Pentru Dragostea Mea PDF

ROBBIE HURT
Pentru
dragostea mea
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:
SILVIA IORGULESCU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
|n mod normal, Faine nu era deranjat` de starea vremii, dar ast`zi

era o zi absolut insuportabil`. Se trezise pe o ploaie grea, care c`dea
cu o insisten]` ap`s`toare [i amenin]a s` dureze la nesfâr[it.
Bine\n]eles, când \nchise u[a micului ei apartament, fu udat` pân` la
piele \nainte s` poat` deschide umbrela.
Drumul pân` la bibliotec` nu f`cu decât s`-i sporeasc`
disconfortul. Când \n sfâr[it ajunse, picioarele \i erau \nghe]ate,
mâinile se \nvine]iser` \n locul \n care strânsese cu for]` umbrela, iar
p`rul i se transformase, a[a cum se \ntâmpla de fiecare dat` pe timp
de ploaie, \ntr-o mas` grea de bucle de culoarea mierii, nici ro[u, nici
auriu, ci de o nuan]` chihlimbarie.
Nu i se p`ru deloc surprinz`tor faptul c` \nc`lzirea central` se
stricase exact \n aceast` zi. Heather, [efa ei, sun`, spunând cu o voce
r`gu[it` c` era gripat` [i c` nu putea ajunge la munc`. |n concluzie,
o rug` s` se descurce cum putea mai bine singur`.
Faine puse receptorul la loc \n furc`, ridic` uimit` din sprâncene
[i, cu jum`tate de zâmbet, se uit` la ceas. Mai erau cinci minute pân`
când trebuia s` deschid`. Mai avea, deci, pu]in timp la dispozi]ie
6 ROBBIE HURT
pentru a se duce peste drum [i s`-[i cumpere ceva de mâncare.

Ploua \nc` toren]ial când travers` strada, dar, prin perdeaua de
ap`, z`ri totu[i o sclipire ca de aur \n vitrina flor`riei.
Narcise! Se \ndrept` \ntr-acolo gr`bit`... [i se lovi de un obstacol
pe care nu-l remarcase.
Ceea ce era surprinz`tor, pentru c`, \n timp ce b`rbatul de care se
ciocnise o ajut` s`-[i reg`seasc` echilibrul [i-i prinse umbrela care era
gata s` cad`, observ` c` era extraordinar de \nalt. Ridic` privirea ca
s`-l poat` vedea, \n timp ce murmur` stânjenit` ni[te scuze. Avea
aproximativ un metru [i nou`zeci de centimetri, se gândi ea, dar se
mi[ca cu gra]ia [i agilitatea unui b`rbat care-[i controla perfect trupul.
– Te sim]i bine? \ntreb` el.
Vocea lui era adânc` [i p`trunz`toare. Se uita la ea cu o ner`bdare
iritat`, \ntinzindu-i umbrela.
Con[tient` c`-l privea cu prea mare insisten]`, Faine aprob` din
cap:
– Da, mul]umesc.
– V` sugerez ca alt` dat` s` v` uita]i pe unde merge]i.
{i, cu o scurt semn politicos din cap, b`rbatul se \ndep`rt`. Uh!
exclam` Faine, aplecându-se s` aleag` dou` buchete de narcise [i
tr`gând cu ochiul \n urma lui. Nu departe, \l a[tepta o ma[in`, un
superb automobil cu aspect de opulen]` conservatoare. Era, desigur,
un vehicul foarte scump.
De obicei, tân`ra nu era u[or de impresionat, dar tr`s`turile dure
[i totu[i fermec`toare ale b`rbatului i se \ntip`riser` \n minte [i nu-i
d`dur` pace câteva ore bune.
Pân` la urm`, \nc`lzirea fu reparat` [i, pe la ora [ase dup`-amiaz`,
ploaia se mai lini[ti, de[i cerul \ntunecat [i jos anun]a un nou val de
ploaie. Faine termin` de aranjat un vraf de c`r]i \n rafturi, \ncercând
PENTRU DRAGOSTEA MEA 7
s` ignore senza]ia de gol pe care o sim]ea \n stomac. Prânzul trecuse

de mult. Ora de trafic intens din Auckland era aproape pe terminate.
Desigur, toat` lumea se afla deja acas`, preg`tind cina.
Chiar [i simplul gând la mâncare \i trezea foamea. Hot`rât`, p`r`si
din nou biblioteca [i alerg` peste drum, de data asta intrând \n
magazinul de brânzeturi. Din nefericire, d`du peste o vânz`toare
incredibil de \nceat`. Mai mult, \naintea ei se afla un b`rbat care avea
o mul]ime de lucruri de cump`rat. Faine nu-[i ar`t` indignarea,
pentru c` nu era genul ei, dar sim]i c` nervii \i erau \ntin[i la
maximum [i renun]`, \ntorcându-se. Cineva a[tepta \n fa]a bibliotecii
[i gesturile pe care le f`cea ar`tau c` nu era deloc o persoan`
r`bd`toare.
– O, exclam` tân`ra uimit`, când privirea ei \ntâlni ochii duri ai
b`rbatului de care se ciocnise diminea]`.
– Dup` programul afi[at pe u[`, biblioteca ar trebui s` fie \nc`
deschis`, vorbi el.
Nu p`rea sup`rat. De fapt, era atât de pu]in` emo]ie \n vocea lui,
\ncât Faine fu cuprins` de o u[oar` team`. Respir` adânc, descuie u[a
[i-l pofti \n biblioteca mirosind a pelerine de ploaie ude [i a fum.
– |mi cer scuze, spuse ea calm. De obicei, e deschis.
|n ochii lui sclipi o lumin` tìoas`, apoi b`rbatul se \ntoarse [i
arunc` o privire prin \nc`pere. Dup` un moment, se \ndrept` c`tre
rafturile cu lecturi u[oare, de weekend. Alegerea lui o surprinse. Nu
p`rea un cititor de pove[ti de groaz`. Mai degrab` p`rea, se gândi cu
un zâmbet u[or, ca pentru sine, un personaj dintr-o astfel de poveste.
Probabil era c`s`torit. Avea cel pu]in treizeci de ani. La vârsta asta,
majoritatea b`rba]ilor, \n special cei atât de frumo[i, era deja \nsura]i.
Nu pierdu vremea alegând c`r]ile. |n câteva minute se \ntoarse la
birou, ]inând \n mân` câteva volume.
8 ROBBIE HURT
Când verific` permisul, Faine arunc` o privire asupra numelui. Se

numea Burke Harding [i locuia \n St. Heliers, o suburbie elegant` din
Waitemata Harbour. Numele \i trezi parc` o amintire, dar n-avu timp
s` se concentreze asupra acestui am`nunt.
– Mul]umesc, spuse b`rbatul, [i pentru câteva secunde ochii lui
de un albastru profund r`maser` fixa]i asupra ei cu o expresie
apreciativ`. Apoi se \ntoarse [i plec`.
Pân` când Faine ajunse acas` [i se a[ez` lini[tit` s`-[i bea cafeaua,
ascultând ploaia care c`dea continuu, nu-[i aminti unde mai auzise
acest nume. Deodat` \ns`, realiz`. Fotografia lui ap`ruse \n mai multe
ziare, de obicei \n paginile economice [i câteodat` numele lui fusese
legat de ac]iuni caritabile.
Burke Harding ap`ruse \n via]a public` acum zece ani. Reu[ise s`
transforme o mic` sum` de bani \ntr-o avere de milioane de dolari [i
acum se afla deja \n topul celor mai boga]i oameni din Noua
Zeeland` [i Australia. |n fotografii p`rea dr`gu], \[i aminti Faine,
gândindu-se la câteva instantanee \n care fusese suprins al`turi de
câte o femeie foarte frumoas`, dar imaginea sa tip`rit` era
nesemnificativ` \n compara]ie cu realitatea, care era de-a dreptul
cople[itoare. Dac` pe chipul lui, care p`rea mai degrab` o masc`
impenetrabil`, s-ar fi citit [i pu]in` blânde]e, inima ei ar fi fost
cucerit` de prezen]a b`rbatului. Chiar [i a[a, omul avusese un impact
teribil asupra ei. Totu[i, realiz` c` orice \ncercare de a-l impresiona la
rândul ei ar fi fost echivalent` cu dorin]a de a escalada Everestul f`r`
hart` [i f`r` oxigen.
Ochii \i c`zur` pe buchetul de narcise care f`ceau mica ei \nc`pere
s` str`luceasc` [i zâmbi. Ar fi fost mai bine s`-l uite. Era dificil de
crezut c`-l va mai \ntâlni vreodat`.
Dar mai târziu, pe când st`tea \n pat, se trezi gândindu-se la c`r]ile
pe care b`rbatul le alesese. Poate c` magna]ii aveau nevoie de astfel

de lecturi pentru a-[i relaxa mintea, dar Burke Harding [i literatura
u[oar` nu p`reau s` se potriveasc`. P`rea prea inteligent, gândi ea,
amintindu-[i chipul lui impresionant. {i sexy.
Nu reu[i s` adoarm` decât dup` ce-[i spuse cu fermitate c` \n
mintea ei nu era loc pentru un astfel de personaj.
A doua zi, sâmb`t`, vremea se \mbun`t`]i considerabil [i nu mai
plou`.
|n dep`rtare, c`tre sud, mun]ii erau acoperi]i de z`pad`.
Faine \[i aminti zilele de alt`dat`, când p`rin]ii ei trìau, zile
petrecute la schi, pe muntele Ruapehu. {i pentru c` o durea \nc` s`
se gândeasc` la ei – fuseser` uci[i \ntr-un atac terorist \ntr-una dintre
]`rile unde tat`l ei activa ca diplomat – \ncerc` s` ignore gândurile [i
se concentr` asupra cur`]eniei.
Dar aceast` activitate nu dur` mult. Avea o cas` mic`, dar pl`cut`.
Dac` n-ar fi fost situat` la parter, se gândi ea cu regret, \n timp ce de
la etaj \ncepur` s` se aud` acordurile unei noi melodii, ar fi fost [i mai
bine. Nu c` ar fi avut ceva de obiectat \mpotriva muzicii clasice,
dimpotriv`, dar constanta repetare a melodiilor unor compozitori de
avangard`, ascultate \ntotdeauna la maximum, devenea obositoare.
Proprietarii de deasupra erau ni[te persoane foarte pl`cute, dar
amândoi sufereau de o dorin]` nest`pânit` de a asculta piesele lor
favorite foarte tare [i foarte des.
– |n stilul `sta, voi fi surd` la vârsta de patruzeci de ani, \[i spuse
ea.
Se gândi s` ias` la o scurt` plimbare. Se privi câteva clipe \n
oglind`, \ntrebându-se ce anume din \nf`]i[area ei \l f`cuse pe Burke
Harding s-o priveasc` apreciativ seara trecut`. |[i cuno[tea chipul la
fel de bine cum \[i [tia mâinile, dar nu-[i putea da seama ce impresie
10 ROBBIE HURT
f`ceau tr`s`turile ei asupra unui b`rbat. Nu era dr`gu]`, nici

frumoas`, dar avusese norocul ca natura s-o \nzestreze cu un ten
minunat care avea perfec]iunea filde[ului. Avea p`rul foarte
cârlion]at, de o culoare neobi[nuit`. Avea o nuan]` de miere
chihlimbarie. Când \[i ridica genele negre, ochii ei aurii aveau o
privire p`trunz`toare [i oarecum ironic`. Culoarea lor ciudat` atr`gea
\ntotdeauna aten]ia.
Dar nu-l fermecase \n mod deosebit pe Burke Harding. Privirea lui
fusese clar apreciativ`, dar \n ochii lui nu citise niciun pic de c`ldur`.
{i totu[i, gura ei avea o form` frumoas`, iar b`rbia rotund` \i punea
\n valoare linia elegant` a gâtului [i a umerilor. Era \nalt`, dar poseda
o gra]ie care te f`cea s`-i urm`re[ti fiecare mi[care cu pl`cere. P`rin]ii
ei \i spuseser` acest lucru, dar oricât de adev`rat, reprezenta o slab`
compensa]ie pentru faptul c` era obligat` s`-[i priveasc` de sus to]i
iubi]ii. Dougal \i vorbise adesea foarte liric despre poezia mi[c`rilor
ei. Dar nu mai credea nimic din ce-i spusese Dougal cândva, pentru
c` Dougal \i spusese [i c` o iube[te, [i min]ise.
Str`b`tut` de un fior, \[i leg` o e[arf` \n jurul capului, o \nnod` la
spate [i se \ndrept` spre u[`. Dep`[ise "faza Dougal" de trei ani deja,
dar amintirea lui \nc` o durea [i-i mai auzea \nc` vocea dispre]uitoare
jignind-o la desp`r]ire. Cùtase s-o r`neasc` [i rupsese \ndat`
logodna atunci când aflase, la moartea p`rin]ilor ei, c` tat`l ei folosise
to]i banii pe care-i avea pentru a-[i asigura existen]a \n ]ara unde
fusese numit [i, prin urmare, nu-i l`sase nimic drept mo[tenire.
Faine ie[i \n lumina rece a zilei, oprindu-se s`-l mângâie pe Wolf,
seterul vecinilor.
Auzi o fereastr` deschizându-se [i-[i \ntoarse privirea. Era Anna.
– Ce faci disear`? Vii la noi la cin`? \ntreb` femeia, cu vocea ei
pl`cut`.
Faine râse. Anna tot \ncerca s-o m`rite [i, cum prietenii [i
cuno[tin]ele ei erau foarte numeroase, r`spândite \n toate mediile
din Auckland [i din suburbii, avea o mul]ime de pretenden]i pentru
mâna lui Faine.
– Da, mi-ar pl`cea, accept` ea. Am f`cut ni[te pateu. Vrei s`-]i
aduc?
– O, ar fi minunat!
Cineva se auzi ]ipând, acoperind muzica. Anna f`cu o grimas` [i
un gest complicat din mân`, apoi intr` \n cas`, trântind cu putere
geamul.
Vântul b`tea, rece [i proasp`t, cu destul` putere, f`când s` se
legene crengile copacilor. August era oficial ultima lun` de iarn`, dar
gr`dinile ar`tau c` era deja prim`var`. Laurii, cu mirosul lor aromat,
aveau muguri roz care se \ndreptau c`tre soare, parfumul freziilor [i
al narciselor era amestecat cu cel al gazonului proasp`t tuns din
curtea vecin`. Cire[ii \nflori]i se vedeau \n fiecare curte [i merii erau
\nmuguri]i.
Faine \[i \ndes` mâinile \n buzunarele hainei [i se \ndrept` c`tre
Domain, \n pas vioi. Voia s` ajung` pe pod s` priveasc` ra]ele, apoi
s` viziteze muzeul aflat pe dealul care domina ora[ul.
Podul era foarte aglomerat. Florile de magnolii, \ntunecate, sub
form` de flac`r`, punctau ramurile argintii. Dincolo de gar` [i de linia
de tren se z`reau cameliile \nflorite. O b`trân` [i un copila[ st`teau
pe o banc`, f`râmi]ând buc`]i de pâine [i aruncând-le unei ra]e albe
cu picioare [i cioc portocalii, care-i privea cu o expresie arogant`,
refuzându-le mila. Faine zâmbi [i p`[i pe iarb`, acolo unde ra]ele
erau mai \nfometate [i mai agresive.
Una dintre ele veni drept c`tre ea, b`tând din aripi.
– Lacomo! o cert` Faine cu severitate, dar \i arunc` o firimitur` de
12 ROBBIE HURT
pâine, asupra c`reia ra]a se arunc` \ndat`.

Faine râse, dându-[i jos e[arfa [i scuturându-[i buclele.
– A[a e mult mai bine, se auzi o voce masculin` din spatele ei. De
ce naiba \l ascunzi? Un astfel de p`r buclat nu trebuie ]inut ascuns.
V`zându-i uimirea, el râse [i \[i \ndrept` c`tre ea scaunul cu rotile.
– }i-e mil` de mine? \ntreb` el cu ironie, ajungând lâng` ea.
– Ei bine, da, r`spunse ea.
Poate c` r`spunsul ei nu fusese cea mai \n]eleapt` alegere, dar lui
Faine i se \ntâmpla foarte rar s` mint`.
– Ai spus adev`rul! exclam` el, foarte [ocat.
Chipul lui c`p`t` o expresie de imens` surpriz`, dar chiar [i a[a
era un b`rbat atr`g`tor, \n felul sù ciudat. Avea p`rul negru cu
reflexe ar`mii, ochi deschi[i la culoare [i pome]i \nal]i, p`rând s` aib`
un aspect u[or slav.
– Pu]ini oameni spun adev`rul, zise el cu un rânjet cinic. Chiar [i
cei mai dragi [i mai apropia]i \]i spun numai minciuni [i platitudini.
– Poate c` au \ncercat s`-]i spun` adev`rul [i n-ai reac]ionat bine,
r`spunse Faine, aruncând o alt` bucat` de pâine cer[etoarei
\naripate.
– Oh! f`cu b`rbatul, ridicând din umeri [i mic[orându-[i ochii.
Probabil ai dreptate. De ce \i ignori so]ia? relu` el, referindu-se la ra]e.
Uit`-te la ea, cum tremur` deoparte... privind cum domnul [i
st`pânul ei prime[te cea mai mare parte a mânc`rii.
– D`-i tu, zise Faine, \ntinzându-i punga de hârtie.
– Mul]umesc, zise el ]intind [i aruncând o bucat` de pâine \n
apropierea celeilalte ra]e. Cum ]i se pare acum?
– Foarte bine.
El \i arunc` o privire sarcastic`.
– Ei, sunt eu un olog, dar sunt \nc` \n stare de câteva lucruri.
Faine ridic` din sprâncene:

– Normal, zise ea.
– Bine, bine, am \n]eles. Tu nu te sim]i niciodat` \nduio[at` de
propria suferin]`?
– |nduio[at`? Au fost vremuri \n care m` sc`ldam \n
autocomp`timire, râse ea, con[tient` c` râsul ei avea ceva fals.
– Suferin]a te acapareaz`, nu-i a[a? r`spunse b`rbatul.
– Da.
Câteva momente domni o lini[te absolut`, apoi b`rbatul \ntreb`:
– Ce \n`l]ime ai?
– Un metru nou`zeci.
– Exact cât aveam [i eu \nainte s` sfâr[esc \n scaunul `sta cu rotile.
Trebuie s`-l vezi pe fratele meu... e mai \nalt bine decât tine. De fapt,
\l vei putea \ntâlni chiar acum. {i pe so]ia mea. Vin \ncoace.
De asta i se p`ruse atât de familiar ciudatul personaj din scaunul
cu rotile, realiz` Faine, v`zând c` b`rbatul care se \ndrepta c`tre ei
era Burke Harding, iar asem`narea dintre ei era destul de mare ca
subcon[tientul ei s` fi f`cut leg`tura.
– Arat` bine \mpreun`, nu? remarc` el. Libby a fost manechin.
Cum te cheam`?
Faine \l privi drept \n ochi [i r`spunse:
– Faine Hellier.
– Eu sunt Gavin Harding.
Libby era foarte frumoas`, superb \mbr`cat`, dar efectul acestor
detalii era oarecum umbrit de teama care se citea pe chipul ei.
Cumnatul ei nu ar`ta nicio emo]ie pe chipul lui sever [i frumos.
– O, Gavin! spuse so]ia lui, cu o not` de repro[ \n glas.
Gavin ridic` din umeri, impasibil.
– Bun`, iubito. Ea e Faine Hellier. |i plac r`]oii mai mult decât
14 ROBBIE HURT
ra]ele. Faine, ea e adorata mea so]ie, iar el, fratele meu mai mare.
Faine nu spuse nimic, pentru c` aceast` absurd` prezentare \i
trezise ascu]itul sim] al ridicolului. Libby Harding \i \ntinse mâna. |n
ochii ei alba[tri se citea \ngrijorarea.
– Faine, zise Burke Harding pe un ton conven]ional, cânt`rind
sonoritatea cuvântului. Un nume frumos. {i neobi[nuit.
– B`nuiesc c` e anglo-saxon. {i, dac` a[a este, \nseamn` bucurie.
El zâmbi, devenind parc` [i mai frumos. Inima tinerei tres`ri [i se
temu c` obrajii i se \nro[iser`. I se p`rea c` b`rbatul se folose[te de
farmecul sù ca s-o seduc`.
– Vi se potrive[te? \ntreb` el.
Faine ridic` din umeri.
– Am momentele mele de bucurie, ca toat` lumea.
– Asear` n-a fost unul dintre ele.
V`zând c` vorbele sale au atras aten]ia celorlal]i, Burke explic`:
– Domni[oara Hellier a dat peste mine ieri diminea]`, pe strad`,
[i apoi am descoperit c` este bibliotecara din Baillie Street, de unde
am luat acele c`r]i, Gavin.
Deci, astfel se explica misterul alegerii acelor sinistre c`r]i de
groaz`. Faine zâmbi politicos [i spuse gr`bit`:
– Ei bine, Noua Zeeland` este o ]ar` mic`, a[a c` astfel de lucruri
se mai \ntâmpl`. {i acum, v` rog s` m` scuza]i, trebuie s` plec.
– |n niciun caz, strig` Gavin. Trebuie s` iei prânzul cu noi. Nu te
l`sa impresionat` de privirile suspicioase ale lui Libby, ea e geloas`
pe orice fat` frumoas` cu care vorbesc.
|n timp ce vorbea, \i zâmbi so]iei sale, dar Faine se \ndoi de
sinceritatea acestui surâs. Era clar, ceva era \n neregul` aici, dincolo
de ce se putea a[tepta \ntr-o astfel de situa]ie tragic`. Era prea mult`
tensiune \n rela]ia lor, iar \n vocea lui Gavin se distingea o not` de
ironie. {i ]inse probabil exact unde o durea, pentru c` so]ia sa \l privi

cu o expresie jenat`.
Faine surprinse [i privirea dur` [i albastr` a lui Burke Harding [i
citi \n ea o not` de condamnare. F`r` s` vrea, \[i ridic` b`rbia \n semn
de sfidare. Ignor` interven]ia lui Gavin [i spuse:
– |mi cer scuze, dar chiar trebuie s` plec.
Zâmbi tuturor [i adùg`:
– |mi pare bine c` v-am cunoscut, doamn` Harding, domnule
Harding. La revedere.
Se sim]i foarte u[urat` când \n sfâr[it reu[i s` se \ndrepte cu pa[i
repezi c`tre muzeu. Numai Dumnezeu putea [ti ce se petrecea \n
sânul familie Harding, dar nu voia s` ia parte la a[a ceva. Gavin era cu
siguran]` \ndrept`]it s` se poarte astfel de mai mult decât simpla
autocomp`timire [i sentimente absolut normale pentru cineva
constrâns s` trìasc` \ntr-un scaun cu rotile. Circumstan]ele \n care se
accidentase \i revenir` acum \n minte. B`rbatul era s` fie ucis \n
timpul unei cursei de Grand Prix, \n urm` cu câ]iva ani.
Se p`rea c`-[i revenise atât cât se putea \n condi]iile date. {i totu[i,
perspectiva de a r`mâne ]intuit \ntr-un scaun cu rotile era
\ngrozitoare pentru un om ca el, care dusese o via]` activ`.
Aceste gânduri \i umblau prin minte pe când urca treptele mari
din piatr` care duceau la porticul sprijinit pe coloane al muzeului. Se
\ntoarse, ca de obicei, s` admire priveli[tea magnific` care se g`sea la
picioarele ei.
Chiar dedesubt se afla Cenotaful, stingher \n marea de beton
\nconjurat de gazon [i de copaci cu ramuri goale [i cenu[ii. C`tre
North Shore, conurile vulcanice ale Muntelui Victoria [i ale North
Head, p`reau ni[te stupi verzi deasupra caselor [antierului naval
militar.
16 ROBBIE HURT
Dincolo de insul` se z`reau apele albastre sidefate al golfului

Hauraki, pres`rat de insule [i m`rginit de mai multe peninsule:
Whangaparoa, Coromandel, Takatu... Iar \n dep`rtare se aflau
piscurile gemene Tamahu, de o culoare albastru-lila. La patruzeci de
mile nord c`tre uscat, se \n`l]a stânca aflat` fa]` \n fa]` cu Mica
Barier` [i, aproape de orizont, Marea Barier`, insula care ad`postea
cea mai mare vegeta]ie din \ntregul golf [i devenise astfel locul ideal
de petrecere pentru to]i locuitorii Aucklandului.
Faine oft`, zâmbi, apoi schi]` o mi[care de \ntoarcere... dar se
ciocni de b`rbatul care se afla \n spatele ei.
– Oh! exclam` ea, iar Burke Harding zâmbi, privind \n jos c`tre
ea, cu o expresie amuzat`.
– Se pare c` ]i-ai f`cut un obicei din a da peste mine, zise el. |mi
pare rù c` te-am f`cut s` te sim]i prost [i ai plecat atât de repede din
pricina asta. Vrei s` vizitezi o expozi]ie anume? Sau m` la[i s` te invit
la o cafea?
Faine ridic` f`r` s` vrea din sprâncene, \n semn de mirare [i
suspiciune, dar ar fi fost o mojicie s` refuze. {i apoi, la cafenea se
g`seau pr`jituri apetisante... [i, de ce s` nu recunoasc`, devenise
curioas` \n privin]a acestui personaj. Accept`, l`sându-l s-o conduc`
\n interiorul calm [i primitor al restaurantului, \nv`luindu-se \n faima
de a se afla al`turi de un astfel de b`rbat impresionant. Observ` f`r`
s` vrea c` femeile \l priveau apreciativ – unele discrete, altele foarte
directe. Pu]inii b`rba]i care se aflau \nùntru p`reau a fi sc`zut brusc
\n \n`l]ime, \n compara]ie cu el.
Acest b`rbat are o masculinitate aproape agresiv`, se gândi Faine
cu ironie, \ntrebându-se dac` acest lucru \i complica sau \i simplifica
existen]a.
Ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, b`rbatul zise calm:
– |mi pare rù pentru scenele la care ai asistat diminea]`. Gavin

are momente \n care nu se mai suport`, a[a c` pur [i simplu
evadeaz`, fugind de acas`.
– Cum reu[e[te?
– Are o ma[in` modificat` special pentru a putea fi condus` de el.
– B`nuiesc c` nu se poate spera \ntr-o viitoare vindecare.
– Nu, va r`mâne olog tot restul vie]ii.
Vocea b`rbatului era calm`, dar \n tonul lui se ghicea o not` de
durere.
– |mi pare rù, zise ea. {i pentru el, [i pentru so]ia sa.
– O, da... Libby. B`nuiesc c` a intrat \n vorb` cu tine azi-diminea]`
doar ca s`-i arate c` este \nc` \n stare s` atrag` o femeie.
Faine se \nec`.
– Ce obraznic! Din prima clip` mi s-a p`rut cam \ngâmfat. Iar când
a]i ap`rut voi...
– Da?
– Când a]i ap`rut voi, mi-am dat seama c` sufer`. P`rea \ndurerat,
ca [i cum simplul fapt de a te vedea mergând i-ar fi amintit c` el este
]intuit \ntr-un scaun cu rotile.
Se l`s` o t`cere ciudat`, apoi Burke r`spunse:
– M` tem c` ai dreptate. Câteodat`, devine foarte dificil. Chiar [i
\nainte de accident era un tip nervos. Libby trebuie s` aib` mare
r`bdare cu el.
De ce avea oare impresia c` b`rbatul \i ascundea ceva?
– |mi pare rù, repet` ea. Când va reu[i s` se \mpace cu situa]ia,
lucrurile vor fi mai u[oare pentru amândoi.
– S` sper`m, r`spunse el cu aerul c` vrea s` \ncheie discu]ia. Mai
vrei o cafea?
– Nu, mul]umesc.
18 ROBBIE HURT
Nu voia s` lase impresia c` se simte bine lâng` el [i c` ar vrea s`

mai r`mân`. Astfel c` se ridic` zâmbind, dându-i de \n]eles c`, de[i
era cel mai atr`g`tor b`rbat cu care ie[ise vreodat`, n-avea de gând s`
se lase cople[it` de farmecul lui.
– Sper c` fratele tù va reveni la sentimente mai bune cât de
repede, zise ea cu sinceritate, pe când ie[eau \n hol. Mul]umesc
pentru cafea.
Se a[tepta la o replic` politicoas` [i la câteva cuvinte de
desp`r]ire, dar b`rbatul privi \n jur cu ochii sì alba[tri, care
deveniser` dintr-o dat` sclipitori.
– {tii, zise el, sunt ani buni de când n-am mai venit aici.
Se uit` \n jos c`tre ea, cu o expresie autoironic`.
– Te deranjeaz` dac` ne plimb`m \mpreun`?
Nu se a[tepta s` fie refuzat, se vedea clar. Faine se trezi
gândindu-se o clip` cum ar fi reac]ionat dac` i-ar fi spus "nu".
Plimbarea p`rea c` se prelunge[te la nesfâr[it. Peste patru ore,
tân`ra zise vesel:
– M` dor picioarele atât de tare, \ncât nu cred c` voi mai putea
merge mai departe. Podelele de marmur` sunt elegante, dar nu sunt
foarte practice, mai ales dac` por]i tocuri.
Burke Harding zâmbi.
– S` te duc \n bra]e? suger` el, aruncând o privire m`gulitoare
spre trupul ei.
Pentru o clip`, Faine \[i ]inu respira]ia. B`rbatul nu f`cea niciun
efort pentru a-[i ascunde interesul \n ce o privea, iar ea reac]iona f`r`
s` vrea la avansurile lui. Se sim]ea a[a cum nu i se \ntâmplase
niciodat` al`turi de Dougal. Dar nu, nu trebuia s` lase lucrurile s`
evolueze!
– Nu cred c` ai putea, zise ea amuzat`. |n caz c` n-ai observat,
sunt destul de mare.

– |nalt`, o corect` el.
Ochii lui ciuda]i se oprir` pentru o clip` asupra sânilor ei.
– Homer avea un cuvânt pentru asta, adùg` b`rbatul.
– A, da? \ntreb` ea, suspicioas` din pricina lucirii ironice din ochii
lui [i a notei povocatoare din glas.
B`rbatul zâmbi [i o \ntoarse cu fa]a c`tre sc`ri, trecându-[i mâna
pe sub bra]ul ei [i strângând-o cu putere.
– Dar nu te cunosc suficient de bine pentru a [ti cum ai reac]iona
auzindu-l, zise el cu blânde]e. Vrei s` iei cina cu mine \n seara asta?
Lucrurile avansau prea repede, se gândi Faine, confuz` [i nu
foarte \ncântat` de invita]ie. Acest b`rbat era exagerat \n toate – era
prea \nalt, prea frumos, prea atr`g`tor, prea fermec`tor.
– |mi pare rù, zise ea, la fel de prietenoas`, dar nu \n seara asta.
El \ncuviin]`.
– {i mie!
Faine se sim]i jignit` c` b`rbatul nu insistase, destul de jignit`
\ncât s`-i refuze invita]ia de a o conduce acas`. Dar m`car acest refuz
avea s`-i arate c` ea, Faine Hellier, nu fusese extraordinar de
impresionat` de carisma lui extraordinar`. Totu[i, Faine Hellier era
foate atras` de el, [i tocmai de aceea hot`r\ c` nu mai trebuia s`-l mai
\ntâlneasc` niciodat`.
Decât dac` b`rbatul avea s` se \ntoarc` la bibliotec`.
Capitolul 2
– Burke Harding? se mir` Anna. Hei, Stu, ai auzit? Faine a ie[it cu

Burke Harding! Mai ]ii minte când am fost la petrecerea aceea, acum
câ]iva ani, [i b`rbatul se afla [i el acolo, \mpreun` cu o femeie foarte
frumoas`, care purta cea mai minunat` rochie pe care am v`zut-o?
Superb`! Dar [tii, cel mai pre]ios lucru pe care-l avea era aerul de
mândrie. Era con[tient` c` orice femeie din \nc`pere o invidia! Un
lucru ca `sta face minuni pentru aspectul unei femei!
Faine tu[i. Anna era \n general o tip` ironic`, dar [i foarte pl`cut`.
Obiceiul de a asculta prea tare muzic` era singurul lucru care o
enerva la vecina ei.
– Te cred, r`spunse tân`ra. Trebuia s` vezi cum se uitau toate
femeile la el, \n muzeu. E un tip foarte frumos.
– Dar nu-i b`rbatul ideal de care s` te \ndr`goste[ti, continu`
Anna, \ntinzând pateu pe o felie de pâine pr`jit`. Doamne, ce bun e!
Dar nu-mi spune, te rog, câte calorii con]ine fiecare linguri]`! E[ti o
buc`t`reas` extraordinar`, Faine!
– Mul]umesc. Mama a fost cu adev`rat o expert`. Cât despre
domnul Harding, nu te \ngrijora! Nu sunt \ntr-atât de stupid` \ncât s`
m` \ndr`gostesc de el!
Stu ridic` privirea, uimit.
– De ce nu? Pare o partid` bun`. E foarte bogat. Iar faptul c` este
destul de atr`g`tor pentru a face femeile s` suspine la vederea lui este
tot un lucru bun, nu? Mai bine decât dac` le-ar fi f`cut s` urle! Banii
[i sexapilul nu se \ntâlnesc prea des la aceea[i persoan`.
– Foarte rar, zise Anna. De aceea, este \n mod sigur arogant, cu
siguran]` r`sf`]at [i foarte con[tient de efectul pe care-l are asupra
femeilor.
|i arunc` lui Faine o privire [treng`reasc` [i adùg`:
– Nu-i deloc bun pentru un so]. Dar este ideal pentru a-]i fi iubit!
Faine râse, privind-o cu afec]iune.
– Doar m` [tii, Anna, sunt o fat` virtuoas`.
– A[a e, interveni Stu deodat`, cu o nea[teptat` emfaz`.
Cele dou` femei \l privir` mirate, iar el ridic` din umeri,
ap`rându-se.
– N-o asculta pe Anna, [tii c` vorbe[te doar a[a... Tu trebuie s` ]ii
la principiile tale!
Foarte impresionat`, Faine zise, serios:
– Ei bine, chiar asta am de gând s` fac.
Râse u[or, apoi adùg`, cu umor:
– Nu c` str`zile ar fi pline de b`rba]i care \ncearc` s` m` ispiteasc`
[i s` m` \ndep`rteze de la calea cea bun`. Poate c` am un aspect
foarte moral. Sau poate c` b`rba]ii nu se dau \n vânt dup` valkirii.
– Vai, \n niciun caz nu pari o valkirie, prostu]o! se indign` Anna.
Vrea s` spun, da, e[ti \nalt`, dar n-ai p`rul lung [i blond-platinat [i,
de[i nu e[ti prea slab`, n-a[ putea spune c` e[ti obez`! Nu te mai
critica atât!
22 ROBBIE HURT
– Ar fi stupid din partea mea s` nu-mi dau seama c` statura mea

este impresionant`.
|[i privi trupul, zâmbind.
– {i s` fim serio[i! Liniile mele nu sunt deloc suple. Burke
Harding mi-a spus c` Homer avea un cuvânt pentru asta, dar a refuzat
s` mi-l spun`.
– Deci, s-a ajuns la discu]ii foarte personale! Totu[i, nu mi l-a[ fi
imaginat citindu-i pe grecii antici.
Anna oft`, \[i mai puse pu]in pateu pe pâine [i adùg` cu veselie:
– Oricum, orice ai spune, hainele \]i stau perfect, pentru c` e[ti
ideal propor]ionat`. M` \ntreb cum se spune asta \n greaca antic`.
Râser` cu to]ii [i, dup` ce terminar` pateul, trecur` la urm`torul
fel. Subiectul Burke Harding fu \nchis pentru tot restul serii.
Dar, de[i \ncerc` din r`sputeri, Faine nu reu[i s` [i-l scoat` din
minte. |n fiecare zi, la biliotec`, \l a[tepta s` revin`, dispre]uindu-se
pentru atâta naivitate, dar fiind incapabil` s` renun]e la speran]a c`-l
interesa destul de mult \ncât s` readuc` el \nsu[i c`r]ile \mprumutate
pentru fratele sù.
Dup` trei s`pt`mâni, renun]` la speran]`, spunându-[i c` la
treizeci [i trei de ani era suficient de matur` \ncât s` nu mai cad`
prad` unor pasiuni adolescentine. Burke era interesant, atr`g`tor,
dar dominator [i rece. Ochii lui, profunzimea lor albastr`, atât de rece
[i de cinic`, reprezentau un avertisment foarte limpede.
|ntre timp, ca o nemaipomenit` s`rb`toare, sosi prim`vara,
aducând cu sine lungile zile de c`ldur` [i \nflorind pomii. Plou`, de
asemenea mult, mai ales dup` ce vântul rece din sud f`cu loc celor
umede din nord, dar aerul calm ar`ta c` vara era pe aproape. Ultimul
joc de rugby se jucase, portul se umpluse de iahturi, iar plajele se
umpluser` de oameni.
O minunat` zi, un vis albastru [i auriu, o f`cu pe Faine s` ofteze,

\n timp ce se gr`bea afar` din bibliotec`, cu gândul de a-[i lua un iaurt
pentru masa de prânz. I-ar fi pl`cut s` se afle pe plaj`. |n loc de asta,
era obligat` s`-[i petreac` lunga dup`-amiaz` fierbinte printre c`r]i.
Când \[i auzi numele strigat, se opri \n loc.
– Faine! se auzi din nou chemarea.
Foarte \ncet, se \ntoarse. V`zu cine o strigase – era Burke – [i,
dintr-o dat`, ziua deveni o explozie de via]` [i de str`lucire.
– Bun`, zise ea.
El zâmbi, privind \n jos c`tre ea. Soarele i se juca \n p`rul negru-
ar`miu. Era bronzat [i minunat de frumos, sem`nând cu un star de
cinema. Gura sa avea o linie dur`, iar amuzamentul din privirea sa o
f`cu s` stea \n loc, uimit`.
– Te invit s` lu`m prânzul \mpreun`, zise el.
– O, mi-a[ dori, dar trebuie s` m` \ntorc la munc` \n..
cincisprezece minute, spuse ea, uitându-se la ceas. {i apoi, nu sunt
\mbr`cat` adecvat...
El o lu` de bra] [i o \ntoarse cu fa]a c`tre ma[ina sa, un mostru
enorm argintiu, parcat` pu]in mai sus.
– Nu mai \ncerca s`-mi smulgi complimente. Ar`]i superb [i e[ti
foarte elegant`, dar cred c` [tii deja acest lucru. Oricum, aveam \n
minte un picnic, nu ceva foarte preten]ios.
– Picnic? se mir` ea, privindu-l cercet`tor.
Apoi \ncuviin]` imediat, cu inima u[oar`:
– Sun` minunat!
Ma[ina era de-a dreptul opulent`. Scaunele erau \mbr`cate \n
piele fin`, gri-pal.
Dup` câteva secunde, Faine \ntreb`:
– Unde mergem?
24 ROBBIE HURT
– Undeva \n apropiere.
|ntr-adev`r, drumul cu ma[ina dur` nu mai mult de cinci minute.
|n fa]a lor se afla un petic de p`mânt cu iarb`, \ndreptat cu fa]a c`tre
mare [i m`rginit de copaci.
– Iarba este prea ud` pentru a sta jos, zise b`rbatul, deschizând
portiera ma[inii. Va trebui s` scoatem masa. A[teapt` o clip`, s` aduc
mâncarea.
Mâncarea se afla \ntr-un co[, frumos \mpachetat`, al`turi de o
sticl` cu vin [i dou` pahare.
– Minunat! râse Faine. Ie[i des la picnic?
– Nu atât de des cât mi-a[ dori! zâmbi el.
Faine era fericit`. Totul \n jur miroasea a ambrozie. Sub ei, apele
str`luceau printre ramurile copacilor, iar pesc`ru[ii pluteau \n aer [i
se odihneau pe iarb`. Un tren se auzi \n dep`rtare. Soarele cald \i
lumina chipul. Acest lucru [i vinul bùt \i d`dur` o stare de
somnolen]`.
– Oh, zise ea, \n`bu[indu-[i un c`scat. Am \n fa]` o dup`-amiaz`
\ntreag`. Poate ar fi mai bine s` ne plimb`m pu]in, s`-mi treac`
somnul.
Burke râse [i se ridic` \n picioare, \ntinzându-i mâna s` se ridice.
Degetele lui lungi [i calde se \nchiser` peste ale ei. Faine se trezi la
realitate, sim]ind o ciudat` pl`cere la contactul cu mâna lui.
B`rbatul era un companion amuzant, dar nu frivol. |i pl`cu faptul
c` n-o tachinase [i nu c`zuse \n capcana de a glumi, sus]inând c`
somnolen]a ei reprezenta un semn de plictiseal`. {i chiar dac`, \n
adâncul fiin]ei ei, [tia c` b`rbatul f`cuse acest lucru pentru c` nicio
femeie nu se plictisise vreodat` lâng` el, \ncerc` s` nu se mai
gândeasc` la asta. {tia c` era pur [i simplu adorat de femeile
frumoase. Farmecul lui firesc era aproape cople[itor.
Merser` ]inându-se de mân` pe marginea stâncilor, pân` ajunser`

la o poart`.
– M` \ntreb ce se g`se[te dincolo de aceast` poart`, zise Faine,
ridicându-se pe vârful picioarelor [i \ncercând s` priveasc` prin masa
de verde a vegeta]iei. O, Burke, hai s` intr`m.
– Cum? se mir` el, ridicând din sprâncene [i privind felul \n care
era \mbr`cat`.
Faine purta o fust` c`r`mizie [i o bluz` \n aceea[i nuan]`, precum
[i o jachet` cu mâneci lungi, de culoarea p`rului.
– V`d o c`rare.
Apoi, uitând-se cu \ndoial` la costumul b`rbatului, se r`zgândi:
– Nu, nu, e o idee bun`, \mi dau seama.
El râse.
– Haide, cunosc privirea asta. Feminin` [i atât de veche! Veche de
când Eva. De ce e[ti atât de curioas`?
– Ai v`zut casa?
El \ncuviin]` din cap.
– Voiam doar s-o v`d de aproape. Pare... fermec`toare.
"Va crede c` sunt pu]in nebun`", \[i zise ea, plecând capul.
Dar b`rbatul p`rea la fel de interesat ca [i ea de lumea de dincolo
de poart`. Când \n sfâr[it se \ndreptar` c`tre pâlcul de copaci, privi
\n t`cere, al`turi de ea, casa care dormea lini[tit`, \nconjurat` de tufe
de liliac [i iasomie.
Casa era pustie, obloanele fiind trase peste ferestre, dar era \nc`
foarte \ngrijit`. De[i gr`dina era n`p`dit` de o splendoare de culori
[i parfum, acoperi[ul fusese de curând reparat.
– E veche, zise Faine \n [oapt`, dup` o clip`.
– Foarte veche. E colonial`... arat` preferin]a georgian` pentru
propor]ii [i elegan]`. Prea sever` pentru a fi fermec`toare, dar
26 ROBBIE HURT
extraordinar de agreabil` ochiului.

O privi zâmbind [i, totu[i, \n ochii lui se ghicea o nedumerire care
o f`cu s` se \ntrebe la ce anume se gândea.
Instinctiv, realiz` \ns` c` b`rbatul dezv`luia despre sine numai ce
voia.
– Cred c` e una dintre cele mai vechi case din Auckland [i sigur
este atestat` undeva, explic` el. Hai s-o vedem mai de aproape.
Coloanele verandei, sub]iri dar puternice, sprijin` acoperi[ul metalic,
coment` el.
P`rea s` cunoasc` foarte multe lucruri despre arhitectur`. |i
\mp`rt`[i p`rerea ei, iar el \i zâmbi cu o ironie care o impresion`
nepl`cut.
– A[a am \nceput afacerile, explic` el. Construind case.
– Te cred, spuse ea, admirându-i bra]ul puternic care se ghicea
sub hain`.
El ridic` din umeri cu indiferen]`, privind-o cu ochi [ire]i.
– {tiu câte ceva [i despre tine, spuse b`rbatul. |]i cunosc trecutul.
E[ti bine crescut` [i educat`, ai studiat la cele mai bune [coli [i ]i-ai
petrecut vacan]ele \n cercul elitist al diploma]iei.
– M-ai verificat? \ntreb` ea crispat`, \ncercând s`-[i ascund`
dezam`girea sub o fals` mânie.
Burke o atinse pe obraz, \ntr-un gest de simpatie.
– Nu. Nu spun \ns` c` n-a[ fi f`cut-o, dac` Gavin n-ar fi men]ionat
numele tù la un dineu [i una dintre invitate, o femeie numit`
Philippa Costain, nu [i-ar fi amintit de tine. Din câte se pare, a]i fost
colege de [coal`.
– Philippa Costain? se \ncrunt` ea. A, trebuie s` fie vorba despe
Phil Hunt, adùg` ea râzând. Sunt convins` c` ai auzit tot ce-]i doreai.
Phil e o dr`gu]`, dar foarte bârfitoare.
– Adev`rat.
B`rbatul zâmbi, dar glasul lui sun` aspru când zise:
– Adolescen]a ta a fost foarte diferit` de a mea. Am renun]at la
studii când aveam cincisprezece ani [i am muncit pe un [antier.
Burke zâmbi, sprijindu-se de una dintre coloane, cu ochii ascun[i
de genele negre.
– A fost o experien]` dur`, dar am f`cut ce mi-am dorit cu via]a
mea.
– Adic`?
– Am strâns ni[te bani. Nu mul]i, dar destui cât s` pot \ncepe o
afacere pe cont propriu.
Ne\n]elegând de ce b`rbatul \i spune toate astea, Faine zise
lini[tit`:
– Nu v`d o diferen]` atât de mare \ntre noi, \n afara faptului c` tu
ai avut o via]` mai grea [i meri]i mai mult credit, pentru c` ]i-ai pus
mintea la contribu]ie ca s` ajungi unde e[ti azi.
Ezit` o clip`, apoi adùg`:
– Dac` aici ]i-ai dorit s` ajungi.
– Exact aici, r`spunse el, \ntinzându-se s`-i prind` mâna [i
apropiind-o de el.
Ea nu reac]ion` imediat, dar apoi ced`. Doar de data asta, \[i
promise ea, plecându-[i capul pe um`rul lui. Era pl`cut s` stea a[a \n
lumina soarelui, strâns` \n \mbr`]i[area unui b`rbat mai \nalt decât
ea. Dougal avea exact \n`l]imea ei.
– E[ti foarte perspicace, spuse el cu o voce joas`, lâng` urechea
ei. Ai ob]inut vreodat` ce ]i-ai dorit, Faine?
Ea cl`tin` din cap, con[tient` de faptul c`, dintre toate lucrurile
stupide pe care le f`cuse \n via]a ei, acesta era cel mai stupid. Un val
de dorin]` o cuprindea. Bra]ele lui se strânser` mai tare \n jurul ei.
28 ROBBIE HURT
– Nu te mi[ca, \i [opti el. Promit c` nu te voi s`ruta. Nu acum, \n

orice caz.
Gura lui \i atingea tâmpla [i-i sim]i mi[carea buzelor când vorbi.
– Promit c` nu-mi voi face o impresie gre[it` despre tine, dac` de
asta te temi. {tiu diferen]a dintre o femeie virtuoas` [i una cu
\nclina]ii frivole.
– Te cred, r`spunse ea, [i imediat sim]i cum ro[e[te.
El chicoti. Mâna i se mi[c` pe spatele ei, urcând spre gât [i se
odihni \n buclele p`rului. Tân`ra tremur` u[or.
– }i-e fric` de mine? \ntreb` el.
Apoi relu` \ndat`:
– Nu sunt un personaj frivol, Faine. Nici foarte virtuos, este
adev`rat, dar po]i s` m` crezi când \]i spun c` nu vreau s` te seduc.
Cel pu]in, nu pân` când ajung s` te cunosc mai bine.
O eliber`, zâmbind cu blânde]e. Pentru o clip`, privirile li se
\ntâlnir`, apoi capul lui se plec` [i buzele \i ap`sar` gura.
– Cât e ceasul? \ntreb` ea, deodat` ner`bd`toare s` plece, s`
p`r`seasc` acest loc, s` ajung` undeva unde totul era mai calm [i mai
senin.
Burke se uit` la ceas.
– Mai avem cincisprezece minute. Hai s` vedem ce suprize ne mai
ofer` acest loc.
Casa era mai mare decât li se p`ruse ini]ial, ca un bungalou lung
[i jos, cu o mul]ime de construc]ii auxiliare \n jur, dintre care multe
p`reau gata s` se d`râme. Cândva, aici fusese o buc`t`rie de var`, din
care nu mai r`m`sese mare lucru. Un portocal parfuma aerul cu o
arom` p`trunz`toare.
– Copacii trebuie tìa]i, zise Burke, zâmbind \n fa]a strig`tului
indignat al tinerei. E[ti cumva sentimental`?
– Da, r`spunse ea, \ntorcând capul.

|n fa]` se afla un [opron p`r`sit. Bucuroas` c` descoperise un
mijloc de a evita ochii lui p`trunz`tori, tân`ra trase timid` perdeaua
de la fereastr` pentru a privi \n interior.
– Hei! strig` ea. Am g`sit o nimf`.
– Da? \ntreb` Burke interesat, venind repede \n spatele ei [i
privind la rândul lui pe fereastr`. Da, e \ntr-adev`r o nimf`.
"{i niciodat` urma daltei elene
N-a \nchipuit o nimf`, o naiad` sau o gra]ie
Cu forme mai fine, cu un chip mai frumos!"
– Râzi de ea? se indign` Faine. S`rmana! Nu-i dr`gu]`? |mi place
privirea ei. Arat` de parc` cineva i-ar fi spus o poveste grosolan`.
|ntr-adev`r, statuia de marmur` avea o expresie de dezgust
indignat [i orgolios dezgust.
– Dac` umbl` pe aici pe jum`tate dezbr`cat`, e normal s` i se fac`
propuneri indecente, observ` Burke. Trebuie s` recunosc c` e o tip`
bine.
Se aplec` s` priveasc` mai bine pe fereastr`.
– Ei, dar cred c` ai nevoie de o consulta]ie oftalmologic`. Nu e o
nimf`, draga mea, e Persefona. {i dup` privirea pe care o are, a[ zice
c` tocmai s-a certat cu Domnul |ntunecimilor, Hades.
– Nu-i de mirare c` pare sup`rat`! exclam` Faine,
\ndep`rtându-se de fereastr`.
B`rbatul zâmbi.
– E[ti [i tu la fel de reticent` la fiorul iubirii?
– Presupun c` este vorba despre primul fior, de atunci când a fost
r`pit`, r`spunse ea sec. {i da, sunt reticent`. Mai ales c`, dac` \mi
aduc bine aminte, acest fior al iubirii nu-i decât un termen ceva mai
blând pentru viol.
30 ROBBIE HURT
– {i totu[i, s-a c`s`torit cu ea.

Ea \l privi, jum`tate mânioas`, jum`tate speriat`.
– {i deci n-a existat niciun viol? E[ti naiv, Burke.
– Poate c` ea \l iubea.
– {i asta \l scuz`?
B`rbatul zâmbi cu ironie.
– Când e[ti sup`rat`, ochii tì str`lucesc precum chihlimbarul \n
razele soarelui. S` l`murim un lucru: nu sunt un partizan al violului.
Decât dac` vrea [i doamna, adùg` el.
– E[ti un om imposibil! Ce te face s` crezi c` vreo femeie \[i
dore[te s` fie violat`? E o idee oribil`!
B`rbatul se afla mult mai aproape decât credea. Faine \ncerc` s`
se retrag`, dar el o prinse de cot [i o opri, zâmbind \n jos c`tre ea cu
farmecul sù irezistibil. {i totu[i, p`rea deta[at, iar expresia lui era
greu de descifrat. Ochii lui deschi[i la culoare, exact nuan]a \n care se
\ntâlneau albastrul [i verdele, erau ca ni[te ochi de motan. Nu
clipeau, erau reci [i fascinan]i.
Iar vocea \i era joas`, profund` [i lini[titoare.
– Nu toate femeile gândesc astfel, zise el. O, nu vorbesc despre
violen]`, despre atac... gesturi ale unei inimi bolnave. Dar pentru o
femeie care simte puternic dorin]a [i totu[i se teme, a-i u[ura decizia
poate reprezenta o eliberare. Nu crezi, Faine?
– Nu! protest` ea.
|[i \ntoarse privirea de la ochii lui hipnotici, pentru c` aceast`
apropiere era amenin]`toare [i-i putea distruge echilibrul.
– Nu, nu pot crede a[a ceva. {i cred c` pân` [i o astfel de sugestie
este misogin`!
Burke râse u[or, aproape \ncântat. O l`s` s` plece, adùgând:
– Sunt incorigibil. De fapt, orice b`rbat e u[or misogin, chiar
dac`-[i dore[te s` fie altfel. Doar nu te a[tep]i la altceva din partea

mea, nu-i a[a?
– Nu sunt \ntr-atât de naiv`, \l fulger` ea cu privirea.
Apoi, uitându-se la ceas, exclam`:
– La naiba, Burke! Trebuie s` ne \ntoarcem \n cinci minute!
Ajunser` cu dou` minute \ntârziere [i se bucur` c` acest lucru \i
oferi ocazia de a scurta momentele de r`mas-bun. Se gr`bi s` intre \n
bibliotec`, con[tient` de faptul c` obrajii \i luaser` foc [i c` privirea
str`lucitoare o tr`da.
– Cine e acest b`rbat fermec`tor? \ntreb` Heather. O, [i ce ma[in`
splendid`. E cumva un Rolls?
– Da, r`spunse Faine, bucuroas` c` biblioteca era pustie.
– Ei?
Faine se strâmb` [i spuse numele b`rbatului.
– Oho! veni replica femeii.
Mai mare cu patru ani decât Faine, Heather era c`s`torit` [i
fericit` \n c`snicie, dar aprecia frumuse]ea masculin`.
– Sper c` [tii ce faci, o avertiz` ea.
– Nu mai am de gând s` fac nimic, replic` Faine.
– De ce? Nu-]i place de el? se interes` Heather.
– Nu [tiu.
Ridic` un vraf de c`r]i ce trebuia a[ezate \n raft [i adùg`,
\ncruntat`:
– Nu-i genul de persoan` pe care ajungi s-o cuno[ti u[or. La
suprafa]`, este foarte fermec`tor, atent... b`rbatul ideal.
– Dar te gânde[ti c`, atunci când \l vei descoperi, vei g`si [i
tr`s`turi mai pu]in pl`cute sub aparentul sù farmec, nu-i a[a?
– Exact, aprob` Faine. Cred c` acest farmec e numai o masc` ce
ascunde mult` duritate.
32 ROBBIE HURT
– Duritatea nu-i neap`rat ceva rù. Câteodat`, e chiar foarte bun`.

Sentimentalismul [i prostia au provocat mai multe probleme \n
istoria tulburat` a umanit`]ii decât duritatea onest`.
– Poate ai dreptate, aprob` Faine.
Faine \[i aminti c` Burke o numise sentimental` [i se \ntreb` dac`
b`rbatul o dispre]uia cumva pentru asta.
– Pe de alt` parte, e greu de trìt cu a[a ceva, relu` ea.
– Te gânde[ti s` trìe[ti cu "a[a ceva"?
Faine o privi \n ochi, apoi \ntoarse capul, pentru c` se \nro[ise
toat`.
– Sper c` n-a fost un act ratat, mormì ea. Nu, desigur c` nu m`
gândesc la asta. Nu sunt genul de femeie pe care bog`ta[ii o acoper`
cu diamante \n schimbul favorurilor ei!
– De unde [tii, dac` nu \ncerci? râse Heather. O, dar e[ti foarte
u[or de [ocat. Dac` ai putea s` te vezi \n clipa asta...! Dar s` nu uit!
schimb` ea vorba. Doamna Tulloch vrea s-o suni. A zis ceva despre o
cin`, n-am \n]eles prea bine.
Faine zâmbi, a[ez` c`r]ile la locul lor, ridic` receptorul [i form`
un num`r.
– M` invitase la cin` sâmb`t` seara, explic` ea c`tre colega sa, \n
timp ce a[tepta ca vocea de la cel`lalt cap`t al firului s` r`spund`.
Pariez c` vrea s`-mi spun` c` schimb` data. N-ar fi prima oar`. E
foarte dr`gu]`, dar nu prea [tie pe ce lume se afl`.
|ntr-adev`r, despre asta era vorba. Faine accept` invita]ia pentru
o alt` zi, mai convers` câteva minute [i a[ez` receptorul la loc \n
furc`.
– A descoperit c` sâmb`t` era invitat` la o nunt`.
– Cred c` \ntâlnirile voastre sunt foarte dezorganizate.
– E o femeie singur`. Iar mie \mi face pl`cere compania ei. Are
mereu probleme [i discut`m mult [i despre zilele de alt`dat`.

– Ai o inim` de aur... topit, zâmbi Heather.
Dac` se gândea bine, colega ei avea dreptate. Felul \n care Burke
o f`cuse s` se simt` dovedea c` era u[or de impresionat. Imediat \ns`,
\ncerc` s` [i-l alunge din minte. {i chiar reu[i, cu un imens efort de
voin]`. Dar când ajunse acas`, Anna veni s`-i bat` \n u[`, ]inând \n
mâini un imens buchet de flori, comandat la cea mai original` [i
vestit` flor`rie din Auckland.
– Astea sunt pentru tine. Au sosit acum o or`, zise ea.
Chiar \nainte de a citi biletul pe care ap`reau ini]ialele lui Burke,
Faine [tiu cine trimisese acel buchet atât de sofisticat.
– B.W.H., citi Anna, peste um`rul ei. Faine! Sunt absolut
minunate!
|mp`r]it` \ntre pl`cerea de a primi florile [i \ngrijorarea legat` de
mesajul de pe bilet, Faine zâmbi timid.
– Am luat prânzul \mpreun`, zise ea. M` \ntreb dac` trimite daruri
atât de scumpe tuturor celor \n compania c`rora ia masa.
– Greu de crezut. Cred c` \ncearc` s`-[i arate interesul pentru
tine.
Faine reu[i s` râd`.
– M` \ndoiesc, r`spunse ea, aranjând florile \ntr-o vaz`. Totu[i, e
un gest foarte frumos.
– Trebuie s` i-o spui data viitoare când v` ve]i vedea.
– Nu-l voi mai vedea niciodat`.
Anna p`ru c` vrea s` protesteze, dar se r`zgândi [i spuse \n
schimb:
– E decizia ta, desigur. {i probabil una foarte \n]eleapt`. Faci
cafea?
– Da. Bem \mpreun` o cea[c`?
34 ROBBIE HURT
Nu mai discutar` deloc despre Burke Harding, dar \nainte de a

pleca, Anna mai privi o dat`, semnificativ, c`tre buchetul de frezii. Pe
parcursul serii, Faine \ns`[i ridic` de mai multe ori privirea din cartea
pe care o citea [i admir` florile, \ntrebându-se ce semnifica]ie putea
avea gestul lui Burke. Era un tip prea experimentat ca s` nu-[i dea
seama c` era foarte impresionat` de magnetismul lui. De altfel, acesta
fusese [i principalul motiv pentru care nu mai voise s`-l vad`.
Fusese foarte sincer` când \i spusese lui Heather p`rerea ei
despre bog`ta[i [i femeile pe care ace[tia le aleg. Nu era foarte la
mod` s` fie virgin`, dar nu \ntâlnise niciun b`rbat care s-o conving`
s`-[i \ncalce principiile. Dougal se apropiase de ea, promi]ându-i
iubire ve[nic`. Cuvinte false. O dorea, dar dragostea lui fusese o
minciun`. Singurul lucru care o \mpiedicase s`-[i piard` complet
respectul de sine atunci când se desp`r]iser`, fusese faptul c` nu-i
permisese s` se ating` de ea. Dorise s` fie virgin` pân` \n ziua nun]ii.
Altfel, purtarea rochei albe de mireas` care fusese a mamei ei ar fi fost
doar o mascarad`.
De atunci, \n via]a ei mai existaser` b`rba]i, ale c`ror s`ruturi
fuseser` pl`cute [i... atât. Pân` la Burke Harding, care avea aceea[i
putere de atrac]ie ca Dougal, dar mult mai intens`, nu mai fusese
nimeni care s`-i fac` s`-i bat` inima mai repede.
Burke era un tip periculos, se gândi ea, \ntinzându-se \n fotoliu.
A[ez` cartea pe m`su]`, \[i \ncruci[` picioarele [i-[i lu` capul \n mâini.
Mai periculos decât Dougal, care fusese o dragoste de tinere]e.
Dougal era fermec`tor, superficial, lacom [i seduc`tor.
Burke era diferit. Complex, hot`r\ ea, amintindu-[i strania
discu]ie despre r`pirea Persefonei. Inteligent, calculat [i cu o
interesant` disponibilitate pentru autoironie. P`rea un tip tolerant,
dar instinctul \i spunea c` nu era deloc un hedonist. Avea un caracter
prea puternic.
Nu era corect ca un b`rbat s` fie atât de ar`tos, s` aib` atâta
carism` [i t`rie de caracter. Se \ncrunt`, \ntrebându-se ce copil`rie a
putut avea un astfel de personaj. |n mod sigur, nu sem`nase deloc cu
a ei. Ea fusese protejat` de dragostea p`rinteasc`. El p`r`sise [coala
la vârsta de cincisprezece ani [i mai mult ca sigur acest lucru se
\ntâmplase pentru c` a vrut s`-[i câ[tige singur existen]a cât mai
repede posibil. Asta \nsemna c` se n`scuse \ntr-o familie s`rac`, de[i
\n aceast` ]ar` s`r`cia era ceva aproape necunoscut.
{i totu[i, vorbea f`r` accent, iar cuno[tin]ele sale erau la fel de
vaste ca ale ei. Ceea ce spunea mult despre anii ei de studii, la liceu
[i facultate.
{i nu numai felul \n care Burke vorbea o intriga. B`rbatul \[i purta
hainele scumpe cu elegan]a simpl` a cuiva obi[nuit s` aib`
\ntotdeauna ce e mai bun. Nu se ghicea la el acea ostenta]ie specific`
noilor \mbog`]i]i.
Ideea c` Burke purta haine la mod` o f`cu s` chicoteasc`. Nu, nu
acesta era cuvântul potrivit pentru un tip puternic, \nalt [i foarte
masculin. Puterea fizic` pe care o c`p`tase muncind pe [antierele de
construc]ii se \ntrevedea chiar dac` era ascuns` de hainele elegante.
Tremur`, amintindu-[i parc` atingerea mâinilor lui. O ]inuse \n bra]e
cu tandre]e, iar ea nu protestase, pentru c` avea impresia c` acele
degete lungi [i puternice o puteau r`ni. {i totu[i, pu]ine femei ar fi
\ncercat s` evadeze dintr-o astfel de \mbr`]i[are.
Of, iar se gândea la el. Era dificil s` [i-l alunge din minte, dar
trebuia s` \ncerce.
Capitolul 3
Reu[ise s`-l uite. Sau s` se gândeasc` mai pu]in la el. Anna avea
un veri[or, Greg Horne, mândru posesor al unui iaht. B`rbatul p`rea
atras de Faine [i era bucuros s-o scoat` la plimbare pe iaht, el [i
echipajul sù amuzându-se copios de lipsa ei total` de cuno[tin]e
marin`re[ti.
– Faine, nimeni nu poate fi atât de greu de cap, \i zise el \n glum`
\ntr-o sear` pe când luau masa la Yaht Club. Vreau s` spun... ai o
diplom` universitar`! Cum e posibil s` nu pricepi cum ajunge un iaht
din punctul A \n punctul B?
Ea privi cu o figur` vinovat` desenul f`cut din pahare [i pachete
de ]ig`ri.
– Pur [i simplu nu-mi dau seama, zise ea cu fermitate,
retr`gându-[i paharul cu bùtur` din gr`mada care \nchipuia schema
trasat` de Greg. |mi pare rù, dar refuz s` cred c` vântul din partea
asta...
– Transversal, la naiba!
– Transversal, dac` a[a dore[ti, poate \mpinge iahtul \nainte.
Zâmbi, \n timp ce b`rbatul \[i lu` capul \n mâini, \ntr-un gest de
disperare.
– Cred c` e vorba de magie, a[a cum se \ntâmpl` [i \n cazul
electricit`]ii [i al televiziunii.
El râse pe s`turate [i o s`rut` pe obraz, \ntorcând-o c`tre echipa
sa, ai c`rei membri asistaser` ca spectatori pasiona]i la dezbatere.
– Bine, bìe]i, domni[oara se \nc`p`]âneaz` s` se limiteze la
teoriile ei. |n ciuda expresiei inteligente, creierul ei este... foarte
pufos.
– E[ti cel mai mare misogin din lume, replic` ea zâmbind.
Dar imediat dup` aceea, deveni alb` la fa]` ca hârtia. Burke
Harding tocmai intrase \n \nc`pere [i ochii ei \ntâlnir` privirea
albastr` [i rece a b`rbatului, care alunec` rapid de la ea c`tre Greg.
Veni c`tre ea [i to]i ceilal]i b`rba]i din jur p`rur` c` se mic[oreaz`
brusc.
– Te sim]i bine? \ntreb` Greg.
– Da, r`spunse ea, speriat` de propria reac]ie.
– Faine, spuse Burke, aplecându-se s-o s`rute pe obraz.
Greg \[i p`strase bra]ul pe um`rul ei [i-l sim]i tres`rind. Cumva,
g`si puterea de a face prezent`rile. Burke r`mase câteva clipe lâng`
ei, vorbind. |i f`cu pe to]i s` râd` [i cineva din echipaj \i povesti
despre incapacitatea lui Faine de a pricepe ceva despre naviga]ie. El
zâmbi, f`cu o remarc` ironic`, mai schimb` câteva cuvinte [i plec`,
\ndreptându-se c`tre grupul cu care venise.
– Ei, ei, zise Greg \ncet.
Dar se ab]inu s` comenteze apari]ia lui Burke pân` când intrar`
de ringul pe dans [i \ncepur` s` se mi[te \n ritmul muzicii.
– Nu [tiam c`-l cuno[ti pe Burke Harding, zise el.
S`rutul lui Burke fusese un gest intim. Numai ea [tia c` n-avea
nicio semnfica]ie. Din pricina lui, Faine nu-i putea spune lui Greg tot
38 ROBBIE HURT
adev`rul. Alese s` ridice din umeri cu indiferen]` [i s` replice:

– Nu foarte bine.
– A p`rut gelos, insist` Greg cu mult calm. Nu i-a convenit c`
te-a v`zut cu mine. Iar tu ai p`rut foarte [ocat` când l-ai observat.
Faine ridic` mirat` din sprâncene.
– Am luat masa cu el o dat`. E[ti mul]umit?
El cl`tin` din cap, zâmbind:
– Nu, dar \mi dau seama când \mi dep`[esc atribu]iile.
O atinse u[or cu mâna pe obraz, iar ea ro[i.
– Dac` ]i-ai p`strat \ntregi toate sim]urile, inclusiv instinctul de
conservare, vei r`mâne cu mine, [opti el. Reputa]ia lui Harding \n
leg`tur` cu femeile nu este exemplar`. De[i trebuie s` recunosc c`,
\n ultima vreme, celebrele lui aventuri au \ncetat. Cea care-l \nso]e[te
acum este un manechin celebru.
Faine privi c`tre ei. Tân`ra din bra]ele lui Burke era elegant` [i
delicat`. Avea p`rul blond [i lung, buclat, iar chipul ei p`rea total
absorbit de b`rbatul pe care-l avea \n fa]`.
– Am v`zut-o, vorbi ea. E foarte dr`gu]`, nu-i a[a?
Greg zâmbi.
– E prea slab` pentru gustul meu, dar se potrive[te de minune cu
el. P`rul lui ro[cat este semnul unui temperament vulcanic?
– Nu [tiu, ridic` Faine din umeri. A fost foarte delicat \n orele pe
care le-am petrecut \mpreun`, dar b`nuiesc c`, dac` ar vrea, ar putea
s` fie [i altfel.
– Dac` ar vrea?
– O, dar m` \ndoiesc c` exist` vreo ocazie când Burke nu-[i
controleaz` perfect emo]iile.
Urm` o t`cere ciudat`, apoi Greg o privi \n ochi, zâmbind:
– Ei bine, iat` o caracterizare destul de profund` \n leg`tur` cu
cineva pe care sus]ii c`-l cuno[ti foarte pu]in.

– A[a mi s-a p`rut, se ap`r` ea, reu[ind s` zâmbeasc`.
Dar nu-l putu p`c`li pe Greg, \n a c`rui privire se ghicea o sclipire
de ne\ncredere. De[i nu cuno[tea bine situa]ia, \[i d`duse seama c`
rela]ia cu Burke Harding o afectase puternic.
Una peste alta, seara se anun]a foarte pl`cut`. Toat` lumea p`rea
hot`rât` s` se distreze, iar Faine [tia c` arat` bine \n rochia de m`tase
de culoarea mierii, pe care se aflau ]esute p`s`ri aurii. Era un pic cam
elegant`, dar \n \nc`pere existau persoane [i mai preten]ios
\mbr`cate. Tân`ra care venise cu Burke era \mbr`cat` \n pantaloni de
satin alb un top argintiu cu nasturi sidefii [i pantofi str`lucitori.
Ea se afla undeva la mijloc, \ntre \ndr`zneal` [i gust clasic. Asta era
povestea vie]ii ei. Se strâmb` [i se uit` la Burke, f`r` s`-[i mai poat`
lua privirea de la el. |l urm`ri venind c`tre masa lor.
Câteva minute mai târziu, se afla \n bra]ele b`rbatului. Muzica pe
care dansau era lent`, senzual` dar nu sentimental`. Burke o ]inea
u[or, dar \i sim]ea for]a.
– Prietenul tù nu-i prea \ncântat s` ne vad` astfel, observ` el. Are
vreun motiv anume pentru a fi atât de posesiv?
Un zâmbet ironic ap`ru pe buzele ei.
– Exact asta m-a \ntrebat [i el, replic` Faine. Iar r`spunsul este
acela[i pentru amândoi. Nu.
– Nu? r`spunse el, amuzat. E[ti o domni[oar`... liberal`.
– Dac` asta \nseamn` c` vreau s`-mi controlez via]a, presupun c`
sunt.
– E[ti fericit`?
– Desigur, r`spunse ea cu oarecare brusche]e.
El aprob` din cap.
– Nu [tiu de ce, dar nu prea cred c` tu [i Horne ave]i prea multe
40 ROBBIE HURT
lucruri \n comun.
Faine \l privi cu o mirare indignat`, \ntrebându-se ce anume se
afla \n spatele m`[tii impenetrabile care nu te l`sa niciodat` s`-i
p`trunzi \n suflet.
– Ce fel de persoan` crezi c` sunt?
– Nu [tiu, replic` el, sus]inându-i privirea. Nu [tiu, repet` dup` o
scurt` pauz`. Dar cred c`-mi va face pl`cere s` aflu.
Vorbele lui sunau aproape ca o amenin]are. |ntr-adev`r, când
privi spre el, \i \ntâlni privirea de o]el \nc`rcat` de un ciudat cinism.
Faine r`mase la pând`, apoi se str`dui s` se relaxeze.
– Ce mai face fratele tù? relu` ea, schimbând vorba.
– Cât de bine se poate \n situa]ia lui. E \nc` frustrat [i arunc` vina
accidentului pe cei care-l \nconjoar`.
Ea \ncuviin]` t`cut`, amintindu-[i expresia de pe chipul lui Libby
Harding.
– S`rmanii! Ce situa]ie nepl`cut`!
– Pentru toat` lumea, vorbi Burke crispat, aproape nervos. }in la
amândoi. Iar bunica noastr`, care locuie[te cu noi, \i e foarte devotat`
lui Gavin. M` tem \ns` c` lui nu-i pas` pe cine r`ne[te, \n \ncercarea
de a sc`pa de triste]ea care-l macin`.
– Va sfâr[i prin a ucide \n voi toat` dragostea. Tot ce va r`mâne va
fi loialitatea, zise Faine cu triste]e.
Bra]ul b`rbatului tres`ri la vorbele ei.
– Se poate \ntâmpla, replic` el.
Apoi o trase mai aproape de el [i o privi cu ochi str`lucitori.
– Faptul c` dans`m nu-]i d` dreptul s`.. s`... protest` ea, ro[ind.
Sup`rat` pe sine \ns`[i c` se sim]ea stânjenit` [i sup`rat` pe el c`
o pusese \n aceast` situa]ie, Faine nu-[i mai g`si cuvintele.
– S` te strâng \n bra]e? Nu `sta e scopul dansului?
– Nu [i \n ce m` prive[te.
– Atunci, de ce dansezi cu mine?
Ea \ntoarse capul, ro[ie la fa]`. Era con[tient` de fiecare mi[care a
trupului b`rbatului [i r`spundea involuntar acestora. Mâna lui, care
se odihnea pe spatele ei, se mi[c` \ncet, mângâietor. Unui privitor
indiferent i s-ar fi p`rut c` cei doi danseaz` foarte conven]ional.
Numai ea [tia c` mirosul lui o ame]ea [i c` toate sim]urile \i erau \n
alert`.
– De ce? repet` el \ntrebarea.
– Pentru c` n-am putut s` m` gândesc la niciun motiv ca s` te
refuz, izbucni ea furioas`.
B`rbatul [tia exact cum se simte. Era prea experimentat pentru a
nu-[i da seama ce \nseamn` ro[ea]a din obrajii ei.
– Sunt pur [i simplu dezam`git. Iat` cât de u[or po]i s` te \n[eli
\n via]`! R`m`sesem cu impresia c` e[ti foarte imaginativ`. Un simplu
motiv de refuz n-ar fi fost greu de g`sit.
Faine aproape scrâ[ni din din]i, dar \[i p`str` sângele-rece. N-avea
niciun rost s` se certe cu el. Burke ar fi f`cut-o s` se simt` stângace [i
prostu]`.
Murmur`, deci, cu blânde]e:
– Dar [tii foarte bine c` am fost educat` \n respectul polite]ii.
Mama mea credea c` singurul lucru care ne poate salva de la haos
este amabilitatea. A[a c`, vezi tu, a[ fi putut s` refuz s` dansez cu tine,
dar m` feresc \ntotdeauna s` provoc cuiva durere, a[a c` am acceptat.
{tiu cât de u[or de r`nit este orgoliul unui b`rbat.
Ridic` privirea [i-i zâmbi, iar el râse cuceritor.
– Când te amuzi, ochii \]i str`lucesc ca topazele, zise el, [i [tii
s`-]i pleci genele \ntr-un fel provocator [i inocent totodat`. Prietenul
tù ar avea ceva de obiectat dac` te s`rut?
42 ROBBIE HURT
– Nu [tiu, dar eu a[ avea, replic` ea cu r`ceal`.

– Poate ai dreptate. Voi a[tepta o ocazie mai favorabil`.
Din fericire, muzica se opri.
Tot restul serii, Burke nu se mai apropie de masa ei, dar prezen]a
lui \n \nc`pere era de-ajuns s-o fac` s` se simt` inconfortabil, iar
zâmbetul de fericire s`-i par` fals.
Condus` acas` de Greg, Faine \[i lu` la revedere \nchizând ochii
[i a[teptând s`rutul de final al serii. Dar acesta nu veni imediat.
– Ce este? \ntreb` ea.
– Nimic.
Greg \[i plec` fruntea [i o s`rut`, delicat la \nceput, apoi, când ea
r`spunse, cu o impetuozitate care o suprinse [i-i pl`cu.
El fu [i cel care se opri primul, r`suflând cu greutate. |n ochii lui
se citi câteva clipe dorin]a, apoi b`rbatul \[i recâ[tig` controlul asupra
propriilor sim]uri.
– Nu-mi place s` fiu un \nlocuitor, zise el.
– Ce vrei s` spui? se mir` Faine cu inocen]`.
– M-ai auzit bine. Nu pe mine m` s`rutai. A[ spune c` te gândeai
la Harding. {i [tii asta la fel de bine ca mine. Scoate]i-l din minte,
Faine. S` le oferi altora ceea ce ]i-ai dori s`-i oferi lui \]i poate aduce
probleme. Nu sunt prea sigur c` asta nu e o insult`...
Greg inten]iona s-o fac` s` râd`. Râse, \ntr-adev`r, dar nu era
deloc \ncântat`.
– N-am vrut... nu vreau...
– Nu e[ti con[tient` de asta, nu? \ntreb` el, luându-i mâna. Fetele
\nalte, a[a cum e[ti tu, nu stârnesc de obicei sentimente protective,
dar tu... e[ti altfel. Nu sunt pe punctul de a m` \ndr`gosti de tine,
Faine, [i nu sunt nici masochist. De aceea, trebuie s` punem punct
aici [i acum. Poate c` nu te-ai aflat prea mult \n compania lui Harding,
dar a fost de-ajuns pentru ca ceva s` se \ntâmple cu inima ta. {i a lui,

dac` e s` m` \ntrebi pe mine. |]i recomand s` ai o rela]ie cu el, s`-l
la[i s`-]i frâng` inima [i s` treci peste asta, apoi \mi voi \ncerca [ansele
cu tine. Pân` atunci, adio.
O mai s`rut` o dat` pe frunte.
– Ne vom revedea.
Când p`trunse \n micul hol al apartamentului ei, Faine \nchise
u[a [i se sprijini cu spatele de ea. Greg o f`cuse s` se simt`
insignifiant` [i o umilise, iar sentimentul nu era deloc pl`cut, mai ales
c` [i pentru acest lucru trebuia s`-i "mul]umeasc`" tot lui Burke
Harding.
|ncet, cu mi[c`ri lente, \ncepu s` se demachieze [i s` se dezbrace.
De[i era obosit`, [tia c` nu va putea dormi. Se duse \n buc`t`rie [i
aprinse aragazul. Voia s`-[i \nc`lzeasc` ni[te lapte. |n a[teptare, ochii
ei se plimbar` prin mica \nc`pere a dormitorului, ca [i cum ar fi
v`zut-o pentru prima dat`.
Locuin]a ei era la fel cu multe alte garsoniere din Auckland. Nu
avea nimic original. Mobila \ns` masca imperfec]iunile casei.
Avea o sofa extensibil`, un covor persan pufos – care costase o
avere, dar pe care nu regretase niciodat` c`-l cump`rase – [i o m`su]`
lung` din sticl`. Pere]ii erau zugr`vi]i \n crem, iar tablourile [i
plantele ofereau casei mai mult` personalitate [i via]`.
I se spusese c` gustul ei era eclectic [i credea c` descrierea i se
potrive[te. Camera p`rea mai mare decât era de fapt. Atmosfera era
una de calm, elegan]` [i luminozitate, construit` cu un buget foarte
mic. Cea mai mare parte a amenaj`rii o f`cuse singur`, exceptând
faptul c` Anna \i \mprumutase o ma[in` de cusut cu ajutorul c`reia
\[i cususe perdelele de un verde-pal, din catifea sintetic`, [i pernele
pentru canapea, verzi cu auriu. Majoritatea accesoriilor care ofereau
44 ROBBIE HURT
camerei un aer atât de original, fuseser` descoperite \ntr-un magazin

second-hand [i prin vizite la casele de licita]ii. Fuseser` deci ieftine.
Investise ore bune pentru a le reda str`lucirea, dar efortul \i fusese
r`spl`tit.
Oft`, turnând laptele \ntr-o can` de por]elan. Se \ntoarse \n
sufragerie, puse muzic` [i se urc` \n pat, ascultând vocea de aur a
tenorului cântând o arie celebr`.
Nu era deloc o alegere bun` pentru aceast` sear`. Ar fi trebuit s`
aleag` Vivaldi, Bach sau Haydn, orice, dar nu aceast` muzic`
romantic` [i pasional`.
Soneria telefonului o trezi la realitate. Pentru o clip`, \l privi f`r`
s` \n]eleag` despre ce era vorba. Era aproape ora dou` diminea]a. Nu
fusese niciodat` deranjat` de apeluri nocturne, dar auzise astfel de
pove[ti. |ntinse \ncet mâna [i ridic` receptorul.
– Da? zise ea pe un ton agresiv.
– A, speram s` fii acas`.
Vocea lui Burke era prea familiar`, \n ea ghicindu-se [i o profund`
ironie.
– Te-am trezit cumva?
– Nu, nu, nu m-ai trezit.
Tân`ra \nchise ochii, \ncercând s` ignore c`ldura care-i inunda
sufletul.
– Ce naiba vrei?
Nimeni nu poate auzi un zâmbet, dar Faine [tiu c` b`rbatul
zâmbea când \i r`spunse:
– Doar s` te invit la cin` mâine sear`. De fapt, ar fi mai corect s`
spun la noapte.
Ea ezit`. Acum, nu era momentul s`-i spun` s` nu mai voia s` aib`
de-a face cu el. Cântecul \nc`rcat de lirism o f`cu s` se cutremure.
– Da, zise ea, aproape imperceptibil.

– Da, ar fi mai corect s` spun la noapte sau da, vrei s` vii?
– Da, vreau s` vin.
– Bine, vin s` te iau la [ase [i jum`tate. Unde locuie[ti?
Faine \i d`du adresa, \ntrebându-se dac` nu cumva \[i pierduse
min]ile.
– Ne vedem atunci.
F`cu o pauz`, apoi adùg`:
– Faine?
– Da.
– Trimite-l acas` cât mai repede.
|nchise apoi rapid, l`sând-o pe Faine uimit` [i derutat`. Ce naiba
vrusese s` spun`?
Când \n sfâr[it realiz`, se \nro[i puternic [i trânti receptorul la loc
\n furc`. Ce tupeu avea b`rbatul `sta! Era limpede c`, dup` p`rerea
lui, Greg se afla la ea, de aceea, \i ordonase s`-l trimit` acas`.
Se ridic` [i cùt` gr`bit` cartea de telefon. Dar erau nu mai pu]in
de [ase abona]i cu numele B. Harding [i, cum nu-i [tia dresa, nu-l
putu suna s`-i spun` c` insinuarea lui era jignitoare.
Dar noaptea fu un sfetnic bun. A doua zi, Faine sp`l` [i puse
rufele la uscat, \i ajut` pe Anna [i pe Stu s` cure]e gr`dina invadat` de
iarba pe care prim`vara o \ncurajase s` creasc` pân` la \n`l]imi
imense, apoi petrecur` o jum`tate de or` foarte pl`cut` pe verand`,
la soare, hot`rând ce flori s` planteze [i unde anume, pentru a
\nchipui un frumos [i colorat covor floral de var`.
Dup` aceea, se sp`l` pe cap [i se usc`, p`strându-[i o or` pentru
alegerea hainelor pe care avea s` le poarte la cin`. Cum nu [tia unde
vor cina, decizia era destul de dificil`. Din pu]ina ei experien]`, [tia
c` exist` foarte pu]ine restaurante deschise duminica. Ceea ce putea
46 ROBBIE HURT
\nsemna c` vor cina acas`.

Nu [tia ce stil de locuin]` are Burke, dar faptul c` regreta amarnic
c` se vârâse \n povestea asta n-o ajuta deloc s` se hot`rasc`.
|n sfâr[it, se hot`r\ s` aleag` o rochie simpl`, cu mâneci lungi [i
bufante. Singurul lucru prin care ie[ea \n eviden]` era materialul, cu
decora]iuni fine [i delicate. Alese pantofi negri [i ni[te cercei pe
care-i avea de la bunica.
Când fu gata, se a[ez` s` citeasc` pu]in. Afar`, soarele str`lucea
minunat de frumos. Era cald, dar serile se f`cea r`coare.
La \nceput, nu auzi b`taia \n u[`. Apoi, soneria o f`cu s` tresar`.
Cartea \i alunec` din mâini [i c`zu pe covor. Se aplec` s-o ridice, apoi
se \ndrept` c`tre u[`, con[tient` c` nu deschidea o simpl` u[`, ci u[a
viitorului sù. Viitor asupra c`ruia n-avea niciun control.
Capitolul 4
B`rbatul a[tepta lini[tit, ]inând \n mân` o garoaf` ro[ie. Când

Faine deschise u[a, \i zâmbi, iar ochii lui alba[tri-verzui o privir` din
cap pân`-n picioare, oprindu-se o clip` asupra buzelor moi [i
senzuale.
– Ar`]i minunat, zise el, oferindu-i floarea. Bunica mea ]i-a
trimis-o. Spune c` numele tù se potrive[te numai cu garoafele.
Uimit`, Faine mirosi floarea.
– Sper c` este un compliment, zise ea, permi]ându-i s` intre \n
cas`. Ce frumos miroase! De obicei, hibrid`rile fac florile s`-[i piard`
mirosul.
– Aceast` floare e din gr`dina bunicii!
Intrarea lui \n apartament f`cu spa]iul s` par` mai mic.
Suntem doi uria[i, se gândi tân`ra.
– Vrei s` bei ceva? \ntreb` ea.
– Nu, mul]umesc, r`spunse el, [i zâmbi. Nu vreau nimic. Asta-i
haina pe care vrei s-o por]i?
Ea \ncuviin]`.
– E \nc` prea cald. O ]in eu pentru tine, zise el, \ntinzând mâna.
48 ROBBIE HURT
Faine \l l`s` s`-i ia haina. Ah, se comporta ca o adolescent` la

prima \ntâlnire. Abia putea s`-[i controleze tremurul vocii. Respir`
adânc, puse garoafa \ntr-o vaz` [i-[i lu` geanta.
– Sunt gata, anun]` ea.
El privi curios camera, apoi se uit` c`tre ea.
– E foarte dr`gu] aici, dar cred c` te preferam \n c`su]a colonial`
pe care am v`zut-o amândoi.
– O, [i eu, oft` ea. Dar s` fim serio[i! {i eu a[ prefera s` locuiesc
\n multe alte locuri. Totu[i, e mai bine decât nimic. Am intimitate [i
e aproape de bibliotec` [i de centru.
Apropierea dintre ei \ncepuse s-o streseze.
– Mergem? \ntreb` ea.
– Desigur.
Afar`, nu-i mai a[tepta Rolls-ul argintiu, ci o ma[in` la fel de
luxoas`, cu tapi]erie din piele verde-pal. Faine se a[ez` zâmbind pe
scaunul din dreapta [oferului.
– Unde mergem? \ntreb`. Sau e o surpriz`?
– Nu ]i-am spus? se mir` el, de[i [tia foarte bine c` n-o f`cuse.
Acas`, la bunica. Vom petrece to]i o sear` lini[tit`.
– Credeam c` Gavin [i so]ia lui locuiesc \mpreun` cu tine.
– A[a e, dar acum sunt pleca]i.
B`rbatul coti pe un drum care ducea c`tre falez`. De[i tonul lui
nu se schimbase, ceva din atitudinea sa \i semnalase clar c`-l
sup`rase. Cu ce anume? se \ntreb` Faine. Probabil c` dizabilitatea lui
Gavin \l durea [i nu voia s` discute despre asta nici m`car tangen]ial.
Ea \ncepu s` vorbeasc` despre altceva, pe un ton lejer,
folosindu-[i abilitatea de a face conversa]ie pe orice subiect, câ[tigat`
urm`rindu-[i mama la nenum`ratele \ntâlniri diplomatice. Era un
talent m`runt, dar \i \nlesnise adesea via]a.
B`rbatul opri \n fa]a unei case superbe \ndreptate c`tre golful

Helier.
Locuin]a nu era modern`, dar nici foarte veche. Probabil c` fusese
construit` \n urm` cu vreo patruzeci de ani. Avea u[i mari, din lemn,
care conduceau c`tre un hol larg, unde se aflau sc`rile din lemn
sculptat.
B`rbatul o invit` \ntr-o \nc`pere cu ferestre mari, care d`deau
c`tre o teras` pardosit` cu gresie, pe jum`tate acoperit` cu plante
ag`]`toare. Dincolo de ea se vedea golful.
Aici, \i a[tepta bunica lui Burke. Era o femeie \nalt`, de
aproximativ [aptezeci de ani, cu ochi inteligen]i [i zâmbet pl`cut.
Nu era tipul clasic de b`trânic` simpatic`, se gândi Faine când
Burke f`cu prezent`rile. B`rbatul mo[tenise, desigur, inteligen]a [i
farmecul lui Ellen Guilford [i, de asemenea, st`pânirea de sine a
femeii.
– Ce dr`gu]` e[ti! exclam` gazda ei cu amabilitate. Multe fete din
ziua de azi poart` haine de felul `sta, dar nu le avantajeaz`. M` \ntreb
adesea cum se vor sim]i când copiii lor le vor vedea astfel \mbr`cate
\n fotografii.
Faine zâmbi.
– Probabil exact cum se sim]ea mama când râdeam \n hohote de
hainele pe care le purta când era tân`r`.
– Ceea ce e un mod politicos de a-mi spune c` sunt demodat`,
observ` doamna Guilford. Dar ai dreptate, draga mea. Una dintre
pl`cerile b`trâne]ii este de a face comentarii acide despre lumea
modern`.
Dar, \n ciuda declara]iilor ei, bunica lui Burke se dovedi foarte
modern` \n gândire [i la curent cu progresele lumii contemporane.
Pe m`sur` ce timpul trecea, Faine descoperea c` se amuz` copios,
50 ROBBIE HURT
fermecat` de inteligen]a celor doi [i de conversa]ia lor interesant`.

De[i Faine afl` c` aveau o menajer`, masa delicioas` fu servit` de
c`tre doamna Guilford \ns`[i.
La sfâr[it, sosir` lichiorurile [i cafelele pe care le bùr` \n
bibliotec`, pe fondul muzical ales de Burke. Nu erau melodii foarte
romantice, dar atmosfera era relaxat` [i Faine sim]i um`rul b`rbatului
lâng` al sù. Chiar atunci avu revela]ia c` i se \ntâmplase ceva absolut
nou [i diferit de tot ce trìse pân` atunci.
La un moment dat, doamna Guilford se ridic`, declarând c` vrea
s` se duc` la culcare. Faine se uit` discret la ceas [i observ` c` era ora
unsprezece. Când bunica plec`, tân`ra se \ntoarse c`tre Burke [i-i
spuse c` voia s` se duc` acas`.
Ceva sclipi \n ochii b`rbatului, dar replic` blând:
– Desigur. Asear` te-ai culcat cam târziu, nu?
Obrajii ei devenir` roz, lucru care-l convinse pe Burke c` Greg
r`m`sese la ea peste noapte [i fusese acolo când o sunase. Pentru o
clip`, vru s` nege, dar pân` la urm` ridic` doar din umeri,
r`zgândindu-se. N-avea niciun drept s-o \ntrebe despre via]a ei
personal`!
– Am putut recupera ast`zi, replic` ea calm, luându-[i geanta de
pe scrinul din lemn de kauri care servea drept mas`.
– {i mâine nu vei putea recupera?
– Nu.
El \i a[ez` haina pe umeri. De partea cealalt` a camerei se afla o
oglind`, situat` deasupra [emineului. |n ea se reflectau amândoi, ca
dou` lini[tite figuri din por]elan. Lumina blând` str`lucea \n p`rul lui
Burke \n nuan]e de aram` \ntunecat` [i punea \n pletele ei o aur` de
chihlimbar.
El o privea nemi[cat, cu o expresie de ghea]`. Ceva din felul \n
care st`teau, el supraveghind-o atent, \n a[teptare, ea cu fruntea

pu]in aplecat` spre \nainte, \i amintea tinerei de o statuie pe care o
v`zuse cândva, reprezentând o fiar` ie[it` la vân`toare. Ea \l privea
aproape sfios, expunându-[i gâtul gol loviturii finale.
Un fior o str`b`tu. Se \ndep`rt` de el, iar Burke ridic` fruntea [i
se uit` la reflectarea lor \n oglind`. Momentul de panic` se risipi ca
prin farmec când b`rbatul \ntreb`:
– Ne st` bine \mpreun`, nu? De obicei, par un uria[ pe lâng`
oricine altcineva.
Era adev`rat. Aceea[i senza]ie o avusese [i ea, v`zându-l al`turi de
tân`ra manechin de ieri-sear`. Trebuia s` recunoasc` faptul c` era
u[or geloas`.
Cu voce tare, replic` \ns`:
– {tiu ce vrei s` spui. {i, dac` tot a venit vorba de dimensiuni, care
este cuvântul grec de care mi-ai vorbit?
El zâmbi, amintindu-[i imediat discu]ia lor anterioar`. Avea o
minte ascu]it` [i nu uita nimic, observ` ea.
– Grecii aveau un cuvânt pentru orice. |n cazul nostru, este
"bathykolpos".
– {i ce \nseamn`?
El o privi drept \n ochi, apoi cobor\ u[or privirea c`tre umeri [i
sâni.
– Generos, zise el. Homer \l folosea. Se pare c`, \n epoca eroilor,
era de dorit ca femeile s` aib` dimensiuni generoase.
A[ezându-[i palmele pe umerii ei, o trase mai aproape [i o strânse
\n bra]e. Se aplec` u[or [i-i [opti la ureche:
– Cred c` sunt de acord cu ce spune Homer.
O s`rut` apoi, presând gura sa crud` [i puternic` peste a ei [i
for]ând-o s`-[i dea capul pe spate. Era un atac brutal [i posesiv. |[i
52 ROBBIE HURT
folosea for]a masculin` pentru a o supune. Mâinile ei se strânser` pe

bra]ul lui, \n \ncercarea de a se \ndep`rta de el. Era uimit` de
s`lb`ticia b`rbatului. |l credea sofisticat, prea st`pân pe sine pentru
a-[i pierde controlul, dar buzele lui, care o cùtau, tr`dau o foame
ciudat`.
Burke \[i ridic` fruntea, [opti ceva [i \ncepu din nou s-o s`rute, de
data asta mai tandru, mai blând, pân` când Faine se relax` [i mâinile
ei se ridicar` pe umerii b`rbatului. El scoase un geam`t ciudat [i o
apropie [i mai mult de el. O mân` \i mângâia buclele. Gura lui era
dulce, senzual`. Buzele \i coborâr` c`tre gât, odihnindu-se pu]in pe
locul unde se sim]ea pulsul, ca [i cum i-ar fi pl`cut s`-i simt` b`tìle
inimii sub buzele sale.
Faine respir` adânc, cu sete, prins` \ntr-o senza]ie divin` de
pl`cere, necunoscut` pân` atunci. Sim]urile \i erau toate \n alert`.
Putea sim]i c`ldura [i mirosul u[or s`rat al pielii lui, putea sim]i
delicata sa \mbr`]i[are. B`rbatul respira profund [i rapid, iar ea putea
auzi cum \i bate inima lâng` pieptul ei. Deschise ochii \ncet. Ochii lui
erau \nchi[i, cu genele lungi [i negre odihnindu-se deasupra
pome]ilor.
Un elan de tandre]e o cuprinse pe nea[teptate. O, Doamne, se
gândi ea, m-a[ putea \ndr`gosti de el atât de u[or! De[i [tia c` ar fi
fost cel mai stupid lucru pe care l-ar fi putut face. Pentru c`, orice ar
fi vrut de la ea, acest lucru nu putea fi \n niciun caz o poveste de
dragoste. Era prea obi[nuit cu aventurile pentru a se l`sa prins \ntr-o
fantezie romantic`.
– Burke, zise ea cu vocea r`gu[it`, atingându-i obrazul cu vârfurile
degetelor.
Genele sale lungi se ridicar` [i b`rbatul o privi adânc \n ochi. Era
o privire cercet`toare, p`trunz`toare, \ntr-un contrast ciudat cu
pasiunea pe care o ar`tase acum câteva clipe.

|nghe]at`, aproape enervat` de \ntrebarea dur` din ochii lui, pe
care era incapabil s-o ascund`, Faine se retrase, cu o expresie rece.
Doar c`ldura pielii o putea tr`da.
– Ar fi mai bine s` plec, zise ea, con[tient` c` mâinile lui se
odihneau \nc` pe umerii ei.
El zâmbi cu un amuzament ironic [i-[i plec` fruntea, s`rutând-o
lâng` ureche.
– E[ti o fat` sensibil`. Dar s` [tii c` e[ti \n siguran]` aici. E greu de
crezut c` te pot seduce, cu bunica lâng` noi.
– Crezi c` ai putea s` m` seduci?
Imediat ce spuse aceste cuvinte, le regret` \ns`. Sunaser` ca o
invita]ie, ca o provocare.
El o privi lung, cercet`tor.
– Da, cred. E[ti o femeie cu mult` st`pânire de sine, dar c`ldura
instinctului te tr`deaz`. E vorba de o atrac]ie primar`. Amândoi am
recunoscut asta imediat.
– Imediat?
El zâmbi [i o atinse pe obraz.
– Desigur. Imediat dup` ce te-am \ntâlnit, m-am gândit toat` ziua
la ochii tì, str`lucind ca dou` topaze, [i la gura ta senzual`, pe care
[tiam c`-mi va face pl`cere s-o s`rut. De ce crezi c` am venit \n Baillie
Street s` iau c`r]ile pentru Gavin?
– Nu te cred, zise ea. N-aveai de unde s` [tii c` lucrez acolo.
– Te-am v`zut venind de vizavi [i am f`cut ni[te verific`ri \n timpul
zilei.
Aproape c` \ncepuse s` accepte aceast` realitate, chiar a[a
incredibil` cum era. Apoi, se \ncrunt`, v`zând trecând prin ochii lui
o lumin` rapid` [i cinic`. Tres`ri. De team`?
54 ROBBIE HURT
– Nu-]i place ideea unei vân`tori? \ntreb` el blând. Cred c` ]i-ai

dat seama c` nu exist` coinciden]e. Sau, \n orice caz, acestea nu se
\ntâmpl` atât de frecvent cum ar p`rea. Numai \ntâlnirea cu Gavin de
a doua zi a fost o coinciden]`. Atât!
O trase din nou aproape de el, ]inând-o cu bra]e blânde, dar
ferme. |i privi fa]a uimit` [i zâmbi u[or, cu un aer de cochet`rie, f`r`
ca tr`s`turile lui s` dezv`luie nimic. {i totu[i, Faine [tia c` sub masca
de om de lume se ascunde o emo]ie \ntunecat`. Acum un minut
numai, o dorise [i o s`rutase cu o for]` brutal`. Dorin]a lui o
completa pe a ei. |nchise ochii [i \ntoarse capul, ca [i cum ar fi cùtat
s` scape rapid prin u[a deschis`.
– }i-e team` de mine? \ntreb` el.
Apoi adùg`, pe un ton mai sc`zut:
– N-am s`-]i fac rù, Faine.
|ncerca s-o lini[teasc`, de parc` ar fi fost o adolescent` lipsit` de
experien]`.
Probabil c` b`rbatul z`rise \n ochii ei sclipirea de mânie, pentru
c` \ncepu s` râd` [i o eliber`, conducând-o c`tre u[`. Pe drumul de
\ntoarcere, folosi [i el tehnica ei, vorbind lini[tit [i calm despre
nimicuri.
Când ajunser` acas` la ea, nu-l invit` s` urce. {i nici el nu se
a[tepta s-o fac`. |i ascult` mul]umirile politicoase pentru seara
petrecut` \mpreun`, plecând u[or capul. Pe urm`, \i ridic` palma, o
\ntoarse [i-i s`rut` \ncheietura. Un gest fermec`tor, cu excep]ia
faptului c` limba lui urm`ri linia fin` [i albastr` a unei vene, \ntr-o
mângâiere atât de erotic`, \ncât Faine nu [tiu cum reu[i s` ajung`
apoi pân` la u[`. Se relax` numai când ajunse \n hol, presându-[i
mâna la piept ca [i cum ar fi fost r`nit`. Sim]ea c` pe ea r`m`sese
urma de foc a s`rutului.
|n acea noapte, avu un vis. Acesta \ncepu destul de bine [i

obi[nuit. Se f`cea c` merge pe un coridor lung, cu pere]ii placa]i cu
oglinzi. Oriunde se uita, \[i putea vedea imaginea r`sfrânt`. Apoi
realiz` c` fiecare oglind` era o u[` [i, \ntr-un fel ciudat, cum se
\ntâmpl` \n vise, [tiu c` \n spatele fiec`reia se aflau oameni care-i
ascultau pa[ii. |ncepu s` se mi[te [i ajunse \ntr-un loc unde o
a[teptau mai multe persoane. Printre ei se aflau Dougal, Gavin [i
Libby, doamna Guilford, Anna [i Stu... toat` lumea pe care o
cuno[tea. To]i o priveau trecând printre ei. {i Burke a[tepta acolo.
Era cu spatele la ea, dar \l recunoscu dup` umerii largi, picioarele
lungi [i felul \n care st`tea. Se \ntoarse s-o primeasc`, zâmbi [i-i
\ntinse mâna. Atunci, sim]i un moment de intens` bucurie. Dar
imediat apoi, b`rbatul ridic` cealalt` mân` [i-[i d`du la o parte masca
de pe chip, dezv`luind un craniu.
De[i teama care o cuprinse era foarte real`, con[tientiz` c` totul
nu era decât un vis. |nainte de a se trezi, auzi râsete [i toat` lumea \[i
d`du la o parte masca, dezv`luindu-[i craniile care rânjeau cu
orbitele goale.
Apoi \[i d`du seama c` se trezise [i se afla \ntins` \n pat, gemând.
Inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul, \n timp ce stropi mari de sudoare \i
curgeau pe frunte [i pe gât.
Era aproape diminea]`. O pas`re ciripea afar`, \ntr-un copac din
fa]a ferestrei, f`când ca teroarea visului s` dispar`.
– Ce stupid! [opti ea.
Apoi, mai tare.
– Ce stupid!
Dar numai dup` ce f`cu un du[ [i-[i bù cafeaua reu[i s`-[i
reg`seasc` echilibrul.
Era timpul s` plece la serviciu. Avea s` uite de toate aceste gânduri
56 ROBBIE HURT
\ndeplinind sarcinile de zi cu zi. Co[marul avea s` fie [i el dat uit`rii.

Era bucuroas` c` Burke n-o mai cùtase de câteva zile, iar visul fu
pân` la urm` absorbit de subcon[tient la fel de u[or cum se n`scuse.
O sun` \ns` \ntr-o bun` zi [i \n weekend merser` s` vad`
reprezenta]ia de oper` cu Madame Butterfly. Faine plânse la final, iar
Burke o ironiz` pentru sentimentalismul ei [i o tachin` f`r` mil`.
Apoi, o duse \ntr-un club [i dansar` pân` la dou` diminea]a.
Faine era obi[nuit` cu atrac]ia exercitat` de acest b`rbat \n rândul
femeilor, dar niciodat` nu mai fusese ]inta atâtor priviri invidioase ca
ast`zi. Inima ei tres`rea de fiecare dat` când \l privea. Avea o
autoritate care ar fi atras toate privirile, chiar f`r` ajutorul \n`l]imii [i
\nf`]i[`rii sale superbe. Nu se putea ab]ine s` nu se gândeasc` de ce
anume o alesese pe ea, când atâtea femei frumoase, cu atâtea lucruri
de oferit, ar fi fost bucuroase s` fie cu el.
Pentru o clip`, o palid` amintire a visului \i \ntunec` privirea [i se
\nfior`.
– Nu pot s` cred c` ]i-e frig! zise el.
– Nu, r`spunse ea.
Apoi, \i povesti despre vis. De ce o f`cea, habar n-avea. Dar cel
pu]in omise partea cea mai spectaculoas` a lui.
Urm` o lung` t`cere. Faine \[i d`du capul pe spate ca s`-i
urm`reasc` reac]ia. Nu se a[tepta la nimic altceva decât la o nou`
ironie. |n schimb, expresia lui fu calm`, greu de descifrat. Ochii \i
erau fic[i [i \nghe]a]i. Era greu de perceput \n lumina difuz` a
clubului, dar parc` ceva din culoarea lor se [tersese, fixându-i
tr`s`turile \ntr-o masc` nemiloas`.
Faine se d`du un pas \napoi. Invers decât se \ntâmplase \n visul
ei, Burke o privi [i masca disp`ru când b`rbatul \i zâmbi plin de
c`ldur`, aproape tandru.
– Nu fi a[a \nspìmântat`! zise el u[or, tr`gând-o mai aproape [i

]inând-o strâns \n bra]e.
Mi[c`rile lor se completau reciproc. Mâna lui cald` \i strângea
degetele, iar sânii ei erau presa]i de pieptul lui puternic.
|ncet-\ncet, atrac]ia \ncepu s` se transforme \n dorin]`. C`ldura
atingerii lui i se \mpr`[tie \n tot trupul.
– Hai s` plec`m! zise el deodat`.
Pân` ajunser` la u[a ei, b`rbatul nu mai spuse nimic, iar când
vorbi, glasul \i sun` aproape tandru.
– Ai de gând s` m` invi]i \nùntru s` bem o cafea, Faine?
Ea ezit` o clip`, privind cheile pe care le ]inea \n mân`. {tia foarte
bine unde putea duce o astfel de invita]ie. Ar fi sfâr[it prin a face
dragoste [i, din pricina pasiunii care o f`cea s` simt` c` prin vene \i
curge foc, nu sânge, nu l-ar fi putut \mpiedica s`-[i petreac` restul
nop]ii \n patul ei.
Probabil c` era demodat s` fii virgin` la treizeci [i trei de ani. Dar
ea era. Nu era nici mândr`, nici ru[inat` de acest lucru [i nu c`zuse
niciodat` \n plasa b`rba]ilor care credeau c` era dreptul lor s` fac`
dragoste cu persoana pe care o invitaser` la cin` \n ora[. Dar acum
lucrurile st`teau altfel, se gândi ea cu team`. {i asta numai pentru c`
[i ea \l dorea.
Cu voce tare, spuse \ns` sec:
– Nu, n-am de gând!
Burke vâr\ cheia \n broasc`. Ea suprinse o lumin` vie \n privirea
sa [i el zâmbi. B`rbatul \[i plec` fruntea [i o s`rut` timid, apoi
pasional.
– Asta doar ca s` [tii ce pierzi, zise el, cu obi[nuitul sù ton ironic.
Vise pl`cute!
"Dac` nu m` mai caut` niciodat` dup` aceast` sear`, voi [ti ce
58 ROBBIE HURT
anume voia de la mine", se gândi ea când ajunse \n cas` [i \ncepu s`

se demachieze. Nu c` el ar fi f`cut vreun efort s`-[i ascund` dorin]a
\n ceea ce o privea! |n fiecare clip` aceasta ie[ea la iveal`, de[i nu
devenea niciodat` foarte vizibil` sau jignitoare. De fiecare dat` când
o privea, ochii lui alba[tri erau ilumina]i de o flac`r`. Culoarea lor
\nghe]at` la suprafa]` ascundea focul din profunzime.
O, da! O dorea. Dar asta era oare tot? Crezuse – de ce s` nu fie
sincer` [i s` m`rturiseasc` tot? – se rugase ca insisten]a lui s` fie
motivat` de ceva mai mult decât dorin]a de a face dragoste cu ea.
Pentru c`, dac` asta era tot, mai devreme sau mai târziu avea s`
capituleze. Va [ti astfel ce \nseamn` s` fie strâns` \n bra]ele lui [i s`
simt` for]a pasiunii sale. Dar apoi va sim]i durerea de a fi p`r`sit`.
Sigur o va p`r`si, a[a cum f`cuse cu toate celelalte femei dinaintea ei.
|n acea noapte nu vis`, dar se trezi a doua zi cu o durere
\ngrozitoare de cap. Perna \i era ud` de lacrimi.
Capitolul 5
Burke o a[tepta la ie[irea din bibliotec` a doua zi, seara. Când \l

v`zu, Faine sim]i c` inima \i tresalt` de fericire, iar un inexplicabil
entuziasm \i tìe r`suflarea. Revenindu-[i cu greu din emo]ie, \i
\ntâlni ve[nicul surâs ironic [i privirea cald`, dar mereu cercet`toare.
Slav` Domnului c` avea un temperament flegmatic, care o ajuta s`
ascund` faptul c` pân` [i cel mai mic interes din partea lui trezea \n
ea o incredibil` desf`tare!
– Ar`]i ca prim`vara \ns`[i! coment` el \n [oapt`, parcurgând cu
privirea rochia ei vernil, u[oar` [i romantic`, perfect asortat` cu
haina.
Faine zâmbi.
– Dac` nu m` \n[el, prim`vara era o nimf` ro[cat` \mbr`cat` \n
ghirlande [i... cam atât. O fiin]` foarte diafan`. Nimeni, nici cel mai
binevoitor om din lume, nu m-ar putea numi diafan`. {i apoi, adùg`
ea cu dr`g`l`[enie, tu ai p`rul ro[u, nu eu.
El zâmbi, deschizându-i portiera.
– P`rul meu, cum mi s-a spus de c`tre persoane informate [i
competente, este ar`miu, nu ro[u. Iar dac` ai spus toate astea
60 ROBBIE HURT
crezând c` referindu-te la nimfa lui Botticelli m` vei for]a s` te

complimentez, te-ai \n[elat.
U[a se \nchise \n urma ei. B`rbatul \nconjur` ma[ina [i intr` la
rândul lui, cu acele mi[c`ri mici [i controlate pe care le admira a câta
oar`!
Porni motorul, \ntoarse capul [i spuse:
– Ai ales aceast` rochie pentru c` \]i subliniaz` fiecare linie [i
rotunjime a trupului. |]i st` minunat. Complimentele sunt de prisos
atunci când cineva se cunoa[te pe sine atât de bine cum e cazul tù.
Faine se \ncrunt`.
– Am straniul sentiment c` tu m` faci s` m` redescop`r.
– Prostii! E[ti prea inteligent` pentru a nu-]i da seama când un
compliment e fals.
|i zâmbi.
– Ai mult mai mult gust decât multe alte femei [i ai norocul de a
avea un corp superb. Oricine a avut grij` de tine \n anii de formare,
a f`cut o treab` minunat`. Majoritatea femeilor care au \n`l]imea ta
poart` haine largi, \n speran]a de a-[i ascunde dimensiunile [i \ncal]`
pantofi f`r` toc. Lucruri total gre[ite! Cine te-a \nv`]at s` fii mândr`
de \n`l]imea ta, Faine?
– Mama, zise ea \ncet.
Era mi[cat` mai mult de comentariile lui despre mama sa decât de
sincerul sù compliment.
– {i ea era \nalt`. Am fost norocoas` [i pentru c` n-am crescut
decât dup` cincisprezece ani, când eram suficient de matur` pentru
a \nv`]a s` m` \mpac cu situa]ia.
– La cincisprezece ani eram la fel de \nalt ca acum.
{i-l imagin` pentru o clip`. |nalt, greoi, un adolescent diferit de
ceilal]i. Inima i se strânse cu duio[ie. Aceast` m`rturisire o
impresion`. Fusese ciudat [i stângaci sau avusese dintotdeauna

aceast` gra]ie felin`? se \ntreb` ea.
– Unde mergem? \ncerc` ea s` schimbe subiectul, cu un glas
r`gu[it.
– La tine acas`, ca s` te schimbi \n ceva mai pu]in formal, [i apoi
c`tre Howick, r`spunse el calm. Un cuplu de prieteni s-au trezit ieri
la u[` cu ni[te musafiri din America [i s-au hot`rât s` organizeze \n
cinstea lor o petrecere cu gr`tar.
– O!
– M-au sunat ieri-sear`. Am \ncercat s`-]i telefonez dup` aceea,
dar nu r`spundeai. Am fost \n Wellington toat` ziua. A[ fi pus
secretara s` te sune, dar nu voiam s` par` un telefon de afaceri.
Speram s` fii liber`.
Era probabil foarte obi[nuit ca femeile s`-[i amâne orice alte
\ntâlniri când suna el, dar \i fu recunosc`toare c` n-o considerase
liber` din start.
– Sunt, r`spunse ea \ncet, \mblânzit` de atingerea lui [i de
delicate]ea b`rbatului. Cât de colocvial` va fi \ntâlnirea?
El zâmbi.
– La familia Layton, am v`zut tot felul de petreceri. De la cele \n
bikini, la cocteiluri cu ]inute de ceremonie. Sal este foarte ospitalier`;
sunt convins c`-]i va pl`cea. Vei putea s` \no]i, dac` vrei.
Faine alese o ]inut` kaki [i o hain` ar`mie pân` la genunchi.
Culorile \i puneau \n eviden]` culoarea str`lucitoare, minunat` a
chipului.
– Foarte frumos, aprecie Burke când o v`zu.
Probabil c` el se schimbase \n ora[, pentru c` purta haine u[oare:
un pantalon bej [i o c`ma[` fin`. |n plus, mai avea o hain` asortat`,
care st`tea pe bancheta din spate.
62 ROBBIE HURT
Exact ]inuta pe care un milionar trebuia s-o poarte la o petrecere

cu gr`tar, se gândi Faine. Imediat apoi, un gând o f`cu s` tresar`. "O,
Doamne, \l iubesc!", se sperie ea.
– Faine?
Ea zâmbi u[or, plecându-[i genele, pentru ca ochii lui s` nu-i
ghiceasc` gândurile.
– Ce este?
Pentru o clip`, tân`ra se \ntreb` care ar fi fost reac]ia b`rbatului
dac` i-ar fi m`rturisit c` s-a \ndr`gostit de el. Merita efortul de a-l
vedea m`car o clip` nedumerit.
– Nimic, min]i ea, luându-[i geanta.
– |ntr-o bun` zi, nu-]i va mai fi la fel de u[or s`-mi evi]i \ntreb`rile,
o anun]` el pe un ton calm, indiferent.
Familia Layton locuia \ntr-o cas` splendid`, a[ezat` cu fa]a c`tre
golf, o cas` modern`, cu mai multe nivele. Stilul arhitecturii [i al
mobilierului era mediteranean, oferind impresia unui spa]iu aerisit.
Ambian]a era absolut \ncânt`toare, \n special datorit` zidurilor albe
pe care se profilau ghivece imense de plante [i o colec]ie
impresionant` de art` modern` \n culori str`lucitoare.
Sal [i Philip Layton erau la fel de fermec`tori ca locuin]a lor.
Invita]ii din America erau amuzan]i, seara era pl`cut` [i, din fericire,
f`r` insecte. Toate lucrurile conspirau pentru a face din aceast`
petrecere o adev`rat` s`rb`toare. Nu c` vreuna dintre femeile aflate
\n preajma lui Burke s-ar fi putut plânge vreodat` de plictiseal`.
N-avea de ce s` se plâng` de privirea lui lene[` [i posesiv` a]intit`
asupra ei; acest lucru n-o f`cea s` se simt` prost. |ntreaga lui
atitudine ar`ta foarte clar c` era partenerul ei pentru aceast` sear` [i,
de[i erau [i al]i b`rba]i singuri prezen]i la familia Layton, niciunul nu
f`cu vreun gest pentru a se apropia de ea.
Era un lucru flatant, hot`r\ Faine, \ntâlnindu-i privirea. Dar ar fi

dat orice s` priceap` ce planuri avea \n privin]a ei.
Du[urile aflate lâng` piscin` compuneau un spa]iu la fel de
\ncânt`tor ca restul propriet`]ii. |nc`perile erau acoperite cu faian]`
verde [i albastr`, iar \n centru se afla o oglind` imens`. Faine r`mase
singur` \nùntru. Celelalte dou` femei al`turi de care intrase s` se
schimbe, ca [i gazdele, plecaser` \nainte.
Se \mbr`c` \n costumul de baie galben, dintr-o bucat`,
mul]umind Cerului pentru machiajul rezistent la ap`. P`rul i se va
usca \n ni[te bucle rebele, dar \n seara asta nimic nu mai conta.
Arunc` o privire \n oglind` [i remarc` pl`cut surprins` cum costumul
\i punea \n eviden]` atuurile, de la picioarele lungi pân` la curbele
sânilor [i ale [oldurilor.
Faptul c` mersese la plaj` \n weekend \i oferise un bronz u[or,
care-i st`tea bine.
Auzi ni[te voci \n apropiere, dar numai când \[i auzi numele
realiz` c` se discuta despre ea. |nghe]`, incapabil` s` descopere un
mod prin care s`-[i fac` sim]it` prezen]a f`r` s` pun` \ntr-o situa]ie
nepl`cut` persoanele care vorbeau.
– ... m` \ntreb dac` e noua prieten` a lui Burke, zise una dintre
voci, râzând. Dac` e, \nseamn` c` b`rbatul [i-a schimbat gusturile.
Fata asta chiar e capabil` s` sus]in` o conversa]ie inteligent`, ceea ce
nu se poate spune despre majoritatea partenerelor pe care le-a avut.
– Adev`rat. Don spunea mereu c` Burke \[i alege femeile pentru
odihn` [i recreere [i c` tot ce vrea de la ele e o fa]` frumoas`, un trup
pl`cut [i capacitatea de a t`cea.
– Ei, nu cred c` asta-i tot ce vrea, r`spunse prima femeie cu
sub\n]eles. Dar cine e ea?
– Este bibliotecar`. Tat`l ei a fost John Hellier. El [i so]ia sa au fost
64 ROBBIE HURT
uci[i \ntr-un atentat terorist cu bomb`. Ma[ina lor a explodat. Mi se

pare c` se \ntâmpla \n Orientul Mijlociu. Acum vreo [ase ani, cred.
Trebuie s`-]i aminte[ti – a fost un incident cu ecouri interna]ionale.
– A, da, diplomatul...
Urm` o pauz`, apoi femeia relu`:
– M` \ntreb dac` Burke vrea \n sfâr[it s` se c`s`toreasc`. Dac`-mi
amintesc bine, familia Hellier este bine situat` din punct de vedere
social, una dintre primele care au venit la Hawkes Bay. Burke ar face
o alegere ideal` c`s`torindu-se cu ea. Poate c` asta [i vrea – un trecut
glorios, o familie veche. Nu c` ar avea nevoie de astfel de lucruri!
Faine \[i mu[c` buza, furioas` pe sine \ns`[i c` se l`sase atras`
\ntr-o astfel de situa]ie. Reu[ise s` identifice persoanele care discutau,
iar faptul c` le pl`cea [i c` [i ele p`reau s-o plac` n-o ajuta deloc.
– Ei bine, poate fi mândru de ea, aprob` cealalt` femeie. Pare o
fat` dr`gu]` [i sensibil`, [tie s` se poarte [i are "atitudine". |mpreun`,
fac un cuplu superb, nu-i a[a? De[i... sunt foarte \nal]i.
– Sunt magnifici. Ca ni[te lei, ar`mii [i bronza]i. Pariez c` vor avea
ni[te copii minuna]i.
Amândou` femeile izbucnir` \n râs. Faine \[i duse mâinile la
obraji, [ocat` de imaginea copilului lui Burke leg`nat de bra]ele sale.
– Ei bine, de dragul ei, sper c` vrea s` se \nsoare, relu` femeia cu
un ton sec. Nu prea vorbe[te ea [i nu-i u[or s-o cuno[ti, dar nu pare
genul care are rela]ii de câteva zile. Dac` Burke vrea doar o aventur`,
atunci va avea de suferit.
– L-ar putea refuza.
Râser` amândou` la aceast` remarc`.
– Tu a[a ai face, dac` ai fi singur` [i tân`r`? Hai s` mergem la
piscin`...
Vocile se \ndep`rtar`. Faine r`sufl` adânc [i ie[i din cabina de du[,
cu ochii str`lucitori [i obrajii \n fl`c`ri. Reu[i s` ajung` la bazin, f`r`

ca vreuna dintre femei s`-i observe venirea. Era o prostie s` se lase
atât de mult influen]at` de ni[te bârfe, nici m`car mali]ioase, se gândi
ea. Problema adev`rat` era c` vorbele lor coincideau cu propriile ei
gânduri, \nt`rindu-i convingerea c` ar trebui s` g`seasc` puterea de
a-i spune lui Burke c` nu mai voia s`-l vad` vreodat`.
– Intri \n ap`? Sau ai de gând s` decorezi aceast` parte a piscinei
tot restul serii? \ntreb` b`rbatul aflat \n spatele ei, f`cându-i inima s`
tresar`.
|ntoarse capul. Pe jum`tate ascuns \n \ntuneric, b`rbatul p`rea [i
mai \nalt. Razele soarelui aflat la asfin]it \i \mbr`cau trupul \n
str`luciri magnifice de aur. Burke ridic` mâna [i-i atinse um`rul,
plimbându-[i degetele pe pielea de satin, \ntr-o mângâiere
tremur`toare.
– Nu cred c`-]i dore[ti asta, adùg` el.
– De ce? se mir` ea.
– E vorba de instinctul atavic de a-]i ascunde iubita de ochii
celorlal]i. E[ti \ntruchiparea dorin]elor oric`rui b`rbat. E[ti o zei]` de
aur. |n piscin` cu tine! |nainte s` fiu nevoit s` m` bat cu cineva din
cauza ta!
Râsul ei avea o not` supus`, \ncercând s`-[i ascund` tulburarea
care punea \ncet st`pânire pe ea. Dac` ar fi putut afla ce avea de gând
b`rbatul `sta! Se \ntoarse [i se arunc` \n ap`. Timp de patru ani trìse
\n locuri unde piscina era o necesitate, a[a c` era o \not`toare foarte
bun`. Când Burke o urm`, se afla deja la cel`lalt cap`t al bazinului.
– |no]i ca un delfin, [opti el, când reu[i s-o strâng` \n sfâr[it \n
bra]e. Costumul `sta poate s` ias`? \ntreb` el, privindu-i umerii goi.
– Nu. Materialele moderne sunt magice.
El zâmbi [i-[i plimb` privirea de-a lungul trupului ei.
66 ROBBIE HURT
– Te cred, zise el sec. Totu[i, e dùn`tor pentru presiunea mea

arterial`.
– Nici tu nu ar`]i foarte rù \n slipul `la, replic` ea, atingându-l
u[or pe bra].
El respir` scurt [i, când ea vru s` se \ndep`rteze, o re]inu \n loc,
ap`sându-[i mâna pe mâna ei.
Faine \[i ridic` \ncet capul, scuturându-se u[or, pentru a \nl`tura
pic`turile care-i alunecau pe fa]`. Ochii lui \i \ntâlnir` privirea [i
c`p`tar` o str`lucire ciudat`, care o sperie.
Apoi, cineva \l strig` [i el \i abandon` mâna, \ntorcându-se.
Momentul trecuse. Faine r`mase palid` [i tremurând`, resim]ind \nc`
[ocul confrunt`rii cu realitatea atât de limpede c` b`rbatul era pur [i
simplu \nfometat dup` trupul ei.
Momentul se sfâr[ise, dar semnifica]iile sale trenau \nc`, f`când-o
con[tient` de atingerea lui, de apropierea lui, dureros de con[tient`
de carisma sa, de for]a sa masculin`. Iar el \[i d`du seama de asta,
pentru c` tot restul serii o priviri cu o expresie ironic`.
Petrecerea se sfâr[i destul de devreme. Schimbarea de fus orar \i
cople[i pân` la urm` pe americani [i, pentru c` aproape toat` lumea
prezent` lucra a doua zi, Porche-ul lui Burke p`r`si curtea familiei
Layton pe la ora unsprezece. Luându-[i la revedere, cei doi promiser`
s` se revad` cât de curând cu gazdele.
– Te-ai distrat? \ntreb` Burke.
|ntrebarea lui avea un accent deta[at [i rece.
Foarte calm, ea r`spunse:
– Atât cât se poate distra cineva la o ceremonie de ini]iere tribal`.
Mi-au pl`cut prietenii tì.
– {i ei te-au pl`cut, adùg` el pe un ton indiferent, aproape
plictisit.
O ma[in` le tìe calea; Burke ap`s` frânele [i ocoli vehiculul prin

mi[c`ri precise. Luate \ntr-o frac]iune de secund`, deciziile sale
rapide demonstrau \nc` o dat` c` are instincte de vân`tor.
Dup` aceea, urm` o t`cere. B`rbatul se concentr` asupra
drumului [i, probabil, se gândi Faine, voia s`-i arate c` fusese iritat de
impolite]ea ei.
Tân`ra se \ntinse \n scaun \nchizând pe jum`tate ochii, pentru a
evita lumina puternic` a felinarelor. Mai devreme, pe cer, c`tre apus,
ap`ruse luna nou`, dar luminile ora[ului \ntunecau vederea stelelor.
Oft` \ncet. Câteodat`, tânjea aproape dureros dup` o locuin]` la ]ar`,
un loc unde s` se retrag` când ora[ul devenea prea gigantic [i prea
zgomotos. Dac` trebuia s` aleag` un ora[, n-ar fi g`sit un loc mai bun
decât Auckland, cu plajele [i parcurile sale, cele dou` golfuri [i
dealurile Waitakere, \mp`durite [i str`b`tute de c`r`ri pentru trasee,
dar nu curgeau râuri \n Auckland [i nici nu cântau noaptea bufni]e \n
copaci, iar stelele erau greu de v`zut \n abunden]a de lumini a
ora[ului.
– A fost un oftat foarte trist, remarc` Burke, surprinzând-o. E[ti
obosit`?
– Pu]in.
– Ai stat treaz` noaptea trecut`?
– Nu, nu foarte.
Conversa]ia se \ntrerupse din nou, pân` când ajunser` la ea acas`.
Faine n-avea de gând s`-l invite s` intre. Schimbul de replici din
piscin` o convinsese c`, de aceast` dat`, nu trebuia s` mai arate nicio
ezitare. Dar când el \i deschise u[a, tân`ra \i permise foarte u[or s`
intre \n hol, de[i o cuprinse o furie fatalist` când realiz` c` nu-l poate
refuza.
– S` aprind lumina, [opti ea, \ntinzând mâna.
68 ROBBIE HURT
Dar ochii lui de culoarea acvamarinelor p`reau capabili s` vad` \n

\ntuneric. |i sim]i mâinile pe umerii sì, \ntorcând-o spre el. Grea [i
greu de evitat, gura b`rbatului \i g`si buzele, for]ând-o s` le deschid`.
Faine mai fusese s`rutat`; Burke \nsu[i o mai s`rutase [i alt` dat`;
[i al]i b`rba]i, \nainte. Majoritatea acestor s`ruturi \i pl`cuser`.
S`rutul lui Dougal avusese puterea de a o face s`-i tremure \n bra]e.
Dar niciodat` nu mai sim]ise o dorin]` atât de intens`. O flac`r` de
cristal o cuprinse, f`când-o s`-[i piard` capul. Era \ntuneric... atât de
\ntuneric... \ncât nu mai putea vedea nimic. Nu mai sim]ea decât
presiunea gurii sale. Senza]iile se amestecau \n ea. Mâinile b`rbatului
se strecurar` sub haina ei, atingându-i umerii goi.
Când Burke \[i ridic` privirea, Faine era ame]it`, tulburat`. Dup`
o clip`, când el \ncerc` s`-[i apese gura pe gâtul ei, tân`ra se d`du un
pas \napoi.
– Nu!
Vocea lui se auzi cu ecou \n mintea ei.
– Nu scapi a[a u[or.
Degetele b`rbatului \i ap`sar` gâtul, amenin]ând-o. Faine \ncepu
s` se team`.
– Te rog, zise ea, respirând greu [i ridicându-[i mâinile pentru a
le atinge pe ale lui. M` \nvine]esc foarte repede.
– Atunci, stai lini[tit`, replic` el pe un ton dur. Ridic`-]i capul.
Acum, s`rut`-m`.
Ea atinse cu m`tasea buzelor ei obrazul b`rbatului.
– Nu a[a! Cum se cuvine.
Ar fi trebuit s` se revolte, s`-[i afirme independen]a \n fa]a unui
astfel de ordin vehement. Dar voia s` mai simt` o dat` acea
incredibil` senza]ie. |ncet, furioas` pe el pentru c` o f`cea s` se
roage, furioas` pe ea c` se supunea atât de repede comenzii lui, \[i
d`du capul pe spate [i-i s`rut` col]ul gurii, atingându-l pu]in cu

limba. Auzi respira]ia lui grea [i zâmbi aproape de chipul lui,
punându-[i mâinile pe obrazul b`rbatului. Pielea lui era fierbinte.
Dovada c` o dorea atât de tare o f`cu s` se \nfl`c`reze.
– S`rut`-m`, [opti el.
Mâinile lui \i ap`sau cu duritate umerii.
|l s`rut` din nou; pentru o clip`, ini]iativa \i apar]inu, pân` când
el prelu` controlul, cu o brutalitate care ar fi trebuit s-o \nspìmânte.
Dar avu exact efectul contrar. Dorin]a ei se \nte]i, pe m`sura
cererii lui, sc`pând de sub control. Haina tinerei alunec` la podea, iar
când el \[i vâr\ mâinile sub bluza ei, nu protest`. {i totu[i, gesturile
lui o f`cur` s` tremure.
– E[ti atât de frumoas`, gemu el, ]inând-o \n bra]e [i sprijinind-o
când genunchii ei se \nmuiar`.
Atingerea lui era minunat`, u[oar` [i totu[i cu un strop de
violen]` re]inut`. Faine \ntoarse capul, mu[cându-[i buzele,
l`sându-se \n voia unor senza]ii dulci, cum nu mai trìse niciodat`
pân` acum. Deci, aceasta era inocenta cruzime a pasiunii, foamea de
a experimenta cea mai adânc` [i mai misterioas` invazie a propriei
intimit`]i.
Cât r`mase astfel, nu [tia. Nu mai era con[tient` de nimic din ceea
ce se \ntâmpla \n jurul ei. Nu mai sim]ea decât atingerea plutitoare a
mâinilor [i gurii lui.
Dup` aceea, stând s` analizeze, realiz` c` nu mai [tia momentul
când \i descheiase c`ma[a. Nu-[i mai amintea decât faptul c`
atingerea pielii lui o f`cuse s` geam` de o pl`cere prea mare pentru
a fi oprit`. |[i strânse mâinile \n jurul gâtului lui [i se apropie mai tare
de trupul lui, \ntr-un gest care ar`ta clar cât de fermecat` era de el.
{i Burke era complet cucerit de ea, era clar. Mâinile lui se mi[car`
70 ROBBIE HURT
\ncet pe [oldurile ei. Gura lui Faine se deschise lâng` gâtul

b`rbatului. |ntregul ei trup era str`b`tut de o tensiune intens`.
Dorin]a ei era atât de mare, \ncât i se p`rea c` poate muri de
frustrare.
Apoi, dintr-o dat`, el fu cel care se \ndep`rt`, tr`gându-i bluza la
loc [i spunând pe un ton deta[at:
– Ajunge, Faine. Sunt [i eu doar un om. Iar \n aceste clipe,
st`pânirea de sine abia \mi ajunge pentru a m` comporta cât de cât
civilizat.
Tremurând, respirând atât de greu de parc` ar fi alergat la
maraton, Faine se sprijini de zid [i r`mase astfel o vreme, \n timp ce
tensiunea acumulat` amenin]a s` izbucneasc` \ntr-un uragan de
frustrare.
– Faine?
|ncercând disperat` s`-[i st`pâneasc` vocea, tân`ra r`spunse:
– M` simt bine. M` str`duiesc s`-mi recap`t r`suflarea. Ca s`
folosesc un cli[eu, pot spune c` ai o lovitur` letal`.
– Iar r`spunsul tù a fost pe m`sura a[tept`rilor oric`rui b`rbat.
|n vocea lui se ghicea o not` de amuzament. Cât de repede \[i
revenise!
De[i era \ntuneric, ochii ei se obi[nuiser` de-ajuns cu obscuritatea
pentru a ghici forma neclar` care era trupul lui. Burke se aplec` [i-l
auzi \njurând \n [oapt`.
– Ce naiba faci? \l \ntreb` ea.
– |]i caut haina. Ah...
Se ridic`, având haina \n mân`, [i-[i puse o mân` pe um`rul ei,
\ndrumând-o c`tre camer`. Când intrar`, aprinse lumina [i l`s` haina
pe un scaun.
Faine \ntoarse capul, \nfrico[at` de privirea lui scrut`toare, care
reu[ise s` treac` dincolo de masca sub care \ncercase s` se ascund`

\nc` de la prima lor \ntâlnire. Nu c` ar fi trebuit s` fie foarte
perspicace pentru a-[i da seama ce efect aveau tentativele lui de
seduc]ie asupra ei. |i sfâ[iase armura protectoare. F`r` s` se uite \n
oglind`, Faine [tia prea bine c` urmele emo]iei \i r`m`seser` pe
obraji, c` ochii \i erau ilumina]i de o c`ldur` febril` [i c` buzele \i
erau ro[ii [i umflate. Ca o a doua piele, atingerea lui rezista pe trupul
ei, cald` [i senzual`. Pentru prima dat` \n via]a ei, \[i pierduse
complet capul. Iar acum c` \[i revenise, descoperea c` nu-i pl`cea
deloc senza]ia.
– Faine?
|n vocea lui se sim]i o u[oar` senzualitate, care-i str`b`tu ca o
flac`r` sângele [i o f`cu s` se \ntoarc` \n bra]ele lui. Cu o singur`
mân`, b`rbatul \i ridic` b`rbia, pentru a-i \ntâlni privirea.
Pentru o clip`, \n ochii ei se putu citi o patim` intens`, dar \[i
cobor\ genele pentru a o ascunde.
– Nu trebuie s` m` ur`[ti, zise el sec, dominant. Sau pe tine, dac`
se ajunge [i la asta. Nu-mi spune c` n-a mai fost nimeni care s`-]i
spun` c` e[ti o femeie foarte sexy.
Lui Faine \i fu necesar` mult` st`pânire de sine pentru a putea
r`spunse cu lejeritate:
– Bine, voi \ncerca.
– Da?
Burke zâmbi deloc amuzat, apoi \[i plec` fruntea [i o s`rut`.
– Nu mai fi sup`rat`. Dac` te compor]i atât de provocator, ar
trebui s` fii preg`tit` s` supor]i consecin]ele. Când iei prânzul mâine?
– La unu.
– Vin s` te iau.
Se \ntoarse c`tre u[` [i p`r`si casa, l`sând-o \n urma lui, r`v`[it`.
72 ROBBIE HURT
U[a se \nchisese de cel pu]in cinci minute \nainte s` se poat` elibera

din starea de [oc [i s` mearg` \ncet s` pun` lan]ul de siguran]`.
Peste luni de zile de la acest eveniment, Faine decise \n sfâr[it c`
acesta fusese \nceputul. Dup` aceea, Burke o cucerise cu totul. {i
reu[ise atât de bine, \ncât, peste câteva s`pt`mâni, realiz` c` este
profund \ndr`gostit`, obsedat` de el, c` era primul lucru la care se
gândea la trezire [i ultimul gând dinainte s` adoarm`.
Instinctul de conservare o feri \ns` s`-[i arate profunzimea
trìrilor, ajutat` fiind [i de faptul c`, dup` acea sear`, b`rbatul nu mai
f`cu nicio \ncercare de a se apropia de ea [i de a o cuceri,
mul]umindu-se cu o rela]ie amical` [i afectuoas`. Faine r`spundea
s`ruturilor lui jucù[e cu lejeritate, mul]umit` c` sc`pase de
intensitatea pasiunii lui cople[itoare. Era con[tient` c`, dac` ar fi vrut,
Burke ar fi putut-o convinge s` fac` dragoste cu el \n orice clip`. {tia
de asemenea c` [i el era sigur de asta. Urându-se pentru propria-i
vulnerabilitate, Faine \ncerca s-o camufleze \n spatele unui aer de
bun` dispozi]ie, sperând din inim` c` acest truc \l va p`c`li.
Cinar` de mai multe ori la el acas`, dar de obicei mergeau la un
restaurant sau la un club, la teatru sau luau masa cu prieteni. |n
rândul lor, era acceptat` ca ultima cucerire a lui Burke. Se gândea cu
un regret amuzat c` niciuna dintre aceste cuno[tin]e n-ar fi crezut c`
rela]ia lor era pur [i simplu platonic`. Chiar [i ei \i era câteodat` greu
s` cread`. O singur` privire, [i ar fi fost de-ajuns s` remarci farmecul
irezistibil al b`rbatului [i puterea lui de atrac]ie. Iar dac` te uitai cu
aten]ie la buzele lui u[or strânse, \ntr-un efort de autost`pânire
parc`, vedeai c` este con[tient [i mândru de magnetismul pe care-l
exercita asupra femeilor. {i, de[i ochii lui \i aruncau din când \n când
priviri \nc`rcate de dorin]`, [tia s`-[i ]in` tenta]iile sub control
printr-o disciplin` ferm`.
Prietenii lor se \n[elau deci \n privin]a situa]iei \n care se g`sea

cuplul lor. Erau prieteno[i [i u[or distan]i parc`, pân` când ajungeau
s-o cunoasc`. Inteligen]a ei \i suprindea \ntotdeauna.
Dar, de[i prietenii lui Burke se bucurau de compania ei, o rela]ie
mai apropiat` era imposibil`. |ntotdeauna, ace[tia \[i p`strau o
oarecare rezerv`. Nu g`seau c` este cazul s` se \mprieteneasc`, de
vreme ce o desp`r]ire era inevitabil`. Iar Burke \ntre]inea aceast`
stare.
Prietenii lui formau un cerc restrâns. Erau pu]ini oameni \n care
avea \ncredere. Faine fusese uimit` de aceast` precau]ie extrem`,
pân` când, la o mare petrecere, \l v`zuse asaltat de oameni care-i
cereau favoruri, de femei plictisite [i de altele, care nu voiau decât s`
se foloseasc` de banii [i de puterea sa.
Atunci, sim]i o puternic` mil` fa]` de el. Gratuit`, desigur. Pentru
c` Burke [tia foarte bine s` evite toate \ntâlnirile nepl`cute.
|[i privi solicitatorii de sus \n jos, cu un dispre] rece [i plictisit,
apoi \i \ntinse bra]ul s` plece.
– Te-ai purtat cam... urât, \i zise ea \n drum spre cas`.
Umerii lui se ridicar` cu o mirare pref`cut`:
– Se mai \ntâmpl`. Dar cred c` ]i-ai dat seama acum de ce nu-mi
place s` socializez.
– Da, a[a este! aprob` ea.
Burke râse auzindu-i tonul convins [i-i lu` mâna, ]inând-o câteva
clipe sub a lui, pe volan.
– Ai un suflet bun, draga mea. Am v`zut c` m` priveai cu o u[oar`
comp`timire. Nu trebuie s` te \ngrijorezi. Sunt capabil s` m` descurc
cu astfel de specimene.
Felul \n care-i numise pe acei oameni o f`cu s` se cutremure.
– Da, am v`zut, r`spunse ea. Ridici din sprâncene, strâmbi din
74 ROBBIE HURT
buze [i oamenii pleac` pe rând, f`r` s` mai \ndr`zneasc` s` te

deranjeze a doua oar`. A[a te compor]i cu to]i care-]i cer favoruri?
|n spatele acestei \ntreb`ri se ascundea alta, nerostit`. "A[a te vei
purta [i cu mine? Când te vei plictisi de prezen]a mea, m` vei
respinge cu o privire atât de \nghe]at`, \ncât vor trece ani pân` când
\mi voi reveni din [oc [i suferin]`?"
Burke era prea inteligent pentru a nu ghici adev`ratul sens al
\ntreb`rii.
– Cu tine nu, niciodat`, draga mea.
Acest r`spuns ar fi trebuit s-o lini[teasc`, dar nu reu[i.
Dup` o clip`, el continu` calm:
– Nu c` mi-a[ imagina c` po]i deranja pe cineva vreodat`. E[ti
destul de rezervat` [i de rece. |mi place mult asta la tine. Acel gen de
re]inere care demonstreaz` c` e[ti o persoan` de calitate. Ca s`
folosesc terminologia bunicii, p`rin]ii tì te-au crescut ca s` fii o
doamn`.
Deci, vorbise despre ea cu bunica lui. F`r` s`-[i dea seama, \[i
ridic` b`rbia \ntr-un gest de mândrie arogant`.
Râsul lui o enerv`.
– Te place, draga mea fat` de aur. Ai ni[te maniere perfecte [i, mai
mult decât atât, o inim` bun`. Mi-a spus c` e[ti delicat` [i sensibil` [i
c` e[ti dovada clar` c` gusturile mele \n materie de femei s-au
\mbun`t`]it.
– Mul]ume[te-i din partea mea.
|n tonul ei se putea ghici o not` de iritare. O tachina, o r`nea cu
aluziile lui. Era aproape tentat` s` r`spund` \ntr-un fel, s` se r`zbune,
dar bunul-sim] pe care bunica lui Burke \l remarcase o ajut` s` se
opreasc` la timp. Atunci când \ntre ei se n`[tea un conflict, Burke
câ[tiga \ntotdeauna. Era crud [i nemilos, chiar dac` avea aparen]a
perfect` a unui om de lume. Trìa \n lumea afacerilor mari, unde se

c`lca pe cadavre pentru atingerea scopului, unde numai \nving`torul
supravie]uia.
– A[a voi face.
Nu mai vorbir` pân` acas` când, \ntorcând ma[ina \n fa]a
locuin]ei ei, Burke zise pe un ton de comand`:
– Mâine vom lua prânzul \mpreun`.
Faine \[i mu[c` buza, apoi, con[tient` de umilitoarea sa lips` de
voin]` \n fa]a masculinit`]ii sale dominatoare, aprob`.
|n fa]a u[ii, o s`rut` cu putere, intens, for]ând-o s` stea nemi[cat`.
Buzele lui \i cereau din nou cu hot`râre ceva de care ea se temea.
Uimit`, \i \nl`tur` mâna care-i ]inea fa]a, dar când bra]ul ei \i atinse
u[oara c`ma[` de m`tase, degetele \ncepur` s`-i tremur` [i r`mase pe
loc. Inima lui b`tea \n palma ei, iar buzele sale \i cùtau gura, la fel
cu el se \ndrepta \nfometat spre ea.
Când b`rbatul \[i ridic` privirea, ea \i [opti numele.
– Nu, zise el cu respira]ia tìat`. Dac` vin cu tine \nùntru, [tii
bine c` vom ajunge \n pat.
– Nu-mi pas`.
El \i ridic` mâna la gur` [i o mu[c` \ncet de \ncheietur`, destul de
tare pentru a-i provoca durere, dar [i destul de delicat pentru a o face
s`-[i doreasc` mai mult.
– Mie da. Noapte bun`!
N-ar fi folosit la nimic s` protesteze. |nv`]ase s` cunoasc`
momentele când vocea sa devenea implacabil`.
{i apoi, era destul de obosit` pentru a adormi aproape
instantaneu.
Când se trezi a doua zi \ns`, remarc` cear[afurile mototolite
\ntr-un col] de pat, semn c` nu se odihnise cu adev`rat.
76 ROBBIE HURT
Cu dureri de cap, furioas` pe sine \ns`[i pentru c` ajunsese

\ntr-o situa]ie atât de ru[inoas`, \[i petrecu diminea]a tunzând
gazonul. Nu mai avu timp decât s` fac` un du[ [i s` se spele pe cap
\nainte ca Burke s`-[i anun]e sosirea sunând la sonerie.
B`rbatul \i zâmbi, iar ochii lui mali]io[i o privir` scrut`tor, ca [i
cum ar fi fost o specie nou` de animal. Faine ura privirea lui rece,
examinatoare; o f`cea s` se simt` lipsit` de ap`rare. De fiecare dat`
când se vedeau, b`rbatul reu[ea s` str`pung` masca ei aparent`, de
parc` ar fi avut \n fa]` un inamic de a c`rui sl`biciune trebuia s` se
conving` mereu.
– E[ti \ntotdeauna gata la timp, zise el \n loc de salut, tr`gând-o la
pieptul sù [i s`rutând-o pe frunte.
Faine \l atinse u[or pe obraz cu buzele [i r`spunde \ncet:
– P`rin]ii m-au \nv`]at [i s` fiu punctual`. Unde mergem?
– Vei vedea.
– Sunt \mbr`cat` adecvat?
O \ntrebare stupid`, care-i d`du b`rbatului ocazia de a o examina
din cap pân`-n picioare, sub pretextul c`-i observ` cu aten]ie hainele.
C` \i pl`cea foarte mult ceea ce vedea, era clar. Dar ea avea din nou
senza]ia c` este o sclav` aleas` pentru a satisface cump`r`torului cele
mai primitive nevoi.
– Perfect adecvat, zise el, cu o not` de ironie. S` mergem.
B`rbatul p`rea \ncordat. Se vedea din felul \n care conducea, mult
mai pu]in relaxat decât de obicei. Faine st`tea t`cut`, \n a[teptare,
aproape tem`toare, pentru c` Burke p`rea schimbat.
Cu atât mai mirat` fu atunci când realiz` \ncotro se \ndreptau.
Ma[ina se opri \n fa]a gardului dup` care se ghicea c`su]a care-i
pl`cuse ei atât de mult.
Ne\ncrez`toare, se \ntoarse c`tre el [i-l privi \ntreb`tor,
ne\ndr`znind s` formuleze \ntrebarea care-i st`tea pe limb`.

El zâmbi.
– S` intr`m, spuse calm.
Locul era neschimbat. Avea acela[i aer misterios, lini[tit, \nveselit
de cântecul p`s`rilor. |n vechea gr`din`, primele flori ap`ruser`,
crescând \n buchete multicolore [i delicate [i \mpr`[tiind \n jur un
miros minunat. P`s`rile scoteau triluri fermec`toare, \n note ascu]ite.
Casa dormea \n pace, \n locul ei atins parc` de vraj`, ca o
frumoas` din p`durea adormit`, a[teptând s`rutul prin]ului pentru a
se trezi din amor]eal`.
Faine privi cu uimire \n jur, oftând [i dorindu-[i... ah... câte
lucruri!
Atunci, Burke scoase o cheie din buzunar [i deschise u[a. Faine
\ntreb` proste[te:
– De unde ai luat cheia?
– De la agentul imobiliar care \ncearc` s` vând` casa de doi ani.
Zâmbi c`tre ea [i adùg` cu ironie:
– Draga mea, nu mai fi atât de nedumerit`! |]i place?
– Dac`-mi place!
|l privi cu ochii mari.
– Dar ce...
– Am o singur` condi]ie, o \ntrerupse el. M` iei la pachet cu
aceast` cas`.
{i apoi, v`zând c` ea n-are nicio reac]ie, relu` cu o fals` indignare:
– |]i cer s` te m`ri]i cu mine, fraier` mic`! Nu mai face fa]a asta
consternat`, m` faci s` m` ru[inez [i cred c` voi c`p`ta un complex!
N-am mai cerut pe nimeni \n c`s`torie pân` acum. Dac` \mi r`ne[ti
sentimentele, nu cred c` voi avea curajul s` mai fac asta vreodat`.
Inten]ia sa fusese s-o fac` s` râd` [i reu[i, de[i prin mintea ei
78 ROBBIE HURT
treceau gânduri disparate, confuze, care o \mpiedicau s` dea vreun

r`spuns.
Dup` un lung moment de t`cere, Faine ro[i brusc, sim]indu-[i
inima b`tând din nou. Era cople[it` de dragostea pe care o sim]ea. {i
realiz`, cu instinctul feminin vechi de când lumea, c` nu trebuia s` se
exteriorizeze \n niciun fel. Burke nu se a[tepta la o astfel de reac]ie
din partea ei [i nu dorea ca ea s`-[i exprime prea deschis
entuziasmul. Cu atât mai pu]in iubirea!
F`r` s`-[i dea seama, tân`ra \[i mu[c` \ncet buza. Privi \ntr-o parte,
ascunzând sub umbra pleoapelor lumina str`lucitoare din ochi.
– Faine? o chem` el surprins, pu]in distant.
Fulger`tor, privirea ei se \ndrept` c`tre chipul lui frumos [i, \n
ciuda instinctului de conservare care o avertiza s` lupte, s` spun` nu,
r`spunse \ncet [i calm:
– Da, desigur c` m` voi m`rita cu tine.
– Pentru o clip`, am crezut c` vei spune nu.
Dar, din felul \n care o trase autoritar la pieptului lui, Faine realiz`
c` b`rbatul nu se a[tepta la altceva decât la un ferm [i entuziast
r`spuns de aprobare. O s`rut` \ndelung [i, \n focul acestui s`rut,
Faine reg`si temerile [i \ndoielile care, pentru o vreme, disp`ruser`.
Capitolul 6
– Când? \ntreb` Burke, [optind lâng` buzele ei.

– Oricând dore[ti.
– Cât dureaz` preavizul?
Faine ridic` privirea, uitându-se drept \n ochii lui.
– O lun`. De ce? Nu mai vrei s` m` duc la serviciu?
– Nu, r`spunse el, s`rutând-o din nou.
Era un truc, pentru a-i cump`ra t`cerea. |ntr-un elan de dorin]`,
\l auzi r`spunzând:
– A fi so]ia mea \nseamn` o slujb` cu norm` \ntreag`, Faine. Ai
ceva \mpotriv` s` locuie[ti aici cât timp se renoveaz` casa? Po]i
\nchiria alt` locuin]`, dac` te deranjeaz`. Am vorbit deja cu un
arhitect s` se ocupe de cele necesare. Mi-a spus c` se afl` \ntr-o stare
surprinz`tor de bun` [i c` nu necesit` consolid`ri majore decât \n
buc`t`rie [i \n baie.
Faine avea nevoie de o scuz` pentru a se desprinde din bra]ele
sale [i a-[i rec`p` st`pânirea de sine.
– Pì, s` mergem s-o vedem, nu? zise ea.
El \i \n]elese imediat strategia. Zâmbetul lui era u[or ironic.
80 ROBBIE HURT
Deschise u[a cu un perfect auto-control. Intrar` \n cas` [i Burke \i

ced` pentru moment ini]iativa. Totu[i, Faine era con[tient` c` era
numai un câ[tig temporar.
Descoperirea c` locuin]a p`stra \nc` mobilierul original o f`cu s`
se gândeasc` \ns` la altceva.
– De ce se afl` toate astea aici? \ntreb` ea.
El arunc` o privire indiferent` prin \nc`perea plin` de mobilier
victorian greoi. Una sau dou` piese puteau fi folosite [i ar`tau \nc`
foarte bine.
– B`nuiesc c` ultimul proprietar a fost o doamn` \n vârst`, f`r`
urma[i, care a l`sat casa unei organiza]ii caritabile, cu condi]ia ca
mobilierul s` fie p`strat. A fost inclus \n pre]ul casei. Alege ce-]i place,
iar restul va fi vândut la licita]ie, \n scopuri caritabile. Cred c` moda
victorian` revine.
Faine se opri, privind cu o ne\ncredere dispre]uitoare servanta
aglomerat` de sertare pe care se afla un vechi tablou reprezentând o
femeie trufa[` \ntr-o rochie cu decolteu [i cu bucle.
– Servanta asta ar putea fi Sheraton, coment` ea, trecându-[i
degetele pe deasupra blatului frumos lustruit, cu inser]ii decorative,
foarte probabil din lemn pre]ios. Slav` Domnului c` au [ters de praf
lucrurile [i le-au men]inut curate.
– Au fost pl`ti]i pentru asta, remarc` Burke pe un ton rece.
Faine se sim]ea din ce \n ce mai pu]in confortabil. Nu exista un
motiv clar pentru asta, nicio cauz` pe care s-o poat` identifica. Astfel
c`, pe când luau prânzul afar`, realiz` c` \i este imposibil s`-[i
p`streze cuvântul [i s` treac` prin experien]a acestei logodne
ridicole. Cu cât \i spunea mai repede, cu atât mai bine!
Se \ntoarse spre el, \ncercând s` ignore picioarele \ntinse lâng` ea
[i liniile ferme ale trupului b`rbatului, dar observ` c` privirea lui era
deja a]intit` asupra ei cu o str`lucire ironic`.

– Nu, spuse el cu fermitate. Fie c` ]i-e team` sau nu, s` [tii c` nu
exist` sc`pare din asta, Faine.
– Cum ai [tiut ce vreau s` spun? \ntreb` ea cu o neagr` disperare
\n voce. Cum naiba reu[e[ti s`-mi cite[ti gândurile atât de u[or?
– Probabil c` am puteri paranormale.
Râse f`r` veselie [i o trase mai aproape de el.
– Ai fost foarte agitat` [i nervoas` din clipa \n care ai acceptat s`
te c`s`tore[ti cu mine. Toate privirile tale erau tem`toare [i
cercet`toare, de parc` mi-ar fi crescut deodat` coarne [i copite [i
m-a[ fi transformat \n \nsu[i st`pânul Hadesului.
– Coarnele [i copitele te-ar face cel mult un satir sau zeul Pan,
replic` ea cu r`ceal`.
– Am \ncurcat pu]in legendele, chicoti el, [i o ridic` pe genunchi,
\ntorcându-i spre el fa]a pentru a-i citi mai bine gândurile ascunse.
N-am avantajul unei educa]ii alese, ca tine.
Faine cl`tin` din cap.
– Nu mai \ncerca s` m` p`c`le[ti! Poate n-ai aceea[i educa]ie [i
poate ai \nv`]at ceea ce [tii când [i cum ai putut, dar calitatea este
aceea[i.
Soarele \i str`luci \n p`r când \ntoarse capul, sprijindu-l de pieptul
lui pentru a se feri de ochii sì scrut`tori.
{i a[a v`zuse prea multe. Mintea sa era asemenea ochilor, rapid`,
tìoas` [i extrem de inteligent`. Analiza la rece fiecare am`nunt [i
toate cele cinci sim]uri ale sale p`reau s` se hr`neasc` cu senza]ii.
{i totu[i, r`mase lâng` el, sim]ind c` apropierea sa era
confortabil`. Era un b`rbat pe care se putea baza, se gândi ea.
Competent, inteligent, protector.
– Mul]umesc, [opti ea.
82 ROBBIE HURT
El se mi[c` u[or, sprijindu-se mai bine de unul dintre stâlpii

verandei. O mân` r`mase pe coapsa ei [i-i putea sim]i c`ldura prin
materialul fustei. Cealalt` se afla pe talie, relaxat`. N-o ]inea cu for]a
lâng` el, dar Faine [tia c` \ncercarea de a sc`pa ar fi fost sortit`
e[ecului.
– E[ti foarte puternic, [opti ea cu \ncântare. Nu sunt deloc u[oar`.
R`suflarea lui \i mângâie p`rul.
– Dar nici grea, adùg` el. Dimpotriv`, e[ti foarte supl` pentru
\n`l]imea ta. }i-e team` c` voi \ncerca s` te conving s` facem
dragoste, acum c` ai acceptat s` te m`ri]i cu mine?
Vorbele lui o [ocar` [i nu putu avea nicio reac]ie.
– Ar trebui s`-mi fie?
– Nu trebuie s` r`spunzi niciodat` la o \ntrebare cu alta, draga
mea.
Mâna lui urc` \ncet, se strecur` \ntre nasturii bluzei [i-i atinse
sânul.
– Nu, nu voi \ncerca s` te for]ez. {tii foarte bine c`-]i place s` te
ating – la fel de mult cât \mi place mie s` te simt \n bra]ele mele. Dar
nu voi face nimic din ceea ce nu vrei. Nu sunt un adolescent, \mi pot
st`pâni pornirile [i dorin]ele. De prima dat` când te-am s`rutat, ai
respins din r`sputeri ideea de a putea avea o rela]ie. Nu \n]eleg de ce.
Poate doar din pricina unei experien]e dureroase pe care ai avut-o cu
un b`rbat cu care erai gata s` te m`ri]i \n urm` cu ceva ani.
Faine \l privi \n ochi, uimit` [i speriat`.
– Cum de [tii asta?... se gr`bi ea s` \ntrebe, dar la fel de repede
g`si [i r`spunsul. A, desigur, ai aflat de la prietena noastr` comun`,
Philippa Costain, nu-i a[a?
– Da, a fost foarte ner`bd`toare s`-mi povesteasc` totul.
O s`rut` pe buze, cùtând s`-i opreasc` avalan[a de cuvinte.
– {tiu c`-[i dorea mai mult banii tì decât pe tine. Iar dac` \n urma
logodnei ]i-ai \ng`duit s` renun]i la principiile stricte \n privin]a
rela]iilor premaritale, \n]eleg foarte bine de ce te-ai sim]it tr`dat`
dup` ce a rupt rela]ia. Phil Costain mi-a spus c` erai destul de matur`
pentru vârsta ta, dar [i un pic naiv`. |mi dau seama c` ai fost distrus`
pentru moment, dar sunt convins c` ]i-a trecut.
– Da, [opti ea, \ntrebându-se de ce n-avea curajul s`-i spun` c`
este \nc` virgin`. Da, \l iubise pe Dougal, dar nu destul pentru a ceda
rug`min]ilor sale.
– {i totu[i, se pare c` ceva din acea suferin]` a r`mas, coment`
Burke. Dar \]i promit c` nu te voi gr`bi \n niciun fel. Avem \ntreaga
via]` \nainte pentru a ne bucura unul de altul.
Probabil c`-i sim]ise reac]ia uimit` la aceast` declara]ie, pentru c`
r`spunsul lui fu un chicotit abia perceptibil. Apoi, mâna \i alunec`
u[or sub fusta ei, mângâindu-i pulpa interioar` cu o senzualitate
delicat`.
– Iar când spun "bucura", crede-m` c` vorbesc serios!
Dup` câteva secunde, o eliber` \ns`, ridicând-o de pe genunchii
sì cu oarecare brutalitate, de care Faine se bucur`, pentru c`-i d`du
ocazia de a-[i ascunde fa]a de el.
Dar era deja prea târziu. El \[i d`du seama c` mângâierea lui o
afectase, a[a cum [tiuse totul despre ea \nc` de la \nceput. Dar acum,
c` se logodiser`, nu mai exista niciun motiv pentru a-[i ascunde
sentimentele, nu?
Mai târziu, noaptea, dup` ce luar` \mpreun` cina la ea acas`,
ascultar` muzic` [i discutar` tihnit despre c`r]i, f`când printre
pic`turi [i planuri pentru nunta care urma s` aib` loc peste [ase
s`pt`mâni, Faine realiz` c` Burke nu-i spusese niciodat` c` o iube[te.
{i, dintr-un motiv sau altul, plânse pu]in, a[teptând s-o ia somnul.
84 ROBBIE HURT
Lacrimi triste, solitare, cum nu mai plânsese de la tr`darea lui

Dougal.
Lucrurile \i p`rur` mult mai acceptabile a doua zi, desigur, de[i
era o diminea]` umed`, ce]oas` [i cald`, ideal` pentru plante, dar
deloc bun` pentru oameni.
Burke veni la ea devreme [i Faine nu reu[i s` ajung` la bibliotec`
decât c`tre prânz. B`rbatul o duse la un bijutier unde aleser`
\mpreun`, dup` unele discu]ii \n contradictoriu, un inel cu o piatr`
superb` de topaz galben.
– Nu-i chiar aceea[i culoare ca a ochilor tì, spuse Burke, cu o
grimas` a gurii care ar fi p`rut un zâmbet cuiva care l-ar fi iubit mai
pu]in. Dar n-am fost niciodat` impresionat de topazele portocalii.
Faine nu r`spunse nimic, privindu-[i inelul. Bijuteriile nu aveau
pre]ul expus, dar ar fi trebuit s` fie naiv` ca s` nu-[i dea seama c` se
situau \ntr-o gam` de pre]uri peste orice [i-ar fi putut imagina c` va
purta vreodat`. |[i alesese inelul de logodn` din vitrina unde se aflau
rubine [i smaralde [i un safir de un albastru puternic [i viu, iar
compania lor select` ar`ta clar c` bijuteria era extrem de scump`.
Pentru prima dat`, realiz` cât de bogat era Burke. Nici m`car ma[ina
sa extrem de elegant` n-o f`cuse s` se gândeasc` la asta pân` acum.
|l privi [i-l v`zu zâmbindu-i, cu ochii sì inteligen]i.
– Te-ai r`zgândit din nou? Prea târziu, draga mea. }i-am mai spus
o dat`, n-ai sc`pare.
Bijutierul reveni gr`bit, \l rug` pe Burke s` se retrag` pu]in pentru
o discu]ie \ntre patru ochi [i \ncepu s`-i spun` ceva \n [oapt`. Faine
auzi cuvântul "asigurare" [i \nghi]i cu greutate.
Inelul sclipea pe mâna ei palid, discret, perfect. |n jurul topazului
str`luceau mici diamante, \ntr-un aranjament care punea \n valoare
culoarea rafinat` a gemei. Pe mâna ei lung` [i sub]ire, ar`ta superb.
Era darul unui om bogat pentru femeia care urma s`-i devin` so]ie.
La cap`tul câtorva momente \n care \l auzi pe Burke vorbind calm,
dar cu o fermitate care \i ar`ta cum fuseser` ob]inu]i banii pentru
inel, b`rbatul se \ntoarse [i o lu` de bra].
– S` mergem. Vom bea un ceai [i apoi te conduc \napoi la
serviciu.
– Nu te re]in de la vreo treab` important`?
El ridic` din umeri.
– Unul dintre avantajele pe care ]i le ofer` statutul de [ef este
acela de a putea s`-]i iei liber când dore[ti. Am toat` diminea]a la
dispozi]ie.
– Erai atât de sigur de mine ?
Degetele sale \i strânser` bra]ul.
– Nu, am sperat c` ai timp. Asta te \ngrijoreaz`, Faine? }i-e fric` s`
nu te bat? Cred c` ]i-am mai spus c` sunt bine educat.
Faine t`cu, gândindu-se c` n-avea cum s`-i spun` de ce era
sup`rat`. S`-i m`rturiseasc` pur [i simplu c` suferea pentru c` \ntre
ei nu se schimbaser` jur`mintele clasice de iubire? C` se temea c`
Burke \[i cump`rase cea mai bun` so]ie, la fel cum cump`rase cea
mai bun` ma[in` [i cel mai bun inel? Cum putea s`-i spun` c`-i era
team` c` o va r`ni atât de rù \ncât tr`darea lui Dougal ar putea
deveni o amintire nesemnificativ`, ca o zgârietur` pe lâng` pierderea
unui bra]?
Nu, nu putea.
– Este un pas mare, zise ea, \ncercând s` ignore felul \n care
femeile de pe strad` se uitau la Burke.
– Trebuia s`-]i dai seama c` se va \ntâmpla.
Faine ridic` din umeri [i zâmbi u[or.
– Nu, de unde s`-mi dau seama? Nu e[ti prea u[or de citit. {tiam
86 ROBBIE HURT
c` nu-]i dore[ti o aventur`... sau cel pu]in nu p`reai s` vrei asta. Dar
c`s`toria... ei bine, asta-i cu totul altceva. Majoritatea b`rba]ilor de
vârsta ta sunt deja c`s`tori]i, dac` nu cumva sunt convin[i c` vor s`
r`mân` singuri [i [tiu [i cum s` se p`streze departe de angajamente.
|n vocea lui se ghici o not` de duritate când replic`:
– Au fost destule ocazii pe care le-am refuzat, e adev`rat.
– Nu trebuie s` te superi, [tii ce vreau s` spun.
– Da.
Ajunser` \ntr-o cafenea ca multe altele, dar Burke era \n mod
evident cunoscut aici. Chelneri]a \i zâmbi adorabil, \nainte de a-[i
muta privirea extrem de curioas` asupra lui Faine, \n timp ce aducea
o tav` pe rotile plin` cu pr`jituri delicioase.
– Nu vreau decât cafea, zise Faine repede, pentru c` nu se sim]ea
\n stare s` m`nânce nimic.
– Ce vei mânca la prânz? \ntreb` Burke.
Ea zâmbi.
– Iaurt.
– Atunci, va trebui s` m`nânci ceva mai consistent acum.
– Te compor]i ca un [ef, Burke? se mir` ea, ridicând din
sprâncene.
– Nu m` cuno[ti deloc, replic` el, punându-[i o mân` peste a ei.
Doar nu vrei s` fiu \ngrijorat \n ceea ce te prive[te, nu-i a[a?
Ea râse [i ro[i, pentru c` \n ochii lui ap`ruse o sclipire ironic`.
– Nu, niciodat`. Dar spune-mi, adùg` ea luând o mic` pr`jitur`,
\ntotdeauna se \ntâmpl` lucrurile a[a cum vrei?
– Invariabil.
Vocea lui sunase plat, dar undeva \n tonul sù se ghici o not` de
satisfac]ie, care o f`cu s` ridice privirea, u[or alarmat`.
– Vezi tu, adùg` el cu aplomb, am pu]ine scrupule. Ajut`, s` [tii.
– {i acesta este un avertisment care ar trebui s` m` fac` s` fug?

– A, dar asta nu se va \ntâmpla, nu-i a[a?
Pentru o clip`, Faine cochet` cu ideea de a-i risipi siguran]a asta
de sine, dar privirea lui asupra ei era ironic` [i tolerant`. Ro[i, [i
Burke \[i d`du \ndat` seama de ce.
Cafeaua, care mirosea excelent, o salv` de aceast` situa]ie
penibil`. Chelneri]a sosi cu un vas argintiu \nalt din care turn`
licoarea aromat` [i le ur` o "diminea]` superb`", \nainte de a se
\ndrepta c`tre ceilal]i clien]i.
Momentul trecu, dar chiar [i dup` ce Burke o l`s` la serviciu,
spunându-i c` va trece s-o ia pe sear`, Faine tot nu putu uita calma sa
\ncredere \n sine \nsu[i. B`rbatul [tia c` atrac]ia pe care o sim]ea fa]`
de el era atât de puternic`, \ncât \i dep`[ea cu mult frica [i \ndoiala.
Probabil avea capacitatea de a vedea dincolo de aparen]a ei calm` [i
relaxat`, femeia pasional` [i \nfl`c`rat`. Cealalt` Faine Hellier.
|ncercase mereu s` nege existen]a acestei altei laturi a ei, femeia cu
instincte primitive, dar el [tiuse \nc` de la bun \nceput c` aceasta
exista. Privirea lui o f`cea s` se simt` goal` [i vulnerabil`. O, [tia prea
bine care era imaginea pe care el o proiecta \n afar`. Era inteligent,
sclipitor, civilizat, om de lume, cu un puternic magnetism
sexual – adjectivele \i veneau rapid \n minte. Prea rapid, chiar. Pentru
c` erau [i altele care i se potriveau, ca grosolan, rece, distant [i
periculos.
|n acea dup`-amiaz` nu purt` inelul, nici nu-i spuse lui Heather
de el, dar Burke i-l strecur` la loc pe deget când se urc` \n ma[in`,
spunând:
– Bunica [i-ar dori s`-l vad`.
– Vor fi acolo [i Gavin [i Libby?
– Da.
88 ROBBIE HURT
– Mi-ar pl`cea s`-i rev`d. A trecut ceva timp... de fapt, nu i-am

\ntâlnit decât de dou` sau de trei ori.
– Abia a[teapt` [i ei s` te vad`, ca s`-]i ureze bun venit \n familie.
Bunica este foarte \ncântat` [i probabil te va stânjeni povestindu-]i
cât de mult \[i dore[te un str`nepot.
Undeva \n adâncul ei, tres`ri ceva ca o pl`cere dureroas`.
– Dar tu? \ntreb` ea, \ncercând s` pretind` c` subiectul n-o fascina
[i n-o speria deloc.
– Am treizeci [i trei de ani. Ar fi bine s` nu mai a[tept prea mult.
Dar tu, draga mea, vei fi cea care va trebui s` poarte copilul timp de
nou` luni. Decizia este numai a ta.
– Atunci... nu chiar acum.
Degetele i se agitau \n poal`, dar vocea \i r`mase la fel de calm`
ca \ntotdeauna când continu`:
– Cred c` ar fi mai bine s` m` obi[nuiesc cu ideea de a fi m`ritat`
\nainte de... \nainte de a avea copii.
– Mi se pare corect.
Burke \[i puse mâna peste palmele ei, lini[tindu-le, apoi \i zâmbi
cald:
– Dr`gu]` [i sensibil` Faine! Rela]ia noastr` va merge. |ncearc` s`
nu iei \n seam` aceste presim]iri rele care \]i dau târcoale. Mi-aduc
aminte c` am citit undeva c` logodna ar trebui s` fie cea mai fericit`
perioad` din via]a unei femei. Nu trebuie s` te gânde[ti la frumoasele
iluzii alungate de sordida realitate a traiului al`turi de un b`rbat.
– O, Doamne, ce spui sun` ca vorbele unei femei isterice din
epoca victorian`! replic` ea cu inteligen]`. O femeie masculinizat`,
desigur, care se adresa doamnelor cu "micu]o" [i insista s` se acopere
picioarele pianului cu muselin`, pentru a nu-i jigni sensibilitatea.
– {tiam eu c` nuan]a p`rului tù ascunde un temperament aprig,
coment` Burke v`zându-i ochii mari [i str`lucitori pe chipul ca de

filde[ când se \ntoarse spre el. Nu... nu, nu te enerva pe mine. Prefer
s` ne cert`m prima dat` pentru ceva mai important! {tiu c` e[ti
nervoas`... Nu sunt sigur c` am spus ce trebuia, dar crede-m` c` este
vorba despre ultimul tir al rezisten]ei unui burlac. A[a c` nu mai
\ncerca s` provoci o ceart`, fat` aurie, [i relaxeaz`-te. Nu sunt
F`t-Frumos pe cal alb, dar, s` recunoa[tem, nici tu nu e[ti vreo
Cenu[`reas`.
Vocea lui se \n`sprise. Suna de parc` ar fi demonstrat cuiva, la
rece, avantajele unei afaceri.
– Ne potrivim \n toate punctele esen]iale, Faine. {i [tii prea bine
asta. De aceea, ai [i fost de acord s` te m`ri]i cu mine.
Se l`s` t`cerea. Faine \[i privi mâinile albe \n str`lucirea din
interiorul ma[inii.
– Da, aprob` ea. Era clar c` b`rbatul a[tepta un r`spuns. |mi pare
rù, m-am purtat urât. B`nuiesc c` burl`cia nu este un privilegiu
exclusiv masculin [i probabil am [i eu felul meu de a opune o
oarecare rezisten]` schimb`rii. |n ce m` prive[te, se pare c` se
manifest` prin \ncercarea de a declan[a o ceart`.
Ceea ce era o minciun`. {tia prea bine de ce era nervoas` [i n-avea
nimic de-a face cu dorin]a de libertate. Ceea ce dorea era asigurarea
lui, [i aceasta nu putea fi ob]inut` decât \ntr-un singur fel. De ce
nu-i spunea c` o iube[te?
R`spunsul era, desigur, sfâ[ietor de evident. Sofisticat cum era,
Burke nu credea probabil \n genul de dragoste dup` care ea tânjea.
Mult` lume n-o mai f`cea. Probabil era convins c` \n]elegerea lor [i
dorin]a reciproc` erau suficiente. Gusturile lor erau asem`n`toare,
cu mici diferen]e, doar atât cât s` reprezinte o provocare.
– Ne-am \n]eles? \ntreb` el \n [oapt`.
90 ROBBIE HURT
Ea aprob` din cap, acceptând \n sfâr[it c`, de[i era dureros s` fie
singura care iubea, ar fi fost mult mai \nfrico[`toare perspectiva de
a-l scoate pe acest b`rbat din via]a ei. Burke avea puterea de a face
soarele s` str`luceasc`. {i dac` o voce fermec`toare voce \i [optea c`
poate va ajunge s-o iubeasc` la rândul sù, \ncerca totu[i s` ignore
aceste [oapte.
– Da, zise ea cu voce tare, de[i o presim]ire \nc` o chinuia. Nu te
voi mai deranja cu prostiile mele, \]i promit. Voi fi mai tandr`.
Farurile unei ma[ini care venea din sens opus luminar` zâmbetul
lui admirativ. Ah, o cuno[tea prea bine!
– Sper c` nu prea tandr`, totu[i. Prefer din când \n când lic`rirea
de mânie pe care am \ntrez`rit-o acum la tine, fat` aurie cu bucle
str`lucitoare [i ochi de topaz \nfl`c`rat. E[ti delicioas` [i foarte
provocatoare.
Vocea lui era [optit` [i totu[i \nc`rcat` de o profund` dorin]`.
– Ah, r`spunse ea enervat`, s` nu \ndr`zne[ti s` spui c` ar`t
minunat când sunt mânioas`.
El râse, virând ma[ina c`tre aleea ce ducea la cas` [i parcând.
– Nu, draga mea, nu voi spune asta. Dar nu m` po]i opri s-o
gândesc.
Toat` lumea se afla acas`, Libby, doamna Guilford [i Gavin. Dup`
ini]iala stare de stânjeneal`, seara ar fi putut fi pl`cut`, dac` n-ar fi
existat câteva momente care o f`cur` s` se simt` prost. |n majoritatea
lor, se gândi ea, acestea fur` provocate de Gavin. B`rbatul st`tea
\mbufnat \n scaunul sù cu rotile, cu liniile fe]ei aspre, ne\mblânzite.
|n ochii lui alba[tri se ghicea o expresie sfid`toare [i-i privea pe to]i,
mai ales pe so]ia sa, ca [i cum ar fi resim]it dureros [i cu o mânie
devoratoare faptul c` ei puteau merge. Vorbea cu Libby numai \n
aluzii me[te[ugite [i dr`g`la[e, \n care se sim]ea ironia. Lui Faine
nu-i lu` mult s` detecteze sub cuvintele sale – numai ordine [i cereri
– tonul periculos [i amar al mali]iei. Libby era foarte amabil`. Ochii
ei nu-l p`r`seau nicio clip`. P`rea gata s`-i \ntâmpine orice dorin]`,
dar tensiunea se sim]ea sub masca sa vesel`.
Era aproape ca [i cum Gavin ar fi f`cut-o s` se simt` vinovat`, se
gândi Faine. O dat`, Libby râse la o remarc` a lui Burke, dar chiar \n
acea clip` privirea ei alunec` c`tre so]ul sù [i momentul pl`cut
disp`ru. Libby se \ntoarse lâng` el. Gavin comand` \nc` ceva de bùt.
Pe când i se turna \n pahar, acesta \ntreb`:
– {i când va avea loc fericitul eveniment?
– Peste aproximativ [ase s`pt`mâni, replic` Burke, cu privirea
rece [i inflexibil`.
Faine se \nro[i u[or când privirea lui Gavin se opri asupra taliei ei.
– Exist` vreun motiv pentru aceast` grab`?
– Gavin! exclam` Libby cu o not` dureroas` \n glas.
– Niciunul \n afar` de cele obi[nuite, r`spunse Burke calm,
acoperind protestul cumnatei sale.
|[i fix` ochii asupra fratelui sù, continuând s`-l fixeze cu o
r`ceal` deliberat`.
– N-avem de ce s` a[tept`m. Faine trebuie s` mai lucreze \nc` o
lun` [i, dup` terminarea preavizului, va avea nevoie de câteva
s`pt`mâni ca s` organizeze evenimentul. Nu vrem s` facem o nunt`
mare.
– Bine, bine, am \n]eles, rânji Gavin c`tre Faine.
Dar \n expresia lui era ceva ironic, care o avertiz` c` b`rbatul
nu-[i terminase \ntreb`rile.
– Cum te sim]i, continu` el, la gândul c` vei \mp`r]i aceast` cas`
cu noi to]i?
– Dar acest lucru nu se va \ntâmpla, interveni Burke calm. Am
92 ROBBIE HURT
cump`rat o locuin]` la St. Paul's point.

Aceast` veste era o supriz` pentru to]i. Doamna Guilford \ntreb`
unde anume [i restul conversa]iei se purt` \n jurul noului subiect,
remarcele lui Gavin fiind deja uitate. Tot restul serii b`rbatul nu mai
vorbi dar, de fiecare dat` când Faine \l privea, \l suprindea veghind-o
pe sub gene. De fiecare dat` când ochii li se \ntâlneau, Gavin o privea
cu un zâmbet ironic [i de fiecare dat` ea, [i nu el, \[i muta privirea.
Pe drumul spre cas`, Burke zise, cu o not` de oboseal` \n glas:
– |mi pare rù c` a trebuit s` ai de-a face cu Gavin.
– Nicio problem`, r`spunse ea rapid.
– Ba da, este. M`car dac` ar fi un tip de om care poate accepta
urm`rile tragediei. Dar nu! |n loc de asta, st` toat` ziua mohorât [i
face tot posibilul pentru a transforma via]a celorlal]i \ntr-un iad. A
avut timp destul. Psihoterapeutul de la spital spune c` rùl ar fi
trebuit deja s` treac`. |ntotdeauna a avut o latur` mali]ioas`. Se pare
c` a decis s` se lase prad` ei.
Faine oft`, gândindu-se la figura lui trist` \n acel scaun.
– Pare... pare c` [tie ceva ce-l \nspìmânt` [i-l fascineaz` \n acela[i
timp. Cum a fost r`nit?
– La curse.
– Deci, Libby n-a avut niciun amestec?
Ma[ina f`cu un mic salt, sub influen]a unui picior prea tare ap`sat
pe accelera]ie.
– Nu, niciunul. De ce? r`spunse el lipsit de orice expresie.
Spusese ceva ce nu trebuia. Cu mare aten]ie, p`strându-[i tonul
obi[nuit, replic`:
– Pentru c` pare s` se simt` vinovat` de ceva. N-a râs decât o
singur` dat` toat` seara [i aproape imediat s-a oprit [i s-a dus lâng`
el, ca [i cum i-ar fi fost \n vreun fel neloial`.
Dup` ce cump`ni o clip` r`spunsul, Burke zise:

– Libby n-are de ce s` se simt` vinovat`. Dac` se simte, este vorba
de vina natural` pe care o resimte oricine se afl` \n prezen]a cuiva
handicapat. Cred sincer c`, dac` ar putea, ar schimba bucuroas` locul
cu el.
Urm` o pauz`, dup` care continu` distant:
– Iar Gavin, fiind a[a cum este, ar accepta un astfel de sacrificiu.
Dispre]ul rece din tonul lui o \nspìmânt`.
– E[ti prea dur cu el.
– |mi cunosc fratele. De[i ]in mult la el, nu pot s` \nchid ochii la
defectele pe care le are. Este permanent preocupat s` fac` via]a
mizerabil` tuturor celor din jur. A \ncercat [i cu tine, desigur. L-am
observat ast`zi privindu-te [i \ncercând s` fac` tot posibilul s` te sim]i
prost.
– A [i reu[it, admise Faine.
El aprob` din cap.
– De acum \nainte, ignor`-l. Dup` ce ne vom c`s`tori, nu-l vei mai
vedea a[a des. Nu vreau s` te supere cu rùtatea lui.
{i astfel se \ncheie seara.
Capitolul 7
Se c`s`torir` \ntr-o zi de var`, \n mica biseric` de lâng`

apartamentul lui Faine. Tân`ra purt` o rochie de m`tase de culoarea
piersicii, cu poale lungi [i bluz` decorat` cu mici boabe aurii, \n timp
ce \n jurul taliei \[i puse o centur` din fire de m`tase aurie. Sandalele
cu tocuri \nalte erau tot de culoarea aurului. Ca unice bijuterii purta
cerceii de perle ai mamei [i inelul de logodn`. Buchetul era f`cut din
orhidee, crem [i aurii. |ntreaga ]inut` costase o sum` exorbitant`, dar
Faine fusese hot`rât` s` nu fie \ntrecut` de nicio invitat`. Nu avusese
niciun \nso]itor la altar, dar Anna [i Heather f`cur` cât zece
domni[oare de onoare.
Un veri[or \ndep`rtat [i so]ia sa venir` de la Hawkes Bay, dar, \n
afar` de aceste rude, ceilal]i invita]i erau numai prieteni. Doamna
Guilford insist` ca recep]ia s` aib` loc la locuin]a ei. Faine nu [tia
unde aveau s` doarm` \n acea noapte [i nici nu \ntreb`. |n ultimele
s`pt`mâni, Burke devenise din ce \n ce mai distant, ca [i cum
indiferen]a sa \n privin]a c`s`toriei se fixase \ntr-o definitiv`
respingere.
Cu o s`pt`mân` \nainte de nunt`, Faine \i spuse, dup` o sear`
petrecut` ascultând muzic`:

– {tii, mai este \nc` timp s` ne r`zgândim.
El \ntoarse capul uimit, privind-o ciudat.
– De ce spui asta? \ntreb` el.
Ea ridic` din umeri, sim]indu-se stângace sub privirea lui ironic`.
– Nu pari foarte interesat [i convins.
Expresia lui se schimb`, devenind amuzat`.
– Nu? relu` el, trecându-[i mâna prin buclele ei.
Faine \[i mu[c` buza [i se \ndep`rt` sau m`car \ncerc`, pentru c`,
\ndat` ce o sim]i c` pleac`, mâna lui se crisp` pe gâtul ei [i o trase
mai aproape, cu capul u[or plecat, pentru a o putea s`ruta. |nainte
s`-l \ntâlneasc`, Faine nu [tiuse cât de sensibile erau anumite p`r]i ale
trupului ei; acum, tremur` când s`rutul lui \i atinse gâtul, \n timp ce
mâna lui \i mângâia p`rul. La \nceput, s`ruturile fur` delicate, dar
foarte curând \ncepu s` simt` mu[c`tura u[oar` a din]ilor sì.
– Burke! exclam` ea, \ncercând s` se ridice.
El râse [i o \ntoarse spre el. Ea privi \n sus c`tre liniile ferme ale
chipului sù. Ochii sì reci [i [i buzele zâmbind fermec`tor o f`cur`
s` uite c` exist` timp, c` exist` [i alte locuri pe lume.
S`rutul sù o l`s` f`r` respira]ie. Mâna ei se strecur` sub c`ma[a
b`rbatului, mângâindu-i pielea cald`.
Pentru prima oar` \n via]`, [tiu c` era gata s` se predea, purtat`
de dorin]a de a fi iubit` [i de a iubi.
Pe sub gene, ochii lui Burke sclipeau aproape \nfrico[`tor.
Tremurând, gemând de dorin]`, Faine \ncerc` s`-l resping`, pentru
c` era ceva rece [i impersonal \n pasiunea lui. Ceva care o
\nspìmânta.
Imediat \ns`, mâna lui se strecur` pe spatele ei [i s`rutul lui o f`cu
s` deschid` involuntar buzele. Trupul lui o presa.
96 ROBBIE HURT
|nspìmântat`, realiz` c` se ruga, \l implora s-o elibereze din

adâncul \ntunecat al propriei senzualit`]i, vocea ei rostind mereu [i
mereu:
– Te rog... te rog...
Ca [i cum r`spunsul ei l-ar fi luat prin surprindere, b`rbatul trase
adânc aer \n piept, apoi se culc` lâng` ea, buzele lui fierbin]i
atingându-i gâtul. Apoi se ridic` [i o trase \n picioare, dup` el.
– Nu, zise el lini[tit, ridicându-i b`rbia ca s`-i vad` ochii pleca]i.
Când vom face dragoste pentru prima dat`, va trebui s` fie altfel. S`
avem toat` noaptea la dispozi]ie, numai pentru noi.
Zâmbi, \i ridic` mâna la buze [i-i s`rut` vârful degetelor.
– R`spunzi cu atâta entuziasm mângâierilor mele, \ncât, dac` a[ fi
mai gr`bit, nu m-a[ putea bucura de toate farmecele tale.
– Cred c` st`pânirea ta de sine m-a speriat pu]in, [opti ea.
El ridic` din umeri, aruncându-i o privire rapid` [i p`trunz`toare.
– Sper c` te-am convins c` asta nu \nseamn` lips` de interes,
replic` el, redevenind distant, dar zâmbind totu[i. Provoc`rile tale
sunt suficiente pentru a face [i un sfânt s`-[i piard` capul!
– Dar nu [i pe tine?
– O, dar eu nu sunt un sfânt.
R`mas` singur` dup` nunt`, mergând s` se schimbe, Faine se
gândi din nou la toate astea [i un u[or fior o cuprinse.
De luni de zile tânjea dup` Burke. |n visele sale ap`rea mereu.
Ast`zi, nu peste multe ore, avea s` devin` so]ia lui \n adev`ratul
sens al cuvântului. Gândul o f`cu s` ro[easc`. |[i lipi palmele,
presându-le una de alta, [i \ncerc` s` respire adânc [i calm. Apoi,
concentrându-[i aten]ia la ceea ce f`cea, \[i scoase rochia din m`tase
[i se schimb`.
Afar`, soarele apunea \ntr-o mare de portocaliu [i ro[u. C`tre vest,
cerul era aproape verde, iar deasupra lor se \ntindea un curcubeu de

indigo. Numai Luceaf`rul era suficient de str`lucitor pentru a se
vedea, o stea mare str`lucind distant c`tre apus. |n magnolia din fa]a
ferestrei, o pas`re \[i cânta trilurile sale sfâ[ietoare [i dulci. Parfumuri
pluteau \n aerul dulce-am`rui al serii.
Tensiunea nervoas` o f`cu s` devin` nelini[tit`. Se aplec` \n afar`
[i-l z`ri pe Burke sub pergola \nc`rcat` de clematite albe [i albastre.
B`rbatul \i cedase camera sa s` se schimbe, iar el preferase s` mearg`
\n dormitorul de oaspe]i de la parter. Se p`rea c` era deja gata.
Faine ie[i u[or din camer` [i cobor\ sc`rile f`r` s` \ntâlneasc` pe
nimeni \n drum.
Luminile erau stinse. St`tu o clip` \n loc pentru a se obi[nui cu
obscuritatea, apoi se \ndrept` c`tre u[a de sticl` ce d`dea afar`. Dar
chiar atunci auzi un glas care venea dinspre pergol`.
Era Libby. Femeia vorbea [optit.
– Fii fericit, zise ea.
|n aceste simple cuvinte se ascundea confirmarea tuturor
suspiciunilor nerostite ale lui Faine.
Dar nu era totul. Faine r`mase pe loc, ]inându-[i respira]ia când
Burke r`spunse:
– O, Doamne, nu pot...
– Ba da, ba da, po]i... trebuie.
St`tur` o vreme departe unul de altul, apoi Libby \ntinse mâna
[i-i mângâie obrazul.
– E foarte dr`gu]`... [i-mi place mult de ea. Te va face fericit. Este
atât de bun` [i de de sensibil` \ncât... \ncât...
– |ncât... dar vocea lui se frânse.
|n \ntunericul adânc de sub pergol`, cele dou` umbre se topir`
\ntr-o \mbr`]i[are care o f`cu pe Faine s` respire adânc [i sfâ[ietor, de
98 ROBBIE HURT
parc` o sabie i-ar fi str`puns inima.

Dar ei n-o auzir`. N-ar fi auzit nimic din ce-i \nconjurau, atât de
pierdu]i erau \n dragostea lor. Faine nu se putu mi[ca, nu se putu
\ndep`rta de aceast` crud` pr`bu[ire a tuturor speran]elor sale. Era
cel mai suferind spion din câ]i au existat vreodat` pe lume. A[tepta
nemi[cat`, privind cum Burke \[i s`ruta cumnata cu o pasiune
cople[itoare, prea mult timp \n`bu[it`.
– Dragule, [opti Libby, o, dragul meu... Trebuie s` pleci. Te rog...
Burke, e târziu. Poate e deja gata.
Faine suspin`, a[teptând s`-l aud` trimi]ându-[i so]ia la dracu, dar
el zise cu greutate:
– Da, trebuie s` plec. Dar sunt \ncântat, m` bucur c` ai venit la
mine... \n sfâr[it.
– N-a[ fi putut suporta s` nu-mi iau r`mas-bun.
Libby vorbea r`gu[it, fiecare cuvânt fiind \nc`rcat de disperare [i
de dorin]`.
– N-am vrut s` se \ntâmple a[a... tot acest timp... \n care n-am avut
nimic s`-mi repro[ez...
Vocea ei se schimb`, devenind \nfrico[`toare.
– Dar m` bucur! M` bucur! M`car voi avea aceast` amintire.
– Draga mea...
Se s`rutar` \nc` o dat`, Libby \nl`n]uindu-[i bra]ele dup` gâtul lui.
Se aflau atât de aproape, \ncât Faine sim]i c` se \n`bu[e. {tia foarte
bine ce simt, cuno[tea acea dorin]` crescând`, pasiunea cople[itoare
din momentul \n care buzele se \ntâlnesc.
Apoi, atât de abrupt \ncât Libby r`mase uimit`, Burke o \ndep`rt`
de el.
– La revedere, draga mea, zise el, privind-o cum se \ndep`rteaz`,
\nainte de a se \ntoarce [i a se \ndrepta spre cas`.
Trecu foarte aproape de Faine. Dar nici chiar atunci n-ar fi

v`zut-o, dac` n-ar fi aprins lumina.
B`rbatul se albi la fa]`, [ocat s-o descopere acolo. R`mase pe loc,
cu mâna pe \ntrerup`tor, uitându-se la ea ca [i cum nu [i-ar fi putut
crede ochilor. Faine \l privi la rândul ei, prea stupefiat` de scenele la
care fusese martor` pentru a-[i mai putea ascunde emo]iile. Inima \i
b`tea cu repeziciune.
– De când te afli aici?
– Am venit cu pu]in \nainte de a intra tu, r`spunse ea, tremurând.
Starea de [oc a b`rbatului parc` trecu. Culoarea natural` \i reveni
\n obraji, dar ochii lui r`maser` la pând`, privind-o cu intensitate [i
cùtând s`-[i recapete calmul.
– |n]eleg, relu` el, desf`cându-[i nodul cravatei. |mi pare rù,
continu` Burke cu blânde]e. Trebuie s` fi resim]it un [oc imens. Vrei
s`-]i aduc ceva de bùt?
Zâmbetul ei fu ironic.
– Nu, mul]umesc. Cred c` a fost destul ce am v`zut.
– Dou` pahare de [ampanie? o tachin` el.
Apoi, \ncruntându-se la butonii pe care nu reu[ea s`-i scoat`,
adùg`:
– Oh, te rog s` m` aju]i cu `[tia. Bunica a insistat s` port butonii
so]ului ei [i sunt practic imposibil de scos cu o singur` mân`.
Deci prima ei sarcin` – [i ultima – \n calitate de so]ie fu s`-i scoat`
butonii. Erau mari [i demoda]i, din diamante [i aur. Nu se potriveau
deloc unui b`rbat din contemporaneitate, a[a cum era Burke. Dar \i
purtase cu atâta stil, \ncât ajunseser` s` i se potriveasc`.
Când degetele ei \l eliberar`, \[i petrecu bra]ele dup` umerii ei [i
zise [optit:
– Vom rezolva asta, Faine.
100 ROBBIE HURT
Dintr-o dat`, ea deveni extrem de nervoas`.

– S` rezolv`m? \ntreb` ea, ducându-se s` pun` butonii pe un
bufet. N-ar trebui s`-i spui asta lui Libby? Nu exist` nimic ce s`
rezolv`m noi.
Burke \[i scoase c`ma[a cu o expresie rece.
– Ce vrei s` spui cu asta?
– |n mod evident, nu exist` nicio posibilitate ca mariajul nostru
s` fie unul reu[it.
– De ce?
Ea \l privi uimit`.
– De ce? Pentru cel mai evident motiv din lume! Când am acceptat
s` m` c`s`toresc cu tine, nu [tiam c` mai exist` cineva \n via]a ta.
Burke se st`pânea foarte bine.
– Ea nu este [i n-a fost niciodat` \n via]a mea.
– {tii ce vreau s` spun.
– Da, [tiu exact ce vrei s` spui. Dar de unde a ap`rut reac]ia asta?
Nu-mi amintesc s` m` fi \ntrebat vreodat` dac` sunt sau nu
\ndr`gostit de altcineva. {i cum am evitat cu mare grij` s`-]i spun c`
te iubesc, cred c` nu ]i-ai f`cut nicio iluzie.
Faine se \ntoarse, bolnav` de durere [i de disperare, cu mâinile
\ncle[tate. Lupta din r`sputeri cu dezolarea [i cu triste]ea, atât de
intense \ncât era convins` c` nu va putea niciodat` trece peste ele.
– Sau ]i-ai f`cut speran]e? repet` el, venind lâng` ea. Credeai c` te
iubesc, Faine?
Pentru o clip`, ea \nchise ochii.
– Nu, spuse ea pe un ton s`lbatic, mânia [i mândria ren`scând \n
ea. Dar [tii cât este de degradant s` fii folosit ca \nlocuitor? Nu-]i
permit s`... s`... pretinzi, când...
Vocea ei se frânse când b`rbatul o \ntoarse spre el. Era prea
cople[it` pentru a mai putea gândi limpede, pe când el, care ar fi

trebuit s` fie la fel de r`v`[it – doar renun]ase la dragostea vie]ii
lui – p`rea perfect st`pân pe sine [i pe situa]ie.
– Când facem dragoste? relu` Burke \n [oapt`. Crede-m`, atunci
când vom face dragoste, nu vei fi deloc o \nlocuitoare. |mi pare rù
c` e[ti cople[it` de situa]ie, dar asta nu \nseamn` nimic pentru noi.
– Nu-mi vine s` cred!
Faine \[i acoperi urechile cu mâinile, luptându-se s`-[i revin`.
– |mi pare rù, dar nu pot trece prin a[a ceva. M-ai min]it... o, nu
direct, dar [tii bine c` ai min]it! Nu-]i dai seama c` asta \nseamn`
totul? Dac` a[ fi crezut m`car o clip` c` tu [i Libby...
– N-a fost nimic \ntre noi! Tot ce s-a \ntâmplat \ntre mine [i ea ai
v`zut chiar ast`zi. {i nu va mai fi niciodat` nimic. Jur`mintele de la
nunt` sunt importante pentru mine [i inten]ionez s` le respect.
– Ei bine, eu nu inten]ionez s` le respect, replic` ea. De fapt...
Mâna lui, aflat` pe um`rul ei, se strânse dureros. Faine se opri,
cu tr`s`turile \n`sprite de durere. Brutalitatea lui o lu` prin
surprindere.
– Vei face a[a cum vreau eu, zise el printre din]i. Mânia \i
aprinsese \n ochi fulgere reci. P`rea \n stare s-o ucid`. N-am de gând
s`-mi v`d ruinate toate planurile din pricina unor iluzii [i a unor
r`zgândiri de ultim moment.
– Da, dar...
– Dar nimic.
El o eliber` [i se \ndep`rt`, \ntrebând-o cu r`ceal`:
– Spune-mi, cum pl`nuiai s`-i spui bunicii mele c` te-ai r`zgândit?
Sub privirile lui mânioase, Faine p`li. O lovise exact unde o durea
mai tare, unde era mai vulnerabil`. |n s`pt`mânile dinainte de nunt`
devenise foarte apropiat` de Ellen [i \ncepuse s` ]in` mult la ea.
102 ROBBIE HURT
Ajunsese s` \n]eleag` ce mult \nsemna pentru ea mariajul lor [i

str`nepo]ii care aveau s` se nasc`.
– S` te ia naiba! [opti ea. S` te ia naiba, Burke.
|n loc de r`spuns, el zâmbi crud [i o prinse de cot, \ntorcând-o
c`tre u[`.
Mai apoi, Faine nu reu[i s`-[i aminteasc` mare lucru din ur`rile de
r`mas-bun ale oaspe]ilor. Singurul lucru care a mi[cat-o a fost s`rutul
cald al lui Ellen pe obrazul ei. {i momentul \n care ochii ei de topaz
\ntâlnir` privirea albastr` a lui Libby \n care se citea o amar` gelozie.
Lipsit` de reac]ie, Faine se l`s` condus` c`tre ma[ina argintie [i se
\ntoarse chiar s` fac` un semn celor r`ma[i \n urm`.
{ocul [i tr`darea \i r`piser` orice urm` de energie [i de voin]`,
tocindu-i reac]iile. Se sim]ea extraordinar de obosit`.
Capul lui Burke se \ntoarse c`tre ea. Dar cum Faine \l ignor` total,
b`rbatul \[i redirec]ion` aten]ia asupra drumului, conducând ca de
obicei cu mult` aten]ie [i \ndemânare prin traficul aglomerat. Faine
\[i l`s` capul pe sp`tarul scaunului, privind \n \ntuneric f`r` s` vad`.
Adormi. Lini[tea brusc`, la oprirea motorului, o trezi. Ajunseser`.
Era lini[te [i atât de \ntuneric, \ncât se aflau probabil departe de
drum. |n fa]a lor se afla o ap` \n care se reflectau stelele str`lucitoare.
Nu, nu era marea, \n]elese ea, ascultând sunetul valurilor.
– M` duc s` duc bagajele \nùntru [i s` aprind luminile, zise
Burke cu o voce rece lipsit` de orice expresie.
Nu a[tept` r`spuns [i se ridic`, l`sând-o pe Faine s`-[i dezlege
centura de siguran]`. |ndat` ce ie[i afar` din ma[in`, tân`ra se sim]i
mai bine [i respir` adânc aerul curat, \nc`rcat de miros de sare.
La câ]iva pa[i de ea, luminile casei se aprinser`, rupând-o de
farmecul nop]ii. Fiecare nerv \i era \ntins la maximum.
– Faine? auzi \n apropiere vocea lui Burke.
Nu r`spunse, dar Burke o strig` \nc` o dat`, mai tare.

– Sunt lâng` ma[in`, o aten]ion` el.
– Acum te v`d.
Burke se apropie cu mi[c`ri u[oare [i silen]ioase, [i-i atinse bra]ul.
– Hai \nùntru.
Trebuia s`-i spun` acum. Dup` ce va intra, va fi dificil s` se opun`
momentului. Ar fi trebuit s` fac` dragoste cu el. Cu o voce r`gu[it` de
emo]ie [i tensiune, zise:
– N-am de gând s` trec prin toate astea, Burke. Nu pot.
– Bine, zâmbi el. Nu sunt insensibil, draga mea. Ai avut un [oc
imens [i ar fi un gest de o prostie monumental` s` te for]ez s` faci
ceva pentru care nu e[ti preg`tit`. Nu vreau s` m` ur`[ti. Nu-]i voi
cere nimic mai mult decât po]i oferi.
O trase mai aproape de el [i o ]inu o clip` \n bra]e, cu o tandre]e
reconfortant`.
– Primul lucru pe care un om de afaceri \l \nva]`, adùg` el cu un
zâmbet ascuns de noapte, este momentul când trebuie s` insiste [i
când trebuie s` fie r`bd`tor.
– Presupun c` aceste lucruri ar trebui s` m` fac` s` m` simt mai
bine!
El \[i plec` fruntea [i replic`:
– A[ putea s` te fac s` te sim]i mai bine [i altfel.
Am`r`ciunea \i \nec` glasul. Cum putea s` ia situa]ia atât de u[or?
Nu-l cuno[tea deloc.
Mai târziu, se gândi c` b`rbatul \ncerca s` le u[ureze amândurora
situa]ia, \n cea mai ciudat` noapte a nun]ii din câte existaser`. |n
urm` cu numai dou`zeci [i patru de ore, st`tuse \n pat gândindu-se
cu mii de fiori c` era pentru ultima oar` când dormea singur`. C`zuse
\ntr-un somn adânc [i atât de erotic, \ncât ro[ea [i acum gândindu-se
104 ROBBIE HURT
la el.
{i probabil c` [i Burke se gândea la aceast` noapte cu ner`bdare.
B`rba]ii pot face dragoste f`r` s` simt` nimic altceva decât dorin]`.
Aerul nop]ii deveni dintr-o dat` rece. Tremurând, se \ndep`rt` de
el, spunând cu o lips` total` de expresie:
– M` \ndoiesc c` ai putea face ceva ca s` m` simt mai bine.
Dup` o scurt` t`cere, el replic` rece:
– Orice alt b`rbat ar vedea asta ca pe o adev`rat` provocare.
– M` bucur foarte mult c` tu nu e[ti alt b`rbat, ripost` ea cu
sarcasm.
– Ei bine, m`car e un \nceput.
Ca [i când i-ar fi ignorat respingerea, b`rbatul o prinse de um`r [i
o \ntoarse c`tre cas`.
– S` intr`m. }i-e frig, iar eu sunt obosit. Ai grij` la drum, e u[or
accidentat.
Casa era mare [i rece. Podelele erau din lemn lustruit, pere]ii
zugr`vi]i \n culori marine, mobila minimal`, practic` [i modern`, din
lemn [i metal. C`r]ile a[ezate cumin]i pe rafturile profilate pe un
perete alb erau singurul decor.
– Nu-]i place, zise Burke, v`zând-o privind nedumerit` \n jur.
– Ba da. E... diferit`.
– Po]i schimba ce vrei.
Apoi, ar`tând c`tre u[ile care se vedeau de cealalt` parte a
\nc`perii, adùg`:
– Dormitoarele sunt acolo. Al tù e al doilea de pe hol.
Instinctul \i spunea c` se afl` foarte aproape de un pericol
iminent, dar \ntreb` totu[i:
– Tu unde vei dormi?
|n ochii lui sclipi din nou ironia.
– |n alt` parte. M` duc s` fac patul.

– Voi dormi [i eu cu tine?
Buzele lui se mi[car` f`r` cea mai mic` urm` de umor, de[i pe
buze \i flutur` un zâmbet dur.
– Nu, draga mea, nu vei dormi cu mine. Doar dac` vrei s` uit cu
des`vâr[irea orice hot`râre de bun-sim] pe care am luat-o ast`zi [i s`
facem dragoste f`r` prea mult` ceremonie.
Faine ro[i [i se uit` \n alt` parte, blestemându-se \n sinea ei
pentru atâta prostie.
– M` gândeam eu c` nu vrei, relu` el cu o emfaz` ironic`. De ce
nu despachetezi? O s` preg`tesc ceva de bùt [i apoi ne putem duce
la culcare. Dac` a[ fi [tiut c` \nsur`toarea este atât de epuizant`, m-a[
fi r`zgândit la timp.
P`cat c` n-ai f`cut-o, se gândi Faine. |n felul `sta, niciunul dintre
noi n-ar mai fi fost prins \n batjocura asta de c`s`torie. Dac` m`car ar
fi [tiut de ce Burke o f`cuse pân` la urm`, de ce o curtase [i o gr`bise
s` se c`s`toreasc`, \n ciuda sentimentelor pe care le avea fa]` de
Libby!
|ntotdeauna, \n spatele pasiunii lui se aflase o adânc` rezerv`. Din
prima clip`, Faine sim]ise asta, dar, naiv` cum era, \[i ignorase
intui]ia, sperând c` dragostea ei va na[te cândva un r`spuns
asem`n`tor din partea lui.
F`r` \ndoial`, b`rbatul crezuse c` [i ea \[i dore[te de la o c`s`torie
acelea[i lucruri ca [i el – pasiune, prietenie, familie. Dar ar fi trebuit
s` [tie c` un astfel de mariaj era sortit e[ecului, dac` el o iubea pe
Libby.
Doar dac`... mâinile i se \ncle[tar` pe haine. Doar dac` nu cumva
Burke sperase c` aceast` c`s`torie \l va face s` nu se mai gândeasc` la
o dragoste imposibil`, atâta timp cât va avea mo[tenitori [i o so]ie
106 ROBBIE HURT
destul de acceptabil`. Cu mare aten]ie, de parc` \ntreg cursul

viitoarei sale vie]i ar fi depins de asta, \mp`turi o c`ma[` din bumbac
[i o a[ez` \n sertar.
Era atâta lini[te, \ncât putea auzi zgomotul u[or al valurilor mici
care b`teau plaja. Undeva pe cer, un avion zbura, coborând deja spre
aeroportul Mangere. Venea din Hawaii, se gândi ea, sau din
Rarotonga, nume magice din Polinezia.
Burke n-o \ntrebase unde voia s` mearg` \n luna de miere. |i
spusese doar c`, având la dispozi]ie numai o s`pt`mân`, trebuia s`
aleag` o destina]ie apropiat`. Iar ea zâmbise [i-i spusese c` a[teapt`
s` fie suprins`.
Lacrimi fierbin]i \i inundar` ochii. Burke f`cuse asta [i chiar mai
mult decât atât.
|[i duse mâna la gur`, clipind furioas`. Nu era timpul s` plâng`,
s` se r`zvr`teasc` \mpotriva zeilor pentru nedreptatea lor. Mai mult
decât orice altceva, trebuia s`-[i recâ[tige controlul asupra ei.
B`rbatul de care se \ndr`gostise nu mai exista. Trebuia s` se
confrunte cu aceast` realitate, dar nu \n noaptea asta. Nu acum, când
era atât de obosit`, atât de fragil` emo]ional.
De obicei, era curajoas`. Anii de singur`tate \i construiser` un
caracter puternic. Putea s` se confrunte cu orice, chiar [i cu moartea
speran]elor sale. Dar avea nevoie de timp [i-i era team` c` exact
timpul i se refuza. Burke acceptase inevitabilul, dar dincolo de
aparen]ele sale de om sofisticat [i rece, era un b`rbat cu instincte
puternice. N-ai putea transforma, se gândi ea, câteva mii de dolari
\ntr-un imperiu care valora acum milioane, f`r` s` ai o voin]`
implacabil` [i capacitatea de a risca. Oricât de bine ascunse, aceste
caracteristici \l defineau. Iar aceast` c`s`torie era \nc` o dovad`. Cât
de mult va putea Burke a[tepta, \nainte de a for]a un deznod`mânt
\n stilul caracteristic? Era for]at` s` recunoasc` faptul c` nu [tia mai

nimic despre el.
Vocea lui o strig`, iar degetele lui b`tur` \n u[`. Tres`ri,
sim]indu-se vinovat` de parc` ar fi pl`nuit o evadare.
– Vin! r`spunse ea, aruncând restul hainelor \n dulap.
B`rbatul \i preparase lapte cald cu brandy. Nu era bùtura ei
preferat`, dar o bù \ncet, dându-[i seama c` o va ajuta s` doarm` [i
discut` cu el despre ziua care trecuse, umplând t`cerea cu iscusin]a
ei de a socializa. Probabil un alt motiv pentru care o luase de so]ie,
se gândi ea, con[tient` de privirea sa atent` asupra obrajilor ei.
– }i-e cald, remarc` el.
Ea cl`tin` din cap [i lumina unei l`mpi \i str`luci \n bucle,
aurindu-le.
– Coniacul m` \nc`lze[te. Burke, când va fi terminat` casa?
Chiar dac` nu-[i d`dea seama, aceast` \ntrebare echivala cu o
capitulare. B`rbatul o privi cu aten]ie, iar umerii lui se ridicar`
\ntr-un gest lejer.
– Problemele de structur` s-au rezolvat. Acum, se completeaz`
buc`t`ria [i bìle. Au fost suprinz`tor de pu]ine lucruri de f`cut. Casa
a fost p`strat` cu mare grij`. |n afar` de buc`t`rie [i dormitoare,
restul este deja f`cut. Arhitectul meu a fost \ncântat s` g`seasc` o cas`
georgian` perfect conservat`. Am fost nevoit s` insist c` vrem o
buc`t`rie modern` [i schimbarea ]evilor, zâmbi el. Mi-a tot spus ceva
despre noii \mbog`]i]i snobi [i a fotografiat fiecare col]i[or \nainte de
a le permite muncitorilor s` se ating` de cas`.
Faine f`cu ochii mari, indignat`, iar Burke râse \ncet.
– |mi este prieten de mult. Am lucrat \mpreun` de multe ori.
Când e[ti nervoas`, ochii tì au culoarea chihlimbarului, cu fl`c`ri de
foc \n miezul lor.
108 ROBBIE HURT
Complimentul fusese rostit cu o lene somnolent`, astfel \ncât

obr`znicia lui \i sc`p` pentru moment. Când o remarc`, ro[i [i puse
cana jos, furioas` pe el [i pe sine pentru c` fusese afectat` de lauda
lui ieftin`.
– Cred c` e momentul s` merg la culcare, zise ea c`scând [i
contrazicând solemnitatea tonului.
Camera se \nvârti cu ea o clip`, apoi lucrurile revenir` la normal.
Mâncase foarte pu]in toat` ziua, bùse [ampanie la recep]ie, [i acum
coniac. Clipi de câteva ori, apoi realiz` c` Burke se afla \n fa]a ei, cu
mâna \ntins`.
– Nu, gata, mi-a trecut, zise ea.
Dar b`rbatul o lu` \n bra]e [i-i ignor` \ncerc`rile de a sc`pa.
– Nu, spuse el cu o voce dur`. Nu m` trata de parc` m-am
\mboln`vit dintr-o dat` de lepr`. Asear` m-ai s`rutat [i n-ar fi fost
deloc greu s` facem dragoste, dac` a[ fi insistat. Sunt exact acela[i
om.
– Nu-mi vine s` cred! exclam` Faine cu disperare. Dac` nu po]i
vedea diferen]a...
– Desigur c` o pot vedea! Dac` n-a[ vedea-o, a[ face dragoste cu
tine [i, crede-m`, n-ar fi deloc un viol. |n ciuda acestei inocen]e
r`nite, \nc` m` vrei, [i va veni [i ziua când vei fi preg`tit` s` accep]i
asta. Atunci, vom putea transforma \n ceva bun c`snicia asta.
– Nu se poate! ]ip` ea, cu oboseal` \n glas. La naiba, Burke, sunt
gata s` plâng [i n-am mai plâns de ani buni. D`-mi drumul!
– Plângi dac` vrei, dar nu te las s` pleci pân` când nu pricepi.
– O, pricep prea bine.
Mânia \i usc` lacrimile.
– Chiar foarte bine, continu` ea. E[ti \ndr`gostit de cumnata ta. O
ciudat` loialitate \]i interzice s` faci dragoste cu ea, a[a c` ]i-ai g`sit pe
altcineva. O persoan` prea oarb` s` vad` dincolo de propriul ei nas.

Astfel, ]i-ai satisf`cut orgoliul dinastic [i speran]ele bunicii tale de a-[i
vedea str`nepo]ii, instinctul [i nevoia de a avea o familie. Doar c` ai
gre[it persoana. Pentru c` eu nu suport s` fiu \nlocuitoarea nim`nui!
Poate crezi c` ai r`mas onorabil pentru c` n-ai sedus-o pe so]ia
fratelui tù olog. Dar \n ce m` prive[te, cred c` ai tr`dat orice ai sim]i
atât pentru mine, cât [i pentru ea.
{tia c` vorbele ei aveau s`-l enerveze, dar nu se a[tepta la expresia
ap`rut` \n ochii lui când se aplec` s-o s`rute cu brutalitate, f`r`
tandre]e. Faine se \nec` [i cùt` s` respire. Burke \[i ridic` fruntea,
spunând cu o voce de ghea]`:
– A[a te voi opri \ntotdeauna, dac` \mi mai vorbe[ti astfel !
Faine tremur`, \nfrico[at` pentru prima dat` \n via]` de un b`rbat.
Nu putea controla situa]ia. Buzele o dureau, erau umflate [i vinete.
Atingerea lui impersonal` o [ocase, dar, de[i nu-i mai sim]ea mâna pe
trupul ei, n-avea curajul s` se mi[te. Ar fi fost foarte u[or ca lucrurile
s-o ia razna. El era condus de mânie, ea de sentimentul c` fusese
tr`dat`. Se privir` ca doi du[mani de moarte. Instinctul \i \ndemna s`
se \nfrunte violent.
Dar nu putea fi decât un singur sfâr[it al acestei b`t`lii [i Faine
nu-[i dorea s` fac` dragoste \n ur` [i dispre]. Se temea ca nu cumva
masculinitatea lui cople[itoare [i dragostea ei s` nu o fac` s` se
supun` de bun`voie.
Dac` s-ar \ntâmpla a[a, dac` el ar [ti c`-l iube[te din toat` inima,
ar fi condamnat`.
A[tept`, tremurând.
– Dumnezeule, Faine, nu mai fi a[a! |]i e team` de mine? \ntreb`
el.
|i ridic` b`rbia, \ncercând s`-i priveasc` fa]a. Apoi, gura lui se
110 ROBBIE HURT
apropie de ea [i b`rbatul o s`rut`.

– |mi pare rù, Faine, se scuz` el. Nu te teme de mine. Am un
temperament nefericit, dar rareori \mi pierd cump`tul. N-a[ face
nimic s` te r`nesc. Crede-m`.
Dar deja ai f`cut-o, ar fi vrut ea s` strige. Se p`rea c` b`rbatul nu
\n]elegea ce f`cuse. Aproape m-ai ucis [i nici m`car nu-]i dai seama!
Poate c` mânia [i dezolarea i se citeau \n privire, pentru c` Burke
\i lu` mâinile [i le p`str` \ntr-ale sale cu blânde]e.
– Doamne, \mi pare atât de rù! {tiu ce sim]i. Problema e la mine.
Mândria ta m-a atras \n primul rând. M` priveai cu un interes atât de
rece…
Faine nu mi[c`. Pur [i simplu nu putea respira. Durerea era prea
intens`.
– O, nu fac decât s` \nrùt`]esc lucrurile, zise el cu o voce
disperat`. Suntem amândoi prea obosi]i ca s` mai gândim limpede.
Dar aminte[te-]i, Faine! Mândria r`nit` este un prost tovar`[, mai ales
\n nop]ile lungi [i reci. E un cli[eu, [tiu, dar ca toate cli[eele, foarte
adev`rat. Culc`-te. Lucrurile vor p`rea mai simple mâine diminea]`.
|n acea noapte, Faine vis` din nou m`[ti [i oglinzi, dar de aceast`
dat` [tia ce \nseamn`.
Capitolul 8
Se trezi \nainte de apari]ia zorilor, \n patul enorm de dou`

persoane. Privi pe fereastr` peisajul care se schimb treptat de la
negru la gri-pal [i care, când soarele se ridic` peste orizont, fu
inundat de culoare.
Nu departe, vasele pluteau pe ap`, \n aerul rece [i limpede. Nu
era deloc vânt, nici m`car o urm` de briz`, dar prin fereastr` venea
un miros delicat de mare [i de flori.
Faine dormise greu, adânc, f`r` s` se \ntoarc` m`car o dat`. Acum,
st`tea culcat` pe perne. Capul o durea pu]in, ochii \i erau deranja]i
de lumina puternic`. |ncerca din r`sputeri s`-[i reg`seasc` lini[tea.
Cel pu]in, se gândi ea, Burke nu [tia c`-l iube[te. Zâmbi cu
am`r`ciune. S-ar mai fi c`s`torit cu ea dac` ar fi [tiut? Se \ndoia.
|ncercând s` priveasc` deta[at evenimentele petrecute de la acea
nenorocit` descoperire \ncoace, reu[i s` vad` cu mai mult`
obiectivitate \ntâmpl`rile, chiar dac` nu era decât o obiectivitate de
fa]ad`. Trebuia s` se str`duiasc` din r`sputeri pentru a privi cu
deta[are o parte esen]ial` a vie]ii ei. Gândind la cele petrecute, realiz`
c` singurul motiv pentru care Burke se c`s`torise cu ea fusese acela
112 ROBBIE HURT
c` nu credea c`-l iube[te.

|i spusese asta foarte clar când f`cuse referire la mândria ei r`nit`.
Ea nu-[i dezv`luise niciodat` dragostea, niciodat` nu-i spusese c`
simte pentru el mai mult decât dorin]` [i apreciere pentru
compatibilitatea lor mental`, care-i f`cea s` se bucure atât de mult de
compania reciproc`. Era limpede. B`rbatul crezuse c`-l alesese
pentru mai multe motive, dintre care unul erau banii. Zâmbi deloc
amuzat`, gândindu-se cum ar reac]iona Burke dac` ar [ti c` s-ar fi
c`s`torit cu el chiar dac` n-ar fi avut nici m`car un cent.
Se ridic` din pat pentru a trage perdelele care d`deau c`tre terasa
mare din fa]a casei.
Nu fu surprins` s`-l vad` pe Burke \notând \n golf. Se mi[case
foarte \ncet [i cu grij`, de vreme ce nu-l auzise ie[ind. Ca un tigru,
gândi ea. Degetele ei aproape puteau sim]i acel trup, puternic [i
bronzat. Tremur` de dorin]`, o dorin]` care-i sl`bea hot`rârea.
Când ajunse la mal, b`rbatul se scutur` de pic`turile de ap` [i
privi spre cas`. F`r` s` vrea, Faine se ascunse.
Când se \ntoarse \napoi \n cas`, Faine \l \ntreb`, preparând
cafeaua:
– Cum a fost \notul?
– Minunat, r`spunse el. Ar fi trebuit s` vii [i tu.
Ea zâmbi.
– Nu-mi place s` recunosc, dar prefer o temperatur` mai ridicat`
pentru a \ndr`zni s` fac baie.
– Doamne Dumnezeule! M-am c`s`torit cu o comod`! exclam` el.
Nu [tii c` marea este acum la fel de cald` cum va fi tot anul? Numai
aerul este mai rece decât \n miezul verii.
– Da, cu mintea [tiu, dar nu-mi pot convinge trupul, r`spunse
Faine.
B`rbatul o scrut` cu intensitate, ca [i cum [i-ar fi imaginat-o f`r`

haine.
Era o \ncercare deliberat` de a o intimida [i, \n mod normal, ar fi
reu[it. Dar acum \l privi la rândul ei sfid`tor, refuzând s`-i ofere
satisfac]ia de a se ar`ta stânjenit`.
Faine relu`:
– Burke, nu crezi c` ar trebui s` discut`m despre cele \ntâmplate?
Trebuie s` \n]elegi c` nu... nu pot...
Sub privirea lui rece [i ironic`, vocea i se stinse. Era dureros de
con[tient` de lipsa ei de ap`rare.
– O, da, \ncepu el, dup` o scurt` t`cere. Da, \n]eleg foarte bine
cum te sim]i. De aceea, sunt preg`tit s` te las \n pace, cel pu]in
pentru moment. Presupun c` dup` ce m` vei face s` suf`r aceast`
frustrare o perioad` oarecare de timp, vei deveni mai rezonabil`.
Expresia lui rece deveni grosolan`.
– Dar ascult`-m` cu aten]ie, Faine, [i ]ine minte ce-]i spun! Nu
sunt preg`tit s` a[tept pentru totdeauna. Când voi considera c` a
venit momentul, nu te vei mai putea ascunde dup` proteste [i scuze.
Furia sclipi \n ochii ei, care str`lucir` ca ni[te nestemate.
– Nu r`mân cu tine, replic` ea.
El zâmbi, deloc amabil.
– Ba da, vei r`mâne. Dac` ai fi inten]ionat s` pleci, ai fi f`cut-o
seara trecut`.
|i lu` mâna, atingându-i \ncheietura [i sim]indu-i pulsul.
– S` fim corec]i, continu` el, cu o not` de sarcasm. Motivul
pentru care ne-am c`s`torit – motivul de baz` – nu s-a pierdut. |n
ciuda indign`rii tale, m` vrei \nc`... iar eu te vreau cu atât mai mult.
Am ascultat destul plângerile tale. Trebuie s` te confrun]i cu faptele,
Faine. Te-ai m`ritat cu mine pentru pozi]ia social` pe care ]i-o pot
114 ROBBIE HURT
oferi [i pentru c` atunci când m-ai v`zut prima dat`, te-ai gândit la
mine ca la un iubit, \ntrebându-te cum ar fi s` facem dragoste.
|i prinse mâna care voia s`-l loveasc`, apoi continu` la fel de calm
ca \ntotdeauna:
– Poate pe tine te p`c`le[ti, dar nu [i pe mine. Am [tiut asta de la
bun \nceput. Un b`rbat [tie \ntotdeauna astfel de lucruri. Altfel, cum
crezi c` se poate perpetua specia? M-am uitat la tine [i mi te-am
imaginat goal` \n patul meu.
O trase la pieptul lui.
– {i de asta, adùg` el [optit, de asta, draga mea scorpie, \]i vei
nesocoti mândria [i mi te vei supune. Neag` ce-]i spun de fiecare dat`
când dore[ti [i oricât de tare, dar [tii foarte bine c` atrac]ia dintre noi
este prea puternic` pentru a renun]a definitiv la rela]ie. Dac` ce ai
descoperit ieri te-ar fi dezgustat atât de mult, n-ai fi plecat cu mine \n
luna de miere. Dac` ai f`cut asta, ai admis tacit c` vei r`mâne lâng`
mine. {i f`când asta, ai admis limpede c`, mai devreme sau mai
târziu, vom face dragoste.
Faine \[i mu[c` buza, \ncercând cu puterea voin]ei s`-[i
\ncetineasc` b`tìle inimii. Burke se afla atât de aproape de ea! Ro[i.
– La naiba, [opti ea cu o voce r`gu[it`. Nu voi fi folosit` ca
\nlocuitoare!
– Atunci, f`-m` s` te iubesc, o \ntrerupse el cu r`ceal` [i
brutalitate.
O s`rut` cu o senzualitate care o f`cu s` simt` c` genunchii \i
tremur`. B`rbatul o strânse cu [i mai mult` putere, mâinile lui
ap`sându-i trupul cu o cruzime calculat`. Ea gemu de durere, dar el
\i \n`bu[i protestul cu un nou s`rut.
Apoi o eliber` cu mare \ncetineal`, l`sând-o s`-i scape. |i cuno[tea
dinainte reac]iile [i [tia exact ce [i când s` fac`.
Numai un singur secret mai avea. B`rbatul nu cuno[tea nimic

despre stupida ei dragoste pentru el. {i nu va [ti niciodat`, se jur` ea.
– Ai terminat demonstra]ia de for]`? \ntreb` ea rece, \ncercând s`
se r`zbune pentru umilin]a la care fusese supus`.
Ceva str`luci \n ochii sì, ceva \ntunecat, rece [i rù. Zâmbi \ncet
[i, dintr-o singur` mi[care, \i sfâ[ie rochia, privind-o atent, cu ochii
\ngusta]i.
– Nu, r`spunse el calm. }ine minte. Dac` a[ vrea, a[ putea s` fac
dragoste cu tine chiar acum [i n-ai avea nimic \mpotriv`.
– Dac` faci a[a ceva, voi divor]a de tine atât de repede...
Se opri, pentru c` b`rbatul \ntinse u[or mâna [i-i atinse sânii.
– Ce vei face? \ntreb` el.
Ea se \ntoarse rapid [i zise cu un ton de ghea]`:
– Am vorbit serios, Burke. Gândul de a fi violat` m` \nfioar` [i m`
dezgust`.
– Unor femei le place, zise el, zâmbind cinic. O, nu mai protesta
atât! Crede-m`, [tiu prea bine cât de ciudate sunt femeile.
– Presupun c` ai avut multe rela]ii, izbucni ea.
– Nu, dimpotriv`. Sunt destul de preten]ios \n alegerile mele.
– {i cred c` ar trebui s` m` simt mândr` de asta!
– Sincer, nici m`car nu-mi pas` cum te sim]i.
– Asta [tiu.
Burke o privi un moment, luptând cu tenta]ia de a-[i manifesta
\ntr-un fel mânia, apoi lovi scurt cu pumnul \n mas`.
– Ce naiba \ncerci s` faci? \ntreb` el cu asprime. N-am lovit \n via]a
mea o femeie, dar crede-m` c` acum sunt periculos de aproape s-o
fac.
Faine avu o satisfac]ie ciudat` s`-l vad` luptându-se pentru a-[i
recâ[tiga controlul asupra propriilor reac]ii. Tenul bronzat, pome]ii
116 ROBBIE HURT
reliefa]i, f`lcile \ncle[tate, ochii sclipitori fulgerând-o ca [i cum ar fi

vrut s-o ucid`... toate \i provocau o pl`cere stranie. Ah, s` simt` [i el
ru[inea! se gândi ea. Se mândrea cu autocontrolul sù, purtând acea
masc` de om civilizat care o p`c`lise, a[a cum p`c`lise pe mul]i al]ii.
Libby se bucura de dragostea lui, dar nu-l v`zuse niciodat` cum era
acum, privind-o de parc` nu [i-ar fi dorit nimic mai mult decât s-o
ucid`. Emo]iile \i sc`paser` de sub control. Era vulnerabil. |l privi
provocator, bucurându-se de faptul c` b`rbatul era nevoit s` se
st`pâneasc` respirând adânc [i u[or pân` când, treptat, reu[i s`-[i
revin` [i spuse cu o rece indiferen]`:
– Draga mea, te rog s` nu mai faci niciodat` ce ai f`cut acum.
Jocurile de genul `sta se pot sfâr[icu durere [i umilin]`... \n ce te
prive[te.
|nspìmântat` de ferocitatea lui, Faine \i \ntoarse spatele,
ascunzându-[i teama.
– Stai lini[tit, n-am de gând s` mai fiu martor` la a[a ceva.
– {i ce vrei s` spui cu asta? \ntreb` el cu o u[oar` curiozitate.
Cafeaua era gata. Faine o turn` \n ce[ti, le puse pe mas` [i se
a[ez`, \mpingând o can` \n fa]a lui.
– Cu cât se termin` mai repede farsa asta, cu atât va fi mai bine.
Iar pân` atunci, cu cât ne protej`m mai bine nervii, cu atât va fi mai
bine pentru amândoi.
Inten]ionase s` vorbeasc` f`r` pasiune, dar realiz` cu mânie c`,
sub calmul aparent, vocea ei avusese o not` de sfidare, de parc` i-ar
fi fost \nc` team`.
Burke se a[ez` la rândul lui.
– Farsa asta, cum o nume[ti tu, se va termina când te vei fi
r`zbunat, zise el. Cât despre protejarea nervilor, trebuie s`-]i spun c`
ai un bun sistem de ap`rare. Bucur`-te cât po]i, pentru c` [tii foarte
bine c` nu mi-ar lua mai mult de zece minute s` te duc \n patul meu.
Pentru o clip`, mâinile ei se \ncle[tar` pe can`. Umilin]a o durea.
– {i de ce n-o faci, atunci? \ntreb` ea lipsit` de orice emo]ie.
– Pentru c`, replic` el, a[a ceva ar crea premisele unui scandal
monstruos. Decizia va fi numai a ta, dulcea]a mea, ca s` nu te po]i
plânge c` te-am for]at. Vei veni la mine când nu vei mai putea suporta
singur`tatea, dar pân` atunci te las de capul tù.
– Cred c` prefer s` m` violezi, decât s` [tiu c` nu fac decât s-o
\nlocuiesc pe Libby, r`spunse ea, incapabil` s`-[i ascund`
am`r`ciunea.
El oft` [i fa]a i se \n`spri.
– Dac` asta te va face s` te sim]i mai bine, \]i voi rosti numele la
fiecare cinci secunde cât timp facem dragoste.
Ro[ea]a \i invad` obrajii, apoi se stinse, l`sând-o palid` [i obosit`.
Cu un ton \nfrânt, Faine rosti:
– De ce nu m` la[i s` plec, Burke? Nu m` vrei, iar eu... eu...
– Dar tu m` vrei, sfâr[i el propozi]ia \n locul ei. M` vrei, nu-i a[a,
Faine? Vezi, nu m` po]i min]i, nici m`car din mândrie. {i eu te vreau.
|]i pot dovedi asta chiar acum. {i poate ar [i trebui. Am sc`pa de o
grij`. Dar m` respingi, Dumnezeu [tie de ce, [i nu vreau s` fac ceva
\mpotriva voin]ei tale.
– Ce vrei?
El ezit` o clip`, apoi spuse:
– Vreau o c`s`torie adev`rat`. Vreau copii [i o so]ie iubitoare, care
s`-mi fie al`turi la bine [i la rù. Vreau s` râdem, s` ne sim]im bine [i
acea compatibilitate de gânduri care face rela]ia noastr` atât de
interesant`. {tiu c` te pot face fericit`, dac` m` la[i.
– Dar eu? \ntreb` ea cu o voce r`gu[it` de emo]ie. Te pot eu face
fericit, când o iube[ti pe Libby [i ea te iube[te?
118 ROBBIE HURT
– E[ti \ngrijorat` c` n-am s`-]i fiu fidel? |]i promit c` nu este cazul.
Am avut aventuri, dar nu atât de multe cât se crede. N-am sedus pe
nimeni \n via]a mea [i am trìt f`r` s` fac dragoste luni \ntregi.
Faine \[i mu[c` buzele, plecând capul.
– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare.
– Da, cred c` m` po]i face fericit. Ce simt eu pentru Libby este...
– Nu conteaz`, \l \ntrerupse ea, tem`toare.
Nu voia s`-l aud` descriindu-i ce sim]ea pentru Libby... o durea
atât de mult...
– Nu conteaz`. N-am niciun drept s`...
– O, ba cred c` ai. |n fond, e[ti so]ia mea.
Ultimele cuvinte fur` rostite cu o ironie care o f`cu din nou s`
p`leasc`.
– Nu-mi place s` m` implic \n lucruri f`r` finalitate, continu` el.
Pentru mine [i Libby nu exist` niciun viitor. |i este fidel` lui Gavin [i
o respect pentru decizia ei. {i chiar dac` ar fi fost gata s`-l p`r`seasc`
pentru mine, m` \ndoiesc c` a[ fi primit-o. |mi iubesc fratele [i l-am
protejat \ntotdeauna. Un astfel de obicei nu se pierde atât de u[or. Iar
bunica... m` rog... nu trebuie s`-]i mai spun cum ar reac]iona.
– Nu, aprob` Faine.
Ellen Guilford era o femeie bun`, foarte modern`, dar era
credincioas` valorilor care-i fuseser` insuflate \n copil`rie. Pentru ea,
datoria [i st`pânirea de sine reprezentau mai mult decât ni[te
concepte, erau ni[te repere dup` care trebuia s` te ghidezi \n via]`.
Ar fi fost \ndurerat` [i [ocat` dac` Burke ar fi furat so]ia fratelui sù.
– {tiu cum te sim]i, zise el sec.
{tia, desigur. Probabil o \n]elegea mai bine decât se \n]elegea ea
\ns`[i. Dovad` era inteligentul [i calculatul sù asediu.
Dar nu [tia – [i nu va [ti niciodat` – cât de mult \l iubea. Faine
ridic` \ncet privirea, dar refuz` s`-l priveasc` direct. Trebuia s` fie
atent`! Burke credea c` nevoia de siguran]` [i atrac]ia fizic` [i
mental` dintre ei o f`cuser` s` accepte acest mariaj. Nu trebuia s` afle
niciodat` adev`rul, pentru c` mândria ei n-ar fi suportat acest lucru.
Atunci, \[i d`du seama c` hot`râse deja s` r`mân` cu el.
|ncet, cu grij`, Faine sorbi din cafea [i \ntreb`:
– {i cum m` simt?
– Mi-ai [i spus, replic` el. Tr`dat`. La \nceput, am crezut c` e un
cuvânt prea mare, dar uitasem cât e[ti de mândr`. Acum, pot \n]elege
cât de mult te-a afectat descoperirea f`cut`.
Mânia \ncepu s` ard` din nou \n inima ei. |[i ridic` privirea [i rosti
cu o voce limpede [i tìoas`:
– Dar tu cum te-ai fi sim]it, dac` situa]ia ar fi stat invers?
|ntrebarea \l uimi, oprindu-i pe buze vorbele. Pentru o clip`, se
uit` la ea curios, apoi r`spunse:
– A[ fi fost teribil de furios. Dar n-a[ fi renun]at. A[ fi continuat
rela]ia [i te-a[ fi legat atât de puternic de mine, \ncât n-ai fi putut
niciodat` s` te eliberezi. {i apoi, adùg` el privind-o de parc` i-ar fi
smuls \nc` o dat` hainele, ai fi fost prea ocupat` ca s` mai po]i suferi
dup` o iubire pierdut`.
Faine era gata s`-i spun` c` exist` diferen]e fundamentale \ntre
b`rba]i [i femei, dar dac` ar fi f`cut-o, [i-ar fi divulgat secretul. Un
b`rbat poate face dragoste f`r` s` simt` altceva decât dorin]`, pe când
majoritatea femeilor se implic` emo]ional \ntr-o rela]ie. Pasiunea era
important`, dar f`r` dragoste nicio rela]ie nu poate fi decât steril`.
– |n mod cert, vedem lucrurile diferit, spuse ea cu grij`. Eu nu
sunt atât de \ncrez`toare \n mine.
Se l`s` un moment de t`cere, dar tensiunea disp`ruse. Soarele
sclipi pe podeaua lustruit`. Pentru prima dat` dup` multe zile, Faine
120 ROBBIE HURT
sim]i c`-i e foame.

– Poate c` timpul te va schimba, zise Burke, ridicându-i mâna la
buze. Tot ce am spus este adev`rat, [opti el. Sunt sigur c` te pot face
fericit` ... [i c` tu m` vei face la fel de fericit. Altfel, nu m-a[ fi c`s`torit
cu tine. |n timp, vom avea o c`s`torie adev`rat`, care va rezista
oric`rui test. Pân` atunci, s` lu`m lucrurile \ncet, vrei?
{i exact asta f`cur`. Ciudata lor s`pt`mân` de miere trecu atât de
repede, \ncât nici dup` aceea, privind \n urm`, Faine nu putu separa
zilele \ntre ele. Ca acuarelele pe o hârtie ud`, acestea se amestecau
\ntr-o panoram` \nsorit`, cu mare [i nisip. |ncet, pe nesim]ite, \ncepu
s` se relaxeze. Prima dat` când Burke \ncerc` s`-i ia mâna, când se
plimbau de-a lungul plajei, ea se feri, dar b`rbatul n-o l`s` s`-l evite.
– Nu, zise el rece, prinzându-i degetele. Nu sunt un c`pcùn [i
refuz s` fiu tratat ca atare.
{i pentru c` dragostea ei pentru el \i sl`bea voin]a, \i permise
aceast` mic` intimitate, \n timp ce mintea \i spunea c` nu-i decât o
naiv`.
Ce era mai rù, era c` Faine [tia prea bine \ncotro se \ndreapt`
demersurile lui. Cu \ndemânare, inteligent, Burke se purta ca un
juc`tor de [ah. O \mpingea cu spatele la zid, f`r` s`-i lase nicio porti]`
de sc`pare. Iar Faine [tia c`, la asaltul final, nu va putea s`-l refuze.
Nici m`car mândria n-ar mai fi avut putere \n fa]a pasiunii pe care o
]inea atât de greu \n frâu.
La \ntoarcere spre Auckland, Faine privi pe geamul ma[inii
dealurile superbe [i râurile repezi [i se \ntreb` cum a [tiut Burke c`
va reu[i s`-i reanime pasiunea. Din instinct, decise ea, acela[i instinct
care o avertizase c` era un om periculos. Recunoscuse senzualitatea
ei latent` sub calmul aparent [i, odat` ce \n]elesese cum trebuia s`
ac]ioneze, restul venise de la sine.
Gusturile [i gândurile lor se potriveau de minune. |n s`pt`mâna

care trecuse, dezb`tuser` o mul]ime de subiecte, g`sind o mare
pl`cere \n schimbul de idei. Chiar [i dragostea pentru lucrurile
simple \i unea; se plimbaser` ore \ntregi \n natur` [i st`tuser` al`turi
f`r` s` spun` mare lucru, privind peisajul mirific al estuarului. O dat`,
prin[i de ploaie, Burke \ncropise un ad`post [i-i ar`tase cum s` fac`
focul folosind c\teva be]e uscate.
– Iste], \l tachin` ea.
– O, sunt preg`tit pentru orice eventualitate, zâmbi el.
Da, a[a este, se gândi Faine. Era o persoan` de \ncredere, pe care
te puteai baza \n orice situa]ie, [tiind c` va g`si cu siguran]` o solu]ie.
Stând lâng` el \n ma[in`, admise c` [i-ar fi dorit s`-l vad`, m`car
o dat` \n via]`, \ntr-o situa]ie pe care s` n-o poat` controla.
Apoi se gândi la Libby \n bra]ele sale [i sim]i din nou acea ghear`
sufocant` \n gât.
Nu era corect! Aveau atât de multe \n comun, atât de multe fapte
care ]ineau cu ei, [i totu[i peste tot se ghicea umbra lui Libby, cu
chipul ei dr`gu], cu loialitatea ei fa]` de un b`rbat care se distra
b`tându-[i joc de ea.
Faine \ntoarse capul [i privi afar`. La naiba cu Libby, se gândi ea,
purtat` de agonia suferin]ei, la naiba cu ea! De ce nu-l p`r`sise pe
Gavin pentru Burke? M`car doi oameni ar fi putut fi ferici]i, iar Burke
n-ar fi ie[it la vân`toare, cùtându-[i o so]ie care s`-l ]in` departe de
ispit`.
Iar Faine Harding, so]ie doar cu numele, ar fi fost \nc` Faine
Hellier, cu inima \nc` \ntreag` [i mul]umit` de cursul lini[tit al vie]ii
ei.
Dar la gândul de a nu-l fi cunoscut niciodat`, \[i mu[c` buzele [i,
f`r` s`-[i dea seama, mai f`cu un pas pe calea deplinei supuneri.
122 ROBBIE HURT
Nu-i p`rea rù. Oricât de rù ar fi r`nit-o Burke, [i nu va [ti niciodat`

cât de mult, era fericit` c`-l iubea. Orice avea s` se \ntâmple \n viitor,
care p`rea descurajant [i nesigur, va fi mai bogat` suflete[te pentru
c`-l cunoscuse.
– E[ti gânditoare, zise el, atingându-i mâna.
F`cu un mare efort pentru a zâmbi, dar reu[i pân` la urm`.
– Abia a[tept s` refac gr`dina, replic` ea.
– Mai bine ai cùta pe cineva s` fac` asta \n locul tù.
Faine \i privi umerii largi [i puternici.
– Nu, draga mea, nu eu, râse el. |mi plac gr`dinile, dar cel mai
mult \mi place s` m` relaxez \n ele.
Ideea sa despre relaxare, descoperi Faine \n s`pt`mânile care
urmar`, \nsemna o jum`tate de or` de \not \n piscin` \n fiecare
diminea]`. Nu era de mirare c` avea trupul unui atlet. Lucra mult, dar
[tia [i s` delege r`spunderile, astfel c` se \ntorcea acas` destul de
devreme, ca s` petreac` al`turi de ea lungile ore de sear`.
Ciudat, dar Faine era fericit`. Cel pu]in aparent. Nu mai fusese
atât de fericit` de mult` vreme. Cu Burke se sim]ea \n siguran]`...
exact motivul pentru care el credea c`-l alesese de b`rbat. Talentul ei
de st`pân` a casei \i oferea o mare satisfac]ie. Petrecea mult` vreme
alegând elementele noului decor de interior, iar experta pe care
Burke o angajase o ajuta mult, pentru c` avea mult talent [i era
obi[nuit` s` lucreze \n case vechi.
Ie[eau din când \n când la restaurant, unde p`rea mai u[or s`
\ntre]in` aparen]a unui mariaj fericit. Faine credea c`-i va lipsi
serviciul, dar se trezi dintr-o dat` atât de ocupat`, \ncât abia mai avea
timp s` se gândeasc` la vechea ei via]`.
Dar la sfâr[itul zilei, când \nchidea u[a dormitorului, \ncepeau
co[marurile. Dorin]a [i mânia, gelozia [i mândria o chinuiau pân`
diminea]`, rareori putând dormi. |n fiecare diminea]` \ncerca s`

ascund` ravagiile insomniilor, dar de Burke nu se putea ascunde.
Ochii lui vedeau totul [i, când o s`ruta, ceea ce se \ntâmpla la plecare
[i la venire, era convins` c` b`rbatul [tia c` atingerea lui impersonal`
o f`cea s` tremure de dorin]`. Totu[i, nu profita de acest avantaj,
ar`tând limpede c` nu-[i dorea decât completa [i totala ei capitulare.
Câteodat` \l ura pentru arogan]a lui, pentru siguran]a de sine.
Rezisten]a neclintit` cu care a[tepta ca ea s` fac` prima mi[care i se
p`rea grosolan`. Dar fiecare zi care trecea \i adâncea [i-i \nt`rea
dragostea.
Pân` la urm`, casa fu gata.
– Trebuie s` invit`m toat` familia la cin`, s` d`m o petrecere de
cas` nou`, zise Burke, stând relaxat \n [ezlong, pe teras`.
– Desigur, aprob` ea. Te superi dac` o chem [i pe Margot
Forsythe? M-a ajutat atât de mult... F`r` ea, mi-ar fi fost foarte dificil
s-o scot la cap`t.
– Bun` idee.
Ridic` paharul [i ciocnir`.
– Atunci, de ce s` nu-i chem`m [i pe ceilal]i care ne-au ajutat?
Sandy Greenfield [i Bill Turner.
Se referea la arhitectul [i la constructorul care se ocupaser` de
renovare. Oare b`rbatul realizase c` nu voia o petrecere intim`, care
ar fi \nlesnit apropierea dintre el [i Libby? Probabil.
De la nunt` \ncoace, se \ntâlniser` foarte rar cu Gavin [i cu Libby.
La fel [i cu Ellen. Bunica lui era la fel de inteligent` ca [i Burke, astfel
c` probabil [tia cum st`teau lucrurile \ntre el [i Libby. Poate chiar de
aceea aprobase atât de entuziast` acest mariaj.
Oricât de geloas` ar fi fost, Faine nu se putea st`pâni s` nu se
gândeasc` la Libby. |i p`rea rù pentru ea. C`s`toria lui Burke o
124 ROBBIE HURT
afundase definitiv \n iadul propriei c`snicii.

– O s` aleg o dat`, zise Faine, ridicându-se. Suntem foarte
aproape de Cr`ciun [i probabil to]i au alte planuri.
Dar nimeni nu refuz` invita]ia [i sosir` cu to]ii, aducând desigur
cadouri pentru cas`. Libby ar`ta superb, mai slab` [i mai fragil` ca
niciodat`. Iar Gavin, ca de obicei, p`rea s` g`seasc` o pl`cere
diabolic` \n a o chinui. Faine nu \ndr`zni s`-[i priveasc` so]ul toat`
seara, din teama de a nu-l vedea afectat de comportamentul fratelui
sù.
Dup` plecarea oaspe]ilor, \l auzi m`surând la nesfâr[it prin
camera sa [i inima i se strânse de durere. A doua zi, plec` \nainte ca
ea s` se trezeasc`. Faine primi un telefon de la secretar`, care o
anun]` c` so]ul ei va cina cu ni[te clien]i. B`rbatul se \ntoarse acas`
dup` miezul nop]ii [i nici chiar atunci nu se culc` imediat. Timp de
o or`, Faine \i ascult` pa[ii nelini[ti]i str`b`tând camera. Apoi se
ridic` hot`rât` din pat, \mbr`c` un capot [i se duse la el \n dormitor.
Burke st`tea pe marginea patului, cu coatele pe genunchi,
]inându-[i capul \n mâini. Pentru prima dat`, Faine \l vedea \nfrânt,
cu mândrul sù cap plecat cu durere.
– Ar trebui s` dormi, zise ea, atingându-i um`rul \ntr-un gest de
simpatie. Asear` n-ai dormit.
El \[i ridic` privirea, uitându-se la ea de parc` ar fi v`zut-o pentru
prima dat`.
– Nu, zise el \ntr-un final, n-am dormit. Dar de unde [tii?
– Te-am auzit.
Faine \[i plec` ochii, pentru a nu-i citi \n ei emo]ia.
– |mi pare rù. Voi lua un somnifer.
Faine cl`tin` din cap.
– Nu m` deranjeaz`, dar ar fi bine s` te odihne[ti.
Ezit` o clip`, apoi adùg`:

– Burke, dac` pot face ceva s` te ajut...
Vocea ei se pierdu \n t`cerea care se l`s`. Burke zâmbi [i se ridic`.
Ea f`cu f`r` s` vrea un pas \napoi, speriat` de expresia lui.
– Burke...?
Zâmbetul lui persist`, nemilos, cinic.
– Da, spuse el prinzându-i \ncheietura, po]i face ceva pentru
mine. |mi po]i oferi cel mai bun remediu pentru insomnie.
B`rbatul nu \ncerc` s`-[i deghizeze dorin]a. Ochii lui se oprir` pe
sânii ei, apoi alunecar` pe linia gâtului, pentru a se opri asupra
buzelor ei senzuale.
– Sunt obosit, zise el dur, obosit de atâtea lucruri. A[ vrea s` uit
totul m`car o clip`.
– Nu voi accepta s` fiu folosit`! exclam` ea.
– O, ba da.
Degetele i se \ncle[tar` pe mân`. O \mbr`]i[` s`lbatic. Gura lui se
afla la câ]iva centimetri de ea, iar r`suflarea lui \i \nc`lzea obrazul.
– Nu mai am de gând s` a[tept niciun moment, Faine. Nu mai
vreau s` te mai rog [i s` a[tept pân` când vei hot`r\ c` te-ai r`zbunat
\ndeajuns. Am nevoie de tine acum.
– Deci, m` vei viola.
El zâmbi cinic.
– Nu fi naiv`! Relaxeaz`-te.
Se lupt` cu el, pân` când b`rbatul \[i pierdu r`bdarea [i folosi
for]a pentru a o supune. Apoi, st`tu dreapt` \n bra]ele lui, refuzând
s` r`spund` tentativelor sale de seduc]ie.
Burke se enerv`.
– S`rut`-m`! porunci el.
Ea cl`tin` din cap, la fel de furioas` ca [i el, pentru c` \n spatele
126 ROBBIE HURT
mâniei se ascundeau [i pasiunea, [i dorin]a. Era uimit` c` putea fi

atras` de el, chiar [i când o trata cu atâta brutalitate. {i totu[i, a[a
st`teau lucrurile. Trupul \i tremura de emo]ie.
El râse f`r` amuzament.
– |nc` ]ii la mândria ta? Bine, dac` a[a dore[ti...
Mâna lui se mi[c`, se auzi un zgomot [i Faine gemu, uitându-se cu
groaz` la capotul rupt care z`cea pe podea. Pentru o clip`, fu prea
uimit` de violen]a gestului pentru a realiza c` nu mai purta decât
c`m`[a de noapte.
– Nu... [opti ea, \ncruci[ându-[i bra]ele pe sâni. Ai zis c` nu... Nu
m` po]i viola!
Burke râse din nou [i \ntinse mâna spre ea. Faine ro[i. Respir`
adânc [i rapid, luptând cu ispita de a ceda. |[i strânse [i mai tare
mâinile la piept.
– Dar m` dore[ti, zise el \ncet. {tii, am auzit c` exist` femei c`rora
le surâde ideea unui viol, dar n-am crezut niciodat`. Incredibil \ns`,
iat`-m` \nsurat cu una din ele!
Ea deschise gura s` protesteze, dar b`rbatul se mi[c` mai rapid,
strângându-i ambele mâini [i ridicându-i-le deasupra capului. Faine
gemu [i-l lovi cu sete. |n urm`toarea clip`, se trezi z`când pe pat,
suspinând \ncet. B`rbatul se a[ez` lâng` ea.
– E[ti foarte frumoas`, [opti el. Ai pielea ca de filde[ [i p`rul ca
mierea. Ai un trup minunat.
|i s`rut` gâtul cu delicate]e.
Pielea tinerei frem`t`. A[tept` asaltul lui \n lini[te. Abia mai târziu
\[i d`du seama c` reac]ia ei fusese primit` ca o nou` invita]ie. Dac`
a[a st`teau lucrurile, \nsemna c` b`rbatul cuno[tea bine femeile.
{tia atât de bine ce s` fac`, \ncât, pân` la urm`, Faine ced`.
Apoi, stând \n bra]ele lui, dar f`r` s` poat` adormi, \i ascult`
respira]ia u[oar` [i realiz` c`-l iubea mult mai mult decât ar fi crezut
vreodat`. Emo]iile pe care i le trezise Dougal p`liser`. Chiar [i ceea
ce sim]ise pentru Burke atunci când acceptase s` se m`rite cu el era
insignifiant \n compara]ie cu afec]iunea cople[itoare, profund` [i
adev`rat` care \i \nc`lzea acum inima.
Zâmbi, gândindu-se c` b`rbatul era capabil s` ob]in` de la ea mult
mai mult decât era preg`tit` s` ofere. Mai \ntâi dragostea ei, nedorit`
[i deloc reciproc`, [i apoi acest r`spuns pasional la asediul sù. Era
de parc` o alt` femeie ar fi trìt \n ea, o fiin]` care-[i cerea cu
vehemen]` drepturile.
|n ciuda amenin]`rilor, Burke fusese tandru. Dar, de[i cuprins`
de o pasiune intens`, Faine nu-i spusese nimic despre dragostea ei.
Burke \[i a[ez` capul pe pieptul ei [i spuse:
– Dac` [tiam pentru ce a[tept, n-a[ mai fi fost atât de r`bd`tor.
Se opri o clip`, dar cum ea nu zise nimic, prea cinstit` pentru a
nega, dar refuzând s` admit` c` aceast` sear` \i schimbase \ntreaga
via]`, b`rbatul continu`:
– A fost prima dat`, Faine?
– Conteaz`?
– Nu.
O trase mai aproape de el, cald`, epuizat` [i totu[i relaxat`.
– Nu, nu conteaz`, r`spunse el. Dar trebuie s` spun c` sunt
surprins.
Un val de indignare o str`b`tu. Cum putea fi atât de grosolan?
Credea c` o femeie trece obligatoriu prin patul fiec`rui iubit? Ei bine,
ea se ferise!
– De ce? \ntreb` ea, de team` ca intensitatea pasiunii sale s` nu-l
fi dezgustat.
– O, trìam cu impresia c` ai ceva experien]`. Ai fost logodit`. {tiu
128 ROBBIE HURT
c` a face dragoste cu viitorul partener de via]` nu este un obicei

general r`spândit, dar \n ce m` prive[te, ar trebui s` fie.
– Nu [i \n cazul meu, zise Faine. El nu a...
Se opri rapid, ferindu-se s` admit`, chiar [i \n fa]a ei, c` nimeni \n
afar` de Burke nu reu[ise s`-i \nfrâng` inhibi]iile.
– El nu a ?... N-a \ncercat? Nu pot s` cred a[a ceva.
Râse cu poft` [i-i ridic` b`rbia, \ntorcându-i capul pentru a-i vedea
chipul.
– Niciun b`rbat normal n-ar putea rezista tenta]iei, mai ales dac`
\i por]i pe deget inelul.
Faine se mi[c` stânjenit`. Camera era luminat` numai de lun`.
Trupurile lor erau \nv`luite \ntr-o lucire argintie. Timid`, fusese
fericit` c` Burke stinsese lumina. Acum, privindu-i chipul, observ`
str`lucirea din ochii lui [i realiz` c` [i pentru el avea un farmec
special s` fac` dragoste sc`ldat \n lumina lunii.
– Ei bine, n-am f`cut dragoste cu el, zise ea.
– Mm, f`cu b`rbatul.
Burke \i atinse urechea cu blânde]e, dar \ntr-un mod ciudat de
erotic. Zâmbi când ea respir` adânc [i mâna i se mi[c` spre gâtul ei,
urm`rindu-i linia fin`.
Faine con[tientiz` c` dorin]a pe care o crezuse stins` \ncepea s`
ard` din nou \n trupul ei.
– E[ti atât de frumoas`, zise el \ncet. Chiar [i \n lumina lunii ai
culoarea mierii... [i dulcea]a ei... |ntr-una din zile, vom face dragoste
\n soare... vei str`luci \n mâinile mele ca un trandafir auriu...
Sedus` de vocea lui [optit` [i profund`, Faine ridic` mâna [i-l
mângâie pe obraz. El râse [i-i urm`ri conturul trupului, mi[cându-[i
mâinile \ncet, alene, oprindu-se [i cùtând...
Burke o s`rut` tandru [i-i [opti:
– Dormi, e târziu!
Dar ea r`mase treaz` mult dup` ce r`suflarea lui regulat` o
avertiz` c` Burke c`zuse \ntr-un somn adânc [i lini[tit. De ce, de ce
oare alesese so]ul ei aceast` zi pentru a transforma c`s`toria lor
\ntr-un mariaj adev`rat? Nu putea exista decât un singur motiv.
Torturat de amintirea lui Libby, de prezen]a ei \n c`minul lor, \[i
sublimase iubirea f`când dragoste cu ea.
Mâine va fi probabil umilit` de faptul c` o folosise pentru a stinge
focul unei pasiuni aprinse de altcineva, dar \n aceast` noapte era
fericit`. Citise adesea c`, pentru femei, a face dragoste pentru prima
dat` nu era mare lucru [i c` era nevoie de timp [i de tandre]e pentru
a sim]i cu adev`rat [i intens for]a pasiunii.
Poate c` ea era diferit`. Propria ei senzualitate o \nspìmânta
câteodat`, de[i nu regreta c` era astfel. Trìse al`turi de Burke o
pl`cere atât mare, de intens`! {i poate cine [tie, cel pu]in pentru un
timp, b`rbatul n-avea s` se mai gândeasc` la Libby [i la dragostea lui
f`r` speran]`.
C`sc`, se apropie de trupul lui [i zâmbi când mâna lui se strânse
pe [oldul ei. M`car pentru o noapte, pentru un moment, \n aceste
clipe \nainte de a se abandona somnului, putea pretinde c` sunt doi
iubi]i, \n adev`ratul sens al cuvântului.
Capitolul 9
Poate ar fi trebuit s` aib` o vag` premoni]ie. Dar când telefonul

sun` a doua zi la prânz, ridic` receptorul f`r` team`.
Era secretara lui Burke. Femeia avea o inflexiune ciudat` \n vocea
de obicei calm`. Faine se sim]i dintr-o dat` nelini[tit`.
– Doamn` Harding? O, domnul Harding mi-a spus s` v` sun...
vocea i se frânse o clip`... s` v` anun] c` a fost chemat la spital. Fratele
sù... domnul Gavin Harding... se afl` acolo. S-a \ntâmplat un
accident.
T`cere, apoi vocea \ntreb` speriat`:
– Doamn` Harding?
– Da... da...
Faine se sprijini de mas`. Degetele i se \ncle[taser` dureros pe
t`blie, iar unghiile i se albir`.
– La ce spital?
– Auckland.
– Cât de tare... este r`nit?
Dup` un scurt moment de t`cere, femeia r`spunse de parc` ar fi
\ncercat s` u[ureze intensitatea loviturii:
– Cred... c` a murit, doamn` Harding.

– O... \n]eleg.
O alt` pauz` urm`. Faine \ncerca s`-[i pun` \n ordine gândurile
haotice.
Secretara \ntreb`:
– S` v` chem un taxi?
Oare Burke ar fi dorit ca ea s` se afle acolo, la spital? Faine \[i
mu[c` buza atât de puternic, \ncât o duru.
– Da, r`spunse ea \n sfâr[it, cu o voce neutr`. Da, mul]umesc.
Din nefericire, ajunse la spital exact \n clipa \n care Libby era
foarte aproape de a ceda nervos, ceea ce \i oferi priveli[tea nepl`cut`
a so]ului ei \mbr`]i[ându-[i cumnata. Faine \nghe]` pe loc.
– Nu, zise el grav, f`r` s` vad` dincolo de chipul lui Libby. Te rog,
te implor s` nu plângi, Libby.
– Nu... nu... pot...
Din adânca ei agonie, Faine g`si puterea de a \nainta spre ei [i o
prelu` pe Libby din bra]ele lui Burke, \n timp ce b`rbatul se ocupa
de Ellen Guilford. B`trâna p`rea mai st`pân` pe sine, de[i \n ochii ei
se vedeau urmele lacrimilor.
Urm`toarele ore fur` un lung [i dureros co[mar. Libby le[in` [i o
duser` cu for]a \n pat. Chemar` doctorul [i acesta \i d`du un
somnifer. Ellen st`tu cu ea pân` când adormi, apoi veni la Faine, care
st`tea \n sufragerie [i privea pe fereastr`, \n gol.
– A adormit?
– Da, zise Ellen a[ezându-se \n fotoliu.
Fa]a palid` o f`cea s` par` dintr-o dat` mai b`trân`.
– Unde e Burke?
– |n birou. Discut` cu un poli]ist.
Lacrimi se rev`rsar` din ochii b`trânei. Gura ei se mi[c` \n t`cere,
132 ROBBIE HURT
apoi rosti cu asprime:

– E probabil, cel mai bun lucru care se putea \ntâmpla, dar o
s`-mi fie atât de dor de el!
{i izbucni \n plâns, ag`]ându-se de mâinile lui Faine, de parc` ar
fi fost singura ei salvare.
Faine \i aduse un pulover [i-i turn` pu]in coniac. De când
ajunseser` acas`, telefoanele sunaser` continuu, dar menajera
r`spundea la toate, prelunând mesajele cu eficien]` [i calm.
Faine sorbi \ncet din paharul ei, for]ându-se s` se concentreze
numai asupra problemelor imediate. Mai târziu, când va r`mâne
singur`, va avea suficient timp s` se \ngrijoreze de urm`rile mor]ii lui
Gavin asupra propriei ei vie]i.
Privirile amândurora se \ndreptar` c`tre u[` când Burke intr` \n
camer`, cu o expresie nùc`. Ochii sì z`bovir` o clip` asupra lui
Faine, \nghe]ând-o cu lipsa lor de expresie, apoi se \ndreptar` c`tre
chipul r`v`[it al bunicii.
– Draga mea, zise el, \ndreptându-se c`tre locul unde st`tea
b`trâna.
Ellen \i \ntinse mâna. El o lu` [i-[i plec` fruntea pentru a o s`ruta.
– S`rmanul meu drag, [opti ea.
Era imposibil s`-]i dai seama la care dintre nepo]ii ei se refer`.
Burke se ridic` [i se duse s` se a[eze la rândul lui.
– Be]i coniac? \ntreb` el, \nchizând ochii. Pune-mi [i mie un
pahar, Faine, te rog.
B`rbatul goli paharul dintr-o \nghi]itur`, tot cu ochii \nchi[i. Faine
se \ntoarse \n locul ei de la fereastr`.
– Cum s-a \ntâmplat? \ntreb` Ellen.
– A virat pentru a evita un copil care traversa strada \n fug` [i a
intrat \ntr-un zid. Mama copilului a v`zut totul.
Vorbise f`r` a da vorbelor sale vreo expresie aparte, f`r` emo]ie.

– |n]eleg, zise Ellen, plecându-[i capul [i trecându-[i mâna peste
ochi. S`rmanul Gavin, [opti ea, bietul de el! Ce... aranjamente ai
f`cut, Burke... pentru... ce va urma?
El \i spuse, cu aceea[i voce pustie.
Urm` o t`cere lung`, apoi Ellen \ntreb`:
– {i ce se va \ntâmpla cu copila asta, Burke? Ce se va \ntâmpla cu
ea?
Faine [i-ar fi dorit s` nu se discute a[a ceva \n prezen]a ei, dar
Burke nici m`car nu se deranj` s-o priveasc` atunci când r`spunse:
– Voi avea grij` de ea, nu te teme. Ai mâncat ceva?
– Nu pot, r`spunse b`trâna.
Dar b`rbatul o ignor`.
– Trebuie s` m`nânci, zise el imediat, altfel te vei pr`bu[i de tot.
{i Dumnezeu [tie cât` nevoie avem de tine!
Faine puse paharul pe mas`, spunând \n [oapt`:
– M` ocup eu de asta.
– Bravo, zise Burke absent, de parc` Faine n-ar fi f`cut parte din
realitatea care-l preocupa momentan.
Poate nici nu intra \n preocup`rile lui. Pe când preg`tea mâncare
\n buc`t`rie, Faine se gândi cu am`r`ciune c` seara trecut` p`lise ca
[i cum n-ar fi fost. Acele clipe minunate petrecute \n bra]ele sale nu
mai \nsemnau nimic pentru el, acum c` Libby avea nevoie de ajutorul
sù. Vinov`]ia [i durerea ei \l vor apropia [i mai mult de ea.
Dar nu, trebuia s` se opreasc`. Gândurile ei nu se puteau
\ndrepta \ntr-acolo, pân` când aceste zile de triste]e nu vor fi trecut.
Ellen Guilford avea rezerve inepuizabile de for]` sufleteasc`
pentru a dep`[i momentul, dar Libby aproape renun]` la via]`,
petrecându-[i zilele \n pat, sub efectul sedativelor. Faine se trezi
134 ROBBIE HURT
nevoit` s` ia majoritatea deciziilor, permi]ându-i lui Ellen s` g`seasc`

pu]in` u[urare \n ajutorul oferit menajerei pentru rezolvarea
treburilor de zi cu zi.
Plou` \n timpul slujbei de \nmormântare, dar la cimitir soarele \[i
f`cu apari]ia. Libby jeli, sprijinindu-se pe bra]ul lui Burke, care era
incapabil s`-[i ascund` dragostea din priviri. Iubita lui ar`ta ca o
frumoas` [i r`v`[it` fantom`, cu ochi de copil chinuit, prizonier` a
unui iad din care nimeni [i nimic n-o putea salva. Disperarea ei trezi
instinctele protectoare ale lui Faine. Ca orice persoan` care vorbea cu
v`duva lui Gavin, o trat` cu delicate]e [i afec]iune.
Când preotul spuse ultimele cuvinte, Libby se pr`bu[i [i abia reu[i
s` se sprijine de bra]ul lui Burke, cer[ind cu disperare pu]in` pace
sufleteasc`. Trupul ei sub]ire se curb` lâng` al lui, \n cùtarea unui
sprijin puternic. Imediat, bra]ele lui \i \ncercuir` umerii firavi. Ellen
se \ntoarse c`tre Faine, cercetând-o cu o privire \n agonie. Ascultând
ruga nerostit`, Faine o lu` pe Libby din bra]ele lui Burke.
Nu aici, nu \n fa]a oamenilor \ndurera]i, spusese parc` privirea
b`trânei. Nu trebuia s` se i[te niciun scandal. Era ceva simptomatic
pentru epoca \n care trìse faptul c`, de[i \ndurerat`, Ellen voia s` se
asigure c` nu exist` motive de bârf`. Dar Libby era atât de distrus`,
\ncât nici cel mai cinic om n-ar fi b`nuit nimic.
Oricare ar fi fost sentimentele lui Libby, printre care se num`ra
desigur [i senza]ia acut` de vinov`]ie, tân`ra femeie suferea [i nu
trezea decât simpatie [i compasiune.
S`rmanul Gavin, atât de tân`r [i atât de blestemat! Dar, \n fine, se
odihnea \n pace. Oare [tia ce sim]ise so]ia sa pentru fratele lui? Acum,
nimeni nu va mai afla adev`rul.
Cortegiul funerar se adun` la locuin]a bunicii. Libby fu dus` din
nou \n pat, epuizat`.
Faine se purt` ca o gazd`, fiind tot timpul \n preajma lui Ellen.

B`trâna era recunosc`toare celor care participaser` la trista
ceremonie, iar t`ria ei psihic` o ]inea \nc` dreapt`.
Era imposibil de ghicit cum se sim]ea Burke. Dar Faine, so]ia lui
care \l iubea, \i \n]elegea perfect sentimentele. Dominator [i
indiferent, b`rbatul discuta cu oaspe]ii cu aceea[i expresie distant`
dintotdeauna. O, ur`[te momentele prin care trebuie s` treac`! se
gândi Faine. Fiecare clip` \i era nesuferit`, fiecare persoan` care-i
vorbea [optit, exprimându-[i compasiunea, \l irita. Un moment,
tân`ra se sim]i foarte neajutorat` [i o durere mai puternic` decât
orice sim]ise pân` atunci o str`b`tu, ghicind cu acea intui]ie
neb`nuit` pe care dragostea i-o oferise dintr-o dat`, c` motivul
nervozit`]ii b`rbatului era acea fiin]` eteric` ce dormea acum
suspinând \n camera de al`turi.
Pân` la urm`, totul se termin`. Musafirii p`r`sir` casa rând pe
rând. Burke se \ntoarse Faine, privind-o cu acea rece lips` de interes
cu care o tratase de la moartea lui Gavin \ncoace.
– Trebuie s` m` duc la birou, zise el. Nu trebuie s` m` a[tep]i cu
cina.
– Vei... vei petrece noaptea aici?
Genele \ntunecate \i ascunser` privirea. Gura lui se strâmb`.
– Da, r`spunse el.
Faine nu mai zise nimic, dar mâinile i se strânser` dureros.
Dup` o clip`, b`rbatul adùg`:
– Nu pot s-o las pe Ellen s` se descurce singur` cu Libby. Tu te
po]i duce acas`, dac` vrei.
– Nu, r`mân cu tine.
Aveau s` doarm` \n camere separate, unite printr-o u[` care nu se
va deschide niciodat`.
136 ROBBIE HURT
Faine \[i ridic` privirea c`tre el. Tr`s`turile lui Burke erau lini[tite,
asemenea unei m`[ti. Atunci, Faine renun]` la orice speran]`. Toate
lucrurile pe care le \mp`r]iser` – prietenia, atrac]ia fizic`, sim]ul
umorului... nu \nsemnau nimic \n compara]ie cu pasiunea
cople[itoare pe care i-o inspira Libby.
Inima ei deveni de ghea]`.
– |]i voi p`stra cina, zise ea cu o voce total lipsit` de c`ldur` [i de
via]`.
Apoi se \ntoarse cu spatele, pentru ca Burke s` nu poat` vedea ce
efect avea asupra ei dragostea lui oarb` pentru altcineva.
– Faine? o opri el.
Ea r`mase pe loc, f`r` s` priveasc` \napoi.
– Mul]umesc c` mi-ai dat putere.
Cuvintele erau conven]ionale, dar \n ele se ghicea o not` de
ironie amar`, care o f`cu s` \nchid` ochii, \ntr-o clip` de disperare.
– Pentru pu]in, r`spunse ea cu asprime.
Se \ndep`rt` de el [i de dragoste, de via]`, de fericire,
\ndreptându-se c`tre un viitor f`r` contur.
Noaptea, stând treaz` \n pat, \l auzi sosind [i se uit` la ceas. Era
dou` noaptea! S`rmanul Burke, lucrase ca un apucat, numai s`-[i uite
durerea [i s` se \ndep`rteze de ispit`!
Când se l`s` din nou t`cerea, se \ntinse la loc \n pat, cu bra]ele
sub cap, privind lumina pe care luna o proiecta pe perdea. Niciodat`
\n via]` nu-i fusese mai greu s` adoarm`, de[i era epuizat`. Pleoapele
\i erau grele [i ro[ii, \n timp ce, f`r` \ncetare, acelea[i gânduri i se
\nvârteau \n minte.
Cum avea s` supravie]uiasc` urm`toarelor câteva s`pt`mâni?
Totul o durea [i n-avea nicio solu]ie, se gândi ea cu triste]e. Dac` \l
p`r`sea pe Burke acum, ar fi dat prilej de bârf` multora, lucru de care
Ellen se temea cel mai mult. {i totu[i! Era prea mult s`-i ceri s` stea
lâng` Burke [i s` fie martora t`cut` [i lipsit` de putere a dragostei lui
pentru Libby. Ellen nu putea fi atât de crud`!
Oft`, nevoit` s` recunoasc` faptul c` Burke nu mo[tenise de la
bunica sa numai for]a de caracter. Ellen era destul de dur` pentru
a-i cere un astfel de sacrificiu, iar Faine [tia c` ea \ns`[i era suficient
de legat` de b`trân`... [i atât de \ndr`gostit` de Burke... \ncât avea s`
r`mân`.
{i Burke, care credea c` se m`ritase cu el pentru stabilitatea pe
care i-o oferea! Ce siguran]` mai putea avea acum, când Libby
reprezenta o amenin]are continu`? Era o lec]ie dur` pe care o avea
de \nv`]at, [i anume c` stabilitatea nu putea veni decât din interior.
Pân` acum, se gândi ea cu ironie, ar fi trebuit s-o fi \nv`]at prea bine.
Moartea p`rin]ilor sì fusese prima ocazie când se confruntase cu o
situa]ie tragic`. Tr`darea lui Dougal, alta. Totu[i, se vedea c` nu
\nv`]ase tot ce trebuia. De acum \nainte, va purta un scut care-i va
ap`ra inima [i nimic, niciodat`, nu-l va mai str`punge.
Lacrimile pe care refuzase s` le plâng` atâta vreme \ncepur` s`-i
curg` pe obraji. Se \ntoarse, strivindu-[i fa]a de pern` [i \ncercând s`
le [tearg`. Trupul \i era r`v`[it de durerea inimii.
– Faine!
Vocea lui Burke o arunc` \ntr-o t`cere terifiat`. Mâinile i se
\ncle[tar` consulsiv pe pern`.
B`rbatul se a[ez` pe marginea patului [i \ncerc` s-o prind` \n
bra]e, dar ea rezist`, \ntorcându-[i capul.
– Draga mea, zise el cu durere \n glas. Nu te lupta cu mine... te
rog.
"Nu mai pot suporta. Nu mai pot suporta". Pentru o clip`, crezu
c` vorbise cu glas tare. Trupul ei se chirci \ntr-un spasm de
138 ROBBIE HURT
respingere când b`rbatul o atinse pe um`r. Mâna lui era u[oar` [i

delicat`, trecând u[or prin buclele care-i mângâiau gâtul.
– Ai citit "Romeo [i Julieta"? \ntreb` el dup` câteva momente.
{tiind c` vocea o va tr`da, Faine aprob` cu un scurt semn din cap.
– Undeva, Julieta spune: "O! Am cump`rat o cas` pentru
dragostea pe care n-o am". Asta ]i-am f`cut eu ]ie, nu-i a[a? E inutil s`
spun acum c`-mi pare rù.
Faine nu putu vorbi, iar mâinile lui \[i p`strar` mi[carea ritmic`
pe umerii ei. Ciudat cum un gest atât de obi[nuit, care se dorea
reconfortant, era atât de erotic!
– Te sim]i mai bine?
Ea aprob` din nou, ridicându-se. Ah, i-ar fi pl`cut atât de mult s`
continue... dar nu mai avea nevoie de o asemenea umilin]`.
– Cred c` m-au ajuns toate problemele, vorbi ea cu o voce
r`gu[it`, \ntorcând fa]a c`tre el.
Camera era foarte \ntunecat`. Nu se vedea decât umbra lui, [i mai
\ntunecat`, profilat` pe fereastr`.
– Ai fost minunat`. Ellen mi-a spus c` nu s-ar fi putut descurca
f`r` ajutorul tù.
Faine \[i mu[c` buza, apoi zise cu r`ceal`:
– M` bucur c` am putut s` ajut. Burke, ce vom face de acum
\nainte?
Capul lui se \ntoarse.
– Ce vrei s` spui?
– {tii bine ce vreau s` spun.
B`rbatul f`cu o mic` pauz`, apoi spuse indiferent:
– Nu facem nimic. Lucrurile vor fi la fel ca pân` acum.
Deci a[a! O stranie loialitate \l f`cea s` nu rup` rela]ia!
– Nu, replic` ea, sunt dezam`git` de tine! Ar fi trebuit s` m`
cuno[ti destul de bine pân` acum pentru a \n]elege c` nu-]i voi sta \n
cale.
– Suntem c`s`tori]i, r`spunse b`rbatul cu o candoare plat`. }i-am
jurat credin]` [i inten]ionez s` respect acest jur`mânt. N-ai o p`rere
foarte bun` despre mine dac` m` crezi \n stare s` te alung doar
pentru c` circumstan]ele s-au schimbat.
Faine se sprijini de t`blia patului, ridicându-[i sub cear[af
genunchii la b`rbie [i \nconjurându-i cu bra]ele.
– Iar tu ai o p`rere foarte proast` despre mine, dac` \]i imaginezi
c` te voi obliga s`-]i ]ii promisiunile. N-ar fi trebuit s` mi le faci
niciodat`, dar cel pu]in nu e[ti for]at s` le respec]i.
Respir` adânc, calmându-[i glasul, pentru a nu se sim]i \n el
durerea.
– Burke, Libby are nevoie de tine.
– {i tu nu?
O, Doamne! Cum putea fi atât de crud? R`spunse ferm:
– Nu!
– E[ti mereu calm`, mereu \]i ]ii \n frâu sentimentele, zise el cu
un sarcasm s`lbatic. Mereu m` gândesc dac` [tii cât de provocator
este acest calm al tù.
Ea tremur`, speriat` de nea[teptatul atac al b`rbatului, care-i
prinse mâna [i-i ap`s` \ncheietura acolo unde pulseaz` via]a.
– N-ai nimic de spus? râse el. Poate e mai bine a[a. N-ai nevoie de
mine, dar m` vrei [i n-am uitat cât de pasional` po]i fi.
Vocea lui deveni mai profund`.
– Nu-i a[a? continu` el. |ntotdeauna am reu[it s`-]i suscit
interesul, s` te fac s`-]i dore[ti s` faci dragoste cu mine. {i mereu
m-a amuzat felul \n care \ncercai s` ascunzi asta sub siguran]a ta
aparent`, de care te ag`]ai cu disperare. De fiecare dat` când m`
140 ROBBIE HURT
apropiam de tine, inima \]i b`tea mai repede...

– Taci! ]ip` ea.
Cuvintele se lovir` cu greutate de pere]i, \n camera lini[tit`.
Chinuit` [i umilit`, Faine nu-[i dorea decât s` opreasc` insinu`rile lui
crude. |ntotdeauna, \ntotdeauna [tiuse c` exista o latur` \ntunecat` a
personalit`]ii lui Burke. {i acum \n]elegea c` avusese dreptate.
O duru s`-[i smulg` mâna din mâna lui, dar nu gemu [i nu ]ip`.
B`rbatul râse iar, cu hohot tulbur`tor. Se \ntinse de-a lungul patului
[i \ncet, cu o for]` brutal`, o trase lâng` el. Faine se opuse cu toat`
for]a de care era capabil`.
– Burke! \l avertiz` ea, terifiat` de dorin]a inuman` care se citea
\n ochii lui.
El n-o lu` \n seam`. Cu o mân` o ]inea de buclele p`rului,
tr`gându-i capul \n spate ca s-o poat` privi, iar cu cealalt` o mângâia
u[or pe sâni. Acum c` ochii i se obi[nuiser` cu \ntunericul din
camer`, \i putu vedea expresia [i fu \ngrozit` de str`lucirea de ghea]`
din ochii lui.
– Te rog, [opti ea. Nu m` face s` te ur`sc.
– De ce ar trebui s`-mi pese ce sim]i pentru mine?
Cuvintele lui erau grosolane, la fel de brutale ca degetele lui
iscoditoare pe pielea sa.
|i putea sim]i c`ldura trupului, fiecare mu[chi bine ]inut sub
control, inima lui b`tând lâng` umerii ei.
– Ei? \ntreb` el, [optindu-i la ureche. |mi vei oferi ce vreau de la
tine sau va trebui s` te oblig? {tii foarte bine c` pân` la urm` vei ceda.
Râse \n hohote.
– M` \ntreb ce e mai demn, s` te lup]i pentru a-]i ap`ra onoarea
sau s` m` accep]i cât de rece po]i. Dar m` \ndoiesc c` po]i s` te
st`pâne[ti [i s` te controlezi a[a cum vrei. De asta m` [i ur`[ti, de
fapt, nu-i a[a? Ur`[ti gândul c` te pot seduce oricând vreau.

– Nu te ur`sc, gemu ea, [tiind c` nu putea opri ce avea s` se
\ntâmple.
Burke \i mângâie [oldurile f`r` tandre]e, dar asta n-o \mpiedic` s`
simt` c` ia foc. Faine se r`suci [i se lupt` cu el ca o nebun`,
atacându-l cu din]ii [i cu unghiile, pân` când Burke o f`cu s` se
opreasc` [i s` accepte puternica dominare a trupului lui.
Apoi fu cuprins` de fl`c`rile pasiunii de care se temea atât. Nu-l
mai vedea decât pe el [i nu-[i mai dorea decât atingerea lui.
Epuizat`, \[i \ntoarse capul pe pern`, ascultând cum respira]ia lui
revenea la normal. Lacrimi \ncepur` s`-i curg` pe obraji, iar \n gât
sim]ea un nod care nu voia s` dispar`. Burke se ridic` [i se a[ez` pe
marginea patului, cu capul \n mâini.
– Dumnezeule mare! [opti el, cu o imens` oboseal` \n glas. M`
\nnebune[ti pur [i simplu!
– Plec! zise ea cu asprime. Chiar mâine!
El se \ntoarse, \i lu` mâna [i o s`rut` \ncet.
– |mi pare rù, vorbi el. Doamne, nu \ncetez s`-]i dau motive de
a m` ur\. Crezi c` exist` vreo [ans` s` r`mâi \ns`rcinat`?
– Nu.
Se asigurase c` nu va fi cazul, mergând la doctor chiar \nainte de
c`s`torie... Instinctul o avertizase s` ia aceast` m`sur`, a[a cum o
prevenise [i \n leg`tur` cu acest mariaj. Pe viitor, \[i promise ea, va
trebui s` asculte cu aten]ie acest instinct... care se p`rea c` [tie cel
mai bine ce se petrecea \n mintea ei.
– }i-am spus adev`rul, continu` Burke. Nu vreau s` pleci.
– Ne vrei pe amândou`, deci? replic` Faine cu un dispre] amar. Pe
mine, ca so]ie, [i pe Libby, ca amant`?
Pentru o clip`, degetele lui lungi se strânser` pe \ncheietura ei,
142 ROBBIE HURT
apoi o eliber`, spunând cu o voce tremurat`:

– Nu, nu, sigur c` nu.
– Atunci, voi pleca.
– Foarte bine. Ce vei face?
Faine zâmbi, dar se opri \ndat`.
– M` voi angaja ca bibliotecar`, zise ea calm. Nu-]i face griji pentru
mine.
– O, da, ar fi simplu pentru mine dac` te-a[ putea scoate din via]a
mea, zise el. Dar nu sunt atât de nenorocit, Faine.
– Da, [tiu.
{i pentru c`-l iubea, adùg`:
– Nu-i nimic, Burke. Du-te [i culc`-te, ai nevoie de odihn`.
Faine plec` peste o s`pt`mân`, la dou` zile dup` ce se \ntoarser`
acas`. Burke r`m`sese \mpreun` cu ea cât de pu]in putuse \n zilele
acelea. P`rea condus de o for]` mai presus de puterea sa. Faine era
uimit` [i nùcit`.
|n diminea]a plec`rii, se \mbr`c` pândind \n van o mi[care din
camera vecin`. Pân` la urm`, se duse [i cioc`ni la u[`. Burke o invit`
s` intre. B`rbatul st`tea pe marginea patului, cu capul \n mâini.
Ea se uit` la el, amintindu-[i cealalt` ocazie când \l v`zuse astfel.
Fusese prima oar` când ceruse [i luase prin for]` singura u[urare pe
care i-o putea oferi, momentele de uitare smulse din pl`cerea
trupului ei. Mai mult decât orice, \[i dorea acum s` poat` g`si un
mod de a-i vindeca durerea.
El privi \n sus c`tre ea. Pentru o clip`, disperarea din ochii lui se
dezv`lui pe de-a-ntregul. B`rbatul se ridic` \n picioare [i spuse:
– S` \n]eleg c` e[ti gata?
– Da, zise ea apropiindu-se. Burke, te rog s` fii fericit!
Ironia se citi \n zâmbetul sù, dar ochii \i erau goi.
– Nu e chiar atât de simplu, nu-i a[a? Tu vei fi fericit`?

– Da.
Reu[i s` zâmbeasc` [i se mir` ea \ns`[i de puterea pe care o avea.
– {tiu c` ai un sim] al responsabilit`]ii bine dezvoltat, dar nu
trebuie s` te \ngrijorezi \n ce m` prive[te.
El p`ru c` vrea s` adauge ceva, dar buzele \i r`maser` pecetluite.
|[i plec` fruntea [i o s`rut` pe obraz. Pentru o clip` de co[mar, Faine
crezu c` inima va \nceta s`-i mai bat`. |nghi]i cu greutate [i se
\ndep`rt`, cu o for]` de caracter pe care nu [i-o cuno[tea.
– Mai vorbim, zise el.
Ea aprob` din cap, de[i [tia prea bine c` nu va mai vorbi niciodat`
cu el.
– Nu, nu m` \nso]i.
Ezit` o clip` privindu-l, apoi adùg`:
– Adio, Burke.
El nu spuse nimic, iar ea se \ntoarse [i plec`, \n timp ce lacrimi
grele de suferin]` o \necau. Ochii o dureau. O, aproape reu[iser`. {i
totu[i...
***
Wellington era \nsorit [i cald. Vântul nu b`tea. Faine locui aici

dou` nop]i, \nainte de a lua expresul \napoi spre Auckland [i apoi
autobuzul c`tre Kaitaia.
Odat` ajuns`, \ncerc` s` se relaxeze. Lui Burke nu i-ar fi trecut
prin cap s-o caute \n nord. {i chiar dac` ar fi ajuns acolo, nu vedea
niciun motiv pentru care b`rbatul s` ajung` la biblioteca public`. Nu
144 ROBBIE HURT
se punea problema s-o caute, se gândi ea, despachetându-[i bagajul

\n micul apartament pe care-l \nchiriase. Poate c`, pentru o vreme, va
mai r`mâne \n memoria lui. Dar odat` ce va realiza c` f`cuse tot
posibilul s`-[i acopere urmele, va fi fericit s-o alunge pentru
totdeauna din gândurile sale. O rugase pe Ellen s`-i promit` c` nu-i
va spune noua ei adres`, chiar dac` \ntre ele coresponden]a avea s`
continue.
|n fond, Burke o avea pe Libby. Nu exista nicio \ndoial` c` se va
muta \napoi \n casa bunicii, pentru a putea avea grij` de amândou`.
Ciudat, dar gândul c` noua lor cas` avea s` fie vândut` o durea cel
mai tare. Erau momente \n care plângea, imaginându-[i c` lucrurile
la care \ncepuse s` ]in` atât de mult vor fi vândute, atmosfera de pace
[i lini[te distrus` [i al]i oameni, lipsi]i de dragoste pentru acel loc, se
vor muta \n cas`. Poate c` stratul de violete \[i va irosi parfumul sau,
mai rù, va fi smuls. {i oare Persefona va fi din nou pedepsit` s` se
ascund` \n adâncul unei pivin]e, iar \n locul ei va fi pus` o sculptur`
nou`, mai modern`?
La Burke se gândea cât mai pu]in posibil, [tiind c` nu putea
permite durerii s` ias` la iveal`. Ar fi fost ceva de nesuportat. Mai
târziu, dup` ce se va obi[nui cu sentimentul de a trì numai pe
jum`tate, când patul de o persoan` pe care [i-l cump`rase nu va mai
aduce cu o mutilare, când \[i va recâ[tiga for]a, atunci \[i va \nfrunta
pierderea [i o va jeli.
|ntre timp, constat` c`, la suprafa]`, via]a ei era pl`cut`. Colegii de
serviciu erau prieteno[i [i deschi[i, nepermi]ându-i s` p`streze
distan]a. Primir` vestea desp`r]ii ei cu mult` compasiune [i o invitar`
acas`, \n orele lungi de singur`tate de la sfâr[it de s`pt`mân`, reu[ind
s-o fac` s` râd`, tachinând-o \n leg`tur` cu \n`l]imea ei [i
complimentând-o pentru felul cum ar`ta. O plimbar` prin
\mprejurimi, introducând-o \n stilul de via]` tipic din nord.

|ncet, treptat, Faine \ncepu s` râd` din nou. Nop]ile erau lungi [i
greu de \ndurat, dar zilele erau amuzante [i pl`cute, pline de
activitate.
Iarna trecu, cald`, umed` [i scurt`, [i prim`vara veni din nou.
Narcisele [i magnolia \i reaminteau atât de puternic de perioada când
\l \ntâlnise pe Burke, \ncât \i stricau bucuria de a trì acest minunat
anotimp. Totu[i, refuz` s` se lase atras` de autocomp`timire. F`r` s`
vrea, \ncepu s` constate c` dragostea pe care o sim]ise pentru el avea
s` se sting`, s` moar`. Din câte se p`rea, n-avea s` mai g`seasc` pe
nimeni care s`-i poat` \n]elege fiin]a atât de bine, nimeni a c`rui
companie s` fie atât de minunat`, de mul]umitoare.
Ei bine, a[a avea s` fie! |l iubea [i din aceast` pricin`, nu-[i putea
dori decât s` fie fericit. Cu Libby, avea [anse la fericire. Când gândul
la ei doi \mpreun` nu va mai fi atât de dureros, va fi gata s` accepte
fericirea lor f`r` am`r`ciunea care-i \ntuneca acum sentimentele.
Copacii \nflorir` ca ni[te fl`c`ri ireale, sclipind de buchete grele
portocalii, roz [i ro[ii. |n curtea ei ap`rur` freziile, cu mirosul lor
delicat [i dulce, pe care-l iubea atât de mult. Faine culese un buchet
mare [i-l a[ez` \n vaze \n toat` casa, refuzând s` con[tientizeze
dureroasele amintiri pe care le evocau. Nu va permite ca sufletul s`-i
fie schilodit de sfâr[itul unei rela]ii de dragoste. Dragostea trebuia s`
fie eliberatoare, \[i spuse ea. O dragoste pierdut`, ca [i una \mplinit`.
Nu-[i va limita pl`cerile, doar pentru c` un anumit miros \i trezea
emo]ii care aveau puterea de a-i face inima s` suspine cu disperare.
Capitolul 10
|ntr-o bun` zi, Faine fu invitat` de doi prieteni, un cuplu a c`ror

companie era foarte reconfortant` pentru inima ei \nc` suferind`, s`
petreac` \mpreun` o zi pe mare. Cei doi aveau un mic iaht. Helen
lucra la magazinul de lâng` bibliotec`, iar so]ul sù, mic de statur` [i
foarte \ndemânatic, era silvicultor.
Plecar` dis-de-diminea]` [i se \ntoarser` seara, pe \ntuneric. Cei
doi o conduser` acas`. Faine, \mbr`cat` \ntr-un pantalon scurt, cu
picioarele ei lungi pline de nisip [i sare [i p`rul r`v`[it de vânt, zise
obosit`:
– Fac un du[ rapid [i m` duc la culcare.
Râse din toat` inima, fericit` c` putuse \n sfâr[it sc`pa din ma[ina
lor, un Mini \n care se sim]ise foarte inconfortabil tot drumul.
– V` mul]umesc pentru ziua atât de pl`cut`.
– Ar trebui s` ne mai \ntâlnim cât de curând, zâmbi Helen. Vrei s`
te conduc` Greg pân` la u[`?
– Suntem \n Kaitaia, nu la periferia Aucklandului. La revedere, ne
vedem luni.
Faine le f`cu semne de r`mas-bun, apoi se aplec` s`-[i ridice co[ul
de picnic \n care se aflau resturile de la prânz [i hainele de schimb.

U[a de la intrare scâr]âi u[or când o deschise. Vântul se lini[tise
complet, dar norii acoperiser` cerul, ap`sând parc` asupra ora[ului
cu o amenin]are de ploaie. La nicio ferestr` nu se vedeau aprinse
lumini.
O u[oar` presim]ire o f`cu s` se \nfioare [i c`lc` gre[it, s`rind o
treapt`. C`zu [i lovitura o duru foarte tare, aproape de nesuportat.
Undeva, \n \ntuneric, cineva o privea.
Mâinile i se \ncle[tar` pe mânerul co[ului. F`r` grab`, \naint` pe
culoarul strâmt [i vâr\ cheia \n broasc`. Frica o cuprinse din ce \n ce
mai tare, dar nu putea vedea, nici auzi nimic.
Apoi, cineva \i rosti numele. Faine a[tept`, pentru c` o umbr` se
deta[` din \ntuneric [i veni spre ea. Chiar \n acea clip`, [tiu cine o
strigase [i cine o prinse de \ncheietur`, ridicând-o \n bra]e. Odat` cu
trecerea fricii, ap`ru mânia, ca o reac]ie rapid` [i s`lbatic`.
– Cum \ndr`zne[ti! exclam` ea, \necat` de mânie, luptându-se s`
se elibereze din strânsoarea lui. Cine naiba te crezi? repet` ea. Cine
\]i d` dreptul s` vii aici [i s` m` pânde[ti?
– Lini[te[te-te, zise Burke calm, u[or amuzat de mânia ei.
|ntre timp, Faine \[i rec`p`tase st`pânirea de sine [i reu[i s`-[i
controleze emo]iile. Atingerea [i apropierea lui [i sunetul drag al
vocii sale f`cur` ca lungile luni de singur`tate [i triste]e s` dispar` ca
prin farmec. Se \ndep`rt` de el, furioas` pe sine \ns`[i. |i lu` numai
o secund` s` deschid` u[a [i s` intre. |[i a[ez` co[ul pe hol [i-l
conduse pe Burke \n mica ei sufragerie.
– O, exclam` ea, chiar m-ai speriat! De ce naiba nu m-ai anun]at
c` vii, \n loc s` te strecori ca un ho] [i s` te ascunzi \n \ntuneric ca...
Jack Spintec`torul!
– |n mare parte, pentru c` nu [tiam exact cum vei reac]iona. {i
148 ROBBIE HURT
apoi, nu eram sigur c` te voi g`si aici.

O privea cu ochi aten]i.
– Dar de unde ai [tiut unde s` m` g`se[ti?
Venise, desigur, s` discute termenii divor]ului. De aceea, era
stupid s` se bucure de mângâierea ochilor lui pe trupul sù. Vocea ei
suna ascu]it. Era prea emo]ionat`.
– Presupun c` ai convins-o pe Ellen s`-]i dea adresa. N-a fost
corect din partea ta. Puteai lua leg`tura cu mine prin avocat... El ar
fi...
– Taci! zise Burke [i-i atinse buzele cu degetele, zâmbindu-i cu
farmecul sù atât de cople[itor. Ai sl`bit, continu` el. De ce? Via]a la
Kaitaia este atât de palpitant` \ncât ai fost nevoit` s` te str`duie[ti din
r`sputeri s` ]ii pasul?
Degetele sale coborâr` c`tre b`rbia ei hot`rât` [i, mai jos, spre
gât, oprindu-se câteva clipe pe inima care-i b`tea cu disperare.
Faine respir` adânc, \ncercând s`-l priveasc` pe Burke f`r` s` par`
tulburat`. Ce gest diabolic s` flirteze cu ea ca [i cum drama mariajului
lor e[uat nu i-ar fi desp`r]it pentru totdeauna!
– Nu, sigur c` nu, r`spunse ea brusc, \ndep`rtându-se de el \nc`
o dat`. Cum mi-ai aflat adresa?
El zâmbi, foarte sigur pe sine.
– De la bunica, a[a cum ai ghicit. Crezi c` mi-ai putea face o cafea?
Sunt ostenit.
– Da, da.
Faine se \ndrept` c`tre filtru, turn` cafea, ap`s` butonul [i se
\ntoarse \n sufragerie.
Burke st`tea la fereastr`, privind vazele cu frezii. Când Faine intr`
\n camer`, se uit` c`tre ea [i \n privirea lui palid` sclipi ceva. Apoi, se
instal` obi[nuita sa r`ceal`. Cu strângere de inim`, Faine realiz` c`,
\n tot acest timp, nu toat` suferin]a fusese pe umerii ei. Totu[i, cum
Libby era din nou liber`, b`rbatul nu putea avea motive de nefericire.
Dar, f`r` s`-[i dea seama de ce, foamea de dragoste pe care o
remarcase la el dintotdeauna nu disp`ruse \nc`. Pentru o clip`, grea]a
\i \nec` din nou glasul. Nici m`car fa]` de sine \ns`[i nu putea admite
cât de multe nop]i nu dormise, imaginându-[i-l pe Burke
\mbr`]i[ând-o pe Libby, amândoi \nchi[i \n pasiunea dragostei lor.
– Pari obosit, vorbi ea. Afacerile n-au mers bine \n ultima vreme?
Burke zâmbi.
– Nu, nu e asta. Ceea ce-mi aduce aminte de altceva... De ce
mi-ai returnat banii pe care ]i i-am oferit lunar? S`rmanul Souter m-a
sunat foarte \ngrijorat. I se p`rea din partea ta un gest foarte curajos
[i ciudat. Cred c` te imagina singur` [i murind de foame.
Privirea lui inchizitorial` se opri asupra taliei ei sub]iri [i a
picioarelor lungi.
– |n loc de asta, ar`]i de parc` n-ai avea nici cea mai mic` grij`.
– Domnul Souter este foarte amabil, replic` ea nervoas` din
pricina abord`rii lui grosolane, dar cineva ar fi trebuit s`-i spun` c`,
\n ziua de azi, nimeni nu moare de foame.
Burke continua s-o priveasc` \n felul lui atât de bine cunoscut, ca
[i cum ar fi asediat un inamic.
– Am remarcat c` ai spus ceva despre singur`tate, relu` Burke,
ignorând ultima ei remarc`.
– Ce ar mai fi de spus? Când ajungi \ntr-un loc nou, trìe[ti
inevitabil momente de singur`tate. Dup` cum sunt convins` c` [tii [i
tu. De ce nu stai jos? Cum ai venit?
– Cu ma[ina.
– Probabil e[ti obosit. De ce ai venit aici, Burke? \ntreb` ea,
150 ROBBIE HURT
\ncruntându-se. Doar ca s` te asiguri c` m` descurc? Dup` cum vezi,

o duc bine.
– {i slujba?
– Bine, \mi place. Cred c` e gata cafeaua, adùg` ea, ridicându-se.
Ajuns` \n buc`t`rie, st`tu o clip` locului, \ncercând s`-[i revin`
din [oc. Ah, nu uitase nimic din via]a al`turi de el [i-l cuno[tea atât de
bine! Faine se scutur` de disperare, respir` adânc [i a[ez` c`nile pe
tav`.
– B`nuiesc c` vrei s` discut`m, zise ea, \ntorcându-se \n
sufragerie.
– Nu, am venit pur [i simplu s` te v`d.
– Ai b`tut un drum atât de lung, când puteai s` m` suni sau s`-mi
scrii.
– Nu, nu puteam. Nu \n cazul `sta. F`cu o pauz`, apoi adùg`:
– Libby a plecat \n Anglia. Definitiv.
– {i? \ntreb` ea.
– Te vreau \napoi. |nainte de a exploda \ntr-o criz` de mânie, de
altfel \ndrept`]it`, mai las`-m` s` adaug ceva. Eu am trimis-o.
– De ce, Burke? Ce n-a mers?
– Foarte simplu. Am descoperit c` ceea ce sim]eam unul pentru
altul nu era dragoste.
– {i cum a]i descoperit asta?
– |n felul obi[nuit. Trebuia s` [tie, de[i acum se sim]ea de parc`
aerul devenise irespirabil.
– |mi pare rù.
– {i mie, zâmbi el, amuzat.
– Nu, voiam s` spun c`-mi pare rù c` n-a mers, \l corect` Faine.
– Chiar \]i pare? \ntreb` el. Speram c` vei fi fericit`.
– Asta nu poate schimba nimic \n rela]ia noastr`. Cred c`-]i dai
seama.
– Nu. Nu-mi dau seama decât de faptul c` toat` via]a mea de acum
\nainte, a[ putea fi condamnat s` trìesc f`r` tine.
– {i ar fi ceva rù?
– Ar fi cel mai apropiat lucru de iad pe care aceast` lume mi-l
poate oferi.
Faine ridic` privirea, [ocat` [i speriat` de disperarea din tonul lui.
– Burke? [opti ea. El se ridic` [i veni la picioarele sale.
– O, Doamne, Faine, nu m` alunga, zise el cu r`suflarea tìat`. Am
[tiut \nainte s` pleci c` sunt un prost dac` te las s` ie[i din via]a mea,
dar numai dup` aceea am descoperit cât` nevoie aveam de tine.
– Atunci, de ce...?
– De ce te-am l`sat s` pleci? Nu [tiu. Mi-ai spus clar c` n-ai nevoie
de mine. Am sim]it c` m` \ndr`gostisem de tine, apoi am realizat c`
pentru mine nu exista decât Libby. Iar ea... ea era atât de schimbat`.
Când m-ai p`r`sit, m-am sim]it golit, aproape lipsit de via]`, dar eram
\nc` atras de ea. Chiar trebuie s`-]i m`rturisesc toate astea?
– Cred c` da, r`spunse ea cu gravitate.
– Dup` ce ai plecat, m-am mutat \napoi \n casa bunicii, dar n-am
vândut locuin]a noastr`. Mi-am spus c` pustiul pe care-l sim]eam \n
mine venea din faptul c` noi ne \n]elesesem atât de bine... nu pot
nega... pe Libby o voiam de atâta timp... A fost un [oc imens s`-mi dau
seama c`, de fapt, nu \nsemna nimic pentru mine. Nu mai mult decât
oricine altcineva. Când am atins-o, am pretins c` e[ti tu. {tiu c` asta
m` face un porc. Ascult`-m`, te rog, te rog... N-am f`cut dragoste cu
ea. Am \ncercat... dar n-am fost \n stare.
– Nu conteaz`, zise ea cu durere. Dragul meu, nu conteaz`...
– Ba da, conteaz`. {tiu c` m-am purtat groaznic [i \mi dau seama
c` – Dumnezeu [tie de ce – \nc` m` iube[ti, \n ciuda tuturor acestor
152 ROBBIE HURT
lucruri. B`nuiam asta chiar de când ai plecat, dar n-am fost sigur
decât acum, când te-am v`zut din nou. Crede-m` c` am plâns dup`
tine, am tânjit dup` prezen]a ta, am suferit \n lipsa ta. Noapte dup`
noapte, zi dup` zi. {tiu c` m-am purtat urât cu tine. La fel [i cu Libby.
Nu puteam s-o ating, [i [i-a dat seama de ce...
– {i-a dat seama? Cum?
– Nu-i proast`, zise el sec. Lucrurile au devenit tensionate...
inevitabil a ap`rut [i o ceart`. M-a acuzat [i i-am spus adev`rul. Am
iubit-o, da, \ntr-un fel, r`spunse el unei \ntreb`ri nerostite. Dar nu a[a
cum te iubesc pe tine... A fost atât de delicat` [i de credincioas` lui
Gavin, iar el a tratat-o mereu ca un tic`los. A \ncercat s`-[i ascund`
nefericirea... câteodat` ar`ta ca un copil pierdut, temându-se c`
nimeni n-o va putea ajuta. Mi-a p`rut mereu atât de rù de ea! {i apoi,
era frumoas`, nu m` putea ab]ine s` n-o doresc. Apoi ai ap`rut tu [i
m-am gândit c` a[ putea simplifica lucrurile pentru toat` lumea dac`
m-a[ \nsura. C` a[ putea alunga ispita. A[a cum st`teau lucrurile, pân`
la urm` am fi f`cut dragoste, iar ea n-ar fi putut suporta aceast`
vinov`]ie. Un fior de gelozie r`nit` o str`b`tu pe Faine.
– Ei bine, chiar am \ndep`rtat tenta]ia, continu` el. Mi-ai pl`cut
\nc` de la bun \nceput. Ceea ce n-am realizat, a fost faptul c` te
doream din ce \n ce mai mult, iar intensitatea sentimentelor mele
pentru Libby sc`dea. |n mod deliberat, am \nceput s-o ignor. N-a fost
greu. Tu e[ti [i sexy, [i o foarte bun` companioan`. E[ti inteligent`,
simpatic`, amuzant`, dulce... [i ai opinii atât de ferme! Presupun c`
am \nceput s` m` \ndr`gostesc de tine chiar de la \nceput. Nu-mi
pl`cea s` te v`d cu altcineva. |n noaptea aceea, la Yacht Club... atunci
am hot`rât c` trebuie s` fii a mea. Dar e[ti o femeie foarte rece, Faine.
M-ai intrigat [i m-ai fascinat \ntotdeauna.
– A[a c` ai atentat mereu la echilibrul meu [i a[a precar, zâmbi ea.
– Da, recunoscu el. Mi-a pl`cut s` fac asta. Dar m-a iritat faptul c`
aveai suficient` t`rie de caracter pentru nu c`dea \n capcan`.
R`spundeai foarte promi]`tor avansurilor mele, dar mi-ar fi pl`cut s`
te v`d neajutorat`. {i nu [tiam de ce. N-ai capitulat niciodat` total,
nu-i a[a, draga mea? Ai o voin]` de fier. Te admiram pentru asta, dar
voiam s` te \nfrâng. {i iar`[i a ie[it la iveal` for]a ta. Când m-ai v`zut
\mpreun` cu Libby, n-ai plâns, nu m-ai acuzat, de[i era evident c` ai
avut un mare [oc. O, Doamne, te iubesc! adùg` el, atingându-i
buzele. Nu te merit, dar nu te voi mai l`sa niciodat` s` pleci de lâng`
mine.
– N-ar fi trebuit s` m` la[i s` plec niciodat`, vorbi ea.
– Presupun c`, \n subcon[tientul meu, [tiam c` nu vreau s` pleci
din via]a mea. Când Gavin [i Libby au venit la cin` \n seara aceea,
eram deja la cap`tul puterilor. Erai ca o stea. Cald`, aurie,
str`lucitoare [i de neatins. Libby era un pachet de nervi, Gavin era...
]i-aminte[ti prea bine cum era. Dup` ce au plecat, am tot umblat prin
camer`, \ncercând s` m` conving c` te ur`sc. A trebuit s` plec \nainte
de a te trezi diminea]`, altfel a[ fi f`cut dragoste cu tine. Speram c`
vei dormi când aveam s` m` \ntorc acas`. Mi-am spus c` tot ce trebuia
s` fac era s` m` calmez. Atunci ai venit la mine [i... totul s-a \ntâmplat
foarte repede. Amintirea acelei nop]i era atât de vie \nc`, \ncât Faine
ro[i f`r` s` vrea.
– {i apoi, Gavin a murit... continu` el.
– |n acea sear`, \ncepusem s` sper c` m` iube[ti. Dar când am
ajuns la spital, o ]ineai \n bra]e pe Libby. Cred c` atunci a murit ceva
\n mine.
– |mi pare rù. Atât de rù! Asta nu \nseamn` nimic, [tiu, dar dac`
a[ putea s` [terg acel moment... mi-a[ tìa un bra]... Dar era atât de
vulnerabil`, iar eu am confundat compasiunea pe care o sim]eam
154 ROBBIE HURT
pentru ea cu dragostea.
– Nu mai conteaz`, Burke.
– Nu. O \mbr`]i[` cu ardoare [i st`tur` astfel o vreme.
– Gavin b`nuia, relu` b`rbatul. C`s`toria noastr` i-a alungat
suspiciunile. Te-a pl`cut foarte mult. Cred c`-l amuza faptul c` n-am
ales pe cineva din lumea mea. Mereu a fost pu]in gelos pe mine, de[i
numai Dumnezeu poate [ti de ce.
– Legat de asta... Ai crezut c` m-am c`s`torit cu tine pentru bani,
nu?
– Nu, nu pentru bani. Credeam c`-]i dore[ti acel stil de via]` pe
care ]i-l puteam oferi, siguran]a pe care banii mei o puteau oferi.
P`rea logic. Moartea p`rin]ilor tì [i tr`darea logodnicului te-au l`sat
singur` pe lume [i ]i-au zdruncinat \ncrederea.
B`rbatul se \ndrept` c`tre fereastr` [i privi concentrat
\ntunericul.
– Prima oar`, continu` el, am fost bucuros s` te v`d plecând.
M-am dus la Libby ner`bd`tor, dar \n inima mea [tia c` gre[eam. Pân`
la urm`, am \nceput s` discut`m despre toate cele \ntâmplate [i ea a
decis s` se \ntoarc` \n Anglia. N-a fost deloc o experien]` pl`cut`. Dar
mi-am promis c` nu voi mai face o a doua gre[eal`. Pentru un b`rbat
care se crede perfect st`pân pe sine, am f`cut destule prostii. Iar cea
mai mare a fost aceea de a crede c` ceea ce sim]eam pentru tine era
doar dorin]`. M` vei ierta vreodat`, Faine?
– {tii bine r`spunsul.
– Nu te merit, dar te iubesc, te iubesc, te iubesc! E[ti atât de
frumoas`! Puternic`, frumoas` [i bun`. De când te-am \ntâlnit, n-a
trecut o clip` f`r` s` m` gândesc la tine.
– Credeam c` nu exagerezi niciodat`, replic` ea. {i eu te iubesc...
de la a doua noastr` \ntâlnire. Nu [tiam ce se petrece cu mine, dar am
sim]it c`, pentru lini[tea mea, ar trebui s` nu te mai v`d niciodat`. Nu

mai sim]isem niciodat`, pentru nimeni, ceva atât de puternic.
– Nici m`car pentru prostul `la care te-a p`r`sit?
– Dougal? Nu. Am \ncercat s` m` conving c` rela]ia dintre noi
n-avea viitor, dar m-am trezit acceptând s` m` m`rit cu tine. Deci,
trebuia s` fie vorba de dragoste. De[i [tiam c` nu e[ti \ndr`gostit de
mine.
– Faptul c` uram s` mi te imaginez al`turi de un alt logodnic
trebuia s` m` avertizeze c` te iubeam cu pasiune. Nu mi-a p`sat
niciodat` de existen]a altui b`rbat, nici m`car când a fost vorba de
Libby, dar gândul c` ai fi putut s` faci dragoste cu altcineva m`
dispera pur [i simplu. El t`cu o clip`, apoi \i [opti la ureche:
– Ar fi prea mult s` sper c` ai pat dublu?
– Da, dar patul `sta de o persoan` este destul de mare pentru
amândoi.
B`rbatul o ridic` \n bra]e atât de u[or, de parc` ar fi fost un copil.
– Doamne, e[ti atât de frumoas`.
– O, mi-a fost atât de dor de tine, dragul meu!
– Nu te voi mai l`sa niciodat` s`-mi scapi din bra]e. E o pedeaps`
pe via]`. E[ti preg`tit`?
– Din toat` inima, zise ea hot`rât`.
– S` dormim. Avem toat` via]a \nainte.
– E[ti sigur` c` vrei s` mergi cu mine la aeroport?
Faine oft` dramatic.
– Dragul meu so] prostu], sigur c` vreau! Faptul c` sunt gravid`
nu \nseamn` c` trebuie s` stau \ntr-un scaun cu rotile. Burke zâmbi,
dar Faine citi \n ochii lui ceva care o f`cu s` se ridice repede \n
picioare.
– Dragul meu, las`-l pe Gavin s` se odihneasc` \n pace.
156 ROBBIE HURT
– Abia când o voi vedea pe Libby, voi putea face asta.

– S` ne gr`bim. Altfel, nu vom ajunge la timp. Nu se cade ca un
b`rbat s` fie \nc` atât de absorbit de so]ia sa, la doi ani de la c`s`torie.
Burke zâmbi [i o strânse mai tare \n bra]e, plecându-[i capul s-o
s`rute.
– |mi oferi atât de multe, Faine. Mul]umesc.
– Pentru c` te iubesc? Doamne, prostu]ule, crezi c` m` pot
st`pâni? Nu pot s` opresc dragostea mea pentru tine, la fel cum nu
pot s` \ncetez s` respir. Te iubesc. Te voi iubi \ntotdeauna.
– Sper din tot sufletul c` Libby simte la fel pentru b`rbatul ei, zise
el. Atunci, m` voi putea \n sfâr[it relaxa [i voi putea accepta aceast`
nea[teptat` fericire. Faine aprob` din cap, [tiind c` so]ul ei simte \nc`
o profund` responsabilitate fa]` de Libby. Spera c` mariajul fostei
cumnate era la fel de solid ca al lor. Acum dou` luni, Libby \i scrisese
lui Ellen, m`rturisindu-i c` vrea s` se m`rite cu Ralph Somerville, un
artist al c`rui nume era binecunoscut chiar [i peste hotare.
De atunci, Faine \i ]inuse pumnii. Era atât de fericit` ea \ns`[i,
neputându-[i imagina o bucurie mai mare, \ncât \[i dorea acela[i
lucru pentru Libby. {i apoi, Burke se sim]ea \nc` vinovat pentru felul
cum se purtase cu ea. Acum, Libby se \ntorcea [i, din motive diferite,
amândoi sim]eau o oarecare tensiune.
Când Libby ie[i din aeroport, fu de-ajuns o singur` privire pentru
a se convinge c` femeia era \n sfâr[it fericit`. Era str`lucitoare [i
privea cu bucurie [i mândrie b`rbatul \nalt de lâng` ea. Libby \[i
g`sise \n sfâr[it b`rbatul care s`-i fie al`turi toat` via]a [i pe care s` se
sprijine.
– Asta mi-am dorit, \i m`rturisi ea lui Faine când, seara, ie[ir` pe
terasa casei bunicii. Pentru Gavin, am sim]it o mare atrac]ie fizic`. Dar
voiam copii, o familie, un c`min, iar el nu. Burke... era tot ce nu era
Gavin... un om puternic, de \ncredere, dominator f`r` s` fie crud... cu

el m` sim]eam \n siguran]`. Libby oft`. N-ar trebui s`-]i spun toate
astea, dar am vrut s`-mi \nchei toate socotelile cu trecutul. {i tu
b`nuiesc c` \]i dore[ti acela[i lucru.
– Da. Burke se simte \nc` foarte vinovat c` te-a l`sat s` pleci
atunci.
– {tii, replic` Libby, dac` privesc \napoi, nici nu mai [tiu ce am
sim]it pentru el. Cred c` am fost \ntr-o asemenea stare de [oc tot
timpul cât am trìt aici, \ncât, \n majoritatea timpului nu eram
con[tient` de mine. M-am sprijinit pe Burke cât timp Gavin trìa,
folosind t`ria [i probitatea lui ca pe un scut. Când v-a]i c`s`torit,
m-am sim]it p`r`sit`. Desigur, a fost un magnetism erotic
extraordinar... O combina]ie exploziv`! Când Gavin a murit, am fost
pierdut`. M-am sim]it atât de vinovat`, de parc` eu [i Burke l-am fi
omorât. Apoi tu ai plecat, el a venit la mine... iar eu voiam s` simt
c`ldura unei rela]ii... orice fel de rela]ie ar fi fost la fel de bun`, cred.
}i-a povestit ce s-a \ntâmplat?
– Nu exact, nu. Doar c`... a]i \ncercat s` face]i dragoste. Dar c`
el... c` n-a mers.
– Era \ndr`gostit nebune[te de tine, desigur. Chiar [i atunci.
M-am \nfuriat, dar mai aveam \nc` destul` ra]iune pentru a accepta
situa]ia. Am avut o ceart` extraordinar`... Doamne, m-a \nspìmântat.
A deveni rece [i sarcastic... cred c` se gândise mult la tot ce se
\ntâmplase [i g`sise o solu]ie. Pentru c`, peste câteva zile, am avut din
nou o discu]ie. Mi-a ar`tat cât de fals` era situa]ia noastr` [i mi-a spus
c` are de gând s` te caute, s` te roage s`-l prime[ti \napoi. Iar eu
m-am hot`rât s` m` \ntorc acas`. Probabil a realizat c` ceea ce se
petrecea \ntre noi nu era dragoste. Altfel nu s-ar fi c`s`torit cu tine.
– Presupun c` nu.
158 ROBBIE HURT
– Eu [tiu sigur c` nu, zise Libby cu emfaz`. Vreau s` spun, te po]i

imagina m`ritat` cu oricine altcineva, acum când [tii bine ce sim]i
pentru Burke? Eu una [tiu c` n-a[ putea. Ralph este tot ce mi-am dorit
vreodat`. E atât de bun [i de pl`cut! Fiecare clip` lâng` el m` face s`
m` simt recunosc`toare. {i apoi, este un iubit atât de minunat...
– Mul]umesc pentru descriere.
Ralph ap`ruse \n spatele lor, prinzându-[i tandru so]ia de talie.
– Este frig, continu` el. Haidem \nùntru. To]i trei intrar` \n cas`, unde
\i a[teptau Burke [i Ellen. Mai târziu, stând \n pat [i sorbind
dintr-un pahar cu lapte cald, Faine \i povesti lui Burke dialogul avut cu Libby.
– M` bucur c` Libby a g`sit ce [i-a dorit. }i-am mai spus c` sarcina
]i se potrive[te foarte bine?
– Nu e[ti gelos? \l \ntreb` ea, zâmbind.
– Numai când Ralph te s`rut` pe obraz. Nu-mi place ca alt b`rbat
s` te ating`. E[ti numai a mea, trup [i suflet. Te las st`pân` pe propria
minte, dar restul este al meu. Faine se \ntinse [i-l \mbr`]i[`. Pasiunea
lor reciproc` era ceva rar [i \ncânt`tor, dar mai importat` era
\ncrederea total` care domnea \ntre ei.
|i spuse ce gândea, iar Burke zâmbi.
– Mai important`? Spui asta acum, dar s` vedem ce vei crede
peste... s` spunem dou`zeci de minute. E[ti atât de senzual` [i de
delicat`, draga mea, \ncât nu [tiu ce \mi place mai mult la tine.
Iube[te-m` acum [i pentru totdeauna.
– Da, dragul meu, [opti ea cu hot`rârea unui jur`mânt,
\ncrez`toare c` dragostea lor va supravie]ui oric`rui test.
Sfâr[it

Pentru Dragostea Mea PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pentru Dragostea Mea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROBBIE HURT

|n mod normal, Faine nu era deranjat` de starea vremii, dar ast`zi

pentru a se duce peste drum [i s`-[i cumpere ceva de mâncare.

s` ignore senza]ia de gol pe care o sim]ea \n stomac. Prânzul trecuse

Când verific` permisul, Faine arunc` o privire asupra numelui. Se

pe care b`rbatul le alesese. Poate c` magna]ii aveau nevoie de astfel

f`ceau tr`s`turile ei asupra unui b`rbat. Nu era dr`gu]`, nici

pâine, asupra c`reia ra]a se arunc` \ndat`.

Faine ridic` din sprâncene:

ironie. {i ]inse probabil exact unde o durea, pentru c` so]ia sa \l privi

Dincolo de insul` se z`reau apele albastre sidefate al golfului

– |mi pare r`u pentru scenele la care ai asistat diminea]`. Gavin

Nu voia s` lase impresia c` se simte bine lâng` el [i c` ar vrea s`

sunt destul de mare.

– Burke Harding? se mir` Anna. Hei, Stu, ai auzit? Faine a ie[it cu

– Ar fi stupid din partea mea s` nu-mi dau seama c` statura mea

O minunat` zi, un vis albastru [i auriu, o f`cu pe Faine s` ofteze,

Merser` ]inându-se de mân` pe marginea stâncilor, pân` ajunser`

extraordinar de agreabil` ochiului.

– Nu te mi[ca, \i [opti el. Promit c` nu te voi s`ruta. Nu acum, \n

– Da, r`spunse ea, \ntorcând capul.

– {i totu[i, s-a c`s`torit cu ea.

dac`-[i dore[te s` fie altfel. Doar nu te a[tep]i la altceva din partea

– Duritatea nu-i neap`rat ceva r`u. Câteodat`, e chiar foarte bun`.

mereu probleme [i discut`m mult [i despre zilele de alt`dat`.

Nu mai discutar` deloc despre Burke Harding, dar \nainte de a

adev`rul. Alese s` ridice din umeri cu indiferen]` [i s` replice:

cineva pe care sus]ii c`-l cuno[ti foarte pu]in.

– Nu [tiu, dar eu a[ avea, replic` ea cu r`ceal`.

dar a fost de-ajuns pentru ca ceva s` se \ntâmple cu inima ta. {i a lui,

camerei un aer atât de original, fuseser` descoperite \ntr-un magazin

– Da, zise ea, aproape imperceptibil.

\nsemna c` vor cina acas`.

B`rbatul a[tepta lini[tit, ]inând \n mân` o garoaf` ro[ie. Când

Faine \l l`s` s`-i ia haina. Ah, se comporta ca o adolescent` la

B`rbatul opri \n fa]a unei case superbe \ndreptate c`tre golful

fermecat` de inteligen]a celor doi [i de conversa]ia lor interesant`.

care st`teau, el supraveghind-o atent, \n a[teptare, ea cu fruntea

folosea for]a masculin` pentru a o supune. Mâinile ei se strânser` pe

pasiunea pe care o ar`tase acum câteva clipe.

– Nu-]i place ideea unei vân`tori? \ntreb` el blând. Cred c` ]i-ai

|n acea noapte, avu un vis. Acesta \ncepu destul de bine [i

\ndeplinind sarcinile de zi cu zi. Co[marul avea s` fie [i el dat uit`rii.

– Nu fi a[a \nsp`imântat`! zise el u[or, tr`gând-o mai aproape [i

anume voia de la mine", se gândi ea când ajunse \n cas` [i \ncepu s`

Burke o a[tepta la ie[irea din bibliotec` a doua zi, seara. Când \l

crezând c` referindu-te la nimfa lui Botticelli m` vei for]a s` te

impresion`. Fusese ciudat [i stângaci sau avusese dintotdeauna

Exact ]inuta pe care un milionar trebuia s-o poarte la o petrecere

Era un lucru flatant, hot`r\ Faine, \ntâlnindu-i privirea. Dar ar fi

uci[i \ntr-un atentat terorist cu bomb`. Ma[ina lor a explodat. Mi se

cu ochii str`lucitori [i obrajii \n fl`c`ri. Reu[i s` ajung` la bazin, f`r`

– Te cred, zise el sec. Totu[i, e d`un`tor pentru presiunea mea

O ma[in` le t`ie calea; Burke ap`s` frânele [i ocoli vehiculul prin

Dar ochii lui de culoarea acvamarinelor p`reau capabili s` vad` \n

d`du capul pe spate [i-i s`rut` col]ul gurii, atingându-l pu]in cu

\ncet pe [oldurile ei. Gura lui Faine se deschise lâng` gâtul

reu[ise s` treac` dincolo de masca sub care \ncercase s` se ascund`

U[a se \nchisese de cel pu]in cinci minute \nainte s` se poat` elibera

Prietenii lor se \n[elau deci \n privin]a situa]iei \n care se g`sea

buze [i oamenii pleac` pe rând, f`r` s` mai \ndr`zneasc` s` te

perfect` a unui om de lume. Tr`ia \n lumea afacerilor mari, unde se

Cu dureri de cap, furioas` pe sine \ns`[i pentru c` ajunsese