine? \ntreb`
el.
|i ridic` b`rbia, \ncercând s`-i priveasc` fa]a. Apoi, gura lui se
110 ROBBIE HURT

apropie de ea [i b`rbatul o s`rut`.


– |mi pare r`u, Faine, se scuz` el. Nu te teme de mine. Am un
temperament nefericit, dar rareori \mi pierd cump`tul. N-a[ face
nimic s` te r`nesc. Crede-m`.
Dar deja ai f`cut-o, ar fi vrut ea s` strige. Se p`rea c` b`rbatul nu
\n]elegea ce f`cuse. Aproape m-ai ucis [i nici m`car nu-]i dai seama!
Poate c` mânia [i dezolarea i se citeau \n privire, pentru c` Burke
\i lu` mâinile [i le p`str` \ntr-ale sale cu blânde]e.
– Doamne, \mi pare atât de r`u! {tiu ce sim]i. Problema e la mine.
Mândria ta m-a atras \n primul rând. M` priveai cu un interes atât de
rece…
Faine nu mi[c`. Pur [i simplu nu putea respira. Durerea era prea
intens`.
– O, nu fac decât s` \nr`ut`]esc lucrurile, zise el cu o voce
disperat`. Suntem amândoi prea obosi]i ca s` mai gândim limpede.
Dar aminte[te-]i, Faine! Mândria r`nit` este un prost tovar`[, mai ales
\n nop]ile lungi [i reci. E un cli[eu, [tiu, dar ca toate cli[eele, foarte
adev`rat. Culc`-te. Lucrurile vor p`rea mai simple mâine diminea]`.
|n acea noapte, Faine vis` din nou m`[ti [i oglinzi, dar de aceast`
dat` [tia ce \nseamn`.
Capitolul 8

Se trezi \nainte de apari]ia zorilor, \n patul enorm de dou`


persoane. Privi pe fereastr` peisajul care se schimb treptat de la
negru la gri-pal [i care, când soarele se ridic` peste orizont, fu
inundat de culoare.
Nu departe, vasele pluteau pe ap`, \n aerul rece [i limpede. Nu
era deloc vânt, nici m`car o urm` de briz`, dar prin fereastr` venea
un miros delicat de mare [i de flori.
Faine dormise greu, adânc, f`r` s` se \ntoarc` m`car o dat`. Acum,
st`tea culcat` pe perne. Capul o durea pu]in, ochii \i erau deranja]i
de lumina puternic`. |ncerca din r`sputeri s`-[i reg`seasc` lini[tea.
Cel pu]in, se gândi ea, Burke nu [tia c`-l iube[te. Zâmbi cu
am`r`ciune. S-ar mai fi c`s`torit cu ea dac` ar fi [tiut? Se \ndoia.
|ncercând s` priveasc` deta[at evenimentele petrecute de la acea
nenorocit` descoperire \ncoace, reu[i s` vad` cu mai mult`
obiectivitate \ntâmpl`rile, chiar dac` nu era decât o obiectivitate de
fa]ad`. Trebuia s` se str`duiasc` din r`sputeri pentru a privi cu
deta[are o parte esen]ial` a vie]ii ei. Gândind la cele petrecute, realiz`
c` singurul motiv pentru care Burke se c`s`torise cu ea fusese acela
112 ROBBIE HURT

c` nu credea c`-l iube[te.


|i spusese asta foarte clar când f`cuse referire la mândria ei r`nit`.
Ea nu-[i dezv`luise niciodat` dragostea, niciodat` nu-i spusese c`
simte pentru el mai mult decât dorin]` [i apreciere pentru
compatibilitatea lor mental`, care-i f`cea s` se bucure atât de mult de
compania reciproc`. Era limpede. B`rbatul crezuse c`-l alesese
pentru mai multe motive, dintre care unul erau banii. Zâmbi deloc
amuzat`, gândindu-se cum ar reac]iona Burke dac` ar [ti c` s-ar fi
c`s`torit cu el chiar dac` n-ar fi avut nici m`car un cent.
Se ridic` din pat pentru a trage perdelele care d`deau c`tre terasa
mare din fa]a casei.
Nu fu surprins` s`-l vad` pe Burke \notând \n golf. Se mi[case
foarte \ncet [i cu grij`, de vreme ce nu-l auzise ie[ind. Ca un tigru,
gândi ea. Degetele ei aproape puteau sim]i acel trup, puternic [i
bronzat. Tremur` de dorin]`, o dorin]` care-i sl`bea hot`rârea.
Când ajunse la mal, b`rbatul se scutur` de pic`turile de ap` [i
privi spre cas`. F`r` s` vrea, Faine se ascunse.
Când se \ntoarse \napoi \n cas`, Faine \l \ntreb`, preparând
cafeaua:
– Cum a fost \notul?
– Minunat, r`spunse el. Ar fi trebuit s` vii [i tu.
Ea zâmbi.
– Nu-mi place s` recunosc, dar prefer o temperatur` mai ridicat`
pentru a \ndr`zni s` fac baie.
– Doamne Dumnezeule! M-am c`s`torit cu o comod`! exclam` el.
Nu [tii c` marea este acum la fel de cald` cum va fi tot anul? Numai
aerul este mai rece decât \n miezul verii.
– Da, cu mintea [tiu, dar nu-mi pot convinge trupul, r`spunse
Faine.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 113

B`rbatul o scrut` cu intensitate, ca [i cum [i-ar fi imaginat-o f`r`


haine.
Era o \ncercare deliberat` de a o intimida [i, \n mod normal, ar fi
reu[it. Dar acum \l privi la rândul ei sfid`tor, refuzând s`-i ofere
satisfac]ia de a se ar`ta stânjenit`.
Faine relu`:
– Burke, nu crezi c` ar trebui s` discut`m despre cele \ntâmplate?
Trebuie s` \n]elegi c` nu... nu pot...
Sub privirea lui rece [i ironic`, vocea i se stinse. Era dureros de
con[tient` de lipsa ei de ap`rare.
– O, da, \ncepu el, dup` o scurt` t`cere. Da, \n]eleg foarte bine
cum te sim]i. De aceea, sunt preg`tit s` te las \n pace, cel pu]in
pentru moment. Presupun c` dup` ce m` vei face s` suf`r aceast`
frustrare o perioad` oarecare de timp, vei deveni mai rezonabil`.
Expresia lui rece deveni grosolan`.
– Dar ascult`-m` cu aten]ie, Faine, [i ]ine minte ce-]i spun! Nu
sunt preg`tit s` a[tept pentru totdeauna. Când voi considera c` a
venit momentul, nu te vei mai putea ascunde dup` proteste [i scuze.
Furia sclipi \n ochii ei, care str`lucir` ca ni[te nestemate.
– Nu r`mân cu tine, replic` ea.
El zâmbi, deloc amabil.
– Ba da, vei r`mâne. Dac` ai fi inten]ionat s` pleci, ai fi f`cut-o
seara trecut`.
|i lu` mâna, atingându-i \ncheietura [i sim]indu-i pulsul.
– S` fim corec]i, continu` el, cu o not` de sarcasm. Motivul
pentru care ne-am c`s`torit – motivul de baz` – nu s-a pierdut. |n
ciuda indign`rii tale, m` vrei \nc`... iar eu te vreau cu atât mai mult.
Am ascultat destul plângerile tale. Trebuie s` te confrun]i cu faptele,
Faine. Te-ai m`ritat cu mine pentru pozi]ia social` pe care ]i-o pot
114 ROBBIE HURT

oferi [i pentru c` atunci când m-ai v`zut prima dat`, te-ai gândit la
mine ca la un iubit, \ntrebându-te cum ar fi s` facem dragoste.
|i prinse mâna care voia s`-l loveasc`, apoi continu` la fel de calm
ca \ntotdeauna:
– Poate pe tine te p`c`le[ti, dar nu [i pe mine. Am [tiut asta de la
bun \nceput. Un b`rbat [tie \ntotdeauna astfel de lucruri. Altfel, cum
crezi c` se poate perpetua specia? M-am uitat la tine [i mi te-am
imaginat goal` \n patul meu.
O trase la pieptul lui.
– {i de asta, ad`ug` el [optit, de asta, draga mea scorpie, \]i vei
nesocoti mândria [i mi te vei supune. Neag` ce-]i spun de fiecare dat`
când dore[ti [i oricât de tare, dar [tii foarte bine c` atrac]ia dintre noi
este prea puternic` pentru a renun]a definitiv la rela]ie. Dac` ce ai
descoperit ieri te-ar fi dezgustat atât de mult, n-ai fi plecat cu mine \n
luna de miere. Dac` ai f`cut asta, ai admis tacit c` vei r`mâne lâng`
mine. {i f`când asta, ai admis limpede c`, mai devreme sau mai
târziu, vom face dragoste.
Faine \[i mu[c` buza, \ncercând cu puterea voin]ei s`-[i
\ncetineasc` b`t`ile inimii. Burke se afla atât de aproape de ea! Ro[i.
– La naiba, [opti ea cu o voce r`gu[it`. Nu voi fi folosit` ca
\nlocuitoare!
– Atunci, f`-m` s` te iubesc, o \ntrerupse el cu r`ceal` [i
brutalitate.
O s`rut` cu o senzualitate care o f`cu s` simt` c` genunchii \i
tremur`. B`rbatul o strânse cu [i mai mult` putere, mâinile lui
ap`sându-i trupul cu o cruzime calculat`. Ea gemu de durere, dar el
\i \n`bu[i protestul cu un nou s`rut.
Apoi o eliber` cu mare \ncetineal`, l`sând-o s`-i scape. |i cuno[tea
dinainte reac]iile [i [tia exact ce [i când s` fac`.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 115

Numai un singur secret mai avea. B`rbatul nu cuno[tea nimic


despre stupida ei dragoste pentru el. {i nu va [ti niciodat`, se jur` ea.
– Ai terminat demonstra]ia de for]`? \ntreb` ea rece, \ncercând s`
se r`zbune pentru umilin]a la care fusese supus`.
Ceva str`luci \n ochii s`i, ceva \ntunecat, rece [i r`u. Zâmbi \ncet
[i, dintr-o singur` mi[care, \i sfâ[ie rochia, privind-o atent, cu ochii
\ngusta]i.
– Nu, r`spunse el calm. }ine minte. Dac` a[ vrea, a[ putea s` fac
dragoste cu tine chiar acum [i n-ai avea nimic \mpotriv`.
– Dac` faci a[a ceva, voi divor]a de tine atât de repede...
Se opri, pentru c` b`rbatul \ntinse u[or mâna [i-i atinse sânii.
– Ce vei face? \ntreb` el.
Ea se \ntoarse rapid [i zise cu un ton de ghea]`:
– Am vorbit serios, Burke. Gândul de a fi violat` m` \nfioar` [i m`
dezgust`.
– Unor femei le place, zise el, zâmbind cinic. O, nu mai protesta
atât! Crede-m`, [tiu prea bine cât de ciudate sunt femeile.
– Presupun c` ai avut multe rela]ii, izbucni ea.
– Nu, dimpotriv`. Sunt destul de preten]ios \n alegerile mele.
– {i cred c` ar trebui s` m` simt mândr` de asta!
– Sincer, nici m`car nu-mi pas` cum te sim]i.
– Asta [tiu.
Burke o privi un moment, luptând cu tenta]ia de a-[i manifesta
\ntr-un fel mânia, apoi lovi scurt cu pumnul \n mas`.
– Ce naiba \ncerci s` faci? \ntreb` el cu asprime. N-am lovit \n via]a
mea o femeie, dar crede-m` c` acum sunt periculos de aproape s-o
fac.
Faine avu o satisfac]ie ciudat` s`-l vad` luptându-se pentru a-[i
recâ[tiga controlul asupra propriilor reac]ii. Tenul bronzat, pome]ii
116 ROBBIE HURT

reliefa]i, f`lcile \ncle[tate, ochii sclipitori fulgerând-o ca [i cum ar fi


vrut s-o ucid`... toate \i provocau o pl`cere stranie. Ah, s` simt` [i el
ru[inea! se gândi ea. Se mândrea cu autocontrolul s`u, purtând acea
masc` de om civilizat care o p`c`lise, a[a cum p`c`lise pe mul]i al]ii.
Libby se bucura de dragostea lui, dar nu-l v`zuse niciodat` cum era
acum, privind-o de parc` nu [i-ar fi dorit nimic mai mult decât s-o
ucid`. Emo]iile \i sc`paser` de sub control. Era vulnerabil. |l privi
provocator, bucurându-se de faptul c` b`rbatul era nevoit s` se
st`pâneasc` respirând adânc [i u[or pân` când, treptat, reu[i s`-[i
revin` [i spuse cu o rece indiferen]`:
– Draga mea, te rog s` nu mai faci niciodat` ce ai f`cut acum.
Jocurile de genul `sta se pot sfâr[icu durere [i umilin]`... \n ce te
prive[te.
|nsp`imântat` de ferocitatea lui, Faine \i \ntoarse spatele,
ascunzându-[i teama.
– Stai lini[tit, n-am de gând s` mai fiu martor` la a[a ceva.
– {i ce vrei s` spui cu asta? \ntreb` el cu o u[oar` curiozitate.
Cafeaua era gata. Faine o turn` \n ce[ti, le puse pe mas` [i se
a[ez`, \mpingând o can` \n fa]a lui.
– Cu cât se termin` mai repede farsa asta, cu atât va fi mai bine.
Iar pân` atunci, cu cât ne protej`m mai bine nervii, cu atât va fi mai
bine pentru amândoi.
Inten]ionase s` vorbeasc` f`r` pasiune, dar realiz` cu mânie c`,
sub calmul aparent, vocea ei avusese o not` de sfidare, de parc` i-ar
fi fost \nc` team`.
Burke se a[ez` la rândul lui.
– Farsa asta, cum o nume[ti tu, se va termina când te vei fi
r`zbunat, zise el. Cât despre protejarea nervilor, trebuie s`-]i spun c`
ai un bun sistem de ap`rare. Bucur`-te cât po]i, pentru c` [tii foarte
PENTRU DRAGOSTEA MEA 117

bine c` nu mi-ar lua mai mult de zece minute s` te duc \n patul meu.
Pentru o clip`, mâinile ei se \ncle[tar` pe can`. Umilin]a o durea.
– {i de ce n-o faci, atunci? \ntreb` ea lipsit` de orice emo]ie.
– Pentru c`, replic` el, a[a ceva ar crea premisele unui scandal
monstruos. Decizia va fi numai a ta, dulcea]a mea, ca s` nu te po]i
plânge c` te-am for]at. Vei veni la mine când nu vei mai putea suporta
singur`tatea, dar pân` atunci te las de capul t`u.
– Cred c` prefer s` m` violezi, decât s` [tiu c` nu fac decât s-o
\nlocuiesc pe Libby, r`spunse ea, incapabil` s`-[i ascund`
am`r`ciunea.
El oft` [i fa]a i se \n`spri.
– Dac` asta te va face s` te sim]i mai bine, \]i voi rosti numele la
fiecare cinci secunde cât timp facem dragoste.
Ro[ea]a \i invad` obrajii, apoi se stinse, l`sând-o palid` [i obosit`.
Cu un ton \nfrânt, Faine rosti:
– De ce nu m` la[i s` plec, Burke? Nu m` vrei, iar eu... eu...
– Dar tu m` vrei, sfâr[i el propozi]ia \n locul ei. M` vrei, nu-i a[a,
Faine? Vezi, nu m` po]i min]i, nici m`car din mândrie. {i eu te vreau.
|]i pot dovedi asta chiar acum. {i poate ar [i trebui. Am sc`pa de o
grij`. Dar m` respingi, Dumnezeu [tie de ce, [i nu vreau s` fac ceva
\mpotriva voin]ei tale.
– Ce vrei?
El ezit` o clip`, apoi spuse:
– Vreau o c`s`torie adev`rat`. Vreau copii [i o so]ie iubitoare, care
s`-mi fie al`turi la bine [i la r`u. Vreau s` râdem, s` ne sim]im bine [i
acea compatibilitate de gânduri care face rela]ia noastr` atât de
interesant`. {tiu c` te pot face fericit`, dac` m` la[i.
– Dar eu? \ntreb` ea cu o voce r`gu[it` de emo]ie. Te pot eu face
fericit, când o iube[ti pe Libby [i ea te iube[te?
118 ROBBIE HURT

– E[ti \ngrijorat` c` n-am s`-]i fiu fidel? |]i promit c` nu este cazul.
Am avut aventuri, dar nu atât de multe cât se crede. N-am sedus pe
nimeni \n via]a mea [i am tr`it f`r` s` fac dragoste luni \ntregi.
Faine \[i mu[c` buzele, plecând capul.
– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare.
– Da, cred c` m` po]i face fericit. Ce simt eu pentru Libby este...
– Nu conteaz`, \l \ntrerupse ea, tem`toare.
Nu voia s`-l aud` descriindu-i ce sim]ea pentru Libby... o durea
atât de mult...
– Nu conteaz`. N-am niciun drept s`...
– O, ba cred c` ai. |n fond, e[ti so]ia mea.
Ultimele cuvinte fur` rostite cu o ironie care o f`cu din nou s`
p`leasc`.
– Nu-mi place s` m` implic \n lucruri f`r` finalitate, continu` el.
Pentru mine [i Libby nu exist` niciun viitor. |i este fidel` lui Gavin [i
o respect pentru decizia ei. {i chiar dac` ar fi fost gata s`-l p`r`seasc`
pentru mine, m` \ndoiesc c` a[ fi primit-o. |mi iubesc fratele [i l-am
protejat \ntotdeauna. Un astfel de obicei nu se pierde atât de u[or. Iar
bunica... m` rog... nu trebuie s`-]i mai spun cum ar reac]iona.
– Nu, aprob` Faine.
Ellen Guilford era o femeie bun`, foarte modern`, dar era
credincioas` valorilor care-i fuseser` insuflate \n copil`rie. Pentru ea,
datoria [i st`pânirea de sine reprezentau mai mult decât ni[te
concepte, erau ni[te repere dup` care trebuia s` te ghidezi \n via]`.
Ar fi fost \ndurerat` [i [ocat` dac` Burke ar fi furat so]ia fratelui s`u.
– {tiu cum te sim]i, zise el sec.
{tia, desigur. Probabil o \n]elegea mai bine decât se \n]elegea ea
\ns`[i. Dovad` era inteligentul [i calculatul s`u asediu.
Dar nu [tia – [i nu va [ti niciodat` – cât de mult \l iubea. Faine
PENTRU DRAGOSTEA MEA 119

ridic` \ncet privirea, dar refuz` s`-l priveasc` direct. Trebuia s` fie
atent`! Burke credea c` nevoia de siguran]` [i atrac]ia fizic` [i
mental` dintre ei o f`cuser` s` accepte acest mariaj. Nu trebuia s` afle
niciodat` adev`rul, pentru c` mândria ei n-ar fi suportat acest lucru.
Atunci, \[i d`du seama c` hot`râse deja s` r`mân` cu el.
|ncet, cu grij`, Faine sorbi din cafea [i \ntreb`:
– {i cum m` simt?
– Mi-ai [i spus, replic` el. Tr`dat`. La \nceput, am crezut c` e un
cuvânt prea mare, dar uitasem cât e[ti de mândr`. Acum, pot \n]elege
cât de mult te-a afectat descoperirea f`cut`.
Mânia \ncepu s` ard` din nou \n inima ei. |[i ridic` privirea [i rosti
cu o voce limpede [i t`ioas`:
– Dar tu cum te-ai fi sim]it, dac` situa]ia ar fi stat invers?
|ntrebarea \l uimi, oprindu-i pe buze vorbele. Pentru o clip`, se
uit` la ea curios, apoi r`spunse:
– A[ fi fost teribil de furios. Dar n-a[ fi renun]at. A[ fi continuat
rela]ia [i te-a[ fi legat atât de puternic de mine, \ncât n-ai fi putut
niciodat` s` te eliberezi. {i apoi, ad`ug` el privind-o de parc` i-ar fi
smuls \nc` o dat` hainele, ai fi fost prea ocupat` ca s` mai po]i suferi
dup` o iubire pierdut`.
Faine era gata s`-i spun` c` exist` diferen]e fundamentale \ntre
b`rba]i [i femei, dar dac` ar fi f`cut-o, [i-ar fi divulgat secretul. Un
b`rbat poate face dragoste f`r` s` simt` altceva decât dorin]`, pe când
majoritatea femeilor se implic` emo]ional \ntr-o rela]ie. Pasiunea era
important`, dar f`r` dragoste nicio rela]ie nu poate fi decât steril`.
– |n mod cert, vedem lucrurile diferit, spuse ea cu grij`. Eu nu
sunt atât de \ncrez`toare \n mine.
Se l`s` un moment de t`cere, dar tensiunea disp`ruse. Soarele
sclipi pe podeaua lustruit`. Pentru prima dat` dup` multe zile, Faine
120 ROBBIE HURT

sim]i c`-i e foame.


– Poate c` timpul te va schimba, zise Burke, ridicându-i mâna la
buze. Tot ce am spus este adev`rat, [opti el. Sunt sigur c` te pot face
fericit` ... [i c` tu m` vei face la fel de fericit. Altfel, nu m-a[ fi c`s`torit
cu tine. |n timp, vom avea o c`s`torie adev`rat`, care va rezista
oric`rui test. Pân` atunci, s` lu`m lucrurile \ncet, vrei?
{i exact asta f`cur`. Ciudata lor s`pt`mân` de miere trecu atât de
repede, \ncât nici dup` aceea, privind \n urm`, Faine nu putu separa
zilele \ntre ele. Ca acuarelele pe o hârtie ud`, acestea se amestecau
\ntr-o panoram` \nsorit`, cu mare [i nisip. |ncet, pe nesim]ite, \ncepu
s` se relaxeze. Prima dat` când Burke \ncerc` s`-i ia mâna, când se
plimbau de-a lungul plajei, ea se feri, dar b`rbatul n-o l`s` s`-l evite.
– Nu, zise el rece, prinzându-i degetele. Nu sunt un c`pc`un [i
refuz s` fiu tratat ca atare.
{i pentru c` dragostea ei pentru el \i sl`bea voin]a, \i permise
aceast` mic` intimitate, \n timp ce mintea \i spunea c` nu-i decât o
naiv`.
Ce era mai r`u, era c` Faine [tia prea bine \ncotro se \ndreapt`
demersurile lui. Cu \ndemânare, inteligent, Burke se purta ca un
juc`tor de [ah. O \mpingea cu spatele la zid, f`r` s`-i lase nicio porti]`
de sc`pare. Iar Faine [tia c`, la asaltul final, nu va putea s`-l refuze.
Nici m`car mândria n-ar mai fi avut putere \n fa]a pasiunii pe care o
]inea atât de greu \n frâu.
La \ntoarcere spre Auckland, Faine privi pe geamul ma[inii
dealurile superbe [i râurile repezi [i se \ntreb` cum a [tiut Burke c`
va reu[i s`-i reanime pasiunea. Din instinct, decise ea, acela[i instinct
care o avertizase c` era un om periculos. Recunoscuse senzualitatea
ei latent` sub calmul aparent [i, odat` ce \n]elesese cum trebuia s`
ac]ioneze, restul venise de la sine.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 121

Gusturile [i gândurile lor se potriveau de minune. |n s`pt`mâna


care trecuse, dezb`tuser` o mul]ime de subiecte, g`sind o mare
pl`cere \n schimbul de idei. Chiar [i dragostea pentru lucrurile
simple \i unea; se plimbaser` ore \ntregi \n natur` [i st`tuser` al`turi
f`r` s` spun` mare lucru, privind peisajul mirific al estuarului. O dat`,
prin[i de ploaie, Burke \ncropise un ad`post [i-i ar`tase cum s` fac`
focul folosind c\teva be]e uscate.
– Iste], \l tachin` ea.
– O, sunt preg`tit pentru orice eventualitate, zâmbi el.
Da, a[a este, se gândi Faine. Era o persoan` de \ncredere, pe care
te puteai baza \n orice situa]ie, [tiind c` va g`si cu siguran]` o solu]ie.
Stând lâng` el \n ma[in`, admise c` [i-ar fi dorit s`-l vad`, m`car
o dat` \n via]`, \ntr-o situa]ie pe care s` n-o poat` controla.
Apoi se gândi la Libby \n bra]ele sale [i sim]i din nou acea ghear`
sufocant` \n gât.
Nu era corect! Aveau atât de multe \n comun, atât de multe fapte
care ]ineau cu ei, [i totu[i peste tot se ghicea umbra lui Libby, cu
chipul ei dr`gu], cu loialitatea ei fa]` de un b`rbat care se distra
b`tându-[i joc de ea.
Faine \ntoarse capul [i privi afar`. La naiba cu Libby, se gândi ea,
purtat` de agonia suferin]ei, la naiba cu ea! De ce nu-l p`r`sise pe
Gavin pentru Burke? M`car doi oameni ar fi putut fi ferici]i, iar Burke
n-ar fi ie[it la vân`toare, c`utându-[i o so]ie care s`-l ]in` departe de
ispit`.
Iar Faine Harding, so]ie doar cu numele, ar fi fost \nc` Faine
Hellier, cu inima \nc` \ntreag` [i mul]umit` de cursul lini[tit al vie]ii
ei.
Dar la gândul de a nu-l fi cunoscut niciodat`, \[i mu[c` buzele [i,
f`r` s`-[i dea seama, mai f`cu un pas pe calea deplinei supuneri.
122 ROBBIE HURT

Nu-i p`rea r`u. Oricât de r`u ar fi r`nit-o Burke, [i nu va [ti niciodat`


cât de mult, era fericit` c`-l iubea. Orice avea s` se \ntâmple \n viitor,
care p`rea descurajant [i nesigur, va fi mai bogat` suflete[te pentru
c`-l cunoscuse.
– E[ti gânditoare, zise el, atingându-i mâna.
F`cu un mare efort pentru a zâmbi, dar reu[i pân` la urm`.
– Abia a[tept s` refac gr`dina, replic` ea.
– Mai bine ai c`uta pe cineva s` fac` asta \n locul t`u.
Faine \i privi umerii largi [i puternici.
– Nu, draga mea, nu eu, râse el. |mi plac gr`dinile, dar cel mai
mult \mi place s` m` relaxez \n ele.
Ideea sa despre relaxare, descoperi Faine \n s`pt`mânile care
urmar`, \nsemna o jum`tate de or` de \not \n piscin` \n fiecare
diminea]`. Nu era de mirare c` avea trupul unui atlet. Lucra mult, dar
[tia [i s` delege r`spunderile, astfel c` se \ntorcea acas` destul de
devreme, ca s` petreac` al`turi de ea lungile ore de sear`.
Ciudat, dar Faine era fericit`. Cel pu]in aparent. Nu mai fusese
atât de fericit` de mult` vreme. Cu Burke se sim]ea \n siguran]`...
exact motivul pentru care el credea c`-l alesese de b`rbat. Talentul ei
de st`pân` a casei \i oferea o mare satisfac]ie. Petrecea mult` vreme
alegând elementele noului decor de interior, iar experta pe care
Burke o angajase o ajuta mult, pentru c` avea mult talent [i era
obi[nuit` s` lucreze \n case vechi.
Ie[eau din când \n când la restaurant, unde p`rea mai u[or s`
\ntre]in` aparen]a unui mariaj fericit. Faine credea c`-i va lipsi
serviciul, dar se trezi dintr-o dat` atât de ocupat`, \ncât abia mai avea
timp s` se gândeasc` la vechea ei via]`.
Dar la sfâr[itul zilei, când \nchidea u[a dormitorului, \ncepeau
co[marurile. Dorin]a [i mânia, gelozia [i mândria o chinuiau pân`
PENTRU DRAGOSTEA MEA 123

diminea]`, rareori putând dormi. |n fiecare diminea]` \ncerca s`


ascund` ravagiile insomniilor, dar de Burke nu se putea ascunde.
Ochii lui vedeau totul [i, când o s`ruta, ceea ce se \ntâmpla la plecare
[i la venire, era convins` c` b`rbatul [tia c` atingerea lui impersonal`
o f`cea s` tremure de dorin]`. Totu[i, nu profita de acest avantaj,
ar`tând limpede c` nu-[i dorea decât completa [i totala ei capitulare.
Câteodat` \l ura pentru arogan]a lui, pentru siguran]a de sine.
Rezisten]a neclintit` cu care a[tepta ca ea s` fac` prima mi[care i se
p`rea grosolan`. Dar fiecare zi care trecea \i adâncea [i-i \nt`rea
dragostea.
Pân` la urm`, casa fu gata.
– Trebuie s` invit`m toat` familia la cin`, s` d`m o petrecere de
cas` nou`, zise Burke, stând relaxat \n [ezlong, pe teras`.
– Desigur, aprob` ea. Te superi dac` o chem [i pe Margot
Forsythe? M-a ajutat atât de mult... F`r` ea, mi-ar fi fost foarte dificil
s-o scot la cap`t.
– Bun` idee.
Ridic` paharul [i ciocnir`.
– Atunci, de ce s` nu-i chem`m [i pe ceilal]i care ne-au ajutat?
Sandy Greenfield [i Bill Turner.
Se referea la arhitectul [i la constructorul care se ocupaser` de
renovare. Oare b`rbatul realizase c` nu voia o petrecere intim`, care
ar fi \nlesnit apropierea dintre el [i Libby? Probabil.
De la nunt` \ncoace, se \ntâlniser` foarte rar cu Gavin [i cu Libby.
La fel [i cu Ellen. Bunica lui era la fel de inteligent` ca [i Burke, astfel
c` probabil [tia cum st`teau lucrurile \ntre el [i Libby. Poate chiar de
aceea aprobase atât de entuziast` acest mariaj.
Oricât de geloas` ar fi fost, Faine nu se putea st`pâni s` nu se
gândeasc` la Libby. |i p`rea r`u pentru ea. C`s`toria lui Burke o
124 ROBBIE HURT

afundase definitiv \n iadul propriei c`snicii.


– O s` aleg o dat`, zise Faine, ridicându-se. Suntem foarte
aproape de Cr`ciun [i probabil to]i au alte planuri.
Dar nimeni nu refuz` invita]ia [i sosir` cu to]ii, aducând desigur
cadouri pentru cas`. Libby ar`ta superb, mai slab` [i mai fragil` ca
niciodat`. Iar Gavin, ca de obicei, p`rea s` g`seasc` o pl`cere
diabolic` \n a o chinui. Faine nu \ndr`zni s`-[i priveasc` so]ul toat`
seara, din teama de a nu-l vedea afectat de comportamentul fratelui
s`u.
Dup` plecarea oaspe]ilor, \l auzi m`surând la nesfâr[it prin
camera sa [i inima i se strânse de durere. A doua zi, plec` \nainte ca
ea s` se trezeasc`. Faine primi un telefon de la secretar`, care o
anun]` c` so]ul ei va cina cu ni[te clien]i. B`rbatul se \ntoarse acas`
dup` miezul nop]ii [i nici chiar atunci nu se culc` imediat. Timp de
o or`, Faine \i ascult` pa[ii nelini[ti]i str`b`tând camera. Apoi se
ridic` hot`rât` din pat, \mbr`c` un capot [i se duse la el \n dormitor.
Burke st`tea pe marginea patului, cu coatele pe genunchi,
]inându-[i capul \n mâini. Pentru prima dat`, Faine \l vedea \nfrânt,
cu mândrul s`u cap plecat cu durere.
– Ar trebui s` dormi, zise ea, atingându-i um`rul \ntr-un gest de
simpatie. Asear` n-ai dormit.
El \[i ridic` privirea, uitându-se la ea de parc` ar fi v`zut-o pentru
prima dat`.
– Nu, zise el \ntr-un final, n-am dormit. Dar de unde [tii?
– Te-am auzit.
Faine \[i plec` ochii, pentru a nu-i citi \n ei emo]ia.
– |mi pare r`u. Voi lua un somnifer.
Faine cl`tin` din cap.
– Nu m` deranjeaz`, dar ar fi bine s` te odihne[ti.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 125

Ezit` o clip`, apoi ad`ug`:


– Burke, dac` pot face ceva s` te ajut...
Vocea ei se pierdu \n t`cerea care se l`s`. Burke zâmbi [i se ridic`.
Ea f`cu f`r` s` vrea un pas \napoi, speriat` de expresia lui.
– Burke...?
Zâmbetul lui persist`, nemilos, cinic.
– Da, spuse el prinzându-i \ncheietura, po]i face ceva pentru
mine. |mi po]i oferi cel mai bun remediu pentru insomnie.
B`rbatul nu \ncerc` s`-[i deghizeze dorin]a. Ochii lui se oprir` pe
sânii ei, apoi alunecar` pe linia gâtului, pentru a se opri asupra
buzelor ei senzuale.
– Sunt obosit, zise el dur, obosit de atâtea lucruri. A[ vrea s` uit
totul m`car o clip`.
– Nu voi accepta s` fiu folosit`! exclam` ea.
– O, ba da.
Degetele i se \ncle[tar` pe mân`. O \mbr`]i[` s`lbatic. Gura lui se
afla la câ]iva centimetri de ea, iar r`suflarea lui \i \nc`lzea obrazul.
– Nu mai am de gând s` a[tept niciun moment, Faine. Nu mai
vreau s` te mai rog [i s` a[tept pân` când vei hot`r\ c` te-ai r`zbunat
\ndeajuns. Am nevoie de tine acum.
– Deci, m` vei viola.
El zâmbi cinic.
– Nu fi naiv`! Relaxeaz`-te.
Se lupt` cu el, pân` când b`rbatul \[i pierdu r`bdarea [i folosi
for]a pentru a o supune. Apoi, st`tu dreapt` \n bra]ele lui, refuzând
s` r`spund` tentativelor sale de seduc]ie.
Burke se enerv`.
– S`rut`-m`! porunci el.
Ea cl`tin` din cap, la fel de furioas` ca [i el, pentru c` \n spatele
126 ROBBIE HURT

mâniei se ascundeau [i pasiunea, [i dorin]a. Era uimit` c` putea fi


atras` de el, chiar [i când o trata cu atâta brutalitate. {i totu[i, a[a
st`teau lucrurile. Trupul \i tremura de emo]ie.
El râse f`r` amuzament.
– |nc` ]ii la mândria ta? Bine, dac` a[a dore[ti...
Mâna lui se mi[c`, se auzi un zgomot [i Faine gemu, uitându-se cu
groaz` la capotul rupt care z`cea pe podea. Pentru o clip`, fu prea
uimit` de violen]a gestului pentru a realiza c` nu mai purta decât
c`m`[a de noapte.
– Nu... [opti ea, \ncruci[ându-[i bra]ele pe sâni. Ai zis c` nu... Nu
m` po]i viola!
Burke râse din nou [i \ntinse mâna spre ea. Faine ro[i. Respir`
adânc [i rapid, luptând cu ispita de a ceda. |[i strânse [i mai tare
mâinile la piept.
– Dar m` dore[ti, zise el \ncet. {tii, am auzit c` exist` femei c`rora
le surâde ideea unui viol, dar n-am crezut niciodat`. Incredibil \ns`,
iat`-m` \nsurat cu una din ele!
Ea deschise gura s` protesteze, dar b`rbatul se mi[c` mai rapid,
strângându-i ambele mâini [i ridicându-i-le deasupra capului. Faine
gemu [i-l lovi cu sete. |n urm`toarea clip`, se trezi z`când pe pat,
suspinând \ncet. B`rbatul se a[ez` lâng` ea.
– E[ti foarte frumoas`, [opti el. Ai pielea ca de filde[ [i p`rul ca
mierea. Ai un trup minunat.
|i s`rut` gâtul cu delicate]e.
Pielea tinerei frem`t`. A[tept` asaltul lui \n lini[te. Abia mai târziu
\[i d`du seama c` reac]ia ei fusese primit` ca o nou` invita]ie. Dac`
a[a st`teau lucrurile, \nsemna c` b`rbatul cuno[tea bine femeile.
{tia atât de bine ce s` fac`, \ncât, pân` la urm`, Faine ced`.
Apoi, stând \n bra]ele lui, dar f`r` s` poat` adormi, \i ascult`
PENTRU DRAGOSTEA MEA 127

respira]ia u[oar` [i realiz` c`-l iubea mult mai mult decât ar fi crezut
vreodat`. Emo]iile pe care i le trezise Dougal p`liser`. Chiar [i ceea
ce sim]ise pentru Burke atunci când acceptase s` se m`rite cu el era
insignifiant \n compara]ie cu afec]iunea cople[itoare, profund` [i
adev`rat` care \i \nc`lzea acum inima.
Zâmbi, gândindu-se c` b`rbatul era capabil s` ob]in` de la ea mult
mai mult decât era preg`tit` s` ofere. Mai \ntâi dragostea ei, nedorit`
[i deloc reciproc`, [i apoi acest r`spuns pasional la asediul s`u. Era
de parc` o alt` femeie ar fi tr`it \n ea, o fiin]` care-[i cerea cu
vehemen]` drepturile.
|n ciuda amenin]`rilor, Burke fusese tandru. Dar, de[i cuprins`
de o pasiune intens`, Faine nu-i spusese nimic despre dragostea ei.
Burke \[i a[ez` capul pe pieptul ei [i spuse:
– Dac` [tiam pentru ce a[tept, n-a[ mai fi fost atât de r`bd`tor.
Se opri o clip`, dar cum ea nu zise nimic, prea cinstit` pentru a
nega, dar refuzând s` admit` c` aceast` sear` \i schimbase \ntreaga
via]`, b`rbatul continu`:
– A fost prima dat`, Faine?
– Conteaz`?
– Nu.
O trase mai aproape de el, cald`, epuizat` [i totu[i relaxat`.
– Nu, nu conteaz`, r`spunse el. Dar trebuie s` spun c` sunt
surprins.
Un val de indignare o str`b`tu. Cum putea fi atât de grosolan?
Credea c` o femeie trece obligatoriu prin patul fiec`rui iubit? Ei bine,
ea se ferise!
– De ce? \ntreb` ea, de team` ca intensitatea pasiunii sale s` nu-l
fi dezgustat.
– O, tr`iam cu impresia c` ai ceva experien]`. Ai fost logodit`. {tiu
128 ROBBIE HURT

c` a face dragoste cu viitorul partener de via]` nu este un obicei


general r`spândit, dar \n ce m` prive[te, ar trebui s` fie.
– Nu [i \n cazul meu, zise Faine. El nu a...
Se opri rapid, ferindu-se s` admit`, chiar [i \n fa]a ei, c` nimeni \n
afar` de Burke nu reu[ise s`-i \nfrâng` inhibi]iile.
– El nu a ?... N-a \ncercat? Nu pot s` cred a[a ceva.
Râse cu poft` [i-i ridic` b`rbia, \ntorcându-i capul pentru a-i vedea
chipul.
– Niciun b`rbat normal n-ar putea rezista tenta]iei, mai ales dac`
\i por]i pe deget inelul.
Faine se mi[c` stânjenit`. Camera era luminat` numai de lun`.
Trupurile lor erau \nv`luite \ntr-o lucire argintie. Timid`, fusese
fericit` c` Burke stinsese lumina. Acum, privindu-i chipul, observ`
str`lucirea din ochii lui [i realiz` c` [i pentru el avea un farmec
special s` fac` dragoste sc`ldat \n lumina lunii.
– Ei bine, n-am f`cut dragoste cu el, zise ea.
– Mm, f`cu b`rbatul.
Burke \i atinse urechea cu blânde]e, dar \ntr-un mod ciudat de
erotic. Zâmbi când ea respir` adânc [i mâna i se mi[c` spre gâtul ei,
urm`rindu-i linia fin`.
Faine con[tientiz` c` dorin]a pe care o crezuse stins` \ncepea s`
ard` din nou \n trupul ei.
– E[ti atât de frumoas`, zise el \ncet. Chiar [i \n lumina lunii ai
culoarea mierii... [i dulcea]a ei... |ntr-una din zile, vom face dragoste
\n soare... vei str`luci \n mâinile mele ca un trandafir auriu...
Sedus` de vocea lui [optit` [i profund`, Faine ridic` mâna [i-l
mângâie pe obraz. El râse [i-i urm`ri conturul trupului, mi[cându-[i
mâinile \ncet, alene, oprindu-se [i c`utând...
Burke o s`rut` tandru [i-i [opti:
PENTRU DRAGOSTEA MEA 129

– Dormi, e târziu!
Dar ea r`mase treaz` mult dup` ce r`suflarea lui regulat` o
avertiz` c` Burke c`zuse \ntr-un somn adânc [i lini[tit. De ce, de ce
oare alesese so]ul ei aceast` zi pentru a transforma c`s`toria lor
\ntr-un mariaj adev`rat? Nu putea exista decât un singur motiv.
Torturat de amintirea lui Libby, de prezen]a ei \n c`minul lor, \[i
sublimase iubirea f`când dragoste cu ea.
Mâine va fi probabil umilit` de faptul c` o folosise pentru a stinge
focul unei pasiuni aprinse de altcineva, dar \n aceast` noapte era
fericit`. Citise adesea c`, pentru femei, a face dragoste pentru prima
dat` nu era mare lucru [i c` era nevoie de timp [i de tandre]e pentru
a sim]i cu adev`rat [i intens for]a pasiunii.
Poate c` ea era diferit`. Propria ei senzualitate o \nsp`imânta
câteodat`, de[i nu regreta c` era astfel. Tr`ise al`turi de Burke o
pl`cere atât mare, de intens`! {i poate cine [tie, cel pu]in pentru un
timp, b`rbatul n-avea s` se mai gândeasc` la Libby [i la dragostea lui
f`r` speran]`.
C`sc`, se apropie de trupul lui [i zâmbi când mâna lui se strânse
pe [oldul ei. M`car pentru o noapte, pentru un moment, \n aceste
clipe \nainte de a se abandona somnului, putea pretinde c` sunt doi
iubi]i, \n adev`ratul sens al cuvântului.
Capitolul 9

Poate ar fi trebuit s` aib` o vag` premoni]ie. Dar când telefonul


sun` a doua zi la prânz, ridic` receptorul f`r` team`.
Era secretara lui Burke. Femeia avea o inflexiune ciudat` \n vocea
de obicei calm`. Faine se sim]i dintr-o dat` nelini[tit`.
– Doamn` Harding? O, domnul Harding mi-a spus s` v` sun...
vocea i se frânse o clip`... s` v` anun] c` a fost chemat la spital. Fratele
s`u... domnul Gavin Harding... se afl` acolo. S-a \ntâmplat un
accident.
T`cere, apoi vocea \ntreb` speriat`:
– Doamn` Harding?
– Da... da...
Faine se sprijini de mas`. Degetele i se \ncle[taser` dureros pe
t`blie, iar unghiile i se albir`.
– La ce spital?
– Auckland.
– Cât de tare... este r`nit?
Dup` un scurt moment de t`cere, femeia r`spunse de parc` ar fi
\ncercat s` u[ureze intensitatea loviturii:
PENTRU DRAGOSTEA MEA 131

– Cred... c` a murit, doamn` Harding.


– O... \n]eleg.
O alt` pauz` urm`. Faine \ncerca s`-[i pun` \n ordine gândurile
haotice.
Secretara \ntreb`:
– S` v` chem un taxi?
Oare Burke ar fi dorit ca ea s` se afle acolo, la spital? Faine \[i
mu[c` buza atât de puternic, \ncât o duru.
– Da, r`spunse ea \n sfâr[it, cu o voce neutr`. Da, mul]umesc.
Din nefericire, ajunse la spital exact \n clipa \n care Libby era
foarte aproape de a ceda nervos, ceea ce \i oferi priveli[tea nepl`cut`
a so]ului ei \mbr`]i[ându-[i cumnata. Faine \nghe]` pe loc.
– Nu, zise el grav, f`r` s` vad` dincolo de chipul lui Libby. Te rog,
te implor s` nu plângi, Libby.
– Nu... nu... pot...
Din adânca ei agonie, Faine g`si puterea de a \nainta spre ei [i o
prelu` pe Libby din bra]ele lui Burke, \n timp ce b`rbatul se ocupa
de Ellen Guilford. B`trâna p`rea mai st`pân` pe sine, de[i \n ochii ei
se vedeau urmele lacrimilor.
Urm`toarele ore fur` un lung [i dureros co[mar. Libby le[in` [i o
duser` cu for]a \n pat. Chemar` doctorul [i acesta \i d`du un
somnifer. Ellen st`tu cu ea pân` când adormi, apoi veni la Faine, care
st`tea \n sufragerie [i privea pe fereastr`, \n gol.
– A adormit?
– Da, zise Ellen a[ezându-se \n fotoliu.
Fa]a palid` o f`cea s` par` dintr-o dat` mai b`trân`.
– Unde e Burke?
– |n birou. Discut` cu un poli]ist.
Lacrimi se rev`rsar` din ochii b`trânei. Gura ei se mi[c` \n t`cere,
132 ROBBIE HURT

apoi rosti cu asprime:


– E probabil, cel mai bun lucru care se putea \ntâmpla, dar o
s`-mi fie atât de dor de el!
{i izbucni \n plâns, ag`]ându-se de mâinile lui Faine, de parc` ar
fi fost singura ei salvare.
Faine \i aduse un pulover [i-i turn` pu]in coniac. De când
ajunseser` acas`, telefoanele sunaser` continuu, dar menajera
r`spundea la toate, prelunând mesajele cu eficien]` [i calm.
Faine sorbi \ncet din paharul ei, for]ându-se s` se concentreze
numai asupra problemelor imediate. Mai târziu, când va r`mâne
singur`, va avea suficient timp s` se \ngrijoreze de urm`rile mor]ii lui
Gavin asupra propriei ei vie]i.
Privirile amândurora se \ndreptar` c`tre u[` când Burke intr` \n
camer`, cu o expresie n`uc`. Ochii s`i z`bovir` o clip` asupra lui
Faine, \nghe]ând-o cu lipsa lor de expresie, apoi se \ndreptar` c`tre
chipul r`v`[it al bunicii.
– Draga mea, zise el, \ndreptându-se c`tre locul unde st`tea
b`trâna.
Ellen \i \ntinse mâna. El o lu` [i-[i plec` fruntea pentru a o s`ruta.
– S`rmanul meu drag, [opti ea.
Era imposibil s`-]i dai seama la care dintre nepo]ii ei se refer`.
Burke se ridic` [i se duse s` se a[eze la rândul lui.
– Be]i coniac? \ntreb` el, \nchizând ochii. Pune-mi [i mie un
pahar, Faine, te rog.
B`rbatul goli paharul dintr-o \nghi]itur`, tot cu ochii \nchi[i. Faine
se \ntoarse \n locul ei de la fereastr`.
– Cum s-a \ntâmplat? \ntreb` Ellen.
– A virat pentru a evita un copil care traversa strada \n fug` [i a
intrat \ntr-un zid. Mama copilului a v`zut totul.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 133

Vorbise f`r` a da vorbelor sale vreo expresie aparte, f`r` emo]ie.


– |n]eleg, zise Ellen, plecându-[i capul [i trecându-[i mâna peste
ochi. S`rmanul Gavin, [opti ea, bietul de el! Ce... aranjamente ai
f`cut, Burke... pentru... ce va urma?
El \i spuse, cu aceea[i voce pustie.
Urm` o t`cere lung`, apoi Ellen \ntreb`:
– {i ce se va \ntâmpla cu copila asta, Burke? Ce se va \ntâmpla cu
ea?
Faine [i-ar fi dorit s` nu se discute a[a ceva \n prezen]a ei, dar
Burke nici m`car nu se deranj` s-o priveasc` atunci când r`spunse:
– Voi avea grij` de ea, nu te teme. Ai mâncat ceva?
– Nu pot, r`spunse b`trâna.
Dar b`rbatul o ignor`.
– Trebuie s` m`nânci, zise el imediat, altfel te vei pr`bu[i de tot.
{i Dumnezeu [tie cât` nevoie avem de tine!
Faine puse paharul pe mas`, spunând \n [oapt`:
– M` ocup eu de asta.
– Bravo, zise Burke absent, de parc` Faine n-ar fi f`cut parte din
realitatea care-l preocupa momentan.
Poate nici nu intra \n preocup`rile lui. Pe când preg`tea mâncare
\n buc`t`rie, Faine se gândi cu am`r`ciune c` seara trecut` p`lise ca
[i cum n-ar fi fost. Acele clipe minunate petrecute \n bra]ele sale nu
mai \nsemnau nimic pentru el, acum c` Libby avea nevoie de ajutorul
s`u. Vinov`]ia [i durerea ei \l vor apropia [i mai mult de ea.
Dar nu, trebuia s` se opreasc`. Gândurile ei nu se puteau
\ndrepta \ntr-acolo, pân` când aceste zile de triste]e nu vor fi trecut.
Ellen Guilford avea rezerve inepuizabile de for]` sufleteasc`
pentru a dep`[i momentul, dar Libby aproape renun]` la via]`,
petrecându-[i zilele \n pat, sub efectul sedativelor. Faine se trezi
134 ROBBIE HURT

nevoit` s` ia majoritatea deciziilor, permi]ându-i lui Ellen s` g`seasc`


pu]in` u[urare \n ajutorul oferit menajerei pentru rezolvarea
treburilor de zi cu zi.
Plou` \n timpul slujbei de \nmormântare, dar la cimitir soarele \[i
f`cu apari]ia. Libby jeli, sprijinindu-se pe bra]ul lui Burke, care era
incapabil s`-[i ascund` dragostea din priviri. Iubita lui ar`ta ca o
frumoas` [i r`v`[it` fantom`, cu ochi de copil chinuit, prizonier` a
unui iad din care nimeni [i nimic n-o putea salva. Disperarea ei trezi
instinctele protectoare ale lui Faine. Ca orice persoan` care vorbea cu
v`duva lui Gavin, o trat` cu delicate]e [i afec]iune.
Când preotul spuse ultimele cuvinte, Libby se pr`bu[i [i abia reu[i
s` se sprijine de bra]ul lui Burke, cer[ind cu disperare pu]in` pace
sufleteasc`. Trupul ei sub]ire se curb` lâng` al lui, \n c`utarea unui
sprijin puternic. Imediat, bra]ele lui \i \ncercuir` umerii firavi. Ellen
se \ntoarse c`tre Faine, cercetând-o cu o privire \n agonie. Ascultând
ruga nerostit`, Faine o lu` pe Libby din bra]ele lui Burke.
Nu aici, nu \n fa]a oamenilor \ndurera]i, spusese parc` privirea
b`trânei. Nu trebuia s` se i[te niciun scandal. Era ceva simptomatic
pentru epoca \n care tr`ise faptul c`, de[i \ndurerat`, Ellen voia s` se
asigure c` nu exist` motive de bârf`. Dar Libby era atât de distrus`,
\ncât nici cel mai cinic om n-ar fi b`nuit nimic.
Oricare ar fi fost sentimentele lui Libby, printre care se num`ra
desigur [i senza]ia acut` de vinov`]ie, tân`ra femeie suferea [i nu
trezea decât simpatie [i compasiune.
S`rmanul Gavin, atât de tân`r [i atât de blestemat! Dar, \n fine, se
odihnea \n pace. Oare [tia ce sim]ise so]ia sa pentru fratele lui? Acum,
nimeni nu va mai afla adev`rul.
Cortegiul funerar se adun` la locuin]a bunicii. Libby fu dus` din
nou \n pat, epuizat`.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 135

Faine se purt` ca o gazd`, fiind tot timpul \n preajma lui Ellen.


B`trâna era recunosc`toare celor care participaser` la trista
ceremonie, iar t`ria ei psihic` o ]inea \nc` dreapt`.
Era imposibil de ghicit cum se sim]ea Burke. Dar Faine, so]ia lui
care \l iubea, \i \n]elegea perfect sentimentele. Dominator [i
indiferent, b`rbatul discuta cu oaspe]ii cu aceea[i expresie distant`
dintotdeauna. O, ur`[te momentele prin care trebuie s` treac`! se
gândi Faine. Fiecare clip` \i era nesuferit`, fiecare persoan` care-i
vorbea [optit, exprimându-[i compasiunea, \l irita. Un moment,
tân`ra se sim]i foarte neajutorat` [i o durere mai puternic` decât
orice sim]ise pân` atunci o str`b`tu, ghicind cu acea intui]ie
neb`nuit` pe care dragostea i-o oferise dintr-o dat`, c` motivul
nervozit`]ii b`rbatului era acea fiin]` eteric` ce dormea acum
suspinând \n camera de al`turi.
Pân` la urm`, totul se termin`. Musafirii p`r`sir` casa rând pe
rând. Burke se \ntoarse Faine, privind-o cu acea rece lips` de interes
cu care o tratase de la moartea lui Gavin \ncoace.
– Trebuie s` m` duc la birou, zise el. Nu trebuie s` m` a[tep]i cu
cina.
– Vei... vei petrece noaptea aici?
Genele \ntunecate \i ascunser` privirea. Gura lui se strâmb`.
– Da, r`spunse el.
Faine nu mai zise nimic, dar mâinile i se strânser` dureros.
Dup` o clip`, b`rbatul ad`ug`:
– Nu pot s-o las pe Ellen s` se descurce singur` cu Libby. Tu te
po]i duce acas`, dac` vrei.
– Nu, r`mân cu tine.
Aveau s` doarm` \n camere separate, unite printr-o u[` care nu se
va deschide niciodat`.
136 ROBBIE HURT

Faine \[i ridic` privirea c`tre el. Tr`s`turile lui Burke erau lini[tite,
asemenea unei m`[ti. Atunci, Faine renun]` la orice speran]`. Toate
lucrurile pe care le \mp`r]iser` – prietenia, atrac]ia fizic`, sim]ul
umorului... nu \nsemnau nimic \n compara]ie cu pasiunea
cople[itoare pe care i-o inspira Libby.
Inima ei deveni de ghea]`.
– |]i voi p`stra cina, zise ea cu o voce total lipsit` de c`ldur` [i de
via]`.
Apoi se \ntoarse cu spatele, pentru ca Burke s` nu poat` vedea ce
efect avea asupra ei dragostea lui oarb` pentru altcineva.
– Faine? o opri el.
Ea r`mase pe loc, f`r` s` priveasc` \napoi.
– Mul]umesc c` mi-ai dat putere.
Cuvintele erau conven]ionale, dar \n ele se ghicea o not` de
ironie amar`, care o f`cu s` \nchid` ochii, \ntr-o clip` de disperare.
– Pentru pu]in, r`spunse ea cu asprime.
Se \ndep`rt` de el [i de dragoste, de via]`, de fericire,
\ndreptându-se c`tre un viitor f`r` contur.
Noaptea, stând treaz` \n pat, \l auzi sosind [i se uit` la ceas. Era
dou` noaptea! S`rmanul Burke, lucrase ca un apucat, numai s`-[i uite
durerea [i s` se \ndep`rteze de ispit`!
Când se l`s` din nou t`cerea, se \ntinse la loc \n pat, cu bra]ele
sub cap, privind lumina pe care luna o proiecta pe perdea. Niciodat`
\n via]` nu-i fusese mai greu s` adoarm`, de[i era epuizat`. Pleoapele
\i erau grele [i ro[ii, \n timp ce, f`r` \ncetare, acelea[i gânduri i se
\nvârteau \n minte.
Cum avea s` supravie]uiasc` urm`toarelor câteva s`pt`mâni?
Totul o durea [i n-avea nicio solu]ie, se gândi ea cu triste]e. Dac` \l
p`r`sea pe Burke acum, ar fi dat prilej de bârf` multora, lucru de care
PENTRU DRAGOSTEA MEA 137

Ellen se temea cel mai mult. {i totu[i! Era prea mult s`-i ceri s` stea
lâng` Burke [i s` fie martora t`cut` [i lipsit` de putere a dragostei lui
pentru Libby. Ellen nu putea fi atât de crud`!
Oft`, nevoit` s` recunoasc` faptul c` Burke nu mo[tenise de la
bunica sa numai for]a de caracter. Ellen era destul de dur` pentru
a-i cere un astfel de sacrificiu, iar Faine [tia c` ea \ns`[i era suficient
de legat` de b`trân`... [i atât de \ndr`gostit` de Burke... \ncât avea s`
r`mân`.
{i Burke, care credea c` se m`ritase cu el pentru stabilitatea pe
care i-o oferea! Ce siguran]` mai putea avea acum, când Libby
reprezenta o amenin]are continu`? Era o lec]ie dur` pe care o avea
de \nv`]at, [i anume c` stabilitatea nu putea veni decât din interior.
Pân` acum, se gândi ea cu ironie, ar fi trebuit s-o fi \nv`]at prea bine.
Moartea p`rin]ilor s`i fusese prima ocazie când se confruntase cu o
situa]ie tragic`. Tr`darea lui Dougal, alta. Totu[i, se vedea c` nu
\nv`]ase tot ce trebuia. De acum \nainte, va purta un scut care-i va
ap`ra inima [i nimic, niciodat`, nu-l va mai str`punge.
Lacrimile pe care refuzase s` le plâng` atâta vreme \ncepur` s`-i
curg` pe obraji. Se \ntoarse, strivindu-[i fa]a de pern` [i \ncercând s`
le [tearg`. Trupul \i era r`v`[it de durerea inimii.
– Faine!
Vocea lui Burke o arunc` \ntr-o t`cere terifiat`. Mâinile i se
\ncle[tar` consulsiv pe pern`.
B`rbatul se a[ez` pe marginea patului [i \ncerc` s-o prind` \n
bra]e, dar ea rezist`, \ntorcându-[i capul.
– Draga mea, zise el cu durere \n glas. Nu te lupta cu mine... te
rog.
"Nu mai pot suporta. Nu mai pot suporta". Pentru o clip`, crezu
c` vorbise cu glas tare. Trupul ei se chirci \ntr-un spasm de
138 ROBBIE HURT

respingere când b`rbatul o atinse pe um`r. Mâna lui era u[oar` [i


delicat`, trecând u[or prin buclele care-i mângâiau gâtul.
– Ai citit "Romeo [i Julieta"? \ntreb` el dup` câteva momente.
{tiind c` vocea o va tr`da, Faine aprob` cu un scurt semn din cap.
– Undeva, Julieta spune: "O! Am cump`rat o cas` pentru
dragostea pe care n-o am". Asta ]i-am f`cut eu ]ie, nu-i a[a? E inutil s`
spun acum c`-mi pare r`u.
Faine nu putu vorbi, iar mâinile lui \[i p`strar` mi[carea ritmic`
pe umerii ei. Ciudat cum un gest atât de obi[nuit, care se dorea
reconfortant, era atât de erotic!
– Te sim]i mai bine?
Ea aprob` din nou, ridicându-se. Ah, i-ar fi pl`cut atât de mult s`
continue... dar nu mai avea nevoie de o asemenea umilin]`.
– Cred c` m-au ajuns toate problemele, vorbi ea cu o voce
r`gu[it`, \ntorcând fa]a c`tre el.
Camera era foarte \ntunecat`. Nu se vedea decât umbra lui, [i mai
\ntunecat`, profilat` pe fereastr`.
– Ai fost minunat`. Ellen mi-a spus c` nu s-ar fi putut descurca
f`r` ajutorul t`u.
Faine \[i mu[c` buza, apoi zise cu r`ceal`:
– M` bucur c` am putut s` ajut. Burke, ce vom face de acum
\nainte?
Capul lui se \ntoarse.
– Ce vrei s` spui?
– {tii bine ce vreau s` spun.
B`rbatul f`cu o mic` pauz`, apoi spuse indiferent:
– Nu facem nimic. Lucrurile vor fi la fel ca pân` acum.
Deci a[a! O stranie loialitate \l f`cea s` nu rup` rela]ia!
– Nu, replic` ea, sunt dezam`git` de tine! Ar fi trebuit s` m`
PENTRU DRAGOSTEA MEA 139

cuno[ti destul de bine pân` acum pentru a \n]elege c` nu-]i voi sta \n
cale.
– Suntem c`s`tori]i, r`spunse b`rbatul cu o candoare plat`. }i-am
jurat credin]` [i inten]ionez s` respect acest jur`mânt. N-ai o p`rere
foarte bun` despre mine dac` m` crezi \n stare s` te alung doar
pentru c` circumstan]ele s-au schimbat.
Faine se sprijini de t`blia patului, ridicându-[i sub cear[af
genunchii la b`rbie [i \nconjurându-i cu bra]ele.
– Iar tu ai o p`rere foarte proast` despre mine, dac` \]i imaginezi
c` te voi obliga s`-]i ]ii promisiunile. N-ar fi trebuit s` mi le faci
niciodat`, dar cel pu]in nu e[ti for]at s` le respec]i.
Respir` adânc, calmându-[i glasul, pentru a nu se sim]i \n el
durerea.
– Burke, Libby are nevoie de tine.
– {i tu nu?
O, Doamne! Cum putea fi atât de crud? R`spunse ferm:
– Nu!
– E[ti mereu calm`, mereu \]i ]ii \n frâu sentimentele, zise el cu
un sarcasm s`lbatic. Mereu m` gândesc dac` [tii cât de provocator
este acest calm al t`u.
Ea tremur`, speriat` de nea[teptatul atac al b`rbatului, care-i
prinse mâna [i-i ap`s` \ncheietura acolo unde pulseaz` via]a.
– N-ai nimic de spus? râse el. Poate e mai bine a[a. N-ai nevoie de
mine, dar m` vrei [i n-am uitat cât de pasional` po]i fi.
Vocea lui deveni mai profund`.
– Nu-i a[a? continu` el. |ntotdeauna am reu[it s`-]i suscit
interesul, s` te fac s`-]i dore[ti s` faci dragoste cu mine. {i mereu
m-a amuzat felul \n care \ncercai s` ascunzi asta sub siguran]a ta
aparent`, de care te ag`]ai cu disperare. De fiecare dat` când m`
140 ROBBIE HURT

apropiam de tine, inima \]i b`tea mai repede...


– Taci! ]ip` ea.
Cuvintele se lovir` cu greutate de pere]i, \n camera lini[tit`.
Chinuit` [i umilit`, Faine nu-[i dorea decât s` opreasc` insinu`rile lui
crude. |ntotdeauna, \ntotdeauna [tiuse c` exista o latur` \ntunecat` a
personalit`]ii lui Burke. {i acum \n]elegea c` avusese dreptate.
O duru s`-[i smulg` mâna din mâna lui, dar nu gemu [i nu ]ip`.
B`rbatul râse iar, cu hohot tulbur`tor. Se \ntinse de-a lungul patului
[i \ncet, cu o for]` brutal`, o trase lâng` el. Faine se opuse cu toat`
for]a de care era capabil`.
– Burke! \l avertiz` ea, terifiat` de dorin]a inuman` care se citea
\n ochii lui.
El n-o lu` \n seam`. Cu o mân` o ]inea de buclele p`rului,
tr`gându-i capul \n spate ca s-o poat` privi, iar cu cealalt` o mângâia
u[or pe sâni. Acum c` ochii i se obi[nuiser` cu \ntunericul din
camer`, \i putu vedea expresia [i fu \ngrozit` de str`lucirea de ghea]`
din ochii lui.
– Te rog, [opti ea. Nu m` face s` te ur`sc.
– De ce ar trebui s`-mi pese ce sim]i pentru mine?
Cuvintele lui erau grosolane, la fel de brutale ca degetele lui
iscoditoare pe pielea sa.
|i putea sim]i c`ldura trupului, fiecare mu[chi bine ]inut sub
control, inima lui b`tând lâng` umerii ei.
– Ei? \ntreb` el, [optindu-i la ureche. |mi vei oferi ce vreau de la
tine sau va trebui s` te oblig? {tii foarte bine c` pân` la urm` vei ceda.
Râse \n hohote.
– M` \ntreb ce e mai demn, s` te lup]i pentru a-]i ap`ra onoarea
sau s` m` accep]i cât de rece po]i. Dar m` \ndoiesc c` po]i s` te
st`pâne[ti [i s` te controlezi a[a cum vrei. De asta m` [i ur`[ti, de
PENTRU DRAGOSTEA MEA 141

fapt, nu-i a[a? Ur`[ti gândul c` te pot seduce oricând vreau.


– Nu te ur`sc, gemu ea, [tiind c` nu putea opri ce avea s` se
\ntâmple.
Burke \i mângâie [oldurile f`r` tandre]e, dar asta n-o \mpiedic` s`
simt` c` ia foc. Faine se r`suci [i se lupt` cu el ca o nebun`,
atacându-l cu din]ii [i cu unghiile, pân` când Burke o f`cu s` se
opreasc` [i s` accepte puternica dominare a trupului lui.
Apoi fu cuprins` de fl`c`rile pasiunii de care se temea atât. Nu-l
mai vedea decât pe el [i nu-[i mai dorea decât atingerea lui.
Epuizat`, \[i \ntoarse capul pe pern`, ascultând cum respira]ia lui
revenea la normal. Lacrimi \ncepur` s`-i curg` pe obraji, iar \n gât
sim]ea un nod care nu voia s` dispar`. Burke se ridic` [i se a[ez` pe
marginea patului, cu capul \n mâini.
– Dumnezeule mare! [opti el, cu o imens` oboseal` \n glas. M`
\nnebune[ti pur [i simplu!
– Plec! zise ea cu asprime. Chiar mâine!
El se \ntoarse, \i lu` mâna [i o s`rut` \ncet.
– |mi pare r`u, vorbi el. Doamne, nu \ncetez s`-]i dau motive de
a m` ur\. Crezi c` exist` vreo [ans` s` r`mâi \ns`rcinat`?
– Nu.
Se asigurase c` nu va fi cazul, mergând la doctor chiar \nainte de
c`s`torie... Instinctul o avertizase s` ia aceast` m`sur`, a[a cum o
prevenise [i \n leg`tur` cu acest mariaj. Pe viitor, \[i promise ea, va
trebui s` asculte cu aten]ie acest instinct... care se p`rea c` [tie cel
mai bine ce se petrecea \n mintea ei.
– }i-am spus adev`rul, continu` Burke. Nu vreau s` pleci.
– Ne vrei pe amândou`, deci? replic` Faine cu un dispre] amar. Pe
mine, ca so]ie, [i pe Libby, ca amant`?
Pentru o clip`, degetele lui lungi se strânser` pe \ncheietura ei,
142 ROBBIE HURT

apoi o eliber`, spunând cu o voce tremurat`:


– Nu, nu, sigur c` nu.
– Atunci, voi pleca.
– Foarte bine. Ce vei face?
Faine zâmbi, dar se opri \ndat`.
– M` voi angaja ca bibliotecar`, zise ea calm. Nu-]i face griji pentru
mine.
– O, da, ar fi simplu pentru mine dac` te-a[ putea scoate din via]a
mea, zise el. Dar nu sunt atât de nenorocit, Faine.
– Da, [tiu.
{i pentru c`-l iubea, ad`ug`:
– Nu-i nimic, Burke. Du-te [i culc`-te, ai nevoie de odihn`.
Faine plec` peste o s`pt`mân`, la dou` zile dup` ce se \ntoarser`
acas`. Burke r`m`sese \mpreun` cu ea cât de pu]in putuse \n zilele
acelea. P`rea condus de o for]` mai presus de puterea sa. Faine era
uimit` [i n`ucit`.
|n diminea]a plec`rii, se \mbr`c` pândind \n van o mi[care din
camera vecin`. Pân` la urm`, se duse [i cioc`ni la u[`. Burke o invit`
s` intre. B`rbatul st`tea pe marginea patului, cu capul \n mâini.
Ea se uit` la el, amintindu-[i cealalt` ocazie când \l v`zuse astfel.
Fusese prima oar` când ceruse [i luase prin for]` singura u[urare pe
care i-o putea oferi, momentele de uitare smulse din pl`cerea
trupului ei. Mai mult decât orice, \[i dorea acum s` poat` g`si un
mod de a-i vindeca durerea.
El privi \n sus c`tre ea. Pentru o clip`, disperarea din ochii lui se
dezv`lui pe de-a-ntregul. B`rbatul se ridic` \n picioare [i spuse:
– S` \n]eleg c` e[ti gata?
– Da, zise ea apropiindu-se. Burke, te rog s` fii fericit!
Ironia se citi \n zâmbetul s`u, dar ochii \i erau goi.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 143

– Nu e chiar atât de simplu, nu-i a[a? Tu vei fi fericit`?


– Da.
Reu[i s` zâmbeasc` [i se mir` ea \ns`[i de puterea pe care o avea.
– {tiu c` ai un sim] al responsabilit`]ii bine dezvoltat, dar nu
trebuie s` te \ngrijorezi \n ce m` prive[te.
El p`ru c` vrea s` adauge ceva, dar buzele \i r`maser` pecetluite.
|[i plec` fruntea [i o s`rut` pe obraz. Pentru o clip` de co[mar, Faine
crezu c` inima va \nceta s`-i mai bat`. |nghi]i cu greutate [i se
\ndep`rt`, cu o for]` de caracter pe care nu [i-o cuno[tea.
– Mai vorbim, zise el.
Ea aprob` din cap, de[i [tia prea bine c` nu va mai vorbi niciodat`
cu el.
– Nu, nu m` \nso]i.
Ezit` o clip` privindu-l, apoi ad`ug`:
– Adio, Burke.
El nu spuse nimic, iar ea se \ntoarse [i plec`, \n timp ce lacrimi
grele de suferin]` o \necau. Ochii o dureau. O, aproape reu[iser`. {i
totu[i...

***

Wellington era \nsorit [i cald. Vântul nu b`tea. Faine locui aici


dou` nop]i, \nainte de a lua expresul \napoi spre Auckland [i apoi
autobuzul c`tre Kaitaia.
Odat` ajuns`, \ncerc` s` se relaxeze. Lui Burke nu i-ar fi trecut
prin cap s-o caute \n nord. {i chiar dac` ar fi ajuns acolo, nu vedea
niciun motiv pentru care b`rbatul s` ajung` la biblioteca public`. Nu
144 ROBBIE HURT

se punea problema s-o caute, se gândi ea, despachetându-[i bagajul


\n micul apartament pe care-l \nchiriase. Poate c`, pentru o vreme, va
mai r`mâne \n memoria lui. Dar odat` ce va realiza c` f`cuse tot
posibilul s`-[i acopere urmele, va fi fericit s-o alunge pentru
totdeauna din gândurile sale. O rugase pe Ellen s`-i promit` c` nu-i
va spune noua ei adres`, chiar dac` \ntre ele coresponden]a avea s`
continue.
|n fond, Burke o avea pe Libby. Nu exista nicio \ndoial` c` se va
muta \napoi \n casa bunicii, pentru a putea avea grij` de amândou`.
Ciudat, dar gândul c` noua lor cas` avea s` fie vândut` o durea cel
mai tare. Erau momente \n care plângea, imaginându-[i c` lucrurile
la care \ncepuse s` ]in` atât de mult vor fi vândute, atmosfera de pace
[i lini[te distrus` [i al]i oameni, lipsi]i de dragoste pentru acel loc, se
vor muta \n cas`. Poate c` stratul de violete \[i va irosi parfumul sau,
mai r`u, va fi smuls. {i oare Persefona va fi din nou pedepsit` s` se
ascund` \n adâncul unei pivin]e, iar \n locul ei va fi pus` o sculptur`
nou`, mai modern`?
La Burke se gândea cât mai pu]in posibil, [tiind c` nu putea
permite durerii s` ias` la iveal`. Ar fi fost ceva de nesuportat. Mai
târziu, dup` ce se va obi[nui cu sentimentul de a tr`i numai pe
jum`tate, când patul de o persoan` pe care [i-l cump`rase nu va mai
aduce cu o mutilare, când \[i va recâ[tiga for]a, atunci \[i va \nfrunta
pierderea [i o va jeli.
|ntre timp, constat` c`, la suprafa]`, via]a ei era pl`cut`. Colegii de
serviciu erau prieteno[i [i deschi[i, nepermi]ându-i s` p`streze
distan]a. Primir` vestea desp`r]ii ei cu mult` compasiune [i o invitar`
acas`, \n orele lungi de singur`tate de la sfâr[it de s`pt`mân`, reu[ind
s-o fac` s` râd`, tachinând-o \n leg`tur` cu \n`l]imea ei [i
complimentând-o pentru felul cum ar`ta. O plimbar` prin
PENTRU DRAGOSTEA MEA 145

\mprejurimi, introducând-o \n stilul de via]` tipic din nord.


|ncet, treptat, Faine \ncepu s` râd` din nou. Nop]ile erau lungi [i
greu de \ndurat, dar zilele erau amuzante [i pl`cute, pline de
activitate.
Iarna trecu, cald`, umed` [i scurt`, [i prim`vara veni din nou.
Narcisele [i magnolia \i reaminteau atât de puternic de perioada când
\l \ntâlnise pe Burke, \ncât \i stricau bucuria de a tr`i acest minunat
anotimp. Totu[i, refuz` s` se lase atras` de autocomp`timire. F`r` s`
vrea, \ncepu s` constate c` dragostea pe care o sim]ise pentru el avea
s` se sting`, s` moar`. Din câte se p`rea, n-avea s` mai g`seasc` pe
nimeni care s`-i poat` \n]elege fiin]a atât de bine, nimeni a c`rui
companie s` fie atât de minunat`, de mul]umitoare.
Ei bine, a[a avea s` fie! |l iubea [i din aceast` pricin`, nu-[i putea
dori decât s` fie fericit. Cu Libby, avea [anse la fericire. Când gândul
la ei doi \mpreun` nu va mai fi atât de dureros, va fi gata s` accepte
fericirea lor f`r` am`r`ciunea care-i \ntuneca acum sentimentele.
Copacii \nflorir` ca ni[te fl`c`ri ireale, sclipind de buchete grele
portocalii, roz [i ro[ii. |n curtea ei ap`rur` freziile, cu mirosul lor
delicat [i dulce, pe care-l iubea atât de mult. Faine culese un buchet
mare [i-l a[ez` \n vaze \n toat` casa, refuzând s` con[tientizeze
dureroasele amintiri pe care le evocau. Nu va permite ca sufletul s`-i
fie schilodit de sfâr[itul unei rela]ii de dragoste. Dragostea trebuia s`
fie eliberatoare, \[i spuse ea. O dragoste pierdut`, ca [i una \mplinit`.
Nu-[i va limita pl`cerile, doar pentru c` un anumit miros \i trezea
emo]ii care aveau puterea de a-i face inima s` suspine cu disperare.
Capitolul 10

|ntr-o bun` zi, Faine fu invitat` de doi prieteni, un cuplu a c`ror


companie era foarte reconfortant` pentru inima ei \nc` suferind`, s`
petreac` \mpreun` o zi pe mare. Cei doi aveau un mic iaht. Helen
lucra la magazinul de lâng` bibliotec`, iar so]ul s`u, mic de statur` [i
foarte \ndemânatic, era silvicultor.
Plecar` dis-de-diminea]` [i se \ntoarser` seara, pe \ntuneric. Cei
doi o conduser` acas`. Faine, \mbr`cat` \ntr-un pantalon scurt, cu
picioarele ei lungi pline de nisip [i sare [i p`rul r`v`[it de vânt, zise
obosit`:
– Fac un du[ rapid [i m` duc la culcare.
Râse din toat` inima, fericit` c` putuse \n sfâr[it sc`pa din ma[ina
lor, un Mini \n care se sim]ise foarte inconfortabil tot drumul.
– V` mul]umesc pentru ziua atât de pl`cut`.
– Ar trebui s` ne mai \ntâlnim cât de curând, zâmbi Helen. Vrei s`
te conduc` Greg pân` la u[`?
– Suntem \n Kaitaia, nu la periferia Aucklandului. La revedere, ne
vedem luni.
Faine le f`cu semne de r`mas-bun, apoi se aplec` s`-[i ridice co[ul
PENTRU DRAGOSTEA MEA 147

de picnic \n care se aflau resturile de la prânz [i hainele de schimb.


U[a de la intrare scâr]âi u[or când o deschise. Vântul se lini[tise
complet, dar norii acoperiser` cerul, ap`sând parc` asupra ora[ului
cu o amenin]are de ploaie. La nicio ferestr` nu se vedeau aprinse
lumini.
O u[oar` presim]ire o f`cu s` se \nfioare [i c`lc` gre[it, s`rind o
treapt`. C`zu [i lovitura o duru foarte tare, aproape de nesuportat.
Undeva, \n \ntuneric, cineva o privea.
Mâinile i se \ncle[tar` pe mânerul co[ului. F`r` grab`, \naint` pe
culoarul strâmt [i vâr\ cheia \n broasc`. Frica o cuprinse din ce \n ce
mai tare, dar nu putea vedea, nici auzi nimic.
Apoi, cineva \i rosti numele. Faine a[tept`, pentru c` o umbr` se
deta[` din \ntuneric [i veni spre ea. Chiar \n acea clip`, [tiu cine o
strigase [i cine o prinse de \ncheietur`, ridicând-o \n bra]e. Odat` cu
trecerea fricii, ap`ru mânia, ca o reac]ie rapid` [i s`lbatic`.
– Cum \ndr`zne[ti! exclam` ea, \necat` de mânie, luptându-se s`
se elibereze din strânsoarea lui. Cine naiba te crezi? repet` ea. Cine
\]i d` dreptul s` vii aici [i s` m` pânde[ti?
– Lini[te[te-te, zise Burke calm, u[or amuzat de mânia ei.
|ntre timp, Faine \[i rec`p`tase st`pânirea de sine [i reu[i s`-[i
controleze emo]iile. Atingerea [i apropierea lui [i sunetul drag al
vocii sale f`cur` ca lungile luni de singur`tate [i triste]e s` dispar` ca
prin farmec. Se \ndep`rt` de el, furioas` pe sine \ns`[i. |i lu` numai
o secund` s` deschid` u[a [i s` intre. |[i a[ez` co[ul pe hol [i-l
conduse pe Burke \n mica ei sufragerie.
– O, exclam` ea, chiar m-ai speriat! De ce naiba nu m-ai anun]at
c` vii, \n loc s` te strecori ca un ho] [i s` te ascunzi \n \ntuneric ca...
Jack Spintec`torul!
– |n mare parte, pentru c` nu [tiam exact cum vei reac]iona. {i
148 ROBBIE HURT

apoi, nu eram sigur c` te voi g`si aici.


O privea cu ochi aten]i.
– Dar de unde ai [tiut unde s` m` g`se[ti?
Venise, desigur, s` discute termenii divor]ului. De aceea, era
stupid s` se bucure de mângâierea ochilor lui pe trupul s`u. Vocea ei
suna ascu]it. Era prea emo]ionat`.
– Presupun c` ai convins-o pe Ellen s`-]i dea adresa. N-a fost
corect din partea ta. Puteai lua leg`tura cu mine prin avocat... El ar
fi...
– Taci! zise Burke [i-i atinse buzele cu degetele, zâmbindu-i cu
farmecul s`u atât de cople[itor. Ai sl`bit, continu` el. De ce? Via]a la
Kaitaia este atât de palpitant` \ncât ai fost nevoit` s` te str`duie[ti din
r`sputeri s` ]ii pasul?
Degetele sale coborâr` c`tre b`rbia ei hot`rât` [i, mai jos, spre
gât, oprindu-se câteva clipe pe inima care-i b`tea cu disperare.
Faine respir` adânc, \ncercând s`-l priveasc` pe Burke f`r` s` par`
tulburat`. Ce gest diabolic s` flirteze cu ea ca [i cum drama mariajului
lor e[uat nu i-ar fi desp`r]it pentru totdeauna!
– Nu, sigur c` nu, r`spunse ea brusc, \ndep`rtându-se de el \nc`
o dat`. Cum mi-ai aflat adresa?
El zâmbi, foarte sigur pe sine.
– De la bunica, a[a cum ai ghicit. Crezi c` mi-ai putea face o cafea?
Sunt ostenit.
– Da, da.
Faine se \ndrept` c`tre filtru, turn` cafea, ap`s` butonul [i se
\ntoarse \n sufragerie.
Burke st`tea la fereastr`, privind vazele cu frezii. Când Faine intr`
\n camer`, se uit` c`tre ea [i \n privirea lui palid` sclipi ceva. Apoi, se
instal` obi[nuita sa r`ceal`. Cu strângere de inim`, Faine realiz` c`,
PENTRU DRAGOSTEA MEA 149

\n tot acest timp, nu toat` suferin]a fusese pe umerii ei. Totu[i, cum
Libby era din nou liber`, b`rbatul nu putea avea motive de nefericire.
Dar, f`r` s`-[i dea seama de ce, foamea de dragoste pe care o
remarcase la el dintotdeauna nu disp`ruse \nc`. Pentru o clip`, grea]a
\i \nec` din nou glasul. Nici m`car fa]` de sine \ns`[i nu putea admite
cât de multe nop]i nu dormise, imaginându-[i-l pe Burke
\mbr`]i[ând-o pe Libby, amândoi \nchi[i \n pasiunea dragostei lor.
– Pari obosit, vorbi ea. Afacerile n-au mers bine \n ultima vreme?
Burke zâmbi.
– Nu, nu e asta. Ceea ce-mi aduce aminte de altceva... De ce
mi-ai returnat banii pe care ]i i-am oferit lunar? S`rmanul Souter m-a
sunat foarte \ngrijorat. I se p`rea din partea ta un gest foarte curajos
[i ciudat. Cred c` te imagina singur` [i murind de foame.
Privirea lui inchizitorial` se opri asupra taliei ei sub]iri [i a
picioarelor lungi.
– |n loc de asta, ar`]i de parc` n-ai avea nici cea mai mic` grij`.
– Domnul Souter este foarte amabil, replic` ea nervoas` din
pricina abord`rii lui grosolane, dar cineva ar fi trebuit s`-i spun` c`,
\n ziua de azi, nimeni nu moare de foame.
Burke continua s-o priveasc` \n felul lui atât de bine cunoscut, ca
[i cum ar fi asediat un inamic.
– Am remarcat c` ai spus ceva despre singur`tate, relu` Burke,
ignorând ultima ei remarc`.
Faine ridic` din umeri.
– Ce ar mai fi de spus? Când ajungi \ntr-un loc nou, tr`ie[ti
inevitabil momente de singur`tate. Dup` cum sunt convins` c` [tii [i
tu. De ce nu stai jos? Cum ai venit?
– Cu ma[ina.
– Probabil e[ti obosit. De ce ai venit aici, Burke? \ntreb` ea,
150 ROBBIE HURT

\ncruntându-se. Doar ca s` te asiguri c` m` descurc? Dup` cum vezi,


o duc bine.
– {i slujba?
– Bine, \mi place. Cred c` e gata cafeaua, ad`ug` ea, ridicându-se.
Ajuns` \n buc`t`rie, st`tu o clip` locului, \ncercând s`-[i revin`
din [oc. Ah, nu uitase nimic din via]a al`turi de el [i-l cuno[tea atât de
bine! Faine se scutur` de disperare, respir` adânc [i a[ez` c`nile pe
tav`.
– B`nuiesc c` vrei s` discut`m, zise ea, \ntorcându-se \n
sufragerie.
– Nu, am venit pur [i simplu s` te v`d.
– Ai b`tut un drum atât de lung, când puteai s` m` suni sau s`-mi
scrii.
– Nu, nu puteam. Nu \n cazul `sta. F`cu o pauz`, apoi ad`ug`:
– Libby a plecat \n Anglia. Definitiv.
– {i? \ntreb` ea.
– Te vreau \napoi. |nainte de a exploda \ntr-o criz` de mânie, de
altfel \ndrept`]it`, mai las`-m` s` adaug ceva. Eu am trimis-o.
– De ce, Burke? Ce n-a mers?
– Foarte simplu. Am descoperit c` ceea ce sim]eam unul pentru
altul nu era dragoste.
– {i cum a]i descoperit asta?
– |n felul obi[nuit. Trebuia s` [tie, de[i acum se sim]ea de parc`
aerul devenise irespirabil.
– |mi pare r`u.
– {i mie, zâmbi el, amuzat.
– Nu, voiam s` spun c`-mi pare r`u c` n-a mers, \l corect` Faine.
– Chiar \]i pare? \ntreb` el. Speram c` vei fi fericit`.
– Asta nu poate schimba nimic \n rela]ia noastr`. Cred c`-]i dai
PENTRU DRAGOSTEA MEA 151

seama.
– Nu. Nu-mi dau seama decât de faptul c` toat` via]a mea de acum
\nainte, a[ putea fi condamnat s` tr`iesc f`r` tine.
– {i ar fi ceva r`u?
– Ar fi cel mai apropiat lucru de iad pe care aceast` lume mi-l
poate oferi.
Faine ridic` privirea, [ocat` [i speriat` de disperarea din tonul lui.
– Burke? [opti ea. El se ridic` [i veni la picioarele sale.
– O, Doamne, Faine, nu m` alunga, zise el cu r`suflarea t`iat`. Am
[tiut \nainte s` pleci c` sunt un prost dac` te las s` ie[i din via]a mea,
dar numai dup` aceea am descoperit cât` nevoie aveam de tine.
– Atunci, de ce...?
– De ce te-am l`sat s` pleci? Nu [tiu. Mi-ai spus clar c` n-ai nevoie
de mine. Am sim]it c` m` \ndr`gostisem de tine, apoi am realizat c`
pentru mine nu exista decât Libby. Iar ea... ea era atât de schimbat`.
Când m-ai p`r`sit, m-am sim]it golit, aproape lipsit de via]`, dar eram
\nc` atras de ea. Chiar trebuie s`-]i m`rturisesc toate astea?
– Cred c` da, r`spunse ea cu gravitate.
– Dup` ce ai plecat, m-am mutat \napoi \n casa bunicii, dar n-am
vândut locuin]a noastr`. Mi-am spus c` pustiul pe care-l sim]eam \n
mine venea din faptul c` noi ne \n]elesesem atât de bine... nu pot
nega... pe Libby o voiam de atâta timp... A fost un [oc imens s`-mi dau
seama c`, de fapt, nu \nsemna nimic pentru mine. Nu mai mult decât
oricine altcineva. Când am atins-o, am pretins c` e[ti tu. {tiu c` asta
m` face un porc. Ascult`-m`, te rog, te rog... N-am f`cut dragoste cu
ea. Am \ncercat... dar n-am fost \n stare.
– Nu conteaz`, zise ea cu durere. Dragul meu, nu conteaz`...
– Ba da, conteaz`. {tiu c` m-am purtat groaznic [i \mi dau seama
c` – Dumnezeu [tie de ce – \nc` m` iube[ti, \n ciuda tuturor acestor
152 ROBBIE HURT

lucruri. B`nuiam asta chiar de când ai plecat, dar n-am fost sigur
decât acum, când te-am v`zut din nou. Crede-m` c` am plâns dup`
tine, am tânjit dup` prezen]a ta, am suferit \n lipsa ta. Noapte dup`
noapte, zi dup` zi. {tiu c` m-am purtat urât cu tine. La fel [i cu Libby.
Nu puteam s-o ating, [i [i-a dat seama de ce...
– {i-a dat seama? Cum?
– Nu-i proast`, zise el sec. Lucrurile au devenit tensionate...
inevitabil a ap`rut [i o ceart`. M-a acuzat [i i-am spus adev`rul. Am
iubit-o, da, \ntr-un fel, r`spunse el unei \ntreb`ri nerostite. Dar nu a[a
cum te iubesc pe tine... A fost atât de delicat` [i de credincioas` lui
Gavin, iar el a tratat-o mereu ca un tic`los. A \ncercat s`-[i ascund`
nefericirea... câteodat` ar`ta ca un copil pierdut, temându-se c`
nimeni n-o va putea ajuta. Mi-a p`rut mereu atât de r`u de ea! {i apoi,
era frumoas`, nu m` putea ab]ine s` n-o doresc. Apoi ai ap`rut tu [i
m-am gândit c` a[ putea simplifica lucrurile pentru toat` lumea dac`
m-a[ \nsura. C` a[ putea alunga ispita. A[a cum st`teau lucrurile, pân`
la urm` am fi f`cut dragoste, iar ea n-ar fi putut suporta aceast`
vinov`]ie. Un fior de gelozie r`nit` o str`b`tu pe Faine.
– Ei bine, chiar am \ndep`rtat tenta]ia, continu` el. Mi-ai pl`cut
\nc` de la bun \nceput. Ceea ce n-am realizat, a fost faptul c` te
doream din ce \n ce mai mult, iar intensitatea sentimentelor mele
pentru Libby sc`dea. |n mod deliberat, am \nceput s-o ignor. N-a fost
greu. Tu e[ti [i sexy, [i o foarte bun` companioan`. E[ti inteligent`,
simpatic`, amuzant`, dulce... [i ai opinii atât de ferme! Presupun c`
am \nceput s` m` \ndr`gostesc de tine chiar de la \nceput. Nu-mi
pl`cea s` te v`d cu altcineva. |n noaptea aceea, la Yacht Club... atunci
am hot`rât c` trebuie s` fii a mea. Dar e[ti o femeie foarte rece, Faine.
M-ai intrigat [i m-ai fascinat \ntotdeauna.
– A[a c` ai atentat mereu la echilibrul meu [i a[a precar, zâmbi ea.
PENTRU DRAGOSTEA MEA 153

– Da, recunoscu el. Mi-a pl`cut s` fac asta. Dar m-a iritat faptul c`
aveai suficient` t`rie de caracter pentru nu c`dea \n capcan`.
R`spundeai foarte promi]`tor avansurilor mele, dar mi-ar fi pl`cut s`
te v`d neajutorat`. {i nu [tiam de ce. N-ai capitulat niciodat` total,
nu-i a[a, draga mea? Ai o voin]` de fier. Te admiram pentru asta, dar
voiam s` te \nfrâng. {i iar`[i a ie[it la iveal` for]a ta. Când m-ai v`zut
\mpreun` cu Libby, n-ai plâns, nu m-ai acuzat, de[i era evident c` ai
avut un mare [oc. O, Doamne, te iubesc! ad`ug` el, atingându-i
buzele. Nu te merit, dar nu te voi mai l`sa niciodat` s` pleci de lâng`
mine.
– N-ar fi trebuit s` m` la[i s` plec niciodat`, vorbi ea.
– Presupun c`, \n subcon[tientul meu, [tiam c` nu vreau s` pleci
din via]a mea. Când Gavin [i Libby au venit la cin` \n seara aceea,
eram deja la cap`tul puterilor. Erai ca o stea. Cald`, aurie,
str`lucitoare [i de neatins. Libby era un pachet de nervi, Gavin era...
]i-aminte[ti prea bine cum era. Dup` ce au plecat, am tot umblat prin
camer`, \ncercând s` m` conving c` te ur`sc. A trebuit s` plec \nainte
de a te trezi diminea]`, altfel a[ fi f`cut dragoste cu tine. Speram c`
vei dormi când aveam s` m` \ntorc acas`. Mi-am spus c` tot ce trebuia
s` fac era s` m` calmez. Atunci ai venit la mine [i... totul s-a \ntâmplat
foarte repede. Amintirea acelei nop]i era atât de vie \nc`, \ncât Faine
ro[i f`r` s` vrea.
– {i apoi, Gavin a murit... continu` el.
– |n acea sear`, \ncepusem s` sper c` m` iube[ti. Dar când am
ajuns la spital, o ]ineai \n bra]e pe Libby. Cred c` atunci a murit ceva
\n mine.
– |mi pare r`u. Atât de r`u! Asta nu \nseamn` nimic, [tiu, dar dac`
a[ putea s` [terg acel moment... mi-a[ t`ia un bra]... Dar era atât de
vulnerabil`, iar eu am confundat compasiunea pe care o sim]eam
154 ROBBIE HURT

pentru ea cu dragostea.
– Nu mai conteaz`, Burke.
– Nu. O \mbr`]i[` cu ardoare [i st`tur` astfel o vreme.
– Gavin b`nuia, relu` b`rbatul. C`s`toria noastr` i-a alungat
suspiciunile. Te-a pl`cut foarte mult. Cred c`-l amuza faptul c` n-am
ales pe cineva din lumea mea. Mereu a fost pu]in gelos pe mine, de[i
numai Dumnezeu poate [ti de ce.
– Legat de asta... Ai crezut c` m-am c`s`torit cu tine pentru bani,
nu?
– Nu, nu pentru bani. Credeam c`-]i dore[ti acel stil de via]` pe
care ]i-l puteam oferi, siguran]a pe care banii mei o puteau oferi.
P`rea logic. Moartea p`rin]ilor t`i [i tr`darea logodnicului te-au l`sat
singur` pe lume [i ]i-au zdruncinat \ncrederea.
B`rbatul se \ndrept` c`tre fereastr` [i privi concentrat
\ntunericul.
– Prima oar`, continu` el, am fost bucuros s` te v`d plecând.
M-am dus la Libby ner`bd`tor, dar \n inima mea [tia c` gre[eam. Pân`
la urm`, am \nceput s` discut`m despre toate cele \ntâmplate [i ea a
decis s` se \ntoarc` \n Anglia. N-a fost deloc o experien]` pl`cut`. Dar
mi-am promis c` nu voi mai face o a doua gre[eal`. Pentru un b`rbat
care se crede perfect st`pân pe sine, am f`cut destule prostii. Iar cea
mai mare a fost aceea de a crede c` ceea ce sim]eam pentru tine era
doar dorin]`. M` vei ierta vreodat`, Faine?
– {tii bine r`spunsul.
– Nu te merit, dar te iubesc, te iubesc, te iubesc! E[ti atât de
frumoas`! Puternic`, frumoas` [i bun`. De când te-am \ntâlnit, n-a
trecut o clip` f`r` s` m` gândesc la tine.
– Credeam c` nu exagerezi niciodat`, replic` ea. {i eu te iubesc...
de la a doua noastr` \ntâlnire. Nu [tiam ce se petrece cu mine, dar am
PENTRU DRAGOSTEA MEA 155

sim]it c`, pentru lini[tea mea, ar trebui s` nu te mai v`d niciodat`. Nu


mai sim]isem niciodat`, pentru nimeni, ceva atât de puternic.
– Nici m`car pentru prostul `la care te-a p`r`sit?
– Dougal? Nu. Am \ncercat s` m` conving c` rela]ia dintre noi
n-avea viitor, dar m-am trezit acceptând s` m` m`rit cu tine. Deci,
trebuia s` fie vorba de dragoste. De[i [tiam c` nu e[ti \ndr`gostit de
mine.
– Faptul c` uram s` mi te imaginez al`turi de un alt logodnic
trebuia s` m` avertizeze c` te iubeam cu pasiune. Nu mi-a p`sat
niciodat` de existen]a altui b`rbat, nici m`car când a fost vorba de
Libby, dar gândul c` ai fi putut s` faci dragoste cu altcineva m`
dispera pur [i simplu. El t`cu o clip`, apoi \i [opti la ureche:
– Ar fi prea mult s` sper c` ai pat dublu?
– Da, dar patul `sta de o persoan` este destul de mare pentru
amândoi.
B`rbatul o ridic` \n bra]e atât de u[or, de parc` ar fi fost un copil.
– Doamne, e[ti atât de frumoas`.
– O, mi-a fost atât de dor de tine, dragul meu!
– Nu te voi mai l`sa niciodat` s`-mi scapi din bra]e. E o pedeaps`
pe via]`. E[ti preg`tit`?
– Din toat` inima, zise ea hot`rât`.
– S` dormim. Avem toat` via]a \nainte.
– E[ti sigur` c` vrei s` mergi cu mine la aeroport?
Faine oft` dramatic.
– Dragul meu so] prostu], sigur c` vreau! Faptul c` sunt gravid`
nu \nseamn` c` trebuie s` stau \ntr-un scaun cu rotile. Burke zâmbi,
dar Faine citi \n ochii lui ceva care o f`cu s` se ridice repede \n
picioare.
– Dragul meu, las`-l pe Gavin s` se odihneasc` \n pace.
156 ROBBIE HURT

– Abia când o voi vedea pe Libby, voi putea face asta.


– S` ne gr`bim. Altfel, nu vom ajunge la timp. Nu se cade ca un
b`rbat s` fie \nc` atât de absorbit de so]ia sa, la doi ani de la c`s`torie.
Burke zâmbi [i o strânse mai tare \n bra]e, plecându-[i capul s-o
s`rute.
– |mi oferi atât de multe, Faine. Mul]umesc.
– Pentru c` te iubesc? Doamne, prostu]ule, crezi c` m` pot
st`pâni? Nu pot s` opresc dragostea mea pentru tine, la fel cum nu
pot s` \ncetez s` respir. Te iubesc. Te voi iubi \ntotdeauna.
– Sper din tot sufletul c` Libby simte la fel pentru b`rbatul ei, zise
el. Atunci, m` voi putea \n sfâr[it relaxa [i voi putea accepta aceast`
nea[teptat` fericire. Faine aprob` din cap, [tiind c` so]ul ei simte \nc`
o profund` responsabilitate fa]` de Libby. Spera c` mariajul fostei
cumnate era la fel de solid ca al lor. Acum dou` luni, Libby \i scrisese
lui Ellen, m`rturisindu-i c` vrea s` se m`rite cu Ralph Somerville, un
artist al c`rui nume era binecunoscut chiar [i peste hotare.
De atunci, Faine \i ]inuse pumnii. Era atât de fericit` ea \ns`[i,
neputându-[i imagina o bucurie mai mare, \ncât \[i dorea acela[i
lucru pentru Libby. {i apoi, Burke se sim]ea \nc` vinovat pentru felul
cum se purtase cu ea. Acum, Libby se \ntorcea [i, din motive diferite,
amândoi sim]eau o oarecare tensiune.
Când Libby ie[i din aeroport, fu de-ajuns o singur` privire pentru
a se convinge c` femeia era \n sfâr[it fericit`. Era str`lucitoare [i
privea cu bucurie [i mândrie b`rbatul \nalt de lâng` ea. Libby \[i
g`sise \n sfâr[it b`rbatul care s`-i fie al`turi toat` via]a [i pe care s` se
sprijine.
– Asta mi-am dorit, \i m`rturisi ea lui Faine când, seara, ie[ir` pe
terasa casei bunicii. Pentru Gavin, am sim]it o mare atrac]ie fizic`. Dar
voiam copii, o familie, un c`min, iar el nu. Burke... era tot ce nu era
PENTRU DRAGOSTEA MEA 157

Gavin... un om puternic, de \ncredere, dominator f`r` s` fie crud... cu


el m` sim]eam \n siguran]`. Libby oft`. N-ar trebui s`-]i spun toate
astea, dar am vrut s`-mi \nchei toate socotelile cu trecutul. {i tu
b`nuiesc c` \]i dore[ti acela[i lucru.
– Da. Burke se simte \nc` foarte vinovat c` te-a l`sat s` pleci
atunci.
– {tii, replic` Libby, dac` privesc \napoi, nici nu mai [tiu ce am
sim]it pentru el. Cred c` am fost \ntr-o asemenea stare de [oc tot
timpul cât am tr`it aici, \ncât, \n majoritatea timpului nu eram
con[tient` de mine. M-am sprijinit pe Burke cât timp Gavin tr`ia,
folosind t`ria [i probitatea lui ca pe un scut. Când v-a]i c`s`torit,
m-am sim]it p`r`sit`. Desigur, a fost un magnetism erotic
extraordinar... O combina]ie exploziv`! Când Gavin a murit, am fost
pierdut`. M-am sim]it atât de vinovat`, de parc` eu [i Burke l-am fi
omorât. Apoi tu ai plecat, el a venit la mine... iar eu voiam s` simt
c`ldura unei rela]ii... orice fel de rela]ie ar fi fost la fel de bun`, cred.
}i-a povestit ce s-a \ntâmplat?
– Nu exact, nu. Doar c`... a]i \ncercat s` face]i dragoste. Dar c`
el... c` n-a mers.
– Era \ndr`gostit nebune[te de tine, desigur. Chiar [i atunci.
M-am \nfuriat, dar mai aveam \nc` destul` ra]iune pentru a accepta
situa]ia. Am avut o ceart` extraordinar`... Doamne, m-a \nsp`imântat.
A deveni rece [i sarcastic... cred c` se gândise mult la tot ce se
\ntâmplase [i g`sise o solu]ie. Pentru c`, peste câteva zile, am avut din
nou o discu]ie. Mi-a ar`tat cât de fals` era situa]ia noastr` [i mi-a spus
c` are de gând s` te caute, s` te roage s`-l prime[ti \napoi. Iar eu
m-am hot`rât s` m` \ntorc acas`. Probabil a realizat c` ceea ce se
petrecea \ntre noi nu era dragoste. Altfel nu s-ar fi c`s`torit cu tine.
– Presupun c` nu.
158 ROBBIE HURT

– Eu [tiu sigur c` nu, zise Libby cu emfaz`. Vreau s` spun, te po]i


imagina m`ritat` cu oricine altcineva, acum când [tii bine ce sim]i
pentru Burke? Eu una [tiu c` n-a[ putea. Ralph este tot ce mi-am dorit
vreodat`. E atât de bun [i de pl`cut! Fiecare clip` lâng` el m` face s`
m` simt recunosc`toare. {i apoi, este un iubit atât de minunat...
– Mul]umesc pentru descriere.
Ralph ap`ruse \n spatele lor, prinzându-[i tandru so]ia de talie.
– Este frig, continu` el. Haidem \n`untru. To]i trei intrar` \n cas`, unde
\i a[teptau Burke [i Ellen. Mai târziu, stând \n pat [i sorbind
dintr-un pahar cu lapte cald, Faine \i povesti lui Burke dialogul avut cu Libby.
– M` bucur c` Libby a g`sit ce [i-a dorit. }i-am mai spus c` sarcina
]i se potrive[te foarte bine?
– Nu e[ti gelos? \l \ntreb` ea, zâmbind.
– Numai când Ralph te s`rut` pe obraz. Nu-mi place ca alt b`rbat
s` te ating`. E[ti numai a mea, trup [i suflet. Te las st`pân` pe propria
minte, dar restul este al meu. Faine se \ntinse [i-l \mbr`]i[`. Pasiunea
lor reciproc` era ceva rar [i \ncânt`tor, dar mai importat` era
\ncrederea total` care domnea \ntre ei.
|i spuse ce gândea, iar Burke zâmbi.
– Mai important`? Spui asta acum, dar s` vedem ce vei crede
peste... s` spunem dou`zeci de minute. E[ti atât de senzual` [i de
delicat`, draga mea, \ncât nu [tiu ce \mi place mai mult la tine.
Iube[te-m` acum [i pentru totdeauna.
– Da, dragul meu, [opti ea cu hot`rârea unui jur`mânt,
\ncrez`toare c` dragostea lor va supravie]ui oric`rui test.

Sfâr[it