San Francisco Dupa Furtuna PDF

KATE FREIMAN
San Francisco
dup`
furtun`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Lise l`s` bra]ele \n jos, \nchise ochii [i a[tept`. Urm`, ca

de fiecare dat`, un ropot de aplauze. Trandafiri ro[ii c`deau ca
o ploaie pe scen`, la picioarele Lisei [i a partenerilor ei.
|n culise, tân`ra \i v`zu pe regizor [i pe autorul piesei care
c`deau unul \n bra]ele celuilalt.
Lise \[i lu` partenerii de mâni [i toat` trupa salut` \ndelung
publicul care \i ova]iona \n picioare. O emo]ie special` \i
cuprinse pe actori, deoarece era ultima lor reprezenta]ie. Unii
dintre ei \[i [terser` pe furi[ o lacrim`, \n timp ce le zâmbeau
spectatorilor. |n cele din urm`, \ncet, sala se goli [i actorii se
duser` la cabine. Tri[ti [i ferici]i \n acela[i timp...
– S-a terminat, murmur` Lise intrând \n cabin`. Deja s-a
terminat...
– Nu te sinchisi, spuse vesel` Sandra. Ai fost extraordinar`. Este
cel mai frumos rol din cariera ta [i vei avea multe altele, crede-m`!
Se arunc` de gâtul Lisei, pentru a o s`ruta bucuroas`.
6 KATE FREIMAN
– Acum, f`r` gânduri negre, continu` Sandra. |n noaptea

aceasta, ne vom distra. Toat` trupa are \ntâlnire la Apollo. Nu
ne vei trage chiulul [i de data aceasta! M` bizui pe tine, draga
mea!
Lise zâmbi [i d`du din cap. De obicei, nu prea participa la
via]a trupei. Când camarazii sì se \ntâlneau la restaurant, sau
pentru o serbare improvizat`, r`mânea retras`. Mul]i dintre
actori o considerau pe Lise snoab`, dar Sandra \i \n]elegea
pruden]a. Ea [tia c` tân`ra sa partener` era de o timiditate
boln`vicioas`. Pe scen`, Lise se elibera [i jocul sù era de o
naturale]e surprinz`toare \n roluri de \ndr`gostit` pasional`.
Dar \n via]`, era cu totul altfel. Nu ie[ea niciodat` [i se
\nchidea \n camera sa mic` londonez`...
– A[adar ne-am \n]eles, scumpo? insist` Sandra. Vei fi
al`turi de noi?
– Promit, r`spunse Lise zâmbind.
Tân`ra o urm`ri pe Sandra cu privirea, \n timp ce aceasta
ie[ea. „Cât este de frumoas`, \[i spuse Lise, plin` de
admira]ie. Este tot mai plin` de via]`, \n fiecare zi“.
|n urm` cu câteva luni, \n timpul primelor repeti]ii ale
piesei, \ntre Sandra [i regizorul Nick Harrison, se \nnodase o
idil`. Se c`s`toriser` chiar \nainte de a \ncepe spectacolele!...
Lise nu se putea \mpiedica s` n-o invidieze pe aceast` tân`r`
femeie blond` diafan`, care-[i vedea toate dorin]ele
realizându-se.
Dup` ce o privise admirativ pe Sandra, Lise continu` s`
se demachieze. V`zându-[I chipul \n oglind`, nu putu s` nu
zâmbeasc` trist. P`rul lung negru \i mângâia u[or ovalul
SAN FRANCISCO DUP~ FURTUN~ 7
atât de palid al fe]ei. Dar \n adâncul ochilor verzi, plutea un

parfum de triste]e ce nu se [tergea niciodat` complet...
Dup` ce se schimb`, Lise ie[i \n noaptea londonez`. Se
\ndrept` f`r` zel spre clubul Apollo. Ideea de a-[i petrece
seara \ntr-un local plin de fum, \n mijlocul strig`telor,
râsetelor [i a muzicii, n-o \ncânta deloc. Ar fi fost mai bine
\n patul ei, cu un roman. De unde \i venea aceast`
melancolie, atât de ciudat` la o fat` de vârsta sa? Avea abia
dou`zeci [i unu de ani, dar uneori avea impresia c` trìse
mii de ani.
„Probabil asta \mi vine de la mama, \[i spuse Lise, cu
triste]e. Nici ea n-a iubit prea mult via]a“... Amintindu-[i de
mama sa, tân`ra \[i sim]i lacrimile \n ochi. |[i reveni [i inspir`
profund, \nainte de-a \mpinge u[ile batante de la Apollo.
Era un loc fantastic. Pe podeaua din marmur` neagr`,
dansau perechi \n sunetele unei orchestre. Muzicienii, afla]i
pe o mic` estrad`, interpretau un vals. Sala era \nconjurat` de
sfe[nice \nfipte \n perete, care difuzau o lumin` magic`,
ireal`... |n jurul ringului de dans, erau aranjate mese, cu
lumân`ri mici ce luminau ca ni[te stele.
Dintr-un col], Lise v`zu ridicându-se ni[te bra]e [i \[i auzi
numele strigat. Zâmbind, se apropie de camarazii sì:
– Credeam c` nu vei veni, remarc` unul dintre arti[ti.
– Sandra m-a convins, r`spunse Lise.
– {i nu regre]i, nu-i a[a?
Samdra tocmai dansase cu Nick. Se a[ezar` al`turi de Lise.
8 KATE FREIMAN
– Nu, \ntr-adev`r.
|[i plimb` privirea vis`toare \n jurul sù, bând din
[ampanie, apoi adùg`:
– Acest loc este cu adev`rat somptuos.
– Am nevoie \ntotdeauna de ce este mai bun, draga mea,
replic` Nick, zâmbind larg.
– Probabil \]i vei aschimba p`rerea v`zând nota de plat`,
murmur` Sandra vrând-nevrând.
Chelneri t`cu]i [i stila]i aduser` cina. Lisei nu-i prea era
foame; \[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` prin sal`. Orchestra cânta
acum un dans lent [i pe pist` se aflau mai multe perechi.
–Vrei s` dansezi, Lise?
Tân`ra \ntoarse ochii, mirat`. |ntâlni zâmbetul lui Ashley,
care o privea de un timp.
– Te invit, insist` el.
Lise zâmbi. Ashley Ford, junele-prim din pies`, era cunos-
cut drept un afemeiat de speriat. Din nefericire pentru el,
logodnica sa, Caroline, juca \n aceea[i pies`. A[a c`, nu rareori
\n timpul repeti]iilor se angajau \n teribile scene de gelozie.
– {i Caroline? r`spunse Lise, zâmbind. N-a[ vrea s`-mi
scoat` ochii...
– Nici vorb`! oft` Ashley, nu suntem obliga]i s`-i spunem
totul. |n seara asta, era foarte obosit`. A preferat s` se duc` s`
se culce. Am [i eu dreptul la câteva ore de libertate! {i apoi,
dup` câte [tiu, nu suntem c`s`tori]i!
Tân`ra \l lu` de bra] pe actor [i-l urm` pe pist`. Imediat, el
o strânse \n bra]e [i-i murmur` la ureche.
– Mic` s`lbatic`... S-ar spune c` for]a este singurul mod de

a te cuceri!
O umbr` trecu prin ochii verzi ai Lisei. Reu[i s`-[i alunge
emo]ia, dar p`str` un aer grav.
– Nu te hazarda, Ashley!
Tân`rul b`rbat \ndep`rt` bra]ele [i oft`.
– Iart`-m`, Lise, voiam doar s` glumesc.
Lise f`cu un efort pentru a-[i rec`p`ta senin`tatea.
– Iart`-m`, r`spunse ea pe un ton indiferent, \n momentul
\n care partenerul sù o prinse de talie.
– Nu este grav. Sandra are dreptate: e[ti o fat` prea
serioas`, Lise.
– Adev`rat?
Lise râse din tot sufletul. Poate era serioas`, dar \n seara
aceasta bùse deja prea mult` [ampanie [i dansul o ame]ise.
Nu se sim]ea deloc serioas`.
Orchestra cânta acum o alt` melodie. Muzica devenea
rapid` [i ritmat`; trupul Lisei urma ritmul cu o gra]ie senzual`.
Tân`ra izbucni \n râs ca r`spuns la o replic` a lui Ashely, apoi
un al [aselea sim] \i ordon` s` \ntoarc` pu]in capul. Ochii \i
\ntâlnir` privirea serioas`, aproape grav`, a unui b`rbat a[ezat
la câ]iva metri de ea. O privea atent, cu r`ceal` [i tân`ra femeie
era incapabil` s`-[i ia ochii de la el.
Râsul \nghe]` pe buzele Lisei [i chipul i se \mbujor`.
Trupul i se \n]epeni.
B`rbatul luase loc la o mas` foarte apropiat` de pista de
dans. Lâng` el se afla o femeie \n rochie de lame auriu [i alte
10 KATE FREIMAN
dou` persoane. F`r` s` [tie de ce, Lise r`m`sese prizoniera

acestei priviri calme. St`tea nemi[cat`; totu[i inima \i b`tea din
ce \n ce mai repede [i i se tìase respira]ia.
|n cele din urm`, vocea lui Ashely reu[i s` rup` vraja
\ngrijor`toare. Lise tres`ri sim]indu-i mâna pe bra]ul sù.
– Ce-i cu tine? Nu te sim]i bine?
B`rbatul continua s-o fixeze insistent, dar tonul insistent al
lui Ashley \i permise Lisei s` se elibereze. Râse, pu]in
stânjenit`.
– A[ vrea s` m` a[ez. M` simt ciudat.
– {ampania [i un tur de vals \n bra]ele mele, este prea mult
pentru un suflet atât de sensibil ca al tù!
Ashley o prinse pe Lise de cot pentru a o conduce spre
masa lor. Tân`ra femeie \n]elese cu u[urare c` \nso]itorul
sù nu remarcase nimic. Asta o surprinse pu]in, deoarece
avea impresia c` se pierduse \n ochii necunoscutului ore
\ntregi.
Se a[ez` calm` [i accept` o ]igar`. {tia cu certitudine c`
ochii cenu[iu-\nchis erau \nc` a]inti]i asupra ei. N-avea decât
s` \ntoarc` u[or capul... dar nu \ndr`zni.
Lise trase \ndelung din ]igar` [i constat` c` mâinile \i
tremurau pu]in. Nu-[i amintea s` mai fi reac]ionat \n modul
acesta, niciodat` nu-[i sim]ise inima b`tând mai repede dintr-un
simplu schimb de priviri cu un b`rbat. }igara era gata s`-i
scape dintre degete. „Cu siguran]`, [ampania“, se gândi ea.
|n jur, membrii trupei se amuzau bine: râdeau, dansau,
discutau cu \nsufle]ire. Cu toate acestea, Lise avea impresia c`
se afl` \n alt` parte; pân` [i zgomotele \nconjur`toare

ajungeau la ea \n mod stins. Mintea sa, trìa [i retrìa f`r`
\ncetare acele momente ciudate \n care se pierduse \n privirea
necunoscutului. Acea privire cenu[ie atât de intens` \ncât
parc` o dusese \n nori.
Lise era adâncit` \n gânduri: nu percepu u[oara agita]ie ce
pusese st`pânire pe trup`. To]i erau \ntor[i spre un b`rbat
care se apropia.
– Acesta nu este oare, din \ntâmplare, Jordan Hayes? [opti
Ashley la urechea Lisei.
Tân`ra femeie \ncerca s`-[i revin`. Nick se ridicase [i rostea
cu respect:
– Domnule Hayes, este o onoare... Accepta]i s` be]i ceva cu noi?
Lise ridic` ochii. Era el, necunoscutul, uria[ [i enigmatic!
Linia elegant` a hainei albastre \i punea \n eviden]` l`]imea
umerilor.
Lise \[i \ntoarse privirea, \nfiorându-se. F`r` nici o \ndoial`,
necunoscutul era un personaj important, nu-l auzise niciodat`
pe Nick folosind un ton atât de respectuos. Dar oare cine era?
Apar]inea mediului teatral? Numele sù nu-i amintea nimic
tinerei femei.
Pe nea[teptate, necunoscutul se a[ez` \n fa]a Lisei.
– Domni[oar` Holbrook...
Vocea profund` [i grav` avea un accent american. Lise
\n`l]` brusc capul [i se sim]i ro[ind puternic. De unde \i [tia
numele?
El zâmbi u[or. Parc` citea ca \ntr-o carte deschis` gândurile
tinerei femei.
12 KATE FREIMAN
– Domni[oar` Holbrook, am v`zut piesa \n aceast` sear`.

A]i jucat foarte bine.
– Eu... eu... Mul]umesc mult.
De obicei Lise nu se l`sa u[or impresionat`. |ncurc`tura sa
spori când se auzi bâlbâindu-se. |[i examin` \n mod succint
interlocutorul. Era, cu siguran]`, cel mai seduc`tor b`rbat pe
care-l \ntâlnise vreodat`; p`rul negru [i des, nasul drept, gura
energic` [i senzual`. Dar frumuse]ea sa provenea mai ales din
privire [i din acei ochi de culoare cenu[ie cu expresie
autoritar` [i grav`.
T`cerea dintre ei se prelungea. Lise adùg` cu o voce
ridicol de tremur`toare:
– Mul]umesc. Sunt... fericit` c` v-a pl`cut piesa.
B`rbatul zâmbi. Se preg`tea s` spun` ceva, când Nick
interveni cu un zâmbet aproape servil.
– Chiar nu v` putem convinge s` accepta]i o cup` de
[ampanie?
B`rbatul continua s-o priveasc` insistent pe Lise [i
r`spunse cu o polite]e pu]in rece:
– Ierta]i-m`, dar trebuie s` m` \ntorc lâng` invita]ii mei.
– Desigur, desigur. Poate alt` dat`...
B`rbatul \ntoarse capul pentru a-l privi pe Nick.
– Poate...
Dup` un zâmbet [i un semn scurt din cap, amândou`
adresate Lisei, se \ndep`rt`. Ea \i cercet` silueta atletic` [i
gra]ioas` \n acela[i timp, al`turându-se femeii \n lame auriu.
Evident, era foarte frumoas`. Ochii \i str`luceau \n lumina
lumân`rilor. Un coc elegant \i strângea p`rul negru [i elibera

un chip expresiv, cu tr`s`turi inocente. Rochia aurie se mula
pe trupul voluptuos. Lise o v`zu pe femeie punând o mân`
fin` pe bra]ul lui Jordan Hayes, pentru a-i [opti ceva la ureche,
cu un aer complice. Tân`ra femeie le \ntoarse pe jum`tate
spatele. De ce oare sim]ise acea mic` \n]ep`tur` \n inim`?
Nick \i vorbea [i Lise trebui s`-i cear` s` repete.
– Spuneam: s-ar zice c` ai f`cut o impresie puternic`
asupra lui Jordan Hayes... [i dup` expresia ta, este reciproc.
– Nu \n]eleg despre ce vorbe[ti, \i replic` ea \mbujorându-se.
Sandra veni s` se a[eze lâng` prietena sa. |[i sprijini b`rbia
\n mân` [i declar` pe un ton vis`tor:
– Ce n-a[ fi dat s` fiu \n locul tù!
Lise se \ncrunt`.
– Dar pân` la urm`, de ce sunte]i \ntr-o asemenea stare?
Cine este, exact?
O t`cere uluit` domni o clip` asupra celorlal]i. Lise n-ar fi
produs un efect mai puternic sco]ând un revolver din po[et`
[i \ndreptându-l spre camarazii sì.
– Glume[ti? se indign` Nick dând din cap.
Lise nu-[i putu \mpiedica un zâmbet v`zând rictusul de
ne\ncredere al lui Nick. |[i rug` prietena din privire:
– Spune-mi, Sandra? Cine este?
– Jordan Hayes \n persoan` vine s` te felicite pentru
reprezenta]ia din aceast` sear` [i tu \ntrebi cine este?
Sandra p`rea la fel de uluit` ca so]ul sù. Tân`ra cùta \nc`
prin memorie. Ashley pufni \n râs. Lise \ncheie prin a \ntreba,
exasperat`:
14 KATE FREIMAN
– Dar cine este Jordan Hayes?

De aceast` dat`, Sandra fu convins` de sinceritatea Lisei.
Lu` un aer u[or superior.
– Tu nu cite[ti ziarele niciodat`? Jordan Hayes este un om
de afaceri, unul dintre cei mai boga]i din Statele Unite. Este un
fel de bancher, dar mai ales un mare mecena pentru teatru.
Lise ridic` din umeri.
– Ei bine, eu n-am auzit niciodat` vorbindu-se despre el.
Averea n-o impresiona câtu[i de pu]in pe tân`r`; \ntâlnise
deja miliardari [i o l`saser` indiferent`. Sandra \[i relu` aerul
preocupat.
– Mica mea Lise, dac` [tii cum s` te por]i cu domnul Hayes,
cariera ta ar putea porni ca din pu[c`.
– Nu m` intereseaz` asta, replic` ea cu r`ceal`.
– Atunci e[ti \ntr-adev`r nebun`! Sincer, este cel mai
frumos b`rbat din sal`. Ar fi suficient s` pocneasc` din degete
ca s`-i cad \n bra]e.
Nick prinse mâna stâng` a Sandrei [i-i ar`t` verigheta de pe
deget.
– Nu ui]i un am`nunt, draga mea?
– Ia te uit`, a[a este, ce fericire c`-mi aminte[ti, pufni
tân`ra femeie.
Nick f`cu o grimas`, apoi o antren` spre pista de dans.
– Vino s` dans`m, draga mea so]ie.
Lise \i privi \ndep`rtându-se. Le invidia aceast`
complicitate, singur`tatea sa \i p`ru deodat` mai greu de
suportat.
Lise \ntoarse capul pentru a vorbi cu Ashley, dar tân`rul

b`rbat p`rea foarte absorbit de zâmbetul unei tinere
debutante, Alison. Ashley \i vorbea la ureche \n timp ce-i
mângâia blând obrazul. „Biata Caroline! se gândi Lise. Cu un
asemenea logodnic, n-a ajuns la cap`tul necazurilor!“
|[i lu` po[eta cu un suspin u[or [i se \ndrept` spre toaleta
doamnelor. |n clipa \n care intr`, femeia \n lame \[i ref`cea
machiajul \n fa]a unei minuscule oglinzi. Lise \i \ntoarse
zâmbetul [i scoase din po[et` un pieptene.
Necunoscuta avea, cu siguran]`, pu]in mai mult de treizeci
de ani; \nf`]i[area sa era \n acela[i timp indiferent` [i extrem
de sofisticat`. Acea rochie str`lucitoare era \n mod v`dit opera
unui mare croitor. Este tot ceea ce nu sunt eu, \[i spuse ea cu
triste]e. Apoi se mustr` cu severitate. Oare ce i se \ntâmplase?
Jordan Hayes nu reprezenta nimic pentru ea. Era un
necunoscut care o felicitase pentru jocul sù. Nimic mai mult.
Mul]i b`rba]i \i f`cuser` deja complimente, le acceptase cu
r`ceal` [i nu \ntârziase s` le [tearg` din memorie.
Atunci, de ce o obseda Jordan Hayes astfel? De ce se mai
gândea \nc` la el, deoarece Lise [tia c` nu-l va mai vedea
niciodat` dup` aceast` sear`?
Dup` plecarea femeii \n lame auriu, Lise se sp`l` pe mâini.
|[i privi cu surprindere imaginea \n oglind`. Jordan Hayes n-o
va recunoa[te niciodat` pe strad`, dac` purta obi[nuitele sale
haine discrete, \n locul acestei rochii negre rafinate pe care
Sandra i-o \mprumutase pentru aceast` ocazie... Cu o ridicare
din umeri, \[i \nchise po[eta [i p`r`si locul.
16 KATE FREIMAN
O mochet` groas` acoperea culoarul ce ducea la scar` [i

tocurile ascu]ite ale Lisei se afundar` f`r` zgomot \n ea. De
perete era rezemat un b`rbat. Era clar c` era beat [i tân`ra
femeie regreta c` trebuia s` treac` prin fa]a lui, \ntr-un spa]iu
atât de limitat. El o privea cu ni[te ochi injecta]i.
Lise se str`dui s` mearg` mai departe, \n ciuda obr`zniciei
privirii sale. }inea ochii \n p`mânt [i tres`ri puternic atunci
când el o prinse de bra]. Degetele ciudat de calde, frigeau
pielea Lisei.
– Bun` seara, scumpo!
O trase spre el cu brutalitate. Tân`ra femeie percepu
respira]ia grea \nc`rcat` de alcool.
– D`-mi drumul.
|ncerca s`-i p`streze calmul. Uneori, be]ivii se las`
impresiona]i de un ton auoritar. Dar \ncepu s` tremure sub
impulsul unei amintiri ivite din trecut, o amintire care o
chinuise mult timp [i pe care nu reiu[ise niciodat` s-o [tearg`.
– |mi placi. Te-am privit toat` seara. E[ti dr`gu]`, s` [tii...
– Las`-m` s` plec.
De data aceasta, \n vocea tinerei femei se sim]ea panica.
Be]ivul o f`cea s` o doar` bra]ul [i situa]ia p`rea f`r` ie[ire.
Culoarul era absolut pustiu, foarte departe de sala principal`
a clubului de noapte, pierdut` \ntr-o muzic` foarte tare.
Nimeni nu va auzi strig`tele sale de ajutor.
– Dac` mi-ai da un mic s`rut, frumoasa mea?
Cuvintele de-abia se \n]elegeau. B`rbatul puse mâna pe
um`rul Lisei, \ntr-o mângâiere resping`toare, care-i f`cu sil`
tinerei femei. Dac` reu[ea s`-[i st`pâneasc` panica, totul se va

rezolva cu bine. Dar i se uscase gâtul, \i lipsea aerul [i
memoria o f`cu s` retrìasc` alt episod, din urm` cu trei ani,
când un b`rbat \ncercase s-o violeze...
Be]ivul o \nh`]ase pe Lise de b`rbie [i o for]a pe tân`ra
femeie s` \ntoarc` fa]a. Ea \nchise ochii [i sim]i cum i se moaie
picioarele. Ca prin minune, \[i reg`si vocea \n momentul \n
care be]ivul \ncerca s-o s`rute.
O clip` mai târziu, era liber`. B`rbatul fusese tras cu
brusche]e \n spate. Lise se rezem` de perete. |n mod curios,
nu era surpins` s`-l vad` pe Jordan Hayes \n fa]a ei.
Be]ivul se cl`tin` pe picioare, surprins. Apoi trase o
lovitur` de pumn care-[i rat` ]inta. Jordan Hayes zâmbi glacial.
|l prinse pe b`rbat de umeri pentru a-l obliga s`-[i \ntoarc`
fa]a spre el [i apoi, calm, \l lovi cu pumnul \n fa]`.
B`rbatul primi lovitura \n maxilar [i c`zu greu pe spate,
incon[tient. Jordan Hayes se \ntoarse spre Lise. Tân`ra femeie
a]inti asupra lui ochii ei mari verzi, \neca]i \n lacrimi. Urmele
ro[ii ale degetelor b`rbatului pe b`rbia sa devenir` imediat
echimoze.
Ea lu` puteri din privirea calm` a]intit` asupra sa.
– Oare... N-are nimic?
– Chiar v` intereseaz` asta?
Jordan Hayes avea o voce de bas, curios de mângâietoare.
– Nu...
Brusc, lacrimile \ncepur` s` curg` pe obrajii Lisei. Pentru a
o lini[ti, Jordan o atrase pe tân`ra femeie \n bra]e sale. Cu o
18 KATE FREIMAN
mân` o strânse protector la pieptul sù, cu cealalt` \i mângâia

blând p`rul. Lise se prinse de umerii sì solizi [i l`s` lacrimile
s`-i elimine treptat teama.
Sim]ea sub obrazul sù ritmul regulat al inimii lui Jordan
Hayes. Când respir` adânc, sim]i parfumurile amestecate ale
pielii sale, cu o ap` de colonie fin` [i al tutunului.
Cât de bine se sim]ea \n bra]ele lui Jordan Hayes... Cu toate
acestea, pentru ea era doar un strìn, la fel ca be]ivul... brusc,
Lise se \ndep`rt` de \nso]itorul sù.
Jordan Hayes o examin` \n timp ce-[i [tergea lacrimile.
– V` sim]i]i bine?
Tân`ra femeie ]inea capul \n jos.
– Da, [i v` mul]umesc pentru... Mul]umesc pentru c`
mi-a]i venit \n ajutor.
Jordan Hayes zâmbi.
– Pl`cerea a fost de partea mea. V-a f`cut vreun rù?
Lise scutur` din cap contemplându-[i \n continuare
marginile pantofilor. Jordan Hayes \ntinse o mân` [i ridic`
b`rbia tinerei femei. Studie u[or echimozele. De ce oare nu se
zb`tuse? se \ntreb` ea furioas`.
Când sosise el, Lise era nemi[cat` ca o p`pu[` din cârpe \n
bra]ele be]ivului.
– Tocmai v-au ap`rut ni[te vân`tì sub b`rbie.
Lise continu` s` evite privirea lui Jordan Hayes.
– Nu este grav. Acum m` voi \ntoarce acas`.
Jordan Haye afirm` c`lduros:
– V` \nso]esc.
– Nu, domnule Hayes, nu este necesar.
– |mi cunoa[te]i numele...
Lise \ntâlni o clip` zâmbetul fermec`tor al lui Jordan. L`s`
imediat ochii \n jos.
– Toat` lumea v` cunoa[te.
El râse scurt.
– Totu[i, adineaori, când v-am vorbit, nu-l cuno[tea]i.
Lise zâmbi.
– Am fost repede informat`.
Be]ivul \ncepu s` se agite. Se ridic` pe jum`tate, ]inându-se
de cap. Lise se apropie instinctiv de Jordan Hayes, care repet`:
– V` conduc. Vom anun]a direc]ia clubului \n leg`tur` cu
acest individ. Vre]i s` depune]i o plângere?
– Nu.
Jordan Hayes se \ncrunt`.
– Sunte]i sigur`?
– Absolut. Nu s-a \ntâmplat nimic grav.
Femeia \n lame auriu veni \n \ntâmpinarea lor pe scar`:
– Jordan! Te-am cùtat peste tot.
O examin` pe Lise cu o curiozitate vizibil`, apoi se \ntoarse
spre Jordan Hayes, pentru a \ntreba cu o voce ironic`,
puternic nuan]at` de un accent american.
– Te ridici \n ajutorul domni[oarelor decep]ionate?
El zâmbi.
– Lise, v-o prezint pe Diana de Brandebourg. Diana, Lise
Holbrook.
20 KATE FREIMAN
O supriz` amuzat` str`luci \n ochii alba[tri ai Dianei.

– Da, desigur, piesa de teatru... Nu te-a[ fi recunoscut,
draga mea.
Se ridic` pe vârful picioarelor [i-l s`rut` cu dezinvotur` pe
Jordan Haye pe obraz.
– Plec, Jordan. |i voi \nso]i pe Sarah [i Patrik. S` nu ui]i s`
m` suni.
Diana de Brandebourg disp`ru \ntr-un fo[net de
material auriu, l`sând \n urm` o dâr` de parfum fran]uzesc
scump.
Lise se \ntreb` ce leg`tur` \i unea pe Jordan Hayes [i pe
frumoasa Diana. Erau oare... iubi]i? |n orice caz, Diana era
c`s`torit`: purta o verighet`.
Jordan Hayes, v`zând-o pe Lise \nfiorându-se la ie[irea pe
trotuar, \i puse pe umeri haina sa. O conduse pe tân`ra femeie
spre o enorm` ma[in` neagr` [i lucioas`.
– |ntr-adev`r, domnule Hayes, a[ prefera s` iau un taxi.
El se apropie serios [i \ndep`rt` o [uvi]` de p`r negru
c`zut` pe chipul Lisei.
– Pentru c` \mi [tii [i prenumele, folose[te-l.
– Eu... eu...
El zâmbi, cu mâna a[ezat` \nc` pe p`rul Lisei.
– Haide, spune-l. Vreau s` te aud spunându-mi prenumele.
– Jordan, te rog, eu...
– Mult mai bine. {i restul frazei nu mai este necesar,
pentru c` nu vei lua un taxi.
Ma[ina str`b`tu rapid ora[ul aproape pustiu. Jordan Hayes

nu vorbea absorbit \n gândurile sale. Lise privea mâinile lungi
[i puternice pe volan. |mpotriva for]ei lor, [tiau f`r` \ndoial`
s` fie blânde [i minunat de alint`toare...
|n mai pu]in de zece minute de la plecare, ma[ina se opri
\n fa]a imobilului alb \n care locuia Lise. Jordan Hayes se
\ntoarse \n \ntuneric spre tân`ra femeie:
– Lise...
Ea \l \ntrerupse cu o brusc` nervozitate.
– Mul]umesc pentru c` m-ai condus, domnule Jordan [i
pentru toate celelalte. Eu... eu...
Jordan Hayes se aplec` spre ea f`r` un cuvânt. |i cuprinse
gura \ntr-un s`rut scurt [i \nfl`c`rat. Cu inima palpitând, ea
ie[i din ma[in` ca [i când diavolul era pe urmele sale. Nu se
opri din fug` decât dup` ce intr` la ea. Se rezem` de lemnul
solid al u[ii [i \[i plimb` u[or degetele peste buze. Apoi, f`r`
s` \n]eleag` motivul, izbucni \n plâns.
Capitolul 2
Lise se \ndrept` \n pat. Scoase un strig`t. Ochii mari

deschi[i fixau \nnebuni]i \ntunericul din camer`. Treptat,
tân`ra femeie relu` contactul cu realitatea [i \n]elese c` visase.
|ntinse bra]ul peste perne [i aprinse veioza de pe noptier` cu
un oftat de u[urare.
Era mereu acela[i co[mar care revenea s-o chinuie. O
imagine, ap`rut` din trecutul sù [i pe care nu reu[ea s-o
alunge...
Lise \[i cunoscuse foarte pu]in p`rin]ii. Tat`l sù murise
\ntr-un accident de ma[in` când ea avea cinci ani. Apoi mama,
Caroll, se adâncise \ntr-o profund` melancolie, din care nimic
n-o putuse scoate. |[i iubise so]ul cu pasiune. Pentru a trì cu
el, \[i sfidase toat` familia [i renun]ase la toate bog`]iile sale.
De fapt, mama Lisei apar]inea uneia dintre cele mai bogate
familii din San Francisco. Asta atunci când se \ndr`gostise de
un tân`r muzician englez. El era s`rac [i f`r` viitor, dar

Caroll \l urmase la Londra pentru a trì cu el. Lise era copilul
iubirii lor.
La câ]iva ani dup` moartea tat`lui, Lise \[i pierduse [i
mama. |n acel moment, copila fu \ncredin]at` bunicului sù,
Mason, pentru a trì la el \n San Francisco. De-abia avea opt
ani...
Anii care urmar` nu fur` prea ferici]i pentru mica orfan`.
Oh, bine\n]eles, nu-i lipsea nimic. Dar, \n schimb, era deseori
singur`. Mason, preocupat de afacerile sale, nu prea se ocupa
de ea.
Dar era ceva [i mai grav. Mason o primea deseori pe cea
de-a doua fiic` a sa, Lydia, sora mai mic` a mamei Lisei. {i
Lydia nu pierdea nici o ocazie pentru a batjocori amintirea
Carollei.
– Ah! Aceast` Caroll, murmura ea mângâind fruntea Lisei.
Ce nebunie a f`cut s`-l urmeze pe acel biet intrigant englez! |n
cele din urm`, asta a costat-o via]a...
Alt` dat`, \i spusese Lisei:
–Tu e[ti ca mama ta. Ai ceva ciudat \n ochi.
Fiica Lydiei, Meredith, se juca deseori cu Lise. Dar, f`r` s`
vrea, repeta cuvintele mamei sale, chinuind-o pe Lise.
– Mama mi-a spus c` tat`l tù era nebun. Este adev`rat?
– Las`-m` \n pace, r`spundea feti]a, cu lacrimi \n ochi.
|n sfâr[it, la [aisprezece ani, putu s` scape de aceast`
ambian]` sufocant`. Intr` la pension. Acolo, via]a \i fu mai
fericit`. Pân` \n acea zi blestemat`...
24 KATE FREIMAN
|ntins` \n patul sù, Lise rev`zu acea amintire \ngrozitoare.

Se \nfiora numai gândindu-se. Din acea zi, nu mai putea râde,
cânta sau s` se joace cum f`cea mai \nainte. Din acea zi, avea
\n adâncul ochilor acea u[oar` lic`rire nefericit`...
Avea optsprezece ani când se \ntorsese. Se hot`râse deja s`
\ntrerup` studiile pentru a se lansa \n teatru. Mason era furios
pe aceast` decizie...
– Draga mea, \i spusese el, Meredith este frumoas`, dar
proast`. N-a[tept nimic de la ea. Tu e[ti singura mea [ans`.
Trebuie s` te c`s`tore[ti [i s`-mi dai urma[i.
Era o duminic`, \n seara aceea [i ea citea \n camer` un
roman. Se \ntorsese \n casa bunicului sù pentru sfâr[itul
s`pt`mânii.
Spre mirarea sa, când cobor\ pentru cin`, g`si casa pustie.
Bunicul ie[ise f`r` s-o anun]e.
Intr` \n salonul mare [i v`zu o lumin` aprins` \ntr-un col].
Se apropie [i fu gata s` strige. A[ezat \ntr-un fotoliu, se afla un
b`rbat elegant [i destul de frumos.
El \i zâmbi, privind-o admirativ:
– Nu v` fie team`, domni[oar`. M` numesc Paul Lianos.
Sunt un prieten al bunicului dumneavoastr`. |l a[tept. Vre]i
s`-mi ]ine]i companie?
Lise se a[ez` lâng` el. Mason \i prezentase deja mai mul]i
prieteni, dar nici unul nu era atât de fermec`tor ca acesta.
Ce-i drept, Mason spera ca unul dintre ace[ti b`rba]i tineri, de
familie bun`, s-o ia \n c`s`torie pe Lise [i aceasta s`-i d`ruiasc`
urma[i.
Paul Lianos deschise o sticl` de [ampanie [i \i oferi o cup`

Lisei. Tân`ra fat` fusese surprins` de aceast` punere \n scen`,
cu atât mai mult cu cât, imediat, o condusese spre sufragerie,
unde era preg`tit` o mas` rece.
– S` mânc`m, \i spusese el. Bunicul dumneavoastr` m-a
sf`tuit s` nu-l a[tept, dac` \ntârzie mult.
Dup` cin`, Paul puse un disc [i dansar`.
Lise se afla sub farmecul acestui b`rbat seduc`tor. Râdea
din nimic, Paul Lianos \i \ntindea o nou` cup` de [ampanie
imediat ce paharul i se golea. |n cele din urm`, inima Lisei
b`tea prea repede. Se sim]ea m`gulit`, foarte vesel`,
sedus`... \ndr`gostit`? Oare Paul Lianos \mp`rt`[ea [i el
acelea[i emo]ii delicioase? se \ntrebase ea cu naivitate. Nu-i
b`nuise inten]iile când o condusese cu abilitate spre biroul
gol al lui Mason...
Mul]i ani dup` aceea, Lise tremura \nc` gândindu-se la
asta. |[i ascunse fa]a \n mâini. Fusese atât de naiv`, atât de
proast`...
|n \ntuneric, Lise se cuib`rise la pieptul lui Paul Lianos [i-i
\ntinse buzele s-o s`rute. Nu \ncepuse s` se zbat` decât când
el rusese s`-i scoat` rochia.
– Nu!
Panica o cuprinsese pe tân`ra fat`. Mergea prea repede,
dup` p`rerea ei [i aproape o brutaliza.
|n graba sa monstruoas`, Paul Lianos \i rupsese rochia. |i
murmurase cu o voce mahmur`:
26 KATE FREIMAN
– Nu face nazuri, asta vrei de la \nceput.

– Nu, nu vreau...
Lise nu mai \n]elegea. Oare ce crezuse el, cu ce gre[ise ea?
Paul Lianos continuase, cu un zâmbet cinic:
– Bunicul tù mi-a dat binecuvântarea. Nu-mi plac cele
care se las` rugate.
Lise voise s` strige; Paul lianos \i \nchisese gura \n mod
s`lbatic.
Lise se sim]ise murdar`, mânjit` de atingerea resping`toare a
acestui b`rbat; se zb`tuse din toate puterile, degeaba. Nu-[i
imaginase niciodat` o asemenea brutalitate. Trìa un co[mar.
Printr-o fericit` \ntâmplare, reu[ise s`-[i dezechilibreze agresorul
[i s`-i scape, chiar când se aruncase asupra ei. Lise fugise din
\nc`pere, urm`rit` de insultele [i amenin]`rile lui Paul Lianos.
Alergase s` se \nchid` \n camera sa. Ardea de umilin]` [i
groaz`. |l ura pe Paul Lianos, se ura pe ea \ns`[i. Bine\n]eles,
fusese singura vinovat` de aceast` scen`, prin
comportamentul sù nebunesc. Ea \ns`[i se \nchisese cu un
seduc`tor monden, care nu cùta decât o pl`cere rapid`. {i
crezuse c` se \ndr`gostise!
Din acea sear`, Lise se hot`râse s` construiasc` \n jurul sù
un solid zid de ap`rare. Niciodat` vreun b`rbat nu se va mai
apropia destul de mult pentru a o r`ni din nou.
A doua zi, Lise \ncercase s`-i povesteasc` totul bunicului
sù, dar nu reu[ise. Pr`pastia dintre ei era prea mare. El nu
\n]elesese de ce refuzase s` participe la recep]ia de plecare din
acea zi.
|nc`lcând interdic]ia lui Mason, Lise \[i depuse candidatura

la una din [colile de art` dramatic` londoneze. Locul \i fu
acordat; reveni \n ]ara sa natal`, gata s` se lupte singur` \n
via]`, mai degrab` decât s` accepte existen]a ipocrit` pe care
i-o propusese bunicul sù.
Mason fusese teribil de furios când \i anun]ase plecarea sa.
Totu[i tân`ra fat` r`m`sese de neclintit. Trebuia s` plece
neap`rat.
De atunci, Lise \[i repro[a uneori c`-[i decep]ionase
bunicul. Nu uitase niciodat` s`-i scrie de Cr`ciun sau de
aniversarea sa, dar niciodat` nu primise r`spuns.
Se l`s` s` alunece din pat [i \mbr`c` un halat u[or. Nu
servea la nimic s` se \ntoarc` mereu la aceste amintiri vechi.
Când va aduna destule economii, va lua avionul spre San
Francisco [i va \ncerca o reconciliere cu Mason. Fusese
stângaci, dar nu era vina lui. Dorea atât de mult s` aib` un
mo[tenitor...
Acest gând o aduse pe tân`ra femeie la principala sa
preocupare de moment: trebuia neap`rat s` g`seasc` de lucru
[i cât mai repede posibil.
Lise \[i f`cu un ceai \n buc`t`ria minuscul`, apoi se duse s`
se instaleze \ntr-un fotoliu adânc lâng` fereastr`. |ntr-o
jum`tate de or`, vor ap`rea zorii. Se sim]i deodat` foarte
singur` [i aceast` impresie o mir`: se obi[nuise de mult timp
cu singur`tatea. Se credea f`cut` pentru asta...
Chipul lui Jordan Hayes \i reveni \n memorie [i buzele
\ncepur` s`-i tremure. Cu siguran]`, o g`sise complet ridicol`.
28 KATE FREIMAN
Ochii de culoare cenu[ie parc` treceau f`r` efort peste toate

barierele de care se putea \nconjura. Oare ce v`zuse el
privind-o? Lise \ncerc` s` [i-l alunge din minte pe Jordan. Se
l`s` pe spate [i \nchise ochii, dar \mpotriva voin]ei ei, \i repet`
prenumele \n vis...
Lise fu trezit` din somn de timbrul continuu al soneriei de
la intrare. Tân`ra femeie arunc` o privire spre pendula veche:
zece [i jum`tate, era târziu. Se ridic` din fotoliu [i-[i \ntinse
membrele obosite.
Vizitatorul continua s`-[i men]in` degetul pe sonerie. Lise
se \ncrunt`. |[i strânse cordonul halatului [i se duse, descul]`,
s` deschid` u[a de la intrare. |ncremeni recunoscându-l \n
prag pe Jordan Hayes...
Pentru o clip`, Lise avu impresia c` inima sa uitase s` bat`.
Obrajii i se \mbujorar`. Jordan Hayes o privea admirativ, cu un
zâmbet mali]ios. Tân`ra femeie \ncerc` s` adune toat` r`ceala
posibil` \n ochii verzi.
– Ce cau]i aici?
El nu r`spunse. O examina calm pe tân`ra femeie, de la
capul ciufulit, pân` la picioarele goale [i roz.
– A[adar, iat` cum ar`]i scoas` din pat. Lise \[i strânse
halatul [i se sim]i ro[ind mai puternic. |ntreb` cu o voce mai
pu]in sigur`:
– Ce vrei?
– Las`-m` s` intru... sau vrei s` stârne[ti tot cartierul.
Lise arunc` o privire peste um`rul lui Jordan Hayes.
Perdelele se d`duser` la o parte de cealalt` parte a str`zii. Un
grup de copii \nconjurau Ferrariul negru. |i priveau curio[i pe

Lise [i pe vizitatorul sù.
Deschise u[a cu un oftat resemnat. |l preced` pe Jordan
Hayes \n camera de zi [i f`cu \n a[a fel \ncât s` r`mân` departe
de el. Acum era \mbr`cat \ntr-un pantalon de in de culoare
deschis` care-i urm`rea linia [oldurilor strâmte [i a coapselor
musculoase [i o c`ma[` de culoare \nchis` \ntredeschis` pe
pieptul puternic. Lise \ntreb` dintr-o suflare.
– De ce ai venit?
– Doar [tii.
– Nu, nu [tiu. Nu ai ce face aici.
– Nu-mi oferi o cea[c` de cafea?
– Nu...
Jordan Hayes cercet` \nc`perea cu privirea. R`spunse degajat:
– O beau neagr`, f`r` zah`r.
Furioas` Lise, b`tu \n retragere \n buc`t`rie. Cine se credea
oare? De ce venea la ea ca pe un teren cucerit? „{tii de ce“, \i
r`spunsese. {i \n sinea ei, \[i spuse c` avea dreptate. Ceva din
ea o atr`gea spre Jordan Hayes, \n pofida faptului c`-i era
team` de b`rba]i, \n ciuda experien]ei sale traumatizante. De
la prima lor \ntâlnire, chipul sù o obseda f`r` \ncetare.
Lise \[i l`s` ochii \n jos la halatul sù diafan. Trebuia
neap`rat s` \mbrace altceva. Avea impresia c` era goal`, mai
ales sub privirea lui Jordan Hayes... Puse repede dou` ce[ti pe
o tav`, apoi f`cu stânga \mprejur pentru a se duse s` se
\mbrace. El o urm`rea cu privirea, rezemat de perete lâng`
pervazul u[ii.
30 KATE FREIMAN
– Cafeaua va fi gata \ntr-o clip`, spuse ea cu o voce

tìoas`.
Jordan Hayes ridic` din sprâncene \n fa]a asprimei voite a
Lisei. Replic`:
– Cel pu]in, ai ascultat ordinele...
Tân`ra femeie se \ncord` de indignare.
– Dac` doreai atât de mult o cea[c` de cafea, n-aveai decât
s` te duci la un bar! Dup` cum se spune, e[ti destul de bogat
pentru asta.
Jordan se \ndrept` pentru a r`spunde blând:
– Am venit s` te v`d pentru a m` asigura c` e[ti bine, dup`
noaptea trecut`.
Ceva \n vocea sa o \nspìmânt` pe Lise, ceva cald profund,
[i sigur. Murmur`:
– Iart`-m` o clip`. A[ vrea s` m` \mbrac.
Tân`ra femeie f`cu un pas \nainte, dar Jordan Hayes \i bar`
trecerea. Nu f`cu nici un gest de-a se da \ntr-o parte [i ea
trebui s` se opreasc`.
– |mi place atât de mult cum e[ti, [opti el cu o str`lucire
ironic` \n ochi.
– Ie[i din casa mea.
Jordan scutur` din cap. P`stra un zâmbet amuzat,
zeflemitor.
– Lise, chiar nu cuno[ti bunele maniere.
– Sper c` nu pretinzi s` m` \nve]i.
Jordan zâmbi.
– Nu m` tenta.
Amenin]area din tonul vocii sale se percepea \n mod
distinct. Lise \[i sim]i trupul r`spunzându-i f`r` s` vrea. |[i
duse o mân` la obraz [i se \ncrunt` \ntâlnind urmele
dureroase de pe maxilar. Uitase complet de ele.
– Te-ai \ngrijit? \ntreb` Jordan ridicându-i b`rbia.
– Las`-m`, m` simt foarte bine.
– Nu este [i p`rerea mea, micu]` Lise. E[ti ca ghea]a. De ce
asta, m` \ntreb? Ce secrete \ngrozitoare se ascund \n spatele
acestor superbi ochi reci?
– Vreau s` trec!
– Nu. Voi sparge acest zid de ghea]`. Este o promisiune.
Ea ridic` ochii [i \ntâlni privirea nemi[cat` [i grav` a lui
Jordan. {opti:
– M` sperii.
El \[i adânci [i mai mult privirea \n cea a Lisei pentru a
r`spunde.
– Vreau s` fii a mea.
Lise se d`du \napoi sub [ocul cuvintelor. Magnetismul lui
Jordan Hayes o tulbura, o dezorienta. {i totu[i [tia, sim]ea,
acest b`rbat nu valora, f`r` \ndoial`, mai mult decât Paul
Lianos. Oh! avea cu siguran]` mai mult farmec [i c`ldur`, dar
era numai o masc`! Scopul era acela[i...
Trebuia neap`rat s`-[i p`streze calmul. Articul` cu o voce
[uier`toare:
– |]i pierzi timpul, domnule Hayes. Mi-e team` c` nu-]i
\mp`rt`[esc sentimentele.
32 KATE FREIMAN
Lise \i \ntoarse spatele [i puse cafetiera plin` al`turi de

ce[ti. F`r` un cuvânt, Jordan \i lu` tava din mâini [i o duse \n
salon. Foarte \n largul sù, umplu dou` ce[ti [i-i \ntinse una
tinerei femei. F`r` vreun preambul, o \ntreb`:
– Este altcineva \n via]a ta? Acel brunet \nalt cu care dansai
asear`?
Lise zâmbi. Ar fi binevenit` o \ncurc`tur`, ca \n teatru!
– Ashley? Asta nu te prive[te.
– Este iubitul tù? insist` Jordan cu o voce aspr`.
Intrase \n joc.
– Exact! {i poate ne vom c`s`tori, r`spunse ea cu o voce
amuzat`.
– |]i este absolut indiferent.
Se ridic` [i se apropie de ea. Ea se d`du \napoi pân` la
perete.
– Este ridicol. De unde po]i s` [tii...
– {tiu c`-l ]ineai la distan]` cu ace[ti ochi reci, de fiecare
dat` când se apropia pu]in prea mult. Nu este b`rbatul care \]i
trebuie, Lise [i o [tii prea bine.
– Te crezi cu siguran]` b`rbatul ideal?
Jordan zâmbi. Se rezem` de perete, a[ezându-[i mâinile \n
apropierea umerilor Lisei.
– Vrei s`-]i fac o demonstra]ie?
Ea \[i ]inu respira]ia. Apoi [opti cu greu:
– Nu m` atinge sau strig!
Jordan râse u[or.
– Ai s` strigi, Lise?
– Nu, te rog...
Era prea târziu. Gura lui Jordan puse deja st`pânire pe
buzele tinerei femei. Fantoma lui Paul Lianos se ivi \n mod
dureros \n memorie. O panic` necontrolabil` o ]intui locului,
cu bra]ele de-a lungul corpului; nu mai putea nici s` respire.
Crezu c` moare \n acea clip`...
Jordan \i sim]i teama, dar f`r` s-o \n]eleag`. |[i plimba
buzele pe gâtul ei cu o infinit` blânde]e. Mâna dreapt`
netezea p`rul tinerei femei \ntr-o dezmierdare afectuoas` [i
lini[titoare.
Lise st`tea \nc` nemi[cat`, cu capul dat pe spate, [i ochii
\nchi[i. Tremura toat`.
Dar deodat`, sim]i c` o cuprinde o lini[te ciudat`. Acest
b`rbat nu era Paul Lianos. Era blând, afectuos... O c`ldur`
nel`murit` o cuprinse pe tân`ra femeie.
– Lise...
Jordan \i murmura numele la ureche. |[i apropia buzele
de ale sale [i o s`rut` \ndelung. Lise \[i uit` temerile, furia,
nu mai asculta decât de sim]urile surprinse. Degetele \i
alergau pe umerii puternici [i calzi ai lui Jordan. Pe
nea[teptate, el f`cu s` cad` halatul tinerei femei [i \i
mângâie \ncet sânii.
|n acel moment, co[marul reveni. Lise \nchise ochii [i
\ncerc` s` resping` trupul strâns lâng` ea.
– Nu, murmur` cu o voce tulburat`. Nu, Paul, te rog, nu
face asta.
34 KATE FREIMAN
Se zb`tu o clip`, apoi deschise ochii. Jordan se d`duse

\napoi. O privea cu o mânie care o f`cu s` tremure. |[i adun`
cu stâng`cie halatul pentru a se acoperi. Apoi spuse cu o voce
slab`:
– Pleac`, te rog.
– Cine este? \ntreb` el strângând pumnii.
Ea nu voia s` r`spund`. Nu voia pentru nimic \n lume s`
afle acel trist episod al vie]ii ei. Se \ndep`rt` \ncet spre
fereastr`. Afar`, via]a continua. Se auzeau copii strigând [i
jucându-se pe strad`.
El o prinse de umeri cu brutalitate [i o f`cu s` se \ntoarc`:
– Cine este acest b`rbat? o mai \ntreb` \nc` o dat`. Cine
este acest Paul?
Chipul Lisei r`mase de nep`truns fa]` de acest crud secret.
– Mi-ar face pl`cere s` pleci. Ai ob]inut ce-ai vrut, nu?
Tân`ra femeie sim]i degetele lui Jordan \ncle[tându-se pe
umerii sì. El \i r`spunse adâncindu-[i privirea \n a ei.
– {tii foarte bine ce vreau. {i [tii c` nici unul, nici cel`lalt
nu suntem mul]umi]i.
Lise se \mbujor`. Jordan era prea brutal, prea direct. |[i
st`pâni dorin]a de a-l p`lmui!
– Eu... Oh! las`-m` \n pace!
Lise nu-[i g`si cuvintele, ceea ce nu i se \ntâmpla niciodat`
\n mod obi[nuit. Jordan o privea zâmbind.
– Cineaz` cu mine, \n seara asta.
Un val de panic` o cuprinse din nou pe Lise. Nu mai voia
s`-l vad` pe acest b`rbat. Acum \i era teribil de team` de
propriile sale reac]ii. |i sim]ea for]a masculin`, voin]a

necru]`toare sub \nf`]i[area elegant`. Instinctul tinerei
femei \i comanda s-o ia la fug` [i s` se ascund` \ntr-un col]
\ntunecos. Paul Lianos nu ob]inuse nimic de la ea, deoarece
nu-l dorea. Dar Jordan era mai periculos, mult mai
periculos.
– Nu pot. Am deja alte planuri.
Un lic`r de furie str`b`tu privirea lui Jordan Hayes.
– Cu cine?
Lise replic` aspru.
– Vezi-]i de treburile tale!
– Ashley?
– Nu.
– Altul, atunci? Acel Paul...
– Nici m`car.
Lise nu reu[i s` zâmbeasc`. Jordan era gelos pe Lianos,
b`rbatul pe care \l detesa cel mai mult pe lume.
– Vreau s` te cunosc mai bine. Am \ntrev`zut femeia
ascuns` \n spatele m`[tii [i aceast` femeie m` intrig`.
– Iar eu, nu vreau s` cinez cu tine [i nu mai vreau s` te v`d
niciodat`! E[ti oare \n stare s` \n]elegi?
Lise vorbise pe o voce mult prea tare, pu]in artificial`.
Jordan strânse din buze.
– Sunt \n stare s` \n]eleg, dar nu s` accept. Voi trece s` te
iau mâine la ora opt.
Tonul lui Jordan p`rea s` nu admit` replic`.
36 KATE FREIMAN
– Nu voi fi aici.
– Vei fi.
Avur` un scurt schimb de priviri, o lupt` de-o secund`, \n
care Jordan ie[i \nving`tor. Tân`ra femeie l`s` ochii \n jos [i
[opti:
– Te detest, auzi? Te detest! E[ti ca ceilal]i...
Jordan zâmbi [i \ntinse mâna pentru a mângâia p`rul
Lisei.
– Mincinoas` mic`...
Ea se d`du \napoi, ca ars`. Da, min]ise. Jordan Hayes
intrase \n via]a ei [i sf`râmase \n câteva minute doar, toate
pre]ioasele ei bariere protectoare. Se sim]ea \nvins`,
vulnerabil` [i r`nit`...
El plec` spre u[` gr`bit [i se \ntoarse cu un zâmbet larg.
– Mâine, la ora opt!
– Jordan...
Lise nu [tia de ce-l strigase. {tia doar c` nu mai voia s` fie
singur`.
Jordan r`mase cu mâna pe clan]a de la u[`.
– Jordan, eu... Ei bine, eu...
|n disperare de cauz`, oft` \ndelung.
– Lise, te rog, \nceteaz` s` m` prive[ti \n acest fel. De ce
aceast` privire atât de trist`?
Din doi pa[i, Jordan fu lâng` ea [i o s`rut` rapid pe buze.
Exact \nainte de a disp`rea, \i murmur` tandru:
– Pe mâine. Pân` la urm` \]i voi descoperi secretul.
Capitolul 3
Lise se trezi devreme a doua zi. Jordan Hayes ap`ruse de-a

lungul tuturor viselor sale. Chipul \i era pe rând bine dispus,
fermec`tor, amenin]`tor... Chipul acela cu tr`s`turi aspre [i
frumoase devenise o adev`rat` obsesie pentru tân`ra femeie.
Se dojeni cu severitate. Trebuia neap`rat s` opreasc` asta;
nu trebuia s` se intereseze de Jordan Hayes. El nu-i putea face
decât rù. Dar dup` hot`rârile \n]elepte, gândurile Lisei o
luar` pe un drum periculos. Pân` la urm`, nu [tia aproape
nimic despre el, dou` sau trei lucruri pe care i le spusese
Sandra: un om de afaceri, un mecena al timpului sù... Cu un
gest enervat, tân`ra femeie \[i puse cea[ca de cafea pe mas`.
S` se gândeasc` la altceva!
Spre prânz, Lise \i telefon` impresarului sù. Nu avea nimic
s`-i propun`. |i promise c` o va suna el la sfâr[itul s`pt`mânii
viitoare, dar Lise avu sentimentul c` voia s` scape de ea, f`r`
s-o jigneasc`. Orice ar fi, trebuia s` g`seasc` o slujb` \n mare
38 KATE FREIMAN
urgen]`. |ntre dou` roluri, Lise exercitase deja o mul]ime de

profesiuni provizorii: chelneri]`, menajer`, \ngrijitoare de
copii, \n lipsa p`rin]ilor, vânz`toare... Trebuia s` \nceap` s`
caute imediat: peste dou` s`pt`mâni trebuia s` pl`teasc`
chiria [i nu economisise nici un ban... Tân`ra femeie se sim]i
brusc foarte deprimat`. |ncepu s` consulte trist` mica
publicitate.
***
Moralul Lisei nu se \mbun`t`]ise când Sandra veni, \n

sfâr[it, s-o viziteze dup`-amiaz`. |n acea zi, Sandra str`lucea;
f`cu s` se \nvârteasc` \ncânt`toarea rochie colorat` pastel \n
jurul picioarelor lungi, fine [i frumoase.
– Am s`-mi dau hainele la cur`]at, m-am gândit a[adar s`
vin s` iau rochia neagr`.
Lise se duse \n camer` pentru a aduce rochia.
– Iart`-m`, Sandra. Aveam inten]ia s-o sp`l eu \ns`mi, dar
am uitat complet. Voi pl`ti cur`]atul...
– Haide, nu spune prostii...
Sandra \[i examin` prietena, curioas`.
– Spune-mi, Lise, ce-ai p`]it la b`rbie?
– Oh! vorbe[ti de vân`tìle mele?
Lise povesti pe scurt incidentul cu be]ivul, f`r` s`
men]ioneze totu[i rolul jucat de Jordan Hayes.
Sandra ridic` ochii spre cer cu o grimas` expresiv`.
– Mi-e groaz` de be]ivi! Sunt resping`tori. Asta nu ]i-a
provocat un [oc?
– Nu, nu totul este \n ordine. Vrei o cea[c` de ceai?

– De cafea, mai degrab`.
Lise puse \n func]iune filtrul mare de cafea. Se sim]ea deja
\n cea mai bun` dispozi]ie; prezen]a vesel` a Sandrei \i f`cuse
bine. Punând tava cu cafea pe m`su]a scund`, \ntreb`:
– {i, când \ncep viitoarele tale repeti]ii?
– Luni. Am vrut s` plec la Londra pentru un weekend
prelungit, dar Nick a invitat pe nu mai [tiu cine la prânz,
duminic`.
Lise se sim]i din nou cople[it` de un sentiment de
dureroas` singur`tate. Oare ce i se \ntâmplase? Trìse singur`
timp de trei ani [i nu fusese niciodat` obi[nuit` s` fie prea
anturat`... Absorbit` \n gândurile sale, nu auzise ultimele
cuvinte ale Sandrei.
– Iart`-m`, ce-ai spus?
– Dac` \l cred pe Nick, ea [i-a rupt glezna. Vorbesc despre
Janet Nairn. F`cea schi sau ceva \n acest fel. Totu[i m` mir` c`
f`cea schi \n acest sezon... oricum, este doar un rol mic, dar
Joe nu vrea s` \nceap` repeti]iile \nainte de a g`si o
\nlocuitoare. |l [tii [i tu, perfec]ionist, aproape maniac... Pot s`
ob]in o audiere, dac` vrei. Cred c` nu ai vreo munc` \n
vedere?
Lise izbucni \ntr-un râs exuberant.
– Vorbe[ti [i tu! Am cercetat am`nun]it toate anun]urile de
ast`zi.
– Excelent! |i voi telefona lui Joe chiar \n seara asta. Vom fi
din nou colege de cabin`.
40 KATE FREIMAN
– {tii c` \nc` n-am ob]inut acest rol.

– Pariez c`-l vei avea. {tii deja piesa [i te voi ridica \n sl`vi
\n fa]a lui Joe. Partida este câ[tigat` dinainte, te asigur!
Lise râse din toat` inima \n fa]a entuziasmului prietenei
sale. Sandra bù o \nghi]itur` de cafea, apoi se r`sturn` \n
fotoliu pentru a spune cu un aer conspirativ:
– B`nuiesc c` ai auzit ultimele bârfe?
– Ce bârfe?
Sandra rosti misterioas`:
– Caroline [i Ashley...
– Poveste[te!
– |n seara recep]iei, au plecat \mpreun` \n Cornwall.... Este
un fel de c`l`torie de nunt`!
Caroline \l va aduce \n sfâr[it pe acest mare afemeiat la
sentimente mai bune... Mi-a telefonat Penny \n aceast`
diminea]`! Trebuia neap`rat s` dea de Caroline. I-am sugerat
s` \ncerce la Ashley. De fapt, am f`cut-o mai degrab` \n glum`...
|n sfâr[it, Penny mi-a urmat sfatul [i Caroline era acolo!
Lise zâmbi. Caroline nu-i fusese prieten`, dar asta f`r`
\ndoial` din cauza lui Ashley.
– Este o veste bun`.
Sandra \i arunc` prietenei sale o privire mirat`.
– Nu te deranjeaz`?
Lise r`spunse cu o surpriz` sincer`:
– De ce ar trebui s` m` deranjeze?
– Nu face pe nevinovata! Ashley te urma peste tot!
Credeam...
Lise o \ntrerupse cu fermitate:
– Ei bine, te-ai \n[elat. Nu l-am \ncurajat niciodat`. De fapt,

cu privirile uciga[e pe care Caroline mi le arunca de fiecare
dat` când \i adresam vreo vorb` lui Ashey, n-a[ fi \ndr`znit
niciodat` s` ridic preten]ii asupra lui!
– Oh, oh, \n]eleg. De altfel, pe viitor, po]i nutri speran]e
mai mari...
– Oare ce insinuezi?
|n ciuda protestului indignat, Lise ro[i toat`. Sandra \i
remarc` tulburarea [i insist` vesel`:
– Haide, o [tiu perfect! Jordan Hayes! Degetul meu mic
mi-a spus c` alaltìeri ai plecat cu el!
– Ei bine, da, m-a condus.
– {i mai departe?
– {i s-a \ntors ieri.
Tân`ra femeie ro[ea tot mai tare. De ce oare nu-i povestise
mai devreme prietenei sale? Sandra va b`nui ce-i mai rù, \n
mod inevitabil. Dar Lise nu reu[ea s` vorbeasc` despre Jordan
\n mod firesc; acest b`rbat f`cea s` se nasc` \n ea sentimente
prea complexe. Ea care avea reputa]ia c` descurajeaz`
avansurile unui b`rbat dintr-o simpl` privire...
– Adev`rat? Ce noroc ai! Când \l mai vezi?
Lise ridic` din umeri [i-[i \ntoarse privirea.
– M-a invitat \n seara asta la cin`, dar am refuzat.
Sandra se \ndrept` \n fotoliu, cu ochii m`ri]i de uimire.
– Ai ce? Lise, e[ti nebun`!
– |ncearc` s` m` \n]elegi. Nu vreau s`-l rev`d. Este...
– Este cum? Prea sexy, prea bogat? Cea mai mare parte a
femeilor [i-ar da bra]ul drept pentru o cin` cu Jordan Hayes!
42 KATE FREIMAN
– Eu nu.
Lise \[i l`s` \nc`p`]ânat` fruntea \n jos. Avea nepl`cuta
impresie c` minte. Sandra adùg` \ncet:
– Ar putea face foarte mult pentru cariera ta.
Lise se \ncrunt`.
– Nu m` voi purta niciodat` \n acest fel. Altfel, n-a[ putea
s` m` mai privesc \n oglind`!
Sandra pufni \n râs \n fa]a expresiei indignate a Lisei.
– Oh, nu-mi da lec]ii. E[ti exact ceea ce se nume[te o
femeie liber`...
– Poate, dar liber` sau nu, refuz s` m` folosesc de oameni.
Nu este bine.
Sandra fuma o ]igar` cu gesturi rapide [i gra]ioase.
– Sunt de p`rerea ta, draga mea, dar trebuie s` admi]i c`
multe cariere sunt construite \n acest fel. Cu toate acestea...
nu mi-l imaginez pe Jordan Hayes l`sându-se manipulat de
oricine.
Lise se gândi la aceast` ultim` fraz`. Rosti cu voce tare,
distant`:
– Nu [tiu ce fel de b`rbat este.
Sandra izbucni \n râs.
– Este \ntr-adev`r important? Cu fizicul pe care-l are, poate
pl`cea foarte bine femeilor, f`r` s`-[i dezv`luie personalitatea
profund`! Ce vrei s` [tii? Este bancher, este american. Ziari[tii
\l vâneaz` pe cinci continente. Femeile de la bra]ul lui sunt
\ntotdeauna foarte frumoase, inteligente [i pline de talent. |n
locul tù, a[ fi \ncântat` s` fac parte din aceast` elit`...
Sandra se uit` repede la ceas.
– Va trebui s` plec \n vitez`, altfel Nick va fi furios. Apropo,

cu ce te vei \mbr`ca disear`?
Lise ridic` din iumeri.
– |nc` nu [tiu dac` merg.
Sandra râse \ncet.
– Fugi de-aici! |]i telefonez mâine s`-mi poveste[ti totul.
Dup`-amiaz`, Lise ie[i s` fac` ni[te cump`r`turi. |n timp ce
se \ntorcea \nc`rcat` de pachete diferite, se gândea la
cuvintele Sandrei. „ S-ar crede oare c` Lise ac]iona din interes
dac` se va ar`ta \n compania lui Jordan? El ce-ar crede?
Oamenii s-ar gândi c` sunt iubi]i?“
Lise nu auzi vocea care o striga când intr` pe strada sa.
Tres`ri când sim]i o mân` pe um`r. Una din saco[ele cu
provizii c`zu pe trotuar [i-[i \mpr`[tie con]inutul.
– Oh, iart`-m`! Nu voiam s` te sperii.
Shaun Barnett se aplec` s` adune portocalele care se
rostogoliser` la câ]iva pa[i.
– Este vina mea, m` gândeam la altceva...
Shaun locuia \n apartamentul situat deasupra celui al Lisei;
\i d`duse o serioas` mân` de ajutor tinerei femei când [i-l
aranjase. Tân`r, blond, zâmbitor, lucra pentru o agen]ie de
publicitate. Shaun o invitase uneori pe Lise s` ias` cu el; pân`
acum, g`sise \ntotdeauna o scuz` pentru a-l refuza.
|i pl`cea mult Shaun; \l g`sea amuzant [i fermec`tor.
Totu[i, un al [aselea sim] \i spunea c` sentimentele tân`rului
b`rbat erau mai profunde decât \ndr`znea s` m`rturiseasc`.
Dac` ceda [i accepta una dintre invita]iile sale, prietenia lor
nu va mai dura.
Shaun se ridic`.
44 KATE FREIMAN
– Ei bine, \ntreb` el luându-i Lisei cealalt` saco[`, ce ve[ti

ai? Ai g`sit ceva?
Lise \i vorbi despre rolul din piesa Sandrei.
– Va \ncerca s`-mi ob]in` o audiere.
– Este formidabil!
Shaun p`rea sincer \ncântat. Lise deschise u[a
apartamentului sù.
– Pun saco[ele \n buc`t`rie? \ntreb` Shaun trecând prin
fa]a ei.
– Da, te rog. Vrei un ceai?
– Cu pl`cere. Am avut o zi infernal`!
Discutar` veseli \n timp ce-[i bùr` ceaiul. Shaun o f`cu s`
râd` pe Lise cu anecdote scandaloase adunate de la agen]ie [i,
treptat, nelini[tea tinerei femei disp`ru. D`duse o importan]`
exagerat` micilor sale probleme, prezen]a lui Shaun aducea
lucrurile la adev`rata lor dimensiune. Mai târziu, când se
\nnopt`, Shaun suger`:
– S` mergem s` cin`m undeva \n seara asta, Lise. Sunt mort
de foame.
Ea cl`tin` din cap.
– Nu, chiar nu doresc s` ies. Sunt obosit`.
– De acord. M-a[ putea duce s` iau mâncare de la birta[ul
chinez din col]ul str`zii, vrei?
Lise accept` zâmbind.
– Este o idee excelent`.
– Ce vrei s` m`nânci?
– Nu [tiu. Alege tu pentru mine.
Lise se sim]ea incapabil` s` ia cea mai mic` decizie. Ora opt
se apropia [i sim]ea un nod dureros \n stomac. O mul]ime de
remu[c`ri o chinuiau pe tân`ra femeie: era oare cinstit s`-l

re]in` pe Shaun doar pentru a nu-l \nfrunta singur` pe
Jordan? Adùg` pe un ton ferm:
– |n orice caz, vreau s`-mi pl`tesc partea mea.
Shaun avu un zâmbet dezarmant:
– Nici nu se pune problema, e[ti invitata mea. Tu oferi
casa, [i eu cina. A[a este drept!
Soneria de la intrare le \ntrerupse dialogul, Lise \ncremeni,
alb` la fa]`.
– A sunat, remarc` Shaun râzând când o v`zu pe Lise
nemi[cat`.
Ea se ridic` tremurând. Inspir` adânc \nainte de a deschide
u[a. |n prag se afla Jordan Hayes, \nalt, brunet [i foarte elegant \n
costumul ar`miu, din m`tase natural`. Materialul lucea \n noapte.
– Bun` seara, Lise, spuse cu vocea sa calm` [i ochii adânci]i
\n cei ai tinerei.
– Bun` seara, nu te a[teptam.
Jordan replic` pe un ton amuzat.
– Este ora opt. Ai uitat?
{tia bine c` nu; chipul tulburat al tinerei femei i-o ar`ta
suficient. Lise r`spunse pe un ton sfid`tor:
– Nu era o \ntâlnire hot`rât`.
Jordan continua s` zâmbeasc`.
– Bine\n]eles c` da. E[ti gata?
Ea sim]i pân` \n adâncul fiin]ei puterea acelei priviri care
trecea pe rând observându-i pantalonii u[ori din pânz` [i
bluza roz, fa]a nemachiat`, p`rul negru strâns \n coad` de cal.
|i r`spunse cât mai tìos cu putin]`.
46 KATE FREIMAN
– Gata? Domnule Hayes, ]i-am spus ieri sear` c` n-aveam

inten]ia s` cinez cu tine [i nu mi-am schimbat p`rerea. Am alte
planuri.
Vru s`-i trânteasc` u[a \n nas, dar el fu mai rapid. Intrase
deja cu pa[i mari \n salon. Ea \l urm`, cu pumnii strân[i de
furie.
La intrarea lor, Shaun s`ri \n picioare; chipul sù lu`
expresia vinovat` a unui [colar care-a f`cut o gre[eal`.
Lise observ` c` privirea lui Shaun tr`da team`. Dup` o
privire spre Jordan, \n]elese de ce; \n ciuda nemi[c`rii sale
totale, acesta avea maxilarele \ncle[tate, chipul alb ca varul, tot
trupul \ncordat [i amenin]`tor.
Shaun \naint` intimidat. Era evident c`-l recunoscuse pe
noul venit.
– M` numesc Shaun Barnett. Sunt \ncântat s` v` cunosc,
domnule Hayes.
Jordan \nclin` scurt din cap, apoi se \ntoarse spre Lise
pentru a-i spune:
– Du-te [i te preg`te[te.
Shaun f`cu un pas spre u[`; stacojiu la fa]`, murmur`:
– Iart`-m` Lise, nu [tiam c` ai o \ntâlnire.
Ea ridic` din umeri.
– Nu aveam.
Jordan \i arunc` lui Shaun un zâmbet glacial.
– Pleca]i?
Shaun aprob` cu un semn din cap \nainte de a mormì o
fraz` de ne\n]eles [i de a se gr`bi spre ie[ire. Auzind pocnetul
u[ii, Lise reac]ion` \n sfâr[it. Alerg` [i-l ajunse pe tân`rul
b`rbat \n holul cl`dirii.
– Shaun... |mi pare atât de rù...

Nu-[i g`sea cuvintele pentru a-[i exprima sentimentele: se
sim]ea vinovat`, demn` de dispre] [i umilit` pentru prietenul
sù...
– N-are nimic...
– Dar este gre[eala mea... Eu...
Lise \ntâlni privirea lui Shaun [i \n]elese c` explica]iile erau
de prisos. Acest tân`r cu avea o personalitatea puternic`,
afirmat`... Nu-i putea rezista lui Jordan Hayes. Lise o b`nuise,
dar acum, \nsu[i Shaun era con[tient de asta.
El \ncepu s` suie treptele sc`rii [i adùg`:
– Nu te mai gândi. Nu ast`zi! strig` el luând-o la fug`.
Ea se \ntoarse \n apartament, cu ochii plini de lacrimi.
Shaun fusese serios jignit \n amorul sù propriu [i ea nu va
putea niciodat` s`-[i \ndrepte gre[eala fa]` de el.
Silueta lui Jordan se contura \n sens opus luminii, \n fa]a
ferestrei. Lise merse drept spre el.
– Cum l-ai putut trata \n acest mod?
– |n ce mod? replic` el imperturbabil.
– Ai fost de o nepolite]e b`t`toare la ochi. A plecat din
cauza ta!
– Preferai s` r`mân`?
– Am fi cinat \mpreun`.
Lise \[i [tere ochii furioas`. Jordan scoase din buzunar o
batist` alb`, curat`.
48 KATE FREIMAN
– Ar fi trebuit s`-l anun]i.

Lise lu` batista. Ochii \i erau umfla]i [i str`lucitori. Respir`
adânc [i \ncerc` s`-[i st`pâneasc` tremurul genunchilor. De ce
oare reac]iona atât de violent \n prezen]a acestui individ?
– Dup` acest episod, n-a[ cina cu tine nici dac` ai fi regele Prusiei!
Jordan nu p`rea câtu[i de pu]in jenat.
– Nu sunt decât Jordan Hayes, dar vei cina cu mine... Du-te
[i te spal` pe fa]` [i te schimb`, Lise.
– Nu...
|[i \ncruci[` cu hot`râre bra]ele la piept [i-l sfid` pe Jordan
cu privirea. Adversarul sù o observa cu aten]ie.
– Ce mai este? Vrei s` vorbim despre Shaun Barnett?
– Exact. De ce ai fost atât de grosolan cu el?
Jordan zâmbi.
– I-am spus oare ceva grosolan?
– Tu...
Lise se \ntrerupse pentru a se gândi. De fapt, ce-i spusese?
Shaun nu r`spunsese cuvintelor lui, ci unui fulger din ochii lui
Jordan, tensiunii amenin]`toare a trupului sù. |l f`cuse pe
Shaun s` fug` numai prin prezen]a sa, f`r` s` spun` o vorb`,
f`r` s` profereze o singur` amenin]are!
– Ei bine?
|i arunc` lui Jordan o privire ucig`toare.
– Oh, nu [tiu!
– Cu siguran]`. Pu]in` sinceritate, frumoaso, nu eu sunt cel
de condamnat. L-ai atras cu premeditare pe acest tân`r, [tiind
c` va fi un obstacol \n \ntâlnirea noastr`. Nu este prea frumos...
Lise l`s` ochii \n jos. Avea dreptate.
– {tiu. Nu sunt decât o proast`.

Jordan se \ntoarse pentru a privi pe fereastr`. Umerii \i
erau ciudat de ]epeni.
– Este nebun dup` tine, Lise. Presupun c` ai \n]eles asta.
Ea nu r`spunse. Nu-[i m`rturisise \n mod clar asta, dar, din
nou, Jordan avea dreptate. Lise cl`tin` din cap desperat`.
– Cât regret c` i-am f`cut rù.
Jordan remarc` dur:
– N-ar vrea mila ta.
Lise \i arunc` o privire \ntunecat`.
– Cu siguran]`, te crezi foarte inteligent!
El se \ntoarse râzând.
– Este discutabil... |n schimb, sunt sigur de un lucru: mi-e
o foame de lup! Du-te [i te schimb`, sau trebuie s` m` ocup
eu \nsumi...
F`cu un pas spre tân`ra femeie. |n \ntunericul ce sporea,
p`rea [i mai amenin]`tor. Lise putea aprinde lumina \ntinzând
bra]ul; dar n-o f`cu, din mândrie. Nu se mi[c`.
– P`streaz`-]i amenin]`rile! N-ai nici un drept s` te impui
aici [i...
Jordan continua s` se apropie. {opti pe un ton de repro[
blând:
– Lise...
Ea auzi vocea \nv`luitoare care-i rostea numele atât de
tandru [i cu acea intona]ie ciudat` care o f`cea s` sune ca o
mângâiere...
„Nu fi proast`, \i spuse Lisei o voce interioar`. Nu-l l`sa s`
te farmece“.
50 KATE FREIMAN
– Nu m` impresionezi, domnule Hayes. Dac` nu te

deranjeaz`, mi-ar pl`cea...
El \[i pierdu r`bdarea.
– |n sfâr[it, Lise, vei mai continua mult s`-mi rezi[ti?
Un sentiment de panic` o cuprinse pe Lise. O mai separau
de Jordan de-abia câ]iva centimetri. Ridic` mâna \ntr-un gest
de ap`rare.
– Nu, nu!
Jordan prinse mâna tinerei femei [i o atrase spre el \n mod
irezistibil. |i s`rut` buzele. Cum Lise se \nfior`, el \n`l]` capul
pentru a rosti cu o voce \n`bu[it`.
– Ai de ales, Lise. Sau te vei schimba pentru cin`, sau te duc
\n camer` s` facem dragoste!
Lise zâmbi dezn`d`jduit` [i resemnat`:
– M` duc s` m` schimb, [opti ea.
Atinse timid fa]a col]uroas` a lui Jordan. El \i lu` mâna [i-i
s`rut` palma cu o senzualitate ce-o \nfior` pe tân`ra femeie.
Alerg` s` se refugieze \n sanctuarul camerei sale.
Garderoba Lisei nu-i d`dea prea mult de ales. De la
plecarea din San Francisco, nu-[i cump`rase aproape
nimic. Tân`ra femeie \mbr`c` o rochie din in alb, \n acela[i
timp simpl` [i elegant`, apoi se fard` cu o mân`
tremurând`. |n sfâr[it, \[i prinse p`rul \ntr-un coc strâns
[i-[i trecu \n urechi minusculi cercei de diamant, care-i
apar]inuser` mamei sale.
Lise \[i examin` succint imaginea \n oglind` [i f`cu o
grimas`. |[i d`duse o aparen]` lini[tit`, serioas` [i... comun`.
Totu[i, ar fi fost foarte pl`cut s` fie frumoas` \n seara asta...
Ie[i din camera sa cu un zâmbet ironic, de parc` \[i

b`tea joc de ea \ns`[i. Jordan o a[tepta fumând non[alant o
]igar`. Se \ntoarse lent spre ea [i o cercet` din cap pân`-n
picioare.
– Foarte modest`... [i diferit` de ]inuta din acea zi, la
clubul de noapte! coment` el sec.
Lise ridic` din umeri. Nu dorea s`-l informeze c` rochia
neagr` era \mprumutat`; [i apoi, p`rerea lui n-o interesa.
– Sunt gata.
– |n sfâr[it.
Lise refuz` s` se lase \nveselit` de tonul glume] al lui
Jordan. Ie[i \n strad` cu capul sus.
El o conduse la Hanul negustorilor de diamante, un
restaurant nemaipomenit. La exterior, era modest, dar o dat`
trecut pragul... Ce splendoare! Tablouri din perioada
Rena[terii \mpodobeau pere]ii de la intrare. Mesele erau
aranjate \n jurul unei mici fantezii a c`rei ap` limpede scânteia
\n lumina filtrat`, alb`struie.
Lise cuno[tea acest loc dup` renume. Nu se gândise
niciodat` c` va putea cina \ntr-o zi acolo. Un [ef de sal` \n
livrea le d`du o mas`. Traversând sala, Lise recunoscu uimit`
câteva celebrit`]i.
|nsu[i Jordan f`cea senza]ie. Capetele se \ntorceau la
trecerea lor. Femeile \l priveau cu aten]ie. Dar nu-i aruncau
Lisei decât o privire fugitiv` [i dispre]uitoare. Sim]ea dorin]a
s` pufneasc` \n râs la aceast` comedie. Toate aceste elegante,
se \ntrebau probabil cum o femeie atât de ne\nsemnat`
reu[ise s` fie invitat` de Jordan Hayes.
52 KATE FREIMAN
Li se d`duse cea mai bun` mas` din restaurant, ad`postit`

\n mod discret de priviri, \ntr-o firid`. Argint`ria [i cristalurile
str`luceau pe fa]a de mas` brodat`. Lise se ascunsese \n
spatele meniului [i consulta lista mânc`rutilor rafinate. Dar nu
avea poft` de mâncare...
Masa \ncepu printr-o t`cere stânjenitoare. Jordan \[i
cercet` invitata cu insisten]` [i Lise cùt` cu desperare un
subiect de conversa]ie.
– Vii deseori \n Anglia?
– Petrec aproximativ trei luni pe an la Londra. Am anumite
investi]ii de supravegheat.
T`cerea se reinstal` [i Lise \nghi]i o lingur` din supa de
langust`. Apoi \ntreb` cu un aer cât mai indiferent posibil:
– E[ti c`s`torit?
Tremura pu]in \n a[teptarea r`spunsului, deoarece, la
urma urmei, era foarte probabil.
– Am fost c`s`torit. Dar nu mai sunt.
– Ai divor]at?
Lise rostise aceste vorbe \nainte de a le putea re]ine. Ro[i
pân` \n vârful urechilor.
– So]ia mea a murit \n urma unei na[teri.
Lise primi aceste vorbe ca pe o ran` \n inim`.
– Oh... |mi pare rù...
– Te rog... este foarte mult timp de atunci. Nu mai sunt nici
m`car acela[i om.
– Cu copilul ce s-a \ntâmplat?
– N`scut mort.
Jordan r`spunsese f`r` tulburare sau emo]ie. Lise nu se
putu st`pâni s` nu \ntrebe:
– Pe so]ia ta... ai iubit-o?

Jordan râse afectuos.
– Lise, e[ti o romantic` incurabil`!
– Adev`rat? Nu, nu cred. Dar nu mi-ai r`spuns la \ntrebare.
Poate te plictisesc?
El ridic` paharul \ntr-un salut ironic.
– Dimpotriv`, g`sesc interesul tù extrem de m`gulitor. {i
iat` r`spunsul: da, am iubit-o.
Vorbise tot f`r` nici o emo]ie vizibil`, dar inima Lisei se
strânse. |[i re]inu un milion de \ntreb`ri: cum se numea, cum
era? Cât timp fuseser` c`s`tori]i [i, \n special, mai suferea c` o
pierduse? |nc` o mai iubea?
– Ai un aer foarte serios, Lise!
Tân`ra femeie \[i \ntrerupse brusc visarea.
– M` gândeam.
– La ce?
– La tine [i la mine.
Lise r`spunsese f`r` s` stea pe gânduri. V`zând lic`rirea de
triumf din ochii lui Jordan \[i \n]elese gre[eala. Tocmai
acceptase c` era ceva \ntre ei. Adùg` gr`bit`:
– Nu \n]elege gre[it! Voiam s` vorbesc despre aceast`
sear`, atâta tot! Voiam s` spun c`... Voiam s` spun... Oh, nu
mai [tiu!
– Nu este important, Lise. Nu-]i cer s`-mi m`rturise[ti totul
\ntr-o zi.
– S` m`rturisesc, ce?
– {tii bine, frumoaso. Ei bine, te voi aduce pe calea cea
bun`. Asta apropo de tine [i de mine...
54 KATE FREIMAN
|i arunc` Lisei un zâmbet ironic, dar str`lucind de farmec.

Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` nu r`spund`.
|n timpul mesei, el o f`cu s` râd` \n hohote. |i puse
numeroase \ntreb`ri despre via]a sa, despre trecut, despre
ambi]ii [i ascult` r`spunsurile cu mare aen]ie. Buc`tarul [ef le
preg`ti un cocteil din fructe de mare, cu calamari, homari din
Norvegia [i alte molu[te, al c`ror nume Lise nici m`car nu-l
[tia. Erau \nso]ite de un sos cu [ofran care era suficient pentru
a-]i l`sa gura ap`... Jordan \i umplea f`r` \ncetare \nso]itoarei
sale cupa cu vin alb sec [i cu gust de fruct, un vin alb din
regiunea Bordeaux, dintr-un an foarte bun. Lise se sim]ea
u[or ame]it`, gata pentru orice confiden]e. Era o senza]ie
adorabil`...
– Cred c` ]i-am povestit toate am`nuntele existen]ei mele,
spuse ea \n sfâr[it. Acum, este rândul tù! Ai fra]i sau surori?
{i p`rin]ii tì?
Jordan ridic` din umeri.
– Mor]i amândoi. Pe tata l-a omorât alcoolul [i mama l-a
urmat de aproape. El o b`tea \n mod frecvent, dar, presupun
c` ea \l iubea; oricum, nu putea trì f`r` el.
Tân`ra femeie se \ncrunt` \n fa]a aparetei sale
indiferen]e. R`spundea oare \n acest mod pentru a o
descuraja s` mai pun` [i alte \ntreb`ri sau astfel trìa el
lucrurile cu adev`rat?
P`r`sir` restaurantul foarte târziu. Când marele Ferrari
negru ajunse \n fa]a imobilului sù, Lise \[i cùt` cheile \n
po[et`. Cu capul \nc` aplecat, murmur`:
– Am petrecut o sear` minunat`. Mul]umesc.

F`r` s` spun` nimic, Jordan o atrase spre el. |i ridic` tinerei
femei b`rbia, pentru a o obliga s`-l priveasc`. Lise \ncepu s`
tremure f`r` s` se poat` controla. Buzele lui Jordan p`rur` c`
le a[teapt` de-o ve[nicie pe ale sale; [i curând, ritmul vie]ii se
acceler` [i senza]ii fierbin]i o mistuiau pe tân`ra femeie.
Jordan desf`cu agrafele cocului [i-[i trecu u[or mâna prin
p`rul moale al Lisei. Apoi ea se \ndep`rt` brusc [i privirea lui
Jordan, \nc`rcat` de dorin]`, \i f`cu fric`. Deschise portiera [i
se n`pusti afar` din ma[in`. Intr` la ea, f`r` s` se \ntoarc`.
Dup` ce \nchise u[a, tân`ra femeie auzi zbârnâind motorul
puternic al ma[inii.
Sun` telefonul. Absorbit` \n gândurile sale agitate, Lise se

duse s` r`spund`. Leg`tura era proast` [i \ntrerupt` de
zgomote.
– Lise? Lise?
– Da?
Lise se concentr` asupra vocii ce se auzea \n receptor. Nu
vedea cine o putea suna la acea or` din noapte.
– Unde umbli? De ore \ntregi \ncerc s` te sun!
Era Meredith, veri[oara aflat` departe, la San Francisco.
Oare ce dorea? Cele dou` tinere nu avuseser` nici o leg`tur`
de la plecarea Lisei.
– Am ie[it la cin`. Meredith, de unde m` suni?
Meredith o \ntrerupse cu enervare.
56 KATE FREIMAN
– Ascult`-m`. Mason este foarte bolnav. A avut un infract [i

poate nu va sc`pa.
Lise p`li. Degetele i se \ncle[tar` pe receptor.
– Când? Unde este? Cum se simte?
– Te-a chemat. Ai face bine s` vii imediat. Poate nu mai are
mult timp.
Lise nu reu[ea s` mai gândeasc` limpede. |nnebunit` de
\ngrijorare, \[i repeta vorbele brutale ale veri[oarei sale.
Piedicile reale pentru c`l`toria la San Francisco i se p`reau de
nedep`[it.
Bâigui:
– N-am bani.
Meredith replic` tìos:
– B`nuiam. Mama a aranjat totul. Te a[teapt` un bilet la
aeroportul Heathrow. Ai un loc rezervat la un zbor ce
p`r`se[te Londra la ora nou` diminea]a, ora local`, mâine.
Aici te va a[tepta cineva.
Spaima Lisei se domoli pu]in.
– Mul]umesc, [i mul]umesc pentru c` m-ai sunat.
Meredith r`spunse cu r`ceal`:
– N-aveam de ales. Sunt la ordinele mamei mele.
La cap`tul firului se auzi un declic. Lise \n]elese c`
veri[oara sa \nchisese. Brusc \[i v`zu imaginea \n oglinda de la
intrare. Pe chipul alb ca varul, ochii p`reau enormi, cumplit
de tri[ti.
– S` nu mori! Te rog s` nu mori! [opti ea cu voce tare,
adresând o rug`minte fierbinte bunicului de dincolo de
ocean.
Capitolul 4
|n noaptea aceea, Lise nu se culc`. Avea prea multe de

f`cut; oricum, n-ar fi putut s` doarm`. |[i p`r`si apartamentul
[i lu` un taxi pentru a ajunge la aeroport pu]in \nainte.
Era o diminea]` mohorât` [I sinistr`; [oferul de taxi
bomb`ni de-a lungul \ntregului drum \mpotriva ploii. A[ezat`
\n spate, Lise, ]eap`n` [i \nghe]at`, nu putu articula un
cuvânt. |ncercase s-o sune pe Meredith, dar nu r`spunse
nimeni, nici la Lydia, mama ei, nici la Mason. Lise nu [tia \n
ce spital era \ngrijit bunicul ei. Fusese prea tulburat` de ceea
ce-i spusese veri[oara sa, pentru a se interesa de am`nunte
importante.
A[a cum \i promisese Meredith, la ghi[eul companiei
aeriene, o a[tepta un bilet de clasa \ntâi. |[i privi valiza f`cut`
\n grab` disp`rând pe banda rulant`.
– |mbarcarea va \ncepe peste o or`, o anun]` recep]ionera
cu un zâmbet profesional.
58 KATE FREIMAN
Lise se \ndrept` spre cabinele telefonice; \ncerc` s` sune la

Lydia; nici un r`spuns. apoi form` num`rul lui Mason [i
tres`ri când cineva ridic` receptorul. Era Nancy, menajera [i
Lise crezu c` le[in` de u[urare.
– Cum se simte?
– {i-a revenit. {tii bine c` nimic nu-l poate dobor\.
B`trâna Nancy p`rea epuizat` [i fericit`, ca cineva care
tocmai vede \ncheindu-se o lung` perioad` de a[teptare [i
nelini[te. Lise \nchise ochii [i se rezem` de perete.
– Mul]umesc lui Dumnezeu! Meredith nu mi-a dat nici un
am`nunt [i eram \nnebunit` de grij`!
– Nu m` mir` din partea ei. A[ fi preferat s` te sun eu
\ns`mi, dar nu voiam s`-l p`r`sesc pe Mason. Unde e[ti?
Lise se sim]i mult mai bine \nchizând telefonul. Nancy o
lini[tise; nu se mai temea s` afle la sosirea sa despre moartea
subit` a bunicului. |[i oferi o cea[c` de cafea cald`, apoi se
\ntoarse la telefon. Mai avea de luat leg`tura cu \nc` dou`
persoane.
Sandra r`spunse cu o voce adormit`, dar se trezi imediat ce
Lise \i expuse situa]ia.
– Oh, \mi pare rù pentru tine! Sper c`-[i va reveni.
– {i eu la fel...
Ochii Lisei se umplur` de lacrimi. Bunicul fusese
\ntotdeauna pentru ea un personaj tare, indestructibil. A-l [ti
\n pericol de moarte, \l ducea \ntr-o lume anormal`. Sandra
continu`:
– Nu te nelini[ti pentru audiere. M` voi descurca eu cu
Joe. {i Lise... d`-mi repede ve[ti!
– Bine\n]eles. Mul]umesc.
Lise \i telefon` apoi lui Shaun. El r`spunse aproape
imediat. |nc` o dat`, Lise explic` unde era [i de ce.
– Po]i s`-i spui port`resei c` voi lipsi pe o perioad` de timp
nedeterminat`? {i po]i supraveghea pu]in apartamentul meu?
– Desigur...
Shaun f`cea tot posibilul s` par` bine dispus, dar p`rea mai
degrab` \ncordat. Lise adùg`:
– Shaun, \mi pare cu adev`rat rù pentru asear`.
– Nu este nimic grav.
Urm` un moment de t`cere, apoi el adùg`:
– Presupun c` este ceva serios \ntre tine [i Jordan Hayes?
Lise ezit` timp de o secund`.
– Nu [tiu...
Shaun replic` mai degrab` tìos:
– Este un r`spuns cum nu se poate mai clar. La revedere,
Lise.
|nchise brusc. |[i va reveni vreodat` oare din jignirea pe
care i-am adus-o? se \ntreb` ea cu triste]e.
***
Lise \[i dezbr`c` vesta [i se a[ez` lâng` hublou, \ntr-un

scaun larg [i moale de clasa \ntâi. Afar` \nc` ploua [i
aeroportul cu pistele sale luminate [i aerogara \ntunecat`
p`rea o fotografie \n alb [i negru. Lugubru!
De cealalt` parte a aleei centrale se instalase o americanc`
foarte elegant` [i fiica sa. Adolescenta \i zâmbi nervos Lisei
60 KATE FREIMAN
când avionul se puse \n mi[care s`-[i ia avânt. Lise \i \ntoarse

zâmbetul. Ei nu-i fusese niciodat` team` de avion; de obicei,
chiar adora acest gen de c`l`torii. Dar de data aceasta, zborul
i se p`ru interminabil.
|n timpul celor opt ore de drum, stewardesele str`b`tur`
mereu aleea central` \mprosp`tând mâncarea [i bùtura. Lise
bù enorm de mult suc de portocale, pentru c` aerul \i uscase
ne\ndur`tor gâtul. Nu reu[ea s` se concentreze asupra
revistelor sau a filmelor proiectate pe ecran. Bunicul \i ocupa
toate gândurile. Cum se sim]ea, oare cum o va primi pe Lise
dup` trei ani de desp`r]ire? Un sentiment de singur`tate [i de
nelini[te o chinuia f`r` \ncetare [i n-avea nici un \nso]itor
c`ruia s` i se destìnuie.
Jordan... El veni brusc s` acapareze gândurile Lisei. Avea
nevoie de for]a lui Jordan, de afec]iunea sa protectoare. I-ar
fi pl`cut s`-l anun]e de plecarea sa, dar chiar dac` ar fi avut
curaj, nu [tia unde locuia.
Lise retrì acea sear` lung` petrecut` \mpreun`; acum, \l
cuno[tea mai bine pe Jordan. O fascina [i o intriga mai mult
ca oricând, [i totu[i, o speria la fel de mult.
Era un b`rbat dur, voluntar, format de o via]` grea; dar \n
spatele acestei carapace, putea s` fie de asemenea atât de
tandru [i de c`lduros! Rev`zu o clip` ochii magnetici de
culoare cenu[ie [i \nchise pleoapele ca pentru a-i \ntâlni.
Apoi, avu un oftat de ciud`: fusese atât de stângace \n
ajun!..Se bâlbâise, \[i cùtase cuvintele... F`r` \ndoial`, Jordan
se plictisise de moarte. Frecventa de obicei femei tinere
superbe [i str`lucitoare. Fiin]a \n lame auriu, Diana de
Brandebourg, \i veni \n minte Lisei.
„Ce importan]` are? \[i spuse ea cu triste]e. P`r`sea Londra

[i nu-l va cùta [i nu-l va mai vedea pe Jordan. Oricum,
probabil nu va cùta s-o \ntâlneasc` din nou“.
Avionul \[i \ncepu \n sfâr[it coborârea pe aeroportul din
San Francisco. Lise se sim]i frânt` de oboseal`, stoars` de
puteri ajungând \n hol.
Nancy cerceta mul]imea c`l`torilor. Era o femeie
corpolent`, cu fa]a ridat`. Ochii alba[trii [i limpezi exprimau
o minunat` tandre]e. |ndat` ce-o v`zu, Lise i se arunc` \n
bra]e, cu lacrimi \n ochi. San Francisco defila \n spatele
geamurilor limuzinei conduse de un [ofer. Lise \[i amintea
aceste str`zi \n pant`, asem`n`toare cu acele „montague
rousses“, care urcau, apoi coborau pân` se pierdeau din
vedere. Se amuz` s` reg`seasc` tramvaiele cu platform`, de
care se ag`]au copii g`l`gio[i, ca ea odinioar`... Trotuarele
erau pestri]e [i multicolore. Aici era un negustor chinez care
propunea dulciuri \ntr-o vitrin`; mai departe, un grup de
copii jucau baseball f`r` s` se preocupe de ma[ini... Erau [i
hippy, care o salutar` cu amabilitate \n trecere, sau sportivi
care alergau spre plaj`, cu plan[a de surf pe um`r...
Ma[ina mergea repede de-a lungul m`rii. Lise nu-[i
putu re]ine un suspin de u[urare. Plaja se \ntindea pe
kilometri \ntregi, imaculat`. Elegante vase cu pânze
alunecau \n dep`rtare [i, mai aproape, valuri rotunde
agitate [i \nspumate \i purtau pe sportivi \ndr`zne]i ce
practicau surfingul.
Urcar` apoi spre \n`l]imi. Dep`[ind un tramvai, Lise zâmbi
imperceptibil.
62 KATE FREIMAN
– |]i aminte[ti? murmur` Nancy.

– Desigur. Toate tramvaiele din San Francisco au un nume.
{i acesta este celebru \n \ntreaga lume: este tramvaiul albastru
numit: Dorin]`... |mi amintesc: bunicul \mi spunea râzând c`
nu trebuie niciodat`, niciodat` s`-l la[i s`-]i scape...
Lise se gândi brusc la Mason, ]intuit \n patul sù de spital
[i lacrimile pornir` s` curg`:
– Este prea nedrept! murmur` ea.
Nancy o lu` tandru de mân`.
– Va sc`pa el din asta. Trebuie doar s` evite surmenajul. Nu
mai este a[a tân`r. Ar trebui s` se gândeasc` la pensie...
Lise zâmbi obosit`.
– Al]ii poate, nu el...
– {tiu, [tiu... dar dac` va continua \n acest mod, se va
omor\.
Lise sesiz` o real` nelini[te \n tonul rezervat al lui Nancy.
Ea \l cuno[tea pe Mason de foarte mul]i ani; o angajase când
mai era \nc` tân`r. Cu trecerea anilor, ea devenise gazd` când
primea, prieten`, infirmier`; [i pân` la urm`, ast`zi era
colaboratoarea sa indispensabil`. Ea, care nu f`cuse [coal`,
conducea \n mod eficace o armat` de oameni cu diplome, din
scaunul companiei lui Mason.
Lise se gândise mereu c` Nancy era \ndr`gostit` de
bunicul sù. Se purta ca o so]ie, se \ngrijora pentru el de parc`
\i era so]. „De ce oare Mason nu se c`s`torise cu ea?“ se
\ntreba acum Lise. Prima sa so]ie murise foarte tân`r`.
Limuzina se opri [i Lise recunoscu locuin]a \n care trìa
bunicul sù. Se \ntoarse spre Nancy.
– Credeam c` mergem la spital...

Nancy zâmbi matern.
– Trebuie s` te culci, draga mea. Dormi pe picioare.
– Oh, dar...
– Te voi duce la spital disear`. Oricum, \n timpul zilei
Mason doarme. Este sub sedative.
Lise ced`; se sim]ea epuizat` [i nu dorea nimic altceva
decât un du[ cu ap` rece. Cobor\ din ma[in` [i privi \n jurul
ei, ame]it`. Nancy \i remarc` expresia.
– Ce efect are asupra ta faptul c` te-ai \ntors?
– Un efect ciudat. Am impresia c` visez.
– Mason a suferit mult pentru absen]a sa.
Ochii Lisei se \nce]o[ar` de lacrimi.
– Adev`rat? Atunci, de ce nu mi-a r`spuns niciodat` la
scrisori?
Nancy o lu` de bra].
– Sunt sigur` c` dorea s-o fac`, dar \l cuno[ti. Este orgolios
[i \nc`p`]ânat; o dat` ce-a hot`rât un lucru, nu-[i schimb`
niciodat` p`rerea. Asta i-a adus succes \n afaceri... [i nereu[it`
\n via]a personal`. Nu \ncerc s`-i g`sesc scuze, Lise; [tiu cât
poate fi de crud [i de inflexibil. Vreau doar s`-]i spun c` totu[i
e[ti foarte important` pentru el. A \nceput s` te cheme
imediat dup` infarct.
Nancy o mângâie pe Lise pe obraz [i continu`:
– Acum este \n afar` de pericol, vei vedea tu \ns`]i disear`.
Dar s` nu-l obose[ti.
64 KATE FREIMAN
Decora]ia apartamentului fusese ref`cut`. Meredith r`sfoia

cu non[alan]` o revist` pe o canapea din piele alb`. Lise o g`si
[i mai frumoas` decât \n amintirile sale.
|naint` spre ea zâmbind:
– Bun` ziua, Meredith.
Meredith \n`l]` capul delicat blond [i-[i privi atent
veri[oara cu necaz. Ochii mari alba[tri, nu exprimau nici o
c`ldur`.
– Bun` ziua.
Meredith era la fel de ostil` ca de obicei, nimic nu se
schimbase. Nancy rupse t`cerea tensionat`.
– Vre]i cafea?
Lise scutur` din cap.
– Nu, mul]umesc. Dar voi face un du[ [i voi dormi pu]in
\nainte de a merge la spital.
– Bine\n]eles... {tii unde este camera ta. |]i voi trimite o
tav`.
Lise p`ru surprins`.
– Camera mea?
Nancy râse amuzat`.
– Desigur... Mason nu mi-a dat voie s` schimb nimic!
Lise urc` \n fug` scara [i p`trunse \n vechea sa camer`.
Inima i se strânse recunoscând pe fereastr` vederea cunoscut`.
Unele dintre juc`riile preferare \n copil`ria sa tronau pe o
etajer`. Lise deschise dulapul de haine. Toate hainele sale se
g`seau acolo, intacte. Lise avea impresia c` se \ntorsese \n
timp. O sumedenie de amintiri \i revenir` \n memorie.
Cea mai mare parte a rochiilor erau \ngrozitor de

demodate; dar superbele crea]ii ale croitorilor din New York
r`m`seser` \nc` valoroase. Lise zâmbi [i scoase un voal u[or
de crep de culoarea magnoliei. La optspreece ani, aceast`
rochie nu-i pl`cuse; dar acum o g`sea extraordinar`...
Dup` du[, Lise se [terse cu mare pl`cere cu un prosop
moale. |[i z`ri cu coada ochiului imaginea reflectat` \n
mijlocul acestui cadru atât de nou [i atât de cunoscut \n
acela[i timp. |[i d`dea acum seama de luxul somptuos al
acestei locuin]e. Copil`, era obi[nuit` cu asta, dar cei trei ani
ai vie]ii sale londoneze o schimbaser` mult. Crescuse, \[i
consolidase propria personalitate.
Lise scotoci prin valiz` pentru a g`si o c`ma[` de noapte.
Pe mas` fusese pus` o tav` \nc`rcat` cu sandvi[uri [i cafea; dar
nu se sim]ea \n stare s` se ating` de ele. Se instal` \n pat
c`scând [i c`zu imediat \ntr-un somn adânc.
***
Nancy o trezi la ora opt. Lise se \mbr`c` greu! Epuizarea

nu-i trecuse; cu siguran]`, din cauza declajului orar. O
\ngrijorare ascuns` o cuprinse pe tân`ra femeie, la ideea de
a-[i revedea bunicul.
Periindu-[i p`rul \n fa]a oglinzii, Lise se gândi la Jordan
[i-[i aminti c`-l visase. Sim]i deodat` nevoia s`-l vad`, s`-l
ating`. Era atât de departe... Respinse cu furie aceste gânduri
ciudate [i se duse s-o \ntâlneasc` pe Nancy.
66 KATE FREIMAN
|n spital domnea lini[tea. Menajera o conduse pe tân`ra

femeie spre camera lui Mason [i r`mase nemi[cat` \n fa]a u[ii.
– Voi a[tepta aici.
– Nu, te rog, vino cu mine.
Nancy dorea cu siguran]` s`-l vad` pe Mason [i Lise trebuia
s`-[i m`rturiseas` faptul c` nu dispre]uia suportul moral al
acestei prietene dintotdeauna.
Lise deschise u[a. Bunicul sù era \ntins pe un pat enorm
metalic, \nconjurat de aparate sofisticate, cu numeroase
cadrane, care scoteau un sunet u[or ascu]it la intervale
regulate. Buchete de flori multicolore \mpodobeau \nc`perea
alb` [i rece.
Mason avea ochii \nchi[i. P`rea b`trân, se gândi Lise, [i
firav. Pielea avea o tent` cenu[ie. Inima tinerei femei se
strânse.
O infirmier` dr`gu]` ie[i când le v`zu intrând.
– S` nu r`mâne]i prea mult timp, [opti ea cu un zâmbet
cald.
Nancy \ntreb` cu voce joas` [i ochii a]inti]i asupra lui
Mason:
– Cum s-a sim]it ast`zi, domni[oar`?
Tân`ra fat` r`spuns pe un ton vesel.
– Mult mai bine. |[i recap`t` for]ele pe zi ce trece.
Apoi adùg` mai \ncet:
– Vorbe[te despre plecarea din spital. Vre]i s` \ncerca]i
s`-l face]i s`-[i schimbe p`rerea?
Nancy se \ncrunt`:
– Voi \ncerca.
– {i eu de asemenea, adùg` Lise.
La sunetul vocii sale, Mason deschise ochii.
– Lise? Tu e[ti?
– Da, bunicule, eu sunt. Cum te sim]i?
Lise alerg` spre pat [i lu` mâna rece a lui Mason \n ale sale.
– Mai bine. Mult mai bine de când e[ti aici.
O b`tu u[or pe mân` pe Lise [i vigoarea acestui gest o
surprinse pe tân`ra femeie. Tenta cenu[ie \i disp`ruse, ochii
de om b`trân str`luceau. Lise crezu c` se \n[elase; nu p`rea
nici b`trân, nici firav. P`rea mai de ne\nfrânt ca niciodat`.
– Sunt atât de mul]umit!
Ea zâmbi cu dragoste. |n]elegea cât de stupizi fuseser`
amândoi. Orgoliul \i desp`r]ise timp de trei ani...
Nancy se \ndrepta discret spre u[`. Mason i se adres` cu un
aer ursuz.
– Mâine ies din spital. Te po]i ocupa de formalit`]i?
Nancy replic` pe un ton la fel de ferm:
– Nu... Ai nevoie de odihn`.
Mason o \ntrerupse cu enervare.
– Pot s` m` odihnesc la fel de bine [i acas`! Mor de plictiseal`
\n camera asta. N-am nevoie de armata asta de medici!
Lise \i ap`s` \ncet mâna.
– Ar trebui s` urmezi sfaturile lui Nancy, bunicule.
Mason ridic` ochii spre cer.
– Ah, femeile! Nancy, dac` nu m` externezi, vei putea s`-]i
cau]i alt` slujb`.
Menajera ridic` din umeri:
68 KATE FREIMAN
– Cu atât mai rù! Cel pu]in voi avea con[tiin]a

\mp`cat`! Dac` vrei s` te sinucizi, e[ti liber, dar nu-mi cere
s` te ajut.
Dou` zile mai târziu, \n ciuda protestelor lui Nancy [i ale
Lisei, Mason p`r`sea spitalul. Dar nimeni nu se putea opune
voin]ei lui Mason Holbrook! Nancy angaj` o infirmier`
permanent` \n apartament. Doamna Freedman, o femeie
\nalt`, slab` [i c`runt`, cu referin]e irepro[abile. |n curând, fu
evident c` nu se temea câtu[i de pu]in de exploziile de mânie
ale lui Mason. |l trata ca pe un copil recalcitrant [i reu[ea s`-l
]in` \n pat [i s`-l fac` s` \nghit` regimul [i medicamentele.
Vocea p`trunz`toare, pu]in strident` a doamnei Freedman
r`suna \n tot apartamentul când \l surprindea pe Mason la
telefon, adâncit \ntr-una din discu]iile de afaceri interzise cu
des`vâr[ire de Louis Salvador, medicul sù.
Lise petrecea mult timp cu bunicul sù, \n camera mare cu
lambriuri din lemn de mahon. Jucau [ah \n fiecare dup`-
amiaz`. Inevitabil, Mason câ[tiga. Dac` jocul p`rea s` se
orienteze \n favoarea Lisei, avea obiceiul s` tri[eze f`r`
re]inere pentru a c`p`ta avantaj.
Aceste ore de calm` intimitate o apropiar` pe nepoat` de
bunicul sù. Nici unul dintre ei nu men]ionase niciodat`
scena dramatic` ce se soldase cu plecarea Lisei; iar Mason
ar`ta un interes \n aparen]` sincer pentru cariera sa de actri]`.
O s`pt`mân` trecu \n mod pl`cut. Lise \ncepu s` se simt`
din nou acas` \n aceast` locuin]`. Via]a sa se organiza \ntr-o
rutin` calm`, care-i aducea aminte de copil`rie.
***
|ntr-o sear`, Lise se \ntoarse epuizat` de o dup`-amiaz` de

cercetat vitrine cu Nancy. Din holul de la intrare auzi voci \n
salon; una dintre ele p`rea s` fie cea a Meredithei.
Lise nu-[i rev`zuse veri[oara din ziua sosirii sale; l`s`
pachetele \n hol [i intr` \n salon cu un zâmbet larg, destinat
s-o \mblânzeasc` pe teribila Meredith.
Aceasta umplea un pahar pe care-l ]inea cu non[alan]` un
b`rbat rezemat cu coatele de bar. Era \nalt, lat \n umeri [i
foarte brunet. Se \ntoarse exact \n momentul \n care Lise
\ncepea vesel` conversa]ia.
– |ntr-adev`r, San Francisco este...
Se \ntrerupse brusc, \ntâlnind privirea ochilor de culoare
cenu[ie ai lui Jordan Hayes.
Capitolul 5
– Bun` seara, Lise.

Jordan zâmbea amuzat de uimirea tinerei femei.
Lise \l privea insistent pe Jordan, cu inima b`tând s`-i
sparg` pieptul. Meredith \ntreb`, surprins`:
– Voi v` cunoa[te]i?
– Noi... eu... \ncepu Lise ro[ind.
Jordan interveni cu o voce clar` [i grav`.
– Ne-am \ntâlnit la Londra.
Meredith \n`l]` curba perfect` a sprâncenelor:
– Ce coinciden]`...
Jordan zâmbi. Privirea lui nu o p`r`sea pe Lise, care \ncerca
desperat` s`-[i revin` \n fire.
– Ce mai faci? murmur` ea din vârful buzelor.
Ar fi vrut s` strige: „Ce cau]i aici? Am visat ne\ncetat la tine
[i te g`sesc acas`...“
Jordan r`spunse politicos, cu o str`lucire ironic` \n ochi.
– Foarte bine. {i tu?

Lise ridic` u[or din umeri.
– {i eu la fel...
Meredith interveni, sim]indu-se exclus` dintr-o situa]ie pe
care \ntr-adev`r n-o \n]elegea.
– Vei \ntârzia la cin`, Lise, dac` nu te duci s` te schimbi.
Vocea Meredithei era ostil`, de-o agresivitate st`pânit`. Lise
\[i aminti c` \n seara aceea familia s`rb`torea o ocazie
special`. Pentru prima dat`, Mason ob]inuse probarea s` se
ridice din pat pentru cin`. Doamna Freedman nu aproba
aceast` fantezie; i-o spusese clar lui Mason \ntr-una dintre
frecventele lor dispute. Dar el \i ]inuse piept [i strigase mai
tare decât ea, semn indiscutabil al unei vindec`ri rapide.
Lise sim]i ochii lui Jordan a]inti]i asupra ei. Pentru un scurt
moment \i \ntâlni privirea.
– Scuz`-m`. Meredith are dreptate, trebuie s` m` duc s`
m` schimb.
|n camera ei, Lise se rezem` de u[` [i observ` c` tremura.
„Oare ce face aici? se \ntreb` ea a mia oar`... Cum putea fi \n
salon cu Meredith, elegant [i fermec`tor, purtându-se ca [i
cum apari]ia sa aici nu avea nimic extraordinar? Fusese oare
invitat la cin`? O urmase la San Francisco?“ aceast` idee o
umplu pe tân`ra femeie de o speran]` nea[teptat`.
Lise alese o rochie de sear` verde, asort` pantofi de sear`
elegan]i de aceea[i nuan]`. Ansamblul punea excep]ional \n
valoare ochi tinerei. Ca unic` bijuterie, \[i prinse o mic` bro[`
de smaralde pe um`r.
Se machiase [i se gândea la coafur` când se cioc`ni la u[`.
Meredith n`v`li \n camer`.
72 KATE FREIMAN
– Sunt aproape gta, spuse Lise.

Meredith examin` cu r`ceal` ]inuta Lisei.
– Oh, ai timp. Mason de-abia se \mbrac`. L-am auzit
certându-se cu pacostea aia b`trân` de infirmier`.
– Nu fi atât de aspr`, nu-[i face decât meseria. Mie-mi place
mult.
Meretidh zâmbi dispre]uitor.
– Nu m` mir`.
Lise nu lu` \n seam` tonul sarcastic al veri[oarei sale [i \[i
\nfipse un pieptene \n p`r. Apoi, f`r` reticen]` apuse:
– |mi place mult rochia ta, Meredith.
Era adev`rat, era superb`. |nalt` ca Lise [i blond`, nu-i
sem`na totu[i deloc. Meredith se putea mândri cu ochii ei
imen[i, de un albastru luminos [i cu pielea bronzat` [i
catifelat`, pus` \n valoare de rochia din m`tase crem [i
bijuteriile grele din aur masiv. P`rea ie[it` dintr-o revist` de
lux cu paginile pompos l`cuite. „Este de mii de ori mai
frumoas` ca mine“, \[i spuse Lise cu resemnare, pentru c`
n-avea con[tiin]a propriei frumuse]i inocente [i pure.
– Mul]umesc.
Meredith accepta complimentele ca pe o datorie. Apoi se
a[ez` gra]ioas` pe un taburet [i t`cerea se l`s` din nou \ntre
cele dou` tinere femei.
– De cât timp \l cuno[ti pe Jordan Hayes? \ntreb` brusc
Meredith.
Lise se \ntoarse spre ea cu o privire surprins`.
– De pu]in timp... Vreo cincisprezece zile.
– Cum v-a]i cunoscut?
– El a v`zut o pies` \n care jucam. A avut loc o mic`

s`rb`torie a ultimei reprezenta]ii [i acolo l-am \ntâlnit.
Lise se \ncrunt`; nu reu[ea s` descifreze expresia veri[oarei
sale. Adùg`:
– Nu-mi venea s` cred când l-am v`zut \n picioare \n
mijlocul salonului.
Meredith zâmbi ne\ndur`tor.
– {i de ce m` rog? Eu l-am invitat la cin`.
Lise \ncerc` s` ia un aer indiferent. |i pl`cuse s` cread` c`
Jordan Hayes traversase Atlanticul pentru a o revedea... ce
prostie!
– |l cuno[ti?
Meredith izbucni \n rs.
– Evident. Este foarte cunoscut \n acest ora[.
Tr`s`turile Meredithei se \n`sprir`.
– Dac` vrei un sfat prietenesc, Lise, p`streaz` distan]a fa]`
de Jordan Hayes. Este un teren de vân`toare privat!
Lise sim]i o mân` de ghea]` strângându-i inima. Meredith
p`rea atât de sigur` de ea...
– Vrei s` spui... Vrei s` spui c` sunte]i...
– Iubi]i? Mult mai mult, draga mea. Sper ca \ntr-un viitor destul
de apropiat, s` devin doamna Hayes. Vei fi invitat` la nunt`!
Lise \ncerca desperat` s`-[i ascund` decep]ia. Sim]ea o
durere teribil` \n piept. Meredith continu`, observându-[i cu
aten]ie veri[oara.
– Nu este \nc` oficial; a[a c` p`streaz-o pentru tine. Nu
vreau s` se r`spândeasc` \nainte de vreme.
Lise accept` cu ochii goi. Meredith se strâmb`:
74 KATE FREIMAN
– Nu m` felici]i? Se pare c` nu-]i face pl`cere.

Apoi vocea \i deveni tìoas` ca o lam` rece [i nemiloas`.
– Dumnezeule, s` nu-mi spui c` aveai deja anumite inten]ii
cu el!
Lise r`spunse prea repede, cu fa]a \mbujorat`.
– Nu! Nu, desigur...
Meredith se ridic` [i-[i netezi rochia cu un gest aproape
senzual.
– Sunt foarte fericit` s` aud asta. Oricum, n-a[ putea s`
]i-o repro[ez... b`rba]i ca Jordan Hayes nu g`se[ti pe toate
drumurile. Este excep]ional, toate femeile \[i dau seama de
asta de la prima privire.
Lise replic` \n [oapt`:
– Eu nu.
Meredith râse cu arogant`.
– Haide, micu]o, am v`zut bine cum \l priveai!
Lise protest` \mpotriva voin]ei sale.
– De-abia \l cunosc. Ne-am v`zut de dou` ori, cu totul.
Sunt \ncântat` pentru tine, Meredith. Sper c` vei fi foarte
fericit`.
Meredith se \ndrept` spre u[` cu un zâmbet dispre]uitor.
– Pe curând. Nu te nelini[ti pentru mine.
Dup` plecarea teatral` a veri[oarei sale, tân`ra femeie se
privi \n oglind`. I se p`rea c` via]a sa nu este decât o trist`
comedie de bulevard. Oare de ce c`s`toria dintre Jordan [i
Meredith i se p`rea de nesuportat? Dar Lise \[i punea de
asemenea o mul]ime de \ntreb`ri: „Jordan [tia, la prima lor
\ntâlnire, cine era? Cu siguran]`... Nu spusese nimic. O

urm`rise, o s`rutase...“ |nchise ochii amintindu-[i mângâierea
blând` [i cald` a buzelor lui Jordan peste ale ei.
|n acel timp, era deja logodit cu Meredith. Lise scoase un
geam`t \n`bu[it [i deschise u[a camerei. Ideea de a mânca \i
f`cea grea]` [i cea de a-l vedea pe Jordan, o teroriza. Dar nu
voia s`-i fac` necazuri bunicului la aceast` prim` cin` \n
familie.
|nainte de a p`trunde \n salon, respir` adânc. Trebuia s`
aib` o intrare reu[it`!
Jordan nu era singurul invitat. El conversa cu un b`rbat
distins, \n hain` alb`, la cel`lalt cap`t al \nc`perii. La sosirea
Lisei, ridic` ochii. Ea l`s` repede capul \n jos. Mason veni
spre ea [i o lu` de bra].
– Lise, ai \ntârziat. Vino, vreau s`-]i servesc un pahar [i,
apoi s` te prezint la toat` lumea.
Mason era \ntr-o excelent` dispozi]ie, jovial, fermec`tor [i
aparent \n plin` form`. Lise \i zâmbi [i-l felicit`.
– Faptul c` m` \ndep`rtez de infirmiera aia blestemat` \mi
red` s`n`tatea!
Lise nu se putu \mpiedica s` nu râd`.
– Biata doamn` Freedman.
– I-am cerut lui Nancy s-o concedieze. Am f`cut-o eu
\nsumi de sute de ori! Degeaba, refuz` s` plece!
Lise \i repro[` cu blânde]e:
– N-ar trebui s` fii atât de dur cu ea. Are mult` con[iin]`
profesional`, atâta tot.
76 KATE FREIMAN
– Nu mai spune... Este un adev`rat dragon!

Cu un pahar de gin tonic \n mân`, Lise se l`s` prezentat`
de bunicul sù invita]ilor.
Strânse mâinile [i zâmbi, dar de-abia \[i d`du seama de
asta. Sim]ea privirea lui Jordan a]intit` asupra ei [i trebuia
s`-[i mobilizeze toate for]ele pentru a nu se \ntoarce spre el.
Nu-l putea evita la nesfâr[it, deja Mason o conducea
imperturbabil spre el...
Jordan [i interlocutorul sù se ridicar` \mpreun`. B`rbatul
cu haina alb` se numea Adam Lawson, un romancier celebru.
Lise recunoscu numele imediat; citise ultimul lui roman, exact
\nainte de a p`r`si Londra. Era un pretext nesperat s` schimbe
câteva cuvinte cu scriitorul.
– Draga mea, ]i-l prezint pe Jordan Hayes.
Lisei i se p`ru c` sesizeaz` o urm` de respect \n vocea
bunicului sù [i-i arunc` o privire surprins`. Mason nu avea
obiceiul s`-[i admire semenii. El continu` totu[i:
– Ne afl`m \n acest moment \n pline negocieri: Jordan vrea
s`-mi cumpere „Holbrook International“.
Lise r`spunse calm`.
– Am fost deja prezenta]i.
Mason p`ru surprins, dar nu f`cu nici un comentariu.
Adam Lawson \ncepu conversa]ia [i ceru ve[ti despre
s`n`tatea lui Mason. Lise, dup` ce murmur` „Scuza]i-m`,
trebuie s` vorbesc cu Nancy“, fugi pe u[a cu geam, deschis`
spre teras`. N-ar mai fi putut r`mâne \n salon nici o secund`
\n plus, avea impresia c` joac` un rol grotesc, \ntr-o pies`
u[oar`.
Lise se l`s` dezmierdat` de aerul pl`cut al serii [i

contempla ora[ul la picioarele sale. San Francisco str`lucea,
cu to]i zgârie-norii ilumina]i [i frem`ta de sunete asurzitoare,
motoare de ma[ini, clopote de tramvaie... Se sprijini \n coate
de balustrad` [i savur` acea clip` de singur`tate calm`.
– De ce stai aici, complet singur`?
Vocea cald` a lui Jordan o f`cu s` tresar` pe tân`ra femeie. O
urmase! Poate Lise prev`zuse incon[tient c` el va ac]iona astfel.
Se \ntoarse spre silueta neclar` din \ntuneric.
– Aveam nevoie de aer proasp`t.
Lise avu impresia c`-l vede pe Jordan zâmbind.
– N-ai venit decât de zece minute...
– Este atât de cald \n salon.
El \i arunc` o lung` privire enigmatic`, apoi lu` din
buzunar tabachera. Lise refuz` cu un semn din cap [i-l privi pe
Jordan prinzând \ntre buzele bine conturate ]igara [i chipul
b`rb`tesc luminat de flac`ra puternic` a brichetei.
– M` evi]i, Lise, remarc` el, pe un ton indiferent.
Ea l`s` ochii \n jos.
– Ba nu, de ce?
– Exact asta m` \ntreb [i eu.
– De ce te-a[ evita?
Jordan sufl` un nor de fum [i replic` enervat:
– Asta s`-mi spui tu. Credeam c` am mers mai departe, c`
am dep`[it \n rela]ia noastr` acest stadiu ridicol.
Lise continua s`-i evite privirea. {i-l imagina pe Jordan
]inând-o pe Meredith \n bra]e, s`rutând-o. |ncerca s` alunge
aceast` imagine, dar degeaba.
78 KATE FREIMAN
– Ei bine, te-ai \n[elat.

Jordan atinse um`rul Lisei [i murmur`:
– Nu, nu cred.
Ea ridic` nervoas` capul [i-l v`zu pe Jordan apropiindu-se.
Vru s`-[i \ntoarc` repede capul... dar prea târziu. Lise
recunoscu atingerea cald` [i senzual` e pe gura sa. |n timpul
desp`r]irii lor, tân`ra femeie trìse \n a[teptarea acesui
moment de nedescris. |[i trecu bra]ele \n jurul gâtului lui
Jordan [i se strânse lâng` el.
Ie[irea brusc` a unui invitat pe teras` \i desp`r]i jena]i.
Intrusul bâgui ni[te scuze, râse u[or \ncurcat [i b`tu rapid \n
retragere.
Jordan renun]` cu regret la \mbr`]i[are. Lise se \ntreb` cine
venise s`-i \ntrerup`; Meredith \i veni \n minte, ca [i
dezv`luirile sale dureroase.
Privirea profund` a lui Jordan n-o p`r`sea pe Lise. Tân`ra
femeie arunc` brutal:
– Am face mai bine s` ne al`tur`m celorlal]i.
Jordan sesiz` ostilitatea din vocea sa.
– Lise...
– Mason se \ntreab` probabil unde suntem, \l
\ntrerupse ea.
– Iar te eschivezi?
– Da.
Lise admitea adev`rul cu sinceritate. Ar fi vrut s`-i
vorbeasc` despre Meredith, dar cuvintele i se oprir` pe buze.
|n consecin]`, se \ndep`rt` f`r` o vorb` [i se adânci din nou
\n atmosfera str`lucitoare [i cald` a salonului.
Cina i se p`ru Lisei interminabil`. Pierdut` \n gândurile

sale, zâmbea f`r` s` dea aten]ie conversa]iei, uneori \ntâlnea
privirea greu de \n]eles a lui Jordan, sau pe cea du[m`noas` a
Meredithei. Ei se vor c`s`tori curând... Aceast` certitudine o
durea pe Lise tot mai mult. Mânca tremurând, f`r` s`-[i ridice
privirea din farfurie, de team` s` nu i se vad` lacrimile ap`rute
\n ochi.
Dup` mas`, comesenii se \ntoarser` \n salon pentru a
degusta ceva ce s` le ajute digestia. Mason p`rea epuizat:
aceast` sear` \i ceruse f`r` \ndoial` un efort mult prea mare.
Nancy reu[i s`-l duc` la culcare cu ajutorul doamnei
Freedman [i Lise profit` de aceast` ocazie pentru a disp`rea.
Cu o ultim` privire, o z`ri pe Meredith ag`]at` de bra]ul lui
Jordan. Degetele lungi cu unghii l`cuite cu ro[u mângâiau
dr`g`stos mâna cavalerului sù, care-i zâmbea cu \ng`duin]`.
Lisei i se f`cu grea]` [i alerg` \n camera sa. {tia c` nu va dormi.
***
A doua zi, se trezi devreme [i-[i ascunse cearc`nele sub un

machiaj priceput \nainte de a se duce \n vizit` la bunicul sù.
Doamna Freedman o privi cu un zâmbet victorios.
– Ast`zi, este mai pu]in viteaz! Este normal dup` o
asemenea sear`. I-am spus eu!
Mason se ridic` \n pat.
– Ce tot complota]i amândou`?
Doamna Freedman f`cu o grimas` [i o l`s` pe Lise singur`
cu Mason.
80 KATE FREIMAN
– Cum te sim]i ast`zi, bunicule?

Mason replic`, enervat.
– Foarte bine, zù!
Lise consider` inutil s`-l contrazic`. Trecu sub t`cere
paliditatea [i tr`s`turile trase ale b`trânului [i continu` cu o
voce voioas`:
– A fost o sear` foarte reu[it`.
El \i arunc` o privire p`trunz`toare:
– Tu n-aveai aerul c` te distrezi.
– Oh, aveam o migren`.
– Ce crezi despre Jordan Hayes?
Surprins`, Lise nu se putu \mpiedica s` nu ro[easc`.
R`spunse \n grab`:
– De-abia \l cunosc.
Mason \i pândea reac]ia. Adùg`:
– Nu este comod. Este un adversar de luat \n seam`.
– Ce-ai vrut s` spui asear`, bunicule? Ai inten]ia s` vinzi
compania?
– Nu te preocupa de asta, feti]o. A[a sunt afacerile.
Spusese oare adev`rul? „Holbrook International“ era
toat` via]a sa, rodul tuturor eforturilor sale. Cum se putea
hot`r\ s-o vând`?
– Bunicule...
Dar Mason \nchisese ochii. Lise se ridic` [i p`r`si camera
f`r` zgomot.
Avea \ntâlnire cu Nancy pentru prânz, \ntr-un restaurant
din centrul ora[ului. Lu` un taxi [i-[i g`si b`trâna prieten`
la bar.
{eful de sal` descoperi pentru ele o mas` \n apropierea

unei ferestre. Lise admira vederea impresionant`. |n
dep`rtare, pe apele albastre ale micului golf, Alcatraz, sinistra
insul` \nchisoare, de unde nimeni n-a putut evada. Spre
stânga, \[i contura silueta galben` Golden Gate Bridge.
Nancy \[i petrecuse diminea]a la companie, pe scaunul din
biroul lui Mason. |n timp ce examina meniul, Lise observ`
aerul sù \ngrijorat.
– Nancy, ce te sup`r`?
Ea nu r`spunse [i chelnerul ap`ru pentru a le lua
comanda. Dup` plecarea lui, Lise insist`:
– Nancy, ce s-a \ntâmplat?
B`trâna doamn` \i arunc` o privire stânjenit`:
– Iart`-m`, ast`zi nu sunt o companie prea distractiv`.
– Este vorba de Mason?
Nancy ridic` din umeri.
– Da, \n parte. M` aduce \n pragul unei crize de nervi...
Este epuizant s`-l obligi s` r`mân` \n pat.
– Oh, n-ai nici o vin`. To]i [tiu c` Mason n-a f`cut decât
dup` capul sù. Dar mai este [i altceva, nu-i a[a?
Nancy p`ru c` a[teapt` o clip`. Apoi se hot`r\.
– Mai devreme sau mai târziu, tot vei afla... „Holbrook
International“ este \n dificultate.
– Cum adic` \n dificultate?
– S` \ncepem cu \nceputul: acum câteva luni, lui Mason i
s-a oferit o ocazie de-a investi \n noi câmpuri petroliere. A
trebuit s` lupte cu \nver[unare \mpotriva concuren]ei pentru
a \ncheia târgul: câ[tigurile acestei opera]iuni trebuia s` fie
82 KATE FREIMAN
fenomenale. Mason [i-a asumat un risc, deoarece a trebuit

s`-[i asume riscuri. A[a a construit „Holbrook International“.
A ob]inut sprijinul mai multor b`nci importante... oferind
compania ca garan]ie.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Z`c`mintele se aflau \n Asia de sud-est. Descoperirea
petrolului a declan[at o lupt` pentru putere [i guvernul \n
func]ie a c`zut printr-o lovitur` de stat. Noul guvern nu va
onora contractele \ncheiate de cel vechi. Contractul nu mai
este valabil [i Mason nu-[i va mai putea recupera investi]iile.
|n ultimele luni a trìt \ntr-o tensiune nervoas` intens`. Sunt
convins` c` aceasta a fost una din cauzele infarctului sù.
Ochii b`trânei doamne se umplur` de lacrimi. Lise o lu` de mân`.
– |n ce stadiu se afl` compania?
Aceasta \[i tampon` ochii cu o batist`.
– Va fi pus` \n vânzare. B`ncile \[i pierd tot mai mult
r`bdarea. Mason va pierde tot, poate. M` simt neputincioas`,
Lise. Nu pot face nimic. Singura persoan` care ne poate ajuta,
este Jordan Hayes.
Lise \[i re]inu respira]ia.
– Jordan Hayes?
– Este foarte bogat [i are o bun` reputa]ie. Numele lui,
asociat celui al companiei, va reda \ncrederea bancherilor.
– {i ce i se va \ntâmpla bunicului?
– Nu [tiu. |n propriul sù interes, ar trebui s` se retrag` din
afaceri. Dar va vrea oare? Dac` Jordan Hayes investe[te \n
companie, va vrea s` aib` controlul; \n orice caz, Mason va
trebui s` p`r`seasc` postul de conducere...
Lise se \ncrunt`.
– De ce ar vrea Jordan Hayes s` ia o societate \n faliment?

Nancy zâmbi.
– El are banii necesari s-o repun` pe picioare. O dat`
reabilitat`, „Holbrook International“ \i va consolida pozi]ia.
Domnul Hayes va deveni [i mai puternic, Lise.
Nancy plec` devreme \napoi la companie. Lise ie[i pe
strad` pentru a a[tepta un taxi. Mai \ntâi, nu remarc` ma[ina
lung`, neagr`, care se opri lâng` ea. Ie[ir` dou` persoane [i
Lise \l recunoscu pe Jordan Hayes \nso]it de Diana de
Brandebourg.
– Bun` ziua, Lise, spuse el zâmbind.
Ea nu r`spunse nimic, cu ochii a]inti]i asupra femeii c`reia
el \i prinse bra]ul. Taiorul din bumbac alb punea perfect \n
eviden]` frumuse]ea brun` a Dianei. Zâmbea indiferent` [i i se
adres` Lisei pe un ton prietenesc.
– Ne \ntâlnim \nc` o dat`...
Lise d`du din cap, ne[tiind ce s` r`spund`. Diana se ridic`
pe vârful picioarelor [i-l s`rut` pe Jordan pe obraz.
– Am fost \ncântat` s` iau masa de prânz cu tine. Te voi
vedea mâine. Nu uita, ora opt [i jum`tate. S` nu \ntârzii!
Dup` un cuvânt de r`mas bun Lisei, Diana disp`ru \n
mul]ime.
Pe un ton u[or glume], Jordan spuse:
– Ai un aer pierdut Lise.
– M` \ntorc acas`. Am luat masa de prânz cu Nancy.
El deschise portiera ma[inii negre.
– Urc`. Te conduc.
– Nu...
84 KATE FREIMAN
Lise f`cu un pas \napoi. |i era necaz pe Jordan. Trebuia

oare neap`rat s-o fac` s` sufere, plimbându-se ]an]o[ prin fa]a
ei la bra]ul Dianei?
– Urc`, ordon` el, aproape brutal.
Lise ascult` atunci f`r` s` stea pe gânduri. Interiorul
Ferrariului mirosea a piele [i a tutun. Tân`ra femeie se a[ez`
cât mai depate posibil de \nso]itorul ei, cu toate acestea, avea
impresia c`-l atingea. Sim]ea cum sughi]uri de plâns i se
adun` \n piept la ideea c` putea zâmbi unei alte femei, s`
s`rute o alt` femeie. Amândoi t`ceau. Lise era con[tient` de
privirea lui Jordan [i se for]a s` fie calm`.
– Meredith [tie?
Lise \[i auzi vocea, dur` [i acuzatoare. Jordan replic` rece:
– Ce are a face Meredith aici?
Lise \ gura pentru a-[i st`pâni buzele s` nu tremure.
Punând aceast` \ntrebare, nu se gândise la Meredith. Nu se
gândise decât la ea \ns`[i.
Jordan izbucni \n râs.
– Repet: ce are a face Meredith, aici?
– Ei bine... credeam...
Lise se \ntrerupse brusc. Jordan se amuza pe socoteala ei...
Dar, \n pofida orgoliului, o for]` de nest`pânit o oblig` s`
continue:
– Credeam c` tu [i Meredith...
Ochii de un cenu[iu ree o privir` atent pe tân`ra femeie.
Jordan \i mângâie u[or obrazul cu vârful unui deget.
– Meredith nu m` intereseaz`. Cea care m` intereseaz` e[ti
tu, Lise, [i o [tii foarte bine.
Inima Lisei b`tu mai puternic. Sinceritatea extraordinar` a

acestor ultime cuvinte o ame]i. Se gândi la Meredith, la Diana
de Brandebourg. „Cum se putea oare comporta Jordan \ntr-un
mod atât de imoral, atât de crud?“
Lise atinse cu mâna arsura l`sat` pe obrazul sù de degetul
lui Jordan. Bâigui:
– Nu [tiu... {i nu \n]eleg...
O vraj` \i lega unul de cel`lalt \n atmosfera \ncânt`toare [i
luxoas` a Ferrariului. Lise se adânci \n privirea de culoare
cenu[ie [i avu impresia c` se \neac`. |[i dorea cu desperare s`
g`seasc` o ie[ire, s` pun` cap`t acestei apropieri. Jordan
repet` \ncet:
– Te vreau, Lise. {i trebuie s` [tii c` ob]in \ntotdeauna ceea
ce vreau.
– Ca pe „Holbrook International“? [opti ea.
– Ca pe „Holbrook International“, \ntr-adev`r.
El demar` u[or. Drumul nu dur` nici zece minute. Ma[ina
\ncetini \n fa]a locuin]ei lui Mason. Lise nu reu[ise s`-[i
recapete respira]ia, un foc o ardea \n piept, amenin]ând s-o
mistuie \n \ntregime. Nu era con[tient` decât de un singur
lucru: \i era team`, teribil de team`.
|ntr-un nou elan, se \ntoarse spre el cu ochii str`lucind de
mânie.
– Poate vei avea „Holbrook International“, Jordan. Da pe
mine nu m` vei avea niciodat`!
Capitolul 6
Era deja diminea]` târziu. Lise lu` micul dejun singur`; se

trezise trâziu dup` o noapte agitat`. Mason dormea \nc` [i
Nancy plecase la birou. Meredith lenevea cu siguran]` \n pat.
De o s`pt`mân`, Meredith locuia la Mason, deoarece
afaceri urgente o re]ineau pe mama sa la Toronto. Meredith
detesta s` locuiasc` singur` acas`, mai ales dup` o serie
recent` de spargeri \n cartierul Presidio Height unde locuiau
ele.
Lise savura o \nghi]itur` de cafea [i admira golful San
Francisco, acoperit de cea]`. |n exterior, totul avea o tent`
cenu[ie, ceea ce se armoniza perfect cu dispozi]ia tinerei
femei.
Lise nu [i-l putea alunga pe Jordan din gânduri. Cina lor la
restaurant data de o s`pt`mân`; de atunci \l evitase cu grij`. El
telefonase de dou` ori. Prima dat` Lise era \n vizit` la o
prieten` din copil`rie la Palo Alto; a doua oar`, ridic`

receptorul [i \nchisese imediat ce-i auzise vocea. Fusese ceva
mai puternic decât ea, ca o mi[care de panic`. Aceast` reac]ie
copil`reasc` \l amuzase probabil pe Jordan, dar nu [i-o putuse
st`pâni.
Lise \ntoarse capul, auzind un zgomot \n spatele ei.
Jordan se afla \n cadrul u[ii.
Chipul tinerei femei se \mbujor` când \i \ntâlni privirea.
Era sigur` c` [tia c` tocmai se gândea la el. Oare de cât timp
o observa astfel?
– Cum ai intrat? \ntreb` Lise tìos.
– Mi-a deschis u[a un servitor.
Jordan r`spunsese cu o voce calm`, dar \n ochi \i lucea o
lic`rire amenin]`toare. Lise se hot`r\ s` fie prudent`. Nu p`rea
dispus s` se lase contrazis.
Jordan str`b`tu \nc`perea cu pa[i mari [i veni s` se a[eze \n
fa]a Lisei. Era \mbr`cat \n pantaloni din pânz` alb` [i cu o
c`ma[` de un albastu deschis, care-l f`cea s` par` [i mai
bronzat. Lise l`s` ochii \n jos [i p`rul \i c`zu peste fa]`. Dac`
Jordan \i auzea b`tìle rapide ale inimii?
Venise, cu siguran]`, s-o vad` pe Meredith [i Lise fu
cuprins` de o decep]ie absurd` numai la aceast` idee. Ea
rupse t`cerea.
– Vrei o cea[c` de cafea? Meredith nu s-a sculat \nc`. M`
pot duce...
– Mul]umesc, vreau pu]in` cafea, o \ntrerupse Jordan.
Cum ea a]inti asupra lui o privire \ntreb`toare, \i zâmbi [i
adùg`:
88 KATE FREIMAN
– Lise, s` petrecem ziua \mpreun`.

Tân`ra femeie se \ncrunt` uluit`.
– Dar de ce?
– Pentru c` o doresc [i pentru c` am rezervat o mas`
pentru prânz.
– {i Meredith?
– Ea trebuie mereu s` revin` ca subiect de conversa]ie?
Duc`-se la naiba!
Lise bâigui, ro[ind.
Am alte planuri.
Jordan zâmbi enigmatic.
– Renun]` la ele. A[ vrea s` te \ntâlne[ti cu cineva.
– Pari foarte sigur de tine, dac` ai rezervat o mas` \nainte
chiar de-a avea r`spunsul meu!
Jordan replic` blând.
– Fugi de prea mut timp, Lise.
– |mi pare rù c` te decep]ionez, dar...
– Nu m` decep]ionezi. Dac` trebuie, te duc eu \nsumi \n
ma[in`.
Lise \[i mu[c` buza inferioar`.
– Nu spune prostii. }i-am spus deja, am alte planuri.
Ochii de culoare cenu[ie aruncar` o lumin` amuzat`.
– Ai cincisprezece minute s` te preg`te[ti.
– Eu...
Lise fu \ntrerupt` de apari]ia bunicului sù, care intr` \n
salon la bra]ul Meredithei. |i r`spundea nepoatei sale cu o
voce moroc`noas`.
– Nu voi mai r`mâne \n pat nici un minut \n plus! Nu sunt

un infirm.
Apoi Mason \i v`zu pe Lise [i pe Jordan. Zâmbi cu un aer
pe jum`tate mirat, pe jum`tate complice:
– Bun` ziua, Lise, bun` ziua, Jordan. Ce surpriz`...
Cât despre Meredith, ea radia. |i arunc` o lung` privire
\ncurajatoare lui Jordan [i \nt`ri:
– O minunat` surpriz`!
El \nclin` din cap.
– |ncercam s-o conving pe nepoata dumneavoastr` s`-[i
petreac` ziua cu mine.
Gura Meredithei se \n`spri [i Lise primi \n plin privirea
biciuitoare a ochilor uciga[i. Tân`ra femeie se gr`bi s`
precizeze:
– I-am explicat deja domnului Hayes c` nu pot...
Mason \i tìe vorba.
– Este o idee excelent`, excelent`! Lise petrece prea mult
timp \n apartament. Are nevoie de aer curat. |i trebuie pu]in`
culoare \n obraji, nu crezi, Meredith?
Aceasta r`spunse pe un ton glacial.
– Veri[oara mea este destul de mare pentru a [ti ce este
bun pentru ea, bunicule.
Lise relu`:
– Bunicule mi-ai promis c` prânze[ti cu mine, ast`zi.
Suntem [i la mijlocul unei partide de [ah, \]i aminte[ti?
Dar situa]ia p`rea c`-l amuza din plin pe Mason. Cu un
zâmbet larg, spuse:
90 KATE FREIMAN
– Vom prânzi \mpreun` mâine. Acum, du-te [i te schimb`.

Vezi doar c` Jordan te a[teapt`.
Lise era prins` \n capcan`. Sim]i o brusc` dorin]` de-a
izbucni \n plâns, dar mândria \i redase puterile.
– Bine, spuse ea cu o voce indiferent`, m` \ntorc \ntr-un
sfert de or`.
|n camera sa, Lise tuna [i fulgera \mpotriva ei \ns`[i. C`zuse
\n mod stupid \n capcan`. {i Mason! |i cânt` \n strun` lui
Jordan, pentru c` el putea salva compania!
Iar Jordan, profit` de pozi]ia sa de for]` pentru a ajunge
unde voia.
Tân`ra femeie hot`r\ s` se r`zbune. |mbr`c` furioas` o
fust` roz pal [i o bluz` asortat`, apoi \[i prinse p`rul \n grab`
\ntre doi piepteni de baga. Jordan nu trebuia s` cread` c` se
ostene[te pentru el.
Lise o \ntâlni pe Meredith \n capul sc`rii. Furia veri[oarei
sale nu se potolise. Cu un zâmbet dispre]uitor, cercet` ]inuta
[tears` a Lisei [i fa]a curat`, f`r` machiaj.
– Foarte candid`...
– Meredith, \mi pare rù...
– |]i pare rù? Nu m` face s` râd! Ai pus ochii pe el \nc`
din prima zi, pacoste mic`! Am v`zut eu bine \n ce mod \l
priveai. De altfel, toat` lumea a remarcat.
Lise p`li \n fa]a cruzimii Meredithei.
– Cum?
– Foarte bine! Este de notorietate public`! {tiu c` pe
Jordan \l amuz` s` vad` o tân`r` \nfumurat`, \ndr`gostit`,
]inându-se scai de el. Mi-a spus-o. |i m`gule[te amorul

propriu, atâta tot!
Lise o \ntrerupse. {i-i imagina pe Jordan [i pe Meredith
vorbind despre ea, râzând \mpreun` de ea...
– Opre[te-te! Nu este vina mea, Meredith, \]i jur. Crezi oare
c` eu vreau?..
– Nu [tiu ce vrei, dar m` po]i crede: n-am inten]ia s` stau
departe de uneltirile tale. Oricum, el nu face asta decât ca s`
m` pedepseasc`!
Meredith \naint` un pas [i continu` cu pumnii strân[i:
– Te-am demascat, Lise. }i-am \n]eles inten]iile din clipa \n
care ai sosit, atât de nelini[tit` de s`n`tatea bunicului tù. Din
nefericire, ai aflat c` Mason va pierde tot. A[adar, te-ai hot`rât
s`-]i transferi... afec]iunea aupra unei persoane mai
interesante.
Lise nu putea s` suporte mai mult. Trecu de veri[oara sa
[i se \ndep`rt` f`r` un cuvânt. I se p`rea c` simte \nc` \n
spatele ei privirea Meredithei, tìoas` ca o lam`.
La \ntoarcerea Lisei \n salon, Mason [i Jordan st`teau de
vorb` ca ni[te vechi prieteni. Cei doi b`rba]i se ridicar`.
Jordan o studie pe tân`ra femeie din cap pân` \n picioare [i
zâmbi v`zând-o atât de tulburat`...
– E[ti gata, Lise?
Ea nu r`spunse decât printr-o \nclinare a capului, iar
Mason continua s` zâmbeasc` \ncânt`tor de amabil.
– Petrecere frumoas`!
|n ascensor, Lise suferea \nc` imaginându-[i cum Jordan [i
Meredith vorbeau despre ea. Jordan ordon` râzând:
92 KATE FREIMAN
– S` nu faci mutre! S` fie clar pu[toaico...

Lise refuz` s` ridice ochii.
– Nu fac mutre. Unde mergem?
Jordan o lu` de bra] pe tân`ra femeie [i, ie[ind din
ascensor, o conduse spre ma[ina lung` [i neagr`.
– Vei vedea.
Lise ridic` din umeri [i se a[ez` pe scaunul din dreapta.
Imediat, \ncepu s` priveasc` pe geam.
Dup` zece minute de drum, Jordan \i arunc` Lisei o privire
ironic`.
– E[ti foarte pa[nic`, ast`zi, o tachin` el.
Lise r`spunse f`r` s`-l priveasc` m`car.
– La ce te a[teptai? Eu nu voiam s` vin. M-ai obligat...
Chipul du[m`nos al Meredithei i se ivi brusc \n minte [i
vocea i se frânse f`r` s` termine fraza.
Cum Jordan nu reac]ion`, Lise \l observ` pe furi[.
Tr`s`turile aspre nu l`sau s` se vad` nici o emo]ie.
Lise regreta deja brutalitatea cuvintelor sale. Min]ise.
Dorea s` fie cu Jordan, o dorea atât de mult... Voise f`r`
\ndoial` s`-l r`neasc`, pentru c`-i era ru[ine c` o r`nise pe
Meredith. O str`fulger` gândul c` el [tia. |n]elegea atâtea
lucruri...
Soarele se ridic` \ntre dou` imobile vaste, moderne ce se
\n`l]au spre cer [i, trimietea raze lungi oblice pe trotuar. Lise
remarc` pe un ton degajat:
– Totul este exact ca \n amintirile mele.
Jordan lu` acela[i ton pentru a r`spunde.
– E[ti mul]umit` c` te-ai \ntors?

– Da.
Lise avu o clip` de ezitare. De fapt, nu se gândise \nc` la
asta. |mp`carea cu Mason o u[urase de o greutate ap`s`toare;
dar \i lipsea via]a sa londonez`, apartamentul, munca,
prietenii. Mason \[i dorea s-o p`streze lâng` el; se ar`ta de-o
mare amabilitate; totu[i, Lise suferea din cauza lungilor ore
de inactivitate pe care le cuno[tea aici. Nu-[i putu ascunde
emo]ia când adùg`:
– M` simt bine \n San Francisco... dar nu [tiu dac` via]a
mea este aici.
Ma[ina trecu prin fa]a portului de agrement, dep`[ind
Golden Gate Bridge. Lise se \ntreb` care va fi destina]ia lor.
N-avu mult de a[teptat; se oprir` \n fa]a unei cl`diri \nalte
[i moderne, a c`rei intrare principal` avea deasupra o
pancart`; „Compania teatral` din Sausalito“.
Reprezenta]ia de prânz era pe punctul de a \ncepe; femei
elegante, oameni tineri relaxa]i, b`rba]i de afaceri serio[i se
prezentau \n fa]a intr`rii. O r`coare reconfortant` domnea \n
interiorul teatrului. Lise [i Jordan aleser` scaune \n marginea
imensei scene circulare.
Se juca „Regele Lear“, de Sheakespeare. Evident, Jordan
nu era un necunoscut aici, tân`ra [i dr`gu]a casier` \i adresase
un zâmbet str`lucitor [i \ncânt`tor [i Lise se surprinse iar \n
flagrant delict de gelozie.
Aproximativ trei ore mai târziu, Lise [i Jordan ie[ir` \n
soarele arz`tor. Ochii tinerei femei str`luceau de pl`cere;
94 KATE FREIMAN
savurase fiecare minut al piesei. Trupa i se p`ruse

excep]ional de talentat`, dinamic` [i entuziast`. Desigur,
Lise auzise vorbindu-se despre acest teatru... fiecare dintre
piesele lor avea parte de critici m`gulitoare \n cele mai mari
ziare.
– }i-e foame? \ntreb` Jordan vesel.
– O foame de lup. Mul]umesc pentru c` m-ai adus aici.
N-am mai pus piciorul \ntr-un teatru de când am sosit \n San
Francisco.
– }i-a pl`cut?
– Mult. Asta m` face s` doresc s`...
Lise se \ntrerupse pentru a ridica indiferent` din umeri.
Jordan \ntreb` \ncet:
– S` ce?
– Oh, s` \ncep din nou s` joc.
Jordan pândea reac]iile tinerei femei.
– Ai putea s` re\ncepi.
– Ce vrei s` spui? Nu \n]eleg.
– Vei \n]elege.
Restaurantul era situat cu fa]a spre mare, \n centrul
Sausalitoului. |n ciuda orei târzii, se g`si pentru Lise [i Jordan
o mas` izolat` discret pe terasa cu plante verzi luxuriante, ce
d`dea spre ocean. {eful de sal` se agita pentru cea mai mic`
dorin]` a lor [i Lise zâmbea amuzat`. |ncepuse s` se
obi[nuiasc` s` fie tratat` ca o regin` \n compania lui Jordan.
Comandar` dou` por]ii de tocan` din pe[te, specialitatea
casei, \nso]ite de un vin alb de Alsacia. |n clipa \n care
chelnerul se \ndep`rt`, se apropie un alt b`rbat. Blond, \nalt,

care degaja o puternic` energie, atenuat` de un zâmbet larg,
cordial.
Necunoscutul \l s`lut` pe Jordan ca pe un vechi prieten,
apoi \i adres` Lisei o privire lung` m`gulitoare [i prietenoas`.
Jordn f`cu prezent`rile.
– Lise, el este Victor Jamal, care conduce compania teatral`
din Saunsalito. Victor, ]i-o prezint pe Lise Holbrook, o tân`r`
actri]` plin` de talent, \n prezent \n cùtare de lucru.
Lise ro[i \n urma complimentului [i-i \ntinse cu timiditate
mâna lui Victor Jamal.
Prânzul trecu ca un fulger. Lise mânc` \n timp ce Jordan [i
Victor vorbeau despre teatru [i se certau râzând.
Victor plec` \nainte de cafea. Strânse cu fermitate mâna
Lisei. Compania \ncepea repeti]iile unei piese noi \n
cincisprezece zile: \i va trimite textul, iar dup` ce-l va citi, va
trebui s`-l sune pentru o audiere.
Lise \i mul]umi c`lduros. Nu-i venea s` cread` \ntr-o
asemenea [ans`. Victor Jamal r`spunse c` persoanele
recomandate de Jordan erau excep]ionale.
Dup` plecarea lui Victor Jamal, Lise se \ntoarse spre
Jordan, radioas`. Ochii cenu[ii a]intir` asupra ei o privire
nep`s`toare. O cafea cu arom` deicioas` fu a[ezat` \n fa]a
Lisei de un chelner care disp`ru imediat. Ea lu` atunci un ton
grav.
– Ai fost atât de amabil... Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc.
– |ntr-adev`r?
96 KATE FREIMAN
Jordan zâmbea amuzat, ironic, iar Lise \[i aminti brusc

de cuvintele Sandrei: „Ar putea face foarte multe pentru
cariera ta...“.
– Sper c` nu crezi...
– Mmm?
– Voiam s` spun, s` nu te gânde[ti c` eu...
Lise nu-[i g`sea cuvintele. Jordan izbucni \n râs, dând spre
spate capul brunet.
– Nu, nu m` gândesc. Calmeaz`-te.
Lise ro[i toat` [i \ntoarse privirea. Ochii i se oprir` asupra
a doi b`rba]i c`rora [eful de sal` le indica o mas` vecin` cu a
lor.
Cei doi b`rba]i se instalar` [i Lise \l recunoscu deodat` pe
cel care-i st`tea \n fa]`. Chipul tinerei pierduse orice urm` de
culoare.
Mâna Lisei \ncepu s` tremure [i câteva pic`turi de cafea se
\mpr`[tiar` pe fa]a de mas` din in gros, dar tân`ra femeie nu
le observ`. |ncerca desperat` s`-[i revin`.
La câ]iva pa[i de ea se a[ezase Paul Lianos. Lise se sim]i
cuprins` de grea]`. O voce \nghe]at` [i n`bu[it` urla \n
sufletul ei s` fug` cât poate de repede.
Puse cea[ca pe farfurioar` [i \ntâlni privirea p`trunz`toare
a lui Jordan. V`zuse totul. Ochii sì cenu[ii, reci ca o]elul, \l
privir` cu aten]ie pe Paul Lianos, apoi revenir` s` studieze
chipul tinerei femei. Nu p`rea deoc tulburat, dar Lise [tia c`
gândea cu mare rapiditate pentru a \ncerca s` \n]eleag`
situa]ia.
Ea \ncerc` s` se st`pâneasc` [i l`s` capul \n jos. Paul Lianos

nu se schimbase deloc \n trei ani. Tr`s`turile \i erau pl`cute,
dar ar`tau o arogan]` orgolioas` [i insensibil`. Pentru prima
dat` Lisa \l v`zu a[a cum era de fapt [i se \ntreb` cum oare \l
putuse considera seduc`tor?
|l privea cu ate]ie [i sângele \i \nghe]ase. Amintiri
\ngrozitoare \i ap`rur` \n memorie. Dup` trei ani, \nc` \l ura;
\l va ur\ \ntotdeauna.
Paul Lianos sim]i acea privire intens` asupra sa. |ncet` s`
vorbeas` \nso]itorului sù [i ochii alba[tri se luminar`
recunoscând-o pe Lise. Ridic` paharul \n direc]ia tinerei femei
cu un zâmbet senzual.
Lise se \nfior` de dezgust [i-l fulger` cu privirea \nainte de
a-i \ntoarce cu ostenta]ie spatele.
Jordan urm`ri cu aten]ie acest schimb. Apoi, a]inti asupra
Lisei o privire furioas`. Ea avea impresia c` viseaz`; aceast`
scen` mut` sem`na cu un co[mar \ngrozitor.
{eful de sal` tu[i discret. Era lâng` masa lor, nemi[cat, cu
un telefon \n mân`.
– Ierta]i-m` domnule Hayes. Sunte]i chemat la telefon.
Persoana pretide c` este foarte urgent. Dori]i s` primi]i apelul
aici, sau \ntr-o cabin` la bar?
– |l voi primi aici. Mul]umesc, Ricardo.
Jordan l` telefonul f`r` s-o sl`beasc` din ochi pe Lise;
tân`ra femeie se uita la el f`r` s`-l vad`; se gândea la Paul
Lianos, la ceea ce-i f`cuse. Timp de trei ani, din vina lui, nu
putuse suporta apropierea unui b`rbat.
98 KATE FREIMAN
Voea lui Jordan \ntrerupse gândurile sinistre ale Lisei.

– Era Nancy. Mason a avut o alt` criz` cardiac`.
Vestea o tr`sni pe tân`ra femeie, cu ochii r`t`ci]i. Jordan se
\ncrunt`.
– M-ai auzit, Lise?
Ea d`du din cap [i \ntreb` cu o voce foarte slab`:
– Oare a ...?
Jordan se ridic` [i o lu` pe tân`ra femeie de bra] cu un
zâmbet lini[titor.
– Nu. Dar trebuie s` plec`m imediat. Te cheam`.
Jordan o prinse de cot. Lise accept` gestul cu recuno[tin]`,
alung` transa ciudat` care pusese st`pânire pe ea.
Ie[ind din restaurant la bra]ul lui Jordan, nu arunc` nici o
privire \n urm`, dar era con[tient` de ochii alba[tri care-i
urm`reau fiecare mi[care.
Capitolul 7
Drumul de \ntoarcere \n San Francisco fu parcurs f`r` un

cuvânt. Jordan conduccea repede; era un [ofer bun [i-[i
controla la perfec]ie vehiculul. Lise se uita fix prin parbriz, cu
o privire goal`.
|n fa]a spitalului, Jordan \i deschise Lisei portiera [i o ajut`
s` coboare. O conduse pe culoarele sterilizate. Ea se ag`]ase
de bra]ul puternic al \nso]itorului sù; nu se gândea s`-[i
ascund` nelini[tea. Dorea s`-l aud` repetându-i c` Mason
trìa, dar emo]ia o gâtuia.
– Pe aici, Lise.
Rezerva particular` a lui Mason p`rea supraaglomerat`. O
infirmier` se afla lâng` pat, manevrând aparate complicate
a[ezate \n spatele capului pacientului. Meredith, t`cut` [i
posac`, privea pe fereastr`. Un efort supraomenesc pentru a
nu plânge o desfigura pe Nancy. Lise nu lu` \n seam` ironia
rùt`cioas` a Meredithei, când exclam` „|n sfâr[it!“, la intrarea
sa. Se arunc` \n bra]ele lui Nancy.
100 KATE FREIMAN
– Cum se simte? [opti ea lâng` obrazul lui Nancy.

– Pentru moment, starea sa este sta]ionar`.
Lise \ndr`zni s`-[i priveasc` bunicul. Se odihnea, inert, pe
o mul]ime de perne stivuite. Transpira]ia curgea pe fa]a
galben`. Recunoscând-o pe Lise, Mason clipi din ochi [i mi[c`
din buze \n t`cere.
Ea se apropie [i-[i [terse lacrimile cu un gest rapid. |ncerc`
s` zâmbeasc` [i se aplec` spre bunicul sù.
– F`-i s` ias`... pe to]i. Vreau... s`-]i vorbesc.
Lise se \ndrept` pentru a arunca o privire \ntreb`toare
spre Nancy, care ie[i f`r` zgomot luându-le cu ea pe Meredith
[i pe infirmier`. Lise \l cùt` din priviri pe Jordan, dar acesta
plecase deja.
Singur` cu bunicul, Lise se aplec` din nou asupra lui.
– Ar trebui s` \ncerci s` te odihne[ti. Vom vorbi când \]i vei
rec`p`ta puterile.
– Nu... Acum!
Caracterul inflexibil al lui Mason se observa \nc` \n acea
voce slab`, iar Lise [tia c` era inutil s` vrea s`-l fac` s`-[i
schimbe p`rerea.
– Tu... e[ti \ndr`gostit` de Jordan Hayes, nu-i a[a?
Lise \nchise ochii sub [ocul acestei \ntreb`ri complet
nea[teptate. T`cu o clip`, apoi recunoscu adev`rul.
– Da.
Mason d`du din cap. Aproape c` zâmbea.
– F`-l s` intre. Cu Nancy.
– De acord.
Jordan vorbea cu Nancy [i cu dou` infirmiere pe culoar.
Lise spuse cu o voce nesigur`:
– Vrea s` v` vad`, pe amândoi.

Când to]i trei fur` \n camer`, Mason avea ochii \nchi[i [i
respira greu.
– Bunicule? [opti Lise, pentru a verifica dac` nu adormise.
Mason deschise ochii \ncet [i-l v`zu pe Jordan al`turi de
Lise.
– Bine... Bine, articul` el cu greutate.
Dup` câteva secunde relu`:
– A[ vrea s`-mi promite]i... s`-mi promite]i un lucru.
Cu fiecare cuvânt, Mason era mai epuizat. Lise r`spunse cu
ochii plini de lacrimi:
– Orice vrei, bunicule.
Buzele lui Mason reu[ir` un biet zâmbet obosit.
– Tu n-ai rezista mult timp \n afaceri, Lise... Niciodat` nu
trebuie s` accep]i un contract f`r` s`-i cuno[ti termenii.
Un spasm \i strâmb` gura [i se pare c` durerea \l aduse
\napoi la planul sù. |[i privi nepoata drept \n ochi.
– C`s`tore[te-te cu Jordan. C`s`tore[te-te acum!
Ochii Lisei se m`rir` de uimire.
– Bunicule!
– Mama ta a fost o naiv`. N-am putut face nimic pentru ea...
Dumnezeu [tie c` am avut remu[c`ri... vreau s` te v`d \n
siguran]` \nainte s` m` duc...
Lacrimile [iroiau pe obrajii Lisei.
– Nu mi se va \ntâmpla nimic, bunicule. Nu trebuie s` te
nelini[te[ti pentru mine [i nici nu este necesar s`...
– Jordan... \l chem` Mason cu un murmur.
Jordan r`spunse cu o voce aspr` [i joas`:
102 KATE FREIMAN
– Se va c`s`tori cu mine! Nu-i a[a, Lise?

Lise \[i privi bunicul [i [tiu c` era \nvins`.
– Da, da, m` voi c`s`tori cu el, dac` dore[ti neap`rat. Dar
acum, trebuie s` te odihne[ti, te rog!
– Acum... Te vei c`s`tori acum. Nancy... actele.
Lise se cl`tin` u[or [i sim]i \n spatele sù mâinile lui
Jordan, care o sus]ineau. Apoi el lu` actele pe care i le \ntinse
Nancy le citi rapid [i le \napoie cu o \nclinare aprobatoare din
cap.
Lise avu impresia c` \nnebune[te când v`zu intrând \n
\nc`pere un personaj amabil, cu p`rul alb, care se dovedi a fi
un func]ionar de stare civil`.
– Jordan?
Tân`ra femeie atinse um`rul lui Jordan pentru a-i cere
st`ruitor ajutorul. Dar ochii cenu[ii aveau o str`lucire rece,
aproape rùt`cioas` [i Lise se \ntreb` despre motivul acestei
mânii. El \i spuse din vârful buzelor:
– E[ti gata?
O frac]iune de secund`, Lise c`zu prad` desper`rii de a
fi prins` \n capcan`, apoi se resemn` [i accept`
inevitabilul.
– Da.
Ascult` vocea calm` a lui Jordan rostindu-[i jur`mintele.
Apoi promise la rândul sù s`-l iubeas` [i s`-l respecte pân`
la moarte. Jordan p`rea atât de distant, un necunoscut
sumbru [i nelini[tor. Lise nu-l recuno[tea absolut deloc; \nc`
o dat`, \i fu team` c`-[i pierde mintea.
Jordan scoase de pe degetul sù un inel de aur [i \l trecu

pe inelarul Lisei, pentru a pecetlui c`s`toria. Tân`ra femeie
contempla inelul cu groaz`. Apar]inuse oare primei lui so]ii?
Metalul \nc` mai p`stra c`ldura lui Jordan; Lise avea impresia
c` primise o enorm` povar` pe mân`.
Când b`rbatul cu p`rul alb \i declar` do] [i so]ie, Jordan
s`rut` buzele Lisei, scurt, f`r` afec]iune. Ea se \ntoarse spre
bunicul sù. |nchisese ochii [i urma unui zâmbet flutura \nc`
pe buzele lui. Inima Lisei se frânse, apoi \n]elese c` b`trânul
era doar adâncit \ntr-un somn profund.
Infirmiera rupse t`cerea cu severitate.
– Trebuie s` pleca]i acum. Domnul Holbrook are nevoie
de odihn`.
– Dar va... Vreau s` spun... [opti Lise f`r` s` poat` formula
teribila nelini[te.
Infirmiera se \mblânzi.
– Se simte destul de bine dup` un asemenea atac. V`
sugerez s` v` adresa]i doctorului Salvador, el v` va da
informa]ii detaliate.
Lise d`du din cap, deloc lini[tit`. Mason vrusese s`
aranjeze totul \nainte de plecarea sa: cu siguran]` nu se
a[tepta s` supravie]uiasc`. Cu toate acestea, tân`ra femeie nu
se resemna cu aceast` idee: putea oare muri bunicul sù, cu o
voin]` atât de tenace?
Lise ie[i din camera de spital [i-i \ntâlni pe Nancy [i Jordan,
care a[teptau. Nancy avu un zâmbet trist.
104 KATE FREIMAN
– Am telefonat la apartament. Totul este preg`tit.

– Totul este preg`tit? \ntreb` Lise \ndrep`tându-se spre
ascensor.
Zâmbetul lui Nancy tremura.
– Oh, dar am crezut... Ei bine, m-am gândit c` dori]i s`
pleca]i imediat.
– Exact asta vom face, interveni Jordan.
Nancy o lu` de bra] pe Lise cu entuziasm.
– {tii, Lise, eram absolut sigur` c` \ntre voi doi era ceva!
Tân`ra femeie ro[i [i, f`r` s`-i lase timp s` r`spund`,
Jordan murmur`:
– Nu este poate c`s`toria pe care ne-am fi dorit-o. Dar Lise
a vrut s`-i fac` o pl`cere lui Mason.
Ea \l fulger` pe Jordan cu privirea, dar el r`spunse printr-un
zâmbet amuzat.
Lise urc` \n ma[ina lui Jordan. Meredith se volatilizase [i
Nancy se \ntoarse singur` \n limuzina lui Mason. A[ezat`
al`turi de cel ce-i era so], tân`ra femeie \nvârtea inelul prea
larg [i prea greu \n jurul degetului.
– A fost o ceremonie legal`? Suntem \ntr-adev`r...
\ntreb` ea.
Jordan \i arunc` o privire iritat`.
– C`s`tori]i? Da.
– Dar... este imposibil...
– Deloc. Formalit`]ile sunt aranjate deja de mai multe
s`pt`mâni. Mason nu las` niciodat` nimic la voia
\ntâmpl`rii.
– Dar... examenul medical...

– Louis Salvador a procurat certificatele necesare.
Lise se gândea \n lini[te. A[adar, Mason se gândise de
s`pt`mâni la acest contract. De la \ntoarcerea nepoatei la San
Francisco, o \mpinsese \n bra]ele lui Jordan... Acesta relu` pe
un ton mai blând:
– Ar fi trebuit s` [tii c` voia s` ne c`s`toreasc`, micu]`
Lise.
– Nu… nu m-am gândit la asta, murmur` ea.
Jordan râse foarte \ncet
– Oare \ntr-adev`r e[ti atât de naiv`, cum pari?
Tân`ra femeie fu cuprins` de mânie. |ntr-adev`r, se
abuzase prea mult de \ncrederea ei prea mare.
– Cu siguran]`. Dar nu este grav. Nu ne r`mâne decât s`
anul`m aceast` c`s`torie ridicol`.
Ma[ina se opri \n fa]a locuin]ei lui Mason. Jordan se
\ntoarse spre Lise. Ea era alb` de furie.
– Oh, nu, nu va fi nici o anulare, draga mea.
– Dar... de ce?
Jordan ridic` din umeri cu indiferen]`.
– Pentru c` vreau s`-mi apar]ii. Nu m-am ascuns niciodat`.
Lise sus]inu o clip` privirea ironic` a lui Jordan, apoi
izbucni:
– A[adar, crezi c` este suficient s` m` iei de so]ie prin
surprindere, pentru ca s` dispui de mine! Te dispre]uiesc; [i
nu te voi l`sa s` m` atingi.
106 KATE FREIMAN
F`r` ca tân`ra femeie s` poat` reac]iona, Jordan o prinse \n

bra]e. |[i puse pe buzele ei gura \n loc de c`lu[. Lise gemu,
\ncerc` s`-l resping`, dar deja dorea cu ardoare s` r`spund`
acestei \mbr`]i[`ri.
– Oh! te detest, te detest!
***
Nancy organizase un prânz cu [ampanie. Amabilitatea ei o

emo]iona pe Lise, dar tân`ra femeie nu se putu atinge de
bucatele rafinate. Totul se petrecea ca [i cum Jordan \i furase
foamea [i lini[tea...
– A[ fi vrut s` am timp pentru a organiza o recep]ie
adev`rat`, se lament` Nancy, decep]ionat` de atitudinea Lisei.
Disperarea tinerei femei spori când se evoc` fastul unei
c`s`torii la biseric` [i un bal seara... Jordan n-o iubea. Dorea
s-o posede, atâta tot... Jordan era incapabil de un sentiment
sincer! Lise bù o \nghi]itur` de [ampanie [i spuse cu o voce
gâtuit` de suspine.
– Toate astea mi se par ireale.
Nancy privi atent fa]a alb` ca varul a tinerei femei [i se
\ngrijor` brusc:
– Dar... e[ti fericit`, nu-i a[a, draga mea?
Lise sim]i cum o cuprinde spaima, dar nu trebuia s-o
chinuiasc` pe Nancy care deja avea de \nfruntat atâtea
\ncerc`ri: boala lui Manson, falimentul companiei... |ncerc` s`-i
zâmbeasc`. Bine\n]eles c` ea \l iubea! Dar el... era imposibil.
– Desigur, sunt fericit`. Nu trebuie s`-]i faci griji pentru mine.

Cu o mângâiere, Nancy puse la loc o [uvi]` din p`rul
brunet al Lisei.
– E[ti atât de palid`...
– M` gândesc f`r` \ncetare la bunicul.
Nancy cl`tin` din cap.
– Are Louis grij` de el. Tu ai face bine s` te gânde[ti la
so]ul tù.
Lise \l privi pe Jordan care st`tea \n picioare \n cel`lalt
cap`t al \nc`perii [i sim]i acea durere cunoscut` \n inim`.
Tocmai intr` Meredith. Se schimbase [i \mbr`case ni[te
pantaloni negri foarte strâm]i [i un pulover larg [i bine
croit, care-i dezvelea neglijent un um`r bronzat. Lise \[i
v`zu veri[oara murmurând la urechea lui Jordan ceva ce-l
f`cu s` zâmbeasc`. Apoi, Meredith se \n`l]` pe vârful
picioarelor, \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui Jordan
[i-l s`rut` pe gur`.
Timpul se opri pentru Lise. Cu r`suflarea tìat`, i se p`ru
c` trecuse o ve[nicie \nainte ca Jordan s` se desprind` din
aceast` \mbr`]i[are, cu blânde]e, dar [i cu fermitate. Al`turi de
Lise, Nancy pocni din limb`, dezaprobator. Descoperi gelozia
\n ochii Lisei [i zâmbi. Acum [tia c` tân`ra femeie \[i iube[te
so]ul.
Lise l`s` ochii \n jos. Jordan nu apar]inea nim`nui. Tân`ra
femeie tres`ri când sim]i un bra] care-i \nconjur` umerii.
Jordan \i murmur` la ureche:
108 KATE FREIMAN
– E[ti gata de plecare?

O adev`rat` groaz` o cuprinse pe Lise. Cùta cu
\nfrigurare o sc`pare, dar prea târziu, trebuia s` se
resemneze, s` r`mân` singur` cu acel b`rbat pe care-l iubea
mai mult decât orice.
– |ntr-o clip`...
Lise se desprinse [i alerg` s` se refugieze \n camera sa.
|ncepu s` se \nvârt` ca un leu \n cu[c`, dar v`zu cu coada
ochiului pe cineva trecând pe culoar.
– Meredith?
Lise dorea s` aib` o explica]ie cu veri[oara sa \nainte de a
pleca.
Meredith se \ntoarse din drum. Intr` \n camera Lisei.
|nchise u[a cu o privire du[m`noas` [i rece.
– Da? Ce vrei? \ntreb` ea cu un dispre] pe care nu [i-l
ascundea.
Lise avu un gest de neputin]`.
– Nu [tiu de unde s` \ncep.
Meredith zâmbi dispre]uitor f`r` s` r`spund` [i Lise se sili
s` continue.
– Eu... Ei bine, [tiu ce crezi...
Meredith o \ntrerupse cu o voce sarcastic`.
– Despre ce vorbe[ti?
Lise replic` lini[tit`.
– {tii foarte bine, Jordan. |n diminea]a asta m-ai acuzat c`
alerg dup` el.
– {i \n aceast` dup`-amiaz`, am observat c` l-ai luat de

b`rbat. Frumoas` treab`, Lise. Probabil te pricepi la b`rba]i.
Nu e[ti altceva decât o destr`b`lat` de lux. A[a mam`, a[a
fiic`...
Lise p`li sub insult`.
– Meredith, te rog! {tiu ce sim]i...
– Adev`rat? O [tii? Crezi oare c` m` intereseaz` explica]iile?
Deloc, iubito! |]i doresc doar tot norocul din lume. Vei avea
nevoie!
– Meredith, \mi pare rù.
O ur` \nc`rcat` de am`r`ciune deform` chipul frumos al
Meredithei.
– Oh, nu vei \nceta s`-]i par` rù.
M`sur` \nc`perea \n lung [i \n lat, apoi se \ntoarse c`tre
veri[oara sa:
– Mason mi-a g`sit un alt pretendent, [tiai?
Aceast` fraz` o [oc` pe Lise.
– Nu.
– Este absolut respectabil, foarte frumos [i-l voi lua de so]
când va dori Mason. Scumpul nostru bunic a aranjat totul.
Lise \[i trecu o mân` peste frunte. Oare câte vie]i distrusese
Mason, voind s` le conduc`?
– Meredith, dar \l iube[ti?
– S`-l iubesc? Cine vorbe[te de dragoste? Eu vreau bani [i
putere. F`r` uneltirile lui Mason [i ale tale, m-a[ fi c`s`torit cu
Jordan, n-a[ fi fost deposedat` de ceea ce \mi revenea de
drept.
110 KATE FREIMAN
– Averea lui Mason...

Meredith a]inti asupra veri[oarei sale o privire pierdut`.
– Cât e[ti de \nduio[`toare, Lise... atât de dulce [i
nevinovat`, atât de preocupat` de s`n`tatea lui Manson...
Te [tersese din testament, [tiai? Eu a[ fi mo[tenit totul, cu
condi]ia s` urmez directivele bunicului. {i a[ fi f`cut-o;
n-am inten]ia s` suport aceea[i soart` ca mama mea. Mason
[i-a distrus via]a [i nu i-o voi ierta niciodat`! Sper c` va
muri!
Violen]a Meredithei o \ngrozi pe Lise, care se d`du \napoi,
dar veri[oara sa o re]inu de bra], cu un pumn de fier.
– Oh, nu. Vei asculta tot ceea ce am de spus, scorpie mic`.
Dac` cel pu]in Mason n-ar fi avut acel prim infarct... Nu te-ai fi
\ntors niciodat` aici. Jordan ar fi fost al meu.
Lise \ncerc` s` scuze atitudinea Meredithei. {opti cu un
zâmbet trist:
– |l iube[ti, nu-i a[a?
– Ba nu! Dragostea este bun` pentru pro[ti sentimentali de
felul tù. Jordan era so]ul perfect. Când va fi ob]inut controlul
la „Holbrook International“, va fi b`rbatul cel mai puternic din
San Francisco. Va fi mult mai bogat decât a fost Mason
vreodat`!
Meredith se \ntrerupse o clip` \nainte de a adùga:
– {i, bine\n]eles, este fantastic la pat.
Lise se \nfior` [i Mederith izbucni \n râs.
– Asta este, frumoaso, va trebui s` supor]i. Sunt \ncântat`
s` fiu aici pentru a te privi cum te distrugi. S`rmana Lise,
c`s`torit` cu un b`rbat care nu se intereseaz` de ea. Se va

folosi de tine pân` când \l vei plictisi... [i asta nu va dura mult timp!
– Meredith, calmeaz`-te!
Lise \ncerc` s` se elibereze, dar Meredith \[i spori mai mult
strânsoarea degetelor. Cea mai mare dintre cele dou`
veri[oare se aplec` peste mezin` [i-i arunc` \n fa]`:
– Spune-mi, Lise, cum te sim]i s` fii vândut`?
– Ce vrei s` spui?
– Jordan nu ]i-a vorbit despre asta? Proast` mic`! }i-ai
imaginat c` dorea s` te ia de so]ie?
Lise \nchise ochii obosit`. Meredith [tia exact unde s`
loveasc` pentru a-i produce cea mai mare durere. Cum
veri[oara sa a[tepta un r`spuns, Lise murmur`:
– Nu [tiu...
– Ei bine te voi informa eu. Jordan ob]ine „Holbrook
International“, dar cu condi]ia s` te ia o dat` cu compania.
Scumpul nostru bunic, avea \nc` probleme de con[tiin]`,
b`nuiesc... Jordan vrea compania de mul]i ani. Mason a fost
sl`bit de e[ecul din Extremul Orient, dar este \nc` \n pozi]ia
de a negocia. L-am auzit la telefon. Aranjametul a fost \ncheiat
acum câteva s`pt`mâni.
Lise fu scuturat` de dezgust. La spital, bunicul aproape
recunoscuse toate astea.
Meredith privi cu satisfac]ie urmele ro[ii l`sate pe bra]ul
Lisei. |[i puse rapid p`rul \n ordine, se \ndrept` spre u[` [i
arunc` peste um`r.
– Mult noroc, scump` veri[oar`.
Capitolul 8
Casa lui Jordan, imens`, era construit` din piatr` [i

lemn`rie patinat`, situat` foarte sus, pe \n`l]imile colinelor
din Marin County. Un [ir de arbori de[i o ascundeau de
privirile trec`torilor prea curio[i.
|nainte de a ajunge la cas`, ma[ina trecu de un portal \nalt,
metalic, comandat electric [i supravegheat de dou` camere
video. Apoi trebuia urmat` o alee [erpuitoare printre pini,
eucalip]i [i sequoia.
Casa era construit` pe dou` nivele, cu terase largi din lemn
la fiecare etaj. Fiecare fereastr` oferea o vedere superb`
asupra arborilor maiestuo[i [i lini[ti]i. Era un loc \n care
trebuia s` se trìasc` bine; Lise observ` asta \n pofida
dezam`girii sale. |ntr-o situa]ie normal`, tân`ra femeie ar fi
plecat s` descopere cel mai mic ungher; dar cuvintele
Meredithei continuau s-o preocupe.
Jordan o introduse \ntr-un salon mobilat cu rafinament. Se

mir` de mutismul tinerei femei [i o privea uneori atent,
\ntreb`tor [i \ngrijorat.
|nc`perea era spa]ioas`, p`trat`, decorat` \n culoarea
untului [i un albastru foarte deschis. Perne albe [i albastre, pe
canapeaua din piele, invitau la odihn`. Tablourile
contemporane purtau numele unor arti[ti cunoscu]i.
O b`taie discret` \n u[` anun]` sosirea doamnei Porter,
menajera casei. Jordan f`cu prezent`rile [i explic` faptul c`
domnul Porter avea grj` de parc [i de piscin`.
Lise o aprecie de la prima vedere pe simpatica doamn`
Porter, \n vârst` de aproximativ patruzeci de ani.
– Toate felicit`rile pentru amândoi, exclam` ea. Voi trimite
s` v` urce bagajele la etaj. |n acest timp, dori]i s` servi]i ceva,
doamn` Hayes?
Doamn` Hayes! Oare cum se va putea obi[nui Lise cu acest
nume?
– Mi-ar face pl`cere pu]in` cafea, r`spunse tân`ra femeie.
Doamna Porter zâmbi u[or \nclinând capul, apoi se
\ntoarse spre Jordan.
– {i dumneavoastr`, domnule?
– Eu a[ prefera ceva mai tare, dar m` voi ocupa singur de
asta. Dup` ce ve]i aduce cafeaua, de ce nu pleca]i \ntr-o
vacan]` pentru restul s`pt`mânii?
Doamna Porter radia de bucurie:
– Mul]umesc mult, domnule, sunte]i foarte amabil.
Se \ntoarse rapid cu o tav` \nc`rcat` cu ce[ti, cafea [i
sandvi[uri minuscule, delicioase. Cum Jordan schimb` câteva
114 KATE FREIMAN
cuvinte cu menajera, \nainte de plecare, Lise se apropie de

fereastr` pentru a contempla bog`]ia gr`dinii [i abunden]a de
flori multicolore.
O nelini[te surd` o rodea pe tân`ra femeie. O dat` doamna
Porter plecat`, vor r`mâne singuri \n aceast` cas` frumoas`.
Lise nu [tia cu precizie ce a[tepta Jordan de la ea, dar \i era
team`. Cuvintele Meredithei o r`neau \nc` la fel de
necru]`tor. Jordan se c`s`torise cu ea pentru a ob]ine
„Holbrook International“.
Pentru ce alt motiv ar fi putu-o lua de so]ie? De ce oare
trebuia s` se \ndr`gosteasc` de acest b`rbat?
– Pot s`-]i torn cafea?
Lise tres`ri [i se \ntoarse cu fa]a. F`r` nici un preambul,
puse \ntrebarea care o obseda de ore \ntregi.
– Acest inel... spuse ea ridicând mâna stâng`, a apar]inut
so]iei tale?
– Este important pentru tine?
Jordan puse pe o m`su]` lâng` Lise cea[ca de cafea, apoi se
servi cu un pahar de whisky. Tân`ra femeie insist`:
– Al cui a fost?
– Al mamei mele.
– Oh...
Lise se sim]i ridicol` c` d`duse \ntreb`rii atâta importan]`.
Totu[i, fu cuprins` de o imens` u[urare. Lu` cea[ca [i bù o
\nghi]itur`, \ncercând s`-[i ascund` tremurul mâinilor.
– Dac` te deranjeaz`, pot cump`ra o alt` verighet`.
– Nu-i nici o sup`rare, bâigui Lise, jenat`.
– Totu[i, aveam impresia de contrariu.

Lise se \ncrunt`.
– Eu... Vorbe[te-mi despre so]ia ta.
– Te intereseaz`? A trecut foarte mult timp de atunci.
Acest subiect p`rea s`-l indispun` pe Jordan. Oft`:
– Eram tân`r [i ner`bd`tor. La acea vârst`, nu [tiam ce este
dragostea.
Se l`s` t`cerea. |n cele din urm`, Lise nu mai reu[i s`
suporte, s`ri \n picioare.
– Oh, este ridicol!
Jordan \ntreb` cu un zâmbet ironic:
Lise strig` furioas`:
– Nu voi r`mâne aici! Nu vreau s` fiu legat` de un necunos-
cut pentru tot restul zilelor mele!
Tân`ra femeie se \ndrept` cu pas hot`rât spre u[`, dar
Jordan i se a[ez` \n drum. O opri cu un gest rapid [i o \ntoarse
spre el.
– Sunt fericit c` ai \n]eles cel pu]in c` suntem lega]i pe
via]`.
Lise replic` pe o voce tremur`toare:
– Nu m` po]i ]ine aici \mpotriva voin]ei mele.
– Poate nu va fi \mpotriva voin]ei tale.
Ochii lui nu se desprindeau de pe buzele \ntredeschise ale
tinerei femei [i Lise \n]elese. Pu]in \i p`sa de sentimentele ei;
se tr`dase atât de des... Jordan vorbise despre asta cu
Meredith, râsese cu ea...
116 KATE FREIMAN
Aceast` amintire umilitoare readuse puterile [i mânia Lisei.

– Te ur`sc! Dac` m` atingi, te omor. Jur!
Jordan zâmbi cu senzualitate non[alant`.
– Ai ochi de pisic`... murmur` el.
– Am [i gheare! {i-]i scot ochii dac` te mai apropii.
– Arat`-mi ghearele, replic` Jordan cu voce amuzat`.
Fulger`tor, buzele lui Jordan fur` peste ale ei. Furia [i
mândria r`nit` disp`rur` \ntr-o cea]` \ndep`rtat`. Cum s-ar
putea oare lupta cu acest b`rbat, când \l iubea atât de
mult?
|n cele din urm`, Jordan \n`l]` capul [i \ntâlni privirea
tulburat` a so]iei sale.
– E[ti so]ia mea, Lise [i te doresc.
Ea protest` slab.
– Nu, nu sunt so]ia ta...
Jordan \i prinse mâna stâng` [i-i ar`t` verigheta.
– {i atunci, asta ce este?
– Este o glum` de prost gust. Nu, mai dregrab` un
aranjament comercial.
– Ce vrei s` spui?
Lise izbucni, triumf`toare:
– Vreau s` spun c` nu sunt atât de proast` pe cât crezi tu.
{tiu despre toate \n]elegerile cu bunicul!
Se l`s` o lung` t`cere. Lise nu reu[ea s` descifreze expresia
lui Jordan. Adùg`, vrând s`-l jigneasc` [i mai mult.
– Este demn de dispre]! Tu e[ti demn de dispre]!
– Cine ]i-a vorbit despre asta? Mason?
O durere ascu]it` str`punse pieptul Lisei. A[adar, Jordan

admitea adev`rul. |n adâncul gândurilor sale, p`strase o mic`
speran]`, \n ciuda tuturor. Dar Meredith spusese adev`rul [i
Lise ar fi dorit s` moar`.
– Ce importan]` are? Este suficient c` [tiu totul. Nu voi
dormi \n acela[i pat cu tine nici ast`zi [i nici alt` dat`. Poate ai
cump`rat „Holbrook International“, dar nu pe mine!
Jordan articul` cu r`ceal`:
– Adev`rat? Este timpul s` accep]i s` prive[ti realitatea \n
fa]`: suntem so] [i so]ie, indiferent de motiv. {i vei dormi \n
patul meu chiar \n aceast` noapte.
Lise nu putu rezista când o trase spre el lâng` trupul lui cu
mu[chi puternici. Se zb`tu slab [i murmur`:
– Nu, nu vreau... nu f`r` dragoste.
Jordan se \ncord` imperceptibil. Apoi spuse pe un ton
aproape amenin]`tor:
– Po]i [i o vei face.
Mâna sa bronzat` alunec` de pe um`rul Lisei [i-i dezmierd`
blând sânul. Ea tremura puternic [i \ntoarse capul. Jordan
adùg` cu voce joas`:
– E[ti so]ia mea, Lise, [i va trebui s` te compor]i ca atare.
Lise replic` trist`:
– Sunt o actri]`, doar n-ai uitat?
Jordan râse zeflemitor.
– Atunci, \ncepe s`-]i \nve]i rolul.
Jordan o s`rut` pe Lise cu o pasiune nou`. Ea se gândi
confuz s` se zbat`, s` strige, s`-l loveasc`, dar valuri de dorin]`
118 KATE FREIMAN
o l`sar` f`r` putere. Nu protest` când Jordan o ridic` \n bra]e

[i urc` scara. Totu[i, o [oapt` \nspìmântat` \i sc`p` când el
trecu de u[a camerei:
– Jordan...
El s`rut` u[or gura tinerei femei [i zâmbi.
– Sst, Lise. Nici un cuvânt...
O \ntinse blând pe patul imens.
Gura lui Jordan \i atingea u[or gâtul, pieptul, umerii tinerei
femei. |n contact cu buzele fierbin]i, pielea Lisei lua foc.
Apoi, mâinile bronzate [i moi ale lui Jordan o dezbr`car`
rapid pe Lise. Tân`ra femeie r`mase inert` [i goal`, pe
cear[afurile r`coroase din m`tase.
El se \ndrept` pentru a contempla corpul dezbr`cat al
Lisei. Ea ro[i puternic [i \ncerc` s` se acopere cu o bucat` de
cuvertur`.
Jordan zâmbi afectuos. Prinse mâinile Lisei [i-i s`rut`
cù[ul fiec`rei palme.
– E[ti frumoas`, Lise, atât de frumoas`... am impresia c`
a[tept de mult...
Se \ntrerupse brusc. Mâinile explorau cu blânde]e pielea
m`t`soas` a Lisei, sânii, abdomenul, [oldurile. Apoi puse
st`pânire pe gura tinerei femei, pentru un s`rut lung [i
p`tima[. Lise se sim]i cuprins` de-o dorin]` puteric`. Gemu de
frustrare când Jordan se \ndep`rt` pentru a se dezbr`ca \n
grab`.
Contactul trupului gol al lui Jordan cu pielea sa, \i produse
un [oc tinerei femei. |ngrozit`, [opti:
– Nu... Nu pot... Eu, niciodat`....

Jordan o domoli cu o mângâiere,
– {tiu. Nu te nelini[ti, dragostea mea. Nu-]i voi face rù.
– Jordan, te rog...
Lise vru s` se zbat`, dar trupului mare [i musculos al
so]ului sù nu-i fu greu s` se fac` ascultat. El \i comand` cu o
voce r`gu[it`:
– Atinge-m`, mângâie-m`. Nu m` l`sa s` te iau, Lise.
Ofer`-mi-te.
Lise tremura din cap pân` \n picioare. Vocea lui Jordan
exercita asupra sa o fascina]ie irezistibil`. Ridic` o mân` apoi
pe cealalt` [i, \ntâlni pieptul \n acela[i timp dur [i suplu.
Sim]i sub degetele sale inima lui Jordan b`tând puternic [i
repede, apoi se abandon` pl`cerii de-a urm`ri conturul
mu[chilor, de a-l auzi pe Jordan gemând ca supus unei dureri
delicioase.
Dup` o ve[nicie de mângâieri, de descoperiri, trupul Lisei
se arcui spre Jordan. Nu mai putea suporta aceast` a[teptare,
i se p`rea c` nu trìse decât pentru clipa care se apropia, clipa
unirii, perfect`, pasionant`.
|n sfâr[it, Jordan o f`cu a sa. Lise se ag`]` de spatele lat [i
musculos \n care \[i \nfipse unghiile, strigând numele iubirii
sale, \n timp ce el o ducea \ncet, cu r`bdare, pân` la clipa de
negrìt.
***
120 KATE FREIMAN
Lise deschise ochii \n penumbr`. Dezorientat`, se \ntreb`

unde se afla. Apoi sim]i mul]umirea tandr` a trupului sù [i \[i
aminti.
|ntoarse capul. Jordan plecase; dar dezordinea
cear[afurilor st`tea m`rturie nop]ii lor pasionate.
Se \ntinse cu un zâmbet senzual. Aceast` noapte fusese
pentru ea o experian]` de neuitat. Poate aceste clipe
tumultuoase o vor ajuta s` \n]eleag` mai bine...
Lise se d`du jos din pat. Ce or` putea fi? Cerul scânteia de
mii de stele, dar briza era c`ldu]` \nc`. Tân`ra femeie ie[i pe
teras`, f`r` s` se preocupe de goliciunea sa. Se rezem` de
balustrad` [i se \ntinse. Copacii fo[neau \n \ntuneric [i farurile
unei ma[ini suiau \ncet o colin` \ndep`rtat`.
Z`rindu-[i imaginea pal` a trupului \n geamul ferestrei, Lise
\nchise ochii sub efectul unei ciudate sl`biciuni. Nu uitase
mâinile blânde ale lui Jordan [i gura sa fierbinte... dup` cum
b`nuise, era un amant priceput. Câte femei se abandonaser` oare
\n bra]ele sale, implorându-l ca Lise, mai \nainte cu câteva ore?
Jordan n-o iubea; acceptase deja c` aceast` c`s`torie era o
clauz` \n contractul cu Mason. Cum oare \i putuse ceda Lise,
[tiind asta?
Ochii i se umplur` de lacrimi. Fusese categoric hot`rât` s`-i
reziste. {i fusese de-ajuns s-o ating`, pentru a-[i abandona
trupul [i sufletul... Cu siguran]`, Jordan \[i potolise doar
dorin]a fizic` din el; dar ea, Lise, nu mai era aceea[i. Nu va uita
niciodat` aceast` noapte, \i va apar]ine pentru totdeauna lui
Jordan.
Tân`ra femeie se \ntoarse \n camer` pentru a se \nf`[ura

\ntr-un neglijeu de m`tase. Aprinse o lamp` de pe noptier` [i
cercet` \nc`perea cu privirea, \n cùtarea hainelor sale.
Lise descoperi o baie luxoas` [i deschise o u[` ascuns`,
intrând \ntr-o camer` mic` având pere]ii lambrisa]i, unde erau
ag`]ate sau \mp`turite haine b`rb`te[ti. Tân`ra mângâie cu
triste]e un costum al lui Jordan. Era absolut imposibil, nu
putea r`mâne cu acest b`rbat [i se pr`bu[i pe un scaun pentru
a-[i plânge toate lacrimile ce le sim]ea \n corp.
Mai târziu, când lacrimile \i secar`, Lise se refugie \n baie.
Arunc` ap` rece pe ochi, apoi cobor\ scara descul]`, \n
cùtarea valizelor sau a hainelor sale.
Lumina str`lucea \n salon. Lise intr` [i-l g`si pe Jordan \n
picioare, \n fa]a ferestrei, cu un pahar de whisky \n mân`.
Ea \l cercet` o clip`, fascinat` de frumuse]ea trupului sù
pe jum`tate gol, \mbr`cat doar cu ni[te blugi decolora]i.
Lise percepu ceva dezolant, de-o infinit` singur`tate \n
aceast` siluet` mut`. Sim]i dorin]a de a alerga spre el [i a-l
\nconjura cu bra]ele. Dar Jordan \[i d`du seama de o prezen]`
\n \nc`pere [i se \ntoarse. |i zâmbi u[or.
– |n sfâr[it te-ai trezit, Lise...
Iluzia sl`biciunii sale disp`ruse, p`rea ca \ntotdeauna
perfect st`pân pe sine. Privirea indiscutabil arogant` [i
m`gulitoare o f`cu s` ro[easc` pe tân`ra femeie, ale c`rei
forme de-abia erau acoperite de m`tasea transparent`.
– M`... m` \ntrebam unde-mi sunt hainele.
– Valizele tale sunt sus. Porter le-a trimis acolo [i ]i-a
aranjat probabil lucrurile \n dulapul pentru haine. Te-ai uitat?
122 KATE FREIMAN
Lise deschise gura pentru a r`spunde, apoi \[i aminti de

existen]a unei a doua u[i pe care neglijase s-o deschid`.
Jordan o privi atent, intrigat.
– Ce-i cu tine?
Lise \[i reveni.
– Nimic. A[ putea s` beau ceva, te rog?
– Desigur. Ce dore[ti?
– Whisky.
Lise nu se atinsese niciodat` de bùturi tari, dar avea
nevoie neap`rat de ceva remontant pentru a-[i p`stra
controlul asupra nervilor. Jordan nu se ar`t` surprins [i-i
\ntinse un pahar umplut cu generozitate.
Lise \l observ` distrat` pe Jordan care-i \ntoarse spatele.
Deodat`, z`ri ni[te linii ro[ii paralele pe umerii sì.
– Dumnezeule, [opti ea \ngrozit`.
Jordan se \ntoarse brusc. Urm`ri direc]ia privirii tinerei
femei [i izbucni \n râs. Lise \ntreb` serioas`:
– Eu ]i-am f`cut asta?
Jordan zâmbi ironic.
– Sunt m`gulit.
– |mi pare rù.
Lise l`s` ochii \n jos [i-[i \nghi]i whiskyul ca pe ap`. Jordan
era foarte aproape de ea. Strânse cu putere paharul \ntre
degete pentru a-[i st`pâni o puternic` dorin]` de-a mângâia
pieptul musculos. |ntreb` pe o voce ferm`:
– Cât este ceasul?
– Nou` [i jum`tate.
Jordan nu se mi[c`. Erau doar la câ]iva centimetri unul de

altul [i Lise nu g`sea puterea s` se \ndep`rteze.
– A[ vrea s` telefonez la spital.
Jordan replic` imediat.
– Am sunat eu deja.
– Cum se simte?
– Se odihne[te. Este \nc` foarte sl`bit, dar se crede c` \[i va
reveni.
Aceast` veste aduse o imens` u[urare tinerei femei. |[i
a[ez` paharul [i reu[i s` se \ndep`rteze de Jordan. Dar nu f`cu
decât câ]iva pa[i când o mân` i se strânse pe \ncheietur`.
– Trebuie s` vorbim.
Lise \ncerc` s` se elibereze, dar Jordan \[i spori
strânsoarea. Ea replic` enervat`:
– N-aveam nimic s` ne spunem. Nu voi r`mâne cu tine!
N-a[ suporta aceast` c`s`torie lamentabil`. O c`s`torie f`r`
dragoste n-are nici o valoare [i... [i nu voi r`mâne, m` auzi?
Degetele lui Jordan strânser` nervos \ncheietura pl`pând`.
El \[i \ncle[t` maxilarul.
– Vei r`mâne. Ai acceptat aceast` c`s`torie [i i-ai f`cut o
promisiune lui Mason. Aveai o [ans` s` te eschivezi, dar n-ai
prins-o. {i dac` te las s` pleci, unde te vei duce?
– Nu te prive[te!
Lise se sim]ea prins` \n capcan`. Nu se putea duce nicìeri.
Poate, numai \n Anglia... Aceast` idee o lini[ti o clip`; apoi
trebui s` admit` c` nu s-ar fi putut \ntoarce acolo \nainte de
a-l [ti pe Mason complet restabilit.
Jordan \i ar`t` \nc` o dat` oribilul adev`r.
124 KATE FREIMAN
– E[ti so]ia mea. |n consecin]`, m` prive[te, nu crezi?

Ea privi cu aten]ie chipul neted [i \ntunecat al so]ului sù
[i sim]i o lovitur` \n plin piept.
Era con[tient` de for]a iubirii pentru el. Va putea s`
g`seasc` m`car curajul de a-l p`r`si?
Cu tr`s`turile \n`sprite de efortil de a-[i ascunde
sentimentele, Lise spuse tìos:
– Foarte bine. |n acest caz, ce propui?
Jordan zâmbi \ncordat.
– Ce calm suveran...
– {i de ce nu? Sunt sigur` c` nu ne va fi greu s` g`sim un...
aranjament.
Lise \ncerc` s` adopte o voce dispre]uitoare [i plictisit`.
Jordan murmur` \ncet:
– Este prea târziu, Lise.
– Nu \n]eleg...
– Te-ai abandonat absolut \ncânt`tor \n bra]ele mele. Nu
mai po]i face pe indiferenta.
{ocat`, Lise deschise mari ochii verzi. Replic` pe un ton
sarcastic:
– N-a fost decât dorin]`, f`r` nici un pic de dragoste. {i asta
nu m` intereseaz`...
– Este un \nceput.
Jordan zâmbi [i \ndep`tr` u[or ]es`tura din m`tase \n care
se \nf`[urase Lise. Se aplec` pentru a-[i plimba buzele pe gâtul
[i pieptul tinerei femei [i a-i atinge sânii cu o mân` senzual`.
Lise se \nfior`. Dorin]a \i n`v`li \n vine [i respira]ia i se precipit`.
– Nu...
Lise se \ndep`rt` dintr-o s`ritur`. {tia c` Jordan o f`cea f`r`
dragoste. Voia numai s`-[i etaleze puterea dominatoare
asupra corpului ei prea ascult`tor. La acest gând, Lise putu
g`si for]a de-a respinge mâna lui Jordan...
El o l`s` s` ia distan]`. Lise rearanj` cutele ve[mântului
u[or de noapte [i \[i \ncruci[` bra]ele cu un aer hot`rât.
Jordan o observ` f`r` s` spun` un cuvânt.
Dup` câteva clipe de t`cere, \n care Lise nu reu[i s`-[i
\ntoarc` privirile, Jordan murmur`:
– Vezi bine, Lise. Armonia noastr` trupeasc` este perfect`.
Aceast` c`s`torie are toate [ansele s` reu[easc`.
Lise l`s` trist` capul \n jos.
– {i dragostea?
Jordan r`spunse cu un cinism ne\ndur`tor:
– Care dragoste? Crezi oare c` totul va merge mai bine
dac` \]i spun c` te iubesc? S` [tii c` ]i-o pot spune. Nu m`
deranjeaz`.
Lise \nchise ochii cu durere.
– Nu, nu! Bine\n]eles c` nu.
N-o va l`sa s` plece. Voia „Holbrook International“ [i va
pl`ti pre]ul necesar.
– Atunci, unde este problema?
Furioas`, Lise replic` f`r` s` se gândeasc` la vorbele ei.
– Problema este c` te dispre]uiesc!
– |ncerci s` semeni cu un disc stricat, Lise.
|ntinse bra]ul [i o aduse pe tân`ra femeie lâng` el, ca pe o
p`pu[` din cârpe. S`rutul sù strivi buzele Lisei.
126 KATE FREIMAN
Ea se zb`tu furioas`, dar nu reu[i decât s` se r`suceasc` pe

pieptul puternic, f`r` s` poat` desface strânsoarea. Brusc,
totul se cl`tin` [i Lise r`spunse cu totul chem`rii acelui s`rut.
Mângâie cu tandre]e umerii contuziona]i de pasiunea sa.
Jordan gemu \ncet lâng` gura Lisei. |[i afund` degetele \n
p`rul sù negru pentru a o face pe tân`ra femeie s` dea
capul spre spate, apoi acoperi cu s`rut`ri avide gâtul fragil al
Lisei.
Cu un gest precis [i rapid, Jordan f`cu s` cad` m`tasea de
pe umerii Lisei. Mâinile mari, b`rb`te[ti, parc` descopereau
pentru prima dat` pielea m`t`soas` [i se umpleau de
admira]ie cu o infinit` \ncetineal`.
R`sun` soneria telefonului. Zgomotul sù insuportabil \n
aceast` \nc`pere t`cut` \i f`cu pe amândoi s` tresar`. Lise
reveni la realitate [i vru s` se \ndep`rteze de Jordan.
El refuz` s-o lase s` plece. |n`l]` capul pentru a-i cere cu o
voce \n`bu[it`:
– Las`-l s` sune.
– Nu!
Printr-o mi[care de panic`, Lise reu[i s` se elibereze [i
alerg` la telefon. R`spunse \nainte ca Jordan s` aib` timp s-o
opreasc`.
– Lise?
Lise recunoscu pe loc vocea grav` a interlocutorului sù.
P`li [i strânse convulsiv receptorul \n mân`. Era Paul Lianos.
– Cum ai ob]inut acest num`r? \ntreb` ea cu r`ceal`.
Paul Lianos p`rea c` se amuz` bine. Replic`:
– De la Meredith. Vino mâine s` iei prânzul cu mine.

Lise tremura din toate \ncheieturile. Ce tupeu! Nu-i venea
s` cread`. Paul Lianos era perfect sigur de el. Câteva secunde
dispre]ul o sufoc` pe Lise [i o \mpiedic` s` vorbeasc`. Apoi
replic` tìos:
– Nu.
Se \ntoarse, sim]indu-l pe Jordan mi[cându-se \n spatele ei.
O observ` cu aten]ie pe tân`ra femeie, tr`s`turile crispate,
maxilarele strânse. Paul Lianos continu` pe un ton
conving`tor:
– Haide, accept`, Lise. Nu-mi credeam ochilor când te-am
v`zut ast`zi. Erai frumoas` la optsprezece ani, asta este sigur,
dar acum e[ti irezistibil`!
Lise asculta intona]ia admirativ` a lui Paul Lianos [i sim]i c`
i se face grea]`. |ncerc` cu greu s` respire adânc [i tres`ri când
Joardan \i smulse receptorul din mâna tremur`toare.
Jordan \nchise cu brutalitate, f`r` m`car s` duc`
receptorul la ureche. O r`ceal` ascuns` o cople[i pe Lise. Se
aplec` s`-[i adune neglijeul [i-l strânse zgribulit` \n jurul sù.
apoi \ndr`zni s` arunce o privire pe furi[ spre fa]a deformat`
de furie a lui Jordan.
Cu perspicacitatea sa obi[nuit`, Jordan \ntreb`:
– Era b`rbatul de la restaurant?
Lise d`du afirmativ din cap. Jordan continu`:
– Din cauza lui ai p`r`sit San Francisco?
– Da.
– Cine este?
128 KATE FREIMAN
– Paul Lianos.
Lise trebui s` fac` un efort fa]` de ea \ns`[i pentru a
articula numele detestat. Jordan d`du la rândul sù din cap,
ca [i cum acest nume \i era familiar.
– {i ce reprezint` el pentru tine?
– Nimic.
Lise se \ntoarse. Niciodat` nu-i va putea povesti lui Jordan
acel episod atât de umilitor.
El o prinse pe tân`ra femeie de umeri [i o f`cu s` se
\ntoarc` \n fa]a sa.
– Nu min]i! Paul... Am mai auzit acest nume. |l murmurai
cu atâta ardoare, \n acea zi când te-am s`rutat!
Lise continua s` refuze s` r`spund`. Jordan o oblig` s`
ridice capul [i o \ntreb` ne\nduplecat.
– E[ti \ndr`gostit` de el?
Ea nu putu suporta mai mult.
– Las`-m` \n pace!
Se eliber` din mâna care-i ]inea b`rbia [i ie[i alergând din
\nc`pere.
Capitolul 9
Lise era \ntins` pe marginea piscinei. Se sc`lda \n fiecare zi,

\notând lungime dup` lungime, pân` când o cuprindea o
epuizare pl`cut`. Apoi ie[ea din ap` [i lenevea la soare \nainte
de prânz.
Ar fi apreciat aceas` mic` rutin` de trând`veal`, \n cazul \n
care ar fi fost mai pu]in nefericit`. Tân`ra femeie se rostogoli
pe spate [i deschise ochii. Se \mplinea o s`pt`mân` de când
sosise \n aceast` cas` [i rela]iile sale cu Jorddan nu ar`tau nici
o ameliorare. Telefonul lui Paul Lianos nu f`cuse decât s`
\nrùt`]easc` lucrurile.
Lise \nchise iar ochii. Soarele \i ardea pl`cut pielea.
P`s`relele ciripeau vesel, insectele bâzâiau \ncet trecând din
floare \n floare... Locul acesta era atât de lini[tit...
Din nefericire, Lise nu mai auzise vorbindu-se despre Paul
Lianos dup` acel telefon nefast... [i spera s` nu mai aib`
vreodat` ve[ti de la el.
130 KATE FREIMAN
Un rând de sequoia imen[i umbreau o parte a piscinei,

\n spatele casei. Solul era pavat cu c`r`mid` ro[ie
hexagonal`; \n jurul apei limpezi erau o mul]ime de
[ezlonguri. O pergol` \mbr`cat` \n plante ag`]`toare
ornamentale ad`postea o mas` [i ni[te scaune pentru a se
mânca \n exterior. Pu]in mai departe, ascuns` \ntr-un tufi[
\nflorit, se \n`l]a o construc]ie mic` ce \nchidea o saun`. Da,
dac` dragostea s-ar fi putut na[te \n aceast` locuin]`, acesta
ar fi fost paradisul...
Atmosfera \n acela[i timp rustic` [i luxoas`, o lini[tea pe
Lise. Trebuia s` recunoasc`, aceast` cas` [i gr`dina sa
luxuriant` o cucerise \n \ntregime.
Tân`ra femeie se \ntoarse u[or când soarele \ncepu s`-i
ard` umerii. Gândurile \i revenir` la Jordan.
Chiar \n acea diminea]`, Lise se trezise \n lumina cenu[ie a
zorilor. Inima lui Jordan b`tea regulat lâng` obrazul ei
Adormise ]inând-o \n bra]e. Lise se cuib`ri lâng` trupul \nalt [i
suplu, alunecând un bra] \n jurul taliei lui Jordan. Inspir`
profund parfumul proasp`t [i b`rb`tesc al pielii sale. |n acea
clip`, Lise se sim]i \n sfâr[it \n siguran]`, pentru prima dat`
dup` ani de zile.
F`r` \ndoial`, Jordan n-o iubea, dar nu se lipsi de prezen]a
sa reconfortant`, de nop]ile lor de extaz senzual. Lise \[i uitase
toat` mândria: va lua tot ceea ce Jordan catadicsea s`-i dea.
El se trezise. Lise zâmbise, \nc` pe jum`tate adormit`. El \[i
aplecase capul brunet [i-i d`du tinerei femei un s`rut blând [i
afectuos.
Ro[i, amintindu-[i acel s`rut. De o s`pt`mân`, Jordan nu-i

oferise decât \mbr`]i[`ri pasionate, \nver[unate [i \n aceast`
diminea]` \i d`dea \n sfâr[it pu]in din acea afec]iune care-i
lipsea atât de mult.
***
Zilele treceau rapid. Jordan muncea \n ora[ toat` ziua. Nu

se \ntorcea decât la ora cinei. Lise se ar`ta rece [i rezervat` \n
conversa]iile lor, deoarece \i era team` s` nu-[i dezv`luie
secretul. Totu[i, Jordan f`cea eforturi evidente pentru
\nfrânge timiditatea tinerei sale so]ii. Uneori, dup` cin`,
ascultau muzic` [i Lise se pierdea \n gândurile sale, f`r` s`
observe privirea p`trunz`toare pe care Jordan o a]intea asupra
ei. Uneori, jucau [ah. Jordan câ[tiga \ntotdeauna; juca
inteligent, cu o precizie calm`. Târziu \n noapte, o ducea pe
tân`ra femeie pân` \n camer` [i f`cea dragoste \n penumbra
r`coroas`.
Lise nu [tia ce se va \ntâmpla cu ea. Viitorul o umplea de
nelini[te [i refuza s`-l priveasc` \n fa]`. Uneori \[i spunea c` ar
trebui s` se \ntoarc` \n Anglia, dup` vindecarea lui Mason...
Dar mai mult sau mai pu]in con[tient, nutrea speran]a nebun`
c`, \ntr-o zi, Jordan se va \ndr`gosti de ea.
Era stupid [i Lise [tia asta. Atitudinea rece [i indiferent` a
lui Jordan nu l`sa nici o \ndoial` asupra sentimentelor sale. O
dorea pe Lise, atâta tot.
Concentrat` asupra dilemelor sale familiare, nu auzi pa[ii
unei femei \nalte, brunete, care se apropiau.
132 KATE FREIMAN
– Bun` ziua. Sper c` apari]ia mea s` nu te scandalizeze

prea tare... Am sunat, dar n-a r`spuns nimeni.
Lise \n`l]` capul [i-[i protej` ochii de soare. Descoperi
stupefiat` chipul delicat al Dianei de Brandebourg.
St`pânindu-[i mânia [i gelozia, Lise se auzi r`spunzând cu
calm:
– Doamna Porter face cump`r`turile s`pt`mânale.
Privirea Dianei de Brandebourg m`sur` cu curiozitate
corpul aproape gol al Lisei. Apoi \ntreb` pe un ton indiferent.
– Jordan nu este aici?
– Este \n ora[, replic` Lise.
Ca \ntotdeauna, Diana era \ntruchiparea \ns`[i a elegan]ei
[i frumuse]ii. Ast`zi, p`rul lung [i negru \i c`dea liber pe
umeri. Purta un costum de culoare deschis` format din
pantaloni [i o vest` impecabil`, machiajul era perfect,
bijuteriile discrete [i de valoare. Lise se sim]i copil`roas` [i
[tears` al`turi de vizitatoarea sa.
– Nici o problem`. De fapt, am venit s` te v`d, Lise.
Diana zâmbea cu amabilitate. Lise \mbr`c` rapid o rochie
scurt` de plaj` peste costumul de baie. |ndr`zneala acestei
femei era uluitoare. Pentru ce venise aici? Venise oare s`-l
caute pe Jordan, sau s` profereze amenin]`ri? O clip`, Lise se
\ntreb` dac` Jordan o mai v`zuse de la c`s`toria lor... Ar fi,
pentru ea, lovitura de gra]ie.
Lise se ridic` [i \ncerc`, \n pofida emo]iei, s` fie demn`.
|ncepu:
– Doamn` de Brandebourg...
Vizitatoarea izbucni \n râs.
– Oh, spune-mi Diana, te rog. Detest bunele maniere.

Lise consider` aceast` \ntrerupere absurd`. Intr` direct \n
subiect.
– Pentru ce voiai s` m` vezi?
Diana ridic` sprâncenele, deoarece sesizase nota de
ostilitate a acestei \ntreb`ri.
– Ei bine, credeam c` ar trebui s` \ncerc`m s` ne
cunoa[tem pu]in mai bine. La urma urmei, \l iubesc pe Jordan
din toat` inima. C`s`toria a avut loc \ntr-o reuniune atât de
restrâns`, \ncât n-am putut asista la ea... evident, dac` e[ti
ocupat`, pot...
Lise a]inti asupra Dianei o privire uluit`. Nu putu decât s`
repete slab:
– |l iube[ti? {i el...
Diana aplec` \ntr-o parte capul [i o observ` pe Lise
amuzat`.
– Bine\n]eles, m` iube[te. Nu ]i-a vorbit despre mine? Este
de neiertat. Afl`...
L`s` s` treac` o clip` cumplit` \n cursul c`reia Lise crezu c`
le[in`.
– Afl` c` sunt sora sa.
Lise se \mbujor` [i se sim]i absolut ridicol`, sub privirea
ironic` a Dianei. |n acela[i timp, sim]i c` i se ia de pe inim` o
greutate dureroas`, ap`s`toare. |nc` pu]in [i ar fi luat-o pe
Diana \n bra]e.
– Oh, sora sa!... Dumnezeule! |mi pare rù... te-am primit
atât de rù! Vrei s` bei o cafea \nùntru?
134 KATE FREIMAN
Lise se puse \n mi[care, cu un zâmbet involuntar pe buze

[i inima u[oar`. Nu se gândise niciodat` c` Diana [i Jordan ar
putea fi rude [i tr`sese concluziile cele mai ru[inoase. De
acum, se sim]ea atât de u[urat`!...
Lise o a[ez` pe Diana \n salonul r`coros cu starurile l`sate.
– Voi face o cafea.
– Vrei pu]in ajutor?
– Nu, mul]umesc, nu-mi va lua decât un minut. |n timp ce
se f`cea cafeaua, Lise se n`pusti la etaj pentru a-[i peria p`rul
[i a \mbr`ca o pereche de pantaloni [i o bluz` u[oar`.
Lise aduse tava cu cafea \n salon. Umplu ce[tile [i-i oferi
Dianei pr`jiturile doamnei Porter.
– Nu te deranjeaz` dac` fumez? o \ntreb` Diana.
– Nu, desigur. |mi place mult mirosul ]ig`rilor fran]uze[ti.
Diana r`spunse zâmbetului Lisei.
– Sper c` nu te jignesc dac` te \ntreb ce vârst` ai?
– Nu, am dou`zeci [i unu de ani.
Diana remarc` amabil`:
– Nu m` mir` c` Jordan este atât de protector cu tine.
– Crezi c` sunt prea tân`r` pentru el?
– |l iube[ti?
– Da.
Lise r`spunse f`r` cea mai mic` ezitare [i chipul Dianei se
\mblânzi.
– Atunci, nu cred c` e[ti prea tân`r`. Rodolphe are cu
cincisprezece ani mai mult ca mine. Dar asta n-a avut nici o
importan]` pentru noi.
Diana vorbise despre so]ul sù cu tandre]e; Lise \n]elese c`

formau un cuplu armonios [i fericit. Diana \i pl`cea din ce \n
ce mai mult. Era deschis`, str`lucitoare [i ar`ta interes pentru
tân`ra sa cumnat`.
– Jordan mi-a spus c` locuie[ti la New York. So]ul tù este
aici, cu tine?
– Nu, este la Los Angeles pentru mai multe s`pt`mâni, \n
cadrul unui ciclu de conferin]e \ngrozitor de plictisitoare; a[a
c` am venit \n San Francisco s`-mi vizitez prietenii [i evident,
s`-l v`d pe Jordan. Iart`-m` c` nu te-am anun]at...
– Oh, nu este nici o problem`, te asigur. Mi-ar pl`cea s`
devenim prietene.
– {i mie... [i cu siguran]` a[a se va \ntâmpla. Jordan a
a[teptat mult timp \nainte de a g`si femeia vie]ii sale. {tiam c`
va fi o persoan` excep]ional`.
Lise ro[i [i nu g`si un r`spuns. Evident, Diana nu [tia
motivul josnic, comercial al c`s`toriei lor. Ea continu`:
– De fapt, am avut o intui]ie de prima dat` când te-am
\ntâlnit – \]i aminte[ti, \n acel club de noapte... Jordan a
insistat s` vad` piesa [i când v-am v`zut \mpreun`... Oh, nu
[tiu de ce m-am gândit... ceva \n comporarea lui Jordan, \n
felul de a te privi...
Lise \[i propuse s` se gândeasc` la aceste cuvinte
surprinz`toare când va r`mâne singur`. Remarc`:
– Probabil sunte]i foarte apropia]i unul de cel`lalt.
Diana ridic` din umeri.
136 KATE FREIMAN
– Oh, se \n]elege... Când eram mic`, aveam pentru el o

adev`rat` adora]ie. Dar este foarte rezervat, foarte puternic;
nu este u[or s` te apropii de personalit`]ile puternice.
Lise consim]i [i probabil ceva se citi \n privirea sa, deoarece
Diana o \ntreb`:
– E[ti fericit`, nu-i a[a?
– Da.
Lise zâmbi cu curaj, pentru c` nu voia s-o nelini[teasc` pe
sora lui Jordan, nici s` i se destìnuiasc` f`r` s-o cunoasc`
bine. Diana o crezu [i exclam` cu sinceritate:
– Sunt mul]umit`... pentru amândoi. Jordan avea de mult
timp nevoie de cineva ca tine.
|n fa]a aerului surprins al Lisei, preciz`:
– Oh, [tiu bine c` femeile i se arunc` de gât. |ntotdeauna
au f`cut-o [i o vor face mereu. Dar eu sunt sora lui, nu l-am
decât pe el, ultimul membru al familiei mele [i sunt mul]umit`
s`-l v`d \n sfâr[it fericit.
Lise servi a doua cea[c` de cafea. Bucuria naiv` a Dianei o
stânjenea din ce \n ce mai mult. Dar nu mai putea da \napoi,
trebuia s`-i men]in` cumnatei sale iluziile.
– Jordan mi-a spus c` p`rin]ii vo[tri au murit.
Imediat dup` ce vorbise, Lise \n]elese cât de lipsit` de tact
fusese fraza ei. Diana râse u[or pentru a o face s` se simt` mai
bine.
– Nu te scuza... Eram amândoi foarte tineri când au murit.
De fapt, Jordan este cel care m-a crescut. Presupun c` nu ]i-a
vorbit despre asta?
– Nu.
Lise se aplec` \nainte, interesat`. Jordan \i dezv`luise foarte
pu]ine despre el \nsu[i, [i ardea de ner`bdare s` afle mai
multe.
Diana \ncepu pe un ton indiferent.
– Eu aveam cinci ani când a murit mama. Jordan avea
[aptesprezece. Tata bùse [i jucase. Trìam \ntr-un cartier
mizerabil din New York [i la moartea mamei n-aveam un ban.
A murit de epuizare, vrând s` pl`teasc` datoriile l`sate de tata.
Dar... spune-mi dac` te plictisesc, nu este chiar o poveste
frumoas`.
– Nu, continu`. Nu [tiu aproape nimic din via]a lui Jordan.
Ei bine... Jordan a muncit \ntr-o uzin` pentru a ne pl`ti
studiile [i a ne \ntre]ine. Era o munc` grea, se \ntorcea
complet epuizat, pentru a-[i preg`ti examenele. Aceasta a fost
o perioad` grea pentru el. Ea l-a format, l-a \nt`rit [i l-a o]elit.
L-am v`zut schimbându-se sub ochii mei. N-a \ncetat niciodat`
s` se lupte [i acum a devenit unul dintre cei mai puternici
b`rba]i din Statele Unite. Frumos parcurs, nu-i a[a? Ai \n]eles
cu siguran]`: sunt mândr` de el.
– |l iube[ti mult...
– Da, admise Diana f`r` rezerve.
– Ai cunoscut-o pe so]ia lui?
– Nathalie? }i-a vorbit despre ea?
– Mi-a spus doar c` a murit aducând un copil pe lume.
Nathalie... Lise \[i imagin` o fat` \nalt`, brunet`, excesiv de
frumoas` [i sensibil`. Diana p`rea surprins`.
138 KATE FREIMAN
– Este ciudat, el nu este genul care s` vorbeasc` despre

trecut... Jordan s-a c`s`torit cu Nathalie la dou`zeci de ani, cu
pasiunea tinere]ii. De fapt, era una din prietenele sale...
– M` \ntreb dac` are vreo fotografie de-a ei...
– Sincer, nu cred. Jordan nu se \ntoarce niciodat` asupra
trecutului. Nu este un sentimental, cu toate c`... ani de zile
l-au chinuit remu[c`rile; credea c` ar fi putut s-o salveze dac`
era mai bogat... Era gre[it, desigur. Medicii au fost categorici:
nu se putuse face absolut nimic. De[i asta nu-l putea consola,
\n acea perioad` eu m` gândeam deja c` mai devreme sau mai
târziu se vor desp`r]i, dac` Nathalie ar fi trìt. Se schimbaser`
atât de mult amândoi... Se c`s`toriser` prea tineri...
Diana fuma calm` o ]igar` [i adùg`:
– Jordan m` va ucide dac` va afla c` ]i-am povestit toate
astea.
– Oh, este foarte dr`gu] din partea ta...
– Eu sunt gata s` povestesc lumii \ntregi ce a f`cut Jordan
pentru mine... {tiu foarte bine c` el nu-[i va aduce niciodat`
laude! Dumnezeule, este \ntr-adev`r atât de târziu? Sunt ore
\ntregi de când flec`resc. Iart`-m`, dar am o \ntâlnire pentru
prânz.
Diana \[i arunc` bricheta [i tabachera \n po[eta mic` de
mân`, continuând:
– Mi s-a spus c` bunicul tù a avut o recidiv`?
– Da. |[i va reveni f`r` \ndoial` [i de data aceasta, f`r`
probleme. Am fost s`-l v`d ieri; arat` mult mai bine.
Diana se ridic`.
– Sunt ve[ti excelente. Sunt mul]umit` c` am putut sta de

vorb` cu tine. Trebuie neap`rat s` vii cu Jordan la noi când se
va \ntoarce Rodolphe din Los Angeles.
***
La \ntoarcerea lui Jordan, Lise, pe teras`, admira noaptea

care se l`sase. El \[i turn` un pahar cu whisky [i veni al`turi de
so]ia sa. P`rea epuizat, \ncordat [i Lise ar fi vrut s`-l ia \n bra]e
pentru a-l \ncuraja. |ntâlnind privirea lui Jordan, l`s` ochii \n
jos [i rupse t`cerea:
– Ai avut o zi bun`?
– Da. {i tu?
– Sora ta a venit s` m` vad`.
Jordan zâmbi.
– {tiam c` voia s-o fac` de mult timp.
– Ne-am simpatizat. |mi place foarte mult.
– Bine.
– Jordan...
– Da?
– Noi de-abia ne cunoa[tem, [opti Lise.
– Este oare vina mea?
– Nu [tiu.
– Dar ce vrei de la mine?
– Nu [tiu. Poate gentile]e...
– Nu m` consideri gentil? o ironiz` el. Eu credeam c` ne
cunoa[tem pân` \n cele mai mici am`nunte.
Lise ro[i.
140 KATE FREIMAN
– Dorin]a nu este totul.

Jordan replic` rece:
– Este tot ceea ce \mi oferi. De la c`s`toria noastr`, te-ai
ascuns \n spatele unui perete de ghea]`.
– Dar dore[ti \ntr-adev`r s`-]i ofer mai mult? \ntreb` Lise
\ncercând s`-[i st`pâneasc` mânia.
– Vreau o so]ie.
– {i eu nu sunt?
– Nu chiar. M` \nvinuie[ti c` \]i d`ruiesc pl`cere. Nu este
totu[i atât de rù...
Lise se ridic` dintr-o s`ritur` [i strig` exasperat`:
– Nu-i decât asta. Tu nu [tii decât s` iei, nu [tii s`
d`ruie[ti!
Drept r`spuns, Jordan se ridic` la rândul sù pentru a o lua
pe tân`ra femeie \n bra]e. O s`rut` cu o senzualitate pu]in
brutal`, apoi se eliber` \ncet. Lise [opti \ntr-o suflare:
– Ai f`cut dragste cu altcineva de când ne-am c`s`torit?
– Nu, r`spunse Jordan cu o sinceritate fireasc`.
Lise nu-[i putu rre]ine un mic zâmbet de u[urare. Jordan
o biciui cu o voce plin` de ironie:
– Asta \]i face pl`cere?
– Am \ntrebat din pur` curiozitate, replic` rece tân`ra
femeie.
Jordan râse, dar Lise \i sesiz` perfect exasperarea. El o
ridic` pe tân`ra femeie \n bra]e [i o duse \n camer`. Lise \l l`s`
s-o fac`; o rezisten]` din partea sa n-ar fi f`cut decât s`-l
amuze pe Jordan.
O a[ez` \ncet pe patul imens. |[i puse mâinile de fiecare

parte a capului tinerei femei [i se aplec` spre ea, cu greutate
corpului a[ezat` pe bra]ele \ncordate.
Lise a[tept`, f`r` s` spun` o vorb`. Deasupra ei, chipul lui
Jordan p`rea sculptat \n piatr`, dur [i nemilos.
|ncet, Jordan l`s` capul \n jos [i-[i puse gura pe a Lisei, cu
o abilitate calculat`. |n cele din urm`, ea avu un frison de
ner`bdare. |[i afund` mâinile \n p`rul negru pentru a-l atrage
pe Jordan cu totul lâng` ea.
– Lise, m` dore[ti? murmur` el. Lise m`rturisi imediat,
inacapabil` s` mint`.
– Da.
Jordan zâmbi cu o urm` de triste]e.
– Vorbe[te-mi despre Paul Lianos.
Lise \ncremeni. |ncerc` s`-[i \ntoarc` fa]a, dar Jordan o
imobilizase cu o mân` ferm`.
– Poveste[te-mi, insist` el.
Lise murmur` confuz:
– Jordan, nu m` chinui... S`rut`-m`...
Tân`ra femeie se ridic` [i \[i lipi buzele de cele ale so]ului
sù. Jordan nu f`cu nici o mi[care; refuza ofranda Lisei.
Ea \[i ascunse lacrimile sub pleoapele l`sate. Avea nevoie s`
simt` mâinile lui Jordan, s`-i simt` pasiunea... El o \nv`]ase
senzualitatea de-a lungul acestei s`pt`mâni; n-avea pentru ea
decât dorin]` fizic`, dar n-avea importan]`. Avea nevoie de el
pentru a fi o fiin]` \ntreag`.
Lise \[i [terse pe furi[, \n \ntuneric, lacrimile [i \ntreb`
[optit:
142 KATE FREIMAN
– De ce m-ai luat de so]ie?

– O [tii.
– Da. „Holbrook International“.
Jordan se l`s` s` alunece \ntr-o parte, lâng` tân`ra femeie.
Apoi se culc` pe spate [i privi fix \n tavan.
– Ce ]i-a f`cut, Lise?
– Nu vreau s` vorbesc despre Paul Lianos...
Jordan replic` tenace, ne\nduplecat.
– Eu, da. Vreau s` [tiu ce importan]` are pentru tine.
Lise oft` [i \nchise ochii. Nu-i putea spune nimic. Era peste
puterile sale.
El \ntinse un bra] pentru a aprinde lumina. V`zu lacrimile
lucind slab pe obrajii palizi ai Lisei, fa]a ei tras` [i trist`. |i
ordon` blând:
– Lise, spune-mi...
– Jordan, te rog...
– Deschide ochii! Prive[te-m`!
Mânia nea[teptat` a lui Jordan vibr` \n \nc`pere. Lise se
\ntoarse pe o parte, f`r` s` vrea s` asculte. Dac` deschidea
ochii, Jordan ar fi citit acolo ca \ntr-o carte deschis`.
Câteva clipe de t`cere trecur` \ncet, apoi Lise \l auzi pe
Jordan \njurând cu voce joas`. Sim]i salteaua l`sându-se.
Jordan se ridicase.
Lise deschise ochii \n clipa când el ajunse la u[`.
– Jordan, unde te duci?
– S` lucrez.
Apoi u[a se trânti cu putere. Plecase.
Capitolul 10
Trei zile mai târziu, Lise se duse \n vizit` la bunicul sù la

spital. Nancy veni s-o ia pe tân`ra femeie [i plecar` \mpreun`.
Piesa promis` de Victor Jamal sosise cu coresponden]a de
diminea]`, dar Lise n-avusese dispozi]ia de a arunca o privire
peste ea. Voia s` ob]in` acest rol, \[i dorea cu disperare s`
\nceap` iar s` munceasc`, dar era cuprins` de un fel de
plictiseal`, de descurajare.
Jordan n-o mai atinsese din seara \n care ie[ise trântind
u[a. |n fiecare nopate, frustrarea [i suferin]a o chinuiau pe
Lise, \ntins` singur` \n pat. Jordan lipsea din ce \n ce mai
des. Pentru a lucra sau... pentru a se vedea cu o alt`
femeie?
P`stra \ntotdeauna fa]` de ea o polite]e glacial`, ca [i când
nu era decât o invitat` necunoscut`. Ea [tia motivul acestei
atitudini; Jordan b`nuia c`-l iube[te pe Paul Lianos [i mândria
Lisei f`cea imposibil` orice explica]ie.
144 KATE FREIMAN
|n diminea]a aceea, Jordan plecase deja când Lise

coborâse, cu ochii \ncerc`na]i [i umfla]i de \nc` o noapte de
insomnie. Singurele urme ale trecerii so]ului sù prin
sufragerie erau un ziar desp`turit [i o cea[c` goal` ce z`cea pe
mas`. Lise izbucnise \n plâns. Apoi \[i [terse \n grab` lacrimile,
deoarece doamna Porter sosea cu sucul de fructe [i cafea
proasp`t`.
Limuzina lui Mason demar` silen]ios [i Nancy remarc`:
– Pari obosit`, Lise.
Aceasta se mul]umi s` r`spund`:
– N-am dormit foarte bine \n noaptea aceasta.
Apoi tân`ra femeie prefer` s` devieze conversa]ia spre
planurile sale \n teatru.
Mason p`rea \n putere [i vioi când ajunser` la spital. |i
arunc` nepoatei sale o privire p`trunz`toare, \nainte de-a
\ntreba direct:
– E[ti fericit` cu Jordan Hayes?
Lise \ncerc` s` zâmbeasc`.
– Da.
– Ai o min` \ngrozitoare, micu]o. Sper c` nu te trateaz` rù?
Lise r`spunse cu demnitate:
– Bine\n]eles c` nu, bunicule.
Lise \l observa pe Mason pe furi[. La fiecare \ntrevedere cu
bunicul sù, o obseda o \ntrebare: cum putuse ac]iona astfel,
cu un atât de fenomenal egoism? Evident, crezuse c` face
bine, dar Lise sim]ea c` va avea nevoie de timp pentru a-l ierta.
– Bine, bine. Este perfect. |n sfâr[it, am reu[it s` te pun \n
siguran]`.
Lise sim]i dorin]a de a râde. Nu trìse niciodat` o situa]ie

atât de incert`... Prefer` s` schimbe subiectul:
– Pari \n plin` form`.
– Voi ie[i de aici, imediat ce va fi posibil.
– {i ce vei face dup` aceea?
– |ntreab-o pe Nancy! Ea este cea care a tras toate sforile.
Lise replic`, pref`cându-se serioas`:
– Este timpul s` te ]in` cineva \n mân`. De prea mult timp
nu faci decât dup` mintea ta.
Când cele dou` femei se preg`teau s` ias` din camer`,
Mason le opri cu un gest. |[i privi nepoata drept \n ochi.
– {tii, Lise, \ntr-adev`r am crezut c` n-o s`-mi mai revin, de
data asta.
Era prima dat` când o fraz` a ne\nduplecatului b`trân
sem`na cu o scuz` sau cu o explica]ie. Lise d`du din cap.
– {tiu, bunicule.
Lise mânc` de prânz cu Nancy \ntr-un restaurant fran]uzesc pe
Ghirardelli Square. Profit` de aceast` ocazie pentru a se informa:
– Spune-mi, Nancy, ce planuri ai cu Mason? Dac` ar fi s`-l
cred, tu ai preg`tit totul.
Nancy izbucni \n râs.
– {i el nu poate suporta aceast` idee!
– Cu siguran]`. A[adar, ce inten]ionezi?
– Retragerea la soare, \n Hawaii.
– Retragerea? Mason?
– {i de ce nu? Acum a pierdut compania, nimic nu-l mai
re]ine \n San Francisco. Dac` \l las s` r`mân` aici, \[i va face
revenirea \n afaceri \n [ase luni.
Lise aprob` din cap [i Nancy continu`:
146 KATE FREIMAN
– L-am l`sat destul de mult timp s`-[i sape mormântul cu

mâinile lui. Acum, s-a terminat! Am \nchiriat o cas` la Molokai.
Vom pleca imediat ce Louis \i va da lui Mason permisiunea s`
c`l`toreasc`.
– Asta este minunat, Nancy!
– Sper... Mason a pretins \ntotdeauna c` ador` s`
pescuiasc`. Se va putea antrena [i s` se consacre altui lucru
decât munca. La urma urmei, a trebuit s` a[tept mai mult de
treizeci de ani \nainte s`-mi cear` mâna...
Furculi]a Lisei se opri la jum`tatea drumului \ntre gura sa
[i farfurie.
– {tiam eu bine c`-l iubeai... Oh, Nancy, \]i doresc noroc.
Meri]i s` fii fericit`...
Ochii b`trânei doamne str`lucir` de lacrimi st`pânite.
– Mul]umesc, draga mea. Sper s`-i faci ur`ri la fel de
sincere bunicului tù... Nu este un om rù, Lise... Nu [tie s`-[i
exprime sentimentele, atâta tot.
Oare de câte ori o auzise Lise pe Nancy ap`rându-l pe
Mason? Tân`ra femeie r`spunse pe un ton pu]in trist.
– {tiu, dar am fost serios r`nit` \n amorul propriu, [i nu
este u[or s` uit.
Nancy p`ru sincer intrigat`:
– Nu te osteni... Meredith mi-a povestit cu dr`g`l`[enie
combina]iile bunicului. Jordan a fost obligat s` m` ia, pentru
a ob]ine „Holbrook International“.
Nancy scutur` furioas` din cap.
– Fata asta este rùtatea \ntruchipat`! |i voi spune cum v`d

eu lucrurile, data viitoare...
– Nu merit` osteneala, Nancy. Tot ce conteaz` este c`
mi-a spus adev`rul.
– Spune-mi, draga mea, asta a creat probleme \ntre Jordan
[i tine?
Lise oft`.
– La drept vorbind, n-a f`cut lucrurile mai u[oare. De câte ori
\l privesc, m` gândesc la faptul c` a fost obligat s` m` ia de so]ie...
– Ce?
– Spuneam c`, de fiecare dat`...
– Dar ce ]i-a spus Meredith, exact?
Lise se \ncrunt`.
– C` Jordan [i-a dorit „Holbrook International“ de mul]i
ani [i c` bunicul i-a impus c`s`toria drept condi]ie a vânz`rii.
Nancy zâmbi cu mil`. D`du din cap cu tandre]e.
– Acum, draga mea, ai s` m` ascul]i.
– Nancy, chiar nu doresc s` vorbim...
– Ascult`-m`! Meredith min]ea cu neru[inare, pentru
motivul c` Jordan nu s-a interesat niciodat` de ea [i c` ciuda
o sufoc`.
– Dar credea... Mi-a spus...
– |mi pot imagina ce ]i-a spus! Tu nu [tii s` recuno[ti
gelozia? Tu e[ti cea pe care a vrut-o Jordan, numai tu!
– Nu... [tiu...
– Ei bine, eu [tiu. Am urm`rit negocierile de vânzare \nc`
de la \nceput [i, crede-m`, Jordan se afla pe pozi]ie de for]`.
Mason a trebuit s`-i accepte toate preten]iile.
148 KATE FREIMAN
– Vrei s` spui...?
– Meredith a inventat aceast` poveste ridicol`. Este absolut
invers: Jordan amenin]a c`-[i retrage propunerea dac` nu se
f`cea c`s`toria.
Chipul Lisei se lumin` brusc.
– Nu-mi vine s` cred!
– Oh, este adev`rat. I-am f`cut o mul]ime de scene lui
Mason pe acest subiect. Aceast` idee p`rea atât de... pu]in
civilizat`! Eram furioas`... pân` când am descoperit c`-l iubeai
pe Jordan. Mason era de acord cu aceast` idee \nc` de la
\nceput. Era \ncântat s` te vad` la ad`post de nevoi, pentru c`
el pierduse totul.
Cât mai dur` masa, gândurile Lisei se \nv`lm`[eau; nu
reu[ea s` accepte \n \ntregime aceast` lovitur` de teatru, dar
sim]ea nevoia s` izbucneasc` \n râs la orice cuvânt.
Cel pu]in un lucru \i p`rea sigur: Jordan o iubea...
Nancy o p`r`si pe Lise dup` nenum`rate \mbr`]i[`ri [i
recomand`ri. Tân`ra femeie chem` un taxi [i-i d`du adresa
birourilor lui Jordan, \n cartierul financiar al ora[ului.
Inima Lisei tres`ri când taxiul se opri \n fa]a impozantei
cl`diri din o]el [i sticl`. Când se aplec` \n fa]` pentru a-i pl`ti
[oferului, tân`ra femeie \ncremeni, cu fa]a \ntoars` spre
exterior.
U[a dubl` batant` a imobilului tocmai se deschisese
automat pentru a-i l`sa s` treac` pe Meredith [i pe Jordan. Se
\ndreptar` spre limuzina din apropiere. Meredith zâmbea, cu
mâna pe bra]ul lui Jordan. Ochii m`ri]i ai Lisei alunecar` peste
tân`ra [i provocatoarea femeie, pentru a se a]inti pe chipul

\nso]itorului sù. Jordan avea o expresie indiferent`, care-i era
cunoscut`. Se aplec` pentru a deschide politicos portiera
limuzinei, [i o l`s` pe Meredith s` se instaleze. Motorul
demar` [i Jordan se \ntoarse disp`rând \n cl`dire.
{oferul de taxi o privea atent pe Lise, ca [i când o credea
nebun`. Tân`ra femeie bâigui ni[te scuze [i-l rug` s-o conduc`
acas`. El ridic` din umeri [i porni motorul.
– V` sim]i]i bine, doamn`?
– Da, foarte bine.
Lise strânse din din]i. Faptele vorbiser`; ele singure
ar`taser` adev`rul: Nancy gre[ise [i Meredith avea dreptate.
{i Jordan... Un suspin o gâtui pe Lise. Jordan min]ise. Nu
\ncetase niciodat` s-o vad` pe Meredith.
|ntorcându-se acas`, Lise se refugie imediat \n camera ei,
unde \ncepu s` se plimbe ca un leu \n cu[c`.
Gândurile \i fur` \ntrerupte de soneria de la intrare. Câteva
clipe mai târziu, doamna Porter cioc`nea discret.
– Un domn dore[te s` v` vad`, doamn`. Domnul Paul
Lianos.
Lise nu \ncerc` nici o surpriz`; apari]ia acestui b`rbat se
potrivea cu situa]ia dificil` \n care se afla.
– A spus ce vrea?
– Ei bine... nu. Dar pare foarte dornic s` v` vad`.
– Spune]i-i... Oh, n-are importan]`. Cobor.
– Scuza]i-m` c` pun aceast` \ntrebare, doamn`, dar... v`
sim]i]i bine?
150 KATE FREIMAN
– Da, mul]umesc mult... Sunt pu]in obosit`, atâta tot.

Lise intr` [i examin` cu un dezgust glacial silueta \nalt`
a[ezat` \n fa]a ferestrei. Spuse tìos:
– Ce vrei?
Paul Lianos o studie pe Lise din cap pân` \n picioare
\nainte de-a r`spunde cu un zâmbet obraznic:
– Mi se pare evident, Lise. Am venit s` te invit la cin`
disear`.
– Nu, replic` Lise dispre]uitoare. Sunt o femeie c`s`torit`,
\n caz c` nu [tiai. Mi-ar face pl`cere s` pleci.
Paul Lianos \i arunc` un zâmbet fermec`tor, acela[i
zâmbet de care tân`ra femeie se l`sase \n[elat` cu trei ani \n
urm`.
– Nu m` alunga, Lise. Mi-ar pl`cea s` reiau leg`tura cu tine.
{tii, am \ncercat s` te g`sesc, dar ai disp`rut complet!
Lise strânse pumnii.
– Ie[i!
– Nu vrei s` m` g`seasc` so]ul tù aici? Nu te nelini[ti, [tiu
s` fiu discret.
El \naint` spre Lise. Ca [i prima dat`, acest b`rbat vanitos
[i \ngust la minte nu putea admite s` fie respins.
Paul Lianos \[i puse mâinile pe umerii Lisei, paralizat` de
aceast` atingere dezgust`toare. Reu[i s` murmure cu o voce
nesigur`:
– Las`-m`! Ie[i!
– A]i auzit ce a spus doamna Hayes. V` sugerez s-o
asculta]i.
Vocea lui Jordan r`sun` \n \nc`pere. Lise \ntoarse capul

[i \ntâlni privirea ochilor de culoare cenu[ie pe care-i iubea
atât de mult. De data aceasta, Paul Lianos nu-i putea face
rù.
Paul Lianos se \ndep`rt` de Lise cu un zâmbet arogant, dar
sesiz` teama din ochii sì. |ntr-adev`r, Jordan p`rea gata s`-l
ucid`.
– Ie[i]i de aici.
– De acord, de acord, plec...
Paul Lianos \ncerc` s` ia o expresie de amuzament ironic
pentru a avea o ie[ire reu[it`, dar b`tu \n retragere pu]in prea
repede. O portier` de ma[in` se trânti, un motor porni.
Privirea lui Jordan ardea de furie. Lise bâigui cu stâng`cie:
– Te-ai... \ntors devreme ast`zi.
– Iart`-m` c` te-am deranjat.
– Oh, nu-i asta. Mul]umesc Jordan, pentru ceea ce ai f`cut.
– {i ce am f`cut?
– {tii foarte bine. |nchipuie[te-]i, nu eu l-am invitat.
O umbr` de zâmbet trecu pe buzele lui Jordan.
– Accept s-o cred. Tremuri ca o frunz`.
Lise \[i strânse bra]ele \n jurul corpului.
– M` dezgust`...
Jordan se apropie [i cercet` cu privirea chipul [i trupul
Lisei.
– }i-a f`cut vreun rù?
– Oh, nu, n-ar fi putut...
– Dar a f`cut-o \n trecut, nu-i a[a?
Lise \ntoarse ochii pentru a privi pe fereastr`.
152 KATE FREIMAN
– Da, \n trecut.
– Cum s-a \ntâmplat?
Mândria Lisei se revolta \nc` o dat` \n fa]a acestei \ntreb`ri.
– De ce m` \ntrebi? Eu nu-]i pun \ntreb`ri despre trecutul
tù.
Jordan replic` lini[tit.
– Trecutul meu nu vine s` se \ntâlneasc` iar cu mine.
Lise se \nchise \ntr-o t`cere \nc`p`]ânat`. |n cele din urm`,
Jordan \i ceru pe un ton aproape rug`tor:
– Spune-mi, Lise. Cred c` ]i-am ghicit povestea, dar mi-ar
face pl`cere s-o aud din gura ta.
Lise se hot`r\ brusc:
– Foarte bine. Iat`... Aveam optsprezece ani. De-abia
ie[isem din liceu [i Mason voia s` m` c`s`toreasc` \n mod cât
mai avantajos posibil. {i-a oprit alegerea asupra lui Paul
Lianos, a organizat o \ntâlnire ca s` ne cunoa[tem mai bine.
Am bùt mult` [ampanie. Paul Lianos m-a atras de-o parte
[i... [i...
Jordan complet` cu o voce dur`:
– Te-a violat?
– Nu. Am reu[it s` scap.
Lise \ncerc` s` râd`, dar e[u` lamentabil. |ncheie:
– Asta este tot... nu este chiar crima secolului!
Lise pândi \n ochii lui Jordan inevitabila privire de mil`
arogant`. Dar ei reflectau numai furie de o violen]`
\nspìmânt`toare.
– |l voi omor\, murmur` printre din]ii strân[i.
F`cu o mi[care spre u[` [i Lise i se ag`]` de bra].
– Nu! Jordan, nu face asta! nu merit` osteneala. Nu se va

mai \ntoarce niciodat`, \i este prea team` de tine.
– De ce vrei s`-l aperi?
Lise \i r`spunse cu \nfl`c`rare:
– Nu, pe tine vreau s` te ap`r!
– |ntr-o zi, \l voi face s` pl`teasc` pentru ce ]i-a f`cut.
Lise oft` u[urat`. Reu[ise s`-l opreasc` pentru moment.
Jordan se aplec` asupra tinerei femei [i relu`:
– Oh, Lise, de ce nu mi-ai povestit asta mai curând? N-ar fi
trebuit s` ]ii acest secret \n tine.
– Mi-era team`.
– De ce? \ntreb` Jordan, mângâind p`rul brun, lâng`
pieptul sù.
– Mi-era team`...
– C` asta \mi va schimba sentimentele? Este ridicol,
dragostea mea. Pentru mine, asta nu schimb` absolut nimic...
A[ da mult s` [terg acest episod din memoria ta.
Lise se l`s` ame]it` de aceast` voce tandr`. Apoi, \[i aminti
imaginea din acea zi: Jordan [i Meredith, \mpreun`.
|nnebunit` de deziluzie, tân`ra femeie se \ndep`rt`. Jordan o
urm`ri din ochi cu aten]ie.
– Ce ai?
Lise l`s` capul \n jos. Nu vor putea trì niciodat` \n
\n]elegere [i armonie, prea multe minciuni se ridicau \ntre ei.
Dac` Lise renun]a s` plece, Jordan o va distruge... sau mai
degrab` se va distruge ea \ns`[i.
– Vreau s` plec din acest loc. Vreau s` divor]ez.
Jordan r`mase indiferent.
154 KATE FREIMAN
– Nu. N-am nici o inten]ie s` te las s` pleci. Nici acum, nici

alt` dat`.
– De ce, nu? strig` Lise. Tu n-ai nevoie de mine!
Jordan p`ru c`-[i st`pâne[te cu mare greutate mânia.
– Adev`rat? Lise, cum po]i fi atât de oarb`?
|n mai pu]in de o secund`, Jordan p`r`sise \nc`perea. U[a
se trânti cu zgomot, f`când s` vibreze casa \ntreag`.
Lisei i se \nmuiar` picioarele. |n]elesese oare bine ultimele
cuvinte ale lui Jordan? Spusese oare c` avea nevoie de ea?
Hot`rârea tinerei femei sl`bi. De ce s` nu acorde o ultim`
[ans` fericirii?
|[i rec`p`t` r`suflarea [i urc` \n mare grab` scara. Jordan
nu era \n camer`, dar tân`ra femeie auzi zgomotul apei
curgând la du[. F`r` s` stea pe gânduri, Lise \mpinse u[a
bìi.
Vaporii de ap` aburiser` panourile din sticl` ce \ncadrau
du[ul. Jordan era cu spatele la u[`. Cu bra]ele sprijinite de
perete, l`sa apa s`-i curg` de-a lungul trupului.
Inima Lisei se strânse; pozi]ia lui Jordan, \ncordarea
spatelui [i a umerilor sì, exprimau o imens` triste]e. Din
câteva mi[c`ri, \[i dezbr`c` hainele [i intr` sub du[.
El se \ntoarse brusc. Lise ro[i puternic, dar sus]inu privirea
lui Jordan [i mângâie p`rul negru [i scurt, lipit de ceafa
puternic`.
– Te iubesc, [opti ea simplu.
Jordan replic` pe un ton \n`bu[it.
– Mai spune o dat`.

Lise atinse pieptul lui Jordan [i sim]i mu[chii \ncordându-se
sub pielea ud`. Tân`ra femeie se apropie [i se strecur` [i ea
sub c`derea de ap` cald`.
Atingând u[or cu gura urechea lui Jordan, murmur`:
– Te iubesc.
|l s`rut` [i-l \nconjur` cu bra]ele.
– Am a[teptat aceste cuvinte toat` via]a, [opti el \n fa]a
gurii sale. Dumnezeule, cât te iubesc, Lise! M-am \ndr`gostit
de tine din prima zi \n care te-am v`zut.
S`rutul lor deveni mai profund, mai \nfl`c`rat de
senzualitate. Pasiunea \i cuprindea, \i contopea, \nnebuni]i de
dorin]`. Jordan o ridic` u[or pe Lise f`r` nici un efort [i ea \i
strig` numele când o posed`.
P`tima[i, ame]i]i de voluptate, se mai s`rutar` \nc` mult timp.
Apoi, Jordan [terse corpul ud al Lisei cu ajutorul unui prosop
alb. O lu` pe tân`ra femeie de mân` [i o conduse \n camer`.
Capul Lisei i se culc` pe piept. Sim]ea bra]ele musculoase
\mbr`]i[ându-i trupul.
Dup` o clip` de repaus lini[tit, Lise rupse t`cerea:
– Te-am v`zut ast`zi cu Meredith, \n fa]a cl`dirii biroului sù.
Jordan \ntreb` cu gura ascuns` \n p`rul brun al tinerei
femei:
– Ce cùtai acolo?
– Veneam s` te v`d. Ea ce f`cea acolo?
– A venit s`-mi cear` de lucru. I-am dat de \n]eles s`-[i fac`
un rost. }i-o fi ea veri[oar`, dragostea mea, dar n-o suport.
Lise zâmbi.
156 KATE FREIMAN
– |n ziua c`s`toriei noastre, m-a l`sat s` \n]eleg c` a]i fost

iubi]i.
Jordan \n`l]` capul pentru a o privi pe Lise \n ochi.
– N-am atins-o niciodat`, n-am sim]it niciodat` dorin]a
asta. M` crezi?
– Da. |ncerca s` m` r`neasc`... s` ne r`neasc`. Acum o
[tiu.
Jordan s`rut` cu tandre]e pleoapele so]iei sale. Dar Lise
nu-[i putu re]ine \ntreb`rile.
– A fost oare o coinciden]` c` ai venit la ultima
reprezenta]ie a piesei?
– Nu, admise el, f`r` jen`. Eram intrigat de tân`ra care
renun]ase la averea familiei Holbrook. |n clipa \n care am pus
ochii pe tine, am \n]eles c` te a[teptam de mult timp. Ca [i
când te-a[ fi reg`sit dup` un lung somn...
Ea râse dr`g`stos.
– {i mie, care-mi era team` de tine! Mi-ai p`rut atât de put-
ernic, atât de sigur de tine. Nu v`zusem niciodat` pe cineva ca
tine.
Jordan izbucni \n râs la rândul sù.
– |ntr-adev`r? N-ai prea ar`tat asta. Aveai un aer complet
indiferent, \n afar` de când te s`rutam. Acele rare clipe mi-au
permis s` p`strez o speran]`. M` gândeam c` am tot timpul s`
te cuceresc; voiam s` m` str`duiesc s` nu gr`besc nimic, dar
eram ner`bd`tor [i atât de gelos...
– Gelos?
– Da, gelos. Eram gelos pe Ashley, pe Shaun Barnett, pe
Paul Lianos... pe to]i b`rba]ii care \ndr`zneau s` te
priveasc`. Era \n tine o puritate care fascina to]i b`rba]ii.

Dar tu nu-mi acordai nici o aten]ie [i mi-a fost team` c` te
pierd.
– Timp de trei ani nu m-am uitat niciodat` la un b`rbat...
cu excep]ia ta. M-am \ndr`gostit de tine atât de rapid, atât de
total. N-aveai nici o [ans` s` m` pierzi. M` crezi?
Jordan se \ntunec`.
– Neap`rat. Altfel a[ \nnebuni.
– Mason n-ar fi putut niciodat` s` m` oblige s` iau \n
c`s`torie un b`rbat pe care nu-l iubeam, chiar pe patul lui de
moarte.
Lise se juca \ncântat` cu p`rul brun de pe pieptul bronzat
al lui Jordan. El se \nfior` [i \mbr`]i[` mai strâns corpul suplu
al tinerei femei.
– Te iubesc, Lise. {i te doresc, acum.
Ea \i oferi buzele, ar`tându-[i cu indecen]` senzual` propria
dorin]`. Jordan zâmbi \ntâlnind privirea tulburat` a Lisei.
– Am fost ne\ndemânatic fa]` de tine, \mi pare rù. N-am
decât o scuz`: eram disperat. I-am spus lui Mason c` te voiam
de so]ie, i-am for]at mâna. M-a crezut probabil nebun! Când
ne-am \ntâlnit la restaurant cu Paul Lianos, m-am gândit c`
timpul m` preseaz`; te credeam \ndr`gostit` de el. {i, imediat
dup` ziua c`s`toriei, vorbeai f`r` \ncetare despre divor]. N-am
fost destul de r`bd`tor.
Lise, la rândul ei, dorea s`-i dezv`luie \ndoielile [i chinurile
pe care le trìse. Cât erau de departe, acum!
– Oh, Jordan, te iubeam deja \nc` \nainte de a p`r`si
Londra... Dar Meredith mi-a povestit... Ei bine, [tii c` mi-a
158 KATE FREIMAN
spus... c` Mason m-a obligat la aceast` c`s`torie [i nu invers.

De aceea te-am l`sat s` crezi \ntr-o leg`tur` \ntre Lianos [i
mine... din r`zbunare.
Maxilarele lui Jordan se \ncordar`.
– Aceast` Meredith! Nu reu[esc s` cred c` [i-a dat atâta
osteneal` s` ne despart`!
Lise \[i plimb` degetul pe obrazul sù [i se opri pe nasul lui
Jordan.
– N-are importan]`. Nancy mi-a explicat totul. Poate
Meredith este \ndr`gostit` de tine?
Jordan râse aspru.
– Meredith? |ndr`gostit` de banii mei, cu siguran]`, nu de
mine! Oricum, am f`cut-o s` \n]eleag` \nc` de la \nceput c` nu
m` intereseaz`.
Lise reu[i \n sfâr[it s` simt` mil` pentru veri[oara sa. Prin
demersurile sale pe lâng` Jordan pentru a-i cere o slujb`,
dovedea c` nu se d`duse \nc` b`tut`, dar Lise nu-[i mai f`cea
griji. Afundându-se \n adâncimea ochilor de culoare cenu[ie ai
so]ului sù, vedea acolo o dragoste atât de curat` [i cald` ca o
raz` de soare, o dragoste total` [i solid`, care o va \nconjura
cu o siguran]` indestructibil` atâta timp cât vor trì amândoi.
Cu un zâmbet [treng`resc, Lise declar`:
– Ar fi trebuit s`-mi spui c` m` iubeai!
Jordan acoperi chipul tinerei femei cu s`rut`ri p`tima[e.
– Credeam c` m-am tr`dat de nenum`rate ori. Nu-i po]i
repro[a unui b`rbat pu]in amor propriu, nu-i a[a? Te credeam
la curent cu adev`ratele \mprejur`ri ale c`s`toriei noastre [i
p`reai c` m` ur`[ti. Am \ncercat s` m` desprind de tine cât
mai mult posibil, cu scopul de-a g`si puterea de a-]i oferi

libertatea. Hot`râsem s` nu mai facem dragoste \nainte s`
mi-o ceri sincer.
– Oh, Jordan, credeam c` nu te mai interesam, c` nu m`
mai voiai...
Jordan fu mi[cat de suspinul ce vibra \n vocea Lisei.
– Niciodat`... niciodat` nu m` voi plictisi de tine. Te
iubesc, Lise, te voi iubi \ntotdeauna.
Jordan \ncepu s` s`rute sânii goi ai tinerei femei [i ea gemu
de pl`cere.
– {i eu te iubesc, Jordan.
El zâmbi mali]ios.
Mai târziu, vor vorbi \ndelung, \[i vor pune \ntreb`rile care-i
obsedau de s`pt`mâni. Acum era timpul t`cerii [i al
mângâierilor. Ele erau mai elocvente decât toate jur`mintele
din lume.
Soarele cobora \ncet printre copaci [i culori str`lucitoare
acoperir` cerul. O lumin` aurie intr` \n camera [i \n sufletul
Lisei, care se strânse mai puternic lâng` unica sa dragoste.
Sfâr[it

San Francisco Dupa Furtuna PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

San Francisco Dupa Furtuna PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

KATE FREIMAN

Lise l`s` bra]ele \n jos, \nchise ochii [i a[tept`. Urm`, ca

– Acum, f`r` gânduri negre, continu` Sandra. |n noaptea

atât de palid al fe]ei. Dar \n adâncul ochilor verzi, plutea un

– Mic` s`lbatic`... S-ar spune c` for]a este singurul mod de

dou` persoane. F`r` s` [tie de ce, Lise r`m`sese prizoniera

se afl` \n alt` parte; pân` [i zgomotele \nconjur`toare

– Domni[oar` Holbrook, am v`zut piesa \n aceast` sear`.

lumân`rilor. Un coc elegant \i strângea p`rul negru [i elibera

– Dar cine este Jordan Hayes?

Lise \ntoarse capul pentru a vorbi cu Ashley, dar tân`rul

O mochet` groas` acoperea culoarul ce ducea la scar` [i

tinerei femei. Dac` reu[ea s`-[i st`pâneasc` panica, totul se va

mân` o strânse protector la pieptul s`u, cu cealalt` \i mângâia

O supriz` amuzat` str`luci \n ochii alba[tri ai Dianei.

Ma[ina str`b`tu rapid ora[ul aproape pustiu. Jordan Hayes

Lise se \ndrept` \n pat. Scoase un strig`t. Ochii mari

un tân`r muzician englez. El era s`rac [i f`r` viitor, dar

|ntins` \n patul s`u, Lise rev`zu acea amintire \ngrozitoare.

Paul Lianos deschise o sticl` de [ampanie [i \i oferi o cup`

– Nu face nazuri, asta vrei de la \nceput.

|nc`lcând interdic]ia lui Mason, Lise \[i depuse candidatura

Ochii de culoare cenu[ie parc` treceau f`r` efort peste toate

grup de copii \nconjurau Ferrariul negru. |i priveau curio[i pe

– Cafeaua va fi gata \ntr-o clip`, spuse ea cu o voce

Lise \i \ntoarse spatele [i puse cafetiera plin` al`turi de

Se zb`tu o clip`, apoi deschise ochii. Jordan se d`duse

propriile sale reac]ii. |i sim]ea for]a masculin`, voin]a

Lise se trezi devreme a doua zi. Jordan Hayes ap`ruse de-a

urgen]`. |ntre dou` roluri, Lise exercitase deja o mul]ime de

Moralul Lisei nu se \mbun`t`]ise când Sandra veni, \n

– Nu, nu totul este \n ordine. Vrei o cea[c` de ceai?

– {tii c` \nc` n-am ob]inut acest rol.

– Ei bine, te-ai \n[elat. Nu l-am \ncurajat niciodat`. De fapt,

– Va trebui s` plec \n vitez`, altfel Nick va fi furios. Apropo,

– Ei bine, \ntreb` el luându-i Lisei cealalt` saco[`, ce ve[ti

remu[c`ri o chinuiau pe tân`ra femeie: era oare cinstit s`-l

– Gata? Domnule Hayes, ]i-am spus ieri sear` c` n-aveam

– Shaun... |mi pare atât de r`u...

– Ar fi trebuit s`-l anun]i.

– {tiu. Nu sunt decât o proast`.

– Nu m` impresionezi, domnule Hayes. Dac` nu te

Ie[i din camera sa cu un zâmbet ironic, de parc` \[i

Li se d`duse cea mai bun` mas` din restaurant, ad`postit`

– Pe so]ia ta... ai iubit-o?

|i arunc` Lisei un zâmbet ironic, dar str`lucind de farmec.

– Am petrecut o sear` minunat`. Mul]umesc.

Sun` telefonul. Absorbit` \n gândurile sale agitate, Lise se

– Ascult`-m`. Mason este foarte bolnav. A avut un infract [i

|n noaptea aceea, Lise nu se culc`. Avea prea multe de

Lise se \ndrept` spre cabinele telefonice; \ncerc` s` sune la

Lise \[i dezbr`c` vesta [i se a[ez` lâng` hublou, \ntr-un

când avionul se puse \n mi[care s`-[i ia avânt. Lise \i \ntoarse

„Ce importan]` are? \[i spuse ea cu triste]e. P`r`sea Londra

– |]i aminte[ti? murmur` Nancy.

– Credeam c` mergem la spital...

Decora]ia apartamentului fusese ref`cut`. Meredith r`sfoia

Cea mai mare parte a rochiilor erau \ngrozitor de

Nancy o trezi la ora opt. Lise se \mbr`c` greu! Epuizarea

|n spital domnea lini[tea. Menajera o conduse pe tân`ra

– Cu atât mai r`u! Cel pu]in voi avea con[tiin]a

|ntr-o sear`, Lise se \ntoarse epuizat` de o dup`-amiaz` de

– Bun` seara, Lise.