Sunteți pe pagina 1din 160

802

Ann Justice
LOGODNICA MISTERIOASĂ
Trimitem colete cu cărţi pentru
persoane juridice şi fizice în orice
zonă a ţării, fără taxe poştale.
Scrieti-ne pe adresa:
S.C. ÂLCRIS '94 DIFUZARE SRL
Sîr. Panait Sstrati nr. 62, Sector 1, Bucureşti;
sau telefonati la numărul G21 /2236307.

Nod Prescott prefera să


p r e t i n d ă ca Feri e ra l o g o d n i ­
ca lui; dacă nu pulea
prezenta o mireasă
potrivită, n u p u t e a o b ţ i n e
c o n t r o l u l a s u p r a averii lui.
Peri a c ce p t ă să p a rt i c i p e la
î nşe lă to ri e, d e o a r e c e a r 1
făcui a p r o a p e or i ce p e n t r u a
scăpa de căsătoria aranjată
p e n t r u ea. Astfel, a j u n g e c u Noei
in Anglia, pentru a-1 î n t â l n i pe
a u t o r i t a r u l s ă u frate mai m a re . Rok,
c ar e t r e b u i a să fie d e a co r d cu a le ge r ea
p e n t r u a-1 p u n e . in posesi a averii. Peri ini-1
c u n o s c u s e î ncă pe Rok...

ISBN: 978-973-580-501-2

PREŢ: 9 LEI
Titlu original (eng.): Bride For A Legacy

Descrierea OOP a Bibliotecii Naţionale


JUSTICE, ANN
Logodnica misterioasă / Ann Justice
Traducător: Mariana Costescu
Bucureşti: Alcris, 2010.
ISBN ’ 978-973-580-501-2
I. Aurelian Micu (Editor)
II. Alexandra Piripitsis (Redactor)
III. loan Drăghici (Lector)
821.111.31=135.1

Colecţia „ EL şi EA “
ANN JUSTICE

Logodnica
misterioasă
Traducerea şi adaptarea în limba română de:
MARIANA COSTESCU

ALCRIS
M94
De aceeaşi autoare în colecţia
“EL şi EA’’ au mai apărut:

1. Vacanţăla tropice Nr. 558

2. Aparenţe înşelătoare Nr. 702

3. Întâîmre pe Acropole Nr. 770


Capitolul 1

în livada de lămâi activitatea era în toi, femei de toate vârstele


strângând fructele zemoase în coşuri mari, care odată umplute, erau
cărate de bărbaţii tolăniţi cu indiferenţă, la soare, la camioanele ce
aşteptau la marginea livezii.
La ceva distanţă de acea agitaţie, se aflau două persoane, o
femeie în vârstă, îmbrăcată din cap până în picioare în negru, cu o
bonetă protejându-i părul cărunt, şi lângă ea o tânără frumoasă de
şaptesprezece ani, o fată care nu semăna deloc cu femeia ridată, ai
cărei ochi negri, melancolici, erau fixaţi pe un grup de tineri strânşi
în jurul unei mese improvizate la care alţii jucau table. Şi totuşi, cele
două erau rude, bătrâna Iphigenia fiind bunica matemală a lui Peri,
al cărei tată, un englez, se căsătorise cu Katrina, o fată frumoasă al
cărei tată eţa tot englez.
- Sunt trei sferturi englezoaică, protestase Peri în acea dimineaţă,
căci făcuse evaluarea de o sută de ori, şi prin urmare nu sunt
obligată să urmez obiceiurile greceşti şi să am parte de o căsătorie
aranjată.
Peri, al cărei nume era de fapt Periannus, fusese botezată după o
nimfa din mitologia Greciei antice - o nimfa a munţilor şi grotelor
- care la rândul ei primise numele grotei în care locuise.
6 __________ ___________________________ ANN JUSTICE
■ <
- T u eşti orfană, nu mai ai pe nimeni în afară de mine, îi amintise
bunica ei. Eu sunt bătrână şi nu mai am mult de trăit, aşa că este de
datoria mea să te văd aşezată în siguranţă la casa ta.
Peri o sărutase pe brazul supt, apoi ieşise în grădina însorită,
unde două capre priponite de un ţăruş căutau mâncare prin
pământul uscat. Ea avusese o viaţă foarte plăcută până acum, bunica
ei făcând totul pentru ca fragilul pui de om, care ajunsese în grija ei
în urmă cu şaisprezece ani şi jumătate, când părinţii ei muriseră
într-un accident de maşină, să fie crescut şi educat cu cea mai mare
grijă, şi la vârsta de şase ani Peri fusese trimisă la o şcoală din sat
unde din întâmplare una dintre profesoare era englezoaică. Acea
femeie, domnişoara Hendrick, venise pe insula Pithonos la sfatul
medicului, care o avertizase că dacă nu facea băi în ape calde în mod
regulat, va fi mutilată de reumatism înainte de a împlini patruzeci de
ani.
Fireşte, domnişoara Hendrick fuses'e încântată să aibă în clasă un
copil blond după spusele ei, "aproape englezoaică", şi Peri
beneficiase foarte mult de pe urma acelei relaţii, fiind învăţată să
vorbească limba engleză exact aşa cum îşi dorise - foarte bine.
Totuşi, de câte ori era nervoasă, Peri începea să vorbească greceşte,
sau în cel mai bun caz cuvintele ei căpătau un uşor accent. Dar acel
accent era foarte atrăgător, la fel de atrăgător ca înfăţişarea ei,
spusese deseori domnişoara Hendrick.
- Este ceva deosebit să ai în clasă un copil fermecător cu păru
blond, o auzise Peri spunând celorlalţi profesori. Toţi sunt foarte
drăgălaşi, desigur, dar Peri este atât de frumoasă, cu ochii aceia
albaştri, strălucitori, bărbia aceea ascuţită ca de spiriduş, şi zâmbetul
spontan, încântător. Şi cum păşeşte! Cu atâta graţie, şi totuşi cu un
farmec inocent, ca al unei nimfe, ce te duce cu gândul la semnificaţia
numelui ei. Ar putea să se mărite eu un milionar, dacă i s-ar oferi o
şansă. Domnişoara Hendrick vorbise în greacă şi i se răspunsese în
l o g o d n ic a m is t e r io a s ă 7

aceeaşi limbă, profesoara clătinând din cap, cu tristeţe.


- Va sfârşi ca celelalte, căsătorindu-se cu un bărbat ales pentru
ea. Şi va fi săracă, fără nimic al ei. Bunica lui Peri îi va oferi casa şi
pământul oricui va fi dispus s-o ia pe fată.
Şi fusese exact cum prevăzuse profesoara. Iphigenia îi dezvăluise
nepoatei planurile sale, cu şase luni în urmă, dar de fiecare dată
când era deschis subiectul, Peri îl respingea invariabil, fugind afară
şi retrăgându-se în liniştea grădinii.
Acum stătea acolo, urmărind ajutoarele culegând lămâile din
livada , care, dacă Iphigenia îşi urma planurile, avea să aparţină
curând lui Peri şi soţului ei.
- Uite-1 pe Oreste, bunico, întrerupse Peri gândurile bătrânei. Nu
face altceva decât să trândăvească, în timp ce mama şi sora lui
muncesc în livada ta, pentru a câştiga un ban. Oreste este un leneş
şi nu mă pot căsători cu un bărbat care să nu muncească pentru
mine.
- în Grecia, bărbaţii nu muncesc pentru noi, copilă, îi răspunse
Iphigenia în greacă. Noi lucram pentru ei.
- Eu n-am să lucrez pentru un bărbat! înflăcărarea lui Peri o
îngrijora pe bunica ei. în Grecia, femeile erau inferioare, şi ele nu
pierdeau din vedere asta niciodată. Peri era prea independentă, prea
mândră, prea conştientă de originea ei.
- Mă întreb, copilă, dacă am făcut bine, lăsându-te sub influenţa
domnişoarei Hendrick. Trebuia să te fi trimis la altă şcoală.
- Domnişoara Hendrick a fost foarte bună cu mine, draga mea
bunică, şi-ţi voi fi veşnic recunoscătoare, că m-ai trimis la o şcoală
particulară. Ea se opri, îndreptându-se din spate când îl văzu pe
Oreste venind agale către ea, cu o ţigară în colţul gurii cu buze pline,
pe jumătate surâzătoare.
- Peri... herome poo sas vlepo!
Deci era bucuros s-o vadă. Ei bine, ea nu era bucuroasă să-l vadă,
8 ANN JUSTICE

şi pentru că simţea o antipatie faţă de el, îi răspunse intenţionat în


limba engleză, pe care acesta n-o înţelegea.
- Mai bine le-ai ajuta pe mama şi sora ta, decât să stai tolănit Ia
soare, cum ai Scut în ultimele două ore.
El ridică din umeri, încruntându-se şi gesticulând întrebător.
Iphigenia se încruntă şi ea Ia nepoata ei şi spuse, cu severitate.
- Asta este aroganţă, Peri! Când veţi fi căsătoriţf, Oreste n-o să-ţi
permită să-I tratezi astfel.
Oreste, desigur, o înţelese pe bătrâna doamnă. El dădu afirmativ
din cap, dar îi spuse lui Peri, fără asprime.
- Aş prefera să vorbeşti greceşte, dar dacă este de faţă şi un
englez, atunci trebuie să vorbeşti englezeşte. Bănuiesc că nu doreşti
să uiţi ce-ai învăţat de la domnişoara Hendrick. îşi puse înapoi ţigara
în gură, şi Peri se uită la faţa lui întunecată, care era prea durdulie,
ca şi trupul. Scund şi îndesat, avea un mers greoi, târându-şi
picioarele de parcă i-ar fi fost lene să le ridice. Ca întotdeauna, Peri
se înfioră la ideea de a se căsători cu un bărbat ca el. Totuşi, ce putea
face? După cum spusese bunica ei, era orfană; crescuse în Grecia, era
obişnuită cu obiceiurile, dar aflase de la domnişoara Hendrick cum
trăia lumea în Anglia.
Peri ştia că trebuia să se îndrăgostească înainte de a se căsători,
dar lucrul ăsta aducea cu sine aceeaşi întrebare: ce putea face pentru
a scăpa de soarta care o aştepta, dacă bunica ei proceda cum îşi
propusese?
Bunica ei vorbea cu tânărul, Peri prinzând doar finalul.
- ...părinţilor tăi să vină să discute cu mine în seara asta, Oreste.
- Le voi spune, Iphigenia.
- Nu mă mărit cu el. Cuvintele fură rostite cu fermitate o oră mai
târziu, când Peri şi bătrâna doamnă se aflau în mica vilă care fusese
casa lui Peri de când se ştia. Era frumos aranjată şi curată, dar mobila
era de proastă calitate şi foarte veche. Câteva carpete răsfirate
LOGODNICA MISTERIOASĂ 9

acopereau podeaua din dale, icoanele de pe pereţi şi bibelourile de


pe dulap atenuând oarecum austeritatea camerei. Patul Iphigeniei,
acoperit cu o cuvertură albă din dantelă, era asfczat de-a lungul unui
perete, iar pe mica noptieră de lângă el trona o statuetă albă din
ghips reprezentând-o pe Fecioara Maria cu pruncul în braţe.
- N-ai de ales, copila mea. Era o urmă de regret în vocea slabă a
bătrânei doamne, dar îngrijorarea era profundă. Eu nil mai am mult,
scumpa mea, aşa că te rog, fa cum îţi cer. Am aranjat să mă mut de
aici în coliba de la capătul grădinii...
- Colibă! Oh, nu, n-ai să trăieşti în locul ăla înfiorător! Asta este
casa ta şi aici vei sta, iar eu voi avea grijă de tine, draga mea, până
când... până când... Oh, bunico, nu vreau să mori... vreau să trăieşti
mulţi ani de acum încolo!
Buzele uscate şi crăpate ale bătrânei doamne schiţară un zâmbet
şi ochii ei umezi deveniră tandri.
- Este soarta, copila mea. Simt că sfârşitul este aproape. De aceea
vreau să te văd măritată cu Oreste. Este un băiat bun, chiar dacă
puţin greoi...
- Puţin greoi! Bunico, este ca un zombi câteodată!
- Zombi! Ce înseamnă cuvântul ăsta, pe care l-ai învăţat de la
domnişoara Hendrick? Fără s-o lase pe Peri să răspundă, aceasta
continuă, spunând că era un lucru bun că profesoara se hotărâse să
se mute anul trecut, când primise o ofertă din Atena. Am senzaţia că
dacă ar mai fi rămas aici, ar fi avut o mare influenţă asupra ta, şi nu
te-ai fi căsătorit niciodată cu Oreste.
- Cu sau fâră influenţa domnişoarei Hendrick, nu mă căsătoresc
cu Oreste. Peri îşi ridică bărbia într-o atitudine sfidătoare. Iphigenia
oftă. Acest spirit îl moştenise de la tatăl său şi de la bunicul ei... nişte
englezi al căror mod de viaţă era foarte diferit de al locuitorilor din
Grecia.
- Eu îţi cer să-l accepţi pe Oreste, spuse Iphigenia foarte încet,
ANN JUSTICE
10

după o lungă tăcere. Nu mă gândeam că va fi necesar să fee uz de


autoritatea mea, dar acum trebuie. Părinţii lui Oreste vor veni aici
diseară; dacă vor fi mulţumiţi de zestre, şi nu văd de ce n-ar fi, căci
pământul meu este foarte fertil, tu vei deveni logodnica lui...
- în seara asta? Peri scutură din cap, cu un licăr de disperare în
minunaţii ei ochi albaştri. Nu în seara asta, bunico!
- Nu suportă amânare, copila mea. Eu nu mai am mult de trăit...
Vocea i se stinse. Peri se uită îngrozită la tenta lividă pe care o luase
faţa bunicii sale.
- Scumpo! Peri fugi la ea, dar bătrâna o împinse cu mâna, iritată.
- Nu mă duc încă. Dumnezeu n-o să permită să te las
neprotejată. Oreste va avea grijă de tine, va fi un om bun. Este cam
leneş, dar aşa sunt toţi. O să te obişnuieşti...
- Să mă obişnuiesc şi să nasc un copil în fiecare an?
- Desigur.
- Şi să mă rog cu disperare să fie băieţi., numai băieţi!
- Peri, spuse Iphigenia cU severitate, aşa vei fece! Nu mai avem
ce discuta. Te vei logodi diseară cu Oreste, şi într-o săptămână veţi
fi căsătoriţi, căci nu mai este vreme de pierdut.
Peri se uită la faţa bunicii sale şi lacrimile începură să-i curgă pe
obraji. Preotul plecase şi doctorul era acum acolo.
- La început am crezut că se duce, de aceea am cerut să fie
chemat preotul. Dar constat că mai are ceva timp de trăit.
- Doar ceva, domnule doctor...? Uluită de rapiditatea cu care se
declanşase atacul, Peri nu era în stare să gândească limpede. O
lăsase pe bunica ei şi se retrăsese ca de obicei în grădină să-şi
găsească liniştea, inima şi mintea fiindu-i afectate de tot ce se
întâmpla. în seara aceea urma să fie logodită, şi săptămâna viitoare
căsătorită...
Bunica nu era de condamnat, atâta timp cât se gândea doar la
viitorul lui Peri şi la siguranţa ei. Oare ce trebuia să focă? Peri îşi puse
l o g o d n ic a m is t e r io a s ă 11

din nou acea întrebare fără răspuns. Iubindu*şi foarte mult bunica,
nu dorea să-i provoace durere şi îngrijorare, dar pe de altă parte, nu
suporta ideea unui viitor cu Oreste ca soţ şi stăpân.
- îmi doresc să n-o fi lăsat singură. Lacrimile curgeau pe obrajii
Iui Peri. Ştiţi, vorbeam despre Oreste, şi eu...
- Bunica ta mi-a spus ieri, când am trecut pe la ea în drum spre
oraş, că spera să devii curând logodnica lui Oreste.
Peri se uită la el, printre lacrimi.
- Aţi trecut pe la ea, ieri? Cu o zi în urmă, Peri ieşise doar o
singură dată, pentru a merge să cumpere ce o rugase bunica ei.
- Doar să văd cum se simţea. Nu mă gândeam că era aşa de
aproape de un colaps. Ea a mai adăugat apoi că spera să te măriţi cu
Oreste.
- înţeleg. Peri continuă, explicându-i cum ajunsese în grădini
Simţeam nevoia să fiu singură. întotdeauna încerc să scap, când
bunica deschide subiectul căsătoriei mele.
Doctorul se uită la ea.-
- Tu nu vrei să te măriţi cu Oreste? întrebă el, oarecum surprins.
Peri scutură din cap.
- Nu vreau să mă căsătoresc cu nimeni, spuse ea cu mâhnire.
Peri îşi coborî privirea Ia faţa femeii care făcuse totul pentru ea, şi în
ochi i se ivi o profundă suferinţi Bunica este foarte îngrijorată
pentru viitorul meu şi.... şi nu ştiu ce să fac. Vocea i se stinse şi se
uită rugător la doctor, de parcă ar fi cerut ajutor. El scutură din cap
şi spuse, mai curând cu răceali
- Trebuie să te supui dorinţelor bunicii tale. Oreste este un băiat
bun; n-o să te trateze rău, aşa că nu înţeleg de ce nu vrei să te măriţi
cu el.
- Nu-1 iubesc! spuse Peri cu asprime, incapabilă să-şi ascundă
revolta, căci atitudinea bărbatului era inacceptabili Tipic pentru un
grec, gândi ea, să pretindă supunere totală din partea unei femei
12 ANN JUSTICE

rhiar dacă prin acea supunere era posibil să-şi distrugă viaţa pentru
totdeauna.
- Nu-I iubeşti? repetă doctorul, ridicând o sprânceană. Ce vorbe
sunt astea? Eu am avertizat-o pe bunica ta cu ani în urmă, că
influenţa domnişoarei Hendrick era dăunătoare pentru tine.
- Eu nu sunt grecoaică, replică Peri, dorindu-şi să-l vadă plecat,
căci părea un sacrilegiu ca ei să se comporte în felul acela, când
scumpa ei bunică stătea întinsă acolo, în ceea ce părea a fi comă.
- E de datoria ta să i te supui Iphigeniei, răspunse imediat
doctorul. Bănuiesc că tu i-ai provocat asta... El făcu un gest cu mâna.
Probabil i s-a făcut rău imediat ce ai ieşit, şi dacă a fost aşa, a stat
întinsă pe podea până te-ai întors. Cât timp a însemnat asta?
- Nu foarte mult. Peri se uită la el mai liniştită acum, şi cu o mare
căinţă în ochii ei mari, albaştri. Doctorul îi urmări mişcarea
convulsivă a gurii şi pulsaţiile accelerate ale unei vene albastre de la
tâmplă. Ea îşi trecu mâna prin părul blond, cu teamă în suflet. Chiar
credeţi că sunt răspunzătoare de starea ei, domnule doctor?
- Cu siguranţă! Şi dacă insişti s-o înfrunţi - aşa neajutorată cum
este - vei fi răspunzătoare pentru moartea ei! Şi cu asta doctorul îşi
luă geanta şi pomi către u ş i
- Vă mai întoarceţi? întrebă ea, frecându-şi mâinile.
- Cam într-o o r i Până atunci, ar trebui să-şi revini
Iphigenia îşi reveni cam într-un sfert de o r i Roşul-intens din
jurul gurii nu-i dispăruse, dar o urmă de roz i se ivise în obraji.
- Bunico... cum te simţi? Peri era în genunchi, cu mâinile pe
cuverturi îmi pare rău. A fost numai vina mea.
- Nu, scumpo, nu e adevărat. Bătrâna se uită neputincioasă la ea.
Trebuie să feri aşa cum ţi-am cerut, Peri. Cum voi putea muri
liniştită, când nu mi-am îndeplinit obligaţia feţă de tine?
Peri se ridică şi se întoarse, o mâhnire adâncă punând stăpânire
pe ea. Apoi se întoarse din nou, un zâmbet fluturându-i pe buze
l o g o d n ic a m is t e r io a s ă 13

când spuse, cu curaj.


- Voi face cum mi-ai cerut, draga mea. Mă voi... mă voi căsători
cu Oreste.
- Ah... fetiţa mea cuminte! Mi-am luat o mare greutate de pe
suflet. Acum, pot să mă ridic de pe patul ăsta, draga mea. Ajută-mă...
şi apoi aranjează-te pentru vizita părinţilor lui Oreste.
Aceştia sosiră la şapte şi jumătate şi începură discuţia cu
Iphigenia. Oreste se aşeză la vorbă cu Peri, admirându-i frumuseţea
şi evaluând-o ca pe o soţie şi mamă. Va fi capabilă să-i dăruiască
băieţi, asta gândea el, bănui Peri, observându-i expresia, în timp ce
ochii lui îi examinară formele încântătoare. Dar oare ce gândea
despre ea ca sclavă a lui? se întrebă Peri, conştientă că nu era deloc
solidă. Subţire şi de înălţime medie, cântărea nu mai mult de
patruzeci şi opt de kilograme. Probabil el se gândea că, purtând câte
un copil în fiecare an, va deveni mai zdravănă şi, desigur, va ajunge
grasă, ca toate grecoaicele care-şi trăiau viaţa făcând copii.
Ea se înfioră, reflecţiile sale aducându-i în minte multe lucruri
relatate de domnişoara Hendrick. Anglia! Ţara unde rafinamentul
era la ordinea zilei. Şi unde tinerii erau lăsaţi să-şi trăiască vieţile aşa
cum doreau... Măcar de-ar putea ajunge şi ea în Anglia! Dar era
imposibil, căd nu putea s-o părăsească pe bunica ei. Şi oricum, nu
avea banii ei. Toţi urmau să fie lăsaţi pe mâna lui Oreste şi ea era
sigură că nu va vedea niciun bănuţ de la el. In plus, odată măritată,
va rămâne imediat însărcinată, aşa că nu se mai punea problema
vreunei plecări.
- Eşti palidă, comentă Oreste. Sper că nu te îmbolnăveşti, nu?
Ea scutură din cap.
- Sunt îngrijorată din cauza bunicii. Este convinsă că nu va mai
trăi mult. Astăzi, i s-a făcut rău... dar probabil ai auzit.
- Desigur. Doctorul i-a povestit mamei. A spus că nu o tratezi
cum se cuvine, dar mama n-a mai putut afla nimic altceva de la el.
14 ANN JUSTICE

Oreste ridică din umeri cu indiferenţă, vârându-şi mâna în buzunar


după ţigări.
- Cum îndrăzneşte să spună aşa ceva în sat?
- Peri, eşti prea furioasă, o mustră Oreste. Nu este frumos pentru
o fată. Cred că este un lucru regretabil că ai atât sânge englezesc în
tine.
Peri se încruntă la el şi se ridică. Trebuia să plece, să se retragă în
grădină, să fie singură măcar câteva momente. Şi când fu singură în
întunericul nopţii greceşti, îşi îngropă faţa în mâini şi plânse
amarnic.
O oră mai târziu, reuşind să şteargă orice a urmă a lacrimilor,
stătea în faţa bunicii sale, auzind-o spunând că nunta urma să aibă
loc în patru zile.
- Da, bunico, răspunse ea cu blândeţe.
- Vei fi fericită, copila mea, spuse bătrâna doamnă, dar Peri avu
impresia că Iphigenia îşi dorea să fi avut mai mult timp... ca să poată
găsi pe cineva puţin mai bun pentru nepoata ei.
Mai erau doar douăzeci şi patru de ore până când va deveni
sclavă pentru tot restul vieţii. Peri era la capătul puterilor, când
rugându-se, când strigând după izbăvire. Oh, de ce nu se întâmpla
ceva care s-o salveze!
Oreste avea o petrecere în sat; ea îşi imagină cu uşurinţă glumele
proaste care circulau printre cavalerii lui de onoare.
Ea se duse la cafenea, sperând să întâlnească pe cineva cu care să
vorbească în engleză. Nu era sezon turistic, dar era posibil să aibă
noroc. Starea bunicii ei se îmbunătăţise simţitor în ultimele două
zile, şi acum stătea întinsă, ascultând radioul, faţa ei ridată
exprimând mulţumire. Ea îşi făcuse datoria; nu putea face mai mult.
Asta îşi spunea bătrâna doamnă. Ea îi spusese odată lui Peri:
- Dacă ai fi avut vreo rudă în Anglia, aş fi luat legătura cu ea, dar
cum nu ai, eu trebuie să mă îngrijesc de viitorul tău.
lo g o d n ic a m is t e r io a s ă 15

O rudă... măcar una dacă ar fi avut, indiferent cât de îndepărtat!


Dar nu exista niciuna, şi astfel Peri era condamnată la viaţa unei
grecoaice. Părea o nedreptate, dar asta era. Dacă nu dorea s-o
rănească pe singura fiinţă din lume pe care o Iubea, trebuia să facă
aşa cum îi ceruse Iphigenia.
Cafeneaua era pustie la început, dar la cinci minute după Peri,
intră un tânăr englez. Ea îl ştia din vedere, căci acesta închinase vila
de la malul mării, unde venea în weekenduri. De unde? Asta nu ştia.
El începu să-i vorbească proprietarului şi Peri ascultă cu interes.
- Plec pentru totdeauna, Demetrios. O să duc maşina mai târziu
la Astero, pentru a fi transportată cu nava la Southampton;
- V-a plăcut aici?
- A fost foarte frumos! Dar afacerile mele în capitala voastră s-au
încheiat, deoarece erau planificate doar pentru un an. Cred că ţi-am
spus.
- Da. Asigurări sau ceva de genul ăsta, nu?
- Exact. Am pus pe picioare o companie. Acum, sunt capabili să
se descurce singuri.
- Aţi renunţat şi la apartamentul din oraş?
- L-am părăsit ieri. Astăzi stat aici la vilă. Dar nu puteam pleca
iară să-mi iau rămas-bun de la tine, Demetri. Poate mă voi întoarce
într-o zi... în vacanţă.
- Sper. Călătorie plăcută spre Southampton. La revedere!
- Este o maşină prea mare pentru a fi transportată cu o navă, dar
el are bani să plătească. Demetrios vorbi în van, nefiind interesat de
tânărul lui client, care niciodată nu cumpărase mai mult de o
lim onadi El ştia desigur că Peri nu avea bani, ca să vorbească despre
asta-, bunica ei trebuia să economisească fiecare drahmă pentru
zestrea nepoatei sale.
- Plec, spuse Peri, golindu-şi paharul şi punându-1 pe tejghea. Ea
coborî de pe scaunul înalt, îi Seu un semn cu mâna lui Demetrios şi
16 ANN JUSTICE

părăsi cafeneaua.
Când sosi acasă, bunica ei arăta atât de palidă, încât Peri îi spuse
că era mai bine să cheme doctorul.
- Nu, draga mea, voi fi foarte bine. Tu eşti aranjată acum, aşa că
nu mai am de ce să-mi fee griji. Irică o zi şi o noapte, şi vei fi în
siguranţă.
- în siguranţă! Fecioară Maria, şopti ea, uitându-se la statueta de
lângă patul Iphigeniei, te rog, ajută-mă!
La ora unsprezece, doctorul veni din nou. Faţa acestuia era gravă.
- Mi-e teamă că n-o să-şi mai revină de data asta.
- Nu...? Faţa lui Peri deveni albă ca varul. Adică... ea... chiar
murea? Nu era posibil să se întâmple acum. Sunt complet singură, se
bâlbâi ea, nedorind să fi rostit acel gând cu voce tare. Doctorul se
uită la ea necruţător.
- Te măriţi cu Oreste, am auzit, nu?
- Trebuia... dar cu boala bunicii...
- Bunicii nu i-ar plăcea ca nunta să fie amânată. Dorea cu
disperare, să fii în siguranţă. Dacă amâni nunta, eşti cea mai
păcătoasă fetă.
El continuă, spunându-i că trebuia să-l cheme, dacă bunica ei
înceta să mai respire.
- Domnule doctor! Peri fugi după el. Există posibilitatea să-şi
revină?
- O să se stingă foarte repede. Probabil va mai trăi câteva ore,
chiar şi după căsătoria ta, dar mâine-seară nu va mai fi.
Oare era un păcat ce gândea? Peri stătea pe un scaun lângă pat,
uitându-se Ia feţa bunicii sale. Părea să-şi fi pierdut contururile,
părea umflată. Buzele arătau mai vinete ca niciodată, iar pleoapele
zbârcite, coborâte peste ochi, erau nemişcate, la fel ca ale statuetei
care se uita Ia feţa ei.
- Aş putea pleca... dar unde? Aş putea fugi, dar asta este o insulă
TOGOPNICA m is t e r io a s ă 17

şi n-am niciun ban. Toţi au intrat în posesia părinţilor lui Oreste, ca


zestre.
Peri se întoarse, căci Maria, o vecină, intră încet, de parcă s-ar fi
aflat deja în prezenţa mortului. -
- Ieşi puţin la aer curat, draga mea, o sfătui aceasta. Stau eu cu
ea, până te întorci.
- Doctorul a spus că nu-şi va mai reveni.
- Are dreptate. Se va stinge în pace, aşa cum ţi-ai dorit. Fără vreo
durere, fără măcar să ştie că părăseşte această lume.
Peri se ridică, rămânând lângă pat. Da, doctorul avea dreptate;
bunica ei nu-şi va mai reveni vreodată.
Peri intră în grădină, apoi paşii o purtară prin livada de lămâi, şi
afară în şosea. Nu era nimeni acolo, căci era foarte târziu. Nicio
tânără n-ar fi ieşit în stradă la ora aceea, şi Maria ar fi fost îngrozită
să ştie că Peri se afla altundeva, decât în grădini Marea strălucea în
întuneric, părând nemiloasă şi fioroasă. Dar o chema, şi Peri se
aventură pe ţărm. Câteva vile luxoase se aflau, puţin mai în spate,
luminile lor licărind vesel, în contrast izbitor cu întunecimea din
sufletul lui Peri.
Una sau două lumini erau stinse, dar într-una dintre vile şi în
jurul acesteia luminile păreau să fie aprinse peste tot. Era vila
englezului care pleca spre Southampton... evident, îşi încărca
portbagajul, căci îl zărise când în umbră, când în plină lumină. El
dispăru în vilă şi ea îi văzu silueta înăuntru, proiectată pe peretele
din spatele ferestrei. Peri se opri într-un loc întunecos, urmărindu-1,
gândindu-se la călătoria lui şi la faptul că finalul acesteia urma să fie
Anglia!
El ieşi din nou din casă şi ceva o facu să se apropie; fu un gest
impulsiv, de parcă ar fi fost hipnotizată să descopere exact ce facea
tânărul. Acum, putea să vadă interiorul portbagajului. Era plin cu
geamantane, cutii şi pachete, cu cărţi şi tablouri, luate evident de pe
18 _ A N N iU STiq

pereţii vilei. Le cumpărase probabil de la vreunul din artiştii care


trăiau pe insulă, gândi Peri.
- Ei bine... murmură el pentru sine, şi Peri se apropie instinctiv
şi mai mult. Practic, am pus totul în portbagaj. Am spaţiul din spatele
maşinii gol. Perfect pentru carpete şi celelalte câteva lucruri, şi gata...'
Tânărul se mută la lumină şi se uită la ceas. Mai am o oră şi trebuie
să plec, căci am de condus până în celălalt capăt al insulei. Da... cam
o oră şi voi porni la drum. Peri plecă, îndreptându-şi paşii către casă.
Fără suflare, intră în vilă şi-şi ceru scuze Măriei.
- Am stat afara mult prea mult, Maria. îţi mulţumesc, dar te rog,
lasă-mă singură acum. Am eu grijă de bunica.
Dar Maria scutură din cap.
- Du-te la culcare, mâine va fi o zi importantă pentru tine. Voi sta
eu cu ea... Maria se opri, căci se auzi un sunet slab venind din
gâtlejul Iphigeniei.
- Du-te, copilă! îi ordonă aceasta scurt. Du-te la culcare...
- Dar...
- Este sfârşitul. Acufn, te rog, fa cum ţi-am spus!
Uluită, palidă şi tremurând din cap până în picioare, Peri stătea
acolo, uitându-se printr-o ceaţă de lacrimi la faţa de pe pernă. Nicio
mişcare... dar din nou acel înspăimântător sunet sufocat.
- Nu pot s-o părăsesc...
- Peri, te rog, fa cum îţi spun! Asta nu este pentru tineri! Bunica
ta practic nu mai există; nu mai poţi face nimic pentru ea... nimic
auzi?
Peri dădu afirmativ din cap.
- Da, şopti ea, şi Maria o împinse afară din cameră.
Ajunsă în camera ei, Peri se aşeză, cu inima bătându-i nebuneşte
şi cu mintea într-un haos total. Pe de o parte, era o cruzime să fi
plecat acum; pe de alta, Peri acceptă puternicul mesaj al creierului,
conform căruia odată şansa pierdută, şi ea era pierdută pentru
j n n ODNICA MISTERIOASĂ 19

totdeauna. ................
— Dar ce facea dacă rămânea...? Gândurile ii fura întrerupte de o
mişcare din camera unde stătea întinsă Iphigenia. Se auziră vocile
doctorului... şi a Măriei. Abia atunci realiză cât de mult stătuse, în
camera ei, încercând cu disperare să se hotărască ce avea să facă.
Nu-i ieşise din minte acea maşină... cu acea banchetă din spate
aproape goală. Peri ştia că englezul va conduce maşina până la vapor
şi o va lăsa pe vas, alături de altele, care probabil se aflau acolo.
Bărbatul va urca apoi în cabina lui, lăsând maşina nesupravegheată...
Carpete... întuneric... Bărbatul va fi concentrat doar asupra
drumului spre vas, şi apoi va îmbarca maşina...
Oare avea timp? O oră, spusese el, şi ea stătea acolo de cel puţin
o jumătate de oră. Deci, nu-1 mai prindea, cu siguranţă. Nu, nu chiar,
pentru că dacă alerga, ajungea acolo în doar zece minute.
îi mai rămâneau douăzeci... cel mult. El avea să plece cu puţin
înainte de intervalul de timp despre care vorbise.
Maria ridicase vocea şi, Peri se duse încet la uşă, stingând lumina.
Era mai bine ca ei să creadă că deja se culcase.
- Doar câteva minute, domnule doctor?
- Da, rămân aici până la sfârşit.
în mare grabă, Peri aruncă ce-i veni în mână într-o sacoşă din
pânză. Niciodată, îşi spuse ea, nu va uita acele momente in care, deşi
scumpa ei bunică murea acolo, atât de aproape, era nevoită să fugă
pentru a scăpa de sclavia care ar fi aşteptat-o ca soţie a lui Oreste.
Deschise uşa şi se strecură afară, pornind către uşa principală. O
auzi pe Maria spunând:
- îşi dă ultima suflare, domnule doctor. Sărmana Iphigenia!
Sărmana copilă. S-o iau la mine acasă, noaptea asta?
- Negreşit, trebuie să faci asta, Maria. Şi, Maria...
-D a?
-Trebuie să se căsătorească mâine. Fă-o să înţeleagă că va fi
20____________________________________ ANNJUSTICE

împotriva bunicii ei şi a lui Dumnezeu, dacă va îndrăzni să n-o f a d


Peri nu mai auzi continuarea.
- La revedere, scumpa mea bunică. Meriţi odihna asta, iubito. Şi
nu-ţi face griji pentru mine, pentru că mă voi descurca... vei vedea!
întunericul învălui silueta zveltă purtând sacoşa burduşită,
începu să alerge, apoi să zboare ca vântul. Dacă va ajunge prea
târziu...?
Marea şi ţărmul! Luminile din toate casele păreau să fie stinse!
- Oh, Doamne, te rog... oh, te rog, ajută-mă să ajung la timp!
Maşina era acolo, parcată exact la capătul aleii acum, şi complet
în întuneric. Unde era bărbatul? Peri auzi un zgomot şi realiză că era
uşa garajului. Deschise portiera din spate a maşinii şi se strecură
înăuntru, ghemuindu-se pe podea şi trăgând carpeta închisă la
culoare peste ea. Deocamdată, toate bune, numai că sacoşa de sub
ea o incomodă. Ea reuşi s-o mute şi să se aşeze ceva mai confortabil.
Paşii bărbatului se apropiară de m aşini Peri se simţi cuprinsă de
teamă. Dacă o va găsi, şi o va da afară din maşină, totul se va
termina... cu siguranţă se va termina, căci chiar dacă nu voia să se
mărite cu Oreste, n-avea cum să fugă, pentru simplul motiv că n-avea
niciun ban.
Bărbatul se aşeza la volan. Acesta pom i motorul şi maşina se urni
din loc spre cealaltă parte a insulei şi spre docuri.
Capitolul 2

Peri plânse tot drumul până în port, gândindu-se la bunica ei, şi


la viaţa grea pe care aceasta o dusese. Se gândi ce frumos ar fi fost
dacă ar fi plecat amândouă în Anglia cu mult timp în urmă. Dar
Iphigenia era grecoaică şi avea o educaţie care nu i-ar fi permis să-şi
părăsească ţara natali
- Şi acum s-a dus, îşi spuse Peri pentru sine, strângându-şi ochii
atât de tare, de parcă ar fi vrut să alunge imaginea acelei feţe bătrâne,
atât de plină de supărare şi de îngrijorare. Credea că face ce era mai
bine pentru mine căsătorindu-mă cu Oreste, dar ştiu că mă va ierta
pentru ce fac... pentru că fug să încep o nouă viaţă în Anglia, pe care
întotdeauna am considerat-o ţara mea. Da, scumpa mea bunică mă
va înţelege şi mă va ierta.
Maşina rulă câteva ore, apoi Peri realiză că se apropiaseră de port
şi de locul îmbarcării. Curând, maşina fu urcată la bord; un bărbat îi
dădu câteva indicaţii şoferului şi apoi, după o serie de manevre,
şoferul coborî din m aşini Peri îşi ţinu răsuflarea; fii un moment
tensionat, care ar fi putut să se încheie cu demascarea ei, dacă
proprietarul maşinii s-ar fi hotărât să ia ceva de pe bancheta din
spate. Acesta însă se duse la portbagaj, Peri bănuind că lua una
dintre valize. Apoi capacul portbagajului fu trântit şi-l auzi pe bărbat
22 ANN JUSTICE

fluierând, în timp ce se îndepărta de m aşini Pe furiş, Peri se ridică,


să arunce o privire pe geam. 0 altă maşină era îmbarcată; ea gândi
că cel mai bine era să se alăture acelor persoane care, după ce-şi
parcaseră maşinile, se îndreptau acum către pasarela care ducea
evident spre recepţie, unde li se dădeau numerele cabinelor.
Odată ieşită din maşină, Peri îi urmă pe ceilalţi şi urcă treptele.
Continuând să se amestece printre ei, se trezi pe o punte. Acolo găsi
o bancă, îşi ascunse sacoşa sub ea şi se aşeză pentru câteva minute,
încercând să se gândească ce era mai bine să facă. Putea aştepta până
când vasul pleca la drum şi apoi să se pretindă o pasageră, dar ideea
fu imediat respinsă, ştiind că era posibil să fie dată jos când vasul
ajungea la Pireu, unde facea o escală de câteva ore înainte de a-şi
continua drumul spre Southampton.
Câteva persoane veniră pe punte şi câţiva pasageri se aflau deja
acolo, urcându-se la bord înainte ca vasul să oprească la Pithonos,
dar cum ora era târzie, oamenii se îndreptau deja către cabinele lor
şi, realizând că în curând urma să se trezească singură, Peri se ridică
şi, lăsându-şi pentru moment sacoşa ascunsă sub bancă, pomi să-şi
caute un loc unde putea să se ascundă peste noapte. Trecând
printr-un coridor cu cabine de o parte şi de alta, ajunse la o baie. Nu
era niciun suflet prin preajmă. Auzind pe cineva folosind duşul
într-una dintre cabine, ajunse la concluzia că fiecare cabină avea
duşul ei, deci nu deranja pe nimeni dacă intra în posesia ei.
Intorcându-se pe punte, îşi luă sacoşa şi reveni în baie, se înfăşură în
mantou şi se întinse pe jos.
Nu se simţea deloc confortabil, dar era cald. Ştia că oricum nu va
putea dormi, cu atâtea în minte. Inevitabil gândul îi zbură la bunica
ei, şi apoi la acel doctor dezgustător, care spusese că nu trebuie să
amâne nunta, chiar dacă Iphigenia urma să fie îngropată a doua zi.
Apoi se gândi Ia Oreste şi la părinţii acestuia. Probabil se va produce
mare agitaţie, aflându-se că Peri fugise! Toată insula va intra în alertă;
tOGODNICA m is t e r io a s ă 23

ea nu putea ajunge departe, va spune lumea.


Ei habar n-aveau...
Dar nu era încă în siguranţă. Acţionase dintr-un impuls, folosind
maşina tânărului, pentru a ajunge pe vapor. Urgenţa situaţiei
nepermiţându-i să se gândească la viitorul imediat, era nevoită să se
confrunte acum cu dezolantul fapt că şi dacă printr-un miracol
reuşea să pună piciorul pe pământ englez, era săracă. Totuşi, Peri
era suficient de isteaţă pentru a admite că nu ciştiga nimic dacă
insista asupra unor evenimente atât de imprevizibile precum cele
care aveau să urmeze. Ea trebuia să trăiască fiecare zi - fiecare oră,
probabil - aşa cum veneau, căci nu exista nicio garanţie că va ajunge
la sfârşitul acelei călătorii fără a fi descoperită.
Zorile se iviră în cele din urmă, aruncând o lumină cenuşie prin
hubloul băii. Peri se ridică, întinzându-se pentru a se destinde apoi,
imediat ce auzi lumea agitându-se, dădu drumul la apă, se dezbrăcă
şi intră în cadă. Mai înviorată, se îmbrăcă din nou îşi luă sacoşa şi se
duse pe punte unde, găsind un şezlong într-un loc retras, se aşeză
astfel încât să nu fie la vedere.
îi era foame, dar mai mult sete. Mirosul cafelei era aproape o
tortură, şi se întrebă cum se va descurca în privinţa mâncării,
întrucât mai erau aproape cinci zile până când vasul va ajunge la
Southampton. Peri se afla lângă uşa restaurantului când, spre
uimirea ei, un steward se apropie de ea zâmbind, şi-i spuse,
facându-i semn să intre.
- Micul dejun este servit, doamnă. Locurile nu sunt rezervate la
micul dejun, aşa că puteţi să vă aşezaţi unde doriţi.
- Mulţumesc. Uluită, Peri intră şi se aşeză, privind împrejur pe
furiş, de parcă s-ar fi aşteptat să apară căpitanul însuşi şi s-o pună în
lanţuri.
- Cafea, doamnă? Tresări la vocea bărbatului, şi-şi ridică privirea.
Neagră sau cu frişca?
24 ANNJUSTIQ
-----------------N
- Cu frişca, vă rog, răspunse Peri, cu o voce slabă. ,
- Ouă cu şuncă, doamnă? spuse o altă voce, după ce cafeaua
fusese turnată. Sau franzeluţă cu unt şi gem? Dumneavoastră
decideţi, doamnă.
Peri se gândi că era mai bine să mănânce ceva consistent,
realizând că acea masă avea să fie pentru toată ziua. Prânzul şi cina
nu se serveau fără locuri rezervate, pentru că auzise pe cineva
vorbind despre numărul mesei sale. Deci, nu va avea o altă şansă să
intre în restaurant, exceptând micul dejun.
După ce mâncă şunca şi ouăle, Peri aruncă o scurtă privire
împrejur, apoi vârî o franzeluţă şi un pachet de unt în buzunar.
Acelea îi vor fi suficiente pentru prânz, sau poate şi pentru cină.
Se duse pe punte, la şezlongul sub care îşi lăsase sacoşa. Măcar
dacă ar putea găsi un loc pentru ea, îşi spuse Peri. Era mare, şi nu
arăta absolut deloc a geantă de plajă, putând atrage suspiciunile
cuiva, înainte de finalul călătoriei. Totuşi, pentru moment o puse la
loc şi după un timp se duse şi se sprijini de balustradă. Treptat,
începură să-şi facă apariţia alţi pasageri şi, uitându-se împrejur, îl
căută cu privirea pe bărbatul care, fără să ştie, o adusese acolo. îl ştia
din vedere, dar nu era sigură că se uitase măcar o dată în direcţia ei.
Nou-venit în sat, acesta, ca şi alţii, oferise sătenilor un subiect de
discuţie, pentru o zi sau două. Astfel, bărbatul devenise cunoscut din
vedere fiecărui locuitor, în timp ce el, fiind probabil prea preocupat
de afacerile lui, nu se deranjase să-şi arunce privirea împrejur, la
săteni. Totuşi, se hotărî să evite pericolul ca el să i se adreseze. Nu
pentru că i-ar fi fost teamă că o va testa, punându-i întrebări
incomode despre prezenţa ei Ia bord, dar preferă să-i nu-i dea nicio
ocazie să-i vorbească. Peri îl zări brusc, un bărbat scund îmbrăcat
într-o pereche de pantaloni azurii şi o bluză bleumarin. Avea în jur
de douăzeci şi trei de ani, estimă ea, întorcându-şi rapid capul când
bărbatul îşi întoarse privirea de la mare la lumea care se plimba pe
tOGQDNICA m is t e r io a s ă 25

punte.
După un timp, Peri se aventură să cerceteze vasul, sesizând
indiferenţa celorlalţi faţă de ea. Peri era doar uri pasager, aşa că nu
era surprinzător că nimeni n-o observă. Primi zâmbete de la unii
pasageri care-şi căutau cabinele, şijchiar şi contabilul înclină din cap,
când Peri, facându-şi curaj, trecu pe lângă biroul lui. Lângă acel
birou, pe aceeaşi punte, văzu o uşă care ducea într-un coridor pe
care se aflau cabine de o parte şi de alta. Doi stewarzi lucrau acolo,
schimbând aşternuturile şi aruncând cearşafurile murdare afară pe
coridor, pentru a fi luate de un al treilea.
- Bună dimineaţa, o salutară ei.
- Bună dimineaţa, răspunse ea.
O cabină marcată cu "duş" o atrase spre ea; Peri vroia să se spele
pe mâini şi bănui că înăuntru se afla o chiuvetă. Doi stewarzi
începură să vorbească în apropierea ei; Peri nu ştiu dacă erau cei
care schimbau cearşafurile sau nu. Aceştia vorbeau în greacă, şi-i auzi
spunând că unele cabine erau neocupate.
- Atunci, trebuie să luăm cheile de la panou, spuse unul.
- Ce numere au?
Celălalt bărbat enumără vreo şase, şi Peri îl reţinu pe ultimul,
numărul o sută şapte.
După ce se spălă pe mâini, ieşi din camera de duş. în partea
aceea a coridorului era linişte, doar în capătul îndepărtat trei
stewarzi stăteau de vorbă. Peri merse încet, ridicându-şi privirea la
panoul de sticlă, când trecu pe lângă el. Acesta era fixat pe perete la
nivelul ochilor, în interior fiind atârnate cheile cabinelor. Pasagerii
le luau, îşi deschideau cabina, fiind obligaţi să le pună la Ioc când o
părăseau. în felul acesta stewarzii aveau posibilitatea să intre în
cabine când era necesar, dimineaţa să facă paturile iar după-amiezile
să spele şi să umple sticlele cu apă.
Numărul o sută şapte... Păru să-i fi sărit în ochi. Dacă stewardul
ANN JUSTICE
26

pusese Ia loc celelalte chei,de care pomenise, nu ştia, însă cu


siguranţă pusese la loc cheia cu numărul o sută şapte. Cei trei
stewarzi plecară fără măcar să-i arunce o privire. Imediat ce
dispărură, Peri se opri, întorcându-se la panou. Deschizând uşa de
sticlă, scoase cheia şi o vârî în buzunar, pulsul accelerându-i-se din
cauza tensiunii nervoase cauzată de ilegalitatea pe care o comitea.
Se duse din nou pe punte şi se aşeză la soare, cu gândul la ceea
ceea ce probabil se întâmplase mai devreme în satul ei. Uluiala
generată de vestea Măriei că Peri nu fusese găsită.
- Nu era în patul ei când m-am dus s-o iau la mine! spusese
probabil Maria. Dar era posibil ca Maria să mai fi adăugat că Peri va
fi găsită, căci indiferent dacă fugise, nu putea ajunge departe. Apoi,
Oreste şi părinţii săi erau cu siguranţă furioşi, din cauza loviturii pe
care o primiseră, cu fuga lui Peri.
- Oreste nu se va mai însura cu ea acum! declarase desigur mama
lui. Sunt multe alte fete dornice să se mărite cu el.
Şi doctorul... Peri nu-1 plăcuse niciodată; era prea plin de el,
considerându-se superior, pur şi simplu pentru că primise o
educaţie deosebită la universitatea din Atena. Acesta, desigur,
condamnase acţiunea lui Peri, şi adăugase că trebuia să fi rămas la
funerariile bunicii ei. Dar Iphigenia nu mai era, nu mai putea exista
vreo durere pentru ea, acum. Şi Peri, cunoscând-o foarte bine, era
sigură că dacă bunica ei ar putea fi conştientă de ce se întâmpla,
nicio clipă n-ar considera acţiunea lui Peri o jignire Ia adresa ei.
Poate, cugetă Peri, Iphigenia ar fi îngrijorată că nu rămăsese acolo să
se mărite cu Oreste, căci singurul lucru care o preocupase pe bunica
ei în ultimii ani, fusese ca Peri să se aşeze la casa ei şi să fie în
siguranţă.
Şi acum...? Ce se va alege de ea? se întrebă Peri. Va ajunge într-o
ţaiă nouă, dar n-avea unde să locuiască, n-avea un serviciu unde să
lucreze, n-avea nici măcar un prieten căruia să-i ceară ajutor.
r

j n fiOPNICA MISTERIOASĂ________________________________27

Doi tineri ajunseră în faţa ei. Unul se opri şi spuse.


- Şezlongurile astea două sunt ocupate?
- Nu, răspunse ea timid.
- Atunci, le folosim noi. Bărbatul îi zâmbi,"apoi se întoarse la
însoţitorul Iui. Les, tu ia-1 pe ăsta; se pare că trebuie să-l ajustezi.
Bărbaţii se aşezară, scoţând cărţi din buzunarele lor. Dar niciunul
nu păru interesat să citească, şi după o scurtă tăcere, începură să
vorbească.
- Les, cu cât mă apropii mai mult de casă, cu atât sunt mai
îngrijorat. Fratele ăla al meu o să-mi facă zile fripte pentru asta.
- Nu este vina ta. La urma urmei, fetele se mai răzgândesc şi-şi
părăsesc logodnicii. Nu este mare scofală, în zilele noastre.
- Dar va spune că tot ce fac eu este sortit eşecului. După cum ştii,
n-o să-mi cedeze niciodată controlul asupra banilor mei, până nu mă
voi căsători cu o fată pe care el s-o accepte...
- Asta pentru că ai fost atât de iresponsabil în trecut, spuse
prietenul lui râzând. Este de înţeles, într-un fel, Noel. Tu eşti cam
neserios, şi niciun frate, cu puterea lui Rok nu ţi-ar lăsa pe mână o
avere aşa imensă. Urmă o scurtă tăcere. Peri se gândi că trebuia să
plece de acolo, pentru că, aşa cum stăteau lucrurile, n-avea cum să
nu asculte. Totuşi, înainte de a se hotărî, bărbatul cel mai depărtat
de ea, Les, vorbi din nou, întrebând curios cum ajunsese Rok să aibă
un asemenea nume. Nu I-am mai auzit până acum, adăugă el.
- Unchiul Bemard - care ne-a lăsat averea - era la un moment
dat foarte interesat de mitologie. El a studiat un cult ciudat pe
care-1 descoperise, şi care se practica pe o insulă îndepărtată; cum
nu sunt interesat de astfel de lucruri, nu m-am obosit să întreb unde
se afla insula aia. Cultul ăsta deosebit, de veneraţie, era ceva între
celtic şi teutonic, şi în el, diavolul sau Satana, cum vrei să-i spui, era
denumit Rokivar. Unchiul Bernard i-a rugat pe părinţii noştri să-şi
boteze fiul cel mare cu numele lui, şi ei evident s-au conformat,
ANN JUSTICE
28
ştiind că banii unchiului Bemard vor ajunge în cele din urmă la
copiii lor.
- Deci, fratele tău s-a împovărat cu numele Satanei? Les râse din
nou şi adăugă, tachinându-1. Şi se comportă ca Satana, nu?
- Poate fi şi diabolic, răspunse Noel cu amărăciune. După cum
ştii, eram foarte tânăr când unchiul Bemard a aflat că era pe moarte,
şi cum şi părinţii noştri erau morţi, testamentul prevedea că Rok
urma să fie tutorele meu, şi că nu puteam avea controlul asupra,
părţii mele din avere până când Rok hotărăşte că sunt în stare s-o
administrez. Rok fiind cu zece ani mai mare ca mine, unchiul
Bemard îl cunoştea foarte bine, şi implicit avea încredere în el.
- Rok are treizeci şi doi de ani, atunci, nu?
- Exact, dar ai crede că are cincizeci, după felul cum stă cu gura
pe mine! Dumnezeule, dacă acum nu pot să mă distrez şi eu puţin,
când naiba o s-o fac?
- El se gândeşte că îţi vei toca averea, răspunse Les cu
înţelepciune. Cred că ar trebui să-i fii recunoscător, Noel.
- Ei bine, nu sunt recunoscător! Eu vreau să mă distrez înainte
de a mă aşeza la casa mea, cu toate că el vrea să mă căsătoresc...
- Asta numai pentru că te consideră mai curând nesăbuit... aşa
am înţeles din ce mi-ai povestit. Eu nu l-am cunoscut pe fratele tău,
deci nu pot să-mi exprim o părere, dar se pare că-1 interesează foarte
mult soarta ta.
- M-aş mulţumi cu jumătate din bani acum, şi aş aştepta restul
până voi împlini treizeci de ani!
- Dar probabil ai cheltui jumătatea asta cât ai clipi.
- Şi ce dacă? Voi avea cealaltă jumătate, când voi ajunge la
minunata vârstă mijlocie de treizeci de ani!
Les râse din nou. Peri se aplecă să-i vadă profilul. Era bine format
şi plăcut. Nimic ieşit din comun, dar un bărbat în care puteai avea
încredere, îşi spuse ea. Prietenul lui era altfel, fiind categoric
fOGQDNICA MISTERIOASĂ 29

atrăgător, şi Peri şi-l imagină cu uşurinţă asaltat de fete.


- N-aş numi treizeci de ani o vârstă mijlocie, Noel. Eu am
douăzeci şi opt.
- Serios? Tânărul se arătă oarecum surprins, şi Peri deduse că cei
doi nu erau prieteni vechi, ci mai curând se cunoscuseră recent,
probabil în Grecia... sau unde or mai fi fost.
- Ce vei face când vei ajunge acasă? întrebă Les puţin mai târziu,
şi Noel spuse iritat că nu ştia. Dar adăugă, uşor îmbufnat:
- Probabil îmi va spune că va trebui să mă duc să lucrez într-unul
din birourile noastre din Londra. O muncă de birou! Mă scoate din
sărite numai gândul la o astfel de muncă!
Peri se gândi că pe el îl scotea din sărite gândul la orice fel de
muncă.
- Dacă te vei apuca de muncă, probabil se va răzgândi în legătură
cu controlul său asupra părţii tale din avere.
Un oftat adânc auzi Peri, şi apoi:
- Când i-am telefonat să-i spun că m-am logodit cu o englezoaică
drăguţă şi cuminte, a părut puţin suspicios, dar parcă uşurat. Cred
că va fi bucuros să scape de tutela asta, pentru că spune că sunt o
pacoste pentru el. Aşa că mi-a spus s-o aduc acasă şi, dacă este aşa
cum am spus, când mă voi căsători cu ea, îmi va da întreaga avere
care mi se cuvine.
- Să înţeleg că intenţionează să-ţi estimeze judecata după genul
de fată pe care l-ai ales drept soţie?
- îmi va evalua judecata, da. Şi crede-mă, Les, Sally era exact
genul de fată cu care ar fi fost de acord... cuminte şi supusă, fata care
face ce i se spune. Şi o bună gospodină, din câte mi-au spus părinţii
ei. Ar merge doi kilometri pe jos, pentru a economisi câţiva bănuţi.
- Sună foarte monoton pentru mine, Noel!
- Şi pentru mine, spuse acesta înverşunat, totuşi nu fără o urmă
de amuzament. I-am făcut propunerea doar pentru că ştiam că este
ANNJUSTICB
30
potrivită pentru scopul meu. M-aş fi căsătorit cu ea, desigur, pentru
aajunge în posesia banilor mei, dar am luat în considerare faptul c|
îşi va vedea fiecare de viaţa lui, iară vreo animozitate între noi. Ea ar
fi fost fericită să fie stăpâna unei proprietăţi imense, o casă
grandioasă pe care intenţionam s-o cumpăr, pentru că, desigur, nu
mai vreau să locuiesc cu acel diavol de frate al meu la conacu
Kinnerton.
- Aia a fost casa unchiului tău?
- Da, şi el a moştenit-o. Este în familie de la cucerirea normandă,
sau cam aşa ceva! Ştii cum arată clădirile alea mohorâte, în negru ş:
alb!
- Nu de la cucerirea normandă, îl contrazise Les, explicându-i în
continuare că acele clădiri în stil Tudor despre care era vorba, nu
apăruseră înainte de evul mediu. Se pare că nu prea cunoşti multă
istorie, adăugă Les râzând.
- Istorie! Cine are nevoie să ştie ce s-a întâmplat acum cinci sute
sau o mie de ani? Să ne gândim la ruinele alea din Grecia. Mă
uimeşte că milioane de turişti se îngrămădesc să se ducă acolo, doar
pentru a sta să se minuneze în faţa unor pietre antice! Eu prefer să
închiriez un iaht şi să dau petreceri în fiecare seară. Noi am dat o
petrecere care a durat treizeci şi şase de ore, şi am sfârşit toţi întinşi
pe punte ameţiţi!
- Foarte ameţiţi vrei să spui, nu?
- Bine. Dar Les, să ne întoarcem la afacerea asta cu Sally. Ea a
avut neobrăzarea să-mi spună că nu sunt destul de statornic pentru
ea, şi că atunci când se va mărita o va face cu cineva mult mai serios!
- Nu te simţi jignit, Noel, nu pot spune că o condamn pe fată.
- Dar toţi banii ăia pe care-i ofeream?
- Evident, n-a fost deloc interesată de ei.
■- Am implorat-o... efectiv am implorat-o să se mai gândească,
subliniindu-i că fratele meu va fi furios, şi că acum nu-mi va mai da
f n fiODNICA MISTERIOASĂ 31

niciodată banii!
Les tăcu şi după un timp, amândoi bărbaţii îşi ridicară cărţile. Peri
se ridică şi plecă, vârându-şi mâna în buzunar şi strângând cheia.
în mai puţin de trei minute fu în cabină, cu-uşa încuiată în urma
ei. Era o cameră mică, dotată cu un duş, o chiuvetă şi o toaletă.
- Este un mic paradis, spuse ea în şoaptă. Oh, dacă aş putea s-o
păstrez până la sfârşitul călătoriei!
Cineva putea să descopere brusc lipsa cheii, până la urmă. Dar,
gândindu-se mai bine, Peri ajunse la concluzia că niciuna dintre
cabinele libere n-avea de ce să fie solicitată, şi cheia cu numărul o
sută şapte nu va fi căutată în timpul acelei călătorii, dacă nu urca
cineva la bord la Pireu, căruia să i se repartizeze acea cabină. Ei bine,
cu siguranţă putea s-o ocupe în noaptea aceea, şi abia aştepta să se
odihnească.
întorcându-se pe punte, îşi scoase sacoşa, o duse în cabină şi o
ascunse sub pat, pentru cazul în care vreun steward, având o altă
cheie, se va hotărî să intre acolo în lipsa ei.
Două ore mai târziu, Peri se întâlni din nou cu cei doi tineri, Noel
şi Les. Aceştia stăteau la o masă, sub o umbrelă multicoloră, amândoi
zâmbind când trecu pe lângă ei. Peri nu realiză, dar arăta de parcă ar
fi căutat un loc unde să se aşeze, căci Noel spuse peste umăr:
- Dacă vrei să iei masa de prânz, poţi sta aici, căci se pare că toate
mesele sunt ocupate.
Peri ezită, apoi întrebă:
- Luaţi masa aici pe punte?
- Desigur. De ce să intri în restaurant, când ai aici bufet rece, sub
strălucirea soarelui? Trebuie să profităm cât mai mult, căci nu va mai
fi vorba de soare când vom ajunge în Anglia.
Peri se aşeză, schiţând un zâmbet.
- N-am ştiut că se poate mânca aici, spuse ea, căutând să obţină
informaţii. Trebuie să ai tichet?
32 ANN JUSTICE

- Pentru bufetul rece? Nu, normal că nu. Dacă mănânci aici, nu


mai mănânci în restaurant. Ce diferenţă este?
- Niciuna, presupun, răspunse Peri, nevenindu-i să creadă ce
noroc avea. Totuşi, va răsplăti compania într-o bună zi, când va fi în
măsură s-o facă.
- Aduc mâncarea afară, acum. Les se uită la ea, observându-i
ochii luminoşi, trişti acum, dar evident capabili să zâmbească,
sprâncenele delicat arcuite, frumuseţea pielii catifelate şi gura dulce
şi copilărească.
Peri spuse, cu o oarecare sfială.
- Au bufet de genul ăsta în fiecare zi la prânz?
- De obicei, pe vasele astea da, când este cald afară, evident.'
Mulţi pasageri preferă să mănânce răcituri, având în vedere că cinele
sunt foarte copioase.
Ea îşi aruncă privirea împrejur. Aşa cum spusese Les, mulţi
pasageri preferaseră să ia masa pe punte, căci până şi mesele fară
umbrele erau ocupate.
- Mergi la Atena? întrebă Noel.
- Nu, murmură ea, inima tresărindu-i când realiză că era posibil
să i se pună întrebări incomode.
- Mergi până la Southampton?
Ea dădu afirmativ din cap, îndreptându-şi atenţia către cei trei
bărbaţi care întindeau faţa de masă, sperând să nu i se mai pună
întrebări. Dar avea să fie dezamăgită.
- Ai fost în vacanţă? întrebă Noel, ochii cercetându-i rochia ei
aproape uzată.
- Cam aşa ceva.
Peri se încruntă şi se mişcă pe scaun, astfel că acum privirea îi era
îndreptată spre mare, spre apa lină şi strălucitoare, cu silueta unui
vas alb la orizont.
Les, realizând de ce se întorsese, începu să-i vorbească
r
jtiTi ODNICA MISTERIOASĂ________________________________33

prietenului său şi în următoarele minute, Peri nu făcu altceva decât


să asculte. Apoi, Noel se ridică şi spuse:
- Cred că ar fi mai bine să ne aşezăm la coadă; altfel vom fi
ultimii- Acesta îi zâmbi lui Peri. Vii?
Ea se ridică şi, simţindu-se de parcă era pe cale să comită o crimă,
se aşeză la coadă. Les luă o farfurie şi un şerveţel în care erau învelite
tacâmurile, şi i le înmâna. Aflată în faţa mâncării, Peri nu ştiu ce să
aleagă, în acelaşi timp conştientă că n-avea să facă foamea în acea
călătorie, aşa cum se aşteptase când urcase la bord.
- Ei bine, spuse Noel o jumătate de oră mai târziu, n-a fost rău
deloc!
- A fost somptuos! exclamă Peri, care mâncase diferite feluri de
mâncare, incluzând pui, o salată, fructe cu frişcă şi brânză cu
biscuiţi. Cafeaua fu adusă de Les, care se apropia cu trei ceşti pe o
mică tavă.
în seara aceea, după ce stătuse mult timp pe şezlong, Peri porni
spre cabină.
Nicăieri nu se afla vreun suflet. Fu sigură că era în siguranţă, cel
puţin până dimineaţă.
Peri dormi bine, odihnindu-se atât de puţin noaptea trecută. Şi,
devreme în dimineaţa următoare, facu un duş, se schimbă, îşi spălă
lenjeria intimă şi o atârnă în camera mică de duş, apoi ieşi din
cabină, după ce, deschizând puţin uşa, se uită pe furiş pe coridor
pentru a se asigura că nu era cineva.
Să pună cheia la loc pe panou? Vasul urma să acosteze la Pireu
mai târziu în ziua aceea, şi dacă se îmbarca cineva căruia i se
repartiza cabina o sută şapte, se punea întrebarea unde era cheia.
Totuşi, având în vedere că vasul avea să acosteze abia după cinci ore,
Peri se hotărî să păstreze cheia, căci dacă o punea la loc, trebuia
să-şi mute sacoşa şi n-avea niciun loc unde s-o ascundă.
Imediat ce intră în restaurant, fu salutată de Noel şi de Les, care
34_____________________________________________ANNJUSTICB

tocmai începuseră micul dejun.


- Poţi să stai cu noi, o invită Les, cu un zâmbet. N-are rost să stai
singură.
- Sunteţi foarte amabili, răspunse ea timid. Era bucuroasă de
companie, şi totuşi îi era tot timpul teamă că va fi pusă în faţa unor
întrebări la care să nu poată răspunde.
- Eşti prea tânără să călătoreşti singură, comentă Noel, ochii lui
plini de admiraţie zăbovind pe mâna ei mică şi delicată care ţinea
meniul.
Dar bănuiesc că mama ta te aşteaptă la Southampton, nu?
- Nu... nu mă aşteaptă, răspunse Peri, nedorind să spună o
minciună.
Urmă un moment de tăcere; văzu clar că amândoi bărbaţii erau
nedumeriţi.
- Ieri, începu Les, noi ne-am spus prenumele. Celălalt nume al
meu este Seldon, iar al lui Noel, Prescott. Care este al tău?
- Marwood, replică Peri, ridicându-şi privirea la chelnerul care
venise lângă ea.
Cafea cu frişcă, vă rog, murmură aceasta, apoi comandă ouă cu
şuncă, căci un al doilea chelner îşi făcuse apariţia.
- Peri Marwood.
- Ce nume frumos este Peri.
Ea îi informă că numele îi fusese dat după o nimfa din mitologia
greacă, după care se repetă povestea numelui purtat de fratele lui
Noel. Ea se arătă surprinsă, dar adăugă că Rok era un nume foarte
frumos pentru un bărbat şi nu credea că suna atât de înfricoşător, ca
satana.
Cei doi bărbaţi râseră, şi în tot timpul mesei conversaţia fu
plăcută.
Dar mai târziu, când Peri se afla din nou pe punte, se văzu iar în
poziţia de persoană care trăgea cu urechea, cei doi bărbaţi fiind în
35
I(^ nDNICA MISTERIOASĂ

spatele locului unde ea îşi plasase şezlongul.


Şi brusc, îi veni ideea.
Deşi tremurând, Peri fu hotărâtă. Era convinsă că putea avea
încredere în cei doi bărbaţi, şi chiar dacă propunerea îi va fi respinsa,
n-o vor denunţa ca pasageră clandestină.
Capitolul 3

Noel se holbă la ea, nevenindu-i să creadă, în timp ce Les doar se


încruntă uşor.
- Când ţi-a venit ideea asta? întrebă Noel. Spui că, fară să vrei,
ne-ai auzit vorbind ieri, dar de ce n-ai spus nimic până acum?
- Nu m-am gândit deloc la asta. Dar odată ce mi-a venit ideea, mi
s-a părut o rezolvare a problemelor amândurora.
- O pasageră clandestină, murmură Les. Eşti o puştoaică foarte
curajoasă, Peri!
- Mulţumesc, răspunse ea, întorcându-şi capul, pentru că
realizase că se înroşise.
- Ţi s-au întâmplat atâtea şi nu eşti decât o fetiţă!
Dacă inima nu i-ar fi fost atât de grea, Peri ar fi râs de atitudinea
părintească, pe care el o adoptase. Noel râse şi-i spuse lui Les că va
fi un tată excelent când se va căsători, evident.
- Dacă accepţi să fiu logodnica ta, spuse Peri, voi fi foarte
cuminte, şi mă voi strădui ca fratele tău să mă placă.
- Fratele meu n-o să te placă, răspunse Noel imediat. El nu prea
are timp de femei. Are o prietenă acum, şi probabil se va căsători cu
ea, pentru că este tipul care îşi doreşte un moştenitor, dar nu mi-1
imaginez plăcându-i o fată pe care eu mi-am ales-o ca soţie. Este
f n GODNICA MISTERIOASĂ 37

necesar doar ca să te accepte. Tu nu eşti.genul frivol...


- într-adevăr, nu sunt! Ani fost crescută sub stricta supraveghere
a bunicii mele, după cum am spus.
- Deci, nu vei fi cheltuitoare cu banii mei; Rok trebuie să vadă
asta imediat. Noel îşi frecă bărbia, îngândurat. Să ştii, Peri, că ne-a
fost dat să ne întâlnim... şi să ne ajutăm unul pe celălalt. Les, găseşti
vreun neajuns în ideea asta?
- Doar un mic obstacol. Cum o duci pe ţărm pe Peri, la
Southampton? N-ar trebui să ai un paşaport, Peri?
Ea păli, scuturând din cap. Nu se gândise nicio clipă la
documente. N-avea nici măcar certificatul de naştere la ea.
- Mă gândeam că voi ajunge pe ţărm cu aceeaşi maşină cu care
m-am urcat la bord, spuse ea.
- Eu am maşina la bord, spuse Noel. Te putem ascunde undeva.
Cum a mers odată, poate merge şi a doua oară.
- Ai omis ceva, îl avertiză Les. După cum bine ştii, unele maşini
trec fără vreo problemă, în timp ce altele sunt controlate.
- Sunt dispus să risc. Noel se uită la Peri. Am aranjat! Gata,
suntem logodiţi! îţi voi cumpăra un inel azi, în Atena!
- Rok se va aştepta la o fată numită Sally, interveni Les, care se
străduia să înlăture toate obstacolele.
- Rok nu s-a obosit să mă întrebe cum o cheamă pe logodnica
mea. Când i-am telefonat să-i spun că m-am logodit, mi-a cerut doar
să aduc fata s-o vadă, promiţând că dacă va fi de acord să mă
căsătoresc cu ea, va renunţa la dreptul de administrare a averii mele.
- Până aici, toate bune, atunci. Dar, adăugă Les, cum rămâne cu
statutul de pasageră clandestină? N-o poţi lăsa pe Peri să doarmă din
nou în baie, la noapte.
- Pot să păstrez cabina pe care am avut-o noaptea trecută, începu
Peri, peste măsură de entuziasmată de uimitorul ei noroc.
- Prea riscant totuşi, spuse Noel. Atunci, Peri poate lua cabina
ANNJUSTI
38

mea, şi eu voi veni în a ta, Les, bine?


_ Eu n-am nimic împotrivă. După cum ţi-am spus, am douâ
paturi confortabile în cabina mea.
- Poate, sugeră Pţri, am putea merge să mărturisim...
- în niciun caz! E posibil să te debarce şi n-am de gând să te
pierd, acum când te-am găsit! . * ^
S-o debarce... Caz în care s-ar trezi în mâinile poliţiei şi până să
se trezească, ar ajunge înapoi în satul ei... .1
- Tu n-ai nicio îmbrăcăminte! exclamă Noel, la scurt timp după
ce-i spusese să-şi aducă lucrurile în cabina lui - una luxoasă, de pe
puntea însorită. Asta e tot? Nu, nu se poate!
- Peri a avut doar câteva minute la dispoziţie, ca să fugă, îi aminti
prietenul lui cu blândeţe.
- Desigur. Oh, ei bine, putem face cumpărături în Atena, slavă
Domnului! Trebuie să arăţi potrivit pentru o viitoare cumnată a
frajelui meu milionar...
- Milionar? îngăimă Peri, speriată. Este atât de bogat?
- Ce e de mirare? Are afaceri mari... Să nu-1 laşi să te sperie, Peri,
pentru că nu-i plac deloc oamenii lipsiţi de personalitate, mai ales
femeile!
- Dar am crezut că trebuie să fiu cuminte şi supusă, protestă ea.
Te-am auzit spunând că Sally aşa era.
- Fii normală, răspunse Noel vag, n-o să fie nicio problemă, după
cum văd. După ce vei fi căsătorită, vei putea face ce doreşti! Eu voi
intra în posesia acelor bani imediat după nuntă, aşa că după aia el
poate să se ducă la naiba!
• - Este un steward în apropiere, avertiză Les, care deschisese uşa
cabinei. Braţele îi erau pline de costume şi cămăşi, pe care le luase
din dulapul prietenului său. Nu putem muta nimic deocamdată.
Totuşi, hainele fură transferate în cele din urmă, în cabina Iui
Les, şi Peri intrase în posesia celei a lui Noel. La ora şapte în seara
R ODNICA MISTERIOASĂ_______________________________ 39

aceea, totul era rezolvat. Vasul pornise din nou la drum spre portul
¿e debarcare... spre ţărmurile Angliei.
Minunatul conac în stil Tudor se afla la capătul unui drum lung,
flancat de stejari bătrâni, stâlpii lui negri contrastând încântător cu
tencuiala albă ca zăpada.
- Sunt înspăimântată, se bâlbâi Peri, în timp ce maşina condusă
de Noel se apropia de teribilul frate al logodnicului ei. Dacă Rok nu
m-mă p-place?
- Ţi-am spus deja că nu o să te placă, replică Noel iritat. El
trebuie doar să-şi dea acordul. Şi este de datoria ta să ai grijă s-o facă.
- Da, răspunse Peri, înghiţind cu greu, în încercarea de a-şi
alunga nodul care i se pusese în gât. Să-i fac o reverenţă... sau... sau
ceva?
- Reverenţă? Noel se întoarse, holbându-se la ea, expresia lui
fiind cea a unui om care se uita la un idiot. Pentru ce naiba?
- N-am fost niciodată în prezenţa unui milionar, şopti ea, cu
vocea înecată. Şi... şi pare aşa de înspăimântător. Cu un n-nume ca
ăla... însemnând satana, şi...
- Tu singură ai spus că Rok nu sună deloc înfricoşător, precum
Satana, o întrerupse Noel, cu oarecare severitate. Uită că este
milionar şi comportă-te ca şi când ai fi obişnuită să întâlneşti zilnic
astfel de oameni!
- Dar nu sunt. în sătucul meu grecesc...
- Pentru Dumnezeu, să nu pomeneşti că vii dintr-un sătuc
grecesc. Părinţii lui Sally au o vilă încântătoare pe insula Creta. Aşa
am cunoscut-o pe Sally, când am fost în vacanţă, cu trei ani în urmă.
M-am întors acum şi mi-a venit ideea de a mă căsători cu fata. Ea este
englezoaică, şi tu eşti tot englezoaică, ai uitat?
- Da, desigur. Ea ezită. N-o să i se pară ciudat că părinţii lui
Sally.... Peri se opri, confuză. Adică, nu se va aştepta ca părinţii
logodnicei fale să vină la nuntă?
40 ANNJUSTI

- O să găsesc eu ceva. Părinţii tăi sunt foarte bătrâni, şi nu pot


călători. Apropo, căsătoria asta este numai de convenienţă, ţi-aml
menţionat lucrul ăsta când am discutat prima dată despre ea?
- Da. Nici nu mi-aş dori altceva.
- Oh, nu? Asta nu este foarte măgulitor pentru mine, dar nu
contează.
• W A
- Va bănui ceva, dacă îi vei spune că părinţii mei sunt în vârstă,
spuse ea, subliniind că avea doar şaptesprezece ani.
- Te-au avut pe la şaizeci de ani...
- Poftim?
- Am înnebunit! Asta din cauza presiunii! Aproape am ajuns! De
ce naiba nu te-ai gândit la toate astea înainte? De ce n-a facut-o Les,
de fapt, care când am ajuns la Southampton, m-a asigurat că totul va
fi în regulă?
Impozanta uşă principală se deschise înainte ca maşina să
oprească, şi un servitor veni să ia bagajele. Peri, cu genunchii
tremurând, şi dinţii clănţănindu-i, urcă treptele împleticindu-se,
spre iritatea logodnicului ei. '
- Rok nu suportă persoanele stângace, spuse el scurt. Ţine-te
drept şi păşeşte ca regina!
- încerc, spuse Peri supusă, îndreptându-se de spate, într-o
atitudine pe care, cu mintea ei neexperimentată, crezu că o adopta
regina Angliei la ceremonii. E bine? întrebă ea, dar Noel n-o mai luă
în seamă. Pentru că, ajunşi acum în hol, se apropia de ei un personaj
înalt şi impunător care nu putea fi decât milionarul. în ciuda celor
spuse de logodnicul ei, Peri simţi că trebuia să se încline până la
pământ în faţa acelei persoane splendide, cu mers sprinten şi
trăsături clasice, bronzate, amintind atât de mult de cel mai frumos
zeu al grecilor, Apollo.
- Rok! spuse Noel, cu vioiciune. Ţi-o prezint pe logodnica mea,
Peri! El îi luă mâna. Peri, fratele meu Rok.
fOGQPNICA MISTERIOASĂ 41

- în-încântată de cu-cunoştinţă. Cuvintele părură s-o şocheze,


astfel că înghiţi în sec de teamă.
Mâna îi fu luată imediat ce Noel i-o eliberă. Ea se înfioră la
strângerea puternică şi dureroasă, coborându-şi automat privirea pe
mâna care i-o ţinea pe a ei. Degetele lui erau lungi şi foarte bronzate,
încheietura mâinii contrastând izbitor cu albul imaculat al cămăşii.
Ochii ei minunaţi, albaştri, se ridicară spre faţa lui. Ochii lui erau
cenuşii - un cenuşiu-intens, metalic, privirea lor părând să pătrundă
în interiorul ei, căutând fiecare secret pe care îl avusese vreodată.
Gura lui era fermă, linia maxilarului parcă gravată în piatră, iar
sprâncenele drepte şi aristocrate. Peri observă o cicatrice la rădăcina
părului lui castaniu- închis, des şi ondulat în fe ţi
- Peri. Numele fu repetat, dar ea nu putu spune dacă bărbatul
confirmă un nume atât de neobişnuit, sau nu. Bine ai venit la
conacul Kinnerton. Sper că ai avut o călătorie plăcută?
- Foarte plăcută, mu-mulţumesc domnule... Se opri, uşor
derutată, apoi spuse: Totul mi se pare atât de ciudat. Peri ar fi dorit
să plângă deşi nu ştia de ce. Se afla acolo, într-o casă minunată, cu
viitorul asigurat... şi totuşi, era gata să plângi
Rok Prescott o privi curios, înainte de a-şi muta privirea la fratele
lui.
- Poate Peri vrea să meargă în camera ei, propuse el, trăgând de
şnurul unui clopoţel. O servitoare îşi facu apariţia. Rok dădu
instrucţiunile şi, aproape fără să realizeze, Peri scăpă de privirea
cercetătoare şi se trezi într-un magnific dormitor, în alb şi auriu, cu
o baie incredibil de luxoasă.
Uşa se închise în urma servitoarei, şi Peri se aşeză pe marginea
patului. Cum va reuşi să se comporte ca şi când ar fi acasă acolo? îi
veni în minte micuţa cameră de zi, cu icoanele prăfuite, pe care
numai bunica ei putea să Ie atingă, sărutându-le respectuos în
fiecare seară şi dimineaţă, şi punând candele în faţa celor care erau
42 ANNJUSH

ţinute pe bufet. îi veniră în minte bucătăria primitivă şi locul unde


îşi iaceau baie, folosind o vană mare din zinc.
- Dar, din fericire, am învăţat multe de la domnişoara Hendrick,
spuse Peri, ridicându-se şi ducându-se la fereastră. Parcul era o mare
de flori şi tufişuri. Pe domeniu se vedeau pajişti întinse şi terase
însorite, grădini de trandafiri şi un imens lac. Pădurile făceau parte
din domeniu, dar Peri realiză că mai exista şi o fermă ataşată
conacului Kinnerton, pentru că văzu vaci păscând, iar pe un alt
câmp, peste treizeci de tăuraşi. Dar ceea ce chiar îi atrase atenţia,
când se răsuci pe călcâie să privească pe fereastra orientată spre sud,
fu o turmă de cerbi lopătari, printre care se aflau câţiva foarte tineri.
- Oh, spuse ea, fără să-şi dea seama strângându-şi mâinile la
piept, ce vedere superbă!
O bătaie uşoară în uşă o facu să se întoarcă. Vru să strige "intră",
dar i se pusese un nod în gât de teamă. Servitoarea era, de departe,
mult prea sobră...
- Peri, pot intra?
- Noel! strigă ea, uşurată. Desigur.
- Te simţi bine? întrebă el îngrijorat, şi când ea dădu afirmativ
din cap, hotărâtă să-şi facă puţin curaj pentru a face faţă noii situaţii,
îl auzi pe logodnicul ei spunând. Rok vrea să discute cu tine între
patru ochi.
Se lăsă liniştea. Peri realiză că pălise uşor. Curaj...? I-ar fi trebuit
mult mai mult curaj decât putea să-şi iacă, pentru a sta singură în
faţa formidabilului Rok Prescott.
- Dar, Noel...
- Spală-te pe faţă şi schimbă-te, spuse el, pe un ton imperios. Nu
poţi scăpa interviul ăsta, aşa că du-te şi termină cât mai repede.
Insistă să vorbească doar cu tine, adăugă el, când ea vru să-l
i .
întrerupă. Haide, grăbeşte-te!
Bătu la uşă şi intră în salonul albastru când auzi hotărâtul şi
j n fiODNICA MISTERIOASĂ 43

imperiosul "intră".
_ Doreaţi să vorbiţi cu mine între patru ochi? Amintindu-şi
avertizarea logodnicului ei că fratele lui nu suportă stângăcia, Peri se
îndreptă de spate, pornind cu paşi siguri către mijlocul camerei şi
spuse clar. Sunt la dispoziţia ta, Rok!
Faţa lui atrăgătoare păru să sufere o uşoară schimbare; avu
senzaţia că bărbatul era nedumerit de ceva. El stătea pe consola din
marmură albă a şemineului, îmbrăcat foarte corect, într-un costum
gri-închis, ce arăta de parcă ar fi fost purtat pentru prima dată.
- Vino aici, să te privesc cu atenţie. Era o comandă, dar lui Peri
nu i-ar fi trecut prin minte să nu se supună, însă îşi aminti că trebuia
să se comporte aşa cum ar fi făcut-o regina în astfel de circumstanţe,
prin urmare înaintă cu aceiaşi paşi siguri. In cele din urmă ajunse în
faţa lui, în poziţie de drepţi, cu faţa ridicată, fără niciun zâmbet pe
buzele strânse. Se înşelă, sau maxilarele bărbatului se contractaseră?
Dacă era aşa, fusese doar pentru o fracţiune de secundă, căci în mod
cert, se uita acum la ea cu o expresie ca o mască pe faţă.
- Ia loc, Peri. El flutură o mână, indicându-i un fotoliu imens
care, gândi ea, ar fi îngropat-o, aşa că se aşeză chiar pe marginea lui,
cu mâinile pe genunchi. El ocupă fotoliul din partea opusă,
punându-şi picior peste picior şi prinzându-şi.o gleznă cu mâna.
Spune-mi, începu el, ce vârstă ai?
- Şaptesprezece ani.
- Pari mult mai tânără.
- îmi pare foarte rău... începu ea, apoi se opri, sigură că
logodnicul ei n-ar fi fost de acord.
- De cât timp îl cunoşti pe fratele meu? Vocea îi era joasă, dar
clară, timbrul ei sunând foarte atrăgător în urechea lui Peri.
- Ne-am întâlnit anul trecut, când a fost în vacanţă, răspunse ea,
având în minte ce-i spusese Noel, când o pregătise pentru orice
întrebare i-ar fi pus fratele lui.
44

- Tu vii din Creta, nu? >1


- Da. Peri înghiţi cu greu, gândindu-se la ceea ce-i spuse»
bunica ei, că nu era bine să mintă. a
- Cum au ajuns părinţii tăi să se stabilească în Creta? 1
Noel îi explicase că tatăl lui Sally fusese trimis acolo de firma lui.
Peri îi repetă acea informaţie lui Rok, vorbind, ca şi când ar fi fost
vorba de tatăl ei. Rok dădu afirmativ din cap, întrebând-o în care
parte a insulei trăise.
Ea se uită fix la el. Creta îi era la fel de străină ca Londra.
- Din ce p-parte? îşi simţi pulsul accelerându-i-se, temându-se că,
în nervozitatea ei, va trăda vreo urmă din accentul pe care-1
ascunsese.
- Asta am întrebat. Ochii lui Rok păreau să fi pătruns în mintea

Peri tuşi, pentru a-şi drege vocea. Din care parte...?


- Din Ayios Georgios! răspunse ea brusc, amintindu-şi că
aproape pe fiecare insulă din Grecia exista un sat numit după St.
George.
- înţeleg... El se uită la ea cu interes. Fratele meu mi-a spus că
părinţii tăi sunt englezi. Ochii iui îşi trecură privirea peste pielea ei
palidă, apoi peste părul auriu.
- Da, sunt englezi.
- Şi bunicii tăi? Şi ei sunt englezi?
- Desigur. Draga mea bunică, spuse în sinea ei, te rog, iartă-mă,
că ştii că este necesar să fac asta. Nu mai am niciun bunic în viaţă, se
gândi ea să adauge.
- Dar părinţii tăi trăiesc. Dacă îmi amintesc bine, Noel mi-a spus,
când m-a sunat să mă informeze despre logodna lui cu această
tânără din Creta, că părinţii ei erau foarte bucuroşi de logodnă.
Bănuiesc că vin la nuntă, nu?
- Nu-nu ştiu. T-tatăl meu este atât... atât de ocupat... Peri îşi
n fjNICA MISTERIOASĂ 45

•nse buza între dinţi, o mare teamă punând stăpânire pe ea,


«entru că începuse să aibă serioase îndoieli că îi va putea păcăli pe
¡cel bărbat. Era o personalitate cu totul diferită de fratele lui; era de
departe mult mai inteligent şi mai matur, şi avea discernământ...
- Ar fi ciudat, dacă n-ar veni, comentă Rok. Poate ar prefera ca
nunta să aibă loc în Creta, nu? Am putea să mergem cu toţii acolo...
- Oh, nu! Asta n-ar ajuta deloc! După cum am spus, tata este atât
de ocupat...
- Prea ocupat ca să fie prezent la nunta fiicei lui? interveni Rok
cu blândeţe, ochii lui nedeslipindu-se nicio clipă de pe faţa ei.
Peri îşi simţi palmele umede.
- Uneori, reuşi ea să rostească, părinţii nu sunt prezenţi la
nunţilor copiilor lor. Şi trebuie să recunoşti că distanţa mare este un
obstacol serios, fie pentru venirea lor aici, fie pentru deplasarea
noastră acolo, nu?
Gura fermă a bărbatului schiţă un zâmbet slab, dar ochii lui
rămaseră reci, de nepătruns, când spuse:
- Distanţa nu este un obstacol pentru noi. Tocmai ţi-am spus că
e posibil ca ei să prefere ca nunta ta cu fratele meu să aibă loc în
Creta.
Peri se simţi ca un animal încolţit, mintea ei căutând cu disperare
cuvinte suficient de impresionante pentru a-1 satisface pe acel bărbat
şi a pune capăt conversaţiei. Ea-1 văzu mutându-şi privirea de la faţă
la mâinile ei, care se jucau nervoase cu un pliu al rochiei.
- Să vedem ce pă-părere are Noel despre asta, spuse Peri în cele
din urmă. La urma urmei, a-are şi el ceva de s-spus, nu-i aşa?
Accentul ei! Sfântă Fecioară... te rog nu-1 lăsa să observe!
Urmă o tăcere lungă şi apăsătoare. Apoi Rok se ridică,
coborându-şi privirea pe faţa ei. Atât de ferme erau trăsăturile lui
acum, atât de ciudată lumina din ochii lui. Oricum, tonul lui nu
reflectă nimic, când Rok spuse, aproape cu indiferenţă.
46_____________________________________________ ANNJUŞŢt

- Da, Peri, vom vedea ce părere are Noel despre asta. Urmă
alt moment de tăcere. Eşti de o frumuseţe ieşită din comun, spi
el, un zâmbet slab ivindu-i-se în colţul gurii când, surprinsă, ea şo
cu răsuflarea întretăiat!
- Mulţumesc.
- Nu aveam idee că fratele meu poate da dovadă de atâta
bun-gust.
Deosebit de tulburată, Peri nu-şi găsi cuvintele. Se înroşise, dar
nu realiza cât de fermecător, sau că oferea cea mai atrăgătoare
imagine bărbatului care stătea acolo, înălţimea lui fiind
impresionantă, chiar şi în acea încăpere spaţioasă, luxos mobilată
Acesta se uită la rochia ei, una scumpă, cumpărată de Noel din
Atena. Croiala impecabilă a acesteia scotea în evidenţă frumuseţea
siluetei ei, deşi formele-i erau încă neîmplinite. Peri încercă să-i
susţină privirea; el păru fascinat de mişcarea convulsivă a gurii ei, şi
ea îi găsi expresia tulburată şi de nepătruns.
- Eşti sigură că vrei să te măriţi cu fratele meu? spuse el încet în
cele din urmă, şi Peri tresări.
- Suntem logodiţi, îi spuse ea, în minte revenindu-i, cu
nemiloasă ironie, afirmaţia ei repetată, că se va mărita numai din
dragoste.
- Da, aprobă el, ochii lui luând o expresie neclari Sunteţi
logodiţi... dar eu te-am întrebat: eşti sigură că vrei să te căsătoreşti
cu fratele meu?
Ea scutură din cap, u lu iţi
- Nu te înţeleg, bâigui, Peri. Nu este evident că vreau să mă mărit
cu el?
Ochii lui Rok licăriră. Părea adâncit în gânduri. Când în cele din
urmă vorbi din nou, o facu nu pentru a clarifica problema care o
uluise, ci pentru a comenta tinereţea ei, şi a adăuga, urmărindu-i
expresia cu o privire pătrunzătoare:
n NlCA MISTERIOASĂ 47

Având în vedere că eşti foarte tânără, cred că nu trebuie să


m nunta, până nu vei fi chiar sigură...
_ Oh, dar este atât de important să ne căsătorim curând!
interveni ea, imaginea lui Noel izgonind-o ivindu-i-se în minte. Noi
yjem să ne căsătorim imediat...
- Serios? replică el, ridicându-şi sprâncenele aristocrate. De ce?
- Noel îşi vrea ba... Prea târziu, îşi puse o mână peste g u r i Noi
ne iu-iubim, se bâlbâi Peri, sperând ca asta să îndrepte greşeala pe
care o făcuse fără să vrea.
- Vă iubiţi, hm? Ce minunat pentru voi.
Ea îl privi chiorâş.
- Nu te înţeleg, spuse Peri din nou.
- O să te obişnuieşti cu cinismul meu, copilă.
- Nu ne putem căsători chiar acum?
- Eu nu sunt în măsură să împiedic căsătoria, dacă acesta îţi
doreşti cu adevărat.
Peri se simţi uşurată.
- Deci, este stabilit?
- După cum spuneam, dacă asta îţi doreşti. Totuşi, revenind la
chestiunea banilor, despre care erai pe punctul de a pomeni, am
senzaţia că, având în vedere vârsta ta foarte fragedă, trebuie să-i refuz
fretelui meu controlul total asupra moştenirii lui.
Profund dezamăgită, Peri se uită la el, simţindu-şi picioarele
tremurând. Ochii întunecaţi ai lui Rok sclipeau semnificativ. înainte
să aibă timp să scoată vreo vorbă, Rok spuse:
- Evident, eşti foarte dezamăgită din cauza banilor, nu?
Ea se înroşi din nou.
- Eu nu umblu după banii lui! replică Peri, fulgerându-1 cu
privirea Nu vreau niciun bănuţ din ei!
- în cazul ăsta, nu vei considera o lovitură, faptul că vei fi lipsită
de ei, nu?
Ea îşi muşcă buza, dorindu-şi să-şi fi putut consulta logodni-
să-1 întrebe ce trebuia să spună.
- Este decizia ta, Rok, răspunse într cele din urmă, incapabilă^
se gândească la altceva. Noel mi-a spus că dacă nu mă vei accepta]
nu-i vei da partea lui de moştenire.
Ochii cenuşii licăriră. Ea nu reuşi să citească nimic în expresia
lor, dar decise că puteau deveni foarte neprietenoşi, dacă stăpânul
lor era mâniat sau contrazis. Da, şi atunci va arăta ca diavolul, după
care îi fusese dat numele!
- De unde, întrebă el, ridicând mâna pentru a-şi masca un căscat,
ţi-a venit ideea că nu te accept?
- Păi... Ea avu un moment de ezitare. N-o să-i acorzi controlul
asupra averii lui, spuse imediat.
- Eşti foarte naivă, copilă, spuse Rok, în mod ciudat şi neaşteptat.
Eu te accept, Peri, dar aşa cum ţi-am spus, tinereţea ta este o barieră
în calea hotărârii mele de a-i da banii fratelui meu. Ştiu că tu nu eşti
deloc interesată de aceşti bani, prin urmare poziţia mea rămâne
neschimbată.
Peri scutură din cap, uimită că deşi Rok o accepta ca soţie a
fratelui său, nu era dispus să se înduplece în ceea ce privea
moştenirea.
- Mă bucur că nu crezi că sunt interesată de banii lui Noel, spuse
ea după un timp.
- Tu vrei să te căsătoreşti cu el doar pentru că-1 iubeşti?
Scepticismul din tonul lui era evident, şi Peri îi pomeni lui Noel
despre asta, imediat ce fu singură cu el.
- Crezi că a mirosit ceva?
Aflând că deşi mariajul putea avea loc nu va beneficia în niciun
fel de pe urma lui, Noel nu ezitase să-şi declare intenţia de a anula
căsătoria. Ar fi o prostie să continuăm, încheiase el, şi Peri, foarte
speriată că urma să fie abandonată într-o ţară străină, îşi înăbuşi cu
inNICA MISTERIOASĂ 49

lacrimile.
_ Nu-mi pot da seama dacă a mirosit ceva sau nu, răspunse ea.
pjj. am senzaţia că tu îi subestimezi perspicacitatea.
- pe el nu l-au interesat niciodată fetele cu care ieşeam.
_ Probabil nu fetele obişnuite, dar cea cu care intenţionezi să te
însori este altceva.
- Sunt atât de furios că nu-mi dă banii! Mi-a promis că dacă va fi
de acord cu alegerea mea, mi-i va da. Noel se uită furios la ea şi
adăugă printre dinţi. De ce naiba trebuie să arăţi atât de tânără?
Faţa ei luă expresia unui om jignit.
- Eu n-am nicio vină, spuse ea, indignată.
- Trebuia să mă fi gândit mai bine, înainte să fiu de acord cu
planul tău! Şi nici măcar nu pot să te părăsesc, pentru că ar spune
încă odată că sunt iresponsabil!
Peri se uită urât la el.
- Aş putea să te părăsesc eu, propuse ea, cu o voce plină de
amărăciune.
- Asta, replică el printre dinţi, ar fi şi mai rău! Să nu îndrăzneşti
să mă părăseşti!
- Nu, păi.... eu nu vreau, Noel. Vreau să am siguranţa... Vocea îi
pieri, căci i se pusese un nod în gât. Ce o să facem?
El începu să se plimbe prin cameră, cu mâinile la spate.
- Dacă nu ne căsătorim, va trebui să stăm aici. Dacă ne căsătorim,
s-ar putea s-o lase mai moale şi să ne cumpere un mic loc, din banii
mei! Eu vreau o casă somptuoasă, care să-mi acorde un anume
prestigiu!
La asta, Peri se încruntă.
- Nu consider că o casă mare este atât de importantă, eu am
locuit în...
- Pentru Numele lui Dumnezeu, nu-mi povesti iar de cocioaba
aia! Eu am fost obişnuit cu luxul... Vocea lui Noel se stinse până la
50 ANNJUSTi

tăcere când, văzând privirea fixă a lui Peri, îşi întoarse capul şi dăd
de ochii întunecaţi, lipsiţi de expresie ai fratelui său.
- Sper, spuse Rok, cu un zâmbet vag, că nu întrerup o cearta
între îndrăgostiţi, nu? M-am înşelat, Noel, sau vocea ta era încărcată
de furie?
Noel se calmă brusc, la fel şi Peri, şi amândoi începură să
vorbească în acelaşi timp, încercând să-l inducă în eroare pe bărbatul
care stătea acolo, uitându-se de la unul la altul, cu ochii licărindu-i
într-un mod ciudat.
- Nu... cu siguranţă nu de furie! De ce aş fi furios pe fota pe care
o iubesc?
- Noel furios pe mine? Oh, în niciun caz! Noi doar jucam un...
un joc pe care-1 jucăm u-uneori!
- Serios? Ochii cenuşii îi întâlniră pe ai ei, într-un mod
tulburător. Trebuie să mă înveţi şi pe mine jocul ăsta cândva, Peri. Şi
fără a declara motivul pentru care intrase în cameră, Rok se răsuci pe
călcâie şi ieşi.
Noel, cu buzele strânse, se întoarse către logodnica lui.
- De ce nu mi-ai spus că era acolo? o întrebă, înfuriat la culme.
- Nu puteam... fără să observe. Se uita direct la mine. Peri se
opri, dar el era prea furios ca să vorbească, şi după un timp, ea îşi
frânse mâinile şi spuse. Sunt atât de nefericită. Ce mă foc acum când
tu nu mai ai nevoie de mine?
- N-am spus că nu mai am nevoie de tine! negă el îmbufnat.
- Dar dacă nu-ţi poţi obţine banii, planul tău a eşuat.
- N-o să renunţ aşa uşor! Găsesc eu ceva. între timp, ar trebui să
ne comportăm ca şi când ne-am iubi... deşi numai Dumnezeu ştie
cum o să fac asta! adăugă el, cu o totală lipsă de amabilitate.
Sufrageria conacului Kinnerton era atât de magnifică, încât Peri
rămase în uşă mult timp, privind cu deosebită apreciere frumuseţea
atât de evidentă de acolo.
R ODNICA MISTERIOASĂ________________________________51

_ Ei bine? întrebarea, pusă destul de încet, o făcu pe Peri să


jiesară. întorcându-se, se uită la faţa viitorului ei cumnat. Era rigidă,
totuşi amuzată, într-un fel. Ochii cenuşii erau de necitit, şi totuşi Peri
gândi că, în adâncul lor, se ascundea amuzamentul.
- Admiram camera asta minunată, spuse ea cu naivitate. Este ca
în poveşti.
Brusc, pe neaşteptate, el îi zâmbi. O căldură plăcută o învălui, şi
nu mai simţi teamă de el. Satana, pe naiba! El nu era deloc aşa;
dimpotrivă, era chiar un om plăcut, decise Peri.
- Sunt încântat că îţi place, spuse Rok în cele din urmă, ridicând
o mână pentru a-i arăta că putea intra în cameră.
- Cred, îndrăzni ea, simţindu-se curajoasă, că eşti sarcastic cu
mine.
-A sta este probabil o concluzie corectă, recunoscu el. Unde este
îndrăgostitul viitor mire al tău? întrebă Rok, uitându-se la ceasul de
pe bufet. Mă gândeam că se va strădui să fie punctual, când îl
aşteaptă logodnica.
Noel veni când Rok aproape terminase de vorbit; el zâmbi, dar cu
dificultate. Peri, încercând să nu fie prea descurajată de situaţie, îi
aruncă o privire senină, buzele curbându-i-se în mod spontan. Rok,
ducându-se la fereastră, se aşeză cu spatele la ea, urmărindu-i pe cei
doi logodnici, cu ochi receptivi. Dar în adâncul acelor ochi era o altă
expresie, de nedumerire, care aduse o încruntare pe fruntea lui Rok.
Peri, delicată precum nimfe după care fusese numită, se uită la el şi
zâmbetul i se lărgi. Nedumerirea lui Rok crescu, dar genele i se
lăsară în jos, şi nimic nu se mai citi în expresia lui.
Toţi cei trei ocupanţi ai camerei fură curând aşezaţi la masă; Peri,
uimită de toată splendoarea, constată, spre dezamăgirea ei, că
apetitul nu-i era aşa cum şi-ar fi dorit, şi Rok, observând ce lăsase în
farfurie după al doilea fel, se uită la ea şi comentă pe un ton moale,
aproape blând.
____________________________ANN

_ M âncarea englezească nu este pe gustul tău? Să mă aştept q j .


Creta, de unde eşti tu, să fiu nevoit să mănânc numai mâne
grecească?
_ Nu, au şi mâncare englezească! aproape îi aruncă N<j
vorbind în locul ei. Peri, ai avut un apetit incredibil pe vas. Ce ^
întâmplă cu tine? Brusc, el păru să realizeze că fratele său era marto-
şi adoptă o atitudine de scuză, uitându-se la logodnica sa şi
spunând. îmi pare rău, iubito, n-am vrut să-ţi vorbesc aşa. Numai câ
sunt îngrijorat...
- De ce? îl întrerupse fratele său, suav.
-Ăă... păi... Noel se opri, apoi începu din nou. Din cauza lui Peri,
desigur. Vreau să spun că... dacă îşi pierde apetitul, însemnă că dă
semne de boală. E logic, nu?
Nici Rok şi nici Peri nu dădură vreun răspuns, Peri gândindu-se
că Noel îşi compromite şansa de a-şi convinge fratele să-i predea
controlul asupra averii lui.
- Va trebui să te comporţi cu totul altfel, îi spuse ea două ore mai
târziu când, după ce Rok spuSese, cu un soi de sarcasm, că grădina
şi lumina lunii ofereau o atmosferă romantică şi intimitate, ei se
conformaseră şi ieşiseră. Fratele tău s-a uitat foarte ciudat la tine,
când mi-ai vorbit cu atâta asprime la masă.
- Eram îngrijorat, îi aruncă el, mergând în faţa ei, exact ca un
grec, gândi ea, văzând cu ochii minţii imaginea atât de familiară a
unui bărbat fie mergând, fie călărind un măgar, şi a soţiei sale
târşindu-şi picioarele în urma lui, împovărată cu un coş plin de
legume, sau vreascuri pentru foc. Nu mi-am dat seama ce spun. Noel
facu o pauză, încruntându-se. Problema lui Rok este că e prea
deştept!
- Nu trebuie să fie deştept, pentru a observa cum te porţi cu
mine, răspunse calm Peri. Dar oricine ar fi surprins de felul urât în
care-mi vorbeşti. Spui că trebuie să ne purtăm ca şi când am fi
/

<-»p\lCA MISTERIOASĂ________________________________53

gostiţi unul de celălalt, dar tu eşti cel care uiţi mereu.


0 se întoarse, ameninţând-o cu degetul.
_ Dacă va ghici vreodată că nu eşti fata cu care m-am logodit
jjjjpal, va fi numai vina ta!
_ oh, cum poţi fi atât de nedrept să spui asta! Eu mă străduiesc
din răsputeri...
- Nu te-ai străduit suficient, în timpul interviului pe care l-ai avut
cu el! Dacă ai fi fost convingătoare, mi-ar fi dat imediat banii mei!
Peri oftă; era o pierdere de timp să se certe, când era atât de
nervos.
- Intrăm? propuse ea, după o tăcere care i se păruse o veşnicie.
- Da! Căci nu avem de ce să stăm aici, după cum văd! Şi apoi
adăugă cu asprime, de parcă ar fi ţinut să repete ce spusese deja.
Dacă ghiceşte adevărul, atunci tu eşti de vină... indiferent de ceea ce
spui tu!
Capitolul 4

Reflectând la acea afirmaţie, Peri începu să se întrebe dacă Noel


avea dreptate şi vina va fi în totalitate a ei, dacă Rok va ghici că nu
era fata cu care se logodise iniţial Noel. Dacă Rok va ghici, Peri ştia
că acesta o va chestiona; şi mai ştia şi că va fi doborâtă de întrebările
lui. Totul va fi pierdut, căci logodna nu va mai avea rost, şi prin
urmare va trebui să plece de la conac şi să-şi croiască singură drum
în viaţă. De aceea decise că trebuia să înceapă să se uite pe
anunţurile din ziar, să-şi caute o slujbă. Dar se opri brusc,
amintindu-şi că n-avea nicio calificare şi niciun fel de acte. Şi
presupuse, deşi era doar o supoziţie, că va avea nevoie de o carte de
identitate, sau ceva de genul acela.
Peri îşi muşcă buza, simţindu-se deprimată, dar nu pentru mult
timp. De ce să-şi facă probleme, pentru ceva care era posibil să nu
se întâmple vreodată? De ce să nu se bucure de acea minunată casă,
şi de luxul pe care i-1 oferea? Rok nu era deloc aşa de respingător
cum îşi imaginase, şi ea era fericită acolo, la conacul Kinnerton. Avea
haine frumoase, un dormitor minunat; beneficia de confortul de a
se deplasa cu o maşină luxoasă, atunci când Noel catadicsea s-o ia,
de fapt.
Peri stărui un timp asupra lui Rok, considerându-1 de departe cel
nNICA MISTERIOASĂ 55

juai atrăgător bărbat pe care-1 cunoscuse vreodată. Şi mai avea o


¡mpresie legată de el: se simţea întotdeauna atât de sigură în
prezenţa lui, de parcă Rok i-ar fi oferit o protecţie împotriva oricărei
nedreptăţi sau nenorociri care s-ar fi ivit în faţa ei.
- Nu pot înţelege de ce Noel îl displace atât de mult, dar
presupun că este vorba mai mult de supărare, decât de adevărată
antipatie. Noel doreşte crontrolul asupra averii sale, şi este frustrat
pentru că nu-1 poate avea. Dar sunt sigură că Rok ştie cum este mai
bine şi, aşa cum sugerase Les, era profund interesat de soarta lui
Noel.
Ea se afia pe domeniul conacului, dar părăsise grădina, pentru a
se aventura în pădurea împrejmuitoare. Acea parte a ţinutului, aflase
că era în zona Sherwood Forest, şi acea regiune specifică era
cunoscută ca domeniile ducelui. Chiar şi în Grecia vitejiile lui Robin
Hood erau citite cu aviditate, atât de băieţi, cât şi de fete şi în şcoală
Peri avusese ocazia să citească foarte mult despre eroul pădurilor
englezeşti.
Brusc, cugetările îi fură întrerupte de zgomotul unor paşi de
undeva din stânga ei. Şi atunci se opri, scoţând un scurt icnet. Rok
îşi făcu apariţia călare pe un superb roib, perechea oferind un tablou
reprezentând culmea perfecţiunii călăreţului.
Rok struni roibul şi coborî de pe el; Peri îi observă imediat blugii
bine ajustaţi şi impecabil îngrijiţi, cămaşa ecosez şi jacheta
descheiată. îşi spuse, în gând:
M-aş fi aşteptat să poarte haine convenţionale de călărie, dar este
îmbrăcat normal, aşa că nu mă simt deloc copleşită de măreţia lui.
- Eşti singură? Ochiul critic al lui Rok se plimbă peste ea,
oprindu-se apoi pe faţa ei. Dacă îmi este permis să întreb, unde este
logodnicul tău?
- Am vrut să fiu singură, răspunse ea cu seninătate. Cred că Noel
dă nişte telefoane, din camera lui.
56 A NN ms

- Cui telefonează, mă întreb, veni răspunsul îngândurat al ^


Rok. Ea realiză ce gândea Rok şi era corect. Noel îi spusese lui Peri
că trebuia să telefoneze unor prietene de-aJe lui, pentru a le informa
că se întorsese din vacanţă. Acesta nu intenţiona să pomenească de
logodna lui deocamdată, pur şi simplu pentru că nu mersese totul
conform planului, aşa că logodna putea până la urmă să fie anulaţi
- Bănuiesc, spuse Peri cu aceeaşi seninătate, că are nişte afaceri
de rezolvat, după ce a fost în vacanţă.
Buzele lui frumoase se contractară, şi ochii cenuşii zâmbiră uşor.
- Afaceri, hm? Ei bine, depinde ce numesc unii afaceri.
Ea se înroşi şi întoarse capul. Se simţea jenată şi se vedea. Rok
spuse, pe neaşteptate:
- Ţi-ar plăcea să călăreşti?
Ochii ei se luminară, strălucind ca stelele.
- Ar fi posibil să învăţ? întrebă, extaziată. Aş putea vreodată să
călăresc un animal ca ăsta?
- Castilian? El scutură din cap imediat. Va trebui să-ţi găsim ceva
mic şi docil.
Peri era încântată.
- Când aş putea să încep?
El făcu o pauză, şi ea îi văzu expresia schimbându-i-se, de parcă
ceva amuzant i-ar fi trecut prin minte.
- Imediat ce Noel va fi dispus să te înveţe, spuse Rok.
Noel... Era foarte ciudat, dar s-ar fi aşteptat ca Rok s-o înveţe... să
călărească alături de ea...
- II voi întreba imediat ce va termina cu telefoanele, spuse Peri
în cele din urmă, nedorind să-şi arate dezamăgirea. Calul va fi
disponibil astăzi?
- Grajdurile mele sunt pline, spuse el politicos. Şi acum, te rog
să mă scuzi, vreau să-mi termin plimbarea.
Ea îl urmări sărind în şa şi pierzându-se apoi printre copaci, şi în
fin nNICA MISTERIOASĂ 57

ei minunaţi apăru o expresie melancolică, care rămase acolo


uit timp.
ţsioel se holbă la ea, nevenindu-i să creadă.
_ Eu... să te învăţ să călăreşti? Peri, eu urăsc călăria!
Fu rândul lui Peri să se mire.
- Dar a fost propunerea lui Rok să mă înveţi să călăresc, sublinie
ea. De ce s-ar fi aşteptat să mă înveţi, dacă ar fi ştiut că îţi displace
atât de mult? Cu candoare, aşteptă un răspuns satisfăcător, dar el
strânse din buze, încruntându-se.
- Viclenie diavolească, şuieră Noel printre dinţi. Numele ăla
afurisit i se potriveşte de minune!
- Nu înţeleg.
El se uită ironic la ea, de parcă n-ar fi avut creier în cap..
- Nici n-ai să înţelegi. Ei bine, aproape şuieră el, ameninţând-o
cu degetul, o să vadă că îl voi bate cu propriile lui arme! N-o să mă
învingă, ăsta este ultimul meu cuvânt! Haide, începem lecţiile de
călărie chiar acum!
Ea se lumină la faţă, cu un râs scurt. Dar îşi coborî privirea pe
rochia elegantă şi spuse:
- Trebuie să mă schimb. Am pantalonii pe care mi i-ai cumpărat,
şi...
- Nu mă interesează cu ce te îmbraci, o întrerupse el ţâfnos.
Doar să arăţi a femeie! Grăbeşte-te! Vreau să-i arăt acestui luciferic
frate al meu că fac faţă tuturor vicleniilor lui!
- Luciferic? repetă Peri. Este un cuvânt pe care domnişoara
Hendrick nu l-a folosit niciodată. Este...?
- Eu l-am inventat, o întrerupse logodnicul ei, iritat. Şi dacă
lucrurile mai continuă aşa, nu va fî singurul cuvânt pe care-1 voi
inventa pentru a-1 descrie!
Peri îşi dori foarte mult să-l fi apărat pe fratele lui dar, prudentă,
se abţinu. Se cădea să fie de partea logodnicul ei, pentru că, desigur,
58 A N N njs1

exista încă posibilitatea să devină soţia lui. îşi dorea ca el să nu fi


vorbit atât de nerespectuos la adresa fratelui lui, totuşi. Părea s-o
rănească într-un mod ciudat şi inexplicabil.
Noel se schimbase şi o aştepta, când ieşi în curtea imensă unde
se aflau grajdurile. Calul care urma să fie al lui Peri fu înşeuat de un
tânăr care, Noel avea să-i spună mai târziu, era grăjdar şi locuia
singur în apartamentul de deasupra grajdurilor.
- Cum o cheamă? întrebă Peri cu o uşoară senzaţie de greaţă,
acum când momentul călăritului aproape sosise.
- Maid Marian, răspunse grăjdarul, şi Peri facu ochii mari,
nevenindu-i să creadă.
- Nu... nu se poate! Dar cât de încântător! Imaginează-ţi, să
călăresc un ponei cu un astfel de nume!
Grăjdarul râse şi se întoarse să se uite la ea.
- Este un nume potrivit pentru un cal care trăieşte în zona
pădurii Sherwood, spuse el.
- Chiar prin partea asta de pădure călărea Robin Hood? întrebă
Peri, şi grăjdarul încuviinţă imediat.
- Desigur. Robin şi oamenii lui devotaţi au călărit probabil de
sute de ori pe pământul ăsta, pe care este construit conacul
Kinnerton.
- Ajunge, spuse Noel nervos, vorbeşti prea mult, Gilbert!
Fiind ajutată să suie pe cal, Peri, spre uimirea ei, nu se mai simţi
deloc agitată. Noel prezisese cu tristeţe că va trece o veşnicie până va
învăţa, dar acum afirmă că nu va trece mult până o va face; ţinea
căpăstrul de parcă ar fi fost ceva îngrozitor pentru el.
- De ce nu-ţi place să călăreşti? dori Peri să afle, când ajunseseră
în pădure. Călăreşti bine, şi este foarte plăcut aici. Imaginează-ţi că
Robin Hood a călărit chiar aici unde sunt eu acum! adăugă ea, uitând
de toate, mai puţin de romantismul din jurul numelui haiducului
din pădurea Sherwood.
RODNICA MISTERIOASĂ 59

__Robin Hood! repetă el, ironic. Eşti aşa copilă, Peri!


-Am şaptesprezece ani!
_ Ei bine, se poate să ai, dar povestea lui Robin Hood este doar
yitru copii!
Abătută, Peri tăcu, gândindu-se că Rok spusese că era foarte
tânără. Oare era o crimă să fii tânăr, în viziunea unora? Probabil
trebuia să facă un efort şi să dea dovadă de mai multă maturitate.
Poate Noel va fi atunci puţin mai binevoitor cu ea.
Noel... Oare pe Noel dorea să-l mulţumească... sau pe fratele
lui...?
Rok se afla în grădină când se întoarseră, faţa lui atrăgătoare fiind
de nepătruns, în timp ce îl urmărea pe Noel ajutând-o pe Peri să
descalece.
- V-a plăcut? întrebă Rok, uitându-se de la Noel la Peri şi înapoi,
fixându-şi privirea pe fratele lui.
- Foarte mult! răspunse Peri. A fost minunat!
- Grozav! fu de acord logodnicul ei, faţa acestuia luând o
expresie care exprima atât provocare, cât şi victorie. Trebuie să-ţi
mulţumesc, Rok, că ai sugerat s-o învăţ pe Peri să călărească.
Ochii fratelui său rămaseră fixaţi pe el, înfruntându-i provocarea
din privire.
- Nu este nevoie să-mi mulţumeşti, Noel. Este normal, atâta timp
cât Peri doreşte, ca viitorul ei logodnic să fie cel care s-o înveţe, nu
altcineva.
- Gilbert ar fi fost bucuros s-o facă, spuse Noel, dar adăugă:
totuşi, cum ai spus, este obligaţia mea, nu a altcuiva, şi cum mi-a
plăcut foarte mult, cu siguranţă vom continua, dacă vremea ne va
permite, desigur.
- Parcă îmi amintesc, spuse fratele lui pe un ton nepăsător, că
mi-ai spus nu numai o dată, că nu-ţi place deloc să călăreşti.
- Păi, ştii cum este, Rok. Uneori, chiar şi cele mai plăcute
60 A N N jţjşfr

distracţii te plictisesc. Dar în dimineaţa asta am realizat că nu m ă n ^


plictiseşte; de fapt, îmi place să călăresc şi intenţionez s-o fee
des în viitor. 'S j H
- Foarte bine. Tu şi cu Peri vă puteţi face un obicei din asta mai
târziu, când veţi fi căsătoriţi.
în mod ciudat, după asta se lăsă tăcerea, şi în cele din urmă Peri
fu cea care o rupse.
- A r trebui să am nişte haine mai potrivite, nu-i aşa? îi vorbise lui
Rok, ridicându-şi privirea spre el, pe sub genele lungi şi negre. Şi un
zâmbet îi flutură pe buze.
Fu un moment imprevizibil, apoi vocea lui Rok, sarcastică şi
lipsită de umor, rupse tăcerea.
- Mi-e teamă, draga mea, că nu eu sunt cel pe care trebuie să-l
consulţi despre moda feminină. Logodnicul tău, pe de altă parte,
cunoaşte mult mai multe despre astfel de lucruri. Vorbeşte cu el
despre asta. Şi cu acest sfat, se întoarse şi pomi în direcţia casei.
Câteva momente mai târziu, Peri, trecând pe lângă fereastra, despre
care ştia că era a biroului lui, îşi ridică privirea şi-l văzu la biroul din
stejar masiv, cu o hârtie în mână, părând s-o studieze cu atenţie. Pe
Peri o frapă faptul că, în timp ce Rok părea să muncească din greu,
petrecându-şi ore în şir în biroul său, fratele lui nu făcea decât să-şi
piardă vremea lenevind.
- Să ştii, spuse ea proprie-i reflecţii, stând în faţa oglinzii din
baie. Nu sunt deloc sigură că vreau cu adevărat să-l ajut pe Noel să
obţină controlul asupra averii lui, căci sunt sigură că n-are nici cea
mai vagă idee cum s-o administreze.
Mai trecu o zi, apoi încă o săptămână. Rok explicase cât se putea
de clar, că nu intenţiona să ia o decizie, pentru un timp. Noel
avusese un schimb de cuvinte cu el - cuvinte supărătoare - dar fără
niciun efect asupra lui Rok, care rămăsese pe poziţie. Noel îi
subliniase că părinţii lui Peri se vor întreba când va avea loc nunta,
j ja care Rok ceruse imediat adresa acestora, oferindu-se să le scrie şi
jâ le explice situaţia, precizându-le că fiica lor fiind foarte tânără,
f. u.j putea lăsa pe mână averea fratelui său imediat. Căsătoria,
desigur>Putea avea *oc’ (*ar fafcfe ^ui P^rea să ezite să se însoare cu
fiica lor, până când va avea promisiunea fermă că i se va ceda
controlul asupra banilor săi.
- Nu poţi scrie o astfel de scrisoare! protestă Noel furios. Vor
trage concluzia că singurul motiv pentru care mă însor cu fiica lor
este să obţin controlul asupra banilor mei!
- Şi nu-i aşa? replică Rok, pe un ton aproape blând. Peri nu era
în cameră, dar auzi totuşi conversaţia, căci se afla afară pe terasă,
stând într-un fotoliu la soare, şi cum fereastra era larg deschisă, nu
putea să nu audă. S-ar fi mutat, dar cum conversaţia era atât de
interesantă şi la urma urmei o privea şi pe ea, decise să rămână acolo
unde era.
- Sunt bucuroasă că nu sunt acolo, şopti uşurată, căci m-aş fi dat
de gol imediat. Aşa cum stau lucrurile, situaţia este complicată... şi
devine pe zi ce trece tot mai complicată.
- Ei bine, într-un fel, mă însor ca să obţin controlul asupra
banilor mei, răspunse Noel.
- într-un fel? Da, desigur. Micul amănunt că tu te îndrăgosteşti
de una şi de alta, mi-a scăpat.
- Sarcasmul tău a devenit atât de familiar, încât şi-a pierdut
efectul!
Rok râse.
- Pari nervos.
- Şi tu ai fi nervos, dacă cineva ar avea controlul total asupra
banilor tăi.
- Ţi s-a alocat o sumă acceptabilă de bani de cheltuială.
- Mi s-a alocat. De ce ar trebui să mi se aloce ceva? Este dreptul
meu să cheltui cât doresc!
- Şi cât ai vrea să cheltuieşti? întrebă calm fratele său.
- Nu mult...
- în cazul ăsta, interveni Rok, pentru ce toată agitaţia asta? Du
părerea mea, alocaţia pe care ţi-am stabilit-o este mai mult decât
suficientă. Locuieşti aici cu mine; ţi s-a pus la dispoziţie o maşini
Care sunt cheltuielile tale, îmi este permis să întreb?
- Vreau să-mi administrez singur averea!
- Şi aşa va fi, într-o bună zi.
- Mi-ai promis că dacă vei fi de acord cu logodnica mea, vei
renunţa la dreptul de administrare a banilor mei.
- Fata asta este pur şi simplu un copil.
- Şi ce importanţă are? O accepţi, asta este tot ce contează.
- Nu sunt convins că este potrivită pentru tine... Nu, te rog,>nu
mă întrerupe! Ştiu că am spus că o accept. Dar asta nu înseamnă
neapărat că o consider automat fata potrivită pentru tine.
- De ce? întrebă Noel, cu un amestec de amărăciune şi mânie.
- Pentru că este un copil sensibil; ea are nevoie de atenţie şi
dragoste. Eşti în stare să-i oferi aşa ceva?
Lui Peri i se tăie respiraţia în faţa corectei expuneri a nevoilor ei.
N-ar fi crezut vreodată că Rok ar putea fi atât de înţelegător.
- Tu nu înţelegi ce se întâmplă în zilele noastre, răspunse Noel,
apărându-se. Iubirii nu i se mai acordă mare importanţă, pentru
simplul motiv că oricum nu durează. Toate cuplurile căsătorite
sfârşesc prin a avea legături extraconjugale, dacă nu sfârşesc la
tribunal.
- Şi mă acuzi că eu aş fi cinic... Vocea era joasă, şi Peri fu nevoită
să ciulească urechile pentru a auzi. Se pare, Noel, că tu te însori cu
gândul că îţi vei putea permite să ai legături amoroase, aşa cum ai
facut-o în ultimii trei ani?
- N-am spus asta.
- îmi imaginez că eşti gata să acţionezi mai iresponsabil ca
r.q DNlCA MISTERIOASĂ 63

Rjciodată, spuse fratele lui, şi de data aceasta era atâta asprime în


yocea lui, încât Peri, dacă ar fi fost în pielea lui Noel, ar fi tremurat.
Cred că te grăbeşti să te însori doar pentru a intra în posesia banilor
£i bine, mi-e teamă că n-o să fie chiar atât de simplu. Va trebui
să mă convingi că eşti îndrăgostit de fata asta, şi va mai trebui să mă
convingi că şi ea este îndrăgostită de tine. Dar asta nu este totul. Voi
renunţa la dreptul meu - şi crede-mă, Noel, n-o să-mi pară rău s-o
fac! - doar când îmi vei dovedi că eşti capabil să-ţi administrezi cu
chibzuială averea care ţi-a fost lăsată.
- Dar o iubesc! protestă Noel cu vehemenţă, şi din nou lui Peri i
se tăie respiraţia, de data asta din cauza minciunii sfruntate. Dar
imediat se înroşi brusc, amintindu-şi afirmaţia ei, că ea şi Noel se
iubeau.
- în cazul ăsta, remarcă fratele lui cu răceală, nu-ţi va fi deloc
greu să dovedeşti.
Se lăsă tăcerea. Peri presupuse că bărbaţii părăsiseră camera şi,
după ce aşteptă câteva momente, se ridică şi intră în casă.
Acolo nu era nimeni, şi Peri se pregătea să urce scările, când o
maşină opri brusc în faţa uşii de la intrare, pe care tocmai o închisese
în urma ei. Aceasta se opri, auzi bătăile în uşă şi se duse s-o deschidă.
- Oh, spuse o voce tărăgănată, cine eşti tu?
- Sunt Peri. Ăă... îl cauţi pe domnul Prescott?
- Pe Rok, da, şi fără să aştepte ca Peri s-o invite politicos
înăuntru, fata trecu pe lângă ea şi intră în hol. Deci, tu eşti Peri, da?
Nu o nouă servitoare.... Aceasta o privi cu indolenţă. Eşti o musafiră?
- Sunt logodnica lui Noel.
Se făcu linişte. Ceva o furnică pe Peri pe şira spinării, căci
domnişoara aceea înaltă şi fermecătoare îi displăcea profund.
- Rok nu mi-a spus că fratele lui s-a logodit.
- Mă duc să-l chem pe Rok, spuse Peri, ridicându-şi capul cu
mândrie, un gest pe care Oreste l-ar fi recunoscut imediat. Bănuiesc
că ştii în care cameră să intri, nu?
- Fiind o musafiră obişnuită aici, ştiu.
Peri se îmbunjoră uşor; se întoarse, pornind către biroul lui R0]5
Deci, aceea era prietena despre care îi vorbise Noel, fata cu care
se va căsători până la urmă.
- Ce este? întrebarea fu pusă cu iritare, la câteva secunde dupj
ce Peri bătuse la uşa biroului.
- Nu ştiam dacă erai aici, începu ea, neîncercând să intre. Dar
bănuiam că eşti. Ai un musafir.
- Un musafir? Rok deschise larg uşa. Rămase acolo,
încruntându-se foarte tare, şi ea presupuse că încă mai era supărat
pe fratele lui. Cine este?
- O domnişoară.
Faţa lui Rok se lumină.
- Merg la ea imediat. Făcu o pauză, uitându-se în jos la Peri.
Vino, se hotărî brusc, închizând uşa în urma lui, am să-ţi fac
cunoştinţă cu Celeste.
Fata stătea lângă fereastră, uitându-se afară în grădină. Ea îşi
întoarse capul, cu părul negru impecabil coafat, când Rok intră cu
Peri. Ceva păru să-i umbrească ochii gri-verzi, când îşi plimbă
privirea de la faţa tânără şi dulce a lui Peri la cea foarte bronzată a
însoţitorului ei.
Rok zâmbi, în timp ce le făcu cunoştinţă fetelor. Peri îşi spuse că
nu-1 văzuse niciodată arătând atât de atrăgător şi atât de fermecător,
şi se întrebă dacă fata aceea arogantă era îndrăgostită de el.
- Există vreun motiv anume pentru această vizită? întrebă Rok,
când amândouă fetele se aşezaseră.
- Nu, ieşisem la o plimbare cu maşina şi m-am gândit să trec pe
aici.
- Ei bine, cu ocazia asta ai cunoscut-o pe viitoarea mea cumnată.
Cuvintele fură rostite cu răceală, fară nicio expresivitate. Peri se
,nN!CA MISTERIOASA 65

! di că spusese ceea ce trebuia să spună, nu ce ar fi dorit,


i Este foarte neaşteptat, nu?
^ S-au întâlnit acum un an, de fapt, spuse Rok. Şi s-au logodit
glnd Noel s-a întors pe insula Creta. Peri este din Creta.
- Deci, Peri a venit cu el? Ea îi adresă un zâmbet lui Peri, şi vocea
era foarte diferită faţă de cea de mai devreme, când Peri îi deschisese
uşa.
- Da, am venit cu el, răspunse Peri, examinând-o pe fată şi
hotărând că era aparent fără cusur.
- Asta este doar o vacanţă, bănuiesc. Celeste se uită la Rok,
zâmbindu-i fermecător. Evident, Peri se va căsători în Creta, nu?
- Se va căsători aici, răspunse el, dar adăugă: nu este nicio grabă;
este doar o copilă. Tonul era dulce, la fel ca zâmbetul din ochii lui
cenuşii. Peri întoarse capul, conştientă de o ciudată mânie ce o
cuprinse. O vagă emoţie, de neînţeles, se răzvrăti împotriva faptului
că o considera o copilă.
- Chiar aşa este, se grăbi să aprobe Celeste, care nu ajută deloc,
şi fară să se gândească, Peri aruncă o privire grăitoare în direcţia ei.
Sprâncenele fetei se arcuiră cu aroganţă. Dar când vorbi, o facu pe
cel mai prietenos ton. îţi place partea asta a Angliei?
- Foarte mult. Regiunea este minunată. Este atât de multă
verdeaţă.
- Peri n-a mai fost în Anglia până acum, explică Rok. Deci, asta
este singura regiune pe care a văzut-o. Cred că trebuie să aranjez un
tur pentru ea, ca să poată vedea munţii noştri şi coastele noastre.
Celeste se uită brusc la el.
- Tu să aranjezi un tur, Rok? Cu siguranţă, Noel este cel care
trebuie să-şi plimbe logodnica.
Rok ridică din umeri; dacă observă ceva în atitudinea prietenei
lui, alese să ignore.
- întâmplător, săptămâna viitoare plec cu afaceri în Scoţia, şi
66_____________________________________________ANN JUSTlrţ)

mi-a trecut prin minte că Peri poate să mă însoţească. Săptămâna


viitoare voi fi în Cornwall, aşa că putem vedea ceva şi din districtul
ăla. Rok se uită la Peri, şi ea speră ca brusca înflăcărare să n-o fi făcut
să se înroşească. El păru uşor amuzat, aşa că Peri presupuse că
observase o schimbare la ea.
- Poate foarte bine să meargă şi Noel, nu? Vocea Celestei era
joasă, şi Peri avu impresia că aceasta avea dificultăţi în a-şi ascunde
mânia. Da, desigur că poate.
îndreptându-şi atenţia spre Celeste, Rok spuse:
- Cum n-am discutat deloc problema, nu pot spune ce vom face.
Celeste începu să bată cu piciorul în podea; Peri avu din nou
impresia că îşi înăbuşea mânia.
- Tata organizează o petrecere pentru directorii unor firme cu
care lucrează. O să-ţi trimită o invitaţie.
Rok dădu afirmativ din cap.
- Mi-a pomenit ceva despre asta la telefon, ieri. Este pentru
directori şi soţiile lor, desigur, nu?,
- Desigur. Vrei să-l invite şi pe Noel? Vreau să zic că mi-ai spus că
o să-i dai nişte atribuţii în afacerea ta.
- Cred că ar fi bine să-l lăsăm în pace pe Noel deocamdată, spuse
el.
- Este prea ocupat cu logodnica lui, bănuiesc, spuse Celeste
râzând. Trebuie să spun că sunt surprinsă că s-a hotărât să se
căsătorească atât de tânăr. îmi imaginam că o să-şi facă de cap până
pe la patruzeci de ani, cel puţin.
Rok ridică din sprâncene.
- Asta nu este deloc plin de tact, Celeste.
- Peri? Oh, bănuiesc că ştie că n-am vrut să spun nimic, rău.
Conversaţia mai continuă scurt timp şi apoi Peri se scuză, simţind
că trebuia să-l'lase pe Rok singur cu prietena lui.
- Maşina lui Celeste! spuse Noel, când Peri, venind dinspre uşa
f OGODNICA MISTERIOASĂ 67

principală, intră în grădină. N-o pot suferi pe fata aia. Dar îl va avea
{n final, insistând atâta timp, el va trebui să cedeze în cele din urmă.
Rok face multe afaceri cu tatăl ei, asta este una din probleme.
Cealaltă este dorinţa lui de a avea un moştenitor. Bănuiesc asta,
pentru că, este o certitudine, n-are nicio intenţie să-mi lase mie
moştenirea.
-A i de gând să faci o plimbare, Noel? Dacă este aşa, când pot să
vin şi eu cu tine?
- O plimbare? El se arătă înspăimântat. Eu nu mă plimb
niciodată, când pot să călăresc!
- Este o după-amiază atât de frumoasă. Te rog, vino cu mine.
- Oh, bine... dar nu mergem departe.
- Aş vrea să mă plimb în pădure, începu ea, când el o întrerupse.
- Pământul este ud, obiectă el. Mai bine rămânem pe alee.
Ea oftă, întrebându-se dacă Rok ar fi ridicat o obiecţie similară.
Peri era sigură că nu, că dimpotrivă, ar fi fost foarte bucuros să facă
o plimbare în pădure. Dar nu cu ea... cu Celeste...
Fata tocmai pleca, atunci când se întoarseră acasă. Noel o văzu de
la distanţă, mergând la pas cu Rok.
- Hai să ne ţinem de mână, spuse Noel. De fapt, cred că aş putea
să te sărut...
- Nu, în niciun caz! strigă ea. Noi nu ne sărutăm deloc înainte de
căsătorie!
- Poftim!
- în Grecia, vreau să spun, îl lămuri ea, simţindu-se ridicol.
- Ce concepţie ciudată! Dumnezeule, ce monoton trebuie să fie
să curtezi o fată acolo!
- Noi ne sărutăm pe obraz, la ceremonia de logodnă, spuse ea.
- Ceremonie?
- Noi o ţinem în biserică. Este un lucru foarte serios... aproape
ca şi căsătoria, de fapt. Eu şi Oreste n-am făcut-o, totuşi.
68 ANN JUSTTtp

Noel se uita la ea, luându-i mâna automat, dar se opri brusc, când
auzi că îndrăgostiţii nu se sărutau niciodată înainte de căsătorie.
- Ciudat loc, Grecia. Eu prefer oricând Anglia. începu să meargă
din nou, ţinându-i mâna într-a lui. Rok îşi ridică privirea la ei, amuzat
şi foarte atent. Acesta spuse, schiţând un zâmbet:
- Uite-i pe cei doi îndrăgostiţi. Cum a fost plimbarea?
- Super! exclamă Noel, înainte ca Peri să poată spune ceva.
- Tu mă uimeşti, declară Rok, şi după o scurtă pauză, continuă:
Cât de multe am aflat despre tine, de când te-ai logodit.
Capitolul 5

Noel, cu o figură încruntată, dori să afle de la logodnica lui cum


o să-l convingă pe Rok că era îndrăgostit de ea.
- De fiecare dată când arăt puţină afecţiune sau îţi spun iubito,
el adoptă instantaneu un aer diabolic, şi în plus face şi observaţii
sarcastice, deplorabile!
- Problema este, replică Peri în mod logic, că tu nu prea ştii să te
prefaci.
- Dar tu? Când mi-am pus braţul în jurul tău, ieri, te-ai ferit. El a
văzut asta...
- M-ai prins de rochie, Noel, şi mi-o şifonai.
- Fetele îndrăgostite nu se gândesc la astfel de lucruri!
- Păi, cum n-am fost îndrăgostită, n-am de unde să ştiu. Ceea ce
ştiu însă, este că ai dat o grămadă de bani pe rochia aia şi nu vreau
s-o distrug.
- S-o distrugi? se răsti el. De când câteva cute distrug o rochie?
- Noel, spuse ea cu calm, hai să discutăm raţional, prieteneşte.
M-am gândit mult la situaţia noastră, şi am realizat că Rok n-o să
poată fi niciodată înşelat. El ştie ce pui la cale, şi dacă te gândeşti
bine, era hotărât să afle...
- Dacă ar fi fost Sally, totul ar fi mers ca pe roate. Eu cred că tu
i-ai trezit suspiciuni.
- Eu? Ea încercă să ia o figură inidgnată dar, simţindu-se
vinovată, întoarse capul. Ce spunea Noel, era adevărat. Ea ştia că îşi
trădase accentul de câteva ori şi era conştientă şi de alte câteva
scăpări... bunăoară, atunci când Rok spusese ceva despre Iraklion.
Ea făcuse ochii mari, apoi îl întrebase unde se afla.
- Este capitala insulei tale... Creta, răspunsese el pe un ton foarte
calm, cu ochii pătrunzători fixaţi pe ea, cu o expresie atât uimită, cât
şi amuzată.
- Oh, venise replica ei, cât de proastă sunt! Iraklion, da, un oraş
foarte atractiv.
- Trebuie să-mi povesteşti despre Creta cândva, spusese atunci
Rok. Cu siguranţă, ai fost la Knossos, unde se află ruinele minoiene.
- Da... îţi voi povesti despre ele... ăă... cândva. Accentul îi
revenise, exact aşa cum se întâmplase şi două ore mai târziu când,
venind lângă ea, sub un arbore din grădină, o găsise citind despre
Knossos. Panicată, încercase s-o aspundă, înrăutăţind astfel lucrurile.
- Deci, de asta l-ai rugat pe Noel să te conducă la bibliotecă,
spusese Rok. Ai uitat tot ce ştiai despre magnificul palat, nu?
Ea dăduse afirmativ din cap, înghiţind în sec, dar hotărâtă să nu
se lase doborâtă.
- A trecut mult timp de când l-am vizitat, spuse ea. Lucrurile care
le vezi în copilărie, se uită, nu-i aşa?
El îşi ridicase o sprânceană.
- Dimpotrivă, este ştiut faptul că amintirile din copilărie rămân
vii până la bătrâneţe.
Peri îşi muşcase buza.
- Eu sunt probabil diferită, răspunsese ea.
- Peri! Noel aproape ţipă cuvintele, trezind-o din reverie şi
aducând-o cu picioarele pe pământ. Vorbesc cu tine şi tu nu mă
asculţi! La ce te gândeşti, de eşti aşa pierdută?
r OGODNICA MISTERIOASĂ 71

- La fratele tău, răspunse ea, apoi îşi dori să nu fi pomenit de


Rok, căci Noel insistă să afle mai mult. Nimic important, replică ea,
dar nu-1 putu privi în ochi, şi prin urmare el declară că era o
mincinoasă. Uitându-se chiorâş la el, se îndreptă de spate şi-i vorbi
de sus:
- Am cam început să mă satur de neobrăzările tale, Noel! îţi sunt
recunoscătoare că mă ajuţi, însă şi eu, la rândul meu, sunt dispusă
să te ajut. E adevărat, noi am stricat totul, dar...
- Tu ai stricat totul!
- . . . măcar am putea avea o discuţie, continuă Peri, de parcă n-ar
fi fost întreruptă, să hotărâm ce este de făcut. Am senzaţia că trebuie
să plec de aici şi să-mi găsesc o slujbă şi o casă. Dar trebuie să-ţi
amintesc că n-am niciun act de identitate. Mă va angaja cineva fără
aşa ceva, Noel? Neştiind cum merg lucrurile în ţara asta, trebuie să
mă bazez pe ajutorul tău. Mă vei ajuta, nu-i aşa, să mă aranjez şi eu?
Vocea-i era calmă, dar fermă; Noel se uită la ea, cu un nou interes...
un interes ciudat...
- Eşti o puştoaică de toată isprava, declară el uimit. Zău, Peri,
cred că nu ţi-am acordat atenţia cuvenită! El bătu cu palma pe
canapea şi, acceptând invitaţia, Peri se ridică din fotoliu şi se aşeză
lângă el.
- îmi pare rău că te-am dezamăgit, Noel, dar nu sunt foarte bună
actriţă...
- Nu mai are importanţă, acum. Vocea îi era moale, ochii
întorcându-i-se să-i examineze profilul. Eşti o reală frumuseţe,
observă el, de parcă ar fi văzut-o pentru prima dată. Dumnezeule,
Peri, încep să mă gândesc ce prost am fost!
Peri întoarse capul, uitându-se uimită la el.
- Nu înţeleg, ce vrei să spui, Noel?
- Peri, spuse el luându-i mâna, cred că aş putea să mă
îndrăgostesc de tine cu adevărat!
72 ANNJUSTI-

Noel nu putu să spună la ce s-ar fi aşteptat, dar cu siguranţă fu


uimit de expresia de dezamăgire ce se ivi în ochii ei frumoşi.
- Nu, nu trebuie! Eu nu te iubesc, Noel, aşa că n-ar avea rost.
- Ai putea încerca să mă iubeşti.
Ea scutură din cap, fiind convinsă că n-ar putea iubi un bărbat
atât de iresponsabil ca Noel. Fratele lui, însă... Da, un bărbat ca Rok
i s-ar potrivi foarte bine, hotărî ea. Poate într-o bună zi, va fi suficient
de norocoasă să găsească unul.
- Ar trebui să ne gândim să ne despărţim, spuse Peri. Planul tău
a eşuat; Rok n-o să-ţi dea banii, chiar dacă ne căsătorim. Aşa că, ce
rost ar mai avea s-o facem?
- înţeleg. Tu vrei să te foloseşti de mine pentru a te aranja, apoi
s-o ştergi şi să mă laşi să suport consecinţele.
- Consecinţele? Rok n-o să facă mare caz, în condiţiile în care nu
crede povestea logodnei noastre.
- El n-a spus niciodată că nu crede. A spus doar că nu ne iubim.
- Ceea ce înseamnă că ştie că yrei să te însori cu mine doar
pentru a pune mâna pe banii tăi... De fapt, a şi spus-o.
- Uite, Peri, trebuie să ne ţinem de planul nostru iniţial. Trebuie
să ne căsătorim... nu, nu imediat, sunt de acord, adăugă el, căci ea
încerca să-l întrerupă. Ştiu că mă pot îndrăgosti de tine. Dacă tu încă
nu poţi să mă iubeşti... ei bine, nu e nicio problemă. O s-o faci mai
târziu, după ce ne vom căsători, şi vom duce o viaţă normală de
oameni căsătoriţi.
- Normală ? repetă ea, făcând ochii mari, de groază şi de
neîncredere.
- Nu este nevoie să faci faţa asta, fu răspunsul indignat al lui
Noel. Am o mulţime de dovezi că fetele nu mă consideră
respingător.
- îmi pare rău. Tu ai spus că va fi o căsătorie de convenienţă.
Voiai să te distrezi, mi-ai spus.
rfyfrODNICA MISTERIOASĂ 73

- Atunci, nu m-am gândit deloc că m-aş putea îndrăgosti de tine.


peri oftă.
- Prefer să fiu singură, spuse ea. ~
- îmi eşti datoare, răspunse Noel, iritat.
- Da, recunosc, Noel.
- Ei bine, atunci de ce ai spus că pleci de aici, să te descurci
singură?
- Am spus-o pentru că ştiam că o să te dezamăgesc. M-am gândit
că este cel mai bine.
El ridică din umeri, o strânse de mână, şi spuse:
- Renunţă la plecare, Peri. Sunt convins că totul va fi bine!
Două zile mai târziu, Noel era din nou nervos.
- Este incredibil, că îşi permite să sugereze să pleci cu el prin
ţară! Oricine ar crede că el este logodnicul tău, nu eu!
- Dar, desigur, ţi-a spus şi ţie să vii...?
- Nu, nu mi-a spus să vin! în schimb, mi-a dat ceva de lucru!
- Oh... serios? Peri gândi în sinea ei că era un lucru bun ca Noel
să aibă ceva de lucru, dar ea era mult prea diplomată, pentru a-şi
spune gândurile cu voce tare.
- Da! Şi i-am spus, în termeni foarte clari, că nu-i permit
logodnicei mele să umble aiurea prin Scoţia cu el!
- S-a întâmplat ceva, Noel? Vocea calmă, plăcut timbrată a
fratelui său, îl făcu pe Noel să se încrunte. Rok intrase în salon, iară
să fi ştiut că se afla cineva acolo. El închise uşa în urma lui şi înaintă
cu paşi uşori; trupul său zvelt se lăsă într-un fotoliu imens, apoi
vorbi din nou. Speram să nu te mai aud ridicând vocea. Peri probabil
se întreabă ce fel de soţ vei fi. Ochii lui întunecaţi trecură de la faţa
furioasă a fratelui său, la ochii albaştri inocenţi ai lui Peri. Privirea lui
Rok fu lungă şi de nepătruns. Peri se foi lângă logodnicul ei,
dorindu-şi să scape de privirea aceea intensă, scrutătoare, dar nu
găsi nicio scuză pentru a-i părăsi pe cei doi bărbaţi, aşa că rămase
74 ANNJUSTICP

acolo, uitându-se Ia Rok, şi în cele din urmă coborându-şi genele


frumoase, nerealizând că acţiunea ei arunca umbre încântătoare şi
misterioase pe obrajii îmbujoraţi.
- îi spuneam că nu sunt de acord s-o iei cu tine în Scoţia,
răspunse Noel, supărat. Locul ei este aici, cu mine.
- Dar tu o să ai de lucru în biroul meu, Noel. Ţi-am explicat
ce-ţi cer să iaci, şi te asigur că îţi va lua câteve zile. Peri se va plictisi
singură. în plus, călătoria mea în Scoţia îi va da ocazia să vadă câte
ceva din ţa r i Pe u rm i vom merge în sud.
Noel păru să scrâşnească din dinţi.
- Pot veni şi eu? întrebă el, pe un ton bosumflat.
- S-ar putea. Dar nu conta pe asta. Este posibil să-ţi mai dau ceva
de lucru.
Noel se ridică pe jumătate, apoi se trânti Ia loc pe canapea.
- Măcar dacă aş avea banii mei! aproape strigă el. Rok, îţi spun
sincer, m-am săturat să-mi dictezi! *
Urmărindu-1 pe Rok, Peri îi văzu ochii întunecându-i-se şi
scăpărându-i; acesta era foarte furios, întreaga Iui înfăţişare suferind
o schimbare dram atici îl vedea pe diavol în el, acum... Ea simţi un
fior rece străbătându-i şira spinării şi realiză că inima îi bătea mult
prea repede.
- Şi eu cum crezi că mă simt? întrebă el, vocea tremurându-i de
mânie. Crezi că îmi face plăcere această tutelă. Categoric, nu! Ei
bine, dă-mi voie să-ţi spun că cea mai fericită zi din viaţa mea va fi
cea în care voi renunţa la această autoritate şi mă voi spăla pe mâini
de tine... Oh, aş putea s-o fac acum, asta vrei să spui. Dar mă cunoşti
destul de bine pentru a ştii că nu-ţi voi da banii până când nu-mi vei
dovedi că ştii şă-i administrezi.
Noel, dezumflat, murmură ceva nedesluşit, se ridică de pe
canapea şi părăsi camera.
Peri, peste măsură de stânjeniti simţi nevoia să rupă tăcerea,
l o g o d n ic a MISTERIOASĂ________________________________75

spunând ce bănuia că se aştepta de la ea.


- îmi pare rău că te-ai înfuriat pe Noel, Rok. Pare să fie foarte
supărat... aşa că, şi eu sunt supărată. -
- Serios? Vocea lui era foarte diferită, acum; calmă şi cu un
timbru ciudat, care o emoţiona profund pe Peri. Probabil, copila
mea, trebuia să te rog să părăseşti camera. Sper că nu eşti prea
supărată, adăugă el cu un zâmbet. Eu cred că ai înţelepciunea să vezi
ce se întâmplă, nu?
- Te referi la Noel? Ea era conştientă că trebuia să-i fie loială lui
Noel... şi profund recunoscătoare că o adusese în Anglia.
- El nu este pregătit să-şi administreze banii.
- înţeleg.
- Trebuie să recunosc, copilă, spuse Rok după o pauză, că mă
aşteptam la cineva cu totul diferit faţă de tine, când fratele meu m-a
sunat să-mi spună că s-a logodit. Peri tăcu, şi Rok continuă. Tu nu
eşti deloc interesată de banii lui, şi găsesc asta foarte reconfortant...
şi surprinzător, murmură el, şi asta o duse pe Peri cu gândul la
prietena lui, Celeste. Oare Rok se gândea şi la ea... întrebându-se
dacă era interesată de banii lui?
Era atât de ascuţit la minte. Dacă Celeste ar fi fost interesată de
milioanele lui Prescott, atunci Rok, cu siguranţă, şi-ar fi dat seama.
Tatăl ei făcea afaceri cu el; în consecinţă, se părea că Celeste se afla
în cea mai favorabilă poziţie. Căci, dacă Rok se căsătorea cu ea,
foarte probabil urma să aibă loc o fuziune a celor două companii.
Peri se întrebase de ce Celeste nu fusese invitată să-l însoţească pe
Rok în Scoţia, dar Noel îi explicase că Celeste avea deja aranjată o
vacanţă în Italia, împreună cu vărul ei şi cu soţia acestuia.
Dimineaţa următoare, Rok şi Peri urcară în Daimlerul acestuia, cu
Rok la volan şi Peri aşezată comod lângă el. Ea fusese entuziasmată
la început, când Rok îi propusese să-l însoţească în acea călătorie,
dar după ce reflectă un timp asupra acestui lucru, începu să aibă
76 ANN J u s t ice

unele îndoieli, întrebându-se dacă nu cumva se va simţi stânjenită în


compania lui, mai ales pentru atât de mult timp. Se gândi la
hotelurile în care urmau să stea, şi cum nu stătuse niciodată în viaţa
ei într-un hotel, îi era fireşte teamă că se va comporta
necorespunzător. Totuşi, cum nu găsi o scuză pentru a refuza
invitaţia lui, nici nu dori să găsească una, îşi facu bagajul şi-l dădu
servitorului să-l pună în maşină.
- Eşti foarte tăcută, spuse Rok după un timp, aruncându-i o
privire. Trecură prin Yorkshire, şi Peri se arătă foarte interesată de
tot ce vedea. Era tăcută, comparând cele văzute cu insula ei şi cu
sătucul pârjolit de soare în care trăise. Dar din când în când,
gândurile i se îndreptară către bunica ci, şi preocuparea bătrânei
pentru ca Peri să fie în siguranţă căsătorindu-se cU Oreste. Peri
încercă din nou să-şi imagineze evenimentele care probabil
urmaseră fugii ei; hotărî să se întoarcă într-o bună zi, măcar pentru
a vizita mormântul bunicii, şi să pună flori pe el.
- Admiram peisajul, răspunse ea, întorcând capul pentru a-i
zâmbi. Totul este atât de diferit faţă de Grecia.
- în special faţă de Creta, hm?
- Da, în special faţă de Creta.
- Va trebui să merg într-o zi acolo. Voi face probabil o vizită
părinţilor tăi.
Ea tăcu din nou, întorcându-şi capul către fereastră, sperând că
el se va concentra asupra drumului.
Rok aşa şi facu, şi dimineaţa se scurse încet. Opriră pentru o
cafea, apoi porniră din nou la drum, Rok conducând cu viteză, acolo
unde era permis. El îi povesti despre locurile prin care treceau,
spunându-i denumirile şi dându-i anumite detalii.
- Acelea, îi spuse el, sunt dealurile Cheviot. Se află Ia graniţa cu
Scoţia. O să vezi că sunt foarte multe oi pe păşunile de pe ele.
în cele din urmă, ajunseră la Edinburgh. Cu răbdare, Rok îi relată
r oGODNICA MISTERIOASĂ 77

câte ceva din istoria acestuia, după ce se convinse că Peri nu ştia. Ea


se miră, dar numai după aceea, că Rok nu se arăta surprins de faptul
că nu ştia nimic din istoria Scoţiei, deşi ştia că părinţii ei erau
englezi.
- Regina Maria a Scoţiei, a dat naştere unui fiu în castelul de
acolo... El îi arată castelul Edinburgh, unde se născuse regele James
I al Angliei. Mai târziu, Rok o atenţionă din nou. Dealurile astea
printre care trecem se numesc Ochii.
- Urcăm spre Highlands, ai spus?
- Exact. Mergem către nord.
La Perth, se opriră pentru a lua masa, apoi îşi continuară drumul
prin văile Tay şi Tummel, spre Pitlochry. Cerul se întunecase, căci
soarele apusese; uitându-se pe fereastra maşinii la frumuseţile
Scoţiei care-ţi tăiau răsuflarea, Peri scoase un uşor oftat de plăcere,
şi se întrebă cum de ajunsese acolo, în acel loc atât de diferit de orice
îşi imaginase vreodată. Era adevărat, domnişoara Hendrick îi arătase
multe fotografii cu locuri din Anglia, dar la vremea aceea totul era
atât de vag pentru Peri şi, deşi admiră clădirile şi consideră dealurile
verzi şi pădurile dese, excepţionale, totul era o nebuloasă, o parte
dintr-o ţară unde tânjise să ajungă şi pe care nici măcar nu sperase
s-o viziteze, pentru că fusese forţată să se mărite cu Oreste, ca o
garanţie că n-avea să calce niciodată pe pământ britanic. De fapt, că
n-avea să-şi părăsească satul niciodată, deoarece ca toate femeile pe
care le cunoştea, ar fi vrut s-o ducă mai bine decât o sclavă şi o
prizonieri Peri se gândi cât de trist era faptul că evadarea ei fusese
posibilă doar prin moartea bunicii ei. Dacă bătrâna ar fi trăit - sau
dacă ar mai fi fost conştientă câteva ore - evadarea lui Peri n-ar mai
fi fost posibilă.
- Uită-te la muntele ăla, Rok! Atenţia fiindu-i complet captată,
Peri vorbi repede şi cu o înflăcărare copilărească, pe care - cu toate
că nu ştia - însoţitorul ei o găsi încântătoare. Arată exact ca un
78 a n n j u s t ic p

diamant enorm!
- O perlă, aş spune, dar aşteaptă până când soarele va străluci
mai tare. Vârful muntelui se va transforma atunci într-o superbă
nuanţă de roz.
-A cum văd, spuse ea ceva mai târziu, în timp ce maşina străbătea
drumul şerpuit îndreptându-se spre pasul Killiecrankie, în stânga lor
aflându-se masivul muntos Ben Vrakie. Ce-1 face să strălucească aşa?
- Cuarţul din care este făcut.
- Cuarţ... oh, spuse ea vag, şi Rok scoase un hohot de râs.
- O rocă strălucitoare, o lămuri el. Este formată din piatră de
nisip.
- înţeleg.
- Nu cred, dar n-are importanţă. Admiră priveliştea, şi nu-ţi bate
capul întrebându-te cum s-a format.
- Mergem într-un oraş? întrebă Peri mai târziu când, spre
surprinderea ei, Rok vira pe un drum ce ducea la o poartă flancată
de două gherete din piatră. '
- Mai târziu, da, dar vom rămâne la prietenii mei o zi sau două.
- Nu mi-ai spus, murmură ea, brusc îngrijorată. Voi întâlni nişte
străini?
El se întoarse prompt, aruncându-i o privire.
- Oare am sesizat o urmă de îngrijorare în glasul tău? întrebă
Rok, pe un ton ciudat.
Ea înghiţi în sec, conştientă că trebuia să fie prudentă.
- Nu... ăă... numai că am înţeles că urma să fie o călătorie de
afaceri.
-A sta şi este.
- Mă aşteptam să stăm la un hotel, într-un oraş mare.
- Exact asta vom face, mai târziu. în orice caz, de obicei când vin
în Scoţia, stau o zi sau două cu prietenul meu, moşierul din
Lanvellan.
T.OGODNICA MISTERIOASĂ 79

- Un moşier? repetă Peri, uimită. Este ca un duce, sau ceva de


genul ăsta? Simţea un sentiment de respect amestecat cu teamă la
ideea că va trebui să se ridice la pretenţiile unui proprietar de
pământuri scoţian.
- Nu un duce, nu, spuse Rok râzând. Este un fel de lord feudal,
într-un fel. Deţine o proprietate vastă, care include şi satele din
apropiere. Sătenii trebuie să-i plătească o taxă feudală. Rok se opri,
apoi adăugă. Bănuiesc că nu înţelegi ce înseamnă asta, nu? Ajungând
la poartă, Rok opri şi-şi aruncă privirea către una dintre gherete.
- Nu, nu înţeleg, recunoscu Peri, şi Rok nu avu timp să-i explice,
chiar dacă era tentat s-o facă, întrucât paznicul era acolo, zâmbind şi
salutându-1. Maşina se puse în mişcare, rulând încet de-a lungul unei
alei flancată de stejari, la capătul căreia se afla o clădire gri din piatră
masivă, cu turnuri ridicându-se pe fiecare parte a ei. Arăta ca o
fortăreaţă, îşi spuse Peri, gândul întorcându-i-se la povestirile pe
care i le spusese domnişoara Hendrick, povestiri despre războaiele
care avuseseră loc în trecutul îndepărtat, când fuseseră ridicate
castele solide şi turnuri de apărare. Cum Rok oprise maşina, Peri îşi
opri privirea pe grădinile amenajate în terase, dar acestea nu aveau
aspectul grădinilor de la conacul Kinnerton, fiind sălbatice de fapt,
şi lui Peri îi trecu prin minte că acolo clima era, mult mai nemiloasă
decât cea din Nottinghamshire. Şi priveliştea era diferită, mlaştini de
turbă şi iarbă neagră întinzindu-se cât vedeai cu ochii, dar mai
aproape de casă păştea o imensă turmă de vite, şi pe o serie de
dealuri joase, caprele negre păşteau din iarbă.
- Totul este atât de diferit! exclamă ea. Mie îmi place unde
locuiesc, dar îmi place şi aici.
- O să vezi că în ţara noastră avem o varietate de peisaje. Rok ieşi
din maşină; Peri se uită la faţa lui ca o mască, încercând să-i citească
gândurile. Căci existase o inflexiune ciudată în vocea lui, când
spusese "ţara noastră". Oare în mod intenţionat subliniase cuvintele,
că aceea era şi ţara ei, sau dimpotrivă făcuse o aii
sp u n â n d u -i

subtilă la faptul că ştia că nu era în totalitate englezoaică? Era d


neînţeles acest bărbat; Peri nu putea niciodată să spună exact cât
receptiv era. Uneori avu senzaţia că Rok era pe punctul de a-i pun
întrebări incomode, despre părinţii ei, acei oameni despre care
credea că trăiau în Creta. Amintirile lui Peri despre tatăl său erau
nule, dar aflase de la Iphigenia că trăise în Grecia de la vârsta de
douăzeci de ani. Acesta murise când avea treizeci şi unu, şi Peri
n-avea nicio idee unde locuise în Anglia. Iphigenia pomenise rareori
de el, şi Peri avea impresia că deşi Iphigenia însăşi se căsătorise cu
un englez, n-o încântase ideea ca fiica ei să facă la fel.
Gândurile lui Peri fură întrerupte când majordomul deschise uşa.
Stăpânul casei se afla şi el acolo, în imensul hol căptuşit cu lambriuri
de stejar, mâna acestuia fiind întinsă pentru a o strânge pe a
prietenului său. Se făcu schimbul de saluturi, şi Peri se trezi spunând
cu timiditate.
- încântată de cunoştinţă, domnule Drummon. Şi apoi, îl auzi
spunând că soţia sa, Catherine, ieşise, dar că urma să se întoarcă mai
târziu, şi Peri o va întâlni la c in i
El îi zâmbi părinteşte. Era cu aproape zece ani mai în vârstă ca
Rok, estimă ea.
- Intraţi. Bănuiesc că sunteţi obosiţi, după un drum atât de lung.
îi zâmbi din nou lui Peri. Tu eşti din Creta, mi-a spus Rok la telefon.
Am fost acolo în vacanţă, anul trecut; ar trebui să vorbim despre ea.
O insulă foarte ciudată, adăugă el, îndreptându-şi privirea către o
scoţiană plinuţă, între două vârste, care-şi făcuse apariţia Ia capătul
holului.
- Doriţi să duc bagajele în dormitoare, domnule?
- Da, te rog, doamnă Melrose, spuse gazda.
- O iau pe. Brodie să mă ajute. Aceasta ieşi, în timp ce Douglas
Drummond îşi invită oaspeţii în camera de zi.
G 0P m rA MISTERIOASĂ 81

__Răcoritoarele sosesc imediat, spuse el, ficându-i semn cu mâna


lui Peri sa 'a ^ “ltr' un f°t0^u- Aceasta se aşeză pe margine,
«ândindu-se la casa mică a bunicii sale, cu icoanele şi cu fotografiile
ei cu statuete ale Fecioarei Maria şi una sau două ale sfinţilor,
podeaua fusese din piatră şi pereţii zugrăviţi în cafeniu-deschis. Aici,
podeaua era acoperită cu covoare şi pereţii tapetaţi. Un alt milionar,
presupuse ea, şi brusc, totul deveni ireal şi ea însăşi o fiinţă pe care
n-o cunoştea. Era ca într-un vis pe care-1 trăia, cu o fereastră între ea
şi locul unde se desfăşura scena reală. Peri se afla în exterior,
urmărind totul cu obiectivitate. Se va întoarce curând acolo unde îi
era locul, în satul ei, neştiind nimic despre luxul sau felul în care
trăiau acei oameni privilegiaţi, într-o ţară atât de minunată ca Anglia.
Dar curând veniră răcoritoarele, lucru care o bucură, fiind mai
mult decât pregătită pentru ele. Rok şi prietenul său stătută de
vorbă, făcând din când în când, câte o încercare de a o atrage şi pe
Peri în conversaţie, dar ea era prea timidă şi nesigură de sine şi, în
consecinţă, răspunsurile ei erau monosilabice.
Fu o uşurare când, în cele din urmă, ajunse în dormitorul ei, cu
uşa închisă. Simţi că îşi găsise un refugiu, dar îşi aminti curând
remarca gazdei, că mai târziu vor avea o discuţie despre Creta. Peri
reuşi să se calmeze, dar se mustră că nu citise ceva mai mult despre
Creta. Aflase multe despre Knossos, dar pe orice insulă existau mai
multe lucruri de studiat, în afară de siturile arheologice. Era posibil
ca Douglas să fie satisfăcut cu Knossos, gândi Peri, şi ceva îi spuse că
aşa avea să fie, şi astfel nu mai avu nevoie să se îngrijoreze din cauza
lipsei altor cunoştinţe despre insulă.
După ce se spălă şi se schimbă, Peri aşteptă gongul care, spusese
doamna Melrose spusese, va anunţa că cina urma să fie servită
într-un sfert de o r i
Auzindu-1, Peri coborî. Rok era acolo, la capul scărilor, şi ea
nu-şi putu ascunde uşurarea. Ca şi în alte dăţi, se simţi în siguranţă
ANNJUSTi
82

în prezenţa lui, ca şi când ştia că o va proteja în orice situaţie. El fi


zâmbi liniştitor, de parcă i-ar fi citit gândurile.
- Vino, copila mea, spuse Rok, luând-o de mână. Probabil ţi-e
foame.
- Nu foarte tare acum, răspunse ea, zâmbind. Ceaiul şi biscuiţii
au venit exact la timp.
- Dar nu pot înlocui masa, replică Rok. Ea mergea lângă el,
foarte conştientă de căldura mâinii lui, de forţa Iui dominantă atât
de aproape de ea. Peri îi simţi parfumul unui after-shave care aducea
cu mirosul coniferelor, purtat de vânt în satul său din munţi. Asta o
umplu de un soi de plăcere nostalgică, ce aduse o minunată
strălucire în ochii ei, exact în momentul în care Rok îşi coborî
întâmplător privirea Ia ea.
- Eşti o fată foarte atrăgătoare, observă el, oprindu-se în faţa uşii
de Ia sufragerie. Peri se uită în ochii lui întunecaţi, bătăile inimii
accelerându-i-se aparent fără niciun motiv. Ea simţi o emoţie ciudată
în expresia ciudată a ochilor lui. Totuşi, vocea Iui era mai rece şi mai
impersonală ca niciodată, când în cele din urmă spuse: Pe aici, Peri...
Ar fi mai bine să-ţi ridici rochia, sau ţi-o prinzi.
Ea râse timid.
- Este prea lungă. Trebuia s-o scurtez.
- Tu s-o scurtezi? se miră el, ridicându-şi o sprânceană. Există o
persoană în sat care face lucruri din astea. întreab-o pe Celeste. Cred
că face şi rochii.
Ajunseseră la uşă; Douglas se afla deja înăuntru, gata s-o prezinte
pe soţia lui, o femeie zveltă şi atrăgătoare, în jur de treizeci de ani.
Ea îi salută călduros pe Rok şi pe Peri, dar aruncă o privire sau două
în direcţia lui Peri, când se aşezară Ia masă, luând un aperitiv şi
discutând. Catherine era evident nedumerită de situaţie, de faptul că
Peri, deşi era logodită cu Noel, se afla acolo cu fratele lui. Totuşi,
fiind prea binecrescută ca să comenteze, reuşi curând s-o facă pe
j ^ nnNICA MISTERIOASĂ______________________________ 83

peri să se simtă bine, cu farmecul şi cu manierele ei alese.


Peri o cuceri imediat, exact aşa cum făcuse şi cu Douglas, astfel
că a doua zi Ia prânz, aceasta se simţea în largul său. Rok şi cu
Douglas plecaseră undeva imediat după micul dejun, şi Peri
rămăsese cu Catherine, care-i povesti totul despre viaţa pe o imensă
proprietate scoţiană. Când Rok şi prietenul său se întoarseră, îşi
băură cafeaua şi apoi plecară la o plimbare pe moşie. Peri, fascinată
de viaţa atât de diferită de tot ce ştia sau îşi imaginase, întrucât
domnişoara Hendrick nu-i pomenise despre astfel de lucruri, puse
multe întrebări; şi se arătă atât de nerăbdătoare şi de entuziasmată,
încât atât Douglas, cât şi soţia lui, realizară curând cât de puţine
cunoştea Peri despre ţara în care o adusese logodnicul ei.
După prânz, Douglas avu ceva de lucru, şi cum Catherine avea
programare la coafor - făcută înainte să afle de vizita lui Rok - Peri
şi cu Rok rămaseră să se distreze singuri, o oră sau două.
- Ce ţi-ar plăcea să faci? întrebă el, cu înţelegere. Să citeşti, sau
să te odihneşti? Apoi, adăugă: eu aş dori să mai fac o plimbare cu
tine, dacă preferi să ieşi la aer liber.
Ochii ei se luminară.
- Mi-ar plăcea foarte mult să ies la aer liber, răspunse ea cu
entuziasm. Mulţumesc foarte mult că te-ai oferit să mă însoţeşti. îşi
lăsă capul pe spate, astfel că Rok putu privi în adâncul ochilor ei
albaştri. Urmă un moment de tăcere profundă, în care rămaseră
nemişcaţi, un zâmbet dulce şi cuceritor fluturând pe buzele lui Peri.
Rok părea incapabil să-şi ia ochii de pe faţa ei - o faţă tipică de
englezoaică şi totuşi cu o subtilă reminiscenţă a perfecţiunii greceşti
a unei sculpturi ateniene.
- Nu este nevoie să-mi mulţumeşti, copilă, o asigură el. îmi place
să mă plimb. Noel nu s-a grăbit să te scoată la o plimbare prin
regiune, nu?
Peri scutură din cap, considerând inutil să-l apere pe fratele Iui,
ANNJUSTI
84
când era evident că Rok îşi formase o părere despre modul în
Peri era tratată de el.
- Nu-i prea place să se plimbe, spuse ea.
- Mi se pare, răspunse Rok sec, că voi doi aveţi prea puţine în
comun. Se opri un moment, uitându-se din nou la faţa ei frumoasă.
Haide, spuse el brusc, şi deschise uşa, lăsând-o pe Peri să treacă
înainte.
Capitolul 6

- Mergem să ne plimbăm pe câmp? întrebă Peri, imediat ce ieşiră


din casă.
- Desigur. Dar ai făcut deja o plimbare acolo. Eşti sigură că nu
vrei să coborâm în sat, să hoinărim pe străzile lui pitoreşti?
Ea se opri, nehotărâtă, şi Rok, amabil, se opri lângă ea. Peri îşi
coborî privirea la satul aflat la baza dealului pe care se afla casa
moşierului.
- Pare tentant, spuse ea, dar în acelaşi timp aruncându-şi privirea
spre încântătoarea câmpie. Scutură din cap. Prefer câmpia, spuse ea
zâmbindu-i lui Rok.
Blândeţea cu care răspunse dorinţei ei avu un efect ciudat asupra
lui Peri. Parcă dorea sincer să-i facă pe plac, şi ea se întrebă de ce.
Era atât de rezervat, încât nu părea în firea lui să răspundă dorinţelor
ei. Şi asta trezi în ea o dorinţă de a se apropia sufleteşte de el. Era
aproape să i se confeseze, să-i spună adevărul, că nu era fata cu care
se logodise iniţial fratele lui. Oare îi va întoarce spatele? se întrebă
Peri, brusc conştientă că ar suferi enorm dacă vreodată Rok s-ar
supăra pe ea.
- Vino, spuse el, să mergem pe câmpie.
Rok mergea repede şi Peri aproape alergă pentru a ţine pasul cu
ANNJUSTI

ej se abătură de la drumul ce tăia câmpia, îndreptându-se către


jac minunat. Ajungând acolo, lui Peri i se tăie respiraţia de încânta
Căci acesta era înconjurat de mesteceni argintii, iar în apă stuful
legăna în soare, captând lumina, care apoi se reflecta în lac.
Peste tot împrejur, munţii se înălţau spre cer, duri şi
ameninţători, cum numai munţii scoţieni puteau fi, dar Peri îi găsea
încântători, şi din nou i se tăie respiraţia de încântare, când compară
peisajul, cu cel al micii ei insule.
De la înălţimea lui, Rok se uită în jos la ea, şi privirile li se
întâlniră, Peri simţi o emoţie puternică, ceva ce nu putea defini, dar
extrem de plăcut. Un zâmbet timid îi flutură pe buze; Rok păru să se
fi încruntat, dar în niciun caz de supărare. Era ceva ascuns ce-i
provocă încruntarea, Peri erasigură.
- Ei bine, murmură el, n-ai nimic de spus?
Ochii ei se luminară, şi râse scurt.
- Sugerezi că am rămas fără glas în faţa acestei minunăţii? întrebă
ea.
- Este foarte diferit de... Crfeta?
De ce acea ezitare? Peri îşi simţi pulsul accelerându-i-se. Rok era
de nepătruns, şi ochii aceia nu erau deloc mai uşor de citit decât faţa
ca o mască.
- Da, este foarte diferit faţă de Creta.
- Vorbeşte-mi despre Creta, o invită el, când începură din nou să
se plimbe. Este adevărat că locuitorii practică încă vendeta ?
Peri se uită chiorâş la el. Vendeta? Domnişoara Hendrick nu
pomenise niciodată acel cuvânt, din câte îşi amintea Peri. Răspunse,
în doi peri.
- Da, Rok, practică
El schiţă un zâmbet. Peri şi-l aminti întrebând-o despre Iraklion...
când Scuse fatala greşeală de a-1 întreba unde se afla acel loc. Cu
siguranţă, uh om atât de isteţ ca Rok ghicise imediat că ceva nu era
l 0 ^ n n NlCA MISTERIOASA 87

în regulă- Şi acum, ridicându-şi ochii la el, Peri observă felul


pătrunzător în care o privea.
- Niciodată n-am înţeles exact cum funcţionează vendeta,
lăspunse el. Chiar se înjunghie unul pe celălalt?
Peri făcu ochii mari. Pe insula ei liniştită, niciodată nu se
întâmplase aşa ceva. Singurele evenimente importante erau
căsătoriile, naşterile şi decesele, ca subiecte de discuţie.
- Se omoară unul pe celălalt, veni răspunsul ei, jumătate
întrebare, jumătate afirmaţie. în felul acesta, crezu că se pusese la
adăpost. Peri îşi dorea să fi ales să se odihnească, în loc să fi ieşit cu
Rok.
- Probabil fiind englezoaică, nu-ţi face plăcere să vorbeşti despre
ceva atât de barbar, ca vendeta, nu?
Peri se agăţă de acel fir de pai... fară să ştie că-i fusese oferit
intenţionat, cu un scop.
- Ai dreptate, Rok, nu-mi place să vorbesc despre vendeta asta
barbară.
- Atunci, draga mea, nu vom mai vorbi despre ea. Se uită în jos
la ea, cu ochi zâmbitori. Despre ce să vorbim, Peri?
Ea se înroşi, total nesigură de ea, temându-se că pe măsură ce
minutele treceau, periclita cauza lui Noel.
- Cred că vreau să tac, spuse Peri, cu o voce slabă. Decorul este
atât de liniştit. Nu crezi că este minunat aici afară?
- Ba da. Şi zâmbetul lui dispăru, ochii devenindu-i foarte serioşi.
Taci, copilă, dacă asta vrei.
Ea dădu afirmativ din cap, şi un timp se plimbară în tăcere, o
tăcere prietenoasă, şi Peri îşi dori brusc să dureze la nesfârşit, să
meargă alături, cu sufletele în armonie, chiar dacă fiecare era
cufundat în propriile-i gânduri.
- Căprioare, şopti ea în cele din urmă, arătând spre o turmă care
păştea pe un deal deasupra câmpiei. Nu-i aşa că arată admirabil?
ANNJUSTI
88

_ Este cea mai frumoasă vedere, aprobă Rok, uitându-se în


direcţia indicată de mâna ei. Sunt căprioare Roe.
- Aveţi mai multe specii? Totul era atât de nou pentru ea, şi ar fi
dorit să pună mai multe întrebări. Dar era hotărâtă să fie precaută,
să nu dea nicio ocazie să i se pună vreo întrebare la care să-i fie greu
să răspundă.
- Desigur. Căprioarele mai mari se găsesc mai în nord. Douglas
are o cabană de vânătoare, la care merge cu prietenii când e sezon.
- Le împuşcă?
- Trebuie să împuşte câteva dintre ele, Peri. Dacă nu le-ar reduce
numărul, n-ar mai avea mâncare.
Ea dădu afirmativ din cap, nefiindu-i greu să înţeleagă.
Domnişoara Hendrick menţionase ceva despre faptul că animalele
se omorau între ele, astfel ca natura să poată asigura hrana celor care
erau mai puternice.
Ochii ei rătăciră pe turma de căprioare. Ce tablou minunat
ofereau. ,
- Sunt bucuroasă că am ajuns în... Peri se opri brusc, pulsul
luându-i-o razna când realiză cât de aproape fusese să-şi dezvăluie
gândurile, să spună că era bucuroasă că venise în Anglia, unde viaţa
era mult mai uşoară şi mai liniştită decât cea cu care fusese
obişnuită.
Dar dacă spera că scăpase uşor, se înşelase; Rok întoarse capul şi
chiar dacă interesul lui păru modreat, ea simţi că era doar o faţadă
pentru a o păcăli, că interesul lui era de fapt mult mai mare.
- Ce voiai să spui...?
- Nimic important, Rok, se grăbi Peri să răspundă.
- Trebuie să fi fost ceva.
Ea îşi muşcă buza.
- Cred că voiam să spun că sunt bucuroasă să ajung să văd ceva
din Scoţia... Vocea i se stinse, căci i se păru că accentul îi devenise
j f t ^ n pNICA MISTERIOASĂ 89

sesizabil. Ochii întunecaţi ai lui Rok se măriră uşor; părea că nu ştie


cum să acţioneze, luând un aer imposibil de definit, care o irită pe
Peri, punând-o în gardă. Simţi din nou nevoia să/fie deschisă cu el,
să-i iacă o mărturisire completă. Numai teama de furia lui Noel o
opri.
- Crezi? Vocea lui părea răstită acum, şi schimbarea îi produse lui
Peri un vag sentiment de regret. Nu eşti sigură ce voiai să spui?
Lui Peri îi trecu prin minte că Rok încerca s-o enerveze; era
conştientă că dacă reuşea, accentul ei va ieşi din nou în evidenţă, şi
lui îi va fi foarte uşor să-l sesizeze.
- Se pare că eşti în încurcătură, copila mea, nu?
- Cred că mă necăjeşti, îndrăzni ea, aruncându-i o privire furişă
printre gene. Peri văzu un muşchi mişcându-se într-o parte a gâtului
lui, dar nu realiză impresia pe care ea i-o produse. N-avea de unde
să ştie cât de gingaşă şi de fermecătoare arăta... cât de atrăgătoare.
- Probabil te necăjesc, spuse el aruncându-i o privire amuzată, şi
schimbă subiectul, începând să-i povestească despre vânătorile de
vulpi care aveau loc pe moşii ca cea deţinută de prietenul său. Ele
fură miei uneori, aşa că trebuie vânate, explică el când Peri îşi
exprimă mâhnirea că frumoşii pui de vulpe erau omorâţi.
- O altă ameninţare sunt cârdurile de ciori, spuse el. Acestea
încearcă să sperie turmele de căprioare... Rok se opri brusc şi-i arătă
o direcţie. Iată... Se văd acolo, deasupra căprioarelor. Se şi aud.
- Da. Zgomotul este îngrozitor. De ce vor să sperie căprioarele?
- Din răutate. Sunt cele mai detestabile creaturi imaginabile. Am
văzut odată o oaie cu ochii scoşi de vie. Vânătorul lui Douglas a
împuşcat-o, ca s-o cruţe de suferinţă.
- Sărmana! Oh, mă bucur că a împuşcat-o. Făcu o pauză,
uitându-se la cârdul de ciori care insista să sperie turma. Douglas nu
face nimic să distrugă păsările astea?
-Vânătorul lui le depistează cuiburile. Aşa poate să distrugă puii,
cel puţin. De cele mai multe ori adulţii scapă, cu toate că reuşeşte sj
le omoare câteodată.
Peri tăcu, fascinată de viaţa de acolo, din austera regiune
deluroasă a Scoţiei. Viaţa era grea dar interesantă, decisese deja, şi
se întrebă cum arăta peisajul în miezul iernii. Pe insula ei nu căzuse
niciodată zăpada, dar ştia totul despre ea de la domnişoara
Hendrick, care-i arătase poze cu dealuri şi munţi acoperiţi cu
zăpadă. Spuse, iară să gândească:
- Mi-ar plăcea să văd zăpadă în Anglia, Rok, căci n*am văzut
niciodată aşa cev, decât în poze.
Se lăsă o linişte ciudată, apoi Rok spuse:
- Dar cu siguranţă ai văzut zăpadă în Creta, nu? Am înţeles că
acolo munţii sunt acoperiţi de zăpadă iama. Se îndepărtaseră acum
de lac, îndreptându-se către un fermecător izvoraş care se revărsa
dintr-o deschidere în stâncă. în preocuparea ei, Peri facu un pas
greşit şi se dezechilibră. Mâinile lui puternice se întinseră
instantaneu, pentru a-i restabili echilibrul. Dar ea tremura din cap
până-n picioare, în parte din cauza comentariilor lui despre iernile
din Creta, dar în principal din cauza impactului pe care apropierea
trupului său îl avusese asupra ei. Eşti bine? întrebă el, şi ea dădu
afirmativ din cap.
- Da, desigur. Nu ştiu ce m-a facut să mă împiedic aşa.
- Probabil ceva ce am spus eu, fu replica lui Rok.
- Uită-te la apa asta curgătoare, Rok! Nu este încântător, felul în
care se revarsă peste stâncă?
Rok râse.
- Cred, îi aminti el, că vorbeam despre zăpada din Creta. Mă
uimeşte că n-ai văzut-o niciodată.
O interpelare subtilă şi inteligentă. Peri se uită în ochii lui, şi el
realiză imediat cât de îngrijorată era. Din nou Rok renunţă,
schimbând subiectul. Dar Peri ştia dejs că făcuse prea multe greşeli,
OPNICA MISTERIOASĂ 91

şi că Rok, cu abilitatea lui, trebuie să fi avut o mare suspiciune,


realizând că ceva nu era în ordine, în acelaşi timp însă nereuşind să
ghicească adevărul.
Erau în drum spre casă, când el spuse:
- Mai rămânem o zi, apoi trebuie să plecăm. Am nişte afaceri la
Edinburgh, apoi în York.
- Am trecut prin Edinburgh când veneam aici, nu?
Rok dădu afirmativ din cap.
- Da; dar de data asta vom petrece câteva ore acolo, ca să vezi
oraşul.
- Şi York?
El dădu din nou afirmativ din cap.
- O să fii încântată de York, Peri. Este un oraş vechi minunat,
unul dintre cele mai interesante din Anglia.
în seara aceea, merseră cu toţii la dans. Douglas era îmbrăcat în
kilt, cum erau mulţi dintre cei prezenţi. Peri fu invitată la un dans
popular de către un tânăr zâmbitor şi, cu toate că făcu multe greşeli
iniţial, progresă curând, determinându-1 pe Rok să spună că probabil
cunoştea foarte bine dansurile greceşti, care nu erau mult diferite de
dansurile scoţiene.
- Sunt foarte diferite, spuse ea. Dar când cineva a învăţat să
danseze greceşte, este mai uşor. Ăsta este totuşi mult mai
complicat... pentru mine.
- Numai pentru că este nou.
După dansul popular urmară alte dansuri ale muntenilor
scoţieni, la care numai cei foarte experimentaţi participară.
- Mi-ar plăcea foarte mult să învăţ aceste dansuri, Rok, spuse
Peri. E posibil?
- Cred că există o şcoală undeva aproape de locuinţa noastră.
Trebuie să vorbeşti cu logodnicul tău, să te ducă.
Logodnicul ei. Aproape uitase de logodna ei. Dar acum îşi aminti
9 2 ___________ _ _ ____________________________ANNJUSTICE

afirmaţia lui Noel, că nu-i va fi prea greu să se îndrăgostească de ea,


şi-şi aminti propria dezamăgire când auzise asta. Noel era ultimul
bărbat cu care ar fi dorit să se căsătorească. Cu toate că nu era la fel
de dezagreabil pentru ea, ca Oreste, nu era bărbatul potrivit.
îşi ridică privirea spre însoţitorul ei - frumos şi înalt, cu acel aer
de încredere în sine, cu acea înfăţişare nobilă, aristocratică, foarte
apropiată de cea a gazdei. Da, decise ea din nou, un bărbat ca Rok
va fi alegerea ei. Apoi, brusc, realiză că nu mai exista un alt bărbat ca
Rok. Era unic... un bărbat cu numele Satanei, dar a cărui
personalitate nu era deloc satanică, cel puţin ea nu observase acea
latură a firii lui. Noel spusese despre el că era diabolic, dar Peri nu
ştia ce părere avea Noel despre restricţiile impuse de fratele Iui în
cheltuirea banilor.
Nimeni nu era ca Rok...
Adevărul i se strecurase treptat în minte, aproape fără să-şi dea
seama. Nimeni nu era ca Rok...
îl iubesc, şopti ea în gând, în adâncul ochilor ei mari, fixaţi
într-ai lui, întrezărindu-se uimirea. Cum a fost posibil?
El o privi, cu o expresie ciudată şi Peri îşi întoarse rapid privirea,
dar îşi simţi obrajii înroşindu-se şi mâinile tremurând uşor.
- S-a întâmplat ceva? întrebă Rok, încruntându-se brusc.
- Nu... nu, fireşte că nu.
Peri tremura, uluită de descoperirea făcută.
- Hai să dansăm, o invită el, când în cele din urmă formaţia
începu să cânte un vals.
- Nu mă descurc foarte bine, protestă ea. Noel a dansat cu mine
o dată sau de două ori pe vas, dar...
- Te conduc eu, o asigură Rok. O să înveţi repede.
Şi reuşi, spre surprinderea ei. Rok ştia să conducă atât de bine;
se arătă foarte răbdător cu Peri, dorindu-şi ca ea să nu facă greşeli
care s-o stânjenească.
r n fiODNICA MISTERIOASĂ 93

- M-am bucurat de fiecare clipă, răspunse entuziasmată când la


finalul serii Catherine o întrebă cum se distrase.
Rok zâmbi, şi amândoi, Catherine şi soţul ei, se uitară ciudat la
el. Ochii lui erau pe faţa îmbujorată a lui Peri, cu o expresie de
afecţiune în adâncul lor.
Lui Peri i se tăie răsuflarea şi pulsul i-o luă razna. Dacă asta
însemna să iubeşti pe cineva, atunci nu era deloc liniştitor, decise ea.
Dar dacă cel iubit ar răspunde la acea iubire, totul ar fi altfel, realiză
ea, cuprinsă brusc de o profundă disperare, căci realiză
imposibilitatea ca dragostea ei să fie împărtăşită vreodată de Rok. El
o privea doar ca pe un copil şi, în plus, era logodită cu fratele lui.
Restul călătoriei în Scoţia trecu precum un vis pentru Peri, vis din
care nu şi-ar fi dorit să se trezească. Rok, extrem de amabil, nu-i
refuză nicio dorinţă, fie că ea voia să-şi arunce privirea prin vitrinele
de pe faimoasa stradă Princes din Edinburgh, fie că voia să se plimbe
pe străzile din York. El părea să aibă tot timpul din lume, niciodată
zorind-o, cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi venit acolo cu fratele lui.
Şi când în cele din urmă ajunseră la conac, se întoarse din impuls
spre el şi spuse, cu ochii strălucindu-i ca stelele şi buzele
tremurându-i uşor:
- îţi mulţumesc foarte mult, Rok, pentru această călătorie
minunată.
- Cu plăcere, copilă, răspunse el, cu un zâmbet ciudat. Şi mie
mi-a plăcut mult.
Noel fu singurul care nu se bucură de călătorie. Cu o faţă
îmbufnată şi cu buzele ţuguiate, îi spuse fratelui său, în termeni
categorici, că n-o va mai lăsa pe logodnica lui să plece cu el.
- Ai pomenit ceva de o nouă călătorie în sud, spuse el. Ei bine,
să nu-ţi imaginezi că o vei lua cu tine pe Peri! Ea este logodită cu
mine, şi nu e deloc bine să fie văzută colindând ţara cu tine.
Rok nu facu decât să zâmbească, păstrându-şi acel aer de
94 ANNJUSTicp

siguranţă de sine.
- Cred că Peri este cea care trebuie să decidă dacă va merge cu
mine la Devon şi în Cornwall, spuse el calm. La urma urmei, trebuie
să cunoască ţara asta cât de cât, dacă urmează să se stabilească aici.
- Pot s-o duc eu!
La asta, Peri tresări, luată total prin suprindere. Nu avea de gând
să meargă undeva cu Noel... şi în mod cert nu era un înlocuitor
pentru Rok. Că Rok observase tresărirea ei nu era surprinzător, căci
era mereu în alertă.
- Evident, preferi să mergi cu mine, copilă, nu?
Ea îşi muşcă buza, neîndrăznind să întâlnească privirea furioasă a
logodnicului ei.
- Mi-ar plăcea să merg cu tine, Rok, răspunse ea cu o urmă de
ezitare, gândindu-se la furia lui Noel. Totuşi, dacă Noel chiar vrea să
mă ducă într-un tur în sud...
- El are de lucru, o întrerupse Rok. Pe de altă parte, eu sunt liber
săptămâna viitoare. '
- Dar Celeste? întrebă Noel, pe un ton agresiv. N-o să fie deloc
încântată de atenţia pe care i-o acorzi lui Peri!
Observaţia păru să nu-1 afecteze pe Rok.
- Celeste va înţelege. I-am spus deja că Peri trebuie dusă prin
ţară.
Problema fusese lăsată baltă, dar după două zile, când veni
Celeste, aceasta nu se arătă deloc foarte prietenoasă faţă de fata
care-i ocupa atât de mult timp lui Rok. Şi cum se întâmplă s-o prindă
pe Peri singură câteva minute înainte de plecare, nu-şi ascunse
părerea despre ea.
- Tu realizezi, spuse ea, fără niciun pic de diplomaţie, că lumea
va bârfi dacă tu şi cu Rok umblaţi de colo până colo, în felul ăsta? La
urma urmei, se presupune că te vei căsători cu Noel, şi nu este
corect să-i provoci atâta umilinţă.
jnŢţODNICA MISTERIOASĂ 95

_ El nu este umilit, protestă Peri, oprindu-i-se brusc respiraţia


când îşi auzi accentul din voce. îl auzi şi Celeste, şi ochii i se
îngustară. Totuşi, nu spuse decât: ~
- Nu este numai umilit, ci şi jignit, pe deasupra. Asta nu este
deloc surprinzător, când este îndrăgostit de tine.
La asta, Peri tăcu. Şi cum Rok îşi făcu apariţia în acel moment,
Peri se retrase, lăsându-i pe cei doi să-şi spună Ia revedere.
Oare Rok o săruta pe Celeste? se întrebă Peri, îndreptându-se
către salon, unde Noel răsfoia o revistă cu iahturi.
- Aş putea avea o ambarcaţiune ca asta, dacă diavolul de frate al
meu nu mi-ar reţine banii! El bătu cu mâna în revistă, şi Peri,
amabilă, se aplecă peste umărul lui, pentru a se uita la elegantul iaht
alb, pe care i-1 arătase.
- Pare îngrozitor de mare, murmură ea. Poţi conduce un astfel
de vas?
- Aş avea un echipaj!
Peri facu ochii mari.
- Un echipaj? Dar nu va fi prea scump?
- O sumă foarte mică... la ceea ce posed!
- Probabil eşti foarte bogat...
- T u ştii al naibii de bine că sunt! Ţi-am spus de la început, nu te
arăta aşa surprinsă!
Ea îşi ridică bărbia.
- Nu este nevoie să te răsteşti la mine, spuse ea, cu semeţie.
Oricine ar crede că eu sunt de vină pentru că Rok nu vrea să-ţi dea
banii.
- Tu eşti de vină! Nu te porţi ca şi când m-ai iubi...
- Nu pot! protestă Peri, vocea devenindu-i brusc îndurerată, căci
gândul i se duse la Rok şi la ce simţea pentru el. Cum pot să mă
prefac, când nu simt nimic pentru tine?
- Ştiai că va trebui să te prefaci, îi aruncă Noel, ridicându-se din
________________ ______________________________ANNJUŞjTf

fotoliu şi azvârlind revista. în plus, adăugă Noel, aruncându-i


privire aspră, ţi-am spus că aş putea cu uşurinţă să mă îndrăgoste
de tine, aşa că nici ţie n-ar trebui să-ţi fie greu să te îndrăgosteşti de
mine.
Ea îl privi, cu o expresie compătimitoare.
- Tu nu ştii nimic despre iubire, Noel, altfel n-ai spune aşa ceva.
Iubirea vine de la sine, nu trebuie să te forţezi să iubeşti. Noel văzu
ceva amuzant în felul în care Peri pusese problema. Acesta râse, şi ea
se uită la el cu un aer întrebător.
- N-are importanţă, spuse el, după o scurtă ezitare. N-am chef de
explicaţii. Oricum, vine Rok
Rok intră, şi Peri fu uimită de expresia Iui. Era foarte încruntat şi
cu buzele strânse.
- Te-ai certat cu Celeste? întrebă Noel. Are de ce să se plângă,
asta e sigur!
Ochii întunecaţi ai lui Rok deveniră ca de oţel.
- Ajunge! izbucni el. Cred că ai o treabă de terminat, nu?
- Am făcut destul pentru o "zi, răspunse Noel cu obrăznicie. Am
de gând s-o iau pe Peri la o plimbare călare, pentru o oră sau două.
Peri se uită rapid la el. Ar fi vrut să călărească... dar nu cu Noel.
- Puteţi face asta, bineînţeles, aprobă Rok, aruncându-i o privire
lui Peri. Dar vei termina treaba mai târziu.
Noel se încruntă.
- Şi dacă nu?
Rok ridică din umeri cu indiferenţă.
- îţi voi reduce alocaţia.
- Nu poţi face asta!
- Nu? Rok îl privi de sus. De ce nu?
Atmosfera deveni tensionată. Peri îşi dori să fi fost altundeva, nu
acolo, ascultând acel neplăcut schimb de replici.
- Şi aşa este destul de mică! Un venit de mizerie!
p ^ n nNlCA MISTERIOASĂ______________________________ 97

peri îşi ridică privirea la Rok, îi citi fermitatea pe faţă, şi se întrebă


de ce Noel îşi pierdea timpul certându-se. Cu siguranţă, cunoştea
acea expresie, trebuia să ştie că superioritatea fratelui său era bine
stabilită.
_ Treaba, spuse Rok, ignorându-i vorbele mânioase, trebuie să
fie terminată până mâine după-amiază. Vreau să trimit lucrările
acelea cu poşta de ora cinci.
Asta a fost tot. Rok ieşi din cameră, pasul lui lung purtându-1
maiestuos către uşă.
- Ce pot să fac? întrebă Noel cu furie. Sunt atât de neputincios!
Măcar dacă planurile mele ar fi reuşit şi ne-am fi căsătorit! Acum, aş
fi fost în deplina posesiune a averii mele!
- Nu, n-ai fi fost, îl contrazise Peri. Rok a spus că n-are nimic
împotriva mariajului nostru, dar având în vedere vârsta mea, nu este
dispus să-ţi încredinţeze banii.
- N-a spus nimic de genul ăsta! N-a spun niciodată că n-are
încredere în tine!
- A gândit-o, totuşi. De ce altfel ar fi pomenit de tinereţea mea?
Noel scoase un oftat exasperat, şi spuse:
-A m fost nebun, să mă bazez pe cineva atât de tânăr ca tine! îmi
doresc să nu fi fost atât de prost şi să te ascult! Ceea ce ai propus tu,
era menit să servească numai intereselor tale...!
- Nu este cinstit, Noel! Recunosc că propunerea era în beneficiul
meu... ca să pot ajunge în Anglia...
- Ilegal! adăugă Noel cu ciudă.
-A fo st ilegal, da. Dar întorcându-ne la motivele mele, şi tu aveai
de câştigat, nu uita.
- Dar n-am câştigat, nu? De fapt, am pierdut mult, cu
generozitatea mea să te ajut. Am rămas pe cap cu o fată cu care nu
mă pot căsători, dar nici nu pot scăpa de ea!
Peri îl privi cu indignare.
98 ANNJUSTi

- Ai spus că te poţi îndrăgosti de mine, şi totuşi îmi vorbeşti aşa.


Te contrazici, Noel, şi nu te mai înţeleg deloc.
El păru să se gândească.
- Aş putea să mă îndrăgostesc de tine, după cum am spus. Dar la
ce bun, când refuzi să te îndrăgosteşti de mine? Peri tăcu, răbdarea
ei ajungând la limită. Hai să ne căsătorim, atunci, propuse el. Dacă
vom acţiona ca nişte oameni responsabili, Rok poate se va
îndupleca.
Ea îl privi lung.
- Noel, spuse Peri, ezitând. Eu nu vreau să mă mărit cu tine.
Se lăsă tăcerea. Faţa lui Noel se schimonosi de furie.
- Dar asta era ideea! Nu poţi să nu-ţi respecţi cuvântul! Nu vrei
să te căsătoreşti cu mine?
Peri se întrebă ce ar avea Noel de zis dacă ar fi sinceră cu el.
- Pur şi simplu m-am răzgândit, Noel.
- Atunci, te poţi răzgândi din nou! înţelegerea a fost făcută şi
trebuie s-o respecţi! Ce a intervenit atât de brusc, încât să dai înapoi?
Ea se înroşi, coborându-şi privirea.
- Nu p-pot să-ţi spun, răspunse ea. Tot ce pot să-ţi spun, este că
voi fi foarte nefericită dacă insişti să-mi ţin promisiunea. Peri îşi
ridică privirea şi el observă că ochii îi erau mult prea strălucitori.
- Ceva s-a întâmplat, sublinie el, mânia dispărându-i. S-a
întâmplat cât timp ai fost plecată?
Peri scutură din cap, îngrozită că ar reuşi să scoată de la ea
adevărul.
- Nu s-a întâmplat nimic, Noel.
El scoase un oftat exasperat.
- Ei bine, dacă nu vrei să-mi spui, nu-mi spune. Dar să ne
întoarcem la întrebarea privind căsătoria noastră. V-a trebui s-o
facem, indiferent dacă îţi place sau nu.
- O să mă forţezi?
- Intenţionez să te fac să respecţi înţelegerea pe care am facut-o.
Nu înţeleg de ce ai devenit atât de ipocrită! Erai foarte bucuroasă să
încheiem acea înţelegere, şi acum, după ce te-am ajutat să-ţi atingi
scopul, îmi spui să mă duc la naiba! Nu merge aşa“ să-ţi intre bine în
cap! Ori te măriţi cu mine, ori pleci de aici!
- Să plec... de a-aici? se bâlbâi ea, devenind palidă.
- Exact. Pleci de aici!
- Nu pot, Noel. Nu am n-niciun act. Mă v-vor d-deporta...
- Inteligent raţionament, fata mea. Da, te vor deporta... te vor
trimite înapoi pe insula ta, şi asta rapid! Atunci, va trebui să te măriţi
cu ţăranul tău grec şi să creşti o droaie de copii, exact ca tatăl lor...
- încetează! strigă Peri, punându-şi mâinile pe urechi. Nu m-aş
mai putea căsători cu el acum! Nici n-aş mai putea să mă întorc pe
insulă, după ce am trăit aici...
- în luxul pe care ţi l-am asigurat!
- Rok... începu ea, dar Noel o întrerupse din nou.
- N-ai fi fost aici, la conacul Kinnerton, dacă n-aş fi fost eu, aşa că
să nu despicăm firul în patru! Ei bine, hotărăşte-te, spuse el cu
brutalitate. Vreau să-mi dai răspunsul chiar acum!
Ultima urmă de culoare părăsise obrajii lui Peri. Realiză că era
înfrântă, că trebuia să facă aşa cum dorea Noel. Cu inima frântă, Peri
rosti cuvintele pe care el aştepta să le audă.
- Mă voi mărita cu tine, Noel. N-am de ales, nu-i aşa?
- Categoric, fu răspunsul lui brutal, aruncat peste umăr în timp
ce se apropia de uşă.
- Este firesc şi corect să-mi ţin promisiunea, dar... dar... Peri nu
mai putu să continue, căci vocea îi pieri. Lacrimile începură să i se
rostogolească pe faţă, şi ea şi le sterse repede, temându-se că Rok va
intra în cameră. Dacă nu l-ar fi văzut niciodată pe Rok, ar fi fost
mulţumită să respecte înţelegerea şi să devină soţia fratelui lui.
Capitolul 7

Cu toate că Noel insistase ca Peri să-şi ţină promisiunea, acesta


păru ciudat de şovăitor să-şi informeze fratele că în scurt timp aveau
să se căsătorească.
- Cred că vom mai aştepta câteva zile înainte să-l anunţăm, îi
spuse el lui Peri, neştiind că inima acesteia tresări, aflând de
amânare. Ii trecu vag prin minte că putea să se întâmple ceva şi
mariajul să nu mai aibă loc.
- De ce vrei să mai aştepţi? întrebă ea.
- Am senzaţia că va ghici că te-am forţat.
Peri se încruntă, nedumerită.
- De ce?
Noel se uită aproape cu milă Ia ea.
- Nu eşti foarte isteaţă, nu? Fratele meu este omniscient. Trebuia
să fi realizat asta până acum.
- Omniscient? Ce înseamnă asta?
- Atotştiutor!
- Rok nu ştie totul.
- Eu cred că ştie mult mai mult decât ne imaginăm noi!
- Despre noi?
- Desigur.
rOGODNICA MISTERIOASĂ 101

- N-are de unde să ştie. Poate bănuieşte că nu este totul tocmai


corect, dar...
- Poate? interveni Noel, ridicând din sprânceană. Nu există
niciun poate aici! Tu, Peri, te-ai dat de gol. în primul rând, de ce nu
ţi-ai ascuns accentul ăla?
- Apare atunci când sunt nervoasă... ştii asta.
- Şi n-ai făcut nimic pentru a preveni să apară!
Peri scoase un oftat. Ea şi cu Noel erau în maşină, după ce
parcurseseră drumul către oraş, pentru cumpărături. Se aflau în
parcare, şi brusc, Noel arătă în direcţia drumului flancat de copaci.
- Rok şi iubita lui! Se duc să ia masa la Grand. Mereu o duce
acolo! Costă cât salariul unui om pe o săptămână! Eu nu pot merge
la Grand... Oh, nu! Eu trebuie să iau masa la Royal!
Peri se întoarse spre el şi spuse tăios.
- Mereu bombăni, Noel. Mie mi-a plăcut foarte mult mâncarea la
Royal.
- Pentru că niciodată n-ai mâncat altceva, de asta! Numai chebap
şi pâine cu brânză! Cu asta ai trăit tu, presupun. Nu e de mirare că
ţi se pare că a fost un ospăţ.
- Dar ai mâncat tot, riscă ea.
- Numai pentru că eram lihnit, răspunse el îmbufnat.
Peri urmări cu privirea cuplul de pe drum. Rok era atât de înalt
şi de remarcabil, chiar şi din spate, cu ţinuta lui nobilă, umerii
aristocratici şi pasul lent; şi Celeste, înaltă şi ea, dar depăşind doar
cu puţin umerii lui. Fata era îmbrăcată într-un taior galben-pai, cu
pălărie, geantă şi mănuşi asortate. Trupul ei zvelt se mişca la fel de
graţios ca cel al însoţitorului său; arăta încrezătoare, mlădioasă şi
sigură de bărbatul de lângă ea. Rok avea de câştigat dintr-o căsătorie
cu Celeste, aşa că părea posibil să se însoare cu ea, până la urmă.
Gândul, fireşte o demoraliză pe Peri; ochii i se umbriră şi faţa i se
întunecă. Noel, aruncându-i o privire cu coada ochiului, deschise
gura s-o întrebe ce se întâmplase, apoi o .închise la l0c
îndreptându-şi atenţia către drumul pe care dispăruseră Rok şi
Celeste. întorcându-şi privirea la faţa lui Peri, se arătă nedumerit. ■
- S-a întâmplat ceva?
Peri îl privi întrebător.
- Nu, de ce ar trebui?
- Ştiu şi eu... Făcu o pauză, îngândurat. Arăţi ciudat.
Neştiind că deprimarea îi era vizibilă, Peri facu un gest de iritare
cu mâna.
- Nu înţeleg, despre ce vorbeşti, Noel?
- Oh, nimic! Se pare că ne certăm mereu... şi pentru nimic
defînibil!
- Defînibil? Privirea lui Peri exprima uimire. Ce în...?
- Pentru Dumnezeu, de ce nu te apuci să înveţi engleza!
La asta, ochii ei aruncară flăcări.
- Vorbesc engleza la fel de bine ca tine!
- Atunci, de ce mă întrebi mereu despre cuvintele pe care le
folosesc?
- S-a întâmplat doar o dată sau de două ori.
Urmă o tăcere încărcată de mânie, căci Peri devenise la fel de
furioasă ca şi logodnicul ei, gata să riposteze. El o terorizase destul,
şi nu mai dorea să tolereze.
Totuşi, el nu scoase o vorbă; în schimb, ambreie motorul şi
maşina porni la drum.
Trecu mult timp până când Peri spuse:
- Chiar te-ai hotărât să nu-i spui lui Rok că ne căsătorim? Nu-şi
dorise să deschidă subiectul, dar trebuia să ştie ce era în mintea lui
Noel.
- O să-i spun când voi fi pregătit.
Peri ridică din umeri şi tăcu. Dar în după-amiaza următoare, la
întoarcerea lor de la ora de călărie, abordă din nou problema.
¿pflOPNICA MISTERIOASĂ______________________________ 103

pentru liniştea ei, trebuia să ştie exact când intenţiona să-i spună lui
g0k că urmau să se căsătorească.
_ De ce eşti atât de neliniştită din cauza asta? întrebă el,
privind-o cu suspiciune.
- Am tot dreptul să ştiu ce planuri ai.
- Cum ţi-am spus ieri, o să-i spun când voi fi pregătit. Şi acum,
te rog, las-o baltă!
- Eşti cea mai irascibilă persoană pe care am întâlnit-o vreodată,
spuse ea, adoptând cel mai dojenitor ton. Nu este de mirare că
fratele tău îşi pierde răbdarea cu tine. Se aflau în salon, cu fereastra
deschisă, lăsând să intre mireasma florilor din grădină.
Lui Noel îi căzu falca, faţa devenindu-i roşie ca focul. Peri văzu
imediat că se înfuriase, dar nu avu niciun efect asupra ei, fiind
obişnuită cu accesele lui de furie.
- Vezi-ţi lungul nasului, mârâi el. Cum naiba îţi permiţi să-mi
vorbeşti aşa, nu înţeleg! O puştoaică grecoaică, o nulitate...
- Sunt englezoaică, replică Peri.
- Atunci, unde îţi sunt actele să dovedeşti asta? o zeflemisi Noel.
- Ştii foarte bine că n-am niciunul.
- Ai intrat în ţară ilegal...
- Ce înseamnă toate astea, Noel? Vocea ei era mai calmă acum.
Eu pot înţelege că suferi din cauza banilor tăi şi a faptului că
planurile au mers prost, dar te rog, nu continua să dai vina pe mine.
Noi am intrat în asta împreună şi se pare că uiţi că, dacă voi avea
necazuri pentru că am intrat în ţară ilegal, vei avea şi tu, pentru că
m-ai ajutat.
El facu ochii mari.
- Nu m-am gândit la asta.
- Atunci, ar trebui s-o faci.
- Dumnezeule! Rok va termina definitiv cu mine, dacă îl voi băga
într-un bucluc!
104 ANN JUSTICE

- îmi dau seama că am făcut un lucru foarte periculos. Eram


disperată, şi aş fi ajuns în Anglia într-un fel sau altul, chiar dacă n-ai
fi fost de acord cu propunerea mea să ne logodim, pentru a-ţi obţine
banii de la fratele tău... Vocea lui Peri se stinse treptat, şi întoarse
capul. Oare îşi imaginase, sau auzise un zgomot afară? Se mişcă rapid
şi scoase capul pe fereastră. Nimic... exceptând mişcarea unui tufiş
înflorit lovindu-se de peretele verandei.
- Ce s-a întâmplat? întrebă Noel.
- Am crezut că era cineva sub fereastră. Peri era încruntată. Briza
putea mişca o creangă sau două, dar tot tufişul se mişca, de parcă ar
fi fost lovit de cineva care trecuse în grabă pe lângă el.
- Asculta, vrei să spui! exclamă el, cu o urmă de teamă în voce.
Peri scutură din cap, nesigură.
- Mi s-a părut că am auzit ceva, ca un pas pe cărarea de sub
verandă. Apoi, când m-am uitat, tufişul de acolo se mişca.
- Adică, se legăna în vânt.
- Nu... vântul nu bate destul de tare. Se opri, uitându-se
îngrijorată la el. Doar nu crezi că era Rok, nu?
Noel scutură imediat din cap, dar înainte să vorbească, Peri spuse
că nu era posibil să fi fost Rok, căci era ultima persoană din lume
care să tragă cu urechea.
- Deci n-avea cine să fie, sublinie Noel, pentru că nu mai este
altcineva aici.
Dar se înşela. Celeste intră în salon, chiar când terminase de
vorbit, şi Noel şi Peri se uitară unul la celălalt. Totuşi, Celeste era
toată numai zâmbet, şi vocea îi era plăcută când întrebă dacă Rok era
acasă. Cei doi răsuflară uşuraţi.
Rok intră în cameră câteva minute mai târziu; Peri se uită la faţa
lui, văzând-o destinsă, când îşi salută prietena.
- Am venit să-ţi spun că avem o mică petrecere joi, şi mama vrea
să vii şi tu. Celeste îşi ridică privirea la faţa lui bronzată, buzele ei
T.OGODNICA m is t e r io a s ă 105

frumoase depărtându-se în modul cel mai provocator. O să vii?


adăugă ea, cu încredere în glas.
Rok dădu afirmativ din cap.
- Desigur. Mulţumeşte-i mamei tale pentru invitaţie, te rog.
- Apoi, urmează balul de la lordul Roswald, luni. Şi după aceea
cursele, sper că n-ai uitat de toate astea, Rok?
- Nu, n-am uitat, răspunse el zâmbind.
- Săptămâna viitoare am putea să mergem cu soţii Anson pe
iahtul lor...
- Nu-mi mai pot face alte planuri, Celeste. După cum ştii, o s-o
duc pe Peri în Cornwall.
în încăpere se lăsă o linişte apăsătoare. Celeste se înroşi, iar Noel
îşi încleşta pumnii.
- Credeam că am stabilit că eu voi fi cel care o va duce pe Peri în
Cornwall, nu? Noel îl fulgeră cu privirea pe fratele său, nepăsându-i
că putea să provoace un scandal.
- Nici vorbă. A rămas ca Peri să decidă.
- Se pare că greşeşti luând-o pe logodnica lui Noel cu tine, Rok,
interveni Celeste. Nu înţeleg de ce faci asta.
-A m motivele mele, răspunse el.
- Şi care sunt acestea?
El ridică din sprâncene, considerând vizibil întrebarea
impertinentă.
- Personale, răspunse el, scurt.
Celeste se înroşi, dar de data asta nu numai de mânie ci şi de
jenă. Rok îi dăduse peste nas, chiar dacă într-un mod subtil.
- Toată treaba asta miroase a mister. Fata vorbise destul de încet,
totuşi Peri sesiză nota insinuantă din vocea ei. Cred că ar trebui să
dai o explicaţie, Rok.
- Nu dau nimănui explicaţii pentru acţiunile mele, niciodată,
Celeste.
106_________________________________________ ANNJUSTICE

- Eu am de gând să fac uz de dreptul meu, interveni Noel,


încercând să imite atitudinea autoritară a fratelui său, şi-i interzic lui
Peri să meargă cu tine în Cornwall.
- îmi interzici! exclamă Peri, înainte să se poată opri. N-o să faci
asta, Noel!
El se înroşi ca focul, furios că îi contesta hotărârea.
- Evident, Peri n-are de gând să fie dominată de tine, Noel,
interveni Rok, râzând. Şi pot spune că n-o condamn.
Peri se uită la el, privirea el reflectând surprinderea că nu făcea
niciun efort pentru a aplana acea situaţie penibilă. EI deveni şi mai
amuzat, lucru ce se văzu când privirea lui o întâlni pe cea a Iui Peri.
Privirea lui Celeste se mută rapid de Ia Peri Ia Rok şi apoi Ia Noel.
După un moment de tăcere, aceasta spuse pe un ton domol.
- Tu n-ai comentat, Rok, când am sugerat că există un mister aici,
nu? Ochii lui Celeste erau întunecaţi şi buzele strânse. Poate totuşi,
Noel ar avea ceva de comentat.
- Eu? Noel se încruntă. Nu ştiu despre ce vorbeşti, Celeste. Dacă
există un mister, n-are rost să-l adâncim, vorbind în doi peri!
- Eu n-am cunoştinţă de niciun mister, spuse Rok, înăbuşindu-şi
un căscat. Peri, copila mea, vrei să vii cu mine în Cornwall, sau
preferi compania Iui Noel?
Ei i se tăie respiraţia. Ce întrebare se găsise să-i pună, într-un
asemenea moment! Decise să se eschiveze, spunând că avea nevoie
de timp să se hotărască.
- Timp! repetă Noel, scrâşnind din dinţi. Te vei hotărî acum şi
aici...!
- Peri se va hotărî când va fi pregătită, îl întrerupse Rok. Nu e
nicio grabă, draga mea, ai timp destul.
Celeste fierbea, la fel şi Noel. Dar Rok era imperturbabil. Peri, pe
de altă parte, era foarte descumpănită, căci observă la Celeste o
urmă de triumf în spatele mâniei. Şi în plus, fi veni în minte
f o g o d n ic a m is t e r io a s ă 107

suspiciunea pe care o avusese, că fusese cineva afară, în timp ce ea


şi Noel stătuseră de vorbă. Să fi fost Celeste? Era foarte posibil,
decise Peri, convinsă că dacă Celeste îi auzise discutând despre
intrarea ei ilegală în ţară, cu siguranţă, se va folosi de asta. In ce fel
o va face, Peri n-avea idee, dar avea să afle curând. Ziua următoare,
Celeste sună la conac, căutând-o pe Peri. Surprinsă că cineva îi
telefona, Peri îi mulţumi servitorului şi pomi senină către hol.
Ea păli imediat, când află cine era la celălalt capăt al firului.
- Vreau să ne întâlnim doar noi două, se auzi vocea sinistră a lui
Celeste.
- Doar noi două? se bâlbâi Peri. Nu cred...
- Este foarte important, spuse Celeste, pe un ton răutăcios. Dacă
aş fi în locul tău, Peri, aş veni.
Peri înghiţi în sec; era suficient de inteligentă pentru a realiza că
bănuiala ei fusese corectă. Celeste fusese sub fereastră...
Fu nevoită să răspundă cerinţei; întâlnirea urmând să aibă loc în
grădina publică.
- Există o bancă lângă pavilion, spuse Celeste. Să fii acolo la ora
trei, mâine după-amiază.
Cum Noel hotărâse să continue treaba pe care o avea de făcut
pentru fratele său, iar Rok se întorsese în biroul lui imediat după
masa de prânz, dând ordin să nu fie deranjat, Peri nu avu de răspuns
la întrebări incomode privind motivul ieşirii din casă. După ce merse
pe jos cam un kilometru, luă un autobuz şi ajunse la banca din parc
cu doar câteva minute înaintea lui Celeste. Fata se apropie încet, şi
rămase în picioare un moment, uitându-se la Peri cu nedisimulată
ostilitate. Apoi se aşeză, dar la capătul băncii, pentru a se putea uita
la Peri. Celeste trecu direct la subiect, recunoscând că auzise
conversaţia dintre Peri şi Noel.
- A fost pur şi simplu întâmplător, adăugă ea, observând privirea
dispreţuitoare a lui Peri. Voiam să intru în casă prin verandă, dar
108 ANN JUSTICE
•» 'i

auzind voci, m-am oprit. M-a îngrozit ce-am auzit, şi am fost tentată
să mă duc imediat la Rok şi să-i povestesc. Totuşi, am hotărât că era
mai bine să-i ascund asta. Presupun că eşti conştientă că pedeapsa
pentru refugiaţii care intră ilegal în ţară este închisoarea?
Lui Peri i se tăie respiraţia.
- Mă bucur că nu i-ai spus nimic lui Rok, spuse ea.
- Nu este deloc sigur că îi voi putea ascunde. Totuşi, ar fi mai
bine să-mi spui întreaga poveste...
Peri o întrerupse cu un gest din mână.
- N-am nicio intenţie să-ţi spun ţie întreaga poveste, obiectă ea,
pe un ton arogant. înspăimântată cum era, nu intenţiona deloc s-o
pună la curent pe Celeste cu întreaga poveste. Dacă îmi spui care
este motivul pentru care m-ai adus aici_
- Atitudinea asta n o să te ducă nicăieri, fata mea! Te afli în cea
mai precară poziţie! Şi tu. şi Noel! Rok este şi el foarte implicat...
- Rok nu ştie că am venit aici ilegal.
- Crezi că va fi crezut de poliţie?
Poliţie... Era un cuvât care vârâse întotdeauna spaima în oricine
de pe insula ei. Nimeni nu-şi dorise vreodată să aibă de-a face cu
poliţia. Gândul o îngrozi pe Peri, nu numai pentru ea însăşi şi Noel,
cât pentru Rok. Ce înspăimântător ar fi să ajungă în închisoare
pentru ceva ce făcuse ea.
- Te rog, spune-mi ce doreşti de la mine... Peri vorbi cu blândeţe
acum, foarte conştientă că acea fată era capabilă să-i facă rău.
- în primul rând, vreau mai multe informaţii.
Peri scutură din cap.
- Nu înţeleg ce urmăreşti. Ai aflat că am intrat în ţara asta fără
documentele necesare; ai mai aflat că Noel m-a ajutat. De ce vrei să
ştii mai mult?
- Pentru că trebuie să mă port ca un cetăţean responsabil al ţării
mele. Şi cum am intrat în posesia acestor informaţii, este de datoria
Ţo GODNICA m is t e r io a s ă 109

mea să anunţ poliţia. Totuşi, dacă aş cunoaşte circumstanţele, poate


ţi-aş oferi un ajutor.
- Ajutor? Ochii lui Peri licăriră cu interes. Nu înţeleg ce vrei să
spui.
- Normal că nu, fu de acord fata. Şi nici n-o să înţelegi, până îmi
vei da mai multe informaţii.
Deodată, pe Peri o fulgeră un gând.
-V rei să părăsesc conacul Kinnerton, nu-i aşa?
Celeste se încruntă.
- Ce insinuezi, fetiţo?
Peri îşi ridică bărbia, în faţa limbajului ei ofensator. Totuşi nu era
în măsură să treacă la represalii, astfel că se limită la a-i spune lui
Celeste, că dorea să plece de la conac, pentru că o deranja interesul
pe care i-1 arăta Rok
- Resentimentul tău a fost vizibil în ziua în care ai afirmat că
lumea va bârfi, dacă eu şi cu Rok mergem prin ţară împreună,
adăugă Peri, observând intenţia celeilalte de a nega cu indignare.
Pentru un moment, se păru că Celeste va nega, în ciuda
cuvintelor adăugate de Peri. Dar se gândi mai bine, căci trecu peste
ele fără vreun comentariu, cerând din nou mai multe informaţii
despre caz.
- Tu nu eşti fata cu care s-a logodit iniţial Noel, adăugă ea,
pentru că după spusele lui Rok, aceea n-avea nevoie să intre ilegal în
ţară. Ea s-a născut aici, şi a ajuns în Creta când tatăl ei a fost trimis
acolo de firma lui. Celeste făcu o pauză, dând posibilitatea lui Peri
să facă un comentariu. Cum Peri tăcu, ea continuă spunând că era
clar, din ceea ce auzise, că logodna lui Noel fusese ruptă, şi că Peri
luase locul fetei. Ăsta este adevărul, nu-i aşa?
Era inutil să nege, căci era limpede precum cristalul.
- Da, este adevărat.
- Ai vrut să pleci din Grecia şi să ajungi în Anglia? Ochii lui
110 ANN JUSTICE

Celeste trecură, de Ia minunaţii ochi albaştri ai lui Peri la părul ei


auriu. De ce?
- N-am de gând să-ţi vorbesc despre problemele mele personale.
Vocea Iui Peri era rece şi concisă.
Celeste strânse din buze.
- Nu-ţi foloseşte la nimic să adopţi o astfel de atitudine faţă de
mine, îi aruncă ea. Mă bate gândul să mă duc la poliţie imediat!
Ameninţarea avu efectul scontat; Peri tresări de spaimă,
ducându-şi o mână la inimă, căci începuse să-i bată nebuneşte.
- Nu... nu trebuie! Rok... Faţa lui Peri era albă ca varul. El nu
trebuie să aibă necazuri... nu Rok... îşi exprimă gândurile cu voce
tare, nerealizând câte lucruri dezvăluia fetei de la capătul băncii.
- Deci... Siguranţa lui Rok înseamnă mai mult pentru tine decât
cea a logodnicului tău, se pare. Eşti absurdă, copilă! Ştii ce vârstă are
Rok?
- Da, are treizeci şi doi, răspunse Peri, cu un glas înăbuşit.
- Şi tu ai şaptesprezece! Fata izbucni în râs, aruncându-şi capul
spre spate. Aproape jumătate din vârta Iui... şi grecoaică pe
deasupra...
- Nu sunt grecoaică! Şi chiar dacă aş fi, nu mi-ar fi deloc ruşine!
Bunica mea era... Se opri, dar era prea târziu. Celeste făcu ochii
mari.
- Bunica ta era grecoaică, hm? Este decedată, nu?
Peri dădu afirmativ din cap, iară cuvinte, un val de tristeţe
năpădind-o. Era convinsă că fata aceea intenţiona să-i facă mult rău.
-A i de gând să-mi spui ce doresc să aflu? întrebă Celeste în cele
din urmă, iritată. După cum ţi-am spus, s-ar putea să te ajut.
Lui Peri îi trecu un gând prin minte.
- Eşti dispusă să mă ajuţi... în ciuda faptului că, fiind un cetăţean
responsabil, prima ta datorie ar fi să iei legătura cu poliţia?
- Eşti impertinentă! îi aruncă Celeste. M-am oferit să te ajut, doar
fDGOPNICA MISTERIOASĂ 111

pentru a-1 salva pe Rok de ruşine. îţi dai seama ce pată va fi pe


reputaţia lui să fie adus în faţa instanţei de judecată? Va apărea pe
prima pagină a tuturor ziarelor. Partenerii lui de afaceri îl vor
dispreţui... Se opri, cu un zâmbet de satisfacţie'în colţul gurii, când
văzu paloarea din obrajii lui Peri. E nevoie să mai continuu? Nu uita
că şi dacă Rok va reuşi să convingă autorităţile că n-are niciun
amestec în afacerea asta, ruşinea lui Noel se va răsfrânge oricum
asupra lui.
Peri dădu afirmativ din cap. Vocea îi pieri de disperare, şi un lung
moment, se lăsă tăcerea între cele două fete. Dar liniştea fu
întreruptă de ciripitul păsărelelor, adunate pe o farfurie pentru
păsări, pusă acolo de îngrijitorii parcului. Câteva seminţe rămăseseră
pe ea şi, aşa cum se întâmpla în natură, cele mai puternice păsărele
revendicau hrana.
Da, cei mai puternici câştigă întotdeauna... Peri îşi ridică privirea
la cealaltă fată. Era frumoasă, dar trăsăturile nu-i erau deloc delicate.
Peri realiză că era înfrântă, că fata aceea voia s-o alunge de la conacul
Kinnerton... şi de lângă Rok
- Ce vrei să ştii? întrebă Peri în cele din urmă, resemnată.
Ochii fetei străluciră.
- Deci, eşti gata să colaborezi? Era şi timpul! Vreau să cunosc
motivul pentru care trebuia să pleci din Grecia.
- Asta n-am de gând să-ţi spun. în niciun caz pentru că aş fi făcut
ceva rău.
Celeste oftă iritată, dar citind hotărârea de pe faţa lui Peri,
renunţă la încercarea de a scoate de la ea motivul pentru care dorise
cu atâta disperare să plece din Grecia.
- Tu nu eşti din Creta, nu?
- Nu, sunt de pe o altă insulă. Este departe de Creta şi e foarte
mică.
- Şi foarte săracă?
]
112 ANNJUSXTn ,

- Da, aşa este.


- Deci, ai vrut să vii în Anglia. Cura l-ai întâlnit pe Noel? Aş putea
adăuga că a fost cea mai oportună întâlnire pentru amândoi, sau aşa
părea la vremea aceea, spuse Celeste, cu un râs sarcastic.
- L-am întâlnit pe Noel pe vas, venind aici.
- Ai reuşit să urci la bordul vasului? Celeste era uim iţi Fără un
paşaport?
Peri oftă, dar începu să explice. Celeste părea speriată, şi Peri
presupuse că, în ciuda fermităţii ei, Celeste ar fi fost de departe mult
prea înfricoşată, pentru a face ce făcuse ea.
- Mi se pare, spuse fata, că te-ai născut infractoare.
Ochii lui Peri scăpărări
- Să nu îndrăzneşti să spui aşa ceva! Bunica mea m-a crescut cu
extremă severitate. Cuvintele tale sunt o insultă adusă memoriei ei!
Luată prin surprindere de furia din vocea lui Peri, Celeste ridică
automat o mână, în semn de împăcare.
- Nu e nevoie să te dai în spectacol la modul ăsta, fetiţo. Eu nu
vreau s-o insult pe bunica ta. Celeste facu o pauză, apoi deveni
vioaie. O să văd ce pot face să-ţi găsesc o slujbă, spuse ea. Va trebui
să mergi ca servitoare, deşi şi asta va fi dificil. Totuşi, cunosc
întâmplător un om care e posibil să fie de ajutor... Fata se opri,
căzând pe gânduri. Peri se încruntă, văzând lipsa de hotărâre a fetei;
era sigură că Celeste avea ceva ilegal în minte. Oare ştia pe cineva
care putea să-i facă rost de acte? într-un fel, asta o sperie pe Peri mai
mult decât ameninţarea dinainte, şi era convinsă că, dacă n-ar fi fost
vorba de posibila implicare a lui Rok, i-ar fi refuzat Iui Celeste oferta
de ajutor. Aşa cum stăteau lucrurile însă, nu avea alternativă şi
ascultă, când făta începu să-şi expună planurile.
- Să nu faci nimic până nu ai veşti de la mine, încheie Celeste, şi
Peri dădu afirmativ din cap. Şi să nu pleci cu Rok în Cornwall,
înţelegi?
r o GODNICA MISTERIOASĂ______________________________ 113

Peri dădu din nou afirmativ din cap, ochii umplându-i-se de


lacrimi.
- Da, răspunse ea înfrântă, înţeleg.
- înţelegi şi că nu trebuie să-i pomeneşti ceva despre discuţia
asta lui Noel, da?
- Normal.
- Când va veni timpul, pur şi simplu dispari de la conac.
- Voi părăsi districtul?
Celeste dădu afirmativ din cap.
- Da vei părăsi districtul, spuse ea. Vei trăi undeva unde nu eşti
cunoscută.
Lui Peri îi stătu pe limbă să spună că nici acolo n-o cunoştea
nimeni, exceptându-i pe cei de la conac, dar se abţinu. Ce
importanţă avea unde urma să trăiască? Nimic nu mai avea vreo
importanţă, atâta timp cât trebuia să-i spună la revedere lui Rok...
pentru totdeauna.
Capitolul 8

Era imposibil ca, atât Rok cât şi Noel, să nu observe o schimbare


la Peri. Noel, ajungând la concluzia că era nefericită din cauza
insistenţei lui de a se căsători cât mai repede, îşi ieşi din fire şi-i
spuse să înceteze să se mai comporte de parcă toate problemele
lumii ar sta pe umerii ei. Ea nu răspunse, dar se întrebă ce va spune
Rok când - probabil peste nici două zile - va dispărea de la conac.
Peri nu se hotărâse dacă să-i lase sau nu un bilet prin care să-l
sfătuiască să-i spună lui Rok că rupsese logodna şi plecase în Creta.
Asta ar fi fost calea cea mai uşoară de a explica dispariţia ei, dar pe
de altă parte, Peri ştia că lui Rok i se va părea foarte ciudat că plecase
fără să-şi ia la revedere de la el, pentru că, fără niciun dubiu, ei
deveniseră buni prieteni, mai ales de la vizita făcută împreună în
Scoţia.
- Copilă, ce se întâmplă cu tine? Aşa a abordat Rok problema
apatiei ei. Arăţi foarte nefericită, în ultimele zile. Că era profund
îngrijorat era evident atât din tonul vocii, cât şi din expresia feţei,
ochii lui cenuşii supunând-o celei mai critice examinări.
- Curând voi fi foarte bine, răspunse ea, de-abia auzit. Nu-ţi face
griji pentru mine, Rok.
- Dar îmi fac griji pentru tine, fu răspunsul lui prompt. Se pare
rOGQDNICA MISTEMOASĂ 115

că este ceva foarte serios. Era o afirmaţie, dar Peri îl asigură că era
foarte bine. La asta, el se supără, afişând o severitate pe care Peri
n-o mai întâlnise la el.
- îmi imaginam că ţi-ai dat seama deja că nu pot fi păcălit, Peri.
Logodna cu fratele meu te îngrijorează, nu? Se aflau pe marginea
lacului, în grădină, aproape de o salcie ale cărei crengi se cufundau
graţios în apă. Dincolo de lac, pe terenul vălurit al imensului parc,
se vedeau căprioarele, şi ochii lui Peri se umplură brusc de lacrimi,
amintindu-şi căprioarele de pe proprietatea moşierului şi cât de
fericită fusese alături de Rok. Nimic pe lume nu mai conta atunci, îşi
aminti ea. Viaţa era minunată, totul era perfect. Dar acum...?
- Nu, Rok, răspunse ea, realizând că aştepta nerăbdător
răspunsul la întrebarea lui. N-are nicio legătură cu logodna mea cu
Noel.
Deodată, Rok îi ridică bărbia cu mâna lui puternică şi-şi fixă
privirea în ochii ei.
- De ce plângi? dori el să afle. Şi adăugă, înainte ca ea să poată
răspunde. Să nu îndrăzneşti să negi, Peri, căci e posibil să-mi pierd
răbdarea. De ce plângi? repetă el.
- Rok, se rugă ea, sunt nevoită să te rog să nu-mi pui întrebări.
Este o problemă personală, şi numai eu trebuie s-o rezolv.
El nu-şi luă mâna de pe bărbia ei, dar ochii i se întunecară.
- Celeste era sigură că există un mister legat de tine şi de Noel,
spuse el, ignorându-i rugămintea. Şi eu mi-am dat seama, încă de la
început, că ceva nu este în regulă. Chiar dacă ştii sau nu, copila mea,
vorbeşti cu un pronunţat accent străin... un accent grecesc. Rok facu
o pauză, parcă pentru a o avertiza să fie pregătită pentru o întrebare
clară. Mi-ai spus că eşti sută la sută englezoaică. îţi pun din nou
întrebarea...
- Sunt sută la sută englezoaică, interveni ea. Am accentul pentru
că am trăit mult în Grecia.
116 ANN JUSTICE
1
- Ai trăit cu părinţii tăi care sunt englezi, nu? Cumva, li s-a
întâmplat şi lor să capete un accent? Peri realiză că dacă nu reuşea să
scape în următoarele două minute, o va încolţi, astfel încât numai
întregul adevăr o va scoate din situaţia în care Rok intenţiona s-o
pună.
Nu, Rok trebuia să înceteze cu întrebările. Pentru că altfel va afla
de intrarea ei ilegală în ţară, şi va realiza imediat că era şi el implicat.
Şi în consecinţă, o va urî, pentru că-I făcuse de ruşine.
El nu trebuia s-o urască vreodată, îşi spuse ea. Iubindu-1 cum îl
iubea, n-ar suporta s-o urască.
- Peri, spuse Rok tăios, nu mi-ai răspuns la întrebare!
Ea se depărtă de el, realizând că singura ei armă era sfidarea. Cu
durere în suflet, se răsti la el, spunându-i să-şi vadă de treaba lui.
- N-ai niciun drept să mă chestionezi, îi aruncă ea. Sunt
logodnica lui Noel, şi dacă trebuie să mă chestioneze cineva, el este
acela!
- îmi pare rău, spuse Rok, cu o voce glacială. Cum foarte bine ai
spus, nu eu sunt cel care să te chestioneze! Şi cu asta, îi mai aruncă
o privire lungă, pătrunzătoare şi, întorcându-se, pomi cu paşi mari
către casă.
Peri găsi o băncuţă izolată sub un copac, şi plânse cu amărăciune.
Să-i vorbească aşa lui Rok, care fusese bun cu ea, şi pe care-1 iubea
atât de mult. El era atât de îngrijorat şi fără nicio îndoială, o
chestionase doar cu intenţia de a afla motivele nefericirii ei, pentru
ca apoi să încerce să pună totul în ordine pentru ea. Rok bănuia că
logodna o îngrijora, şi Peri era sigură că dacă i-ar fi mărturisit că
acela era motivul, ar fi asigurat-o imediat că nu era necesar să
continue. Şi atunci? Ar fi întrebat-o despre întoarcerea în Creta şi
s-ar fi oferit să-i aranjeze o călătorie fără probleme. Da, asta avusese
în cap cârid o întrebase cu atâta îngrijorare ce se întâmplase. Măcar
de-ar fi putut să-i mărturisească, să-l implore s-o ierte, pentru că-i
r OGODNICA MISTERIOASĂ______________________________ 117

făcuse probleme. Dar el n-avea s-o ierte niciodată, aşa că era obligată
să-i ascundă adevărata situaţie.
Şi Celeste... oare ce avea în minte? Era limpede că scopul ei
principal era să-l despartă pe Rok de Peri. Aceasta ghicise că Peri
ţinea la el; era de asemenea îngrijorată de interesul pe care Rok îl
arăta lui Peri, şi totuşi n-avea de ce să-şi facă griji; chiar ea spusese
că Peri era absurdă, scoţând în evidenţă diferenţa de vârstă dintre ea
şi Rok. Atunci, de ce voia să plece de la conac? Peri nu găsi un
răspuns şi oricum, era prea tulburată de nesiguranţa viitorului ei.
Urma să fie servitoare, se părea, şi asta prin voinţa lui Celeste, în ale
cărei mâini odioase stătea acum soarta ei. Avea să locuiască într-un
alt district, care era sigură, va fi la mare, foarte mare distanţă de
conacul Kinnerton.
- Voi fi singură şi înspăimântată... şi totuşi, asta ar fi fost soarta
mea dacă nu-1 întâlneam pe Noel. Soarta ei, dacă ar fi reuşit să se
stabilească în Anglia, şi deja Peri începuse să realizeze că ar fi avut
puţine şanse şi, după toate probabilităţile, ar fi fost de-acum înapoi
în satul ei.
Prin urmare, presupuse că existau destule lucruri pentru care
trebuia să fie recunoscătoare, în acelaşi context fiind şi faptul că cel
puţin nu va mai fi nevoită să se mărite cu Noel, ceea ce reprezenta o
uşurare pentru ea. Pentru că dacă se mărita cu Noel, însemna să-l
vadă foarte des pe fratele acestuia. Pe când acum, nu-1 va mai vedea
pe Rok... şi era posibil ca, în timp, să-l uite...
- Nu vreau să-l uit, şopti Peri, cu un oftat. Vreau să-mi amintesc
mereu de el... şi să-l iubesc mereu.
Trecură două zile. Atmosfera încordată dintre cei trei ocupanţi ai
conacului era atât de evidentă, încât până şi servitorii observară.
Plimbându-se prin grădină într-o dimineaţă însorită, Peri auzi
trecând prin faţa ferestrei de la bucătărie:
- ... ceva rău. Domnul Noel are o privire încruntată şi domnul
ANNJUSTi
118
Rok arată mânios la culme, iar aia mică, pare tot timpul că stă ga^
să plângă...
Peri mări pasul, reflectând la afirmaţia că Rok arată mânios la
culme. Dar el nu arătase deloc mânios la culme seara trecută, când
plecase la petrecerea de la Celeste. îmbrăcat impecabil, cu o cămaşă
albă şi smoching, fusese destul de amabil când îi mulţumise
majordomului că-i deschisese uşa. Coborând întâmplător scara şi
văzându-1 întorcându-se când îi auzise paşii, Peri îi adresase un surâs
forţat, tânjind după un răspuns. Dar expresia lui se schimbase,
primind drept răspuns doar o privire încruntată. Ceva se răsucise în
inima ei, şi se trezise înfirânându-şi impulsul de a fugi după el ca
să-i explice că nu dorise să-i vorbească nepoliticos. Dar rămăsese pe
loc, privindu-1 ieşind la maşină, aşezându-se la volan şi conducând
de-a lungul aleii străjuită de pomi, către poartă.
în seara aceea la cină, Noel fii morocănos în cea mai mare parte
a timpului, dar când sosi desertul, păru să fi devenit ceva mai
prietenos.
- Ce ai zice să mergem la teatru în seara asta? propuse el. Nu ştiu
ce joacă la Adelphi, dar de obicei sunt piese bune.
Ea n-ave^ nicio dorinţă să meargă, dar accepţi
- Sunt actori amatori, nu? Peri observase un afiş în faţa teatrului,
într-o zi când fusese în oraş cu Noel.
- Exact. Mergem?
Ea dădu afirmativ din cap.
- O să-ţi redea buna dispoziţie, spuse el.
Peri se uită la el cu ochi trişti.
- Posibil, răspunse scurt.
- îmi pui răbdarea la încercare, Peri, se plânse Noel. Ce naiba
este cu tine?
- Sunt foarte bine...
- Eşti departe de a fi foarte bine. Oricum, n-am niciun chef de
R O D N IC A MISTERIOASĂ______________________________ 119

ceartă, aşa că nu mă poţi enerva, indiferent ce faci.


- Nu vreau să te enervez.
El o privi îngândurat.
- Ceva nu este deloc în regulă, spuse Noel în cele din urmă. In
primul rând, nu mai eşti aşa prietenoasă cu Rok. Ea tăcu, şi după o
scurtă ezitare, el îndrăzni să spună. Când te-ai întors din Scoţia, am
avut impresia că ai făcut o pasiune pentru Rok.
Lui Peri i se tăie răsuflarea.
- Este o absurditate! răspunse ea, dar îi evită privirea.
- Păi... da, acum bănuiesc că da. Dar atunci îmi trecuse prin gând
ideea. El începu să-şi mănânce desertul, şi conversaţia deveni
banală.
Imediat după masă, Noel ieşi să aducă maşina din garaj, în timp
ce Peri urcă să-şi ia jacheta. Aceasta era din piele albă, cu guler lat şi
buzunare aplicate. îmbrăcată peste o fustă scurtă din lână albastră,
arăta deosebit de atractivă. Purta la gât o eşarfa viu colorată,
înnodată într-o parte, şi pe braţ o geantă din piele de şarpe.
- Arăţi straşnic! exclamă Noel, deschizându-i larg uşa de la
intrare. Sunt sigur că m-aş putea îndrăgosti de tine, Peri!
Ignorând asta, ea merse la maşină; Noel îi deschise portiera, şi ea
intră. Un moment mai târziu, vehiculul rula pe aleea pe care plecase
Rok, gândi Peri, imaginându-şi-1 la cină în faţa frumoasei Celeste şi
mai târziu sub clar de lună...
- Un bănuţ pentru ele? Vocea veselă a lui Noel îi întrerupse
gândurile, şi ea îi aruncă o privire.
- Gândurile mele sunt private, spuse ea.
- încep să cred că eşti foarte misterioasă, Peri. Ştii, deseori mă
întreb dacă într-una dintre zilele astea vei face ceva care să mă
surprindă. Noel luă o curbă, aşa că nu observă tresărirea ei.
- Aproape am ajuns, spuse ea. Mă întreb dacă vom reuşi să
intrăm, fără bilete rezervate. Mereu au sala plină. El intră în parcare
120 ANN JUSTICE

şi opri. Asta este a unei prietene de-a mea, spuse el, observând
maşina parcată lângă a Iui. Tatăl ei face comerţ cu vinuri; are
magazine peste tot. Drăguţă fată, Marjorie... Oh, iat-o! Scuză-mă un
moment, Peri. Ieşi din maşină ca o ghiulea, prinzând-o pe fată exact
când aceasta intra în teatru. Cei doi dispărură, şi Peri se lăsă pe
spate, aşteptându-1 pe Noel să se întoarcă, într-un minut sau două.
Dar trecuseră zece minute, apoi alte zece. Continuă să se uite la
ceasul care era vizibil în foaierul teatrului. Trecuse o jumătate de
oră...
în cele din urmă, părăsi maşina şi intră în teatru. într-o parte se
afla un mic spaţiu cu fotolii şi mese. La una dintre ele stăteau Noel
şi prietena lui, fiecare ţinând în mână un pahar cu un lichid de
culoarea chihlimbarului. Peri rămase pe loc, nehotărâtă; era
furioasă, dar nu ştia ce să facă. în acel moment, Noel îşi ridică
privirea şi se ridică în picioare.
- Peri, strigă el, vino s-o cunoşti pe una dintre prietenele mele.
Marjorie, Peri este o prietenă de-a lui Rok.
Peri avu o tresărire, dar îşi reveni imediat. Noel fusese atât de
nepăsător s-o lase să aştepte afară. De fapt, nici nu-şi ceruse scuze,
spunând doar că spera să nu-i fi fost frig. N-o văzuse pe Marjorie de
foarte mult timp şi fuseseră buni prieteni. Poate exista posibilitatea
să stea împreună. Marjorie avea bilet, aşa că va fi dificil, spuse
aceasta. Şi aşa era. Dar Noel o uimi pe Peri, propunându-i să ia
biletul lui Marjorie, şi el să obţină două locuri alăturate, pentru el şi
Marjorie. Peri ridică din umeri, incapabilă să se certe, chiar dacă îşi
dorea, căci era atâta lume împrejur, dar nici să stea în sală singură,
urmărind o piesă pe care nici nu dorise să vină s-o vadă. Noel îi
înmână biletul şi ea îl luă automat. El şi Marjorie porniră spre casa
de bilete, unde casiera aştepta să vadă ce deciseseră.
Peri rămase acolo, simţindu-se pierdută şi părăsită; Noel, după ce
cumpără biletele, o luă de braţ pe Marjorie şi se îndreptară amândoi
rOGQDNICA MISTERIOASĂ 121

câtre draperia de catifea, unde Noel prezentă biletele bărbatului în


uniformă. Fără măcar o privire în urmă, Noel îşi urmă prietena în
sală şi Peri fu lăsată acolo, singură.
Era furioasă, şi avu nevoie de câteva momente să-şi adune
gândurile. După care se întoarse, o rugă pe fata de la casa de bilete
să-i transmită un mesaj domnului Noel Prescott, apoi, aruncând
biletul într-un coş de gunoi, părăsi teatrul şi în mai puţin de o
jumătate de oră fu înapoi acasă, după ce prinsese un autobuz şi apoi
mersese aproape doi kilometri pe jos.
Intrând în casă, se duse în bibliotecă şi alese o carte. Nu era
nimeni împrejur, şi bănui că servitorii se odihneau în camera special
amenajată pentru ei. Peri urcă în camera ei şi citi un timp, întinsă
confortabil, cu capul sprijinit de perne. Din când în când, gândul i
se duse la Noel şi la probabila lui consternare aflând că nu se afla în
teatru, ci alesese să plece acasă cu autobuzul. Apoi, se gândi la Rok
şi la Celeste, întrebându-se ce faceau în acel moment. Şi în final,
gândul i se duse la Celeste şi la planurile pe care aceasta le făcuse
pentru ca Peri să părăsească acel conac. Cu siguranţă curând, gândi
Peri... curând... va părăsi conacul Kinnerton... şi pe Rok...
Nu putea spune exact ce o trezise; probabil zgomotul unei
maşini oprind brusc în curtea de sub geamul ei, sau poate soneria
răsunând în holul de jos. Era posibil să fi fost voci, voci de bărbaţi.
Dar asta n-avea nicio legătură cu ea, decise Peri curând şi,
întorcându-se pe o parte, începu să moţăie din nou. Apoi auzi o
maşină pornind, după care alta. Peri sări din pat şi fugi la fereastră.
Prima maşină dispăruse deja; a doua era a lui Rok. Nu putea să se
înşele, căci era albă, se vedea la lumina lunii. Ce ciudat, să plece la
o oră atât de târzie! Probabil era trecut de douăsprezece, gândi ea.
Ceasul de la patul ei era fosforescent şi când se vârî în pat aruncă o
privire. Era unu şi un sfert...
Stătu să asculte un timp, dar era tăcere deplină. Servitorii se
122___________________________________________ ANNJUSTipp

culcaseră, la fel şi Noel... asta dacă prima maşină nu era a lui. perj
mai petrecu câteva minute, încercând să-şi explice de ce cele două
maşini părăsiseră conacul la o oră atât de neobişnuită, dar treptat
somnul puse stăpânire pe ea, şi cu un oftat uşor, întoarse capul pe
pernă şi adormi.
Dimineaţa următoare se trezi devreme, de razele soarelui ca
pătrundeau prin perdele. îşi facu un duş şi îmbrăcă o rochie
înflorată din bumbac. Aceasta era deosebit de frumoasă, şi Peri avea
nevoie de ceva care să-i ridice moralul, căci avea o mare presimţire
că aceea era ziua în care va primi veşti de la Celeste. îşi perie părul,
îşi aplică puţin roşu în obraji şi pe buze, şi când în cele din urmă fu
gata, se duse la micul dejun. Spre surprinderea ei, nu era niciun
semn de mic dejun, de fapt, masa nici nu era aranjată. îşi aminti
agitaţia la care fusese martoră noaptea trecută şi ajunse la concluzia
că Rok şi Noel erau încă în pat.
- Domnişoara...! Joyce, una dintre menajere, care se ivise în uşă
cu o cârpă de praf în mână, s^ uită îngrozită la Peri o secundă, apoi
o luă la fugă spre bucătărie, ţipând. O fantomă! Este ea...!
-Joyce! Vocea severă a lui Rok opri scurt ţipătul fetei. Ce este...?
Lui Rok îi pieri vocea. Venind dinspre salon în hol, se uită la Peri de
parcă ar fi văzut o fantomă. Peri... Rok părea incapabil să spună mai
mult, şi uitându-se la el, văzu cât de palid şi tras la faţă era. Un nerv
îi pulsa la gât şi părul îi era ciufulit. Nu dormise, realiză Peri, uimită.
- Rok, ce s-a întâmplat? Eşti... eşti bolnav? Am auzit o maşină...
două maşini...
- Peri, repetă el, punându-şi mâinile la ochi, apoi
cuprinzându-şi faţa cu ele.
El scutură din cap, năucit. Eşti... în viaţă...
- în viaţă? Ea facu ochii mari. Normal că sunt în viaţă... Peri se
opri, conştientă de absurditatea afirmaţiei ei.
- Peri, dragă... Rok veni spre ea, şi în acelaşi timp, menajera şi
j n fiODNICA MISTERIOASĂ 123

majordomul veniră din bucătărie să se holbeze la Peri.


- Probabil a fost tot timpul în pat, domnule.
- Eu am văzut-o plecând cu domnul Noel, interveni majordomul.
Şi n-am văzut-o intrând din nou.
- Poţi să pleci, spuse Rok calm, luând în acelaşi timp mâinile Iui
peri şi strângându-le cu putere într-ale lui, cu atâta putere, gândi ea,
încât părea că nu avea să le mai dea drumul niciodată. Seara trecută,
Noel a avut un accident de maşină. Este într-o stare gravă, în spital;
fata care era cu el este... moartă.
Peri facu ochii mari; buzele i se mişcară, dar gura îi era prea
uscată pentru a putea vorbi. Marjorie... era moartă!
Liniştea fu întreruptă de soneria telefonului. Rok se îndreptă
către măsuţa pe care se afla, Peri urmărindu-1 cu mintea în haos.
Trebuia oare să se învinovăţească pentru ce se întâmplase? Dacă ar
fi rămas...
- Noel şi-a recăpătat cunoştinţa şi este în afara oricărui pericol.
Vocea lui Rok tremura uşor, apoi deveni sigură. Ochii lui obosiţi şi
încercănaţi păreau să nu se mai poată dezlipi de faţa lui Peri. Vino,
copilă, să-mi povesteşti tot ce s-a întâmplat aseară. Luând-o de mână,
o conduse în salon. După ce o văzu aşezată, luă loc într-un fotoliu
din partea opusă. Cum de te-ai întors singură, dacă ai plecat cu
Noel? Rok era deosebit de nedumerit, ceea ce era de aşteptat, îşi
spuse ea. Cum Noel era inconştient când am ajuns la spital, şi fata...
Aici se opri, Peri văzând, spre uimirea ei, că era incapabil să
continue, atât de emoţionat era. Ce lucru neobişnuit pentru el!
Trebuie să fi fost foarte afectat de moartea ei, dar până la urmă, nu
era cineva apropiat lui. Dacă ar fi fost Celeste, Peri i-ar fi înţeles
reacţia. în cele din urmă, el reuşi să continue. Şi cum fata era
moartă, nimeni, nici chiar poliţia nu ştia cum ajunsese Noel acolo...
Rok se opri din nou, dar când continuă, vocea îi era mai curând
aspră. Părea să-şi fi pierdut, în mod miraculos, expresia de om
istovit. Acum, nu mai are importanţă asta; spune-mi ce s-a întâmplat.
- M-ai întrebat cum de m-am întors singură, începu ea. Păi, Noel
a propus să mergem la teatru, dar când am ajuns acolo, s-a întâlnit
cu o fată pe care o cunoştea şi... Lui Peri îi pieri vocea; nu voia să-l
pună pe Noel într-o lumină proastă în faţa fratelui său, mai ales
acum când Noel era rănit, pe un pat de spital.
- Da? o îndemnă Rok, forţând-o să găsească o cale de a prezenta
situaţia. Ce s-a întâmplat?
Ea scutură din cap, uitându-se la el cu o expresie întunecată.
- Nu ştiu cum să spun, recunoscu ea mâhnită, realizând că felul
în care Noel se purtase cu ea avea să iasă inevitabil la iveală.
Ochii lui Rok scânteiară, înţelegând.
- Noel a plecat cu fata aceea, lăsându-te singură. Peri nu s-ar fi
aşteptat să audă o notă atât de aspră în vocea lui Rok. Şi expresia lui!
Era întunecată şi ameninţătoare. Era un bărbat căruia numele i se
potrivea perfect!
îşi înăbuşi emoţia, încă nedorind să continue. Dar expresia lui
Rok devenise autoritară, aşa ca Peri îi relată totul exact aşa cum se
întâmplase, încheind prin a spune, cu un oftat adânc şi tremurat:
- Dacă nu m-aş fi întors acasă, accidentul nu s-ar fi întâmplat...
Fu oprită de o ridicare imperioasă a mâinii lui Rok.
- Tu nu eşti deloc de învinovăţit, Peri... să nu uiţi asta niciodată!
Noel s-a purtat mizerabil! Să-şi lase logodnica şi să plece cu altă
fată...! Noel a făcut multe lucruri iresponsabile, dar ăsta le întrece pe
toate! Ştia că nu doreai să stai acolo singură! El se opri din nou şi
fară să vrea, Peri se ridică se duse la el şi-i puse o mână pe braţ,
spunând cu blândeţe:
- Noel este foarte bolnav, Rok. Te rog, nu fi supărat pe el. El îşi
ridică privirea la faţa ei frumoasă, şi expresia de pe faţa lui se
îmblânzi:
- Eşti un copil dulce şi iertător, spuse el, aproape cu tandreţe.
f n GODNICA MISTERIOASĂ______________________________ 125

fioel este cel mai mare prost pe care-1 ştiu.


peri se îmbujora uşor. în acel moment, îşi dorea, mai mult ca
orice pe lume, să-i mărturisească totul. Dar nu era-timpul, şi nici nu
era posibil, oricum, dar cât de mult îşi dorea să fi fost!
Văzând-o stânjenită, Rok schimbă subiectul, şi află câte ceva din
ce se petrecuse noaptea trecută. Noel nu fusese chestionat, desigur,
deci întreaga poveste nu se cunoştea încă. Dar maşina fusese găsită
pe o stradă pustie, izbită de un copac. Practic, locul pasagerului
fusese distrus complet, şi fata murise pe loc.
- Atât Noel cât şi fata băuseră, adăugă Rok. Era încruntat,
clătinând din cap, când vorbise. Peri ştia că în momentul acela lui i
se păruse ciudat, ca Peri să fi băut. Când a venit poliţia, la o jumătate
de oră după ce ajunsesem acasă, mi-au spus că fratele meu este rănit
foarte grav şi că fata care era cu el murise în accident.
Vocea îi vibra de emoţie, dar era limpede că se calmase.
- Probabil te-ai simţit îngrozitor, Rok. Ea se afla încă lângă
fotoliul lui, dar se întoarse la fotoliul ei şi se aşeză. Am auzit agitaţie,
dar n-am coborât, pentru că nu era treaba mea, sau, aşa am crezut,
se corectă repede. Apoi, când am auzit cele două maşini pornind,
m-am dus la fereastră. Prima plecase.
Rok dădu afirmativ din cap.
- Era maşina poliţiei.
- Cred că ar fi trebuit să cobor, spuse ea.
- Caz în care aş fi ştiut, odată ajuns la spital, că erai în viaţă, căci
Talbot m-ar fi sunat să-mi spună că fata care fusese cu Noel nu erai
tu.
- Mă simt atât de vinovată, Rok. N-a fost o prostie din partea
mea, să nu-mi imaginez că avusese loc un accident? Credeam că Noel
era în pat... iniţial. Dar când am auzit cele două maşini, m-am gândit
că probabil una din ele era a lui Noel. Nu înţelegeam de ce aţi plecat
amândoi la ora unu şi un sfert, dar mi-am spus din nou că nu era
126 ANNJUSTicp

treaba mea, aşa că m-am dus la culcare.


Ochii lui Rok o cercetau, remarcându-i rochia viu colorată, părul
strălucitor, obrajii îmbujoraţi.
- Peri, spuse el, cu o ciudată inflexiune a vocii. Niciodată nu voi
mai refuza să cred în miracole.
Ea întoarse capul, tulburată de atitudinea lui. Era ridicol, dar
avea impresia că Rok fusese mai îndurerat de ceea ce i se întâmplase
ei, decât de ce i se întâmplase fratelui lui, sau, mai curând, de ce
crezuse că i se întâmplase ei. Nu era posibil ca Rok să fi fost mai
îndurerat din cauza ei, decât a fratelui său. Chiar dacă nu se
înţelegeau, Noel era sânge din sângele lui, şi era normal ca prima lui
grijă să fi fost Noel.
- Trebuie să telefonez la poliţie, spuse Rok, să le spun că nu tu
eşti fata care era cu Noel în maşină.
Peri se înfiora.
- Părinţii lui Marjorie n-au aflat încă de moartea ei... Se înfioră
din nou. Vor sesiza că lipseşte>desigur.
El dădu afirmativ din cap.
- Aşa bănuiesc. Rok se ridică din fotoliu. Scuză-mă, Peri, spuse
el, şi ieşi din cameră.
Peri rămase cu ochii pe uşa închisă, cu mintea atât de confuză,
încât abia putea face faţă întrebărilor care o năpădiră. Oare Noel o
conducea acasă pe Marjorie, când avusese loc accidentul? Presupuse
că da, căci casiera îi spusese probabil lui Noel că ea plecase acasă cu
autobuzul. Cât de grav era rănit Noel? Urma să aibă probleme mai
târziu, pentru că băuse prea mult?
- Poliţia va ajunge aici curând. Vocea lui Rok îi întrerupse
gândurile, şi ea îşi ridică privirea. Vor să discute cu tine, pentru a...
- Cu mine? Peri se înfioră, pălind. De ce cu m-mine? O fulgeră
imediat gândul că era străină şi că intrase ilegal în ţară. Rok, n-nu
vreau să... să mă chestioneze poliţia. Era un soi de disperare în tonul
jn f iODNICA MISTERIOASĂ______________________________ 127

ei rugător... şi o un uşor accent, ce-i trăda teama. Se uita Ia Rok, cum


stătea acolo, cu părul ciufulit şi ochii încercănaţi, dar fără să mai
arate dărâmat, ca în urmă cu câteva minute. Totuşi, faţa îi era
încordată şi foarte serioasă. Era evident uimit de teama ei.
- N-ai de ce să-ţi faci griji, o asigură Rok, pe un ton calm. Vor
doar să afle exact ce s-a întâmplat; le spui ce mi-ai spus mie. I-am
întrebat dacă i-au contactat pe părinţii lui Marjorie şi au spus că nu.
- Nu? Peri se încruntă.
- Probabil este ceva normal ca fiica lor să lipsească nopţile de
acasă. în orice caz, asta este treaba poliţiei, dar ar ajuta dacă ţi-ai
aminti numele ei de familie.
- Nu sunt foarte sigură că Noel l-a pomenit.
- Ei bine, vor putea să-l întrebe pe Noel, mai târziu; conducerea
spitalului nu permite nimănui să-l viziteze azi, nici chiar mie. Mi s-a
spus când mi-au telefonat, azi-dimineaţă.
Peri stătea nemişcată în fotoliul mare, în timp ce Rok, obosit cum
era, stătea lângă fereastră, privind spre drum, aşteptând să vină
poliţia. într-un târziu, facu un gest cu mâna şi întoarse capul.
- Uite-i... Se opri, faţa fiindu-i o mascS de nepătruns, când se uită
la chipul ei alb ca varul. Peri, spuse el încet, aproape cu blândeţe, ai
ceva să-mi spui? Dacă da, putem să-i conducem pe poliţişti într-o altă
cameră. Vor putea aştepta câteva momente...
Ea scutură din cap şi murmură, cu o voce ciudat de categorică.
- Nu, Rok, n-am nimic să-ţi spun. O lumină fatalistă i se ivi în
ochi. Brusc, se simţi epuizată, căci prea multe lucruri o frământau,
în primul rând convingerea că Celeste urma s-o contacteze în ziua
aceea, şi să-i spună că avea să plece de la conac. Aşa că, dacă poliţiştii
începeau să aibă suspiciuni, puteau s-o ia cu ei. Şi dacă o vor trimite
înapoi în Grecia, se va întoarce la căsuţa bunicii ei... dar nu se va
căsători niciodată cu Oreste, sau cu oricine altcineva. Ea îl iubea pe
Rok, şi-l va iubi totdeauna.
Capitolul 9

- N-a fost chiar aşa înspăimântător până la urmă, nu-i aşa? spuse
Rok o oră mai târziu, după plecarea poliţiei.
Peri, uimită acum de calmul ei şi de promptitudinea cu care
răspunsele la întrebările care i se puseseră, îi zâmbi şi fu de acord că
întrevederea nu fusese deloc neplăcută.
- Nu ştiu de ce am fost aşa de speriată, începu ea, cu intenţia de
a-i scoate din minte orice bănuială pe care era posibil să i-o fi trezit
mai devreme, prin îngrijorarea ei legată de întrevederea cu poliţia.
Dar Peri nu mai continuă, fiind oprită de privirea ciudată a lui Rok.
Ea încercă să analizeze acea privire, căutând vreun indiciu care să-i
dezvăluie ceva din gândurile lui. Nu găsi nimic, evident, dar avea
oricum o mulţime de dovezi că Rok ştia că exista un mister legat de
ea. Peri se mira uneori de răbdarea lui, considerând mai curând
ciudat faptul că nu încerca s-o forţeze să aibă o discuţie sinceră şi
revelatoare.
- Mă duc la culcare, spuse el, ridicându-şi mâna pentru a-şi
înăbuşi un căscat. Nu mă voi trezi până la ora şase seara.
Rămasă singură, Peri ieşi în grădină, îndreptându-se către micul
pavilion de vară unde se aşeză. Acolo, la conacul Kinnerton, învăţase
ce însemna viaţa bună, experimentase rafinamente precum propria
. p n ONICA MISTERIOASĂ______________________________ 129

minunat decorată, propriul dormitor spaţios, cu grinzi din


jgjnn de stejar şi cu un balcon ce-i oferea o privelişte magnifică
jsupra grădinilor, proprietăţilor şi dealurilor înverzite dimprejur.
peri se încruntă brusc. Cum putea deveni servitoare, după ce
^ s e aproape ca stăpâna casei? întreaga ei fiinţă se revoltă Ia acea
idee.
Gândurile îi zburară la Noel pe patul de spital, rănit, dar cel puţin
în afara pericolului. Dorea să-l viziteze, şi Rok îi promisese că o va
lua cu el, după-amiaza următoare, când se va duce la spital. Oare va
mai fi acolo, a doua zi după-amiază? Nu, dacă Celeste va intra în
scenă, spunându-i că totul era aranjat să-şi ia în primire postul pe
care i-1 găsise.
Era ora trei când, uitându-se pe fereastra salonului, Peri văzu
maşina venind pe alee. Inima începu să-i bată cu putere. Realiză că
pălise şi se înfurie pe sine. Celeste intră şi Peri se răsuci pe călcâie în
silă, uitându-se la frumoasa fată care se oprise lângă uşă, cu o
expresie de satisfacţie pe faţă.
- Ai... aranjat totul. Era o afirmaţie făcută cu o voce răguşită, care
aduse un licăr de dispreţ în ochii lui Celeste.
- Desigur. îţi vei lua mâine slujba în primire. Unde sunt băieţii?
întrebă ea.
- Rok este în pat şi...
- în pat? o întrerupse Celeste. Este bolnav... dar nu, Rok nu este
niciodată bolnav. N-a băut prea mult aseară, aşa că...
- Noel a avut un accident, aseară. Rok a stat treaz până
azi-dimineaţă la unsprezece. Peri îşi dorea ca inima să nu-i mai bată
nebuneşte, îşi dorea să fi avut curajul să-i spună că putea să-i facă tot
ce dorea, căci nu intenţiona să accepte slujba pe care i-o găsise.
- Un accident? Celeste era curioasă, dar nu deosebit de
îngrijorată. Ce fel de accident?
- Cu maşina lui. Peri nu fu în stare să pomenească de moartea
130 A N N jU sy

Iui Marjorie, rezumându-se doar să adauge: este în spital, a ^


inconştient, dar şi-a revenit şi acum este în afara pericolului.
- Păi, începu Celeste, ridicând din umeri şi aşezându-se într-im
fotoliu din apropiere. Nu pot spune că sunt surprinsă. Ştiam că o '
s-o păţească într-o zi. Niciodată n-a fost un şofer foarte bun. A intrat
în altă maşină?
îngrozită de nemiloasa indiferenţă afişată de fată, Peri abia reuşi
să-i răspundă, şi urmă o tăcere apăsătoare, până când spuse:
- A intrat într-un copac.
- Un copac! Probabil era beat, nu?
De data aceasta Peri se abţinu să răpundă şi, într-un final, Celeste
vorbi din nou, fară grabă.
- Voi aranja ca Rok să nu fie acasă mâine dimineaţă, ca să nu te
vadă plecând cu bagajul. La zece şi jumătate va fi aici un taxi. Sper să
fii gata.
Pentru un moment Peri fu lipsită de orice emoţie. Se simţi brusc
părăsită, incapabilă să găseaşcă un refugiu unde să se ascundă de
insistenţa acelei fete. Peri se uită la ea printre lacrimi, îi văzu licărirea
duşmănoasă din ochi, felul hidos în care i se strâmbase gura. Aerul
din cameră deveni brusc sufocant; Peri se încordă, strângând din
dinţi şi încleştându-şi pumnii.
- Nu p-pot! strigă ea. Nu vreau să fiu servitoare!
Celeste o privi cu profund dispreţ.
- Ori asta... ori punerea sub acuzaţie!
- De ce-mi faci asta? strigă Peri. Nu poţi să mă laşi în pace? Dacă
nu ne auzeai vorbind pe mine şi Noel, atunci...
- Dar v-am auzit, o întrerupse Celeste, brusc iritată. Şi
intenţionez să folosesc ce-am auzit în avantajul meu! M-am săturat să
te tot văd vârându-te sub pielea lui Rok, comportându-te ca un copii
neajutofat, astfel ca simţul lui cavaleresc să-l determine să te ia sub
aripa lui protectoare! El ştie că Noel este neserios şi are impresia că
ODNICA MISTERIOASĂ 131

jjuie să te protejeze! Pariez că deja ţi-a sugerat să nu te măriţi cu


j»}oel! Celeste se uită la ea, şi Peri realiză că citea pe figura ei că
spusese un adevăr. Dar Peri nu făcu niciun comentariu, aşa că fata
joiitinuă. Am avut noroc să vă aud vorbind, şi am de gând să profit
de asta. Mâine, îi voi telefona lui Rok, şi-i voi cere să ne întâlnim. Cât
(imp va fi plecat, va veni un taxi să te ia, după cum ţi-am spus. Tu nu
vei mai lua niciodată legătura nici cu Rok, nici cu Noel... Celeste se
opri. Peri se uită la ea şi îi văzu ochii plini de ură. Dacă îţi va trece
prin minte să spui ceva, să te gândeşti la consecinţe. Nu voi ezita să
trimit un mesaj poliţiei.
Peri deschise gura pentru a-i aminti că şi ea putea avea probleme,
pentru că o ajuta, dar se abţinu, considerând inutil să continue acea
conversaţie. îşi dorea doar ca fata să plece, pentru a se putea gândi
în linişte.
- Slujba pe care mi-ai găsit-o, unde este de fapt?
- Este la o pensiune, i se spune casă cu apartamente mobilate de
închiriat, cred. Tu o vei ajuta pe proprietăreasă la treburile
gospodăreşti şi la bucătărie. Peri era zăpăcită, incapabilă să-şi
formeze o imagine asupra locului despre care vorbea fata.
Domnişoara Hendrick nu-i pomenise niciodată despre aşa ceva.
- Mă aşteptam să lucrez într-o casă ca asta, spuse ea.
- Nici vorbă, fata mea! Trebuie să te consideri norocoasă cu orice
slujbă, aşa că nu trebuie să faci mofturi! Ţi-am găsit slujba asta
printr-un şofer de camion, un cunoscut al unei servitoare de-a mea.
Totul trebuie să fie ţinut secret, nici măcar şoferul nu cunoaşte
adresa pensiunii. Femeia asta - o doamnă Greatrix - este dispusă să
te angajeze fară referinţe...
- Şi fară acte?
- Desigur. M-am gândit la început că aş putea să-ţi fac rost de
acte de identitate...
- Ar fi fost false?
Celeste strânse din dinţi.
- Nu mă tot întrerupe, se răsti ea. Şi nu face insinuări! N-am făcu
decât să încerc să te ajut!
- Pentru a-ţi atinge scopul, Celeste. Se pare că ai uitat. Geloz^
pe care o ai faţă de mine... este absurdă. Rok nu se va uita nicioda
la mine. Chiar tu ai vorbit despre diferenţa de vârstă. Faci o mare
greşeală crezând că Rok va ajunge să mă placă, într-un mod care să
te îngrijoreze... Se opri, observând pe faţa fetei că nu fusese foarte
diplomată.
- îmi ceri să mă înduplec? Ei bine, nu-ţi mai bate gura de
pomană. Crezi că i-aş permite lui Rok să adăpostească în casa lui o
infractoare?
- O infractoare?
- Tu eşti o infractoare... o delincventă! Cred că ar trebui să fii
deportată imediat, dar trebuie să mă gândesc la Rok, şi dizgraţia în
care l-ai arunca. Celeste se ridică brusc, şi un lung moment o fixă cu
privirea pe Peri. Nu mai am timp de pierdut cu tine, spuse în cele
din urmă. Taxiul te va duce acolo.
- Este... d-departe de aici? Lacrimile umplură ochii lui Peri.
- Cam două sute de kilometri.
Peri înghiţi în sec.
- Este foarte, foarte departe. Este un ţinut ca ăsta?
- Ca Sherwood? Celeste râse. Nu, nu este. O să vezi, e o zonă
industrială. Vei ajunge în inima Birminghamului.
Era şapte şi jumătate când Rok ieşi pe verandă, unde se afla Peri.
- A aici erai, copila mea, spuse Rok, rămânând un lung moment
cu ochii pe faţa ei. El scutură din cap şi se încruntă. Este o plăcere
să mă uit la tine, draga mea, dar ce este cu tristeţea pe care o văd?
Noel?
- Evident, sunt îngrijorată pentru el, răspunse ea, şi era adevărat,
căci deseori se gândise la el. Ai noutăţi despre starea lui?
OPNICA m is t e r io a s ă 133

_ Da, spuse el, încruntându-se. Au sunat de Ia spital cam cu o


mătate de oră în urmă, să spună că a avut o uşoară recădere în
ultimele ore. îl voi putea vedea diseară.
_ Diseară? S-au răzgândit?
El dădu afirmativ din cap.
- Când mi-au spus că a avut o recădere, am întrebat dacă îl pot
vizita. Sunt foarte îngrijorat, normal, simt că trebuie să-l văd.
- Desigur, mă bucur că te lasă. Asta înseamnă că... este în
pericol?
- Nu ştiu, Peri. Sper să aflu mai multe când voi ajunge la spital.
Se aşeză şi ridică mâna pentru a suna din clopoţel. Să bem ceva
înainte de cină, hotărî el. Ce ai dori, scumpo?
Scumpo! Inima ei începu să bată cu putere. Scumpo... Nu era
acelaşi lucru cu "draga mea", gândi ea, uitându-se în ochii lui
întunecaţi, încercând să le citească expresia. Rok îi zâmbi, şi Peri îi
răspunse.
- Aş bea un vin, spuse, simţindu-se jenată şi nesigură, în acelaşi
timp hotărâtă să profite la maximum de acea ultimă seară cu el.
Aveau să fie doar câteva ore, căci el urma să plece. însă, spre
surprinderea ei, Rok spuse:
- Vei veni cu mine la spital, sper să te lase să-l vezi pe Noel,
câteva minute. Totuşi, nu te baza pe asta; e posibil să considere că
un singur vizitator este suficient deocamdată.
- El va fi inconştient?
-A şa mi-au spus. Am impresia că îşi mai revine din când în când.
- Trebuie să fii acolo la o anumită oră?
Rok dădu afirmativ din cap, dar tăcu, câteva momente, căci
sosiseră băuturile.
- La ora nouă, spuse el. Se pare că doctorul îl va vizita la opt şi
jumătate.
Peri oftă adânc şi spuse:
134 ANNfljŞTţ

- îmi doresc să nu fi plecat de la teatru, Rok. Nu s-ar fi întâmp


aşa ceva, dacă aş fi fost în maşină.
- Nu? Ce te face să fii atât de sigură?
- Noel n-ar fi băut şi n-ar fi fost în locul acela, la momentul acela.
- Convingerea mea este că ar fi băut' destul, în pauze. Rok se
opri, ochii lui întunecaţi părând să soarbă frumuseţea ei
copilărească. Tu ai fi fost în maşina aia, Peri... şi tu ai fi fost cea care...
Nu termină propoziţia. Scoase un oftat adânc şi continuă. Familia
fetei este acum într-o stare îngrozitoare, probabil.
- Era atât de tânără, spuse Peri. Şi era frumoasă.
Rok tăcu, dar buzele i se curbară uşor. Semnificaţia era neclară,
dar Peri avu senzaţia că, dacă circumstanţele n-ar fi fost cum erau,
Rok ar fi făcut un comentariu sarcastic la afirmaţia ei legată de
frumuseţea fetei.
Merseră la masă, şi chiar dacă fu o cină tăcută - amândoi fiind
într-o dispoziţie proastă - Peri se bucură de masă - pentru că acea
cină avea să fie o amintire pe care o va purta cu ea, să-i înveselească
zilele, lunile şi anii care urmau.
Se gândi că, în cele din urmă, va putea merge singură la poliţie,
căci nu reuşea să se vadă stând la acea doamnă Greatrix până la
sfârşitul vieţii. Când va fi mai matură şi mai sigură pe ea, va putea să
demisioneze şi să ceară să rămână în acea ţară, explicând că era
aproape englezoaică. Totuşi, va trebui să-l protejeze pe Rok, cumva.
- Eşti foarte îngândurată. Vocea blândă a lui Rok o întrerupse din
visare, şi Peri îi zâmbi cu tandreţe.
- Nu era nimic, spuse ea. Vom sta mult cu Noel?
- Nu cred că ne vor lăsa mai mult de o jumătate de oră. Va trebui
să-l pregătească pentru noapte. Rok se uită la ea peste masă, cu ochi
scrutători, deosebit de tulburători. La ce se gândea? Ce va gândi el,
a doua zi pe vremea asta, când va lua masa singur... aflând că ea
fugise, cel puţin va concluziona că fugise. Trebuia să-i lase un bilet,
OPNICA MISTERIOASĂ 135

unul scurt, prin care să-i spună că nu putea să se mărite cu Noel, aşa
hotărâse să se întoarcă în Creta. Gândurile i se întrerupseră; era
atât de confuză în legătură cu întrebarea dacă să-i lase un bilet, sau
nU şi, insistând asupra problemei, se trezi şovăind, neştiind ce era
mai bine să facă.
Oricum, n-avea de gând să lase ca acea problemă s-o frământe
toată noaptea. Acel minunat interludiu era de departe mult prea
preţios, şi nu-şi dorea decât ca situaţia gravă în care se afla Noel să
nu-1 fi umbrit.
- Ar fi bine să plecăm. Rok îşi aruncă privirea la ceasul de la mâna
ei. Mi-e teamă că nu mai avem timp pentru cafea.
- Nu, bine. Mă schimb imediat. Peri se ridică, şi Rok se aproprie,
luându-i mâna. Se uită la ea şi apoi, ca şi când ar fi fost cel mai
natural lucru din lume, îi ridică faţa şi o sărută cu tandreţe pe buze.
Ajunseră la spital la nouă fără cinci minute şi fură imediat
conduşi în cabinetul doctorului.
- Un singur vizitator, spuse scurt doctorul, când o văzu pe Peri.
Asistenta vă va conduce în sala de aşteptare.
Asta a fost tot, în afară de o privire de scuză din partea lui Rok.
Peri se aşeză pe un scaun. Era îngheţată şi inima îi bătea anormal.
Realiză ce nu era în regulă; îi era teamă că Noel avea să moară.
îşi ridică privirea când în cele din urmă Rok se ivi în uşa sălii de
aşteptare. Faţa îi era atât de încordată şi de nepătruns, încât trase
singură concluziile şi, ridicându-se în picioare, spuse, cu o voce
înecată:
- Este f-foarte grav?
Dar, spre surprinderea ei, Rok scutură din cap.
- Se va reface complet... Fără să-şi dea seama, el îşi duse mâna la
propria cicatrice. Va rămâne doar cu o mică cicatrice... pe obraz.
Părea că vorbea pentru sine; Peri realiză că era cufundat în gânduri.
- Mă bucur foarte mult, Rok, spuse ea. Mi-a fost atât de teamă că
va muri.
Rok îi aruncă o privire scurtă şi spuse încet:
- Să mergem, Peri, şi întoarse capul, conştient că asistenta care-1
condusese acolo aştepta să-i vadă plecaţi. Haide, copilă, adăugă el
întinzându-i o mână. Porniră pe coridor şi Peri îl întrebă cum se
simţea Noel.
- La început a fost lucid, dar n-a durat mai mult de o jumătate de
minut. Vocea lui Rok se stinse, căci asistenta spuse cu voioşie, când
ei ajunseseră la uşă.
- Noapte bună, domnule Prescott. Mă bucur că veştile au fost
bune pentru dumneavoastră.
- Da... mulţumesc.
- O adevărată tragedie, ce s-a întâmplat cu tânăra domnişoară. Mi
s-a spus că tatăl ei este dărâmat.
- Da, este un lucru îngrozitor.
- Singura consolare este că a murit pe loc.
Rok tăcu, şi în timp ce el şi cu Peri se îndreptau spre maşină, ea
spuse: '
- Spuneai că ai vorbit cu Noel cam o jumătate de minut?
- Exact. Urmă o pauză ciudată, apoi el adăugă. Restul timpului a
delirat.
- Oh, Doamne. înseamnă că nu era conştient, nu?
Rok întoarse capul şi o privi direct în faţă.
- Nu, dar după cum ţi-am spus, se va face bine.
- Cât va sta în spital?
- Nu mi-au spus. Sper că nu prea mult. Urmă o altă pauză
ciudată. Dacă va sta mult, va trebui să...
Peri îşi ridică privirea spre el.
-D a?
- Nimic, spuse el, şi mări pasul.
Tot drumul către conac, el fu preocupat şi o dată sau de două ori,
PNICA m is t e r io a s ă 137

yjjd Peri i se adresă, replicile lui fură scurte şi pe un ton absent.


Odată ajunşi în casă, Rok păru să arate puţin mai mult interes faţă de
e3) şi Peri fu încântată când îi propuse să meargă în salon să asculte
^ t e discuri.
Era un moment intim, totuşi ceva plutea în aer, ceva supărător,
impalpabil. De câteva ori Peri îşi ridică privirea spre el,
surprizându-1 cu ochii fixaţi pe ea; la un moment dat, Peri avu
impresia că Rok era pe punctul de a spune ceva, dar el se răzgândi,
concentrându-şi atenţia la muzică. Părea relaxat, totuşi simţea că
avea o problemă. în cele din urmă, ea deschise discuţia despre Noel,
chiar dacă bănuia că Rok ar fi preferat să nu vorbească despre ce se
întâmplase noaptea trecută.
- Ai aflat exact ce s-a întâmplat, Rok?
- Au fost la o petrecere. Acea Marjorie era invitată, dar a vrut să
vadă piesa. Ea şi cu Noel s-au dus acolo după aceea.
Lui Peri i se tăie răsuflarea.
- Deci, dacă aş fi rămas, aş fi mers şi eu la petrecere?
El dădu afirmativ din cap.
- Noel a recunoscut că ar fi insistat să mergi şi tu cu ei.
- Ţi-a spus el asta?
- în scurtul timp cât a fost lucid.
Peri era palidă; Rok dădu afirmativ din cap, şi ea realiză care erau
gândurile lui. Dacă Peri ar fi rămas la teatru, ar fi fost şi ea implicată
în accident.
- Noel o conducea acasă pe Marjorie, când... când a avut loc
impactul?
- Exact. Faţa lui deveni brusc severă. Cineva de la petrecere i-a
spus că nu era în stare să conducă, dar el a râs.
- Să sperăm că va fi o lecţie pentru el, şi că pe viitor va fi mai
chibzuit.
Rok schiţă un zâmbet.
138

-A i devenit brusc matură.


Luată prin surprindere, atât de cuvintele Iui, cât şi de blândeţea
cu care fuseseră rostite, Peri fu aruncată în confuzie. Dar mintea ei îi
sugeră un răspuns, şi spuse, în stilul ei clar de a vorbi.
- Când se întâmplă aşa ceva, te simţi mai matur... fiind obligat să
priveşti lucrurile în mod logic şi practic.
El păru surprins de cuvintele ei.
- Tu crezi că accidentul va avea un rezultat practic?
- Nu înţeleg ce vrei să spui, Rok.
- Vorbeam despre Noel, nu? Crezi că va învăţa ceva din
experienţa asta?
- Sunt sigură. Se uită perplexă la el. Intr-un fel, avea senzaţia că
Rok nu se gândise la Noel când sugerase că accidentul acela putea
avea un rezultat practic. Dar dacă nu se gândise la fratele său, atunci
la cine?
- Poate, Peri, vom învăţa ceva din asta.
- Nu te înţeleg.
- O vei face, draga mea. Deveni atent. O piesă foarte frumoasă,
nu crezi?
Ea ascultă câteva secunde acordurile unei simfonii de Mozart şi
dădu afirmativ din cap.
- Este frumoasă. Peri îşi spuse în gând: piesa aceasta o voi lega
întotdeauna de seara asta... acest preţios interludiu cu Rok.
Era târziu când, în cele din urmă, el spuse că era timpul să
meargă la culcare. Ridicându-se, puse discul deoparte, în timp ce
Peri îl urmărea gândindu-se ce minunată ar fi viaţa dacă ar fi
căsătorită cu Rok şi ar trăi acolo cu el, pe acea proprietate
grandioasă. Ideea îi aduse lacrimi în ochi.
El se întoarse, şi Peri îi zâmbi repede. Rok îi răspunse şi întinse
amândouă mâinile spre ea. Peri se ridică, sfioasă şi totuşi
emoţionată, ezitantă şi în acelaşi timp dornică pentru contactul pe
ro GODNICA MISTERIOASĂ_______________________________139

care el i-1 oferea.


- A fost cea mai plăcută seară, Peri, spuse el încet. Chiar dacă
gândul mi-a fost la Noel, am reuşit să mă relaxez. Tu eşti cea mai
liniştitoare fată... Rok îi ţinea mâinile, strânsoarea lui sporind. Peri fu
fericită că n-o mai numise copilă, ca de obicei. Somn uşor, dragă,
adăugă el, aplecându-se şi atingându-i buzele cu ale lui.
Capitolul 10

După o lungă chibzuinţă, Peri hotărî să-i lase un bilet lui Rok,
spunându-i că se întorcea în Creta. Asta era tot; doar două rânduri,
în timp ce ochii îi erau plini de lacrimi. îşi lăsă majoritatea hainelor,
neluând niciuna dintre rochiile de seară, sau costumele de călărie.
Acelea fuseseră cumpărate din banii lui Noel din alocaţie. El
bombănise, îşi aminti ea, dar insistase, spunând că trebuia să aibă
haine de călărie.
Rok ieşi la zece şi un sfert, şi Peri, ferindu-se din calea lui, căci nu
putea suporta să-i spună în taină adio, în prezenţa lui, nu ştia dacă
plecase la spital, sau primise telefon de la Celeste şi se dusese la
întâlnire cu ea.
Taxiul veni la timp şi la unsprezece fără un sfert se depărtase
bine de conac, întorcând capul până în ultimul moment, pentru a
arunca o ultimă privire frumoasei clădiri în stil Tudor, unde trăia
bărbatul pe care-1 iubea.
Călătoria fu lungă şi plictisitoare, şoferul oprind doar o singură
dată, pe autostradă, pentru un sandviş şi ceva de băut. în cele din
urmă, ajunse în oraş; Peri nu mai văzuse niciodată ceva mai urât ca
blocurile de apartamente înălţându-se până la cer, şi-şi spuse în
gând că a trăi acolo însemna probabil a-ţi ruina sufletul. Şi fumul
LOGODNICA MISTERIOASĂ 141

ieşind din coşuri, complexul de clădiri ale fabricii...


Şoferul viră pe o stradă laterală, aglomerată, şi în final opri în faţa
unei clădiri vechi, prost întreţinute, cu trei elaje. Peri îşi pierdu
răsuflarea şi ezită când îi deschise portiera.
- N-nu c-cred că ăsta este locul, se bâlbâi ea, cutremurându-se la
perspectiva de a locui în casa aceea îngrozitoare. Nu... ai g-greşit
adresa?
- Asta este adresa, domnişoară. El îi arătă o bucăţică de hârtie pe
care o scosese dintr-un buzunar. Domnişoara mi-a dat asta, spuse el,
vârând hârtia sub ochii lui Peri.
- Da... Automat, ieşi din maşină, apoi rămase privind faţada
scorojită a clădirii. Făcea parte dintr-un şir, dar cele laterale erau viu
colorate, iar ferestrele şi draperiile erau curate. La numărul
şaisprezece erau murdare, şi bănui că patroana era de proastă
calitate, căci nicio persoană cu respect de sine n-ar locui vreodată
acolo.
- Vă aduc eu bagajele, se oferi şoferul.
- Da, spuse ea din nou, încă nevenindu-i să creadă că urma să
locuiască şi să lucreze acolo.
Femeia se afla în uşă acum, şi Peri urcă încet treptele crăpate.
Femeia, îmbrăcată neglijent şi cu urme de mâncare pe bluză, îşi
ştergea mâinile de şorţul plin de grăsime. Peri se înfiora.
- Deci, tu eşti noua servitoare. Cam tânără, nu-i aşa? fu felul în
care o salută pe Peri. Intră, fato! Nu sta acolo cu gura căscată!
Cu un teribil dezgust, Peri intră în coridorul lung şi întunecat
care servea drept hol. Femeia veni în întâmpinarea ei, ordonându-i
şoferului să-i ducă bagajele sus. Covorul de pe acele trepte era uzat
de tot, tapetul fiind jupuit de pe pereţi.
- Aici. Urcaseră două etaje şi se aflau acum într-o cameră
mansardată, cu grinzile tavanului coborând până aproape de podea.
Peri scutură din cap.
142 ANNJUSTIcb

- Eu nu pot dormi aici, protestă ea. Este umezeală şi este


murdar. Patul ăsta... arătă ea cu degetul. Nu era deloc un pat, ci o
saltea aruncată pe podea şi deasupra o cuvertură jerpeliţi
Femeia făcu ochii mari, apoi şi-i îndreptă spre bărbatul cu
geamantanele.
- Pune-le jos aici, se răsti ea. Şi pe urmă du-te... cară-te!
El se conformă, aruncându-i lui Peri o privire plină de
compasiune. Aceasta se auzi spunând:
- Mulţumesc, şi-l auzi mormăind ceva în şoaptă, înainte să se
întoarcă, grăbindu-se în jos pe scări.
- Eu... începu Peri, dar fu întreruptă cu severitate şi obrăznicie.
- Te plângi, hm! Ei bine, domnişoară arogantă, nu uita că eşti o
străină, o refugiată care a venit la mine în ţară printr-un şiretlic! Sunt
foarte generoasă că te primesc, să nu uiţi niciodată! Femeia îşi
înfipse un deget murdar în umărul lui Peri şi se aplecă, rânjind la ea.
Despachetezi mai târziu! Pentru că acum avem treabă. Patru paturi
aşteaptă să fie făcute, apoi podeaua din bucătărie vrea să fie spălată!
Haide, mişcă-te, înainte de a mă hotărî să te zbor din slujbă! Femeia
scoase un râs răguşit, exprimându-şi aprecierea pentru propria
glumă. Concediată înainte de a începe! Şi unde te vei duce, hm? La
poliţie? Femeia ieşi, lăsând-o pe Peri acolo, cu ochii pe pereţii
murdari şi pe podeaua goală. O bucată de tencuială căzuse din
tavan, şi automat, Peri încercă s-o şteargă cu piciorul. Pantofi
eleganţi... şi un taior scump... Deschise una din valize şi-şi luă o
rochie. O puse pe ea şi, cu grijă, împături taiorul, întrucât nu exista
niciun cuier în camera mansardată.
Coborî s-o caute pe femeie. Aceasta stătea lângă chiuvetă,
mâncând o bucată de pâine; lângă ea, pe un dulap de lemn se afla o
sticlă de bere, pe care o ridică exact în momentul când intră Peri.
Femeia luă o înghiţitură lungă, apoi îşi trecu mâna murdară peste
gură, uitându-se cu ochi tulburi la Peri.
l o g o d n ic a m is t e r io a s ă 143

- Ei bine, ce mai e acum? Baia ta privată nu-ţi este pe plac? Sau


ai prefera o altă plapumă de puf?
Peri se uită la ea cu profund dispreţ.
- Poate îmi arătaţi dormitoarele alea... începu ea, când femeia o
întrerupse.
- Dormitoare? repetă aceasta. Cele patru paturi sunt într-o
singură cameră. Doar n-o să capete condiţii de hotel de lux, pentru
cât plătesc! Sunt sus, lângă camera de zi... tună doamna Greatrix. Şi
când ai terminat, să vii să freci podeaua asta, în timp ce eu mă voi
odihni o oră.
Peri rămase fără suflare când intră în dormitor. Erau patru paturi
în linie, aproape fără spaţiu între ele. Dar reuşi cumva să le facă,
imediat după aceea spălându-se pe mâini, întrucât cearşafurile erau
departe de a fi curate. Urmă podeaua bucătăriei; era obişnuită cu
munca grea încă de pe vremea când trăia bunica ei, aşa că nu obosi
cu uşurinţă. Dar pishic era dărâmată, fiind incapabilă să gândească.
Era ca un robot, făcând exact ce i se spunea.
Şi asta continuă o săptămână Peri devenind tot mai slabă, nu
numai pentru că muncea de la şase dimineaţa până la zece,
unsprezece seara - ora la care mergea la culcare depinzând de cea
la care venea ultimul chiriaş şi dacă acesta dorea, sau nu, să ia cina
- dar nu mânca suficient.
- Mâncarea este prea scumpă pentru mine ca s-o dau
servitorilor, spusese patroana ei. Ia-ţi nişte pâine şi margarină, dacă
nu te-ai săturat!
- Când voi avea ziua mea liberă? întrebă Peri într-o zi, simţind o
nevoie disperată de a fi singură, aşa cum simţise uneori când locuia
cu bunica ei.
- Ziua liberă? Femeia se holbă la ea, amuzată. Fato, tu încă n-ai
realizat ce noroc ai avut să fii aici! Zi liberă, ei nu, zău! Spală
ferestrele alea şi să nu mai aud de zi liberă!
144
-----------------------------------------------------------------------A N N W ŞttcE
Cel puţin, gândi Peri la sfârşitul celei de a doua săptămâni ca*,
arata mult mai curată decât atunci când venise ea. în c a m e r a l
podeaua fiisese frecată cu peria, pereţii şterşi şi cuvertura spălată si
uscata la soare. Camera doamnei Greatrix nu fusese deloc atinsă
. SăLte ţH deParte de ea>“ spusese ea lui Peri, cu asprime. Acolo
îmi ţm banii, şi nu vreau să risc să-ţi vâri mâinile tale de hoaţă în ei-
Numai sa te prind pe-aproape şi-ţi stâlcesc faţa aia frumoasă. Râdea:
Peri ştiu ca băuse, căci simţise un damf în răsuflarea ei.
. ,Nu pot sta aici>^ sPuse pen pentru sine în seara aceea, stând
întinsa pe pat, complet trează, chiar dacă era atât de obosită încât tot
trupul părea s-o doară Totuşi, ce altceva aş putea face? Dacă plec...
Dar n-ayea unde să se ducă. Doamna Greatrix nu-i dăduse niciun
ban mea. Nicio şansă, îi spuse aceasta lui Peri, după ce lucrase o
saptamana. Săptămâna următoare, îi spuse într-o doară:
- Am o mulţime de achitat, factura de electricitate şi impozitul
trebuie plătite imediat. Va trebui să aştepţi...
- Dar am nevoie de nişte,bani, o întrerupse Peri, iritată. Nu
trebuie să-mi cumpăr pastă de dinţi şi săpun?
- Pastă de dinţi? Asta este o risipă! Cât despre săpun, foloseşte-1
pe ala lichid din bucătărie, cu care ai frecat podeaua!
Astfel, Peri se resemnă să lucreze doar pentru mâncare si un pat
Se uita Ia părul ei şi-x veni să plângă, căci era lins şi lipsit de
strălucire, deşi încercă să-I spele cu săpunul din bucătărie. Tenul
începuse sa arate nesănătos şi slăbise atât de mult, încât toate
hainele atârnau pe trupul ei, fiind acum cu două numere mai mari.
Cat va mai putea continua aşa? se întreba ea fără încetare. Era o
viaţa de degradare, nu numai că era nevoită să suporte batjocura şi
mustrările severe ale patroanei, dar din când în când ftisese insultată
şi de unul sau altul dintre bărbaţi. Aceştia erau needucati şi bădărani
vocabularul lor înfricoşând^) deseori. Niciodată nu auzise în satul ei’
un astfel de vocabular; niciodată nu fusese acostată sau insultată de
t OGODNICA MISTERIOASĂ____________ ______ ___________

vreun tânăr care locuia acolo. în Grecia, fetele erau respectate, dar
aici, se părea că erau ţinte ale batjocurii bărbaţilor, încât pana şi fata
care livra laptele se plânsese. . A .. A.
- Eu n-aş lucra aici nici dacă n-ar mai fi un alt loc in Anglia, u
declară aceasta lui Peri într-o dimineaţă când se întâlniră în pragul
uşii. Bărbaţii ăia sunt nişte bestii! Trebuie să fii foarte atenta, sau te
vei trezi în pom! . ,
Cu toate că nu mai auzise acea expresie, Peri era suficient de
deşteaptă pentru a realiza ce însemna, pe înţelesul fetelor.
Trebuie să plec! strigă ea într-o seară, când rămăsese singura in
casă. Chiriaşii erau la cârciuma din colţ, şi nu se întorceau până dupa
ora zece; doamna Greatrix plecase la bingo, urmând sa se intoarca
târziu. As putea să mă predau. De fapt, aş face-o, dacă nu le-aş
provoca necazuri lui Rok şi lui Noel. Da, va fi mult mai bine sa fiu
deportată, decât să duc o astfel de viaţă. Dar nu se putea duce la
poliţie, si fu cuprinsă brusc de o teamă teribilă, că va fi nevoita sa
rămână în locul acela pentru totdeauna. Doamna Greatrix avea
treizeci şi cinci de ani, chiar dacă arăta de cincizeci, va mai fi acolo
încă treizeci de ani, sau mai mult! ^ . . .
Peri se simţea ca într-o capcană, prinsă în plasa neputinţei şi a
disperării. Măcar dacă ar fi existat o cale de a se preda fără a-1
implica pe Rok! Dar nu găsi niciuna, şi pentru ca nu vedea mcio
speranţă, se aşeză şi începu să plângă cu amărăciune. O mulţime de
lucruri îi trecură prin minte în timp ce stătea acolo, cu batista umeda
la ochi Se gândi la Rok şi la Noel, întrebându-se ce făceau in acel
moment. îi veni în gând ultima seară petrecută cu Rok; îşi aminti
sărutarea lui, atingerea tandră a mâinilor lui. Celeste avusese
dreptate când sugerase că Rok voia s-o protejeze. Realiza acum de ce
se simţise mereu în siguranţă cu el, de ce fusese sigura ca nimic rau
nu i se putea întâmpla când era aproape. Dacă ar fi fost aproape
acum, ar fi fost protejată, oh, foarte protejată! Dar el nu era aproape.
146
AMUUŞŢTce
Nici măcar nu-şi imagina că Peri se mai afla încă în Anglia. EI ştia că
ea era Ia părinţii ei, în Creta.
în cele din urmă ieşi; strada era liniştită, dar din cârciuma din
colţ se auzeau bărbaţi cântând. Se întoarse să tragă uşa şi se grăbi pe
scări în jos. Va face o plimbare; pentru prima oară după aproape trei
săptămâni, simţi gustul libertăţii. Case, magazine şi ansambluri de
clădiri; gândul i se duse Ia pădurea şi la locurile minunate pe care le
cutreierase Robin Hood. Niciodată nu Ie va mai vedea. Lacrimile îi
invadară ochii, şi Ie şterse doar pentru a face loc altora. Totuşi
plânsul nu folosea la nimic. Era o reacţie... dar ce fel de reacţie? O
tânără se apropie şi schiţă un zâmbet când o recunoscu pe fata care
livra laptele. Se opriră să schimbe câteva cuvinte.
Unde te duci singură? întrebă făta.
- Doar să mă plimb. Simţeam nevoia de aer proaspăt.
- Eu m erg Ia un film. Vrei să vii cu mine? Am două bilete; sora
m ea este plasatoare şi prim eşte săptămânal.
- Când se termină filmul? Lui Peri îi era teamă că doamna
Greatrix va fî furioasă dacă n-o" va găsi acasă, mai ales în cazul în care
chiriaşii vor dori să ia cina.
- Trebuie să fii în casă la o oră anume?
Peri dădu afirmativ din cap.
- Trebuie să pregătesc cina bărbaţilor.
- Păi, putem ieşi când doreşti tu.
- Ar fi păcat să nu vezi tot filmul. Pot ieşi doar eu.
Şi aşa răm ase, d ar Peri fu atât de absorbită de film, încât uită să
stea cu ochii p e ceas. Şi cum şi însoţitoarea ei uită, era unsprezece şi
un sfert când ieşi, cu d o ar zece m inute înainte de finalul filmului. ^
O luă Ia goană p e străzi, înnebunită să ajungă acasă. Deodată,
sim ţi m iros d e fum şi se întrebă dacă nu cumva luase foc coşul
vreunei case. Da, se văzu o flacără deasupra caselor spre care se
în d re p ta . Era cu sig u ran ţă a p ro a p e de casa p ro p rietarei ei,
tQGODNICA m is t e r io a s ă 147

presupuse Peri, cu respiraţia întretăiată şi simţind o durere teribilă


în piept. Trebuia să încetinească pasul, dar teama n-o lăsa; era sigură
că doamna Greatrix o va brusca iară milă. Ajunsă la epuizare, fu
nevoită să se oprească. Brusc, lumea o luă la fugişi Peri auzi sirena
unei maşini de pompieri.
Când, în sfârşit coti pe strada pe care locuia, văzu casa doamnei
Greatrix în flăcări. Lumea se strânsese pe partea opusă a străzii,
privindu-i pe pompieri în acţiune. A doua maşină tocmai oprise când
Peri ajunse acolo, ochii ei fixându-se pe maşina poliţiei, trasă puţin
mai încolo.
- Unde sunt locatarii? dori ea să ştie, întorcându-se spre prima
persoană pe care o văzu.
- Sunt toţi plecaţi... Oh, uită-te! Acoperişul s-a prăbuşit! Scânteile
săriră peste tot, şi poliţia îi îndepărtă pe toţi de zonă.
- Eu locuiesc aici, spuse Peri. Unde este doamna Greatrix?
- Cum te numeşti? întrebă poliţistul, cu prea multă severitate
gândi Peri şi, fără grabă, îi dădu informaţia.
- Iat-o! ţipă patroana ei, gesticulând cu mâinile şi grăbindu-se să
ajungă în locul unde se aflau poliţistul şi Peri. Ea este! Ea a dat foc
casei, ea a facut-o! Nu se putea aprinde altfel, căci nu era foc în
cămin...
- Nu fi ridicolă, o întrerupse Peri. De ce aş vrea să-ţi dau foc la
casă?
- Doamna asta te acuză, spuse poliţistul impasibil.
- Atunci, nu este în toate minţile!
- Poate da, poate nu. Poliţistul îşi scosese stiloul, dar nu scrise
nimic. Va trebui să vii la secţia de poliţie.
- Dar...
- Fără discuţii, domnişoară. Legea...
- Bag-o după gratii! ţipă doamna Greatrix, şi Peri se întoarse,
conştientă că femeia era bine băută. Spusese că se duce la bingo, dar
148____________________________________________ANNJUSTTCB

se părea că se dusese la cârciumă. Asta gândi Peri, dar nicio secundă


nu-i trecu prin minte că doamna Greatrix putea fi atât de beată, încât
să nu-i mai pese ce spunea. Dar aşa se întâmplă, şi Peri încercă
disperată s-o oprească. Dar era prea târziu. Femeia spunea deja
privitorilor interesaţi - inclusiv poliţistului, desigur - că Peri era o
străină care intrase ilegal în ţară. Este o grecoaică, asta este! Şi ăştia
sunt nişte barbari! Ea nu mă înghite, mi-a spus că nu i-am plătit leafa,
şi a dat foc minunatei mele case. Femeia izbucni în lacrimi, şi
poliţistul făcu semn unui coleg să aibă grijă de ea.
- Este adevărat? o întrebă poliţistul, vizibil fericit că avea un caz
de genul acesta.
- Da, recunoscu Peri, plictisită, este adevărat.
Luată cu maşina poliţiei şi dusă la secţie, fu interogată de un
inspector. Peri era prea descurajată, ca să mai observe expresia
ciudată pe care o luă faţa acestuia în timp ce-i asculta povestea; se
uita în jos, încercând cu disperare să-şi stăpânească lacrimile,
singurul lucru de care mai era cu adevărat conştientă, fiind gândul
că, din cauza ei, Rok va avea probleme. Pentru că inspectorul o
făcuse să mărturisească tot... şi Rok urma să fie acuzat că o ajutase,
împreună cu fratele său.
Era tratată mult mai bine decât se aşteptase, fiind ţinută într-o
cameră mică, unde se aflau o masă şi două fotolii.
- Vrei un ceai sau o cafea? o întrebă poliţista, care o condusese
acolo. Peri se uită la ea cu recunoştinţă. Tremura de frig şi se gândi
că ceva cald ar fi binevenit.
- Cafea, vă rog, spuse ea.
Alături de cafea îi fură aduşi şi biscuiţi pe care însă îi refuză,
având senzaţia că dacă ar băga în gură ceva de mâncare s-ar îneca.
- Ce... ce au de g-gând să-mi f-facă? se bâlbâi ea, ceaşca
tremurâridu-i în mână.
- Inspectorul tocmai telefonează cuiva. Probabil vor veni să stea
l o g o d n ic a m is t e r io a s ă 149

de vorbă cu tine.
Ea se încruntă, dar poliţista pomi către uşă, evident nedorind
să-i răspundă la întrebări.
Oare de la închisoare, urmau să vină? Probabil, gândi ea,
începând să tremure din nou. închisoare... da, îşi va petrece noaptea
acolo, şi mâine o vor judeca şi o vor deporta. Poliţista ieşi şi închise
încet uşa în urma ei, dar spre surprinderea lui Peri, se întoarse cu
nişte reviste mână.
- Poate vrei să te uiţi prin ele, cât timp aştepţi, spuse ea.
- Nu, mulţumesc.... Nu mă s-simt în stare să citesc.
- Poate ai vrea să dormi. Aş putea să-ţi aranjez fotoliul mai
confortabil, să-i cobor spătarul.
- Să dorm? repetă Peri, făcând ochii mari. Cum aş putea dormi?
Poliţista deja aranjase celălalt fotoliu, şi Peri îl văzu transformat
într-un pat, îngust, dar cu siguranţă confortabil. Fu adusă o pătură şi
întinsă peste el.
- Dacă vrei să te întinzi, spuse poliţista, totul este pregătit. Ieşi
din nou, şi Peri rămase mult timp privind în gol. Dar în cele din
urmă se întinse, şi în câteva minute adormi.
O treziră nişte voci, dar era buimăcită, uitându-se în jurul ei şi
întrebându-se unde se afla. Apoi, ca o fulgerare, îi reveni totul în
minte şi începu să plângi
- Au v-venit după m-mine... O teribilă suferinţă sufletească o
cuprinse; îşi împreună mâinile şi strigă, fară să realizeze ce spunea.
- Iphigenia... scumpa mea bunică... salvează-mi..!
Peri îşi ridică privirea, căci uşa se deschisese, şi îşi duse o mână
la inimă.
- Rok! aproape ţipă ea, te-au g-găsit deja! Oh, îmi pare atât de
rău...
- Peri, iubita mea... Cu paşi mari, Rok pomi către ea, şi
ridicându-se, Peri fu aproape să cadă, atât de slabe îi erau picioarele.
150 ANN JUSTICE

El o îmbrăţişă, strângând-o protector Ia piept. Iubito, nu mai


tremura! Totul o să fie bine.
- Iubito...? îşi ridică privirea şi Rok văzu uimirea din ochii ei.
Rok... nu înţeleg.
Punându-i o mână pe obraz într-un gest liniştitor, el îi vorbi cu o
voce răguşită de emoţie.
- Te-am căutat peste tot, Peri, iubita mea. Linişteşte-te, draga
mea, n-ai de ce să te temi. Sunt aici, şi nu te voi pierde din nou.
Peri era copleşită; îşi lăsă capul la pieptul lui, toate puterile
părăsind-o. Rok o lăsă să plângă, ţinând-o strâns în braţe, până când
în cele din urmă Peri spuse, printre lacrimi.
- N-ai intrat în bucluc, Rok?
- Nu, draga mea. Peste capul ei, acesta se uită la inspectorul din
cadrul uşii, care privea scena cu interes. Mai aveţi nevoie de ceva?
- Nu, domnule. Am declaraţia dumneavoastră. A mai rămas doar
să întocmim actele care atestează că de acum sunteţi tutorele fetei.
- Putem pleca, deci. Rok o luă pe Peri în braţe şi o duse spre
maşină.
- Am cr... crezut că mă v-vor vârî la închisoare... Faţa îi era pe
umărul lui, aşa că vocea-i fu înăbuşită. Şi... şi pe tine la fel... Un oftat
adânc, venit parcă din străfundul sufletului ei, o împiedică să mai
vorbească un timp. Paşii mari ai lui Rok străbătură distanţa de la
intrarea în secţie şi maşina parcată în curte, lângă o dubă a poliţiei.
Curând, Peri era aşezată comod pe scaunul pasagerului, şi ea se lăsă
pe spate, conştientă de un miracol, dar încă atât de uluită încât nu
mai era în stare să gândească; apatia ei fiind sporită de zgomotul
surd şi ritmic al motorului.
Abia o oră mai târziu, Peri spuse:
- Vreau să-ţi vorbesc, Rok.
- Foarte bine, iubito. Ce vrei să-mi spui?
- Sunt atâtea de spus. Era ruşinată şi neîncrezătoare. Tu... cu
LOGODNICA MISTERIOASĂ 151

m-mine...?
El întoarse brusc capul, şi Peri îi văzu zâmbetul pe buze.
- Ne vom căsători curând.
- Tu... mă iubeşti?
- Mai este nevoie să întrebi?
Pe buzele lui flutură din nou acelaşi zâmbet.
- Nu înţeleg, cum te-ai îndrăgostit de mine?
- Tu, draga mea, nu eşti în locul meu. Dacă n-ai fi fost atât de
oarbă, ţi-ai fi dat seama de mult că te iubesc, iar dacă eu n-aş fi fost
atât de prost, aş fi clarificat lucrurile înainte.
- Ai fi clarificat lucrurile? întrebă ea.
- Misterul apariţiei tale ca logodnică a fratelui meu.
- Noel... Uitase de tot de el! Ce face? Bănuiesc că a ieşit din
spital, nu?
- Da, dar nu este acasă. O mătuşă de-a noastră are o vilă în
Provence şi s-a dus să stea la ea un timp. El ştie că te iubesc, adăugă
Rok, şi Peri sesiză schimbarea din vocea lui când rosti cuvintele.
Tandreţea lui o emoţionă şi se mişcă pe scaun pentru a fi puţin mai
aproape de el. îţi aminteşti că ţi-am spus că delira, în seara când
l-am vizitat?
- Da? Da, îmi amintesc.
- Atunci am aflat totul. Rok facu o pauză. Dacă te-aş fi întrebat
atunci, spuse el, aproape cu asprime, nimic din toate astea nu s-ar fi
întâmplat. Totuşi, nu era timpul să vorbim despre dragoste şi
căsătorie, cât timp Noel era pe patul de spital. La urma urmei era
încă logodit cu tine la vremea aceea. în plus, nu ştiam ce era în
mintea ta, că plănuiai să părăseşti conacul. Rok se întoarse spre ea.
Ce te apucase, Peri? Nu era nevoie să te grăbeşti. Ştiam că nu voiai
să te măriţi cu Noel, dar nu mi-a trecut prin minte că vei acţiona atât
de necugetat.
Nu era nevoie să se grăbească? Aşadar, nu cunoştea rolul pe
152 a n n j u s t ic e

care-1 jucase Celeste în cele întâmplate.


- In momentul acela am crezut că aşa era cel mai bine, spuse ea.
- Ştiam, desigur, că n-ai plecat în Creta.
- Ai bănuit că n-am locuit niciodată în Creta, am văzut că
începuseşi să ai suspiciuni.
- încă de mult, draga mea. Totuşi, Noel delirase, îţi aminteşti. în
delirul lui, spunea că ai trăit toată viaţa pe mica insulă Pithonos. în
mod firesc, am presupus că te-ai dus acolo şi am plecat imediat după
tine...
-A i plecat...! Peri se întoarse uluită spre el. Ai fost pe insula mea?
Rok dădu afirmativ din cap.
- Am zburat la Atena cu primul avion. Apoi am continuat cu o
ambarcaţiune în cea mai lentă călătorie din viaţa mea! Dar insula ta
este frumoasă, adăugă el, de parcă ar fi vrut să-i facă o plăcere.
- Şi ce s-a întâmplat? întrebă ea.
- Am găsit satul tău şi casa bunicii tale. Am vorbit cu un tânăr
numit Oreste, spuse el, cu o notă de umor în glas. N-are nimic
frumos de spus despre tine, iubita mea.
- Nu... Nici nu m-aşteptam. Şi ce s-a mai întâmplat? Ai vorbit cu
Maria?
- Care dintre ele? Se pare că sunt duzine întregi de Maria.
-V ecina de lângă noi.
- Da, de fapt, am vorbit cu mai mulţi din sat. îţi imaginezi ce am
simţit când am aflat că nu te întorseseşi în satul tău? Te-am căutat pe
toată insula, cu ajutorul poliţiei, dar ştiam că era pierdere de timp.
Dacă te întorceai, te duceai la fosta ta casă.
- Cum arată? întrebă ea cu tristeţe. Totul este lăsat în paragină?
- Nu, sătenii o ţin foarte îngrijiţi N-am intrat în casă, cu toate că
am fost invitat de Maria. Ea are cheia. Am fost invitat şi la mormântul
bunicii tale, unde am pus flori din partea ta.
Se facu tăcere. Ochii lui Peri se umplură de lacrimi şi în gât i se
LOGODNICA MISTERIOASĂ 153

pusese un nod.
- O să mă duc acolo într-o zi, Rok. îţi mulţumesc foarte, foarte
mult.
- Mi s-a părut normal s-o fac. Mi-am dat seama ce trebuia să fi
simţit în noaptea când ai fugit, ştiind că nu vei participa la funeralii.
- Bănuiesc că Maria mă condamnă pentru asta, spuse ea, dar
spre surprinderea ei, Rok scutură din cap.
- A spus că, la început, ca toţi ceilalţi, a fost şocată. Dar mai
târziu, toţi au fost de acord că, fiind englezoaică, trebuia să fii liberă
să-ţi alegi soţul.
- Bunica s-a gândit doar la viitorul meu. Peri vorbea încet,
începând să-i fie greu sărămână trează. Ştia vag că mai avea multe
să-i explice lui Rok, dar mişcarea maşinii o moleşea, şi o cuprinse
somnul.
Nu-şi aminti când fusese dusă din maşină în casă, nici când
fusese întinsă cu grijă pe pat. Se trezi cu soarele strălucind şi
minunatele păsărele ciripind în copaci. Năucă o secundă sau două,
îşi plimbă privirea prin cameră. Era acasă! în conac, pe patul ei
confortabil! Da, totul era ca înainte şi, aruncând de pe ea pătura
pufoasă şi călduroasă cu care Rok o învelise, sări din pat şi dădu la
o parte draperiile, cuprinzând cu privirea splendidele grădini,
pădurea şi dealurile înconjurătoare. Era acasă... şi Rok o iubea... Sau
nu era decât un vis? Râse încet, deşi ar fi vrut să cânte cât putea de
tare. Se dezbrăcă şi intră în baie, îşi spălă părul şi-l aranjă, spre
satisfacţia ei.
- Şi acum, să căutăm o rochie drăguţă! Şifonierul era aşa cum îl
lăsase; îşi alese o bluză albă de bumbac şi o fustă viu colorată,
sperând ca acea vestimentaţie să-i ascundă trupul slăbit mai bine
decât o rochie.
Abia când vru să coboare se uită la ceas. Făcu ochii mari. Era
douăsprezece şi un sfert!
l î î -------------------------------------------------------------- A W y u STlCE

Rok era în hol, când ajunsese jos. Acesta îi zâmbi cu tandreţe s'
luă în braţe.
- Ai dormit bine? o întrebă, după ce o sărutase.
Ruşinată, Peri dădu afirmativ din cap.
- Nu mi-am dat seama că e aşa târziu.
- N-are importanţă. O să mănânci la prânz şi pentru micul dejun
numai dacă nu vrei ceva acum.
- Nu, voi aştepta.
- Du-te în camera de zi, Peri, să încheiem discuţia pe care am
început-o dimineaţă. Am de dat un telefon, vin şi eu în câteva
minute.
Peri se întoarse să intre în camera de zi, dar în acel moment se
auzi o bătaie uşoară în uşa de la intrare, şi se duse s-o deschidă.
- Tu...! Celeste facu un pas înapoi, uluită că se trezea faţă în faţă
cu fata pe care nu se aştepta s-o mai vadă niciodată. Cum ai ajuns
aici? întrebă ea cu aroganţă, trecând pe lângă Peri, care închise
imediat uşa.
- Celeste, începu ea în grabă, intenţia ei fiind să încerce să
găsească un mijloc s-o apere, dacă tu...
- Te-am întrebat ce cauţi aici! şuieră Celeste, cu ochii plini de
furie.Te-am avertizat că mă duc la poliţie dacă mai iei vreodată
legătura cu Noel sau cu Rok... Vocea îi pieri de spaimă când, privind
dincolo de Peri, întâlni privirea întunecată şi uimită a bărbatului cu
care spera să se căsătorească.
Peri se răsuci pe călcâie.
- Ai terminat deja de vorbit? întrebă ea, cu o profundă groază în
ochi.
- Linia era ocupată. El nu-şi luase ochii de la faţa lui Celeste, şi
acum porni spre ea. Momentul era atât de tensionat, încât şi Peri se
încordă. Se întrebă cât de mult auzise Rok. Vrei să repeţi ce-ai spus,
Celeste?
j n GODNICA m is t e r io a s ă ______________________________ 155

Faţa fetei era albă ca varul, dar şi schimonosită de furie. Peri văzu
în expresia ei că înţelegea că pierduse şi că accepta înfrângerea. Dar
nu într-un mod elegant; vocea i se ridică până la un ţipăt strident,
când îl întrebă ce dorea să repete. în loc să-i "răspundă, Rok se
întoarse spre Peri.
- Poate explici tu ce voia Celeste să spună.
Peri scutură din cap.
- Nu... n-are i-importanţă, Rok... nu acum, când...
- Ba are importanţă. Vocea lui era foarte joasă şi ochii
pătrunzători. Peri tremură de teamă, căci niciodată nu mai văzuse pe
faţa lui o expresie atât de întunecată şi de ameninţătoare.
- Celeste n-a făcut decât să încerce să mă ajute, începu ea, când,
cealaltă o întrerupse, aproape şuierând cuvintele.
- Nu te deranja să faci pe mărinimoasa! N-am nevoie de
generozitatea ta...
- Cred, o întrerupse Rok, că noi doi trebuie să avem o discuţie.
Peri dragă, vrei să ne laşi singuri?
Peri se uită la el fără să rostească un cuvânt, înainte de a se
întoarce şi a intra în camera de zi, închizând uşa în urma ei. Dar şi
aşa, auzi acea voce furioasă; Celeste era într-o criză de gelozie şi de
furie. Peri o auzi ameninţându-1 pe Rok că intenţiona să se ducă la
poliţie. Vocea lui Rok era mai moale, şi Peri nu reuşi să-i audă
replica, dar auzi răspunsul lui Celeste.
- Vom vedea, Rok! Obţinând tutela şi căsătorindu-te cu ea, nu
veţi scăpa nici tu nici Noel de necazul ăsta. Fata ieşi, iar Peri trecu pe
verandă, unde aerul curat îi mângâie faţa palidă, redându-i un pic
din culoarea ei. Un sfert de oră mai târziu, Rok o găsi acolo şi, cu o
figură îndârjită, dar tandră, veni la ea şi o luă în braţe.
- Rok, şopti ea cu teamă, veţi avea probleme, tu şi Noel?
- Nu, iubito. Am crezut că ai înţeles asta, noaptea trecută.
- Dar Celeste a spus...
156 ANN JUSTICE

- Celeste nu ştie totul, o întrerupse el. Eu am alertat poliţia din


toată ţara. Le-am dat descrierea ta şi le-am spus că ai intrat ilegal în
ţară, dar că atât tatăl tău cât şi bunica ta erau englezi. Mi-am asumat
răspunderea şi am acceptat să fiu tutorele tău... Se opri, ridicând din
umeri. Dar totul este de domeniul trecutului, scumpa mea, de ce să
mai pierdem timpul cu asta? Dacă Celeste va încerca să ne facă rău
mie şi lui Noel, nu va reuşi decât să se facă de râs. Rok facu o pauză,
dar Peri, lipindu-se şi mai strâns de pieptul lui, era prea mulţumită
pentru a vorbi în momentul acela. Acum ştiu de ce ai plecat în grabă,
dar atunci n-am putut să înţeleg. Ştiam, desigur, că nu vrei să te
măriţi cu Noel, şi când în delirul lui mi-a spus că încercase să te
grăbească să te căsătoreşti, am tras concluzia că te-ai hotărât să fugi
în timp ce el era în spital. Aflaseşi că era în afara oricărui pericol, deci
n-aveai nimic pe conştiinţă. Totuşi, mai târziu, când mi-a spus că se
răzgândise în privinţa unui mariaj imediat, pentru că-i era teamă
să-mi spună mie, am devenit şi mai nedumerit. Se opri din nou şi
Peri tăcu. ,
Celeste a clarificat totul, legat de plecarea ta. Cu tandreţe, îi
înclină capul spre spate, şi ea se uită în ochii lui, ochi plini de mânie
şi de profundă îngrijorare.
Cât de greu trebuie să-ţi fi fost, iubita mea. Dacă aş fi ştiut! Nu
puteam înţelege de ce poliţiştii nu reuşeau să te găsească, dar mă
gândeam că dacă rătăceai pe străzi fără acte, era o chestiune de timp
până te vor prinde. Când am văzut că timpul trece, a început să-mi
fie teamă, iubita mea.
Vocea lui era răguşită de emoţie, şi într-un acces de iubire şi de
tandreţe, Peri îşi puse buzele peste ale lui şi-l sărută.
- Cum a putu Celeste să te supună unei astfel de înjosiri?
Inspectorul de poliţie mi-a povestit despre locul acela îngrozitor şi
despre patroana lui. Incendiul a fost foarte binevenit pentru el.
Dacă n-ar fi fost incendiul, ea ar fi fost acum tot acolo, gândi Peri,
LOGODNICA MISTERIOASĂ 157

dar nu-i pomeni nimic despre asta lui Rok. însă, se înfiora
involuntar, conştientă că exista o şansă la un milion să fi scăpat aşa
cum o făcuse.
- Când se va întoarce Noel? întrebă ea după un timp.
- Nu se întoarce încă. Este un om schimbat, Peri. Aşa cum ai
prezis, accidentul a avut un efect benefic asupra lui, schimbându-i
complet concepţia despre adevăratele valori ale vieţii. Sunt ferm
convins că în curând o să-l pun în posesia întregii lui averi.
- Mă bucur că s-a schimbat, spuse ea. Apoi, după ce el o sărută
cu pasiune şi nesfârşită tandreţe, continuă. îi voi fi veşnic
recunoscătoare că m-a adus aici... la tine. O notă sfioasă îi încheie
fraza, facându-1 să râdă pe scumpul ei iubit. Dar vocea acestuia era
serioasă când spuse:
- Şi eu îi voi fi veşnic recunoscător, Peri, că mi-a adus singura fată
din lume pe care o voi face soţia mea.
Ei îi zbură gândul la Celeste, apoi şi-o scoase din minte,
îmbujorată şi cu suflarea întretăiată, când în cele din urmă, el îi dădu
drumul din îmbrăţişare, Peri râse uşor şi murmură cuvintele care-i
stăteau pe buze de atâta timp.
- Scumpul meu Rok... te iubesc.
Oftatul de gratitudine şi de satisfacţie al bărbatului porni din
adâncul sufletului.
Cu blândeţe, o luă din nou în braţe, şoptindu-i cuvinte de
dragoste, dar în momentul următor deplângându-i starea fizică, şi
promiţându-i că, până într-o săptămână, va ajunge la o stare perfectă
de sănătate.
- Şi apoi vom pleca în luna de miere, adăugă el. Vreau să văd
Grecia, aşa că vom merge pe insula ta, să ne ocupăm de proprietatea
bunicii.
Ea dădu afirmativ din cap, cu tristeţe.
- îmi doresc s-o fi cunoscut pe Iphigenia, spuse ea.
158 ANN JUSTICE

- Te-a înzestrat cu un caracter minunat, răspunse el cu blândeţe,


şi ea se înroşi imediat. Rok o privi în adâncul ochilor, şi un zâmbet
tandru îi flutură pe buze.
Da, repetă el încet, te-a înzestrat cu un caracter minunat şi-i
mulţumesc pentru asta.
Cu inima plină de iubire, Peri nu putu decât să-i ofere buzele,
deoarece copleşită de emoţie, îi era imposibil să rostească un
cuvânt.

Sfârşit
Vă recomandăm următoarele apariţii din colecţia
“EL şi EA”:

803. O rază de speranţă Ann Thompson Dean

îndrăgostită fără speranţă de Ray, Sara se înclină în faţa hotărârii


acestuia de a se căsători cu sora ei, frumoasa Irma. Proaspeţii căsătoriţi
pleacă în Africa de Sud, unde Irma suferă un accident de maşină. Sara îi
urmează pentru a-şi îngriji sora şi-l cunoaşte pe seducătorul şi arogantul
Peter van der Linden, care pare să-i intuiască secretul. Cum vor evolua
oare raporturile lor?

804. Iubire tăinuită MaryMcNeal

Pentru a scăpa de fosta sa iubită, Joel Falcone insistă ca Farrah să se


prefacă o vreme că sunt logodiţi. Pentru a-1 scăpa pe tatăl ei de închisoare,
aceasta se vede nevoită să accepte. Dar Joel Falcone era şeful ei şi în plus,
o atrăgea foarte mult. Ce se va întâmpla, însă, dacă va da frâu liber
sentimentelor? se întreba Farrah, îngrijorată. Dacă Joel Falcone n-o putea
iubi pe frumoasa Laura Bennett, cum va putea s-o iubească pe ea?...