Un Zambet Scaldat in Lacrimi

giannijollys
KAREN REYNOLDS
Un zâmbet
sc`ldat \n
lacrimi
ALCRIS
Romance
giannijollys
Capitolul 1
Era aproape miezul nop]ii. Laura privea mul]imea din

clubul de noapte. Lic`riri amuzate dansar` \n ochii ei verzi. Un
zâmbet \i ap`ru pe buze la ideea uimirii \nso]itorilor ei dac`
aflau c` era prima aniversare a c`s`toriei ei. Ei nu [tiau c` era
m`ritat`.
– Te distrezi bine, Laura? o \ntreb` Rupert.
El avea o fa]` fin` cu obraji scobi]i, p`r c`runt [i un \nceput
de calvi]ie.
– Excelent Rupert, mul]umesc.
– Bine, bine, spuse el, b`tând-o u[or pe mân`, p`rinte[te.
Rupert era redactorul [ef al revistei la care lucra Laura. {i
\n acea sear` \[i s`rb`torea aniversarea.
– Bine, bine, repet` el cu o min` stânjenit`.
Nu era un vorb`re] str`lucit [i, v`dit, nu [tia ce s` mai
adauge. Laurei \i fu mil` de el. Ar`t` cu o mi[care din cap
tân`ra care cânta pe scena clubului [i \ntreb`:
6 KAREN REYNOLDS
– Este o cânt`rea]` bun`, nu?

– Da, excelent`, excelent`...
Din nou, nu mai [tiu ce s` spun`.
Apoi, ochii \i c`zur` pe sticla de [ampanie [i fa]a i se
lumin`. O ridic` [i propuse:
– Te mai servesc, Laura?
Ea-[i puse mâna peste pahar.
– Nu, mul]umesc. {ampania mi se urc` la cap.
– Pentru asta este f`cut`, replic` Rupert, convins c` este
spiritual.
Izbucni \n râs [i colaboratorii lui f`cur` la fel, ca s` nu-l
jigneasc`, ca \ntotdeauna când Rupert râdea. Laura \l privi cu
afec]iune. Fa]a lui tras` se lumina atât de des de zâmbete \ncât
uitai cât putea s` fie de exigent când o cerea situa]ia.
Era un redactor [ef minunat pentru o revist` feminin`.
P`rea s` \n]eleag` din instinct ce subiecte le interesau pe
femei. „Ceea ce este rar la un b`rbat“, gândi Laura. Se
\n]elegea cum nu se poate mai bine cu colaboratorii sì [i to]i
\l adorau.
Era aproape un an de când Laura lucra la „Style“ [i era
\ncântat`. Domnea o ambian]` bun` [i salariul sù \i permitea
s` duc` o via]` pl`cut` \n micul ei apartament. La \nceput, \i
fusese team` s` nu fie recunoscut`, s` nu fie g`sit`. Din
fericire, pân` \n prezent, totul se petrecuse bine.
De obicei, tân`ra nu-[i \nso]ea colegii \n ie[irile lor
nocturne. Prefera s` r`mân` acas`, s` citeasc` o carte
bun`.
UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI 7
Când debutase la revist`, frumuse]ea ei v`dit` f`cuse

senza]ie printre confra]ii ei. |n primele zile, buclele de un
blond-ro[cat ce se rev`rsau pe umeri, \ncadrând fa]a ei
fermec`toare cu buze pline [i ochi verzi surâz`tori, f`cuser`
senza]ie. Dar dup` ce refuzase politicos mai multe invita]ii,
spiritele se potoliser`.
Se rezem` de sp`tarul scaunului [i-[i contempl` convivii cu
o privire distrat`. Era un loc dintre cele mai elegante. De
altfel, pre]urile nu erau trecute pe meniurile invita]ilor.
– Ca s` fie scuti]i de comentarii, ironizase Carly
consultându-[i lista de bucate.
Era o tân`r` superb` [i cinic` de dou`zeci [i opt de ani.
Redactor [ef adjunct la serviciul reportajelor, lucra la „Style“
de când \[i terminase studiile. Ceea ce o interesa \n via]`:
b`rba]ii [i banii. |n aceast` ordine. Dup` propria ei
m`rturisire.
– To]i ocupa]i, ca de obicei, mormì ea.
– Poftim? \ntreb` Laura, \ncre]indu-[i sprâncenele.
Carly o privi vesel`.
– B`rba]ii, scumpa mea. B`rba]ii, replic` ea. Se pare c` to]i
au ie[it \nso]i]i \n aceast` sear`.
Ea \[i \ntoarse privirea [i observa sala. „|[i continu` ideea ei
fix`, gândi Laura amuzat`. Doar din cauz` c` nu a fost niciodat`
m`ritat`“. Convins` c` ea, Carly, era mai pu]in cinic` decât se
credea, Laura o b`nuia c` era \n cùtarea sufletului pereche.
|ntr-un fo[net m`t`sos, Carly se rezem` de sp`tarul
scaunului sù.
8 KAREN REYNOLDS
– Serve[te-m` cu ceva de bùt, Stephen, spuse ea cu o voce

r`gu[it`.
Cu privirea pierdut` de admira]ie, tân`rul se gr`bi s`-i dea
satisfac]ie. Un zâmbet ambiguu pluti pe buzele lui Carly, care
spuse:
– Exist` cel pu]in unul care m` apreciaz`.
Laura bù o \nghi]itur` de vin, apoi coment` pe un ton
prietenesc:
– Haide, Carly, un pic de r`bdare. Vei sfâr[i prin a trage
lozul câ[tig`tor.
– F`r` \ndoial`, spre optzeci de ani.
Laura crezu c` observ` o not` de am`r`ciune \n vocea ei,
dar nu f`cu nici o remarc`. Carly nu era o fire expansiv`. {i
nici Laura. Aveau rela]ii cordiale, dar care nu mergeau pân` la
confiden]e.
Dup` o t`cere de câteva clipe, Carly \i f`cu un semn u[or
cu cotul, \[i puse pe mas` mâinile cu unghii l`cuite [i se
extazie:
– Este sublim, nu? Cine poate fi?
Laura \i urm`ri privirea.
O p`trunse un fior \n fa]a ochilor alba[tri sfredelitori care
o fixau printre pleoapele pe jum`tate \nchise. Tr`s`turile
ferme ale fe]ei frumoase, bronzate, erau impasibile. Un
zâmbet u[or plutea pe buzele senzuale \n timp ce b`rbatul \[i
\nclin` capul brun pentru a o saluta pe tân`r`.
Ea \ntoarse privirea [i replic` sec:
– Jake Ashton.
– Nu-]i place? se mir` Carly.
– Deloc.
– Este totu[i ceea ce a[ numi foarte comestibil, susur`
Carly cu o expresie avid`.
– |mi d` mai curând dorin]a s` mu[c, o persifl` Laura.
Carly o privi cu aten]ie.
– Rùt`cioaso! murmur` ea pe un ton amuzat. Trebuie s`
trag concluzia c` nu este genul tù?
Laura p`str` t`cerea. „Deloc genul meu, gândi ea. Este
sigur. Mi-e groaz` de mitocanii sadici“. Dar [ocul de a revedea
aceast` fa]` arogant` dup` atâta timp, o tulbura. |ntoarse \ncet
capul spre el.
Se \nfruntar` din priviri. Laura trebui s` recunoasc` faptul
c` era \n continuare extrem de seduc`tor cu alura lui de felin`
mare cu trup suplu [i musculos. Dar fizionomia ei nu reflecta
nimic din ceea ce gândea.
|[i arcui o sprâncean` [i replic` printr-un zâmbet insolent.
Se \nro[i [i \ntoarse privirea. Câteva secunde mai târziu, Carly
se aplec` spre ea [i murmur`:
– Vine aici [i nu te scap` din ochi. Dac` te sâcâie, ]ine-m`
la curent.
Laura ridic` repede capul. Trupul \nalt [i zvelt al lui Jake
Ashton \nainta spre ei cu o gra]ie de panter`, magnetic` dar
nelini[titoare.
Sim]i cum inima \ncepe s`-i bat` dezordonat. Cu gâtul
uscat dintr-o dat`, \nghi]i \n sec. Ce vroia s` fac`? S-o dema[te?
S` dezv`luie secretul ei colegilor sì?
10 KAREN REYNOLDS
Croiala excelent` a smochingului sù negru \i sublinia

l`rgimea umerilor. Un sentiment acut de nostalgie o cuprinse
pe Laura. |l \ndep`rt` cu furie. Nu vroia s`-[i aminteasc` de
atrac]ia senzual` fa]` de el. Nu-i adusese \n via]` decât
am`r`ciune!
Carly \l contempla, toat` numai zâmbet.
– Bun`, \l \ntâmpin` ea languros.
– Bun` seara, r`spunse el amabil cu voce grav` [i
melodioas` [i cu un salut din cap.
Rupert s`ri \n picioare. Cu un aer \ncântat, exclam`:
– Jake, ce surpriz`!
Cei doi b`rba]i schimbar` o strângere de mân`. Laura,
impasibil`, afi[a indiferen]`. Dar fierbea \n sine, agasat` de
modul \n care Jake se folosea de farmecul lui cu o siguran]`
lini[tit` pentru ca ceilal]i s`-l plac`.
– F` prezent`rile, dragul meu Rupert, suger` Carly.
Tonul ei languros o irit` pe Laura. Dar sim]ea privirea lui
Jake Ashton str`pungând-o [i continua s` prezinte o masc`
impasibil`. |i fu totu[i greu s` se st`pâneasc` \n timpul
ceremoniei de prezentare. Vocea lui Jake, prin inflexiunile
grave [i mângâietoare, o f`cea pe Carly s` se miorlìe \ntr-un
mod exasperant. Cât despre Rupert, el \ntreb` radios:
– Ne faci onoarea s` bei o cup` de [ampanie \n compania
noastr`?
Jake accept` f`r` a se l`sa rugat. Se a[ez` \n fa]a Laurei [i o
privi fix. Rupert p`ru s`-[i dea seama pân` la urm` de
interesul lui Jake pentru tân`r`.
– Laura, am pl`cerea de a ]i-l prezenta pe Jake Ashton,

spuse el ceremonios. Jake, Laura Hadleigh, una dintre
colaboratoarele noastre de la serviciul de reportaje.
Fu singura care v`zu lic`rul de surpriz` din ochii lui Jake.
Apoi el o observ` cu aten]ie, cu sprâncele \ncre]ite. Ea \n]elese
foarte bine ce gândea. Dar nu se punea problema s`
recunoasc` deschis. |i sus]inu privirea [i spuse sec:
– Bun` seara, domnule Ashton.
– Bun` seara, domni[oar` Hadleigh, replic` el dup` ce o
privise \ndelung.
Ea \[i \n`bu[i un oftat de u[urare, apoi se \ntreb` de ce nu
o tr`dase. F`r` \ndoial`, nu va \ntârzia s` afle. Era pu]in
probabil ca Jake s` lase s` treac` asta f`r` comentarii. V`zu
cum un zâmbet [iret apare pe buzele lui [i \ntoarse privirea.
Pentru a nu-[i pierde cump`tul, ridic` paharul [i lu` o
\nghi]itur`.
– {tii, spuse Rupert aplecându-se spre ea, Jake este
produc`tor de televiziune.
– Da? replic` ea pe un ton ursuz [i cu un aer distrat.
Jake o observ` fix [i spuse mieros:
– Dac` cineva ar trebuie s-o [tie, e[ti chiar dumneata.
Ea sim]i cum inima i se opre[te o clip`.
– Ce te face s` spui asta? \ntreb` ea, temându-se s` nu se
fi hot`rât cumva s` vorbeasc`.
V`zu cum buzele lui se strâmb` sarcastic. {tia precis de
temerile ei, se \nfurie ea, strângând din din]i. Urma s-o ]in`
restul serii \n [ah.
12 KAREN REYNOLDS
– Faptul c` lucr`m [i unul [i altul \n domeniul

informa]iilor.
Laura \l fulger` cu privirea. „Ce sadic! Asta \l distreaz`!“
gândi ea. Cea mai mare pl`cere a lui era s` descopere
sl`biciunile celuilalt ca s` se joace. |n fa]a m`[tii surâz`toare
se ascundea un viclean machiavelic.
– Da, Jake este foarte influent \n Statele Unite, interveni
din nou Rupert.
– Fascinant!
Rupert p`ru jenat.
– {i de asemenea [i aici, Laura, insistând pe un ton care o
poftea s` manifeste mai mult respect.
Ceea ce nu era \n inten]ia ei. |l privi pe Jack cu un aer
insolent [i ironiz`:
– Ca un pe[te mare \ntr-un bazin mic?
– Unii ar spune chiar un rechin, domni[oar` Hadleigh.
Blânde]ea acestei voci grave o f`cu s` se \nfioare. Dar nu
vedea nici un motiv s`-i flateze vanitatea vorbindu-i cu o
deferen]` excesiv`.
– Rechinii mi-au p`rut \ntotdeauna de o urâ]enie
resping`toare, ripost` ea privindu-l furioas`.
– Dar sunt [i foarte periculo[i.
Se l`s` un moment de t`cere. Rupert tu[i [i ochii lui se
plimbar` alternativ de la Jake la Laura. Privirea lui se \ntoarse
apoi spre colaboratorii sì \n cùtarea unui sfat. Apoi, ochii i
se luminar`. Scoase un etui din buzunar, \l deschise [i
propuse:
– O ]igar`, Jake?
– Cu pl`cere.
Rupert se aplec` pentru a-i oferi flac`ra unei brighete de
aur. Jake, \ncre]indu-[i pleoapele, o fix` pe Laura prin
spiralele de fum bleu-argintii care se ridicau din vârful arzând
al ]ig`rii sale.
Rupert \[i limpezi vocea.
– Cum merg treburile la N.T.N.? \ntreb` el cu interes.
– Foarte bine, de[i nu sunt acolo \n acest moment s`
supraveghez lucrurile \ndeaproape.
– Putem [ti ce te aduce la Londra?
– Dou` motive, declar` Jake, punându-[i mâna pe mas`. O
negociere cu unul dintre canalele britanice. Ceea ce trebuie
pus la punct pân` la sfâr[itul lunii. {i apoi, s-o \ntâlnesc pe
Theresa Philips, ca s`-i re\nnoim contractul pe doi ani.
– O credeam \n Statele Unite, murmur` Rupert gânditor.
– S-a \ntors s`-[i ia un pic de vacan]`.
– Dac` [tie c`-i re\nnoi]i contractul, de ce te deranjezi? Ai
putea a[tepta pân` la \ntoarcerea ei \n S.U.A., nu?
– |i place s` fie curtat`, replic` Jake, \ntorcându-[i ochii
spre Laura.
Ea \i sus]inu privirea, iritat`, [i-l lu` peste picior:
– Deci, ai venit special pentru asta...
Un surâs languros pluti pe buzele lui când murmur`:
– Printre altele.
„Face pereche potrivit` cu Carly! se \nfurie ea \n sine. {i
unul [i altul sunt obseda]i de sexul opus!“ ~sta era cel mai
mare defect al lui. Defect care fusese cât pe ce s-o distrug`.
14 KAREN REYNOLDS
– Bine\n]eles, este un exerci]iu \n care excelezi! \l ironiz` ea.

– Mul]umesc, spuse el amuzat.
Pref`cându-se c` ia insulta drept compliment, `sta era
Jake, gândi Laura. Ar fi fost mai bine s` nu \ncerce s` se joace
cu vorbele, cu el. |n aceast` privin]`, avea arta de a r`sturna
situa]ia.
Rupert continua s`-l contemple pe Jake cu un aer extaziat.
Bù o gur` de [ampanie, \[i \nvârti paharul \ntre degete [i
declar`:
– A trecut mult` vreme de când n-am mai v`zut-o pe
Theresa. Este cu adev`rat o fat` dr`gu]`.
– Da, \ncânt`toare, accentu` Jake, a c`rui privire alunec`
spre Laura. Este mult mai pl`cut s` trebuiasc` s` conving o
femeie dr`gu]` s` lucreze cu mine, decât produc`tori obosi]i.
„Nu m` \ndoiesc de asta“, se gândi Laura cu am`r`ciune. |[i
\ntoarse privirea pentru a-[i ascunde umbra de triste]e care-i
\ntuneca ochii. Orice s-ar \ntâmpla, trebuia s` r`mân` \n
defensiv`. Nu trebuia s`-l lase s`-i ghiceasc` sentimentele.
Dac` Jake Ashton ar avea ocazia, ar aduce-o din nou la
disperare. {i aceast` ocazie, \n m`sura posibilului, se va feri s`
i-o dea.
Carly se aplec` spre Laura.
– Ce se \ntâmpl`? [opti ea.
Laura o privi nedumerit`. De obicei, colega ei nu-i punea
\ntreb`ri indiscrete.
– Nu m` l`sa s` mor de curiozitate, insist` ea cu o urm` de
ironie.
– Nu se \ntâmpl` nimic, doar c`-l g`sesc antipatic.

Ceea ce nu era prea departe de adev`r. Nu spera totu[i s-o
conving` pe Carly. Aceasta \n]elese rezisten]a Laurei, zâmbi cu
un aer destins, se \ntrept` \n scaun [i \ntreb`:
– Este f`r` comentarii, nu-i a[a?
Laura f`cu da din cap.
– Asta gândeam [i eu, adùg` Carly cu o ridicare din umeri.
Apoi arunc` spre Jake o privire uimit`. El \l asculta pe
Rupert, cu capul lui brunet aplecat \ntr-o parte. Fa]a lui era la
fel de imperturbabil` ca a unui juc`tor de pocher. Laura era
sigur` c` nu pierduse nici un cuvânt din conversa]ia sa cu
Carly. Aceasta se aplec` din nou spre ea.
– |l cuno[ti, nu? {i chiar foarte bine.
Laura \[i ridic` fa]a [i o privi drept \n ochi f`r` s` spun` un
cuvânt.
– Foarte bine, dr`gu]a mea, relu` Carly. Cum vrei. N-o s`
mai insist.
Muzica \ncepu s` cânte. Perechi se \ndreptar` spre ringul
de dans. Ochii lui Jake se a]intir` asupra Laurei. B`tìle inimii
se accelerar`. S` danseze cu el ar fi fost s`-[i asume un risc. Se
ridic`, \i zâmbi lui Rupert [i-l lu` de bra].
– Vino, \i spuse ea. Pentru aniversarea ta, \]i solicit primul dans.
Rupert fu foarte \ncântat. Jake, deloc. Dar ea \i evita
privirea. Rupert o b`tu pe mân` [i, \n al nou`lea cer, o
conduse pe ring. |ncepur` s` danseze, apoi Laura se uit` spre
mas` [i \n]epeni. }inându-se de bra], Carly [i Jake \naintau
c`tre ring.
16 KAREN REYNOLDS
Aceast` \n]ep`tur` \n inim` era gelozie, se \nfurie ea.

Bra]ele lui Jake o \nl`n]uir` pe Carly [i trupul lui \ncepu s`
se onduleze lâng` al ei. Laura sim]i cum i se strânge
stomacul. |i fu pic` pe sine, furioas` s` constate c`,
v`zându-l cu alt` femeie, se tulbura [i mai mult. |[i reveni [i
\ntoarse privirea.
Rupert se mi[ca un pic greoi pe ringul de dans.
– Ei bine, Laura, ce gânde[ti despre Jake?
– Cum asta, dup` prima impresie? \ntreb` ea u[or ironic`.
– Pì... da, bine\n]eles.
– La drept vorbind, nu-mi place deloc.
Rupert p`ru aiurit.
– Dar de ce?
– |mi inspir` o antipatie instinctiv`.
– Hai, Laura, este cineva foarte important! exclam` Rupert
scandalizat.
– {i? Exist` personaje importante care nu sunt simpatice.
Se \nvârteau lent, \n ritmul muzicii. Rupert p`rea jenat.
– {tii, ace[ti directori de canale au o sensibilitate foarte
susceptibil`...
Ea-l privi ironic [i ripost`:
– Glume[ti. Sensibilitatea lui trebuie s` fie ca cea a o]elului
c`lit.
Orchestra se opri din cântat [i ei din dans. Tân`rea \ncepea
s` plece \n direc]ia mesei lor când, un cot u[or al lui Rupert o
f`cu s` se \ntoarc`; lâng` ei se aflau Jake [i Carly. Aceasta, cu
mâna pe bra]ul cavalerului ei, arbora un zâmbet \ncântat.
– Te rog s` m` scuzi, murmur` el.

Carly \l eliber` pe Jake cu un gest languros. Laura se
\ncord`. Vedea prea bine unde vroia s` ajung` el. Se \ntoarse
spre Rupert [i spuse:
– Mi-e sete. Dac` ne-am \ntoarce la mas`? A[ vrea s`-i cer
chelnerului s`-mi aduc` un pahar cu ap`.
Rupert ridic` din umeri cu un aer nedecis, [i bâigui:
– Cum vrei.
Jake interveni repede.
– M` ocup eu. }i-o \ncredin]ez pe Carly, adùg` el
f`cându-i cu ochiul lui Rupert.
Carly \[i mu[c` buzele cu o fa]` resemnat`. Apoi,
r`spunzând cu un zâmbet \ncântat celui fermec`tor al lui Jake,
se \ntoarse c`tre Rupert.
– Vino, spuse ea l`sându-l de bra]. Se pare c` suntem \n plus.
Se \ndep`rtar` [i Laura r`mase singur` \n fa]a lui Jake. El
examin` trupul zvelt cu forme gra]ioase cu o scurt` privire de
apreciere.
– Un dans?
Laura nu avea de ales. Replic` sec:
– Dac` insi[ti.
– Categoric.
O lu` de talie [i o trase \ncet lâng` el. |ncepur` s` danseze
\n ritmul lent al muzicii. Laura sim]i cum i se accelereaz`
b`tìle inimii când trupurile lor se atinser`. Se dep`rt` atât cât
era posibil, cu spatele ]eap`n [i-[i fix` privirea drept \naintea
ei, pe deasupra um`rului masculin.
18 KAREN REYNOLDS
Jake plec` ochii pentru a o privi \n fa]`, cu un zâmbet

amuzat pe buze. Degetele \i alunecar` pe [oldul tinerei, pe
care-l strânse mai tare. Ea se \ncord` [i mai mult când
coapsele lui ferme le atinser` u[or pe ale ei.
– Opre[te, spuse ea sec f`r` a-l privi.
– Ce anume? murmur` el cu buzele lâng` p`rul ei.
O mângâie u[or [i Laura sim]i cum unde de c`ldur` i se
propag` prin trup. Inima \i b`tea nebune[te.
– Las`-m`.
– Nici gând, ripost` el. Este foarte pl`cut.
– Regret c`-]i r`nesc vanitatea, dar este o pl`cere pe care
nu o \mp`rt`[esc.
El \[i d`du capul \napoi ca s-o observe.
– Din câte v`d, ai din]i ascu]i]i \ntotdeauna.
– |nc` [i mai mult!
El \[i \n`bu[i un hohot de râs [i murmur`:
– Cu atât mai bine. |mi place când mu[ti...
Ea se \nro[i [i p`str` t`cerea. Apoi, prin p`rul m`t`sos,
r`suflarea lui Jake \i atinse gâtul. Sim]i buzele lui mângâindu-i
pielea \n timp ce inima o pornea din nou la galop. Cu
picioarele moi, \[i d`du capul pe spate [i protest`:
– Nu face asta!
– De ce? murmur` Jake. Nu-]i place?
El \nclin` capul [i-[i puse gura peste a ei. Laura sim]i cum
prin vine \i curge foc. Jake \[i ridic` fa]a [i o privi cu o lic`rire
de triumf \n ochi. Ea \[i strânse pumnii [i ripost`:
– Nu. Nu-mi place. S` nu-]i \nchipui c` sunt gata s` le[in.

– Chiar?
Degetele lui lungi, brune, se a[ezar` \ntre sânii tinerei
\nainte ca ea s` fi avut timp s`-l \mpiedice. Cu un aer insolent,
el relu`:
– Inima ta bate cu o sut` pe or`. De excita]ie... sau de
team`?
Ea \[i \nghi]i saliva [i bomb`ni:
– E[ti...
– F`r` cuvinte urâte, o \ntrerupse el pe un ton de
indiferen]` afectat`.
– Nimic nu te-a obligat s` dansezi cu mine...
– Corect! Dar nu am putut rezista dorin]ei de a strânge
trupul tù voluptuos \n bra]e. Asta \mi evoc` aduceri
aminte.
Ea \i arunc` o privire c`tr`nit`. Nu avea nevoie s` se afle \n
bra]ele lui pentru a-[i reaminti senza]iile pe care i le trezea. |i
ocupase gândurile mai mult decât ar fi sperat. Nu putea
niciodat` s` nu-[i aminteasc` f`r` a se \nfiora de oroare,
situa]ia \n care \l surprinsese cu un an \n urm`.
– Evit s` m` gândesc la amintirile legate de tine, ripost` ea
pe un ton glacial.
V`zu cum fa]a lui se \ntunec`.
– Preferi s` le ui]i? Sau le-ai uitat deja? \ntreb` el sec.
– Ai ucis tot ce sim]eam pentru tine acum un an, spuse ea,
str`duindu-se s` ignore felul \n care mu[chii lui puternici se
contractau sub degetele sale.
20 KAREN REYNOLDS
Muzica se opri. Ea se \ndep`rt` de el [i se \ntoarse pentru

a p`r`si ringul de dans. El o prinse de \ncheietura mâinii.
– Las`-m`.
– Nici nu se pune problema, draga mea. Este timpul s`
avem o explica]ie.
El [tia foarte bine c` n-ar \ndr`zni s` fac` o scen` \n
mijlocul clubului de noapte. O trase spre teras`. Parfumul
ghivecelor cu flori dispuse de-a lungul balconului umplea
aerul c`ldu] al nop]ii de var`. Jake \naint` cu pa[i mari pân` la
cap`tul terasei. Când se \ntoarse spre ea, Laura rosti \nfuriat`:
– Nu vreau s` te ascult! Nu mai avem ce s` ne spunem!
– M` vei asculta, totu[i. Vrei sau nu vrei. Nu-]i voi l`sa
ocazia s` fugi, ca ultima oar`.
Ea \ncerc` s` se elibereze din strânsoarea lui.
– Toate scuzele pe care le-ai spune nu m` intereseaz`. Nu
te-am crezut atunci [i nu v`d ce ar putea s` m` conving` acum
V`zu sclipiri amenin]`toare \n ochii lui. O trase violent spre el.
– |nc`p`]ânato! scrâ[ni el. O s` ascul]i ce am de spus.
Ea se zb`tu s`-[i trag` mâna. Dar \n zadar.
– La naiba! Te crezi un dictator?
– Nici gând, replic` el cu r`ceal`. Pur [i simplu, so]ul tù.
Capitolul 2
Ea \ncet` s` se zbat` [i-l privi cu am`r`ciune, murmurând:

– Iat` un fapt pe care a[ prefera s`-l uit!
El o reduse la imobilitate total`, lipind-o de el.
– Nu m` \ndoiesc! Dar nu po]i schimba nimic, doar dac`
ceri divor]ul!
– O idee excelent`!
– Nu cred, ripost` el cu un zâmbet sarcastic. Ai suficient
bun-sim] ca s` nu te \nfrun]i cu mine \n fa]a unui tribunal. {tii
c` voi avea grij` s` regre]i.
Ea strânse din din]i. Bine\n]eles c` avea dreptate. Turba c`
trebuia s` recunoasc`, dar avea dreptate. Niciodat` nu s-ar
aventura s`-i fac` un proces de divor]. {tia c` ar fi necru]`tor.
Era \n stare s` devin` feroce dac` avea impresia c` se \ncearc`
s` se profite de el.
El o observa cu capul aplecat \ntr-o parte, \ntr-un mod de
care \[i amintea prea bine.
22 KAREN REYNOLDS
– {i reiese de la sine, adùg` el, c` nu se pune problema

anul`rii c`s`toriei. Nu crezi?
|i venea s`-i p`lmuiasc` fa]a zâmbitoare. El trebuie s` fi ghicit,
fiindc` o strânse [i mai tare [i o avertiz` plecându-i capul:
– Nu te sf`tuiesc. }i-a[ \napoia, [i \nc` de dou` ori mai tare.
Ochii Laurei scânteiar` de furie.
– Da, te cred perfect \n stare s` love[ti o femeie. E[ti
suficient de sadic pentru asta!
Degetele lui devenir` mai crude.
– Nu este \n obiceiul meu, o cert` el. Dar, draga mea, dac`
te \nc`p`]ânezi s` m` insul]i, a[ putea face o excep]ie \n ceea
ce te prive[te.
Ea \l fulger` cu privirea.
– Sunt sigur` c` de acum \ncolo pl`cerea ta se va rezuma
la vorbit.
El \i ridic` bra]ele \n spate [i o men]inu lipit` de el. Pe buze
\i juca un zâmbet. F`r` a o p`r`si pe Laura din ochi, spuse:
– Ei bine, te \n[eli. Uite cum \mi face pl`cere.
Capul lui brun se aplec` [i gura i se n`pusti peste aceea a
Laurei. Cu buzele mu[cate, ea \ncerc` \n van s`-i scape. Inima
\i b`tea nebune[te [i o c`ldur` perfid` i se strecur` \n vene.
Mintea \i protesta \mpotriva senza]iilor pe care Jake le trezea
\n trupul ei. Continua s` se zbat`, refuzând s` se lase cuprins`
de propria-i dorin]`.
El se \ndrept`, cu r`suflarea \ntretìat` [i o observ` cu un
aer gânditor. Str`lucirea din pupilele lui reflecta o dorin]`
intens`, pe care Laura vru s-o ignore.
– A[az`-te, zise el, l`sând-o s` cad` \ntr-unul dintre fotoliile

dispuse de-a lungul balconului.
Ea \ncerc` imediat s` se ridice. El o \mpiedic` – se vedea
clar c`-i era greu s`-[i p`streze sângele-rece.
– A[az`-te [i stai lini[tit`!
Laura strânse din din]i – era inutil s` protesteze. Turbat`
de furie, neputincioas`, plec` ochii [i-[i frec` \ncheieturile
mâinilor, ro[ii acolo unde \i fuseser` strânse.
– {i acum, ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea cu severitate. Am
de-a face cu Inchizi]ia spaniol`?
El o domina din toat` \n`l]imea sa [i trupul \i radia o
violen]` st`pânit`.
– Nu \ncerca s` m` sfidezi. Nu este genul tù.
Privirea Laurei se ridic` u[or pe coapsele musculoase,
bazinul \ngust, pieptul puternic, pân` la ochii lui Jake.
– {i care ar fi genul meu, dup` tine? se interes` ea cu
acreal`. S` fiu caraghioas`, batjocorit`?
– Nu dramatiza.
Ea râse amar [i ripost`:
– Nu este necesar. M-am sim]it cu adev`rat \n mijlocul unei
melodrame proaste când, la abia cinci ore dup` c`s`toria
noastr`, te-am g`sit \n pat \n compania amantei tale!
– Asta \]i \nchipui tu, replic` el sec. Situa]ia nu era cea care
p`rea.
– Ah, am avut halucina]ii, nu-i a[a?
R`maser` amândoi mu]i [i \mpietri]i. |ntre ei se l`s` o
t`cere grea. Apoi Jake \ntoarse capul [i prinse cu mâinile
24 KAREN REYNOLDS
balustrada balconului, cu privirea pierdut` \n contemplarea

ora[ului. Perplex`, Laura \i examin` profilul: maxilarul
voluntar, nasul drept, u[or arogant.
Londra se \ntindea \n fa]a lor, cu monumentele ei celebre,
iluminate. Tân`ra reper` Big Ben [i orologiul lui str`lucitor ca
un soare alb, care d`dea pe un chei ascuns privirii lor.
Distingea trei poduri ale c`ror lampadare reflectate \n Tamisa
f`ceau s` scânteieze apele \ntunecate cu mii de focuri. |n aerul
u[or al nop]ii de var`, panorama era sublim`. Laura considera
c` era p`cat c` \mprejur`rile nu erau diferite.
Jake \ntoarse capul c`tre ea.
– |n]eleg ce sim]i, rosti el sec.
– Da? f`cu ea impasibil`. Chiar crezi cu adev`rat, Jake?
– Dr`cia...
Se \ntrerupse, cu tr`s`turile \ncordate de mânie.
Laura se ridic` \ncet.
– Ce sperai? Simpatie [i \n]elegere? Dac` nu e[ti \n stare
s`-]i st`pâne[ti pornirile sexuale, nu trebuie s` te miri c` dai
de dificult`]i când asta zdruncin` via]a altora.
El se \ndrept` [i se apropie de ea.
– La[i ca gre[elile p`rin]ilor tì s`-]i influen]eze atitudinea
fa]` de c`s`torie. Eu nu sunt ca tat`l tù. C` el a avut nu [tiu
câte metrese nu \nseamn` c` asta este un lucru obligatoriu \n
toate c`s`toriile.
– Ah, nu? \l ironiz` ea. {i ce f`cea fata aceea \n patul tù?
El o prinse de umeri.
– Ai vrut s` te iei dup` aparen]e, mormì el printre din]i.

Te-ai comportat ca un judec`tor [i ai plecat pentru a m`
condamna f`r` s` accep]i s` m` ascul]i.
– Te-am surprins \n pat cu alta! Dup` ce mi-ai oferit acel
spectacol revolt`tor, nu v`d ce argument ar putea avea valoare
\n ap`rarea ta.
El p`rea nebun de furie. Sclipiri uciga[e \i ap`rur` \n ochi.
Mâinile lui strânser` umerii tinerei pân` la durere [i mârâi:
– O cau]i cu lumânarea, pe onoarea mea!
Laura \l privi cu ochii m`ri]i de nelini[te. Un fior de groaz`
\i trecu de-a lungul spin`rii.
– Las`-m`, \i ordon` ea cu buzele uscate.
El o contempl` cu o fa]` de marmur` [i ea \[i sim]i sângele
cum i se zbate \n timpane \ntr-un ritm asurzitor.
– Las`-m`, repet` ea.
Ea \l auzi rec`p`tându-[i respira]ia [i ridic` ochii spre ai lui.
Ceea ce citi o \nspìmânt`. Avu o mi[care de recul.
– Nu, te rog...
El o prinse \ntr-o strângere irezistibil` [i-i lu` gura \n
st`pânire \ntr-un lung s`rut ame]itor. Tân`ra avu impresia c`
ia foc. O cople[i o c`ldur` incredibil` \n timp ce Jake o
mângâia senzual.
– Laura, murmur` el cu o voce r`gu[it`.
Ea \i trecu bra]ele \n jurul gâtului, scoase un geam`t de
supunere [i-[i \nfund` degetele \n p`rul lui negru.
S`rutul lor deveni mai profund [i se cambrar` unul lâng`
altul, pierdu]i de dorin]`, cu inima b`tând s` se rup`.
26 KAREN REYNOLDS
Jake \[i \n`l]` capul [i a]inti asupra ei o privire arz`toare. Ea

\i v`zu expresia pe care o cuno[tea atât de bine.
– Scumpo, murmur` el, cu ochii din nou asupra buzelor ei.
Nu! Nu-i putea permite s` re\nceap` s-o subjuge, gândi
ea cu groaz`. Se d`du \napoi, gâfâind, [i spuse cu
am`r`ciune:
– De ce nu vrei s` m` la[i \n pace?
Se privir` câteva clipe \n t`cere. Apoi, Laura f`cu stânga-
mprejur [i o lu` la fug`.
***
Petrecu weekendul \nchis` \n apartamentul ei, roas` de

nelini[te cernând amintiri amare. Cu urechile ciulite, se temea
f`r` \ncetare c` aude zgomotul unui motor puternic, sau pa[i
care ar fi anun]at sosirea lui Jake. Duminic` seara, avea nervii
\ncorda]i la maximum. Trecu noaptea f`r` s` poat` dormi mai
mult de dou` ore f`r` \ntrerupere.
A doua zi diminea]`, plec` la birou cu mintea mai relaxat`.
La orele opt [i jum`tate, birourile erau \nc` pustii. Se a[ez` la
masa ei de lucru [i \ncepu s` reflecteze. Ceea ce nu-i folosea
la nimic, gândi ea cu ironie, fiindc` firul gândurilor sale se
\ntorcea spre trecut... [i Jake.
|n momentul primei lor \ntâlniri, ea lucra pentru o
societate de radiodifuziune din nordul Angliei. Angajat` la
Londra, fusese trimis` s` fac` stagii de câte dou` luni la

diverse studiouri din ]ar`. El se afla acolo pentru a semna un
contract cu o actri]`.
Laura aducea cafea [i sandvi[uri patronului ei. |mpinse u[a
[i ]inea un platou \n echilibru instabil când, din spate, vocea
lui Jake \i propuse:
– Pot s` te ajut?
Ea \ntorsese capul din reflex [i descoperise cei mai
fascinan]i ochi alba[tri pe care-i v`zuse vreodat`. Sim]ise c` o
fixau când traversase \nc`perea, dar nu se \ntorsese de team`
ce ar fi dezv`luit ai ei.
O s`pt`mân` mai târziu, f`cea o clasificare \n biroul ei când
auzi u[a deschizându-se. Un fior prevestitor \i trecu de-a
lungul spin`rii, apoi se uit` la cine intra. Ochii alba[tri ai lui
Jake, sprijinit de canatul u[ii cu o gra]ie nep`s`toare, o
priveau \ntr-un mod tulbur`tor.
– Mi-ar face pl`cere s` te invit la cin`, spuse el din senin.
Laura \ncepu prin a refuza. Nu avea atunci decât
nou`sprezece ani [i se sim]ea prea naiv` pentru a ie[i cu un
b`rbat atât de monden [i experimentat ca Jake Ashton. Dar el
nu se l`s` descurajat. |[i re\nnoi invita]ia cu un zâmbet atât de
c`lduros [i de irezistibil \ncât acceptase.
O lun` mai târziu, erau logodi]i. |n cursul acelei luni, Laura
\l v`zu \n toate serile. Cinar` \mpreun`, merser` la teatru, din
când \n când \ntr-un club de noapte sau la o recep]ie. Era
minunat de fericit`, sigur` c`-l iubea.
28 KAREN REYNOLDS
„Dumnezeule, gândi ea, eram \ndr`gostit` nebune[te de

tine, Jake“. F`cu o mutr` zeflemitoare [i amar`. El, evident, nu
o iubea atât cât crezuse.
|n seara logodnei lor, \n timp ce o \nl`n]uia tandru, buzele
lui le mângâiar` pe ale ei [i murmur` cu voce r`gu[it`:
– Crede-m`, Laura, nu te voi face niciodat` s` suferi.
Ea \[i sprijini capul \n scobitura um`rului lui [i r`spunse:
– Mi-e team`, Jake... Toate astea s-au \ntâmplat atât de
brusc \ncât m` simt pu]in dezorientat`. Cum a[ putea fi sigur`
c` m` vei iubi mereu atât?
El cobor\ spre ea o privire grav`.
– Laura, \n]eleg ce sim]i. Dar eu nu sunt ca tat`l tù.
Suntem total diferi]i. {i nu te voi p`r`si... niciodat`
Ea \i zâmbi, asigurat` de dragostea pe care o vedea
str`lucind \n ochii lui. Prea tulburat` ca s` mai spun` ceva,
r`spunse simplu:
– Te iubesc...
Jake \[i \nclin` capul [i-i lu` gura \ntr-un lung [i tandru
s`rut [i toate temerile Laurei fur` spulberate. |n fond, \i cerea
s`-l cread`. Se sim]ea datoare s`-i acorde \ncrederea [i o f`cea
din toat` inima.
... Se cutremur` [i-[i \ncruci[` bra]ele peste piept, ca
pentru a se proteja. Poate c` nu existase niciodat` \ntre ei
decât o banal` atrac]ie fizic`. Nu, gândi ea cu triste]e. |n acest
caz, n-ar fi suferit un astfel de martiriu.
|n ziua c`s`toriei lor, avu impresia c` plute[te pe un nor.
La ie[irea din biseric`, Jake o lu` \n bra]e. Soarele era radios
\n timp ce Jake \[i lipea buzele senzuale de cele ale Laurei.
– E[ti so]ia mea, murmur` el \nainte de a se \ndrepta.

O bucurie nebun` o cuprinse când se \ndreptar` spre
ma[ina care trebuia s`-i duc` la recep]ie.
Dar, pe m`sur` ce dup`-amiaza se transforma \n sear`,
Laura sim]i treptat cum o invadeaz` o team` perfid` la ideea
nop]ii. Lâng` Jake, se sim]ea mic` [i fragil`. Pe m`sur` ce trecea
timpul, devenea din ce \n ce mai nervoas`. Ceea ce nu-i sc`p`
lui Jake, care nu \nceta s-o observe printre genele lui lungi.
Când se duser` s` se schimbe pentru plecarea \n voiajul de
nunt`, \nainte de a o p`r`si \n pragul u[ii, el \i mângâie u[or
obrazul cu vârful degetelor, murmurând:
– Abandoneaz` acest aer trist, draga mea. Nu te voi brusca.
|]i promit.
Ei \i lu` mult timp s` se \mbrace, supravegheat` de mama
sa, care verific` modul \n care-i c`dea taiorul [i insist` s`-i
retu[eze machiajul. Apoi, aceasta se declar` satisf`cut` de felul
\n care ar`ta fiica sa. Tân`ra plec` spre camera lui Jake, mirat`
c` nu era gata \naintea ei.
B`tìle inimii se accelerar` nervos când b`tu timid la u[`.
Sunete ciudate [i \nfundate proveneau din interiorul
\nc`perii. Deschise u[a cu sprâncenele \ncre]ite.
Fu paralizat` \n fa]a spectacolului care se oferea. Cu bustul
gol, Jake era lungit pe pat lâng` o tân`r` fermec`toare, foarte
lejer \mbr`cat` cu o rochie de muselin`.
Privirea Laurei se plimb` alternativ peste buzele umflate ale
tinerei, peste un obraz al lui Jake murdar de ruj [i p`rul lui
ciufulit. |[i fix` so]ul, prad` unei dureri de nesuportat.
30 KAREN REYNOLDS
– Laura...
Jake se ridic`, \nainta spre ea, \i \ntindea bra]ele.
Dar Laura v`zuse suficient. O lu` \napoi spre camera ei
fugind [i se n`pusti \n baie. |ndoit` deasupra chiuvetei,
cuprins` de o gre]` penibil`, auzea vag apelurile lui Jake.
Maic`-sa o b`tea pe um`r [i-i punea \ntreb`ri cu o voce \ngri-
jorat`, curioas`. Când Laura se \ndrept`, g`si scena grotesc`.
Apoi Jake intr` \n camera ei [i \ncerc` s`-i explice pe scurt
mamei Laurei ce se \ntâmplase.
– Ea tocmai s-a \ntors, declar` el \ncercând s` se apropie de
tân`r` \n ciuda protestelor mamei ei. Habar n-avea despre noi
[i era nec`jit`. Trebuia s`-i explic.
– Ea? Ea? repeta doamna Hadleigh, nevenindu-i s` cread`.
O expresie de oroare [i dezgust ap`rea treptat pe fa]a sa.
– {i eu, nu contez? \ntreb` ea. Suferin]a mea ]i-ar fi indiferent`?
Mama ei se \nfurie, \i ordon` s` plece, \l amenin]` c`
cheam` poli]ia dac` nu pleac`. Jake protest` cu o voce
r`gu[it`, plin` de emo]ie pe care Laura o lu` drept furie. Vroia
cu orice pre] s-o conving` pe Laura, dar mama ei \l \mpiedic`.
– Nu crezi c` i-ai f`cut destul? spuse ea pe un ton indignat.
Urm` o t`cere. Jake p`r`si \n cele din urm` camera, dup`
ce anun]ase c` va reveni când se vor calma.
– To]i sunt la fel, bomb`ni doamna Hadleigh ajutând-o pe
Laura s` se spele pe fa]`.
|n fa]a expresiei sale amare, Laura \[i recunoscu propria-i
sup`rare. Niciodat` nu va putea uita oroarea pe care o sim]ise
v`zându-l pe Jake lungit pe pat cu alta, chiar \n ziua c`s`toriei lor.
Plec` pe la intrarea de serviciu \mpreun` cu mama ei care,
conducând-o cu ma[ina acas`, spuse:
– Nimic nu te oblig` s`-l revezi pe acest b`rbat. Mi-a[ fi

dorit s` m` aflu confruntat` cu o punere \n gard` de acela[i
gen când m-am c`s`torit cu tat`l tù. Asta m-ar fi scutit de
multe necazuri [i suferin]e.
Laura privea str`zile defilând prin fa]a ferestrei. Se gândea
cu o luciditate crud` la visurile ei spulberate. Toate visurile
cristalizate \n jurul lui Jake...
|n timp ce mama sa preg`tea ceaiul, Laura r`mase mut`, cu
privirea r`t`cit`, \ncercând s` se lupte cu amor]eala care o
cuprindea.
– Unul dintre lucrurile pe care m-a \nv`]at via]a cu tat`l
tù, Laura, rosti doamna Hadleigh mângâindu-i p`rul, este c`
b`rba]ii nu se mul]umesc cu o singur` femeie. Presupun c`
este ceva mai puternic decât ei.
Tân`ra observ` fa]a mamei sale, brusc crispat` de
am`r`ciune [i retrì oroarea glacial` care o cuprinsese la
intrarea \n camera lui Jake. O alt` imagine, mult mai veche,
dar de o oroare la fel de ascu]it`, \i revenea \n memorie; aceea
a tat`lui sù cu o alt` femeie. Prostarea ei f`cu loc unei
suferin]e sfâ[ietoare. Izbucni \n lacrimi.
Era \n jur de ora zece seara când \ncepur` cioc`niturile \n
u[`. Laura, nefiind \n stare s`-l \nfrunte pe Jake, se retrase \n
camera ei. Auzi, frânturi dintr-o ceart`.
– Las`-m` s` trec! urla Jake furios.
Auzi pa[i apropiindu-se de camera ei [i \ncepu s` tremure.
El n`v`li \n camera ei [i \nchise u[a \n urma lui. Mânia care-i
scânteia \n ochi o f`cu pe Laura s` se \nfrico[eze.
32 KAREN REYNOLDS
O implor` s`-l asculte dar, dezam`git`, tulburat`, ea nu

vroia s` aud` nimic. Dup` ce \ncercase \n van s-o fac` s`
ra]ioneze, \[i pierdu sângele-rece. O trânti pe pat [i-i smulse
c`ma[a de noapte.
Ea \ncepu s` se zbat`, s`-l zgârie. Dar, \ncetul cu \ncetul,
datorit` mângâierilor lui experte, sim]urile i se trezir`,
\ntunecându-i ra]iunea.
Când \n cele din urm` o l`s`, \nc` frem`tând de pl`cere, ea
se \ntoarse pe-o parte. Dezgustat` [i umilit`, plânse de furie.
|i p`rea rù mai ales pentru r`spunsul ei intens, nea[teptat.
O obliga s` se uite la el [i o fixa cu o privire arz`toare. Apoi
\ncerc` din nou s`-i explice scena a c`rei martor` fusese. Dar
Laura refuza s`-l asculte. S`ri din pat, \[i puse o rochie de cas`
pe ea [i d`du frâu liber am`r`ciunii. |l blestem`, \i spuse c`
se sim]ea dezonorat`, murd`rit` [i c` abuzase \n mod josnic
de ea.
Jake hot`r\ \n cele din urm` s` plece, s-o lase singur` pân`
a doua zi, ca s`-i permit` s` reflecteze. Ea-l privi plecând, cu
ochi plini de sup`rare.
... P`r`si casa mamei sale \n zori [i st`tu la diverse prietene
\n cursul celor cincisprezece zile care urmar`. Apoi, se mut`
\n apartamentul \n care locuia acum.
Nu-l mai v`zuse pe Jake \nainte de recenta lor \ntâlnire. El
\ncercase \n zadar s` ob]in` adresa Laurei de la mama ei,
vreme de zece zile f`r` \ncetare. Aceasta refuza s` i-o dea
pentru a o scuti pe fiica ei de suferin]ele pe care le \ndurase
ea \ns`[i din vina so]ului sù.
Laura se sim]ise \ntotdeauna iritat` c` Jake nu insistase mai

mult de zece zile. |n acela[i timp, \[i spunea, ce sperase un
b`rbat infidel chiar din ziua c`s`toriei?
|ncepuse deci o nou` via]` [i treptat, melancolia i se risipi.
Nu mai avea insomnii decât uneori, când capul brunet cu fa]`
arogant` venea s`-i bântuie visele.
Laura scoase un oftat. De ce trecutul revenea pân` la urm` la
suprafa]`? Mult timp se temuse s`-l revad` pe Jake [i acum când
se \ntâmplase, era aproape u[urat`. U[urat`, dar \ngrijorat`.
U[a s`lii de redac]ie se deschise \n fa]a lui Carly, \mbr`cat`
\ntr-o rochie de m`tase [i un sacou pus peste umeri cu o
elegant` dezinvoltur`.
– E[ti foarte matinal`! constat` ea surprins`. Ai bùt deja
ceva?
Laura zâmbi [i-i ar`t` vasul de plastic pus \n fa]a ei.
– Doar o cea[c` din aceast` cafea infect`.
Carly l`s` s`-i alunece sacoul \n mâini cu o mi[care
gra]ioas`.
– Ar trebui s` ne cump`r`m o cafetier` ca s` ne-o facem
singure. Pân` atunci, voi continua s` m` otr`vesc cu asta. Vrei
s` m` serve[ti [i pe mine?
Laura se ridic` [i se \ndrept` spre ma[in`ria electric`.
Umplu o can` pe care se duse s` i-o dea lui Carly.
– Weekend bun? o \ntreb` ea.
– Glume[ti? replic` aceasta cu un zâmbet languros.
Laura se \ntoarse s` se a[eze la biroul ei, urmat` de Carly
care se aplec` peste biroul ei.
34 KAREN REYNOLDS
– Apropo de weekend, care sunt nout`]ile vedetei?

– Despre cine vorbe[ti?
– De tine, dr`gu]a mea.
Laura o privi cu sprâncenele \ncre]ite.
– Trebuie s` fie ceva care \mi scap`. Prin ce a[ fi vedeta
weekendului?
Carly sorbi din cafea \nainte de a r`spunde:
– Aminte[te-]i... o or` de discu]ie privat`, vineri seara, cu
deliciosul domn Jake Ashton.
Laura sim]i c` ro[e[te. Se \n[elase presupunând c` nu va
auzi comentarii de la Carly. Lu` o tìetur` de ziar din co[ul ei
de birou.
– Oh, nu este vorba decât despre asta, murmur` ea cu
ochii pleca]i asupra documentului.
– Da, doar de asta, o zeflemisi u[or Carly.
Se ridic`, lu` hârtia din mâna Laurei, o fix` cu aten]ie [i
continu`:
– Hai, poveste[te-i lui Carly.
Laura \[i sus]inu privirea cu fa]a impasibil`.
– Ce ar fi de povestit?
Sprâncenele lui Carly se ridicar` \ncet.
– Interesant, murmur` ea. Este vorba de o criz` de
amnezie sau devii misterioas`?
– Nu \n mod special, zâmbi Laura. |n schimb, mi se pare c`
tu cau]i secrete acolo unde nu exist`.
Carly o observ` câteva secunde \n t`cere, apoi se ridic` [i
\ntreb`:
– Dac` \n]eleg bine, este o poveste \n care sunt rugat` s`

nu m` amestec?
– Nu este nici o poveste, murmur` Laura plecând ochii.
Carly plec` la locul ei. U[a se deschise [i intrar` al]i
reporteri. Treptat, to]i se cufundar` \n lucru. Laura nu se
\ntrerupse decât o dat` sau de dou` ori ca s`-[i bea cafeaua.
Recitea atent` textele sale \nainte de a le transmite lui Carly
pentru aprobare. Spre ora dou`sprezece [i jum`tate, se
\ntinse. Carly o privi [i, dup` ce arunc` o privire ceasului de
aur de la mâna ei, \i spuse:
– O.K., frumoas` adormit`, ia-]i pauza de prânz acum.
Laura ajungea lâng` u[` când sun` telefonul. Carly o strig`,
agitând receptorul spre ea.
– E[ti chemat`.
Laura travers` \nc`perea, cu sprâncenele \ncre]ite.
– Cine este? \ntreb` ea.
Carly f`cu o mic` grimas`.
– Nu [tiu, dar vocea este al naibii de seduc`toare. Restul
este la fel?
Laura nu r`spunse [i lu` receptorul cu o mân` care
tremura.
– Alo?
– Bun`, Laura, rosti vocea grav` a lui Jake.
Tân`ra sim]i cum o p`trunde un fior de panic`. Mâna i se
crisp` pe telefon [i \ntreb`:
– Ce vrei?
Se auzi un mic râs.
36 KAREN REYNOLDS
– Ghice[te...
Laurei \i fu greu s` nu \nchid`. Se ab]inu doar din cauza lui
Carly. Aceasta nu ar fi l`sat-o \n pace pân` n-ar fi aflat cine era
la cap`tul firului.
– Mai dore[ti [i altceva s` [tii? se interes` ea pe un ton
mieros, l`sându-l pe Jake s` aud` c` nu avea chef de glume.
– S` cin`m \mpreun`.
Ea ezit`, apoi r`spunse:
– Nu m` tenteaz`.
– Atunci, s` prânzim...
– Regret, dar nu am timp.
– Nu cùta s` m` evi]i, Laura! ripost` el cu o voce ascu]it`.
Voi reu[i s` te \ntâlnesc \ntr-un fel sau altul.
Ea \n]epeni, mut`, [tiindu-l \n stare de orice pentru a-[i
atinge scopul. Chiar [i de violen]`.
– Ei? insist` el.
Se str`dui s` aib` un ton ferm când \i r`spunse:
– Nu. Nu se pune problema.
|l auzi sco]ând o \njur`tur`, apoi \nchise \ncet telefonul, cu
fa]a posomorât`. Nu o s` mai telefoneze, gândi ea. Cum [tia
unde lucreaz`, f`r` \ndoial` c` nu va trece mai mult de dou`
sau trei zile pân` când \[i va impune prezen]a.
Se juca acum cu ea ca [oarele cu pisica.
Capitolul 3
Cuib`rit` \ntr-un fotoliu, Laura \ncerca s` citeasc`. Dar

rândurile \i dansau prin fa]a ochilor [i cuvintele \[i pierdeau
\n]elesul. Furioas`, \nchise volumul [i-l trânti pe mas`. Ca [i
cum ar fi citit chineze[te!
Se auzi soneria de la u[`. Era vorba probabil de una dintre
vecinele de sus. Asistente medicale amândou`, plecau prea
târziu de la serviciu ca s` fac` [i cump`r`turi. A[a c` adesea
veneau la Laura s` \mprumute lapte sau zah`r.
Se duse s` deschid`. Era Jake. Laura ridic` ochii spre fa]a
lui arogant` [i p`li. R`mase \mpietrit` o frac]iune de secund`
cu gâtul strâns, cuprins` de panic`. Când \[i veni \n fire, era
prea târziu. |ncerc` \n van s`-i \nchid` u[a \n nas, dar el
deschise cu piciorul. Apoi, trânti u[a dup` el [i \naint` \n
\nc`pere cu un aer furios.
– S` nu mai faci niciodat` asta, spuse el cu o voce tìoas`.
Ea se cutremur`, consternat`.
38 KAREN REYNOLDS
– Nu mi-ai dat de ales.

– Ce naiba vrei s` spui?
Ea \[i umezi buzele cu vârful limbii [i-[i \ntoarse ochii,
ro[ind sub privirea albastr` care o fixa.
– Acela[i lucru ca [i azi-diminea]`, replic` ea. Nu vreau s`
te v`d.
– Nu-mi place s` mi se \nchid` u[a \n nas.
Laura amu]i. El o fixa intens \n continuare.
– Vino s` cinezi cu mine, spuse el.
Ea f`cu „nu“ din cap.
El t`cu un moment, apoi se interes` scurt:
– De ce?
Ea oft`.
– |]i repet: nu vreau s` te mai v`d.
– Explic`-mi cel pu]in de ce, \ntreb` el sec. D`-mi un motiv
serios.
Ea oft` din nou. Motive serioase... putea s`-i
furnizeze mai multe. Dar nici unul pe care s`-l admit`.
Era sigur.
– Cred c` nu mai avem ce s` ne spunem.
El o observ` \ndelung, apoi \i ordon`:
– Du-te s`-]i pui un mantou. Te iau la mas`.
Speriat` de atâta \nc`p`]ânare, ea ripost`:
– Pentru c` trebuie pus punctul pe „i“, iat` – doresc s` te
v`d disp`rând din via]a mea pentru totdeauna.
El o fulger` cu privirea [i repet` sec:
– Du-te s`-]i pui un mantou.

Ea se d`du \napoi cu un pas, \nspìmântat` brusc de
lucirea ameni]`toare din ochii lui. Apoi se opri, hot`rât` s`-i
]in` piept. A ceda \nsemna s` se expun` din nou [i s` i se
frâng` inima.
El o studia de parc` \i \n]elegea revolta. Apoi pe buze \i
ap`ru un zâmbet complice.
– Dac` preferi s` r`mânem aici, nu v`d nici un inconvenient.
{tia perfect c` o atr`gea \n capcan`. S` r`mân` singur` cu
el \n apartament \nsemna un risc prea mare. Nu avea de ales.
Scoase un oftat adânc.
– Foarte bine. M` duc s` iau un mantou.
Cum f`cuse Jake s`-i afle adresa? se \ntreb` Laura \n timp
ce luxoasa limuzin` gri metalizat \i purta pe str`zile Londrei.
Precis o ob]inuse prin Rupert. Acesta nu putea refuza s` i-o
dea: Jake se bucura \n ochii lui de un mare prestigiu. Avea
putere [i profita pentru a ob]ine tot ce vroia... Chiar [i pe
mine, gândi ea cu am`r`ciune.
Crepusculul f`cuse loc nop]ii [i circula]ia se fluidizase.
Laura \ntoarse ochii spre Jake. Un felinar lumin` \n trecere
profilul lui d`ltuit, maxilarul p`trat, ras proasp`t, care d`dea
fe]ei toat` autoritatea sa.
– Unde m` duci? \ntreb` ea.
El \i arunc` o ochead` rece [i cu un zâmbet ironic,
r`spunse:
– O s` vezi.
Ea se \nfund` furioas` \n scaunul ei. De ce un asemenea
mister?
40 KAREN REYNOLDS
Jake opri ma[ina \n fa]a portalului iluminat al unui mare

hotel. Laura scrut` strada f`r` a descoperi firma vreunui
restaurant. Se \ntoarse c`tre el, care deja coborâse [i \nconjura
ma[ina pentru a-i deschide portiera.
– Unde se afl` restaurantul? \ntreb` ea, cu o privire
b`nuitoare, când el \i lu` bra]ul pentru a o ajuta s` coboare.
– |n hotel.
O conduse rapid spre intrare. Un portar \n livrea \i salut`
ridicându-[i cascheta [i le deschise u[a. Laura abia \l remarc`.
Arunc` o privire circular` \n hol. Jake o trase repede spre
ascensor.
– Unde mergem? se interes` ea, cuprins` de panic`.
El schi]` un zâmbet.
– Restaurantul se afl` la un alt etaj.
Laura se \ncrunt`. Tocmai v`zuse \ntr-un col] al hotelului o
s`geat` luminoas` indicând direc]ia restaurantului – la parter.
|[i smulse bra]ul din strângerea lui Jake.
– M` iei drept o proast`! se r`]oi ea. Nu se pune problema
s` urc cu tine.
U[ile liftului se deschiser`. Oamenii care ie[eau treceau
prin fa]a perechii f`r` s`-i acorde nici cea mai mic` aten]ie.
Jake o trase pe Laura \n cabin` [i o strânse lâng` el.
– A[ vrea s` v`d ce-o s` faci ca s` scapi, \i murmur` el la
ureche \n timp ce u[ile se \nchideau.
Redus` la neputin]`, \l v`zu ap`sând pe butonul de la al
[aselea etaj. Pe cadranul ce se afla deasupra u[ilor \ncepur` s`
se \nscrie cifre luminoase. Laura \l privea ]int` pe Jake, cu ochi

venino[i.
– De ce faci asta? protest` ea printre din]i. De câte ori
trebuie s` \]i repet c` nu mai vreau s` te v`d?
Jake o urm`ri cu aten]ie o clip`, cu tr`s`turile \ncordate.
Apoi, un zâmbet crud \i juc` pe buze.
– }i-am spus deja: doresc s`-]i vorbesc.
– {i eu, n-am chef s` te ascult. Consider c` nu mai avem
nimic s` ne spunem.
– Te \n[eli. Avem de discutat multe lucruri. Fugind, nu
schimbi nimic. Asta nu ar face decât s` \ntârzie explica]ia
noastr`.
U[ile liftului se deschiser`. Laura ezit` o clip`, apoi ie[i pe
palier, urmat` de Jake. O ghid` spre o u[` pe dreapta [i o f`cu
s` intre \ntr-o \nc`pere vast`, decorat` \n bej [i auriu.
Tablourile care ornau pere]ii evocau mai mult decât ambian]a
unui hotel.
– Este apartamentul tù? \ntreb` ea \n timp ce Jake
\nchidea u[a dup` ei.
El \ncuviin]` din cap, se apropie de ea [i-[i vâr\ mâinile \n
buzunarele pantalonilor perfect croi]i. Laura examin` camera.
Privirea i se opri asupra a trei u[i care se deschideau \n
peretele stâng. Se \ntoarse spre Jake.
– Pentru c` tu ai decis scenariul, ce urmeaz`? se interes` ea
iritat`. Se continu`, la stânga, pentru a intra \n camera ta?
El ridic` o sprâncean` mirat`.
42 KAREN REYNOLDS
– S-ar spune c` obsesia de care m` acuzi devine

contagioas`!
Laura strânse din din]i [i cùt` \n zadar o replic` ustur`toare.
– Ei bine, Laura, relu` el ironic, ai r`mas f`r` replic`?
– Umorul tù este irezistibil! ripost` ea sarcastic. Din
nefericire, m` tem c` l-am pierdut pe al meu când m-ai f`cut
s` traversez jum`tate din Londra, contra voin]ei mele.
O observ` o clip` \n t`cere, cu capul plecat pe o parte.
– |n fa]a unui astfel de rezultat, se pare c` ar trebui s`
re\ncep cât de des posibil.
– Nu te sf`tuiesc, spuse ea cu acreal`. Nu g`sesc c` ar fi
chiar o idee bun`.
El \[i \n`bu[i un mic râs.
– |n acest caz, ar trebui s` \nve]i s` fii ascult`toare.
Atâta arogan]` o l`s` f`r` voce. |i arunc` o privire plin`
de ur`.
– Este un nou mod de a-mi demonstra c` nu e[ti decât un
egoist josnic, Jake?
– Nu este exact ceea ce vroiam s` spun.
Se apropie de ea [i privirea lui insolent` o m`sur` din cap
pân` \n picioare. Apoi zâmbi [i adùg`:
– De ceea ce sunt sigur, este c` [tiu ce vreau.
Capul lui brunet se aplec` [i buzele sale le atinser` pe cele
ale tinerei.
– {i s` [tiu cum s` ob]in, termin` el cu o voce r`gu[it`.
Buzele lui puser` st`pânire pe cele ale Laurei, fierbin]i,
\mb`t`toare. Cu ochii fixa]i pe fa]a lui sculptural`, ea sim]i

cum i se opre[te inima din loc o scurt` clip`, ca apoi s`
\nceap` s` galopeze. El era atât de aproape...
Mâinile lui Jake se ridicar` pân` la umerii Laurei,
dezbr`când-o de mantou.
– Nu... murmur` ea gâfâind, \n timp ce ve[tmântul z`cea
pe podea.
Ochii i se \ntâlnir` cu cei ai lui Jake. Avea impresia c` este
hipnotizat`.
B`tì \n u[` o aduser` la realitate. Jake \[i \n`l]` capul brun
[i strig`:
– Intr`!
Un b`rbat \nalt [i rigid p`trunse \n \nc`pere. |i privi cu
indiferen]`.
– Bun` seara, domnule, doamn`, \i salut` el cu o voce
având accent popular. Recep]ia ne-a informat de sosirea
dumneavoastr`.
Jake cl`tin` din cap.
– Mul]umesc, Travers. Vom trece la mas` imediat ce va
fi gata.
Travers \[i aranj` musta]a.
– Bine, domnule. Dori]i [i altceva?
– Nu, asta ar fi totul.
Travers \[i \nclin` capul chel \nainte de a se retrage.
Jake cobor\ privirea [i Laura \l observ` câteva clipe \n
t`cere. Apoi \naint` spre o ni[` cu lichioruri.
44 KAREN REYNOLDS
Ea se a[ez` \ntr-un fotoliu, mul]umind cerului pentru

interven]ia valetului. F`r` intrarea lui \n acel moment precis,
nu ar fi fost \n stare s`-i reziste lui Jake. El \[i p`strase puterea
de a o tulbura nesfâr[it. La fel ca [i \n anul precedent. Trebuia
s` se ]in` \n gard`. Deoarece ura ei \mpotriva lui se ar`ta
ineficace fa]` de magnetismul lui.
Laura se cutremur`, nelini[tit`. Dac` nu se ar`ta foarte
prudent`, el va r`sturna repede barierele pe care [i le ridicase
pentru a se proteja... Repede, \[i va distruge din nou via]a. Nu
va avea puterea s-o ia din nou de la zero. Pentru a evita
suferin]ele [i decep]iile, trebuie s` [tii s` descoperi oamenii
susceptibili s` ]i le provoace – [i s`-i evi]i.
– Ce vrei? \ntreb` Jake.
Ea \l privi nedumerit`.
– Oh, un Martini, te rog, r`spunse ea posomorât`.
Spera ca el s` n-o re]in` prea mult timp. Cu cât mai repede
se va \ndep`rta de el, cu atât va fi mai bine. Privirea ei r`t`ci
pe tablourile atârnate pe pere]i. Un fior de ghea]` o p`trunse
când ochii i se oprir` asupra unuia dintre ele.
– V`d c` ai p`strat „Leb`da din Eden“, spuse ea cu o voce
monoton`.
Jake se afla \n fa]a ei. O observa printre gene [i-i \ntinse
cocteilul.
– Da. Am preferat s`-l p`strez la Londra.
Cu inima strâns`, Laura continua s` contemple albastrul [i
auriul picturii. Reprezenta un cuplu tân`r, \n picioare sub
umbra protectoare a aripilor \ntinse ale unei uria[e lebede

albe, pe malul unei ape pe care jucau reflexele magice
ale lunii.
Tân`ra \nghi]i \n sec, cu mâna crispat` pe pahar. Jake
cump`rase acest tablou cu cincisprezece zile \naintea
c`s`toriei, pentru a-l pune \n camera lor. „Leb`da din Eden“
ar fi trebuit s` fac` parte din paradisul lor. Laura râse amar \n
sine. C`snicia lor o f`cuse s` cunoasc` infernul \n loc de
paradis.
Jake se a[ez` \n fa]a ei. Nu o sc`pase din ochi.
Tân`ra \i evit` privirea [i-[i duse paharul la buze cu o
mân` care tremura u[or. Bùtura rece \i r`cori gâtul
uscat, dar t`cerea care se instala \ntre ei \ncepu s`-i
\ncerce nervii.
Apoi, spre u[urarea ei, se auzir` b`tì \n u[`. Jake \[i
\ntoarse \n cele din urm` ochii [i r`spunse s` intre. Ap`ru
Travers care anun]` c` cina era servit`.
Jake se ridic` [i o invit` pe Laura s` treac` \n sufragerie.
Mâncarea era delicioas`, prezentat` minunat pe t`vi de argint
[i serviciul lui Travers era de o discre]ie perfect`. |n timp
normal, Laura ar fi fost \ncântat`. Dar era departe de a fi cazul
\n aceste \mprejur`ri. Jake o f`cea s` fie crispat`, \i \ncorda
nervii la maximum.
O adusese acolo cu un scop precis: el nu ac]iona niciodat`
f`r` motiv. Laura \l cuno[tea prea bine ca s` nu \n]eleag` c`
a[tepta sfâr[itul serii pentru a se explica.
46 KAREN REYNOLDS
Conversa]ia lor \n timpul mesei se purt` pe un teren

neutru. Jake povesti cu brio anecdote nostime din studiourile
de televiziune. Laura se str`dui cât putu s` zâmbeasc` [i s` se
comporte firesc, dar \i fu foarte greu s` reu[easc`.
Cu u[urare, v`zu sosind momentul de a se \ntoarce \n
salon pentru a lua cafeaua. Jake f`cu \n a[a fel \ncât ea se a[ez`
pe canapea lâng` el. Aceast` apropiere o f`cu febril`.
Cùta ce s`-i spun`, complet lipsit` de idei, când o frap` un
lucru: el nu locuia \nainte \n acest apartament. Locuia \n
camere de hotel sau la prieteni. Totu[i, acest loc poate i-a
servit \ntotdeauna s` primeasc` alte femei. |l privi cu un aer
b`nuitor [i se str`dui s` ia un ton egal când \ntreb`:
– De când ai acest apartament?
– |n jur de [ase luni, replic` el cu o sprâncean` arcuit`
ironic. Po]i s` renun]i imediat la vreo fantasmagorie.
Ea se \nro[i [i \ntoarse capul. Jake se ridic`.
– Vrei un alcool?
– Nu, mul]umesc. M` limitez la cafea.
El se duse la ni[a cu lichioruri din stejar patinat, \[i turn`
un coniac, reveni s` se a[eze [i-[i \ntinse picioarele lungi \n
fa]a lui.
– De când lucrezi pentru „Style“? \ntreb` el cu
dezinvoltur`.
Laura f`cu o mutr` perplex` \nainte de a replica:
– Nu \ncerca s` m` faci s` cred c` nu cuno[ti r`spunsul, Jake.
El ridic` din umeri.
– Cùtam pur [i simplu s` \ntre]in o conversa]ie

curtenitoare. Dar constat c` nimic nu-]i dezarmeaz`
agresivitatea.
Laura \[i puse cea[ca pe mas` cu un zgomot sec.
– Nu [tiu de ce m-ai adus aici, Jake. Dar sunt sigur` c`
ai ceva precis \n cap. Nu ac]ionezi niciodat` f`r` motiv,
nu-i a[a?
– Corect, recunoscu el, cu capul lui brun u[or aplecat pe o
parte, pentru a o observa. Dar presupuneam c` ai fi preferat
s` flec`re[ti despre subiecte neutre.
O credea complet tâmpit`? Scântei de mânie ap`rur` \n
ochii ei verzi.
– Nu este vorba aici de ce a[ numi un subiect neutru. De
când [tii unde locuiesc [i pentru cine lucrez?
El p`str` o clip` t`cere \nainte de a r`spunde:
– Am [tiut \ntotdeauna.
Laura nu se a[tepta la asta. O r`ceal` cu ghea]` \i strânse
inima. |l privi ]int`, amu]it`. Era \ngrozitor s` afle c` [tiuse
\ntotdeauna unde s-o g`seasc` f`r` s` caute vreodat` s-o
revad`. Era clar c` doar \ntâmplarea de a se \ntâlni \n acel club
de noapte reanimase atrac]ia sa pentru ea.
– Am aflat printr-un raport de detectiv, la o s`pt`mân`
dup` \ntoarcerea mea \n Statele Unite.
Aceast` declara]ie o f`cu s` ias` din gândurile ei
sumbre.
48 KAREN REYNOLDS
– |n Statele Unite? Dar de ce te-ai \ntors acolo?

Se \ntrerupse o scurt` clip` [i, cu ochii ei verzi voala]i de
am`r`ciune, relu`:
– Haide, las`-m` s` ghicesc. Afacerile \nainte de toate,
bine\n]eles. O problem` atât de ne\nsemnat` ca a fi p`r`sit de
so]ia ta nu putea prima asupra intereselor unei re]ele de
televiziune.
Jake lu` o ]igar` dintr-o tabacher`, o aprinse [i se ridic`. Se
\ndep`rt` câ]iva pa[i, apoi se \ntoarse. Ochii lui alba[tri o
fixar` cu r`ceal` pe Laura.
– M-am \ntors la New York fiindc` fratele meu a murit.
Cu gura c`scat`, ei nu-i venea s`-[i cread` urechilor.
– Se ducea la birou cu ma[ina [i a intrat \ntr-un carambolaj
\n serie pe strada a cincea. Au fost numero[i r`ni]i. El a fost
omorât.
Laura r`mase interzis`, lipsit` de voce, cu ochii umezi.
Nu-l \ntâlnise pe Tom decât o singur` dat` – \n ziua c`s`toriei
ei cu Jake. Când se a[tepta la ostilitate din partea lui – \n
fond, Jake era un om puternic – Tom \i ar`tase o prietenie
cordial` [i o primise \n familie cu bra]ele deschise. Ea \i p`stra
o simpatie emo]ionant`. Acum i se p`rea de necrezut s` fie
mort de un an [i ea s` nu fi [tiut nimic.
– |mi pare rù, murmur` ea. Nu [tiam.
– Vezi, ca de obicei, tragi concluzii pripite.
Jake trase un fum din ]igar` [i o observ` pe tân`r` prin
fumul bleu-argintiu, \nainte de a continua:
– Dup` funeralii a trebuit \ntrunit de urgen]` consiliul de

administra]ie \n adunare general` extraordinar`. De cum s-a
aflat vestea mor]ii lui Tom, ac]iunile noastre la Burs` au
\nceput s` scad`. Mi-au trebuit câteva zile pentru calmarea
spiritelor. Odat` totul intrat \n ordine, am \n]eles c` ar fi prea
târziu.
Laura \[i \nclin` capul.
– Prea târziu? Prea târziu pentru ce?
Jake o observ` câteva momente \n t`cere \nainte de a se
\ntoarce [i a se a[eza lâng` ea. Cu o fa]` impasibil`,
murmur`:
– Prea târziu pentru a reveni. {tiam c` am`r`ciunea ar fi avut
timp s` se instaleze [i c`-mi va fi foarte greu s`-i dau de cap`t.
– Am`r`ciunea? repet` ea, cu ochii plini de mânie. Ce
naiba [tii tu? |]i \nchipuiai c` exist` ceva de care s` fiu
\ncântat`?
O expresie \nduio[at` trecu fugitiv pe fa]a lui Jack. |i lu`
mâna tandru [i cu privirea cufundat` \ntr-a ei, spuse cu
blânde]e:
– |n]eleg ce ai sim]it.
Ea \[i smulse mâna cu o mi[care furioas`.
– Nu m` face s` râd. M` \ndoiesc c` ]i-ar putea trece a[a
ceva prin cap.
El o privi f`r` s` spun` un cuvânt. Apoi p`ru pe punctul de
a vorbi, dar nu f`cu nimic [i \ntoarse capul. Strânse din pumni
pân` i se albir` \ncheieturile.
50 KAREN REYNOLDS
Laura se cutremur`. Curajul o p`r`sea a[a cum curge

nisipul printre degete. Se vedea c` Jake era furios. Dar era
imposibil s` prevezi dac` \[i va st`pâni furia sau va izbucni. Era
singurul om de care se temea. Singurul \n fa]a c`ruia se sim]ea
fragil` [i neputincioas`.
Refuz` totu[i s` capituleze. Se ridic` \ncordat` [i bâigui:
– Este timpul s` plec.
Se ridic` [i el. O domina cu \n`l]imea lui [i aerul sù
amenin]`tor \i f`cea pielea ca de gìn`. Ordon` sec:
– A[az`-te la loc. Nu se pune problema s` pleci.
– Aici, \]i faci iluzii!
– Nici gând, draga mea, murmur` el pe un ton glacial, cu
o fa]` de marmur`. Ar trebui s` [tii c` nu renun] niciodat` la
ceea ce \mi apar]ine.
Jake se apropie cu un pas [i ea se sim]i minuscul`, cu nasul
la \n`l]imea gulerului c`m`[ii lui. |[i ridic` fa]a [i privirile li se
\ncruci[ar`.
– |mi apar]ii [i eu nu renun] niciodat` la ceea ce-mi
apar]ine, afirm` el din nou cu un zâmbet insolent.
– Nu apar]in nim`nui! se r`]oi ea, cu mâini tremur`toare.
M-am c`s`torit cu tine fiindc` te iubeam. Amorul nu poate fi
posedat. Este un dar. Un dar pe care n-am chef s` ]i-l mai fac.
Este prea târziu. Tu, Jake, e[ti cel care a ales deliberat s`
arunce ceea ce ofeream.
– Scorpie \nc`p`]ânat`! tun` el, cu tr`s`turile crispate de
furie. Tat`l tù te obsedeaz` pân` la punctul \n care vezi to]i
b`rba]ii dup` chipul lui. Te \nc`p`]ânezi s` m` categorise[ti la

fel ca pe el.
Ea sim]i asta ca o lovitur` sub centur` [i p`li. El [tia c`
aceast` reflec]ie o r`nea profund. {tia c` avea oroare de a
aminti de tat`l ei, indiferent cu cine.
– {i nu exist` nici o \ndoial`, ripost` ea cu voce tremurat`,
c` e[ti la fel ca el!
El o prinse de umeri.
– Nu am inten]ia s`-mi petrec restul zilelor pl`tind
pentru el!
– |nceteaz` s` deturnezi problema servindu-te de tat`l
meu! strig` ea. Nu pl`te[ti pentru gre[elile lui, ci pentru ale
tale. E[ti singurul responsabil, dac` nu po]i petrece mai mult
de dou` ore f`r` a curta o femeie. {i acum, las`-m` s` plec!
T`cut, cu buzele strânse, \i strânse \ncheieturile mâinilor, \i
bloc` bra]ele la spate, o lipi de un perete [i declar` sec:
– }i-am spus deja c` nu se pune problema.
Laura se zb`tu \n van pentru a \ncerca s`-i scape. El o ]inea
f`r` un efort aparent.
– Nu m` atinge! ]ip` ea.
– Nu asta \mi spuneai adineauri, replic` el cu un
zâmbet.
Ea \l fulger` cu privirea.
– Individ josnic ce e[ti! }i se \ntâmpl` s` te mai gânde[ti [i
la altceva?
Zâmbetul lui Jake deveni sarcastic.
52 KAREN REYNOLDS
– Nu când e[ti tu prin \mprejurimi, spuse el pe un ton

nelini[titor. E[ti prea seduc`toare.
O privea languros [i inima ei b`tea s` se rup`. Se for]`
s`-[i \nfrâneze dorin]a care i se propaga prin tot trupul \n
valuri fierbin]i. El nu trebuia s` câ[tige.
– Te ur`sc! rosti ea. Mi-e groaz` de contactul tù!
El \[i \nt`ri strângerea asupra mâinilor ei [i ea gemu de
durere.
– Este sfâ[ietor, o zeflemisi el pe un ton mieros. Nici nu se
poate mai sfâ[ietor.
Ea \[i holb` ochii [i se ghemui lâng` zid, v`zând cum se
apropie capul lui brun.
– Nu, Jake, gemu ea. Nu, te rog!
Gura lui se ab`tu asupra gurii ei [i for]` brutal deschiderea
buzelor. O trase \n bra]e [i-o \nl`n]ui strâns.
Ea \ncerc` s`-[i \ntoarc` fa]a, dar degetele lui lungi \i
prinser` maxilarul ca un cle[te. Scoase un ]ip`t de protest.
Jake ridic` fa]a, o privi cu ochi arz`tori [i murmur` rug`tor:
– |nceteaz` s` m` respingi, Laura.
Accentul surd al acelei voci r`gu[ite \i strânse inima. Cald`
[i dulce, gura lui Jake o lu` pe a ei. Mâinile \i mângâiau
spatele, [oldurile, producându-i furnic`turi pe piele, prin
]es`tura u[oar` a rochiei de var`. |ncepu s` tremure când
sim]i coapsele lui tari lipindu-se de ale sale.
Ridic` mâinile, le puse pe umerii lui Jake [i-[i strecur`
degetele \n p`rul des [i negru, gemând de pl`cere.
S`rutul lor fu interminabil, \mb`t`tor. Laura se strângea \n

so]ul ei, de parc` ar fi vrut s` se topeasc` \n el.
|n ea, dorin]a se b`tuse cu bunul-sim] [i-l \nvinsese. Se
abandon` trup [i suflet fericirii de a redescoperi pl`cerea
sim]urilor. O c`ldur` difuz` \i radia din [ale \n toate
membrele.
Un geam`t surd se ridic` din fundul gâtului lui Jake \n timp
ce s`rutul sù deveni mai profund. Laura \ntredeschise
pleoapele... |n acea clip`, el pierdu. Cu ochii \nchi[i, prezenta
o fa]` care exprima o satisfac]ie senzual` voluptuoas`. |ncepu
s`-l urasc` [i mai mult: \[i \nchipuia c` o ]ine \n puterea lui,
credea c` a \nvins!
„Nu, Jake, gândi ea. Nu, de aceast` dat`!“
Se d`du brusc \napoi [i el deschise \ncet ochii.
– Ce este, scumpa mea? [opti el cu o voce r`gu[it`.
– Foarte abil, Jake. Dar nu ]ine.
El se \ncrunt` u[or.
– Laura...
– Jocul de-a seduc]ia nu te va duce prea departe, i-o tìe
ea, ridicându-[i capul \ntr-o mi[care incon[tient` de sfidare.
Lumina f`cea s`-i joace reflexe ar`mii \n aurul ro[cat al
p`rului, \n timp ce continua:
– Nu de aceast` dat`. Nu cu mine. De fapt, comportamentul
tù \mi \nt`re[te p`rerea: obsesia ta sexual` este atât de mare
\ncât e[ti gata s` faci orice pentru a ]i-o satisface.
Gura lui Jake se crisp` [i ripost`:
54 KAREN REYNOLDS
– Ce idio]enie! {tii foarte bine c` te-am s`rutat fiindc` o

doream. {i nu din motivul nu [tiu c`rei strategii complicate,
nici a unei tulbur`ri psihice.
Laura \[i mu[c` buza inferioar`, apoi spuse:
– Asta nu \mpiedic` s` nu duc` nicìeri.
El \[i ridic` b`rbia [i ochii lui alba[tri se cufundar` \n cei ai
tinerei. Pe buzele lui senzuale pluti un zâmbet \n timp ce
scruta figura Laurei. Aceasta dezv`luia vestigiile manifeste \nc`
ale dorin]ei ei.
– Ai \ndr`zni s` pretinzi c` nu ai sim]it nici o pl`cere?
\ntreb` el ironic.
– Nici cea mai mic`! rosti ea, refuzând s`-[i recunoasc`
sl`biciunea.
El izbucni \n râs.
– Mincinoaso! }i-a pl`cut la fel de mult ca [i mie.
Furioas` [i umilit`, Laura deveni stacojie. De ce se
\nc`p`]âna s-o r`neasc`? De ce refuza s-o lase \n pace?
– Nu fi a[a sigur! scrâ[ni ea furioas`.
Se smulse din \mbr`]i[area lui, \[i lu` rapid po[eta [i
mantoul, apoi se gr`bi spre ascensor, orbe[te. Gâfâind, ap`s`
pe buton [i \nchise ochii. Jake nu va \ntârzia s-o urm`reasc`.
Dar de aceast` dat`, nu-i va mai permite s-o re]in`.
Nu trecuser` mai mult de câteva secunde când auzi u[a
apartamentului deschizându-se. Jake sosi \n spatele ei [i o
r`suci cu fa]a spre el.
– Unde naiba crezi c` te duci? \ntreb` el sec.
Ea \[i adun` ultimele r`m`[i]e de curaj.
– M` duc acas`, Jake. Nu vreau s` stau aici prea mult.

F`r` s` [tie c`rui fapt se datoreaz`, v`zu o expresie
\nduio[at` pe fa]a lui, vreme de o clip`. Dar el \[i relu` masca
impasibil`. Apoi, cu sprâncenele \ncre]ite, murmur` blând:
– Nu pleca imediat, Laura. Mai am ceva s`-]i spun.
U[ile ascensorului se deschiser`, ca \ntr-un film cu
\ncetinitorul. Laura se for]` s` intre cu calm \n cabin`. O
impresie bizar` o incita s` dea \napoi. I se p`rea c` distinsese
\n vocea lui Jake un accent rug`tor, citise o rug` \n ochii lui.
Cu inima strâns`, refuz` cu un semn din cap.
– Tot ce-a fost de spus s-a spus, Jake.
U[ile ascensorului se \nchiser`, \n timp ce aceast` expresie
curioas` \mblânzea din nou tr`s`turile lui Jake. Laura prefera
s` nu se \ntrebe. Se rezem` de peretele cabinei, sim]ind cum
o p`r`sesc for]ele. |n sine, aspira din toat` fiin]a ei s` r`mân`
lâng` el. Efortul de a-l p`r`si o epuizase.
Dar nu se punea problema s` se lase din nou prad` acestei
atrac]ii. Ar fi fost o adev`rat` nebunie.
Capitolul 4
|n cursul s`pt`mânii urm`toare, Laura suferi de insomnie.

Obsedat` de Jake, petrecea cea mai mare parte a nop]ilor
urm`rind cadranul luminos al de[tept`torului. I se resim]i [i
munca. La birou, nu era \n stare s` se concentreze. |n minte \i
revenea mereu conversa]ia lor.
Remarcele lui Jake \n leg`tur` cu tat`l ei o r`niser`. O
f`cuse special, [tia c` nu vroia s`-[i aminteasc` aceast`
perioad` din via]a ei. |n minte \i reveneau amintiri penibile.
P`rin]ii ei se c`s`toriser` foarte tineri, din obliga]ie, la -
optsprezece ani. Laura se n`scuse cam la [ase luni dup`
c`s`toria lor. La \nceput, se iubeau profund. Dar greut`]ile
responsabilit`]ilor, prea dificile pentru vârsta lor, \i condusese
la ne\n]elegeri.
Stewart Hadleigh, tat`l Laurei, dup` ce f`cuse tot ce
putuse, se s`turase de eforturile pe care familia i le pretindea.
O l`sase pe Amanda, so]ia lui, s`-[i asume cea mai mare

parte a responsabilit`]ilor vie]ii lor comune. Ceea ce ea
\ncepuse s` \ndeplineasc` din toat` inima, acceptând lipsa
de maturitate a lui Stewart [i incapacitatea acestuia de a
renun]a la libertatea sa. Dar descoperind c` \[i cùta
pl`cerile \n alt` parte, fusese foarte sup`rat`. Stewart \i
implorase iertarea. Jurase c` nu cedase decât unei atrac]ii
f`r` viitor.
Amanda \l iertase, cu speran]a c` va sfâr[i prin a se
cumin]i. Dar Stewart continua s` trìasc` \ntr-o lume himeric`
[i s` fug` de obliga]iile sale, frecventând alte femei.
Când Laura avea zece ani, num`rul aventurilor tat`lui ei
devenise incalculabil. Amanda Hadleigh se resemnase cu
aceast` neputin]` a lui de a se mul]umi cu o singur` femeie.
Printre altele, avea nevoie de ajutor financiar [i credea c` fiica
ei avea nevoie de prezen]a unui tat`. Ea se ag`]a cu disperare
de iluzia c` se va potoli cu timpul.
Era roas` de am`r`ciune, str`duindu-se s`-i ascund` asta
Laurei. Dar copiii sunt foarte sensibili la sentimentele celor
din jur. Laura \[i d`du repede seama ce exista \ntre p`rin]ii ei.
Când o vedea pe mama ei mohorât`, era surâz`toare, ca s-o
\mb`rb`teze. Asta nu servea la nimic. Zarurile erau deja
aruncate.
Incidentul definitiv se petrecu \ntr-o diminea]` când mama
ei, ca s` se mai \nveseleasc`, hot`r\ s-o conduc` pe Laura la
plimbare. Se duser` cu metroul \n centru, pentru a vizita
58 KAREN REYNOLDS
Turnul Londrei. Laura [i maic`-sa erau hot`râte s` se distreze,

de[i Stewart continua s` nu se \ntoarc` acas`, uneori chiar [i
câteva zile la rând. Dup` care ap`rea cu un aer sp`[it, cu flori,
jurând s` se schimbe.
Traversau Tower Hill când \l z`ri pe Stewart, care mergea
]inând o femeie de talie. Se oprise pentru a o s`ruta. Mama
Laurei \n]epenise, livid`. Recunoscând-o pe m`tu[a sa
Jennifer, sora mamei, Laura se \ntrebase de ce taic`-sù o
s`ruta a[a de ciudat. Apoi Amanda f`cuse stânga-mprejur,
am`rât` [i furioas` [i o duse \napoi la sta]ia de metrou pe
Laura, nemul]umit` [i nefericit`.
|n seara zilei urm`toare, \i auzise certându-se violent \n
buc`t`rie. Ie[ise din camera ei [i, a[ezat` pe treptele sc`rii,
plânsese \n t`cere, rugându-se s` se opreasc`.
Nu-l mai v`zuse niciodat` pe tat`l ei. Ie[ise din cas` [i din
via]a lor, trântind u[a, f`r` a da aten]ie strig`telor Laurei
pentru a-l chema \napoi. De atunci, nu mai era \n stare s` aib`
deplin` \ncredere \ntr-un b`rbat.
Oft`, cu ochii fixa]i \n spectacolul str`zii prin fereastra
biroului, cu privirea vag`. De ce nu reu[ea s` uite trecutul? De
ce acesta continua s-o bântuie? Nu va reu[i niciodat` s` dea la
o parte amintirea tat`lui ei, nici s` ierte tr`darea lui Jake.
Suferise prea mult.
Arunc` o privire circular` prin sala redac]iei. To]i colegii
lucrau, \n timp ce sim]ea cum via]a ei o ia \n deriv`. Scoase
un nou oftat [i-[i spuse c` f`cea o stare depresiv`.
Se ridic`, se duse \n col]ul unde se afla ma[ina de cafea.

|nc` \i era greu s` cread` c` Jake o \n[elase chiar \n ziua
c`s`toriei. Buzele i se crispar` \ntr-o strâmb`tur` amar`. Era
totu[i adev`rat – o constatase cu proprii-i ochi.
Auzi pe cineva apropiindu-se [i \ntoarse capul.
Se sprijini de automatul de cafea \ntr-o atitudine
languroas` [i s`lt` \n mân` câteva monede.
– Salut, murmur` Carly pe un ton t`r`g`nat.
– Ai terminat? ar`t` ea spre ma[in`.
Laura \ncuviin]` din cap, \[i lu` cea[ca [i se d`du \napoi.
– Ia-]i.
Carly introduse monedele \n fa]a automatului, ap`s` pe un
buton, apoi privirea i se opri pe cea[ca Laurei.
– Câ]i litri din aceast` bùtur` contezi s` mai \nghi]i? Pân`
la urm` o s` te \mboln`ve[ti dac` nu reduci consumul. Este
periculos \n doze mari. Ca b`rba]ii!
Laura zâmbi [i replic`:
– Asta m` ]ine treaz`.
Carly ridic` sprâncenele, amuzat`.
– B`rba]ii sau cafeaua?
– Cafeaua! râse Laura.
Carly ridic` din umeri [i o privi cu mali]ie:
– Fiecare cu socotelile lui. Personal, pentru a r`mâne
treaz`, prefer b`rba]ii.
– Ar trebui s` te cenzurezi! r`spunse Laura cl`tinând
din cap.
60 KAREN REYNOLDS
Se \ntoarse la locul ei. Carly se ]inu dup` ea [i se a[ez` pe

un col] al biroului. Ochii ei coda]i se a]intir` asupra Laurei.
– Ce nu merge? o \ntreb` ea. Toat` s`pt`mâna trecut` ai
avut un aer foarte obosit. Am crezut c` o s`-]i mearg` mai bine
dup` un weekend de odihn`.
Zâmbi \nainte de a continua:
– Dar iat`-ne luni diminea]` [i ai o min` \ngrozitoare.
De ce?
Laura \ntoarse privirea.
– Sunt pu]in obosit`.
– Mai mult decât pu]in. Scuz`-m` c` insist, dar când munca
ta \ncepe s` fie influen]at` de starea de s`n`tate, sunt obligat`
s` intervin.
Laura o privi cu coada ochiului, apoi \[i plec` fa]a [i r`mase
mut`. Nu vroia s` r`spund` la nici o \ntrebare, dar nici nu
vroia s-o ofenseze pe Carly. |[i puse coatele pe birou [i-[i lu`
capul \n mâini. Asta crea o situa]ie delicat`.
– E[ti la cap`tul nervilor, murmur` Carly. Ai tenul palid [i
cearc`ne la ochi.
Pe buzele Laurei flutur` un zâmbet [i [opti pe un ton
ironic:
– Nu puteai s` fii mai dr`gu]`!
Carly izbucni \n râs.
– Ai noroc, scumpa mea. Ast`zi sunt plin` de amabilit`]i.
Mim` gestul de a scutura cenu[a unei ]ig`ri imaginare [i
imitând vocea lui Marlon Brando, adùg`:
– |n schimb, o s`-]i fac o propunere pe care nu o po]i

refuza.
Laura ridic` repede privirea.
– Despre ce este vorba?
– Pleac` s` te odihne[ti pentru restul zilei.
– Este foarte amabil, Carly. Mul]umesc mult replic` Laura
cu un aer aiurit.
Carly f`cu o mutr` comic`.
– Acest impuls generos nu izvor`[te drept din inima mea.
Patronul cel mare trebuie s` ne viziteze \n cursul dup`-amiezii
[i n-a[ vrea s`-i las impresia c` te tortur`m...
Când ie[i din metrou pentru a lua autobuzul, Laura trecu
prin fa]a panourilor de oglind` ale unui mare magazin.
Constat` c`, \ntr-adev`r, ar`ta rù. Soarele str`lucea pe un cer
senin. Razele sale se reflectau \n caroseriile automobilelor.
Din asfalt se ridica o cea]` de c`ldur`.
|n timp ce a[tepta autobuzul lâng` dou` femei \n vârst`
\nc`rcate cu co[uri pline de cump`r`turi, Laura se sim]i brusc
epuizat`. B`trânele flec`reau \n [oapt`. Laura observ` c` o
priveau critic [i zâmbi timid. Cea cu p`l`rie verde \i r`spunse
cu un zâmbet larg.
Laura \ntoarse ochii [i oft`. Curios, gândi ea, cum te poate
\mb`rb`ta zâmbetul unei necunoscute.
Limuzina gri-argintie care ap`ru \i atrase dintr-o dat`
aten]ia. Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te. Arunc` o privire \n
jur, cùtând \n zadar un loc unde s` se ascund`. Limuzina veni
62 KAREN REYNOLDS
[i opri \n fa]a sta]iei de autobuz. Jake cobor\, o privi pe

deasupra acoperi[ului ma[inii [i-i ordon`:
– Urc`.
Ea f`cu nu din cap [i \ntoarse privirea. Pulsul i se acceler`
[i r`suflarea i se opri.
– Urc`, repet` el.
Ea \l ignor`. Doamnele \n vârst` \ncepur` s`-i observe
alternativ, f`r` a-[i ascunde curiozitatea. Jake \nconjur`
ma[ina [i sosi \n dreptul ei, cu o fa]` hot`rât`:
– Urc` \n ma[in`, Laura.
– Nu, r`spunse ea sec.
– Dac` nu te hot`r`[ti s` te urci singur`, o s` te duc eu,
rosti el cu o voce calm`.
Ea ridic` din umeri, apoi spuse pe un ton egal:
– Cum dore[ti.
Nu-[i \nchipuise c` va \ndr`zni s`-[i pun` amenin]area \n
practic`. Nu \n plin` strad`, \n fa]a lumii. R`mase cu gura
cascat` când o ridic` \n bra]e, \n timp ce se zb`tea
protestând.
– Ei bine, exclam` una din b`trâne, cu un semn din
cap spre prietena ei care o observa pe Laura, cu un aer
[ocat.
Jake o puse f`r` menajamente pe scaunul pasagerului, apoi
se a[ez` rapid la locul lui, \nainte ca ea s` fi avut timp s`
deschid` portiera. O strânse de \ncheieturi când ea \ncerc` s`
prind` clan]a portierei [i tun`:
– Nu te sf`tuiesc.
Apoi puse contactul [i demar`. Laura \[i mas` \ncheieturile
dureroase [i-l fulger` cu privirea.
– Cine naiba te crezi? Ar fi de preferat s` renun]i s` m` iei
pe sus ori de câte ori \]i trece prin cap!
– Nu am de gând, replic` el cu un zâmbet mieros.
Ea \[i \ntoarse ochii [i privi fix strada. Când consider` c`
este suficient de calm`, \ntreb`:
– {tii c` a[ putea depune plângere [i ai fi obligat s` m` la[i
\n pace?
El o privi rapid cu coada ochiului:
– A[ fi curios s-o v`d [i pe asta!
Tonul lui ironic o exasper` [i min]i cu bun` [tiin]`:
– Nu o s` mai a[tep]i mult timp. M` voi ocupa de asta la
\ntoarcerea la birou.
El profit` de o clip` de oprire la semafor pentru a-i studia
fa]a.
– Chiar? \ntreb` el mieros. Cum vom ajunge imediat, o
s`-mi fac` pl`cere s` te privesc cum \i telefonezi avocatului.
Ochii ei se m`rir` [i exclam`:
– Dar nu m` duc la birou! Am liber \n aceast` dup`-
amiaz`.
Jake f`cu nu din cap.
– Nu acum. Te conduc acolo.
– {i de ce m` rog? Carly mi-a spus s`-mi iau liber fiindc` nu
m` sim]eam prea bine.
64 KAREN REYNOLDS
Jake o cercet` cu o privire rapid`, \i remarc` paloarea [i

cearc`nele, apoi fix` din nou drumul.
– Chiar ai o min` \ngrozitoare.
– Mul]umesc, ripost` Laura \n]epat`. Nici nu se poate ceva
mai flatant pentru vanitatea mea.
El scoase un mic hohot de râs sec, dar albastrul ochilor sì
r`mase de ghea]`.
– Vanitatea ta? \ntreb` el. Nu ai nici un fel de vanitate.
– Nu fi a[a de sigur. Am mai mult` \ncredere \n mine decât
\]i \nchipui.
O observ` câteva secunde cu coada ochiului [i-[i lu` vocea
lui grav` cu inflexiuni mângâietoare, pentru a murmura:
– Plângându-]i de mil` cu orice pre], nu mai e[ti \n stare s`
ai nici cea mai mic` \ncredere \n mine.
– Ce prostie! Nu m` crede atât de slab`, Jake. N-am
de gând s` te las s` continui s` m` agi]i \n acest fel,
Jake.
– {i ce o s` faci ca s` m` \mpiedici?
– Voi g`si un mijloc, \l asigur` ea.
Jake cl`tin` \ncet capul de la dreapta la stânga, \n timp ce
mâinile i se mi[cau pe volan pentru a lua o curb`, apoi spuse
cu r`ceal`:
– Laura, ai face mai bine s` recuno[ti c` sunt mai puternic
ca tine. Nu te po]i lupta cu mine.
Ea se surprinse cercetându-i \n am`nun]ime fa]a d`ltuit`,
privirea glacial`, maxilarul voluntar [i gura ferm`.
– Fizic, sigur c` e[ti mai puternic decât mine. Dar nu m`

vei putea obliga s` am \ncredere \n tine sau s` te cred.
– Fiindc` nu ai \ncredere \n mine, o persifl` el. Asta-i,
nu-i a[a?
Ea fix` din nou, spectacolul str`zii, apoi bâigui:
– Chiar crezi c` gre[esc?
El \i arunc` o privire \n timp ce schimba viteza.
– Nu ai fost \n[elat` decât o dat`. Dar \]i \nchipui c` va fi
mereu a[a. {i aici, gre[e[ti.
– {i tu [tii despre ce vorbe[ti! \l ironiz` ea.
O sclipire de mânie trecu fugitiv prin ochii alba[tri, apoi
replic` pe un ton tìos:
– Dac` ai avea m`car un pic de \ndr`zneal`, de mult n-ai
mai fi meditat la tr`darea tat`lui tù!
– U[or de zis, Jake, când habar nu ai despre ce este
vorba.
– Opre[te-te! explod` el furios.
Perplex`, Laura \l privi [i-l \ntreb`:
– Ce trebuie s` opresc?
– Pl`cerea de a-]i plânge de mil`.
Ea \l privi, nevenindu-i s` cread`. Sensul acestor cuvinte o
f`cu s` reflecteze \n t`cere. Avea cumva dreptate? |[i strica
via]a lamentându-se asupra trecutului? Nu, \ncerca s-o
culpabilizeze doar ca ea s` nu aminteasc` de ziua c`s`toriei lor.
Cum se aflau bloca]i \ntr-un ambuteiaj, aproape de biseria
Sf. Paul, Jake se \ntoarse spre ea:
66 KAREN REYNOLDS
– Pân` la urm` o s` termini s` te mai \ndoie[ti de toat`

lumea.
– {i de tine \n mod special! ripost` ea pe un ton ustur`tor.
– De mine [i de oricine altcineva care apar]ine sexului
masculin.
– |n]eleg! mormì ea. Dup` tine, \i ur`sc pe b`rba]i \n
general...
– Ce alt` explica]ie ai putea s` dai ne\ncrederii
boln`vicioase fa]` de ei? \ntreb` el sec.
– Nici una, replic` ea furioas`. Fiindc` nu am inten]ia s`-]i
dau nici cea mai mic` explica]ie.
– Nu?
Parc` ma[ina la câ]iva metri de intrarea biroului Laurei [i
opri motorul. Tân`ra se sim]i dintr-o dat` minuscul` [i fragil`.
– Nu, r`spunse ea cu o voce r`gu[it`. Precis nu.
El o contempl` cu gravitate.
– |ntr-o zi, murmur` el cu voce blând` dar plin` de
violen]` st`pânit`, te voi obliga s` m` ascul]i.
Ea \l privi câteva secunde \n t`cere, apoi se \ntoarse [i,
\ncordat`, ridic` \ncuietoarea portierei. Cum puse piciorul \n
strad`, c`ldura grea [i umed` a dup`-amiezii \nsorite o
sufoc`.
Jake \nconjur` repede ma[ina [i o lu` de bra] \ntr-un mod
posesiv. Apoi o duse spre intrarea imobilului ziarului.
– De ce m-ai adus iar aici? \ntreb` ea când p`trunser` \n
cabina liftului.
– Vei afla suficient de repede, replic` el, ap`sând pe

butonul etajului al patrulea.
– Este \n leg`tur` cu Rupert? insist` ea.
Jake r`mânea mut. La ie[irea din ascensor, o preced` \n
direc]ia biroului lui Rupert. Laura \l urm` cu team`. Ce i se
rezerva? F`r` un motiv precis [i important, nu [i-ar fi dat atâta
silin]a s-o g`seasc`.
O f`cu s` intre \n biroul lui Rupert, apoi se duse s` strâng`
mâna acestuia, \nainte de a se \ndrepta c`tre fereastr`. Cu
c`ma[a lui alb` care scotea \n eviden]` costumul \nchis la
culoare, degaja o impresie de autoritate calm`.
– Draga mea Laura, o \ntâmpin` Rupert radios, sunt
\ncântat c` domnul Ashton te-a putut \ntâlni la timp. |]i
aminte[ti de el, nu?
– Sigur...
Rupert nu p`ru s` remarce tensiunea care domnea \ntre
interlocutorii sì.
– A[az`-te, micu]a mea, \i spuse el Laurei, ar`tându-i un
fotoliu care se afla \n fa]a biroului sù.
Ea se supuse, cuprins` de ame]eal` [i de groaz` la ideea s`
afle ce mai clocise Jake.
– Am o veste mare s` te anun], relu` Rupert, \n continuare
la fel de radios. Asta va marca \n mod sigur o etap` important`
a meseriei dumitale la „Style“.
Laura se oblig` s` respire profund [i-l privi cu coada
ochiului pe Jake, dar fa]a lui era impasibil`.
68 KAREN REYNOLDS
– Domnul Ashton ne ofer` ocazia unui interviu de

prim-plan, continu` Rupert. Acela al Theresei Philips, cu noul
ei so], Russ Taylor.
Ea se str`dui s` par` \ncântat`. Dar zâmbetul \i era ]eap`n
[i p`li strângând din pumni.
– Dac` suntem suficient de rapizi, continu` redactorul [ef,
am putea s`-l public`m eventual \n num`rul lunii august. Cu
cât mai repede \l vom scoate, cu atât mai bine, nu crezi,
Laura?
– Sigur, conveni ea cu fermitate.
Cu coada ochiului, z`ri zâmbetul de triumf care se schi]a
pe buzele lui Jake. De-abia se ab]inu s` nu se duc` s`-l
p`lmuiasc`.
– Printre altele, Laura, adùg` Rupert, dumneata vei realiza
acest reportaj. Domnul Ashton a insistat s` fie a[a. |]i acord`
toat` \ncrederea lui.
Bine\n]eles! fulmin` ea \n sine. Nu se putu ab]ine s` nu
spun`:
– Foarte amabil din partea sa!
Rupert nu remarc` sarcasmul [i rosti pe un ton vesel:
– Oh, da. A[ vrea s` nu-i \n[eli a[tept`rile. Este vorba
despre un interviu foarte important. Thereza Philips te va
primi acas` la ea, \n Fran]a, pentru a se realiza cât mai bine.
De aceea, ]ine s` petreci o s`pt`mân` acolo.
Laura avu impresia c` i se opre[te inima. F`cu ochii mari,
cu stomacul strâns de fric` [i repet` cu sfial`:
– O s`pt`mân`? Acas` la ea?

Un zâmbet pluti pe buzele lui Jake atunci când rosti:
– Tocmai [i-a cump`rat aceast` cas` [i ]ine s` se laude cu ea.
– O s`pt`mân`? insist` tân`ra, nevenindu-i s` cread`.
|n]elegea acum motivul manevrelor lui Jake ca s` fie
desemnat` pentru acest reportaj. Cum nu era o ziarist`
experimentat`, trebuie s`-i fi fost greu s`-l conving` pe
Rupert!
Acesta se aplec` \n fa]`, numai lapte [i miere.
– Nu te \ngrijora, domnul Ashton va fi acolo pentru a
superviza totul.
Laura \i arunc` o privire iritat`. De asta se temea!
– Va fi [i un fotograf. |l vom trimite de cum vom vedea cine
este disponibil.
Jake o privea scrut`tor. Vedea cum se strânge la]ul \n jurul
ei [i se bucura!
Trebuia s` ias` din aceast` camer` \nainte de a exploda. Se
sim]ea umilit` \n ultimul grad. Se ridic` brusc [i, cu un zâmbet
for]at, reu[i s` spun` pe un ton calm:
– A[tept cu ner`bdare s` cunosc restul am`nuntelor.
Rupert se ridic`, foarte radios.
– Bine! Bine! Pân` atunci, domnul Ashton dore[te o scurt`
discu]ie cu dumneata. Vrea s`-]i spun` cum gânde[te atacarea
interviului.
Laura \ntoarse \ncet capul spre Jake [i-i \ntâlni privirea,
apoi mormì printre din]i:
70 KAREN REYNOLDS
– |n]eleg...
Rupert se \ndrept` c`tre u[`.
– Ei bine, v` las s` discuta]i \ntre patru ochi.
Jake [i Laura r`maser` câteva clipe s` se observe reciproc.
Apoi ea oft`, \ntoarse privirea [i \ntreb`:
– Ce \nseamn` toate acestea, Jake? Este mar[ul triumfal? Ai
venit s`-]i proclami victoria?
– De ce mi-a[ proclama victoria fa]` de un eveniment pe
care l-ai considera drept mar[ul meu triumfal? Poate fi
vorba, a[a cum a subliniat Rupert, de o etap` important` a
carierei tale.
Laur` cl`tin` \ncet din cap, cu ochii fixa]i asupra
biroului, ca s` evite vederea trupului \nalt [i zvelt al
so]ului ei.
– Po]i s` abandonezi acest ton p`rintesc cu mine, Jake. |]i
pierzi timpul.
El \naint` doi pa[i [i spuse:
– Ai fi acceptat acest reportaj cu entuziasm dac` eu nu a[ fi
jucat un rol.
– Se \n]elege de la sine! Fiindc` nu mai vreau s` am nici un
fel de rela]ie cu tine.
– Te repe]i, constat` el ridicând din umeri.
Intona]ia lui dispre]uitoare o f`cu s` se zbor[easc`.
– Nu a[ fi obligat`, dac` nu te-ai \nc`p`]âna s`-mi impui
prezen]a ta.
El zâmbi rùt`cios.
– Te credeam pasionat` de ziaristic`. Dar nu e[ti \ntr-atât

cât ai vrea s` se cread`. Altfel, interven]ia mea \n profesia ta
]i-ar fi indiferent`.
Ea \[i mu[c` buzele.
– Prefer s` nu datorez nimic interven]iei tale! A trecut mult
timp de când m` descurc singur` [i sunt sigur` c` pot
continua lipsindu-m` de asta.
F`cu un pas spre ea cu o sprâncean` arcuit` ironic [i
\ntreb`:
– O crezi cu adev`rat?
– Bine\n]eles.
– Ai f`cut multe interviuri \n exclusivitate \n ultimul timp?
se interes` el cu un zâmbet sarcastic.
Mânia f`cu s` sclipeasc` ochii Laurei cu un verde
furtunos.
– O s` ajung [i la asta, dar a[ prefera s` fie prin propriile
mele merite [i nu datorit` protec]iei tale \nalte.
Sim]ea c` \nnebune[te de furie, gata s` comit` ac]iuni pe
care risca s` le regrete. |n fa]a tonului zeflemitor al lui Jake, se
[tia incapabil` s`-[i p`streze sângele-rece.
– |n acest mod, ar trece mult timp, o zeflemisi el. Nu uita
c` este \ntotdeauna util s` ai prieteni sus-pu[i.
– Nu te clasific \n rândul prietenilor mei.
– Atunci, s` spunem c` nu este inutil s` ai un amant influent.
– M`garule! ]ip` ea cu furie, ro[ie la fa]`. Nu e[ti
amantul meu.
72 KAREN REYNOLDS
Un zâmbet crud flutur` pe buzele senzuale ale lui Jake.

– Este adev`rat, Laura, conveni el pe un ton mieros. Sunt
so]ul tù [i vei sfâr[i prin a-mi apar]ine.
– Niciodat`!
– Sunt sigur c` voi reu[i s` te conving, afirm` el sec.
– Mai bine mor! ripost` ea cu violen]`.
– Moart`, nu ai servi la mare lucru, o ironiz` el cu un
zâmbet nepl`cut.
Ochii lui alba[tri aveau o lucire de ghea]`. Privirea \i
alunec` asupra Laurei, care tremura din cap pân` \n picioare
din cauza furiei.
Ea \i arunc` o privire ucig`toare, apoi f`cu stânga-mprejur
[i plec` rapid spre u[`, cu capul ridicat. Nu se punea
problema s` mai r`mân` o secund` \n plus \n aceast` camer`,
pentru a fi insultat` \n asemenea hal!
Jake \nconjur` biroul [i o prinse din doi pa[i. O prinse de
bra] \n clipa \n care punea mâna pe clan]`.
– Unde inten]ionezi s` te duci? \i murmur` el la ureche,
ironic.
– Trebuie s` m` \ntorc \n sala de redac]ie, r`spunse tân`ra.
Era \n spatele ei, foarte aproape. Sim]ea ca o amenin]are for]a
emanat` de trupul lui puternic. Cu buzele \n p`rul ei, el [u[oti:
– Am altceva s`-]i spun.
Inflexiunile mângâietoare ale vocii lui grave o f`cur` s` se
\nfioare de nelini[te. Trebui s`-[i adune tot curajul pentru a
spune:
– Asta pretinzi \ntotdeauna. Cât despre mine, pe moment,

nu apreciez \n mod deosebit compania ta.
– Ob]in \ntotdeauna ceea ce vreau. Dac` ai uitat, \nseamn`
c` ai o memorie foarte proast`, draga mea.
– Nu am uitat, [opti Laura cu am`r`ciune.
Sim]i cum degetele lui Jake i se \nfig \n bra] [i o f`cu s` se
\ntoarc`.
– Nu o s` m` la[i niciodat` s` uit, nu-i a[a Jake? \ntreb` ea
pe un ton de ironie mu[c`toare.
– Nu, murmur` el. Niciodat`.
Se privir` o clip` \ntr-o t`cere \ncordat`. Cu fa]a lui Jake
atât de apropiat` de a ei, Laura fu \ncercat` de o dorin]`
nebun` de a-i mângâia cu vârful degetelor obrajii ra[i
proasp`t. |[i \ntoarse ochii, [tiind c` ace[tia \i tr`dau emo]ia.
– Te tulbur` ceva, Laura?
Ea \i sus]inu privirea câteva secunde, fascinat`. El [tia.
|n]elegea c` prezen]a lui stârnea pasiunea ame]itoare pe care
o avea pentru el.
|[i plec` ochii, genele-i lungi acoperindu-i ochii. Apoi se
\nro[i.
– Nu, nimic...
Atmosfera se schimba vizibil. Laura \[i \nclin` capul [i se
str`dui s` se adune.
– Pot s` plec, acum? \ntreb` ea cu o voce mic`.
– De ce te gr`be[ti, draga mea? De ce ]i-e fric`?
– De nimic, \l asigur` ea slab.
74 KAREN REYNOLDS
– Atunci, de ce tremuri? insist` el cu un zâmbet crud.

Laura \[i \ntoarse capul.
– Te rog, Jake...
Degetele lungi o obligar` s`-l priveasc` din nou. O privi
\ndelung \nainte de a spune:
– Cred c` ]i-e fric` de mine.
Ea neg` din cap.
– Continuu s-o cred. {i ai de asemenea, sunt sigur, chef s`
te s`rut.
Buzele lui le atinser` pe ale Laurei, mângâietoare,
r`v`[itoare. Ea avu impresia o clip` c` inima i se oprea. Apoi
\ncepu s` bat` nebune[te. |[i uni buzele cu cele ale lui Jake,
cu ochii pe jum`tate \nchi[i. El scoase un geam`t surd [i o
trase lâng` trupul lui musculos.
– Oh, Laura... m` \nnebune[ti! [opti el lâng` gura ei, cu o
voce r`gu[it`.
S`rutul lor deveni mai intens. Laura se sim]i cople[it` de
un val de pasiune. Strâns` lâng` Jake, supl` [i supus`, \i trecu
bra]ele \n jurul gâtului.
Dar, mai \ntâi \nce]o[ate, \n minte \i revenir` imagini cu o
acuitate dureroas`. Euforia ei voluptuoas` ced` locul urii. O
ur` mu[c`toare [i rece. |ntotdeauna s-ar \ntâmpla la fel când
Jake ar atinge-o sau ar s`ruta-o. De fiecare dat` revedea acea
scen` oribil` din ziua c`s`toriei lor.
– Draga mea...
|l fulger` cu o privire mânioas` [i [uier` printre din]i:
– Opre[te-te!
Sim]i cum mâinile lui Jake o strâng mai tare, \n timp ce
tr`s`turile i se crispeaz`. Era pe punctul de a vorbi când,
auzir` deschizându-se o u[` [i vocea lui Rupert, clar` [i
cordial`, adres` câteva cuvinte secretarei lui.
Laura avu timp s` se \ndep`rteze de Jake, \nainte de
intrarea lui. Privirea acestuia din urm` se plimb` de la unul la
altul [i fa]a lui supt` se lumin` de un zâmbet larg.
– Totul s-a aranjat? se interes` el, f`r` a observa tensiunea
care domnea \ntre ei.
Jake \ncuviin]` cu un semn din cap, \[i puse mâinile \n
buzunare, apoi privi fix fa]a \nm`rmurit` a Laurei.
Ea profit` de aceast` ocazie pentru a se eschiva.
– Da, mul]umesc, Rupert, reu[i ea s` spun`, cu gura
uscat`. Scuza]i-m`, trebuie s` m` \ntorc la redac]ie.
Acestea fiind spuse, ie[i pe culoar f`r` a a[tepta r`spunsul.
|[i promise atunci s` se aranjeze ca s` nu se mai afle niciodat`
singur` cu Jake. El nu l`sa nimic la \ntâmplare, nu f`cea nici
cel mai mic gest f`r` s`-l fi calculat \n prealabil, \n mintea lui
[ireat` [i crud`.
{tia c`-[i p`strase puterea de seduc]ie asupra ei [i se
bucura de aceast` sl`biciune. Dar ceea ce nu [tia, era blocajul
mental care-i oprea elanurile. Din momentul \n care Jake o
atingea, o \n[iruire de amintiri penibile \i ]â[neau din
memorie [i o \nghe]au.
Ei bine, solu]ia era s` evite ca el s-o s`rute. |ncrunt`
sprâncenele: cum s`-l \mpiedice?
Capitolul 5
Parisul era sublim. Acest ora[ deborda de dragoste, farmec

[i frumuse]e. Poseda o seduc]ie feminin`, care p`rea s` te
atrag` cu o mân` [i cu cealalt` s` te resping`, dar r`mâneai
vr`jit de el printr-o gra]ie subtil` [i discret`.
Laura inspira cu nesa] mirosul bulevardelor largi, str`juite
de arbori verzi care se \n`l]au \n cerul pur de iulie. Taxiul ei,
un Citröen mare [i confortabil, ajunse lâng` Pia]a Concorde,
peste care plutea o cea]` de c`ldur`.
Tân`ra admir` pe \ndelete splendoarea locurilor, apoi
nu-[i putu st`pâni o mic` grimas`.
Trebuia s`-l \ntâlneasc` pe Jake la hotel [i avea deja o or`
\ntârziere. Din cauza personalului de la sol al aeroportului
Heathrow. Din cauza grevelor, nu puteai niciodat` [ti dac`
un avion va decola sau nu la ora stabilit`. Ridic` din umeri.
Era un simplu ghinion, c` nimerise \ntr-una dintre acele
greve.
Trebuia s` stea \n Paris pân` a doua zi, deoarece fotograful

desemnat s-o \nso]easc`, Mike, \ntârziase \n ultimul moment,
pentru probleme redac]ionale. S` petreci dou`zeci [i patru de
ore la Paris era mai simplu, la aceast` vreme a anului, decât s`
schimbi biletele. Jake re]inuse deci camere \ntr-un hotel din
centrul capitalei, unde o a[tepta.
Scoase un oftat, apoi privi din nou spectacolul str`zii.
Elegante [i zvelte, pariziencele se plimbau vesele la umbra
pomilor, admirate de consumatorii de la mesele teraselor.
Acestea mergeau cu pa[i la fel de energici ca londonezele, dar
atmosfera ora[ului le aureola cu o clas` nespus`.
Privirea Laurei se \ncruci[` cu cea a [oferului de taxi \n
oglinda retrovizoare. Ochii lui sclipeau de amuzament pe fa]a
bronzat`. El \i zâmbi cu toat` gura [i \ntreb`:
– V` place Parisul, nu?
Ea \i \napoie zâmbetul.
– Este un ora[ minunat.
– Da, replic` el cu o mi[care din umeri tipic fran]uzeasc`.
Toat` lumea se \ndr`goste[te de Paris. Este irezistibil.
Ie[ir` \n Place Vendôme. Laura \[i ridic` ochii spre
\n`l]imea coloanei enorme [i gigantice \n`l]at` \n mijlocul
pie]ii, ale c`rei dale dau locului un soi de farmec atemporal.
Taxiul opri \n fa]a unui mare hotel.
Un portar \n livrea cobor\ sc`rile de marmur` pentru a veni
s` deschid` portiera Laurei. |i ur` bun venit, apoi se gr`bi
s`-l u[ureze pe [ofer de valiza ei.
78 KAREN REYNOLDS
Când intr` \n r`coarea holului mare din marmur`, Laura

scoase un oftat de u[urare. De[i adora vara, \i era uneori greu
s` suporte c`ldura prea mare.
|nconjurat` de aur [i marmur`, \naint` spre recep]ie, un
pic nelini[tit` c` nu-l vedea pe Jake. Ce va face dac` se l`sa
a[teptat? Perspectiva de a petrece ziua singur` \ntr-un ora[
necunoscut o speria pu]in.
La auzul numelui, recep]ionera \i d`du cheia de la camer`
[i o inform` c` domnul Ashton o a[tepta \n salon.
Laura \l reper` pe Jake printre al]i clien]i, de cum intr` \n
restaurant. Se degaja din el o astfel de vitalitate, de energie,
\ncât era distins imediat din mijlocul mul]imii.
Fa]a lui r`mase impasibil` când se ridic`, privind-o venind
spre el. Se for]` [i ea s` arate o figur` impenetrabil`.
Ochii alba[tri ai lui Jake scânteiar` când \[i aplec` frumosul
lui cap pentru a o saluta.
– Bun`, Laura. Ai c`l`torit bine?
– Excelent... când am decolat \n cele din urm`, r`spunse ea
cu un zâmbet de comand`. A trebuit s` a[tept`m o or` din
cauza unei greve.
– Venea din partea controlorilor de trafic sau a
personalului administrativ?
|i ar`t` un fotoliu \n fa]a celui al lui. Laura lu` loc \n timp
ce se a[eza [i el. Jake \[i \ntinse picioarele lungi [i, relaxat, o
privi fix.
Ea ridic` din umeri.
– Nu [tiu. Dar era vorba precis de o problem` a controlului

de trafic, fiindc` am sta]ionat pe o pist` de a[teptare privind
cum decoleaz` mai multe cargouri.
Laura era \ncântat` c` discu]ia se limita la acest schimb de
banalit`]i. Nu avea nici un chef s-o vad` luând o \ntors`tur`
mai personal`.
– Este ne\ndoielnic c` frecven]a traficului devine diabolic`
\n aceast` perioad` a anului, afirm` Jake \n timp ce, printre
gene o examina din cap pân` \n picioare, cu o privire
apreciatoare pentru formele ei zvelte sub rochia u[oar` de
var`.
Privirile li se \ntâlnir` [i Laura \[i ]inu r`suflarea. |l g`sea
\nnebunitor de seduc`tor. Jake o mai privi o frac]iune de
secund` \n t`cere \nainte de a face semn unui chelner, care se
gr`bi s` vin` spre ei.
– Un Martini? o \ntreb` Jake pe Laura.
– Da, te rog.
Chelnerul disp`ru la fel de repede precum venise.
– I-am telefonat Therezei azi-diminea]`, relu` Jake. I-am
expus situa]ia [i a p`rut cam dezam`git`. |i place s` fie curtat`.
F`r` \ndoial`, datorit` acestui fapt a acceptat din toat` inima
acest interviu [i reportajul foto.
Laura ridic` din umeri.
– Este vorba doar de o u[oar` nepotrivire. Mike a fost
re]inut o zi \n plus decât era prev`zut pentru probleme de
punere \n pagin` a unui alt reportaj important. Nu s-a putut
face nimic.
80 KAREN REYNOLDS
Mike Jenson fusese selec]ionat datorit` reputa]iei de talent

pe care o c`p`tase \n cursul anilor preceden]i. Era un tân`r de
dou`zeci [i patru de ani, dezinvolt [i nep`s`tor, care
colaborase adesea cu „Style“.
– |l cuno[ti bine? \ntreb` Jake.
– Destul de bine. Am lucrat \mpreun` de dou` sau de trei
ori. {i ne vedem destul de des la redac]ie.
Ea \l pl`cea pe Mike. O distra. Plin de vitalitate, cuno[tea
tot soiul de pove[ti nostime [i avea un profund sim] al
umorului. |n compania lui, o zi de lucru p`rea scurt`.
Chelnerul veni rapid s` pun` paharul Laurei pe mas`. Jake
bù o \nghi]itur` de whisky \nainte de a rosti:
– Am anun]at-o pe Thereza c` vom sosi la ea mâine pe la
orele trei [i jum`tate dup`-amiaz`. Vom pleca imediat ce
sose[te fotograful.
– Mike crede c` va fi spre orele unsprezece. Dar date fiind
orarele fanteziste datorate acestei perioade de vârf, s-ar putea
s` \ntârzie.
Jake ridic` din umeri [i privirea Laurei fu re]inut` de jocul
mu[chilor puternici sub haina u[oar` de var`, bleumarin, a
c`rei elegan]` denota o origine prestigioas`. O purta peste o
c`ma[` cu dungi albe [i albastre, cu gulerul deschis, cu
pantaloni gri de o croial` impecabil`.
– N-are nici o importan]` ora la care va sosi Mike, spuse el
cu un zâmbet fermec`tor. Tot ceea ce vreau este s` am timp
s` prânzesc lini[tit \nainte de a porni la drum.
|i r`spunse printr-un mic zâmbet ]eap`n. Avea darul s-o

fac` nervoas` prin chiar prezen]a lui.
Jake o privi cu sprâncenele \ncre]ite.
– Ai planuri pentru azi dup`-amiaz`?
– Nu, nu chiar...
– |n acest caz, cum sunt [i eu disponibil, ce-ai spune s`
mergi s` vizitezi Parisul? Cunosc dou` libr`rii engleze[ti,
spuse el cu un zâmbet fermec`tor. {i nim`nui nu-i place s`
citeasc` atât de mult ca ]ie, [tiu.
– Da? \ntreb` ea f`r` a se putea \mpiedica s` nu surâd`
vesel.
Inima ei b`tea un pic mai tare. |[i amintea! Se cert` imediat
\n sinea ei, repro[ându-[i c` era o proast`, dar obrajii i se
\nro[ir` de pl`cere.
Jake râse \ncet.
– Exist` libr`ria Shakespeare, aproape de Notre-Dame. {i,
bine\n]eles, W.H.Smith's, pe strada Rivoli.
– W.H. Smith's? La Paris?
El confirm` cu un semn din cap [i ea izbucni \n râs.
– Te duc acolo imediat, propuse el.
– Foarte amabil de partea ta. Mul]umesc.
– Nu ai pentru ce! Oricum aveam de gând s` m` duc, spuse
el ridicând o sprâncean`, cu un aer arogant.
Chem` chelnerul, ceru nota, apoi pl`ti [i se ridic`.
– Gata?
Laura \[i goli paharul [i se ridic` [i ea. Jake o lu` de bra].
82 KAREN REYNOLDS
– |]i sugerez s` te urci \n camera ta, s`-]i deschizi valiza.

Trec s` te iau peste o jum`tate de or`. Putem \ncepe prin a
merge la Smith, sau la libr`ria Shakespeare dac` preferi?
– Sunt curioas` s` le v`d pe amândou`, zâmbi ea.
Jake o \nso]i pân` la ascensor [i ap`s` pe butonul de
chemare. Cum u[a cabinei se deschidea, spuse:
– |n ceea ce prive[te libr`ria Shakespeare, ne putem duce
seara, fiindc` este deschis` pân` târziu. De altfel, Notre-Dame
este mult mai frumoas` de v`zut noaptea. Ca [i tot Parisul.
Laura ezit`. O sear` cu Jack risca s` se transforme \ntr-o
nou` disput`.
– Vom vorbi mai târziu, spuse ea intrând \n cabin`.
Jake \nclin` din cap [i se \ndep`rt`. Ascensorul ajunse
repede la etajul Laurei. Intr` cu \ncântare \ntr-o camer` cu
mobil` din lemn l`cuit, cu fotolii capitonate \n alb [i auriu, [i
un pat mare cu baldachin, alb [i albastru. Tân`ra consider`
inutil s` scoat` mai mult de dou` toalete din valiz`, fiindc`
pleca a doua zi. Le ag`]` \n dulap [i se duse s` fac` un du[.
Tocmai termina cu \mbr`catul când Jack b`tu la u[`.
– Sosesc! strig` ea, studiindu-se \ntr-o oglind`.
Purta un pantalon alb foarte ajustat, cu o bluz` alb` al c`rui
decolteu era brodat cu volane de dantel`, care-i scoteau \n eviden]`
bronzul auriu. Se sim]ea bine a[a cum ar`ta [i-[i zâmbi.
– Salut! spuse ea vesel`, deschizând.
Apoi se \ntoarse spre interior pentru a-[i lua po[eta. Jake
r`mase \n prag, \nalt [i superb \ntr-un pantalon negru [i o
c`ma[` de m`tase alb`.
– E[ti \ncânt`toare! murmur` el cu o voce grav` [i

mângâietoare.
– Mul]umesc, replic` ea cu un zâmbet, \ntâlnindu-i
privirea.
El scoase un mic râs amuzat.
– {i bine dispus`! adùg` el, când ea revenea spre u[`.
– Da, f`r` \ndoial` este aerul Parisului. M` simt \n plin`
form`.
Se opri, de team` s` nu-l ating` \n trecere.
O tensiune bizar` domni vreme de o scurt` t`cere. Apoi
Jake se \ndep`rt` de canat [i plecar` spre ascensor.
Petrecur` cam o jum`tate de or` s` aleag` c`r]i \n libr`ria
Smith. Dup` ce pl`ti cump`r`turile la casierie, Jake o lu` de
bra] [i-i propuse:
– O cafea?
– Cu pl`cere.
O conduse \ntr-un salon de ceai extrem de elegant [i
rafinat.
Dup` ce d`du comanda, \ntr-o francez` excelent`, Jake
\ntreb`:
– Dac` \n]eleg bine, este prima ta c`l`torie la Paris?
Ea \ncuviin]` din cap.
– Nu am fost niciodat` \n Fran]a mai departe de Calais. Cu
ocazia unei excursii organizate de c`tre liceu. Totu[i, m-am
distrat bine, povesti ea. Având rù de mare, profesoara noastr`
[i-a petrecut toat` traversarea canalului \n toalet`!
84 KAREN REYNOLDS
Un zâmbet u[or trecu peste buzele lui Jake \n timp ce

chelneri]a le punea cafelele pe mas`. A[tept` ca aceasta din
urm` s` plece ca s` spun`:
– Precis a]i profitat ca s` face]i nebunii?
– Da. Biata femeie era prea bolnav` ca s` ne supravegheze.
Dar este prima dat` când vin la Paris.
|n timp ce-[i beau cafeaua, Laura se minun` s` se g`seasc`
acolo, a[ezat` calm \n fa]a lui Jake. Dup` ce vroise cu orice
pre] s`-l evite, cum putea flec`ri cu el \ntr-un mod atât de
relaxat?
El o observa atent.
– Nu ai deci prieteni pe care s`-i vezi aici? se interes` el.
– Nu, deloc.
– Ai planuri pentru disear`?
Ea ar`t` cu mâna spre punga de hârtie cu c`r]i.
– O s` fac o baie, apoi o s` citesc pu]in \nainte de a adormi,
recunoscu ea sincer. Nu pot s` m` uit la televizor, nu \n]eleg
prea bine franceza.
El p`ru mirat.
– Nu? Eu credeam c` dimpotriv`.
– N-am decât amintiri foarte vagi de la [coal`.
Impasibil, el p`ru s` reflecteze o clip`, \nainte de a
murmur:
– Ar fi p`cat s` nu vezi Parisul noaptea. De ce nu am cina
\mpreun`?
Laura \i sus]inu privirea. Nu p`stra o amintire bun` a
ultimei lor cine...
– Nu cred c` ar fi o idee bun`.

Se observar` câteva clipe \n t`cere. Laura ar fi dorit s`-i
ghiceasc` gândurile.
– Parisul este [i mai frumos sub luminile nop]ii, spuse Jake
cu o voce dulce.
Ea \i zâmbi contrariat`, apoi \ntoarse ochii.
– Nu m` \ndoiesc. Dar continuu s` cred c` a-l vizita
\mpreun` nu ar fi o idee excelent`.
Dup` o nou` t`cere, el ripost` sec:
– Pentru c` trebuie s` ne petrecem oricum seara \n acest
ora[, ar fi mai bine s` profit`m. Ar fi o prostie s` stai \nchis`
\n hotel, s` meditezi asupra trecutului.
Laura strânse din din]i.
– Nu meditez asupra trecutului!
Jake f`cu un gest cu mâna.
– |n acest caz, ie[i cu mine. N-am nimic special de f`cut [i
nici tu.
Ea se aplec` [i se a[ez` cu coatele pe mas`.
– Drept cine m` iei, Jake? O juc`rioar` cu care te distrezi \n
lips` de altceva?
– Iat` o compara]ie care nu mi-ar fi trecut niciodat` prin
minte! ripost` el cu o voce r`gu[it` [i cu ochii dintr-o dat`
\ntuneca]i.
Laura \[i re]inu o ripost` ustur`toare.
– }i-ar fi fric` de mine, Laura? \ntreb` blând Jake.
– Bine\n]eles c` nu, min]i ea, \nfiorându-se.
El ridic` din umeri.
86 KAREN REYNOLDS
– Haide, accept`.
– Ascult`, oft` ea, precis ai prieteni la Paris. Du-te s`-i vezi.
Noi termin`m \ntotdeauna prin a ne certa. Prefer s` petrec o
sear` lini[tit`.
– S` facem un armisti]iu, propuse el cu calm.
– S` vedem, Jake...
– |nceteaz` s` discu]i, i-o tìe el scurt. Vom cina la ora opt,
apoi vom merge s` facem o plimbare.
Era inutil s` mai discute... Laura \i arunc` o privire iritat`.
Nu era cazul s` se epuizeze pentru a-l face s` se r`zgândeasc`.
El n-o s` se lase cu una cu dou`.
– Am f`cut s` fie transportate unele \n California [i altele la
Londra, dup` fuga ta, replic` el agasat. Mi se p`rea inutil s`
r`mân` \ntr-o cas` goal`.
Privirile lor se \ncruci[ar` \n geamul vitrinei [i Laura
\ntreb` cu calm:
– De ce nu ai p`strat mobilele, ca s` locuie[ti când e[ti
acolo?
– Este prea departe de centru, r`spunse Jake dup` o clip`
de t`cere.
Cu acestea, se \ndep`rt` cu pa[i mari. Tân`ra trebui
s`-[i gr`beasc` pasul pentru a-l ajunge [i sosir` la hotel \n
t`cere.
Laura era gata la ora [apte [i jum`tate. |mbr`cat` \ntr-o
rochie furou, alb`, era elegant` [i gra]ioas`. Aurul ro[cat al
p`rului aureola frumoasa ei fa]` cu o sclipire luminoas`. Era
foarte u[or machiat`.
Când Jake cioc`ni la u[`, la ora opt fix, \[i lu` po[eta
\nainte de a deschide.
O cercet` din cap pân` \n picioare.
– Chiar ai inten]ia s` por]i aceast` rochie? se interes` el pe
un ton care suna mai mult a constatare decât a \ntrebare.
Ea \[i \nclin` capul.
– Nu este bun`?
– Ba da, e[ti superb`, dar ri[ti s` te \ntorci plin` de vân`tì.
– Plin` de vân`tì? repet` ea, mirat`.
O lu` de bra] pentru a se \ndrepta spre lift.
– N-are importan]`. Hai s` mânc`m.
Coborâr` la restaurant \n t`cere. {eful de sal`, foarte
amabil, se gr`bi s`-i conduc` la masa lor.
Laura remarc` privirile de invidie ce se \ndreptau spre Jake.
Priviri furi[e dar indiscrete, gândi ea \n sine. Femeile \l
urm`reau \ntotdeauna pe Jake \n acest mod. Jake Ashton
reprezenta pentru toate idealul celibatarului de cucerit. |i
admirau puterea, iar prestan]a fizic` le tulbura. Foarte bogat,
frumos, influent, avea multe atuuri. Toate femeile erau gata s`
le[ine când le fixa cu magnificii lui ochi alba[tri.
Comand` pentru amândoi o mâncare u[oar`: salat` de
pe[te [i o friptur`. Fur` servi]i de doi picoli care vegheau s` le
umple paharele [i \ntrebau dac` sunt satisf`cu]i. Dar Laurei \i
lipsea pofta de mâncare.
Jake o privi cum abia ciugule[te.
– Nu ]i-e foame?
Ea zâmbi [i-[i puse furculi]a pe farfurie.
88 KAREN REYNOLDS
– C`l`toria mi-a f`cut rù la stomac.

Nu era adev`rat. Ceea ce-i tìa apetitul era tensiunea care
o cuprindea de fiecare dat` când erau \mpreun`.
Jake pl`ti nota, o a[tept` pe Laura s` se spele, apoi o lu` de
mân` [i o conduse afar`, \n aerul tare al verii.
Luar` un taxi din fa]a hotelului, care \i conduse prin
str`zile Parisului, unde circula]ia era \nc` dens`, de[i era
aproape ora nou` seara. Apusul soarelui era departe, iar
oamenii se plimbau pe trotuare, bucuro[i s` profite de
ultimele ore ale zilei.
Taxiul se opri la o intersec]ie [i Laura asist` la un spectacol
care o nedumeri: o gr`mad` de oameni \mbr`ca]i \n blugi se
\nghesuia \n cerc \n jurul unui grup de muzican]i.
– Unde suntem? \ntreb` ea când Jake o ajuta s` coboare
din ma[in`.
– Bulevardul Saint-Michel.
– {i cine sunt to]i acei oameni? \ntreb` ea, cu ochii \ntor[i
spre gr`mada de oameni, \n timp ce traversau strada.
Jake \i urm`ri privirea [i spuse:
– Oh, doar ni[te casc`-gur` ie[i]i s` se distreze.
– Dac` am merge s`-i ascult`m câteva clipe?
– Cu pl`cere.
Muzican]ii cântau muzic` rock antrenant` [i \n câteva
minute, picioarele Laurei \ncepur` s` se mi[te \n ritm. |l privi
pe Jake [i ochii lor se \ntâlnir`.
– Te distrezi? \ntreb` el cu vocea lui grav` cu inflexiuni
mângâietoare.
Ea \ncuviin]` din cap cu un zâmbet, apoi declar`:
– Este formidabil! Sunt muzican]i ambulan]i?

– Poate. |ntotdeauna \i g`se[ti \n acest loc. Dar nu
obligatoriu aceia[i.
Brusc, Laura v`zu cum ochii \i devin de ghea]`. |i urm`ri
privirea [i descoperi un tân`r, \n costum de pânz`, care o fixa
extaziat. El \i zâmbi vesel [i ea \i r`spunse la fel, amuzat` de
buna lui dispozi]ie comunicativ`.
Jake o lu` de bra] [i o trase mai departe.
– De ce plec`m? \ntreb` ea dup` câ]iva pa[i, \ncruntându-se
u[or.
El o privi impasibil [i-i spuse sec:
– Am venit s` vizit`m Cartierul Latin, nu?
– E[ti furios fiindc` bìatul acela mi-a zâmbit.
Regret` imediat aceast` remarc`. Dar o exasperase cu
atitudinea lui posesiv`!
– Se pare c` nu-]i dai seama c` a flirta cu necunoscu]i \n
acest cartier risc` s` ne atrag` necazuri...
– Nu fi a[a solemn! Doar mi-a zâmbit. Asta-i tot.
– {i tu i-ai \napoiat zâmbetul, \i reaminti Jake.
– {i? Ce-ai vrea s` fac, dup` tine, când mi se zâmbe[te? S`
scot limba?
Merser` \n t`cere câtva timp, apoi intrar` \ntr-o strad`
lung` [i \ngust`. Toate casele erau vechi [i aveau obloanele
deschise. Zvonuri de voci [i de muzic` r`sunau de-a lungul
acestei str`du]e fermec`toare.
– Unde suntem? \ntreb` Laura, f`r` a \ndr`zni s`-[i
priveasc` so]ul.
90 KAREN REYNOLDS
– Tot \n Cartierul Latin, r`spunse el laconic.

Tonul lui sec o irit` pe tân`ra femeie, dar nu protest`. Un
grup de adolescen]i venea spre ea. Glumeau \ntre ei [i o
priveau cu o admira]ie v`dit`. Unul se apropie [i o pi[c` de
bra], apoi fugi, murind de râs.
Jake arunc` spre ea o privire elocvent`. Laura nu-i d`du
importan]`, dar când ajunser` la cap`tul drumului, fusese
pi[cat` de mai multe ori.
Se \ntoarse spre Jake.
– Sper c` nu ai tupeul s`-mi spui c` m-ai prevenit!
El \[i m`ri ochii cu un aer nevinovat.
– De ce ar trebui s-o spun?
– Pentru c` sunt plin` de vân`tì! spuse ea cu o grimas`.
El izbucni \n râs.
– Haide, vino. Acum te duc la libr`ria Shakespeare.
Când ajunser` \n apropierea insulei Cité, se l`sa noaptea.
Luminile ora[ului reflectate de Sena f`ceau atmosfera [i mai
romantic`. Laura se sim]i dintr-o dat` \ngrozitor de singur`.
Perechi se plimbau bra] la bra], p`rând ferici]i [i vorbind.
Laura \i observa cu un pic de invidie. Ea nu iubea pe nimeni
[i se \ndoia c` i se va \ntâmpla vreodat`. Jake o \n[elase prea
\ngrozitor ca s` se poat` gândi s` mai aib` \ntr-o zi \ncredere
\ntr-un b`rbat.
Totu[i, ar fi putut s` fie ferici]i \mpreun`. |l iubise
nebune[te când se cunoscuser`, pân` la a avea inten]ia s`-[i
petreac` via]a cu el. Crezuse sincer \n jur`mintele de c`s`torie.
Dar el, evident, nu le luase \n serios. Scoase un oftat.
– Am impresia c` este mult` lume, spuse el când ajunser`

\n fa]a libr`riei.
– Nu am neap`rat nevoie de c`r]i, afirm` Laura.
El o cercet` atent [i \ntreb`:
– Ce nu merge?
Ea se str`dui s` se adune, zâmbi [i-l asigur`:
– Totul este \n regul`. Dar mai curând vreau s` iau aer
decât s` scotocesc prin libr`rie.
– Cum vrei.
O lu` din nou de bra] [i se \ndrept` spre catedrala \n`l]at`,
\n mijlocul ilumina]iilor pe cerul negru, ca un simbol al
speran]ei. Laura r`mânea mut`: nu reu[ea s` \n]eleag` ce o
f`cea atât de trist`. Se gândi f`r` s` cread` prea mult, c` era
din cauza oboselii. Apoi \n]elese c` era melancolic` fiindc` se
afla \n compania lui Jake \n acest ora[ romantic. La vederea
cuplurilor fericite, suferea: pentru ea [i el, nu mai exista nici
o [ans` de fericire.
Cu inima grea, ridic` ochii spre Notre-Dame.
Proiectoarele care o luminau modelau liniile sale sculpturale
cu umbre [i lumini. Era un spectacol de o frumuse]e
sublim`, dar care nu trezea \n Laura nici cea mai mic` sper-
an]`. Era prea trist`.
– Vrei s` mergi s` bei ceva? propuse Jake cu un gest \n
direc]ia unei cafenele.
– Mi-e indiferent, rosti ea pe un ton posomorât.
– Modereaz`-]i entuziasmul!
Laura surâse, contrariat`.
92 KAREN REYNOLDS
– A[ merge cu pl`cere s` iau o cafea pentru a m` odihni un

moment.
Se a[ezar` la o mas` de lemn. Dup` ce d`du comanda
chelnerului, Jake \ntreb`:
– E[ti obosit`?
– Un pic, recunoscu Laura cu ochii pleca]i asupra mâinilor
a[ezate pe mas`.
Jake o observ` cu un aer enigmatic sorbind un whisky, apoi
rosti:
– Ce-ai spune de o plimbare de-a lungul Senei? Podurile [i
monumentele luminate pe care le descoperi urmându-i cursul
ofer` o panoram` superb`.
– Dac` vrei, r`spunse ea cu indiferen]`.
V`zu cum gura lui se crispeaz`.
– Dac` preferi s` mergi \n alt` parte, nu de astfel de locuri
este lips`.
– |mi este indiferent. Alege.
El p`ru exasperat, p`ru pe punctul s` vorbeasc`, dar se
ab]inu. Laura \[i plec` ochii asupra cafelei, lu` cea[ca, gust`
din ea.
– N-are nici un gust! spuse ea moroc`noas`.
Jake observa \n continuare. Ea \ntoarse capul [i z`ri \n
cap`tul s`lii un tân`r care-i adres` un zâmbet larg. Apoi \l
recunoscu pe tân`rul de pe bulevardul Saint-Michel [i-i
\napoie zâmbetul.
Jake urm`ri imediat direc]ia privirii ei. Când o \ntoarse
spre ea, Laura fu \nspìmântat` de furia care lucea \n ochii lui.
Bù restul de whisky dintr-o \nghi]itur`, puse paharul pe mas`

cu un zgomot sec. Apoi, azvârli câteva monede pe mas` [i o
prinse pe Laura de \ncheietura mâinii.
– Ce este? \ntreb` ea \n timp ce el o ducea rapid \n
strad`.
– Ne \ntoarcem la hotel, declar` el.
O urc` \ntr-un taxi care sta]iona [i nu-[i adresar` nici un
cuvânt \n timpul drumului. O privi cùtând \n po[et` cheia
când ajunser` \n fa]a u[ii de la camera ei.
– Ai petrecut o sear` pl`cut`? \ntreb` el cu r`ceal`.
– Mul]umesc, excelent`, replic` Laura cu un zâmbet
nervos.
– Mincinoaso!
Ea ridic` spre el ochi mira]i [i bâigui:
– Cum a[a?
– {tii foarte bine ce vreau s` spun! Erai bine dispus` pân`
la sosirea noastr` la libr`ria Shakespeare. |ncepând de acolo,
te-ai transformat \n mumie. De ce?
– F`r` \ndoial` fiindc` eram obosit`, min]i ea.
– Nu-mi spune pove[ti. Pretind s`-mi spui de ce.
Ea se \ntoarse pentru a-i evita privirea furioas` [i m`rturisi
cu un oftat:
– Nu [tiu.
– Când ies cu o femeie, nu admit s` se arate dezagreabil`
f`r` nici un motiv, spuse el luând-o de \ncheietur`.
|ncerc` s` se elibereze [i protest`:
94 KAREN REYNOLDS
– Nu am fost dezagreabil`.
– Aproape n-ai rostit un cuvânt de o or`. Sau dac` ai
binevoit s-o faci, era pe un ton posomorât sau iritat. Vreau s`
[tiu de ce.
– Ui]i c` nu sunt una dintre amantele tale! Nu m` simt
obligat` s` zâmbesc ipocrit fiindc` binevoie[ti s` m` sco]i \n
lume.
Jake \[i ie[i din fire.
– |]i place sau nu, ai totu[i o obliga]ie fa]` de mine, spuse
el sec. Legal, suntem \n continuare c`s`tori]i, \]i reamintesc.
Se l`s` o t`cere \ncordat`. Ea \l privi, \nfiorându-se.
– Ce vrei s` spui exact? \ntreb` ea cu o voce mai pu]in
ferm` decât [i-ar fi dorit.
– Oh, nu cred util s`-]i precizez. {tii foarte bine despre ce
vorbesc, o zeflemisi el pe un ton glacial.
Cu mâna liber`, f`r` a-l p`r`si pe Jake din ochi, Laura
introduse discret cheia \n broasc`. Apoi murmur`:
– Asta nu ar rezolva nimic, Jake.
El izbucni \ntr-un râs dur care o \nghe]`.
– Pu]in \mi pas` de rezolvare, indiferent care ar fi ea. Asta
\mi pare mult mai pl`cut decât o plimbare prin Paris.
Laura fu u[urat` când auzi cum cheia se \ntoarce \n
broasc`.
– Am fost prea r`bd`tor cu tine, continu` Jake. Este timpul
s` \ncetezi s` fugi.
Ea \[i plec` ochii spre \ncheietura mâinii pe care el o ]inea
strâns` \n continuare. Apoi \i prinse din nou privirea [i
murmur` cu o expresie de supunere:
– M` doare, Jake.
El o l`s` [i se apropie cu un aer triumf`tor. Laura profit`
pentru a-l respinge cu ambele mâini, cu toat` for]a ei. |n timp
ce el se afla \n dezechilibru, n`v`li \n camer` [i \nchise u[a cu
cheia. Apoi se rezem` de u[` gâfâind.
Jake b`tu cu putere \n u[`.
– Las`-m` s` intru!
– Pleac`, \nainte de a trezi tot hotelul, replic` ea calm`,
u[urat` s` se afle \n siguran]`.
Se f`cu t`cere o clip`, dup` care el b`tu din nou cu lovituri duble.
– Dac` nu deschizi blestemata asta de u[`, o s-o sparg!
Ea frem`t` de nelini[te, dar se \ndep`rt` de u[` [i se
str`dui s` nu dea importan]` tapajului pe care el continua
s`-l fac`. Sfâr[i prin a se l`sa p`guba[. |l auzi \njurând
\ngrozitor, dând o ultim` lovitur` \n u[`, apoi \ndep`rtându-se
cu pa[i furio[i.
Capitolul 6
Laura b`tea nervoas` cu degetele \n bra]ul fotoliului din

lemn aurit. Salonul hotelului era aproape pustiu. |n ochii ei
verzi sclipea agasarea. |l a[tepta pe Mike de la ora unsprezece
[i acum era dou`sprezece f`r` dou`zeci.
Scoase un oftat [i \[i puse cartea pe genunchi ca s` bea o
gur` de cafea. Avea \ntâlnire cu Jake \n aceea[i \nc`pere, la
prânz, [i ideea de a fi singur` când va veni el nu o bucura.
Spera s` evite, pe cât posibil, s` r`mân` \ntre patru ochi cu el.
Nu avea nici un chef s` \nceap` o discu]ie sau o nou` ceart`
cu Jake, apropo de seara din ajun.
– Salut! frumoasa mea! \i murmur` o voce la ureche.
Aiurit`, se \ndrept` [i zâmbi v`zând buclele brune ale lui
Mike Jenson, ai c`rui ochi sclipeau de mali]ie. Se ridic`,
u[urat` s` vad` o fa]` familiar`.
– De ce ai \ntârziat?
Mike o lu` de talie [i o strânse \n bra]e. Scoase un oftat
adânc [i spuse pe un ton fals trist:
– Nu e[ti geloas`, nu-i a[a, draga mea?

Laura izbucni \n râs.
– Nu vrei totu[i s` m` faci s` cred c` ai fi \ntârziat din cauza
uneia dintre iubitele tale?
Mike \[i duse mâna la frunte, gemu, apoi spuse cu un
zâmbet larg:
– Nu exist` nici un mijloc s` m` lase \n pace!
Laura \l b`tu amical pe bra].
– Acum, las`-m` s` m` odihnesc un pic! spuse Mike luând
loc \n fa]a ei, \ntinzându-[i picioarele [i c`scând.
Laura zâmbi v`zând inscri]ia imprimat` pe tricoul lui: „Eu
sunt un sex-simbol“.
Tân`rul se \ndrept`, se aplec` spre mas` cu o privire
consternat`, apoi rosti:
– Iat` o cea[c` de cafea care se plictise[te fiindc` este goal`
[i singur`.
Acestea fiind zise, chem` chelnerul [i-i comand` alte dou`
cafele. De cum plec` chelnerul, adùg`:
– Te previn, tu pl`te[ti.
– Nu zù? se mir` Laura.
El f`cu o grimas`, \[i \ntoarse buzunarele goale [i spuse cu
triste]e pref`cut`:
– Sunt complet falit. Ai mil` de un biet fotograf \nsetat.
Zâmbetul Laurei \ncremeni când \n spatele lui observ`
silueta \nalt` a lui Jake, imobil`, lâng` lift. |i sus]inu privirea
câteva clipe, apoi \ntoarse ochii.
98 KAREN REYNOLDS
– Ai a[teptat mult \nainte de decolare? \l \ntreb` pe Mike pe

un ton dezinvolt, ca Jake s` nu-[i \nchipuie c` prezen]a lui o
tulbura. De cât timp se afla acolo?
Mike cl`tin` capul de la dreapta la stânga [i buclele brune
\i dansar`, dându-i aerul unui prepelicar.
– Nu, nu prea. De altfel, nu m-am plictisit, spuse el cu un
zâmbet pozna[. Julie a venit s` m` \nso]easc`.
– Julie? Te credeam cu una Lisa, \n aceste moment?
– Da, ea...
F`cu cu mâna un semn de alungare.
– Biata Lisa, murmur` Laura cu un zâmbet u[or.
Amicele lui Mike Jenson se succedau una dup` alta \ntr-un
ritm ame]itor. El nu p`rea s` a[tepte decât dou` lucruri:
frumuse]ea [i neputin]a de a lega cap la cap dou` propozi]ii.
Laura nu \n]elegea despre ce putea s` le vorbeasc`.
El \i spuse adesea: „Cu o femeie inteligent`, ri[ti s` cazi \n
capcan`. Cel mai bun mijloc de a-]i p`stra libertatea este s` ai
de-a face cu idioate“. Cum [i-o p`strase pân` acum, probabil
avea dreptate.
Laura sim]i sosirea lui Jake mai mult decât o auzi, printr-o
furnic`tur` la ceaf`. Mike se ridic`, tot numai zâmbet [i se
prezent`:
– Bun` ziua! Mike Jenson.
– Ashton, r`spunse Jake cu r`ceal`, strângându-i mâna.
Mike p`ru amu]it de felul sec al lui Jake, dar se a[ez` din
nou \n fa]a lui, f`r` comentarii.
– Bun` ziua, Laura! o salut` Jake, \n continuare la fel de sec.

– Bun` ziua, murmur` ea, cu ochii fixa]i pe t`blia mesei.
– Ai dormit bine, sper? se interes` el pe un ton mieros.
Apoi, f`r` a-i a[tepta r`spunsul, chem` chelnerul [i-i ceru
whisky.
Laura rosti cu jum`tate de voce:
– De-abia este prânzul!
– {tiu! se r`]oi el.
Laura ridic` din umeri, apoi \[i d`du seama c` Mike \i
privea cu aten]ie. Oft` \n sine. Atitudinea lui Jake demonstra
c` era \nc` furios pe ea. Doar dac`... doar dac` nu asistase la
sosirea lui Mike.
Ar fi atribuit \mbr`]i[`rii tân`rului o alt` semnifica]ie decât
cea a unui salut amical.
Mike Jenson avea reputa]ia unui afemeiat. Ceea ce nu-l
deranja câtu[i de pu]in, era \ncântat s` treac` drept un
distrug`tor de inimi. Laura avea cu el rela]ii amicale, nimic
mai mult. D`dea prea mare importan]` viitorului ei ca s` se
amorezeze de un bìat atât de nep`s`tor [i u[uratic ca Mike.
Nu era deloc idealul sù masculin. Jake ar fi trebuit s-o
cunoasc` suficient de bine ca s` nu se \ndoiasc`.
Prânzir` \nainte de a pleca la drum. La sfâr[itul mesei, Jake
se duse s` ia cheile ma[inii \nchiriate, \n timp ce Laura [i Mike
\l a[teptau \n sala restaurantului.
Mike povesti anecdote amuzante despre montajul
reportajului care \l \ntârziase [i Laura \ncepu s` se destind`.
Dup` care, tân`rul o privi ciudat.
100 KAREN REYNOLDS
– Cum se face c` ]i s-a \ncredin]at ]ie treaba asta? Nu este

genul de interviu care se \ncredin]eaz` de obicei unei
\ncep`toare.
Tân`ra reflect` imediat la cel mai bun r`spuns [i spuse:
– {tiu. {i eu am fost surprins` la fel ca ceilal]i reporteri
când Rupert mi-a dat aceast` sarcin`.
Mike o examin` câteva minute \n t`cere, cu privirea lui
amical` de prepelicar, apoi spuse jucându-se cu o linguri]`:
– Am auzit spunându-se c`-l cuno[ti pe numitul Ashton
mai bine decât vrei s` recuno[ti.
Laura nu se d`du b`tut`. A[adar, bârfele au \nceput deja s`
circule la birou despre ea [i Jake.
Izbucni \n râs de parc` ar fi fost vorba de o glum` bun`.
– Cine naiba ]i-a spus gluma asta?
El \[i lu` un aer misterios.
– Degetul meu mic. Mi-a spus c` e[ti una dintre prietenele
lui. Pretinde c` asta dateaz` de mult timp [i tu ai fost
secretoas` fa]` de colegii tì fideli de la ziar. {i c`, mai mult,
\n seara anivers`rii lui Rupert, ai fi avut cu el o foarte lung`
conversa]ie \ntre patru ochi.
El \i adres` un zâmbet mare, cu ochii str`lucind de
amuzament [i adùg`:
– Ei bine, drag`, ce spui?
– Hai s` vedem, Mike, tu m` cuno[ti bine. Nu mi-a[ fi
\nchipuit niciodat` c` o s` dai crezare bârfelor.
– Trebuie s` r`mâi vigilent, ripost` el f`cându-i cu ochiul.
Nu a[ vrea s` fiu indiscret, dar sunt curios.
Ea se \ncrunt`, agasat`.
– {i chiar ridicol. Unde naiba a[ fi putut s`-l \ntâlnesc pe

Jake Ashton?
Mike nu p`ru convins.
– Hmm! Foarte bine, nu o s` mai atac subiectul.
***
Tereza Philips [i Russ Taylor locuiau \ntr-un or`[el \ntre

Chartres [i Alençon.
|n ma[in`, Mike lu` loc pe bancheta din spate. Flec`ri vesel
la \nceputul c`l`toriei. Dar t`cerea ostil` a lui Jake sfâr[i prin
a-i tìa entuziasmul [i se refugie \n t`cere.
Era ora trei dup`-amiaz`, când, la cap`tul unei alei str`juit`
de copaci, Jake opri ma[ina \n fa]a unui conac mare din piatr`
alb`. Mike ascoase un fluierat admirativ.
– M` \ntreb dac` regina este la palat!
Gluma care-i atrase o alt` privire glacial` din partea lui
Jake. Mike f`cu o strâmb`tur` [i Laura \[i \n`bu[i un chicotit.
Coborâr` din ma[in` când u[a de la intrare se deschise \n fa]a
unei femei de o frumuse]e r`pitoare. P`rul lung [i blond \i
ondula liber pe umeri. |naint` spre ei cu un zâmbet
fermec`tor, care ar`ta din]i aproape prea albi. Ochi verzi lumino[i,
d`deau o ultim` tu[` de perfec]iune ovalului pur al fe]ei.
– Jake, drag`! exclam` ea cu o voce melodioas` \n perfect
acord cu frumuse]ea ei de siren`. Ce mai faci? Sunt \ncântat`
102 KAREN REYNOLDS
s` te v`d, \n fine. A]i c`l`torit bine? Dificult`]ile circula]iei sunt

uneori nepl`cute pe acest drum, \n iulie. P`cat c` a]i \ntârziat.
Eram atât de bucuro[i de aceast` vizit`, \ncât am fost
dezam`gi]i ieri, când ai telefonat c` nu sosi]i mai devreme de
ast`zi.
Jake \i atinse cu buzele obrazul satinat.
– Dup` câte v`d, Terry, pari \n plin` form`, spuse el vesel.
– Pozna[ lingu[itor! replic` ea cu un nou zâmbet,
b`tându-l pe bra].
Apoi, cu capul u[or \nclinat, p`rul ei fiind aureolat de
soare, \[i \ntoarse dr`g`l`[enia spre Mike.
– Fi]i bine venit, gânguri ea cu accentul ei californian
melodios. Sunt \ncântat` c` a]i putut veni. Sunte]i fotograful?
Mike \ncuviin]` din cap, cu ochii ie[i]i din orbite, lovit
brusc de mutism.
Thereza se \ntoarse spre Laura cu un zâmbet larg.
– Bun` ziua. S` intr`m cu to]ii \n cas`, s` bem ceva.
F`cu stânga-mprejur, urmat` de mirosul parfumului ei [i
de norul vaporos al p`rului blond.
– V` a[teptam citind reviste, continu` ea. Russ lipse[te azi
dup`-amiaz`... cred c` me[tere[te prin parc. Nu \n]eleg de ce,
dar ador` s` fac` asta. A[eza]i-v`, f`ce]i-v` comozi. Sunt
nebun` de bucurie s` am musafiri. De când ne-am instalat aici,
acum [ase luni, nu am mai primit aproape pe nimeni.
Mike o sorbea din ochi, vizibil subjugat. Jake \i arunc` o
privire amuzat` Laurei. Ea \i zâmbi [i-l urm` \ntr-un salon vast
unde Thereza, când se aplec` pentru a-i servi cu bùtur`,
trebui s`-[i ]in` p`rul incredibil cu o mân` fin` [i bronzat`.

Apoi continu` s` vorbeasc` timp de dou`zeci de minute. Una
din reflec]iile ei \l f`cu pe Jake s` caute privirea Laurei. Ea \i
\napoie zâmbetul, u[urat` s`-l vad` c` se relaxeaz`.
Thereza termin` de vorbit [i se \ntoarse spre Laura,
propunându-i cu amabilitate:
– Vre]i s` v` duce]i s` v` \mprosp`ta]i? Eram atât de fericit`
c` v-am v`zut sosind, \ncât nu m-am gândit s` v` propun mai
devreme. Aceast` cas` este atât de izolat` \ncât rar avem
pl`cerea s` primim vizite. Nu este aceea[i via]` ca \n
California.
– A trì aici este f`r` \ndoial` mai calm [i mai odihnitor.
Poate prea calm? \ntreb` Laura.
Thereza râse u[or din gât.
– Ei bine, par s` m` plâng, dar ador casa aceasta. Nu m-a[
desp`r]i de ea pentru nimic \n lume.
|[i puse paharul pe t`blia [emineului, apoi se \ndrept`
c`tre u[`.
– Pu]in` r`bdare, relu` ea. Doar s-o caut pe femeia
noastr` de serviciu, pentru a-i cere s` v` conduc` la camerele
voastre.
Laura zâmbi iar`[i. Thereza era simpatic`. |ncordarea se
estompase datorit` vorb`riei ei inepuizabile. Evident, ar fi
u[or s`-i ia un interviu – cu condi]ia s` reu[e[ti s-o fixezi
suficient de mult asupra unui subiect.
– Doamn` Winterbottom, fii dr`gu]` [i vino câteva clipe, o
strig` Thereza din pragul u[ii.
104 KAREN REYNOLDS
|n timp ce ecoul vocii ei melodioase r`sun` \n vestibul, se

\ntoarse spre ei [i [u[oti cu un zâmbet pozna[:
– Seam`n` pu]in cu un dragon, dar este foarte cumsecade.
Am adus-o din Anglia [i nu [tiu ce ne-am face f`r` ea.
Se auzi un zgomot confuz dinspre buc`t`rie, urmat de
cel al unei u[i care se deschide, apoi pa[i greoi care se
apropiau de salon. O femeie corpolent`, de vârst` mijlocie,
cu fa]a c`zut` \ncadrat` de p`r sur, ap`ru \n pragul
\nc`perii.
Thereza o b`tu pe bra].
– Doamn` Winterbottom, \]i prezint pe domni[oara
Hadleigh [i domnul Jenson, de la revista „Style“. Cât despre
domnul Ashton, cred c`-]i aminte[ti de el?
– ...N`-ziua, mormì doamna Winterbottom.
– Fii o scumpete, condu-i la camerele lor, te rog, o rug`
Thereza cu un zâmbet seduc`tor.
– Bine, doamn`, r`spunse menajera, care \[i \ncruci[`
bra]ele pentru a-l observa pe Mike cu o privire net
dezaprobatoare.
Laura [i Mike \[i strânser` lucrurile [i se ridicar`. Jake se
instal` [i mai confortabil \n fotoliul lui.
– R`mân cu tine pân` la \ntoarcerea lui Russ, Thereza,
spuse el.
Mike [i Laura soseau la picioarele sc`rii, \n urma doamnei
Winterbottom, când vocea Therezei \i opri.
– Cin`m la ora [apte [i jum`tate. |mbr`ca]i-v` cum dori]i,
ne este egal.
Escortat` de un Mike care zâmbea \ncântat, Laura o urm`

pe menajer` pân` la o \nc`pere mare, decorat` \n pasteluri
trandafirii [i movulii. Tân`ra fu \ncântat` de camera pe care
i-o atribuise Thereza.
Rezemat de u[` cu un aer extaziat, Mike declar`:
– Este incredibil`!
– Incredibil`, aprob` vesela Laura.
– Acest reportaj este o adev`rat` baft`. |ntotdeauna am
visat s` cunosc o femeie ca ea. Am impresia c` am câ[tigat o
c`l`torie gratuit` la Hollywood.
Doamna Winterbottom \l privea cu seriozitate pe Mike, ca
o imagine vie a mustr`rii.
– Dac` vre]i s` m` urma]i, domnule, v` conduc la camera
dumneavoastr`.
Mike \i adres` cel mai frumos zâmbet al lui.
– Mul]umesc, doamn`, este foarte [ic din partea
dumneavoastr`, glumi el.
Doamna Winterbottom \[i mu[c` buzele [i-l fulger` cu
privirea.
– V-a[ fi recunosc`toare s`-mi spune]i doamna
Winterbotoom, protest` ea. {i acum, fi]i amabil s` m` urma]i,
fiindc` am treab` care m` a[teapt`.
Mike f`cu o grimas`, apoi r`spunse:
– La ordinele dumneavoastr`!
Ea porni cu pa[i grei [i Mike se gr`bi dup` ea.
Dup` ce-[i aranjase hainele \n dulap [i-[i pusese produsele
de \nfrumuse]are pe toalet`, Laura se apropie de o fereastr`.
106 KAREN REYNOLDS
Parcul era minunat. Printre copaci, soarele lumina straturile

de trandafiri ale c`ror crengi se leg`nau \n briza estival`.
Tân`ra nu avea nici un chef s`-[i petreac` restul dup`-amiezii
\n camer`. Se hot`r\ s` fac` un du[ [i s` se duc` s` se plimbe
prin gr`din`.
Ie[ind din baie, se \nf`[ur` \ntr-un prosop moale [i se
gândi \nc` o dat` la Jake. De ce r`m`sese \n salon cu Thereza?
Ridic` din umeri. Poate c` vroia s` discute despre re\nnoirea
contractului lor.
Se duse [i se a[ez` \n fa]a oglinzii de toalet`, cu un aer
gânditor. Nu reu[ea s` \n]eleag` de ce se str`duise atât pentru
a o obliga s` fac` acest reportaj. {tia foarte bine c` nu putea
s`-l refuze. Pentru asta, trebuie s`-i fi furnizat lui Rupert o scuz`
\n toat` regula: ca [i când ai fi \n agonie sau ]i-ai rupt un picior.
Se uit` \n oglind` [i oft`. |i veni \n minte un gând care o
\nghe]`: Jake spera poate s` divor]eze. Se sim]i dintr-o dat`
foarte deprimat`. Dar de ce? Desp`r]irea lor definitiv` i-ar
permite pân` la urm` s` duc` o via]` normal`. Nu asta dorea?
Situa]ia i se p`ru brusc mai pu]in clar`. Se sprijini cu coatele
de toalet` [i, profund nefericit`, \[i prinse capul \n mâini.
Auzind b`tându-se \n u[`, se \ndrept` cu sprâncele
\ncre]ite. S` fie Jake? |[i umezi buzele nervoas`, apoi \ntreb`:
– Cine este?
U[a se deschise [i ap`ru capul lui Mike \n cr`p`tur`.
– Salut! spuse el vesel. Oh, scuz`-m`.... nu m` \ndoiam c`
e[ti \mbr`cat` decent.
Ea râse, u[urat`.
– Foarte nostim. Ce vrei?

El f`cu pe miratul.
– Iat` ceea ce se cheam` o invita]ie!
– Mike, \nceteaz` s` faci pe prostul! \l cert` ea \n timp ce el
intra [i \nchidea u[a.
– A[ vrea doar s`-]i pun câteva \ntreb`ri. Nu te nelini[ti, nu
am inten]ia s`-]i fac curte, decât dac` m` rogi.
– Foarte bine, oft` ea. Fiindc` ai intrat, te ascult. Dar fii
scurt. Nu sunt \mbr`cat` [i mai am \nc` o mie de lucruri de
f`cut \nainte de cin`.
|[i scoase capotul din dulap [i r`mase \n picioare,
a[teptându-l s` vorbeasc`.
Mike se lungi pe pat, cu mâinile \ncruci[ate sub ceaf` [i cu
ochii \n tavan.
– Nu g`se[ti c` acest Ashton este amabil ca o u[` de
\nchisoare? Am avut impresia c` era pe punctul de a m` bate
\n momentul primei noastre \ntâlniri.
O privi ]int` \nainte de a adùga:
– Vezi o explica]ie la asta?
Laura ridic` din umeri.
– S-a sculat precis cu fa]a la cear[af. Cum a[ putea ghici
motivele proastei sale dispozi]ii?
Mike p`rea nedumerit.
– Orice ar fi, cotoroan]a Winterbottom este [i mai de
temut. Pare s` fie gata s` m` taie \n buc`]ele cu un satâr!
108 KAREN REYNOLDS
– Da, s-ar spune c` nu te apreciaz` deloc!

– Oricum, ceea ce vroiam s` te \ntreb este sub ce unghi
contezi s`-]i \ndrep]i interviul. Dac` dore[ti s-o prezin]i
adorabil de simpl`, i-a[ face fotografii \n acest sens. |n schimb,
dac` vrei s-o faci un star a la Monrose, spuse el f`când cu
ochiul, sunt omul tù.
Ea zâmbi.
– Rupert nu ]i-a dat nici o indica]ie?
– Nici una. Mi-a dat o palm` peste cap [i mi-a oferit o alt`
cup` de [ampanie.
|n obrajii Laurei ap`rur` gropi]e.
– |nc` nu m-am hot`rât. Trebuie s` \ncep s` tatonez
terenul.
– Dar asta risc` s` dureze o eternitate! gemu el.
Ea ridic` din umeri.
– Ar trebui totu[i s` a[tep]i.
– O s` m` plictisesc, replic` el cu o grimas`.
– Ei bine, distreaz`-te num`rând mu[tele, sau ce
altceva vrei.
El \[i lu` o mutr` jignit`.
– Dispun [i de alte surse! Cred c` m` duc s` fac ni[te poze
]`ranilor din \mprejurimi.
Laura \[i strânse nodul prosopului \ntre sâni.
– Este o idee excelent`. Dar acum trebuie s` m` \mbrac.
}i-a[ fi recunosc`toare dac` ai vrea s` te duci s` te distrezi
altundeva.
Ea auzi zgomot pe culoar [i privi fix u[a.
– Cine este? \ntreb` Mike, \n continuare lungit pe divan.

U[a se deschise \n fa]a lui Jake. R`mase nemi[cat \n prag,
cu fa]a de marmur` [i ochii furibunzi.
Laura r`mase \nlemnit`. Cu buzele uscate, reu[i totu[i s`
exclame:
– Jack!
Mike \ntoarse capul spre el [i avu o tres`rire \n fa]a privirii
ameni]`toare a lui Jake. Se ridic` dintr-un salt.
– Pe mai târziu, Laura, spuse el precipitat.
Apoi merse de-a \nd`ratelea pentru a trece prin fa]a lui
Jake, f`r` a-l sc`pa o clip` din ochi.
O dat` u[a \nchis`, Jake [i Laura se privir` \n t`cere. El fu
cel care rupse t`cerea.
– Ce naiba f`cea `sta aici?
Ea r`mase ]eap`n` cu bra]ele strânse de-a lungul trupului
pentru a men]ine prosopul de baie [i se for]` s` r`spund` pe
un ton egal:
– Vroia s`-mi vorbeasc`.
– Da, chiar? o zeflemisi el cu un rictus sarcastic.
Laura sim]i cum sângele \i \nghea]` \n vine. Se \ntoarse.
– Da, vroia s` [tie sub ce unghi o s` abordez interviul... Are
nevoie s` fie la curent \nainte de a \ncepe s` fac` fotografiile,
\n]elegi...
Se \ntrerupse [i ridic` ochii pentru a-i vedea reac]ia. Apoi
relu` repede:
– Dac` nu, risc` s` fac` fotografii care nu sunt \n acela[i
spirit. Ceea ce ar duce la faptul c` toat` lumea [i-ar pierde
timpul, nu crezi?
110 KAREN REYNOLDS
– A venit aici a[adar ca s`... ca s`-]i „vorbeasc`?“

– Exact. Noi am lucrat deja \mpreun` de mai multe ori. |l
cunosc foarte bine.
Jake \[i puse mâinile \n buzunarele pantalonilor sì
bleumarin [i o privi fix.
– |l cuno[ti foarte bine... Pân` la ce punct?
Laura \[i umezi buzele cu vârful limbii [i v`zu c`-i remarc`
gestul nervos. Se \nro[i [i-i evit` privirea.
– Rela]iile noastre sunt pur amicale, murmur` ea.
Spunând acestea \[i aminti dintr-o dat` c` Jake, lâng`
ascensor, \l v`zuse f`r` \ndoial` pe Mike \mbr`]i[ând-o \n
salonul hotelului. Dumnezeu [tie ce concluzii putea trage \n
prezent din faptul c`-l prime[te pe Mike \n camera ei, pe
jum`tate goal`!
– Pur amicale, repet` Jake pe un ton t`r`g`nat.
|naint` spre ea doi pa[i cu to]i mu[chii \ncorda]i,
ameni]`tor.
– Mi se pare prea familiar ca rela]iile voastre s` fie „pur
amicale“, nu crezi? o cert` el.
– |l cunosc de un an, protest` ea cu o voce calm`.
Se l`s` o clip` de t`cere.
– Un an, spuse \n cele din urm` Jake. Adic`, de fapt, de la
separarea noastr`.
Laura \nghi]i \n sec, con[tient` c` se aventura pe un teren
periculos.
– Da, dar noi nu avem decât rela]ii de munc`
prietene[ti.
– L-ai cunoscut \nainte sau dup` c`s`toria noastr`? \ntreb` Jake.

– L-am cunoscut când am \nceput s` lucrez la „Style“,
r`spunse ea cu o voce mereu egal`.
Se sim]ea incapabil` s` mai suporte mult tensiunea care
domnea \ntre ei.
– {i de atunci, are obiceiul s` te viziteze \n camer`, relu`
Jake mieros, f`r` a o sc`pa din ochi.
Laura respir` adânc, pentru a-[i domina furia care se trezea
\n ea \n urma acelor insulte. Se duse repede la u[` [i o
deschise.
– Nu ]in s` mai discut cu tine, Jake. Fii amabil [i pleac`. A[
vrea s` m` \mbrac.
El se apropie cu o sclipire periculoas` \n ochi. |[i puse
mâna pe cea a Laurei de pe clan]` [i \nchise u[a.
– Doar nu vrei ca toat` lumea s` aud` ce discut`m?
Cum ap`sarea lui Jake \i strivea mâna, durerea f`cu s`-i
explodeze furia.
– Cau]i un nou motiv de ceart`, dac` \n]eleg? strig` ea
exasperat`.
– Este amantul tù? insist` el f`r` s` ]in` cont de
\ntrerupere.
– Nu te amesteca unde nu-]i fierbe oala! ripost` ea pe un
ton ustur`tor.
Era nebun` de furie \n fa]a insultei lui deliberate.
Cu un gest rapid, Jake \i r`suci bra]ul la spate. Zâmbetul lui
amenin]`tor o f`cu s` se \nfioare.
112 KAREN REYNOLDS
– Asta nu te prive[te, Laura. Fiindc` e[ti \n continuare so]ia mea.

La cap`tul nervilor, ea strânse din din]i.
– Nu mai sunt so]ia ta, o [tii prea bine. Tu e[ti cel care a
distrus c`snicia noastr`, acum un an. }i-ai pierdut astfel
dreptul de a-mi pune \ntreb`ri de acest gen.
– Poate, dar pu]in \mi pas`, bomb`ni el. Dac` faci dragoste
cu acest imbecil cârlion]at, vreau s` [tiu.
– }i-am spus deja c` nu este decât un prieten, ripost` ea cu
ochii sticlind de furie.
Jake cl`tin` din cap.
– Min]i, Laura. Nu te cred.
|n t`cerea ap`s`toare care urm`, tân`ra nu-[i mai auzea
decât sunetul respira]iei sacadate. Inima \i b`tea s` se rup` [i
ridic` ochii spre Jake. |i zâmbi sarcastic.
– Este seduc`tor, \n particular?
– Du-te! [uier` ea.
– Nu \n]eleg ce g`se[ti la el. Nu este genul tù.
– {i care ar fi genul meu, dup` tine?
– Eu, o asigur` el cu un zâmbet batjocoritor.
Arogan]a lui \i tìe r`suflarea.
– |ngâmfarea ta nu are limite! arunc` ea ca o pisic`
\nfuriat`. Nu a[ vrea s` te ating nici chiar dac` m-ai ruga \n
genunchi.
Ea v`zu cum pe fa]a lui apare o expresie de violen]`.
– Chiar nu? \ntreb` el pe un ton mu[c`tor.
Se apropie, \i prinse cealalt` \ncheietur`, \i ridic` bra]ul
deasupra capului [i o strânse lâng` u[` cu greutatea trupului lui.
– Nu m` atinge! protest` ea.

Jake zâmbi cu cruzime. Apoi privirea lui c`zu pe nodul
prosopului de baie, chiar deasupra sânilor. |ntinse o mân` [i
o mângâie \ntr-un mod sugestiv.
Ochii lui revenir` s` se \ncruci[eze cu ai Laurei.
– Inima ta bate foarte tare, constat` el.
Laura \[i mu[c` buzele. B`tìle inimii i se sim]eau prin
trup. Respira]ia i se acceler` \n timp ce sânii palpitau lâng`
m`tasea vestei lui Jake.
– Te tulbur, Laura? \ntreb` el cu o voce r`gu[it` [i ochii
arzând de lascivitate.
Ea sim]i c` i se opre[te r`suflarea, cuprins` de valuri de
dorin]`.
– Nu, murmur` ea, cu buzele uscate.
– Mincinoaso, [u[oti el cu o voce r`gu[it`.
|i l`s` \ncheieturile mâinilor, o prinse de umeri [i o trase
lâng` el. Apoi, gura lui se ab`tu cu brutalitate peste a ei [i o
for]` s` deschid` buzele. Ea se zb`tu [i \ncerc` s`-l resping`,
\ndep`rtându-i pieptul cu mâinile.
Mâinile lui alunecar` pe spatele ei [i o strânse tare lâng` el,
pân` când \i sim]i fiecare mu[chi al trupului.
Pe genele Laurei ap`rur` stropi de lacrimi. |ncerc` s`-[i
\ntoarc` fa]a, dar el ridic` o mân` pentru a-i ]ine fa]a
nemi[cat`.
S`rutul lui se transform` brusc: mâinile \i devenir` mai
blânde, gura mai pu]in agresiv`, apoi tachinatoare [i senzual`.
Aceast` schimbare o r`v`[i pe Laura, care nu se putu
\mpiedica s`-i \napoieze s`rutul.
114 KAREN REYNOLDS
Buzele lui Jake se amestecau cu ale ei, cu voluptate.

Mâinile lui o mângâiau. Se \nfior` toat` de pl`cere [i se l`s` \n
voia lui.
Prosopul de baie c`zu pe podea [i sub mâinile
mângâietoare, un fream`t parcurse pielea goal` a tinerei.
Respira]ia \i deveni sacadat`. Urm` cu degetele pome]ii lui
bronza]i [i \ncepu s` tremure ca o frunz`, de dorin]` [i de
team` \n acela[i timp.
Palmele lui Jake urcar` pe [olduri de-a lungul torsului [i ea
gemu de pl`cere când \i cuprinse sânii \n palme. Gura lui se
dep`rt` de a ei, o cercet` cu o privire arzând de pasiune, apoi
murmur` r`gu[it:
– Am nevoie de tine, Laura. Mereu am nevoie de tine.
Cu ochii fic[i, privi cum capul lui brun se \nclin` spre sânii
ei [i a[tept`, ]inându-[i r`suflarea.
– Dumnezeule, ce frumoas` e[ti! [opti el cu o voce lipsit`
de expresie, din cauza emo]iei.
|[i \n`l]` capul [i-i contempl` trupul cu o privire rapid`.
Apoi, gura lui puse st`pânire pe a ei \ntr-un s`rut \mb`t`tor,
\n timp ce mâinile-i acopereau talia [i [oldurile cu mângâieri
febrile.
Ea \[i puse mâinile tremur`toare pe umerii lui la]i [i le
strecur` prin r`scoaiala gulerului. Contactul cu pielea cald` [i
m`t`soas` \i smulse un mic strig`t de pl`cere. Pieptul lui Jake
se ridica [i cobora rapid \n ritmul b`tìlor dezordonate ale
inimii sale. Continua s-o s`rute [i mângâierile \i deveneau din
ce \n ce mai arz`toare. |n cele din urm`, un geam`t r`gu[it se

ridic` din gâtul lui [i o ridic` \n bra]e ca s-o duc` spre pat,
unde o puse u[or.
|ncepu s` se dezbrace f`r` a p`r`si din ochi trupul suplu,
feminin, mole[it, a c`rei piele aurie lucea ca o piersic`.
Cu ochii \nce]o[a]i de beatitudine, Laura \l v`zu
desf`cându-[i nasturii de la c`ma[` cu degete ce tremurau de
ner`bdare. Un zâmbet \i destinse buzele când putu s`
contemple torsul neted [i bronzat. Fu curpins` de o dorin]`
violent` de a sim]i acele bra]e puternice peste ea.
Când gura lui Jake o lu` din nou pe a ei, Laura se cufund`
\ntr-un vârtej de voluptate. Ritmul dezordonat al b`tìlor
inimii i se propag` \n toate membrele. Buzele i se lipeau febril
de ale lui Jake [i-l strânse cu toat` puterea.
Cu sim]urile inflamate, ondula lâng` el cu o pasiune egal`
cu a lui.
– Dulcea mea... e[ti atât de dulce, atât de dulce, \i murmur`
Jake la ureche când trupurile lor se unir` \n cele din urm`.
Dup` aceea, cuib`rit` \n bra]ele lui Jake [i \nc` toropit` de
pl`cere, Laura \ncepu s` se simt` vinovat` [i nelini[tit`. Jake \i
mângâia p`rul cu o mân`, \ncol`cind [i descol`cind [uvi]ele
lungi de aur ro[u pe degete.
Nici unul nici altul nu [tia ce s` spun`: r`mâneau mu]i,
deruta]i de situa]ie. Nici una din disputele lor precedente nu
se terminase \n acest mod. Era prima oar` c` f`ceau dragoste
din ziua c`s`toriei lor.
Jake rupse t`cerea.
116 KAREN REYNOLDS
– Te sim]i bine? \ntreb` el cu o voce grav` [i tandr`,

mângâindu-i un obraz cu vârful degetului.
– Da, [opti ea r`gu[it`, cu ochii fixa]i pe pieptul lui.
Cu capul \n scobitura um`rului lui Jake, asculta cum inima
lui se potole[te pu]in câte pu]in, la fel ca [i a ei. Se sim]ea
euforic`, u[oar`, cople[it` de o stare de bine, de nedefinit. |[i
\ncre]i sprâncenele [i \ncerc` s`-[i analizeze sentimentele
pentru el.
Evident, \l iubea \nc`. Nici o femeie nu s-ar fi abandonat cu
atâta ardoare \n bra]ele unui b`rbat doar pentru simpla
atrac]ie. Se iubiser` cu \nfl`c`rare [i senzualitate, ca [i cum
erau lega]i printr-o vraj` pe care nu o putea rupe nimic. Ca [i
cum \ncercase prea mult timp s` scape unei fatalit`]i.
Niciodat` nu sim]ise pentru nimeni altcineva o dragoste atât
de intens` [i de devoratoare. O \nv`luia acum ca o maree [i-i
era imposibil s` se gândeasc` la vreun viitor sau o via]` f`r`
Jake.
Câteva b`tì \n u[` \i smulse din gânduri. Ea \i arunc` o
privire \ntreb`toare lui Jake.
– |ntreab` cine este, o sf`tui el \n [oapt`, s`rutându-i
fruntea cu blânde]e.
Ea se \ndrept` u[or, f`r` a ie[i din cercul bra]elor lui [i
spuse cu o voce nu prea sigur`:
– Cine este acolo?
– Eu, r`spunse vocea melodioas` a Therezei.
Laura \l \ntreb` din nou pe Jake din privire, \ngrozit`. El
ezit` o frac]iune de secund` \nainte de a-i sufla.
– Spune-i c` tocmai te \mbraci.

Ea \[i ridic` cear[aful pân` la umeri, apoi cu ochii fixa]i pe
u[`, spuse:
– M` \mbrac. Nu mai poate a[tepta?
– Pì... \l caut pe Jake, relu` Thereza din spatele u[ii. A
anun]at c` urc` la dumneata pentru a discuta interviul. Nu
l-ai v`zut?
Jake f`cu din cap un semn negativ.
– Nu, spuse Laura. Trebuie s` fi ie[it.
Se l`s` o clip` de t`cere, apoi Thereza relu` pe un ton
sceptic:
– Oh... \n acest caz, m` duc s`-l caut afar`. I s-a telefonat,
\n]elegi. {i trebuie s`-i transmit un mesaj.
– Dac` \l v`d \nainte, o s`-i spun c`-l cau]i, zise Laura \n
speran]a c` Thereza se hot`r`[te s` plece.
– Bine, bine. Atunci, pe mai târziu.
Pa[ii ei se \ndep`rtar` \n cele din urm` de-a lungul
culoarului [i Laura se l`s` s` cad` \n bra]ele lui Jake cu un
oftat de u[urare. El \i mângâie p`rul, \i mângâie fruntea, cu un
s`rut u[or.
– Era cât pe ce! murmur` el, vizibil amuzat.
– Hmm! M` \ntreb cine ]i-a telefonat.
Jake o s`rut` din nou.
– Ar fi mai bine s` m` duc s` v`d.
Laura nu avea nici un chef s` plece.
– Crezi c` este neap`rat` nevoie? \ntreb` ea cu o voce \nc`
r`gu[it`.
El oft`:
giannijollys
118 KAREN REYNOLDS
– S-ar putea s` fie ceva important. {i dac` Thereza revine,

s-ar putea ca de data aceasta s` intre.
Laura se \ncrunt`.
– Dar i-am spus c` ai ie[it.
O privi cu un zâmbet ironic.
– Nu pot fi plecat departe, fiindc` ma[ina mea este tot
acolo, nu crezi?
– Evident, oft` ea dezam`git`.
O s`rut` \nainte de a se da jos din pat. Laura \l privi
\mbr`cându-se. Apoi se aplec` spre ea, \i s`rut` vârful nasului
[i spuse:
– Nu o s` \ntârzii mult` vreme. M` voi \ntoarce cât pot de
repede. Ne r`mân multe lucruri de clarificat.
Dup` plecarea lui, Laura r`mase \ntins` \n t`cere, s`-[i
rememoreze fiecare s`rut, fiecare mângâiere. O cuprinse o
dulce euforie [i a[tept` \ntoarcerea lui Jake.
Capitolul 7
Dar Jake nu reap`ru toat` dup`-amiaza. De fapt, la

\ntoarcerea lui, Laura se culcase de mult. |l auzise oprind
motorul ma[inii [i trântind portiera. Apoi, pietri[ul scâr]âise
sub pa[ii lui.
Când deschise u[a de la camera ei [i intrase \n \nc`pere,
luminat \n \ntuneric de becul de pe culoar, se pref`cuse c`
doarme.
– Laura? E[ti treaz`? \ntrebase el \ncet.
Ea nu r`spunse, cu ochii \nchi[i, nelini[tit`. Ie[ise
dup` câteva clipe [i ea scoase un oftat de u[urare. Dup`
care, se ghemuise [i cu capul \nfundat \n pern`, plânsese
amarnic.
A doua zi diminea]`, primele raze de soare care \i atinser`
pleoapele o f`cur` s` se trezeasc` tres`rind. Parfumul care
plutea \n aerul proasp`t o f`cu pe Laura s` se ridice pentru a
se plimba prin gr`din`.
120 KAREN REYNOLDS
La aceast` or` matinal`, era [i mai frumos decât [i-ar fi

imaginat. Merse \ncet peste peluzele verzi, admir` straturile
de trandafiri, reflectând asupra serii din ajun. Suferise un
\ntreg martiriu \n timpul cinei: cu inima zdrobit`, era r`nit` \n
orgoliu de scaunul gol al lui Jake. Conversa]ia u[oar` [i vesel`
a Therezei [i a so]ului sù, Russ Taylor, \i permisese s`
p`streze t`cerea.
... Un zgomot de pa[i, \n spate, o f`cu s` se \ntoarc`. Se
\ntoarse pe c`lcâie, a[teptându-se s` se afle fa]` \n fa]` cu Jake.
Dar zâmbi de u[urare v`zându-l pe Russ Taylor [i alura sa de
brunet frumos. P`rul lui negru [i buclat \i c`dea pân` la umeri.
La urechea stâng` avea un cercel de aur [i ochii lui ca
t`ciunele o cercetar` din cap pân` \n picioare cu un zâmbet
[mecheresc.
– Ei bine, f`cu el cu vocea-i languroas` [i sofisticat`, nu
[tiam c` avem zâne \n fundul gr`dinii. Sau e[ti o nimf`?
– Bun` ziua, domnule Taylor, r`spunse ea surâz`toare.
– Domnule Taylor? repet` el cu repro[. Dac` mi-aduc
aminte, ieri sear` \mi spuneai Russ. Doar n-ai inten]ia s`
manife[ti r`ceal`, sper?
Ea zâmbi iar`[i, sincer amuzat`. {tia foarte bine c` nu
trebuia s` ia \n serios galanteriile lui. Ceea ce era farmecul lor.
Russ Taylor le debita tuturor femeilor f`r` excep]ie. Doar ca s`
le fac` fericite. La care Laura nu vedea nici un fel de
inconvenient.
– Gr`dina mea \]i place? \ntreb` el când se \ntorceau agale
spre cas`.
– Este minunat`. Trebuie c` munce[ti din greu s-o \ntre]ii a[a.

El oft`.
– Trebuie s`-]i m`rturisesc c` nu mie mi se datoreaz`
frumuse]ea gr`dinii, ci lui Gaston, gr`dinarul. Vine aproape \n
toate dimine]ile s`-[i fac` de lucru prin toate col]urile,
mormìe, ridic` bra]ele spre cer [i geme de disperare.
– S-ar spune c` este un fenomen.
– Da, este un tip formidabil, spuse Russ mergând spre un
tufi[ de trandafiri.
Se aplec` [i culese o floare ro[ie cu tij` lung` pe care i-o
\ntinse Laurei.
– Pentru dumneata.
Ea \l mirosi delicat.
– Oh, mul]umesc.
Russ se aplec` din nou pentru a culege un alt trandafir, dar
se \n]ep` \ntr-un ghimpe [i se d`du brusc \napoi. |[i examin`
vârful degetului, apoi se \ncrunt` când v`zu cum curge o
pic`tur` de sânge. |[i supse degetul [i spuse:
– Sunt ca femeile, aceste roze, dulci [i frumoase la
suprafa]`. Nu se [tie niciodat` \n ce cotlon ascund un spin.
– |ntr-adev`r, un b`rbat avertizat face cât doi! replic` ea
f`când glume] cu ochiul.
|ncepur` s` mearg` [i Laura se gândi din nou la Jake. Se
ar`tase foarte tandru cu ea \nainte de a o p`r`si. Promisese s`
revin` cât de repede posibil. {i atunci, unde plecase? La urma
urmei, o afacere important` \l putuse obliga s` lipseasc`
122 KAREN REYNOLDS
inopinat. Poate c` se gr`bise s`-l condamne? Avusese dreptate

sau gre[ise c` nu-i vorbise când intrase \n camera ei \n
mijlocul nop]ii? Ridic` din umeri. Va vedea. Nu vor lipsi
ocaziile pentru a-i explica ce se \ntâmplase.
Vocea cordial` a lui Russ \i \ntrerupse [irul gândurilor.
– Cât timp vom avea pl`cerea companiei voastre? {tiu c`
Jake conteaz` s` stea \n jur de o s`pt`mân`, spuse el f`când
cu ochiul... Dar dumneata nu e[ti Jake.
Ea râse [i \n obraji i se ivir` gropi]e.
– Asta depinde de timpul cât va necesita interviul. Dar cu
siguran]`, \n jur de o s`pt`mân`.
– Da? \ntreb` el cu un aer \ncântat. |mi vei lua [i mie
interviul? Sau sunt condamnat de Jenson? A[ prefera s` fii tu
aceea care \l va realiza.
– Mi s-a cerut s` v` fac amândurora.
– Minunat! exclam` el cu un zâmbet. Am avut
presentimentul c` o s` ne \n]elegem bine din prima clip` când
te-am v`zut. Ar trebui s` petrecem dou`zeci [i patru de ore \n
alt` parte pentru a face acest interviu – doar tu [i cu mine,
\ntre patru ochi, \nchi[i nu [tiu unde, \ntr-o c`m`ru]`.
– E[ti mai rù ca Mike! spuse ea \ntr-un hohot de râs.
Amândoi face]i o pereche reu[it`!
El ridic` mâinile \n semn de predare.
– Bine, bine, ai câ[tigat! {tiu s`-mi recunosc \nfrângerea.
Merser` câteva secunde \n t`cere, apoi Russ declar`:
– Sper c` nu vei fi vexat` dac` \]i spun c` nu am auzit niciodat`
vorbindu-se despre tine din punct de vedere profesional.
– Nu chiar! Nici m`car surprins`. De fapt, este vorba

despre primul meu reportaj important.
Ea \[i strânse buzele la ideea c` nu era meritul ei, ci al lui
Jake, care i-l oferise pe tav`.
– Bizar c` a fost \ncredin]at unei novice, murmur` Russ
perplex.
Ajunser` la cap`tul aleii carosabile, \n clipa \n care o
ma[in` ro[ie, sport, se oprea cu un scrâ[net de pneuri care
\mpro[c` pietri[ul. Russ \[i \ncre]i sprâncenele [i acceler`
pasul pentru a ajunge la poarta de la intrare. O femeie \nalt`,
elegant`, ie[i din ma[in`. O privi fix pe Laura.
Aceasta sim]i c` inima i se opre[te \n loc. |n]epenit`, o
observ` f`r` a-i veni s` cread`.
Frumuse]ea Melissei Blake era \n continuare la fel de
insolit`. Imen[ii ei ochi alba[tri cu privirea tragic` p`reau s`
devoreze o fa]` fin`, cu ten aproape l`ptos [i buze foarte ro[ii.
P`rul ei brunet, lung [i m`t`sos, \i c`dea liber pe umeri.
Numai zâmbet, Russ \i \ntinse bra]ul.
– Melissa! |ngera[ul meu adorabil! Nu te a[teptam \nainte
de vineri.
Melissa continua s-o fixeze pe Laura cu o privire mâhnit` [i
nelini[tit`, \n timp ce r`spundea cu o voce dulce:
– I-am telefonat Therezei. Mi-a spus c` te va anun]a.
– Ca de obicei, a uitat! spuse el vesel. Ea este frumoas` ca
un \nger, dar are un adev`rat cap de p`s`ric`.
Dup` ce trecu primul [oc de a o revedea pe Melissa dup`
atâta vreme, Laura o \ntreb` ce o aducea. O invitase Jake? Russ
124 KAREN REYNOLDS
o lu` de mân` [i o conduse spre intrare, unde Laura st`tea \n

continuare nemi[cat`.
– Melissa, am pl`cerea s` ]i-o prezint pe femeia cu condeiul
– reporterul nostru, Laura Hadleigh, ai recunoscut-o f`r`
\ndoial` – e Melissa – celebrul manechin.
Se privir` [i una [i alta \n t`cere, f`r` s` [tie cum s` se
comporte. Apoi, Melissa \ntinse o mân` ezitant` [i murmur`
amabil`:
– Bun` ziua, domni[oar` Hadleigh.
Laura \i strânse mâna cu r`ceal` [i se str`dui s`-i r`spund`
cât de politicos putu:
– Domni[oar` Blake.
– De fapt, doamna Radcliff, rectific` Melissa cu un zâmbet
timid. Dar a[ prefera s`-mi spune]i pe nume.
Doamna Radcliff? se \ntreb` Laura, perplex`. Dar de când
era m`ritat`? Precis nu de mult timp, doar dac` nu era cumva
din vremea când se \ntâlnea cu Jake.
|[i d`du dintr-o dat` seama c` Russ o observa gânditor, ca
[i cum cùta s`-i ghiceasc` gândurile. Se pare c` remarcase
echivocul \n care se g`seau cele dou` tinere.
– {i dac` am merge s` bem o cafea? suger` el, cu ochii fixa]i
\n continuare asupra Laurei.
– De ce nu? replic` ea cu un zâmbet politicos.
Russ o privi o clip` \nainte de a intra \n cas`.
– Nu cred c` Terry s-a sculat deja. Era cât se poate de
adormit` ultima oar` când am aruncat o privire \n camer`. Dar
nu se [tie, poate s-a trezit \ntre timp. S-au v`zut [i lucruri mai
uimitoare.
Melissa o privea \n continuare pe Laura [i aceasta se sim]ea

din ce \n ce mai \ncordat`.
– Doamn` Winterbottom! strig` Russ \nainte de a intra \n
salona[. Adu-ne cafea pentru trei!
Zgomotul care se auzi \n buc`t`rie aduse un zâmbet pe
buzele lui Russ. Ar`t` spre o mas` [i fotolii de r`chit`, dispuse
lâng` o mare fereastr`.
– A[eza]i-v`. Cum soarele este \n partea aceasta diminea]a
noi lu`m \ntotdeauna micul dejun aici. Cel pu]in eu. Fiindc`
Thereza nu m`nânc`, biata de ea, ca s` r`mân` supl` [i
fermec`toare.
Doamna Winterbotton intr` cu un pas greu, \nc`rcat` cu o
tav` mare [i cu o fa]` acr`:
– Sunte]i matinal`, f`r` \ndoial`! \i spuse ea Laurei pe un
ton ar]`gos. Credeam c` to]i ziari[tii lenevesc \n pat pân` la
ore nepotrivite. Dup` ceea ce spune domnul Russel, sunte]i
cu to]ii o band` de puturo[i...
– Mul]umesc, doamn` Winterbottom! i-o tìe Russ cu o
privire amenin]`toare.
Ea rânji [i arunc` un surâs aspru \n direc]ia Laurei \nainte
de a ie[i.
Russ p`rea stânjenit.
– Nu \n]eleg de ce Terry a insistat s-o aduc` aici de la
Yorkshire. Este o limb` de scorpie \n cele mai bune momente
ale ei. Dar cum a lucrat pentru familia lui Terry ani \ntregi, nu
am putut s-o refuz. Este atât de adorabil`. Vreau s` spun,
Terry, bine\n]eles, preciz` el f`când cu ochiul. Aceast`
doamn` Winterbottom este o adev`rat` cotoroan]`.
126 KAREN REYNOLDS
|[i bùr` cafeaua \n timp ce Russ continua s` converseze

aproape singur. T`cerea evident` care se instalase \ntre Laura
[i Melissa devenea jenant`. Ceea ce nu-i sc`p` lui Russ.
|ntorcea din când \n când spre Laura ochi plini de curiozitate.
Ea se sim]ea din ce \n ce mai prost. {i, \n consecin]`,
furioas` pe Jake. De ce se afla Melissa \n aceast` cas`? El o
invitase? Laura nu o cuno[tea prea bine fiindc` nu fuseser`
prezentate \nainte. Dar fa]a ei frumoas`, delicat` [i vis`toare,
o obsedase de-a lungul \ntregului an. |i r`m`sese gravat`
dureros \n memorie.
– Laura este aici ca s` fac` un reportaj despre Terry [i
despre mine, \i spuse Russ Melissei. Din nefericire, este
perspicace [i caustic`. Am un presentiment funest c` ne va
face buc`]ele prin comentarii n`prasnice. A[a-i c` am
dreptate, frumoasa mea? o \ntreb` el pe Laura cu un aer
mali]ios.
Ea se str`duia s` se st`pâneasc` [i, cu un zâmbet amabil
r`spunse:
– Mi s-a recomandat s` manifest cea mai mare amabilitate.
Russ izbucni \n râs.
– M` nelini[team deci pentru nimic! O s` ne prezinte
\mpodobi]i cu aureole.
Melissa \ntoarse spre Laura o privire luminoas`, plin` de
blânde]e, [i-l asigur`:
– Sunt convins` c` reportajul va fi foarte bun.
Laura \ntoarse ochii. |i era destul de greu s` continue s`
deteste o persoan` care manifesta atâta farmec [i amabilitate.
|[i consum` necazul \n t`cere. Dac` n-ar fi fost urm`rit` de

viziunea de co[mar a Melissei [i Jake \nl`n]ui]i pe acel pat, f`r`
\ndoial` c` ar fi putut s` simt` o mare simpatie pentru aceast`
femeie.
Zgomotul u[ii care se deschidea puse toate sim]urile
Laurei \n alert`. |nainte ca cineva s` pronun]e un cuvânt sau
s` fac` un gest, [tiu c` Jake intra.
– Bun` ziua, spuse el cu vocea sa cald` cu inflexiuni
mângâietoare.
– Bun`, Jake, murmur` Melissa care-l privea cum \nchide
u[a cu un zâmbet tandru.
El \naint` spre ea [i se aplec` pentru a-i atinge obrazul.
– |mi pare bine c` ai putut veni, spuse el \ndep`rtându-se.
Pari \n plin` form`.
Laura privea fix podeaua.
– Mul]umesc. Am sosit cum am putut, replic` Melissa cu
voce dulce.
Russ contempla scena cu interes.
– Deci tu ai invitat-o, constat` el zâmbind cu toat` gura.
Asta [i presupunem.
„{i eu la fel“, gândi Laura cu buzele strânse. Dar s` aib` \n
prezent certitudinea nu o bucura prea mult. Sim]i privirea lui
Jake pus` o clip` asupra ei, dar o ignor`. El veni s` se a[eze la
mas` lâng` ea. Ceea ce reu[i s-o irite.
– Aveai dreptate, \i r`spunse el lui Russ. Ce face Peter?
adùg` el \ntorcându-se c`tre Melissa.
128 KAREN REYNOLDS
Ea zâmbi [i privirea ei luminoas` avu o str`lucire mai cald`.

– Face foarte bine, r`spunse cu o voce vibrant`.
Laura se \ncrunt` u[or. Peter \n chestiune era so]ul ei? |n
acest caz, ce f`cea aici? Dac` Jake \i ceruse s` vin`, nu putea
fi decât pentru a o avea ca metres`. Ce alt` explica]ie ar fi
putut avea invita]ia lui?
Melissa bù un pic din cafea, apoi continu`:
– Va veni peste dou` sau trei zile. }ine s` nu rateze
recep]ia.
Jake cl`tin` din cap cu un aer satisf`cut.
– Thereza nu este \nc` prin \mprejurimi? \l \ntreb` pe Russ.
Acesta din urm` neg` din cap [i adùg`:
– Cât despre fotograf, presupun c` s-a dus s` se plimbe.
L-am z`rit \n zori [i de atunci a disp`rut din circula]ie.
Jake se aplec` pentru a lua cafetiera, c`reia \i s`lt`
capacul.
– Mai este?
– Probabil, replic` Russ.
Laura se uit` cu coada ochiului la Jake \n timp ce \[i turna
cafea. Era superb. Nebune[te de seduc`tor. Blugii lui negri \i
mulau talia [i [oldurile \nguste, subliniind lungimea
picioarelor. |i purta cu un tricou negru de ca[mir, care \i
punea \n valoare musculatura bustului [i umerii.
Russ se ridic`.
– Ar fi mai bine s` m` duc s-o smulg pe Maiestatea Sa din
bra]ele lui Morfeu. Nu m-ar ierta s-o las s` doarm` dup`
sosirea ta, Melissa. {tii ce fericit` va fi s` te vad`.
UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI giannijollys 129
Ie[i din camer` [i se instal` o t`cere grea. Laura, din ce \n

ce mai \ncordat`, \[i privea fix cea[ca, \ntr-o atmosfer`
\nc`rcat` de electricitate. De ce f`cuse Jake asta? Nu putea s`
nu [tie c` va fi profund jignit` [i furioas`.
Aceast` situa]ie era de un ridicol nemaipomenit, gândi ea
\n timp ce t`cerea se eterniza. {tiau cu to]ii ce se petrecuse
\ntre ei [i r`mâneau acolo, a[eza]i politicos, f`r` s` spun` un
cuvânt, ca [i cum abia se cuno[teau. Destinul \i unise totu[i
\ntr-o plas` invizibil`, care-i ]inea prizonieri [i-i f`cea s` sufere
pe fiecare \n felul sù.
Se sim]i dintr-o dat` incapabil` s` mai suporte. Se ridic` [i
spuse sec:
– Trebuie s` plec s` lucrez.
Jake se ridic` \n fa]a ei.
– Nu, Laura. Trebuie s` r`mâi. Sper s` vorbe[ti cu Melissa.
Ea tres`ri, apoi ripost` pe un ton fals dezinvolt:
– {i despre ce, Dumnezeule?
O privi cu un aer enigmatic.
– Dac` i-am cerut Melissei s` vin` aici, nu este dintr-un
simplu capriciu. Ci pentru c`, este necesar s` ave]i o discu]ie.
– Necesar? Necesar pentru cine? ripost` ea, cu mâinile
crispate.
– Pentru tine [i pentru mine... pentru noi to]i.
Apoi, interveni vocea Melissei, dulce [i voalat` de
emo]ie:
– Da, Laura. Ceea ce am s`-]i spun, trebuia s` fi ascultat de
mult` vreme. Dar nu ai dat niciodat` ocazia nici unuia, nici
altuia s`-]i explice.
130 KAREN REYNOLDS
– Ah, da, chiar? ripost` ea pe un ton acru. {i nu inten]ionez

s` v` permit nici de azi \nainte. Nimic din ce ave]i de spus nu
m-ar interesa.
Melissa o privea cu compasiune, cu imen[ii ei ochi alba[tri
plini de triste]e.
– Te rog, Laura, nu te sup`ra. Totul s-ar putea clarifica dac`
ai accepta s` ne ascul]i.
Laura o fulger` cu privirea. Mila care se \ntrevedea \n
\ntreaga ei atitudine o exaspera. Nimic nu i se p`rea mai
execrabil ca mila.
– Nu am cerut s` v` v`d, nici s` v` vorbesc! strig` ea cu
furie [i nu v` cer decât un lucru: l`sa]i-m` \n pace!
– Laura, interveni Jake luându-i mâna, eu i-am cerut
Melissei s` vin`. Nu te lua dup` ea.
– Pu]in \mi pas` motivul pentru care ai invitat-o aici. {i nu
]in s`-l cunosc. Prefer s` nu [tiu detaliile sordide ale vie]ii tale
amoroase.
– E[ti pe o cale gre[it`, Laura...
– Ia te uit`! lans` ea, degajându-se cu o mi[care brusc`.
Bine\n]eles, eu sunt cea care v`d rùl pretutindeni. Tu e[ti
precis la fel de pur ca un bebelu[.
Jake \[i \nfund` mâinile \n buzunarele blugilor. O lucire
fugar` de mânie trecu prin ochii lui.
– {tiu ce crezi, Laura, dar te \n[eli. Nu exist` nimic altceva
\ntre mine [i Melissa decât prietenie.
– Evident! rânji ea.
El scoase un oftat exasperat, apoi \ncerc` s-o fac` s`
ra]ioneze:
– Dac` ar fi fost altfel, crezi c` a[ fi organizat aceast`

\ntâlnire \ntre voi? Gânde[te-te un pic, Laura. {i \nceteaz` s`
vezi prezentul prin prisma trecutului.
Ea strânse din din]i. Era prea viclean ca s` po]i avea
dreptate \ntr-o discu]ie. Avea arta de a \ntoarce cel mai mic
detaliu \n favoarea lui pentru a te culpabiliza.
– Sincer, nimic din ce faci nu m-ar mira, mormì Laura.
Excelezi prea mult prin a-]i disimula inten]iile. Cum a[ putea
s` ghicesc ce ai putut complota \n mintea ta [ireat`?
Fa]a lui Jake se aspri.
– Melissa [i cu mine am avut o leg`tur` pe vremuri. Dar
s-a terminat de mult` vreme. De fapt, nu s-a mai pus problema
din momentul \n care te-am cunoscut.
– U[or de zis! spuse ea \nainte de a se \ntoarce,
nemaisuportând vederea lor.
|n spatele ei, Melissa se ridic` [i rosti cu o voce trist`:
– Este adev`rat, Laura. Eu nu [tiam atunci, dar totul s-a
terminat \ntre noi doi din clipa \n care a pus ochii pe tine.
Nu este vina lui, spuse ea privindu-l cu tandre]e [i
melancolie. Era mai presus de el. S-a prins de tine atât de
repede... era imprevizibil, atât pentru el cât [i pentru
mine.
Laura sim]i c` buzele-i \ncep s` tremure – f`r` s` [tie clar
dac` era din cauza sup`r`rii sau a furiei. {tia un singur
lucru: trebuia s` ias` din aceast` \nc`pere cât mai repede
posibil.
Jake \i puse mâna pe um`r.
132 KAREN REYNOLDS
– Vrei s` te a[ezi acum [i s` ne ascul]i?

Ea se \ntoarse \ncet. Ochii \i str`luceau de furie [i de
lacrimi st`pânite.
– |mi pare rù, doamn` Radcliff, spuse ea cu o voce
ascu]it`, dar nu sunt \n stare s` mai suport mult vederea
dumitale.
Jake strânse din maxilare [i scrâ[ni:
– Grosol`nia ta dep`[e[te limitele. A[az`-te [i ascult`.
Ea se scutur` pentru a se elibera din mâna lui.
– M` enervezi! {i dumneata la fel, adùg` ea azvârlindu-i o
privire furioas` Melissei. M` dezgusta]i [i unul [i altul! Sunte]i
incapabili s` sta]i mai mult de cinci minute f`r` s` v` s`ruta]i?
Mi-a]i transformat ziua c`s`toriei \ntr-un co[mar. Tu mi-ai
r`v`[it via]a [i ai disp`rut f`r` s`-]i pese ce s-ar \ntâmpla cu
mine. Ai uitat de existen]a mea pân` acum.
– Fals! se indign` Jake, furios.
– Este purul adev`r! M-ai ignorat pân` la \ntâlnirea noastr`
din acel club de noapte. Dar \mi este indiferent. S` v` ia dracu
pe amândoi!
U[a se deschise brusc [i to]i r`maser` \nm`rmuri]i când
Mike Jenson intr` \n \nc`pere. Laura \[i reveni prima [i se
gr`bi spre u[`, \mpingându-l pe Mike \n trecere. Se n`pusti
c`tre scar`.
– Ce-a apucat-o? \l auzi ea \ntrebând. Am devenit dintr-o
dat` lepros?
Nu mai avea suflu când intr` \n camera ei. Trânti u[a, apoi
se rezem` de ea cu ochii \nchi[i [i arzând de lacrimi st`pânite.
Avea un tupeu incredibil pentru a \ndr`zni s` invite aceast`

femeie s` vin` s`-i fac` moral`. Aceast` voce dulce [i tragic` o
\ngre]o[a. Aceast` Melissa prea fermec`toare [i bun`, aproape
ireal`, \i f`cea grea]`. De fiecare dat` când o privea, revedea
acel tablou: Jake lungit lâng` ea, cu p`rul ciufulit, iar fa]a
Melissei radiind, cu buzele umflate [i p`rul \n dezordine.
Cum ar fi putut ei s` nege? Doar nu sperau s-o fac` s`
cread` c` aveau \n acel moment rela]ii platonice? Oft` [i
cl`tin` din cap. A[a cum cuno[tea \nc`p`]ânarea lui Jake, era
de prev`zut c` nu ar abandona f`r` lupt`.
Se \ncrunt`. Dar de ce refuza el s` abandoneze? Cui
atribuia atâta importan]` pentru a \ncerca astfel s-o conving`?
Nu era oare din cauz` c` avea \nc` sentimente pentru ea?
Emo]ia f`cu s`-i bat` inima mai tare. Mâinile i se \ntâlnir`
\ntr-un gest de rug`ciune \n timp ce-[i mu[ca buza inferioar`.
De ce avea asupra ei o astfel de influen]` dup` ce o f`cuse s`
sufere chinurile martiriului? De ce avea dintr-o dat` chef s`
cânte, s` danseze [i s` sar` \n sus de bucurie la gândul c` el ar
avea poate sentimente pentru ea?
„Sunt o proast`, gândi ea cu am`r`ciune. O adev`rat`
proast`, caraghioas` [i lipsit` de mândrie. Dup` atât de mult
timp [i atâta suferin]`, \nc` sunt \ndr`gostit` de el“. Scoase un
oftat adânc. De ce nu reu[ea s` se descotoroseasc` de un
sentiment atât de profund ca dragostea sa pentru Jake?
Când dragostea te ]ine \n mâinile ei, se cramponeaz` cu o
\nc`p`]ânare dureroas`. Dar Laura nu vroia s` sufere. Spera s`
simt` indiferen]` fa]` de Jake. Spera s` devin` insensibil` la
134 KAREN REYNOLDS
atingerea, la vocea [i la prezen]a lui. Ori, \n loc de asta, cum

se apropia de ea, sim]ea c` trupul \i fream`t` de dorin]` [i de
emo]ie. Ceea ce era perfect contradictoriu [i prostesc.
„Este un monstru f`r` inim`, dar \l iubesc \nc`“, gândi ea
cu am`r`ciune.
B`tì \n u[` o f`cur` s` tresar`. Cine era? Jake? Melissa? |[i
\n`bu[i un râs nervos. Aceast` cas` era plin` de oameni
hot`râ]i s-o viziteze \n camer`. Era mai rù ca un peron de
gar`!
– Laura? E[ti acolo? \ntreb` vocea lui Jake.
Cu inima strâns`, plec` \n vârful picioarelor s` se ascund`
\n baie.
– Laura? strig` Jake pe un ton puternic, dar care nu
con]inea nici o not` de furie.
Zgomotul pa[ilor lui se deplas` prin camer`.
Tân`ra se lipi de perete, aproape de u[`, rugându-se
cerului s` nu fie g`sit`.
– Laura?
Vocea lui era mai aproape \n prezent. U[a de la baie se
deschise apoi se opri \n momentul \n care o atinse. Jake intr`
\n \nc`pere. Laura \[i ]inu r`suflarea. Când u[a se d`du \n
l`turi, se g`si ru[inat`, expus` privirii lui furioase.
El o prinse de \ncheietura mâinii, o trase \n camer` [i o
f`cu s` se a[eze pe pat. Jake r`mase \n picioare, \n fa]a ei.
– De ce te ascundeai acolo?
– Mi s-a p`rut mai original decât dulapul, replic` ea cu
r`ceal`.
– Foarte nostim!
Cu ochii pe jum`tate \nchi[i, o privea fix. Ea-i sus]inu iritat`
privirea.
– {i de ce crezi c` m` ascundeam, dup` p`rerea ta? Fiindc`
nu aveam chef s` te v`d, bine\n]eles. Dar ]ie pu]in \]i pas`.
Chiar dac` [tii c` g`sesc prezen]a ta indezirabil`, nu te re]ii s`
mi-o impui!
El scoase un oftat adânc.
– }i-am spus ieri, \nainte de plecarea mea: ne r`mân multe
lucruri de clarificat.
– {i unde ai fost? se zbor[i ea. Era vorba de o problem` de
cea mai mare importan]`... sau absen]a ta avea o leg`tur` cu
tân`ra persoan` care se afl` jos?
Jake o ascultase f`când un efort vizibil s` n-o \ntrerup`.
– A trebuit s` m` duc la Paris, replic` el cu r`ceal`.
Laura \[i ridic` sprâncenele.
– Adic` \n apropierea aeroporturilor dac` nu m` \n[el! Din
\ntâmplare, Melissa nu [i-a petrecut seara de ieri la Paris?
El \[i \nfund` mâinile \n buzunare.
– |ntr-adev`r, [i-a petrecut seara de ieri la Paris. Tocmai
sosea de la Londra cu avionul.
Laura zâmbi rùt`cios.
– Te-ai dus s-o \ntâmpini, \l zeflemisi ea. Cu adev`rat
emo]ionant! {i trebuia s`-i ar`]i drumul ca s` vin` aici.
– Da, altfel ar fi riscat s` se r`t`ceasc`. Nu a venit niciodat`
altfel decât condus` de Peter.
Laura \l fulger` cu privirea.
136 KAREN REYNOLDS
– Ar fi trebuit s`-]i petreci noaptea cu ea la hotel [i s-o

\nso]e[ti chiar tu \n aceast` diminea]`. Ai fi \mpu[cat doi
iepuri dintr-o dat`!
V`zu cum sup`rarea \i altereaz` tr`s`turile, dar se
st`pâne[te.
– Laura, ]i-am spus deja, nu este metresa mea.
– Nu? Ha, se poate s` nu fie. Dar nu uita, v-am surprins
\nl`n]ui]i pe un pat, deci am toate motivele s` cred c` rela]iile
voastre nu erau pur amicale, cel pu]in \n acel moment.
– E[ti \nc` furioas`...
– M`rturise[te c` am de ce! explod` ea, ochii devenindu-i
de un verde limpede sub efectul indign`rii. Ai \nceput prin a
abuza de for]a ta, ieri dup`-amiaz`, ca s` faci dragoste cu
mine. Apoi, abia ai ie[it din pat, te gr`be[ti s-o [tergi la Paris
pentru a te \ntâlni cu alt` femeie... [i mai precis, cu cea cu care
m` \n[elai \n ziua nun]ii. Crezi \ntr-adev`r c` ar trebui s` strig
de bucurie?
Fa]a lui Jake se \mpurpur` [i ochii lui alba[tri exprimar` o
emo]ie pe care Laurei \i fu greu s-o descifreze.
– Este imposibil s` se discute cu tine când e[ti \n aceast`
dispozi]ie, Laura. Voi a[tepta s`-]i reg`se[ti calmul pentru a-]i
vorbi.
– Nu am inten]ia s` te ascult niciodat`!
Ea se ridic`. El o observ` \n t`cere câteva clipe, apoi sfâr[i
prin a declara pe un ton sec:
– Iat` un an de când a[tept, pot s` mai am r`bdare pu]in.
Cu acestea, se \ntoarse pe c`lcâie [i ie[i, \nchizând u[a \n
urma lui. Laura \[i mu[c` buza inferioar` [i se \ndrept` spre
fereastr`. Apoi se pierdu \n contemplarea parcului lini[tit [i

oft`: de ce nu putea s` aib` [i ea sufletul a[a de calm [i senin?
Când intr` \n sufragerie, la ora prânzului, Jacke nu se afla
acolo.
– Bun`, bun`! o \ntâmpinar` Thereza cu un zâmbet
cordial. Ai petrecut o diminea]` pl`cut`?
|ncepu s` se plimbe prin camer` [i unduirea p`rului sù
lung [i blond \i d`dea aerul unei raze de soare care r`sare.
– Nu m-am sculat decât acum dou` ore. M` sim]eam
groaznic la trezire. Russ a venit s` m` trag` din pat când eram
\nc` pe t`râmul viselor. Ai cunoscut-o pe prietena mea,
Melissa? Este \ncânt`toare, nu-i a[a? Nu este corect... pe lâng`
ea, eu m` simt [tears`. Dar este atât de adorabil` \ncât nu m`
pot \mpiedica s` n-o iubesc.
Laura \naintase \n \nc`pere, zâmbind sub acest torent
verbal. Russ st`tea lâng` bufetul cu bùturi, \mbr`cat cu un
pantalon negru [i un veston vi[iniu.
– Salut, frumoasa mea, \i spuse el Laurei. Ce bei?
– Un Martini, te rog.
|naint` s` ia paharul pe care i-l \ntindea el [i \ntreb`:
– Unde sunt ceilal]i?
Thereza f`cu cu mâna un gest de zbor.
– Oh, Mike a plecat \n sat s` fac` fotografii. Dup` el, ar
trebui s` [tii ce ar inten]iona s` fac`.
Un zâmbet pluti pe buzele Laurei. Mike p`rea s` aib` o
sl`biciune fie pentru cine era tân`r [i de o mare frumuse]e, fie
138 KAREN REYNOLDS
pentru cine era b`trân [i foarte ridat. Dup` el, cu aceste

subiecte reu[ea cele mai bune fotografii. Cum ale sale erau cel
mai des excelente, avea f`r` \ndoial` dreptate.
– Cât despre Jake, continu` Thereza, a dus-o pe Melissa s`
m`nânce undeva pe drum.
– Ah da? se mir` Laura, un pic cam repede, cu sprâncenele
\ncre]ite.
Ochii negri ai lui Russ se fixar` asupra ei, aten]i [i
perspicace.
– A[a ne-au spus. Melissa avea nevoie s` fac` unele
cump`r`turi [i au hot`rât s` m`nânce la restaurant.
Laura reu[i s` asculte toate acestea cu un aer senin, apoi,
ca s` \ntre]in` politicos conversa]ia, coment`:
– Va absenta deci mai multe ore.
Russ ridic` din umeri.
– N-au precizat, dar m` \ndoiesc. Sunt prieteni vechi.
Se \ntrerupse pentru a observa reac]ia Laurei.
– Ceea ce [tii \n mod sigur, adùg` el.
Laura bù pu]in Martini, apoi \ntreb` cu deta[are:
– Deci, nici Mike nu se va \ntoarce s` m`nânce.
Russ zâmbi \n fa]a abilit`]ii ei de a schimba subiectul. Apoi,
cu un aer dezolat, replic` \ncet:
– Nu, r`mânem noi trei acas`, singuri cu doamna
Winterbottom.
Laura \[i petrecu dup`-amiaza \n camera ei, s`
preg`teasc` planul unui chestionar pentru interviul
Therezei. Era ora [ase când auzi ma[ina lui Jake sosind. Se
duse s` se uite pe fereastr`, ascuns` \n spatele perdelei de
dantel`.
– Iat`-ne ajun[i, \n fine! spuse vocea dulce a Melissei.
Jake râse tandru [i murmur` un r`spuns inaudibil. Melissa
\i zâmbi [i \naint` \n fa]a ma[inii. Laura sim]i cum i se strânge
inima când \l v`zu pe Jake luând-o familiar de bra] pentru a
intra \n cas`.
Laura r`mase mult timp \n]epenit` la fereastr`, prad` unei
triste]i adânci. |n ciuda tuturor protestelor sale, Jake avea mai
mult decât rela]ii pur amicale cu aceast` femeie! Ar fi trebuit
s` fii orb ca s` nu-]i dai seama!
Se sim]i \n pragul disper`rii la ideea de a se afla sub acela[i
acoperi[ vreme de o s`pt`mân`, f`r` a putea s`-i evite. Dar \[i
\nghi]i lacrimile. Nu era momentul s` plâng`. Trebuia s` arate
o fa]` destins`. Trebuia s`-[i mobilizeze toat` energia pentru
a domina gelozia [i am`r`ciunea care o rodeau de fiecare dat`
când [i-o \nchipuia pe Melissa cu Jake.
Capitolul 8
Laura pl`nuise s` ia interviul Therezei a doua zi diminea]`.

Ceea ce se dovedi imposibil, fiindc` era aproape ora
unsprezece când tân`ra femeie se scul`. Pe deasupra, ap`ru
\ntr-un neglijeu de m`tase, cam ursuz`.
– Sincer, Russ, ar trebui s` m` treze[ti mai devreme, gemu
ea. M` simt \ntotdeauna rù când dorm prea mult. M` g`sesc
idioat`, abrutizat` [i obosit`.
Russ o contempla cu un zâmbet indulgent [i ochi sclipind
de amuzament.
– Foarte bine, comoara mea. Mâine te scol din pat \n zori.
E[ti de acord?
Thereza f`cu o fa]` \ngrozit`.
– Ptiu! Nu vorbeam s` m` scol odat` cu gìnile, ci la o or`
normal`. S` spunem \n jur de nou` [i jum`tate. S` fiu \n
picioare \n zori când filmez \mi este suficient. Agita]ia la ora
cinci diminea]a nu poate fi decât nociv` s`n`t`]ii!
Laura se retrase discret. Când \nchise u[a, un zâmbet

\nduio[at \i plutea pe buze. Ei, dup` cum se vedea, erau uni]i
tandru; fiecare din gesturile [i vorbele lor \]i provocau invidie.
|n ciuda limbajului sù galant, Russ era \n admira]ie fa]` de
so]ia lui. Thereza \l f`cea fericit. Era reconfortant s` vezi un
mariaj atât de fericit.
Un mariaj foarte diferit de al ei cu Jake, gândi Laura melan-
colic`, atunci când ie[ea din gr`din`. Ridic` din umeri:
interviul trebuia s` a[tepte pân` dup`-amiaz`. P`cat, fiindc`
sperase s`-l termine \n dou` sau trei zile. Ceea ce i-ar fi permis
s` se \ntoarc` la Londra f`r` s` \ntârzie mai mult decât era
necesar.
Credea c` nu va putea s` suporte mult timp s`-i vad` pe
Jake [i pe Melissa \mpreun`. De fiecare dat` când \i privea, era
torturat` de otrava perfid` pe care gelozia i-o strecura \n vene.
– Domni[oar` Hadleigh! strig` o voce ascu]it` prin
gr`din`.
Se \ntoarse [i privi c`tre cas`; \n pragul u[ii, cu mâinile \n
[olduri, doamna Winterbottom o observa fix.
Laura se \ntoarse [i \ntreb`:
– Da, doamn` Winterbottom?
– Sunte]i chemat` la telefon. Un b`rbat care pretinde c`
este patronul dumneavoastr`, spuse ea pe un ton posac.
Laura oft`.
– {i chiar el este. Mul]umesc, doamn` Winterbottom.
Aceasta o urm`ri din ochi \n timp ce se \ndrepta spre
aparat.
142 KAREN REYNOLDS
– Alo? spuse Laura \n telefon.

– Ah, bun`, draga mea Laura, replic` vocea lui Rupert. M`
\ntrebam cum merge interviul.
Cum doamna Winterbotoom \ntârzia \n vestibul, Laura o
privi \ntr-un mod semnificativ. Menajera \i arunc` o privire
iritat`, apoi plec` spre buc`t`rie cu un pas greoi.
– De-abia a \nceput, min]i Laura.
– Bine, bine, e[ti pe calea cea bun`, spuse Rupert.
Continu` tot a[a. ~`... mai ales, trebuie s` r`mâi pân` la
sfâr[itul s`pt`mânii.
Laura se \ncrunt` u[or.
– Dar a[a este prev`zut.
Rupert tu[i.
– Da, da, bine\n]eles, micu]a mea. }ineam s`-]i reamintesc,
din cauza tuturor celebrit`]ilor care vor sosi acolo pentru
weekend. Va fi o serbare pentru celebrarea noului contract al
Therezei.
Laura \[i \ncre]i din nou sprâncenele.
– Nu [tiam. Nu am fost informat`.
Rupert scoase un mic râs nervos.
– Ah, nu? Ei bine, n-are importan]`, asta-i situa]ia. Acum,
trebuie s` te p`r`sesc. Carly tocmai intr` \n biroul meu. Nu
uita c` vrem un reportaj despre s`rb`torire. Pe s`pt`mâna
viitoare. La revedere!
– Rupert...
Laura se \ntrerupse, fiindc` linia telefonic` se
\ntrerupsese.
Puse receptorul la loc cu un aer nedumerit. Nimeni nu-i

vorbise despre aceast` s`rb`torire. |[i aminti atunci o reflec]ie
a Melissei \n leg`tur` cu sosirea so]ului ei, vineri, pentru a
asista la recep]ie. Dar de ce \i telefonase Rupert c` trebuia s`
r`mân` pân` la sfâr[itul s`pt`mânii? Nu avea de unde s` [tie
de inten]ia ei de a se \ntoarce mai devreme.
|[i \ncre]i pleoapele. Jake! Jake trebuie s`-i fi telefonat
pentru a-i cere s` pretind` s` r`mân` \ntreaga s`pt`mân`.
Furia o f`cu s` strâng` din din]i. Avea chiar un tupeu infernal!
|n]elegea motivul acestei interven]ii, bine\n]eles. Era convins
c`, având un pic de timp, va sfâr[i prin a asculta ceea ce
Melissa [i el vroiau s`-i spun`.
Se rezem` de perete [i reflect`. Trebuia s` aib` o explica]ie
cu Jake: pentru a-i interzice s` se amestece \n via]a ei.
Auzi cum se deschise u[a salonului [i tres`ri. Apoi
surprinse primele frânturi dintr-o conversa]ie care o f`cu s`
\n]epeneasc` pe loc, cu urechile ciulite, incapabil` s` reziste
tenta]iei de a asculta continuarea.
– Jake, trebuie neap`rat s`-i expunem situa]ia, spunea
Melissa.
|l auzi pe Jake oftând adânc.
– Am \ncercat de nenum`rate ori, Lissa. Dar e pierdere de
vreme. Refuz` cu \nc`p`]ânare s` m` asculte.
Modul lui de a pronun]a cu blânde]e diminutivul Melissei
\i strânse inima. Era foarte tandru cu aceasta, gândi Laura, \n
timp ce fa]` de ea nu manifesta decât violen]` [i agresivitate.
Vocea suav` a tinerei femei se ridic` din nou.
144 KAREN REYNOLDS
– Ar trebui s` \ncerc s`-i vorbesc. {tiu, m` ur`[te, dar ar

vedea lucrurile altfel dac` explica]ia ar veni din partea mea.
– Nu [tiu... Se poate s` ai dreptate. Nu mai ajung s` v`d
clar problema.
– Bietul de tine, \l comp`timi Melissa cu blânde]e.
– Nu este vorba numai de ce s-a petrecut \ntre noi, \n]elegi,
continu` Jake cu o voce grav` [i emo]ionat`. R`d`cinile rùlui
sunt mult mai adânci. Se \ntrep`trund cu alte motive decât
evenimentele din ziua nun]ii noastre.
– Are leg`tur` cu tat`l ei?
Laura sim]i c` gâtul i se usuc`, consternat` c` Jake
\ndr`znise s` discute detalii atât de penibile din via]a ei privat`
cu aceast` femeie.
– Da, de aceea sunt obligat s` umblu cu m`nu[i cu ea. Este
atât de profund perturbat`, \ncât cea mai mic` gaf` din partea
mea face s` reizbucneasc` totul. Atunci, furia ei se porne[te [i
m` pune la zid – nu mai vrea s` asculte nimic.
– Trebuie neap`rat s-o punem la curent, Jake, murmur`
Melissa. Nu po]i continua s` supor]i asta la nesfâr[it.
Se l`s` t`cere, apoi Jack rosti cu o voce r`gu[it`:
– {tiu... nu mai pot.
Laura sim]i cum \i dau lacrimile \n timp ce asculta. Ce vroia
s` spun` prin „Nu mai pot?“ |[i mu[c` buza care \ncepuse s`
tremure de am`r`ciune. El dorea s` divor]eze... iat` ce vroia s`
spun`! Pentru a se rec`s`tori cu Melissa? Dar [i ea era
m`ritat`...
Pentru Laura, asta nu era adev`rata problem`. Dorin]a de a

divor]a a lui Jake \nsemna c` urma s`-l piard` definitiv...
Brusc, asta i se p`rea suferin]a cea mai de nesuportat pe care
o cunoscuse \n via]`.
Inima i e strânse la amintirea dup` amiezii când f`cuse
dragoste cu ea. Apoi o cuprinse furia. Mândria jignit` \i
\nl`tur` am`r`ciunea. |n timp ce o ]inea \n bra]e, se
gândea la alta. Strânse pumnii, dezgustat`. Ar fi vrut s`-l
omoare!
Rupert n-avea decât s` se duc` la dracu. {i Jake la fel! Nu
se punea problema s` mai r`mân` \n aceast` cas` un minut \n
plus. Era prea mult s` i se cear`. Era mai presus de puterea ei.
Merse câ]iva pa[i.
– Este cineva \n vestibul! spuse Melissa cu o voce
speriat`.
Laura sosea la picioarele sc`rilor când u[a se deschise larg.
Se \ntoarse [i-l fix` pe Jake cu o privire furioas`.
– Am auzit totul!
Jake p`ru r`v`[it.
– V`d...
Cl`tinându-se, se ag`]` de balustrad` [i se str`dui s`-[i ia
un ton neutru când rosti:
– }in s` precizez c` po]i cere divor]ul când dore[ti. Astfel,
vei fi liber s` te \nsori cu Melissa sau cu oricine consideri. |i
urez succes celei care m` va urma! Nu-i va trebui mult timp s`
descopere cât e[ti de ipocrit [i de mincinos!
|[i termin` tirada dintr-o r`suflare.
146 KAREN REYNOLDS
– Am impresia, Laura, c` te \n[eli \ntr-un fel sau altul \n

interpretarea celor auzite, spuse el \ncet, \naintând spre ea,
u[or \ncruntat.
– Nu, Jake, replic` ea, foarte rigid` [i rece. Singura dat`
când m-am \n[elat \n ceea ce te prive[te a fost \n ziua când am
acceptat s` m` m`rit cu tine.
Afect` un aer dezinvolt, pentru a continua:
– Dar, nu-i a[a, ni se \ntâmpl` tuturor s` comitem erori. {i
o repet, po]i cere divor]ul când vei voi.
Se \ntoarse pentru a urca sc`rile, dar Jake o ajunse din doi pa[i.
– Unde te duci?
– |n camera mea.
Ochii alba[tri o privir` câteva clipe \n t`cere.
– Nici s` nu te gânde[ti! O s` cobori s` ascul]i ceea ce
Melissa [i cu mine avem s`-]i spunem. Este timpul s` afli
adev`rul.
Ea sim]i cum \i vin \n ochi lacrimi de furie. Nefiind
mul]umit s-o umileasc` \n particular, vroia s-o fac` [i-n fa]a
Melissei.
– Nu vreau s` v` ascult! url` ea. {i [tii de ce? Fiindc` pu]in
\mi pas`! Distreaz`-te cum vrei cu cine \]i place, dar nu conta
pe mine s` te ascult. Sunt s`tul` de minciunile [i reaua ta
credin]`.
|ncepu s` se \ndep`rteze de el, tremurând de furie,
prad` unei dezn`dejdi atât de mari \ncât picioarele
amenin]au s-o lase.
Jake o re]inu de bra].
– Dac` \]i \nchipui c` o s` te las s` pleci f`r` a l`muri

situa]ia, te \n[eli!
Laura \ntoarse \ncet capul când remarc` prezen]a Therezei
[i a lui Russ \n josul sc`rii. Ei \i fixau cu un aer aiurit [i plin de
curiozitate. Ea se smulse din strângerea lui Jake.
– }ii neap`rat s` provoci un scandal \n public? mormì ea
printre din]i, ar`tând spre cuplul care \i observa.
Jake le azvârli o privire peste um`r.
– |mi este perfect egal!
– Foarte bine. |n acest caz, vei avea parte de scandal! {i
sper s` apreciezi!
Cu acestea, strângând din din]i, \i trase o palm` cu toat`
puterea. Cu obrazul marcat de urma degetelor ei, o privi
stupefiat. |n mijlocul t`cerii \ncordate, Laura urc` sc`rile dou`
câte dou`. Jake o prinse \n fa]a camerei [i o \ntoarse cu fa]a
spre el.
– De ce ai f`cut asta? Crezi c` a te bate \n public poate
aranja lucrurile?
Furia o f`cea s` tremure din cap pân` \n picioare.
– |nfumuratule, bâigui ea, \]i \nchipui c` o s` ie[i
\ntotdeauna basma curat` prin discursuri! Ei bine, pentru o
dat` nu o s` reu[e[ti.
Se \ntoarse pe c`lcâie [i \nainte ca el s-o fi putut re]ine intr`
\n tromb` \n camera ei, trânti u[a [i o \ncuie.
– Deschide! \i ordon` el.
El b`tu \n u[` amenin]`tor.
148 KAREN REYNOLDS
– Dac` nu deschizi aceast` u[`, o s-o sparg!

– F` ce vrei.
Auzi un murmur de voci ne\ncrez`toare la parter. Apoi
un [oc puternic zgudui u[a. Ea avu un moment de recul
instinctiv. „Dumnezeule, gândi ea speriat`, chiar o s` sparg`
totul“.
|n acel moment, \ncuietoarea ced` [i Jake p`trunse \n
\nc`pere cu pa[i mari. Laura se ghemui cu respira]ia oprit` de
valurile de violen]` pe care le sim]ea emanând din el. Se \n`l]a
\n fa]a ei, imens, nelini[titor.
– Coboar` cu mine, spuse el sec.
– Nu.
F`r` a-i l`sa timp s` se eschiveze, o prinse de \ncheieturi [i
o trase c`tre u[`. Ea \ncerc` \n van s` i se opun`. |l urm` pe
sc`ri, pe care le cobor\ \mpiedicându-se.
Cu obrajii \n fl`c`ri, se str`dui s` evite privirile intrigate
ale lui Russ [i Therezei. Jake o f`cu s` intre \n salon \nainte
de a-i spune cu o voce tìoas`:
– A[az`-te.
Laura \l ascult` \mpotriva voin]ei ei.
El se duse s-o caute pe Melissa [i o invit` s` intre. Tân`ra o
contempl` pe Laura cu o expresie plin` de simpatie. Apoi se
\ntoarse spre Jake [i-l \ntreb` cu o voce blând`:
– E[ti sigur c` este gata s` ne asculte?
– Te asigur c` o va face, spuse el. Nu-i a[a? adùg` el la
adresa Laurei.
Ea \i sus]inu t`cut` privirea [i \[i \ncruci[` bra]ele, hot`rât`

s` nu cread` un cuvânt din ce ar putea povesti ei. Se s`turase
s` mai fie bruscat`, fiindc` el abuza de for]a lui.
Jake [i Melissa luar` loc \n fa]a ei.
– Foarte bine, o s` \ncep deci cu \nceputul, spuse el.
Melissa [i cu mine suntem cuno[tin]e vechi. O cuno[team cu
mult \nainte de a te \ntâlni.
Privirea lui Jake alunec` spre Melissa. Laura o fix` cu o
privire du[m`noas`. Nu avea nici un chef s`-i asculte. Melissa
\ncuviin]` cu un semn din cap, ceea ce f`cu s` i se unduiasc`
p`rul de abanos. Apoi preciz`:
– Jake [i cu mine pl`nuisem s` ne c`s`torim, cam cu un an
\nainte de a te \ntâlni.
Laura p`stra o fa]` impasibil`. Biata Melissa, [i ea trebuie s`
fi suferit v`zând cu cine are de-a face.
Jake \[i \ngust` ochii.
– Gre[e[ti când \]i imaginezi c` nu \n]eleg ce se petrece \n
mintea ta \ntortocheat`... Dar te \n[eli. Nu exist` \n toat`
lumea zeci de femei c`rora le-a[ fi promis c`s`toria \nainte de
a le p`r`si. Ai face bine s`-]i sco]i aceast` idee din cap.
– Nu-mi \nchipuiam nimic de acest soi, min]i Laura, f`r` a
reu[i s`-[i ia un aer ofensat.
Jake f`cu o mutr` incredul`, dar se mul]umi s` adauge:
– Ne-am v`zut vreme de un an, \nainte de a pl`nui s` ne
c`s`torism. Eram amândoi f`r` leg`turi, aveam amândoi peste
treizeci de ani [i gândeam c` ar fi timpul s` fond`m o familie.
Arunc` o privire tandr` Melissei, apoi adùg` \ncet:
150 KAREN REYNOLDS
– Dar nu ne iubeam la nebunie.

Melissa zâmbi \nduio[at`.
– Este adev`rat, Jake.
|l privi o scurt` clip` \nainte de a se \ntoarce la Laura.
– Hot`râsem s` ne c`s`torim dup` \ntoarcerea mea din
India.
– Din India? \ntreb` Laura.
Jake relu` povestirea.
– Melissa lucra la acea vreme cu o echip` care filma
documentare pentru televiziune. Trebuiser` s` plece \n
India pentru [ase luni. Convenisem s` ne c`s`torim la
\ntoarcerea ei, dac` nu ne r`zgândeam unul sau altul \ntre
timp.
Imen[ii ochi alba[tri ai Melissei str`luceau blând.
– Necazul este c` deplas`rile noastre erau atât de
numeroase \ncât nu-mi ajungea nici una dintre scrisorile lui
Jake. Nu [tia niciodat` dac` m` aflam la Delhi sau Chandigar.
Jum`tate din timp nu [tiam nici eu unde voi fi a doua zi.
Laura examina problema. Se temea s` se lase convins` de
povestea lor. Ceea ce reprezenta o nou` umilin]`.
– Este adev`rat, po[ta func]ioneaz` \n India \ntr-un mod
\ngrozitor.
Laura strânse din din]i.
– Fascinant! protest` ea.
– Inutil s` te ar`]i odioas`, spuse Jake cu o voce glacial`.
Când te-am cunoscut, am \ncercat s` dau de Melissa. I-am
trimis telegram` dup` telegram`, scrisori... Am f`cut tot
posibilul s-o pun la curent. Dar \n zadar, conchise el cu o

ridicare din umeri. Scrisorile \mi demonstrau c` nu primise
nici o veste de la mine.
Laura \[i \n`l]` sprâncenele.
– Toate acestea sunt emo]ionante, dar nu v`d ce m`
prive[te pe mine.
– O s` ajung [i acolo, replic` el sec. Melissa s-a \ntors din
c`l`torie \n ziua nun]ii noastre. A telefonat imediat la biroul
meu, unde nu a putut lua leg`tura cu mine.
Laura \ntoarse privirea, exasperat`, ner`bd`toare ca
aceast` povestire s` se termine. Melissa relu` firul:
– Când am auzit c` se c`s`tore[te nu mi-a venit s` cred.
F`cu o grimas`, ridic` din umeri, apoi continu`:
– |n timpul [ederii mele \n India, nu speram decât s`-l
reg`sesc. Zilele de lucru erau grele. Nu se oprea filmarea
decât la ora de culcare. Gândurile mele erau atunci ocupate
decât de Jake [i planurile noastre de c`s`torie, m`rturisi ea cu
ochii pleca]i
– Habar n-aveam c` s-a \ntors, oft` Jake, pân` \n momentul
când am z`rit-o la biseric`.
Melissa \ntoarse spre Laura o fa]` \ngrijorat`.
– Aveam nevoie s`-l v`d...
Laura plec` ochii, furioas` c` \ncepea s` se \nduio[eze.
Melissa relu`.
– Nu reu[eam s` accept d`râmarea universului pe care \l
construisem \n jurul lui. Eram r`nit`, sup`rat`, m` sim]eam
\n[elat`, umilit`.
152 KAREN REYNOLDS
Jake o observ` cu o privire trist`. Laura \[i strânse pumnii.

Dac` \n]elegea ce putuse sim]i Melissa, asta nu scuza cu nimic
maniera \n care Jack o \n[elase pe ea \ns`[i.
Tân`ra femeie inspir` adânc.
– F`r` \ndoial`, un elan de furie [i un pic de masochism
m-au \mpins s` asist la nunta voastr`. Vroiam s` [tiu cum e[ti.
Aveam inten]ia s` v` fac albie de porci pe amândoi. Dar, zâmbi
ea, presupun c` nu st` \n firea mea s` procedez astfel. De[i m`
sim]eam batjocorit`, furia mea nu era atât de oarb` \ncât s` m`
\mping` s` fac scandal. Am a[teptat ca Jake s` fie singur \n
camer` pentru a m` duce s`-l v`d.
Laura o privi cu am`r`ciune.
– De ce?... Nu [tiai ce tulbur`ri poate provoca asta? Trebuia
s`-]i imaginezi totu[i consecin]ele probabile a prezen]ei
dumitale \n camera lui.
– Eram furioas`! Consideram c`-mi datoreaz` cel pu]in o
explica]ie, replic` ea mai ferm.
Laura \ncuviin]` cu o cl`tinare din cap.
Melissa continu` cu o voce foarte joas`:
– Nu aveam for]a s` te \nfrunt, Laura. Speram s` v`d cum
ar`]i, bine\n]eles. Dar nu vroiam s`-]i adresez cuvântul. Erai
du[manca. Cea care, \ntr-un scurt interval de [ase luni, mi-l
furase[i pe Jake.
Laura lupta \mpotriva compasiunii crescânde pentru
Melissa. |ncepea s` se \ntrebe dac` ceea ce auzea era adev`rul.
Melissa o privea fix [i cu o voce care sem`na a mirare,
relu`:
– A[ezat` \n fundul bisericii, te contemplam, ascultam

timbrul voios al vocii tale [i te invidiam. Te blestemam [i
doream ca Jack s` nu te fi \ntâlnit niciodat`.
Se l`s` o t`cere pe care Jack o \ntrerupse:
– Când a intrat \n camera mea eram consternat. Nu [tiam
ce s`-i spun. Era atât de r`v`[it`, \ntr-o astfel de stare de
confuzie, c` ai fi spus c` este o somnanbul`... Am \ncercat
s`-i explic situa]ia cu blânde]e. Este simplu de anun]at c` \n
momentul \n care te \ndr`goste[ti cu adev`rat, asta te
surprinde ca o lovitur` de traznet [i nu po]i face nimic. Dar
este dificil de admis când iube[ti tu \nsu]i. Cum era cazul
Lissei.
Laura \n]elegea ce vroia s` spun`... Totul p`rea adev`rat [i
conving`tor. Trebuia s`-l cread`?
– Am izbucnit \n plâns, sufl` Melissa.
F`cu o grimas` [i continu` pe un ton mai sigur:
– Ast`zi g`sesc asta un pic caraghios, dar la vremea aceea
aveam impresia c` trìesc un co[mar.
Laura o \n]elegea perfect: \[i amintea starea de trans` \n
care trìse dup` ruptur`.
– Nu [tiam prea bine ce s` fac când a \nceput s` plâng`,
continu` Jack. Mi-am urmat instinctul [i am \mb`rb`tat-o cât
de bine m-am priceput.
– Ai s`rutat-o! interveni cu r`ceal` Laura.
– Nu aveam inten]ia. O luasem pur [i simplu \n bra]e...
Melissa interveni \n locul lui:
154 KAREN REYNOLDS
– Niciodat` nu am sim]it o dorin]` a[a de violent` el s` m`

s`rute. |l [tiam \ndr`gostit profund de tine. {tiam [i c` totul se
terminase \ntre noi. Dar aveam nevoie de acest ultim s`rut. Mi
s-a p`rut foarte firesc s` \ntorc fa]a spre el [i s`-i gust buzele
pentru ultima oar`. |ncetasem s` mai plâng, era modul meu
de a-i spune adio. Presupun c` Jack nu vroia s` m` r`neasc`,
fiindc` o f`cuse deja. El \n]elesese prea bine c` era vorba de
un s`rut de adio.
– Deci pe mine m-ai r`nit \n locul ei, spuse Laura cu
am`r`ciune, \ntorcându-se c`tre Jack.
Se l`s` o scurt` t`cere, apoi el urm` cu o voce r`gu[it`.
– Nu a fost voit. Nu am vrut s`-]i fac rù, Laura.
Ea se ridic`. Trebuia s` p`r`seasc` aceast` \nc`pere cât mai
repede. Sim]ea cum \i dau lacrimile [i nu vroia ca Jack s-o vad`
plângând. |n cele din urm` \l credea, dar era prea târziu s`
revin` asupra trecutului, pentru a câ[tiga timpul trecut...
– Am auzit deja toate acestea... spuse ea, prad` confuziei [i
incertitudinii.
Jack t`cu o clip` \nainte de a se ridica [i el.
– Nu, nu le-ai ascultat niciodat`. Fiindc` \ntotdeauna ai
refuzat s` ascul]i.
Ea t`cu. Se sim]ea vinovat` c`-i pusese pe to]i \ntr-o situa]ie
delicat`. |i p`rea rù pentru Melissa: \i acuzase pe amândoi pe
nedrept. Dar toate acestea veneau \mpotriva mâniei [i urii care
fuseser` \n centrul universului ei vreme de un an. D`dea
dovad` de sl`biciune? Sau dimpotriv` devenea adult` [i lucid`?
Jack \ntreb` pe un ton periculos de calm:
– Dac` nu m` \n[el, nu ne crezi?

Privirea Laurei merse pe rând de la Jack [i la Melissa care o
observau cu aten]ie. Se auzi r`spunzând:
– Este o poveste cât se poate de \nduio[`toare.
Cu un nod \n gât, constat` c` Melissa p`rea \ncremenit`.
Laura se \ntreb` ce o \ndemnase se se arate cinic` \n fa]a
acestei femei care, pentru ea, venise s`-[i dezv`luie sufletul.
|[i lu` curajul \n din]i [i se \ndrept` spre u[`. Dar Jack o
re]inu de bra].
– Nici gând s` pleci!
Ea ridic` ochii spre el [i protest` f`r` mare convingere.
– Nu mai stau aici nici o secund` \n plus.
El nu-i d`du nici o aten]ie [i-i ceru Melissei s`-i lase
singuri.
Imen[ii ochi alba[tri ai tinerei femei erau dezola]i. Laura
sim]i c` i se frânge inima. De ce o jignise inten]ionat pe
Melissa din nou? |ncepea s`-i judece atitudinea dintr-un unghi
total nou. „De ce, se \ntreb` ea, nu pot accepta ce mi se
spune? De ce nu sunt \n stare s` am \ncredere, \n loc de a m`
\ndoi \ntotdeauna?“
Jack \i \ntrerupse [irul gândurilor.
– Destul! O s` punem dou` sau trei detalii la punct \ntre
noi [i de acum \ncolo \]i vei schimba comportamentul.
– Da? Crezi asta? ripost` ea \ntr-o ultima tentativ` de
sfidare.
– Am suportat toate comentariile tale acide, fantasmele tale
boln`vicioase \n leg`tur` cu tat`l tù [i am`r`ciunea ta
156 KAREN REYNOLDS
ridicol`. Nu a[ mai suporta de acum \nainte. |ncepând de

acum, o s` \nve]i s` ascul]i.
Ea \l str`fulger` cu privirea.
– M-am s`turat s` fiu brutalizat`.
Jack o trase lâng` el, atât de aproape \ncât ea \[i sim]i
trupul c` ia foc la contactul cu al lui.
– P`r`se[te deci aceste argumente proste[ti, Laura. Nu mai
au valoare. Acum [tii exact ce s-a petrecut \ntre Melissa [i
mine. S` nu-]i \nchipui c` voi accepta mai mult s` te v`d
f`când pe martira!
– Cum \ndr`zne[ti? [uier` ea, iritat` s` aud` vorbele pe
care le gândea [i ea.
– |nceteaz`... nu e[ti o femeie \n[elat`, ci o mic`
prostu]`.
Laura r`mase cu gura c`scat`. |i azvârli o privire \nciudat`,
apoi spuse primul lucru care-i trecu prin cap:
– Las`-m`.
– Nici s` nu te gânde[ti. Te-am l`sat prea des s` fugi \n
trecut. Este timpul s` dau dovad` de autoritate.
– Tiranule!
– Tiran? Este clar, spuse el cl`tinând din cap, c` m-am
ar`tat mult prea indulgent cu tine pân` acum. Sim]eam
compasiune pentru tine. Problema mea este c` sunt prea
comp`timitor! Am fost \n privin]a Melissei [i n-a ie[it nimica
bun. Mi-era mil` de tine din cauza tat`lui tù... De aceea nu
vroiam s` te buschez obligându-te s` m` ascul]i. M` temeam
s` nu te traumatizez.
– Nu am cerut niciodat` mila ta! se indign` Laura.

– Se vede c` ar fi trebuit s` m` ar`t mai ferm cu tine de la
\nceput! |n]eleg foarte bine motivele tale: situa]ia p`rea cu
adev`rat condamnabil`! Dar [tii acum c` nu a fost nimic.
Ea nu \ndr`znea s`-l priveasc`. |i era greu s`-[i recunoasc`
gre[elile. {i nu mai pu]in greu s`-[i schimbe p`rerea despre
jack. Dup` un an petrecut urându-l, ar [ti s`-l vad` \ntr-o
lumin` nou`?
El o strânse mai tare. Prin m`tasea c`m`[ii ea sim]ea b`tìle
inimii so]ului ei.
– De ce m` tulburi astfel, Laura? \ntreb` el cu o voce
r`gu[it`. |n ciuda tuturor necazurilor pe care mi le-ai cauzat
continuu s` te doresc nebune[te.
Ea se \nro[i ca focul.
– Nu m-a[ putea mul]umi cu asta, Jack. Nu vreau s`
re\nnod cu tine. Rela]iile sexuale f`r` sentimente nu m`
intereseaz`. M-ar face prea nefericit`.
– Ce spui acolo? se interes` el, perplex.
– Cineva a scris \ntr-o zi: „S` iube[ti nu \nseamn` fericire
dac` nu e[ti iubit. Fericirea este s`-l iube[ti pe cel care te
iube[te“. Iat` ce-mi doresc eu Jack. {i iat` de ce nu poate
exista nimic \ntre noi.
El se \ncrunt`.
– E[ti nebun`...
– Nu-]i bate joc de mine, Jack! i-o tìe ea. A[a sunt f`cut`
eu [i tu nu po]i nimic schimba. Rela]iile pur fizice, cu tine sau
cu altul, nu m` intereseaz`.
Inspir` adânc, \nainte de a adùga:
158 KAREN REYNOLDS
– Nu vreau deci s` te mai v`d niciodat`.

Lumini]e jucù[e se aprinse \n ochii lui Jack.
– Totu[i, m` iube[ti!
– Da, te iubesc, m`rturisi ea, cu capul drept [i ochii
str`lucind de lacrimi re]inute. Dar asta nu schimb` cu nimic.
Nu a[ putea suporta s` fiu dorit` f`r` dragoste.
El râse \ncet.
– |n]eleg. Nu vrei s` fii o femeie obiect.
– Nu m` face caraghioas`, Jack...
Puse un deget pe gura ei. Fa]a i se apropie de a ei [i Laura
sim]i r`suflarea lui \i mângâie fa]a \n timp ce murmur`:
– Nu mai spune nici un cuvânt.
– Las`-m` s` plec, \l implor` ea cu o voce tremur`toare.
– Nici gând. Te iubesc infinit de mult. Nu te voi l`sa
niciodat` s` pleci.
Laura crezu c` inima i se opre[te \n loc. |ntreb` nevenindu-i
s` cread`:
– Ce-ai spus?
Cu o voce pu]in r`gu[it`, el \i murmur` lâng` gur`:
– Te iubesc.
O bucurie inexprimabil` o cuprinse \n timp ce se priveau
\n t`cere. Niciodat` nu-i mai spusese asta. O ame]eal`
minunat` f`cea s` i se \nvârt` capul.
Buzele lui Jack le mângâie pe ale ei.
– |ntoarce-te la mine, Laura. De când m-ai p`r`sit, via]a
mea nu a fost decât o \n[iruire de clipe cenu[ii [i de o
plictiseal` mortale.
– A mea la fel, m`rturisi ea \ntr-un oftat.

– Am nevoie de tine, [opti el, \nainte de a-i lua gura \ntr-un
s`rut de o tandre]e care o mi[c` adânc.
– Cum pot s` fiu sigur`? Cum pot s` fiu sigur` c` m`
iube[ti desatul?
Buzele lui Jack se dep`rtar` de ale sale [i-[i cufund`
privirea \ntr-a ei.
– Nu vei [ti niciodat`, afirm` el cu o voce grav`. Nu po]i fi
sigur niciodat` de ceva \n via]`. Nu exist` decât o singur`
solu]ie – s` ai \ncredere \n mine. Acord`-mi \ncrederea ta [i-]i
voi da tot ce-mi este omene[te posibil.
Se sim]ea ea \n stare de asta? |l privi cu ochi mari – fa]a ei
radia de dragoste [i speran]`. Inima i se umplu de fericire
când r`spunse dintr-o suflare:
– Am \ncredere \n tine.
U[urarea destinse fa]a lui Jack, privirea i se \ndulci [i o
trase din nou lâng` el.
– Toat` via]a mea va fi construit` \n jurul tù. {i o s` te
sim]i \ntr-atât de la ad`post, \ncât nu vei tentat` niciodat` s`
m` p`r`se[ti.
Apoi gurile lor se unir` \ntr-un s`rut lent [i senzual, \n timp
ce mâinile lui Jack o mângâiau cu blânde]e care f`cea [i mai
r`finat vârtejul languros al sim]urilor.
Sfâr[it
giannijollys

Un Zambet Scaldat in Lacrimi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Un Zambet Scaldat in Lacrimi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giannijollys

Era aproape miezul nop]ii. Laura privea mul]imea din

– Este o cânt`rea]` bun`, nu?

Când debutase la revist`, frumuse]ea ei v`dit` f`cuse

– Serve[te-m` cu ceva de b`ut, Stephen, spuse ea cu o voce

Croiala excelent` a smochingului s`u negru \i sublinia

– Laura, am pl`cerea de a ]i-l prezenta pe Jake Ashton,

– Faptul c` lucr`m [i unul [i altul \n domeniul

– Bine\n]eles, este un exerci]iu \n care excelezi! \l ironiz` ea.

– Nu se \ntâmpl` nimic, doar c`-l g`sesc antipatic.

Aceast` \n]ep`tur` \n inim` era gelozie, se \nfurie ea.

– Te rog s` m` scuzi, murmur` el.

Jake plec` ochii pentru a o privi \n fa]`, cu un zâmbet

– Nu. Nu-mi place. S` nu-]i \nchipui c` sunt gata s` le[in.

Muzica se opri. Ea se \ndep`rt` de el [i se \ntoarse pentru

Ea \ncet` s` se zbat` [i-l privi cu am`r`ciune, murmurând:

– {i reiese de la sine, ad`ug` el, c` nu se pune problema

– A[az`-te, zise el, l`sând-o s` cad` \ntr-unul dintre fotoliile

balustrada balconului, cu privirea pierdut` \n contemplarea

– Ai vrut s` te iei dup` aparen]e, morm`i el printre din]i.

Jake \[i \n`l]` capul [i a]inti asupra ei o privire arz`toare. Ea

Petrecu weekendul \nchis` \n apartamentul ei, roas` de

Londra, fusese trimis` s` fac` stagii de câte dou` luni la

„Dumnezeule, gândi ea, eram \ndr`gostit` nebune[te de

– E[ti so]ia mea, murmur` el \nainte de a se \ndrepta.

– Nimic nu te oblig` s`-l revezi pe acest b`rbat. Mi-a[ fi

O implor` s`-l asculte dar, dezam`git`, tulburat`, ea nu

Laura se sim]ise \ntotdeauna iritat` c` Jake nu insistase mai

– Apropo de weekend, care sunt nout`]ile vedetei?

– Dac` \n]eleg bine, este o poveste \n care sunt rugat` s`

Cuib`rit` \ntr-un fotoliu, Laura \ncerca s` citeasc`. Dar

– Nu mi-ai dat de ales.

– Du-te s`-]i pui un mantou.

Jake opri ma[ina \n fa]a portalului iluminat al unui mare

se \nscrie cifre luminoase. Laura \l privea ]int` pe Jake, cu ochi

– S-ar spune c` obsesia de care m` acuzi devine

\mb`t`toare. Cu ochii fixa]i pe fa]a lui sculptural`, ea sim]i

Ea se a[ez` \ntr-un fotoliu, mul]umind cerului pentru

umbra protectoare a aripilor \ntinse ale unei uria[e lebede

Conversa]ia lor \n timpul mesei se purt` pe un teren

– C`utam pur [i simplu s` \ntre]in o conversa]ie

– |n Statele Unite? Dar de ce te-ai \ntors acolo?

– Dup` funeralii a trebuit \ntrunit de urgen]` consiliul de

Laura se cutremur`. Curajul o p`r`sea a[a cum curge

b`rba]ii dup` chipul lui. Te \nc`p`]ânezi s` m` categorise[ti la

– Nu când e[ti tu prin \mprejurimi, spuse el pe un ton

S`rutul lor fu interminabil, \mb`t`tor. Laura se strângea \n

– Ce idio]enie! {tii foarte bine c` te-am s`rutat fiindc` o

– M` duc acas`, Jake. Nu vreau s` stau aici prea mult.

|n cursul s`pt`mânii urm`toare, Laura suferi de insomnie.

O l`sase pe Amanda, so]ia lui, s`-[i asume cea mai mare

Turnul Londrei. Laura [i maic`-sa erau hot`râte s` se distreze,

Se ridic`, se duse \n col]ul unde se afla ma[ina de cafea.

Se \ntoarse la locul ei. Carly se ]inu dup` ea [i se a[ez` pe

– |n schimb, o s`-]i fac o propunere pe care nu o po]i

[i opri \n fa]a sta]iei de autobuz. Jake cobor\, o privi pe

Jake o cercet` cu o privire rapid`, \i remarc` paloarea [i

– Fizic, sigur c` e[ti mai puternic decât mine. Dar nu m`

– Pân` la urm` o s` termini s` te mai \ndoie[ti de toat`

– Vei afla suficient de repede, replic` el, ap`sând pe

– Domnul Ashton ne ofer` ocazia unui interviu de

– O s`pt`mân`? Acas` la ea?

– Te credeam pasionat` de ziaristic`. Dar nu e[ti \ntr-atât

Un zâmbet crud flutur` pe buzele senzuale ale lui Jake.