Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
tQue “R ich
Stducatoarea
in ropu
giannijollys
The Scarlet Temptress
by Sue Rich
c p / / < ? l\ich
giannijollys
Seducatoarea
in rofu
Tehnoredactor: Monica Toader
Corectori: Georgeta Toma
ISBN 973-95059-8-6
giannijollys
Capitolul 1
insistenja periculoasa.
Pe barbia lui ferma se zarea umbra tuleielor, semn
ca nu se barbierise de curind. Gura frumos conturata
era accentuata de buza inferioara, groasa, care-i dez-
valuia senzualitatea, de§i se straduia din rasputeri s-o
ascunda. Simjea ceva ciudat.
Tulburata de sentimentele pe care i le trezea, se
tntoarse spre Peter Hawksley. Strtngtnd arma tntre de-
gete, ridica cealalta mtna §i tntinse un sac negru de
ptnza.
- Puneji tot ce ave|i de valoare. Mai repede.
Zimbi dulce.
- §i, domnilor, nu uitaji de pungile voastre grase.
Jason nu mai putea de bucurie. t§i ascunsese punga
tn trasura §i nu mai avea nimic de valoare. Nu purta
bijuterii. Nu suporta sa-§i incarce degetele cu inele sau
sa-§i puna ac de cravata, nici macar ca sa-l imite pe
lordul Windhall. Se tntreba ce-o sa spuna femeia.
Peter t§i scoase repede inelul cu rubin, tabachera de
aur, ceasul §i portofelul lui uimitor de subjire, dupa ce
pierduse la carji.
Bandita se tncrunta.
Minerva t§i desprinse colierul cu smaralde cu de
getele tremurtnd. Ii arunca o privire tngrozita lui Jason §i
apoi se grabi sa-§i scoata cerceii.
Seducatoarea tn ro§u se tntoarse spre el, tntinztndu-i
sacul,
- Va rog, lord...
- Windhall, viconte de Westland, la dispozijia dum-
neavoastra.
Facu o plecaciune §i ridica din umeri.
34
ramasera singure.
- Nu §tiu, Ti raspunse Samantha obosita.
I§i scoase peruca, o arunca surorii sale §i f§i scutura
parul. Ah,‘ Doamne, ce bine era fara ea!
Christine o lua, gtnditoare.
- Nu I-am mai vazut niciodata pe Carl atit de furios.
Poate ca lordul este prietenul lui.
Amintindu-§i de mnbracamintea caraghioasa §i de
glasul miorlait al vicontelui, o contrazise.
- Ma Tndoiesc. Lordul Windhall este un dandy de
prima clasa.
Sau a§a voia sa lase impresia? se tntreba Samantha
in sinea ei, Tncruntindu-se.
- Oricum, sper sa fi ajuns acasa cu bine.
- §i eu sper la fel, surioara, zise Samantha.
I§i descheie nasturii rochiei ro§ii.
- N-a§ suporta sa-l am pe conftiinja.
Cind se gindea la faja lui frumoasa Tncremenita, pe
vecie de ger...
- §tiu, zise Christine cu bltndeje. La fel ca §i Carl ma
temeam ca a§a o sa iasa ptna la urma. -
Se opri pe scari.
- Poate ca acum o sa renunji la nebunia asta.
Samantha nu-i raspunse. Un vTrtej de sentimente
contradictorii pusesera stapinire pe sufletul ei: vinovajie,
grija, furie, dar, mai presus de orice, se gtndea la tatal
ei.
- Nu pot sa renunj, murmura ea, distrusa.
Cind intrara tn dormitor, Samantha se apropie de
camin §i Christine scoase un prosop din sertar, gtn-
ditoare.
47
\
59
1. §oim (engl.)
65
- Delireaza.
Femeia o privi ciudat §i Samantha Ifi dadu seama ca
uitase sa-§i schimbe glasul. Dar menajera se muljumi
doar sa ridice din umeri.
- A delirat toata noaptea. Se pare ca a suferit mult
din cauza banditei.
- Da, sint convinsa, o aproba Samantha, sperind ca
nu observase stinjeneala ei. 0 blestema §i o insulta.
Batrina zimbi.
- Asta nu-i nimic faja de ce spunea mai devreme. fn
orice caz, n-a§ vrea sa fiu in pielea acelei femei, cind o
pune mina pe ea.
- Nici eu, zise fata cu toata convingerea, amintin-
du-§i ce furios era cind il lasase in pielea goala. Poji sa
te odihne§ti, doamna Murphy. 0 sa am eu grija de el.
- Inaljimea Voastra, §tiu ca nu se cade, dar a§ pre-
fera sa-mi spuneti Dahlia.
- Dahlia, repeta Samantha incet. Ce nume frumos. §i
mie mi-ar placea sa-mi spui Sam... Madeline.
Menajera i§i ridica barbia, mindra.
- Nu se poate. Sint servitoare, de§i uneori ma port
ca o stapina.
Daca n-ar fi fost atit de ingrijorata, poate ca n-ar fi
cedat atit de u§or.
- Bine, Dahlia, cum dore§ti. Acum poji sa pleci. Sa
nu te mai vad pina miine dimineaja, ai injeles?
- Prea bine, lady Traynor, rise Dahlia. Dar mai intii o
sa matur cioburile §i o sa va aduc ceva de mincare.
Menajera se intoarse peste pujin timp cu o tava
pentru Samantha §i un castron cu supa de pui pentru
Montague.
79
Ofta.
- Atunci vreau ni§te supa.
Fata f§i trase un scaun linga pat §i lua farfuria.
Montague intinse mina.
- Nu. E§ti prea slabit sa te hrane§ti singur. Deschide
gura §i lasa-ma pe mine.
I§i inclefta buzele ca un copil incapajinat.
- Doamna, pot sa maninc §i singur.
- Nu conteaza, il repezi Samantha. Acum e§ti in grija
mea §i o sa faci ce-Ji spun.
Ochii lui alba§tri o fixara citeva clipe. Apoi ofta adinc
§i deschise gura.
Samantha ii duse lingura la gura.
- Ce cauji aici? o intreba el dupa ce inghiji.
- Chiar nu-Ji dai seama? Dahlia este o femeie foarte
capabila, dar nu poate sa te vegheze zi §i noapte. Are §i
alte treburi.
- De cind sint bolnav?
- De doua zile.
Ochii lui alba§tri sclipira sub genele negre, dese.
- Doua zile? Ei, fir-ar sa fie. §i eu care credeam ca
am fost pradat noaptea trecuta! De ce Carl n-a trimis pe
cineva s-o ajute pe Dahlia?
- Ba a trimis. Pe mine.
Se incrunta din nou.
- Cind ai venit?
- leri! Chiar nu-Ji aminte§ti nimic?
Nici de sarut?
- Nu.
Oare de ce se simjea jignita ca nu-§i amintea?
Doamne, nici nu trebuia, de fapt.
94
repro§ul ei.
- A fost ideea Inaljimii Sale. Spunea ca v-aji obosit
destul §i aveji nevoie de odihna.
Samantha i§i Juguie buzele. O impresionase grija lui.
- Da, injeleg. Dorinja lui este mai importanta decit a
mea.
Batrina zimbi.
- Este stapinul meu, lady Traynor, trebuie sa-l ascult.
§i, oricum, mi se pare ca vrea sa-Ji faca o surpriza.
- 0 surpriza? Ce fel de surpriza?
Samantha se infiora.
- Dahlia?
Menajera ridea cu gura pina la urechi.
- Inaltimea Sa va afteapta, ii spuse ea, intorcind
capul.
Samantha nu §tia ce sa creada. Incruntindu-se o
porni pe culoar, pina ajunse in faja dormitorului lui Mon
tague. Ii auzea glasul, dar nu distingea ce spunea. Cu
cine vorbea oare?
Deschise u§a §i observa imediat ca vicontele era
singur. Dar, cind se uita la Montague, fu cit pe ce sa
le§ine. Cocojat pe un morman de perne, se zgiia intr-o
oglinda. Imbracase cama§a ro§ie, dar nu se muljumise
cu atit. I§i pusese o lavaliera neagra la git, prinsa cu un
ac mare de aur. Peruca ii acoperea parul negru, se
pudrase §i avea trei alunite caraghioase in barbie. Un
tricorn purpuriu cu pene galbene trona linga el, pe pat.
' l§i luase un aer superior §i i§i Juguiase buzele. 0
bucia din peruca ii atirna pe sprinceana.
Samantha izbucni in hohote de ris. I se zguduiau
umerii, incapabila sa se abtina.
104
ferma cu degetele.
In timp ce-i desprindea lavaliera, vicontele i se uita Tn
ochi. Privirea lui i se infigea parea direct in suflet, ade-
menind-o. Incremeni in loc, tncerctnd sa scape de vraja
care o tnvaluise.
Dupa un timp, care i se paruse infinit - de§i nu du-
rase probabil decit citeva clipe - Montague tnchise
ochii.
- Dormi, murmura ea. O sa ai destul timp sa te
admiri.
Barbatul ofta adtnc, ztmbind satisfacut.
- Ce ochi verzi frumo§i, §opti el, inainte sa adoarma.
Samantha tl privi nedumerita. Nu tntelegea de ce
simpla lui prezenja ti trezea asemenea senzatii ne-
banuite.
De ce i se parea attt de deosebit de ceilalji barbati?
Era o combinajie de virilitate §i snobism; o enigma ade-
menitoare; un filfizon senzual.
Dar nu trebuia sa se gtndeasca la el, t§i spuse fata,
a§eztndu-se pe scaun. Nu era nici locul, nici timpul po
trivit pentru aventuri amoroase. Libertatea tatalui ei, viaja
lui, depindeau de ea. Daca nu facea rost de bani, era
pierdut. Dupa ce Montague o sa-§i revina din boala
provocata de faptele ei nesabuite, va intra din nou tn
rolul Seducatoarei tn ro§u. Restul nu conta.
destul de bine.
Fata incerca din nou sa-§i revina. H batea inima sa-i
sara din piept.
- Da. Muljumesc.
Se a§qza la loc pe scaun.
Jason facu prima mi§care. Ce se intimpla cu el?
Fusese cit pe ce s-o sarute pe Madeline Traynor.
Samantha nu reu§ea sa se concentreze. De ce ii
facuse un dar atit de intim? De ce ii stirnise pasiunea §i
pe urma o lasase? §i de ce... il iubea? Ah, nu. Era
imposibil. I§i dorise s-o sarute, sa simta apasarea bu
zelor lui... Tnceteaza, Samantha, inceteaza,
- §ah mat, zise Jason deodata, luind-o prin sur-
prindere.
-Q e?
Se uita pe tabla de §ah. Nici nu-§i mai amintea
macar ce mi§care facuse. Ah, Doamne, o batuse folo-
sindu-se de tactica ei din ziua trecuta. Dar situajia era
mult mai grava, pentru ca pierduse nu numai jocul, ci §i
pariul.
Jason se simji vinovat cind vazu ce distrusa era. Nu
- ci§tigase pe drept. Observase c§ nu fusese atenta la
joc. Nici el nu §tia cum reu§ise. Dar dorise sa-i de-
monstreze c§ nu va fi §ocat de cicatricele ei.
- Cred c§ am ci§tigat, a§a c§ trebuie s§-Ji scoji m§-
nu§ile.
. Intrase Tn panics.
- Montague, te rog... murmura ea tremurTnd.
Vicontele T§i luS batista zgudgit deodatS de o tuse
sfT§ietoare. De-abia mai putea sa respire.
Samantha dSdu mSsuJa la o parte, Tmpr§§tiind pie-
116
Vezi ce ai facut?
- Cine, eu? se Tnfurie vizitiul.
Acum Tl revenise curajul.
- Ai uitat cine a pradat trasura? Tirfa ro§ie ce e§ti.
Pacat ca batrinul s-a bagat Tntre noi. Ai fi meritat sa
mori.
Apoi se apleca sa ridice ranitul bruscTndu-l.
- Mai Tncet!
Vizitiul bombani ceva, dar se supuse. Dupa ce-l urea
in trasura pe batrin, se Tntoarse sa-§i ia cujitul.
- Lasa-I acolo.
Incremeni Tn loc, privind-o plin de ura.
Samantha Ti raspunse la fel.
- Cum te cheama?
Se apropie de el. Ah, ce mult ?i-ar dori sa apese pe
tragaci!
- §tiu ca este bine sa-Ji cuno§ti du§manii Tnainte sa-i
Tngropi.
Vizitiul vulgar o privi drept Tn ochi. Se pare ca nu-i
pasa de ameninjarea ei.
- Rollie Parker, Ti raspunse el. Nu uita. Pentru ca eu
o sa-Ji pun capat zilelor.
- Deocamdata du omul asta la un doctor, Tl repezi
Samantha.
Apoi se duse la Starburst §i-i porunci:
-Ingenunchi.
Dupa ce Tncaleca se Tncrunta la ro§cat.
- Nici o grija, Parker, o sa ma interesez ce ai facut.
§i daca omul acesta moare, s-a terminat cu tine.
Apoi T§i Tnghionti calul §i se Tndeparta.
De Tndata ce ajunse Tn padure, se opri §i descaleca.
134
G^2>
Dupa aproape opt ore, Carl ajunse la cabana lui
Jed. De and plecase de la Nick, nu reu§ise sa dea de
urma Samanthei, a lui Jason sau a vizitiului aceluia,
Rollie Parker. Cautase in pe§tera ascunsa, in cabana lui
Hawk, in §opronul pentru tutun, la hotel, peste tot. Je-
dediah Blackburn era ultima lui speranja.
Ctnd se apropie, tl vazu pe Jed ie§ind pe veranda,
cu pu§ca tn mtna.
- Ma gtndeam ca o sa apari mai devreme sau mai
tirziu, zise Jed, lastnd pu§ca jos.
- Jason?
- Este aici, tl lini§ti Jed. Traie§te.
Carl fu ctt pe ce sa cada din §a.
- Slava Domnului!
Rasufla u§urat, dupa atttea ore de tncordare §i-i
ztmbi lui Jed.
- Ai un pahar cu whisky pentru un prieten vechi?
- Ma bucur sa te vad, Carl, ti raspunse Jed surtzator.
Carl descaleca §i dadu mtna cu el.
- §i eu la fel, Jed.
Trecusera prea multe luni de ctnd nu-l vizitase pe
vtnatorul care-i tnvajase pe el, pe Beau §i pe Derrick sa
supraviejuiasca. Inttmplarea facuse sa1! salveze odata
142
jos, suspinind.
Lui Hawk i se strinse inima. Parea atit de tinara §i de
singura! Ei, fir-ar sa fie! Femeia aceasta il ranise pe
Jason. N-ar trebui sa-i fie mila de ea. Calca special pe o
creanga.
O vazu tresarind. Se uita in jur speriata.
Foarte bine. Facu inca un zgomot. Voia sa §tie ca
era urmarita. Dar fata se ridica in graba §i incaleca,
pornind spre Riversedge.
Hawk o urmarea cu privirea, chinuit de sentimente
contradictorii. Pe de-o parte ar fi vrut s-o vada zbatin-
du-se in ghearele torturii, dar-pe de alta avea senzajia
ca nu era in ordine ceva.
De ce plingea §i facea juraminte sub clar de luna? §i
de ce parea atit de intristata de fapta ei? Incaleca pe
armasarul lui Kosh-ki. 0 s-o urmareasca, sa afle cit mai
multe lucruri despre ea. §i pe urma, la momentul po
trivit... o sa loveasca.
O vazu apropiindu-se de grajduriie de la Riversedge.
Un negru o ajuta sa descalece §i duse calul inauntru.
Hawk strinse pumnii. Femeia era musafira lui Carl.
Acum intelegea de ce Silver Hair - Par argintiu - ii la-
sase vorba lui Jed ca voia sa discute cu Hawk. Pufni
furios §i intoarse calul. N-o sa-l caute pe Carl. Nu voia
sa-l abata de la scopul lui.
facuse el ceva.
- Lord Windhall? rasuna o voce Tn u§a. Cum va
simjiji?
Nick tresari fericit cind vazu faja rotunda a docto-
rului. Era un om mic de statura, cu par c§runt, care-i
atirna peste urechi §i purta ochelari cu rame patrate din
sirma.
- Domnule Falwick! exclama ttnarul, intinzindu-i mina.
Dahlia nu ma crede cind ii spun ca m-am insanato§it.
Poate o convingi dumneata.
- Sa va consult mai Tntii, nu?
- Da, bineinjeles.
Peste o ora, Nick lua hajurile din mina lui Bromley §i
il incaleca pe Apollo, ie§ind din grajd de parea l-ar fi
urmarit o mie de draci.
Ce minunat era afara! Simjea din nou gustul liber-
tajii. Se terminase cu baile fierbinji §i ceaiul acela oribil.
Cu mincarea fara gust §i dadacelile.
II mina pe Apollo la galop §i se lasa in voia armasa-
rului. Nu dorea decit sa ajunga in ora§ §i sa-§i comande
un prinz bogat la hotel Merryman.
Zapada sclipea sub razele soarelui, orbindu-l. Vintul
rece ii biciuia obrajii. Dar se simjea grozav.
Cind trecu de un pile de pini, aparu brusc alt calarej
in calea lui. Nick trase de hajuri §i Apollo il arunca din
§a, pe o ridicatura de pamint.
Celalalt cal se rjdica de asemenea,in doua picioare,
trintindu-§i calarejul.
Nick sari in picioare §i alerga sa vada ce se intim-
plase cu femeia, pentru c§ era o femeie. Dar nu vedea
decit un morman de catifea .galbena §i ni§te picioare
153
foarte frumoase.
- Barbatul o lu§ de mina §i o ajuta sa se ridice. Cind
i§i inalta capul §M zari faja, simji ca i se taie respirajia.
Nu mai vazuse in viaja lui o femeie atit de frumoasa.
Avea zapada pe obraji. Buclele negre ii incadrau faja
alba, ascunsa de o caciula a§ezata intr-o parte. I se
rupsese rochia §i i se vedeau sinii plini. Ii venea sa-i
sarute buzele dulci, ademenitoar§.
§ocat de aceasta idee scandaloasa, clatina din cap
§i o intreba in graba:
- Te simji bine? Te-ai lovit? Vrei sa te a§ezi pujin?
Christine Fleming fu cit pe ce sa le§ine cind se uita
la el. Era atit de frumos, incit iji taia respirajia. Bucaji din
coaja de copac i se prinsesera in parul negru. Tunica de
catifea se sfi§iase la umar dezgolindu-i mu§chii. Era atit
de inalt, incit de-abia ii ajungea la umar. §i ce ochi avea!
Alba§tri, cu gene lungi, negre.
Se uita la pantalonii lui strimji, mulaji pe coapsele
musculoase. Era superb.
Tnghiji in sec inainte sa-i raspunda la intrebare.
- Nu, nu cred ca este nevoie sa ma a§ez. Nu m-am
lovit; sint pujin amejita.
§i nu numai din cauza cazaturii. I§i vazu rochia rupta
§i se acoperi imediat, stinjenita.
Nick era paralizat de ochii ei mari de smarald. Avea
senzajia ca se afunda intr-un lac verde; §tia ca se
ineaca, dar nu-i pasa.
- E§ti sigura ca nu te-ai lovit?
Bravo, Nick. Vorbe§ti ca un idiot.
- Nu, ma simt bine. Pujin. rava§ita, dar nimic mai
mult.
154
sa Ji se intimple nimic.
- Nu, muljumesc, nu este nevoie.
I§i lasa pleoapele in jos.
- §tii, a§ fi sever pedepsita daca a§ aparea in com-
pania unui gentleman...
Nick incerca sa-§i ascunda dezamagirea.
- Sigur, inteleg. Nu vreau sa-Ji pricinuiesc alte ne-
cazuri.
Christine se inro§i, intorcindu-se spre cai.
- Crezi ca ai putea sa-mi prinzi calul? Sint a§teptata.
- Da, da, bineinjeles.
Fata il privi cum se indeparta. Era atit de inalt, agil §i
solid...
Cind se intoarse cu iapa ei §i o ajuta sa incalece, se
infiora. Inainte sa piece, il privi un timp, sa-§i intipa-
reasca figura lui in memorie.
- Ai grija, milord, ii spuse ea. Poate mai apar §i alji
calareji neatenji.
Nick o aproba la fel.
- §i tu la fel, milady.
O urmari cu privirea pina se pierdu in zare. §i la un
moment dat i§i dadu seama ce prost fusese.
Ai intilnit cea mai frumoasa femeie din lume §i n-ai
intrebat-o cum o cheama.
Timp de citeva zile, Samantha nu se dusese mai
departe de riu. Se gindea la fapta ei care se terminase
atit de prost §i incerca sa gaseasca alte mijloace de a
stringe bani pentru tatal ei. Se gindea in mod serios sa
se dea drept Christine §i sa joace §ah pe bani, dar pina
la urma renunja la aceasta idee. Nu era timp §i exista
intotdeauna riscul - oricit de mic ar fi fost - sa piarda.
Montague i-o dovedise.
Banii adunaji pina. acum reprezentau de-abia o
treime din suma necesara.
Se incrunta, incercind sa-§i aminteasca un anumit
lucru §i se schimba brusc la faja. Sigur, banii de pe
taxe, care vor fi transportaji in Anglia. Sau, cel pujin a§a
se zvonea. Dar cum sa afle sigur?
fncepu sa se plimbe prin camera.
157
G^2>
Serata i se parea ingrozitor de plictisitoare lui Nick.
Sosise devreme, la rugamintea lui Peter, sa intrejina oa-
spejii, in timp ce el §i lady Millworth plecasera cu trasura
sa aduca o anume domni§oafa Christine Fleming.
Statea Tn eleganta sala de bal ascultTnd conversa|ia
plicticoasa a Minervei Carstairs §i a lordului Wainwright.
Minerva arSta bine, trebuia sa recunoasca. Se Tmbra
case Tntr-o rochie verde de matase §i T§i strinsese
buclele Tn creftetul capului. Din pacate Tnsa era foarte
proasta §i ocheadele ei languroase Tl scoteau din sarije.
Era evident pentru to|i ca vaduva pusese ochii pe
Montague Windhall. Nick zTmbi. Cum va reacjiona fe
meia cTnd o s^-l vada pe adevaratul lord Windhall?
Poate ca o sa se potriveasca pentru ca omul era un
imbecil, se gTndi Nick zTmbind.
IncercTnd sa nu se mai gTndeasca nici la Minerva nici
la adevaratul Montague, Nick se uita prin salonul aglo-
merat. Familia Hawksley nu se uita la bani cind era
vorba de o serata, remarca el. Cristalurile §i porjela-
nurile se Tn§irau pe o masa lunga, a§ezata ITnga peretele
estic, iar mfncarurile erau demne de un rege. Pe un
piedestal, muzicienii Tmbracaji complet Tn alb T§i acordau
instrumentele Tn surdina.
Nick simji pe cineva atingTndu-i brajul §i tresari uimit.
- Am auzit ca sTnt foarte talentaji, Ti spuse Minerva,
facTnd semn spre orchestra. De-abia a§tept sa dansam.
il masura sugestiv din cap pTna-n picioare.
161
G ^>
La nici zece metri departare, Samantha incremeni in
loc, cu mtna la gura. ParcS i s-ar fi tnfipt un pumnal in
inima, atit de mult o durea sa-§i vada sora in brajele lui
Montague, ti apareau in faja ochilor fel de fel de imagini:
trupul lui suplu, intunecat, intins pe cearceaf... Ah, fir-ar
sa fie! Oare o s-o obsedeze toata viaja? Nu trecuse nici
166
Samantha ezita:
- Binefnjeies, n-o sa-i spui adevarul.
- §i atunci ce sa-i spun?
- Ca... ai vazut un indian §i te-ai speriat.
- Ce?
- Un indian, repeta Samantha. §tii, un om ro§u, fm-
bracat fn haine de piele de caprioara. fi spui ca te-ai
speriat attt de rau, fncft erai eft pe ce sa lefini.
- N-am auzit a§a ceva.
Samantha f§i in a p sprincenele, dar nu-i povesti ce
se fntfmplase.
- Dac§ ai o idee mai bunei, a§ vrea s-o aud.
- Bine, o aproba Christine oftfnd. La urma urmei,
prefer sa ma creada nebuna decit u§uratica.
Apoi ^e ridicS §i se fndrepta spre u§a.
- E§ti sigura ca te simji bine? o tntreba ea, fntor-
cindu-se. .
Samantha o aproba.
- Ma bucur, pentru ca mfine, daca apare lordul
Windhall, vreau sS-l primesc fn rolul matu§ii Madeline.
- Sssst.
Nu trebuia s-o lase sa vorbeasca. De fapt §i lui ii
venea foarte greu s i se concentreze. Nu rezista s-o
vada mi§cindu-§i buzele. Doamne, nu-§i dorise nicicind
sa sarute o femeie ca acum.
Samantha tl privea impietrita. Ce mult ar fi vrut sa
simta caldura buzelor lui!
Jason ti mtngtie obrazul. Apoi inainta spre ea, ptna
ctnd t§i atinse pieptul de stnii ei. Simtea ca explodeaza.
Incapabil sa se abjina, ti acoperi gura cu a lui.
' Samantha se topise. Placerea o inunda tn valuri.
Fara sa-§i dea seama, ti mtngtie umerii, gitul, tre'murtnd
de pasiune. Se lipi de ea gemind ca un animal rinit §i-i
desfacu buzele.
Ctnd ti simji limba, se cutremura de dorinja. Mtinile
lui ii framintau senzual umerii. I§i atinse limba de i lui.
lar tn clipa aceea constata tngrozita §i entuziasmata Tn
acela§i timp ca o apasa ceva tare pe burta.
Pentru prima data tn via|a lui Jason se lasase prada
sentimentelor. Aceasta femeie ti trezea senzajii neba-
nuite. §tia ca ar fi trebuit s i puna capit acestei nebunii,
dar nu putea. i§i tncie§ti mtna pe stnul ei §i-i simji
sfircurile intarindu-se tn palma lui. Samantha tremura de
dorinja. Cealalta m ini aluneci pe §oldul ei §i o lipi de el,
sa-§i inece pasiunea.
Teama o readuse la realitate. De§i nu §tiia ce o in-
spaimtnta mai mult: sentimentele ei sau ale lui. Trebuia
s i puna capit imediat acestei nebunii.
- Montague, inceteaza, te implor.
Jason era prea pierdut s i auda sau s i tnjeleaga
rugamintea ei. O siruta la nesfir§it.
196
Draga Samantha, .
Am Tncercat sa aflu eft mai multe amanunte despre
tatal tau. Se pare ca va fi judecat la jumatatea verii. Dupa
199
Q ^2>
Jason bombanea in timp ce se plimba prin biroul lui,
cu paharuJ de whisky in mina. Ce femeie afurisita! De
ce oare il scotea mereu din sarite! Ah, Doamne! Nu-§i
pierduse niciodata stapinirea de sine. i§i pastrasp in-
totdeauna mintea limpede. Atunci de ce il tulbura atit de
mult?
Rasuna o bataie in u§a.
- Jason? il striga Dahlia. Hawk te a§teapta linga riu.
Hawk? Ce voia la ora asta? se intreba Jason.
- Muljumesc, Dahlia.
Se strimba cind i§i puse o haina u§oara. Se simjea
mult mai bine in propria lui piele, fara sa se'cieghizeze.
Amintindu-§i de Hawk, cobori scarile in graba §i ie§i
pe u§a din spate. Cind se apropie de riu, nu-l vazu. Se
facuse nevazut in padure.
- Hawk?
Aparu ca o fantoma dinaintea lui.
- Salutari, frate.
Jason zimbi §i-i strinse mina.
- Ma bucur sa te vad, prietene. Dar de ce m-ai
chemat?
201
Prietene,
David Brown a fost arestat de oatnenii regelui. Daca
202
Ai tnjeles?
Virginia incuviinja din cap. Puse mtna pe §alul legSt
tn talie.
- Nu, te rog, se smiorcai Virginia: Ce vrei de la mine?
Jason §tia de ce se temea.
- Nu te tngrijora, milady, virtutea ta va rarriine intacta.
Nu vreau dectt sa-Ji iau §alul.
Fata ofta u§urata.
O tmpinse spre copac.
- O sa te leg, dar n-o sa paje§ti nimic, te asigur.
Virginia dadu din cap, ascultatoare.
Dupa ce o lega, se dadu inapoi. Ii parea rau ca o
tnspaimtntase. Fir-ar sa fie, nu-§i dorise o asemenea
complicatie. Ii zimbi, tncerctnd s-o lini§teasca.
- Daca n-a§ fi presat de timp, milady, nu m-a§-grabi
sa-Ji abandonez trupul ademenitor.
Se uita la fata slabanoaga, fara stni, gtndindu-se ca
nu strica sa minta din ctnd tn cind.
Virginia tremura, dar se vedea ca era tncintata de
vorbele lui.
- Te rog sa numeri tncet ptna la o suta. Pe urma poji
sa Jipi cit vrei. Dar, dar daca scoji vreun sunet inainte, o
sa ma obligi sa fac ceva regretabil pentru amindoi. Ai
tnteles?
- Da, da, murmura ea.
- Bravo. Hai, apuca-te de numarat.
Jason alerga prin padure, pina ajunse in dreptul san-
tinelei. Se ghemui, gata s-o rupa la fuga. Era foarte
important sa se coordoneze. Nu-i vazuse pe ceilalji sol-
daji. Spera sa fie in camerele sclavelor.
Jipatul Virginiei rasuna asurzitor.
205
spre femeie.
- Hai sa plecam.
Voia sa scape mai repede de ea.
-N u !
Femeia facu un pas inainte, revoltata.
- Mi se pare prea pujin. M-a Tn§elat o data. Acum nu
ma mai las.
Se Intoarse spre Nick.
- Vreau mai mult.
Jason Tnjura pe Tnfundate. Fir-ar sa fie. Acum ce-o sa
faca? Se uita la fratele sau §i ridica din umeri.
- N-ai auzit?
Nick Tncerca sa-§i ascunda mirarea. Ce dracu’ avea
de gind Jason? Ezita. Apoi ofta, cind Tlvazu dind din
cap imperceptibil.
- Am un safe Tn birou.
. Acum fu rindul lui Jason sa ezite. Cel cu scrisoarea
lui Sam Adam? Nu. Doar nu era atTt de nebun! Sau era?
Se Tndrepta spre u§a, TngTndurat.
- la-o Tnainte.
ObservTnd ca Jason se bagase Tntre el §i femeie,
zTmbi, impresionat de grija fratelui sau.
. In briou, Nick se apropie de camin §i aprinse o lu-
mTnare. Spera ca Jason §tia ce facea. Scoase cTteva
carji din raft §i lua safe-ul micuj.
- O sa platiji pentru asta, zise el, sperTnd ca paruse
destul de ameninjator, cTnd i-l dadu fratelui sau.
Jason Ti facu semn cu ochiul Seducatoarei.
- Va trebui sa ne prinzi mai TntTI.
- Deschide cutia! Ti porunci Samantha.
Nick Ti arunc§ o privire fratelui sau.
211
- Sa ma saruji.
- Ce?
l§i drese glasul.
- Nu fi absurd.
- De ce Ji se pare absurd ca vreau sa fiu sarutat de
o femeie frumoasa?
- De unde §tii ca stnt frumoasa? Poate ca aceasta
masca ascunde un chip hidos.
- imi asum riscul.
Risul lui o stirnea.
- §i tu ce ascunzi?
De ce simjea ca i se taie respirajia ctnd il auzea?
Jason ridica din umeri.
- N-am de ce sa ma pling pina acum.
Se apropie de ea.
- §i acum imi vreau rasplata.
Samantha §tia ca nu avea de ales, ori il impu§ca, ori
se lasa sarutata. ii studie pieptul puternic. Nu ranise pe
nimeni, in viaja ei, cel pujin nu din voia ei. §tia ca nu
putea sa-l impu§te. Se uita apoi la gura lui hotarita, sub
masca neagrS de matase. Dar va tndrazni oare sa-l
sarute? LSsa pu§ca in jos §i se tndrepta spre el.
- De ce?
Jason o lua de talie §i o trase spre el.
- Pentru c§ a§a vreau, ii raspunse el blind.
Cutia cazu pe jos, cu pu§ca alaturi de ea.
Samantha simji ca se tnvtrte§te totul in jurul ei. Gura
lui era atit de caldSI Atingerea buzelor r se parea cunos-
cuta... Oare toji barbajii din colonii sarutau la fel? Cu-
prinsa de pasiune, ii puse minile pe piept.
Barbatul o strinse in braje §i-i desfacu buzele cu
213
- Da.
t§i lasa ochii in jos.
- De§i n-a§ vrea s-o arat nimanui.
Nici eu, se gindi Samantha ingrijorata. Cum ar putea
explica doua rochii identice? Christine va trebui sa-i
puna nifte dantela sau sa-i adauge ceva.
- De ce n-ai vrea? o intreba Leopold, insinuant.
Christine se inro§i.
- Pentru ca este rupta.
Rupta? se mira Samantha. Nu-i spusese nimic. §i de
ce nu indraznea sa se uite in ochii lui Montague? Ce se
intimplase cu rochia? §i Montague parea stinjenit. Ce se
intimpla oare?
- S-ar putea s§ tii obligata s-o araji, insista Leopold.
Capitanul Langford este foarte insistent.
- Daca autoritajile or sa ne ceara rochia, nu va fi nici
o problema, se enerva Samantha, nerabdatoare sa puna
cap§t acestei discujii care o deranja pe sora ei.
Se ridica incet in picioare.
- Am injepenit. N-ai vrea sa facem o plimbare? il
intreba ea pe Leopold.
La inceput, fu cit pe ce sa refuze, dar se razgindi,
dupa ce se uita la Montague.
- Da, bineinjeles, doamna Traynor. Cu placere.
- Va rog sa ne scuzaji, ii spuse ea lui Montague. O
sa ne intoarcem repede.
Soarele se reflecta in riu, poleindu-l intr-o lumina au-
rie. Caldura topise gerul de noaptea trecuta, umezind
pamintul. Samantha pa§ea cu grija, sa nu alunece.
Leopold incetini pasul.
Ii facea mai. bine sa mearga. O sageta o durere in-
225
Leopold se Tncrunta.
- II iube§te?
Samantha se gfndi la bunul §i blTndul William. Fu
sese Tntotdeauna ca un frate pentru ele doua.
- Da, sTnt sigura ca il iube§te.
.Oare i se parea sau Leopold se posomorise?
- Cred ca ar trebui sa ne Tntoarcem.
Ii Tntinse mina.
- S-a facut frig. §i guta nu se Tmpaca bine cu frigul.
Samantha se ridica, strfmbTndu-se de durere.
- Ai dreptate. Sper ca n-am exagerat.
Leopold nu scoase nici o vorba Tn drum spre casa.
Oare la ce se gTndea? Mai credea §i acum ca sora ei era
una §i aceea§i persoana cu Seducatoarea? Ce absurd!
Intrara Tn sufragerie. Samantha observa mirata ca u§a
salonului era Tnchisa.
Cfnd Leopold o deschise, scena care aparu Tnaintea
lor o facu sa scoata un strigat de uimire.
MTneca rochiei atTrna pe umarul stTng al lui Christine,
iar Montague T§i Tngropase capul la pieptul ei, Tnlan-
Juindu-i talia.
- Sa fii blestemat, Windhall!
Toti patru Tntoarsera caput spre intrare.
Carl Malderon statea Tn u§a, stacojiu la faja de furie.
I§i Tncle§tase pumnii §i-i pulsa o vena la timpla.
- De data aceasta ai mers prea departe.
Montague se ridica demn.
Samantha observa ca Leopold studia brajul gol al lui
Christine, dezamagit.
Sora ei T§i trase mTneca.
Carl facu un pas, ameninjator.
227
n-avem de ales.
Jason se prabu§i pe scaun. Simjea ca se sufoca.
- Da. §i, pentru fericirea ta, ma bucur ca n-a fost
Seducatoarea tn ro§u.
- De ce stnteji obsedaji de aceasta femeie? se in-
furie Carl.
- El nu, doar eu stnt, zise Jason. Eu vreau sa.;. fie
prinsa.
- Pentru ca te-a jefuit?
- Este doar unul din motive.
- Jason, ii spuse Nick cu bltndeje. §tiu ca nu este
momentul potrivit, dar cred ca am ci§tigat pariul.
Jason se albi la faja.
v- Nu te ingrijora, frajioare, poji sa-l pastrezi pe Ad
versary, zimbi Nick. Am ci§tigat ceva mult mai valoros.
Capitolul 19
Carl zimbi.
- Lini§te§te-te. Montague va veni la timp. Doar n-o
sa lase o femeie sa-l a§tepte in faja altarului.
- Mai ales pe aceasta femeie, zise Montague din
u§a, in spatele lor.
Samantha se intoarse brusc. Cind vazu ce superb
arata, i se opri inima in loc. Pantaloni albi, mulaji pe
coapsele lui musculoase, tunica mu§tar din catifea, care
cadea perfect pe umerii sai laji §i parul negru ca pana
corbului, strins la spate cu o funda. Doar dezgusta-
toarea pudra alba §i alunijele ii ascundeau trasaturile
virile.
Samantha simji un nod in stomac. Sora ei o sa se
marite cu Montague Windhall §i ea nu putea face ab-
solut nimic.
Leopold statea tacut in spatele lui, imbracat intr-un
costum de catifea bleumarin, cu vesta argintie. Peruca,
la fel ca celelalte pe care le purtase, ii incadra faja pa
roasa. *
- Intraji, ii invita Carl. Preotul este gata, adauga el,
intorcindu-se spre Montague.
Dupa ce mirele §i Carl ie§ira din hoi, se rasuci spre
Leopold. Pentru o clipa, i se paru ca zare§te o sclipire
' dureroasa din ochii batrinului, dar disparuse imediat.
- Sa mergem §i noi, ii propuse el, oferindu-t brajul.
- Sa mergem. Inaljimea Voastra, zise Samantha, am
obosit deja sa stau in picioare §i sa intimpin atijia
oaspeji.
In sala de bal, atmosfera era vesela, dar Samantha
i§i simjea inima grea, ca de plumb. Sora ei se va ca-
satori cu Montague §i ea i§i va petrece tot restul viejii
237
visTnd la el.
Leopold o conduse la bar.
- Sherry? o intreba el.
Ii umplu paharul §i dupa ce t§i turna un brandy pen
tru el, se tndreptarS spre camin.
- Pentru familiile noastre, zise el solemn, ridictnd
cupa de cristal.
De ce oare ti facea impresia ca era nefericit? Sorbi
din bautura.
- Nu prea o placi pe Christine, nu-i a§a?
- Cum? tresari el, surprins. Binetnjeles cS o plac. De
ce ma Tntrebi?
- A§a mi-a facut impresia.
- Te Tn§eli. Sfnt foarte fericit pentru Montague. Ne-
poata dumitale este o femeie frumoasa §i voi fi onorat
sa-i spun sor... fiica.
Bau repede, ca §i ctnd ar fi vrut sa-?i tnghita cu-
vintele.
Orchestra intona primele acorduri, anunjtnd tnceputul
nunjii. Samantha se tncorda.
Leopold parea la fel de tulburat, dar reu§i sa se
staptneasca.
- Da-mi voie s§ te conduc, lady Traynor, ti spuse el,
tntinztndu-i mtna.
Samantha puse paharul pe o masa §i ti dadu mtna.
Observa ca tremura imperceptibil. Uimita, se ISsa con-
dusa ia locul ei. Leopold se a§eza linga ea, privindu-l
insistent pe Montague.
> Ctnd to|i oaspejii se instalara pe scaune, mirele veni
Itnga pr^ot.
Apoi tncepu mar§ul nuptial §i toate capetele se tn-
238
holurile pustii.
I§i gasi un loc linga fereastra §i a§tepta proprietarul
sa-i aduca cea§ca de ciocolata fierbinte pe care o co-
mandase. Lua o revista veche de-o saptSmina §i incepu
sa citeasca Virginia Gazette incercind sa-§i alunge gin-
durile de la Christine.
- Stapine Kincaid?
Nick tresari §i se uita in jur sa vada daca auzise
cineva. Negrul il strigase pe numele lui adevarat. Din
fericire, incaperea era goala.
- Da.
Baiatul scoase ceva din cama§a.
- Un om mi-a spus si-Ji dau asta.
Ii intinse un bilejel sigilat.
- Multumesc.
Nick puse o moneda in palma baiatului §i-l a§tepta
sa piece inainte sa desfaca sigiliul. In timp ce citea, se:
incrunta.
N.K.
Ne fntfinim tn spatele grajdurilor.
Peste zece minute.
P.M.
- Da, sa zicem.
Apuca hajurile §i Tncaleca.
- Am aranjat cu baiatul fierarului sa Ji-I Tnapoieze pe
Adversary.
Nu Tndraznea sa-l priveasca pe Jason.
- §tiu ce greu o sa-Ji fie fara el.
- Da, zise Jason, Tncet.
§tia ce mult suferea Nick. Se apropie de fratele lui
§i-i strinse mTna.
- Drum bun §i nu te Tngrijora Tn privinta miresei tale.
O sa am grija de ea.
Nick Tnchise ochii pentru o clipa §i ie§i Tn graba.
Inspirind adTnc sa-§i alunge durerea care ameninja
sa-l sufoce, Jason T§i masa tTmplele §i se urea Tn trasura.
Nu voia sa se gTndeasca la calatoria spre Crystal Ter
race... sau la noaptea care va urma.
recunosc.
Christine se inro§i, ferindu-§i privirea.
- Pune-I pe Bromley sa aduca bagajele §i pe urma
trimite-l In biroul meu, ti spuse el menajerei. Vreau sa
transmita un mesaj cuiva.
Dahlia tl privi curioasa. Apoi incuviinja din cap.
Jason se simjea stinjenit.
- Te rog sa ma scuzi, dra... draga mea, se bilbti el,
dar trebuie sa verific registrele tnainte sa vina supra-
veghetorul pe care vreau sa-l angajez.
- Desigur, Montague. O sa ma ocup de bagaje §i o
sa discut cu Dahlia ce vom avea la cina.
Jason dadu din cap.
- Sa puna un tactm tn plus. L-am invitat pe Carl.
Christine tresari uimita.
- Asta-seara?
Dar t§i ascunse repede dezamagirea.
- Cum dore§ti.
Se tntoarse spre scari, dar se rSzgtndi tn ultimul
moment §i-i tntinse faja s-o sarute.
Jason incremeni tn loc. Doamne, era tot ce-i mai
lipsea!
-A ... ofta el.
N-avea incotro.
t§i lasa capul tn jos §i o saruta repede pe buze.
- Pe curtnd, draga mea.
§i,-zictnd acestea, se risuci pe calciie, pornind glonj
spre biroul lui. Cind ajunse, tnchise u§a §i se sprijini de
ea, oftind.
- Fir-ar sa fie! exclama el. N-o sa reu§esc.
Apoi se repezi la birou, lua o bucata de hirtie §i-l
258
- De ce?
- Pentru ca nu m-a§ fi imbolnavit, daca nu m-ar fi
jefuif. lar Nick ar fi ramas la Williamsburg in loc sa vina
la Crystal Terrace. §i n-am mai fi schimbat locurile. Fra
tele meu geaman nu s-ar mai fi dat drept Montague
Windhall §i nu s-ar fi casatorit cu Christine. §i nici eu
n-a§ mai fi fost acum in aceasta situape!
Christine fu ctt pe ce sa scoata un strigat.
Carl rise din nou.
- Nu am judecat niciodata lucrurile difi aceasta per
spective, dar ai dreptate, bineinjeles. De§i, daca te con-
soleaza cu ceva, cred ca am solujie macar la una din
problemele tale.
-Teascult.
Christine se lipi de u§a, incordata.
- Ai putea sa te prefaci ca Ji-ai rupt o coasta, zise el,
rizind. Nici o femeie n-ar avea pretenjii sa faci dragoste
cind e§ti bolnav.
Cel caruia ii spunea Jason rise §i el.
. - Efti un geniu, Carl!
Christine strinse din dinji §i se desprinse 4de linga
u§a. Era amejita de ce auzise. Deci erau doi? Gemeni.
Cum au indraznit? Cum au indraznit Nick §i Jason, cine
or fi ei, sa-§i bata joc de sentimentele ei?
Simji un nod in stomac. Dar oare ea §i Samantha nu
facusera acelaf i iucru? Christine se indrepta spre scara.
Dar era altceva. Ea, cel pujin, i§i folosise adevaratul
nume. T§i duse mina la git. Doamne sfinte! Dac§ nu
exista nici un Montague Windhall, atunci cu cine se
casatorise, cu acest Nick sau cu cine?
' Se infurie. Auzi, gemeni! O sa-i inveje minte! Nimeni
262
o scuza plauzibila.
Se ridica §i se duse Tn biblioteca. Ce sa-i spuna?
§tia ca nu trebuia sa-§i faca griji Tn privinja virtujii surorii
sale gemene. Jason se ferise de ea ca de ciuma, toata
dupa-amiaza. A§a ca n-o sa se atinga nici de Samantha.
Dar nici n-o sa-i vina u§or s-o oonvinga.
Lua o carte din raft §i Tncepu s-o rasfoiasca. Deodata
Ti sari Tn ochi cuvTntuI „mesaj“. Asta era! Hvenise o idee
grozava. Nu era nevoie sa gaseaca nici o scuza. 0 sa-i
trimita vorba sa vina imediat la Crystal Terrace. Christine
zTmbi TncTntata. §i, cTnd o sa vina, Samantha o sa ga-
seasca alt mesaj, cu urmatorul continut:
„la-mi locul ca sope a lui Montague. O sa-p explic
ctnd o sa ma fntorc, dupa doua saptammi
Capitolul 22
G^2>
Samantha Tl privi uluita pe Montague, 0 plimbare?
Singura cu el? Doamne sfinte, era prea periculos. In
prezenta lui simjea ca toata stapTnirea ei se tope§te ca
ceara la foe. Nu. Nu putea. Nu acum... de fapt, nicio-
data. In ultima saptamlna, ajunsese la limita rabdarii. Ii
privea profilul viril, luminat de flacarile din camin. Pe
urma se gTndi totu§i ca nu era chiar atit de grav sa iasa
cu el la o mica plimbare. I se parea de preferat, decit sa
stea Tmpreuna Tn casa.
Carl tu§i.
- Montague? Credeam c§ mai ai treburi de rezolvat
peziuadeazi.
- Am, Ti raspunse lini§tit cumnatul ei, dar pot a§tepta
pTna mTine.
- Crezi ca ar fi Tnjelept? insista Carl, vadit Tngrijorat.
Montague Tl privi drept Tn ochi.
- Poate ca nu. Dar ar trebui sa-Ji aminte§ti ca nu sTnt
un om prudent de felul meu.
- Cred ca ar trebui s§ fii.
Montague lasa capul in jos. Jinea Tn mTna o cea§cS
de ceai. Porjelanul fin parea gata sa crape Tntre de
getele sale tncordate. Oare era o problema atit de im-
portanta...?
- Montague, daca nu se poate, eu...
- Sa fii gata Tntr-o jumatate de ora.
287
mu§chii, armonios.
Oare nu-§i dadea seama ce efect avea asupra ei?
Inceteaza, T§i porunci fata. Montague nu este al tau §i
nu va fi niciodata. I§i simjea sufletul ca de plumb.
- M-am intrebat adesea cum se conduce, o plantatie
de tutun? zise Samantha, cind se apropiara de ham-
bare.
Jason o privi mirat. §i el ar fi vrut sa §tie. Dar se
ocupa de cre§terea cailor, nu de tutun. Partea aceasta ii
revenea lui Nick. Sperind sa-i dea o explicate cit de cit
muljumitoare, opri armasarul §i descileca.
- Nici eu nu ma pricep prea bine, recunoscu el. M i
bazez pe supraveghetor.
, In mare parte, era adevarat. O lua de talie §i se
incorda cind o ajuti sa descalece. De-abia se abjinea
sa n-o ia in brate §i s-o sirute.
- Ma ocup mai mult de evidenjele contabile §i de
vinzarea recoltei.
Samantha se relaxase.
- Ai in plan vreun supraveghetor capabil?
Jason ridica din umeri, contemplind cimpurile. Nu
putea sa-i spuna ca nu avea in vedere nici un supra
veghetor §i nici o recolta. De indata ce o s i se intoarca
Nick, Jason se va inapoia la Halcyon §i fratele lui gea-
man va pleca la Williamsburg. O privi drept in ochi.
- Nu deocamdata.
Samantha se dadu inapoi stinjenita. Izolarea lor in-
cepea s-o ingrijoreze. Nu era nici Jipenie in jur.
Hambarul cenu§iu din lemn ii imbia sa intre la cal-
dura. Poate ar fi prea cald... Ficu inca un pas inapoi.
- N-a§ vrea sa intru, zise-ea. Mi se pare sinistru.
289
Prea frumoasa.
Pe urma, ti facu impresia ca se tnfuriase.
- Sa mergem la masa. Stnt sigur ca Dahlia a pregatit
ceva bun.
Uluita de brusca lui schimbare de atitudine, incu-
viinja din cap.
Ii Jinu scaunul sa se a§eze §i pe urma se instala tn
capul mesei.
- Carl a spus cumva ctnd se tntoarce? tl tntreba
Samantha, tncerctnd sa alunge tensiunea care plutea tn
aer.
- Nu, ti raspunse el, tntinztnd mtna sa guste din
fazanul de pe platou. O sa vina mtine probabil. De ce?
Este ceva important?
- Nu, m-am mirat ca nu §i-a luat ramas bun de la
mine.
- Sta la o ora de mers calare. Dar ne vedem destul
de des.
Samantha se tnro§i. Vorbele ei pareau deplasate.
- Scuza-ma, Montague. Este pentru prima oara ctnd
stnt departe de cei dragi §i nu prea §tiu sa ma port.
Montague o privi blind. Ochii lui alba§tri o sfredeleau
ptna- n inima.
Se uita fix la buzele ei. Samantha inspira adtnc §i se
ftjti nervoasa pe scaun. Ce mult o invidia pe Christine!
Ah, ctt §i-ar fi dorit sa fie tn locul ei. Atunci i-ar fi attt de
u§or sa-l ia de mtna... sa-l duca pe scari tn dormitorul
lor... sa se lase tn voia sarutarilor lui lacome... sa se
piardatn focul pasiunii lui.
Lovi farfuria cu furculija §i o facu sa tresara.
Era tncordat §i-i zvtcnea un mu§chi la ttmpla.
296
Gemu furios.
- Samantha. Frumoasa bandita care m-a obligat sa
ma dezbrac §i m-a lasat sa ma tntorc pe jos acasa... gol
pu§ca.
Gtndul razbunarii ti tnflori din nou tn minte.
- Xi-am spus eu ca n-o sa scapi de minia mea!
Ctnd puse mina pe clanfa, se opri. Dar tatal ei? Ei,
fir-ar sa fie! Trebuia sa-l ajute pe varul Derrick. Tatal lui
Jason l-ar urmari de dincolo de mormint daca n-ar face-o.
Lasa mina jos §i tncerca sa se gtndeasca. In mod obi§-
nuit, ar fi avansat banii necesari capitanului Cordell §i ar
fi lasat totul tn seama lui. Dar t§i cheltuise banii lichizi
sa-l susjina pe Patrick Henry. BineTnJeles, putea vinde
citeva proprietaji, dar ar dura luni de zile. Deschise u§a.
O sa gaseasca ceva sa-l ajute pe varul Derrick.
Ctnd pleca de la Riversedge, nu §tia ce sa faca. Ar fi
vrut sa se intoarca la Crystal! Terrace, s-o vada pe Sa
mantha. Dar avea planuri mari, de durata, cu ea. lar
problema varului Derrick nu suporta aminare. La urma
urmei, va fi tn curind socrul lui... daca n-o sugruma tntre
timp pe Samantha. Nu. Necazul varului Derrick avea
prioritate.
Ii venise o idee §i tncepu sa ztmbeasci diabolic. §tia
exact de unde o s§ objina banii §i cine o sa-l ajute.
David Brown, ti era dator.
Dupa aceea... Samantha.
Capitolul 27
Hawk se tncrunta.
- Cine este acest prieten?
Samantha clatina din cap.
- Nu §tiu cum Tl cheama, dar soldajii Ti spun Ca
larejul Diavolului.
* Hawk incremeni in loc.
- Calarejul Diavolului?
O lua de braj.
- Unde este? Fir-ar sa fie, femeie, raspunde-mi!
Surprinsa de atitudinea lui, se smulse de ITng§ el.
- Tn... ora§. Bromley spunea ca au ridicat un...
Hawk se intoarse. CTnd fluiera, aparu un cal din
tufi§uri. §i fira sa-i dea vreo explicajie, o lua de talie §i o
ridica in §a.
• - Sa mergem! ii spuse el, TncalecTnd.
Galopau Tntr-un ritm nebunesc, dar aveau toate mo-
tivele sa se grabeasca.
Cind se apropiara de ora§, Hawk trase de hijuri §i
desc5lec§.
- Ma due dupa el, zise indianul Tntinzindu-i. mina.
Poji sa aranjezi o diversiune tn timp ce voi incerca sa-l
salvez?
Ce era C ilirejul Diavolului pentru Hawk? Dar acum
n-avea timp sa se gtndeasca. Tncuviinja din cap §i T§i
scoase masca ro§ie din desaga.
- Crezi ca va fi de ajuns? Tntreba ea zTmbind.
Hawk nu parea deloc surprins. O privi un timp §i
apoi o porni spre ora§.
- T|i ri§ti’viaja Tn costumul asta. Dar o sa aiba efect.
Ii mTngTie obrazul.
- Da-mi zece minute. §i ai grija, micuja bandita. N-a§
318
rejul Diavolului.
I§i scoase rochia ro§ie, o trtnti pe spatarul unui scaun
§i se Tmbraca repede tntr-un halat de matase de-al lui
Christine. Apoi se a§eza pe un taburet, la oglinda. O
durea capul §i simjea un gol Tn stomac. Parca retraia
senzajiile de mai-nainte. Ah, Doamne! Trebuia sa se
abjina. Inspira adTnc, TndreptTndu-se de spate. Cel mai
bun lucru era sa piece de aici. Avea nevoie de bani
pentru tatal ei §i pentru Tntoarcerea Tn Anglia. §i nu
exista decTt o singura solujie. Dar mai TntTi trebuia sa afle
cTnd va fi urmatoarea petrecere Tn Tnalta societate.
Draga prietene,
Am aflat de curind ca bunul nostru capitan Harvey
Langford i-a fntins o cursa Seducatoarei fn ro§u. A ras-
pfndit zvonul ca banii vor fi transportap mtr-o carafa cu
fin nepazita.
Informapa a fast transmisa lui Davidson Millworth de
catre capitan. hseamna ca a \inut neaparat sa ajunga la
urechiie Seducatoarei fn ro§u ca banii vor strabate azi
dupa-amiaza plantapa Hawksley.
Daca o cuno§ti pe doamna in cauza, §i sfnt convins
ca o cuno§ti, trebuie neaparat s-o previi asupra perico-
lului care o p?nde§te.
< ^S >
Jason il mina nebune§te pe Adversary, ii batea inima
sa-i sara din piept. Samantha era intr-un pericol de
moarte. II simjea. Ah, Doamne, ajuta-ma sa ajung la
timp!
‘ Scurtatura prin padure il aduse pe plantajia Hawk-
sley dinspre sud. Se opri sa cerceteze zona §i se ingrozi.
La nici o suta de metri depSrtare, Samantha statea pe
calul ei, deghizata in Seducatoarea in ro§u, cu pu§ca lui
Harvey Langford in spate.
tl cuprinse spaima, dar se stSpini. Samantha avea
nevoie de el. DescSleca incet §i o porni spre capitan.
- Lasa pu?ca, ii porunci Langford.
Samantha ezita numai o clipa, dar se supuse pina la
urma.
- Scoate-Ji masca, zise apoi capitanul, impungind-o
cu Jeava armei in spate.
Jason se opri §i apoi grabi pasul.
Samantha se pregatea sa-l asculte, cind zari o mi§-
care la liziera padurii. I se accelera pulsul. O silueta in
negru aparu dintre copaci. Calarejul Diavolului! Ofta
u§urata. Trebuia sa traga de timp.
^Se intoarse spre Harvey Langford:
- De ce, capitane? Doar §tii cine sint. Sau cel pujin
a§a mi s-a spus. E§ti atit de nerabdator sa te convingi?
338
- Muljumesc...
- Taci! o repezi el. Sa nu mai scoji o vorba.
Samantha amuji. Ce l-o fi apucat?
Copitele calului framtntau pamtntul. Se tinea de bra-
Jul tncordat al barbatului. Nu §tia ce sa mai creada. De
ce se tnfuriase? Pentru ca o salvase?
Cind se apropjara de o pe§tera, trase de hajuri, des-
caleca, o ajuta sa coboare §i o baga tnauntru.
- Nebuna ce e§ti! Puteai sa-Ji pierzi via]a! Vrei sa
mori? Iji dore§ti sa attrni in §treang?
- Nu fi ridi....
- Taci! M-am saturat de scuzele tale!
0 apuca de umeri §i o zgudui. Pe urma o lua in
braje §i o strinse salbatic.
- Sa nu-mi mai faci niciodata a§a ceva.
- Ce...
Ii astupa buzele cu gura lui.
Samanthei ti batea inima sa-i sara din piept. Doamne
sfinte, ce era cu el? Il impinse, dar era imposibil sa-i
urneasca din loc. Sarutul lui parea ca nu se mai termina.
O cuprinse amejeala. Cum indrazne§te? se gtndi ea.
Dadu cu piciorul tn cizma lui, dar se lovi singura. Era ctt
pe ce sa izbucneasca tn pltns. Buzele lui salbatice o
raneau mai rau dectt vorbele furioase pe care i le spu-
sese.
Cadea. Adica nu cadea, era Tmpinsa.pe spate. Simji
moliciunea finuluj §i greutatea lui. II cuprinsese o pa-
siune greu de tnfrtnat. Doamne sfinte!
In cele din urma reu§i sa-§i rasuceasca faja tntr-o
parte §i sa-i evite buzele. Se afunda tn fTn; masca nea-
gra de-abia se distingea tn bezna din pe§tera. Ii zvtcnea
340
nou gura.
Samantha gemu §i i§i lipi §oldurile de barbatia lui,
ispitindu-l.
Simti ca i se taie respirajia. Nu mai putea sa suporte.
O dorea din tot sufletul. A§teptase prea mult. Daca n-o
poseda acum, se facea de ris...
Cind vru sa-§i scoata pantalonii, Ii sim|i mina pe sexul
lui umflat.
- Nu, draga mea, o implora el, luind-o de mina. Nu
ma atinge. Nu acum.
Samantha rise rautacios §i-l istrinse mai tare. Pentru
o clipa, Jason se temu ca se terminase. Tragind aerin
piept, ii lua mina §i i-o puse pe pieptul lui.
- Vulpoaico, murmura el, in cele din urma. E§ti ne-
miloasa.
Drept pedeapsa, o saruta violent.
Pe urma se lasa in jos, dezmierdindu-i gitul §i sinii.
- Da, murmura ea, arcuindu-se.
§oaptele ei ii ajitau dorinja. Cu miini tremurinde, ii
scoase rochia §i cama§a.
- De data aceasta, zise el cu un glas ragu§it, n-o sa
ma mai opreasca nimic.
O auzi gemind inainte sa-§i dea jos pantalonii. Apoi,
miinile ei incepura s§-l pipaie §i sa-l dezmierde.
Jason ajunsese la capatul rabdarilor. Nu mai putea
sa suporte. Ii pironi miinile deasupra capului §i-i desfacu
picioarele.
Patrunse pujin in adincul ei umed, ademenitor,
acoperindu-i buzele cu gura, sa-i astupe strigatul de
durere.
Era atit de strimta, inert il innebunea. Ar fi vrut sa se
343
volului?
StrTnse pumnii furioasa. Ticalo§ii!
- §i-au batut joc de mine. Cred ca s-au amuzat
copios.
- Nu, nu, nu-i adevarat. Jason a fost la fel de ne-
fericit ca tine.
Oare de ce nu-l credea? Ce conta de fapt? Jason o
minjise. 0 in§elase. I§i batuse joc de ea. Se lini§ti brusc
§i se ridica in picioare.
- Injeleg.
Se duse in hoi sa-§i ia geamantanul. Cind se in-
toarse, il vazu pe Carl.
- Tti muljumesc ca m-ai lamurit.
Deschise gura sa-i mai spuna ceva, dar apoi ii in-
toarse spatele. Auzise destule. Trebuia sa ajunga ime-
diat in camera ei. Simjea ca nu mai rezista.
Cind intra in dormitor, puse geamantanul pe scaun.
Senzajii contradictorii ii macinau sufletul: bucurie, furie,
indiferenja. De§i nu §tia exact pe cine era furioasa. Erau
dpi - gemeni. Rydele ei de departe. I§i incle§ta pumnii.
§i i§i batusera joc de ea. Dadu cu piciorul in scaun.
- Ah, fir-ar sa fie!
Se a§eza in pat §i i§i freca piciorul. Durerea o trezise
la realitate. Nu putea da vina pe ei. Facusera acela§i
lucru ca ea §i Christine. Dar n-o sa alerge la Jason cu
brajele deschise. Trebuia sa-l pedepseasca pujin. Se
uita la geamantan §i-i veni o idee.
Se ridica §i-l deschise. Apoi scoase rochia cenu§ie
de matase pe care o purtase de atitea ori cind se de-
ghizase in Madeline §i mingiie materialul fin. Jason -
acum, dupa ce-i spusese Carl, nu avea nici o indoiala
350
Gs^5>
Samantha se uita la Harvey Langford. Statea la fe-
reastra celui de-al doilea etaj al casei. Razele lunii ii
poleiau trasaturile hide. Ii bagase o cirpa in gura, care o
facea sa i se intoairca stomacul pe dos. I§i rasuci miinile
legate la spate §i i§i mi§ca picioarele pe covorul zdren-
Jaros. De ce o Jinea in acest dormitor pustiu, prafuit? Ce
facuse animalul acesta cu Christine? Unde o dusese?
Langford se intoarse brusc §i se indrepta spre sin-
gura mobila din camera: patul unde statea. 0 apuca de
braj §i o ridici in picioare.
- Vreau sa-Ji arat ceva, ii spuse el tirind-o la fe-
reastra.
Samantha se uita la hambarul §i la curtea scaldate in -
362
spre u§a.
Jason se ridica Tn picioare. Scoase cujitul de ia brTu
§i facu un pas Tnainte.
- Ridica-I, Langford, Tl indemna el, impingind cu pi
ciorul cujitul cazut pe jos. T|i mai dau o §ansa, de§i tu nu
i-ai dat tatalui meu.
Soldatul Tl lua.
Stateau faja-n faja, gata sa sara la atac.
Langford se arunca spre el. Jason se feri §i-l im-
punse.
Capitanul ataca din nou, ca un animal haituit.
Jason sari Tntr-o parte §i-l lovi din nou, in celalalt
braj.
Innebunit, ofijerul se prefacu ca se repede Tn dreap-
ta, dar schimbi brusc direcjia §i-l lua prin surprindere,
trTntindu-l pe jos.
Langford Tl doborT, lovindu-l Tn umarul ranit. Apoi Ti
puse cujitul Tn git. Jason Tl prinse de Tncheietura mTinii,
TncercTnd sa-l respinga.
Capitanul Ti apasa cu genunchiul pe umar. STngele
jT§ni din rana §i Tncepu sa-i tremure brajul.
Samantha era Tngrozita. Jason ajunsese la capatul
puterilor. Se ridica Tn picioare. Cujitul era la cTjiva mili-
metri de gitul lui.
Se gTndi Tngrozita cum ar putea sa-l opreasca pe
capitan.
Lama se proptise Tn gitul lui Jason. Samantha scoase
un strigat §i se napusti la capitan, doborindu-l.
Langford sari in picioare §i inalja cujitul. Fata se in
toarse repede §i para lovitura.
Jason incerca sa se ridice, dar cazu la loc, palid la
369
n-avea.
Carl ofta dezamagit. \
- §i eu care te-am cautat saptamtni Tn §ir Tngrozit ca
o s-o gase§ti pe Samantha §i o sa te razbuni pe ea.
- N-a§ fi putut sa-i fac rau, zise Hawk, privind-o drept
in ochi.
Apoi, de teama sa nu-§i tradeze sentimentele, adauga
tn graba:
- §i acum, ctnd §tiu ca toti prietenii mei stnt tn si-
guranja, o sa-mi iau ramas bun.
Se uita la Samantha §i apoi la Jason. -
- Imi dai voie?
Jason tncuviinja din cap solemn §i-i dadu drumul
Samanthei.
Fata se tncrunta. Ce se tnttmpla oare?
Hawk se apropie de ea §i o lua tn braje. Apoi se
apleca tncet §i o saruta attt de blind, inert o impresiona.
- Daca ai vreodata nevoie de mine, o sa vrn, ti spuse
indianul tn §oapta, la ureche.
Pe urma ridica mtna tn semn de ramas bun §i ie§i.
- Unde se duce? tntreba Samantha.
- In Anglia..
- De ce?
Jason nu-i raspunse imediat.
- Ma tem, draga mea, ca Hawk s-a tndragostit ne-
bune§te de tine, a§a cum mi s-a tnttmplat §i mie.
Samantha se a§eza pe podea, amejita.
- O sa se mai tntoarca vreodata?
- N-a spus, dar cred ca da. Dupa ce o sa se lini§-
teasca.
Samantha t§i sprijini capul de-umarul lui Jason.
377
S F t l ^ l T
giannijollys
„Personaje simpatice, pline de suflet - am citit
romanul pe nerasuflate!“
Romantic Times
„ «Seducatoarea in rosu»
este o poveste captivanta, plina de aventuri
uluitoare si delicioase clipe de iubire“.
Nora Roberts, autoarea cartii ,,Secrete publice“
Lei 5500