Sunteți pe pagina 1din 156

VALERIE DUHAMEL

Singur`tatea

Alexandrei

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOAN DR~GHICI.

ALCRIS

Capitolul 1

Locuin]a familiei James, una dintre casele cele mai luxoase din cartierul Berverly Hills, era complet luminat`. O recep]ie

mai mult pentru tinere]ea str`lucitoare a Hollywoodului

gândi Alexandra intrând \n parcarea \n care se aliniau ma[ini din m`rcile Rolls-Royce, Jaguar [i Porsche. |n definitiv,

aceast` concentrare de ma[ini de lux nu era deloc uimitoare, \ntrucât \n seara asta se s`rb`torea solemnitatea \nmân`rii premiilor Oscar. Tinere sau mai pu]in tinere, toate celebrit`]ile Hollywoodului erau invitate acolo. Tân`ra femeie \[i opri ma[ina, o Lamborghini, \n spatele casei \n stil georgian, care str`lucea de lumini pentru aceast` ocazie. |n timp ce-[i strecura cheile ma[inii \n po[et`, asociatul ei veni s` i se al`ture. |n vârst` de vreo patruzeci de ani, un b`rbat \nc` foarte frumos cu ochii lui cenu[ii [i p`rul negru pres`rat cu fire argintii la tâmple, Miles Thornton \i zâmbi cu afec]iune.

se

6

VALERIE DUHAMEL

– A[adar, Alexi? Te sim]i mai bine, acum?

Alexandra \ncuviin]` cu un semn din cap.

– |n orice caz, ar`]i superb. Chiar dac` ai pierdut ceva cam mult din greutate, \n ultimul timp.

– Iat` ceva care-i va face pl`cere tat`lui meu. El nu

\nceteaz` s`-mi repete c` ar trebui s` sl`besc câteva kilo- grame!

– Este nebun! E[ti prea slab`, Alexi. Dac` cel pu]in ai

accepta s` pleci \n vacan]`, m`car pentru o s`pt`mân` Alexi schi]` un zâmbet. Ca de obicei, asociatul [i pri- etenul ei se ar`ta extrem de ocrotitor fa]` de ea. Uneori,

avea chiar impresia c` Miles era singura persoan` care ]inea cu adev`rat la ea.

– Nu ne putem permite s` plec`m \n vacan]`, Miles, [tii

bine!

– Tot ce [tiu este c` ai nevoie s` te odihne[ti. Te-ai sur- menat \n ultimul timp. Ajunseser` \ntre timp \n holul luxoasei locuin]e, unde un servitor veni s` ia etola Alexandrei.

– Oricum, este vina mea dac` e[ti epuizat`, murmur`

Miles. Te-am l`sat adeseori singur` dup` ce Nancy s-a

\mboln`vit.

– Glume[ti? So]ia ta este bolnav` abia de cincisprezece zile, iar eu am f`cut treab` foarte bun` f`r` tine.

– Tu faci \ntotdeauna treab` foarte bun`, r`spunse el

zâmbind. Dar cu toate acestea, ai nevoie de odihn`, Alexi.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

7

Tân`ra femeie \[i plec` ochii. Da, \[i consumase \ntr-adev`r

cu larghe]e energia \n activitatea ei, \n ultimul timp. {i apoi, ruptura cu noua vedet` a ecranului, Martin Steel, [i toat` publicitatea care fusese f`cut` \n jurul acestui eveniment ajunseser` s-o epuizeze. Iat` de ce, la dou`zeci [i opt de ani, unica mo[tenitoare

a unei averi imense – tat`l ei nu era altul decât Henri Rossini, unul dintre oamenii de afaceri cei mai influen]i de

la Hollywood – se sim]ea nespus de obosit`. |n seara aceas-

ta, totu[i, f`cuse un efort special pentru a avea o \nf`]i[are cât mai \ngrijit` [i ca s` ascund` urmele de oboseal` de pe

fa]a ei. Machiat` cu minu]iozitate, purta o rochie de m`tase

crem care-i \nfrumuse]a carna]ia delicat` [i-i scotea \n evi- den]` p`rul lung, castaniu-ro[cat, care-i c`dea \ntr-o cascad` supl` pe umeri.

– N-ar fi r`u dac` ai putea sc`pa pentru câtva timp de

hoarda de ziari[ti care te urm`resc zi [i noapte, zise Miles. Alexi \i adres` un surâs mali]ios.

– Sigur, dar nu uita c` toat` publicitatea asta este exce-

lent` pentru afacerile noastre! exclam` ea. N-am avut nicio- dat` atâtea apeluri telefonice la agen]ie ca \n momentul acesta. Toat` lumea dore[te ca Alexi [i Miles s` le decoreze

casa!

– Dac` sun`, este mai cu seam` pentru c` e[ti una dintre cele mai talentate designere ale momentului!

8

VALERIE DUHAMEL

Tân`ra femeie r`mase t`cut`. Avea f`r` \ndoial` real- mente talent, dar nu trebuia s` se am`geasc`: succesul agen]iei de decora]iuni pe care o \njghebase cu Miles ]inea mai mult de numele pe care-l purta. |n Beverly Hills, devenise aproape obligatoriu s` se fac` apel la serviciile lor pentru amenajarea unei noi locuin]e. Dar cât timp vor mai r`mâne oare la mod`? Nu-[i f`cea nici unul din ei iluzii [i se dedicau f`r` preget muncii lor, pen- tru a evita un viitor crud [i decep]ionant. |n timp ce traversau salonul ca s` ajung` pe teras`, câte- va acorduri de Vivaldi ajunser` pân` la ei. |n gr`din`, lâng` piscin`, orchestra cânta muzica filmului abia ie[it din stu- diourile lui Henri Rossini, care p`rea s` se anun]e drept un succes sigur. Cam o sut` de invita]i discutau, râdeau, savu- rau o cup` de [ampanie \n parcul casei. Majoritatea b`rba]ilor erau \mbr`ca]i \n smochinguri, iar femeile purtau toaletele cele mai elegante – sau cele mai extravagante. – S-ar spune c` este numai lume bun` aici, murmur` Miles. Alexi \i arunc` un zâmbet complice. Ca [i el, nu aprecia genul acesta de petreceri mondene. Nu fuseser` invitate aici decât persoanele cele mai \n vog` la Hollywood: actori, pro- duc`tori, realizatori. |n seara asta, se vor semna f`r` \ndoial` câteva contracte, se vor angaja staruri, se va vorbi despre cinema \n cifre exorbitante, [i despre onorarii nu mai pu]in ridicate.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

9

– N-avem decât s` ne mi[c`m pu]in ici [i colo, apoi s` ne eclips`m discret, suger` ea.

– M`rturisesc c` a[ prefera s` nu pierd prea mult vremea

pe-aici. S`n`tatea lui Nancy m` \ngrijoreaz`. Dac` recep]ia

aceasta n-ar fi fost atât de important` pentru afacerile noas- tre, a[ fi r`mas la c`p`tâiul ei. Emo]ionat`, Alexi \[i puse o mân` pe um`rul lui. Sim]ise un [oc când o v`zuse pe so]ia lui Miles, pu]in mai devreme. Nancy, mereu atât de plin` de energie [i de vesel`, nu mai era decât o umbr`.

– N-ar fi trebuit s` m` \nso]e[ti, Miles! }i-am spus-o, nu era nici o problem`.

– |n momentul acesta ai nevoie ca cineva s` te sus]in`,

Alexi. |n clipa aceea, un chelner se apropie de ei cu un platou

cu cupe de [ampanie, [i Miles \ntinse una \nso]itoarei sale.

– Nu puteam s` te las singur` printre p`s`rile astea de prad`, \i [opti el la ureche. Remarca lui smulse un mic hohot de râs tinerei femei. – Oh, s` [tii c` sunt obi[nuit`, deoarece am crescut

printre ei! De altfel, s-ar putea crede c` fac eu \ns`mi parte din club.

– Nu, tu nu, Alexi. Este suficient s` te cunoasc` cineva

pu]in ca s` \n]eleag` c` e[ti la fel de vulnerabil` ca un nou- n`scut, printre ei. Degeaba faci eforturi s` pari tare ca o stânc`, tu e[ti cu totul altfel.

10

VALERIE DUHAMEL

|nainte ca tân`ra femeie s` poat` r`spunde, gazda veni \n \ntâmpinarea lor.

– Alexi, draga mea! Sunt atât de fericit` s` te v`d,

exclam` Penelope James strângând-o \n bra]e. |mbr`cat` \ntr-o rochie superb` din lame, so]ia celui mai

renumit actor de la Hollywood era str`lucitoare. Nimeni

n-ar fi ghicit c` aceast` siluet` zvelt`, aceste tr`s`turi fine [i aceast` piele f`r` riduri erau ale unei femei de aproape cincizeci de ani. Penelope nu d`dea \napoi din fa]a nici unei \ngrijiri, oricât de scump` ar fi fost, pentru a face impresie bun` al`turi de so]ul ei, Robert James.

– Nancy nu este cu voi? \ntreb` ea.

– Nu, nu se simte prea bine \n momentul acesta,

r`spunse Miles. {i, din p`cate, nu voi putea s` stau prea mult seara asta. Dar ]ineam s`-l felicit pe Robert.

– Sunt atât de mândr` de el! {ti]i, este al doilea Oscar al

lui. A ob]inut deja unul pentru rolul din „Sergentul Thomas“. Se \ntrerupse o clip`, apoi se \ntoarse spre Alexi.

– Ce p`cat c` tat`l t`u n-a putut veni, \n seara asta

– A luat un avion spre Anglia imediat dup` ceremonie.

Turneaz` acolo noul lui film. Alexi nu f`cea decât s` repete ceea ce toat` lumea [tia deja. La drept vorbind, toat` lumea [tia \ntotdeauna unde se g`sea tat`l ei. |n schimb, nimeni nu [tia vreodat` ceva despre planurile lui, despre noile lui filme sau despre con- tractele pe care le avea.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

11

– Oricum, vom da o mic` petrecere pentru el \ndat` ce se va \ntoarce, continu` Penelope.

cu cel pu]in trei sute de invita]i! se

gândi Alexi, plictisit`.

– |mi pare r`u pentru ce s-a petrecut \ntre Martin [i tine,

ad`ug` Penelope. Este curios, dar am crezut \ntotdeauna c`

era]i f`cu]i unul pentru altul. Cum te po]i \n[ela, uneori, nu-i a[a?

O mic` petrecere

– Am r`mas \n raporturi foarte bune, Penny.

– {i el a plecat \n Anglia, dup` câte am citit, continu`

Penelope, deoarece tat`l t`u i-a oferit rolul principal \n fil-

mul lui. La drept vorbind, de altfel, alegerea aceasta m-a sur- prins mult. Credeam c` va cere cuiva mai matur s` joace acest rol. Cineva ca Robert, de exemplu. Ridic` din umeri [i izbucni \n râs. Un râs pu]in cam for]at, care n-avea nimic spontan.

– Dar trebuie s` [tie ce face! exclam` ea.

{tia foarte bine ce face! se gândi Alexi. Reu[ise s-o despart` de Martin Steel, [i asta era tot ce conta pentru el.

Angajându-l pe Martin pentru turnarera unui film \n Anglia

\i permitea s`-l \ndep`rteze de fiica lui [i s` pun` cap`t unei idile pe care n-o aproba.

– Bun, acum v` las, dragii mei, zise Penelope care tocmai

observase sosirea unor noi invita]i. Apropia]i-v` de bufet. Am comandat totul la „Harper [i Jones“, acel mic magazin din centrul ora[ului, [i trebuie s` spun c` nu-mi regret alegerea.

12

VALERIE DUHAMEL

Imediat ce se \ndep`rt`, Miles \[i ridic` ochii spre cer cu un aer exasperat.

– „Acel mic magazin din centrul ora[ului“, repet` el

imitând tonul afectat al gazdei lor. Toat` lumea [tia c` firma „Harper [i Jones“ era cea mai

prestigioas` din Los Angeles, [i c` toat` lumea bun` f`cea apel la ea.

– Cred c` o s` iau un pahar, ca s` m` ajute s` suport

toate astea, ad`ug` el. Totul este aici fals [i ipocrit.

– Aceasta este legea junglei, Miles. E preferabil s`-]i

compui un personaj \n spatele c`ruia s` te ascunzi ca s` po]i

supravie]ui \n aceast` lume, dragul meu. De altfel, nu-]i spun nimic nou. Deodat`, tân`ra femeie \l z`ri pe so]ul lui Penny, care st`tea foarte aproape de Monica Houston, o tân`r` actri]` blond` care de]inuse rolul principal feminin \n film, [i pentru care tocmai primise un Oscar. Monica devenise un star \n ziua \n care Henri Rossini o f`cuse amanta lui. Deocamdat`, continua s` locuiasc` \n casa tat`lui Alexandrei. Va \ncerca oare s` se consoleze cu compania lui Robert de absen]a lui Henri? se \ntreb` Alexi. La urma urmei, leg`turile erau atât de efemere \n mediul acesta Tân`ra femeie privi gânditoare lichidul auriu care scânteia \n cupa din mâna ei. Pe toat` durata ado- lescen]ei, suferise din cauza singur`t`]ii. Suferea \nc` [i

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

13

ast`zi, \n pofida prieteniei adev`rate a lui Miles [i a lui Nancy, [i \n ciuda profesiei pe care [i-o iubea cu pasiune. |n timp ce Miles \i povestea o anecdot`, ea \[i ridic` privirea [i z`ri pe nea[teptate un b`rbat pe teras`. I se t`ie respira]ia. |n locul acesta, unde erau reunite toate vedetele Hollywoodului, necunoscutul era f`r` discu]ie cel mai fru- mos b`rbat pe care-l \ntâlnise vreodat`. |n vârst` de aproximativ treizeci [i cinci de ani, purta un smoching negru care-i punea \n valoare umerii largi, corpul zvelt [i musculos. Cine era oare b`rbatul acesta? Nu-l v`zuse niciodat`, era sigur`. {i-ar fi amintit cu siguran]` aceast` figur` cu tr`s`turi regulate, p`rul negru ca pana corbului [i

ochii atât de alba[tri. Ochi care o fixau cu intensitate, de alt- fel, trezind \n ea senza]ii cel pu]in tulbur`toare. Alexi lu` o \nghi]itur` de [ampanie \nainte de a-l \ntreba pe Miles, pe un ton pe care-l voia cât mai firesc:

– Spune-mi, \l cuno[ti pe b`rbatul acela, de pe teras`?

Miles se \ntoarse discret, apoi cl`tin` din cap.

– Nu, r`spunse el. |n orice caz, trebuie s` fie o persoan`

important`. Ai v`zut cum Georgia Gold p`rea c`-i soarbe literalmente cuvintele de pe buze! Pariez c` a g`sit un subiect pentru viitorul ei articol. Alexi \l privi din nou pe necunoscut. |ntr-adev`r, i se al`turase o tân`r` femeie, blond`, care ar`ta superb.

Alexi nu putea s-o sufere pe aceast` ziarist`

aflat` \ntotdeauna la vân`toare de bârfe [i care, \n trecut,

Georgia Gold

14

VALERIE DUHAMEL

scisese lucruri \ngrozitoare despre ea. Aceast` specialist` a

cronicilor mondene nu se temea s` deformeze [i s` falsifice adev`rul. Z`rind-o brusc pe Alexi, ziarista \i arunc` un zâmbet plin de ipocrizie \nainte de a se \ntoarce spre interlocutorul ei, care-i punea o \ntrebare. „Este oare \n leg`tur` cu mine?“ se \ntreb` Alexi. Dac` a[a st`teau lucrurile, Georgia Gold nu va

schi]a un tablou m`gulitor despre ea, era sigur`

Dar nu

trebuia totu[i s`-[i imagineze cu u[urin]` ce era mai r`u. Necunoscutul o privise câteva clipe, desigur, dar `sta nu era un motiv suficient ca s` simt` nevoia s` afle mai multe despre ea.

– Alexi? M` ascul]i?

Tân`ra femeie tres`ri surprins` auzind vocea lui Miles.

– N-ai auzit un cuvânt din ce ]i-am spus! exclam` el, cu

un aer amuzant.

– |mi pare r`u, eram cu gândurile aiurea.

– |n cazul acesta, am s` repet \ntrebarea: ai reflectat \n leg`tur` cu oferta care ]i s-a f`cut pentru casa ta?

– Nici nu se pune problema s-o vând, Miles. De altfel, nu

\n]eleg de ce continu` s` m` sâcâie cu propunerile lor. Asta m` scoate din fire.

– Ar trebui totu[i s` chibzuie[ti bine \nainte de a refuza. Pre]ul pe care ]i-l ofer` ei este exorbitant. {i apoi, \ntre]inerea acestei propriet`]i te cost` o avere.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

15

– Nu pot s-o vând, r`spunse ea pe un ton ferm. Este un

cadou de la tat`l meu.

– E[ti liber` s` hot`r`[ti, bine\n]eles. Dar a[teapt` o zi sau dou` \nainte de a le telefona.

\nainte de a

refuza! r`spunse ea pe un ton mali]ios.

– Hot`rât lucru, n-am \ntâlnit niciodat` pe cineva atât de

\nc`p`]ânat ca tine! M` \ntreb cum reu[im s` lucr`m \mpreun`. El \i ciufuli p`rul cu un gest afectuos, apoi \[i consult` ceasul.

– Dac` vrei s` m` scuzi, draga mea, m` duc s` dau un

telefon ca s` m` asigur c` Nancy se simte bine.

– De acord. {i nu uita s`-i spui c` \i vei duce pizza ei

preferat`. Asta o va consola c` a sc`pat bufetul preg`tit de

„Harper [i Jones“!

– O.K., Miles. Am s` a[tept o zi sau dou`

– Promit.

Miles se \ndep`rt` râzând, \n timp ce Alexi \[i croia drum pe teras`, acum arhiplin`, ca s` se \ndrepte spre ringul de dans, unde câteva perechi evoluau pe muzica languroas` a

viorilor din orchestr`.

– Sunte]i Alexandra Rossini, presupun?

La auzul acestei voci grave, tân`ra femeie tres`ri [i-l z`ri

pe necunoscutul care se apropiase de ea.

– Da, eu

Se \ntrerupse, tulburat`. V`zut de aproape, b`rbatul acesta era [i mai frumos. O stânjenea mai cu seam` faptul c`

16

VALERIE DUHAMEL

o cerceta cu seriozitate, cu r`ceal` chiar. Or, \n mod

obi[nuit, b`rba]ii n-o priveau \n felul acesta. Se putea crede

c` necunoscutul voia s` citeasc` \n ea.

– Ave]i un avantaj asupra mea pentru c` [ti]i cine sunt,

r`spunse ea. |n ceea ce m` prive[te, nu cred c` v` cunosc.

– Este perfect. |mi place s` am un avantaj \nc` de la \nceput.

– {i prefera]i s` v` p`stra]i anonimatul? El r`mase t`cut timp de câteva secunde, [i Alexi crezu c` nu-i va r`spunde.

– M` numesc Matthew Channing.

– Matthew Channing! Sunte]i proprietarul studiourilor

Brightwell din Anglia [i al unei case de editur` din New York. M` \n[el?

– Nu. Bravo, domni[oar` Rossini.

Cine nu auzise oare vorbindu-se despre Matthew Channing? se \ntreb` tân`ra femeie. Era din acela[i soi ca [i

tat`l ei: negociator f`r` mil`, om de afaceri inteligent [i abil.

Ciudat

c` acest b`rbat tr`ie[te \n mijlocul acelora[i intrigi, c`

apar]ine aceleia[i lumi ne\ndur`toare ca tat`l ei.

– Sunte]i aici pentru afaceri, domnule Channing? \ntreb`

ea politicos.

– Da. Am cump`rat o cas` la Malibu Beach. Poate c` v-ar

pl`cea s-o vede]i, \ntr-una din zilele acestea? Tân`ra femeie nu [tia ce s` spun`. Era oare o invita]ie personal`, sau o ofert` de lucru?

Pentru un motiv pe care-l ignora, era decep]ionat`

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

17

– V` invit din motive exclusiv profesionale, preciz` el, ca [i cum \i ghicise gândurile.

– Bine\n]eles.

Nu se sim]ise niciodat` atât de stânjenit`. Oare ce fusese

cât pe ce s`-[i \nchipuie? C` aceast` conversa]ie ascundea un alt interes decât cel profesional? Ridicol! Cu atât mai

mult cu cât b`rbatul era probabil deja c`s`torit [i tat` de familie

– Dar nu ne \mpiedic` nimic s` ne revedem [i din alte

motive, ad`ug` el. |[i \nso]i propunerea cu o privire foarte elocvent`, care

o f`cu s` ro[easc` pe tân`ra femeie. Nu exista nici o \ndoial`: o provoca!

– Ce \n]elege]i prin asta, domnule Channing? replic` ea

t`ios. El izbucni \n râs, vizibil \ncântat.

– Haide]i, domni[oar` Rossini, sper c` nu v` \n[ela]i cu privire la inten]iile mele. – Nu le cunosc, domnule Channing. Ar fi preferabil, f`r` \ndoial`, s` v` exprima]i mai limpede aceste inten]ii.

m` gândeam la o cin` mâine sear`, urmat` de

un prânz [i o cin` \n ziua urm`toare. Continuând dup`

Este oare

aceea cu un mic dejun r`spoimâine diminea]` prea precipitat pentru dumneavoastr`?

– Ei bine

– Sunte]i \ntotdeauna atât de expeditiv?

18

VALERIE DUHAMEL

– Da. Vede]i, r`bdarea mea este una din calit`]ile mele

cele mai \nsemnate. Bun, unde ajunsesem? Ah da, la micul dejun. Sau poate la un brunch*; asta va depinde de ora la care ne vom trezi. Apoi sugerez o logodn` fulger [i o c`s`torie rapid`.

Tân`ra femeie izbucni \n râs.

– {i un divor] dou` s`pt`mâni mai târziu, \ncheie ea.

– Dou` s`pt`mâni? Pu]in cam mult pentru o c`s`torie la

Hollywood, nu?

– Mai ales dac` se presupune c` la \nceput vin \n casa

dumneavoastr` \n calitate de decoratoare. Nu m` gândeam c` voi fi prins` \ntr-un angrenaj infernal [i s` m` trezesc divor]at` de clientul meu cincisprezece zile mai târziu! El schi]` un surâs, apoi o privi pe tân`ra femeie drept \n ochi.

– Serios, domni[oar` Rossini, ce-a]i spune s` cina]i cu mine mâine sear`?

* Cuvânt englezesc provenind din breakfast (mic dejun) [i lunch (prânz); mas` luat` diminea]a târziu, ]inând loc de mic dejun [i de prânz (n.t.).

Capitolul 2

Din fericire, sosirea lui Miles \i permise s` ignore \ntre-

barea lui Matthew Channing. Nu c` n-ar fi dorit s`-i accepte propunerea, ci pentru c`, dintr-un motiv misterios, \i era team` de el.

– Iat`-l pe prietenul [i asociatul meu, Miles Thornton.

Miles, ]i-l prezint pe Matthew Channing. A[adar, cum se

simte Nancy?

– Nu [tiu. Ea m-a asigurat c` totul e \n ordine [i c` nu tre-

Cu toate acestea, m` tem c` nu este

buie s`-mi fac griji

decât o aparen]` \n[el`toare. Am s` iau un taxi [i m` \ntorc acas`.

– Ia ma[ina mea, spuse imediat Alexi, care \[i deschise

po[eta, lu` cheile Lamborghini-ului [i i le \ntinse. Eu voi lua

un taxi.

– Nu, nu se pune problema. Eu

20

VALERIE DUHAMEL

– Nu v` face]i griji, interveni Matthew Channing. |mi

va face pl`cere s-o conduc acas` pe domni[oara Rossini. Perspectiva aceasta o f`cu pe Alexi s` se simt` foarte stân-

jenit`, dar nu l`s` s` se observe nimic [i-i zâmbi lui Miles, care lu` cheile [i o s`rut` pe obraz.

– |]i mul]umesc. Trec mâine diminea]` pe la tine, Alexi.

Dup` ce Miles \[i lu` r`mas-bun, tân`ra femeie \i explic`

situa]ia lui Matthew Channing. S` vorbeasc` era cel mai bun remediu \mpotriva jenei care o cuprindea.

– Nancy este so]ia lui Mileas, ea

– Sunt la curent. Am \ntrebat-o pe Georgia Gold cine

este b`rbatul care v` \nso]ea, [i ea mi-a spus tot ce [tia despre el.

se gândi

Alexi, iritat`.

– |n]eleg, murmur` ea. |n cazul acesta, [ti]i desigur c`

ma[ina lui Miles este imobilizat` \n garaj \n momentul aces-

ta, c` eu am b`ut [ase ce[ti de cafea neagr` ast`zi la birou, [i c`

– Adev`rat? Georgia trebuie s` fi fost obosit`! A uitat

s`-mi semnaleze c` sunte]i o adept` a cafelei negre, replic` el cu un râs u[or. Va trebui s` adaug aceast` mic` informa]ie dosarului pe care mi l-a furnizat deja. Este foarte interesant. Alexi l-ar fi \ntrebat bucuroas` care erau de fapt aceste informa]ii, dar n-o f`cu. Problem` de demnitate. |n afar` de faptul c` ghicea cu u[urin]` ce inep]ii trebuia s` fi \n[irat

„{i tot ce [tia despre mine, f`r` \ndoial`

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

21

Georgia pe seama ei: biata Alexandra Rossini, feti]a drag` [i r`sf`]at` a magnatului industriei cinematografice, rupsese leg`tura cu Martin Steel, care-i frânsese inima

– A fost foarte amabil din partea dumneavoastr` s`-i

propune]i lui Miles s` m` conduce]i acas`, domnule

Channing. Dar mai cu seam` n-a[ vrea s` v` deranjez.

– Dar asta nu m` deranjeaz` absolut deloc, v` asigur.

Adoptase acela[i ton politicos cu ea, dar \n vocea lui se

sesiza o urm` de ironie.

– De altfel, dac` a[a ar sta lucrurile, nu v-a[ fi f`cut pro- punerea, ad`ug` el. De asta, ea nu se \ndoia. Matthew Channing nu era cu siguran]` omul care s` fac` ceea ce nu-i pl`cea! Prad` unei nervozit`]i crescânde, Alexi schimb` cupa goal` cu o cup` plin`. Matthew Channing n-o sl`bea o clip` din ochi [i ea nu mai [tia ce atitudine s` adopte.

– Foarte frumoas` recep]ie, nu g`si]i? arunc` ea \ntr-un efort disperat de a rupe t`cerea. Un surâs ironic ap`ru pe buzele lui Matthew [i tân`ra

femeie blestem` spiritul care-i [optise aceast` remarc` idioat`. Interlocutorul ei \[i d`duse cu siguran]` seama de tulburarea pe care o stârnea \n ea [i se amuza de situa]ie.

s` spunem, interesant`, r`spunse el.

Dumneavoastr`, \n schimb, sunte]i foarte frumoas`, domni[oar` Rossini. |n mod ciudat, complimentul acesta o tulbur`. Era totu[i obi[nuit` s` atrag` omagiile b`rba]ilor, dar Matthew

– Este o recep]ie

22

VALERIE DUHAMEL

Channing avea un fel foarte deosebit de a-[i exprima p`rerile, ca [i cum c`uta nu s-o flateze, ci s-o

descump`neasc`. Ceea ce [i reu[ise s` fac`, de altfel.

– Mul]umesc, zise ea.

Se str`dui s`-i sus]in` privirea care n-o sl`bea nici o

clip`, c`utând cu disperare un alt subiect de conversa]ie.

– Cum vi se pare California, domnule Channing?

– Ar trebui s`-mi spune]i Matt. La urma urmei, trebuie s` v` conduc acas`, \n seara asta. La aceste cuvinte, Alexi sim]i c` i se aprind obrajii.

Vorbea ca [i cum plecarea la sfâr[itul recep]iei fusese sta- bilit` dinainte.

– Ca s` r`spund \ntreb`rii dumneavoastr` referitoare la

California, clima este aici mult mai blând` decât la Londra. Din punctul acesta de vedere, prefer s` tr`iesc aici. Cuno[ti Londra, Alexandra? |i rostise numele cu o voce foarte blând`, care o f`cu s` se \nfioare. Dotat cu un asemenea fizic [i cu o asemenea

voce, ar fi putut s` fie actor, se gândi ea. Totu[i, f`r` s` prac- tice aceast` meserie, p`rea mult mai puternic [i mai influent decât toate persoanele reunite aici.

– Am fost trimis` la pension la Londra imediat dup` moartea mamei, r`spunse ea.

– }i-a pl`cut acolo?

Alexi reflect` o clip` \nainte de a r`spunde.

– Nu eram nefericit`, dar m-am sim]i pu]in cam singur`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

23

|[i sublinie observa]ia cu un zâmbet jenat. Nu vorbise

niciodat` despre aceast` perioad` a vie]ii ei; atunci de ce se dest`inuia unui str`in? F`r` \ndoial`, [ampania \i dezlega limba

– Tat`l dumitale trebuie s` v` fi lipsit, murmur` Matt.

– F`r` \ndoial`. R`maser` t`cu]i timp de câteva secunde, apoi Alexi \ntreb`:

– |l cuno[ti pe tata?

– S` spunem c` drumurile noastre s-au \ntâlnit.

R`spunsul acesta n-o mir` câtu[i de pu]in pe Alexi. Tat`l

ei cuno[tea atâ]ia oameni importan]i, chiar [i \n Anglia! Pe nea[teptate, Matt \[i termin` paharul [i-l puse pe o mas`.

– Vrei s` dansezi? o \ntreb` el.

Cum orchestra cânta un slow deosebit de languros, Alexi [ov`i o clip`, apoi sfâr[i prin a accepta. O senza]ie

ciudat` puse st`pânire pe ea când Matt o trase spre el.

O senza]ie \n care se amestecau teama, dorin]`,

pl`cerea

\ncât nici m`car nu-[i d`du seama, câteva minute mai

târziu, c` slowul se terminase. Ar fi dorit s` r`mân` a[a toat` noaptea, cu capul l`sat pe um`rul lui Matthew Channing. Trebui ca el s` se \ndep`rteze cu blânde]e de

Era o senza]ie de o asemenea intensitate

ea ca s` \n]eleag` \n sfâr[it c` orchestra cânta acum o bucat` mai antrenant`.

– Vrei s` stai jos?

24

VALERIE DUHAMEL

Prea emo]ionat` ca s` poat` vorbi, ea se mul]umi s` accepte cu un semn din cap. |[i d`dea el \ntr-adev`r seama

de atrac]ia pe care o exercita asupra ei? Degeaba se str`dui s`-l cerceteze \n timp ce se a[ezau la o mas` din apropierea piscinei, deoarece fu incapabil` s` descopere cea mai mic` urm` de emo]ie pe fa]a lui. Dac` cel pu]in l-ar cunoa[te mai

bine

Deocamdat`, se sim]ea complet dezarmat` \n fa]a lui.

Erau a[eza]i la mas` de câteva minute când un chelner

veni s` le aduc` o tav` \nc`rcat` cu cocteiluri [i alte b`uturi, dintre care Matt alese un Perrier.

– Când l-ai cunoscut pe tat`l meu? \ntreb` Alexi.

– Sunt ani de zile de atunci.

– Ce p`cat c` lipse[te \n acest moment! Ai fi putut s`-l

vezi \n seara asta

– Se afl` \n Anglia, nu-i a[a? Turneaz` acolo noul film cu logodnicul dumitale, Martin Steel.

– Fostul meu logodnic. De altfel, n-am fost niciodat` logodi]i oficial. El \i adres` un zâmbet lipsit de c`ldur`.

– Este adev`rat c` tat`l dumitale dezaproba aceast` leg`tur` [i c` s-a str`duit s` rup` logodna?

Revoltat` de indiscre]ia de care d`dea dovad` interlocu- torul ei, tân`ra femeie \l fulger` cu privirea.

– Faci o gre[eal` dând crezare tuturor celor scrise de Georgia Gold, replic` ea cu r`ceal`.

– Sunt obi[nuit s` cercetez faptele [i s` le judec eu

\nsumi. E[ti \nc` \n contact cu el, dup` plecarea lui?

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

25

– Cu cine? Cu tata sau cu Martin?

– Cu amândoi.

El lu` o \nghi]itur` de ap` mineral`, pref`cându-se c` cerceteaz` persoanele dimprejur, ca [i cum r`spunsul pe care ea urma s` i-l dea nu-l interesa decât pe jum`tate, dar

Alexi avea totu[i convingerea c` el o asculta cu cea mai mare aten]ie.

– N-am nici o veste de la ei de s`pt`mâna trecut`. De alt- fel, nu voi avea, f`r` \ndoial`, nici una \nainte de \ntoarcerea lor.

{i, contrar a ceea ce credea toat` lumea, nu resim]ea nici o am`r`ciune din acest motiv. Leg`tura ei cu Martin nu fusese realmente serioas`. Asta, \ns`, Matthew Channing nu era cazul s-o afle. |n momentul când el se preg`tea s` relanseze conver- sa]ia, Georgia Gold se apropie de masa lor, cu un surâs pe buze. Un surâs adresat exclusiv lui Matthew, la drept vorbind.

– Iat`-te \n sfâr[it, Matthew! exclam` ziarista. Sper c` nu

|[i aminte[ti? |mi rezervase[i un

]i-ai uitat promisiunea slow.

– Cum a[ fi putut s` uit, draga mea Georgia? replic` el.

|ncântat`, aceasta \i arunc` Alexei o privire triumf`toare.

– Dar \mi pare cu adev`rat foarte r`u, sose[ti prea târziu, continu` Matthew. Tocmai m` preg`team de plecare. Surâsul ziaristei \nghe]` imediat.

26

VALERIE DUHAMEL

– Deja? zise ea. Este \nc` devreme, dragul meu!

– R`mâne pe alt` dat`, draga mea.

– Am luat not`! replic` Georgia, vizibil u[urat`.

Rochia ei de culoare argintie i se mula strâns pe trup [i o cr`p`tur` lateral` \i dezv`luia piciorul pân` la [old. Un

detaliu care p`rea s`-l fascineze pe Matthew, pân` \ntr-atât \ncât nu privea decât \ntr-acolo.

– Mi-ai citit cronica, s`pt`mâna asta, draga mea Alexi?

\ntreb` atunci Georgia cu o voce suav`.

– Nu mai cred \n pove[ti de foarte mult timp, draga mea,

susur` Alexi. Prefer s` citesc articole mai interesante decât cronicile mondene.

– Regret c` nu ]i-ai f`cut timp s`-i arunci o privire, Alexi.

|]i recomand insistent cronica de mâine. Preg`tesc câteva rânduri despre tân`ra prieten` a tat`lui dumitale, Monica. Se pare c` este \n raporturi foarte bune cu gazda noastr`, \n seara asta, nu g`se[ti?

|nainte ca Alexi s` poat` riposta, Georgia se \ndep`rta deja, adoptând un mers leg`nat, studiat [i provocator.

– Nu \n]eleg de ce a invitat-o Penny pe femeia asta,

bomb`ni nemul]umit` Alexi. Este o adev`rat` pacoste!

– Are totu[i picioare frumoase

Alexi ridic` din umeri. Se considera oare nostim? S`-i fie de bine! |n ceea ce o privea, n-o detestase niciodat` atât pe

aceast` ziarist` ca \n seara asta!

– Penny a invitat-o numai ca s` redacteze o dare de seam` despre recep]ie \n cronica ei, relu` Matt.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

27

– Da. {i i-a dictat f`r` \ndoial` tot ce trebuie s` scrie: cre- atorul rochiei pe care o purta \n seara asta, num`rul invi- ta]ilor [i numele lor, preparatele de la bufet, comandate la „Harper [i Jones“ – Ei, haide, Alexandra, de ce tonul acesta dezgustat?

replic` el pe un ton fals \ngrozit. Nu [tii c` recep]ia aceasta este cea mai important` care s-a ]inut la Hollywood, s`

spunem

de o s`pt`mân`?

Tân`ra femeie izbucni \n râs.

– Ei bine, dac` nu te sup`r`, Matt, cred c` ar fi timpul

s`

plec`m? Atât de curând? Nici m`car n-ai trecut pe

la bufet!

– |n seara asta m` ab]in, zise ea c`utând-o cu privirea pe

gazda lor. Crezi ca avem o mic` [ans` s` ne eclips`m dis- cret?

– s`

– Nici cea mai mic`, dup` p`rerea mea.

Matthew avea perfect` dreptate. Avur` nevoie de o jum`tate de or` ca s` traverseze terasa. Toat` lumea \i saluta, mai cu seam` pe Matt, care p`rea respectat [i c`utat de to]i. I se sorbeau cuvintele, i se propunea invita]ie dup` invita]ie, pe care el le refuza una dup` alta cu un anume tact, Alexi trebui s` recunoasc`. Ajunseser` \n hol când se \ntâlnir` cu Monica Houston [i Robert James. Alexi nu sim]ea s` aib` vreo afinitate deosebit` cu tân`ra actri]`, pe care o considera o intri-

28

VALERIE DUHAMEL

gant`. Tat`l ei, \ns`, p`rea s` ]in` la ea. {i pe bun` drep- tate! Cu bogatul ei p`r blond, ochii mari alba[tri [i formele sculpturale, actri]a era extrem de seduc`toare. Imediat dup` \ncheierea prezent`rilor, Monica \i adres` lui Matt cel mai frumos zâmbet al ei.

– Alexi, vino \ntr-una din zilele urm`toare acas`, la masa

de prânz, propuse ea f`r` s`-[i ia ochii de la Matt. {i adu-l [i

M` simt atât de singur`, \n momen-

tul acesta! Henri nici m`car nu mi-a telefonat dup` sosirea \n Anglia, \]i dai seama? Nu era nimic uimitor \n asta, se gândi Alexi. Tat`l ei avea o singur` pasiune \n via]`: munca. Ea era cea mai \n m`sur` s-o [tie!

– Doar \l cuno[ti, Monica. Când se afl` la o turnare, nu

mai are importan]` decât dragul lui film, \i explic` cu o voce

blând`, \nainte de a i se adresa lui Robert. Felicit`ri pentru Oscarul primit.

– Mul]umesc, Alexi. Dar nu-l datorez decât tat`lui dumi-

tale. Tân`ra femeie \i zâmbi ma[inal. S-ar fi putut crede c` repeta discursul rostit la ceremonia de \nmânare a premi- ilor. Spre marea ei u[urare, Matthew d`du \n sfâr[it sem- nalul de plecare [i disp`rur`. Lini[tea nop]ii \i \nv`luia \n timp ce se \ndreptau spre Jaguarul lui Matt. |n ma[in`, Alexi \i indic` drumul de urmat, apoi Matt alese un CD [i imediat dup` aceea r`sunar` primele acorduri ale unei fugi de Bach.

pe prietenul dumitale

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

29

Tân`ra femeie arunc` o privire furi[` \n direc]ia

\nso]itorului ei \nainte de a-[i sprijini capul de sp`tarul scaunului. La ce se gândea oare Matthew \n clipa asta? Se a[tepta oare s`-l invite acas` la ea, \n seara asta? Sau

Ei bine, dac` avea asemenea inten]ii, se \n[ela

amarnic. Aventurile de o noapte n-o interesau nicio- dat`. Dup` vreo zece minute, ma[ina cotea pe aleea m`rginit` de copaci, care ducea la casa Alexandrei. Era vorba de o cas` veche, pe care tân`ra femeie o renova cu mult` grij`, con- sacrându-i toate weekendurile. Gr`dina, din care o parte

chiar s`

era \nc` p`r`ginit`, \[i p`strase un farmec pu]in s`lbatic care o cucerise imediat.

– |]i place aici? \ntreb` Matt.

– Da, mult. De fapt, nu locuiesc \n casa aceasta decât de câteva luni. |nainte, am avut un apartament \n ora[.

– Este pu]in cam mare pentru o persoan` singur`, nu g`se[ti? Opri motorul [i se \ntoarse spre ea.

– La drept vorbind, da, r`spunse tân`ra femeie. Dar

n-am cump`rat-o, este un cadou de la tata.

– Un mic cadou de la dragul dumitale tat`! replic` el pe

un ton caustic. Asta nu m` mir`. Georgia m-a prevenit c` e[ti un copil r`sf`]at. Remarca aceasta n-o surprinse deloc pe Alexi. Era obi[nuit` cu a[a ceva de pe vremea când era privit` drept fata unui om bogat, superficial` [i f`r` minte.

30

VALERIE DUHAMEL

– Recunosc, nu mi-a lipsit niciodat` nimic, spuse ea pe

un ton lini[tit. Dar nu se poate spune c` sunt un copil

r`sf`]at

– Cu excep]ia acestei case. Ai ob]inut-o datorit` banilor altuia.

– |]i repet c` a fost un cadou. Nu este totu[i o crim` s`

ai bani, Matt! Sau atunci, e[ti [i dumneata la fel de vinovat

ca tat`l meu.

– Henri Rossini [i cu mine n-avem nimic \n comun,

replic` el pe un ton t`ios. Pu]in doritoare s` continue o discu]ie pe aceast` tem`,

Alexi se hot`r\ s`-[i ia r`mas-bun. La urma urmei, chiar dac` nu aproba \ntotdeauna comportarea tat`lui s`u, \l iubea. De aceea, era preferabil s` se opreasc` aici.

– |]i mul]umesc c` m-ai condus, spuse ea. Pot s`-]i ofer

o cafea?

Muncesc din greu ca s`-mi ofer tot ce am.

– Alt` dat`. Dar n-ai r`spuns \nc` la \ntrebarea mea

– Ce \ntrebare? \ntreb` ea cu un aer iritat.

– Invita]ia mea la cin`, pentru mâine sear`.

– Vrei s` m` invi]i la cin`, cu toate c` sunt fata bogat` [i r`sf`]at` a lui Henri Rossini? M` uime[ti

– {tiam cine e[ti când ]i-am f`cut invita]ia, murmur` el.

Dar, la urma urmei, nimeni nu este perfect, nu-i a[a? F`r` s` mai punem la socoteal` c` ai alte atuuri pentru a compensa restul: silueta dumitale este aproape de perfec]iune.

– Ei bine, ai un fel cel pu]in original de a declara unei femei c` \]i place, domnule Channing!

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

31

– Am meritul de a fi sincer, domni[oar` Rossini. Este o calitate rar` la Hollywood.

– Sunt de aceea[i p`rere.

– Atunci, e[ti de acord cu ora opt, mâine sear`?

– De acord.

R`spunsul o uimi pe ea \ns`[i. De ce cedase oare, la

urma urmei? N-ar fi [tiut s` spun`

– A[adar, pe mâine, Alexandra.

– Pe mâine.

|n timp ce urca cele câteva trepte care duceau la u[a de la intrare, sim]i \n spate privirea lui Matthew. El nu demar` decât la câteva minute dup` ce ea \nchise u[a. Alexi se sim]i atunci cuprins` de un sentiment inexplica- bil. Era oare decep]ie c` n-o s`rutase, sau u[urare? Nu [tia.

|n orice caz, Matthew Channing avea darul de a o irita [i tul- bura \n cel mai \nalt grad. Acest amestec de autoritate [i de

senzualitate care emana din fiin]a lui avea ceva derutant

[i

foarte periculos. Hot`rât lucru, acceptase pu]in prea repede invita]ia de a doua zi! |ncercarea va fi f`r` \ndoial` dificil`. Va [ti oare s` se arate la \n`l]ime?

Capitolul 3

Miles intr` ca o vijelie \n biroul lui Alexi [i-i \ntinse un dosar.

– Po]i s` arunci o privire pe proiectul acesta, Alexi?

– Sunt schi]ele pentru buc`t`ria familiei Madison?

– Da. Va trebui s` le examinezi \nainte de a-]i da acordul.

– Par foarte bune, Miles. Ca de obicei, de altfel.

Ridicând capul, Alexi constat` c` Miles p`rea mult mai pu]in ab`tut, \n dup`-amiaza asta. F`r` \ndoial` pentru c` Nancy \l sunase \n cursul dimine]ii ca s`-i spun` c` starea ei se ameliorase evident Se preg`tea s`-l \ntrebe cum st`teau exact lucrurile, când

se auzi o b`taie \n u[`. Secretara \[i f`cu apari]ia, ]inând \n bra]e un buchet enorm de orhidee albe [i ro[ii.

– Pentru dumneata, Alexi

– Ia te uit`, ia te uit`

Martin se nelini[te[te deja pentru

tine? arunc` Miles cu un zâmbet mali]ios pe buze.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

33

– M-ar mira, replic` Alexi. Martin este extrem de \ncântat

pentru c` a ob]inut acest rol [i n-ar face nimic ce ar putea

s` nu fie pe placul tatei. Ca gestul de a-mi trimite flori, de exemplu. Intrigat`, lu` buchetul, apoi deschise plicul care-l \nso]ea.

– „Pe disear`. Matt“, citi ea cu voce tare.

– Cel mai pu]in lucru ce se poate spune, este c` domnul

acesta nu-[i pierde timpul! exclam` Miles. De fapt, nu mi-ai povestit cum s-a terminat recep]ia, asear`.

– Oh, nu s-a \ntâmplat nimic extraordinar. Am plecat devreme.

Alexi \ntinse buchetul secretarei ca s` pun` florile \ntr-o vaz`.

– Nimic extraordinar, \ntr-adev`r? continu` Miles, din ce

\n ce mai ironic. Drept r`spuns, Alexi \i arunc` o privire \ntunecat`, care-l

f`cu s` izbucneasc` \n râs.

– |mi pare r`u, draga mea, dar p`reai atât de ferme-

cat` \ncât m-am \ntrebat dac` nu era ceva serios, de data asta.

Trebuie doar s` cin`m \mpreun`, disear`, nimic mai

mult.

Asta m` lini[te[te. Are reputa]ia c` frânge inimile,

Alexi

– Nu este vorba decât de o cin`, Miles, repet` ea, destul de iritat`.

34

VALERIE DUHAMEL

– De acord, nu mai spun nimic. Dar n-a[ vrea s` suferi.

|]i mul]umesc, Miles,

ad`ug` ea pe un ton \mblânzit.

– Pentru ce \mi mul]ume[ti? \ntreb` el luând ni[te

dosare de pe biroul asociatei sale.

– |]i mul]umesc pentru c`-]i faci griji pentru mine. Tu [i

cu Nancy sunte]i ca un frate [i o sor` pentru mine.

– Atunci, ascult`-]i fratele mai mare când \]i d` sfaturi, i-o \ntoarse Miles. Nu te \ncrede \n ace[ti donjuani [i reflecteaz` la oferta care ]i s-a f`cut \n leg`tur` cu casa. Soneria telefonului le \ntrerupse conversa]ia. Miles ie[i pe u[`, f`cându-i complice cu ochiul tinerei femei, \n timp ce ea ridic` receptorul. Câteva minute mai târziu, la terminarea convorbirii tele- fonice, z`ri scrisoarea primit` chiar \n diminea]a aceea, \n

care i se propunea din nou o sum` considerabil` pentru casa ei. Cum secretara intra iar \n birou aducând florile, \i \ntinse plicul pe al c`rui antet figura adresa [i telefonul agen]iei \ns`rcinate cu tranzac]ia.

– Jenny, vrei s`-mi faci un serviciu, te rog? Sun`-i pe cei

de la „Morgan Real Estate“ la num`rul de pe plic [i spune-le c` oferta clientului lor nu m` intereseaz`. Casa aceasta nu este de vânzare, oricare ar fi pre]ul. Secretara \ncuviin]` [i p`r`si \nc`perea. Câteva secunde mai târziu, pe aparatul telefonic al lui Alexi se aprinse un bec, semnalându-i c` ordinul fusese executat. Tân`ra femeie lu` scrisoarea, o rupse \n patru [i arunc` buc`]ile

– Voi fi prudent`, \]i promit

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

35

\n co[ul de hârtii. Avea dreptate s` refuze, [tia bine. O dat`, \[i va l`sa inima s`-i dicteze legile ei \n aceast` afacere. De obicei, se ferea s` ac]ioneze necugetat sau s` se lase condus` de sentimente. Mai ales când era vorba de b`rba]i Alexi contempl` cu deta[are orhideele superbe trimise de Matthew Channing. Devenise sceptic` [i ne\ncrez`toare. Sigur, nu fusese \ntotdeauna atât de lipsit` de entuziasm. Adolescent`, fusese chiar naiv` [i \ncrez`toare, gata s` cread` pl`cutele promisiuni pe care b`rba]ii curtenitori i le [opteau la ureche. O naivitate pe care [i-o pierduse când, la vârsta de optsprezece ani, \n]elesese c` b`rbatul pe care-l iubea nu vedea \n ea decât pe fiica lui Henri Rossini. Ast`zi, ca femeie matur` [i cu experien]`, se ferea s`-[i asculte elanurile inimii. Acesta era pre]ul ce trebuia pl`tit ca s` nu sufere. De aceea, sfaturile lui Miles referitoare la Matthew Channing erau de prisos: fa]` de un b`rbat atât de periculos, n-avea inten]ia s` renun]e la principiile ei. Dimpotriv`, trebuia s`-[i sporeasc` vigilen]a.

*

*

*

Restul dup`-amiezii, Alexi nu-[i d`du seama de trecerea timpului [i-[i p`r`si biroul spre ora [ase, cu mintea \nc` pre- ocupat` de problemele \n curs de rezolvare.

36

VALERIE DUHAMEL

Cu toate acestea, \ncetul cu \ncetul, \n timp ce conducea ma[ina, chestiunile profesionale cedar` locul unui imagini tulbur`toare: aceea a lui Matt. |[i reamintea tr`s`turile lui cu claritate halucinant`, \n vreme ce nu mai reu[ea s`-[i reaminteasc` nici m`car figura lui Martin. Ce s` mai spun` de faptul c` nu-l cuno[tea pe Matt decât din ajun! Casa ei \i ap`ru \n sfâr[it \n fa]a ochilor, o construc]ie mare [i alb`, \n fundul unui parc imens. Matt avea dreptate, locuin]a aceasta era mult prea mare pentru ea. Era proiec- tat` pentru a ad`posti o familie numeroas`, cu o droaie de copii jucându-se \n parc, pe peluzele imense sau pe terenurile de tenis din spatele casei. Nu, hot`rât lucru, casa aceasta nu era potrivit` pentru o tân`r` femeie celibatar` care-[i petrecea cea mai mare parte a timpului la serviciu! Cu toate acestea, nu-[i regreta nicidecum hot`rârea. {i, cine [tie? Poate \ntr-o zi râsetele propriilor copii vor r`suna \ntre ace[ti pere]i Când p`trunse \n hol, o \ntâmpin` doar o lini[te pro- fund`. Puse \n trecere un CD \n casetofon [i vocea lui Phil Collins o \nso]i \n timp ce urca scara care ducea la camera ei. Decorase ea \ns`[i toat` casa [i interiorul luxos al locuin]ei ar fi putut servi drept showroom pentru agen]ia lor. |ntr-o \nc`pere al`turat` dormitorului, se afla garderoba sa. Mângâie \ncruntat` stofele scumpe, m`tasea, ca[mirul Ce s` aleag` oare pentru aceast` sear`? Dac` ar fi putut m`car ghici unde avea Matthew Channing inten]ia s-o invite

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

37

Opt` \n cele din urm` pentru o rochie neagr`, destul de scurt`, cu un decolteu rotunjit care-i punea \n valoare

pielea alb` [i delicat` a gâtului. Apoi, o dat` hot`rârea luat`, se retrase \n baie ca s` fac` du[.

|n sfâr[it gata, cobor\ la parter ca s`-[i umple un pahar cu

ap` mineral` \n a[teptarea lui Matt. Perspectiva acestei seri o umplea de nelini[te. De ce? Aceasta nu era totu[i prima ei \ntâlnire cu un b`rbat, oricât de seduc`tor era Matthew Channing! |ntr-un fel, Miles avusese dreptate s-o pun` \n gard` \n privin]a lui. Matt stârnea \ntr-adev`r \n ea o reac]ie neobi[nuit`. Degetele tinerei femei se crispar` \n jurul paharului când z`ri o ma[in` angajându-se pe alee. Câteva clipe mai târziu, se auzi soneria de la u[a de intrare. Alexi nu se gr`bi. Ajuns` \n hol, \[i trecu mâna prin p`r,

inspir` adânc, apoi deschise u[a

pentru a se trezi \n fa]a

unui necunoscut \n uniform`. {oferul lui Matthew Channing, dup` toate aparen]ele.

– Domni[oara Rossini? \ntreb` el pe un ton foarte politicos.

– Da.

– Domnul Channing este \nc` \n [edin]`. V` roag` s`-l scuza]i [i m-a trimis s` vin s` v` iau.

Bine, eu

\n]eleg, se bâlbâi ea, luat` pe nepreg`tite.

Sunte]i gata?

O

clip`, sim]i dorin]a nebuneasc` s` r`spund` nu. Matt

era re]inut la o [edin]` de lucru

De câte ori nu folosise

38

VALERIE DUHAMEL

tat`l ei acela[i pretext ca s`-[i trimit` [oferul la una dintre amantele lui? Nici el nu [tia s`-[i p`r`seasc` sacrosancta munc`, pentru indiferent ce motiv. |[i imagina \ntotdeauna c` \nso]itoarele lui puteau s`-l a[tepte. Chiar [i mama ei, se gândi Alexi \ntr-un acces de revolt`.

domni[oar` Rossini? Poate c` ar trebui s` v` lua]i

lucrurile? Ea deschise gura ca s`-[i formuleze refuzul, apoi ridic`

din umeri. Nu mai era timp s` dea \napoi. Era gata, [i ar fi fost pe cât de nepoliticos, pe atât de neserios s` refuze acum invita]ia.

– Vin imediat, zise ea. M` duc doar s`-mi iau vesta [i

po[eta. A[ezat` \n lunga limuzin` neagr`, Alexi nu acord` nici o aten]ie direc]iei pe care o lua [oferul [i nu se smulse din

gândurile ei ab`tute decât \n clipa când z`ri panoul pe care scria Malibu Beach.

– Hm

– Unde mergem, exact? \ntreb` ea.

– Domnul Channing mi-a cerut s` v` conduc acas` la dânsul. Mânia tinerei femei ced` imediat locul nelini[tii. Nu b`nuise nici o clip` c` [oferul o va duce acas` la Matthew Channing. Gândul de a cina \n doi, \n casa lui, o f`cea extrem de nervoas`. Ma[ina se opri \n sfâr[it \n fa]a unei case mari, situat` pe ]`rmul oceanului. {oferul o conduse pe Alexi pân` la u[a de la intrare, pe care i-o deschise, apoi disp`ru. Dezorientat`,

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

39

tân`ra femeie travers` holul, apoi intr` \n salon. S-ar fi putut

crede c` se afla \ntr-un decor de cinema

d`deau impresia c` te g`seai pe o corabie, iar ferestrele imense permiteau s` vezi oceanul cât puteai cuprinde cu ochii. |n sufrageria al`turat` salonului se afla o mas` aranjat` pentru dou` persoane. Lumân`rile se reflectau \n paharele

Pere]ii lambrisa]i

de cristal, [i trei trandafiri ro[ii erau a[eza]i \ntr-o vaz` fin cizelat`. Atmosfera era [i mai romantic` datorit` razelor soarelui ce cobora spre asfin]it, [i care umpleau \nc`perea cu o lumin` purpurie.

– Ah, domni[oara Rossini!

Surprins` s` aud` o voce de femeie, Alexi se \ntoarse. O

femeie \ntre dou` vârste \nainta spre ea, cu un surâs amabil pe buze. – Sunt Rosie, menajera domnului Channing, spuse ea. Domnul Channing n-ar trebui s` mai \ntârzie. Pot s` v` iau vesta? Alexi \i \ntinse vesta [i lu` loc pe canapeaua pe care i-o indica Rosie.

– Ce dori]i s` be]i, domni[oar`? Un Martini? Mi-am luat

permisiunea s` v` preg`tesc unul. Dar dac` dori]i altceva

– Un Martini va fi perfect, mul]umesc.

Rosie \i \ntinse un pahar, apoi disp`ru. |n \nc`pere nu se mai auzea decât zgomotul valurilor care se sp`rgeau de ]`rm. Vor cina a[adar aici, [i nu la restaurant. |n tête-à-tête Cuvintele lui Matt \i revenir` dintr-o dat` \n memorie. Mai

40

VALERIE DUHAMEL

\ntâi o cin`, apoi un prânz, urmat de un

foarte prost dac`-[i \nchipuia c`-[i va atinge scopul atât de repede.

– Bun` seara, Alexandra. |mi pare r`u pentru aceast`

\ntârziere. Tân`ra femeie \[i ridic` privirea. Matt era acolo. Superb. Pur [i simplu superb. Nici un alt cuvânt nu era potrivit pen-

tru a descrie silueta lui zvelt`, pus` \n valoare de costumul de culoare \nchis`, [i tr`s`turile perfecte ale fe]ei lui. Dinspre partea lui, p`rea c` [i el o supunea unui examen atent. Ceea ce vedea trebuie s`-i fi pl`cut, deoarece schi]` un zâmbet.

Nu! O judecase

– E[ti fermec`toare, Alexandra, murmur` el.

– Mul]umesc.

– Vom cina aici, sper c` asta nu te sup`r`. Mi-am spus c`

locul acesta va fi mai agreabil [i mai potrivit pentru a face cuno[tin]`. Rosie este o buc`t`reas` excelent`, vei vedea.

Agreabil? Potrivit? Alexi era departe de a-i \mp`rt`[i p`rerea. La drept vorbind, nu se sim]ea deloc \n largul ei [i, ca s`-[i ascund` tulburarea, lu` o \nghi]itur` de Martini. Apropo, mul]umesc pentru flori, murmur` ea. Sunt foarte frumoase. Drept orice r`spuns, el schi]` un zâmbet scurt, apoi veni s` ia loc al`turi de ea.

– A[adar, ce p`rere ai despre mica mea cas`? \ntreb` el.

– Este foarte

sofisticat`. S-ar putea spune c` este un

decor de film.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

41

|[i trecu din nou privirea peste \nc`pere, simulând un aer indiferent, pentru a nu-i dezv`lui cât de tulburat` era. |n

jurul ei pluteau efluviile apei de toalet` a lui Matt, discrete, desigur, dar ame]itoare.

– Am s` te duc s` vizitezi restul casei, spuse Matt. A[ vrea s` refac decorarea unor \nc`peri. Dormitorul, de exemplu, ar avea nevoie de serviciile dumitale.

– Atâta timp cât nu-mi ceri s` r`mân pentru micul dejun,

accept s` m` ocup de decorarea camerei, replic` ea privin- du-l drept \n ochi.

– M` b`nuie[ti de inten]ii deplasate, Alexandra! M`

subestimezi. Când voi dori s` r`mâi pentru micul dejun, am s` ]i-o cer \n mod deschis.

– Pff! Oricum, noi am luat deja \n considerare micul

dejun, c`s`toria [i divor]ul. Ca s` punem punct, hot`râser`m de comun acord s` ne limit`m la problemele pur profesionale.

– Am ajuns \ntr-adev`r la aceast` concluzie?

– Da. {i din momentul \n care n-o s` m` consideri drept o nou` juc`rie, vom ajunge poate s` ne \n]elegem.

simt c` vor fi unele probleme \ntre noi, declar`

el râzând. Deoarece nu v`d \ntr-adev`r cum a[ putea s` te privesc altfel. Tân`ra femeie tres`ri. Gândea oare cu adev`rat ceea ce spunea? |n momentul acesta, ar fi fost incapabil` s` spun` dac` glumea sau nu.

– Mmm

42

VALERIE DUHAMEL

Din fericire, Rosie ap`ru tocmai \n clipa aceea \n cadrul u[ii.

– Pot servi cina, domnule Channing?

– Da, Rosie.

Câteva minute mai târziu, se a[ezau la mas` [i Rosie le servi o sup` delicioas` de somon pe care o savurar` \n

t`cere. De fiecare dat` când avea posibilitatea, Alexi \[i cer- ceta gazda. Era atât de fascinant cu fa]a lui cu tr`s`turi autoritare [i pielea bronzat` de soarele Californiei Când ochii lor se \ntâlnir`, Alexi \[i duse paharul cu vin alb la buze ca s`-[i ascund` tulburarea.

– |]i place meseria dumitale, Alexandra?

– Da, mult. Agen]ia pe care am \nfiin]at-o cu Miles reprezint` totul pentru mine.

Acesta era adev`rul. Pasiunea pe care o sim]ea pentru munca ei \i umpluse un gol \n via]`, un gol pe care-l supor- tase ani de zile.

– Sunte]i situa]i \ntr-un cartier foarte elegant, mi se pare, zise Matt. Chiria trebuie s` fie foarte ridicat`, nu?

– Da, dar \n schimb, suntem mai aproape de clientela

noastr`. Avem noroc, \n momentul acesta se \ngr`m`desc contractele.

Abia \[i sfâr[ise fraza când surprinse o lic`rire ciudat` \n ochii alba[tri ai lui Matt. Ca [i cum p`rea nel`murit

– Presupun c` tat`l dumitale v-a finan]at afacerea?

– Nu! ripost` ea, iritat`.

|ncepea s` se satutre de a fi tratat` drept o feti]` r`sf`]at`. Desigur, la \nceput, tat`l ei \i propusese s-o ajute, dar ea

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

43

refuzase. Nu voia cu nici un pre] s`-i fie datoare cu ceva,

deoarece ar fi profitat de acest avantaj ca s`-i impun` voin]a lui. Lui Henri Rossini \i pl`cea s` simt` c` fiica sa era \n puterea lui, dup` cum \i pl`cea s` conduc` via]a tuturor celor din jur.

– Miles [i cu mine am contractat \mprumuturi la banc`,

zise ea. Suntem plini de datorii pân` peste cap. Dar n-avem

nici o alt` obliga]ie care s` apese asupra noastr`, `sta-i prin- cipalul. Cu alte cuvinte, suntem st`pâni pe soarta noastr`! Sper numai, s` nu creasc` prea mult chiria \n lunile urm`toare. Dac` ar trebui s` ne mut`m, afacerile ar avea de suferit, asta-i sigur. Timp de o frac]iune de secund`, se \ntreb` de ce \ncredin]a toate aceste informa]ii, de fapt unui str`in?

– |n fine, sunt sigur` c` ne vom descurca, \ncheie ea

zâmbind.

– Cu toate rela]iile tat`lui dumitale, ar trebui s` fie posi-

bil, replic` el, ironic.

– Dumneata n-ai f`cut niciodat` apel la rela]ii?

– Ba da, dar atitudinea dumitale m` surprinde.

– De ce?

– Ai fost crescut` \n bog`]ie [i cu toate acestea strigi \n

gura mare c` e[ti independent`. |]i sco]i imediat ghearele când ]i se sugereaz` c` ai putea fi ajutat`. M`rturise[te c` e

ceva ciudat, totu[i!

– M` ap`r pentru c` ai pl`cerea r`ut`cioas` s`-mi repe]i

c` sunt un copil r`sf`]at. |ntr-un cuvânt m` acuzi c` sunt

44

VALERIE DUHAMEL

ceea ce, de fapt, nu sunt. De altfel, pot s`-]i spun c` n-am fost \ntotdeauna bogat`. P`rin]ii mei au divor]at la pu]in timp dup` ce m-am n`scut, [i am locuit cu mama, \ntr-o cas` modest`. N-am avut nici un contact cu tat`l meu pân` la moartea mamei.

– Ce vârst` aveai atunci? \ntreb` el, cu ochii a]inti]i asupra ei.

– Doisprezece ani.

– Ai suferit mult, nu-i a[a?

Alexi cl`tin` din cap. Nimeni nu va [ti vreodat` cât de afectat` fusese de moartea mamei sale, care o \nconjurase \ntotdeauna cu tandre]e [i afec]iune. Henri Rossini, nu avea niciodat` timp de consacrat unei copile de doi-

sprezece ani. Ne[tiind cum s` se descurce cu ea, o trimi- sese la pension \n Anglia [i dup` aceea n-o rev`zuse decât episodic.

– Recunoa[te totu[i c` nu ]i-a lipsit niciodat` nimic,

Alexandra! Henri Rossini te-a r`sf`]at \ntotdeauna. Nimic mai fals, dar ea nu se putea sup`ra pe Matt c` o credea, deoarece toat` lumea gândea a[a [i toate ziarele relatau acela[i lucru. Desigur, din punct de vedere material

nu-i lipsise nimic. Dar banii nu-i d`duser` nici afec]iune, nici dragoste. Cu toate acestea, Alexi se feri s`-l contrazic` pe Matthew Channing [i-[i plec` ochii. Nu voia cu nici un pre] ca el s`-i ghiceasc` suferin]a cumplit`.

– Ai dreptate, zise ea pe un ton t`ios. Am avut bani.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

45

Când menajera \[i f`cu apari]ia cu felul principal de mân- care, Alexi profit` de acest scurt r`gaz ca s`-[i recapete st`pânirea de sine. Se tulbura \ntotdeauna când vorbea de copil`ria ei.

– Mu[chi de vac`! Este unul din felurile mele preferate de mâncare, exclam` ea.

– Sunt foarte mul]umit c`-]i place. Rosie este un adev`rat maestru buc`tar, s` [tii.

– {i este deosebit de dotat` ca s` ghiceasc` ce-mi place!

– }i-am spus-o, am un dosar foarte gras despre dumnea-

ta, Alexandra! |n clipa \n care Alexi \[i ridic` ochii, \ntâlni privirea

ironic` a lui Matt [i izbucnir` amândoi \n râs. Acest acces de veselie destinse atmosfera. Cu toate acestea, Matthew, zâm- bind \nc`, continua s-o cerceteze pe Alexi cu un are straniu, cu un fel de deta[are. – Ai un zâmbet frumos, Alexandra, murmur` el pe nea[teptate. Un zâmbet luminos, plin de via]`, [i uneori atât de vulnerabil.

Mul]umesc pentru compliment. Dar nu sunt vul-

nerabil`, te asigur.

– Eu

– Adev`rat?

– Da. De altfel, reu[esc s` supravie]uiesc foarte bine \n

jungla de la Hollywood. Este o dovad`, nu? Nu voia ca el s` ghiceasc` \n ce m`sur` era de fragil`. Adolescent` fiind, ridicase un zid \ntre ea [i lumea exte- rioar` [i nimeni n-ar fi putut b`nui c` avea nevoie de

46

VALERIE DUHAMEL

afec]iune. Hot`rât`, sigur` de ea, puternic`, iat` imaginea

pe care dorea s-o ofere celor din jurul ei, mai cu seam` lui Matthew Channing.

– Prin urmare, semeni pu]in cu tat`l dumitale? o \ntreb`

el. E[ti oare la fel de ambi]ioas` [i de ne\ndur`toare ca el?

– Bine\n]eles! Sper c` [tiai la ce pericol te expui când ai invitat o Rossini la dumneata acas`. Suntem deosebit de ne\ndupleca]i, \n familia noastr`.

– Sunt mul]umit s` te aud spunând a[a ceva. Asta \mi va u[ura sarcina.

– Poftim?

– Draga mea, prefer s` am \n fa]` o adversar` pe m`sura mea. Vocabularul acesta r`zboinic o descump`ni pe Alexi.

– M` consideri drept o adversar`, domnule Channing?

– Ei bine, e[ti extrem de dezirabil`, Alexandra. Jocul

merit` osteneala. – Despre ce joc vorbe[ti? Detest genul acesta de

sub\n]elesuri, declar` ea, stânjenit`. Schi]ând un zâmbet ironic, el \[i ridic` paharul [i-i adres` un toast:

– Pentru frumoasa mea adversar`!

Alexi nu-l imit`, mul]umindu-se s`-l priveasc`, surprins`. Nu \n]elegea atitudinea lui Matt, toate cuvintele acestea cu dublu \n]eles, pe care le spunea. Sim]ea \n mod nel`murit c` reprezenta o amenin]are pentru ea.

– Domnule Channing, sunte]i chemat la telefon, anun]` pe nea[teptate Rosie.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

47

– Cine este? \ntreb` el cu un pic de ner`bdare \n glas.

– Avocatul dumneavoastr`. Insist` s` v` vorbeasc`.

– De acord, voi vorbi din birou. Te rog s` m` scuzi câte- va clipe, Alexandra De fapt, Matt reveni abia dup` o jum`tate de or`.

Mâncarea se r`cise; Alexandra terminase [i Rosie strângea farfuriile.

– Iart`-m`, era vorba despre o afacere urgent`, declar`

el.

Apropo, tot nu mi-ai spus de ce ai

venit \n California, ad`ug` ea ca s` relanseze conversa]ia.

– |n fond, \n momentul acesta ar fi trebuit s` m` aflu la

New York, dar, din nefericire, am multe lucruri de rezolvat aici.

– |mi aminte[ti de tata. Gata mereu s` cutreiere lumea pentru a rezolva treburi urgente!

– Industria cinematografic` nu \nseamn` deloc odihn`,

s` [tii.

– Nu face nimic

– |]i place meseria dumitale?

– Da, dar studiourile Brightwell nu reprezint` decât o

parte anex` [i ne\nsemnat` a activit`]ilor mele. |ntr-un fel,

este un hobby. |n realitate, sunt mereu \n c`utarea unor noi provoc`ri. |[i \nso]i spusele cu o privire insistent`, una dintre acele priviri derutante cu care Alexi \ncepea s` se obi[nuiasc`.

– Ce ai spune de o mic` plimbare pe plaj` \nainte de a trece la desert? suger` el.

48

VALERIE DUHAMEL

Pusese \ntrebarea pe un ton atât de cald, de mângâietor,

\ncât Alexi se sim]i incapabil` s` refuze. Cu zâmbetul pe buze, se ridic` de la mas` [i-l urm` pe teras`. Cum tân`ra femeie se \nfior`, Matt propuse s`-i \mpru- mute haina lui.

– Nu, va fi mai bine \ndat` ce vom \ncepe s` mergem, murmur` ea.

El o lu` de bra] ca s-o ajute s` coboare cele câteva trepte

care duceau la plaj`. Luna aureola peisajul cu o lumin`

opalescent`, conferindu-i o \nf`]i[are aproape ireal`, [i Alexi se opri locului, fermecat`. – Este frumos, nu-i a[a? murmur` Matt. |mi place oceanul, for]a lui s`lbatic` [i ne\mblânzit`.

O str`b`tu un fior de ghea]`.

– }i-e frig, Alexandra?

|nainte ca ea s` poat` r`spunde, o tr`sese spre el, trecân- du-[i un bra] \n jurul umerilor ei. |n clipa aceea, ar fi dat

totul s` se refugieze lâng` el, s`-[i pun` capul pe pieptul lui,

Dar era

imposibil. |l cuno[tea abia de dou`zeci [i patru de ore! Cu toate acestea, nu \ncercase niciodat` senza]ii atât de intense, atât de vii \n prezen]a unui b`rbat.

– Unde locuie[ti exact, la Londra? arunc` ea ca s` rup` farmecul.

s` se lase leg`nat` la c`ldura \mbr`]i[`rii lui

– Am o cas` pe malul Tamisei.

– {i

locuie[ti singur?

– Este un mod ocolit de a m` \ntreba dac` exist` o femeie \n via]a mea?

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

49

[i m` \ntrebam cum

este via]a dumitale \n Anglia.

– Duc o via]` dintre cele mai normale. Muncesc mult,

profit de ceea ce am. {i tr`iesc singur, ad`ug` el, amuzat. R`spunsul meu este oare satisf`c`tor? Ea ridic` din umeri, simulând cea mai mare indiferen]`.

– Nu! Sunt curioas`, pur [i simplu

– Pu]in \mi pas` mie s` [tiu cu cine tr`ie[ti! exclam` ea.

– Adev`rat?

El \i mângâie obrazul cu un deget, urmând apoi curba delicat` a buzelor. Inima lui Alexi \ncepu s` bat` nebune[te. Matt urma s-o s`rute, era convins`, [i se preg`ti s`-i primeasc` s`rutul cu o ner`bdare crescând`.

– Ar trebui s` ne \ntoarcem acum, Alexandra.

La aceste cuvinte, Alexi sim]i cum o cuprinde o imens` decep]ie.

– Cum vrei, murmur` ea.

Porni gânditoare \n urma lui, \n timp ce el se \ndrepta

spre cas`. Atmosfera salonului, parfumat` de aroma cafelei pe care Rosie tocmai o preg`tise, \i procur` totu[i o real` consolare.

– Ce dori]i la desert? \ntreb` Rosie. Am [arlot` cu c`p[uni, sau \nghe]at` de ciocolat` cu fri[c`.

– Pentru mine doar o cafea, mul]umesc, r`spunse

Alexandra.

– Sper c` nu ]ii regim? \i arunc` Matt.

– Nu, dar \ntr-adev`r nu-mi mai e foame. Masa a fost deli- cioas`.

50

VALERIE DUHAMEL

– Sunt mul]umit c` ]i-a pl`cut, r`spunse el aducându-i

un pahar de brandy. Am apreciat mult compania dumitale.

Vrei s` cin`m din nou \mpreun` sâmb`t` seara? A[ vrea s` te invit la un mic restaurant pe care-l cunosc.

– Cu pl`cere, Matt.

R`spunsese f`r` nici o ezitare. Dup` incidentul de adineauri de pe plaj`, crezuse c` el nu va dori s-o revad`,

pentru c` n-o s`rutase [i, \n mod ciudat, perspectiva aceas- ta o \ntristase.

– Cât timp trebuie s` r`mâi la Los Angeles? \ntreb` ea.

– Atât cât va fi necesar pentru afacerile mele. Am de gând

s` vând casa aceasta peste doi ani, dar nu [tiu exact cât timp voi petrece aici.

– |n]eleg.

Pentru ea, mesajul pe care tocmai i-l transmisese era cum

nu se putea mai limpede: nu va sta niciodat` decât tempo- rar \n California. Prin urmare, era mai bine s` nu-[i fac` nici un fel de iluzii referitor la un posibil viitor \ntre ei. Preocupat` de gândurile ei, nu observase c` el se a[ezase lâng` ea pe canapea [i tres`ri când \ncepu s`-i mângâie p`rul.

– Am \ns` impresia c` afacerile mele m` vor re]ine mai

mult timp decât prev`zusem, murmur` el. Da, simt deja c` vor fi complica]ii Un fior pl`cut o str`b`tu pe Alexi \n timp ce mâna lui Matt cobora de-a lungul gâtului ei \ntr-o mângâiere subtil` [i \nnebunitoare. Apoi, cu o \ncetineal` deliberat`, \[i

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

51

\nclin` capul spre ea [i buzele lor se unir` \ntr-un s`rut pasionat. Subjugat`, Alexi \[i trecu mâinile \n jurul gâtului lui [i se abandon` pl`cerii minunate a \mbr`]i[`rii lor. |n clipa asta, nu mai avea decât o singur` dorin]`: s`-l iubeasc` [i s` fie iubit` de el. Când el se \ndep`rt` de ea, se privir` lung f`r` s` ros- teasc` o vorb`, aproape n`uci]i, surprin[i de intensitatea

reac]iei lor. Pentru c` Alexi avu impresia c` cite[te \n ochii alba[tri ai lui Matt aceea[i surprindere, aceea[i emo]ie pe care o sim]ea ea \ns`[i.

– Presupun c` lucrezi mâine diminea]`? [opti Matt.

bâigui ea, f`când eforturi s`-[i recapete

st`pânirea de sine.

– R`mâi aici. Steve te va conduce mâine diminea]` la birou.

– Eu

da

– Nici nu se pune problema, Matt.

Vorbise cu o voce nesigur`, aproape tremur`toare. Nu,

nu dorea o aventur` de o noapte. Dar de ce nu reu[ea s` adopte acela[i ton deta[at ca el? Cu ce dezinvoltur` \i pro- pusese, pe ocolite, s`-[i petreac` noaptea cu el!

– De acord, Alexandra. Alt` dat`, poate.

Atunci când \l privi, Alexi sim]i c` i se strânge inima. Refuzul pe care i-l opusese p`rea c` nu-l afectase câtu[i de pu]in. Visase oare, când crezuse c`-[i pierduse st`pânirea de sine, doar cu câteva clipe mai devreme? Da, f`r` \ndoial`. Se ridic`, descump`nit`.

52

VALERIE DUHAMEL

– Eu

– Nu te sup`r` dac` \i cer lui Steve s` te conduc` acas`?

– Nu, bine\n]eles.

trebuie s` plec, zise ea.

Se pref`cu preocupat` s`-[i caute vesta pentru a-[i ascunde fa]` de el tulburarea. |ntr-un fel, se sim]ea u[urat`. |n acela]i timp, \ns`, [i teribil de r`nit` de indiferen]a pe care o manifesta fa]` de ea. Ca un des`vâr[it st`pân al casei, o conduse pân` pe peron [i o urm` când ea cobora treptele.

– Noapte bun`, Matt.

– }in s` te \nso]esc pân` la ma[in`, r`spunse el luând-o de bra]. {oferul deschise portiera când \i z`ri. |n momentul când s` se a[eze pe bancheta din spate, Alexi se \ntoarse spre Matt, cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul. Era oare ultima oar` când \l vedea pe Matthew Channing, b`rbatul care [tiuse s` scoat` la iveal` femeia pasionat` [i senzual` care dormita \n ea? B`rbatul pe care ea \l respinsese

– |]i mul]umesc pentru aceast` cin` delicioas`, Matt.

– Mul]umesc.

Se privir`, nemi[ca]i. Doamne! se gândi Alexi, cum puteau s` se arate atât de politico[i, atât de curtenitori [i de distan]i, dup` ce doar cu câteva clip` mai devreme se s`rutau cu pasiune?

– Noapte bun`, frumoas` copil`.

Matt se aplec` spre ea [i-i atinse buzele cu un s`rut u[or,

delicat, prea scurt.

– Pe curând, Alexandra.

Capitolul 4

|n aceast` zi de sâmb`t`, Alexi reu[ise \n mod excep]ional s` plece de la birou destul de devreme ca s`-[i poat` petrece acas` o \ntreag` dup`-amiaz`. Era ocazia ideal` pentru a se consacra \n sfâr[it câtorva treburi m`runte de amenajare, care \[i a[teptau rândul de luni de zile. |mbr`cat` \ntr-un [ort de blugi [i un tricou vechi, cu p`rul legat \n coad` de cal, Alexi lucra \n plin soare, afar`, ocupat` cu revopsirea ramelor ferestrelor, a c`ror vopsea se scorojise cu timpul. Auzi pe nea[teptate un zgomot de motor [i se \ntoarse. O ma[in` necunoscut` tocmai se angajase pe aleea gr`dinii. Lui Alexi \i sc`p` un suspin de exasperare. Nu a[tepta pe nimeni [i n-avea nici cea mai mic` dorin]` s` vad` lume. De

54

VALERIE DUHAMEL

fapt, \nc` din ajun, era \ntr-o dispozi]ie groaznic`. A[teptase toat` s`pt`mâna un telefon de la Matt Channing ca s` confirme \ntâlnirea lor. |n zadar. Nici m`car nu g`sise de cuviin]` s`-i cear` secretarei s` telefoneze pentru a anula invita]ia. Nimic, nici un semn de via]`! Nu mai era f`r` \ndoial` interesat de o femeie care nu cedase primelor lui insisten]e Contrariat` [i furioas` pentru c` era atât de afectat` de atitudinea lui Matt Channing, Alexi se obi[nuise cu ideea de a-[i petrece weekendul singur`. Câteva clipe mai târziu, ma[ina se opri [i din ea cobor\ un b`rbat. F`r` nici o tragere de inim`, Alexi l`s` pensula, \[i [terse mâinile p`tate de vopsea [i porni pe alee \n \ntâmpinarea lui.

– Domni[oara Rossini? \ntreb` necunoscutul, sprijinit de portiera ma[inii, un Porsche.

– Da?

– Sunt Jones Yates, de la agen]ia Morgan, zise b`rbatul

cu un zâmbet mieros.

– |n]eleg, replic` t`ios Alexi f`r` a \ncerca s`-[i ascund`

iritarea. – A[ putea avea o discu]ie cu dumneavoastr`, domni[oar`? – Asculta]i, dac` a]i venit \n leg`tur` cu oferta de cump`rare, v` \ntrerup imediat. Este inutil s` v` pierde]i timpul, domnule Yates. Casa mea nu este de vânzare. Credeam c` am fost foarte clar`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

55

– Da, domni[oar`. Cu toate acestea, am fost rugat s` v`

fac o nou` ofert`, mult superioar` celei precedente, la care poate nu ve]i r`mâne indiferent`.

– V` repet c` v` pierde]i timpul.

– A[tepta]i s` auzi]i suma total` care vi se propune.

Cifra exorbitant` pe care o anun]` agentul imobiliar o l`s` pe Alexi f`r` glas. Apoi \ncepu s` râd`. Cine putea fi

oare atât de nebun ca s` vrea s` cheltuiasc` atâ]ia bani pen- tru aceast` proprietate?

– A[ putea s` cunosc identitatea acestui cump`r`tor generos? \ntreb` ea.

– Regret, dar dore[te s`-[i p`streze anonimatul.

– N-are decât! Oricum, casa mea nu este de vânzare. V` \ns`rcinez s` i-o spune]i. La aceste cuvinte, fa]a domnului Yates se contract` u[or.

– |nainte de a refuza, reflecta]i o clip` [i gândi]i-v` c`

pre]ul oferit este unul superior valorii reale a propriet`]ii dumneavoastr`, declar` el. – Dar sunt perfect con[tient` de asta! |n schimb nu \n]eleg jocul pe care-l face clientul dumneavoastr`. De ce dore[te cu orice pre] s` cumpere aceast` cas`?

– Este oare cu adev`rat important, când oferta este atât

de seduc`toare?

– Ceea ce este important, e faptul c` aceast` cas` nu este

de vânzare! \i arunc` Alexi \n culmea enerv`rii. La revedere,

domnule.

56

VALERIE DUHAMEL

F`r` s`-i mai arunce vreo privire, Alexi se r`suci pe c`lcâie [i se \ndrept` spre terasa unde erau \ngr`m`dite claie peste gr`mad` cutii de vopsea, sticle cu terebentin` [i pensule. Pu]in dup` aceea, auzi portiera trântindu-se [i ma[ina tip sport demarând, f`când s` scâr]âie pietri[ul aleii. Ar fi trebuit s` se simt` u[urat`, [i cu toate acestea o team` nel`murit` pusese st`pânire pe ea. Cine dorea oare cu atâta \nc`p`]ânare s`-i cumpere casa? {i de ce acest mis- ter? Cufundat` \n cea mai mare nedumerire, tân`ra femeie ajungea \n buc`t`rie ca s`-[i cure]e pensulele, când soneria de la intrare o f`cu s` tresar`. Dac` acest domn Yates \ndr`znea s` revin` ca s-o sâcâie, \i rezerva o primire \n felul ei.

– Domnule Yates, v-am spus c` eu nu

Stupefiat`, se opri brusc. |n fa]a u[ii se afla Matt Channing, cu un zâmbet larg pe buze. Nemi[cat, t`cut, \[i

l`s` privirea s` alerge peste silueta tinerei femei, p`rând s`-i aprecieze picioarele goale, [oldurile \nguste, pieptul rotund pe care se mula tricoul. Ro[ie de ru[ine [i de jen`, Alexi r`mase f`r` glas.

– Cu coada asta de cal [i cu acest [ort uzat, ar`]i ca o ado-

lescent`, zise el \n sfâr[it. Ce s-a \ntâmplat cu tân`ra femeie sofisticat` cu care am cinat acum câteva zile? – {i-a luat o dup`-amiaz` liber` ca s` lucreze lini[tit`

acas` la ea, replic` Alexi, c`reia \i revenise uzul vorbirii. Dac` ar fi [tiut c` vii, s-ar fi \mbr`cat \n consecin]`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

57

– |n cazul acesta, sunt foarte mul]umit c` n-am anun]at-o. Cred c` o prefer a[a. Remarca aceasta o f`cu s` zâmbeasc` pe Alexi.

– Complimentele \]i vor deschide toate u[ile! exclam` ea dându-se la o parte ca s`-l lase s` intre.

– Mul]umesc. Apropo, cine era acel biet domn Yates pe

care te preg`teai s`-l iei la goan`? – Un agent imobiliar de la agen]ia Morgan. Aceast` agen]ie dore[te s` cumpere casa mea [i nu \nceteaz` s`-mi scrie [i s`-mi telefoneze. Acum câteva minute, s-a prezentat

aici ca s`-[i re\nnoiasc` oferta, \i explic` ea \ndreptându-se spre buc`t`rie.

– Nu [tiam c` ]i-ai pus casa \n vânzare.

|n timp ce vorbea, se a[ez` pe unul din taburetele din

col]ul \nc`perii, unde se afla un bar. Alexi lu` cafetiera [i, f`r` s`-i cear` acordul, \i umplu o cea[c`.

– Dar nu este de vânzare! exclam` ea. Iat` de ce povestea

asta e de necrezut. Un cump`r`tor misterios, care refuz` s`-[i dea numele, mi-a f`cut deja trei oferte.

– Oferte interesante?

– Da, chiar foarte interesante. De fapt, ultima era extrem de generoas`.

– {i e[ti tentat` s` accep]i?

– Nu, replic` Alexi cu fermitate. Cu nici un pre].

– Totul are un pre], Alexandra

Mai a[teapt` pu]in [i

necunoscutul dumitale va sfâr[i prin a-l g`si pe cel care-]i va

conveni.

58

VALERIE DUHAMEL

– Te \n[eli, Matt. Exist` oameni care nu pot fi cump`ra]i! {i se \ntâmpl` ca eu s` fac parte dintre ace[tia.

– Adev`rat? Apropo, sper c` n-ai uitat de invita]ia mea la cin`? Am rezervat o mas` pentru ora opt, \n seara asta.

– Poftim?

Indignarea puse st`pânire pe ea. Hot`rât lucru, nu era lipsit de tupeu! {i dac`, neavând nici o veste de la el, [i-ar fi organizat altfel seara? – Nu lua aerul acesta atât de mirat, Alexandra. Te-am \ntrebat dac` e[ti liber`, ast`-sear` [i mi se pare c` ai r`spuns da.

se bâlbâi ea, jenat` s`-i

m`rturiseasc` resentimentele ei. Ei bine, deoarece nu mi-ai

telefonat, am crezut c` e[ti foarte ocupat [i c` \ntâlnirea s-a anulat.

– Bine\n]eles c` nu. De altfel, dac` ai terminat, propun s` plec`m chiar acum [i s` petrecem \mpreun` dup`-amiaza.

Alexi [ov`i. Era \nc` foarte devreme, abia ora unu, [i avea \nc` o mul]ime de lucruri de f`cut. Dar ziua era atât de fru- moas` [i Matt Channing atât de atr`g`tor \n costumul lui de in de culoare crem, cu c`ma[a albastr` care amintea de ochii lui, \ncât Alexi ardea de dorin]a de a-l urma.

– A[adar? murmur` el adresându-i un zâmbet seduc`tor.

– De acord. D`-mi pu]in timp s` m` duc s` m` schimb [i

ne re\ntâlnim aici. Alexi s`ri \n picioare [i se preg`tea s` mearg` \n camera ei, când Matt o opri.

– Poate, dar credeam c`

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

59

– N-o face, \i spuse el. Ar`]i foarte bine a[a cum e[ti

Se ridic` \n aceea[i clip`, o prinse de bra] [i o trase spre el, murmurând:

Absolut fermec`toare.

|[i sublinie complimentul cu un s`rut.

– Dar dac` dore[ti \ntr-adev`r s` ascunzi aceste picioare superbe, gr`be[te-te, relu` el. Nu-]i las decât câteva minute.

nu voi \ntârzia mult, zise Alexi, \nc` \n

stare de [oc. Ajuns` \n camera ei, trebui s` se a[eze o clip` pe mar- ginea patului ca s` se lini[teasc`. Trebuia neap`rat s` p`streze distan]a, deoarece nu concepea s` aib` o leg`tur` cu un b`rbat care inten]iona s` se \ntoarc` \n viitor \n Anglia. A[ezat` la m`su]a de toalet`, Alexi desf`cu panglica ce-i ]inea p`rul [i-[i scutur` capul ca s`-i redea tot volu- mul. |n timp ce \ntindea mâna ca s` ia peria, privirea ei \ntâlni fotografia p`rin]ilor, care se afla \nr`mat` pe noptier`. Atunci, buzele ei schi]ar` un zâmbet plin de triste]e. Fotografia aceasta fusese f`cut` \n ziua c`s`toriei lor. Susie, mama lui Alexi, \[i privea so]ul cu adora]ie, \n vreme ce Henri Rossini fixa aparatul, cu un aer seme]. Pân` la moartea ei, Susie p`strase aceast` fotografie pe noptier`, dovad` c` [i dup` divor] continuase s`-l iubeasc` profund pe fostul ei so].

– Ei bine, eu

60

VALERIE DUHAMEL

– Nu este un om r`u, Alexi, \i dest`inuise ea fiicei sale,

pu]in \nainte de moarte. {tiu c`, \n felul lui, m` iube[te \nc`. Problema este c` n-a [tiut niciodat` s` m` iubeasc` destul. Alexi \nchise ochii, cople[it`. Evocarea acestei amintiri \i f`cea tât de r`u! O auzea \nc` [i acum pe mama ei spunându-i c` Henri nu-[i recuno[tea niciodat` gre[elile, nu admisese niciodat` c` nu g`sea nicicând s`-i acorde o clip` din progra- mul lui supra\nc`rcat. „Dragostea este ca o floare, Alexi,

\ncheiase ea. Ea cere s` ai grij` de ea, altfel se ofile[te [i piere“. Alexi \[i [terse cu dosul mânii o lacrim` care i se rosto- golea pe obraz. De ce s` re\nvie un trecut atât de dureros? Mai bine s` se preg`teasc`. Matt Channing, o a[tepta [i ea trebuia s` se gr`beasc`. Se ridic` plin` de energie [i se \ndrept` spre garderoba ei. |ntrucât Matt adoptase o ]inut` u[oar`, trebuia s` fac` la fel. Alexi alese prin urmare o pereche de blugi bej-deschis

[i o bluz` u[oar` din bumbac. |n mai pu]in de un sfert de

or`, cobora la Matt \n salon. St`tea \n fa]a unei ferestre mari care d`dea spre imense- le peluze \ncadrate de tufi[uri [i de arbu[ti verzi.

– Ce gr`din` superb`! remarc` el.

– Da, [i mie \mi place foarte mult. Tata spera s` poat`

cump`ra terenul care se g`se[te \n spatele propriet`]ii, pen- tru a construi un uria[ parc de distrac]ii. Din nenorocire –

[i din fericire pentru mine – i-a luat-o altcineva \nainte.

Parcela a fost vândut` altcuiva. Atunci, tata mi-a d`ruit mie aceast` cas`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

61

– Este un noroc, \ntr-adev`r. Bun, dac` e[ti gata, ar tre- bui s` plec`m. Alexi fu surprins` s` descopere pe alee o ma[in` decapotabil` de un ro[u-aprins.

– Unde este Jaguarul pe care-l conduceai s`pt`mâna

trecut`? \ntreb` ea când lu` loc pe scaunul de lâng` [ofer. – Pentru mine, varietatea este sarea vie]ii. |mi place

schimbarea pentru c` alung` plictiseala. Ce vrei, unor b`rba]i le place s`-[i schimbe so]iile [i se rec`s`toresc \n fiecare an; eu prefer s` schimb ma[inile.

– Oricum, nefiind c`s`torit

– Exact.

Când ma[ina demar`, Alexi \[i sim]i p`rul fluturând \n jurul fe]ei [i se str`dui s`-l pun` la locul lui.

– Cum ai reu[it s` scapi de c`s`torie pân` la vârsta de treizeci [i cinci de ani? \ntreb` ea.

– De ce oare femeile pun \ntotdeauna genul acesta de \ntreb`ri?

– Poate pentru c` r`spunsul le d` posibilitatea s`-[i fac` o idee despre personalitatea dumitale?

motivul pentru care nu m-am c`s`torit,

Alexandra, este c` ]in mult la libertatea mea. Sunt un om de afaceri mult prea ocupat pentru a putea avea leg`turi

serioase. Pe deasupra, cum ]i-am spus adineauri, \mi place varietatea. |ntoarse capul [i-i zâmbi.

– Hm! Bine

62

VALERIE DUHAMEL

– Iat` c` e[ti informat` asupra personalit`]ii mele, draga mea.

– La drept vorbind, nu mi-ai spus mare lucru! E[ti unul dintre cei mai \nr`i]i seduc`tori

– de

care trebuie s` te fere[ti cu orice pre]!

Râsul lui cald, muzical, o tulbur` pe Alexi mai mult decât ar fi dorit.

– {i dumneata, Alexandra, de ce nu te-ai c`s`torit?

– Poate pentru c`, la fel ca dumneata, ]in la libertatea mea.

– Ei bine, form`m o pereche ideal`!

|nainte ca ea s`-i poat` anticipa gestul, el \i luase mâna [i

o ducea \ncet la buze, stârnind \n ea senza]ii pe cât de deli- cioase, pe atât de incontrolabile. Con[tient` de propria ei neputin]`, \[i retrase mâna.

– Unde mergem? \ntreb` ea pe un ton fals indiferent.

– Te duc la cel mai bun restaurant cu preparate din pe[te pe care-l cunosc.

– {i unde se g`se[te?

– La San Francisco.

– La San Francisco! exclam` ea. Dar este la sute de kilo- metri de aici! – Acesta este motivul pentru care ne \ndrept`m spre aeroport. Ne a[teapt` un avion cu reac]ie particular.

– Evident, ce proast` sunt! E[ti la fel ca tata, ai mereu un avion de luat

– |ntr-adev`r. Dup` cum [tii, c`l`toresc mult, [i m`rturi-

sesc c`, pentru mine, avionul este mijlocul de transport cel mai practic.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

63

O jum`tate de or` mai târziu, se instalar` \n avionul lui Matt.

– Ce lux! exclam` Alexi cercetând interiorul.

Ochiul ei exersat de decoratoare nu l`sa s`-i scape nici un am`nunt.

– Da, ]in la un anumit confort, \i explic` Matt. Acum,

dac` vrei, s` ne preg`tim de decolare. Ascult`toare, Alexi \[i prinse centura de siguran]`. Decolar` câteva minute mai târziu [i, curând dup` aceea, o

muzic` dulce r`sun` \n habitaclu, \n timp ce avionul atingea viteza de croazier`.

– Vino, zise Matt ridicându-se, am s`-]i ar`t apartamentul

meu zbur`tor. |nc`perea \n care se g`seau, tapisat` cu catifea albastr`, fusese proiectat` [i conceput` pentru a ]ine loc de salon.

Comunica apoi cu un mic birou care, la rândul lui, se \nveci- na cu o buc`t`rie. Aici, Matt scoase din frigider o sticl` de [ampanie. O deschise [i umplu dou` cupe de cristal. – Pentru o \ntâlnire plin` de promisiuni! exclam` el ridicându-[i cupa.

– Pentru \nceputul unei prietenii, \l corect` ea, tulbu- rat`, \nainte de a lua o \nghi]itur` de [ampanie.

– Urmeaz`-m`, am s`-]i ar`t ultima \nc`pere.

Era vorba de dormitor. O camer` luxoas`, tipic mas- culin`.

– Poate c`, \ntr-o zi, vom putea s` bem pentru prietenia noastr` \n aceast` camer`? murmur` Matt.

64

VALERIE DUHAMEL

La aceste cuvinte, Alexi sim]i cum i se aprind obrajii.

Deoarece ea \ns`[i, v`zând patul mare, avusese unele gân- duri de nem`rturisit

– Alexandra, pari la fel de tulburat` ca o tân`r` la \mp`rt`[anie! Hot`rât` s`-[i p`streze st`pânirea de sine, Alexi replic`:

– Nicidecum. De ce ar trebui s` fiu tulburat`?

– Nu [tiu, dumneata trebuie s`-mi spui.

Considerând c` era preferabil s` schimbe subiectul, simul` c` se intereseaz` din nou de decor.

– |]i place s` c`l`tore[ti, dar p`strând \n acela[i timp un anumit stil, nu-i a[a? \i arunc` ea.

– |mi place tot ce are clas`. {i dumneata ai mult` dis-

tinc]ie, Alexandra. Asta n-are nimic de-a face cu ele- gan]a ve[mintelor pe care le por]i, sau cu educa]ia pe care ai primit-o. Vorbesc despre felul dumitale de a fi.

|mi place cum \mi ]ii piept, cum te compor]i cu mine. Majoritatea femeilor ar fi jucat jocul seduc]iei, dar nu dumneata.

|]i mul]umesc pentru aceste complimente, dar

E[ti foarte diferit` de aceea la care m` a[tep-

tam.

O feti]` r`sf`]at` [i capricioas`? \ntreb` Alexi, ca s`-l

provoace.

– Oh, ai fost r`sf`]at` [i ai avut norocul s` te na[ti \ntr-o

familie bogat`. Dar f`r` \ndoial` tocmai acesta este motivul

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

65

pentru care mi se pare atât de uimitor s` descop`r la dum-

neata un spirit independent. Cum ]i-am spus-o deja, e[ti un adversar demn de mine.

– Prin urmare o s` ne lupt`m?

– De ce nu?

Timp de câteva secunde, se m`surar` din priviri. Pe nea[teptate, avionul \ncepu s` trepideze [i Alexi trebui s` se sprijine de perete ca s` nu cad`. Dar o zdruncin`tur` mai

violent` o f`cu s`-[i piard` echilibrul. Se trezi atunci a[ezat` pe pat, al`turi de Matt.

– E \n ordine? o \ntreb` el cu blânde]e.

Abia avu timp s` \ncuviin]eze, c` Matt o \mbr`]i[a [i punea st`pânire pe buzele ei. A fost la \nceput un s`rut u[or, aproape timid, care deveni repede pasionat. Ca

ame]it` de un vin dulce, tân`ra femeie se abandon` pl`cerii minunate pe care el o stârnea \n ea. Dar atunci când Matt \[i strecur` mâna sub bluza pe care o purta, se sperie.

– Nu, Matt, [opti ea.

El se \ndep`rt` imediat. Ochii lui alba[tri reflectau o adânc` uimire.

– Iart`-m`, murmur` Alexi, dar nu pot.

Plecându-[i capul, \[i aranj` bluza cu o mân` tremurând`.

– Nu-i nimic, zise el cu blânde]e. Oricum, vom ateriza

peste zece minute. Dac` vrei s` te r`core[ti, te a[tept \n

salon.

66

VALERIE DUHAMEL

Tân`ra femeie se \ndrept` spre baie, u[urat` c` Matt luase lucrurile a[a cum erau. Cu toate acestea, \n tonul lui deta[at, aproape indiferent, pe care-l adoptase, avusese impresia c` sesizeaz` un u[or tremur. Reu[ise oare, pentru o clip`, s`-l tulbure pe Matt Channing?

Gânditoare, \[i cercet` imaginea \n oglind`. Ochii ei str`luceau de o lumin` neobi[nuit`, iar obrajii \i erau ro[ii

Niciodat` vreun b`rbat nu produsese o aseme-

nea impresie asupra ei. Totu[i, trebuia s` r`mân` \n gard`. Matt Channing era un seduc`tor pentru care ea nu reprezenta decât o cucerire \n

plus. De altfel, ca pentru a-i confirma temerile, Alexi z`ri \n acel moment dou` halate brodate ag`]ate lâng` du[. Unul era de culoare albastru \nchis, f`r` \ndoial` al lui Matt; al doilea, din m`tase str`vezie, nu putea fi destinat decât pasagerelor fermec`toare care se \mbr`cau \n compania lui! Ie[i furioas` din \nc`pere trântind u[a \n urma ei. La urma urmei, pu]in o interesa felul \n care se comporta Matthew Channing \n via]a particular`.

– Vii la timp pentru aterizare, zise Matt \ntinzându-i o cup` de [ampanie. Pentru o zi minunat` cu dumneata!

de emo]ie

*

*

*

– Este prima dat` când v`d San Francisco sc`ldat \n

soare, remarc` Alexi \n timp ce mergeau de-a lungul bule-

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

67

vardului Fisherman’s Wharf. De obicei, aerul nu este atât de transparent. Exist` \ntotdeauna un v`l de cea]` deasupra oceanului.

– Am dat instruc]iuni foarte precise! exclam` el. Am

anun]at c` invit la San Francisco o tân`r` femeie de o fru-

muse]e excep]ional` [i c` \n onoarea ei cer un timp str`luci- tor. {i când Matt Channing d` ordine Alexi izbucni \n râs. – Nu m` \ndoiesc, dar dac` de fiecare dat` când o femeie frumoas` se plimb` la bra]ul dumitale \n acest ora[ soarele trebuie s` str`luceasc`, m` tem foarte mult c` San Francisco este amenin]at de usc`ciune! replic` ea.

– Dumneata vorbe[ti despre femei frumoase, \n timp ce

eu vorbesc despre o frumuse]e excep]ional`, murmur` el

luându-i mâna. Alexiei \i fu greu s` nu se simt` m`gulit` de acest com- pliment. Matt era un seduc`tor incorigibil [i spusese proba-

Totu[i, cuvintele nu

bil acelea[i cuvinte la zeci de femei erau mai pu]in pl`cute de ascultat.

Dup`-amiaza trecu foarte repede. Atmosfera ora[ului San Francisco avea evident ceva magic, dar \n ziua aceasta, Alexi avea impresia c` tr`ie[te un basm. Oceanul p`rea mai albas- tru, lumina mai vie, baletul tramvaielor care traversau

ora[ul, mai ame]itor. {i Matt

La sfâr[itul zilei o invit` la cel mai bun restaurant cu preparate din pe[te, din regiune. Alegerea lor se opri asupra homarilor, \nso]i]i de un excelent vin alb de California.

Matt era absolut fascinant.

68

VALERIE DUHAMEL

– |]i place vinul acesta? \ntreb` Matt. Provine de la Napa

Valley, de la o podgorie pe care am cump`rat-o anul trecut.

– Adev`rat? E[ti proprietarul unei podgorii? Credeam c`

activit`]ile dumitale se limiteaz` la produc]ia cinematogra- fic` – Nicidecum! Am o editur` la New York, un lan] de hoteluri \n Europa [i, cum ]i-am spus, aceast` podgorie. Am s` te duc s-o vezi, dac` dore[ti.

– Da, a[ fi \ncântat`.

– De ce nu \n weekendul urm`tor? murmur` el.

– De ce nu

Totul mergea prea repede, se gândi Alexi, mult prea repede. N-avea nici o \ndoial` c` atunci când Matt Channing

invita o tân`r` femeie s`-[i petreac` la el câteva zile, a[tepta ca ea s` \mpart` patul cu el. Or, ideea de a nu fi decât un trofeu \n plus pe lista cuceririlor amoroase ale lui Matt n-o \ncânta pe Alexi peste m`sur`. |ncepu s`-l cerceteze cu discre]ie. „B`rbatul acesta poate s`-]i fac` r`u“, \i [optea glasul ra]iunii. Cu toate acestea, Alexi [tia c` dac` Matt \[i va re\nnoi invita]ia, ea va accepta.

– Vorbe[te-mi pu]in despre dumneata, Matt. Matt p`ru surprins, apoi zâmbi.

– {tii deja tot ce este important, nu?

– {tiu c` e[ti un om de afaceri respectat, c` e[ti celibatar, dar nu [tiu nimic altceva despre dumneata. De exemplu, cum a fost copil`ria dumitale? Cum sunt p`rin]ii dumitale?

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

69

Timp de o frac]iune de secund`, Alexi crezu c` vede o

lic`rire de mânie str`lucind \n ochii lui Matt. Va refuza oare s` r`spund` la \ntreb`ri atât de inofensive?

– S` vedem, cu ce s` \ncep? zise el \n cele din urm`,

schi]ând un zâmbet slab. Tata era american, mama engle-

zoaic`. S-au cunoscut \n California [i s-au c`s`torit aproape imediat.

– Este o poveste frumoas`.

– Erau foarte \ndr`gosti]i unul de cel`lalt. Din nefericire, au tr`it pu]ini ani \mpreun`, deoarece mama a murit la scurt timp dup` ce am \mplinit [apte ani.

– Oh! |mi pare r`u c` am provocat aceste amintiri!

exclam` Alexi.

– Nu-i nimic, te asigur. Câtva timp, tata a reu[it s` m`

creasc` singur, apoi una dintre prietenele lui, cu un copil mai mic decât mine, a venit s` se instaleze la noi. |[i p`r`sise so]ul [i avea nevoie de o cas` unde s` locuiasc`. Nu era nimic \ntre tat`l meu [i ea, \n afar` de prietenie. De fapt, situa]ia le convenea perfect: ea avea nevoie de un acoperi[, iar tata de cineva c`ruia s` m` \ncredin]eze.

– {i atunci? S-au \ndr`gostit [i s-au c`s`torit, presupun?

– Nu, nicidecum. Prietena tat`lui meu n-a r`mas la noi decât dou` luni. Dup` aceea, a fost obligat` s` plece.

– De ce?

– Pentru c` so]ul ei c`p`tase certitudinea c` so]ia lui \l

p`r`sise pentru tat`l meu. A hot`rât s` se r`zbune pe el [i

s`-l distrug`.

70

VALERIE DUHAMEL

– S`-l distrug`? repet` tân`ra femeie, uluit`.

– Da, pe plan financiar, cel pu]in. B`rbatul acela era

foarte puternic, avea numeroase rela]ii. El a provocat fali-

mentul tat`lui meu, l-a f`cut s`-[i piard` casa [i tot ce avea.

– Este \ngrozitor, Matt. |mi este greu s`-mi imaginez o asemenea \nver[unare.

– Adev`rat?

Prad` unei nervozit`]i vizibile, Matt \[i trecu mâna prin p`r, apoi se ridic` brusc.

– Plec`m, Alexandra.

Ea se supuse f`r` s` rosteasc` un cuvânt, uimit` de aceast` schimbare de atitudine. Se urcar` curând \n limuzi- na neagr` pe care Matt o \nchiriase. Matt d`du ordin [ofe- rului s`-i duc` la aeroport, apoi \[i l`s` capul pe spate [i \nchise ochii. Cât de vulnerabil p`rea, \n clipa asta! se gândi Alexi urm`rindu-l pe furi[. Nu b`nuise niciodat` existen]a unei

sl`biciuni la acest b`rbat care p`rea mai solid ca o stânc`. Instinctiv, ca s`-l protejeze, s`-l lini[teasc`, tân`ra femeie \[i strecur` mâna \n cea a lui Matt. El deschise imediat ochii [i se \ntoarse spre ea. Apoi degetele lui se \mpletir` cu cele ale tinerei femei.

– Nu \ncetezi s` m` surprinzi, Alexandra.

– Este un compliment?

– Da. E[ti minunat` [i

Se \ntrerupse o clip`, cu ochii a]inti]i pe fa]a tinerei femei, care sim]i cum inima ei o lua razna.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

71

[i te doresc din toate puterile mele, murmur` el.

Se aplec` foarte \ncet spre ea. |n clipa când s-o s`rute, se

opri brusc [i, strecurându-[i un deget sub b`rbia ei, o oblig` s`-[i ridice capul spre el.

– Vreau s` te c`s`tore[ti cu mine, Alexandra.

Mai \ntâi, ea crezu c` n-a \n]eles bine. Apoi, \ncetul cu \ncetul, p`trunse \n]elesul cuvintelor lui.

– Nu a[tept un r`spuns imediat, zise el. Nu te gr`bi,

reflecteaz` s`pt`mâna asta.

– Matt, ai \nnebunit? rosti ea cu o voce lipsit` de infle-

xiuni.

– Nicidecum.

– Dar abia ne cunoa[tem

– Acesta a fost [i cazul p`rin]ilor mei când s-au c`s`torit.

{i cu toate acestea, adineauri g`seai povestea lor foarte fru- moas`! Alexandra, crede-m`, nu te cer \n c`s`torie f`r` s` m` fi gândit serios \nainte. Cum se apropiau de aeroport, tân`ra femeie prefer` s` nu spun` nimic. Câteva minute mai târziu, [oferul \i deschidea portiera. |nc` ame]it` de ceea ce auzise, abia \[i d`du seama. Ce \nsemna oare aceast` ciudat` cerere \n c`s`torie? Era oare doar un capriciu din partea unui b`rbat obi[nuit ca toat` lumea s` se supun` voin]ei lui?

– Sper c` o s` m` ier]i, dar nu pot s` te \nso]esc, spuse

pe nea[teptate Matt. O treab` urgent` m` re]ine la San Francisco, dar pilotul meu, Michael, va avea grij` s` te \ntorci acas` \n total` siguran]`.

72

VALERIE DUHAMEL

|ncetul cu \ncetul, Alexi \[i revenea din surprinderea ei. Cum [oferul continua s`-i ]in` portiera deschis`, cobor\ din ma[in` [i-i mul]umi cu un zâmbet. Matt o urm` ca s`-[i ia r`mas bun. – Drum bun la \ntoarcere, Alexi! |]i voi telefona s`pt`mâna viitoare.

|n semn de r`mas-bun o strânse \n bra]e, apoi o s`rut` pe obraz. Ce mult ar fi vrut s-o p`streze lâng` el, \n seara

Dar \mbr`]i[area lor a fost

scurt`. Câteva clipe mai târziu, Matt urca din nou \n limuzi- na care demar` imediat. Cu inima strâns`, tân`ra femeie privi ma[ina \ndep`rtân- du-se. „Vreau s` te c`s`tore[ti cu mine, Alexandra“, spusese el. Dar ce motive puteau oare s`-l \ndemne pe Matthew Channing s` vrea s` se c`s`toreasc`, el care ]inea mai mult ca la orice la libertatea lui [i care o striga \n gura mare, de altfel? Dragostea? Alexi nu \ndr`znea s` cread` \n dragostea fulger`toare. Atunci? Pierdut` \n gânduri, se \ndrept` \ncet spre avion. Matt \i d`duse o s`pt`mân` s` reflecteze. O s`pt`mân` pe care inten]iona s-o foloseasc` pentru a elucida aceast` enigm`.

asta, dup` m`rturisirile lui

Capitolul 5

– Ai citit articolul Georgiei Gold, ast`zi? \ntreb` Miles

intrând \n biroul lui Alexi, vineri diminea]a, s`pt`mâna urm`toare.

– Da, l-am citit.

– {i?

– {i, ce?

– Trebuie s` ai o p`rere despre acest articol, nu? La urma

urmei, prietena tat`lui t`u este aceea care se expune la bra]ul lui Matthew Channing! Tân`ra femeie scoase un oftat adânc.

– Ascult`, Miles, Monica nu este c`s`torit` cu tata, iar Matt este doar un prieten.

– Da, un prieten care te-a invitat s`-]i petreci week-

endul trecut cu el la San Francisco, zise Miles pe un ton ironic. Un prieten despre care n-ai \ncetat s`-mi vorbe[ti

74

VALERIE DUHAMEL

toat` ziua de luni: „Ce p`rere ai despre el, Miles?“, „{tii de ce se afl` \n California?“, sau „Crezi c` se va stabili \n regiune?“

– Exagerezi! exclam` Alexi, con[tient` c` d` dovad` de

rea-credin]`. Am petrecut o zi \mpreun` [i asta a fost totul.

|n ceea ce prive[te articolul, [tiu din experien]` c` nu tre- buie nicidecum s` crezi tot ce se scrie \n ziare. {i mai cu seam` articolele Georgiei Gold! Nu mai departe decât s`pt`mâna trecut`, insinua c` Monica avea o leg`tur` cu Robert James.

|mi f`ceam griji pentru tine, \n]elegi? |n

aceste condi]ii, nu vei avea nici o obiec]ie s` te ocupi tu

\ns`]i de vila lui Matt Channing? |]i aminte[ti c` mi-a tele- fonat miercuri ca s` i se trimit` un decorator, nu-i a[a?

– Da, bine\n]eles. Acum c` am pus la punct treaba asta,

poate am putea s` ne consacr`m unor lucruri mai impor- tante, nu crezi? Pu]in dornic` s` vorbeasc` despre Matt Channing, ea r`sfoi câteva dosare [i declar`:

– Despre conturile agen]iei, de exemplu. Constat c`

mul]i clien]i ai no[ti \nc` nu ne-au pl`tit.

– {tiu. Le-am trimis avertismente, dar deocamdat` n-am

ob]inut nici un r`spuns. Iat` de ce trebuie s` \ncheiem neap`rat acest contract cu Matt Channing. Altfel, urmeaz` catastrofa.

– De acord, Miles. Dar, te rog, nu-mi \mpuia urechile cu Matt Channing.

– Dac` spui tu

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

75

Ea \i arunc` o privire rug`toare [i Miles sfâr[i prin a scoate un oftat adânc.

– O.K., Alexi. Nu uita c` luna asta avem termene impor-

tante de plat`. Trebuie s` ne pl`tim furnizorii, mai avem chiria

– Nu te nelini[ti. Clien]ii no[ti ne vor pl`ti de pe o zi pe

alta. La nevoie, vom putea g`si oricând banii necesari pen- tru a \ncheia luna.

– Tu, poate, dar nu eu.

– Nu fi ridicol! Ce importan]` are care dintre noi

investe[te bani \n agen]ie? Esen]ialul este ca ea s` continue s` func]ioneze.

– Da, dar situa]ia noatr` este precar`. {tii c` ]in s` iau

asupra mea partea de sarcini care \mi revine. {i dac` m-a[ sim]i incapabil s` le rezolv, cred c` a[ l`sa totul balt`. Alexi \[i privi gânditoare prietenul. Cum s`-l condamne c` dorea cu toat` puterea s` r`mân` independent? Ea \ns`[i refuzase \ntotdeauna ajutorul tat`lui ei când i-l propusese. Dup` plecarea lui Miles, tinerei femei \i veni foarte greu s` se concentreze asupra problemelor pe care le avea de rezolvat. |n realitate, era foarte preocupat` de \ntârzierea pl`]ilor, dar [i mai mult \nc` de t`cerea lui Matt Channing. Oare ce fel de b`rbat era? O cerea \n c`s`torie [i apoi o l`sa f`r` nici o veste timp de o s`pt`mân`. Mai r`u, se afi[a public cu alta! Ce \nsemna oare jocul acesta crud? Cu atât mai mult cu cât telefonase de dou` ori \n timpul s`pt`mânii la agen]ie. O f`cuse \ns` numai pentru chestiuni

76

VALERIE DUHAMEL

profesionale [i pe ea n-o ceruse niciodat`. {i apoi, ca pen- tru a pune gaz pe foc, ziarul monden publica \n diminea]a asta un articol pe prima pagin`, despre „noul cuplu de la Hollywood“: Monica Houston [i Matt Channing. Gelozia o f`cea oare s` vad` ro[u \n fa]a ochilor de fiecare dat` când se gândea la acest articol? se \ntreb` Alexi. Nu, imposibil. S-o [tie pe amanta tat`lui ei \n bra]ele

altuia, iat` ce o sâcâia. Henri Rossini se va sim]i cu siguran]` jignit [i Alexi nu suporta aceast` idee. Exasperat`, umilit`, tân`ra femeie se ridic` brusc \n picioare. Matt Channing credea c` poate manevra oamenii cum avea chef, dup` bunul lui plac? Ei bine, va vedea c` [i-a g`sit na[ul! F`r` s` se gândeasc` prea bine la ce f`cea, Alexi \[i lu` po[eta [i p`r`si agen]ia, hot`rât` s`-i fac` o mic` vizit` aces- tui individ pu]in demn de stim` [i s`-i spun` \n fa]` ce crede despre el. |n timpul drumului cu ma[ina pân` la Malibu, mânia nu i se potoli. Ajuns` \ns` \n fa]a superbei vile a lui Matt, se sim]i ca o proast`. |n ce calitate putea s`-i fac` repro[uri sau s`-i dea o lec]ie de moral`? La urma urmei, n-avea de ce s` se justifice fa]` de ea. Chiar dac` o ceruse \n

c`s`torie, ea nu-i d`duse r`spunsul [i prin urmare

Prin

urmare, era liber ca pas`rea cerului! |n clipa aceea, \i revenir` \n memorie cuvintele lui Miles:

„Trebuie s` \ncheiem neap`rat acest contract cu Matt Channing. Altfel, urmeaz` catastrofa“. Pe buzele tinerei femei ap`ru un surâs. Cel mai bun mijloc de a-[i lua revan[a

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

77

asupra lui Matt Channing nu era oare s` limiteze rela]iile lor

la raporturi pur profesionale [i s` r`spund` atitudinii lui

deplasate prin cea mai mare r`ceal`?

|n aceast` stare de spirit se duse Alexi s` sune la u[a vilei.

O briz` c`ldu]` aducea efluvii iodate dinspre oceanul foarte

apropiat. Un singur zgomot tulbura lini[tea: ]ip`tul batjo- coritor al unui pesc`ru[. Tinerei femei \i trecu prin minte

ideea de a face cale-ntoars`. Rosie, \ns`, deschisese deja u[a, cu un zâmbet pe buze.

– Bun` ziua, domni[oar` Rossini. Domnul Channing v`

a[tepta. Dup` trecerea primului moment de surpriz`, Alexi sim]i cum o cuprinde din nou mânia. A[adar, [tia c` va veni?

Arogant cum era, \[i imaginase probabil c` nu se va putea \mpiedica s`-i fac` o vizit`, dup` o s`pt`mân` de t`cere

– Domnul Channing este \n biroul s`u. Urma]i-m`, v`

rog. Menajera deschise o u[` [i o invit` pe tân`ra femeie s` intre \ntr-o \nc`pere spa]ioas`. Culorile bej [i maro ale

tapetului dominau, \n armonie cu lemnul patinat al mobilierului [i cu nuan]a ro[cat` a pieii. Pere]ii erau deco- ra]i cu câteva tablouri flamande de mare valoare, iar o bibliotec` imens` ocupa un \ntreg perete. A[ezat \ntr-un fotoliu capitonat cu piele, Matt Channing era ocupat cu examinarea unui dosar.

– Bun` ziua, Alexandra, zise el ridicându-[i privirea. Sunt \ncântat s` te v`d.

78

VALERIE DUHAMEL

– Bun` ziua.

– Ia loc, te rog.

|i ar`t` cu mâna scaunul care se g`sea \n fa]a lui, [i \ndat` dup` ce Alexi se a[ez`, se \ntoarse spre o m`su]` plasat` lâng` biroul s`u, pe care se afla o cafetier` [i ce[ti de por]elan.

– Cafea? propuse el.

Alexi accept` cu un semn din cap [i Matt se gr`bi s-o serveasc`. |n ciuda mâniei, tân`ra femeie, care nu-l sl`bea din ochi, nu se putu \mpiedica s`-l admire. Totul la el expri- ma rafinament [i bun-gust. |mbr`cat \ntr-un costum gri de

flanel`, care-i punea \n valoare statura \nalt`, era de o fru- muse]e ce t`ia respira]ia.

– Bine, relu` el cu o siguran]` calm`. Este vorba de o vizit` personal` sau profesional`?

|ntrebarea o lu` pe nea[teptate. {i ea care se gândea s`-l jigneasc` prezentându-se la vila lui din motive exclusiv pro- fesionale!

– Dore[ti s`-]i redecorezi interiorul, nu-i a[a? \ntreb` ea

cu r`ceal`. Matt se a[ez` din nou \n fotoliul lui, cu un zâmbet ironic pe buze.

– Exact, am discutat despre asta cu Miles Thornton, zise el.

– Ar fi venit el \nsu[i dac` ar fi avut posibilitatea, dar agenda lui este plin` pân` s`pt`mâna viitoare.

– Sunt foarte mul]umit c` a[a stau lucrurile, deoarece doream s` aflu tocmai p`rerea dumitale.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

79

– Adev`rat? Ce gen de decora]ie dore[ti?

– Ai mân` liber`, r`spunse el privind-o drept \n ochi.

Faci ca [i cum ar trebui s` aranjezi propria dumitale cas` Acum, dac` ]i-ai terminat cafeaua, am s`-]i ar`t vila. Alexi se ridic` [i-[i puse cea[ca pe m`su]`. Ambiguitatea cuvintelor lui Matt Channing nu-i sc`pase: „propria dumi- tale cas`“, spusese el. Era un mod de a-i reaminti discret cererea lui \n c`s`torie. Totu[i, ce s` cread` oare despre

indiferen]a pe care i-o ar`ta de când venise? |i venea s` cread` c` visase ziua minunat` petrecut` la San Francisco [i seara care urmase!

– |]i las libertatea s` decorezi aceast` cas` dup` gustul

dumitale, dar nu te atinge de \nc`perea asta, zise el pe nea[teptate. Este vorba de domeniul meu rezervat. Aici lucrez, [i refuz s` se schimbe ceva.

– Foarte bine.

Alexi \[i scoase din po[et` blocnotesul [i nota

instruc]iunile lui Matt Channing. Vizita \ncepu cu camerele de oaspe]i situate la etaj, prev`zut` fiecare cu o mare sal` de baie. Fiecare avea caracteristica ei proprie [i o culoare deosebit`. |n sfâr[it, \n fundul culoarului lambrisat, Matt deschise ultima u[`.

– Iat` camera mea.

Inutil s` precizeze! se gândi Alexi descoperind \nc`perea. Pu]in intimidat`, intr` [i cercet` mobilele din lemn de abanos, tapiseriile de culori \nchise, imensul pat

80

VALERIE DUHAMEL

cu baldachin. La fel ca biroul, locul acesta reflecta per- sonalitatea lui Matt Channing \n ce avea el mai riguros.

– Cred c` o femeie trebuie s` revad` decorarea acestei

\nc`peri, zise el. Ce p`rere ai despre patul cu baldachin?

– Nimic deosebit.

– Ai \ncercat deja a[a ceva?

Lic`rirea ironic` din fundul ochilor lui Matt o f`cu pe

tân`ra femeie s`-[i ias` din fire. Dac` el credea c` va putea continua s`-[i bat` joc de ea, se \n[ela!

– Ascult`, \ntreb`rile dumitale sunt complet deplasate!

exclam` ea. M` aflu aici ca s`-]i redesenez interiorul [i nu ca s`-]i comunic impresiile mele personale! – Adev`rat? Credeam c` tocmai pentru asta te angajasem.

– Da, dar este vorba de casa dumitale, nu de a mea. Mai

presus de orice, ]in s`-]i respect gusturile. Ale mele nu se

iau \n considerare.

– Este oare un mod de a-mi spune c` nu dore[ti s` vii s`

tr`ie[ti aici? Descump`nit`, Alexi ezit` o clip`.

– Ca s` fiu sincer` cu dumneata, Matt, nu m-am gr`bit s`

reflectez la propunerea dumitale, pretinse ea. Am avut

impresia c` era vorba de un capriciu sau de o glum` din partea dumitale.

– De o glum`? |n cazul acesta, trebuie s` crezi c` am un sim] al umorului foarte deosebit.

– La drept vorbind, nu [tiu ce s` cred, Matt. Nu mi-ai

telefonat, s`pt`mâna aceasta, [i din asta am tras concluzia c`

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

81

nu era ceva serios \ntre noi. {i apoi, a fost articolul acela insinuând c` Monica [i dumneata

Abia rostise aceste cuvinte c` le [i regret`. |i furnizase lui Matt o arm` pe care o va \ntoarce f`r` \ndoial` \mpotriva ei.

– A[adar, asta era! exclam` el cu un aer zeflemitor. Acum \n]eleg motivul r`celii dumitale.

– Nicidecum! Am venit pentru motive profesionale [i prin urmare

– Nu e[ti cumva un pic geloas`?

– Absolut deloc! exclam` ea, ro[ie la fa]`. N-am nici un motiv s` fiu geloas`!

– |n privin]a asta, ai dreptate.

|nainte ca ea s` poat` reac]iona, el o tr`sese spre sine.

– N-ai nici un motiv s` fii geloas` pe Monica Houston,

pur [i simplu pentru c` nu este nimic \ntre ea [i mine, mur- mur` el. Din \ntâmplare, s-a trezit plasat` lâng` mine \n tim- pul unei recep]ii [i, pentru c` se intereseaz` de un nou film, a c`rui turnare tocmai a \nceput, ne-am lansat \ntr-o discu]ie despre produc]ia de filme \n Anglia. |n momentul acela, o ziarist` a g`sit de cuviin]` s` fac` o fotografie.

– Este inutil s`-mi \n[iri toate astea!

– {i dac` n-am cerut s`-]i vorbesc atunci când am tele-

fonat la agen]ie, este mai cu seam` pentru c` nu voiam s`-]i dau impresia c` \ncercam s` te cump`r prin mijlocirea aces-

tui contract. Crede-m`, Alexandra, ad`ug` el cu blânde]e, doream s`-]i las cea mai deplin` libertate de reflec]ie. {i doresc din tot sufletul s` te aud spunându-mi da.

82

VALERIE DUHAMEL

Alexi \[i ridic` privirea spre el [i crezu c` inima va \nceta

s`-i bat`. P`rea atât de serios! Nu, nu tri[a, se gândi ea, tul- burat`.

– Ce-ai spune de o cin` \n doi, ast`-sear`? relu` Matt.

Vom putea s` ne continu`m discu]ia – Ierta]i-m` c` v` deranjez, domnule, zise Rosie deschizând u[a, dar domni[oara Houston este aici [i dore[te s` v` vorbeasc`. La aceste cuvinte, Alexi se sim]i str`b`tut` de un fior de ghea]`. Ce c`uta oare Monica acas` la Matt Channing? – Foarte bine, Rosie, spune-i s` a[tepte pu]in. Alexandra, relu` el \ntorcându-se spre ea, e[ti de acord pentru seara asta?

Un vârtej de gânduri contradictorii o \mpiedica pe tân`ra femeie s` reflecteze. S`-[i petreac` seara cu Matt? Nimic nu-i f`cea mai mare pl`cere. Dar ideea c` Monica putea fi aman- ta lui o \nghe]a.

– Nu, regret, murmur` ea. |n seara asta trebuie s` r`mân la birou cu Miles. Alt` dat`, poate.

– Bine. |n cazul acesta, s` mergem la Monica.

Actri]a a[tepta \n salon, \n picioare \n fa]a ferestrei care

d`dea spre plaj`. Silueta ei fermec`toare se deta[a pe fon- dul alb`striu al oceanului [i al cerului. Scund`, dar admirabil propor]ionat`, cu p`rul blond r`sfirat pe umeri, sem`na cu o p`pu[` de por]elan.

– Matt, dragule! exclam` ea.

Când o z`ri pe Alexi, surâsul \i \nghe]` pe buze.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

83

– Alexi! Ce surprinz`! Ast`zi nu e[ti la birou?

– Alexandra mi-a acordat pu]in din timpul ei ca s`-mi dea

sfaturi \n materie de decorare, Monica. Are \ns`rcinarea s` schimbe totul \n casa aceasta. Cuvintele lui Matt avur` efectul scontat. Monica p`ru imediat u[urat`.

– Sunt sigur` c` Alexi va face minuni, aprecie ea. Este

foarte talentat`. |n orice caz, dac` ai nevoie de o alt` p`rere feminin`, nu ezita s` m` consul]i.

– E[ti foarte amabil`, Monica, r`spunse Matt. Apoi se \ndrept` spre bar.

– Ce pot s` v` ofer de b`ut? Ceai cu ghea]`, o b`utur` alcoolic`?

– Pentru mine, un ceai cu ghea]` va fi perfect, zise

Monica fandosindu-se. De fapt, Matt, am venit s`-]i propun o ie[ire c`lare. Mi-am amintit c` ai vorbit despre lungile tale plimb`ri pe câmpiile din Anglia [i

– Excelent` idee! zise Matt \ntinzându-i un pahar. Din

nefericire, câteva \ntâlniri m` re]in aici, \n dup`-amiaza asta.

– Ce p`cat! {i dac` am cina \mpreun`? Speram s` ne

putem continua conversa]ia din celalat` sear`

– De ce s` nu prânzim aici, mai degrab`? propuse Matt

privind-o pe Alexi. Monica arunc` o privire nelini[tit` spre fiica lui Henri Rossini. |n mod evident, se temea c` nu va putea r`mâne singur` cu Matt Channing. Dar, oricum, exasperat` de com- portarea Monic`i, Alexi prefera s` plece.

84

VALERIE DUHAMEL

– Trebuie s` m` \ntorc la birou, spuse ea cu r`ceal`.

– Adev`rat? Te vedem atât de pu]in, draga mea, zise Monica pe un ton mieros.

– |mi pare r`u, trebuie s` m` \ntorc.

– Te conduc, murmur` Matt.

Ajuns` \n pragul u[ii, Alexi arunc` un la revedere indiferent [i se r`suci pe c`lcâie. Spre marea ei surpriz`, Matt o prinse de bra].

– Alexandra, te por]i ca o femeie geloas`. Te asigur c` nu

este nimic \ntre mine [i Monica. Prin urmare, este inutil s`-mi arunci aceste priviri furioase!

– Te \n[eli complet \n privin]a sentimentelor mele, ripost` ea cu o total` rea-credin]`.

Cu o mi[care brusc`, \[i desprinse bra]ul [i deschise portiera ma[inii.

– Când vrei s` \nceap` lucr`rile? \ntreb` ea cu r`ceal`.

– Cât mai repede posibil.

– N-am abordat aspectul financiar. La ce nivel se afl` bugetul dumitale?

– Alexandra, \mi este perfect indiferent, zise el zâmbind. Numai rezultatul m` intereseaz`.

– Foarte bine. De acum \nainte, am toate informa]iile

necesare. La revedere.

– Când \mi vei da ve[ti despre dumneata? se interes` el.

– Foarte curând.

– Cu atât mai bine. N-am fost niciodat` o persoan` foarte r`bd`toare, Alexandra. {i când \mi pierd r`bdarea Nu-[i termin` fraza. F`r` s` mai a[tepte, Alexi porni motorul [i demar`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

85

*

*

*

Lamborghini-ul ei alerga pe ]`rmul ocenului, de-a lun- gul plajelor \ncânt`toare ale Californiei. Cufundat` \n gândurile ei, \ns`, Alexi nu acorda nici o aten]ie peisaju- lui. Numai scena care se desf`[urase acas` la Matt \i pre- ocupa mintea. O asalta f`r` \ncetare aceea[i \ntrebare: de ce voia s` se c`s`toareasc` oare cu ea? Pentru c` o dorea? Poate. De fiecare dat` când \[i \ndrepta ochii spre ea, Alexi sim]ea \n el o dorin]` violent`, de nest`vilit. Era \ns` asta de-ajuns? Matt nu vorbise niciodat` de tan- dre]e, de iubire, de pasiune. {i mai ales, nu vorbise nicio- dat` de fidelitate! |n clipa asta chiar, se g`sea \n compania Monic`i, care \[i desf`[ura probabil toat` priceperea ca s`-l cucereasc`. Cine [tie pân` unde putea s`-l antreneze aceast` femeie? Da, se gândi ea brusc, strângând volanul mai tare, da, era geloas`! Cople[it` de disperare, Alexi opri ma[ina la marginea [oselei, \[i sprijini capul de sp`tarul scaunului [i \nchise ochii. O senza]ie stranie puse st`pânire pe ea la gândul c` se \ndr`gostise de Matt Channing. De ce se temea, de fapt? Nu voia s` sufere, s` fie r`nit`? Pân` acum, b`rba]ii n-o interesaser` niciodat`. |i consi-

86

VALERIE DUHAMEL

derase mai curând superficiali [i c`utase s` evite aceste flir- turi care, la fel ca Martin, nu vedeau \n ea decât fiica lui Henri Rossini. Matt era \ns` cu totul altfel. Pu]in \l interesa pe el averea lui Henri Rossini, deoarece era el \nsu[i extrem de bogat.

Cât prive[te ambi]ia

Prin urmare, dac` Matt Channing voia s-o ia \n c`s`torie, nu putea fi decât pentru ea \ns`[i! {i poate chiar o iubea? Ce mult dorea s` cread` Cu inima u[oar`, demar` [i porni \n direc]ia centrului ora[ului.

Reu[ise deja \n mod str`lucit.

*

*

*

Lunea urm`toare, Alexi se \ndrept` foarte devreme spre

agen]ie. R`mase extrem de surprins` când intr` \n biroul ei. |n \nc`pere erau aranjate fermec`toare buchete de orhidee albe amestecate cu trandafiri ro[ii, r`spândind un parfum delicat.

– Superb, nu-i a[a? remarc` secretara ei, \ncântat`. Am

pus plicul [i pachetul care \nso]eau florile pe biroul dum-

neavoastr`.

– Mul]umesc, Jenny.

Alexi z`ri imediat micul pachet strecurat \ntr-o cutie aurie \mpodobit` cu o panglic` ro[ie, [i plicul al`turat. Devorat` de curiozitate, lu` cu]itul de t`iat hârtie [i

deschise plicul.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

87

„Te invit la cin`, disear`, Matt“, citi ea extrem de bucuroas`. Cum s` nu fie cucerit` de aten]ii atât de roman- tice? Cutia aurie ascundea un etui pe care era gravat numele unui bijutier celebru. Alexi ridic` \ncet capacul [i r`mase uluit`: pe un fond de catifea neagr`, str`lucea un pandantiv din diamante [i rubine, ag`]at de un lan] de aur. Cu mâna

care-i tremura, \l ridic` [i-l admir` lâng` fereastr`. La lumi- na zilei, pietrele pre]ioase str`luceau de-i luau ochi.

– Extraordinar!

Alexi tres`ri. Miles tocmai intrase \n biroul ei [i nu-[i ascundea admira]ia.

– Sunt cu adev`rat foarte impresionat! exclam` el. Las`-m` s` ghicesc, este vorba despre Matt Channing? Ea \ncuviin]` [i puse bijuteria la loc \n cutiu]a ei.

– Trebuie s` fie foarte \ndr`gostit de tine, Alexi

– Nu [tiu, murmur` ea, gânditoare. |n orice caz, mi-a cerut s` m` c`s`toresc cu el.

F`r`

\ndoial` din nevoia de a se dest`inui unui prieten. Oricum ar fi fost, efectul produs asupra lui Miles fu surprinz`tor. Cu ochii m`ri]i de uimire [i bra]ele atârnând pe lâng` corp, p`rea stupefiat.

– |n]eleg de ce zvonurile acelea stupide despre Monica

[i Matt te l`sau indiferent`, zise el \n cele din urm`. Ascult`, sunt foarte fericit pentru tine, Alexi! Toate felicit`rile mele! Este extraordinar!

De ce oare \i spunea asta? N-ar fi [tiut s` spun`

88

VALERIE DUHAMEL

– Nu te gr`bi, Miles. |nc` n-am spus da.

– Poftim?! exclam` el \ncruntându-[i sprâncenele. {i pentru care motiv?

– Nu-l cunosc aproape deloc.

– {i ce-i cu asta? Exist` o parte de mister de descoperit [i \n c`s`torie. Asta face tot farmecul, de altfel.

– Poate. Matt m` atrage mult, dar

Miles se apropie [i-[i trecu un bra] \n jurul umerilor ei.

– Alexi, \nceteaz` s` te mai min]i singur`, e[ti mai mult

decât atras` de el. |l iube[ti, este cât se poate de limpede. |ndat` ce i se roste[te numele, privirea ta se lumineaz`.

– Nu de mine m` \ndoiesc, Miles, ci de el.

– |n locul t`u, nu mi-a[ mai pune \ntreb`ri. Prive[te \n

jurul t`u! zise el ar`tându-i buchetele de flori aranjate \n biroul ei. |n specia feminin`, Matt este probabil b`rbatul cel

mai râvnit din tot ora[ul. Sute de femei ar da oricât ca s` fie \n locul t`u. {i tu e[ti aceea pe care a ales-o. Este limpede, nu?

Prin urmare, nu l`sa s`-]i

Te iube[te, e nebun dup` tine

scape aceast` [ans` de a-]i g`si fericirea, numai pentru c` te

temi s`-]i asumi un risc.

*

*

*

Spre sfâr[itul dimine]ii, dup` ce repetase de o sut` de ori cuvintele lui Miles, Alexi \l v`zu pe Matt intrând \n biroul ei. Imediat, ca prin minune, toate temerile ei se risipir`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

89

– V`d c` ai primit darurile mele, zise el m`turând

\nc`perea cu privirea.

– Da, [i m` gândeam s` te sun pu]in mai târziu ca s`-]i

mul]umesc.

– {i pentru a accepta invita]ia mea la cin`, sper!

– Poate s` ]i se refuze ceva? r`spunse ea pe un ton de glum`.

– Am impresia c` ai prins acest obicei, Alexandra. Dar

acum [tii c`, oricum, cu cât \mi rezi[ti mai mult, cu atât mai mult sunt hot`rât s` te am. Tân`ra femeie \[i plec` ochii, tulburat`. |n clipa aceea, Matt se apropie de ea [i lu` cutiu]a abandonat` pe birou.

– Acest mic cadou a fost pe gustul dumitale?

– Da

– Cu atât mai bine! {i ce p`rere ai despre acesta? \ntreb`

el \ntinzându-i o cutiu]` neagr`. Ea o lu` cu inima b`tându-i cu putere [i o deschise. |i sc`p` o exclama]ie de admira]ie. De data aceasta, era un inel cu un diamant enorm care str`lucea pe m`tasea neagr`.

– Bijutierul m-a asigurat c` piatra este de o puritate abso- lut`, zise Matt. Un diamant f`r` cusur pentru o frumuse]e f`r` cusur!

El relu` cu delicate]e cutiu]a [i scoase inelul ca s`-l fac` s` joace \n lumin` sub privirea fascinat` a lui Alexi. Apoi, cu nesfâr[it` blânde]e, lu` mâna stâng` a tinerei femei [i-i trecu inelul pe deget.

– Spune-mi c` accep]i s` devii so]ia mea, Alexandra, te

rog

90

VALERIE DUHAMEL

Ea [ov`i. Oare ce se va \ntâmpla dac` refuza? Matt se va \ntoarce \n Anglia [i nu-l va mai revedea niciodat`. Gândul acesta era atât de insuportabil, atât de sfâ[ietor, \ncât se hot`r\ \n sfâr[it s` recunoasc` adev`rul: \l iubea pe Matt Channing, \l iubea din tot sufletul, din toat` fiin]a ei, [i dorin]a ei cea mai arz`toare era s` devin` so]ia lui.

– Da, Matt. Vreau s` m` c`s`toresc cu tine.

– Atunci, s` spunem s`pt`mâna viitoare.

– Poftim?

– S`pt`mâna viitoare, vom fi c`s`tori]i.

– S`pt`mâna viitoare? repet` Alexi izbucnind \n râs. Nu, glume[ti

– N-am fost niciodat` mai serios. Duminic` ne vom duce

la o bisericu]` din Los Angeles [i un preot ne va c`s`tori. Vei deveni doamna Channing.

– Dar de ce s` gr`bim lucrurile? Am nevoie de timp s` m` organizez, s`-mi anun] familia, prietenii – Inutil, Alexandra. Nu vreau s`-]i las r`gaz ca s`-]i schimbi p`rerea.

– Nu-mi voi schimba p`rerea, Matt. Pot s` te asigur.

– C`s`torindu-ne foarte repede, vom sc`pa de hoardele de ziari[ti [i de fotografi

– Da, desigur. Totu[i, trebuie s` a[tept \ntoarcerea tatei.

– Nu, Alexandra. Ceremonia se va desf`[ura cu doi mar- tori [i un preot. |[i sublinie cuvintele cu un s`rut pasionat care spulber` ultimele \ncerc`ri de rezisten]` ale lui Alexi.

– Da, s`pt`mâna viitoare, murmur` ea.

Capitolul 6

Alexi \[i contempla \n oglind` rochia de tafta de culoarea [ampaniei, care se evaza \n jurul ei ca o corol` de floare. Ce

minun`]ie! Creatorul de mod` care o imaginase se \ntre- cuse pe sine: \ncrusta]ii de dantel`, etol` de satin, nimic nu lipsea. |n timp ce se \nvârtea \n fa]a oglinzii, \[i z`ri brusc ceasul de[tept`tor. Peste o jum`tate de or` va deveni doamna

Gândul acesta o entuziasma [i \n acela[i timp o

Channing

speria, deoarece b`rbatul cu care urma s` se c`s`toreasc` r`mânea o enigm` pentru ea. Nu-i spusese niciodat` c` o iube[te, nu fusese niciodat` vorba de sentimente \ntre ei. {i peste câteva minute, vie]ile lor vor fi unite pentru totdeau- na.

La naiba cu \ndoielile [i [ov`ielile! se gândi ea dintr-o dat`. La urma urmei, era sigur` de ea, sigur` c`-l iube[te

92

VALERIE DUHAMEL

\ndeajuns pe Matt pentru ca s` se lipseasc` de jur`minte pasionate care, oricum, nu erau adeseori decât minciuni sau iluzii efemere. De fapt, nu vedea decât o singur` umbr` pe tablou:

Henri Rossini nu va fi prezent. Dup` ce telefonase de zece ori unde se f`ceau film`rile [i l`sase mesaje, Alexi nu primise nici un semn de la tat`l ei. Hot`rât lucru, el nu se va schimba niciodat`. Când lucra la un film, nimic nu mai conta, nici m`car unica lui fiic`. Un suspin u[or sc`p` de pe buzele tinerei femei \n timp ce-[i retu[a machiajul. Abia terminase aceast` opera]ie când soneria de la u[a de intrare tulbur` t`cerea. Era cu siguran]` Nancy, se gândi Alexi. Urmau s` mearg` la biseric` amân- dou` \n marea limuzin` alb` a lui Matt. Miles [i so]ia lui erau cei doi martori la c`s`torie, a[a cum dorise Matt.

*

*

*

Matt [i Miles le a[teptau pe cele dou` tinere femei \n fa]a bisericii. Amândoi erau foarte elegan]i \n costumele lor de culoare \nchis`, dar Alexi n-avea ochi decât pentru Matt, mai seduc`tor ca niciodat`. Pentru aceast` ocazie, purta m`nu[i albe [i o garoaf` ro[ie la butonier`. Când Alexi cobor\ din ma[in`, el o \nv`lui \ntr-o privire pasionat`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

93

– Peste câteva minute voi fi un b`rbat \n culmea fericirii, Alexandra, murmur` el depunând un s`rut pe gâtul tinerei femei. Ceremonia se desf`[ur` ca \n vis. Schimbul de con- sim]`minte, binecuvântarea preotului, semn`turile \n

Câteva minute fuseser` suficiente pentru ca

Alexandra Rossini s` devin` doamna Channing. Beat` de fericire, Alexi p`r`si biserica la bra]ul so]ului ei. Lumina orbitoare a soarelui o f`cu s` clipeasc` din ochi [i, timp de o secund`, avu impresia c` toat` lumea p`rea s` fie \n armonie cu fericirea ei. Vizibil foarte emo]iona]i, Miles [i Nancy aruncar` asupra lor confeti multicolore, sporind [i mai mult farmecul momentului. |i \mbr`]i[ar` apoi [i-i s`rutar` pe proaspe]ii c`s`tori]i [i se \ndreptar` cu to]ii spre limuzina alb` care tre- buia s`-i duc` la un restaurant din inima Hollywoodului. Potrivit obiceiului s`u, Matt organizase totul cu grij`. Consim]ind c` ceremonia trebuia s`rb`torit` \n intimitate, rezervase \ntregul restaurant pentru seara aceea. La sosirea lor, un pianist \ncepu s` cânte o melodie romantic` [i cele dou` cupluri fur` conduse \ntr-un salon decorat cu fast pentru aceast` ocazie. Aici, Matt deschise o sticl` de Dom-Perignon, [ampania preferat` a Alexandrei. – Te gânde[ti \ntr-adev`r la toate, zise tân`ra femeie luând paharul pe care i-l \ntindea.

registru

94

VALERIE DUHAMEL

– Sper. Pentru fermec`toarea mea so]ie!

– Pentru proaspe]ii c`s`tori]i! exclamar` \n cor Miles [i Nancy.

– {i pentru martorii no[tri, ad`ug` Alexi zâmbind.

– Am fost foarte impresiona]i c` ne-a]i ales drept mar- tori, zise Miles. Toate ur`rile noastre de fericire. Alexi puse o mân` pe um`rul prietenului ei.

– Mul]umesc, Miles.

– A]i ales un loc pentru luna voastr` de miere?

\ntreb` atunci Nancy. Numai dac` nu cumva este un

secret

– Nicidecum, r`spunse Matt. O duc pe Alexi s` petreac` dou` zile la podgoria mea de la Napa Valley.

– Numai dou` zile?! exclam` Miles. {i eu care eram

preg`tit s` m` despart de pre]ioasa mea colaboratoare pen- tru cel pu]in o s`pt`mân`

– Adev`rat, Matt? De ce s` nu plec`m pentru mai mult

timp? \ntreb` Alexi.

– |mi pare r`u, draga mea. |n diminea]a aceasta am aflat

c` luni va trebui s` particip la o [edin]` important` la New York, astfel c` suntem nevoi]i s` ne \ntoarcem duminic` seara. Sper s` nu fii prea decep]ionat`. Tân`ra femeie schi]` un surâs slab ca s`-[i ascund` triste]ea. Dar se sim]ea atât de dezam`git`! Cât de mult \i amintea Matt, \n clipa asta, de tat`l ei! Henri Rossini acor- dase \ntotdeauna prioritate afacerilor sale. So]ia [i fiica lui,

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

95

\n schimb, nu avuseser` dreptul decât la o parte infim` din

timpul [i aten]ia lui. De aici e[ecul c`s`toriei lui [i divor]ul dramatic care urmase.

– {edin]a aceasta nu poate fi amânat`? murmur` ea.

– Nu.

Apoi, cum chelnerul [ef \i solicita p`rerea cu privire la

alegerea vinului, el se \ntoarse [i tân`ra femeie se str`dui s` fac` o bun` figur` fa]` de prietenii ei. – Unde ve]i locui la \ntoarcerea de la Napa Valley? \ntreb` Nancy, pu]in mai târziu.

– La mine, \n vila de la Malibu, r`spunse imedit Matt. De alt-

fel, inten]ionam s`-i cer lui Miles s` contacteze agen]ia imobiliar` care voia s` cumpere casa Alexandrei. Va trebui s`-i anun]e c` proprietara [i-a schimbat p`rerea [i este de acord s`

– Nu ]i-am spus c` nu doresc s` vând casa?! exclam`

Alexi, uluit`.

– Draga mea, am discutat chestiunea asta ieri sear` [i-mi

amintesc perfect c` ai acceptat s` vii s` locuie[ti la Malibu.

– Desigur, dar asta nu \nseamn` c` am inten]ia s` vând

acea cas`! |n mod straniu, Matt \ncepea s` dea semne de ner`bdare.

– |n fine, draga mea, ar fi absurd! \i arunc` el. O cas` la

Malibu, o alta la Londra, un apartament la New York, f`r` s`

La

mai punem la socoteal` proprietatea de la Napa Valley ce ne-ar folosi o cas` \n plus?

96

VALERIE DUHAMEL

|n t`cerea jenant` care urm`, Alexi se gândi c` so]ul ei

avea f`r` \ndoial` dreptate. Cu toate acestea, f`r` s` [tie prea bine de ce, g`sea insisten]a lui cel pu]in ciudat`.

– Foarte bine, Matt, cedez, spuse ea \n cele din urm`.

Miles, mi-ai face un serviciu dac` te-ai ocupa de problema

asta \n absen]a mea.

Restul mesei se desf`[ur` \ntr-o atmosfer` de bun` dispozi]ie [i nici un alt incident notabil nu veni s` strice petrecerea. Atunci când voia, Matt [tia s` fie un companion fermec`tor, se gândi Alexi v`zându-l discutând cu Nancy, care p`rea s`-i soarb` cuvintele, \ncântat`.

– Str`luce[ti de fericire, Alexi! exclam` Miles, cu o cea[c`

de cafea \n mân`. {i trebuie s` admit c` so]ul t`u este un b`rbat extraordinar. E limpede c` te ador`. Tân`ra femeie \[i ridic` ochii spre Matt [i tres`ri. Nu numai c` o fixa cu o intensitate tulbur`toare, dar avu impre-

sia c` cite[te \n privirea lui o ostilitate care o \nghe]`. Era absurd! De ce i-ar fi purtat pic` Matt? De altfel, acum \i zâm- bea. Trebuie s` fi visat

– Este timpul s` plec`m, Alexandra, spuse el apropiindu-se de ea.

O jum`tate de or` mai târziu, ajungeau la aeroport unde

\i a[tepta avionul personal al lui Matt.

*

*

*

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

97

Era aproape miezul nop]ii când ajunser` la Napa Valley. Matt avea acolo un aeroport privat pe care avionul ateriz` f`r` necazuri. O limuzin` \i conduse pân` la cas`. Când ma[ina coti pe o alee, Alexi z`ri \n fundul par- cului forma impun`toare a unei case mari din lemn, luminat` toat`. Pe m`sur` ce se apropiau, tân`ra femeie sim]i cum \i cre[te ner`bdarea. Era atât de ner`bd`toare s` admire frumoasa locuin]` care va fi de acum \nainte a ei!

Când [oferul \i deschise portiera, respir` adânc, inspirând cu pl`cere mirosul de iasomie [i de regina

nop]ii. Apoi cercet` locul. |n fa]a ei se ridica o vil` \n stil colonial spaniol, cu arcade caracteristice. O balustrad` din fier forjat, sus]inând jardiniere pline cu flori multicolore, f`cea \ncojurul cl`dirii, dând vizitatorului o impresie de veselie.

– Este minunat! exclam` Alexi, entuziasmat`.

– Nu-i a[a? Un administrator se ocup` de domeniu \n

timpul absen]ei mele [i trebuie s` recunosc c` se descurc`

foarte bine.

U[a de intrare se deschise brusc, l`sând s` treac` o tân`r` fat` foarte bucuroas`.

– Matt, ce bucurie s` te rev`d! exclam` ea.

|n vârst` de dou`zeci sau poate dou`zeci [i unu de ani, era extrem de frumoas` [i emana din ea o impresie de prospe]ime [i spontaneitate absolut fermec`toare.

98

VALERIE DUHAMEL

– {i eu sunt foarte mul]umit s` te v`d, Joanna.

El l`s` jos bagajele [i strânse mâna pe care i-o \ntindea tân`ra.

– Alexandra, ]i-o prezint pe Joanna Bradley, fata admi-

nistratorului. Alexi \i zâmbi la rândul ei Joannei, care se m`rgini s`-i

adreseze o privire insolent` \nainte de a se r`suci pe

c`lcâie. Jignit` de aceast` primire, tân`ra femeie [ov`i o clip`, apoi urc` [i ea cele câteva trepte care duceau la cas`.

– Matt, ]i-am preg`tit tortul t`u preferat, zise tân`ra cu o voce alintat` când intrar` \n cas`. Vrei o felie acum? – Nu, mul]umesc. Mai curând mâine diminea]`, r`spunse Matt. M` r`sfe]i, s` [tii. Arunc` o privire \n jurul lui, cu un aer satisf`cut.

– Bravo! exclam` el. Casa este remarcabil de bine ]inut`!

– Da? Tata mi-a spus c` vii, murmur` Joanna. |n con-

secin]`, am pus totul \n ordine. Stând pu]in mai la o parte, Alexi nu spunea o vorb`. De ce s` \ntrerup` aceast` \ncânt`toare scen` a re\ntâlnirii? se gândi ea cu am`r`ciune. Oricum, Matt [i Joanna p`reau s` fi uitat cu totul de existen]a ei. Tot flec`rind vesel, urcar` amândoi la etaj [i Alexi sfâr[i prin a merge \n urma lor. |n cele din urm`, Matt deschise o u[` care d`dea \ntr-o camer` mare. |n centrul \nc`perii se afla un pat imens cu baldachin, ale c`rui perdele \mpodobite cu flori [i p`s`ri se potriveau cu tapetul de pe pere]i.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

99

Dup` ce-i adresase un ultim semn de mân` lui Matt [i o

ingorase cu arogan]` pe Alexi, Joanna se f`cu nev`zut`.

– Sala de baie se afl` \n dreapta, dac` dore[ti s` faci o baie sau un du[, zise Matt dup` câteva secunde.

– Mul]umesc.

Tân`ra femeie se a[ezase pe marginea patului, prad` unei

imense oboseli. |n aceast` nou` cas` se sim]ea complet

str`in`, ca [i cum nu era decât o intrus` [i nu so]ia st`pânului. Stingherit`, se duse s`-[i caute obiectele de toalet` [i c`ma[a de noapte, apoi se \nchise \n baie. Aici f`cu un du[ lung cu ap` cald`, \n speran]a de a se destinde. |n zadar. O tortura o nelini[te inexplicabil`. De ce? Pentru c` Joanna Bradley [i Matt p`reau foarte ata[a]i unul de altul? Str`duindu-se s`-[i alunge din minte gândurile pe care le considera ridicole, Alexi \[i trase pe ea c`ma[a de noapte [i dezabieul, apoi se \ntoarse \n dormitor. |l g`si pe Matt a[ezat la un birou plasat \n apropierea ferestrei. R`sfoia ni[te documente. Când intr`, el \[i ridic` privirea [i o m`sur` cu r`ceal` din cap pân`-n picioare.

– Alexandra, vrei s`-mi acorzi o clip`, te rog? A[ vrea s` semnezi câteva hârtii \nainte s` mergem la culcare. Pu]in surprins` de aceast` cerere nea[teptat`, Alexi se apropie de birou.

– Despre ce este vorba? \ntreb ea.

– Despre contractul nostru de c`s`torie. El precizeaz` ce se va \ntâmpla \n caz de divor].

100

VALERIE DUHAMEL

– De divor]? repet` Alexi, contrariat`. Dar abia ne-am

c`s`torit, Matt! El \i adres` un surâs \ng`duitor, din cele pe care le adresezi copiilor prea naivi.

– {tiu, draga mea. Dar asta este pentru cazul când, mai

târziu, am \ntâmpina dificult`]i. Prive[te, iat` ce \]i va reveni exact [i cred c` vei considera c` sunt foarte generos. Cum Alexi nu f`cea nici o mi[care, el \i \ntinse stiloul.

– Haide, draga mea

– N-ai \ncredere \n mine, zise ea cu un glas care-i tremura.

– Bine\n]eles c` am, Alexandra. Altfel, de ce m-a[ fi

c`s`torit cu tine? R`spunsul acesta n-o lini[ti câtu[i de pu]in pe tân`ra femeie, cu atât mai mult cu cât o lic`rire stranie [i nelini[titoare str`lucea \n ochii lui Matt.

– Dar poate c` tu n-ai \ncredere \n mine! \i arunc` el pe

nea[teptate. |]i repet: dac` va trebui s` divor]`m, pensia pe care o vei primi va fi foarte generoas`. Vrei s` cite[ti \nainte de a semna?

Cu o simpl` mi[care din cap, Alexi \l anun]` c` nu. Apoi lu` stiloul [i-[i scrise numele \n partea de jos a contractului.

– Mul]umesc, zise Matt foarte lini[tit.

Dup` toate aparen]ele, el considera incidentul \nchis. Alexi, \ns`, nu reu[ea s`-[i revin` \n fire.

– Ei bine, ce s-a \ntâmplat, \ngera[ule? \ntreb` el cu o voce dezmierd`toare.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

101

– De ce m-ai for]at s` semnez acest contract? Mai ales \n

seara c`s`toriei noastre

– Nu te-am for]at.

– Totu[i, nu mi-ai l`sat nici o posibilitate de alegere!

– Nu spune asta. Exist` \ntotdeauna o cale de ales.

– Da, ai dreptate, replic` ea cu o voce lipsit` de energie. {i-mi dau seama c-am gre[it c`s`torindu-m` cu tine!

Abia rostise aceste cuvinte c` le regret` imediat. Da, vru- sese s`-l r`neasc`, la fel cum o r`nise el. Dar cuvintele \i dep`[iser` gândul.

– Dac`-i a[a, ce urm`reai devenind doamna Channing?

izbucni el. Banii mei, poate?

– Vorbe[ti f`r` s` te gânde[ti! N-am nici o nevoie de banii

t`i! Ui]i c`-mi câ[tig foarte bine existen]a [i c` tata este [i el

foarte bogat.

– Nu uit absolut nimic, Alexandra, nici cine e[ti tu, nici

cine este tat`l t`u. Un om arogant, crud [i ne\nduplecat!

– Cum \ndr`zne[ti s` vorbe[ti \n felul acesta despre tat`l meu? El nu r`spunse dar, ca pentru a o umili [i mai mult, f`cu

s` alunece una din bretelele c`m`[ii de noapte pe care o purta.

– Matt?! Ce faci?

– Pun cap`t acestei discu]ii.

Timp de câteva secunde, r`mase \mpietrit`, atât de mult o revolta atitudinea lui Matt. Apoi, respinse brusc mâna pe care el o pusese pe pieptul ei.

102

VALERIE DUHAMEL

– Ajunge! ]ip` ea.

– De ce? Nu-]i place s` fii atins`, draga mea?

Era mai mult decât putea suporta [i mâna ei porni sin- gur`. Dup` aceea, privi fascinat` urma degetelor ei ap`rând pe obrazul lui Matt.

– Iat` cine nu este foarte descurc`re], Alexandra, zise el

cu un glas r`gu[it. Cred c` doamna Channing are nevoie de o mic` lec]ie! Speriat`, tân`ra femeie f`cu un pas \napoi. Dar Matt o prinsese deja de bra]. Cu o mi[care agil`, scoase deza- bieul lui Alexi [i f`cu s`-i alunece c`ma[a de noapte la picioare.

E[ti foarte frumoas`, \ntr-adev`r foarte frumoas`.

O

trase spre el [i \ncepu s`-i mângâie spatele cu o

mi[care lent`, senzual`. Timp de câteva secunde, Alexi \ncerc` s` reziste pl`cerii care urca \n ea. Dar cum ar fi putut s-o fac`, de vreme ce sim]urile o tr`dau, când toat` fiin]a ei n`zuia spre o pl`cere [i mai mare? – Acum, vreau s` te aud spunând „te rog, Matt, f` dragoste cu mine“, murmur` el.

Ea deja nu-[i mai apar]inea. Vocea lui Matt, privirea lui,

mâinile lui ]eseau \n jurul ei leg`turi sub]iri ca pânza de p`ianjen care o ]ineau prizonier` mai sigur decât ni[te lan]uri. Oricum, \ns`, n-avea nici cea mai mic` dorin]` s` scape. |n clipa asta era o prizonier` care consim]ea, o femeie \ndr`gostit`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

103

– Te rog, Matt Cuvintele se stinser` pe buzele ei \n timp ce el se apleca spre ea ca s-o s`rute. Apoi, foarte \ncet, o ridic` \n bra]e [i o duse pe pat. Aici, puse st`pânire pe buzele so]iei lui, cu mare blânde]e. Tremurând, Alexi \nchise ochii [i l`s` s`-i scape un geam`t de dorin]` [i \n acela[i timp de suferin]`. Matt vru s` se \ndep`rteze, dar Alexi \l re]inu cu toat` puterea lâng` ea. Atunci, el \[i l`s` degetele s` alunece de-a lungul pieptului ei cu pielea m`t`soas`, peste pântecul neted [i peste [oldurile zvelte, murmurând cuvinte f`r` [ir. Ame]it` de un val de senza]ii voluptuoase, Alexi se arcuia, se unduia, oferindu-se cu totul. Dar Matt, amant expert [i atent, nu se gr`bea, acoperind-o cu mângâieri [i s`rut`ri fierbin]i, prelungind supliciul a[tept`rii pân` la limitele suportabilului. Veni \n ea, \n sfâr[it, [i ea \i cuprinse cu picioarele mijlocul ca s`-l primeasc` mai bine. Apoi, \ncetul cu \ncetul, \n timp ce corpurile lor \[i g`seau singure ritmul dragostei, Alexi sim]i pl`cerea urcând \n ea. Matt o strânse brusc cu toat` puterea, apoi \[i \nfund` fa]a \n p`rul ei r`spândit pe pern`, iar strig`tul lor \n`bu[it p`ru s` r`sune mult timp \n lini[tea camerei.

*

*

*

104

VALERIE DUHAMEL

A doua zi diminea]a, când se trezi, Alexi g`si gol locul de

lâng` ea. |n \nc`pere se r`spândea o lumin` blând`, provenind de la soarele care se strecura printre jaluzele. Tân`ra femeie se \ntinse, apoi suspin` de satisfac]ie. Ce noapte minunat` petrecuser`! |i revenea \n memorie amintirea \mbr`]i[`rilor lor p`tima[e, f`când-o s` regrete absen]a so]ului ei. Ce mult i-ar fi pl`cut s` se trezeasc` \n bra]ele lui, s`-[i petreac` prima lor diminea]` al`turi de el Se ridic` din pat, resemnat`, [i se \ndrept` spre baie. Luna lor de miere era foarte scurt`, astfel c` trebuia s` pro- fite cât mai mult posibil, f`r` s` piard` timpul singur` \n pat. Un sfert de or` mai târziu, \mbr`cat` \ntr-o rochie scurt` din bumbac de culoare galben-deschis, Alexi cobora scara cu pa[i sprinteni. Ajuns` la parter, fu uimit` de lini[tea care domnea \n cas`. Pu]in \ngrijorat`, se duse \n salon. Nimeni

Deodat`, auzi ecourile unei conversa]ii provenind din buc`t`rie [i, lini[tit`, \[i spuse c` Joanna trebuia probabil s` preg`teasc` micul dejun \n compania lui Matt. Intrând \n buc`t`rie, Alexi constat` totu[i c` se \n[elase. |n \nc`pere nu se g`sea decât Joanna, care asculta radioul cu volumul dat tare.

– Bun` ziua! strig` Alexi.

– Bun` ziua, morm`i tân`ra fat` f`r` s`-[i ridice ochii de la tarta pe care o preg`tea. Cafetiera este acolo. |[i \nso]i cuvintele cu o mi[care din cap.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

105

– L-a]i v`zut pe Matt, \n diminea]a asta? \ntreb` Alexi,

hot`rât` s` nu ]in` seama de atitudinea ostil` a Joannei.

– Da, am luat micul dejun \mpreun`.

Alexi sim]i din nou o \mpuns`tur` \n inim`. Intimitatea

care p`rea s` existe \ntre Matt [i Joanna era pentru ea foarte greu de suportat.

– |n]eleg, zise ea pe un ton aspru. {i dup` aceea a spus unde se duce?

– La vie.

|n t`cerea care urm`, Alexi o cercet` pe tân`ra fat` care plasa cu aten]ie fructe pe fundul unei t`vi. Ni[te blugi sp`l`ci]i se mulau pe corpul ei zvelt, \n timp ce tricoul,

foarte decoltat, l`sa s` se ghiceasc` \nceputul sânilor. O ]inut` cel pu]in provocatoare

– Matt mi-a spus c` v-a]i c`s`torit ieri.

Remarca aceasta brutal` o surprinse pe Alexi. Joanna p`rea s` insinueze c` Matt fusese constrâns s` se c`s`to- reasc`!

– Da, ceremonia a avut loc ieri, r`spunse Alexi simplu, pu]in dornic` s` \nr`ut`]easc` situa]ia. – Asta m` mir` mult.

– De ce?

– Pentru c` este \ndr`gostit de alt` femeie. Se nume[te

Carole [i Matt a invitat-o foarte des aici. |n mod straniu, Alexi nu resim]i nimic. Poate c` \n sinea ei se a[tepta la o descoperire de genul acesta, \ntr-o zi sau

106

VALERIE DUHAMEL

alta. Cerând-o \n c`s`torie, Matt nu vorbise niciodat` de dragoste. Cu toate acestea, speran]a secret` de a reu[i s`-l cucereasc` [i s`-i câ[tige inima \i permisese tinerei femei s`-i ]in` piept. Pân` acum, cel pu]in P`r`si buc`t`ria f`r` un cuvânt [i ie[i din cas`. Apoi, se duse ma[inal s` se refugieze la umbra copacilor care m`rgineau terasa [i descoperi pe nea[teptate un peisaj splendid. Cu respira]ia t`iat`, \[i uit` pentru o clip` temerile [i contempl` colinele care unduiau cât vedea cu ochii, acoperite de p`duri [i de vii. Culorile frunzi[ului copacilor se amestecau armonios cu cele ale viilor, sub lumina dimine]ii, f`când-o s` se gândeasc` la un tablou impre- sionist. Curând, \ns`, peisajul vesel \[i pierdu culorile [i se \nce]o[`. Alexi se gândea, cu lacrimi \n ochi, c` nu era prima femeie c`reia Matt \i ar`tase acest domeniu, [i gândul aces- ta o f`cea s` sufere. Cine putea fi oare aceast` Carole, a c`rei existen]` i-o dezv`luise Joanna? Singura, unica iubire a lui Matt? Cuprins` de sl`biciune, tân`ra femeie se l`s` s` alunece la r`d`cina unui copac [i izbucni \n hohote de plâns. Va tre- bui oare s` accepte s`-l \mpart` pe Matt cu alta? Nu, [tia deja c` nu va putea niciodat` s` tolereze o asemenea situa]ie.

Capitolul 7

– Poate c` este un punct de vedere egoist, Alexi, dar sunt

u[urat c` n-ai lipsit mult timp, zise Miles la sfâr[itul

s`pt`mânii care urmase dup` \ntoarcerea tinerei femei. Cu

toate comenzile care s-au adunat \n ultimul timp

cum a[ fi reu[it s` m` descurc singur!

– Da, [tiu, murmur` Alexi. Surplusul acesta de munc`

este mai curând un semn bun.

– F`r` s` mai socotim c` tu [i cu Matt ve]i putea oricând

s` v` lua]i câteva zile de vacan]` când ve]i avea timp, nu?

Apropo, ai citit ziarele ast`zi? Vorbesc despre „povestea de dragoste a anului“!

– |nc` n-am \n]eles cum au aflat de c`s`toria noastr`!

Alexi nu-[i putu st`pâni o grimas` gândindu-se la arti- colul Georgiei Gold. Ce [oc avusese, de diminea]`, când descoperise povestea c`s`toriei lor relatat` de celebra

Nu [tiu

108

VALERIE DUHAMEL

ziarist`! Nici un am`nunt nu lipsea. S` crezi c` Georgia asis-

tase la ceremonie, ascuns` \n spatele unui stâlp al bisericii!

– De fapt, ce m` sup`r` cel mai mult este c` tata a aflat

de c`s`toria mea din mass-media, declar` ea.

– N-ai nimic s`-]i repro[ezi, Alexi. Ai \ncercat s`-l anun]i,

dar \n zadar. Haide, nu te mai gândi la asta. Ah, era cât pe

ce s` uit

s`pt`mâna viitoare, s` veni]i la noi la cin`?

Nancy m-a \ntrebat dac` ve]i avea o sear` liber`,

– Ei bine, Matt este \nc` la New York

– Când trebuie s` se \ntoarc`?

– Nu [tiu, r`spunse ea, \ncurcat`. El este pu]in cam ca

tata, s` [tii. Dup` ce a plecat, nu mi-a telefonat o singur` dat`. Te asigur c` ace[tia doi sunt f`cu]i s` se \n]eleag`!

– E[ti sigur` c` nu dramatizezi situa]ia, Alexi? Matt este un

om de afaceri foarte ocupat. Gânde[te-te c` se afl` \n fruntea a numeroase companii r`spândite \n toat` lumea! |n aceste

Dar sunt sigur c`

asta nu-l \mpiedic` s` se gândeasc` la tine [i s` te adore.

Alexi se mul]umi s` clatine din cap. Da, Matt avea un pro-

gram supra\nc`rcat. Dar un simplu telefon nu i-ar fi cerut

decât câteva minute

companie? De ce aceast` t`cere prelungit`? Incapabil` s` g`seasc` r`spuns la toate \ntreb`rile care o fr`mântau, Alexi \ncepu s`-[i mu[te creionul. Din fericire, s`pt`mâna aceasta, munca suplinise \n parte golul l`sat de Matt [i zilele trecuser` foarte repede. Dar nop]ile

Oare unde se afla acum? Cine \i ]inea

condi]ii, nu are prea mult timp pentru el

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

109

Nop]ile, lucrurile st`teau cu totul altfel. N-ar fi crezut

niciodat` c` Matt \i va lipsi atât de mult. Deoarece, singur` \n patul lor mare, tân`ra femeie se plictisea. Amintirea mângâierilor lui Matt, s`rut`rile lui o obsedau, con- damnând-o uneori la lungi insomnii. Deodat`, se auzi soneria telefonului, care o smulse din gândurile ei. Mai iute decât ea, Miles ridic` receptorul.

– Da, o clip`, zise Miles. Alexi, este tat`l t`u. Pe curând. Ie[i imediat pe u[`, l`sând-o pe Alexi singur` \n birou.

– Alo? Tat`?

– Ai \nnebunit de tot, Alexi? url` Henri Rossini \n aparat. Surprins`, tân`ra femeie nu avu timp s` r`spund`. – Tocmai mi se spune c` te-ai fi c`s`torit cu Matt Channing s`pt`mâna trecut`. Sper c` este o glum`?

– Nu, este adev`rat, r`spunse ea lini[tit`. |mi pare r`u c`

ai aflat atât de târziu, tat`. Am f`cut tot posibilul ca s` te anun]. Dorin]a mea cea mai drag` era s` asi[ti la c`s`torie. Dup` cuvintele ei urm` o lung` t`cere.

– Tat`, mai e[ti pe fir? \ntreb` ea \ncet.

– De ce te-ai c`s`torit cu el?

– Pentru c`-l iubesc, tat`.

– Poate, dar ai f`cut cea mai mare gre[eal` din via]a ta.

– Nu, nu cred.

|n realitate, chiar dac` vorbele tat`lui ei o r`neau adânc, Alexi se a[teptase la o reac]ie de genul acesta. De fiecare dat` când avusese un prieten, Henri Rossini n-o scutise de

110

VALERIE DUHAMEL

cuvinte aspre [i critici dure, sub pretextul c` tân`rul b`rbat nu era destul de bun pentru fiica lui. De data aceasta, \ns`, era prea târziu ca el s` poat` interveni.

– Serios? \i arunc` el. |l cunosc pe Channing mai bine

decât tine, \nchipuie-]i. Mai cu seam` nu-]i imagina c` s-a

c`s`torit cu tine din dragoste! A[teapt`-m`, iau primul avion ca s` te scot din asta.

– Tat`, eu

Leg`tura se \ntrerupse brusc, l`sând-o pe Alexi extrem de nelini[tit`. Având impresia c`-i era imposibil s`-[i reia lucrul, se hot`r\ s` se duc` acas`. Dar cum s` uite cuvintele lui Henri Rossini? „Mai cu seam` nu-]i imagina c` s-a c`s`torit cu tine din dragoste!“ spusese el

*

*

*

Se f`cuse deja noapte când sun` telefonul lui Alexi. Tres`ri [i ridic` receptorul cu o mân` tremurând`.

– Alexi, tat`l t`u dore[te s` te vad` imediat, o anun]`

Monica pe un ton \n]epat. Dup` care \nchise imediat. |n ciuda mâniei pe care o sim]ea v`zându-se tratat` drept o feti]` neascult`toare, Alexi urc` \n ma[ina ei [i porni spre Beverly Hills. Roas` de curi- ozitate [i de \ngrijorare, voia s` aud` explica]iile lui Henri Rossini.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

111

Ajunse \n sfâr[it \n fa]a por]ilor din fier forjat ale

luxoasei propriet`]i a tat`lui ei. Paznicul o l`s` s` treac` [i ea se duse s`-[i parcheze Lamborghini-ul la locul lui obi[nuit. |i deschise Monica. F`r` s` spun` o vorb`, f`r` un zâm- bet, o conduse pe Alexi pân` \n salonul unde o a[tepta Henri Rossini. Ce sclifosit`! se gândi Alexi. N-o avusese niciodat` la inim` pe actri]`, dar \n seara asta aproape c` o ura!

– A sosit fiica ta, dragul meu! anun]` Monica deschizând

u[a. Apoi se retrase, spre marea uimire a lui Alexi, care nu era

obi[nuit` cu o asemenea discre]ie din partea ei. Henri, care st`tea pe canapea, se ridic` brusc \n picioare.

– A[adar, proast` mic`, e[ti mul]umit` de tine?

Uluit`, Alexi privi fa]a cu tr`s`turile crispate de mânie a tat`lui ei. Nu-i v`zuse niciodat` o asemenea expresie de ur`. B`rbat frumos, surprindea de obicei prin \nf`]i[area lui tân`r` [i dinamic`. |n seara asta \ns`, ar`ta mult mai b`trân

decât cei [aizeci de ani ai lui. Avea fa]a tras` [i tenul livid Numai ochii \i str`luceau neobi[nuit.

– Trebuie s` \ncepi chiar de mâine procedura de divor],

zise el. Trebuie s`-]i anulezi imediat c`s`toria.

– Dar de ce? \ntreb` ea cu o voce tremurând`.

– Pentru c` Channing s-a c`s`torit cu tine pentru un sin- gur motiv: ca s` se r`zbune pe mine.

112

VALERIE DUHAMEL

– Ca s` se r`zbune pe tine? repet` ea ma[inal. Dar de ce

m-ar ur\ atât de mult?

– Te ur`[te pentru c` e[ti fiica mea. Vrea s` m` distrug`

cum l-am distrus eu pe tat`l lui, \n urm` cu peste dou`zeci [i cinci de ani.

– Poftim?

Alexi nu-[i putea crede urechilor. Prin urmare, tat`l ei era b`rbatul care se \nver[unase \mpotriva lui Edward Channing

– Mama ta m-a p`r`sit pentru b`rbatul acela! izbucni

Henri Rossini, vizibil scos din s`rite. Te-a luat cu ea [i s-a

dus s` locuiasc` \n casa lui. Se \ntrerupse o clip`, cu un aer r`t`cit.

– Am avertizat-o, totu[i, relu` el. Dar ea nu m-a crezut.

Mi-a subestimat puterea.

– {i atunci? \ntreb` Alexi, urm`rindu-i cuvintele cu sufle-

tul la gur`. Ce ai f`cut? – Am f`cut tot posibilul ca s`-l ruinez pe Edward Channing, s`-l distrug, pentru ca mama ta s`-l p`r`seasc`.

Mai \ntâi [i-a pierdut serviciul, apoi casa. |n cele din urm`, a trebuit s` se \ntoarc` \n Anglia f`r` nici un ban.

– Este monstruos! Mai ales c` n-a fost niciodat` nimic

\ntre Edward Channing [i mama. A plecat pentru c` era

foarte nefericit` cu tine. O neglijai

– Feti]o, nimeni nu-[i poate bate joc de Henri Rossini

f`r` s` suporte consecin]ele! arunc` el cu dispre], f`r` s-o

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

113

asculte. Edward Channing a aflat-o pe spinarea lui. Cu atât mai r`u pentru el. Acum a venit rândul fiului s`u s` primeasc` o lec]ie.

– Nu! Nu pot s` cred c` Matt s-a c`s`torit cu mine ca s`

se r`zbune. C`s`toria noastr` n-are nimic de-a face cu povestea asta.

– Iluziile tale vor fi de scurt` durat`, Alexi! Haide, acum

du-te acas`. Nu la Malibu, ci \n propria ta cas`. M` voi ocupa eu de toate.

– Nu se pune problema s` divor]ez, tat`. {i apoi, oricum,

nu pot s` m` \ntorc acas`. Am vândut casa, acum câteva zile.

– Ce? Cui ai vândut-o?

– Nu [tiu, cred c` unei societ`]i. M` h`r]uiau de luni de

zile. – Bine\n]eles! {i sunt gata s` pariez c` societatea \n

chestiune se nume[te Holland Enterprises. Ea posed` deja terenul din spatele casei [i proiecteaz` s` dezvolte pe el un complex sportiv, tocmai pentru a-mi z`d`rnici planurile.

– Nu [tiu, tat`. {i \mi este indiferent. Aveam nevoie de bani pentru agen]ie [i

– {i Matt ]i-a sugerat s-o vinzi, a[a-i?

– Da. De unde [tii?

– Foarte simplu: Matt Channing se afl` \n fruntea soci-

et`]ii Holland Enterprises!

De data aceasta, Alexi crezu c` o s` le[ine. Cuprins` de ame]eal`, se ag`]` de sp`tarul unui fotoliu ca s` nu cad`.

114

VALERIE DUHAMEL

– Ai auzit destul, \n seara asta, Alexi? o \ntreb` el. Bun, ai

face mai bine s` r`mâi aici, \n noaptea asta. |n loc de r`spuns, tân`ra femeie cl`tin` din cap. Da, va r`mâne, deoarece nu se sim]ea \n stare s` conduc` ma[ina. Dar numai noaptea asta. Dup` aceea, va trebui s`-l \nfrunte pe Matt, ea singur`, nu Henri Rossini. Ajunse ca \ntr-un fel de trans` \n vechea ei camer`, cea \n care \[i petrecuse o parte din adolescen]`, cea \n care \nv`]ase s` tr`iasc` \n singur`tate. O cuprinse o stare \ngrozitoare de confuzie [i de neputin]`. Se arunc` pe pat [i-[i \nfund` fa]a \ntr-o pern`. Mai bine s` \ncerce s` nu se mai gândeasc`, s` fac` s` tac` aceste voci care o torturau: „Channing s-a c`s`torit cu tine pentru un singur [i unic motiv: ca s` se r`zbune pe mine“, „Matt Channing se afl` \n fruntea societ`]ii Holland

Enterprises

Durerea era atât de vie \ncât amor]ea \ncetul cu \ncetul toate capacit`]ile tinerei femei; se pr`bu[i \ntr-un somn de plumb.

*

*

*

A doua zi diminea]a Alexi se ridic` din pat, se \mbr`c`

[i se duse s`-[i caute tat`l care \[i lua micul dejun cu Monica.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI

115

– Bun` diminea]a, \i spuse Henri \ndat` ce intr` \n sufragerie. A[az`-te [i ia o cafea.

– Nu. Trebuie s` plec imediat. M` \ntorc la Malibu.

Cum tat`l ei \i arunca o privire sumbr`, crezu potrivit s`

precizeze:

– Matt se afl` la New York.

– Bine. A[teapt` câteva minute \nainte s` pleci, [i-l vei

vedea pe Martin.

– Cum? Este \n California?

– Da, i-am acordat o s`pt`mân` de vacan]`.

– |n]eleg. |]i imaginai f`r` \ndoial` c` am s` m` refugiez

\n bra]ele lui ca s` m` consoleze? Ei bine, nici nu se pune problema! Pe curând.

*

*

*