Sunteți pe pagina 1din 159

Coperta; VASILE SOCOLIUG 1986, Morga ret Way RED CLIFFS OF MALPARA I.S.B.N. 973-96131-7-9 MARGARET WAY STĂPÂNUL DIN MALPARA Traducere de VENERA CORAVU BUCUREŞTI, 1993 Redactor: AURELIAN MICU ANDY Consilier editorial: TRAIAN IANCU Lector: ANGELA VASILE Colecţia: EL şi EA

MARGARET WAY

STĂPÂNUL DIN MALPARA

CAPITOLUL 1

Blake stătea în faţa imensului deşert australian. Vârtejuri de vânt modificaseră recent aspectul dunelor care păreau nişte colonade roşii, ce simulau un templu gigantic păgân. Mii şi mii de kilometri de nisip roşu, arzător, cu relieful mereu schimbător, se întindeau la infinit. Blake cunoştea bine deşertul: îl respecta; nu făcea el oare parte din existenţa lui? Din ţara lui? Căldura era toridă şi după o zi extenuantă, Blake şi-ar fi acordat bucuros puţină odihnă. Dar acest peisaj îl atrăgea ca un magnet Călătorise mult, cunoştea lumea întreagă şi totuşi niciun loc nu i s-a

părut atât de fascinant ca propriul lui domeniu, Malpara. Pentru el, ca pentru toţi din familia Meredith care trăiseră pe acest pământ, Malpara reprezenta un vis, un vis nebun de orgoliu şi de

putere în sfârşit realizat. Timp de mulţi ani familia Meredith luptase

contra elementelor: furtunile de nisip, seceta, pământurile aride

învinseseră. Malpara devenise o enormă ferma, poate chiar cea mai importantă a ţării, Blake se gândea la toate acestea şi faţa lui rămânea impenetrabilă, avea aerul că este turnată în bronz. O tânără călăreaţă se oprise la câţiva paşi de el. Între Sarie şi cal

existau multe puncte comune: ambii erau rasaţi, iuţi, clocotitori

Sarie îi era greu să-şi controleze revolta care mocnea în ea. Aroganţa lui Blake o enerva şi ştia că va fi întotdeauna aşa. Sarie avea doisprezece ani când mama ei o părăsise şi Blake o primise la el. Tatăl ei murise cu câţiva ani mai înainte. Şi el era un Meredith, un văr îndepărtat al lui Blake, dar spre deosebire de el, nu făcea parte din ramura influentă a familiei. Blake făcuse mai mult de o mie de kilometri în avion pentru a o lua şi totuşi ea protestase cu amărăciune, când o anunţase că o va lua cu el. Acum, chiar dacă îl stima şi se arăta sinceră faţă de el, refuza să-l asculte în mod servil, oricât de mare stăpân ar fi fost! Şi Sarie adora Malpara, dar se ferea să-şi arate sentimentele. Nu ştia totuşi că faţa ei expresivă îi reflecta toate emoţiile Hipnotizat de deşert, Blake nu dădea atenţie tinerei fete. Silueta sa se detaşa peste peisajul de nisip roşu. Era foarte seducător, foarte viril şi în acelaşi timp îl ghiceai excesiv de autoritar. Şi era suficient să

Lui

Şi le

ordone pentru a fi imediat ascultat. Cu excepţia lui Sarie

singura care-i rezista, astfel că erau veşnic în conflict. Acum totuşi, ea încerca să obţină ceea ce dorea prin blândeţe:

dorea atât de mult să meargă la Adelaide, unde familia Shelton o invitase să petreacă o săptămână. Ce putea reproşa Blake familiei

Shelton? Erau oameni care primeau enorm şi Leigh era prietena cea mai bună a lui Sarie. Şi mai era Peter, fratele lui Leigh. Blake primise un raport lipsit de bunăvoinţă despre familia Shelton, asta era sigur.

Cineva îi povestise că Peter era îndrăgostit de ea

desigur. Era vorba doar de un simplu flirt fără urmări, dar lui Sarie nu-i plăcea ca Blake să se amestece. Îşi scutură capul cu mânie. Blake părea că nici n-o vede şi ea contempla cu ciudă profilul ars de soare al tutorelui ei. Ah, i-ar da o lecţie dacă ar fugi ca să se mărite cu Peter! Totuşi, numai ideea căsătoriei o speria. Îşi amintea de scenele teribile care-i despărţiseră părinţii. Dacă asta era căsătoria, prefera de o sută de ori să se mulţumească cu mici flirturi! Cine-i vorbise oare de rău pe Sheltoni lui Blake? Nu-i lipseau informatorii, dar în acest caz, precis era vorba de Justine, sora lui mai mare. Locuia la Adelaide, unde soţul ei, un om de afaceri important, candida pentru o carieră politică. Când Sarie era internă la pensionul particular foarte select – ales de Blake – şi când Justine o primea în timpul weekend-urilor, o supraveghea pe tânăra fată ca un paznic de închisoare

Nu era nimic,

Ea era

” Avea

în permanenţă tendinţa să se comporte faţă de el ca un copil mânios şi încăpăţânat.

„Dacă Blake nu se întoarce” se gândi Sarie, „încep să urlu

Ei, ce e? Întrebă el cu bruscheţe.

Se simţi stingherită. În faţa arsă de soare a lui Blake, ochii gri ca

argintul scânteiau. Sarie se căzni să rămână calmă:

— Pot Blake? Te rog

Ochii albaştri ai fetei se îmblânziră. Erau atât de albaştri încât luau

câteodată reflexe de ametist.

— Nu, spuse Blake brusc.

De ce? Strigă ea furioasă, uitând de toate eforturile ce şi le propusese să le facă pentru a o înţelege.

Pentru că, dacă tânărul Shelton îşi imaginează că se va însura cu o Meredith, se înşeală!

Ah, familia Meredith, această familie extraordinară!

Faci parte din ea, dragă!

— Eu sunt verişoara săracă

Nu prea te comporţi ca atare. Strălucirea ochilor lui Blake se accentua.

Hai Sarie, lansează-te în luptă! Ai fost întotdeauna o mică

rebelă! Deja la doisprezece ani

te-am smuls de sub influenţa acelei femei, de al cărei nume nici nu-mi mai amintesc.

îmi aduc aminte perfect de ziua când

— Asta m-ar mira! Tu ştii întotdeauna totul! Era mătuşa Rae!

Mătuşa Rae, da

Dumnezeule!

Nu spune nimic rău de ea. Era o prietenă a Marei.

Mama ta, corectă Blake.

Mara, repetă Sarie cu încăpăţânare. De ce să nu-i spun astfel? N- o s-o mai revăd niciodată.

Dacă am putea măcar să fim siguri, murmură el cu un aer

îngrijorat. Sarie nu-i remarcă neliniştea. Plângea.

— Niciun risc s-o mai întâlnesc. Atunci de ce-mi interzici să plec?

— Am spus nu.

Tu eşti cel mai tare, nu-i aşa? Spuse ea disperată. Eu nici nu pot să-mi pledez cauza

Te aştepţi să vezi oamenii şi lucrurile să cedeze capriciilor tale, Sarie?

Ah, te urăsc! Aş vrea să te bat!

Dar nu îndrăzneşti, căci nu ai încredere în reacţia mea! Ai dreptate, Sarie.

Vântul făcu să zboare câteva fire de păr de un roşu auriu pe faţa tinerei călăreţe. Ea le îndepărtă cu un gest al mâinii.

Am nouăsprezece ani, Blake!

— N-am nevoie să mi-i aminteşti! Ţi-a trecut vreodată prin minte că număr zilele care mă separă de momentul în care nu voi mai fi

tutorele tău? În mod curios, această reflecţie îi făcu rău lui Sarie.

Va fi o mare uşurare pentru tine, spuse Sarie cu amărăciune.

Nu am ajuns încă acolo. Mai ai multe de învăţat înainte de a te

mărita! Va avea noroc, fericitul ales, căci eşti foarte frumoasă. Deodată Sarie se simţi teribil de tânără şi neexperimentată, Blake avea darul de a scoate întotdeauna ce era mai bun din ea. Acum soarele lumina direct faţa bine desenată a tutorelui ei. Acest bărbat o speria puţin, dar niciodată Sarie n-ar fi mărturisit-o, chiar sub tortură. Pe de altă parte, dacă ar trebui să-l părăsească s-ar simţi extraordinar de singură. Îşi explica prost toate aceste contradicţii. Blake era o fiinţă întreagă, fără concesii şi ea se găsea în întregime sub dominaţia lui. Totuşi îi plăcea să-i reziste; atunci se simţea trăind intens. Dat Blake ştia atât de bine s-o ghicească 1 Era într-un fel o marionetă, ale cărei fire le trăgea, cu îndemânare. Căci trecea drept maestru în arto de a manipula oamenii

Ne vom întoarce, declară el. Când micile eleve nu mă distrează, ele mă agasează

Totuşi se pare că o găseşti pe leigh foarte seducătoare, i-o întoarse ea.

Biata mea Sarie! Eşti idioată în unele clipe! Exclamă el cu

dispreţ. Am ţinut-o întotdeauna la distanţă pe prietena ta Leigh

Dacă

fratele ei îi seamănă cât de puţin, asta mă face şi mai mult să te păstrez la Malpara! Sarie se încordă.

Dar cine te crezi tu ca să-mi alegi prietenii în locul meu? — Sunt tutorele tău legal, Selena!

Nu mă striga Selena, mă îngrozeşti. Blake avu un uşor rânjet.

Este adevărat că această poreclă nu i se prea

potriveşte insuportabilei prostuţe

M-ai urât întotdeauna şi ai o opinie

complet falsă despre caracterul meu. Trebuie ca întotdeauna tu să ai ultimul cuvânt; din principiu.

Probabil

datorită temperamentului tău de roşcată! Nu încetezi să oscilezi din contradicţie în contradicţie, puţin ca dinţii ferăstrăului. O altă fulgerare de farmec, o tresărire de vitalitate, urmate de tăceri ostile. Când vei reuşi să-ţi stăpâneşti aceste capricii, vei deveni o adevărată femeie.

Selena, zeiţa lunii

Nu încetezi să mă critici

Câteodată doresc să te leg! Ai limba prea ascuţită

Ea îşi împinse bărbia în afară, într-un gest de dispreţ.

— M-ar mira asta!

Blake avu un surâs uşor.

Nu mă privi aşa Sarie. Ştiu, ai ochi frumoşi. Dar eu sunt Blake, nu uita şi nimic nu mă va surprinde venind de la tine. Ar trebui din când în când să accepţi să-mi faci plăcere. Ce inconvenient ar putea prezenta acest voiaj la Adelaide? El ridică din umeri.

Invită-ţi prietenii aici dacă vrei

Ce prostie! Dar eşti cu totul insensibil! Eşti un zid de granit!

Ceea ce nu este cazul tânărului Shelton? Oh, văd clar, Sarie.

Aş vrea să pot să vă observ.

Sora lui mi s-a părut foarte

şireată, ştie să se descurce! Nu înţeleg ce aveţi în comun voi două.

tu eşti încă

Pentru acest tânăr eşti un dar din cer

Este o descurcăreaţă, abilă în lucrurile mondene

Şi tu

un bebeluş Sarie tremură.

Vezi intenţii ascunse pretutindeni. Mă întreb dacă voi avea într-

o zi posibilitatea să acţionez după pofta mea! Asta mi se pare greu eşti prea şmecher

Ţin la tine Sarie, chiar dacă tu nu crezi.

Ah, da? Întrebă ea cu neîncredere.

Ei da! Şi tu ţii la mine, chiar dacă refuzi s-o admiţi. Sarie reuşi

să rămână naturală, dar era incapabilă să întâlnească privirea gri argintie a lui Blake. Acest om era o enigmă vie şi când discuta cu el, nu reuşea niciodată să descopere argumentele susceptibile să-l

convingă. Chiar în acest moment murea de poftă să dea din picioare

urlând, ca eleva insuportabilă ce era pentru el. Dacă avea forţa de caracter a familiei Meredith, moştenise de asemenea şi nervozitatea bolnăvicioasă a mamei sale. Încercă din nou să-l convingă. Prin blândeţe, de data asta

Doamna Shelton a insistat mult ca să vin, spuse ea cu o voce

răguşită. Vor fi recepţii, câteva excursii

în oraş Blake o întrerupse cu un hohot de râs brusc.

Cumpărături în oraş! Repetă el ironic. Ascultă draga mea: te

cunosc, eşti extrem de feminină şi succesul ţi se suie la cap. Tânărul Shelton este îndrăgostit de tine? Este fermecător, dar mie asta nu-mi place. Regret că te decepţionez oprindu-te la Malpara, pentru care totuşi ar trebui să-mi fii recunoscătoare!

Aş putea face cumpărături

Ai putea să ai încredere în mine! Nu există alta mai virtuoasă ca

mine – graţie tuturor eforturilor tale. Şi dacă nu sunt capabilă să fiu rezonabilă la nouăsprezece ani, nu voi mai fi niciodată!

— Exact.

Ce vrei să spui? Se miră Sarie.

— Peter Shelton este probabil foarte abil. Eu prefer să rămâi aici.

Aici eşti în siguranţă. Această poveste cu tânărul Shelton a durat destul de mult. Sunt convins că nu iei acest flirt în serios. Îţi încerci

numai ghearele

merită. De altfel, dacă tu ai nouăsprezece ani, el are cel puţin douăzeci şi şase ţi nu se învârte în aceiaşi mediu. O fată drăguţă ca tine, cu o

Vrei să-ţi desfăşori aripile, dar Peter Shelton nu o

dotă apreciabilă, poate spera o partidă mult mai bună!

O zestre! Exclamă Sarie. Îţi baţi joc de mine?

Şi de ce nu ţi-aş da-o?

Jenată Sarie se înroşi şi Blake îi luă mâna.

Să încercăm să discutăm, Sarie. Am avut o zi grea, sunt obosit şi

nu este momentul să mă provoci. Nu vreau să te împiedic să te distrezi, crede-mă. Dar, sincer să-ţi spun, nu-mi place prietena ta

Leigh

Evident, Justine ţi-a dat raportul: această scumpă Justine care se

pretinde prietena mea, dar care îţi povesteşte totul în spatele meu!

Bravo Blake, ştii să te serveşti de familia ta! Sunt gata întotdeauna să te asculte orbeşte!

Şi tu, doar când asta îţi convine, i-o întoarse el plictisit. Hai vino, Sarie. Să mergem.

şi ceea ce am auzit despre familia ei nu mi-a plăcut deloc.

Marea lui pălărie de pânză o pălărie de cowboy – îi umbrea ochii.

Părea dur, viril, ferm deodată Sarie avu o mică exclamaţie înăbuşită:

Şi dacă aş locui la Justine? Oh, te rog, Blake.

El se gândi puţin, apoi dădu din cap.

Nu. Nu vreau să-i dau o asemenea răspundere Justinei. Să lăsăm

această mică iubire să se stingă singură. Dacă am înţeles bine, tânărul Shelton s-a lăudat pretutindeni deja!

— Asta m-ar mira! Spui orice ca să mă faci să sufăr!

Blake îşi crispa violent degetele pe încheietura mâinii tinerei fete.

O să încetezi să mă consideri ca un monstru?

— Faci totul pentru asta!

O trase către el. Cei doi cai îşi ciuliră urechile. Blake călărea un minunat armăsar negru ca abanosul şi Sarie o delicată iapă roaibă.

Sarie, murmură Blake, trebuie să fii prudentă, căci bârfelile

circulă. Este natural! De când ai venit la Malpara, după ce ţi-ai terminat studiile, fotografia ta a fost publicată de nenumărate ori în

Sunt multe

paginile celor mai elegante reviste. Asta nu-mi place

lucruri pe care nu le înţelegi şi care mie îmi displac. Or, tu nu te porţi

decât ca o puştancă care nu se gândeşte decât să se distreze!

— E fals, tiranule!

Mai repetă odată acest cuvânt şi o să te fac să-l înghiţi!

Ai fi capabil! Ştii la cine mă faci să mă gândesc în acest

Regele colinelor de

moment? La un dictator feroce! Tu eşti şeful

nisip roşu!

Să nu reîncepem, Selena! Regret că nu-ţi dai seama că dacă

acţionez în felul acesta este pentru binele tău. Lasă-l pe Shelton să-şi găsească a altă fată: tu nu eşti pentru el! Lacrimile îi tulburară lui Sarie vederea.

Justine ţi-a făcut un portret al lui prea sumbru!

Al lui şi al întregii familii. Şi nu uita că Justine te adoră

Poate, dar ea se înşală în privinţa lui Peter. Nu e totuşi un

gangster!

Nu, ai dreptate. Dar totuşi figurează pe lista mea neagră.

Fiecare zi te face mai rău!

— Ei bine, cu atât mai bine! I-o întoarse el sarcastic. Vino, Sarie. Aminteşte-ţi că la Malpara eu sunt cel care comandă!

— Eu n-am deci dreptul la nimic?

La tot, afară de familia Shelton.

Dacă l-ai cunoaşte ai vedea că este simpatic.

Precis că nu, mica mea dragă Sarie cu păr arămiu.

Privirea lui pătrunzătoare zări un vârtej de vânt venind drept spre

ei.

Să ne întoarcem dacă nu vrei să fim prinşi într-o furtună.

Sarie se înroşi şi-şi azvârli pălăria pe spate, descoperindu-şi buclele

va găsi în faţa

elementelor dezlănţuite! Din cauza unui simplu vânt Blake punea

de aur arămiu. Nu

va fi pentru prima dată

se

capăt conversaţiei lor şi asta o rănea profund.

Sper ca acest vârtej să te atingă! Îi spuse ea.

— Asta m-ar mira!

Îşi îndemnă calul. Acesta azvârli din picioare şi un jet de nisip roşu

ţâşni de sub copitele lui. Aplecându-se uşor, Blake lovi coasta mătăsoasă a iepei roaibe, pe care o călărea Sarie. Atunci, întocmai ca două săgeţi, caii se avântară în câmpie întorcând spatele deşertului. Când calul galopa, Sarie nu se gândea la nimic. Nu mai simţea nici mânie, nici resentimente, ci numai bucuria de a merge ca vântul. Ştia că niciodată nu va călări aşa de bine ca Blake. Totuşi, era o excelentă călăreaţă, elegantă şi îndrăzneaţă. De data asta vroia să se ia la întrecere, ghici Blake, care-şi reţinu armăsarul. Trebuia să fii mereu atent la Sarie, căci reacţiile ei erau imprevizibile. El o lăsă să o ia înainte. Picioarele iepei sale zburau deasupra ierbii, în direcţia unui boschet de arbori exotici şi de salcâmi în floare. Sarie fusese prea răsfăţată şi răspunderea o avea în mare parte

Blake. Dar avea intenţia să pună capăt acestui lucru

Tânăra fată

avea atâtea posibilităţi când nu se încăpăţâna în mod stupid! Sarie îşi ridică braţele spre cer într-un gest de triumf. Mişcarea îi colora obrazul drăguţ. Am câştigat! Ce ţi s-a întâmplat, Blake? — Mie? Aştept ca să-ţi deschizi în sfârşit ochii. Ceva în expresia feţei şi în timbrul vocii, o tulbură pe tânăra fată. Avu deodată impresia că nu-l cunoaşte deloc pe Blake. Devenise

deodată un străin Ai ratat totul, bombăni ea. Nici n-ai încercat să te iei la întrecere! — Era într-adevăr important?

Surâdea. Devenise Blake cel obişnuit întrebându-se ce i se întâmplase

Vântul se ridicase, culcând la pământ câteva plante sălbatice, făcând să le zboare petalele.

Sarie îşi regăsi respiraţia,

Facem pace? întrebă Blake.

— Da.

Caii plecară din nou la pas, strivind ierburi aromatice al căror miros puternic îl simţeau în nări. În depărtare o turmă de boi se îndrepta spre

un loc cu apă. Erau urmaţi de un paznic pe cal. încă o dată Sarie

Şi în

perioadele de secetă, dar mai ales după ploi, când florile apăreau cu

miile în deşert şi când păsările păreau deodată nebune. Atunci era cea

mai extraordinară grădină

sarcina de a le face să dispară a doua zi după ploi. Şi avea impresia că

niciodată ele nu vor reveni. Dar era suficientă o ploaie torenţială, pentru ca încântarea să se repete.

Şi Blake era

stăpânul lui. Acest om era o adevărată stâncă. Avea o asemenea

putere fizică şi morală încât alături de el Sarie se simţea extraordinar de fragilă

Nimic nu-l va putea supune pe Blake. Era ca o

barieră de netrecut între familia Shelton şi ea însăşi. Ca altă dată când se ridicase între mama ei şi ea.

Vântul şi soarele luau repede asupra lor

trebuia să-şi dea seama: adora Malpara, în toate anotimpurile

Da. Malpara era cel mai frumos loc din lume

Se întoarse spre el

Facem o cursă? Propuse ea.

Ai pierdut dinainte! O asigură el.

O licărire amuzată îi juca în priviri şi Sarie se simţea din nou

cuprinsă de această impresie bizară

— Nu fi atât de sigur pe tine, i-o întoarse ea, fără a se gândi într- adevăr la ceea ce spunea. Era intens tulburată şi în acelaşi timp speriată şi enervată.

Mâinile tinerei fete tremurau

pe hăţuri, în timp ce Blake o privea cu un aer meditativ. Avu impresia că tutorele ei căuta s-o domine cu toată trufia lui, cu toată aroganţa şi

o cuprinse un val de revoltă.

Îşi înfipse tocurile în coastele iepei care sări. Sarie se aplecă peste

grumaz şi coama blondă îi atinse obrazul. Iapa fugea nebuneşte şi Sarie îl uită pe Blake

Păsările cântau pe

cerul albastru. Puţin mai încolo se ridica o primă barieră. Calul şi călăreaţa lui o trecură dintr-o săritură. Pălăria lui Sarie ţinută de o

cureluşă în jurul gâtului, îi sălta pe spate. Vântul îi juca în buclele aurit.

încă una. Sarie zări deodată în apropiere

armăsarul negru al lui Blake

deasupra barierei şi depăşi iapa roaibă. Sarie îl credea pe Blake încă departe în spatele ei. Mânia făcu să-i strălucească ochii bleu violeţi. Se aplecă puţin mai mult pe grumazul

iepei şi o îndemnă la maximum. Blake o strigă, dar ea nu vru să audă: va câştiga cu orice preţ. Dar bariera următoare era mult mai înaltă ca celelalte. Surprinsă, iapa se feri din calea obstacolului, apoi se opri brusc şi Sarie,

Dintr-o săritură formidabilă el se ridică

Nervozitatea ei se comunica şi calului

O a doua barieră

dezechilibrată, fu azvârlită într-un morman de fân care se găsea acolo, tocmai la ţanc, din fericire, ca să-i atenueze căderea. Cu respiraţia tăiată, fata nu mai mişca.

Nebună mică!

De data aceasta vocea lui Blake era mai puţin sigură decât de

obicei

fetei erau intacte. Sarie inspiră adânc. De data asta era învinsă.

Dar mâinile lui nu tremurau când se asigură că membrele

Ţi-am spus să nu încerci să treci peste această barieră!

Trebuie ca întotdeauna tu să ai ceva de spus!

Oare mâna lui Blake îi mângâia încetişor părul? Cât era el de

puternic şi cât de slabă se simţea ea

Zumzăitul

din urechi i se atenua. Blake îi atinse obrazul şi

murmură câteva cuvinte pe care ea nu reuşi să le înţeleagă.

Şi Tina? întrebă ea.

— N-a avut nimic: a avut mai mult noroc ca tine. Ar fi trebuit să

ştii că nu era capabilă să sară un astfel de obstacol!

— Ea sare bine, de obicei.

Da, dar ea îşi cunoaşte limitele. Ea este mult mai rezonabilă ca

tine. Sarie vru să se ridice, dar Blake o împiedică.

Odihneşte-te puţin şi încearcă să nu vorbeşti!

Tânăra fată se forţă să-şi reţină lacrimile care-i umpleau ochii.

Ai aerul neliniştit, Blake

Şi tu, pari complet buimacă.

Nu mă gândeam că

că te îngrijorezi atât de mine. Sunt deci o

asemenea răspundere pentru tine?

Da, domnişoară.

El

îi

surâse şi ea întoarse capul ca pentru a evita un pericol.

Apropierea lui Blake o tulbura în mod straniu

Unde e pălăria mea? Întrebă.

— Nu te gândi la asta. O s-o căutăm mai târziu. Pentru moment mă gândesc doar la tine.

— Nu te cred, Blake.

Totuşi, într-o zi, o să fii forţată s-o admiţi.

— Când?

Poate peste câţiva ani

Vocea lui Sarie începu deodată să tremure.

Aş fi putut să mor!

Dar nu-ţi

mai încerca astfel destinul! Data viitoare ai putea fi mai puţin

norocoasă. Încet, culoarea revenea în obrajii albi ai tinerei fete, dar privirea pupilelor albastre era încă puţin pierdută.

Graţie Domnului, o să te alegi doar cu câteva vânătăi

Regret că ţi-am produs teamă, Blake

Ah, credeam că mă deteşti

Cine a spus asta? Murmură ea.

Se întoarse pe o parte şi se strâmbă uşor, căci fiecare mişcare îi producea noi dureri. Evita să întâlnească privirea tutorelui ei.

Cine a spus asta? Chiar tu, Sarie şi de mai multe ori.

Ei bine! Eu

Inima îi bătea tare. Între Blake şi ea nimic nu mai era la fel Blake avu un surâs rapid şi dinţii îi străluciră în faţa bronzată.

Oh, lasă-mă să apreciez această încetare a ostilităţilor, cine ştie

dacă un astfel de moment va mai reveni! Eşti un adevărat mic demon,

Sarie!

eu nu spuneam adevărul.

Eu

— Vreau s-o cred.

nu ştiu ce mi se întâmplă, bâlbâi ea.

Ea îi aruncă o privire piezişă. Nu era de o mie de ori mai bine să fie cu el, decât să rătăcească fără ţintă în lumea largă?

Blake, eşti ca o apă adâncă şi neagră.

Şi tu eşti o reală cascadă de cristal

Surâdea din nou. Degetele lor se atinseră uşor. Sarie era incapabilă să facă cea mai mică mişcare. Nici nu putea să vorbească. I se părea că este transportată de o maree, căreia nu putea să-i reziste. Ochii ei parcă implorau, ,,Ajută-mă". Blake ghici disperarea şi neliniştea tinerei fete şi expresia lui se schimbă.

Poţi să te scoli în picioare? întrebă el cu o voce naturală.

Redevenise Blake cel liniştitor pe care-l cunoştea atât de bine. Ea

încercă să se scoale şi-şi înăbuşi un geamăt. Blake o luă în braţe.

Lasă-mă să te ajut, Sarie. Nu ţi-ai revenit încă

Sunt făcută bucăţele

Bărbia lui Blake atinse buclele tinerei fete şi îi surâse aşa cum i-ar fi surâs unui copil

Ce aventură, nu-i aşa?

Îmi permiţi să mă duc la familia Shelton?

Gata, Sarie Roşcata! Acum ne vom întoarce călărind amândoi pe Bargara. Eşti de acord?

— Da.

— Da? Dar e de necrezut! Exclamă Blake râzând.

Sarie fu aşezată în faţa lui Blake pe armăsarul negru. Tutorele ei o ţinea de talie, în timp ce conducea calul. Oh, nu era prima dată când călăreau amândoi pe acelaşi cal! Blake o învăţase pe Sarie să

Niciodată nu a fost atât de

ciudat de tulburată. Simţea privirea lui Blake rătăcind pe faţa ei, pe părul ei în care se juca soarele, pe linia gâtului, pe curbele corpului ei. Peisajul era minunat. În curând zăriră clădirile fermei. Se aflau pe înălţimile lui Nuljiri, ce domina toate împrejurimile. Pe această colină

se ridica o stâncă mare de piatră roşie. Această stâncă părea că păzeşte Malpara. Era numită „bătrânul stăpân”, căci ea evoca o siluetă omenească. Deodată Sarie se simţi imens de fericită.

călărească. Dar acuma, totul era diferit

Şi iată Malpara! O oază într-un deşert

Îl privi pe Blake. Ultimele raze de soare făceau să-i sclipească ochii, dându-le o strălucire aproape insuportabilă. Cu sprâncenele

uşor încruntate, Sarie studia figura tutorelui ei, ca şi cum ar fi văzut-o pentru prima oară şi ca şi cum ar fi vrut să-şi graveze în memorie fiecare trăsătură.

Ce ţi se întâmplă, Sarie? Pari îngrijorată.

Nu

— Nu spune prostii.

Ochii tinerei se holbau.

— Nu spun prostii, protestă ea. Dar am

Dar această căzătură m-a făcut parcă să-mi pierd capul

am impresia că nu te mai

cunosc. Te-ai schimbat.

— Nu, Sarie.

— Ba da, te-ai schimbat, insistă ea aproape disperată.

El ridică din umeri şi schimbă subiectul:

În curând aborigenii îşi vor ţine ceremonia rituală pe colină.

— La luna plină. Să ne întoarcem repede, Blake. Simt nevoia unei

băi bune! Soarele apusese deja când calul ajunse în faţa copacilor care împrejmuiau casa şi dependinţele. De-a lungul anilor, ferma fusese mărită şi modernizată. Vitele provenind de la Malpara erau vestite de la un capăt la celălalt al Australiei, în fiecare an, o vânzare la licitaţie avea loc pe domeniu. Această vânzare constituia izvorul veniturilor cele mai importante ale familiei Meredith. Ea atrăgea un număr important de cumpărători şi de curioşi. Hangarele, unde se expuneau animalele, în ziua vânzării, se ridicau în mijlocul copacilor, în dosul hambarelor. Bungalowurile şefilor de echipă se găseau tot în această parte. Lucrătorii locuiau în faţa staulelor şi hangarelor unde se aliniau maşinile agricole. Exista de asemenea un teren de aviaţie, căci familia Meredith poseda două avioane uşoare şi un elicopter.

Locuinţa se găsea puţin mai la o parte. Era o clădire cu două etaje, de inspiraţie romantică, a cărei construcţie costase o avere la începutul secolului. De fiecare dată când o revedea, chiar dacă o părăsise de puţin timp Sarie se simţea mereu copleşită de acelaşi sentiment de bucurie şi de plenitudine. Blake îl chemă pe unul din argaţi şi-i încredinţă iapa lui Sarie, care mergea în urma lor. În acest sfârşit de zi, salariaţii de la Malpara şi familiile lor stăteau liniştiţi afară la taifas. Sarie îi salută voioasă pe unii şi pe alţii. Braţele lui Blake o menţinură solid când ea se aplecă ca să vorbească cu Jamie Conway un băieţel de şase ani, fiul administratorului. Faţa bronzată a copilului era presărată cu pistrui şi el începu să alerge în dreptul lor, întrebându-l pe Blake când îl va

duce şi pe el pe cal

Muma lui îl chemă:

Termină să-l plictiseşti pe patron, Jamie!

Dispăru imediat cu toată viteza picioruşelor lui în direcţia bungalowului familial.

Mângâie urechile

catifelate ale lui Bargara şi armăsarul se întoarse uşor spre ea, fără să- şi modifice alura. Mergea cu paşi mari, regulaţi, liniştiţi. Când galopa

îşi întrebuinţa toată puterea. Odată ajuns în curtea pavată, Blake se dădu jos şi întinse braţele către Sarie. Ea se lăsă să alunece surâzând. În acest minut precis, păreau a fi cei

Sarie suspină fericită. Regăsise Malpara

mai buni prieteni din lume.

Când mă laşi să-l călăresc pe Bargara?

Niciodată.

Sarie ridică umerii. Ştia că marele armăsar negru era greu de stăpânit.

— S-a auzit bine? întrebă Blake, ridicând o sprânceană.

— S-a auzit, răspunse Sarie ca un ecou.

Se ridică pe vârful picioarelor, apoi se lăsă să cadă pe tocuri. Exaltarea ei era în continuare tot atât de intensă. Se simţea capabilă să vină de hac la orice şi oricui – chiar lui Blake! De ce n-ar reuşi ea să-l înduplece? La acest gând un surâs uşor i se desenă pe buze.

Tutorele ei o observa ironic, dar ea nu-şi dădu seama. Blake fu destul de abil ca să nu distrugă cu un cuvânt buna dispoziţie a tinerei fete. O contemplă în tăcere.

Ochii Sariei, umbriţi de gene lungi închise, străluceau ca safirele. Buclele arămii erau ca o spumă în jurul figurii ei cu trăsături fine, ca de camee. Era încântătoare, delicată, copilăroasă şi în acelaşi timp teribil de senzuală. Nu era de mirare că Peter Shelton fusese atras de tânăra fată. Dar Blake avea intenţia să pună capăt acestei poveşti. Sarie nu trebuia să aibă de-a face cu familia Shelton.

De ce încrunţi sprâncenele? îl întrebă Sarie.

Mă gândeam

Eram sigură că această pace nu va dura! Spuse ea cu dispreţ.

— Mi-ai spus c-ai avea nevoie de o baie bună, ţi-aduci aminte?

Ambii îşi regăsiseră tonul acru. Se înfruntau din nou

Cu graţia ei

naturală, Sarie se roti pe tocuri. Să trăieşti lângă Blake, se gândi ea, era puţin aşa cum ar trăi câinele cu pisica

CAPITOLUL 2

În tot timpul dimineţii, avioane particulare au aterizat încontinuu la Malpara. Crescătorii erau grăbiţi să vadă produsele lui Kalwaddi

Era un animal enorm, un specimen minunat din

rasa Santa-Gertruda, ani îndelungi de încrucişare permiseseră familiei Meredith să obţină, după selecţie, excelente rezultate. Animalele lor erau renumite şi exista la Malpara o cameră plină de cupe şi de o mulţime de panglici, care era numită „sala trofeelor”. În acea zi nu erau decât crescători la Malpara, Nu era ca în perioada vânzărilor la licitaţie, când, după expresia lui Haddo Meredith, unchiul lui Blake, „familiile debarcau în trib”. Familia Meredith prevedea atunci tot felul de divertismente: un bufet imens, un bal extraordinar. Era o adevărată sărbătoare la care participau cele mai bune familii australiene, indiferent dacă erau de origine rurală sau orăşenească. Surorile lui Blake făcuseră excelente căsătorii. Stephanie (căreia i se spune mai ales Scotty) fusese singura care se căsătorise cu un mare fermier. Scotty sosise la Malpara în dimineaţa aceasta. Se instalase la marginea piscinei. Deja bronzată toată, ea îşi ridicase păru! Închis la

Onze, faimosul taur

culoare în vârful capului. Îşi dădea ea oare seama că era o privilegiată? Cameristele veneau s-

o salute şi ea le răspundea cu un semn din cap şi cu un surâs. Scotty era o vorbăreaţă incorijibilă şi adora bârfelile. Sarie, care era lângă ea, tocmai îi povestise discuţiile ei cu Blake în legătură cu Sheltonii.

Dar nu e posibil! Exclamă Scotty. Nu se poate purta astfel!

Ei bine, da! Nu ştii cât este de autoritar

Scotty nu se simţea prea bine. Avea douăzeci şi patru de ani şi nu i

se întâmplase niciodată să-şi critice acest frate pe care îl adora.

Blake înţelege totul şi pe toată lumea, o asigură ea.

Vrei să spui că are pretutindeni spioni?

Este bine informat, este exact. Dar tu nu poţi acţiona contra

voinţei lui, Sarie! Ştii că el face totul cât mai bine, gândeşte-te puţin, draga mea!

— Ah, m-am gândit. Eu sunt cea care are dreptate!

Scotty îşi privi tânăra verişoară cu prietenie.

Este îndrăgostit de tine?

— Cine?

Peter al tău, desigur! Despre cine vorbim oare? Nu pe el vrei tu -l întâlneşti la Adelaide? Sarie se sprijini de spătarul şezlongului.

A

călătorit mult

Da, suspină ea. Peter este foarte distins. Este blond, elegant

şi face atâtea lucruri

— Oh, lucruri permise sper

Sarie luă un cub de gheaţă şi impulsiv îl aruncă în direcţia lui

Scotty.

Nu spune prostii! Tu mă înţelegi, Scotty. Tu nu eşti ca Justine!

Slavă Domnului! Apropo, ştii că partidul politic al lui Clive devine din ce în ce mai puternic?

— Nu-mi pasă! Spuse Sarie. Să nu vorbim, te rog, de politică!

Ea reveni imediat la subiectul care o preocupa.

Dacă norocul e de partea mea, aş putea încerca să plec cu Jake

Gândeşte-te că mi-a spus adineauri că sunt cea mai frumoasă fată din

lume!

Şi mie mi-a spus acelaşi lucru. Eu nu cred că Jake vrea să se

recăsătorească

niciodată asupra valorii unui animal, în schimb nu cunoaşte deloc femeile. Sarie o întrerupse cu nerăbdare.

Ultimul lui divorţ l-a costat foarte mult. Nu se înşală

Jake pleacă la Adelaide!

— Te joci cu focul, Sarie! Nu e bine să te duci împotriva voinţei lui Blake! Tânăra fată se calmă

Mă duc la Adelaide cu Jake!

— E treaba ta!

Vrei să mă ajuţi, Scotty?

Pentru ca Blake să mă acuze pe mine! Mulţumesc

— Dar nu-i spui nimic? O întrebă Sarie.

— Drept cine mă iei? Nu voi spune nimic, fii sigură

Gândeşte-te

totuşi la drama pe care o vom avea aici când se va descoperi plecarea

ta!

O să-i las un bilet

Ştii Scotty, o fată care se găseşte în umbra

lui Blake, n-are nicio şansă să se mărite într-o zi!

— Eu m-am măritat totuşi. Şi Gayle. Şi Justine

Dar voi sunteţi surorile lui!

Şi tu, lumina ochilor lui! Spuse Scotty ironică.

— Pfff!

Este adevărat, să ştii, o asigură Scotty, Blake şi-a dat osteneala

să te recupereze. Crezi că maică-ta a acceptat aşa uşor să facă aşa cum dorea el?

— Probabil i-a dat bani, spuse ea cu cinism.

Miliardarii nu deschid aşa uşor portofelele! Ascultă Sarie, fă

Te cred capabilă să ai grijă de tine, eşti destul de raţională

cum vrei

pentru aceasta. Blake poate n-are dreptate să te ţină aşa strâns legată

Am intenţia să-mi duc viaţa aşa cum îmi place. Blake nu trebuie

-mi supravegheze fiecare gest! El se crede îngerul meu păzitor!

Adăugă ea, luându-şi un aer de martiră.

În înger păzitor? Aşa îl vezi tu?

Să spunem mai degrabă ca un bărbat care tot timpul dă ordine.

Şi graţie căruia ferma funcţionează de minune, realizând beneficii enorme.

Încetează să-l susţii! Îi cunosc calităţile şi eu! Este formidabil un adevărat superman! Ceea ce nu-l împiedică să mă trateze ca pe o puştancă

O puştancă preţioasă

Am nevoie să am puţină libertate, Scotty. Altfel Scotty părea gânditoare.

Mă întreb de unde vine această animozitate pe care o simţi

ca şi când

o să explodez!

pentru Blake. Dar n-ai dreptate să faci astfel. Este ca

refuzi să vezi valul imens care va mătura totul în drumul lui.

Tu poţi să spui ce vrei: eu plec! Declară Sarie cu încăpăţânare.

— Asta nu-mi prea place

Totuşi mărturisesc că-l găsesc pe Blake

puţin cam prea sever. De altfel Justine este la Adelaide!

— N-o să-i telefonezi, nu-i aşa?

Oh, nu! Justine îmi produce puţină teamă de când a devenit soţia unui om politic influent.

Se interesează enorm de cariera lui Clive o asigură Sarie.

Reuşeşte tot ce întreprinde – ca Blake. Mi-o imaginez foarte bine în rolul soţiei unui prim-ministru.

Este posibil să devină într-o zi, spuse Scotty dând din cap. O asemenea perspectivă îi părea înfricoşătoare.

— De ce nu? Spuse Sarie. N-ai să fii mândră de sora ta?

Eu mă mulţumesc să fiu soţia fur Sean, draga mea. Am destule

şi este prima dată

de făcut, crede-mă. Mă scol în zori, mă culc târziu

când mă odihnesc de luni de zile!

Ar fi timpul ca femeile să se scuture puţin, declară Sarie.

Te las să te ocupi tu de asta în locul meu. Du-te să te lupţi! O să te admir de departe

Există multa nedreptate, Scotty, în lumea asta Scotty se ridică în picioare.

Ascultă, draga mea. Fac ce pot în urma posibilităţilor mele.

Bineînţeles suntem departe de a ajunge

Lucrătorii fermei par fericiţi la nivelul Malparei Se întrerupse.

Iată-l pe Blake!

Acesta se apropie de ele şi văzându-i silueta înaltă, bine făcută, Sarie simţi că o cuprinde furia. Scotty îşi privea fratele cu adoraţie.

— Mi se pare o eternitate de când nu te-am văzut, Blake?

El îi surâse.

Şi plec imediat. Trebuie să zbor la Balka Downs, vrei să vii cu

mine?

— Desigur!

Scotty îşi luă jacheta de mătase.

— Când pleci?

— Cam într-o oră.

Se întoarse spre Sarie.

Şi tu Sarie, vrei să vii? Stai la soare de prea multă vreme!

Puse o pălărie de pai pe capul tinerei fete care nu protestă; ştia că

preferabil să pară acum

asta

nu

servea

la

nimic.

Şi

apoi

era

conciliantă.

Oh, cred că voi rămâne aici

Evită privirea lui Blake.

Nu este un răspuns!

— Las-o Blake, spuse Scotty cu nervozitate. Nu este obligată să ne

însoţească.

Şi de ce?

Ochii lui Blake se micşorară, în timp ce-o examina pe tânăra fată.

De obicei, cerea întotdeauna să meargă la Balka Downs!

— Scotty n-a văzut-o pe Marge de-o eternitate, or să aibă să-şi

povestească o grămadă de lucruri. Iar în ceea ce mă priveşte, eu am fost acolo acum cincisprezece zile Blake se aplecă şi cu un deget a forţă să-şi ridice bărbia. Sanie

căuta să pară naturală. Albastrul ochilor tindea spre violet intens.

ca de obicei, de altfel! Foarte bine, atunci

rămâi la Malpara? Ce-o să faci?

Mă derutezi, Sarie

Ah, o grămadă de lucruri, răspunse ea evaziv

Mâna lui Blake îi apăsă ceafa.

Este pe biroul meu un raport destinat Asociaţiei Naţionale şi Regale. Poţi să-l dactilografiezi Ochii tinerei sclipiră sub borul marii pălării de paie.

Ai putea adăuga, ,,te rog"!

Când o să devii mai politicoasă, o să te tratez şi eu cu mai multe menajamente.

Începeţi să vă certaţi? Se interesă Scotty.

Sarie se sili să se controleze.

Nu ştiu de ce, dar de câte ori Blake mă vede, se supără

murmură ea.

Deloc! O asigură el sarcastic. În orice caz Sarie, dacă vei călări, nu te duce prea departe.

— Da, Blake. Nu, Blake.

Continuă deci pe acest ton! Îi spuse el.

Tăcu. Dacă lui Blake i se întâmpla s-o răsfeţe prea mult, îi cerea în schimb o ascultare absolută. O fixa cu privirea. Ochii lui deschişi contrastau straniu cu figura bronzată. Părul era de un negru ca pana corbului – ca acela al unui indian. Sarie se simţi cuprinsă de teamă şi de ruşine în acelaşi timp. Faţa lui Scotty reflectă în mod egal un sentiment de culpabilitate Amândouă erau pe cale să-l înşele pe Blake şi el bănuia ceva, căci scruta faţa lui Sarie cu o atenţie crescută.

Cum trebuie să dactilografiez acest raport, întrebă ea cu un aer obraznic. Spaţiu dublu?

O ştii bine.

Bine, mă duc să mă îmbrac, spuse Scotty.

Şi cu o nevinovăţie calculată, o întrebă pe Sarie:

Atunci, dragă, nu vrei să vii?

— Nu, i-o tăie Blake. Draga va rămâne aici.

În ochii lui gri juca o luminiţă ironică. Credea c-o pedepseşte pe

Sarie? Tânăra fată se sculă Obrajii îi erau roşii

O să-mi iau lucrurile, spuse ea cu vocea înceată.

Blake îi întinse jacheta colorată. Acest veşmânt foarte feminin

surprindea în mâinile sale virile

capul aplecat; niciodată nu se simţea aşa de nervoasă. Blake ridică o sprânceană.

Sarie se îmbrăcă repede. Stătu cu

Am impresia că pregăteşti o farsă

Te rog, Blake! Mă duc să-ţi dactilografiez raportul, foarte simplu

Voi nu puteţi să încercaţi să vă vorbiţi frumos amândoi? Interveni Scotty. Eşti aspru cu Sarie, Blake

— Sunt obligat, având în vedere caracterul ei.

Iarăşi! Strigă Sarie.

Buzele îi tremurau. În mod obişnuit gura ei era a unei femei senzuale. Şi deodată părea să fi devenit a unei fetiţe care dorea să

plângă.

Scotty îşi pocni limba de cerul gurii şi Blake se întoarse agasat.

De îndată ce vei fi gata, Scotty, vino pe terenul de aviaţie. Ai

Când Sarie se duce s-

desigur multe lucruri să-i povesteşti lui Marge

o vadă, discută împreună ore întregi şi nu se mai opresc din râs

Poate râdem de tine, spuse Sarie cu un aer plin de dispreţ.

Poate vei putea să descoperi ceva în plus despre mine? Spuse

Blake înainte de a se depărta cu paşi mari.

Ce vrea să spună cu asta? O întrebă Sarie pe Scotty. Acest om va fi mereu un mister pentru mine

Scotty îşi privi verişoara cu un aer îngrijorat În această clipă semăna cu fratele ei.

— Spune-mi, Sarie, ai într-adevăr intenţia să pleci?

Sarie ezită.

Este bizar. Când Blake era aici, nu mai aveam chef să merg la

Adelaide, Dar sunt decisă să-mi pun planul în aplicare. Măcar pentru a-i dovedi că nu el este cel mai tare! Dacă n-a fi decât pentru a-l

învinge!

Ca să-l învingi pe Blake, repetă Scotty cu un ecou. Spune mai

bine că este din cauza acestui Peter

Nu ştiu. Şi apoi nu aceasta este cel mai important. Ce vrea Blake? Să mă ascund într-un colţ?

Oh, Sarie! După ce-ai părăsit pensionul, ai făcut înconjurul lumii! Ai uitat deja?

Nu, natural. Dar acuma sunt acasă şi Blake mă ţine la

închisoare!

Eşti îndrăgostită de el, nu?

Ai nevoie să schimbi aerul. Eu înţeleg asta, spuse Scotty.

Nu ştia de partea cui să fie, a tinerei verişoare sau a fratelui ei.

Altădată, ea fusese întotdeauna de partea lui Blake. Dar acum trebuia să admită că fratele ei exagera puţin.

— Ascultă Sarie, dacă asta îţi face într-adevăr plăcere, pleacă! Nu voi spune nimic. Dar când Blake va descoperi secretul, va fi un moment penibil

Oh, cât eşti de drăguţă, Scotty! Totuşi nu încerca să-l minţi. Cel

mai bine este să nu-i spui nimic

Şterge-o şi el o să te lase liniştită!

Şi bietul meu Sean îşi va imagina că aştept un copil!

— Oh, asta n-o să întârzie! Spuse Sarie tachinând-o.

— Spui orice, biata mea Sarie!

Sean te adoră! Ai noroc cu un bărbat ca el!

Scotty surâse fericită.

— Hai, Sarie, fă cum vrei. Eu voi încerca să aranjez lucrurile aici

În orice caz, declară Sarie, la război ca şi în dragoste, toate

loviturile sunt permise! Scotty îşi ridică ochii către cerul fără nori. Suspină, încercând să fie

cu conştiinţa împăcată, dar nu reuşi. Dintotdeauna Sarie se ridicase împotriva autorităţii lui Blake. Dacă acesta i-ar fi permis să se ducă la Adelaide, această situaţie penibilă ar fi fost evitată.

Poate Justine se arătase prea

severă descriind familia acestui faimos Peter? Din nou Scotty suspină. Totul era calm, dar atmosfera se va încărca cu electricitate când Blake va descoperi plecarea pupilei lui! Scotty îşi cunoştea fratele: ghicea că escapada lui Sarie nu putea să dureze mult!

Trei zile trecuseră deja de când Sarie se afla la Adelaide, la Sheltoni. Şi Blake nu dăduse niciun semn, nici Justine. Din momentul când tânăra fată se urcase în avionul lui Jake Onslow, nu se simţise în apele ei. Pentru ca Jake s-o ducă la Adelaide, fără să-şi pună prea multe întrebări, ea îi înşirase o sumedenie de minciuni. Jake nu bănuise niciun moment adevărul şi era preferabil, căci era unul din prietenii cei mai buni ai lui Blake. Înainte de a pleca, dactilografiase raportul lui Blake şi-l lăsase pe biroul tutorelui ei, întovărăşit de un bilet în care-l informa de plecarea la Adelaide! Probabil că fusese furios când îi citise scrisoarea! Totuşi nu era

Parcă nimănui nu-i păsa de ea. Şi în loc să se bucure, ea se

Scotty nici nu-i telefona! Nimic nu era

simţea părăsită, neglijată

sigură

Totuşi, de obicei Blake ştia ce face

cum ar fi dorit-o. Oh, desigur, familia Shelton era drăguţă

Sperau probabil că, în

sfârşit, eforturile lor vor fi recompensate. Dar spre marea lor mirare, Sarie nu era aşa de uşor de manipulat cum crezuseră.

Era în

continuare seducător, gentil şi plin de umor. Atenţiile lui o flatau desigur, însă fără s-o încânte ca înainte. Dacă Sarie ar fi avut un pic de curaj, s-ar fi dus s-o vadă pe Justine. Dar Justine era câteodată tot atât de intimidantă ca Blake Tânăra fată îşi contemplă mutra cu un aer neliniştit. Trei zile eternitate!

Nu-şi pusese încă rochia. Odată îmbrăcată va trebui să coboare în

saloanele unde se dădea o recepţie. Oh, nu o mare recepţie

vor fi în număr de vreo patruzeci, nu mai mult Sarie ar fi trebuit să fie încântată că este primită cu un astfel de fast. Şi într-un sens, era Dar pe de altă parte era decepţionată constatând că nimeni nu se îngrijea de absenţa ei. Se simţea întrucâtva exclusă din familia Meredith, de „familia regală”, cum le spunea Leigh râzând. După ce bătuse rapid la uşă, Leigh intră în camera prietenei ei. Nu eşti încă gata?

invitaţii

o

Sarie se întreba cum putuse să fie îndrăgostită de Peter

Aproape. Sunt deja machiată. Asta văd! Eşti extraordinar de seducătoare: înţeleg de ce Peter este îndrăgostit pentru prima oară în viaţa lui Sarie ridică din umeri surâzând.

Pariez că Peter o să se îndrăgostească încă de o duzină de ori, înainte de a atinge patruzeci de ani!

Dar tu eşti aceea, cu care vrea să se căsătorească!

Sarie îşi aranjă o şuviţă de păr şi se examina din nou în oglinda mare. Ochii îi erau foarte strălucitori. Începea să regrete profund

Malpara. Leigh stătea în spatele ei. Purta o rochie lungă de crep, roşcată şi o serie de brăţări asortate cu inelele îi sunau pe încheieturile mâinii.

Ştii Sarie, până în prezent mama nu găsea nicio fată destul de

bine pentru Peter. Şi acum nu mai poate după tine! Peter te iubeşte sincer, crede-mă. El a flirtat mult, o recunosc. Dar ăsta-i trecutul. El

doreşte acum să se fixeze. Sarie făcu o mică grimasă.

— Nu eu!

Mama este convinsă că se va face această căsătorie!

Nu vreau să mă mărit!

Totuşi vei fi foarte fericită cu Peter i Şi apoi, mi-ar plăcea grozav să devenim cumnate!

— N-o să mă mărit cu Peter, Leigh, numai ca să-ţi fac plăcere! Este

foarte simpatic şi mă iubeşte, ştiu. Dar nu mi-a vorbit niciodată de dragoste!

Oh, asta te tracasează!

Leigh făcu o mişcare rapidă cu mâna. Era gata să se ducă să aranjeze lucrurile

Biata mea Sarie, înţeleg!

Sarie abia se ţinea să nu izbucnească în ros. Nu înţelegi nimic. Să nu moi vorbim despre asta, Leigh. Nu vreau să mă mărit! Cel puţin nu înainte de a fi profitat de viaţă! Atunci îmbracă-te repede şi coboară cu mine. Leigh era sinceră când dorea să-şi vadă prietena căsătorindu-se cu

fratele ei. Nu-i plăcuseră niciodată prea mult numeroasele cuceririi ale

Cu Sarie era altceva. Era atât de drăguţă şi veselă! Nimic

nu-i putea face mal multă plăcere lui Leigh decât s-o vadă devenindu- i cumnată. Doamna Shelton nu avea dreptate dorind să accelereze lucrurile. Dorea ca logodna lui Peter şi Sarie să fie celebrată cât mai repede posibil. Ori Sarie detesta să fie dirijată. Şi doamna Shelton, după părerea lui Leigh, nu deţinea toate elementele situaţiei. De exemplu ea nu-i cunoştea încă pe Blake Meredith.

lui Peter

Leigh fusese la Malpara acum câteva luni. (I întâlnise pe Blake şi de atunci nu reuşise să-l uite pe tutorele prietenei sale. Niciun bărbat din cei pe care-i cunoştea, nu-i ajungea nici la gleznă. Dorea să-l

revadă repede şi spera atunci să-l facă o mal bună impresie

dată, aproape că se aruncase de gâtul lui

cinic. Probabil că era aşa cu toate femeile, dar asta n-avea importanţă. Leigh era gata la orice pentru a-i atrage atenţia! Ce vârstă avea oare Blake? Treizeci şi trei sau treizeci şi patru Era teribil de distins şi era suficient să-i zărească silueta înaltă pentru ca inima să-i bată nebuneşte. Gândindu-se la Blake, Leigh devenise foarte palidă. Deodată se

Blake fusese mai degrabă

Ultima

agăţă de piciorul patului. Sarie o privi cu mirare.

Ce ţi sa întâmplat, Leigh?

Mă gândesc la vărul tău, Blake.

Sarie fu surprinsă.

Ce sunt vorbele astea fără şir? De la Pe ter la Blake

Ei bine, aşa-i, îi răspunse Leigh surâzând.

Nu era deloc încurcată.

— Blake este diavolul întrupat, o avertiză Sarie. Nu te gândi la el

— Nu fac decât asta!

— O astfel de dragoste nu-ţi poate aduce de cât decepţii şi suferinţe, Leigh!

Ce ştii tu? O ironiză tânăra fată.

Sarie nu răspunse. Ea îşi îmbrăcă rochia lungă de mătase imprimată în tonuri de jad şi safir. Apoi îşi puse în jurul gâtului un colier de aur montat cu acvamarine. Purta cercei asortaţi. Acestea erau bijuterii de familie şi Blake i le oferise de curând. Dar, fără să analizeze de ce, Sarie preferă să nu-i spună lui Leigh acest lucru. Albastrul acvamarinelor se armoniza minunat cu culoarea ochilor şi a rochiei.

Fabulos! O asigură Leigh cu un aer absent.

În realitate gândul ei era la kilometri de aici

Se gândea la Blake.

Ea îşi amintea de el cu o asemenea intensitate, încât l-ar fi putut desena din memorie. Ochii lui în special erau extraordinari: de un gri atât de deschis, încât i-ai fi putut crede de cristal.

Nu era amabil, nostim şi surâzător ca Peter. Dar avea o

personalitate fascinantă. Văzându-ne, nu puteai să nu spui: „lată un veritabil aristocrat!”. Leigh se înfioră şi-şi scutură părul blond. Trebuia să obţină de la

Sarie o invitaţie pentru Malpara

pândeşti în fiecare moment ocaziile să urci treptele scării sociale! Sarie stătea acum în mijlocul camerei mobilate sobru. Avea aerul unei imense flori tropicale în această rochie în culori somptuoase, care-i punea în valoare părul roşcat. Şi ea era foarte distinsă. Probabil pentru că era o Meredith, se gândi Leigh.

Tânăra fată observase o oarecare schimbare în ultimul timp:1a

Ah, nu era uşor să fii o Shelton şi să

prietena ei. Sarie se maturizase. Era mai puţin uşuratică ca altă dată, era mai sigură pe ea. Relaţiile între Blake şi Sarie o dezorientau pe Leigh. Sarie părea să-

şi urască vărul

Era încontinuu revoltată de el. Înainte de-a face

cunoştinţa lui Blake, Leigh şi-l imaginase cu totul diferit din descrierile lui Sarie. Ea se aşteptase să vadă o fiinţă de o austeritate şi

Şi în loc de asta, întâlnise un

de o severitate riguroasă. Un căpcăun

om infinit de seducător. Dacă Sarie nu părea deloc să-şi stimeze tutorele, el, în schimb,

ţinea vizibil foarte mult la ea, cum constatase Leigh. Sarie nu era o Meredith? Şi pentru Blake, familia sa trecea înainte de orice.

Era

probabil căci nu ducea o viaţă prea tumultuoasă. Tot ceea ce Leigh

Sarie nu vorbea niciodată de mama ei. Poate că murise

ştia despre ea, era faptul că fugise cu un american. Blake o luase

atunci s-o crească pe mica Sarie, în ciuda protestelor copilului. Oare din acest moment se născuse animozitatea pe care Sarie o simţea împotriva tutorelui ei?

— Ce-i reproşezi tu în fond? O întrebase Leigh pe tânăra fată, în

mai multe ocazii.

Că este un veritabil tiran, răspundea invariabil Sarie. Nu-mi dă atenţie: eu nici nu contez. Uşa camerei fui Sarie rămăsese întredeschisă şi deodată o voce masculină se auzi, făcându-le pe fete să tresară:

Cunoaşteţi noutatea?

Sarie se întoarse pentru a face faţă noului venit. Acesta se aplecă şi depuse un uşor sărut pe obrazul catifelat al tinerei.

— Ce noutate, Peter?

Leigh îşi contempla fratele. Peter semăna cu mama lor: era

seducător, elegant

Peter o apucă pe Sarie de cot şi o îndepărtă uşor de el, ca să-i poată admira mai bine rochia costisitoare.

Ştia să vorbească şi era întotdeauna sigur de el.

— Familia Richmond vine în astă-seară. Ne anunţă el.

Leigh avu o exclamaţie lungă şi se întoarse repede spre oglindă pentru a se examina încă o dată. În ceea ce-l privea pe Peter, acesta nu-şi putea dezlipi ochii de

Sarie, căreia luminile făceau să-i strălucească părul. Ochii fetei erau măriţi.

Ce? Întrebă ea în sfârşit, Justine şi Clive vor veni aici?

Peter aprobă, apoi izbucni în râs.

Mama este nebună de bucurie!

— Este bizar. Familia Richmond n-a pus niciodată piciorul aici.

— Nici Sarie n-a stat atâta vreme aici!

Obrajii tinerei fete erau acum foarte roşii.

Au sosit deja? Întrebă ea.

Încă nu. Mama mi-a cerut să urc pentru ca să vă pun la curent.

Pentru ea este un adevărat eveniment! Este atât de snoabă!

Da, este un adevărat eveniment! Declară Leigh, dansând în jurul

camerei. Recepţia din seara asta va avea o strălucire neaşteptată! Este oare posibil ca familia Meredith să-i considere în sfârşit pe Sheltoni

frecventabili?

Sarie simţea privirea lui Peter asupra ei şi se forţa să pară naturală. Totuşi, în sinea ei, părea tulburată Ea ghicea de ce Justine îi vizita pe Sheltoni: probabil la îndemnul

lui Blake! Şi ştia că era inutil să se revolte

probabil cu toată demnitatea şi Sarie trebuia s-o imite. Familia Meredith făcea mereu front comun, oricare le-ar fi fost neînţelegerile. Acestea le vor rezolva mai târziu, în particular. Recepţia era în toi când familia Richmond îşi făcu apariţia. Sarie se afla atunci în mijlocul unui grup animat, dar simţi că se petrecea

ceva

Justine se va comporta

Exista o tensiune în atmosferă, discuţiile încetaseră.

A primi familia Richmond reprezenta pentru familia Shelton un imens pas înainte Mama lui Peter şi a lui Leigh, Beatrix Shelton, era o femeie

îmbrăcată întotdeauna după ultima modă. Era foarte vioaie, spirituală, uşor intrigantă şi extraordinar de abilă.

Era pe cale să povestească cu detalii o întâmplare, care-i fusese încredinţată ca un secret, când zări deodată o pereche a cărei înfăţişare extrem de distinsă atrăgea imediat atenţia. Recunoscu pe tânăra femeie: era Justine Richmond, soţia acestui om politic despre care se şoptea că va deveni probabil prim-ministru. Însoţitorul Justinei Richmond îi semăna atât de tare încât Beatrix Shelton ghici imediat că era vorba de Blake Meredith. Beatrix Shelton se grăbi în întâmpinarea oaspeţilor ei. Era foarte

bucuroasă

Dacă ar fi fost după ea, i-ar fi aplaudat cu pasiune pe

invitaţii ei.

Clive Richmond apăru la rândul lui. Era un tip bine clădit, cu bărbia voluntară şi cu o privire pătrunzătoare. Avea probabil zece sau doisprezece ani mai mult decât soţia lui. Viitorul prim-ministru era foarte impresionant, îşi spuse Beatrix

Shelton. Dar cumnatul lui era şi mai

veritabil gentleman şi doamna Shelton, care dorea să-şi împingă copiii în lumea bună, îi aruncă o privire fetei ei, Leigh Sarie era cu adevărat o mică proastă! Cum ar fi putut acest bărbat seducător să se comporte ca un păzitor neînduplecat? Blake Meredith era un perfect om de lume! El se înclină în faţa lui Beatrix Shelton cu multă dezinvoltură. Ochii lui gri argintii o detaliară rapid, dar era imposibil să ghiceşti ceea ce gândea Acest om avea o prestanţă de netăgăduit. Şi când îi adresă un surâs

Stăpânul din Malpara era un

lui Beatrix Shelton, ea crezu că leşină de bucurie. Ea o neglijase puţin pe Leigh în ultimul timp, în profitul lui Peter

pe care încerca să-l arunce în braţele lui Sarie. Dar viitorul nu se anunţa el deodată sub cele mai strălucite auspicii? Leigh şi Blake Peter şi Sarie Familia Meredith o învăţase pe Sarie să salveze situaţiile în orice

împrejurări. Teama ei de panică se estompa

să rămână şi să aştepte urmarea evenimentelor unde ar fi putut să fugă? În loc să rămână pasivă, ea se hotărî să precipite lucrurile şi se grăbi spre verişoara ei cu un aer încântat:

În orice caz era obligată

— Justine!

Ochii Justinei străluceau maliţioşi: nu se înşelase!

Sarie! Exclamă ea cu dragoste.

O îmbrăţişă pe tânăra fată care se întorcea acum spre omul politic:

— Clive!

Clive se aplecă şi depuse un sărut uşor pe degetele roze ale tinerei nesupuse.

Eşti totdeauna încântătoare, draga mea. Ştii că ne plictisim fără

tine? Sarie îşi ridică ochii ei bleu violet către obrazul acvilin al tutorelui

său.

Blake!

Îi

venea să adauge: „Ce surpriză să te văd aici

”.

Totuşi nu

îndrăzni.

Blake o examină şi surâsul lui Sarie dispăru. Ea îi întinse obrazul şi el i-l atinse cu vârful buzelor.

Justine ghici confuzia tinerei fete. Ea o luă de braţ şi o duse cu ea, în timp ce invitaţii se aliniau pentru a fi prezentaţi oaspeţilor familiei Shelton. Leigh îşi crispă maxilarele. Trebuia neapărat să se facă invitată la Malpara, îşi repeta ea pentru a suta oară poate. Blake şi Justine tocmai îi explică lui Beatrix Shelton că ajutorul lui Sarie le era indispensabil pentru organizarea vânzărilor cu licitaţie anuale. Erau într-adevăr dezolaţi că trebuiau s-o ia pe tânăra fată, de

vreme ce ea se simţea atât de bine la prietenii ei

reprezentau atâta muncă şi toată familia Meredith era foarte ocupată

Dar aceste vânzări

în această perioadă la Malpara, anul acesta mai mult decât în alţi ani, participarea lui Sarie era solicitată: Justine era prea prinsă de viaţa politică. Gayle se găsea în Europa. În ceea ce o privea pe Stephanie, ea va veni în calitate de cumpărătoare cu soţul ei Sean. Mai era într- adevăr mătuşa Althea, dar ea avea aproape optzeci de ani. Sarie trebuia deci să revină la Malpara

Niciun moment cei doi

Shelton nu bănuiră că era vorba doar de un pretext. Peter veni s-o invite la dans pe Sarie. Tânăra fată îl urmă pe ringul de dans. Apoi o trase spre terasă, fără a-i da drumul la mână. — Sarie Se aplecă şi parfumul apei de toaleta costisitoare urcă până la nările tinerei fete.

Blake şi Justine erau perfecţi în rolul lor

Sarie, vrei să te căsătoreşti cu mine? Ea avu o tresărire.

vorbeşti serios, Peter?

— Da.

— Dar, Peter

Tu

Ea cercetă cu privirea frunzişul întunecat, ca şi cum i-ar fi fost teamă că este spionată.

Peter, reluă ea! Ideea căsătoriei nu-ţi produce teamă?

El dădu din cap.

Oricum trebuie să te însori într-o zi sau alta. De ce nu acum?

— Ei bine, mulţumesc! Exclamă ea. Eşti foarte romantic

Peter încruntă sprâncenele.

— Nu-ţi bate joc de mine, Sarie

Ochii tinerei fete străluceau ca safirele în întuneric.

— Eu nu-mi bat joc, dar mă întreb de ce vrei să te însori cu mine? Desigur, eşti un excelent dansator

Cel mai bun! O asigură el. Dar asta nu-i un răspuns. Spune-mi da sau nu! Sarie avu un suspin uşor.

Nu putem să reluăm această conversaţie mai târziu? Când ne vom cunoaşte mai bine?

Ideea de a precipita lucrurile era a mamei lui Peter. Tânărul nu era de acord cu această tactică. Vrând s-o preseze prea mult pe Sarie,

Era sigur de farmecul lui şi-şi putea permită să

risca s-o piardă aştepte.

Te înţeleg, draga mea, murmură el sărutând degetele fetei. Sunt prea grăbit. Este de neiertat! Sarie îi surâse, în mod brusc uşurată.

Propunerea ta mă flatează, Peter. Dar nu vreau să mă mărit

înainte

să spunem de douăzeci şi cinci de ani!

Oh, nu cred că ai răbdarea să aştepţi atât de mult!

Ştii că numărul divorţurilor creşte îngrijorător?

Spuse ea, pe jumătate serioasă, pe jumătate glumeaţă. Dacă am copii n-aş vrea să fie crescuţi departe de tatăl lor! Eu însămi sunt orfană Peter vru s-o îmbrăţişeze, dar o văzu pe Justine Richmond privind în direcţia lor.

— Ai o familie foarte demnă, remarcă el cu o voce acră. Doamna

poate prea înaltă pentru

Richmond este o femeie foarte frumoasă gustul meu

Vom vedea

— O iubesc mult pe Justine.

Ea seamănă foarte bine cu fratele ei.

Este adevărat. Justine este cea mai mare şi totuşi Blake este cel care conduce! Peter îşi strânse buzele.

Leigh dă din mâini şi din picioare ca să obţină o invitaţie la

Malpara. Adoră domeniul!

Leigh va fi întotdeauna binevenită la Malpara. Şi tu, Peter. De

ce să nu veniţi cu ocazia vânzărilor? Este foarte animat atunci. Joci polo?

— Nu.

Îşi cufundă faţa în buclele aurite. Nu avea nimic dintr-un călăreţ.

Avem două echipe excelente de polo. Blake este cel mai bun jucător!

Nu mă mir

Sarie îşi ridică bărbia cu mândrie.

Desigur, pot să invit pe cine vreau!

— Cum se ajunge acolo?

— Cu avionul, desigur.

Peter avu un râs forţat.

murmură Peter. Crezi c-o să aprobe invitaţia ta?

Draga mea, moi există oameni care nu posedă un avion: eu fac parte dintre aceia.

În acest caz Blake va trimite pe cineva să te aducă.

Va accepta? Întrebă Peter neîncrezător.

— Natural.

Ai noroc! Exclamă tânărul cu invidie.

Sarie luă un aer gânditor.

— Într-un anume sens, da, căci Blake este excesiv de generos – ca

toţi din familia Meredith de altfel. Oh, aş vrea să faci cunoştinţă cu

străunchiul meu Haddo! E cineva!

fi trebuit să ne

previi, în ceea ce-l priveşte pe tutorele tău, Sarie. Tânăra fată îl privi surprinsă.

O cred. După ce i-am văzut pe ceilalţi

Ar

— Cum asta?

Vezi tu, explică el, cu un aer de bunăvoinţă. Mă aşteptam să văd

un cowboy neîndemânatic şi puţin abil. Şi iată că apare un adevărat

domn!

O undă de mânie o inundă pe Sarie.

Nu cunosc cowboy neîndemânatic şi nu prea abil! Spuse ea cu o voce dură. Blake este la locul lui oriunde! Peter vru să-i apuce mâna.

— Glumeam, Sarie! Spune Sarie, alergi în ajutorul alor tăi când îî simţi ameninţaţi? Ai spiritul familiei!

— Eu n-am o adevărată familie. Blake este un verişor îndepărtat. Peter o îmbrăţişă.

Scuză-mă, draga mea

Era numai o glumă, ţi-o repet. O glumă

proas

Poate că sunt puţin gelos! Asta nu ţi-a venit în minte?

— M-ar mira.

Schimbând discuţia, tânărul îi propuse să se ducă şi să aducă o băutură răcoritoare.

Revin imediat! Îi strigă el. Aşteaptă-mă aici

Lui Sarie îi era greu să se obişnuiască cu ideea căsătoriei, gândi el.

Avea un caracter complicat, dar era aşa de drăguţă

spera că va accepta într-o zi să-l ia de bărbat. Chiar dacă ea pretindea că Meredith nu era adevărata ei familie, ei o considerau ca una de-a lor. Toate astea erau pline de promisiuni Sarie îl privea depărtându-se. Îi era încă necaz de acest comentariu stupid asupra cowboy-lor. Îi era necaz chiar într-un fel nepotrivit, căci de obicei nu dădea mare importanţă la ceea ce spunea. Cum şi-a putut Imagina că-şi va putea petrece viaţa lângă Peter? Acum, îi găsea atenţiile chiar agasante.

Din toată inima

Îi părea rău că-l invitase la Malpara. Blake ar fi capabil să-l dea afară! Blake! Venise de la Adelaide ca s-o caute! Îi simţea prezenţa în această casă, chiar fără a-şi întoarce capul. Acest om degaja un

magnetism extraordinar. Era prea inteligent, prea puternic

lui, Sarie se simţea ca o şcolăriţă care este chemată în faţa directorului. Un moment mai târziu ea îl văzu pe Blake. Se îndrepta spre ea, foarte elegant în smokingul său. Dar nu era el întotdeauna

extraordinar de elegant? Chiar în jeans, avea alură de domn! Inima

fetei se opri pe loc. Tot curajul o abandonă

căci Justine era monopolizată de doamna

Shelton. Sarie se ridică brusc. Semăna cu un pisoi terorizat. Fugi spre

peluză. Rochia lungă zbura în spatele el ca o trenă strălucitoare. Tocurile sandalelor o împiedicau să fugă atât de repede pe cât dorea şi în fiecare moment se aştepta ca mâna lui Blake să i se aşeze pe umăr. Cu repeziciune, se descălţă şi-şi reluă cursa cu viteză, ca o nimfă cu

părul aurit. Reacţia ei era ridicolă

sandalele, cu atât mai mult cu cât cei doi căţei micuţi ai doamnei Shelton probabil că se jucau pe iarbă. Stelele străluceau pe cer şi luna lumina grădina prea bine aranjată, cu o lumină fantastică. Deodată Sarie se imobiliza. — Oh, spuse ea.

Risca să nu-şi mai găsească

teribilul ei tutore. Singură

Va trebui să dea ochii cu

În faţa

Blake se afla în faţa ei.

Biată prostuţă mică!

Tremura, pierdută. Noaptea îşi răspândea parfumul şi muzica se auzea până la ei. Sarie avea impresia că notele joase răsunau în adâncul ei.

Am

Ea îşi ridică ochii spre Blake. Vocea se stinse

am făcut o prostie, o ştiu

El o luă de umeri şi

o întoarse încetişor, astfel ca să-i expună faţa delicată luminii lunii.

De ce fugi, Sarie? Nu este puţin ridicol?

Nu

Blake o ţinea acuma de ceafă. Părea deodată imens. Şi era stăpân

nu ştiu.

pe situaţie.

O să fii rezonabilă într-o zi?

Sarie îşi revenea. Încercă să se degajeze, dar el era cel mai puternic.

Eşti supărat? îl întrebă ea.

Am aerul supărat?

Nu pot să-mi dau seama; figura ta este în umbră.

Frumoasa şi

Bestia 1 Spune-mi, sper c-ai trimis factura acestei frumoase rochii la Malpara?

Şi a ta în lumină. Este foarte romantic, Selena

Da, răspunse Sarie, adânc vexată.

— Hai, pune-ţi sandalele!

— Unde sunt?

Iată-le

— N-aş fi vrut să le pierd!

i le întinse.

Te înţeleg; sunt delicioase.

Degetele ei tremurau şi nu putea să-şi pună sandaua stângă. Blake o încălţă şi apoi o ajută să se ridice.

— De ce i-ai amestecat pe Scotty şi pe Jake în această poveste? Întrebă el cu un ton natural.

Dar asta nu

mai are importanţă acum.

— Nu puteam face altfel. Scotty nu prea era de acord

Şi de ce?

Ca şi când ai putea să înţelegi! Suspină ea aproape patetic.

El o obligă să-şi ridice capul. Ochii ei mari bleu-violet păreau şi mai mari şi buza inferioară îi tremura.

Mă crezi totalmente lipsit de sensibilitate, Sarie?

Ea închise ochii.

— Spune-mi, ai petrecut un sejur agreabil la Adelaide? Întrebă el

sec.

— Excelent! Îl asigură ea.

Atunci de ce pari prost dispusă?

Pentru că tu îmi produci frică, mărturisi ea.

Blake îşi strânse buzele.

Nu mai spune! Şi eu care n-am tratat pe nimeni atât de drăguţ ca pe tine!

Am greşit c-am plecat!

Ea îşi ridică ochii şi-l contemplă pe Blake. Se simţea deodată aproape de el

Ei bine, să spunem că eşti iertată, declară el cu un ton totodată

uşor şi ironic. Acum, dacă vrei, ne vom întoarce cu toţii la Justine. Ţin

să ajung mâine la Malpara

vreau să pierd şi mai mult. Ea i se agăţă de braţ.

Am ceva să te rog!

M-ai făcut deja să pierd mult timp şi nu

— Ce anume?

Se întoarse spre ea. Morga lui obişnuită părea să-i fi revenit şi figura îşi regăsise toată autoritatea.

i-am invitat pe Peter şi pe Leigh la Malpara cu ocazia

vânzărilor. El nu răspunse imediat şi ea încercă să-l îndulcească.

la

pregătirea invitaţiilor

— L-am

Voi lucra! Asigură ea. Atât cât voi putea

Este mult de lucru, o ştii!

Voi

ajuta

Eu ştiu

Aproape cu disperare, adăugă:

— Nu te-am rugat niciodată să-mi acorzi o favoare!

Şi n-ai nevoie s-o faci acum.

— Într-adevăr? Se miră ea.

Invitaţii tăi vor fi bine primiţi la Malpara, Sarie. Mă aşteptam de altfel ca să-i inviţi.

Eşti gentil!

Motivele cărora le datorez acest compliment neaşteptat, nu mă

încântă!

— N-am spus asta din cauza familiei Shelton! În mod impulsiv, ea

lua braţul lui Blake şi-şi lipi obrazul de ţesătura fină a hainei lui.

În fond, te iubesc. Se poate conta întotdeauna pe tine întotdeauna acolo unde trebuie!

Eşti

CAPITOLUL 3

Sarie îşi regăsise Malpara. Se simţea pradă multiplelor contradicţii. Spre marea ei mirare, în aceste zile, între ea şi Blake nu avuseseră loc hărţuieli. Nicio ocazie de ceartă nu se prezenta şi asta o surprindea. Blake era totuşi acelaşi. Oare ea se schimbase? Mai înainte ea îl privea cu neîncredere şi nelinişte, iar acum simţea pentru el în special prietenie.

Era o impresie

bizară! I-ar fi plăcut să se aşeze în faţa lui şi să-l privească! Noua ei atitudine nu-i scăpa lui Blake. Din când în când o învăluia cu o privire amuzată. Dacă Sarie era incapabilă să se analizeze ea însăşi, este evident că Blake o ghicea. Deseori, tânăra fată se imobiliza în faţa fotografiei încadrate, care decora unul din pereţii camerei ei. Această fotografie o reprezenta alături de Blake. Fusese luată de un fotograf profesionist cu ocazia Sărbătorilor Regale de Paşti. Nu remarcaseră în acel

moment strălucirea blitzului. Blake era pe cale să-i spună ceva nostim, deoarece ea ridică ochii spre el, surâzând. Faţa ei era radioasă! Această fotografie fusese publicată de diferite ziare şi prietenele lui

Avea dorinţa să fie aproape de el, să fie alături

Sarie făcuseră diverse comentarii. — Ai aerul unei mirese! Îi spusese una dintre ele.

Când Sarie îşi amintea de această remarcă, îi venea chef să rupă

Bineînţeles, petrecuse multe clipe frumoase alături de

Blake. Când şi le amintea, ochii ei se îmblânzeau. Dar această fotografie nu spunea nimic! Blake îşi pleca uşor capul spre ea, de aceea părea tandru. Şi apoi acest surâs pe jumătate Când gândurile ei ajungeau la acest punct, prefera să se gândească la altceva sau să se ocupe cu ceva. Aşa cum promisese, ajuta familia la organizarea vânzărilor. Anul acesta, în loc de fripturi şi de polo, va fi un picnic şi curse de cai. Astfel de petreceri atrăgeau desigur lume multă la Malpara! Perspectiva unei sărbători era întotdeauna atrăgătoare pentru crescătorii care trăiau izolaţi în mijlocul vastelor lor domenii. Cele mai bune familii australiene se regăseau cu această ocazie era prevăzută o cursă de cai cu călăreţe. Sarie decisese să ia parte. Va avea şansa să câştige acum premiul întâi, întrucât Scotty nu se înscrisese. Ori, Scotty o întrecea întotdeauna! Îi fusese teamă că vărul ei n-o să-i dea voie să participe la cursă, dar Blake o lăsase să se înscrie. Vânzările vor avea loc într-o săptămână. Un morman de scrisori se îngrămădeau: erau răspunsurile la invitaţiile lansate de familia Meredith. Mătuşa Althea, o doamnă în vârstă, originală şi impunătoare, îmbrăcată după moda veche, ţinea să citească cu atenţie fiecare

fotografia

scrisoare, Sarie considera că este perfect inutil să-ţi dai osteneala: toţi cei care primiseră o invitaţie, erau prea fericiţi s-o accepte. Atunci la ce bun să citeşti cele câteva rânduri prin care ei se anunţau? Dar mătuşa Althea credea că este de datoria ei să descifreze aceste răspunsuri de la un capăt la celălalt. Şi mătuşa Althea era o femeie

care cunoştea obligaţiile rangului ei

Meredith la nouăsprezece ani, după ce-şi petrecuse copilăria în imensa fermă a tatălui ei, Sir Kenneth Adair de Westwinds. Pentru

mătuşa Althea, un singur om pe lume putea rivaliza cu Haddo al ei

Mătuşa Althea era acum străbunică Ea avusese

trei fete şi regretase întotdeauna că nu dăduse naştere unui băiat În această dimineaţă Sarie o găsi pe verandă Aceasta, în întregime cu geamuri şi situată în spatele casei, dădea spre piscină. Era pardosită cu ceramică nouă şi mobilată cu scaune din bambus şi cu perne galbene. La exotismul decoraţiei contribuiau luxuriantele plante tropicale înflorite. Câteva scrisori de mulţumire căzuseră la picioarele mătuşii Althea. Bătrâna doamnă tocmai semna o scrisoare cu o mână fermă. Lumina nu te deranjează? Întrebă Sarie. Fără a aştepta un răspuns, ea trase un stor. — Te oboseşti prea mult, mătuşă Althea, declară tânăra fată. La ce bun? — Ar trebui să-ţi arunci o privire pe câteva dintre aceste scrisori, Sarie. Sunt aproape indescifrabile! Tinerele generaţii nu sunt în stare să scrie câteva rânduri citeţe! Asta, de exemplu. Cine este Ducky

Acest om era Blake

Ea se căsătorise cu Haddo

Holland?

Denise, corectă Sarie. Este una din prietenele mele.

— Mi-am uzat ochii pe această semnătură, întrebându-mă ce era

după litera, D". Îi poţi spune prietenei tale că scrie aşa de urât, încât citeşti „Ducky „pentru Denise”

Toată lumea scrie urât, în zilele noastre, declară Sarie cu

indiferentă. Apa piscinei strălucea la soare şi trebuia să-şi mijească ochii pentru

a o fixa fără să clipească.

Ai dormit bine, mătuşă Althea?

— Nu tocmai bine.

Sarie o contemplă pe bătrână cu nelinişte, în ciuda vârstei, mătuşa

Althea avea încă o ţinută mândră. Figura el era regulată, bine desenată, abia atinsă de trecerea anilor. Cu toate acestea părea obosită.

Hai, mătuşă Althea, spuse Sarie. Lasă toate hârtiile astea

Odihneşte-te puţin şi o să fac eu treaba în locul dumitale, deşi

consider aceasta o pierdere de vreme! Toate invitaţiile vor fi acceptate: o ştii bine, ca şi mine. Bătrâna doamnă, fără să protesteze, se lungi într-un şezlong.

Dacă am bea o ceaşcă de ceai? Propuse Sarie. N-am mâncat nimic de la ora şase dimineaţa.

Nici eu

Şi pentru mine? Se miră tânăra.

Da. Am zărit de departe buclele tale. Roşcate şi-am ghicit că vei

Tu care ai o vedere

Dar nu te deranja, Sarie. Am cerut lui Jess să ne aducă.

veni să-mi faci o mică vizită

Oh, apropo, Sarie

mult mai bună ca mine, poţi să mă ajuţi să-mi găsesc pilulele? Sarie încruntă sprâncenele.

Vrei să iei una acum?

Chiar dacă ele nu au cine ştie ce efect, cred c-ar fi mai cuminte Le veri?

— Nu sunt în buzunarul tău? Întrebă Sarie, abţinându-se să adauge, ca de obicei.

Sunt sigură că nu

Îşi băgă totuşi mâna în buzunar şi scoase o mică cutie de argint.

Ca să vezi, erau aici! Exclamă ea dând din umeri.

Figura mătuşii Althea devenea din ce în ce mai palidă şi Sarie se

începu bătrâna.

simţea cuprinsă de panică.

Eu

eu mă duc s-aduc apă.

Nu, rămâi cu mine, Sarie! Ordonă bătrâna doamnă, crispându-şi

degetele pe cutia cu pilule. O să-ţi povestesc visul urât pe care l-am avut azi-noapte

Mă duc mai întâi să aduc apă, mătuşă Althea. Îmi vei povesti pe

urmă coşmarurile. Bătrâna doamnă scoase brusc un geamăt şi se încovrigă. Impozanta mătuşă Althea devenise deodată o mică siluetă gârbovită. Sarie înlemni pe loc, speriată.

Oh, Dumnezeule

Mătuşă Althea?

murmură ea, aplecându-se spre bolnavă.

— Du-te şi-l caută pe Blake, spuse bătrâna cu un suspin. Faţa îi era răvăşită, de culoarea cenuşei.

Nu pot să te las, mătuşă Althea! Jess! Strigă ea.

O

fracţiune de secundă mai târziu Jess Philips, guvernanta care

lucra la Malpara de mulţi ani, se ivi în verandă. Înţelese imediat ceea ce se petrecea şi deveni palidă, precipitându-se către bătrâna doamnă.

Pilulele! Spuse ea repede către Sarie. Le ai?

Ea

lua cutia cu pilule şi băgă o pilulă între buzele palide ale mătuşii

Althea.

— Du-te şi caută-l pe Blake, ceru Jess tinerei fete.

— Nu pot s-o las în starea asta, Jess!

îşi va reveni în câteva minute; nu

este pentru prima dată că are acest rău. S-a obosit în ultima vreme şi

mă aşteptam mai mult sau mai puţin la un asemenea accident

Sarie se înfioră. Ea o adora pe această doamnă bătrână şi era disperată s-o vadă în această stare.

Nu te nelinişti, Sarie, îi spuse Jess pe un ton liniştitor, lată,

începe să respire mai liber

să fie cu veterinarul: i-am văzut pe amândoi trecând acum mai puţin de zece minute.

Du-te repede să-l cauţi pe Blake. Trebuie

Sunt eu aici. Sunt obişnuită

Trebuie aşezată în pat, spuse tânăra fată cu nelinişte.

— Blake o va duce.

Sarie ieşi în fugă, într-o stare de nervozitate extremă. Mătuşa

era o vârstă înaintată pe care

mulţi din oameni n-au şansa s-o atingă. Mii de gânduri traversau creierul tinerei fete. În acest moment, ea se simţea o adevărată Meredith. Mătuşa Althea, Blake, Malpara,

Althea avea şaptezeci şi nouă de ani

familia, toţi aceştia erau strâns legaţi şi ea făcea parte integrantă. Oh, cum regreta că se purtase atât de dezagreabil, fusese de dificilă de la reîntoarcerea la Malpara! Mătuşa Althea îi arătase multă tandreţe şi înţelegere. Ea îi găsea mereu scuze „micii vrăjitoare “, aşa cum a botezase ea. Sarie, gâfâind, cu faţa foarte roşie, cu fruntea umedă de sudoare şi buclele în dezordine, cu ochii măriţi de grijă, împinse uşa biroului lui Blake. Tutorele ei se întreţinea cu veterinarul. Într-o clipă Blake fu lângă tânăra fată.

Ce se întâmplă?

Sarie se sprijini de zid, la capătul nervilor şi al oboselii.

Mătuşa Althea

Avu un hohot de plâns. Jeff Allen îşî înghiţi saliva. Doamna Althea Meredith reprezenta un stâlp al Malparei, era o adevărată fondatoare – mai mult chiar decât soţul ei Haddo.

— A murit?

— Nu.

Sarie, exclamă Blake furios.

Îşi reveni. Tânăra fată părea atât de fragilă, încât se sperie şi căută s-o întrebe cu precauţii.

— A avut un atac?

— Da.

Blake nu putea să suporte privirea chinuită a minunaţilor ochi ai lui Sarie. Fermecătoarea faţă a tinerei exprima o disperare totală. O atrase lângă el.

Biata mică Sarie

Da, răspunse ea cu o voce puţin mai fermă.

Perfect, te însoţesc

Pot să vă ajut? Propuse Jeff Allen.

Spune-mi, Jess este cu mătuşa Althea?

O să însemni viţeii în acest timp?

M-am obişnuit cu atacurile mătuşii Althea. În general pilulele sunt eficace Pe prag, se întoarse:

Armstrong o să te ajute, adăugă el la adresa veterinarului, l-am dat deja instrucţiunile necesare. Sarie avea inima grea.

— Pentru tine, cel mai important pe lume este Malpara, nu? Îi

spuse ea pe un ton acuzator. Blake nu-i răspunse. Mergea lângă ea cu paşi mari şi se mulţumi

-i arunce o privire. În privirea tutorelui ei era duritate, asprime, dar totodată şi multă nelinişte şi tandreţe.

eu nu gândeam

într-adevăr ceea ce ţi-am spus. Sunt rea! Mă întreb cum de mă mai iubeşti, cu toate astea!

Crezi că te iubesc mult? Te înşeli, draga mea. Dar nu este momentul să vorbim de asta Să alergăm!

Mătuşa Althea îşi revenise. Jess şi Mira, o altă cameristă, erau pe lângă ea. Când Jess îl văzu pe Blake, avu un suspin de uşurare.

Nu e cazul. Mulţumesc, Jeff

Iartă-mă, Blake

murmură tânăra fată. Eu

Slavă Domnului, iată-vă!

O să te aşezăm în pat, mătuşă Althea declară Blake.

Nu vreau să luaţi hotărâri pentru mine! Murmură ea cu o voce

abia auzită. Blake o luă în braţe fără efort.

O să te odihneşti, altfel o să mă înnebuneşti de nelinişte! O să

telefonez la spital şi să-i cer lui Bart Earnshaw să facă un salt până aici. Oricum trebuia să vină săptămâna viitoare

— Mi-e ruşine de mine, pur şi simplu! Spuse mătuşa Althea.

Nu spune prostii! Exclamă Blake. Eşti adorabilă atunci când nu

vrei să/conduci totul.

Eşti întotdeauna aici atunci când trebuie, Blake, declară bătrâna

doamnă cu o oarecare mândrie. Eşti un om extraordinar. Nu există doi ca tine!

Şi Haddo? Unde s-a băgat?

— Oh, nu-l chema, se rugă mătuşa Althea. O să-şi facă prea multe griji. Când este vorba de mine, îşi pierde capul Blake se întoarse către Sarie:

— L-ai văzut pe unchiul Haddo?

— A plecat cu Jimmy.

Blake o depuse pe bătrână pe pat.

Eşti întotdeauna foarte elegantă, mătuşa Althea, o asigură el.

Dar crezi că este necesar să porţi veşminte atât de strâmte? Sunt sigur că ai un corset

Corsetul este un veşmânt de bază, băia tul meu.

Jess, o întrebă Blake pe guvernantă. Poţi să-i telefonezi

doctorului Earnshaw?

Atunci va trebui să rămân închisă în camera mea? Se plânse

mătuşa Althea. Asta nu mă amuză deloc!

Odihneşte-te o zi sau două, mătuşă Althea. Astfel vei fi în formă pentru vânzări! Vei fi regina, ca de obicei

Spune mai bine că va fi Sarie! Ea este frumuseţea familiei

Bătrâna doamnă remarcă deodată paloarea tinerei. Se părea că tot sângele se retrăsese din obraji şi ochii ei deveniseră safire enorme cu

o strălucire sumbră.

Nu te nelinişti, draga mea: era vorba doar de un simplu atac. Sarie luă mâna mătuşei. Althea şi impulsiv, o duse la buze.

Ştiţi, vă iubesc foarte mult

spuse ea încet.

Nu trebuie să-ţi fie teamă doar pentru atât! O să mor într-o zi sau alta

Nu în ziua vânzărilor! Lansă Blake cu o tandreţe ironică.

— Oh, nu, n-o să fac asta! Dar moartea este inevitabilă şi eu o.

aştept fără teamă. N-am avut o viaţă minunată? Nu trebuie să mă plângeţi, copiii mei. După o existenţă plină, este timpul să spui adio acestei lumi când ai atins vârsta.

Ora dumitale încă n-a sosit, o asigură Blake.

Patul mătuşii Althea era cu baldachin, cu perdele verzi – culoarea

favorită a bătrânei doamne. Perniţe din mătase imprimată se

Era

împodobită de paravane lăcuite orientale, de vase de Sevres şi de o pendulă de un model foarte rar din porţelan pictat.

îngrămădeau pe fotolii. Această cameră era plină de culori

Blake şi Sarie părăsiră în curând camera, lăsând-o pe mătuşa

Althea, în grija lui Jess. Atunci Sarie izbucni în plâns. Felul surâzător în care bătrâna doamnă îşi aştepta moartea o tulburase. Dintr-odată

tinerei fete i se făcu o frică teribilă de moarte pe obraji şi nimic nu părea să le poată opri.

Lacrimile îi curgeau

Hai, Sarie! Spuse Blake cu bruscheţe.

— Nu-i din vina mea. Eu nu am tăria ta de caracter! Biata mătuşă

Althea

Dacă moare, n-o să pot suporta.

Şi pentru mine va fi greu, Sarie.

Nu

Tu eşti invulnerabil. Nimic nu te poate atinge.

declară Blake cu o voce nu prea

sigură.

— Oh, ba da! M-ai văzut plângând de zeci şi sute de ori. Şi asta nu ţi-a făcut nicio impresie!

— Nu pot să te văd plângând

— Era diferit. Era vorba de accese de mânie.

Vorbea cu o gentileţe neaşteptată. Sarie îşi ridică spre el faţa udată

de lacrimi. El puse mâna pe braţul tinerei fete şi râse un pic. Era bizar. Existau doi Blake. Unul pe care-l cunoştea şi altul despre care nu ştia nimic. Ea îi mărturisi acest lucru cu naivitate.

— Eu

eu nu te mai cunosc în clipa asta

— Noi doi ne-am bătut atâta, încât nu te simţi prea bine alături de

mine Sarie era tulburată în mod straniu.

Calmează-te! Spuse el, exact pe tonul ce-l întrebuinţa să liniştească o viţea prea nervoasă.

De ce? Întrebă ea privindu-l cu intensitate.

O să-ţi şterg lacrimile. Ai o batistă?

Ea i-o întinse. Asculta fără să protesteze ordinele lui Blake. El putea să facă din ea ceea ce vroia Încetişor, el îi şterse pomeţii şi ochii, ţinând-o de bărbie.

O dorinţă nebună o copleşi pe tânăra fată Dorea să-şi înnoade braţele în jurul gâtului lui Blake şi să sărute cu furie această gură bine desenată cu surâsul ironic. Gândul că o asemenea dorinţă putea să pună stăpânire pe ea o exasperă. Se degajă brusc Două pete roşii îi marcară obrajii

— Este de ajuns.

— Nu, nu-i de ajuns. O ştii

Nu mă ameninţa!

Ridică o sprânceană şi o apucă de mână.

Eu te ameninţ? Cum asta?

— În toate felurile!

De ce refuzi să vezi ceea ce este înaintea ta, Sarie?

Nu vreau să accept asta!

— Asta, ce?

Să trebuiască să te ascult mereu.

El izbucni în râs. Ochii îi străluceau, tot atât de luminoşi

diamantele.

ca

Draga mea Sarie, eşti amuzantă câteodată.

De ce nu încerci să mă înţelegi?

Dar mă căznesc. Totuşi nu vrei să-mi remarci eforturile.

Nu ştii nimic despre mine.

— Fals, i-o întoarse el cu repeziciune.

Deodată, tânăra fată îi spuse cu mânie:

Nu este normal ca ochii tăi să fie atât de deschişi în faţa atât de bronzată. Şi adăugă în mod brusc:

— De ce nu te însori?

Din nou, râsul lui Blake răsună.

Crezi că dacă mă însor, culoarea ochilor mei se va închide?

— Poate

— Spune-mi Sarie, pe cine mă sfătuieşti să iau în căsătorie?

O grămadă de fete tinere ar accepta să devină soţia ta!

Şi vei fi prima care să mă feliciţi?

Evident. Aş vrea s-o văd pe mătuşa Althea restabilită şi să

înceapă vânzările, căci Peter Shelton va veni atunci la Malpara El o fixă gânditor.

Găsesc entuziasmul tău puţin cam forţat, Sarie.

Tânăra fată dorea să fugă, dar Blake îi bara trecerea. Deodată o cuprinse mânia. Cu un gest prompt ea ridică mâna spre faţa sarcastică a tutorelui ei. Mai rapid ca ea, el îi preveni gestul şi-i cuprinse pumnul, cu mâna lui puternică.

Să nu reîncepi niciodată!

Sarie îşi dădea seama acuma de ceea ce era pe cale să facă:

— Blake

Nimic nu este simplu, Sarie, răspunse el cu blândeţe. Hai să

Oh, Blake, ce se petrece?

mergem, Selena

Sarie îl urmă. Avea impresia că este antrenată de un curent contra

căruia nu putea să reziste. În timp ce mergea, Blake distribuia ordine unora şi altora. Jess îi spuse că Bart Earnshaw se va sui în avion imediat ce-i va fi posibil pentru a veni la Malpara. Această veste avu darul să lumineze faţa încordată a lui Blake. În curte Sarie stătu pe loc şi-l privi cu un aer rugător.

În câteva minute mi-a defilai prin faţă toată viaţa

mea. Şi mi-am dat seamo că toţi mi-aţi arătat atâta bunătate, atâta

gentileţe

Revino pe pământ: trebuie să-l găsim pe Haddo!

— Este bizar

Toţi!

— Oh?

Pupilele deschise ale lui Blake străluceau între genele negre.

Totuşi am avut deseori impresia că mă con siderai ca un duşman

Oh, ţi s-a părut!

— Nu?

El o privi fără multă blândeţe şi ea lăsă capul în jos.

— Nu te-ai schimbat, Sarie. Eşti în continuare o puştancă insuportabilă.

Câteodată, admise ea. Nu întotdeauna!

Dar ai şi părţi simpatice. Dacă te măriţi cu Shelton şi părăseşti Malpara, o să-mi lipseşti. Mai mult decât crezi

De ce? Întrebă Sarie susţinându-i privirea ironică.

Pentru că te iubesc mult, Sarie.

Este prima oară când îmi vorbeşti aşa!

O trase.

Hai să mergem, Sarie. Nu uita că trebuie să-l găsim pe Haddo!

Ştii în ce parte o fi luat-o?

Îşi face în continuare cercetările în legătură cu ceremoniile

rituale antice

ceremonii au avut loc altădată. Sarie suspină.

îmbătrâneşte şi el. Eu găsesc că este nedrept să

Oh, el are încă

picioare bune, ochi buni! Dar când îl vezi acum şi când priveşti

înţeleg că mătuşa

Althea s-a îndrăgostit de el: era extraordinar de seducător! Dar a îmbătrânit şi noi nu încetăm să ne îngrijim de el, de dimineaţă până

seara, întrebându-ne dacă nu s-a pierdut sau dacă n-a căzut de pe cal. Blake dădu din umeri.

— Pentru acest motiv Jimmy îl urmează ca o umbră. Ştii că nu-l

putem forţa pe Haddo să rămână acasă. Îşi va da sufletul în vreun colţ

pierdut al domeniului, urmărind urma legendară a vreunui trib pierdut

portretul din marea galerie, pictat cu mult în urmă

îmbătrâneşti, lată, unchiul Haddo de exemplu

Jimmy l-a dus probabil într-un loc unde astfel de

— Bietul Jimmy

Ar trebui să poţi trăi de mai multe ori!

Existenţa ta actuală nu te satisface?

— N-aş dori să duc o alta! Îl asigură ea cu toată forţa.

— Într-adevăr? El izbucni în râs.

Sarie, eşti câteodată surprinzătoare! Mărturisesc că mi-e greu să mă înţeleg eu însămi, declară ea cu sinceritate. Şi schimbând brusc subiectul, ea întrebă:

Luăm jeep-ul?

Bineînţeles. Aşa va merge mai repede. Tânăra fată ridică ochii spre cerul de un albastru intens. O ceată de porumbei pitici de deşert zburară brusc, în timp ce Sarie alerga înspre jeep, bătând din mâini. Blake fu lângă ea câteva minute mai târziu şi puse maşina în

mişcare

Chiar pierdută

într-un deşert cu el, ştia că el va găsi mijlocul de a ieşi din impas. — Sunt desigur de cealaltă parte a colinei Nuljiri, declară ea deodată. Mi s-a părut că-l aud ieri pe unchiul Haddo zicând că dorea să exploreze stâncile. Cred că i-a trebuit mult până să-l convingă pe Jimmy să-l întovărăşească! Aceste stânci au o reputaţie de magie neagră şi aborigenii sunt foarte superstiţioşi. În fine, se pare că n-are de ce să-ţi fie teamă de spiritele rele în plină zi Lui Sarie nu-i plăcea acest loc. Nu se simţise niciodată în largul ei

aici şi se întreba dacă credinţele aborigenilor nu aveau totuşi baze reale — Pe aceste locuri, acum foarte multă vreme, a fost o tabără de aborigeni, explică Blake. A fost încercuită de un trib rival. Agresorii

Sarie, aşezată alături, rămânea tăcută, adâncită în gânduri.

Nu-i era frică de nimic când era alături de Blake

Au omorât toţi bărbaţii şi au

luat femeile. De atunci, aborigenii nu se apropie de acest loc decât cu teamă. Sunt convinşi că fantomele celor omorâţi rătăcesc printre

aceste pietre

erau îmbrăcaţi cu pene pătate de sânge

Există un loc cu apă acolo, ştii. Un aborigen ar prefera

să moară de sete alături decât să bea o înghiţitură. Tatăl meu mi-a

povestit într-o zi că unul din lucrători, din fanfaronadă, a băut din

acest izvor şi a murit

morţi. Apa nu este otrăvită: tatăl meu a analizat-o. A ţinut de

asemenea să facă autopsia lucrătorului, nu s-a găsit nimic. Sarie tremură şi Blake îi adresă un surâs.

Nimeni nu şi-a putut explica motivul acestei

Biata Sarie, ţi-e frică să nu te părăsesc acolo?

Aş înnebuni!

Îţi place să-ţi fie puţin frică Blake îşi încruntă sprâncenele.

Văd puţin fum

— Eu nu.

Asta îţi măreşte ochii!

Sondă orizontul şi dădu din umeri. Dacă Blake vedea fum, însemna că este fum. Îşi scoase pălăria şi începu să-şi facă vânt cu ea. Buclele i se lipeau pe fruntea umedă. Era o căldură îngrozitoare. Sute de păsărele minuscule în culori vii hrana favorită a păsărilor de pradă făceau un zgomot infernal pe ramuri. Şopârlele şi şerpii

auzeau de departe răsunând vibraţiile maşinii pe pământul uscat şi, repede, se ascundeau, departe de drum. „Bătrânul şef” era încă în vârful colinei din Nuljiri, părând să

păzească Malpara

În depărtare, trupe mari păşteau liniştite.

Coline mari roşii încercuiau câmpia, strălucitoare sub soare. Arborii se grupau în boschete: lămâi, eucalipţi şi alte varietăţi exotice. Miriade de păsări în culori fabuloase zburau ici şi colo. Existau şi papagali cu aripile lucitoare ca lacul, papagali mici vorbăreţi cu pieptul verde ca smaraldul sau galben aprins. Ierburi

aromatice creşteau de-a lungul râurilor şi se zărea din când în când stră lucirea violetă a unei orhidee sălbatice. Jeep-ul hurducăia pe pista cu nisip.

Va fi o furtună în noaptea asta, declară deodată Blake.

Sarie continua să-şi facă vânt.

Dacă ar putea ploua ar fi formidabil! Domeniul va fi acoperit cu

flori cu ocazia vânzărilor!

Blake o privi dintr-o parte.

Shelton ţi-ar putea ajuta să le culegi, deoarece el nu călăreşte.

— Oh, asta mi-ar place mult, îl asigură ea. Sarie privi în jurul ei.

— Mi-ar place să dorm o noapte în deşert, sub stele! Spuse ea cu un aer visător.

Fată o idee excelentă!

El îi întinse o ţigară.

Vrei să mi-o aprinzi, bebeluşule?

Ea ascultă, aplecându-şi capul la adăpostul tabloului de bord, ca să scape de vânt. Apoi băgă ţigara între buzele lui Blake. Îl privi îndelung, fără voia ei. Pielea lui era foarte bronzată şi avea gene atât de mari şi de stufoase, pe care i le-ar fi invidiat multe femei. Nasul îi

era drept, bărbia fermă şi bine desenată.

Atunci? Întrebă el.

— Atunci, ce?

— Care este rezultatul acestui examen prelungit?

Eşti foarte seducător, mărturisi ea cu naivitate. Apoi, întorcând capul, întrebă:

— Spune, Blake. O facem?

Despre ce dracu vorbeşti? exclamă el sec.

Să dormim sub stele, desigur! Oh, încearcă să-ţi imaginezi

Dunele

parfumat

una sau două cămile, câţiva măgari rătăciţi, o haită de câini sălbatici urlând de moarte pândind un tânăr viţel

cerul foarte întunecat, aerul

argintate sub clar de lună,

Nimic din astea nu se va întâmpla dacă eşti aici.

Blake avu un surâs ironic.

Mă simt capabil să te protejez, fie. Dar mărturisesc că programul tău nu mă atrage în mod special.

Şi dacă Leigh ne-ar însoţi? Sugeră tânăra fată.

Cu atât mai puţin, Prietena ta îşi pierde timpul, Sarie. Ţi-am mai spus-o.

Totuşi îi placi! Nu e reciproc? Mă minunezi: Leigh are un

succes enorm. Ai fi singurul care să rămâi insensibil la farmecul ei.

Este totuşi cazul.

Este bizar, remarcă Sarie, tachinându-l. Aţi face un cuplu perfect, după părerea mea.

— Spui numai prostii.

— În realitate, n-am poftă să te însori. Soţio ta nu m-ar iubi deloc. Un mic surâs îndulci figura lui Blake.

— Oh, ba da, te va iubi! Îţi promit! Sarie îşi înăbuşi un tremur.

Să nu mai vorbim de asta.

— De ce?

— asta nu-mi place.

Asta

Este totuşi un subiect pasionant, o asigură Blake. În sfârşit, pentru că nu-ţi convine, să vorbim despre altceva. Vocea lui se asprise.

Şi dacă facem asta de aniversarea mea? Spuse deodată Sarie, aproape implorând.

— „Asta”? Despre ce este vorba acum?

Să dormim în deşert, repetă Sarie. Ar fi minunat

Când vrei să mergi? Înaintea vânzărilor?

Numai dacă mătuşa Althea se restabileşte, preciză ea, aproape în defensivă. Se rezemă de spătarul scaunului şi-şi înnodă mâinile la ceafă.

— Blake?

— Da?

Îi aruncă o privire dintr-o parte. Ochii lor se întâlniră şi, deodată, Sarie uită ce vroia să spună

— Oh, nimic

Avea un nod în gât.

— Eu

eu caut să găsesc un subiect de conversaţie anodin.

Îmi pari destul de enervată acum. Exact în momentul când

începeam să-mi spun că faci progrese

Mulţumesc. Cum aş putea să-mi permit să fiu în dezacord cu stăpânul Malparei?

Şi iacă, suspină Blake. Aşa începe fiecare din certurile noastre Lansezi ţepi impulsivi, aproape instinctivi

Nu-i adevărat! Protestă tânăra fată dând violent din cap.

Ştii sigur că este adevărat.

O

fixă, cu faţa dură.

Nu mă privi aşa, Blake. Este

bizar.

Vrei să spui că asta te face bizară?

Da, admise ea. Nu există cuvinte ca să descriu ceea ce simt

pentru tine, Blake. E păcat.

Eşti sigură că nu există?

Nu, după cunoştinţele mele.

Oh, o să găseşti precis unul. Nu-ţi face griji în privinţa asta.

Poate că este cuvântul „frică”? Căci tu-mi provoci frică puţin,

Blake.

— Descrie-mi ceea ce simţi, întrebă el cu o voce perfect naturală.

— Nu este posibil.

Şi nu este necesar, Sarie, căci ochii tăi vorbesc pentru tine. Ai face orice pentru mine, nu-i aşa?

Şi cum ea nu răspundea, el insistă:

— Nu-i aşa, Sarie?

Da, spuse ea, în sfârşit

Ei bine, îţi trebuie timp până să răspunzi?

Necazul cu tine, Blake, este că ceri o ascultare absolută.

Crezi? Adineauri, Sarie, ai sugerat să mergi să dormi în deşert. Asta înseamnă că iubeşti Malpara?

Malpara

regatul tău

murmură ea.

Şi refugiul tău, Sarie. Aveai doar doisprezece ani când ai venit aici. Erai încântătoare, dar insuportabilă. De câte ori mi-ai spus că

deteşti Malpara şi că mă urăşti?

— Am

Deseori, Sarie! Oh, ce infectă puştancă erai!

Eşti rău

spus asta? Bâlbâi ea, ruşinată deodată.

Şi în aceiaşi timp erai

dezarmată şi atât de fragilă! Admit că aveai scuze: nu primiseşi destulă dragoste cât ai fost copil.

Aveai unghii ascuţite ca ale pisicilor

— Nu vorbi de asta, Blake, te rog.

— N-am dreptate?

Ba da, dar de ce să revii asupra acestor lucruri? Mara dorea să se

debaraseze de mine Tata era mort şi tu m-ai cules în amintirea lui. I-ai

dat bani Marei şi m-ai luat

Nu spune asemenea prostii ! Eşti o mare sensibilă, cu nervi

irascibili

Dar nu voi fi niciodată o Meredith.

îţi va trebui întotdeauna cineva lângă tine ca să te susţină.

Poate că ai dreptate, spuse Sarie cu un aer jenat.

Şi schimbând în mod voluntar discuţia, ea exclamă:

Oh, acest soare! Ce căldură

Ca răspuns Blake părăsi drumul şi opri jeep-ul la umbră.

Aşa e mai bine?

Detalie

silueta

subţire

a

tinerei

fete,

examinând-o

cu

intensitate, încât ea îşi lăsă pleoapele.

atâta

Ai darul să mă scoţi din fire! Şi totuşi ştii să te arăţi atât de bun

în unele momente! Ochii ei erau închişi, dar ghici că Blake încrunta sprâncenele.

— Te-am învăţat să călăreşti, ţi-am arătat do meniul în totalitate

Am încercat să-ţi deschid creierul rebel la frumuseţile acestei naturi sălbatice. Acum, Sarie, ar trebui să-ţi uiţi reproşurile tale imaginare! Tonul lui se schimbă:

— Deschide-ţi ochii când îţi vorbesc!

— Pardon!

Încetează să te tot scuz? În fiecare moment! Spune ceva

Ea îşi ridică capul surprinsă. Era o mirare în ochii ei violeţi.

Eu

Cu vârful degetelor, el îi aşeză o şuviţă de păr.

Crezi că poate fi posibil?

Eşti atât de tare, atât de voluntar!

O panică curioasă o cuprindea.

— Poate vom ajunge într-o zi să ne înţelegem? Murmură ea.

eu nu vreau să-mi pierd personalitatea, Blake!

Aceste cuvinte avură efectul unui declic asupra lui Blake. El se aplecă şi luă faţa lut Sarie între mâinile lui.

— Vom face ceva în curând în acest scop.

— Când?

Era totodată speriată şi stingherită. O roşeaţă uşoară îi colora pomeţii. Blake îi dădu drumul brusc şi puse contactul.

— Când? Ah, n-o să-ţi spun

Ca întotdeauna. Ar fi mai bine să nu-ţi mai pun întrebări, nu-i

aşa?

îmi place să te las în nesiguranţă.

— Într-adevăr, asta ar fi mai bine, Selena!

Bine, domnule Blake! Făcu ea cu o voce timidă, imitând cameristele.

Dar bărbia ei era scoasă în afară cu mândrie şi ochii îi scânteiau.

— N-o să te supui niciodată, Sarie?

Am învăţat mult acum.

— Cine s-ar îndoi?

Era în vocea lui indulgenţă, dar mai ales scepticism. „Este adevărat”, se gândi Sarie. Am învăţat mult acum “

Ea îşi lăsă privirea să rătăcească la întâmplare. Peisajul era

Domeniul era fascinant în imensitatea şi în contrastele lui

pline de violenţă. Marele pictor aborigen Namatjira ştiuse să-i redea toate nuanţele, în cele mai mici detalii. Nisipul roşu ca sângele, pământul ocru, umbra râpelor şi albastrul profund fără nori. „Este ţara mea” îşi spuse fata. „O iubesc şi dacă ar trebui s-o

minunat

Şi am mai înţeles, Blake, că În tot cursul acestor ani am

încercat să fug de tine, după cum fuge o gazelă a deşertului de

în zadar! Şi acum, că admit asta, ce voi deveni? Numai

Dumnezeu o ştie “

vânător

părăsesc, aş muri. Am învăţat asta acum te consider ca o parte din mine însămi

Umbra colinei Nuljiri se prelungea pe câmpie. „Bătrânul şef” o domina. El traversa toate anotimpurile, perioadele de secetă, ca şi

furtunile, apoi asista la apariţia florilor sălbatice care le urmau. Era aici, credincios păzitor, de milenii. Şi numai la doi, trei kilometri de el se găseau faimoasele stânci malefice. Cirezile nu se apropiau niciodată, nici câinii sălbatici. Chiar în plină zi locul părea sinistru. Sarie dădu din cap.

— Ne-am înşelat: unchiul Haddo nu este aici.

Blake îşi gară maşina la umbra unei stânci.

— Nu, nu ne-am înşelat.

Indică un punct al pistei unde câteva ierburi fuseseră strivite.

Pentru Sarie asta nu însemna nimic

Dar, un moment mai târziu, un bătrân aborigen apăru în vârful unei stânci.

Bună ziua, patroane!

Bună ziua, Jimmy! Unchiul Haddo este cu tine?

Figura sumbră a lui Jimmy se încreţi de nelinişte.

Ce se întâmplă?

Trebuie ca unchiul Haddo să revină la Malpara, Jimmy. Doamna Meredith nu se simte prea bine

Oh, făcu Jimmy, cu adevărat întristat. Mă duc să-l caut pe patron

— Unde este?

În partea cealaltă.

Jimmy sări stânca cu agilitatea unei capre bătrâne.

— A descoperit numeroase vestigii

Care au vreo semnificaţie? Întrebă Blake.

Nu pot să spun.

Blake se întoarse către Sarie.

— Sau mai curând nu vrea s-o spună, murmură el.

Jimmy se imobiliză în vârful stâncii.

Este preferabil să nu menţionezi anumite lucruri, şefule! Ai interes să fii prudent când este vorba de magie neagră!

Este incredibil! Şopti Sarie.

Era foarte receptivă şi avea impresia că este traversată de vibraţii. Stâncile se ridicau foarte sus spre cer, roşii închise, păreau

ameninţătoare

oameni, că nu era vorba de un capriciu al naturii. Nu exista nicio vegetaţie în acest loc, cu excepţia câtorva cactuşi.

— Hai vino, Sarie! Spuse Blake, întrerupând visarea fetei. N-o să rămânem aici până la noapte!

Este îngrozitor i spuse ea cu jumătate de voce, nu prea bine

dispusă.

Nu vorbi astfel în faţa lui Jimmy. Şi aşa nu este prea fericit de a

fi târât aici de către unchiul Haddo! Ei îl descoperiră pe Haddo Meredith de partea cealaltă a stâncilor. Nu întoarse capul la venirea lor: nu-i auzise probabil, căci, la optzeci şi patru de ani, auzul lui nu era prea fin. Încerca să ridice o stâncă, în timp ce mormăia. Blake se aplecă.

S-ar fi putut crede că au fost îngrămădite aici de către

Lasă asta, unchiule Haddo! Am s-o fac eu pentru tine!

Bătrânul se ridică. Anii îi încovoiaseră puţin silueta înaltă, dar rămânea un bătrân frumos.

Vii întotdeauna la momentul potrivit, Blake! Dar şi tu eşti aici, Sarie?

El o privi încruntând uşor sprâncenele, întrebându-se vizibil asupra motivului prezenţei lor în acest loc pierdut. Sarie rămase tăcută, lăsându-i lui Blake grija de a-i da explicaţiile necesare. Blake dădu la o parte stânca şi-şi şterse mâinile pe cămaşă.

Mătuşa Althea nu se simte prea bine. Ar trebui să vă întoarceţi

acasă, unchiule Haddo. Fii atent: nu ea este cea care mă trimite, ci am

venit singur.

Mă duc imediat, îl asigură bătrânul. Dar îmi spui adevărul, Blake? Nu-i nimic grav?

Nimic serios. Am cerut totuşi doctorului să treacă pe la Malpara. Cu aceeaşi ocazie te va consulta

Ceea ce înseamnă să dai două lovituri dintr-odată, îl certă unchiul Haddo.

Apropo de piatră, de ce te interesezi de asta? Arătând piatra grea pe care o ridicase.

Ceea ce este dedesubt doresc să văd!

— Ce este acolo? Se interesă Sarie. Grigri-uri malefice? Talismanuri magice? Jimmy părea înspăimântat.

— N-o atingeţi, şefule!

Haddo se întoarse către bătrânul aborigen ridicându-şi sprâncenele stufoase albe ca zăpada.

Eşti idiot, Jimmy!

Jimmy ridică braţele, ca pentru a se feri.

— Nu trebuie s-o atingeţi!

Sarie ghicea că se petrecuseră aici scene de magie neagră. Ambianţa era încă vrăjită şi tânăra fată se simţi cuprinsă de teama lui Jimmy.

Au fost aici vrăjitori altădată, Jimmy? Îl întrebă ea pe aborigen.

Nu este momentul să discutăm despre asta, i-o tăie Blake.

Mătuşa Althea ne aşteaptă! Unchiul Haddo se decise să se îndrepte spre jeep. Dar mergând nu înceta să mormăie ceva indistinct. Jimmy îl

urma la distanţă. Ochii stăteau gata să-i iasă din orbite în faţa crispată.

Ah, toate aceste superstiţii! Suspină Blake. Jimmy şi-a petrecut

totuşi viaţa la Malpara, în tovărăşia albilor. Ei bine, el continuă să vadă fantome pretutindeni! Dar la ce bun să luptăm noi Se întrerupse. — Sarie! Lasă asta! ordonă el. Tânăra fată se apleca asupra cavităţii pe care o ascundea stânca. Pietre cu forme stranii, tăiate grosolan, se găseau îngrămădite acolo. Surprinsă de tonul lui Blake, Sarie tresări.

Fereşte-te, Sarie. Acest loc este pentru aborigeni sacru. Familia

Meredith este la Malpara de abia de câteva generaţii, dar înaintea lor, s-au aflat aici, timp de mii de ani, triburi aborigene. Descendenţii lor întreţin credinţe obscure şi pentru ei acestei stânci au o putere

malefică. Este preferabil să nu le atingi!

— Unchiul Haddo şi Jimmy n-au atâtea scrupule.

Mi se pare că până acum n-au găsit obiecte rituale. Dacă

profanăm toate astea, îl vom înnebuni pe Jimmy de spaimă

-l convingem pe unchiul Haddo să facă în altă parte cercetările

Hai Sarie, vino. O să pun această piatră la loc. Nu vreau să am necazuri cu aborigenii: am şi aşa destule necazuri! Sarie se dete înapoi cu câţiva paşi. Ea nu era foarte sigură.

Cerul era aşa de albastru încât îi orbea. Soarele lovea stâncile care

Unde erau oare toţi papagalii

reflectau căldura. Nu era nicio pasăre

care nu încetaseră să ciripească tot lungul drumului?

Trebuie

Există aici o piatră sacră numită „churinga”, remarcă Blake.

— Oh, vreau s-o văd! Împinsă de o stranie curiozitate Sarie se apropie.

Vreau să văd această „churinga”.

Nu te preface mai vitează decât eşti, Sarie! Această „churinga” va rămâne aici!

Nu fi ridicol, Blake! Nu am intenţia să ofenzez vreun, zeu

ancestral! Chiar în momentul când spunea asta, o rafală de vânt se ridică în mod brutal, împingând-o pe Sarie ca pe o pană, în braţele lui Blake. Imediat acesta le strânse în jurul ei într-un gest protector. Îşi ascunse faţa la pieptul tutorelui ei, în timp ce rafala făcea ravagii în jurul lor. Apoi vântul se opri tot atât de brusc după cum venise şi fu din nou tăcere.

Ce a fost asta? Murmură Sarie înghiţindu-şi saliva. Zeul deşertului?

Mărturisesc că nu înţeleg nimic nici eu! Spuse Blake.

El atinse obrazul tinerei fete cu vârful degetelor şi începu să râdă.

— N-ai timp să te plictiseşti aici, mărturiseşte-o! Între perioadele

de secetă şi cele de ploaie

toate animalele bizare ale deşertului şi ale câmpiei! Ridici o piatră şi

găseşti embleme magice

vrăjitor care a venit să ne facă o vizită! Sarie era în continuare în braţele lui Blake. Îi mângâia ceafa cu o mişcare liniştitoare. „Dacă aş fi o pisică” se gândi ea „aş toarce”

Acest vânt era probabil spiritul unui bătrân

păsările care se ivesc de pretutindeni şi

N-avea chef să se mişte

O să adormi

Era bine acolo, lipită de Blake.

îi murmură el la ureche.

Dădu din cap afirmativ. Se forţa totodată să nu întâlnească privirea

tutorelui ei.

Lângă tine mă simt în siguranţă, mărturisi ea. Eşti singura

persoană care-mi produce această impresie.

Ţi-a trebuit timp până să ajungi la această concluzie! Apreciezi deci acum influenţa mea calmantă? Nu calmantă, nu! Ea îl împinse cu bruscheţe şi el surâse. Era extraordinar de

seducător

Unchiul Haddo nu mai trebuie să revină aici, declară ea. Mă întreb dacă au fost şi ei atinşi de rafala de vânt

Ar risca să se

Sper că nu. Asta nu i-ar face bine lui Jimmy

îmbolnăvească! Acum să ajungem la jeep, Sa