giannijollys

LINDA CORNWALL

Umbre
[i
lumini
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ILEANA DINU

ALCRIS
 giannijollys

Capitolul 1

– A[ vrea s` vorbesc cu Adam MacLean, repet` Lucy

\nfuriat`. Ce vrei s` spui prin acest" s-ar putea s` nu fie aici?"
{tiu c` este. Doar n-am str`b`tut cincizeci de mile prin
blestemata asta de jungl` ca s` nu-l g`sesc! Se uit` nervoas` la
mecanicul mic de statur`, care tocmai ap`ruse de sub Land
Rover. Omul \[i [terse alene mâinile de unsoare pe o cârp`
slinoas`. Era tuciuriu [i probabil un tip dur [i necioplit, \[i
spuse Lucy privindu-l. |i r`spunse cu un puternic accent
cockney:
– E treaba guvernatorului pe cine vrea s` vad` [i pe cine nu.
– {tii m`car cu cine stai de vorb`? persever` Lucy, care se
\nfuria [i mai mult cu fiecare clip` care trecea.
– Doar nu e[ti Robinson Crusoe, cucoan`! i-o retez` omul,
neimpresionat de englezoaica din fa]a lui.
6 LINDA CORNWALL

Al]i doi izbucnir` \n râs.

Lucy v`zu cum din jungl` mai apar al]i doi b`rba]i. Erau to]i
\nal]i [i tuciurii, privind-o de parc` nu v`zuser` de mult o
femeie.
Ce \ncurc`tur`! Totul \i merga pe dos. |i era foarte cald, se
sim]ea epuizat`, iar acest individ din fa]a ei o lua \n derâdere.
Dar poate c` [i ar`tau ciudat; ea era blond`, \nalt`, cu p`rul
lung l`sat pe umeri, el un amerindian \nalt [i brunet, f`r`
\mbr`c`minte, cu excep]ia unor buc`]i sumare de pânz` [i a
suportului de piele \n care-[i ]inea cu]itul. Omul nu \n]elegea
nimic din discu]ie, dar [tia c` Lucy este disperat`. Duse mâna
la cu]it, dar apoi când ea \l atinse u[or pe bra] [i \ncerc` s`-i
zâmbeasc`, el \n]elese.
– Nu vreau decât s` vorbesc cu Adam MacLean. Lucy abia
mai putea vorbi. Avusese o c`l`torie lung` [i plin` de primejdii
[i r`suflase u[urat` când ajunsese \n tab`ra inamicului.
– Eu sunt MacLean.
Vorbele rostite de b`rbatul aflat \n spatele ei vibrar` atât de
puternic, \ncât se \ntoarse speriat`. A]i vrut s` m` vede]i?
continu` el calm, dar ceva din vocea lui pe Lucy o f`cu s` se
\nfioare.
Erau nebuni cu to]ii, iar aceast` creatur` era cea mai rea
dintre ei. Oare nu realizau ce eforturi f`cuse s` ajung` aici? Dar
b`rbatul o privea de parc` ar fi venit direct cu trenul de la
Londra pân` aici.
UMBRE {I LUMINI 7

– Sigur c` am vrut, tocmai asta \ncercam s`-l fac pe acest

individ s` \n]eleag`.
Cu toate acestea, b`rbatul p`rea la fel de pu]in impresionat
de eforturile ei. Avea un chip dur, puternic, bronzat, chipul
unui om r`u. Lucy avu un nod \n stomac. De ce sim]i dintr-o
dat` c`-i este team` de el?
B`rbatul o conduse spre un fel de cort din pânz`. Nu era un
cort \n adev`ratul sens al cuvântului, ci mai mult o \ncercare de
a ob]ine un mic ad`post de soare. |i indic` un scaun [i
comand` ceai.
O, un ceai, se gândi Lucy cu bucurie. Ce binecuvântare!
Apoi \[i aminti de Sam.
– Oferim tot confortul oaspe]ilor no[tri, \i spuse.
Confortul? Ei, oricum era mai bine decât s` fi r`mas \n
soare. Se pr`bu[i \n scaunul oferit, \[i scoase p`l`ria de soare,
[tergându-[i fruntea ud` cu dosul palmei. MacLean se a[ez` [i
el, \ntinzându-[i picioarele. Mai \ncolo, pe o m`su]`, se afla o
ma[in` veche de scris, un aparat de radio mare, câteva h`r]i [i
ni[te c`r]i.
Se vedea c` acesta era biroul lui; de aici \[i conducea
opera]iunile. Lucy se \ntreb` câ]i oameni munceau \n echipa
lui [i cât de departe \[i impuseser` a[a– zisa lor civiliza]ie,
asupra acelor oameni nevinova]i [i neproteja]i.
Sosi [i ceaiul tare [i fierbinte, servit \n c`ni de cositor [i avu
timp s`-l bea \n lini[te. Se folosi de acest timp pentru a se gândi
8 LINDA CORNWALL

la ce trebuia s`-i spun`. Cine era acest Adam MacLean? De ce

alesese s` conduc` aceast` expedi]ie \n jungl`? {i de ce fusese
organizat` acum [i nu anul urm`tor? Lucrurile nu se deruleaz`
cu repeziciune \n Brazilia; exist` \ntotdeauna posibilitatea
amân`rii lucrurilor pentru alt` zi. A[adar, de ce se gr`bise? Lucy
era suspicioas`. Ce avusese de câ[tigat Adam MacLean venind
mai devreme? |l urm`ri cum scoate un dosar din cutie [i \ncepe
s`-[i sorteze actele. Purta pantaloni largi de bumbac [i o
c`ma[` decolorat`, cu mul]i nasturi, care-i d`dea un aer
aproape milit`resc. Man[etele \i erau ridicate pân` la coate,
l`sând s` se vad` pielea bronzat` a bra]elor. Ar`ta ca [i cum o
mie de sori \[i radiau puterea prin trupul lui musculos. Dar
Lucy mai observ` ceva. Acele luni f`r` num`r de primejdie [i de
frustrare, \i arseser` sufletul. Ochii lui negri-cenu[ii o priveau
amenin]`tor, iar chipul lui puternic era marcat de asprime, de
cruzime.
Era aceasta capacitatea lui de a face fa]` primejdiei, sau chiar
el reprezenta primejdia? V`zu o cicatrice mic` pe obrazul lui
stâng. Se \ntreb` cum se \ntâmplase.
De[i con[tient c` era studiat, pe el nu-l deranja. St`tea
aproape relaxat dând paginile cu mi[c`ri ferme, iar ochii lui
negri treceau peste pagini cu agerime. Poate tocmai asta o
speriase pe Lucy; se a[teptase la un tip dur, un tip de pionier,
deschiz`tor de drumuri, [i g`sise un tip puternic, t`cut,
arogant, cu \ncredere de sine.
UMBRE {I LUMINI 9

B`rbatul ridic` brusc privirea, realizând c` fusese examinat

\n tot acest timp. Lucy l`s` ochii \n jos, confuz`. Dumnezeule,
ce era cu ea?
MacLean o privi scurt, se examinar` reciproc, apoi el \[i
\n`bu[i un zâmbet. O g`sea amuzant`.
Las`-l s` se amuze, \[i spuse Lucy; o s` vad` curând c` s-a
\n[elat.
– Cred c` este momentul s` ne apuc`m de treab`, domnule
MacLean. Sunt foarte ocupat`, spuse ea [i cred c` este mai
bine s`-]i spun mai repede cine sunt [i pentru ce am venit aici
[i abia atunci po]i \ncepe s`-]i faci planuri.
El o privi ciudat; p`rea c-o examineaz` [i c` \nmagazineaz`
mai multe informa]ii \n mintea sa, ca un computer. Avea p`rul
negru, cu bucle la tâmple. Când \[i mi[ca mâna, soarele f`cea
s`-i str`luceasc` ceasul de aur de la mân`. Lucy se \ntreb` de ce
remarca toate acestea. Oare pentru c` avea ciudata senza]ie
c`-l mai v`zuse undeva pe acest MacLean?
|l observ` cum scoate o pagin` din dosar, apoi se \ntoarce
cu fa]a spre ea. Nu ardea de curiozitate? Nu voia s` [tie ce voise
s` spun` prin schimbarea planurilor?
Cu un calm enervant, omul se rezem` de sp`tarul scaunului
[i puse picior peste picior. Când \ncepu s` citeasc` de pe acea
pagin` scoas` din dosar, Lucy continua s`-l priveasc` intrigat`.
– Lucy Blake, \ncepu el cu o voce bine modulat`, de parc`
ar fi citit o list` de cump`r`turi. Studii postuniversitare,
10 LINDA CORNWALL

continu` el f`r` s` se gr`beasc`, \n prezent asupra tribului

Tukama, la dou`sute [i cincizeci de mile nord – vest de parcul
Kantara National. Se afl` aici de trei luni, calcul` el de la data
sosirii ei. Singura femeie alb` din zon`, nec`s`torit`, dou`zeci
[i unu de ani...
– Dou`zeci [i doi! exclam` Lucy.
El o privi pe deasupra paginii.
– A, tocmai ai avut o petrecere de aniversare, zise el \ncet [i
avu chiar puterea de a lua un creion [i a face acea modificare.
Lucy \ncerc` s` nu ro[easc`.
– Toate aceste informa]ii puteau fi solicitate Institutului din
Brazilia. Am venit aici cu aprobare oficial`, \i reaminti ea. Astfel
voi ajunge mai repede la scopul acestei vizite– vreau s` fie
foarte clar...
El puse pagina pe mas` [i-[i vâr\ un deget \n centura de
piele.
– Nu cred c` vizita ta este vreun mister. Presupun c-ai venit
aici ca s` \ncerci s` m` opre[ti s` excavez pentru drumul cel
nou. Ridic` o sprâncean`, dar nu punea chiar o \ntrebare.
– V`d c` ne \n]elegem foarte bine, zise Lucy, zâmbindu-i.
Nici nu po]i \n]elege ce pagube produci, domnule MacLean.
Ace[ti indieni nu sunt preg`ti]i pentru acest fel de civiliza]ie.
Triburile au disp`rut deja datorit` corup]iei [i bolilor. Mi s-a
spus c` traseul pe care-l pl`nuie[ti, traverseaz` direct prin
teritoriul Tukamas. Au nevoie de spa]iu, nu vezi? Dac` masa ar
UMBRE {I LUMINI 11

fi fost mai aproape, ar fi f`cut semne cu degetul pe ea. Ei sunt

vân`tori. Nu-i po]i for]a s` se limiteze la cre[terea animalelor
[i la cultivarea legumelor de tot felul. Ace[ti oameni sunt la
prima genera]ie de vân`tori. Nu sunt preg`ti]i s` fac` fa]`
civiliza]iei moderne, indiferent ce \nseamn` asta, ad`ug` ea cu
am`r`ciune.
– Sunt de acord. Vocea lui era mai puternic`, mai autoritar`
acum. Din nefericire, miss Blake, tr`im \ntr-o lume rea. Nu po]i
lua \ntotdeauna decizii bune \ntr-o astfel de lume. Exist` mai
multe aspecte ale acestei probleme, mai mul]i oameni
implica]i, decât acest num`r redus de amerindieni.
– Aceast` atitudine duce la decimarea grupurilor
minoritare.... Lucy ar fi putut s`-i vorbeasc` ore \ntregi pe
aceast` tem`. Aceste grupuri minoritare ne pot \nv`]a cum s`
supravie]uim... c`ci am cam uitat... undeva, de-a lungul
evolu]iei noastre am uitat s` ne mai gândim la calitatea vie]ii.
– Da, da, da, o \ntrerupse el, reducând-o la t`cere. Totul
este adev`rat [i este chiar o povestire interesant`, dar nu am
timp s` filosofez. Dup` cum am spus, ducem o via]` dur`. El se
ridic` [i desf`cu una din h`r]i.
Dup` informa]iile pe care le am, continu` el, n-ar trebui s`
mai existe indieni pe traseul nostru. Mi s-a spus c` te-ai
implicat \n mutarea lor din aceste locuri. Se pare c` li s-a
repartizat teren \n parcul Kantara. B`nuiesc c` acesta a fost
scopul vizitei tale \n sat.
12 LINDA CORNWALL

Acest b`rbat [tia prea multe despre ea [i asta nu-i era pe

plac. Unde \l mai v`zuse \nainte?
– Nici nu [tii despre ce vorbe[ti, domnule, \ncepu ea sigur`
pe sine. Crezi c` pot schimba \n trei luni ceea ce se petrece de
mii de ani aici?
– Miss Blake, exagerezi, \i spuse el arogant. Indienii Tukama
au fost \nregistra]i prima oar` cu treizeci de ani \n urm`. |n
ultimii dou`zeci de ani au fost asista]i medical. Nu cred c`
a[teapt` cineva r`spunsuri \n aceast` chestiune [i nu ]i s-ar fi
permis s` r`mâi acolo la ei, dar n-ar fi fost considera]i adapta]i
[i oameni de \ncredere. N-ar trebui s` te afli aici, miss Blake,
irosind timpul meu [i al dumitale– mai bine \ntoarce-te la ei [i
preg`te[te-i pentru drumul care-i a[teapt`.
Lucy \l privi indignat`.
– M` \ntreb unde vei ajunge, domnule. Spune-mi! De câte
ori o s`-i mai mu]i? Li s-a luat p`mântul de fiecare dat`, tot mai
mul]i indieni au fost \nghesui]i \ntr-o.... s`-i zicem rezerva]ie,
pân` când [i aceea va disp`rea pentru c` este nevoie de noi
drumuri, de noi tehnologii. Nu m` \ntorc \n sat, domnule
MacLean, [i nici nu-i voi preg`ti pentru alt` c`l`torie, pentru c`
n-o vor face. {i nu va exista nici un drum nou. M` \n]elegi?
strig` ea. Pentru c` voi g`si cumva o cale de a opri acest drum
pe care-l construie[ti!
El \mp`turi harta [i oft`.
– |]i irose[ti timpul, miss Blake, asta faci.
UMBRE {I LUMINI 13

Chipul i se crispase [i ad`ug`: drumul se construie[te. M`

\n]elegi? N-a fost prea u[or [i poate va fi [i mai greu acum. Dar
nu voi l`sa o fat` cu ochi alba[tri s`-mi stea \n cale.
Lucy \l privi uimit`, furioas` [i pentru prima oar` nu [tiu ce
ar fi trebuit s` fac`.
El o privea, o siluet` puternic` pe fondul unui soare ro[u.
P`rea greu de urnit; atât ca trup cât [i ca minte. Cum s`-l dea
jos de pe pedestalul s`u?
Lucy \ncepu s` tremure de indignare, de frustrare, din cauza
acelor lucruri pe care ar fi trebuit s` i le spun`, dar el se
mul]umi s-o urm`reasc` rece, impasibil. Apoi, privirea lui
cobor\ asupra trupului ei zvelt, dar bine f`cut, observându-i
blugii vechi [i tricoul decolorat de soare, pe care scria Pepsi.
Buclele ei blonde s`ltau la fiecare mi[care; era agitat`, furioas`,
dar lui, lucrul acesta p`rea s`-i fac` pl`cere.
– Ce face o fat` frumoas` ca tine \n locurile astea? Apoi \i
zâmbi cu un zâmbet de b`rbat experimentat.
– Nu spui nimic original, nu po]i g`si ceva mai bun? Lucy \[i
puse din nou p`l`ria de soare [i vru s` treac` pe lâng` el. Dar
el o prinse de bra] [i o trase foarte aproape de el, speriind-o.
– Sigur c` m` pot gândi la foarte multe lucruri mai bune
decât `sta, o nec`ji el. O trase [i mai aproape. Ei ce zici?
Lucy reu[i s`-l loveasc` [i se eliber`. Dar el \ncepu s` râd`,
foarte amuzat.
– D`-mi p`l`ria! ceru ea, \ntinzându-[i mâna.
14 LINDA CORNWALL

|[i ridicase b`rbia sfid`tor, ochii \i str`luceau de mânie.

– Ce-ar fi s` m` rogi s` ]i-o dau?
– Dup` acest comportament nu vei ob]ine nici" te rog",
nici" mul]umesc" de la mine! {i spre uimirea ei, el \ndoi p`l`ria
de bumbac [i o vâr\ \n buzunar.
– Dac` te r`zgânde[ti, treci pe la mine \nainte de plecare,
ad`ug` el.
– Doar nu-]i imaginezi c-o s`-mi petrec noaptea aici, \n
tab`r`! Nu [tia cum, dar voia s` dispar` din acest loc, s` se afle
cât mai departe de Adam MacLean. Cu toate acestea, trebuia s`
r`mân`, s`-l fac` s` \n]eleag`, s` fac` apel la partea bun` a
sufletului acestui b`rbat, dac` acest tip blestemat avea a[a ceva.
– Ospitalitatea ta m` cople[e[te.
Adam MacLean o privi surprins.
Apoi, acea privire disp`ru, chipul lui redeveni cel al unui
b`rbat care controleaz` situa]ia. |nclin` din cap cu atâta
superioritate de parc` ar fi fost comandantul care d`dea liber
trupelor.
– Masa se serve[te la ora [apte. Du-te s`-l vezi pe Collison,
el \]i va spune unde s`-]i la[i lucrurile, \]i va ar`ta pe care parte
a râului po]i s` te speli.
Ea era gata s`-l \ntrebe unde se afla Collison, dar el p`ru
s`-i anticipeze \ntrebarea:
– Collison este cel pe care l-ai cunoscut deja, ad`ug` scurt,
revenind asupra hârtiilor.
UMBRE {I LUMINI 15

Lucy \l l`s` s` lucreze. N-o interesa Collison, dar unde era

Sam? Nu era acesta adev`ratul lui nume, dar pentru ea fusese
cel mai u[or de pronun]at. |[i duse mâna strea[in` la ochi.
Dac` st`tea \n soare f`r` p`l`rie putea face insola]ie, atât de
tare ardea soarele.
Adam MacLean o tratase foarte urât, dar la \ntoarcerea \n
Brazilia va rezolva aceast` problem`.
Auzi un grup de b`rba]i râzând \n spatele Land Roverului.
Se \ndrept` spre ei. Erau patru b`rba]i aduna]i \n jurul unui
echipament.
– |]i cau]i prietenul? Cel care i-a adresat \ntrebarea era
Collison.
Lucy \ncuviin]`.
– E jos la râu, are grij` de barca ta. N-a avut \ncredere \n noi.
Lucy nu-l \nvinui pe Sam, nici ea n-ar fi avut \ncredere \n
ace[ti indivizi.
Când b`rba]ii v`zur` c` Lucy nu se mi[c`, o \ntrebar`:
– Mai dori]i ceva?
– Da... MacLean a spus c`-mi ve]i ar`ta unde s` pun
hamacul, unde s` m` sp`l...se sim]ea ciudat c` trebuia s` le
cear` o favoare.
– A, da, dac` MacLean mi-a cerut s-o fac, \ncepu Collison,
f`cându-le cu ochiul celorlal]i....Poate ar fi bine s` \ncep prin
a-l anun]a pe buc`tar c` sunt dou` persoane \n plus la mas`,
continu` el pe ton de majordom.
16 LINDA CORNWALL

Lucy pufni \n râs, la fel [i ceilal]i. Atmosfera se detension`.

O \ntrebar` cum se nume[te, apoi o \ntrebar` de Sam. De
unde venea? De când umbla singur` prin jungl`?
– Nu sunt singur` \n jungl`, r`spunse ea, tribul are \n jur de
dou` sute de oameni.
Oamenii \[i spuser` fiecare numele, iar Collison \i ceru s`-i
spun` Jock.
– Jock? Sunte]i londonez?
El zâmbi, \ncuviin]ând. Apoi o conduse spre barc`, pentru
ca s`-[i ia lucrurile de acolo. Era un b`rbat cu pielea m`slinie
[i cu p`rul ondulat.
Nu se putea spune ce vârst` are. Cu toate acestea, intui c`
avea cu câ]iva ani mai mult decât ceilal]i. Poate era bine s` stea
mai mult \n preajma lui.
Sam pescuia [i când o z`ri pe Lucy \i zâmbi de la distan]`.
Era mai tân`r ca ea, avea \n jur de optsprezece ani.
Ea \i spuse c` vor r`mâne \n acest loc peste noapte.
Portugheza lui era cam la fel ca a ei, adic` destul de redus`, iar
ea \[i aminti ce-i spusese MacLean despre tribul Tukamas, care
fusese contactat de oamenii albi de atâ]ia ani. Omul care
organizase parcul Kantara; un brazilian, Felipe Ramirez, fusese
tân`r explorator când \i \ntâlnise pe p`rin]ii lui Sam. Felipe \l
\ndr`gise pe Sam, iar b`iatul se ducea mereu la acel spital unde
lupta cu epidemiile care se ]ineau lan], cu lipsa de fonduri [i de
substan]e medicale, pân` când acel doctor influent din Rio
UMBRE {I LUMINI 17

devenise elegantul dar obositul doctor pe care Lucy \l iubea

[i-l respecta.
Felipe \l \nv`]ase portugheza pe Sam [i tot Felipe alesese
tribul Tukama Indians când ea \i scrisese la \nceput, cerând o
posibilitate de a-[i continua studiile. Ce bun fusese cu ea! Cât
de mult o ajutase! De[i nici el nu se sim]ea bine pentru c`
suferise atacuri repetate de malarie, c`l`torise \mpreun` cu ea,
o prezentase \n sat [i r`m`sese acolo o lun` pân` când ajunsese
la concluzia c` ea s-a stabilit acolo cu adev`rat.
– Tot mai vrei s` r`mâi?
|l vedea [i acum \ntr-o barc` asem`n`toare cu aceasta,
]inând-o de mân`, dorind s` se asigure c` ea nu se va r`zgândi.
{i ea nu se r`zgândise, de[i se \ntreba adesea dac` acel
brazilian \n]elesese adev`ratul motiv pentru care se afla aici. Ce
caut` o fat` dr`gu]` ca tine \n v`g`una asta? o \ntrebase Adam
MacLean, iar ea continu` s` se uite cum Sam [i Jock desc`rcau
lucrurile din barc`. Este ciudat cum timpul cicatrizeaz` toate
r`nile! Numai noaptea mai ajungea s` se gândeasc` la John.
– Gata? auzi vocea lui Jock.
Ea avea doar acel mic rucsac [i-[i trecu cataramele peste
umeri. Oare luase cea mai bun` hot`râre \n leg`tur` cu John?
Nu mai avea timp s` se gândeasc`.
Adam Maclean ap`ru chiar atunci salutându-l pe Sam,
[tiind c` este fiul Marelui {ef.
Lucy era surprins`, dar nu l`s` s` se vad` asta.
18 LINDA CORNWALL

|l \ntreb` pe Jock unde se putea sp`la, iar el o conduse pe

o c`rare, care [erpuia printre copacii afla]i \n spatele cortului
lui MacLean.
– Râul ajunge aici, spuse el, surprinzând-o cu felul lui de a
vorbi. Nu intra prin mla[tina de acolo, cine [tie ce vei g`si pe
acolo. Dar \n afar` de asta, locul este destul de sigur. Omul \i
zâmbi. Ei bine, cu excep]ia grupului de acolo. M` duc s` m`
asigur c` nu vor veni \ncoace. Ea ar fi vrut s`-i strige:
– Asigur`-te c` nici MacLean nu se deplaseaz` spre acest loc!
Dar nu spuse asta. Sim]i c` Jock ar fi fost [ocat la ideea unui
comportament necivilizat din partea [efului lor. Necivilizat! Era
pu]in spus. Pe când \[i scoase hainele [i intr` \n ap`, se
surprinse c` se gândea tot la acel nesuferit Adam MacLean.
De ce se afla \n gândurile ei? De ce o deranjase felul lui de
a fi? Lucy se bucur` de apa rece delicioas`, [i-[i sp`l` p`rul.
Apoi veni mai aproape de mal, f`cu pluta o vreme, urm`rind
un roi de fluturi superbi, care dansa deasupra capului ei. Via]a
pulsa deasupra [i sub ea. |n jungla deas` ultimele f`pturi ale
zilei l`sau locul celor caracteristice nop]ii. Se gândi la crocodili
[i se crisp`. Poate c` st`tuse destul \n ap` [i \notând cu putere
spre ]`rm se urc` [i \ntinse mâna dup` prosop. |l scutur`
\nainte de a se \nf`[ura \n el.
Nu se mai gr`bea acum, [i realiz` c` fusese o prostie s` se
gândeasc` la crocodili. |[i g`si peria [i \ncepu s`-[i pieptene
p`rul lung.
UMBRE {I LUMINI 19

Fluturii zburaser` speria]i de un papagal care ap`ruse

dintr-un copac. Frumoas` era natura... Lucy \[i \ng`dui câteva
clipe de visare. Parc` mai vedea \nc` acele superbe flori ro[ii,
care se \mpleteau printre copaci. Liane lungi, numai bune
pentru Tarzan, atârnau de undeva, de sus. De ce lumea nu
putea s` tr`iasc` \n pace, de ce trebuia s` se schimbe totul?
Se uit` la ceva ce mi[ca lâng` piciorul ei. Erau furnici, oh,
nu! Dar era deja târziu, veneau de peste tot [i \n]epau ca ni[te
ace ro[ii. Le ura. Se ridic` \n picioare, c`lcându-le disperat`,
\ncercând s` le alunge. Fuseser` \n prosop! Arunc` prosopul
de p`mânt [i \ncepu s` le loveasc` pe cele care i se urcaser` pe
coapse.
– Ce se \ntâmpl` acolo? auzi vocea lui Adam MacLean, care
ap`ruse pe c`rare. Lucy aproape \[i pierduse cump`tul.
Trebuia s` le opreasc` cumva, s` se dea jos de pe trupul ei! Iar
acum ap`ruse [i Adam MacLean. O, nu!
El se apropie [i \nainte ca ea s`-l poat` opri, o prinse \n
bra]e [i o arunc` \n râu. Dar mai apoi
Lucy realiz` c` fusese solu]ia salvatoare, sc`pase de furnici.
– E mai bine acum?
Se \ntunecase, iar el o privea lung [i râdea de ea.
– Presupun c` te-ai amuzat teribil!
– Nu chiar. |[i scoase c`ma[a [i i-o \ntinse.
– Vino, nu po]i sta aici toat` noaptea. S` te duc undeva, s`
te po]i \mbr`ca.
 Capitolul 2

– Nu ies pân` nu pleci de aici, spuse Lucy hot`rât`. |i era

greu \ns` s`-[i ]in` umerii sub ap`, f`r` s` ating` fundul
acesteia cu picioarele.
– Te rog s` ie[i mai repede. Dac` plec, iau [i c`ma[a cu
mine. Las` prostiile, am obosit de astfel de figuri.
Ea lovi apa cu piciorul p`rându-i-se c` a sim]it ceva pe
fundul apei.
– Nu conteaz`, am hainele acolo.
– Sunt pline de furnici, [i \n rucsac ]i-au intrat. Cum le-ai
l`sat pe p`mânt?
– Nu le-am l`sat acolo, dar cred c-au c`zut de unde le-am
ag`]at. Po]i s` la[i c`ma[a undeva, acolo pe o creang`.
– Am f`cut asta. El \i vorbi cu r`bdare exagerat`, dar ea
putea s` jure c` pe buze \i flutura un zâmbet mali]ios.
UMBRE {I LUMINI 21

– Ai putea m`car s` te \ntorci cu spatele.

Vocea \i tremura, dar reu[i s` se controleze. Era cel mai
enervant b`rbat pe care-l cunoscuse vreodat`! Scrut` \n jur cu
privirea \n c`utarea unui loc pe unde s` scape, dar locul pe
unde intrase \n ap` era singurul care fusese cur`]at de liane [i
crengi.
– Poate c` nu vreau s` m` \ntorc cu spatele, continu` el
venind mai aproape de marginea apei, a[ezându-se pe vine,
pentru a o vedea mai bine, se gândi ea.
Numai dac` ar fi putut s`-l trag` \n ap`! S`-i cear` ajutor ca
s` ias`, apoi când se va apleca spre ea, s`-l trag` \n ap`. Asta
l-ar \nv`]a minte. Cum \ndr`znea s` râd` de ea?
Se apropie de mal.
– Este cam abrupt. Inima \ncepu s`-i bat` mai tare când \i
\ntinse mâna. El o prinse de mân` [i dup` ce-[i f`cu curaj ca s`
se ridice, trase. Dar el se a[tepta la asta. Era clar c` [tiuse ce i
se preg`tea [i dintr-o dat`, Lucy se trezi tras` afar`, ud`,
protestând, trezindu-se \n bra]ele lui puternice.
– Vr`jitoare mic`, voiai s` m` tragi \n ap`, nu?
MacLean o trase spre el, f`r` s`-i pese, f`r` s` se uite la ea,
f`r` s` realizeze c` era ud` [i-i l`sa urme pe pantaloni.
– D`-mi drumul! exclam` Lucy luptându-se s` scape, dar
asta p`ru s`-l incite [i mai mult. Se trezi strâns` la pieptul lui.
– Nu a[a \]i tratezi salvatorul, \i spuse el batjocoritor. Nu mi
se \ntâmpl` \n fiecare zi s` scot o nimf` din ap`. Mai apoi, el \[i
22 LINDA CORNWALL

rec`p`t` controlul, cu o voce ferm`. Nu-i era ru[ine, p`rea un

b`rbat obi[nuit cu femeile. Vino, fii cuminte [i d`-mi un s`rut.
Lucy ro[i de indignare [i sim]i c` genunchii \i cedeaz`. Dac`
i-ar fi dat drumul, ar fi c`zut la picioarele lui. Cât \l ura!
– N-am obiceiul de a s`ruta pe oricine! \l sfid` cu ultimele
puteri. Dar vorbele ei \[i f`cur` efectul. Maclean le primi ca pe
o lovitur` peste obraz.
R`zbunarea lui veni imediat, cu mult` eficien]`. O s`rut`
lung, brutal. Genunchii ei cedar`, inima \ncepu s`-i bat` cu
putere.
Deodat`, aproape o \mpinse de la pieptul s`u, dar v`zând c`
se \mpiedic` o prinse din nou. Era \ntuneric, dar trupul ei zvelt
era perfect vizibil, ca o imagine \mbietoare, plin` de curbe.
– Ce oare m-a f`cut s`-mi imaginez c` ]in o femeie \n bra]e?
exclam` el cu brutalitate. Ambalajul poate fi uneori \n[el`tor.
|n cele din urm`, \i arunc` bluza. Reac]ia ei \l luase prin
surprindere. Ea \[i imagin` c` Adam MacLean nu se confrunta
de multe ori cu astfel de reac]ii de respingere.
– Lumea nu \ncepe [i nici nu se termin` cu tine, MacLean.
Acum era \mbr`cat`, dar nu apucase s`-[i \ncheie nasturii, din
cauza degetelor care-i tremurau. Poate c` n-am v`zut un b`rbat
alb de trei luni, dar am v`zut multe animale s`lbatice. {i asta
e[ti, cunosc acest gen.
– {i nu va trece mult pân` m` vei cunoa[te mai bine, \]i
promit, o avertiz` el [i p`rea atât de mare, de puternic, de
UMBRE {I LUMINI 23

dinamic, \ncât Lucy sim]i c` va le[ina. Inima \i b`tea puternic,

dar nu trebuia s`-i arate c` se teme de el, nici c` se va l`sa
impresionat`, de[i \ncepuse s` se team`.
Cu toate acestea, auzir` pa[i care veneau dinspre c`rare.
Nimic nu se mi[ca sub picioarele lor, nici m`car frunzele
uscate. Vegeta]ia deas` n-ar fi permis cuiva s` se apropie
neauzit.
Adam MacLean realiz` primul c` se apropia cineva [i se
\ntoarser` amândoi, con[tien]i de o prezen]` str`in`. Era Sam,
greu de distins \n \ntuneric.
Lucy lipsise cam mult din tab`r` [i era \ngrijorat, dar când \i
v`zu pe cei doi se opri brusc; observ` din]ii lui albi \n \ntuneric,
ca pe o pat` de lumin`. Sam \i pusese mereu \ntreb`ri despre"
omul ei". Acum, va crede c-a aflat adev`rul. Satisf`cut de ce
aflase, b`iatul indian disp`ru \n p`dure ca o n`luc`.
Lucy se uit` pe c`rarea acum goal`, apoi \[i ridic` privirea
spre Adam MacLean [i poate pentru un minut se privir`. Nu-[i
vorbir`, nu se mi[car`; era ca [i cum el \ncerca s` afle ce simte.
Dar apoi, vraja se rupse [i amândoi realizar` cu groaz` ce se
\ntâmpla.
Ce naiba f`cea femeia asta aici?
Era destul de sumar \mbr`cat`, iar cu câteva clipe \n urm`
fusese goal`. |n fa]a unui b`rbat pe care nu-l cuno[tea, un
str`in.
Lucy nu fu singura care-[i veni \n fire.
24 LINDA CORNWALL

Adam MacLean o d`du la o parte [i-i spuse s` se \mbrace

decent. Astfel, ea \ncerc` s` \ncheie nasturii c`m`[ii lui, \n timp
ce el se \ntoarse cu spatele, adunându-i hainele.
– Ar fi bine s` te \ntorci la cort, \i spuse rostind cuvintele
foarte clar. A[teapt` acolo ca s` sortez lucrurile astea la lumin`.
Du-te, repet`. Ar fi mai bine s` folose[ti o crem` \mpotriva
\n]ep`turilor de furnic`.
Lucy nici nu [tiu cum ajunse \napoi la cortul lui.
Aici fuseser` aruncate toate lucrurile la \ntâmplare [i cineva
atârnase o lamp` \ntr-un col]. O molie , destul de mic` fa]` de
cele care cre[teau prin aceste locuri, se apropie de lumin`.
Lucy avea un sentiment foarte ciudat. Ce-i f`cuse acest b`rbat ?
Ce se \ntâmplase, de fapt?
Reu[i s`-[i revin` nu f`r` oarecare efort din cauza durerilor
provocate de \n]ep`turile furnicilor, care-i l`saser` semne urâte
[i ro[ii pe picioare. Cum s` le ung` cu crem`? Setul ei de prim–
ajutor se afla \n rucsac, iar acesta se g`sea la Maclean.
|l auzi trecând pe lâng` cort, dar f`r` a se opri; era clar c`
nici nu se gândea s`-i \napoieze lucrurile. Se uit` \n jur, dar nu
v`zu nimic \n afar` de c`r]i, h`r]i [i un aparat de radio. Oare era
bine s` cear` ajutor prin radio? S` strige c-a fost r`pit`? Asta ar
provoca multe neajunsuri admirabilei lui expedi]ii.
Cum putea s`-l opreasc`? Acest b`rbat trebuie s` fi avut [i
ni[te puncte slabe. Cui \i putea cere ajutorul? Era oare posibil
s` ia leg`tura cu Felipe, aflat la o conferin]` la San Marcos?
UMBRE {I LUMINI 25

|l auzi \ntorcându-se [i se dep`rt` de sta]ia radio, ca s` nu-i

trezeasc` suspiciuni. El ridic` pânza cortului [i intr`.
– }i-am adus hainele. |i arunc` blugii [i o bluz` curat` pe un
scaun. Iar aici ai crem` pentru \n]ep`turile de furnic`.
– Voi folosi propria mea crem`, dac` nu te superi, \i spuse
calm.
– Folose[te-o pe asta [i nu mai comenta!
Ea deschise gura s` protesteze, dar el o opri:
– Acum ]i se cur`]` restul echipamentului de acele furnici.
Ne-ai provocat destule probleme pentru seara asta.
Cina se va servi \n zece minute, a[a c` s` fii gata când m`
\ntorc.
– N-am nevoie de blestemata ta de cin`! ripost` Lucy,
cuvinte proste[ti, dar singurele care-i veniser` \n minte.
El se \ntoarse brusc:
– Nu voi tolera nici un fel de....
– Nesupunere?
– Gesturi infantile, a[ fi vrut s` spun. Apoi \i lu` din mân`
tubul de crem` [i-i spuse: ai de gând s`-l folose[ti sau o voi face
eu pentru tine?
Teama o ajut` s` se calmeze. Nu se \ndoia c` ar pune \n
practic` ceea ce spusese.
– O fac eu, murmur` dezn`d`jduit`.
– Ai mai fost mu[cat` [i din alt` parte, sau doar de picioare?
o \ntreb`.
26 LINDA CORNWALL

– Oriunde a[ fi fost mu[cat`, pot aplica singur` crema,

r`spunse ea repede luându-i tubul din mân` pentru ca el s` nu
se r`zgândeasc`.
Adam se \ncrunt` [i privindu-l, Lucy observ` acel halo ciudat
pe care \l f`cea lumina l`mpii din p`rul s`u.
– F` ce dore[ti, numai f`-o.
I-a fost cam greu. Fusese serios \n]epat` de acele mici
viet`]i, [i asta din vina ei. Trebuia s` fie atent` s` nu se scarpine
ca s` nu-i lase urme urâte dup` ce se vor cicatriza. Pe când se
afla \n mijlocul opera]iunii de ungere cu pomad`, Adam se
\ntoarse. Lucy l`s` jos c`ma[a, dar el nu intr`, ci doar \i aduse
restul lucrurilor [i plec`. Ea se \mbr`c` rapid, \n]ep`turile \nc`
nu-i produceau mânc`rimi [i \ncepu s` scotoceasc` prin rucsac
dup` parfum [i perie. Nu avea rost s` se machieze \n jungl` dar
\i pl`cea s` miroas` frumos. Parfumul \i ridica moralul
\ntotdeauna.
Apoi \ncepu s`-[i perie p`rul cu gesturi lente. I-ar fi pl`cut
s` m`nânce ceva [i se sim]ea un miros apetisant \n aer. |ncepu
s` viseze la mâncare, la o \nghe]at`...
-Suntem gata. Adam MacLean intr` din nou, iar Lucy l`s`
peria jos uimit`. Au \ntâmpinat destule probleme, zise el pe un
ton calm, a[a c` nu mai tolerez nicio figur` de a ta. Ai \n]eles?
Apoi se d`du un pas \napoi, ridic` copertina cortului [i-i f`cu
semn s` ias`: dup` tine, miss Blake.
Lucy era luat` prin surprindere. Atâta gra]ie, atâta elegan]`.
UMBRE {I LUMINI 27

Maniere alese, la care nu s-ar fi a[teptat de la el.

De[i \n cort lumina fusese destul de slab`, ie[ind afar` Lucy
fu orbit` de \ntunericul de nep`truns al junglei.
– Unde este Sam? \ntreb` suspicioas`, când Adam MacLean
o lu` de bra] [i o conduse spre mas`.
– N-a vrut s` ia masa cu noi. Vocea lui profund` pluti o clip`
deasupra ei, iar atingerea lui deasupra cotului o f`cu s` simt`
cum tot trupul \i revine la via]`.
Ea f`cu un pas lateral [i se \ndrept` spre foc. Adam Maclean
avusese dreptate, Sam st`tea ghemuit lâng` foc, pr`jind pe[tele
pe care-l prinsese.
Satisf`cut`, Lucy se duse s` ia masa cu restul echipei lui
MacLean, sim]indu-se lini[tit`.
{i v`zu c` le produsese multe probleme. Proptiser` ni[te
butoaie de ulei pentru a face o mas` mai mare din ele. Peste ea
a[ezaser` un material vechi de para[ut`. Mai era acolo un vas
cu flori ro[ii pe care le v`zuse crescând pe lâng` râu. B`rba]ii
se b`rbieriser`.
Chiar [i Adam MacLean. Sim]ise un vag miros de aftershave
când el intrase \n cort. |[i schimbase hainele; purta pantaloni
cenu[ii [i o c`ma[` de culoarea porumbelului. Ea era
con[tient` c` purta blugii cei vechi [i c`ma[a de fiecare zi. Dar
ea nu avea resursele lui MacLean, nici for]a de munc`, sau
echipamentul pentru a-[i c`ra destule lucruri.
El \i trase scaunul, o ajut` s` se a[eze la un cap`t al mesei.
28 LINDA CORNWALL

Se a[ezar` cu to]ii. Doar Jock ap`ru din locul \n care se

preg`tea mâncarea, \n spatele unui camion.
– Acesta este primul fel, o inform` el a[ezându-i \n fa]` o
farfurie cu pui pr`jit.
O mâncare extravagant` \n contextul unei astfel de expedi]ii
ar fi [ocat-o, dar Lucy \[i l`s` deoparte toate bunele inten]ii [i
mânc` totul cu acela[i entuziasm ca [i ceilal]i. Exista [i vin,
pu]in cam cald, dar asta nu mai conta. Nici nu se mai sim]i
complexat` \n blugii cei vechi [i dup` câteva minute discuta
dezinvolt cu cei de la mas`. Numai pe Adam MacLean \l evita.
Doar el r`m`sese sobru, distan]at de to]i ceilal]i. Nici nu li se
al`tur` \n amuzament. La sfâr[itul primului fel, Lucyei nici
nu-i mai p`sa de el.
Doi din ei erau cercet`tori care-i spuser` c` se aflau \n
tab`r` pentru unele experimente, ceea ce alc`tuia un fel de
leg`tur` cu grupul care plecase \naintea lor, cu cincizeci de
mile.
Pe când Jock degaja masa, Lucy se \ntreb` de ce Adam
MacLean se mai afla \nc` la mas`. |l privi. St`tea \n capul mesei.
De ce oare avea sentimentul c` nu este integrat \n acest mediu?
Când auzise la \nceput de expedi]ia lui de la Kantara Park, i se
spusese c` el este conduc`torul.
Iar un [ef de expedi]ie nu se comporta ca el, s` stea degajat
la mas` f`r` s` intervin`, f`r` s` organizeze. De obicei, ei nu au
o existen]` prea u[oar`.
UMBRE {I LUMINI 29

Lucy nu avu timp s` se gândeasc` la asta. Jock aduse un

teanc de farfurii , un cu]it imens [i le puse \n fa]a ei. Urma
servirea celui de al doilea fel [i se p`rea c` to]i a[teptau ca ea
s` joace rolul"mamei".
Nu era posibil! Lucy se gândi c` avea halucina]ii, probabil.
Poate acele \n]ep`turi de furnici \i otr`viser` sângele...
Era o pr`jitur` imens`. O pr`jitur` de ciocolat`. Lucy
deschise ochii mari, iar cei din jur pufnir` \n râs. Chiar [i Adam
MacLean.
– Nu-mi vine s` cred! Cum a]i [tiut c`-mi doresc o pr`jitur`
cu ciocolat`? Nu avea]i cum s-o face]i aici...aproape c` se temea
s-o taie cu acel cu]it imens, de team` s` nu dispar`.
– Este o livrare special`, spuse Jock, privindu-l pe Adam
MacLean. Am vrut s` te sim]i bine aici, \n mijlocul junglei,
departe de cas`. Probabil c` mai ai mult de stat aici, ad`ug` el
râzând, iar ceilal]i \l aprobar`.
Lucy reu[i s` taie pr`jitura \n opt p`r]i [i \n timp ce o f`cu
Adam MacLean vorbi pentru prima oar`.
– Am adus-o cu mine, \i explic` el, al`turi de piesele de
schimb [i celelalte articole obi[nuite de hran`.
– Cum a fost acel pui? \l \ntreb` ea repede. Nu mi s-a p`rut
un articol obi[nuit.
Se f`cu t`cere dintr-o dat`.
Cu toate acestea, noaptea era plin` de via]`, se auzeau tot
felul de zgomote din jungl`.
30 LINDA CORNWALL

– Acel pui a fost pentru ziua unui coleg, de s`pt`mâna

viitoare.
De fapt, expresia fe]ei lui spunea: nu mai comenta. Se
cobor\ un fel de tensiune \ntre ei [i chiar [i jungla p`ru pe
moment s`-[i ]in` r`suflarea. Apoi discu]ia re\ncepu, se turn` [i
restul de vin. Lucy se mir` dac` fusese tot pentru acea
aniversare. A cui era ziua de na[tere? Se decise s` nu pun`
\ntreb`ri, temându-se c` putea fi chiar ziua lui Adam MacLean.
Mai r`m`sese o singur` felie de pr`jitur`, pe care ea o puse
\ntr-un [erve]el de hârtie [i se duse la râu s`-l caute pe Sam.
{tia c` lui \i plac mult dulciurile [i desigur el accept` pr`jitura
cu un zâmbet satisf`cut. |[i montase hamacul lâng` râu; Lucy se
gândi c` nu voia s` scape barca din ochi. N-ar fi surprins-o s`
afle c` st`tuse treaz toat` noaptea.
O \ntreb` cât vor r`mâne \n aceast` tab`r`.
– Nu [tiu, r`spunse ea. Va trebui s`-l \ntreb pe senhor
MacLean, \i spuse cu portugheza ei limitat`.
Sam \ncepu s` râd`, apoi r`spunse cu o glum` \n dialectul
s`u. Lucy nu-l \n]elese, a[a c` el se folosi de degetele mâinii
pentru a mima un stomac mare, indicând foarte clar c` se
a[tepta ca ea \n curând s` r`mân` \ns`rcinat`.
Lucy \ncerc` s` nu arate c` era [ocat`. Ar fi fost fatal pentru
ea, iar tân`rul ar fi continuat cu gluma asta luni de zile. Astfel
c` reu[i s`-i transmit` un" poate da, poate nu" [i mul]umi
cerului c` nu se afla nimeni prin preajm` s-o aud`. Puse o
UMBRE {I LUMINI 31

mân` prieteneasc` pe um`rul lui Sam. Ce bine era s` fii un om

direct, care s` poat` spune ce gânde[te!
Asta era o dovad` \n plus c` indienii brazilieni duceau o
via]` simpl`. Pân` \n secolul dou`zeci intraser` mul]i \n via]a
lor. Mai aveau destule de pierdut pe lâng` ceea ce pierduser`
deja. Pojarul [i alte epidemii [terseser` de pe fa]a p`mântului
foarte multe triburi. {i a[a va continua, dac` nu se f`cea ceva \n
acest sens. Un parc na]ional nu era r`spunsul pentru toate
problemele lor. Progresul trebuia oprit undeva cumva [i le
trebuia un timp mai lung pentru adaptare.
Se auzi o mi[care \n spatele lor [i se \ntoarser` amândoi la
timp ca s`-l vad` pe Adam MacLean. Fumul de la ]igara lui se
sim]ea [i mai puternic din cauza umidit`]ii aerului. Oare de cât
timp de afla aici? |i auzise vorbind? |n]elesese gestul foarte
evident f`cut de Sam?
El se apropie [i-[i scoase ]igara din gur`.
– A[ vrea s`-]i vorbesc, \i spuse, iar ea \n]elese din tonul lui
hot`rât c` nu va face niciun compromis.
– {i eu vreau s`-]i vorbesc, r`spunse Lucy ridicându-se \n
picioare, dorindu-i lui Sam noapte bun`. Apoi \l urm` pe Adam
MacLean de-a lungul râului, unde fusese legat` barca expedi]iei
lor.
Era o ambarca]iune lung`, cu o cabin` mic` \n fa]`.
Adam s`ri \n barc`, [i dup` ce barca nu se mai cl`tin` \i
\ntinse [i ei mâna.
32 LINDA CORNWALL

– Este singurul loc unde putem discuta lini[ti]i, \i spuse el

impacientat când v`zu c` ezit`. S` fii sigur` c` n-o s` te pot
omor\, suntem prea aproape de prietenul t`u.
Lucy se l`s` urcat` pe barc`. Contactul cu trupul lui
puternic o f`cu s` ame]easc` pentru o clip`. Sau poate era din
cauza vinului?
– Fii atent` s` nu te arzi de la ]igar`, \i spuse Adam, care se
duse \n cabin` s` aduc` o lamp`.
Focul f`cut de Sam se vedea de pe barc` [i dintr-o dat` totul
deveni culoare [i confuzie, contraste ciudate amestecate cu
emo]iile ei. Jungla p`rea c-o apas` din toate p`r]ile, iar ceva
lung se strecur` ca un [arpe pe râul care curgea repede. Sim]i
dintr-o dat` c`-i este foarte cald, c` transpirase [i c` inima \i
b`tea prea repede. Ce se \ntâmplase? De ce se sim]ea atât de
ciudat numai pentru c` Adam Maclean o atinsese?
El ie[i din cabin` ]inând lampa sus, deasupra capului.
Lucy reu[i s`-[i recapete controlul, de[i trebui s` clipeasc`
des din cauza luminii. Lumin` [i \ntuneric, frumuse]e [i
primejdie. Jungla era un amestec de contraste, \i era greu s`
treac` de la unul la altul.
Adam fix` lampa pe un cârlig, apoi se rezem` de punte [i
puse un picior pe cutia motorului.
Lucy \l urm`ri cum trage \ncet, cu nesa], din ]igar`.
El era con[tient c` Lucy \l cerceta atent; scotea nep`s`tor
rotocoale de fum. Lucy observ` c` nu avea pic de gr`sime \n
UMBRE {I LUMINI 33

talie, c` avea pântecul dur [i plat, c` umerii \i erau foarte largi

[i bronza]i.
|[i aminti cum o s`rutase cu doar câteva ore \n urm`. {i el
\[i amintea acel s`rut? Oare voia s` continue tortura \n mod
deliberat? Ea ridic` privirea [i observ` c` [i el o examina la fel
de atent.
Luminile l`mpii \i dansau \n p`rul blond; buclele \i curgeau
pe umeri \ncadrându-i delicat obrajii, ovalul fe]ei [i ochii
frumo[i. Lunile petrecute \n aceste condi]ii vitrege \i \nt`riser`
corpul, talia \i era \ngust` [i toate curbele suple dar ferme.
C`ma[a cu carouri pe care o purta era veche din [coal` [i era
pu]in desf`cut` \n nasturi, tocmai tentant` pntru un mascul
dominator.
Adam trase din ]igar` [i veni spre lumin`.
– Vreau s`-]i vorbesc, \ncepu el cu o voce rigid`, vreau s` fie
foarte clar c` trebuie s` pleci de aici mâine diminea]`.
|nainte ca Lucy s` se poat` gândi s` protesteze, el continu`
cu arogan]`:
– Comportamentul t`u din seara asta m-a f`cut s` \n]eleg c`
nu exist` alternativ`. Tu [i indianul...
– Stai o clip`, \l \ntrerupse Lucy. Ce vrei s` spui prin
comportamentul meu?
El p`ru \ncurcat.
– Felul \n care te-ai manifestat la mas`. Nu vreau ca o
persoan` c` tine s`-mi fac` probleme cu oamenii de aici.
34 LINDA CORNWALL

Cineva f`r` ru[ine, ca mine, \[i repet` Lucy. Dac` n-ar fi fost
a[ezat`, poate s-ar fi dezechilibrat.
– Dup` felul \n care te-ai comportat acolo la râu, \ndr`zne[ti
s` critici?
– Tocmai din cauza acelui incident nu te voi l`sa singur`
aici.
– Singur`! Ce vrei s` spui? Dac` sunt singur` aici, nu va avea
cine s` m` seduc`.
– De ce \ncerci s` m` sfidezi?
– Cred c` spusele tale n-au sens.
El oft` impacientat.
– Voi pleca de aici la ivirea zorilor. Ar putea s` se i[te
probleme. Mul]i din b`rba]ii de aici sunt atra[i de tine. Nu se
mai comport` ca [i cum ai face parte din echip`. Ai ap`rut din
senin [i i-ai luat pe nepreg`tite. De asta trebuie s` pleci imediat
de aici. }i-am spus mai devreme; du-te \napoi \n sat [i
preg`te[te tribul pentru mutarea spre sud, \nainte de venirea
ploilor.
Mintea Lucyei func]iona rapid. Abia mai era con[tient` de
ceea ce-i spunea.
– Unde pleci? \l \ntreb`.
– |napoi la San Marcos. Spusese aceste cuvinte \nainte ca ea
s`-l poat` opri.
Ochii ei se aprinser`.
– Pot merge cu tine?
UMBRE {I LUMINI 35

– Nu.
– De ce nu? spuse Lucy pe un ton rug`tor. Asta era ocazia
de care avea nevoie. Ce [anse mai avea s` opreasc` aceast`
expedi]ie dac` era doar ea [i Sam? Dar dac` se \ntorcea \n ora[,
putea lua leg`tura cu al]i prieteni, cu presa. Poate atunci g`sea
cum s`-l \nfrâng`.
Dar Adam MacLean nu era u[or de p`c`lit.
– Nu te iau din dou` motive foarte bine determinate,
\ncepu el. Unu: am suspiciunea c` mi-ai face probleme... ea
f`cu un gest din mân` care \nsemna c` nici nu se gânde[te, dar
el nu se l`s` impresionat. {i al doilea...
– Continu`, nu mai are rost s` te opre[ti. De ce altceva m`
mai suspectezi?
El ezit` apoi spuse ce gândea.
– |n al doilea rând, repet` el, privind-o \n ochi, ar fi o
c`l`torie lung`, de dou` sau trei zile. Mai precis dou` sau trei
nopti, aici, \mpreun`, pe aceast` barc`. Adam o prinse de
b`rbie [i i-o ridic` pentru a-i \nfrunta privirea. {tii c` te simt
mult prea aproape? Nu m` mai pot baza pe mine \nsumi, Lucy.
O for]` s`-l priveasc` din nou. Nu am \ncredere \n mine, repet`
el. Dup` ce am v`zut la cin`, nu sunt sigur c` a[ putea avea
\ncredere nici \n tine.
Lucy nu mai fusese insultat` niciodat` atât de dur \n via]a ei.
– De ce te temi? C` te-a[ mu[ca?
– E[ti foarte frumoas`, cred c` [tii asta.
36 LINDA CORNWALL

Ai [i un trup foarte frumos, [i provocator, cred c` e[ti

con[tient`. Ea \ncerc` s` scape din strânsoarea lui, dar nu putu.
Dar nu e[ti genul meu, draga mea Lucy. M` \n]elegi? Nu-mi
place s` m` culc cu virgine lipsite de experien]` [i n-am de
gând s` \ncep cu tine.
Virgin`, asta era? De unde [tia?
– Presupun c` m-a[ sim]i \ngrozitor diminea]a.
El se \ntoarse mândru [i arogant [i o privi \nc` o dat`.
– O astfel de remarc` nu face decât s`-mi demonstreze cât
de tân`r` e[ti, lipsit` de experien]` [i prostu]`.
 Capitolul 3

Lucy r`mase treaz` \n noaptea aceea, mult timp dup` ce

adormi toat` tab`ra. Cu mâinile sub cap, privea cerul de sub
plasa de ]ân]ari. Leg`na hamacul la stânga [i la dreapta, dar nici
a[a nu reu[i s` adoarm`. Nici nu-[i putea permite s-o fac`,
pentru c` \nainte de ivirea zorilor trebuia s` vin` cu o idee care
s`-l opreasc` pe Adam MacLean. Dar cum? Asta era problema.
Dac` l-ar sabota? Dar echipamentul putea fi \nlocuit, de[i ea
[tia ce trebuia scos de la un motor. Dar oamenii ace[tia erau
obi[nui]i cu astfel de accidente; poate i-ar face s`-[i \ntârzie
plecarea, dar nu i-ar opri.
Oft` [i se leg`n` mai tare, [tiind c` orice ar fi f`cut nu avea
cum s`-l \nduplece pe Adam MacLean s` renun]e la expedi]ie.
Dac` nu-l putea opri fizic, o putea face doar prin ordine venite
de undeva de sus. Singurul lucru pe care-l putea face era s` se
38 LINDA CORNWALL

\ntoarc` la San Marcos. Fondul pentru indieni ar fi fost foarte

interesat s` afle c` MacLean inten]iona s` taie teritoriul Tukama
\n dou`. Iar dac` el pleca diminea]` se va duce cu el, indiferent
dac` voia el sau nu.
Numai c` lucrurile nu erau chiar a[a de simple; de fapt, nu
erau simple deloc. Mai \ntâi trebuia s`-l conving` s-o ia cu el [i
apoi... Lucy ezit`, aproape temându-se s` se gândeasc` la
cealalt` problem`. Problema real` era Adam MacLean, c`l`toria
cu el, singur`... Când se sim]ea amenin]at` de o primejdie,
sim]ea inevitabil fiori. Chiar a[a sim]ea acum; cu toate acestea,
Adam MacLean o amenin]ase \n van. O virgin` f`r` experien]`,
da, asta era adev`rat. Asta o f`cuse s` par` o copil` prostu]`.
Dar cum \ndr`znise acest b`rbat s-o fac` s` par` insipid` [i
neinteresant`? Nu ar fi vrut ca Adam MacLean s` fie interesat de
ea.
{i-l imagina privind-o pe sub pânza b`rcii. Cât era de \nalt,
de mândru, de masculin!
Se \nfior` doar gândindu-se la el [i fiecare clip` petrecut` \n
compania lui i se \ntip`rise \n memorie. Felul \n care o
aruncase \n ap`, cum fusese de stingher` când \ncercase s`
ias`. Fusese, de fapt, goal` \n fa]a lui. Ro[i [i acum când \[i
aminti, sim]ind din nou acele mâini puternice pe trupul ei. De
ce nu ]ipase dup` ajutor? De ce? Pentru c` fusese fascinat`;
trebuia s` recunoasc`. Ar fi putut s`-l urasc` [i oricine ar fi
meritat s` fie urât dac` ar fi fost Adam MacLean; cu toate
UMBRE {I LUMINI 39

acestea o for]` interioar` teribil` o re]inuse. Dac` se va \ntoarce

cu el pe barc`, ar fi \ntr-o mare primejdie. Un b`rbat ca el ar
putea pretinde foarte mult de la o fat`, ar l`sa-o cu inima
frânt`. Dar ea nu va mar[a. {tia multe despre b`rba]i [i min]ile
lor orientate unilateral. Adam MacLean nu suporta s` fie
respins, dar respingerea era tot ce va ob]ine de la ea.
Hamacul se leg`na acum destul de violent. Lucy duse mâna
la ochi [i observ` cadranul fosforescent al ceasului. Era ora
unu. Ar fi fost mai bine s` uite de acel b`rbat care o
destabilizase [i care se afla nu departe \n propriul s`u hamac.
Trebuia s` se concentreze la ceea ce avea de f`cut. Cum s`-l
conving` pe Adam s-o duc` \napoi \n ora[?
Dar de ce s` \ncerce s`-l conving`? Nu putea s` se strecoare
nev`zut` la bordul ambarca]iunii? Dar ce s` fac` oare cu Sam?
Ce se va \ntâmpla când \i vor descoperi lipsa? Nu-i va lua prea
mult lui Maclean s`-[i cerceteze barca [i o va descoperi.
Bine\n]eles c`-i pieri entuziasmul numaidecât.
Dar \i veni o idee mai bun`. Asta \nsemna c` trebuia s` las`
imediat hamacul [i plasa de ]ân]ari. Mai avea de trecut foarte
aproape de locul unde dormea Adam s`-[i ia rucsacul, apoi s`
plece \n josul râului [i s`-l trezeasc` pe Sam.
Fire[te, \ncerc` s` fac` asta din foarte pu]ine mi[c`ri, f`r`
zgomot, dar când trecu pe lâng` el \l auzi spunând:
– Unde crezi c` pleci?
– Tu unde crezi c` plec? ripost` ea.
40 LINDA CORNWALL

– Te po]i descurca singur`? o \ntreb` aceea[i voce din

\ntuneric.
– Sigur c` da, pufni ea, pentru c` nu era prea u[or s` urce
\ntr-un hamac [i tocmai o ciupise un ]ân]ar.
Cât mai dura oare pân` când Adam adormea la loc? |i va l`sa
o or` apoi va \ncerca din nou. Dar nu putea s` ri[te s` treac`
pe lâng` el, [i mai ales s`-[i ia rucsacul. La naiba! Totul \ns`
merse bine. Sam era treaz, de parc` ar fi a[teptat-o. Nici m`car
nu era surprins de apari]ia ei la miezul nop]ii.
– Trebuie s` te duci \napoi acas`, chiar acum, se str`dui
s`-i comunice. El abia acum p`ru uluit, ceea ce nu era de
mirare, dar Lucy \[i duse un deget la gur` ca s` tac`, s` nu-l
trezeasc` pe Adam.
Fur` necesare câteva minute de convingere, dar \n cele din
urm` el fu de acord. Mâine, \i spuse ea, voi pleca \n jos pe râu
cu Adam MacLean. Sam trebuia s` se \ntoarc` la oamenii lui, s`
le spun` c` ea a plecat, c` se va \ntoarce cu promisiunea c`
drumul cel nou nu se va mai construi. Sam nu se l`s` convins
chiar a[a de u[or [i ei \i lu` destul de mult ca s`-l conving` c`
Adam MacLean va insista ca Sam s` mearg` cu ei, dar lui nu-i
pl`cea ora[ul acela mare.
Singurele sale amintiri din ora[ul mare erau cele pe care le
c`p`tase \n spital, adev`rate orori, pe care le povestea mereu
oamenilor tribului. Povestirile lui nu erau adev`rate, dar acum
aveau un scop bine definit.
UMBRE {I LUMINI 41

Dup` aceea, Lucy nu mai avu probleme, decât s`-i

aminteasc` s` nu porneasc` motorul b`rcii, decât dup` ce
ajungea la mare distan]`.
El stinse focul cu grij`, \[i strânse lucrurile. Lucy se uita
mereu spre lizier`, unde dormeau b`rba]ii. Dar nu v`zu nicio
mi[care [i zgomotele f`cute de Sam erau \n`bu[ite de
zgomotele junglei.
|n cele din urm`, b`iatul fu gata de drum [i-[i a[ezar` o
mân` fiecare pe um`rul celuilalt, \ntr-un gest de afec]iune
\nainte de plecare. Apoi, Sam cobor\ \n barc` ea \i arunc`
odgonul [i el porni dus de curent. Probabil nu va ajunge foarte
departe \n timpul nop]ii, dar atâta timp cât nu era acolo
diminea]a, MacLean va crede c` plecase cu el. P`cat de rucsac,
dar nu avea ce face.
Iar acum, urma partea cea mai grea. Trebuia s` urce pe
ambarca]iunea lui MacLean. Nu era u[or.
Se \ntreb` dac` va g`si cabina \ncuiat`, dar u[a se deschise
u[or [i ea se strecur` \n`untru, ]inându-[i respira]ia. Prin
\ntuneric se lovi de ceva care i se p`ru un pat sau o mas`; era
f`cut din diferite cutii. |ncepuse s` se obi[nuiasc` cu
\ntunericul [i s` z`reasc` ceva. Observ` o sob` cu dou` ochiuri
[i o chiuvet`, iar \n fa]` o u[`. Se \ntoarse \n cabin` [i se mai
uit` o dat`. Oare s` le fi pus \n dulap? Dar Adam MacLean
probabil \[i ]inea hainele acolo. Observ` altceva foarte aproape
de ea, de[i \i era greu s` disting` prea bine. Era un tub mare,
42 LINDA CORNWALL

de plastic plin de lan]uri. Nu era cel mai bine s` se ascund`

acolo? Se acoperea foarte bine cu pânza velelor [i...Dup` câteva
minute reu[i s`-[i fac un loc acolo, a[ezat` pe un mald`r de
lan]uri acoperit` cu pânze. Dar acum u[a era \nc` deschis`.
Când MacLean o va \nchide, nu se va sim]i prea bine \n acest
loc.
|ncerc` s`-[i imagineze ce reac]ie va avea Adam dac` ar
g`si-o acolo. Era o noapte lung` [i umed`, lipsit` de confort, pe
care n-o va uita niciodat`.
Dar o trezi chiar vocea lui [i spre uimirea ei realiz` c`
mo]`ise.
– A disp`rut! \l auzi strigând pe MacLean. Apoi auzi vocea
lui Jock, dar nu \n]elese nimic din ce spunea. Nici nu-[i d`dea
seama dac` planul ei a mers sau nu.
– Mi se pare ciudat, spuse altul. Se apropiau, poate veneau
s` verifice barca.
Adam MacLean p`rea moroc`nos.
– S` n-o consideri o pierdere, Jock. Ba poate este chiar un
câ[tig.
Lucy t`cu, acolo \n \ntuneric. Ce mul]umit era c` sc`pase de
ea! Barca se leg`n` când cei doi b`rba]i urcar` pe punte; Lucy
\nchise ochii, rugându-se s` nu fie descoperit`.
– {i ce s` fac cu toate lucrurile astea de femeie? \l auzi pe
Jock. Atâta lenjerie, tricouri [i o sticl` de parfum de bun`
calitate.
UMBRE {I LUMINI 43

Adam MacLean pufni \n râs, dar Jock continu`:

– Nu vrei s` iei rucsacul, s`-l dai unor cuno[tin]e ale ei?
Adam MacLean veni foarte aproape de locul \n care se afla
Lucy; \l vedea destul de bine prin ochiurile de la plas`. Era gata
s` fie de acord, dar apoi ezit`, cine [tie ce-l f`cu s` se
r`zgândeasc`.
– Mai bine las`-l aici, \n caz c` se \ntoarce.
Cu aceste cuvinte, cei doi plecar`. Lucy [tiu asta dup` felul
\n care se aplec` barca.
La naiba! Dar necazurile ei nu se terminar`; a trebuit s`
a[tepte ca MacLean s` ia micul dejun, apoi s`-[i \ncarce
lucrurile \n barc`. I se p`ru c-a trecut mult timp pân` când a
urcat pentru ultima oar` pe barc` [i a pornit motorul.
Inima ei \ncepu s` bat` tare când dup` ce porni motorul el
ajust` fluxul de ap` \n func]ie de curent [i porni \n susul râului.
Plecaser`, iar acum ea nu mai avea altceva de f`cut decât s`
a[tepte s` ajung` destul de departe, pentru a nu se mai putea
\ntoarce.
Era miezul zilei de acum [i-i era foarte sete, o durea spatele
[i soarele arz`tor o for]` s` ias` din ascunzi[. Probabil c` nici
Adam MacLean nu mai avea la aceast` or` [i pe o asemenea
c`ldur`, puterea de a-[i manifesta furia. D`du la o parte toate
acele lucruri sub care se ghemuise [i prin ele v`zu cabina unde
Adam se afla la cârm`.
Acum ori niciodat`, \[i spuse.
44 LINDA CORNWALL

Putea s-o omoare, sau s-o lase s` moar` de sete. Dar \i trebui
foarte mult curaj s` se ridice [i s` ias` \n soarele acela ucig`tor.
|[i ]inu respira]ia, apoi \ndr`zni s` ridice privirea spre el, dar el
abia \i arunc` o privire, spunându-i:
– Salut! Vrei o bere? G`se[ti acolo, \n frigider!
Lucy c`zu \n acel moment, pentru c` \i cedar` genunchii.
MacLean o trase \n sus [i-[i re\ntoarse aten]ia asupra drumului.
– Vrei s` spui c-ai [tiut tot timpul?
El nu-i acord` aten]ie.
– De ce n-ai \ntors? De ce m-ai l`sat s` m` chinuiesc acolo?
El ocoli ceva, apoi când barca reveni pe mijlocul râului o
privi, zâmbindu-i.
– Gânde[te-te singur`. Te-am avertizat, dar dac` e[ti
preg`tit` s` supor]i consecin]ele, de ce mi-ar p`sa? Zâmbi u[or
batjocoritor. A fost o expedi]ie destul de solicitant`, de ce n-a[
avea parte de pu]in` distrac]ie?
– N-am de gând s` fiu distrac]ia ta, \i spuse ea. Numai dac`
nu [i-ar fi sim]it gura atât de uscat`! Spusese ceva de o bere? Se
\ndrept` imediat spre frigider.
Ce binecuvântare, ce lux \n aceast` s`lb`ticie! G`si o cutie
rece [i nici nu se mai obosi s` caute [i un pahar. B`u berea f`r`
s` mai fac` vreo pauz`, dup` acele ore petrecute \ntr-un loc
imposibil.
De când [tiuse Adam MacLean c` se afla acolo? {i dintr-o
dat` uitase de toate precau]iile [i ie[ise pe punte.
UMBRE {I LUMINI 45

– De ce nu m-ai scos de acolo? se r`sti ea furioas`, dar când

v`zu c` pe el nu-l intereseaz`, \[i duse mâna la spatele care o
durea [i strig`: de ce n-ai spus nimic, dac` ai [tiut tot timpul c`
sunt acolo? M-am copt acolo ore \ntregi!
El r`mase iritant de impasibil, \ndep`rtându-[i o musc` de
pe um`r, uitându-se spre cer de parc` ar fi a[teptat s` plou`.
– Am vrut doar s` v`d, \ncepu el, cât timp vei rezista acolo.
A fost cam cald, nu? Nu m` mir`. M` \ntreb doar cum ai putut
s` respiri.
Lucy \[i ie[i din min]i.
– Vrei s` spui c` m-ai l`sat s` stau acolo f`r` aer,
contorsionat`, doar pentru ca s`-]i satisfaci o curiozitate? De
când ]i-ai dat seama c` sunt acolo? De când? Spune-mi! Buclele
ei blonde se cutremurau când vorbea, dar tot nu-i ilustrau
furia.
– N-am de gând s`-]i spun nimic, dac` ]ipi a[a. Te po]i
calma, domni[oar`, [i dac` tot te afli aici, ar trebui s` te faci
folositoare \n vreun fel. Du-te [i preg`te[te ceva de mâncare [i
adu-mi o bere.
Lucy fierbea de furie [i ochii \i str`luceau fascina]i,
v`zându-i pieptul gol.
– Te rog s` nu mi te adresezi astfel, explod` ea.
Acest b`rbat chiar era un individ care o c`lca pe nervi. De ce
trebuia s` arate atât de bine, s` fie atât de puternic, de
atr`g`tor, [i mai ales de neafectat de spusele ei? |[i imagin` ce
46 LINDA CORNWALL

o a[tepta \n zilele urm`toare, când va fi nevoit` s` se afle cu el

pe aceast` blestemat` de barc`.
Dar s` nu-[i imagineze acest domn c` va putea face orice cu
ea. Putea s` a[tepte s`-i aduc` ea de mâncare. Lucy se \ndrept`
spre punte [i se uit` \n jur. Mai era ni[te bere, pe care o b`u cu
mult` sete.
Pe moment, nu se \ntâmpl` nimic [i putu s`-[i urm`reasc`
coechipierul de la o distan]` relativ sigur`. Acesta \[i scosese
pantalonii [i r`m`sese \ntr-un [ort minuscul. Avea picioarele
lungi [i musculoase, pielea bronzat`. Era un b`rbat cu o
constitu]ie atletic`.
Deodat`, motorul muri [i barca fu l`sat` s` pluteasc`. Lucy
se gândi c` avea nevoie de ceva dintr-o cutie aflat` sub motor.
El f`cu mi[c`ri foarte lente apoi ridic` ochii [i privirile li se
\ntâlnir`. Ochii \i str`luceau de furie. Ei i se f`cu fric`, dar era
prea târziu. Se sim]i prins` de p`r [i Adam \i trase capul spre
spate; nu tare, ci doar mândria \i fu r`nit`.
– Am spus c` vreau ceva de mâncare! Cu cealalt` mân` o
prinse de talie.
|ntotdeauna iau masa la miezul zilei, cum este acum. Nici
diminea]`, nici spre sear`. Iar când \]i cer s` faci ceva, trebuie
s` execu]i chiar \n momentul acela. M-ai \n]eles? |ncheie ce
avusese de spus pe un ton mai blând, iar Lucy avu teribila
senza]ie c` va fi s`rutat`.
– Din ce cauz` a murit ultima ta servitoare?
UMBRE {I LUMINI 47

Dac`-]i este foame, ia-]i ceva [i m`nânc`! Imediat ce rosti

aceste cuvinte, Lucy realiz` c` f`cuse o gre[eal`.
Din doi pa[i Adam ajunse lâng` ea. Se sim]i prins` de
bra]ele lui puternice [i \nghesuit` \n cabin` cu picioarele abia
atingând p`mântul. O speria for]a lui; felul \n care o manevra
o intimida. {i când \n cele din urm` \i d`du drumul Lucy
observ` bucurie [i satisfac]ie masculin` \n ochii lui.
– Dac`-mi mai faci probleme, o s`-]i ar`t ce se \ntâmpl`
când sunt nervos!
Dar era nervos [i acum, \[i spuse Lucy speriat`. Dar ea citea
cu totul altceva \n ochii lui. Ar`ta ca un b`rbat care vedea exact
ceea ce-[i dorea, pentru care dorin]a de a avea o femeie era la
fel de vital` ca [i aerul pe care-l respira. Mânia [i furia se
amestecau cu pasiunea, iar lupta dintre ele era violent`, dar de
scurt` durat`.
Adam trase aer \n piept pentru a se calma [i cabina p`ru c`
trepideaz` de efortul f`cut.
– A[ vrea s` m`nânc \n zece minute. De data asta \i vorbi
calm, de[i vocea \nc` \i tremura. S` nu mai apari f`r` mâncare,
ad`ug` el. Apoi se mai \ntoarse o dat` [i-i strig`:
– {i nu trage de timp!
Cu aceste cuvinte plec`, trântind u[a \n urma lui [i se duse
direct la cârm`. Barca reac]ion` imediat [i Lucy c`zu pe un
scaun. |i tremurau mâinile [i genunchii. I se p`ru c` via]a a
p`r`sit-o, nu se sim]ise niciodat` atât de sfâr[it` fizic [i psihic.
48 LINDA CORNWALL

Era atât de puternic, iar prin atitudinea lui violent` o f`cuse s`

simt` team` dar nu numai atât...
Reu[i s` se ridice. Cinci din cele zece minute acordate de el
trecuser`. Dac` voia s` m`nânce, foarte bine, dar Adam
MacLean nu trebuia s` considere c-a supus-o. I-o va pl`ti cu
prisosin]`, \l va face s` realizeze cu cine se \nfruntase.
|[i imagin` c` vor mânca \mpreun`, dar când ap`ru pe
punte cu farfuriile, el adulmeca deja. Nu se punea problema s`
opreasc` barca, s` urce la ]`rm, dar el o ancor` de o ramur`
groas` care ajungea \n ap`, apoi s`ri de pe acoperi[ul cabinei
[i opri motorul. Zgomotul nu \ncet`: se schimb` doar
dintr-unul puternic, continuu \n unul vibrant. Papagalii se
auzeau din copaci, pete colorate de lumin` pe fundalul verde–
\ntunecat. Dac` atunci când barca se deplasase mai era un pic
de aer, acum aerul era nemi[cat. Se opriser` \ntr-un cot f`cut
de râu, unde nu b`tea deloc vântul. C`ldura era ucig`toare.
Pânzele b`rcii ]ineau umbr` pe zona din fa]` a cabinei [i
Adam MacLean se \ntinse pe unul din locurile laterale,
sprijinindu-se cu spatele de peretele cabinei. Nu coment` \n
privin]a mânc`rii; felii de carne din conserv`, ni[te salat` de
fructe, biscui]i. Lucy scosese tot ce g`sise de mâncare \ntr-un
dulap.
Ar fi vrut s` se a[eze undeva, s` guste ceva, dar avu brusc
senza]ia c` nu trecuse prea mult dup` osp`]ul din seara
trecut`. Nu luase micul dejun.
UMBRE {I LUMINI 49

Nu avea chef s` discute cu el, a[a c` se mul]umi s`

ciuguleasc` din ce-[i pusese \n farfurie, pretinzând c` este
brusc interesat` de papagalii de pe mal.
Adam MacLean disp`ru \n cabin` [i când reveni, Lucy auzi
clinchet de pahare. Turnase \n ele ceva rece, de culoarea
l`mâii. |i a[ez` paharul lâng` ea, de[i nu prea era la umbr`.
Lucy sim]ea c` nu mai poate sta \n acel loc, pentru c`
soarele o ardea chiar pe nas.
– Nu sta \n soare, \i spuse el \ncet [i se trezi cu o p`l`rie de
soare \n poal`.
– Este p`l`ria mea.... \ncepu ea cam f`r` vlag`.
– N-ai spus te rog, d`-mi-o, sau... mul]umesc....
Lucy f`cu un efort s`-[i a[eze p`l`ria pe cap, mi[care \n care
bra]ul ei se atinse de pieptul lui gol. Se uit` la el pe sub borul
p`l`riei [i-l observ` c-o prive[te ciudat, misterios.
Sim]i ceva ciudat. Era ca o tensiune care se alc`tuia \n
interiorul ei. Se trezi prizoniera unei capcane de pl`cere
senzual`, insidioas`. Pentru o secund` totul a fost mai mult
decât real: soarele din ce \n ce mai dogoritor, ziua tot mai
fierbinte, energia masculin` degajat` de Adam MacLean tot mai
periculoas`.
El \[i b`u b`utura, ochii i se \nchiser` când atinse paharul,
[i genele-i lungi se curbar` pe pielea bronzat` a obrazului. La
tâmple p`rul i se ondulase. Fiecare tr`s`tur` a chipului s`u \i
era atât de familiar` Lucyei, de parc` l-ar mai fi v`zut undeva.
50 LINDA CORNWALL

Poate c` nu-l cunoscuse, ci doar \l a[teptase to]i anii ace[tia.

El l`s` paharul jos \n cele din urm`, cu ochii pe el. Dar când
ea \ntinse mâna spre paharul ei, observ` c` Adam o studia
atent.
– Ce cau]i aici, Lucy? o \ntreb` el dup` câteva clipe, apoi \i
atinse nasul cu degetul \ntr-un gest tandru, chiar duios, pe care
i-l faci unui copil. Te-a p`r`sit iubitul? o \ntreb` el \n [oapt`, iar
ea trase aer adânc \n piept [i nu-i putu r`spunde, dar lui nu
p`ru s`-i pese. O atinse pe um`r [i când nu obiect`, \ncepu s`
execute mi[c`ri delicate pe tot spatele ei. Lucy l`s` capul \n jos
[i-l l`s` s`-i urm`reasc` coloana vertebral` \n sus [i-n jos cu
mi[c`ri ritmice.
Tot stresul [i \ncordarea ultimelor luni \ncepur` s` se
risipeasc`. Aici, \n jungl`, nu avusese nicio fiin]` uman` cu care
s` stabileasc` un contact, cu care s`-[i \mp`rt`[easc` temerile [i
speran]ele. Nicio mân` pe care s-o ]in`, niciun um`r pe care s`
plâng`.
O p`r`si brusc rezisten]a.
El sesiz` asta [i-i lu` p`l`ria de pe cap, trecându-[i mâinile
prin buclele blonde de la baza gâtului.
– Biata mea Lucy, murmur` el, iar buzele lui z`bovir` \n
p`rul ei blond, apoi \i ridic` \ncet b`rbia cu mâna [i o s`rut` de
zeci de ori cu s`ruturi mici, pe toat` fa]a. Gura lui z`bovi o clip`
pe obrajii ei, dar au fost doar atingeri abia schi]ate, care \ns` ei
\i provocar` un adev`rat foc interior.
UMBRE {I LUMINI 51

Fusese mult` lini[te [i calm, dar Adam ridic` \ncet capul [i

o trase la pieptul s`u, iar ea \i sim]i tot mai acut trupul.
Lucy se l`s` \n bra]ele lui.
– Ai fost foarte sup`rat`? \i [opti el \nc` o dat`, iar ochii care
\i c`utar` pe ai ei p`rur` s` vad` \n adâncurile sufletului ei.
{i-a g`sit pe altcineva? Nu te-a iubit de– ajuns?
Adam \ncepu s`-i scoat` c`ma[a din pantaloni, apoi
degetele lui puternice, fierbin]i, \ncepur` s`-i deschid` nasturii,
iar vocea lui c`p`t` noi inflexiuni când murmur`:
– Vrei s`-]i ar`t cât de bine este s` faci dragoste?
Lucy fusese hipnotizat` de aura ciudat` a puterii lui. Dar
brusc intr` \n panic`. Mai auzise toate astea \nainte de multe
ori, iar ea nu era genul care s` se preteze la a[a ceva.
– Asta \]i va dovedi c` te-ai \n[elat foarte tare, explod` ea,
ridicându-se, vârându-[i c`ma[a \n pantaloni [i \nchizându-i
nasturii cu degetele tremurând. To]i b`rba]ii sunte]i la fel,
umbla]i dup` un singur lucru: patul. Numai la asta v` pute]i
gândi?
Amuzamentul \i disp`ruse lui Adam de pe chip [i r`m`sese
privind-o.
– Via]a nu este doar sex, domnule MacLean.
El p`ru s` se \ndoiasc` de asta, dar ea insist`.
– Nu am inten]ia s` sar \n patul cuiva doar ca s`-i satisfac
egoul. {i oricum, continu` ea sim]indu-se brusc curajoas`: ]i-ai
schimbat melodia, nu?
52 LINDA CORNWALL

Parc` spuneai c` nu sunt genul t`u, c` nu supor]i virginele...

– Trebuie s` \ncepi o dat` [i o dat`, Lucy.
Ea trase aer \n piept, auzind cu cât` siguran]` \i spune
aceste vorbe.
El \[i rec`p`t` acel aer de macho [i o provoc`:
– {i cred c` [tii foarte bine c` n-ai fi putut face o alegere mai
bun` pentru asta!
 Capitolul 4

– Ce s-a \ntâmplat?o \ntreb` Adam v`zând c` ea nu-i

r`spunde. Te temi? }i-e team` c` ar putea s`-]i plac`?
– E[ti dezgust`tor, domnule! Lucy intr` \n cabin`, trântind
u[a \n urma ei.
De ce oare \ntotdeauna lucrurile trebuie s` se desf`[oare \n
acest fel? Fusese atât de sigur` de John, sigur` c` o iubea cu
adev`rat. {i nu-i vorbise \ntotdeauna despre rela]ia sexual`, cel
pu]in nu de la \nceput. Era un tân`r cât se poate de serios: cel
mai tân`r profesor al universit`]ii. El \i deschisese interesul
pentru indienii sud– americani. La \nceput, Lucy fusese
convins` c` este interesat de ea ca persoan`. {i a[a \ncepuse:"
te-ai culca f`r` ezitare cu mine dac` m-ai iubi cât de pu]in" Iar
ea \l iubise, dar n-a vrut s` i-o dovedeasc`. {i n-a avut dreptate.
Nici m`car n-au discutat despre c`s`torie. Curând, avansurile
54 LINDA CORNWALL

lui John s-au transformat \ntr-o mânie rezultat` din frustrare.

Dac` ea nu se maturiza [i nu accepta o rela]ie fizic`, \[i va g`si
pe altcineva. Numai c` n-o f`cuse, pentru c` pe ea o dorea cu
adev`rat, iar presiunea continuase, pân` ajunsese imposibil de
suportat.
Discutaser` despre o c`l`torie \n Brazilia [i Lucy continuase
cu planurile ei, contactând Parcul Na]ional Kantara [i aranjând
s`-[i continue cercet`rile. Fusese decizia bun`. John [i-a g`sit
pe altcineva, mai maleabil. Din p`cate, lumea era plin` de
b`rba]i [i acum se afla aici cu altul care avea un singur gând \n
minte.
Porni motorul [i-l auzi pe Adam venind s` dezlege odgonul.
Apoi, s`ri \napoi la cârm` [i pornir` din nou. Lucy respir`
u[urat`. Nu va putea face nimic pân` la viitoarea oprire.
Dar asta nu-i oprea s`-[i arunce ocheade. Ce era altfel la
acest b`rbat? De ce nu se mai gândea deloc la John, de ce nu-i
mai sim]ea lipsa, când Adam Maclean era cu ea?
Era amiaz` când \ncepu s` strâng` resturile de la masa de
prânz. Dar \n cabin` era sufocant de cald. Cu toate acestea,
\ntinse scaunele care alc`tuiau un pat, ca s` doarm` un pic. Dar
chiar [i cu p`l`ria dat` un pic \ntr-o parte putea s` vad` ce se
\ntâmpla pe barc`. |n acea c`ldur` sufocant` a amiezii, \l privi
\ndelung pe Adam MacLean [i ajunse la ni[te concluzii
tulbur`toare.
Era cel mai atr`g`tor b`rbat pe care-l cunoscuse.
UMBRE {I LUMINI 55

Virginele nu-i erau pe plac. Dar care era genul lui de femeie?
Lucy se trezi imaginându-[i cum ar fi acest b`rbat \n pat!Dar
\nainte de a ajunge acolo cum ar dezbr`ca o femeie? Un
nasture aici, un s`rut acolo. Imagina]ia ei bogat` o f`cu s`-[i
\nchipuie o lenjerie de dantel` pe care i-o scotea acest b`rbat.
Putea chiar s`-i simt` atingerea pe piele. {i apoi? Cum s-ar
comporta una din femeile lui experimentate?
|ncerc` s`-[i imagineze cum ar face dragoste cu el. Dar el nu
[i-ar dori [i mai mult? Cum s` faci dragoste cu cineva care n-o
mai f`cuse vreodat`? Nu era de mirare c` o virgin` \l plictisea.
El \[i lu` brusc mâinile de pe cârma b`rcii [i-[i \ntinse
bra]ele lungi, arse de soare, deasupra capului de parc` s-ar fi
sim]it \n]epenit de atâta mers. Aceast` mi[care \i accentu` linia
puternic` a [irei spin`rii, ca [i a coapselor tari [i musculoase.
L`s` bra]ele \n jos, sim]indu-se mai relaxat [i se \ntoarse
repede surprinzând-o cu ochii a]inti]i asupra lui.
– Cred c` e cazul s` mai treci [i tu la cârm`. Se d`du la o
parte, iar Lucy, cam f`r` chef, trecu \n locul lui. Po]i s` strigi la
mine dac` vezi ceva ce nu-]i place.
El f`cu un gest oarecum amuzat, iar Lucy [tiu c` fusese
surprins`.
– Râul este destul de adânc deocamdat`, a[a c` n-ar trebui
s` ai surprize.
Lucy putea acum s` se concentreze, pentru c` nu-l mai
vedea \n fa]a ochilor. Nu era obi[nuit` cu b`rcile, dar nu exista
56 LINDA CORNWALL

posibilitatea s` dea peste vreo alt` canoe care venea din sens
opus, a[a c`... Se pare c` erau singurii care c`l`toreau \n
aceast` zi pe ap`. Curentul era foarte puternic de ambele p`r]i.
Peisajul nu se modificase de câteva ore, era lini[tit, monoton
chiar; verdele \nchis al junglei \i ap`sa din toate p`r]ile [i nu
odat` v`zu un grup de crocodili sc`ldându-se \n noroi. Fu
foarte aproape s`-l strige pe Adam. Dac` vreunul din ei intra \n
ap`? Putea s` scufunde barca?
|ncerc` s`-[i p`streze curajul, s` nu-l cheme pe Adam, a[a c`
nu sc`p` mon[trii din ochi, reducând puterea motorului cât de
mult pentru a nu le atrage aten]ia.
Unul din ei deschise botul, iar ea sim]i c` nu poate respira;
u[a cabinei se d`du de perete.
– Ce este ? De ce ai \ncetinit?
Ea \i f`cu semn s` nu vorbeasc` [i-i arat` grupul de
crocodili.
– E prea cald ca s`-[i fac` probleme din cauza noastr`, spuse
el calm. Cred c` [i ]ie \]i este la fel de cald. Adam o evalu` din
priviri.
Nu te jena de mine, te po]i dezbr`ca.
Lucy nu se deranj` s`-i r`spund`, dar când el reveni \n
cabin`, d`du drumul la motor cu toat` for]a [i barca porni cu
putere. Adam \[i pierdu echilibrul [i fu aproape s` cad`.
– O, \mi pare atât de r`u, \i spuse ea cu o privire inocent`.
Tot nu reu[esc s` manevrez motorul `sta cum se cuvine.
UMBRE {I LUMINI 57

El morm`i ceva neinteligibil, probabil ceva ce ea nu [i-ar fi

dorit s` aud`.
Lucy zâmbi [i se a[ez` din nou la cârm`. Poate c` aceast`
c`l`torie nu va fi atât de rea precum se anun]a.
Trecur` câteva ore.
Adam scria ceva \ntr-un caiet legat \n piele. Se \ntinsese pe
bancheta de lâng` ea; dac` reu[ea s` priveasc` peste um`r, \i
vedea picioarele.
Brusc, el se ridic` s` priveasc` cerul. |ncepuse s` adie vân-
tul, ceea ce era o schimbare \n bine, apoi direc]ia curentului se
schimb` [i se sim]i chiar mai tare.
– Voi prelua eu comanda, spuse Adam.
Ea ridic` din umeri.
– Cum dore[ti.
Pentru ea \nsemnase destul` \ncordare, a[a c` r`sufl`
u[urat` s` scape. Apoi, când se \ntoarse \l v`zu. Era cel mai
mare, mai negru [i mai amenin]`tor nor de când venise \n
Brazilia. Iar dac` aici \ncepea s` plou`, ploua cu g`leata destul
de mult timp.
– Intr` \n cabin`! strig` Adam [i reu[i s` g`seasc` o meandr`
a râului unde s` ad`posteasc` barca. Era ca un mic golf [i
ascunser` barca sub copaci, s` se fereasc` de ploaie [i de
curen]i turbulen]i. Adam coborâse pe ]`rm pentru a ancora
barca. Se \ntoarse repede la bord [i imediat cerurile se
deschiser`.
58 LINDA CORNWALL

Lucy nu mai fusese pe o ambarca]iune pe timp de furtun`,

cu ploaie puternic`. Fusese \ntuneric aproape ca noaptea pân`
când ap`ru primul fulger [i lumin` bolta. Adam f`cu ceai. Nu
puteau vorbi; ploaia r`p`ia pe acoperi[ul cabinei ca gloan]ele
de mitralier`. Apoi \ncepur` s` cad` tot felul de crengi, de
fructe de p`dure din copaci. Dar dac` barca era lovit` de
tr`snet? Gr`mezi de crengi uscate treceau \n ritm ame]itor pe
lâng` barc`; era o furtun` tropical` adev`rat`. Din nou, cerul
se lumin` de un fulger, urmat de un tunet puternic. Lucy s`ri
[i ceaiul i se v`rs` pe picioare. |n timpul acesta Adam st`tea cu
nasul \ntr-o carte.
– Cât...? Cât dureaz` de obicei? reu[i s`-l \ntrebe.
El ridic` privirea, dar nu auzise \ntrebarea sau poate nu
fusese atent.
– Cine [tie? Vreo or`. Poate [i mai mult...
– A[a de mult?
El f`cu un efort s` nu zâmbeasc`.
– Nu ai de ce s` te temi. Este un fenomen spectaculos, e
adev`rat. De ce nu-]i sco]i hainele, s` stai pe punte? Apoi ridic`
mâinile \n sus, de parc` [i-ar fi amintit. N-am vrut s`... am vorbit
f`r` s` m` gândesc. Cu toate astea, continu` el privind-o
insistent, ce-ai zice de un du[?
Alt` explozie de lumin` deasupra capetelor lor. Lucyei i se
f`cu team` [i mâinile \ncepur` s`-i tremure.
– Chiar te temi? Adam \i oferi o mân`.
UMBRE {I LUMINI 59

Vino, a[eaz`-te aici lâng` mine. Poveste[te-mi de satul

indian, despre Sam...
Ea se a[ez` la oarecare distan]`.
– Nu trebuie s` fii politicos cu mine, \i spuse cu un glas
sub]irel. {tiu c` nu te intereseaz`. {i nu trebuie s` m` tratezi ca
pe un copil.
El se \ntunec` la fa]`. |[i \mbr`case c`ma[a [i-[i \ncheiase
chiar [i nasturii; p`rea mai dur [i milit`ros acum, dar mai
atr`g`tor ca oricând.
– Am crezut c` asta e[ti, \i spuse scurt. {i c` vrei s` te tratez
ca pe un copil. Fulgerul despic` cerul \n dou`, tunetul urm`.
Lucy p`li, iar el se \nmuie; nu-i nimic, nu se va \ntâmpla nimci
r`u. Vino aici.
De data asta, când \i \ntinse mâna, Lucy se pr`bu[i \n bra]ele
lui. Se strânse la pieptul lui terorizat`. |ntotdeauna urâse
furtunile... chiar [i acas`...
Adam o mângâie pe cap.
Avu nevoie de câtva timp, dar \ncet, foarte \ncet teama ei se
risipi. Mai auzea zgomotele ploii toren]iale, dar zgomotele cele
mai mari parc` trecuser` pe un plan secund. Acum asculta
ritmul constant al inimii lui Adam. Se sim]ea foarte bine la
pieptul lui, de parc` acolo ar fi fost locul ei. |i pl`cea s` fie
al`turi de el, s` vad` c` reu[ise s`-l \mblânzeasc` \n acest act de
protejare a ei. Când urm` \nc` un tunet, nici nu se mai mi[c`.
Dar, dintr-un motiv ne[tiut, el o f`cu s`-l priveasc`.
60 LINDA CORNWALL

– Fii atent`, o preveni , s` nu \ncepi s`-]i plac`.

R`nit` de vorbele lui Lucy se dep`rt` tocmai la cel`lalt cap`t
al banchetei. Acest b`rbat nu se putea purta frumos nici m`car
cinci minute! Dac` ar fi putut s` scape de el!
|ncepu s`-[i fric]ioneze bra]ele, de parc` ar fi vrut s` [tie c`
astfel nu mai p`stra pe piele atingerea lui.
– Orice a[ fi sim]it, nu are nicio leg`tur` cu tine, \i spuse.
Cum a[ putea s` m` bucur de ceva \n prezen]a ta? Nu e[ti decât
un sadic. M-ai f`cut s` stau câteva ore \n dulapul acela...
– Nu-mi amintesc s` te fi invitat la bord. A[adar, nu prea ai
de ce s` te plângi. El trebui s` strige aceste vorbe ca s` acopere
zgomotul. Dar de fapt amândoi strigau. Era o scuz` bun` ca s`
rosteasc` ni[te adev`ruri.
– De unde ai [tiut c` sunt acolo? Sau ai spus doar a[a ?
– Nu prea e[ti \mbr`cat` ca o femeie, spuse el, dar ai un
parfum extraordinar.
– A, a[a m-ai detectat? Ochii ei mari alba[tri se deschiser` [i
mai mult.
– Nu asta ai vrut? Cu aceste cuvinte, Adam \[i lu` o carte [i
\ncepu s` citeasc`.
– Dar cum l-ai sim]it, pentru c` n-ai intrat aici toat`
diminea]a De când am plecat...
El oft` impacientat [i puse cartea deoparte.
– Dac` tot vrei s` [tii, a fost mai devreme când am intrat aici
cu Jock. Nu aveam cum s` nu-l sim]im. Este foarte p`trunz`tor.
UMBRE {I LUMINI 61

A[a miro[i de obicei, ca o \ntreag` gr`din` de flori?

Gr`din` de flori! O costase o avere.
– A fost un dar de la John, \i spuse, f`r` s` se mai gândeasc`.
El nu p`ru impresionat.
– |mi place ca femeia s` miroas` ca o femeie. {tii cum
numesc francezii asta...
Lucy \l ignor`.
– Vrei s` spui c` ai [tiut \nainte de plecare, când Jock ]i-a
spus s` cau]i rucsacul meu?
{i când el nu neg`, ea lovi cu pumnul \n mas`, f`când s`
tresalte c`nile cu ceai. Ce fiin]` demn` de dispre] e[ti! Hainele
mele sunt aici. {i tot timpul am avut nevoie de ele!
– Extraodinar! Nu m` intereseaz` nevoile tale! Nu m`
intereseaz` decât s`-mi \nchei cu succes expedi]ia. M` descurc
[i cu tine. N-ar trebui s` te afli aici, ci la Tukama, nu f`când
c`l`torii de pl`cere cu mine.
– C`l`torii de pl`cere! exclam` Lucy. Dac`-]i imaginezi c`
mersul pe aceast` barc` oribil` \nseamn` o c`l`torie de
pl`cere, atunci s` te l`muresc. Este ultimul loc din lume unde
a[ vrea s` m` aflu. Dac` ai fi ultimul b`rbat de pe p`mânt n-a[
vrea s` m` aflu al`turi de tine.
– Cine spune c` vei avea [ansa asta? o \ntrerupse el.
– Oh! exclam` Lucy, frustrat`. Nu putea s-o scoat` la cap`t
cumva cu acest individ? Ai o minte bolnav`, Adam MacLean. Te
ur`sc. M-ai auzit? Te ur`sc pe tine [i pe to]i cei de felul t`u!
62 LINDA CORNWALL

Lucy se gândi apoi c` mersese prea departe de data asta.

Ploaia se oprise, lini[tea era tot mai intens`. Adam avea chipul
p`mântiu ca [i cerul \ntunecat.
– Po]i s` m` ur`[ti cât vrei, micu]` virgin`.
O devor` din priviri ca un uliu, care se preg`te[te s`-[i atace
prada.
– Po]i s` m` ur`[ti oricât, dar e inutil, \]i irose[ti timpul, \mi
irose[ti timpul. Este momentul s` te maturizezi [i s` vezi
lucrurile a[a cum sunt. {tim amândoi unde ne va duce c`l`toria
asta. Ea \ncerc` s` protesteze, dar mâna lui ridicat` \n semn c`
nu trebuia s` vorbeasc` o f`cu s` tac`. Dac` vrei s` m` ur`[ti,
f`-o, nu-i nicio problem`. Dar ce se va \ntâmpla când voi
transforma ura ta \n dorin]`? O privi ca un expert. De ce te
\ndoie[ti c-a[ reu[i?
Oare putea face asta? Oare o va face? Totul era ud afar`, a[a
c` umbl` \n sus [i-n jos, frângându-[i mâinile. Era \ngrozitor,
nu se confruntase niciodat` cu a[a ceva. Ce se \ntâmpla cu ea?
Oare ea pretindea c`-l ur`[te? {i dac` a[a era, ce semnifica]ie
avea asta? |[i privi degetele care tremurau [i le vâr\ \n
buzunarele pantalonilor.
Ce \ncurc`tur`! |l ura cu adev`rat. Chiar dac` n-ar fi fost
problemele indienilor, Lucy [tia c` i-ar fi displ`cut acest b`rbat de
la prima vedere. Acesta era planul lui? |ncerca s-o fac` s` se
\ndr`gosteasc` de el, ca atunci când ajungeau la Sao Marcos s`-i
m`nânce din palme. {i cât ar fi durat asta? Dar ce voia acest b`rbat?
UMBRE {I LUMINI 63

Calmându-se, se rezem` de parapet [i \ncerc` s` realizeze

adev`rul. |[i aminti acele câteva momente de nebunie
petrecute al`turi de el pe punte. Acel sentiment de fuziune, de
pace, de sim]ire profund`. Oare nu fusese altceva decât
\nceperea planurilor lui? |nchise ochii [i-i sim]i buzele
s`rutând-o.
Lacrimi fierbin]i de umilin]` \i invadar` ochii. Dac` l`sa
lucrurile la voia \ntâmpl`rii, \i era foarte u[or s` se
\ndr`gosteasc` de Adam MacLean. Acum [tia. {i se va \mpotrivi
cu toat` fiin]a ei.
Dar cum va supravie]ui celor câteva zile r`mase?
Acest b`rbat nu avea sentimente [i tr`iri decente. Dar ea va
trebui s` \ncerce s` nu-l a]â]e, chiar dac` va trebui s` fac` mari
eforturi. De acum nu-i va r`spunde decât monosilabic.
Astfel, Lucy st`tu pe punte contemplându-[i planul, abia
observând c` noaptea tropical` lu` locul zilei cu c`ldur`
sufocant`.
Nici nu observ` când se aprinse lumina din cabin` [i c` se
sim]ea miros de mâncare. Probabil mirosul venea de la vreo
conserv` de ghiveci deshidratat`, care era \nc`lzit`. Poate c`
acum ar fi trebuit s` \nceap`.Trase aer adânc [i \ncerc` s` par`
ca de obicei.
Totul decurse bine \n timpul cinei. El n-o privi insistent, ea,
la fel. Lucy se oferi s` spele vasele, a[a c` el f`cu o cafea [i \n
timp ce o b`ur` el deschise aparatul de radio [i ascult` ce se
64 LINDA CORNWALL

transmitea de la baza [tiin]ific`. Apoi, cineva \ncepu o con-

ferin]`, numai c` transmisia nu mai era de calitate.
– Asta este din cauza centrului de control de la San Marcos,
\i explic` Adam, \nchizând aparatul ca s` economiseasc`
bateriile.
– Vor trimite un avion ca s` ne ia?
El \ncuviin]`.
– Poimâine. Avem destul de mers de la râu la aeroport.
Lucy nu-[i putea permite s` se plâng`, a[a c` n-o f`cu. Se
l`s` o t`cere stânjenitoare.
Adam p`rea c` vrea s`-i spun` ceva, dar nu se hot`ra s-o
fac`.
– Cine era la centrul de control? \l \ntreb` ea, doar ca s`
spun` ceva.
– Nu [tiu, r`spunse el ridicând din umeri. Ar putea fi Ken,
el este medicul expedi]iei sau... oricare din cei r`ma[i acolo.
Lucy nu-[i f`cea probleme, dar prefera s`-l [tie preocupat cu
ceva, pentru c` atunci era mai sigur`. Se sim]i dintr-o dat`
foarte obosit`. Noaptea petrecut` \n acel dulap nu-i fusese de
folos. Dar acum se punea problema locului unde va dormi aici,
pe barc`. Oare Adam avea un hamac?
|n cele din urm`, el se decise s` fac` prima mi[care.
– Cum sunt \n]ep`turile de furnic`? o \ntreb`.
– M` mai scarpin din când \n când.
– Las`-m` s` v`d!
UMBRE {I LUMINI 65

Era mai bine s` nu i se \mpotriveasc`, a[a c` -[i scoase

sandalele [i-i \ntinse piciorul.
– {i celelalte?
Ea \l privi nedumerit`.
– Sunt la fel.
El \ncuviin]`.
– Bine. Sper c` nu te scarpini.
Ea ar fi vrut s`-i spun`:
– A[a ]i se pare?
Dar \i r`spunse cu un scurt" nu".
– Ar fi bine s` mai aplici ni[te crem`, spuse Adam [i scoase
un tub din trusa de medicamente.
Lucy se gândi la crema din trusa ei de medicamente, din
rucsac. Dar nu spuse nimic, chiar reu[i s` nu-l acuze nici din
priviri. Apoi \l \ntreb` dac` avea tablete \mpotriva malariei.
– Cele pe care trebuie s` le iei zilnic.
– Astea sunt bune? o \ntreb` el, \ntinzându-i un pachet
identic. Poate erau chiar ale ei, dar nu-l \ntreb`. Reu[iser` s` nu
se certe de câteva ore, cu toate acestea ea nu se sim]ea \nc`
destins` pentru c` mai aveau de l`murit problema locului \n
care va dormi fiecare.
Lu` pastilele, apoi \ncepu s`-[i \ngrijeasc` urmele de
furnici. G`si [i o chiuvet` mic`, a[a c` se dezbr`c` [i reu[i s` se
spele. Dac` el nu voia ca ea s`-i foloseasc` prosopul, mare
p`cat. Apoi \[i cl`ti lenjeria intim` [i realiz` c` trebuia s`
66 LINDA CORNWALL

\mbrace din nou lucrurile cu care fusese \mbr`cat` toat` ziua.

La naiba cu acest b`rbat! |[i [i v`zu lucrurile l`sate \n urm` \n
tab`ra din care plecase. Oricum, nu trebuia s` se enerveze, ci
s`-[i p`streze calmul.
Auzi ni[te zgomote [i ni[te lovituri din cabin` \n timp ce
fusese ocupat` [i când se \ntoarse \n]elese ce se \ntâmplase.
Masa [i scaunele fuseser` strânse laolalt`, formând un pat
dublu. Peste toate acestea a[ezase o plas` de ]ân]ari. {i Adam
plecase s` se spele. Lucy se \ntreb` dac` el va dormi \n hamac.
Auzi pa[i pe acoperi[ul cabinei. Ce c`uta el acolo? Trebuia
s` se culce sau s`-l a[tepte s`-i spun` noapte bun`? Trase cu
coada ochiului spre cabin`. MacLean se afla acolo, fuma o
]igar`.
Era mai bine s`-l a[tepte. |ncerc` s`-[i fac` de lucru citind
câteva pagini din cartea lui, dar MacLean reveni foarte repede.
F`r` a o privi o \ntreb`:
– |n care parte vrei s` dormi?
Pe moment, ea \l privi uimit` f`r` s` \n]eleag`, apoi...
– Voi dormi \n`untru. Sau acolo. Necazul \ncepea pentru
ea.
– Adev`rat? El f`cu un gest cu capul. |mi pare r`u c` trebuie
s` te dezam`gesc, dar dup` o zi grea ca aceasta am nevoie de
somn odihnitor. Aici, ad`ug` el [i ar`t` [i cu degetul \n caz c`
nu fusese \n]eles.
– Cum dore[ti.
UMBRE {I LUMINI 67

Lucy era sigur` c` MacLean fusese surprins de supunerea ei.

– |n]eleg c` nu e[ti un gentleman [i nici nu pretinzi c` ai fi,
ad`ug` ea, când el \ncepu s` vorbeasc`. Dormi unde dore[ti,
domnule MacLean. Este barca ta, toate sunt ale tale. Somn
u[or! Plec` [i lu` cu ea o p`tur` \n treac`t, trecând pe lâng` u[a
cabinei. Bine c` m`car nu mai ploua.
– Nu fi ridicol`, copil`, \i spuse MacLean.
– M` voi sim]i foarte bine acolo! Lucy descoperi c`-i pl`cea
s-o fac` pe martira, dar de fapt tremura violent. Acest incident
se putea trasnforma \n ceva exploziv. Se rug` s` aib` putere s`
continue tot a[a.
– Lucy, ar putea \ncepe ploaia \n orice moment.
Lucy nu se l`s` deloc impresionat`.
– Coviltirul \mi va ]ine ad`post, \i spuse ea cu toat` r`ceala
de care era capabil`, a[ezându-se a[a cum putea dar \ncercând
s` par` c` st` bine. El nu zise nimic cu voce tare, dar o
\njur`tur` tot se auzi [i el intr` \n cabin`, trântind u[a.
Asta era tot? Nu va mai \ncerca s-o conving` \n vreun fel? Era
destul de rece [i de umed [i se acoperi foarte bine cu p`tura
dar nu-i ]inea deloc de cald a[a c` se ridic`.
Dac` vor c`dea insecte din pomi pe ea? Dac` o vor mânca
crocodilii? Se uit` \ntr-o parte v`zând tot felul de crengi, de
buc`]i de lemn [i frunze plutind duse de curent. Atunci se
stinse lumina din cabin`, se f`cu \ntuneric bezn` [i nu se mai
auzir` decât zgomotele junglei.
68 LINDA CORNWALL

Poate c` nu fusese o idee prea bun` s` spun` c` va dormi \n

acest loc. Oare [erpii se urcau pe b`rci? Se \nfior`, apoi \ncerc`
s` se \ntind` pe mijlocul acoperi[ului cabinei. Era tare [i total
neconfortabil, dar probabil dac` va \ncepe ploaia...
Nu se a[tepta s` poat` dormi, dar dup` noaptea petrecut`
chinuitor sim]i c` ar putea \nchide ochii oriunde. Reu[ise s`
mo]`ie \n câteva reprize, dar se trezise foarte repede, pentru c`
avusese impresia c` barca se lovise de ceva. Dar nu se
\ntâmplase nimic, fusese doar un bu[tean de pe râu care se
lovise de barc`.
A]ipi din nou [i o trezi ploaia. Nu era o ploaie puternic`, a[a
cum fusese \n timpul zilei, ci una constant`.
Trecu câtva timp. Apoi se auzi un zgomot, ceva ca un
pocnet. Se mai auzi odat` venind de undeva deasupra ei. Lucy
ridic` privirea. V`zu ceva foarte mare deasupra capului.
Coviltirul adunase foarte mult` ap`. Apoi zgomotul se auzi din
nou, \ncepu [i un vânt slab. Se sim]i ud` pân` la piele.
– O, nu! exclam` ea frustrat`. Nu avea cu ce s` se schimbe.
{i p`tura era \mbibat` de ap`. |ncerc` s` se ridice, proferând
vorbe cam neortodoxe la adresa lui Adam MacLean. El [tiuse c`
se va \ntâmpla a[a, de asta o l`sase s` doarm` acolo.
Deodat`, toat` pânza coviltirului c`zu pe ea; Adam lu` \n
bra]e o fat` foarte foarte ud`.
O puse \n picioare, examin` situa]ia [i-i spuse:
– Asta este. Intr` \n cabin`. Repede!
 Capitolul 5

Adam o trase \n cabin`, [i trânti u[a cu putere \n urma lui.

Nu-l mai v`zuse a[a de furios. Cabina pulsa de intensitatea
furiei lui.
– Uit`-te cum ar`]i, \i spuse el: bluza i se lipise de corp [i era
practic transparent`. Pieptul lui Adam se ridica [i se l`sa de
furie, ochii lui aruncau fl`c`ri.
– N-a fost vina mea, strig` Lucy. Dar apoi renun]`, ne[tiind
de ce sperase s` poat` face apel la partea bun` acestui b`rbat.
Ce pierdere de timp! Coviltirul t`u n-a mai rezistat! Este
blestemata ta de barc`, nu a mea!
– {i cine naiba a insistat s` doarm` acolo pe o noapte ca
asta? Nici n-ai cu ce s` te schimbi!
– {i asta a cui vin` este? strig` Lucy ca r`spuns. Bine c` ai
l`sat rucsacul \n tab`r`!
70 LINDA CORNWALL

El refuz` s` r`spund`.
– Unde-]i este p`tura? o \ntreb`.
– Afar`.
– Presupun c` este [i ud` leoarc`.
Ea zâmbi sarcastic:
– Pentru prima oar` ai dreptate!
– Ce -am f`cut ca Dumnezeu s` m` pedepseasc`, s`-mi dea
o astfel de creatur` pe cap? se lament` el.
– Uite ce este, Adam. Eu sunt cea ud`, eu am ajuns pe barca
ta, f`r` s` am m`car o periu]` de din]i! Dar toate astea tu le-ai
pus la cale, domnule MacLean. Ai [tiut c` sunt pe barc`, dar nu
mi-ai luat [i lucrurile. Uite c` Dumnezeu te pedepse[te!
– E[ti vr`jitoare? MacLean \[i \nfipse mâinile \n p`rul ei
umed. S` nu fii a[a de sigur` c` vr`jile tale vor avea efect asupra
mea! Se apropiase foarte mult de ea, amenin]`tor.
Lucy abia mai respira.
– Nu mi-a[ pierde vremea f`cându-]i vr`ji.
Se r`suci [i sc`p` din strânsoarea lui, con[tient` c` trupul \i
era ud, hainele la fel.
El \ncerc` s` se controleze, dar nu sl`bea strânsoarea.
– Ar trebui s`-i mul]ume[ti lui Dumnezeu c` n-ai ajuns
hran` la crocodili!
– Atunci, de ce nu m-ai aruncat peste bord, când ]i-ai dat
seama c` sunt pe barc`?
– Ce bine ar fi fost s-o fi f`cut!
UMBRE {I LUMINI 71

Adam scoase o c`ma[` din dulap. Era cea pe care o purtase

cu o zi \n urm`, pe care i-o mai d`duse odat` la râu. Dar acum
nu mai avea nimic din acel gest de seduc]ie, când o urm`rise
\notând \n apa râului. Acum era doar furios.
– |mbrac`-te cu asta, \i spuse scurt aruncându-i c`ma[a, \n
timp ce eu voi rezolva ce este afar`.
Lucy [tiu c` nu va avea mult timp la dispozi]ie [i \n timp ce
el f`cu foarte mult zgomot afar`, ea se dezbr`c` de hainele ude.
Lenjeria intim` care atârna pe sârm` era la fel de ud`. La naiba!
Era totu[i bine c` aceast` c`ma[` \i acoperea p`r]ile mai
interesante ale corpului. |[i suflec` mânecile, pentru ca s`-[i
poat` folosi mâinile.
Când Adam se \ntoarse, privirea lui \ntunecat` o examin`
scurt. Lucy se sim]i confuz` când el lu` un prosop [i \ncepu s`
se [tearg`. Purta doar un [ort, ceea ce f`cu imposibil ca ea
s`-[i ]in` ochii a]inti]i pe altceva \n afar` de torsul lui puternic.
Sim]i brusc c` nu mai are aer, c` inima \i bate repede, mult
prea repede.
Adam era \nc` furios, abia se controla, parc` respira greu.
Atârn` prosopul [i se \ntoarse spre ea.
– Lucy, \ncepu el foart atent, avem o singur` p`tur` [i un
singur pat. Nu avem ce face; amândoi avem nevoie de un somn
bun pentru c` suntem frân]i. Iar acum, te rog, culc`-te aici
\nainte s`-mi ies din min]i!
Ea sim]i din tonul lui c` era deja cam târziu.
72 LINDA CORNWALL

– Nu vreau s`... dar nu continu`. El o prinse de umeri [i o

arunc` pe pat.
|ncerc` s` se ridice, dar el o \mpinse la loc.
– Stai aici. {i nu mai face atâta caz!
Lucy se sim]i ap`sat` de dou` mâini puternice; se lupt` s`
se ridice, dar el n-o l`s`.
– Dac` stai cuminte aici, o s` pot dormi m`car câteva ore.
Dar dac` te foie[ti, m` \nfurii [i nu [tiu ce o s` fac. Virgin` sau
nu, ad`ug` dup` o clip`. Acum, Adam r`sufla greu, chipul \i era
aprins. Parc` se a[tepta la nesupunere din partea ei pentru a
avea un motiv puternic ca s` fac` uz de for]`.
Lucy se gândi mai bine [i ced`. Era singurul lucru pe care-l
putea face. Adam nu glumea; chiar urma s`-[i pun`
amenin]`rile \n practic`. |[i \nchise ochii [i se rug` ca aceast`
c`l`torie s` se termine mai repede.
|n cele din urm` el o eliber`, v`zând c` nu se mai
\mpotrive[te. O dureau bra]ele din cauza strânsorii lui. Se lipi
cu spatele de peretele cabinei, ca s` nu se ating` de el. Va sta
aici, dar nu va putea dormi. El \[i mai f`cu de lucru cu plasa de
]ân]ari [i \n cele din urm` stinse lumina. Trupul \i era \ncordat,
a[teptând ca ea s` fac` o mi[care. Lucy nici m`car nu respir`.
Trecu o vreme pân` ce respira]ia lui deveni regulat` [i astfel
[tiu c` adormise.
Acum se mai relax`, se \ntoarse cu fa]a \n sus [i \ncepu s`
fixeze prin \ntuneric locul unde [tia c` se afla o draperie.
UMBRE {I LUMINI 73

|n cele din urm`, oboseala \[i spuse cuvântul [i adormi.

Se trezi dup` o vreme, sim]indu-se realmente strivit`. Adam
\[i aruncase un bra] lateral chiar peste pieptul ei. Acum, Adam
dormea pe burt`. Dac` \[i \ntoarcea capul, \[i \ngropa nasul \n
p`rul lui. Cum s` poat` respira?Dar el se mi[c` [i-[i cobor\
bra]ul mai jos, spre mijlocul ei.
Lucy se relax` din nou, pân` când realiz` c` acum mâna lui
se afla pe pielea ei goal`. C`ma[a i se ridicase peste noapte.
Ro[i, furioas`. |ncet \ncepu s-o trag` \n jos.
Adam gemu [i str`nut` de câteva ori. Apoi \ncepu s` se
\ntind` [i adormi la loc.
Ce ciudat c` se afla \n acela[i pat cu un b`rbat c`ruia nici
m`car nu-i spunea pe nume. |l chema Adam, dar ea nu-i putea
spune astfel.
|ncepu s`-i repete numele, nu cu voce tare, ci doar \n minte:
Adam, Adaaam...
El se mi[c` din nou, dar de data asta Lucy nu-[i mai f`cu
probleme.
– Bun` diminea]a, draga mea, \i murmur` la ureche.
Draga mea! Cu cine \[i imagina c` vorbe[te? Era mai bine s`
stea lini[tit`, s` nu se mi[te. |ntr-o clip` va adormi la loc.
Dar de data asta nu se \ntâmpl` a[a. Adam o s`rut` pe obraz,
ca [i cum ar fi fost obi[nuit s` trezeasc` astfel pe cineva cu o
s`rutare.
Lucy ar fi vrut s`-i strige: sunt eu, Lucy!
74 LINDA CORNWALL

Dar pe de alt` parte era curioas` s` vad` ce se va \ntâmpla.

Nu putea fi prea periculos când era pe jum`tate
adormit...dar asta era o gre[eal` pe care numai o virgin` o
putea face!
Nu dur` mult pân` ce Lucy realiz` c` f`cuse o gre[eal`.
Adam o prinse \n bra]e [i o \ntoarse cu fa]a spre el, astfel c`
acum se aflau nas \n nas. El continu` s` ]in` ochii \nchi[i. Ea nu
putu s` se \ntrebe dac` \ntotdeauna f`cea dragoste cu ochii
\nchi[i. De ce face asta, se \ntreb` ea, nu [tie c` sunt eu?
– N-am dormit bine, murmur` el, m-ai deranjat tot timpul.
Avea ochii \nc` \nchi[i.
Lucy nu \ndr`zni s`-i r`spund`. Nu voia s` distrug` pacea cu
greu creat`. Dac` voia, putea s`-[i deschid` ochii doar un pic [i
s`-l priveasc`.
Felul calm [i tandru \n care o mângâie o f`cu s` aib`
sentimente mai bune fa]` de el. |ntr-un minut toate astea vor
\nceta pentru c` el va deschide ochii [i va realiza cu cine se afl`
\n pat. Tot cu ochii \nchi[i el \i c`ut` buzele.
– E[ti atât de frumoas`, \i [opti.
Adam o trase mai aproape, continu\nd s-o mângâie [i s-o
s`rute. Când \ncepu s`-i descheie nasturii c`m`[ii, ea se sim]i
cuprins` dintr-o dat` de dorin]`. Oare asta era dragostea? La
asta se referise John? Lucy [tia sigur c` nu mai sim]ise a[a
niciodat`. |[i a[ez` bra]ele pe umerii lui largi [i musculo[i, iar
bucuria [i dorin]a ei se amestecar` cu durerea [i spaima. Cum
UMBRE {I LUMINI 75

putea acest b`rbat s`-i provoace astfel de senza]ii? {i i se p`reau

naturale, \ndrept`]ite [i reale...
– Te doresc ca un nebun, murmur` Adam. {i sunt convins
c` [i tu m` dore[ti...
{i avea dreptate. Fiecare parte a corpului ei ardea dup` el.
Se sim]ea vie, ca o femeie real`, pentru prima dat` \n via]`. {i
nu avea nevoie de experien]`, ci doar de instinct [i de dragoste,
ca s` [tie exact cum s`-i produc` pl`cere.
Sufletul ei se deschise pentru el [i [tiu c` Adam câ[tigase \n
competi]ia dintre ei.
– Oh, Adam... [opti.
Se a[tepta ca el s`-i r`spund` cu aceea[i dragoste, dar el se
crisp`. Pentru prima oar` de când se trezise, deschise ochii [i o
privi nu cu dragoste, nu cu pasiune cum s-ar fi a[teptat, ci cu
oroare.
– Ce naiba acu]i aici? O privi confuz, apoi o \mpinse brutal
[i cobor\ din pat.
Lucy ar fi vrut s` moar` de ru[ine. C`ut` repede p`tura s`
se acopere. Dar era prea târziu, Adam o privea cu ochii mari,
clipind des.
– Ai idee ce se \ntâmpl` aici? |[i v`rs` furia pe plasa de
]ân]ari. O rupse [i o arunc` deoparte. Ai idee ce se putea
\ntâmpla? Ea reu[i s` capete un aer dispre]uitor.
Adam se aplec` deasupra patului, o prinse de umeri [i o
zgâl]âi puternic. Lucy, eu nu sunt vreunul din pu[tii cu care ie[i
76 LINDA CORNWALL

tu. Sunt obi[nuit cu femeile adev`rate, experimentate. Te-am

confundat cu una din ele! Cu cineva care m` cunoa[te! ad`ug`
el foarte important, cineva cu care nu trebuie s` fiu atent ce
spun [i ce fac!
Avusese inten]ia s-o sperie [i-i reu[ise foarte bine.
– Iar aceste femei despre care-]i vorbesc, mai iau [i alte
pastile \n afar` de cele \mpotriva malariei!
Adam \[i trecu o mân` prin p`r.
– Ar fi fost dezastru, Lucy! M` auzi?
Adam oft` prelung, apoi continu`:
– De ce a trebuit s` fii tu, Lucy?
De ce tocmai tu?
Vorbele lui erau la fel de dure ca o palm` dat` peste fa]`.
Pe cine se a[teptase s` g`seasc` \n patul s`u? Pe so]ia sa?
Acest gând o izbi pe Lucy ca o lovitur`. O, nu, nici nu se
gândise la acest aspect!
– Trebuie s` fi fost un [oc teribil, murmur` ea luându-[i
curajul s` fac` o astfel de afirma]ie. Imagineaz`-]i, s` m` g`se[ti
pe mine \n locul so]iei tale! Dar ]i-a luat ceva timp s` observi
diferen]a, nu?
– So]ia mea? Dac` a[ fi avut o so]ie, ar fi fost aici, cu mine.
Când m` dedic unei femei, vreau ca [i ea s` fac` acela[i lucru.
O urm`ri cu o expresie ciudat` pe chip. Iar dac`-]i \nchipui
altceva, Lucy, \nseamn` c` nu m` cuno[ti deloc.
– Grozav! S` ne p`str`m tot a[a!
UMBRE {I LUMINI 77

Inima Lucyei b`tea puternic [i refuza s` se \ntrebe din ce

motiv. S` zicem c` nu te cunosc, iar tu ai afirmat deslu[it c` nu
ai chef s` m` cuno[ti. Buclele ei blonde c`zur` pe umeri
acoperindu-i. Ochii ei alba[tri str`lucir` \n soarele dimine]ii,
[i-[i strânse sub ea picioarele lungi [i bronzate. C`ma[a lui
masculin` \i sporea feminitatea. De ce se holba la ea? Ce
gândea? Cu cine o compara oare?
– M` duc s` \not, apoi vom lua micul dejun. Pe chipul lui
Adam nu se mai citea nimic când se aplec` s`-[i ridice
prosopul. Ne vedem peste jum`tate de or`, da?
– {i eu....\ncepu Lucy.
El ridic` o sprâncean`.
– Parc` ai fost de acord c` e mai bine s` nici nu \ncepem s`
ne cunoa[tem.
– N-am vrut s` spun c`...Lucy cobor\ din pat, strângându-[i
c`ma[a \n jurul corpului. Ai luat prosopul.... [i eu am nevoie de
du[, sau ceva...
Adam i-l arunc`.
– Prinde-l, mai am unul. O s` cobor scara \ntr-o parte,
d`-mi cinci minute s` m` trezesc.
Ea \ncuviin]`.
– Unde s` m` duc?
– Te prive[te. Dar nu veni la bord f`r` s` strigi mai \ntâi. M`
usuc la soare. Ai \n]eles? ad`ug` el cumplit de brutal.
Lucy trase aer \n piept s` se calmeze.
78 LINDA CORNWALL

– Am \n]eles perfect.
El plec` [i-l auzi tr`gând scara [i preg`tindu-se s` \noate. Se
feri din calea lui [i mai ales se feri s` priveasc` spre u[a cabinei.
|i trebuir` cinci minute ca s` a[eze masa, mul]umind cerului c`
lenjeria atârnat` pe sârm` i se uscase. Dar blugii [i c`ma[a mai
erau \nc` umede.
Când se aventur` pe punte nu-l mai v`zu pe Adam, \n
schimb \i z`ri [ortul abandonat pe banchet`. |nchise ochii \n
fa]a singurei concluzii care se putea trage, [i-[i ridic` privirea
spre cer. Era ora [apte, dar soarele era deja puternic, f`r` vreun
semn de ploaie. Barca se cl`tina \ntr-un golfule]. Dac` se
aventura pe ]`rm [i se ducea \n spatele unui pâlc de copaci, se
putea \mb`ia f`r` nicio grij`.
Din p`cate, Adam era deja acolo. Lucy urm`ri fascinat` cum
despica apa cu bra]ele lui puternice [i musculoase. Apoi brusc,
disp`ru de la suprafa]`. Unde se dusese? Lucy tres`ri când
ap`ru foarte aproape de ]`rm.
El ie[i din ap` [i soarele f`cu ca pic`turile de ap` de pe
pielea sa s` luceasc` ca ni[te mici sori. B`rbatul de \ntinse [i-[i
trecu degetele prin p`r. Se auzi un papagal din crengile unui
copac, iar el \ntoarse capul repede atras de culorile lui vii. Era
destul de aproape acum pentru ca Lucy s`-i poat` vedea chipul
[i când se \ntoarse spre ea, chipul \i era luminat de un zâmbet.
Lucy era fascinat` de trupul lui puternic. Pieptul lat era
\mp`r]it \n dou` de p`rul ud de pe piept de pe care apa se
UMBRE {I LUMINI 79

scurgea \ntr-un [ir insidios. Urma un stomac plat, ferm coapse

bine dezvoltate, la fel de musculoase... Prea târziu, Lucy realiz`
c` era gol.
Se \ntoarse [i disp`ru. Nu-[i \nchipuise asta. Crengi, liane i
se ag`]ar` de picioare [i-[i dori s` fi avut o macet` s` le secere.
Trebuia s` scape. Dac` Adam ar fi surprins-o urm`rindu-l! Nu
era preg`tit` s` \nfrunte consecin]ele. Deodat`, jungla parc` se
strânse \n jurul ei, r`sunând de râsete, strig`te de animale, de
]ipete, de p`s`ri. Dar nu le putea vedea, erau ascunse toate.
Lucy c`uta \nnebunit` un loc prin care s` ajung` cât mai
departe de ]`rm.
A[tept` zece minute, apoi \[i g`si drumul \napoi. El
disp`ruse, doar urmele l`sate de picioarele lui \n noroi ar`tau
c` fusese acolo. Lucy \[i atârn` \mbr`c`mintea de o ramur` mai
joas` [i se dezbr`c` repede de c`ma[a lui Adam. Plonj` \n ap`,
sim]ind-o extraordinar de rece [i de proasp`t`.
Se bucur` de ea, \notând liber`. F`cu pluta cu un zâmbet pe
chip. |[i trecu mâinile peste contururile generoase, dar zvelte
ale trupului. Adam \i spusese c` este frumoas`, chiar dac`
fusese pe jum`tate adormit [i chiar dac` sfâr[itul fusese
dezastruos. Ar fi trebuit s` fie sup`rat`, dar nu te po]i sup`ra
când afar` este o zi superb` ca aceasta. Nimic nu mai conta
acum, nici m`car Adam MacLean când apa era atât de cald`,
putea lenevi la soare, putea s` mearg` \ncotro o ducea apa.
Adam nu era c`s`torit. Gândurile \i zburar` spre el cu bucurie,
80 LINDA CORNWALL

sim]ind ziua frumoas`, bucuria de a tr`i, de a fi \n preajma lui,

ca [i cum ar fi fost \ndr`gostit`. Nici nu mai conta c-o v`zuse
goal` acolo la râu, pentru c` acum \l v`zuse [i ea la fel. Asta \i
plasa pe picior de egalitate.
|[i aminti c` strige \nainte de a urca pe barc` [i când auzi
permisiunea de a urca, puse piciorul pe scar`. Arunc` o privire
pe u[a de la cabin`, dar acum Adam era \mbr`cat ca un om
respectabil. |i atârnase blugii, c`m`[a [i p`tura la uscat pe o alt`
sârm`.
Adam ie[i pe punte ducând o can` [i aparatul de ras.
– }i-am scos alt` c`ma[` uscat`, \i spuse, asta are nevoie de
ceva timp s` se usuce.
Lucy se sim]i surprins` pl`cut, dar ne[tiind dac` era bine
s-o arate. Aceast` c`ma[` era verde \nchis. Mânecile erau
scurte, \i veneau pân` la coate, [i \i acoperea coapsele, dar nu
mai conta acum pentru c` avea lenjeria.
Adam \i \mprumut` pân` [i pieptenul [i se a[ez` pe punte,
piept`nându-[i p`rul \ncurcat. Printre bucle, \l urm`ri cum \[i
s`pune[te fa]a, apoi deschide un briceag de ras. F`cu ochii
mari urm`rind cum Adam mânuia instrumentul periculos cu
mi[c`ri agile, iu]i, pe obraz [i pe gât. |n afar` de tat`l ei Lucy nu
mai v`zuse un b`rbat b`rbierindu-se. Era ceva intim \n a asista
la acest ritual; mai intim decât a lua micul dejun \mpreun`.
Astfel de activit`]i matinale duceau toate spre o noapte
petrecut` \mpreun`.
UMBRE {I LUMINI 81

Adam se sp`l` pe fa]` [i-i surprinse privirea.

– Po]i s` te ui]i cât vrei, nu m` deranjeaz`, zise el zâmbind
cinic. Te-ai sim]it bine, nu pe râu?
Lucy ro[i.
– Nu [tiu ce vrei s` spui, se bâlbâi \ncurcat`, retr`gându-se
\n cabin`, \nainte ca el s` mai poat` spune ceva. Dar el nu f`cu
nicio \ncercare \n acest sens, [i-l auzi râzând când \ncepu s`
verifice motorul pentru a-l porni. Ce tip ciudat! De unde [tia
c`-l urm`rise de pe ]`rm? Dar ea nu va recunoa[te. Niciodat`!
Se duse s` preg`teasc` micul dejun. |nc` o zi petrecut` cu
el pe aceast` barc`. Dar curând vor ajunge \napoi la civiliza]ie
[i-[i vor relua via]a normal`.
Lucy r`mase cu aceste gânduri optimiste toat` diminea]a. La
prânz nu se mai oprir`, iar Adam r`mase la cârm`, pentru ca
barca s` prind` vitez` tot mai mare [i s` scape din aceste zone
s`lbatice. Spre sear` ajunseser` deja. Nu se construise nimic
special \n acel loc, cu excep]ia unui ponton. Un apus fantastic
colorase cerul \ntr-un curcubeu \ncepând de la un portocaliu
deschis pân` le cele mai aprinse nuan]e de ro[u. Lucy st`tea pe
copertina cabinei gata s` sar` pe ]`rm cu odgonul, dar Adam,
care trase barca foarte aproape, fu nevoit s` strige la ea, pentru
c` gândurile ei se aflau \n alt` parte.
– S`ri!
Trezit` din reverie, Lucy fu chiar s` cad`. Dar reu[i apoi s`
coboare pe ]`rm s` ancoreze vasul.
82 LINDA CORNWALL

El opri motorul [i o trimise s` preg`teasc` ceva de mâncare.

– Yes, sir! \i r`spunse Lucy printre din]i, dar execut` ce i se
spusese. Era ultima oar` când \i preg`tea masa acestui
atotputernic [i atot[tiutor Adam MacLean. De mâine, va trebui
s` se controleze. Când va descoperi Felipe ce-i f`cuse acest
Maclean vor urma multe necazuri. |ncepu s` scoat` dintr-o
cutie ni[te ghiveci deshidratat. Dar acum avea alt` problem`;
cum s`-l g`seasc` pe Felipe?
Pentru prima oar`, Lucy \ncepu s` realizeze ce i se spusese.
Hainele [i banii nu erau probleme majore \n jungl`. Dar cum
se va descurca f`r` aceste dou` articole \n ora[? Va depinde \n
totalitate de el, asta \nsemnând c` va merge oriunde \i spunea
el [i va face doar ce voia el.
Turn` ni[te ap` [i amestec` \n acel blestemat de ghiveci al
lui MacLean. Era clar c` n-o va ]ine prizonier`. Chiar dac` o ura,
nu va face acest lucru.
Dar o voce interioar` \i spuse c` Adam era foarte bun la
jocuri murdare. Nu va vrea ca ea s`-i fac` probleme. Dac` nu
era prudent`, Sao Marcos se putea transforma \ntr-o capcan`
mai periculoas` decât barca. Cum era mai bine s` scape?
 Capitolul 6

Adam lu` una din saltelele puse pe jos [i dormi afar` \n

noaptea aceea.
– De ce n-ai f`cut asta din prima noapte? \l chestion` ea.
– Nu-]i aminte[ti c` ploua? Atât \i spuse Adam [i plec`,
l`sându-i plasa de ]ân]ari, iar ea r`mase cu ochii a]inti]i \n tavan
ore \ntregi. {i avea probleme serioase; de unde s` fac` rost de
bani? Unde s` stea? Va putea lua leg`tura cu Felipe? Sao Marcos
era un ora[ mare. Oare [i Felipe locuia la un hotel
conven]ional? Poate se mutase. P`cat c` mesajul ei despre
parcul Kantara nu mai ajunsese la el! Felipe era cea mai
influent` persoan` din ]ar` când se punea problema indienilor
sud– americani. F`r` ajutorul lui, ce putea face ea? Poate era
bine s` ia leg`tura cu presa... O europeanc` \ncearc` s` salveze
indienii Tukama... [i vedea \n fa]a ochilor titlul articolului. Va
84 LINDA CORNWALL

trebui s` fac` cercet`ri s` vad` de ce fusese devansat` cu un an

expedi]ia? {i de ce fusese desemnat Adam MacLean
conduc`tor? {i de ce avea mereu senza]ia c`-l mai v`zuse
undeva? Dar dac` \ncerca s`-[i aminteasc` nu trecea mai
departe de acest loc. Probabil el adormise de mult, dar ea
nu-[i g`sea locul se \ntoarcea de pe o parte pe alta. De fiecare
dat` când \ncerca s` \nchid` ochii \[i imagina c` el este al`turi,
iar trupul i se \nc`lzea la amintirea mângâierilor lui. Apoi se
\ntreba unde gre[ise c` l`sase s` se ajung` \n situa]ia asta?
Fusese ceva complet gre[it [i plin de vinov`]ie dar de ce totu[i
i se p`ruse incredibil de frumos? Adam n-o iubea, nici m`car
n-o dorea. Dar cum era posibil ca ea s`-l doreasc`?
O, desigur, nu era a[a. Ce idee prosteasc`! D`du p`tura la o
parte. Ce rost avea s` fie \ndr`gostit` de cineva care n-o dorea?
Ce ru[ine! Nop]ile \n jungl` erau de obicei umede [i reci.
Numai dac` ar putea s` se duc` pe punte s` ia pu]in aer! Dar
Adam se afla acolo, \nvelit cu o p`tur` sub]ire.
Lucy \nchise ochii [i l`s` gândurile s` r`t`ceasc`. Ca \n vis \l
v`zu dându-se la o parte pentru a-i face loc [i ei al`turi. Apoi,
Adam o s`ruta pasionat...
Nu reu[i decât s` a]ipeasc`, dar \n cele din urm` sim]i o
mân` pe um`r, scuturând-o.
Era devreme abia se luminase.
– Scoal`-te, \i spuse Adam pe un ton dur [i de[i era cea]`
\nc`, ea putea ghici c` era nervos.
UMBRE {I LUMINI 85

Nu se b`rbierise; abia se ridicase din pat [i Lucy avu

nebuneasca idee de a-[i dori s`-l vad` numai ea astfel.
– Cât timp am? \l \ntreb`, evitându-i privirea.
– Jum`tate de or`. El o privi piezi[. Te las s` strângi aici, iar
eu m` ocup de lucrurile de afar`.
– O s` fac ni[te cafea. Vorbele ei \l f`cur` s` se opreasc` \n
dreptul u[ii. }i-o aduc dup` ce m` \mbrac.
El \ncuviin]`.

***

Au mers ore \ntregi, sau cel pu]in Lucy a avut aceast`

impresie. |i curgea transpira]ia pe spate [i pe picioare. Servieta
lui Adam cânt`rea o ton`. Ce naiba ducea \n ea, c`r`mizi?
El se opri din nou pentru ca Lucy s`-l ajung` din urm`.
– Nu mai avem mult.... dou`zeci de minute...
– |nc` dou`zeci de minute! exclam` ea. Crezi c` am putea
merge un pic mai \ncet? El \ncercase dar nu-i fusese u[or s`
sl`beasc` ritmul. Avea pasul lui natural [i ritmul firesc. {i nu
aveau \n fa]` h`]i[uri care s` le \ncetineasc` mersul; se vedea c`
acesta era traseul oficial al expedi]iei.
Ajunser` la aeroport cu zece minute \nainte de plecarea
avionului. Lucy se pr`bu[i pe p`mânt, iar Adam \i d`du o can`
86 LINDA CORNWALL

cu ap`. Era cam cald`, dar nu conta. Au r`mas acolo \n t`cere,

ea din cauza epuiz`rii, pân` s-a auzit zgomotul avionului
deasupra copacilor.
Avionul mic de patru locuri ateriz` f`r` s` fac` prea mult
praf. Pe Lucy o uimea \ntotdeauna cum pilo]ii brazilieni puteau
s` aterizeze pe astfel de fâ[ii \nguste. Nu exista spa]iu pentru o
aterizare normal`, a[a c` de la sute de picioare ateriz` imediat,
ca [i cum ar fi c`zut din cer. Decolarea a fost [i mai rea. Dar
Lucy \[i g`sise o metod` de supravie]uire; \nchidea ochii [i se
ruga.
Când avionul se \ndrept` spre ei, \[i adunar` lucrurile iar
Adam o lu` de bra], ceea ce ei i s-a p`rut un gest nea[teptat de
afec]iune.
– Uite ce este, Lucy, \ncepu el. Te-am adus pân` aici f`r` s`
crâcnesc. Puteam s` te las \n tab`r` cu oamenii mei. Dar dac`
vrei s` te duc \n continuare, trebuie s` consim]i...
– La ce s` consimt? strig` ea privindu-l f`r` s` \n]eleag`
mare lucru, din cauza zgomotului.
– Nu vreau niciun fel de probleme, \n avion sau când
coborâm. Vii cu mine, nu te duci singur` nic`ieri. Ai \n]eles?
– Când ajung la Sao Marcos o s` fac ce cred de cuviin]`, zise
ea. Motorul se oprise acum , iar elicea \ncetinea. |ntr-un minut,
pilotul va fi al`turi de ei [i nu vor mai putea vorbi orice.
– Dac` nu e[ti de acord cu ce ]i-am spus r`mâi aici, da?
– Nu cred c-ai face asta. Nu cred c` m-ai abandona astfel.
UMBRE {I LUMINI 87

Lucy se uit` nervoas` la avion, iar el \ncepu s` râd`.

– Este mâncare de– ajuns pe barc`, ai putea supravie]ui
vreo dou` s`pt`mâni cu ea. De fapt, de ce \ncerc s` te conving?
Tu nu cau]i decât s`-mi faci probleme.
– De aceea, este cu atât mai bine cu cât scapi mai repede de
mine. Las`-m` la San Marcos [i nu m` mai vezi vreodat`.
– Nici vorb`! Dac` vii, e[ti cu mine, stai unde-]i spun eu s`
stai. Ce [ans` crezi c-ai avea f`r` haine [i f`r` bani?
– Mi-ai putea \mprumuta bani.
– Da, a[ putea, zise Adam ridicând din umeri.
– Dar n-o vei face... \ncheie ea \n locul lui.
– Ai dreptate, drag`, nu te a[tepta la asta!
– E[ti un...
– Nu spune ce gânde[ti, nu se cuvine. Se uit` peste capul ei
[i v`zu pilotul venind. A[adar, ce alegi? Barca sau pe mine?
Lucyei nu-i trebui mult s` se decid`. Oricum, [tia c` o
promisiune smuls` cu for]a, sub presiune, nu trebuia
respectat`.
– Pe tine, murmur`.
Adam \i d`du drumul la mân`, apoi porni cu mâna \ntins`,
zâmbind spre pilot. Se a[ez` pe locul copilotului [i-[i \ntinse
picioarele lungi \n fa]`. Scaunul ap`sa tare pe genunchii
Lucy-ei. Era atât de cald \n carling`, iar ora prânzului p`rea atât
de \ndep`rtat`. Motorul fusese pornit [i palele elicei prindeau
vitez`. Se ridicar` de la sol [i zburar` peste o lizier`. Avionul
88 LINDA CORNWALL

urca [i cobora; nu mai era mult [i va fi \n libertate. Nu [tia sigur

cum va sc`pa, dar o va face....
La aeroport nu prea avu [ansa s` scape. Dar era impropriu
spus aeroport. Au aterizat pe la prânz. Petrecuser` patru ore \n
acea cutie de conserve \ncins`. Când puse piciorul pe p`mânt,
Lucy nu [tia dac` se va putea ]ine pe picioare, cu toate astea a
trebuit s` ajute la desc`rcarea efectivelor lor, apoi s` se
\ndrepte \mpreun` cu Adam spre o sal` de a[teptare. Pista
p`rea s`-i danseze \n fa]a ochilor. Sudoarea \i curgea pe spate,
[i-[i sim]ea c`ma[a lipit`. Poate era un restaurant, unde s`
poat` bea un pahar cu ap`. Dar a[a ceva nu exista prin acest`
zon`!
Se a[ez` la o mas` [i-[i [terse fruntea ud` cu dosul palmei.
Totul era plin de praf. Poate c` jungla era mai primitiv`, dar
avea [i p`r]ile ei frumoase, comparat cu sala asta de a[teptare
care nu avea nimic.
Adam disp`ru \ntr-un birou; p`rea s` cunoasc` toat` lumea
de acolo, pentru c`-l auzi salutându-se cu to]i.
Realiz` brusc c` era singur` pentru prima oar` [i c`ut`
repede din priviri o posibilitate de sc`pare. Dar cum s` ia un
taxi dac` nu avea cu ce s`-l pl`teasc`? Poate era bine s` mai
pretind` c`-l ascult` pe Adam \nc` un pic, cine [tie poate i se
ivea o posiblitate.
A fost o idee bun`, pentru c` Adam a revenit chiar \n
momentul acela, câtu[i de pu]in afectat de c`ldur`.
UMBRE {I LUMINI 89

– Pân` scoatem toate astea de aici va veni [i ma[ina, zise el

mai mult sau mai pu]in \n direc]ia ei. Dup` ce st`tuse atât de
aproape de el, fu surprins` s` constate cât era de mic` [i de
ne\nsemnat` \n compara]ie cu el.
Veni o ma[in` mare, neagr`, veche, pr`fuit`, care se
hurduc`ia. Lucy se pr`bu[i disperat` pe bancheta veche de
piele. Bagajele erau adunate \n jurul ei, iar Adam se a[ez` pe
locul pasagerului \n fa]`. Nimeni nu scoase o vorb`; [oferul
p`rea s` [tie unde trebuie s`-i duc`.
Lucy se gândise foarte mult la auspiciile sub care \ncepuse
aceast` expedi]ie.
Sao Marcos era chiar a[a cum se a[teptase: cu c`ldur`
torid`, cu praf, aglomera]ie, zgomot, ma[ini trecând \ntr-o
direc]ie [i \n alta. |[i aminti c` citise undeva c` ora[ul ap`ruse
\n perioada de \nflorire a comer]ului cu cauciuc. Dar acum
cl`dirile tipic coloniale, care str`luciser` cândva \n culori de
roz [i verde ar`tau urât, erau deteriorate, cr`pate,
neprietenoase; ca o fost` stea de cinema care, b`trân` fiind se
sulemene[te strident.
Multe din cl`diri fuseser` demolate [i \n locul lor
\ncepuser` s` se ridice ni[te zgârie– nori, care contrastau
puternic cu restul ora[ului. Toate ma[inile luau col]urile cu
scrâ[net de ro]i, de parc` fiecare [ofer era pornit pe distrugere.
Adam nu scotea o vorb`. Se a[ezase confortabil \n dreapta
[oferului, strivindu-i ei genunchii, dar picioarele Lucyei abia
90 LINDA CORNWALL

atingeau podeaua [i era aruncat` de colo colo la fiecare

intersec]ie, când [oferul punea o frân` brusc`.
Ajunser` \ntr-o pia]et`, trecur` pe lâng` o biseric` unde
b`teau clopotele. Femei \mbr`cate \n negru privir` curioase
ma[ina care le for]ase s` se retrag` din mijlocul drumului.
Ma[ina opri \n cele din urm` \n fa]a unei cl`diri vechi cu
ni[te steaguri decolorate.
Adam cobor\ [i deschise o poart` masiv`, iar ma[ina intr` pe
sub o arcad` s`r`c`cioas` \ntr-un ]inut de vis.
Lucy cobor\ [i privi vr`jit` \n jur, uimit` c` asemenea lux
putea s` existe dincolo de o fa]ad` obi[nuit`. Curtea interioar`
era o simfonie de umbre [i lumini; \n mijloc, o fântân`. Un
balcon la primul etaj al casei. Ochii nu se puteau adapta la
contraste. Era ca o \nchisoare plin` de mistere.
Au fost desc`rcate bagajele [i, slav` Domnului, pentru
ultima oar`, vechiul Sedan a plecat, iar Adam a \nchis u[ile cu
lumea exterioar`. Lucy se gândi c` fusese f`cut` prizonier`. Dar
nu pentru mult timp!
– Cred c-au ie[it, zise el venind \napoi spre ea. Las`-le acolo.
Vino cu mine s`-]i ar`t camera ta. Dup` ce te schimbi, o s`
mânc`m ceva.
Fusese o diminea]` foarte lung`, iar ea nu putea s` scape de
aici, f`r` s`-[i fac` un plan, a[a c`-l urm` pe Adam prin casa
\ntunecat`. |i p`ru elegant`, somptuoas`, cu covoare orientale,
mobil` sculptat`.
UMBRE {I LUMINI 91

Adam cuno[tea bine locul, a[a c` nu ezit` [i deschise câteva

u[i.
– Baia este acolo, \i spuse Adam. Când e[ti gata, coboar`.
Dac` nu m` g`se[ti strig`-m`, \ntr-o cas` ca asta te pierzi foarte
u[or.
– Este o cas` foarte... impozant`, spuse Lucy pierdut`, [tiind
c` trebuie s` spun` ceva.
A cui era casa? A lui?
Adam plec`, iar ea se duse la baie.
Trecuse mult timp de când nu se mai sim]ise atât de curat`.
F`cu du[, \[i sp`l` p`rul, dar numai foamea exagerat` care o
chinuia o f`cu s` ias`.
Prosoapele erau moi [i groase. Camera ei era la fel de
luxoas`. R`mase o vreme, privindu-se \n oglind`. Numai dac`
ar fi avut hainele cu ea, sau m`car bani... dar deodat` vocile
unor nou veni]i o trezir` din gânduri. Se duse la fereastr` [i
privi afar`. Nu v`zu pe nimeni, mai ales pentru c` balconul \i
bloca vederea [i nu v`zu decât capota unei ma[ini albe.
Acum era momentul s` dispar`. Adam va fi ocupat cu noii
veni]i, probabil explicându-le prezen]a ei \n aceast` cas`. Dac`
nu plecau imediat, probabil le va spune tuturor s` n-o piard`
din priviri. Acum, ori niciodat`. Cu inima b`tând puternic se
duse la u[` [i \ncerc` s-o deschid`.
{i u[a se deschise, iar coridorul era gol. Se \ndrept` spre
scar` \n vârful picioarelor.
92 LINDA CORNWALL

V`zu un portret \n ulei, care o privea dintr-o ram`

ornamental`. Coborând scara, Lucy auzi râsete [i clinchet de
pahare.
Nu mai era timp s` se \ntrebe dac` o vedea cineva de la
ferestre. Lipit` de pere]i reu[i s` ias` afar`, f`r` s` fie v`zut`, s`
\nconjoare ma[inile, apoi s` dispar`. A fost de fapt foarte u[or,
mult prea u[or. A ie[it pe strad`, r`suflând u[urat`. Reu[ise!
Era liber`! {i atunci de ce naiba sim]ea nevoia s` se a[eze
undeva [i s` plâng`?
Drumul spre acea vil` fusese abrupt, a[a c` acum trebuia s`
coboare panta aproape \n fug`. Curând, \ncepu praful [i
zgomotul. V`zu depozite, magazine murdare, b`rba]i care o
priveau.
|n cele din urm` ajunse \ntr-un drum principal [i instinctul
o orient` spre dreapta. Ce repede elegan]a trecea la s`r`cie
aici!
Pe m`sur` ce \nainta \n ora[ era tot mai con[tient` de blugii
ei vechi. G`si un centru turistic [i \ntreb` unde se ]inea
Conferin]a pentru Ajutor Interna]ional.
– La hotelul Fortuna.
Lucy oft`; se dovedi a fi destul de greu de g`sit.
Desigur, i se adres` \ntrebarea:
– Dori]i un taxi?
-Nu, mul]umesc, ro[i Lucy, m` duc pe jos [i zâmbi,
\ncercând s` par` o tip` care vrea s`-[i p`streze silueta cu orice
UMBRE {I LUMINI 93

chip. Dar de acum era ora trei [i nu mâncase decât biscu]i [i

pu]in` carne conservat`, ca s` nu mai spunem c` se trezise de
la ora cinci diminea]`.
Când g`si hotelul \n cele din urm`, se \ngrijor`. Dac` Felipe
nu era acolo? Dac` plecase de tot, sau dac`-[i luase o zi liber`?
Nu-[i imagina c` cei de la hotel o vor l`sa s`-[i petreac` noaptea
\n hol. Se vor gândi c` prin felul \n care ar`ta va face hotelul de
ru[ine.
– A[ dori s`-l v`d pe senhor Ramirez, spuse cu toat` puterea
de convingere pe care credea c-o are. Spune]i-i c`-l caut` Lucy
Blake, este foarte important, ad`ug` ea când recep]ionerul
ridic` receptorul.
– Camera 362 , spuse acesta. Senhor Ramirez a spus c` v`
a[teapt`.
Chiar a[a de u[or fusese? Liftul? Unde era? Chiar acolo?
– Drag` Lucy! exclam` acel brazilian \nalt, elegant, care \i
puse mâinile pe umeri [i o s`rut` pe amândoi obrajii.
Lucy, la cap`tul r`bd`rii se pr`bu[i la pieptul lui \n lacrimi.
Felipe n-o l`s` s` scoat` o vorb` pân` n-o a[ez` \ntr-un
fotoliu, \ntr-o \nc`pere cu aer condi]ionat. Era obosit`, p`rul \i
era dezordonat [i murdar. El p`ru s` observe c` era moart` de
foame [i ceru s` i se aduc` ceva consistent de mâncare.
– Iar acum, spune-mi ce ]i s-a \ntâmplat? o \ntreb` cu
blânde]e. Uite, spuse el oferindu-i un pachet cu [erve]ele. Nu
poate fi chiar a[a de grav...
94 LINDA CORNWALL

– Ba da, [i vei afla imediat, zise Lucy. {i \ncepu s`-i

povesteasc` pe \ndelete toat` povestea. A \nceput cu un mesaj
radio de la Park. Auziser` c` vine o expedi]ie pe drumul nostru,
chiar prin teritoriul unde vâneaz` Tukama, se construie[te un
alt drum important! Lucy ridic` vocea indignat`. {i nu anul
viitor, ci chiar acum! {i tu nu erai acolo, iar eu n-am [tiut ce s`
fac. Mi-au spus c` e[ti aici, la aceast` conferin]`. Am \ncercat
s`-l opresc pe acest Adam Maclean. I-am explicat totul cu
sinceritate. Nu i-a p`sat, nici nu m-a ascultat. Nu aveam alt`
solu]ie decât s` vin aici, s` te caut. |l vei opri, nu-i a[a? Cei care
gândesc ca el ar trebuie \nchi[i. Deodat`, Lucy se opri brusc.
Felipe o privea \ntr-un fel anume. Era un b`rbat foarte
atr`g`tor pentru vârsta lui.
– Nu-mi place ce aud, Lucy. El se ridic` [i se duse s`
deschid` u[a. Nu am fost \n[tiin]at de ce se \ntâmpl`, continu`
el s`-i vorbeasc` Lucyei peste capul chelnerului care -i adusese
mâncarea. Mi s-a spus ceva despre modificarea unui traseu, dar
c` nu erau hot`râ]i... Felipe era chiar afectat de ce aflase. |[i
dedicase \ntreaga via]` ajutor`rii indienilor sud– americani.
Acum se confrunta cu situa]ii grele [i inedite, prin care acestora
li se luau p`mânturile.
Felipe ridic` receptorul [i-i f`cu semn Lucyei s` \nceap` s`
m`nânce.
– Cum ai spus c`-l cheam` pe conduc`torul expedi]iei? o
\ntreb` el, \nainte de a \ncepe s` formeze num`rul.
UMBRE {I LUMINI 95

– Adam MacLean.
Spre uimirea ei, Felipe l`s` receptorul jos.
– E aici, \n Brazilia?
Lucy \ncuviin]`.
– L-ai cunoscut? \l \ntreb` Lucy.
Felipe \ncepu s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari.
– Toat` lumea \l cunoa[te pe Adam. Este un cunoscut
explorator, autor de c`r]i de specialitate. Membru al Societ`]ii
geografice. Nu se poate s` nu-i fi v`zut documentarele la
televiziune. Felipe o privi ciudat. El a venit aici la \nfiin]area
Rezerva]iei Naturale. Apoi a fost plecat câ]iva ani \n Tailanda, s`
prospecteze locul pentru ridicarea unui baraj.
Fu rândul Lucyei s`-l priveasc` uimit` [i s` nu mai \n]eleag`
nimic. Acum \i era clar de unde-l cuno[tea pe Adam.
– A terminat anul trecut un proiect de reabilitare a Nilului?
Când Felipe confirm`, ea tres`ri realizând brusc cu cine se
lupta. Adam Maclean. Cunoscut \n toat` lumea!
– Ar fi mai bine s`-mi spui toate am`nuntele, \ncepu Felipe
a[ezându-se pentru a o asculta.
{i ea \i povesti tot ce se \ntâmplase de când \l \ntâlnise pe
Adam MacLean.
Cum reu[ise s`-l conving` s-o aduc` pân` la Sao Marcos;
despre c`l`toria cu barca acestuia, sau m` rog, mare parte din
cele \ntâmplate. {i \i spuse foarte pe scurt despre sosirea \n
ora[.
96 LINDA CORNWALL

– S` \n]eleg c` el nu [tie c` e[ti aici la hotelul meu? o \ntreb`

Felipe, sim]ind c` era mai mult decât ce-i spusese ea \n cuvinte.
Lucy scutur` din cap, continuând s` ciuguleasc` din mâncare.
– Dar cum ai ajuns aici? o \ntreb` el. Unde locuie[ti?
Ea oft` [i l`s` jos furculi]a [i cu]itul.
– Lucrurile stau cam a[a, Felipe, zise ea, relatându-i despre
amenin]area lui Adam MacLean, despre felul \n care fugise din
vil`, iar când termin` citi dezaprobarea \n ochii lui negri.
Felipe ridic` receptorul [i \ntreb` la recep]ie dac` aveau
vreo camer` liber`.
– Din cauza acestei conferin]e, se consider` c` hotelul este
plin, dar m` vor suna imediat s`-mi spun`. Apoi scoase câteva
bancnote din portofel [i le puse pe mas`. Dup` ce te odihne[ti,
du-te s`-]i cumperi ceea ce-]i trebuie. Rochii, mai ales una
pentru cina de disear`, \n care s` ar`]i grozav. Vei cina cu mine.
– Felipe, e[ti un \nger! exclam` Lucy. Se ridic`, str`b`tu
\nc`perea [i-l s`rut` pe obraz. }i-i returnez imediat ce-mi
recap`t carnetul de cecuri.
El oft` \ndep`rtând-o.
– P`cat c`-mi aminte[ti a[a de mult de fiica mea.
Lucy \i zâmbi. |n clipa aceea, sun` telefonul. Era recep]ia,
care-l informa c`-i g`siser` Lucyei o c`m`ru]`.
– Nu conteaz` cât este de mic`, m` voi sim]i \n siguran]`
aici. |]i mul]umesc, Felipe, ad`ug` ea, iar Felipe o privi pu]in
intrigat.
UMBRE {I LUMINI 97

B`ur` cafeaua \mpreun`, iar Lucy se sim]i oarecum

reconfortat`. Când Felipe termin` informa]iile despre
conferin]`, Lucy se sim]ea \n stare s` colinde ora[ul dup`
cump`r`turi. |ncepuse s` se relaxeze. Greutatea nu se mai afla
acum pe umerii ei. Iar dac` exista cineva care putea s` anuleze
expedi]ia lui Adam, acela era Felipe.
|[i puse banii \n buzunarul blugilor.
– La ce or` va fi cina? \l \ntreb`. Pe la nou`?
Felipe \ncuviin]` [i se ridic` s-o conduc`. |l a[teptau multe
probleme \n orele urm`toare.
Era momentul ca Adam MacLean s` \nve]e c` nu era
Dumnezeu [i c` nu putea s` fac` orice. Acum când era mai
relaxat`, Lucy \[i aminti c` v`zuse o expozi]ie de carte la Londra
\n care se aflau multe din c`r]ile lui. Dar asta nu-i d`dea dreptul
s` distrug`.
Indienii trebuia proteja]i; de progres, de civiliza]ie, [i de
Adam MacLean.
Liftul o duse la parter, unde func]iona aerul condi]ionat.
Lucy se \nfior` la gândul c` trebuia s` ias` \n c`ldura torid` de
afar`. De cum ie[i, se confrunt` cu ma[ini care claxonau [i
puneau frân` scrâ[nind din ro]i, trec`tori care p`reau c` nu
[tiu \ncotro se \ndreapt`. Acum, Lucy era liber`– avea un
prieten care-i oferise ad`post [i bani.
Era timpul s` se bucure de acest moment [i s`-l dea uit`rii
pe Adam MacLean.
98 LINDA CORNWALL

G`si un magazin universal de unde-[i cump`r` o fust` de

bumbac [i câteva tricouri. Se schimb` \n cabin`, iar blugii [i
c`ma[a le arunc` la co[ul de gunoi. Acum ar`ta ca o persoan`
respectabil`.
R`sufl` u[urat`, fiind sigur` c` Adam n-o va c`uta. Dar cu
Adam nu se [tia niciodat`...
|[i cump`r` lucruri obi[nuite pentru o femeie; pieptene,
perie, articole de toalet`. G`si o pereche de sandale elegante
cu toc \nalt, de sear`. Oft` mul]umit`. Era momentul s`-[i caute
o rochie elegant` de sear`.
Femeile braziliene erau renumite pentru frumuse]ea lor;
\nalte, zvelte, cu figuri grozav de frumoase [i se sim]ea mereu
pus` \n inferioritate \n prezen]a lor. Pe lâng` ele, Lucy se
sim]ea mic`, palid`, insignifiant`. Dar apoi se consol` c` ea era
minion`, feminin`. |n cele din urm` v`zu ceea ce c`uta; o
rochie cu bretele de m`rgele, cu un decolteu adânc. Culoarea
era superb`, acvamarin.
Era foarte fericit` când cobora sc`rile spre parter. Dar \[i
aminti c` nu avea o po[et` potrivit`. {i astfel gama
cump`r`turilor se l`rgi; lu` un ruj, ni[te oj` [i un flacon mic de
parfum.
Era \nc`rcat` cu pachete [i pache]ele; abia mai mergea. Se
gândi s` cheme un taxi; [oferul o duse la hotel vorbind tot
timpul cu exuberan]a caracteristic` locuitorilor ora[ului Sao
Marcos, dar de data asta nu-i mai p`s`.
UMBRE {I LUMINI 99

Abia a[tepta s` fac` o baie reconfortant` [i s` ia cina cu

Felipe .
|[i lu` cheia de la recep]ie [i afl` acolo c` senhor Ramirez o
a[tepta \n hol. Recep]ionerul \i ar`t` chiar [i locul \n care se afla
acesta.
|l z`ri pe Felipe \ntr-un col] retras, iar el se ridic` la
apropierea ei. Dar când veni mai aproape, Lucy observ` c` se
mai afla [i altcineva cu el; cineva pe care nu-l putuse vedea de
prima oar`, fiind ascuns de un palmier gigantic. Se opri
fulgerat` [i inima \ncet` s`-i bat`. Era Adam MacLean. Felipe o
tr`dase.
 Capitolul 7

– Este \n ordine, draga mea, nu te teme, te rog s` te apropii.

Felipe o lu` de bra] [i o conduse spre scaun. Ea se a[ez` pe
marginea acestuia, de parc` se preg`tea s` fug` la prima
mi[care. Se temea? Ce-i spusese oare Adam?
Privi spre el dincolo de m`su]a de sticl`, [i ura ei r`zb`tu din
priviri. Cu toate astea, Lucy era satisf`cut`; sc`pase de el, iar lui
nu-i convenea asta. Poate c` pe Felipe reu[ise s`-l p`c`leasc`,
dar pe ea nu va mai reu[i.
Domnea o atmosfer` de ostilitate \ntre ei. Adam o inspect`
imediat din priviri; fusta de bumbac care-i punea \n eviden]`
gleznele fine, tricoul elegant, dar [i cutia \n care se afla rochia
ei de lux.
|l privi pe Felipe, apoi din nou pe Lucy.
F`cu un gest de om dezgustat [i Lucy \l \n]elese imediat:
UMBRE {I LUMINI 101

Adam credea c` Felipe i-a f`cut cadouri. C` era amanta lui.

Dar nu mai conta acum; Adam putea s` cread` ce voia!
Se a[ez` mai comod, picior peste picior, [i asist` la discu]ia
celor doi.
– Nu aveai de unde s` [tii, zise Felipe, apoi mai sorbi din
paharul de Campari. Se \ntoarse spre Lucy; am discutat mult cu
Adam. El s-a oferit voluntar s` conduc` aceast` expedi]ie, s`
\ncerce s` scurteze traseul pe ruta nordic`. Autorit`]ile au vrut
s` vin` cu drumul pe alt` cale, chiar prin parc, s`-l taie \n
dou`...
Lucy sorbi din paharul ei privindu-l pe Felipe.
– Sunt sigur` c` ai dreptate, dragul meu, dar vom discuta
toate acestea la cin`.
|l privi languros pe Felipe, care nu mai \n]elegea nimic, dar
fiind o persoan` mult prea civilizat`, nu se tr`d` \n vreun fel.
– Ai g`sit ce voiai ? o \ntreb` el privind-o admirativ.
– Am g`sit o rochie superb`; [i ]ie o s`-]i plac`. Cu coada
ochiului \l vedea pe Adam cum mocne[te \n locul s`u.
Sorbi din b`utur`, [tiind c` o apucase pe un drum
periculos, dar se sim]ea aer de distrac]ie \n atmosfer` [i se
bucur` c` putea conduce \n aceast` situa]ie [i nu se mai l`sa
condus`.
Cei doi b`rba]i \ncepur` s` discute detalii. Ce u[or \l
cucerise Adam pe Felipe! |l urm`ri printre gene pe Adam. Ce
diferit ar`ta acum; distant, \mbr`cat \ntr-un costum bej–
102 LINDA CORNWALL

deschis, c`ma[` de m`tase [i cravat` maro. Croiala expert` a

costumului \i accentua trupul perfect.
Dac` Felipe era captivat de felul lui de a fi, pozi]ia lui \n
cadrul Societ`]ii Geografice, asta era problema lui. Dar pentru
ea Adam MacLean nu era decât un aventurier dur, f`r`
scrupule. Atât, [i nimic mai mult.
Lucy \[i termin` b`utura.
Felipe \l zâmbi.
– Mai dore[ti ceva de b`ut?
-Nu, mul]umesc, dragul meu, r`spunse ea [i observ` c`
vorbele ei ajunser` exact unde voia; Adam p`rea c`-[i pierde
min]ile.
– Eu plec, spuse el [i se ridic` brusc, cu chipul rigid [i o
lucire ciudat` \n priviri.
Ne vedem mâine, \i spuse lui Felipe, iar ea abia se opri s` nu
pufneasc` \n râs.
Apoi Adam plec` [i \nc`perea p`ru dintr-o dat` goal` f`r` el.
|l urm`ri cum \[i croie[te drum cu \ndemânare printre
scaune.
Femeile \ntorceau capul dup` el, pentru c` eclipsa orice
b`rbat.
– Ce-a fost asta? o \ntreb` Felipe, cu \ngrijorare p`rinteasc`.
Ea \ncerc` s`-i zâmbeasc`.
– Mul]umesc c` nu m-ai tr`dat. Este o poveste lung`, dar
acum s-a terminat.
UMBRE {I LUMINI 103

Vino, zise ea, s` duc toate cump`r`turile sus; speram s` m`

odihnesc un pic \nainte de cin`.
– Dac` dore[ti s` anulezi invita]ia mea, dac` e[ti obosit`...
– Nu sunt obosit`.
Lucy voia s` afle ce spusese Adam [i acesta era momentul.
– Lucy, a trebuit s`-l sun, s` v`d ce pune la cale.
O ajut` s` ridice toate pachetele, apoi trase un scaun din
calea ei pentru a se putea strecura mai u[or.
– Nu mi-am dat seama c` [tii unde s`-l g`se[ti, spuse ea, [i
fu rândul ei s` fie privit` apreciativ de la mese. Dup` trei luni
petrecute \n jungl`, nu mai [tia cum este s` fii admirat`!
– |l cunosc pe Adam de foarte mult timp, \i explic` Felipe.
|]i povestesc totul la cin`, ad`ug` el, ducându-i pachetele la lift.
P`cat, spuse Felipe când intrar` \n lift, c`-mi aminte[ti a[a de
mult de fiica mea.
Lucy mai râdea \nc` [i intr` \n camera ei.
Cina a fost un adev`rat succes. Rochia ar`ta chiar mai bine
decât [i-a \nchipuit când o cump`rase. |i punea \n valoarea
culoarea pielii.
|[i sp`lase p`rul [i de data asta \l uscase [i-l netezise cu
peria. Se rujase, avea un chip s`n`tos, str`lucitor, pus \n
valoarea de soarele junglei. Se parfumase discret. Când
termin`, se \ntreb` dac` nu cumva era prea aranjat` pentru o
cin` \n restaurant.
Când Felipe veni s-o ia, o privi uluit:
104 LINDA CORNWALL

– Nu mai semeni deloc cu fiica mea.

Lucy \l privi [i ea din cap pân` \n picioare; era un b`rbat
prezentabil, elegant. Ar`ta extraordinar \n frac alb, care
contrasta cu tenul lui m`sliniu. Da, \[i spuse Lucy, dup` ce-l lu`
de bra]; era bine c` se aranjase astfel.
Felipe alesese un restaurant aflat pe o colin`, de unde se
vedea panorama ora[ului.
Felipe era un companion fermec`tor; nimeni n-ar fi spus c`
era acel medic de la Kantara Park, care rezolva toate
problemele legate de aceast` regiune, care muncea din zori
pân` \n noaprte. Era dedicat vie]ii indienilor. Lucy st`tuse o
s`pt`mân` la Kantara Park, \nainte de a se muta \n tribul
Tukama.
|ntr-o sear`, Felipe \i explicase cum se destr`mase mariajul
s`u, din cauza neajunsurilor provocate de via]a \n jungl`. So]ia
lui se \ntoarsese la Rio.
Acum, Felipe tr`ia o via]` izolat`, cu excep]ia acelor ocazii
când era chemat \n ora[ la vreo conferin]`, cum era acum.
Hotelurile \n care locuia [i s`lile de [edin]` erau pline de femei
carieriste, care abia a[teptau o aventur` cu un b`rbat atr`g`tor
ca Felipe. {i cine le putea \nvinui pentru asta? Lucy n-o f`cea.
Dac` ar fi fost m`car cu zece ani mai \n vârst`, l-ar fi luat \n
serios pe Felipe.
Discutar` mult la primul fel. Apoi, Felipe lu` o gur` de vin
[i o privi foarte serios:
UMBRE {I LUMINI 105

– Poate acum vrei s` ascul]i ce am de spus despre Adam

MacLean.
Lucy \ncerc` s` nu par` prea dornic` de informa]ii.
– {tii c` executarea drumului a fost planificat` pentru anul
viitor. Ea \ncuviin]`. Inten]ionau s`-l construiasc` prin partea
de nord, a[a cum i-am sf`tuit s-o fac`, de[i terenul este mai
accidentat [i expedi]ia ar fi costat mai mult.
Felipe o l`s` \n a[teptare [i termin` ce avea \n farfurie, iar
Lucy f`cu un efort s` a[tepte lini[tit`. Dar apoi autorit`]ile
braziliene au \nceput s` se r`zgândeasc`, \i explic` el atent.
Costurile au explodat, iar expedi]ia nici nu \ncepuse. A venit
propunerea de a face drumul prin partea de sud, chiar prin
Park. Aici f`cu o pauz` cam lung`.
– {i ce rol are Adam MacLean \n toate astea?
– El a spus c` s-ar putea face drumul prin partea de nord a
râului, dar a fost singurul care [i-a asumat r`spunderea pentru
un asemenea act. A umblat destul prin aceste teritorii [i le
cunoa[te foarte bine, dup` cum ]i-am mai spus.
– Iar Brazilia [i-a schimbat hot`rârea chiar a[a? zise Lucy
destul sceptic`. Pe tine de ce nu te-au informat?
– Nu m-a informat nimeni de schimbare, zise Felipe.
Lucy \l privi uimit`, iar el continu`:
– Guvernul nu vrea s` finan]eze aceast` aventur`, cum o
numesc ei, decât dac` Maclean construie[te pe unde vor ei.
Lucy f`cu ochii mari.
106 LINDA CORNWALL

– Adev`rat?
– Exact. Felipe era sigur acum c-o impresionase. Din acest
motiv totul este neclar. MacLean [i-a ales singur echipa, din
oameni pentru care garanteaz`. A trebuit s` vin` aici cu un an
mai devreme, pentru c` anul viitor....
– Da, mi-ai spus Tailanda, barajul....\i aminti ea. Lucy l`s`
jos furculi]a [i cu]itul. Brusc, nu-i mai era foame.
– De asta n-a vrut s` vii aici s` faci probleme, \i spuse Felipe
cu delicate]e.
– Putea s`-mi spun`!
– N-a crezut c`-l vei asculta. Se f`cu t`cere câteva clipe, dar
apoi le– a fost adus cel de al doilea fel de mâncare.
– Ce vei face acum? o \ntreb` Felipe.
– Adic`, dac` o s` m` duc \napoi \n sat, s`-i ajut s` se mute?
Felipe \ncuviin]`. Lucy ridic` din umeri. Nu [tiu. Este
descurajant. De[i nu \n]eleg de ce trebuie s` accept`m
planurile lor. Se vede c` ave]i de ales \ntre dou` rele.
Dumnezeule, nu sunt [i a[a destule probleme? |mi pare r`u,
Felipe. Lucy f`cu pauz`, lu` o \nghi]itur` de ap`. |mi pare r`u,
dar tot nu \n]eleg. Cred c` Adam MacLean mai ascunde unele
lucruri [i de aceea nu mi se pare logic ce spune.
Felipe r`mase aparent impasibil, dar gândurile lui zburau \n
multe direc]ii.
– Sper c` vei a[tepta, nu? C` nu vei lua decizii pripite?
Ea \ncuviin]`, lucru care p`ru s`-l mul]umeasc` pe Felipe.
UMBRE {I LUMINI 107

– Sunt sigur c` vei proceda a[a cum trebuie, murmur` el,

lu\ndu-i mâna [i s`rutând-o.
– Voi face ce-mi ceri, zise ea zâmbind.
– |]i mul]umesc, Lucy, spuse el, s`rutându-i mâna \nc` o
dat`, chiar când Adam MacLean \[i f`cu apari]ia \n restaurant.
Ochii lui o fixar` pe Lucy, a[a cum acul este atras de un
magnet. Apoi i se adres` unui chelner, privind mereu prin
restaurant de parc` ar fi c`utat pe cineva, iar ei inima \ncepu
s`-i bat` mai putenic.
– Lumea este mic`, zise Felipe urm`rindu-i privirea. |i
strânse mâna, apoi o eliber`. Iar acum, draga mea, dac` dore[ti
o cafea, sau poate un lichior.
Asta \i f`cu s` nu vorbeasc` decât dup` ce chelnerul plec`.
Când Adam se \ntoarse din nou spre ea, Lucy \[i revenise
complet.
– Carmen Mendoza, \ncepu el, pentru ca s` nu i se pun`
\ntreb`ri despre femeia extraordinar de frumoas` cu care se
afla Adam. Senhora Mendoza e v`duv`.
– A ei era vila la care m-a dus MacLean, unde st` [i acum?
\ntreb` Lucy sim]ind c` ochii \i vor fi invada]i de lacrimi.
Felipe \ncuviin]`.
– Este o femeie foarte bogat`, care face multe afaceri. Nu
m-ar mira dac` vreuna din companiile ei ar acoperi cheltuielile
expedi]iei.
– |n]elesesem c` este o afacere privat`...
108 LINDA CORNWALL

– O, da, draga mea, foarte privat`...

Lucy \i evit` privirea.
– Presupun, \ncepu Lucy \ncet, c` dac` ai fi o femeie de
afaceri [i ai fi participat la drumul cel nou, când se dezvolt`
zona ai avea o situa]ie privilegiat` [i ai putea face afaceri [i mai
profitabile.
Felipe zâmbi.
– Cred c` ai dreptate.
– S` fii sigur c` am! Dac` nu s-ar fi aflat \ntr-un restaurant,
Lucy ar fi lovit cu pumul \n mas` de indignare. De asta s-a
gr`bit Maclean s` preia expedi]ia.
Nu-i pas` de indieni sau de Parcul t`u. Umbl` dup` bani
câ[tiga]i u[or...
– U[or? o \ntrerupse Felipe.
– M` rog, profitabil, oricum.
– B`nuiesc c` ai dreptate, spuse Felipe zâmbind \ntr-un fel
anume, cu o lumin` ciudat` \n priviri.
Draga mea, \i spuse el, te sim]i bine aici, sau vrei s` bem
cafeaua pe teras`?
Lucy v`zuse destul pentru o singur` zi, [i ar fi vrut s` ias` pe
teras`, \ns` nu [tia cum s` treac` pe lâng` masa lui Adam
Maclean.
Când ajunser` \n dreptul lui Adam, acesta se ridic`, cu
chipul \ntunecat [i crispat, cu un foc ciudat \n priviri. |i salut`
scurt, dar nu apuc` s` fac` prezent`rile.
UMBRE {I LUMINI 109

– Felipe, dragul meu, nici n-am [tiut c` te afli \n ora[.

Senhora Mendoza \i \ntinse o mâna \nc`rcat` de bijuterii, pe
care el o lu` [i o s`rut`.
– Carmen, draga mea, e[ti mai frumoas` ca oricând!
Lucy \l aprob`.
Doamna avea chipul, hainele [i aerul unei femei pline de
bani. Felul ei de a fi se datora unei existen]e f`r` grija zilei de
mâine [i unei supradimensiuni pe care Dumnezeu pare s-o fi
atribuit braziliencelor cu stare [i pozi]ie social`.
Avea \n jur de treizeci de ani, sprâncenele arcuite, structur`
osoas` special`, rafinat`. P`rul negru, extrem de bogat ridicat
la spate, prins \ntr-un ac cu diamant, apoi l`sat liber pe umeri.
Rochie neagr` cu un decolteu indecent ar fi spus Lucy, dar
fiind o femeie foarte senzual`, era singurul lucru pe care-l
putea purta.
– Când vii s` m` vezi? continu` ea \n portughez`.
Felipe \ncepu s` râd`.
– Am crezut c` e[ti mult prea ocupat` ca s` -]i mai pese de
mine, \i r`spunse el \n englez`, iar ea zâmbi r`spunzându-i c`
oricât ar fi fost de ocupat`, tot [i-ar face timp pentru el.
Apoi, ochii ei negri frumo[i poposir` asupra Lucyei.
– Ea este Lucy Blake.
F`cu prezent`rile. Cele dou` femei \[i \nclinar` capetele \n
semn de salut.
– Sper c` v` place Brazilia, spuse senhora Mendoza.
110 LINDA CORNWALL

– Foarte mult, r`spunse Lucy, sim]ind ochii lui Adam cum o

ardeau. Lucy observ` c` Adam strânge \n palm` [ervetul de
lâng` farfuria sa. Oare realiza c` Lucy \ncepuse s` descopere
adev`rul despre planurile sale?
– Ai primit invita]ie la recep]ia de mâine? continu` Carmen
Mendoza, revenind asupra lui Felipe. Vei veni? Adic`, ve]i veni?
se corect` ea.
Vin to]i cunoscu]ii, va fi o distrac]ie grozav`!
Presa! Ochii Lucyei \ncepur` s` str`luceasc`. Aceasta era
[ansa ei s`-l dema[te pe Adam MacLean, pentru c` era un
aventurier.
Felipe accept` invita]ia bucuros, fixar` ora [i locul, iar Adam
murmur` doar "la revedere". Dar a trebuit s` se opreasc`,
pentru c` un chelner venea cu un platou cu cl`tire flambate [i
o auzir` pe Carmen:
– A[adar, asta era micu]a misionar`.
– Misionar`? Dar \nainte ca Lucy s` poat` riposta, Felipe o
lu` de bra] [i conduse spre ie[ire.
– Te rog stai aici ca s`-]i revii, \i spuse el oferindu-i un scaun
pe teras`.
– S`-mi revin? Nu este cazul, r`spunse ea, scuturând violent
din cap. Dar te rog s` nu-mi mai pomene[ti vreodat` despre
acest Adam MacLean.
– Sigur c` nu, draga mea, nici nu m-am gândit s-o fac.
Lucy era sigur` c` min]ea.
UMBRE {I LUMINI 111

– A, iat`, a sosit [i cafeaua. Dore[ti [i un brandy? Te va face

s` te sim]i mai bine.
B`rba]ii! To]i sunt la fel.
Se \ntoarser` destul de târziu la hotel. Era trecut de ora unu
[i cum Lucy se sculase de la cinci diminea]a, abia se mai ]inea
pe picioare.
Felipe o conduse pân` la u[a camerei, apoi o s`rut` pe
frunte [i-i ur` noapte bun`.
– S` dormi mai mult mâine diminea]`, \i suger` el.
– La ce or` este recep]ia dat` de pres`?
Nu-[i amintea ce i se spusese \n restaurant.
– Devreme, pe la [apte. Este ultima zi a conven]iei, a[a c`
voi fi ocupat pân` atunci. Odihne[te-te, Lucy. Felipe avu
bunul– sim] s`-i spun` c` ar`ta de parc` ar fi avut nevoie de
odihn`.
R`mas` singur` \n cele din urm`, Lucy se pr`bu[i pe pat [i
r`mase a[a privind spre tavan. Ce zi avusese! Dar ce sear`!
Cel pu]in sc`pase cu bine din ghearele lui Adam MacLean.
Dar lasciva Carmen Mendoza? Ea nu sc`pase de el [i nici nu
ar`ta c-ar dori asta.
Lucy se dezbr`c` cu gândul la Adam [i la frumoasa Carmen
Mendoza. Dup` recep]ie se vor \ntoarce \n vila ei. Lucy, chiar
dac` era virgin`, nu era o naiv`. Carmen era desigur femeia cu
care Adam voia s` se trezeasc` diminea]a. Cu ea nu trebuia s`
fie atent.
112 LINDA CORNWALL

Deodat`, nu mai sim]i de loc oboseala, ci se \nfurie. F`cu un

du[ prelungit.
Nu putea s` concureze cu o asemenea femeie. Nu avea cum
s` fie pe placul lui Adam.
Se [terse bine cu prosopul [i pe m`sur` ce o f`cu se \nfurie
tot mai tare. Aerul condi]ionat nu mai f`cea fa]` [i \n camer`
era imposibil de cald.
Se \ntinse pe pat, f`r` a se acoperi.
De ce-[i mai f`cea acum probleme \n privin]a lui Adam? De
ce sim]ea o durere de inim`? Nu cu el venise ea \n Brazilia s`
se lupte? Cum putuse s` se \ndr`gosteasc` de un b`rbat care
reprezenta du[manul?
Sun` telefonul.
– Alo?
– Lucy?
Era Adam! Lucy se trezi instantaneu.
– Ce dore[ti?
– Vreau s`-]i vorbesc.
– Eu nu am ce s` discut cu tine, domnule MacLean.
{i atunci, de ce sim]ea un nod \n stomac?
– Nu trebuie s` spui nimic, doar s` m` ascul]i.
– Nu! Lucy trânti receptorul.
|i va da o lec]ie. Nu era o or` la care s` poat` suna la telefon.
Dar unde era Carmen?
Telefonul sun` din nou. O dat` de dou` ori...
UMBRE {I LUMINI 113

Lucy r`spunse la telefon, ne[tiind ce va crede telefonista

hotelului despre ea.
– Te-a[ ruga s` nu-mi trânte[ti telefonul, \i spuse el \nainte
ca Lucy s` apuce s` scoat` vreo vorb`.
Vin s` te iau \ntr-o or`.
– S` m` iei? Nu merg nic`ieri cu tine, \i spuse ea repezit.
– Fii gata.
Dac` nu e[ti \n hol, vin eu s` te iau. Cu acestea, Adam \i
\nchise telefonul.
Nu se va duce. Adam nu va avea ce s` fac`. A[a c` r`mase
\ntins` pe pat pe când minutele treceau. Dar apoi se gândi la
tot scandalul pe care-l va face \n hotel. Cam f`r` chef se ridic`,
f`cu \nc` un du[ [i se \mbr`c` \n fusta pe care abia o
cump`rase.
Dar unde voia s-o duc` Adam? Pentru siguran]` \i l`s` un
mesaj lui Felipe la recep]ie.
– Iar dac` domnul MacLean \ntreab` de mine, spune-i c` iau
micul dejun. L`s` cheia la recep]ie cu un gest semnificativ.
Recep]ionista \n]elese.
– Nu divulg`m numerele camerelor, miss Blake, \i spuse
tân`ra.
La ora nou` fix, Adam intr` \n restaurant, ar`tând teribil de
bine; era \mbr`cat sport, \n blugi [i c`ma[` cu mânec` scurt`.
Lucy \ntârziase destul ca s`-[i bea sucul de portocale [i
cafeaua.
 giannijollys
114 LINDA CORNWALL

– Vrei s` bei cafea? \l \ntreb` ea din polite]e, iar el [tiu c` \l

\ntrebase doar de form`.
Se a[ez` \n fa]a ei, privind-o lung, observând c` era odihnit`
[i c` avea un aer foarte proasp`t.
|i privi buclele blonde, apoi privirea lui cobor\ spre tricoul
pe care-l purta \n acea diminea]`, care avea câ]iva nasturi
descheia]i provocator.
Se vedea c`-i place ce avea \n fa]a ochilor, de[i se str`duia s`
nu lase s` se vad`. Apoi, chipul lui c`p`t` un aer dispre]uitor.
– Am dou` ore la dispozi]ie. Trebuie s`-]i ar`t ceva. A[ vrea
s` renun]i la cafea.
– De ce a[ face un pas \n afara acestui hotel al`turi de tine?
De unde s` [tiu dac` pot avea \ncredere?
– Nu po]i avea \ncredere \n mine. O privi lung din nou, ceea
ce ei \i f`cu inima s`-i bat` mai tare. De ce o afecta atât de mult
prezen]a acestui b`rbat?
Oricum, continu` el, vei veni cu mine. Dac` nu vii, te iau pe
sus [i tot te scot de aici. Po]i s` ]ipi, s` strigi, s` m` love[ti, nu
m` deranjeaz`.
Ea strânse \n mâini [ervetul de mas`, apoi \l arunc`
deoparte cu furie.
– Dac` vrei s`-mi vorbe[ti de drumul cel nou, nu te mai
obosi; a f`cut-o Felipe deja.
– Sunt sigur c-a f`cut-o, r`spunse Adam.
– Mi-a spus [i de celelalte mici afaceri ale tale.
UMBRE {I LUMINI 115

Nu trebuie s`-mi explici cum merg acestea. Un mic ajutor

financiar, un drum \mpins pe unde vrei tu s` ajung`. A[a se fac
averile.
– Te rog s` te ridici imediat de aici! Adam s`rise indignat \n
picioare.
– Sigur c` da. Lucy i se al`tur` sim]ind cum o cuprinde
mânia. Cu toate acestea voia s` par` calm` [i controlat`.
Adam o conduse la ma[ina care a[tepta afar`; era
Mercedesul alb, pe care-l v`zuse la vil`. |i deschise portiera [i
ea se a[ez` pe locul pasagerului.
Lucy \l studie cum conducea ma[ina ca un [ofer italian de
raliu, ma[ina fiind modul \n care-[i expunea virilitatea [i put-
erea. |ncerc` s` nu se lase impresionat`, dar \i era greu s`-[i ia
privirea de pe profilul lui puternic [i dinamic.
Trecur` prin centrul comercial al ora[ului, apoi cl`dirile
devenir` mai vechi [i mai d`r`p`nate. Unde o ducea oare? Ce
se va \ntâmpla?
|n cele din urm`, Adam opri \n fa]a unui garaj, cu un
scrâ[net de ro]i. Nu-[i spuseser` nici un cuvânt de când ie[iser`
din hotel.
El cobor\ [i disp`ru \ntr-o cl`dire. Lucy se uit` \n jur; de o
parte [i de alta a drumului erau ni[te pancarte, de pe care se
cojise culoarea . La col]ul str`zii erau un garaj, unde se schimba
roata unui camion vechi. Cei doi mecanici se opriser` s-o
priveasc`.
116 LINDA CORNWALL

Lucy se \ntoarse cu spatele, dorindu-[i s` fi avut ni[te

ochelari de soare, \n spatele c`rora s` se ascund`. P`rea c`
atrage toate privirile \n acea ma[in` luxoas`, cu hainele ei noi.
Se gândi ce putea face dac` vreunul din acei indivizi venea la
ea. S` claxoneze? Adam trebuia s-o aud`!
Când se \ntoarse, \l v`zu vorbind cu o persoan`, apoi veni
direct spre ea cu pa[ii lui mari.
– Coboar`!
 Capitolul 8

Când Adam o scoase din ma[in`, \ncerc` s` protesteze.

– Nu vreau s` merg nic`ieri.... unde este locul `la?
– Nu este prea pl`cut, nu? |ncuie ma[ina [i porni \nainte.
Lucy, cu tocurile foarte \nalte nu se putea ]ine dup` el, a[a
c`, f`r` s` vrea, \l apuc` de bra].
– A[teapt`-m` [i mergi mai \ncet! \l rug` ea. Se aflau pe un
drum plin de praf [i de gropi, cu case d`r`p`nate de-o parte [i
de alta. Copiii de pe drum erau murdari, zdren]ui]i, cu ochii
mari, privindu-i ciudat când treceau pe lâng` ei. Drumul
\ncepu s` urce. La un moment dat, [i casele disp`rur` [i \n
locul lor v`zu ni[te colibe din care ie[ea fum. Astfel, realiz` c`
[i acolo tr`iau oameni.
– Ai v`zut vreodat` o favela? o \ntreb` Adam. Cred c` nu,
ad`ug` el când Lucy scutur` din cap.
118 LINDA CORNWALL

O suburbie nu este tocmai pl`cut` vederii nic`ieri \n lume.

– Presupun c` tu le-ai v`zut pe toate.
-Am v`zut destule, replic` el scurt.
Colibele aflate \n fa]a lor erau dezolante. Se vedea [i se
sim]ea s`r`cia lucie. Lucy nu provenea dintr-o familie bogat`,
dar avuseser` \ntotdeauna o cas` confortabil`, vacan]e la mare.
Mâncarea li se servea la orele stabilite, li se schimbau hainele
destul de des, unele chiar elegante. Toate aceste imagini
trecur` rapid prin mintea ei [i pentru prima oar` parc` se sim]i
stânjenit` c` era o tân`r` bine dezvoltat`, c` purta haine de
firm`, c` era coafat`.
Copiii alergau spre ei, se adunau ciorchini \n jurul lor, cu
mâinile \ntinse. Era sigur` c` Adam le va da bani, dar el o
strânse de bra] [i-[i continuar` drumul. Femei \ntunecate la
fa]` nu cu mult mai mari ca ea o priveau cu ochi ostili. Un
b`trân aflat \n fa]a unei colibe, scuip` \n fa]a lor dispre]uitor.
Nu era deloc pl`cut drumul prin acea favela, dar el continu`
s-o târasc` dup` el.
La un moment dat, ap`ru un câine aflat la umbra unui copac
cu o ran` mare pe spate. Lucy vru s` se duc` spre el, dar Adam
o trase de mân`.
– S` nu faci impruden]a!
Lucy izbucni \n lacrimi. Era prea mult pentru ea. De ce o
adusese pân` aici?
– Am v`zut de– ajuns, \ncepu ea.
UMBRE {I LUMINI 119

Te rog s` m` duci \napoi.

El p`ru s` se gândeasc` \nainte de a se \ntoarce.
Le-a luat zece minute s` ajung` \napoi la ma[in`, alte zece
minute de disperare [i de s`r`cie lucie, pe care Lucy nu [i-ar fi
imaginat-o. Pe când se apropiau de garaj, cl`dirile acelea vechi,
scorojite [i cl`dirile de beton i se p`reau ni[te palate. Se gândi
la hotel [i la aerul condi]ionat de acolo. Când ajunser` la
ma[in` [i se a[ez` pe scaunul pasagerului, se sim]ea pe alt`
lume.
Dac` ea se sim]ea distrus` emo]ional, era foarte evident c`
Adam nu era la fel. Fiersese tot drumul. Ie[ir` din garaj [i
pornir` spre zona deluroas`, numai c` de data asta \n loc s-o ia
pe drumul acela anevoios au mers pe drumul spre ora[. Praful
se ridica \n nori ro[iatic \n urma ma[inii; când vor \ncepe
ploile, drumul va fi noroi pân` la genunchi.
Când Adam opri ma[ina sub copaci Lucy deschise portiera
[i cobor\. V`zuse prea mult pentru o singur` zi, dar mai ales se
s`turase de Adam Maclean. Peisajul nu era prea \mbietor;
tufi[uri pline de praf ro[iatic, pietre, hârtoape.
– A doua oar` nu-mi mai scapi! o opri Adam, prinzând-o
strâns de mân`. Unde crezi c` pleci? |n zona asta nu te po]i
plimba lini[tit`!
– Te rog s` m` la[i \n pace!
Lucy se eliber` din mâinile lui. Dar ce rost avea s` fug` de
el? Era mai bine s`-l \nfrunte.
120 LINDA CORNWALL

– Te crezi foarte de[tept, nu? \ncepu ea dându-[i p`rul la o

parte din ochi. Ce vrei s` demonstrezi, de fapt? Nu po]i da vina
pe indieni pentru situa]ia acestor oameni. |ntotdeauna au
existat oameni foarte s`raci \n satele sud– americane [i cred c`
vor fi \ntotdeauna.
– Dur, nu-i a[a? {i crezi c` po]i s` nesocote[ti mii de oameni
chiar a[a de u[or?
– N-a spus nimeni c` este u[or, dar...
– Ai dreptate. Dar \n timp ce tu \nv`]ai \n universitatea de
lux unde te-au dus ai t`i, aici au fost oameni care au \ncercat s`
eradicheze s`r`cia. S` fac` un pic pentru fiecare din ace[ti
oameni, dar a fost o chestiune de stabilire a unor priorit`]i.
– {i noi [tim cu to]ii care sunt priorit`]ile tale. Las`-i
deoparte pe indieni, s` facem un ban cinstit cu drumul `sta...
– Nu crezi c` oamenii `ia merit` ceva?
Acum, Adam se \nfuriase. Lucy \l mai v`zuse a[a o dat` pe
barc`, atunci când se sim]ise \n pericol. Dar \n ochii lui nu mai
era iubire, nu se vedea decât ur` [i pasiune.
O ]ar` subdezvoltat` are nevoie de dezvoltare, de
expansiune. Numai Dumnezeu [tie c` nu este u[or [i c` nu se
g`sesc solu]ii rapide. Se pot face oricând gre[eli, dar asta nu
\nseamn` c` nu trebuie s` se fac` \ncerc`ri. Ai idee de resursele
naturale ale acestei ]`ri?
– {tii câte specii dispar zilnic? Sute? ripost` Lucy. Sunt t`iate
p`durile, care au nevoie de zeci de ani ca s` creasc`.
UMBRE {I LUMINI 121

Din punct de vedere ecologic este un dezastru.

– Nu trebuie s`-mi spui ceea ce [tiu deja. Dar nu este
de- ajuns, Lucy, nu \n]elegi? Nu este de– ajuns, dar trebuie s`
se ajung` la un compromis. Cei ca Felipe se ocup` de rasele
minoritare [i...
– Iar cei ca tine... spuse ea.
– Da, cei ca mine, repet` el, cei ca mine \ncearc` s` g`seasc`
solu]ii. O prinse de mân` [i o \ntoarse cu fa]a spre el. Uit`-te la
mine [i, te rog, \n]elege ce-]i spun. Nu pricepi c` am`râ]ii pe
care tocmai i-ai v`zut au nevoie de ajutor la fel de mult ca [i
indienii t`i? Au nevoie de case, de educa]ie, de spitale, de
slujbe, dar nu primesc decât ceea ce-[i permite ]ara s` le ofere.
Indienii t`i Tukama tr`iesc \n lux, comparat cu am`râ]ii `[tia.
Lucy, lumea asta nu este construit` pe baze egale. Uite, pe tine
de ce te deranjeaz` c` drumul trece prin partea de nord a
râului?
Dac` ar trece direct prin parcul Kantara, ar fi mai ieftin; ar
mai r`mâne bani foarte mul]i bani pentru construirea [colilor
[i spitalelor.
– Da, [tiu, se trezi Lucy, dar dac` te gânde[ti doar la s`racii
Braziliei ai fi de acord ca drumul s` treac` pe la sud, a[a cum
au decis autorit`]ile?
– Dac` s-ar \ntâmpla asta, dac` parcul ar fi \mp`r]it \n dou`,
ar \nsemna sfâr[itul indienilor, dup` cum [tim prea bine [i asta
l-ar ucide pe Felipe.
122 LINDA CORNWALL

Acum, era rândul Lucyei s` par` surprins`, [i Adam, care

observ` asta, insist` pe argumentul s`u.
– Cu zece ani \n urm`, erai o [col`ri]` care nu avea nicio
grij` pe lume, care ducea o existen]` lini[tit`, sigur`. Dar acum
zece ani Felipe a primit aprobare oficial` pentru Kantara, zona
trebuia conservat`...
– {i ce s-a \ntâmplat?
– Politicile se schimb`, priorit`]ile la fel. Infla]ie. |ncerc`ri
de a-i ajuta pe acei bie]i s`rmani pe care abia i-ai v`zut....
Lucy nu mai [tia ce s` cread`. Nu mai era sigur` de nimic.
– Du-m` \napoi, spuse ea. Te rog, du-m` \napoi, vreau s`
discut cu Felipe.
La auzul numelui brazilianului, Adam p`li [i v`zând c` ea se
\ndreapt` spre ma[in`, o apuc` de mân`, tr`gând-o spre el.
– Totul a fost foarte interesant, \ncepu ea speriat` de
privirea lui s`lbatic`. Nu [tiu de ce te-ai mai deranjat s`-mi spui
toate astea. Ce faci este problema ta, MacLean, iar eu \mi voi
continua cercet`rile [i problemele mele. Iar acum, te rog s` fii
atât de bun [i s` m` duci \napoi de unde m-ai luat.
– Lucy, nu m` mai tenta! Te-ai jucat destul cu focul! exclam`
Adam.
– Destul? exclam` Lucy, dar nu mai apuc` s` spun` ceva,
pentru c` Adam o prinse \n bra]e [i o s`rut`.
A fost un s`rut brutal, for]at, Lucy ar fi vrut s` ]ipe de
durere. A \ncercat s` scape de el, dar el a f`cut uz de for]`.
UMBRE {I LUMINI 123

Fusta pe care [i-o cump`rase recent s-a desf`cut, expunându-i

picioarele goale.
– {tii ce meri]i? a spus Adam. Exist` un singur fel de a te
purta cu o femeie ca tine. O l`s` din bra]e punând oarecare
distan]` \ntre ei, pentru ca -o poat` vedea mai bine. E[ti
s`lbatic`, ne\mblânzit`. {i te voi \mblânzi eu chiar acum.
– Ce ai de gând? Parc` spuneai c` nu-]i plac... murmur`
Lucy.
– Virginele? Scuz`-m`, Lucy, dar orice b`rbat se poate
\n[ela. O s`rut` din nou cu [i mai mult` pasiune.
Adam \[i strecur` o mân` spre coapsele ei goale acum [i se
sim]i \mpins` de sp`tarul scaunului. Doar nu...? Mai ales aici...
– Adam, te rog, nu...
– Acum \mi spui Adam? El nu-i ascult` rug`min]ile, imobi-
lizând-o, pentru ca s` nu poat` face nicio mi[care. Fusta i se
ridicase de tot pentru c` se luptase s` scape, iar Adam \ncepu
s`-i desfac` nasturii tricoului.
– Am \ncercat s` te l`muresc prin cuvinte, dar n-am reu[it,
poate acum voi reu[i cu for]a.
Lucy nu v`zu nici un pic de tandre]e \n gesturile lui, numai
dorin]` [i pasiune manifestate violent.
Lucy \ncerc` din toate puterile s` se elibereze, dar asta \l
stârni [i mai mult.
– Dac` a[ fi [tiut c` e[ti iubita lui Felipe, n-a[ fi fost atât de
retincent.
124 LINDA CORNWALL

Ochii lui str`luceau de dorin]`, chipul \i era desfigurat de

frustrare.
– Dar e[ti atât de tân`r`, de proasp`t`, Lucy. Cum ai ajuns
\n halul `sta?
– Poate c` nu este a[a, suspin` ea, de parc` ar fi primit o
palm` peste fa]`. Poate c` n-a fost nimic mai mult decât o mic`
\ncercare de seduc]ie, pe bancheta ma[inii .... ca [i asta, ad`ug`
ea privindu-l cu ur`.
Adam o eliber`.
– |mbrac`-te!
Ea nu putu s`-[i \ncheie nasturii din cauza mâinilor care-i
tremurau, con[tient` c` privirile lui erau ]intuite asupra
zonelor atât de expuse.
– Nimeni nu m-a acuzat vreodat` de o astfel de seduc]ie!
Adam \i ridic` b`rbia spre el, for]ând-o s`-l priveasc`. Dar
\ntr-o zi te voi face s` pl`te[ti pentru toate comentariile
nefericite pe care le-ai f`cut, Lucy. Nu voi mai \ncerca niciodat`
s` fac dragoste cu tine, \]i promit! Vei ajunge s` m` implori!
– Nu te a[tepta s` ai vreodat` ocazia asta! Dar vorbele ei au
fost \n`bu[ite de un alt s`rut, de data asta \n loc sa fie agresiv
Adam o s`ruta cu tandre]e, de[i nu f`r` pasiune. Apoi \i s`rut`
ochii \nchi[i, fa]a gâtul, acolo unde pulsa o ven` albastr`. A[a
fusese [i atunci \n pat; un amestec cald, curios de suflete. Ea
\ncepu s` geam` \ncet [i-[i \nfipse degetele \n p`rul lui. Adam
o strânse \n bra]e. Lucy sim]ea c` nu mai poate opune
UMBRE {I LUMINI 125

rezisten]`, c` se topea la atingerea lui... apoi Adam o \mpinse

brusc [i inima ei st`tu \n loc citind cruzimea din ochii lui.
-Sunt convins c` vei fi a mea. Poate nu ast`zi, sau mâine. Dar
\n mod sigur se va \ntâmpla la sfâr[itul s`pt`mânii.
Ea \[i trase fusta \n jos, \n timp ce Adam \i deschise portiera
ca s` coboare.
– Nu voi mai fi aici la sfâr[itul s`pt`mânii, \l inform` ea
tremurând. Conven]ia la care particip` Felipe se \ncheie ast`zi;
de mâine se \ntoarce la Kantara.
– Pleci cu el? o \ntreb` Adam.
– Sigur c` da!
Adam porni motorul, cu chipul dur, crispat. |i vedea figura
\n oglind`; era \ncruntat, iar ochii i se \ngustaser` de mânie.
Ma[ina d`du \napoi. Se ridic` praf, apoi Adam introduse
ma[ina \n vitez` [i Mercedesul porni brusc \nainte, cu ro]ile
r`sucindu-se la mare vitez`.
Lucy a fost aruncat` dintr-o parte \n alta.
– Opre[te! a strigat, iar ma[ina s-a oprit brusc. Lucy a reu[it
s` deschid` portiera din spate, a cobor\t, apoi a trântit u[a.
– Ce-a fost asta? se r`sti Adam la ea. De ce n-ai r`mas pe
scaunul pasagerului?
– Am r`u de ma[in`, se confes` ea privind drept \nainte.
– Dumnezeu s` m` fereasc` de capriciile femeilor,
murmura el, trecându-[i degetele prin p`r. Iar pe mine,
Dumnezeu s` m` fereasc` de Adam MacLean, s-a rugat Lucy.
126 LINDA CORNWALL

Au mers \n t`cere \napoi spe ora[, Lucy fiind con[tient` c`

\ntreg episodul era aproape \ncheiat. Mâine va pleca de aici cu
Felipe, se hot`râse de– acum. Se va \ntoarce \n sat [i-i va
preg`ti pe oameni pentru mutare. Dac` trebuia s` existe un
drum, atunci varianta lui Adam era cea mai bun`. Dar asta nu
\nsemna c` era de acord cu ce f`cea el. Dup` recep]ia din
aceast` sear`, nu-l va mai vedea vreodat`.
Când el opri \n cele din urm` \n fa]a hotelului, era ora
prânzului. Petrecuser` \mpreun` aproape patru ore. Lucy vru
s` deschid` portiera ma[inii, dar aceasta refuz` s` se deschid`.
Adam se aplec` [i o deschise pentru ea, iar ea se ghemui \n
scaun, temându-se s` se mai ating` de el. Mai precis,
temându-se de ce s-ar \ntâmpla cu ea, dac` el ar atinge-o.
U[a se deschise, iar el r`mase \n sacun. Nu mai era furios,
acum.
– Cred c` vei \n]elege dac` nu-]i voi mul]umi pentru acest
drum, zise ea punând piciorul pe caldarâm, pe jum`tate
sc`pat`. A fost un drum foarte pitoresc [i \ncercarea de
seduc]ie foarte elaborat`. Din p`cate, nu a fost pe placul meu.
Prefer abord`rile mai mature, mai subtile.
– Coboar` mai repede din ma[ina mea! a urlat el.
– Mai precis din ma[ina amantei tale. Cu aceste cuvinte,
Lucy cobor\ trântindu-i portiera.
Mercedesul alb porni cu un scrâ[net de ro]i. Lucy \[i ]inu
respira]ia. Omul `sta era o amenin]are, trebuia ]inut departe de
UMBRE {I LUMINI 127

drumurile publice... Alerg` spre treptele hotelului cu un

zâmbet triumf`tor pe chip. Oare acest Adam MacLean nu era \n
toate min]ile?
|n holul hotelului se afla un mic magazin cu articole de
toalet`, iar ea uit` c` trebuia s`-[i ia cheia de la recep]ie [i intr`
\n magazin. De ce nu? Felipe nu s-ar sup`ra dac` ar cheltui mai
mult din banii \mprumuta]i de el. De fapt, ce altceva putea s`
fac` \n orele r`mase?
Se a[ez` sub o umbrel` lâng` piscin`, b`u ceva r`coritor,
bronzându-se. Costumul de baie abia cump`rat se potrivea
perfect cu p`l`ria de soare, [i ea o achizi]ie nou`.
Nu reu[i \ns` s` se simt` prea bine pentru c` gândurile \i
zburau doar spre Adam MacLean. Se \ntreba ce gândea despre
ea. Chiar crezuse c` avea o rela]ie cu Felipe, un b`rbat mult
prea b`trân pentru ea?
Dar ce vârst` avea Felipe? Cincizeci de ani? De ce nu-i
spusese adev`rul lui Adam?
Din cauza mândriei! El o avea pe acea incredibil` Carmen,
nu? Asta \nsemna c` [i ea trebuia s` aib` pe cineva. |n special
dup` acea plimbare umilitoare din favela. Ea nu se gândise
decât la indieni, nu [i la alte milioane de s`rmani care tr`iau
sub pragul s`r`ciei. Planurile pe care [i le f`cuse la \nceput cu
John se materializau tot mai greu. John! Ciudat, dar nu se
gândise de mult la el.
Nu mai avea r`bdare s` stea la soare.
128 LINDA CORNWALL

P`rea acum o persoan` cu totul diferit` de acea fat` cu idei

foarte clare care fusese prieten` cu John.
De când venise \n Brazilia [i-l cunoscuse pe Adam MacLean,
tot ce crezuse despre bine, despre r`u, ceea ce-[i dorea [i nu
putea s` aib`, p`rea s` se fi schimbat. |ncepu s` vad` c` indienii
sud– americani reprezentau doar o parte din marile ei
probleme. {i dac` Adam avea dreptate chiar [i foarte pu]in`
dreptate, asta o f`cea s`-l doreasc` [i mai mult. Dac` ar fi fost
la Londra, ar fi strigat:
– Dar nu este drept, nu m` iube[te...
Dar cea care era acum realiza c` atrac]ia era totul, c` un inel
de logodn` nu conta prea mult.
Cu toate acestea, nu putea concura cu experimentata
senhora Mendoza.
Lucy se preg`ti cu foarte mare grij` pentru recep]ia din
seara aceea. Se organiza la Sao Marcos Hilton, nu la vila lui
Carmen. Fusese chiar fericit` când Felipe o informase despre
locul \n care se ]inea recep]ia. Acea brazilian` avusese destule
avantaje f`r` a mai beneficia [i astfel de Adam!
P`cat c` trebuia s` \mbrace aceea[i rochie cu care o mai
v`zuse \mbr`cat`. Se studie \n oglind`, uimit` s` constate c`
acum ar`ta cu totul diferit. De ce oare? Acel bronz u[or, p`rul
altfel piept`nat sau ce oare altceva? Apoi observ` schimbarea
din privirea ei. |n albastrul ochilor se vedea o scânteie
provocatoare.
UMBRE {I LUMINI 129

Adam va regreta ziua \n care afirmase c` este amanta lui

Felipe. Avea de gând s` mar[eze pe aceast` idee, iar Adam s` se
\nfurie oricât de mult. Zâmbi unui gând anume.
Avea o anume satisfac]ie s`-l vad` furios pe Adam MacLean.
Planul ei era bine stabilit. |[i aminti spusele lui c` va ajunge
s`-l implore s` fac` dragoste cu ea! Ha! Vom mai vedea noi, \[i
spuse Lucy. Pe când se afla \n taxi cu Felipe, pe drumul spre
acea recep]ie, se gândi c` ar fi fost o idee bun` s`-l fac` p`rta[
la planul ei.
– M-am hot`rât s` m` \ntorc mâine cu tine, dac` nu te
deranjeaz`, \ncepu ea.
Felipe o privi lung.
– Cum s` m` deranjeze, draga mea? Sunt chiar foarte fericit,
dar...
– Dar ce?
– Nimic. Felipe \i g`si mâna. A[adar, este ultima ta sear`?
– Nu \n]eleg.
El \i zâmbi complice [i duse un deget la gur`.
– Spune-mi, draga mea, \nc` se mai presupune c` e[ti
amanta mea?
– Tocmai voiam s` te rog s` fii de acord... nu te superi?
El p`ru s` se gândeasc` un moment, apoi zâmbi.
– Va fi o sear` foarte antrenant`!
– Dar te rog s`-mi promi]i c` nu spui nim`nui, repet` ea
\ngrijorat`.
130 LINDA CORNWALL

El o studie atent.
– Nu, draga mea, n-o s` spun nimic, dac` asta este dorin]a
ta.
Lucy se rezem` de sp`tarul banchetei [i \nchise ochii
r`suflând u[urat`. Ajunser` imediat. Lumini, lume, râsete,
discu]ii. Felipe o lu` cu mare pl`cere de bra] [i o conduse spre
lift. Recep]ia era organizat` undeva, la un etaj superior.
– Carmen are acest salon unde prime[te partenerii de
afaceri, \i explic` el.
– Dar MacLean de ce st` \n vila ei?
– Bun` \ntrebare! Dar chiar atunci u[ile liftului se
deschiser` [i Carmen veni spre ei, \ntinzându-le mâinile.
– Felipe, dragul meu, m` bucur c` a]i venit. Carmen \l
s`rut` pe amândoi obrajii.
{i iat-o [i pe Lucy, cu care n-am apucat s` discut ieri la
restaurant.
Vorbea o englez` fluent`, dar nu avea nimic european \n
felul cum ar`ta.
Lucy \[i imagina cât de fascinat era Adam de acest gen de
femeie. Experimentat`, inteligent`. F`ceau o pereche grozav`
\mpreun`.
– Cum a fost excursia cu barca? o \ntreb` frumoasa
brazilian`.
– Nu prea am ce spune, o lini[ti Lucy.
– Chiar a[a? Parc` nu-l recunosc pe Adam.
UMBRE {I LUMINI 131

Din cauza lui ai fugit din vila mea? o \ntreb` ea.

– Nicidecum, spuse Felipe; Lucy abia a[tepta s` m`
g`seasc`. Nu-i a[a, draga mea?
 Capitolul 9

Lucy nu prea [tia la ce s` se a[tepte. O conferin]` de pres`,

dar \n ce scop? S` explice despre situa]ia drumului? Despre
posibilii investitori?
– Carmen a f`cut o treab` foarte bun` invitând atâ]ia
oameni influen]i, i se confes` Felipe.
Lucy urm`rea chipurile tuturor cu mare aten]ie, a[teptând
s`-l vad` pe Adam.
Carmen st`tea de vorb` cu fiecare dintre invita]i, iar toat`
lumea p`rea s`-l cunoasc` pe Felipe.
– Senhoras e senhores, \ncepu Carmen zâmbind gra]ios.
Sunt atât de fericit` c` a]i putut veni. Senhor Maclean a sosit
abia ieri din interiorul ]`rii, tocmai pentru a fi ast`zi cu noi. Am
aranjat s` pute]i vedea un film despre progresele \nregistrate
de expedi]ia lui.
UMBRE {I LUMINI 133

El va avea amabilitatea de a v` oferi explica]ii [i a v`

r`spunde la \ntreb`ri.
Felipe se aplec` spre Lucy s`-i ofere explica]ii, iar Adam
MacLean surprinse chiar acest moment, care p`rea unul plin de
afec]iune. Inima Lucyei \ncepu s` bat` mai tare la vederea
chipului agresiv, dur.
– Dup` cum bine [ti]i, \ncepu el, s-a proiectat un drum de
la Sao Marcos pân` \n ora[ul industrial Sao Paolo...le d`du
toate informa]iile, cu ajutorul diapozitivelor.
Lucy observ` c` veniser` [i oamenii lui Adam din tab`r`. |l
v`zu pe Collison [i pe ceilal]i.
Undeva, cineva spuse:
– Maclean este un tip extraordinar...
– Are o reputa]ie remarcabil`...
– Am citit despre el c`....
Cum se l`saser` \n[ela]i atâ]ia oameni de acest Adam
Maclean? se \ntreb` Lucy uimit`.
Dup` ce \[i termin` explica]iile, \ncepur` s` curg`
\ntreb`rile din toate direc]iile. Dup` ce ascult` r`spunsurile lui
o vreme, Lucy se \nfurie [i se trezi \ntrebându-l:
– Poate ne va explica domnul MacLean de ce mai este
necesar un alt drum prin jungl`?
Se l`s` t`cere.
– Cine este fata? \ntreb` un ziarist.
– N-am idee, r`spunse altul.
134 LINDA CORNWALL

– Am auzit c` este tipa lui Ramirez.

Lucy ignor` tot ce auzea. R`mase s`-l sfideze pe cel aflat \n
fa]`. El era furios deja [i ea [tia asta foarte bine.
– Sunt sigur c` nu este cazul s` explic tuturor celor prezen]i
aici, \ncepu el cu un zâmbet for]at, mi-ar lua prea mult timp ca
s` vorbesc despre necesitatea dezvolt`rii economice a acestei
]`ri.
– |ncearc` totu[i, \l provoc` Lucy.
– N-am venit aici ca s` prezint deciziile guvernului, ci ca s`
vorbesc despre importan]a noului drum pentru stabilitatea
economic` a zonei.
– |n acest caz, \l \ntrerupse Lucy, poate a]i vrea, domnule
MacLean, s` ne spune]i la ce categorii de oameni v` gândi]i \n
mod special. Bancheri? Industria[i? Sau domnul MacLean
sugereaz` c` bog`]ia acestei zone se va r`sfrânge [i asupra altor
categorii?
– Dac` dori]i, v` invit s` v` \ntoarce]i \n primul salon, unde
senhora Mendoza a organizat un bufet [i voi discuta cu fiecare
dintre dumneavoastr`, le spuse celor prezen]i.
– Mi-a pl`cut ce le-ai spus, i se adres` Felipe lui Adam.
-Sunt sigur c` le-a pl`cut, \l \ntrerupse Adam. Iar acum,
dragul meu Felipe, te rog s` m` scuzi, a[ vrea s` schimb câteva
cuvinte cu Lucy.
– Desigur, nicio problem`, spuse Felipe. Te a[tept afar`,
draga mea, ad`ug` el, amintindu-[i ce rol \i repartizase Lucy.
UMBRE {I LUMINI 135

– Presupun c` e[ti foarte mândr` de tine, \ncepu Adam

când r`maser` singuri.
– Cineva trebuia s` scoat` adev`rul la lumin`.
– Adev`rul? Despre ce adev`r vorbe[ti? Oricum, nu pleci de
aici pân` nu revii la sentimente mai bune.
– S` nu \ncerci s` m` amenin]i cumva, \l preveni Lucy. Nu
ai nimic nou de spus. Vrei s` m` ]ii aici pentru c` te temi de ce
le-a[ putea spune celorlal]i. Adev`rat?
– A[a este. Pentru c` a[a cum e[ti acum, nu po]i decât s`-mi
provoci necazuri. Iar acum nu mai spune nimic, ci ascult`-m`.
– Te rog s`-mi dai drumul de aici ca s` nu \ncep s` ]ip!
Adam o prinse de mâini, ]intuind-o \n scaun. Ea se zb`tu dar
f`r` folos, iar Adam o s`rut`, o dat`, de dou` ori, pân` sim]i c`
\ncep s`-i tremure genunchii.
– Lucy, ai cea mai vag` idee pentru ce m` aflu \n Brazilia? o
\ntreb` el.
– Parc` mi-ai spus s` nu scot o vorb`, zise Lucy.
– Atunci o s` vorbesc eu, iar tu o s` m` ascul]i. N-am venit
aici ca s` m` \mbog`]esc. Senhora Mendoza nu mi-a finan]at
expedi]ia. Lucy reu[i s` nu par` prea surprins`. O femeie de
afaceri cu reputa]ia ei n-ar risca s` finan]eze o aventur` privat`
ca a mea. Ac]ionarii nu i-ar permite asta. Lucy, expedi]ia este la
\nceput. Mai trebuie s` conving autorit`]ile braziliene c` este o
propunere viabil` ca drumul s` treac` prin partea de nord.
Crezi c`-mi face pl`cere ce se petrece aici?
136 LINDA CORNWALL

Interviuri, televiziune... dar sunt o parte a acestei

expedi]ii....
– Trebuie s` fii nebun s` organizezi toate astea, \l \ntrerupse
ea.
– Nebun? Da, Lucy, poate ai dreptate.
– A[adar ]i-ai finan]at singur expedi]ia?
– Numai temporar, sper. Dac` totul merge bine [i planul
este aprobat, guvernul \mi va rambursa cheltuielile.
– {i dac` nu ob]ii nici un profit, de ce o mai faci?
– }i-am mai spus de diminea]`. Dac` parcul lui Felipe este
desfiin]at, cred c` asta l-ar ucide. Te surprinde, draga mea
Lucy?
– {i indienii?
– F`r` \ndoial`, un drum care s` treac` prin Parc i-ar
termina.
– {i \]i pas` de ei?
– Sigur c`-mi pas`, murmur` el, dar nu \n acel fel idealizat
[i \ngust \n care-]i pas` ]ie.
– Iar dac` senhora Mendoza nu-]i este partener` de afaceri,
de ce te las` s` conduci expedi]ia din casa ei?
Adam zâmbi.
– Lucy, exist` mai multe feluri de parteneriat \ntre un
b`rbat [i o femeie. Carmen mi-a oferit casa ca prieten`, ne
cunoa[tem de mul]i ani.
– Ca prieteni?
UMBRE {I LUMINI 137

– Ce este r`u \n asta? Carmen este v`duv`, o femeie foarte

atr`g`toare, nu avem nevoie de consim]`mântul nim`nui....
– Este [i foarte experimentat`, desigur. La ea te gândeai
atunci pe barc`?
– Nu [tii c` nu trebuie s`-i repro[ezi uni b`rbat ce-]i spune
\n pat? Lucy, nu sunt [i n-am fost c`lug`r!
– Ar fi mai bine s` nu mai discut`m ce fel de b`rbat e[ti!
– Foarte bine, pentru c` nici tu nu e[ti \n situa]ia de a
judeca pe cineva.
Lucy \l privi furioas`.
– Ce vrei s` spui?
– Ca amanta lui Felipe, nici tu nu e[ti o inocent`.
Era cel de al doilea [oc al zilei. Cum uitase de [arada cu
Felipe? Nu putea s` nege [i ridicând capul sfid`tor se \ndrept`
spre u[`.
Ce \ncurc`tur`! Trebuia s` plece cât mai repede din acest
loc. Dar unde era Felipe?
Ie[i afar`, unde un grup cânta la chitar`. Numai dac` ar
reu[i s`-l g`seasc` pe Felipe! Sau mai bine s` cheme un taxi....
Dar nu g`si nici unul. Era sâmb`t` noaptea. Se gândi s` se
\ntoarc` [i s`-i cear` portarului s`-i cheme unul, dar nu putea
a[tepta \n hol. Porni pe drum, \n speran]a c` va g`si un taxi.
Deodat`, deveni con[tient` c` o urm`rea o ma[in`.
Nu trebuia s` intre \n panic`. Vedea ma[ina cu coada
ochiului, un b`rbat scoasese capul [i i se adres`:
138 LINDA CORNWALL

– Vrei s` facem o plimbare, senhorita?

Lucy se uit` \n jur dup` ajutor, dar nu prea erau trec`tori pe
strad` la acea or`. Magazinele erau \nchise, iar la u[a vreunei
case nu putea s` cear` ajutor.
Urm`ritorul o dep`[i, apoi \i bloc` drumul cu ma[ina la
col]ul unei str`zi.
– Vii la o plimbare?
Lucy \l lovi prima, de furie [i de team`.
Omul p`ru luat prin surprindere la \nceput, apoi deschise
portiera o prinse de mân` [i \ncepu s-o trag` spre ma[in`. |i
puse o mân` la gur`. Lucy sim]i cum \i este rupt` rochia, apoi
sim]i o lovitur` cumplit` \n zona capului [i \ncepu s` nu mai
[tie ce se \ntâmpl` cu ea. Auzi zgomotul unor frâne, pa[i
strig`te, lovituri. Ea sim]ea c` plute[te...
– E \n ordine, draga mea, e[ti \n siguran]` acum...
|ncepu s` se lupte cu b`rbatul care o ridic` \n bra]e. Dar
când deschise ochii v`zu chipul lui Adam.
– Nu te mai teme, e[ti \n siguran]` , \i [opti el. Lucy realiz`
c` atacatorul z`cea la picioarele ei. Se gândi cu groaz` c` era
mort. Adam \i sesiz` privirea [i o lini[ti: a fost doar o lovitur`
bine ]intit` menit` s`-l anihileze. M` ocup de restul mai târziu.
Lucy auzi vocea lui Felipe, dar nu-l v`zu.
– Du-o acas`, iar eu m` voi ocupa de autorit`]i. |ncepuse s`
se adune lume, iar Adam \i risipi. O a[ez` cu blânde]e pe locul
pasagerului, dar ea nu voia s`-i dea drumul; \nc` i se p`rea c`
UMBRE {I LUMINI 139

mai simte mâinile acelui b`rbat pe trupul ei, c` lumea se

\nvârte cu ea....
Când \n cele din urm` ajunser` la vila \n care locuia Adam,
Lucy vru s` coboare pe propriile-i picioare, dar genunchii n-o
ascultar`. Adam o lu` \n bra]e. Apoi auzi zgomotul apei care
curgea.
– M` doare capul foarte tare, se plânse ea.
– Stai aici lini[tit`, o s` aduc ap` s`-]i cur`] r`nile. Ar fi
trebuit s`-l omor pe acel criminal, murmur` Adam, v`zându-i
r`nile de pe um`r.
– Nu m` l`sa singur`, \l implor` Lucy, continuu s` v`d
chipul acelui individ...
– Sunt la zece pa[i \n baie, trebuie s` aduc un antiseptic,
ni[te vat`. Po]i sta \n capul oaselor?
Lucy observ` cum Adam \i scoate rochia.
– Ce faci? \l \ntreb`.
– Este rupt` \n multe locuri, Lucy, te vei sim]i mai bine f`r`
ea. Adam \i cur`]` r`nile cu duio[ie, apoi aplic` antiseptic pe
ele.
Dup` ce termin` o prinse \n bra]e, repetând mereu c-ar fi
trebuit s`-l ucid` pe acel nemernic.
– Nu vreau s` r`mân singur`, se lament` ea.
– M` duc s`-]i aduc ni[te pastile pentru durerea de cap,
spuse Adam.
– Unde vei dormi? \l \ntreb` ea.
140 LINDA CORNWALL

– |n camera mea, care este fa]` \n fa]` cu aceast` camer`.

Voi l`sa u[a deschis`. Ai suferit un [oc, Lucy, dar peste câteva
clipe te vei lini[ti, \i mai spuse. Acum, \nchide ochii [i \ncearc`
s` te lini[te[ti.
Lucy nu voia s` doarm`. De ce o p`c`lise Adam dându-i
sedative? Voia s` se \ntoarc` la petrecere? |l a[tepta Carmen?
 Capitolul 10

A doua zi, Lucy dormi pân` târziu. O durea capul cumplit de

tare [i nu se putea concentra. La un moment dat, se trezi [i
v`zu c` era ora nou` [i un sfert.
Se ridic` din pat [i se duse la baie, dar când se v`zu \n
oglind` avu un [oc [i mai mare. Avea ochii umfla]i, pe jum`tate
\nchi[i; era palid`, cu cearc`ne negre. Dar cel mai tare o
\ngrijora c` nu putea gândi limpede, c` tâmplele \i zvâcneau.
Se sp`l` cu mult` ap` rece pe fa]`, apoi f`cu un du[ rece.
Dup` zece minute de du[ se sim]i capabil` s` fac` fa]`
provoc`rilor zilei. Acum putea s` gândeasc`, cel pu]in.
|ncepu s`-[i pieptene p`rul lung cu mult` grij`. Capul o mai
durea \nc` [i r`nile de la um`r \i zvâcneau dureros. Rana de pe
piept era [i mai urât`, probabil provocat` de un corp dur. Abia
când ie[i din baie realiz` c` nu avea ce s` \mbrace. Se \ntoarse
142 LINDA CORNWALL

\n dormitor s` se mai uite o dat` la rochia cu care fusese

\mbr`cat` cu o sear` \n urm`, dar aceasta disp`ruse; mai avea
o singur` sanda. Cealalt` o pierduse \n lupta cu agresorul.
P`cat! Deschise u[a de la garderob` [i g`si dou` halate de
m`tase. Ce comod! Senhora Mendoza se gândise la toate. Alese
unul crem, kimono, \[i aranj` pu]in p`rul. Oglinda ar`t` o
u[oar` \mbun`t`]ire; p`rea proasp`t`, cel pu]in la suprafa]`.
{i acum?
Se a[ez` din nou pe pat [i-[i puse o pern` sub cap. Probabil
Felipe era \ngrijorat. Oare Adam \i telefonase s`-i spun`?
|[i aminti c` Adam \i spusese de câteva ori"draga mea". Ce
gândea oare Adam despre ea? Apoi \[i aminti totul. Adam care
\ncerca s-o culce pe pat, s`-i scoat` rochia. Nu spusese el c` va
l`sa u[a deschis`, s` aud` dac`-l strig`? Se uit` la u[`: era
\nchis`. O deschise [i v`zu c` [i u[a de la camera lui era \nchis`.
A[adar, Adam o respinsese. Lucy trase aer adânc. Va pleca
imediat de aici cu Felipe.
Ie[i cu picioarele goale pe hol f`r` s` fac` vreun zgomot [i
intr` prin diferite camere, pân` ajunse la buc`t`rie, unde auzi
mi[care.
Probabil vreo menajer`. Dar era Adam, exploratorul \nalt cu
privirea de foc.
– Te-ai trezit devreme, \i spuse el. Cum te sim]i?
Lucy \[i \ndep`rt` o [uvi]` c`zut` pe fa]` pentru ca s` nu-i
citeasc` \n ochi cât este de atras` de el. Adam era foarte elegant
UMBRE {I LUMINI 143

[i atr`g`tor, \mbr`cat cu pantaloni de culoare crem, c`ma[` de

m`tase [i cravat`.
– Pleci? \l \ntreb` Lucy.
– Da, m` duc la televiziune, pentru un interviu.
– Oh! murmur` ea, amintindu-[i.
– Nu trebuia s` te treze[ti a[a devreme, dup` [ocul pe care
l-ai suferit, puteai s` suni s` ]i se aduc` ce dore[ti.
– Vrei s` spui c` \n acest loc exist` [i room service?
El zâmbi [i-i oferi un scaun s` se a[eze.
– Vrei cafea? Te mai doare capul?
– Da, [i am o umfl`tur` destul de mare.
Adam \i examin` rana.
– O s`-]i aduc ceva s`-]i treac`. Când reveni cu pastilele,
Adam preg`ti ou` pr`jite cu [unc`, lapte [i cafea. Pe masa din
salon unde \i servi mâncarea se mai aflau chifle proaspete [i suc
de portocale. Dar Lucy gust` doar din cafeaua f`cut` de el.
– Rochia mea este compromis`, \ncepu ea [i mai am o
singur` sanda.
– Felipe \]i va trimite lucrurile de la hotel. Rochia ]i-a fost
reparat`.
– Ce s-a \ntâmplat cu acel individ?
– L-a ridicat poli]ia pentru conducere \n stare de ebrietate.
Felipe s-a gândit c` nu vei vrea s`-l acuzi...
– Are dreptate, cu cât se termin` mai repede, cu atât mai
bine.
144 LINDA CORNWALL

– Acum nu mai ai pentru ce s`-]i faci probleme.

Lucy \l urm`ri cum \ntinde gem pe o felie de pâine, cu
gesturi precise.
– Unde este Carmen? \l \ntreb` ea \ncercând s`-[i ascund`
sentimentele.
Adam se uit` la ceas.
– Mai doarme, \nc`. Recep]ia s-a sfâr[it târziu. Cred c` va
dormi pân` la prânz.
Continuar` discu]ia dar Adam, con[tient c` trebuia s` plece
de o jum`tate de or` se uita mereu la ceas.
– Ar fi mai bine s` m` duc \n camera mea s` a[tept s`-mi
soseasc` hainele, spuse ea, v`zând c` Adam \[i terminase
cafeaua.
– Lucy... despre cele \ntâmplate asear`...
– Da, \mi pare r`u, ar fi trebuit s`-]i mul]umesc c` m-ai
salvat. Dar de unde ai aflat?
– Felipe te-a v`zut plecând [i mi-a cerut s` scot ma[ina. Dar
nu la asta m-am referit. Azi noapte repetai mereu...
– Nu [tiu ce vrei s` spui...Lucy ro[i. Nu voiam s` r`mân
singur`....
Adam o prinse \n bra]e [i o s`rut` lung. Când sim]i c`ldura
trupului lui, Lucy se topi.
Nu-i fu u[or s` se desprind` din bra]ele lui.
– Presupun c` m` simt atras` de tine, dar... nu m`
intereseaz` o aventur`. Nu sunt genul acela...
UMBRE {I LUMINI 145

El o privi lung.
– Nici eu, Lucy. A[ vrea s` fii mereu cu mine, ast`zi, mine,
anul viitor. Vino cu mine \n Tailanda. Nu vreau s` fiu departe
de tine.
– Nu cred c` vorbe[ti serios!
Tailanda, un an \ntreg al`turi de Adam! Era un vis, poate
halucina dup` accident. Nu se putea ca Adam s`-i fi f`cut o
astfel de invita]ie.
– Niciodat` n-am vorbit mai serios, draga mea. Lucy, te
doresc. Vreau s` m` trezesc \n fiecare diminea]`, s` te g`sesc
lâng` mine.... e[ti o mic` vr`jitoare provocatoare....[tii? M-ai
scos din min]i! Nici nu [tii ce greu mi-a fost s` te las singur` \n
camera ta, azi– noapte!
– Atunci, de ce ai f`cut-o?
– Pentru c` ai suferit un [oc. Erai speriat`, iar eu furios,
foarte furios. Voiam s` fie cu totul altfel. Ceasul b`tu ora zece.
Lucy, iubita mea, trebuie s` fug, am \ntârziat deja foarte mult.
Te rog, a[teapt`-m` la \ntoarcere. Vreau s` te vad` un medic.
Odihne[te-te pân` atunci.
Lucy ar fi putut s` moar` de fericire chiar \n clipa aceea.
– Dar ieri, la conferin]`, am spus lucruri \ngrozitoare \n fa]a
acelor oameni....
– A[a este, dar vom discuta [i despre ce ai spus dup` ce vom
rezolva mica noastr` problem`.
– Care este aceea? \l \ntreb` ea zâmbind.
146 LINDA CORNWALL

– Faptul c` nu m` pot desp`r]i de tine pân` disear`. Adam

o s`rut` de mai multe ori cu frenezie. Cu toate acestea, Lucy
sim]i c` mai erau multe lucruri \nc` nespuse.
– {i Carmen? Nu putem...
– Ai dreptate. N-ar fi bine s` r`mânem aici. Am un amic care
mi-ar putea \mprumuta o cas` de vacan]` la munte. O s`-l sun
când m` \ntorc [i poate-i facem o vizit` \n seara asta. Iubita
mea... o s`rut` din nou. Acum chiar trebuie s` plec.
– Nu asta am vrut s` spun, \l opri Lucy. Vreau s` [tiu
adev`rul despre voi doi...
-O, asta voiai! Acum era rândul lui s` par` stânjenit. Carmen
este o femeie foarte \n]eleg`toare. Am fost prieteni mul]i
ani....toate lucrurile astea se termin` mai curând sau mai târziu.
Nu i-am spus niciodat` c-o iubesc. De fapt, asta conteaz`.
Lucy a[tept`, dându-i r`gaz s` spun` c` pe ea o iube[te, dar
el n-o f`cu [i inima ei se strânse.
– M` ceri \n c`s`torie? \ntreb` cu un gl`scior sub]ire.
El l`s` mâinile s`-i cad` de-a lungul trupului [i se d`du
câ]iva pa[i \napoi.
-C`s`torie? exclam` surprins. Lucy, iubita mea, ascult`-m`.
Adam \[i trecu mâinile prin p`r pentru a trage de timp. Lucy
sim]i c` nu are chef s`-i asculte argumentele.
– Nu-i nimic, nu trebuie s`-mi dai explica]ii. Este o idee de
mod` veche, dep`[it`, nu? Mai ales pentru un b`rbat ca tine!
– Lucy!
UMBRE {I LUMINI 147

Dar ea nu mai era acolo ca s`-l asculte, o lu` la fug` a[a cu

picioarele goale pe holurile acelea \ntunecoase, prin multele
\nc`peri pân` ajunse \n camera ei. Pe moment, avu impresia c`
Adam alerga dup` ea, dar curând realiz` c` nu se auzeau al]i
pa[i \n afar` de ai ei. Dar alerg` [i a[a disperat` s` ajung` \n
camera ei, \nainte de a o podidi lacrimile. Dar când ajunse \n
fa]a u[ii ei se deschise o alta, de la camera lui Adam, de unde
ap`ru Carmen, care-[i pusese un capot \n grab`, era
nepiept`nat`. Ie[ise din camera lui Adam! |[i petrecuse
noaptea cu el! Iar el acum \i f`cea ei declara]ii!
Ajunse \n camera ei, trânti u[a [i se arunc` pe pat. Cum
\ndr`znise s`-i fac` asemenea propunere? Drept cine o lua?
Apoi realiz` c` Adam o luase drept acel gen de fat` care ar fi
putut s` fie amanta lui Felipe.
Dar nici asta nu era o scuz`. Dac` Adam o iubea– dac` o
iubea cu adev`rat– nu mai conta ce f`cuse \nainte de el. Atunci
auzi sosirea ma[inii [i o comand` scurt` dat` de vocea aspr` a
lui Adam.
Ma[ina porni din nou [i ie[i din curtea interioar`. A[adar,
acesta era sfâr[itul. Pierdea totul [i asta era imposibil de
suportat.
Curând dup` aceea, \i sosir` hainele. O menajer` i le aduse
cu precizarea c` senhora Mendoza \[i bea cafeaua pe teras` [i
ar fi foarte \ncântat` dac` Lucy i-ar ]ine companie.
Nu urma un interviu prea u[or.
148 LINDA CORNWALL

Cât [tia acea doamn` brazilian` atât de elegant`?

– Mul]umesc c` mi-a]i oferit posibilitatea de a sta aici,
\ncepu Lucy.
Carmen ridic` din umeri.
– Pentru nimic. Te sim]i mai bine acum? Acel om...Carmen
f`cu o grimas`, ar trebui biciuit. Dar ai avut noroc. Puse cea[ca
pe m`su]` [i se rezem` de sp`tar. Era \mbr`cat` cu pantaloni
albi strân[i pe picior [i o bluz` multicolor` cu nasturii
desf`cu]i, iar p`rul \i era strâns \ntr-un turban.
-A[ putea telefona? spuse Lucy dup` câteva clipe. Felipe
pleac` la Kantara dup`– amiaz` [i nu vreau s` plece f`r` mine.
O pereche de sprâncene expresive se arcui deasupra
ochelarilor de soare.
– S` \n]eleg c` nu accep]i oferta lui Adam?
– Nu [tiu despre ce este vorba, r`spunse Lucy. Sim]i cum
ro[e[te.
– Crezi c` nu mi-a spus micul lui plan? A[a este \ntotdeauna.
Dup` un timp g`se[te altceva foarte tân`r, foarte dr`gu]; [tii,
lui nu-i rezist` femeile.
– Din \ntâmplare, mie mi se pare foarte u[or s`-i rezist lui
Adam, o opri Lucy.
– Toate englezoaicele sunt atât de ... reci?
– |l cuno[ti pe Adam mai bine ca mine....
Carmen zâmbi cu indulgen]`.
– Te \ntorci cu Felipe?
UMBRE {I LUMINI 149

– Exact. Lucy \[i puse cea[ca pe m`su]`. Nu mai putea bea

nicio pic`tur` pentru c`-i tremurau mâinile. Dac` nu te
deranjeaz`, cred c-ar fi mai bine s` iau leg`tura cu el.
Mul]umesc pentru ospitalitate.
– Nu te culci cu Felipe, nu-i a[a?
– Am crezut c` este de la sine \n]eles, murmur` Lucy.
– Dar eu nu sunt o femeie obi[nuit`. Via]a m-a \nv`]at câte
ceva... o inform` Carmen.
– Adam a[a crede.
Ea ridic` din umeri.
– |ntr-o situa]ie ca asta, Adam nu poate judeca deta[at. Dar
am dreptate, nu? Nu e[ti genul lui Felipe. Oricum ar fi, el nu
este atât de tic`los \ncât s` se culce cu o tip` abia coborât` din
leag`n.
– Poate a considerat c-a venit momentul pentru o
schimbare.
Lucy era foarte hot`rât` s` nu-i dea niciun am`nunt acestei
femei.
– E \n ordine, nu-i spun lui Adam. Secretul t`u este bine
p`zit.
Ce femeie nesuferit`! Ea [i Adam f`ceau o pereche grozav`.
|n cele din urm` g`si un telefon [i reu[i s` sune la hotel.
Felipe p`ru foarte uimit s`-i aud` glasul, dar dup` câteva
minute de insisten]` fu de acord s-o a[tepte.
– Cât mai \ntârzii? o \ntreb` el.
 giannijollys
150 LINDA CORNWALL

– Plec chiar acum.

{i pentru prima oar` nu fu nicio problem` s` g`seasc` un
taxi. Când ajunse la hotel, sim]ea c`-i plesne[te capul.
– Trebuie s` te odihne[ti pu]in. {i s` m`nânci ceva. O s` cer
s`-]i trimit` ceva \n camer`.
– {i avionul?
-Am amânat plecarea pân` la ora unu.
– Nu trebuia, puteam pleca imediat.
– Este ora dou`sprezece; pân` la unu te po]i odihni [i
mânca. Nu vreau s` te sim]i r`u pe drum. Felipe nu-i puse nicio
\ntrebare despre Adam, despre noaptea trecut`. O s` chem
doctorul hotelului s` te vad`.
Lucy avu vaga impresie c` amâna lucrurile, pentru a-i da lui
Adam timpul necesar s` se \ntoarc` de la televiziune. Dar
pentru ce? Nu mai era nimic de spus. |n cele din urm`, Felipe
decise c` era momentul s` plece spre aeroport.
Dac`-[i imaginase c`-l va g`si pe Adam la aeroport, a fost
dezam`git`.
Avionul pentru Kantara era o rabl` care p`rea f`cut` din
capace de l`zi de gunoi sudate laolalt`. Felipe renun]ase la
presupusul s`u rol de iubit al ei [i-[i \nchidea centura. Lucy \i
fu recunosc`toare c` nu insist` s`-i pun` \ntreb`ri. Atunci când
lumea ]i se pr`bu[e[te, nu mai ai chef de confiden]e.
C`l`toria a fost lipsit` de evenimente, dup` ce s-a obi[nuit
cu zgomotul motorului. Când au ajuns la râu, au \nceput s`
UMBRE {I LUMINI 151

urce \n susul lui. V`zându-l acum de sus, Lucy s-a gândit c` nu

trecuser` decât câteva zile de când \l str`b`tea \n direc]ie
invers`, \mpreun` cu Adam. Se uit` bine s` vad` cumva barca
lui.
Când ap`ru un ciorchine de colibe, Felipe \ncepu s` se
foiasc` [i ea realiz` c` nu mai avea r`bdare, abia a[tepta s` se
\ntoarc`.
– Nu mai avem mult, \i spuse ea, str`duindu-se s`-i
zâmbeasc`. Felipe \i strânse mâna iar ea \ntoarse capul ca el s`
nu-i vad` lacrimile.
Era atât de bine c` se \ntorseser`! Un grup de copii veni \n
fug` s`-i \ntâmpine, iar asistenta lui o olandez` care avea grij`
de spital \n lipsa lui, le ie[i \nainte, zâmbind. Ap`rur` b`rba]ii
tribului cu chipurile vopsite \n ro[u [i galben. Unii o cuno[teau
pe Lucy [i-i zâmbir` atingând-o, iar ea le \mp`r]i dulciuri.
Pentru un moment se sim]i ca \nainte de Adam [i ar fi putut
r`mâne aici pentru totdeauna.
Dup` ce desc`rcar` avionul cu hran` pentru indieni, Felipe
se a[ez` \n hamac [i fum` o pip`.
– Te-ai gândit ce vrei s` faci? o \ntreb` el.
Privindu-l cum era acum \mbr`cat \n haine lejere, Felipe
p`rea mai b`trân, iar chipul \i era mai dur.
– Dac` nu te superi, a[ vrea s` m` \ntorc \n sat. Asta
dac`-mi vei \mprumuta barca [i pe cineva care s` ]i-o aduc`
\napoi.
152 LINDA CORNWALL

– Eu a[ prefera s` r`mâi câteva zile aici pân`-]i trec acele

dureri de cap [i te sim]i mai bine.
– Felipe, nu mai conteaz`. {tiu la ce te gânde[ti, c` poate
Adam va dori s` m` vad`. Lucy f`cu o pauz` [i \i zâmbi. Dar
n-o va face. Am avut o discu]ie final`.
– Nu-i pas`....?
– Ba da, \i pas`, sau a[a sus]ine.
Felipe o privi cu ochii mari, iar ea v`zându-i nedumerirea
\ncerc` s`-i explice.
-Adam vrea s` m` duc cu el \n Tailanda anul viitor. Dar ...
– A, \n]eleg, ]ie nu-]i pas` de el.
– Nu, nu este a[a, spuse ea mai repede decât era nevoie. |mi
pas` foarte mult, Felipe, dar nu [tiu dac` pot tr`i acest fel de
via]`.
– Te referi la expedi]ii, la c`l`torii? Am crezut c`-]i plac toate
astea.
– Nici chiar a[a. Dar Adam nu mi-a spus c` m` iube[te, sau
altceva....
– Nu vrea s` se c`s`toreasc`, nu?
Lucy \ncuviin]`, iar Felipe \[i scoase pipa din gur`.
– Iar pentru tine acea bucat` de hârtie este important`.
Crezi c` asta \l face pe un b`rbat s` simt` altfel?
– Nu este doar bucata de hârtie. O, nu mai [tiu.. Nu mai [tiu
nimic.
– Lucy, când ai mult de câ[tigat, trebuie s` [i pierzi.
UMBRE {I LUMINI 153

Via]a cere curaj .

Dar erau [i altele pe lâng` tot ce \n]elesese Felipe. Dac` s`
tr`ie[ti \]i trebuia curaj, \]i trebuia [i ca s` iube[ti.

***

Nu se mai vorbi despre Adam MacLean. Pilotul plec` a doua

zi, iar Lucy accept` oferta de a mai r`mâne câteva zile. Durerile
de cap \i trecur`, dar nu avea poft` de mâncare [i sl`bise. Mar]i
seara se sim]ea cam nelini[tit` [i nu-[i mai g`sea locul. Voia s`
se \ntoarc` \n satul indian. Se duse s`-l caute pe Felipe, s`-i
cear` barca.
Felipe era \n biroul s`u, ascultând ceva la radio.
– Este de la expedi]ie– tab`ra transmite rapoartele zilnice
de la echipa deschiz`toare de drumuri.
– A[a de aproape sunt? \ntreb` ea alarmat`.
– Nu chiar. Uit`-te pe hart` [i o s` vezi. Lucy v`zu harta
Kantarei, cu stegule]e ilustrând triburile de indieni, a[a cum
erau r`spânite. Erau unele semne \n afara grani]ei, iar Tukama
erau printre cele astfel \nsemnate. Satul lor era marcat cu ro[u,
iar presupusul scop al expedi]iei lui Adam trecea pe la cinci
kilometri de ei. Vor \ncepe acum s`-i conving` pe Tukama s` se
mute mai jos \n parc.
154 LINDA CORNWALL

Cu cât se \ntorcea mai repede la ei, cu atât mai bine.

– Plec chiar \n noaptea asta cu barca, \i spuse lui Felipe.

***

Avu nevoie de trei zile s` ajung` \napoi cu barca. Avea doi

\nso]itori, un brazilian mic de statur` prieten al lui Felipe [i un
tân`r dintr-un trib, a[a c` nu avu nimic de f`cut toat` ziua decât
s` se fereasc` de soare.
Când \n cele din urm` ajunser`, Lucy v`zu de la distan]`
acea colib` cu dou` \nc`peri care fusese c`minul ei \n ultimele
trei luni. |ncepu s` se \ntrebe ce se \ntâmplase de la plecarea
ei. Se mai n`scuse vreun copil \n trib? Reu[iser` s` vâneze cu
succes? De multe ori voise s` strige s` \ntoarc` barca. Putea lua
un avion pân` la Sao Marcos. Se [i imagina fugind \n bra]ele lui
Adam, spunându-i c` se r`zgândise. Parc` se [i vedea \n bra]ele
lui...
Sam a fost primul care a \ntâmpinat-o cu bucurie, dar ea se
dezobi[nuise dup` patru zile s` p`[easc` pe p`mânt [i nu era
sigur` pe picioare.
– Vino s` vorbim dup` ce m` odihnesc pu]in, i-a spus ea.
De cum a intrat \n bungaloul ei a v`zut ceea ce nu mai
spera s` vad` vreodat`.
UMBRE {I LUMINI 155

Rucsacul ei, toate celelalte lucruri pe care le l`sase la baz`.

Sam trebuia s` [tie cine i-l adusese.
Auzi zgomot de pa[i [i se \ntoarse bucuroas`, crezând c` era
Sam. Dar pe veranda bungaloului ap`ru Adam Maclean.
-M` mai ]ii mult aici? o \ntreb` el v`zând c` nu-l invit` s`
intre.
– Nu te-am invitat, dar dac` ai chibrituri, ai putea aprinde
lampa de acolo.
Adam aprinse lampa [i o puse pe mas`.
– Dac` ai venit s` m` invi]i \n Tailanda, ar trebui s` te mai
gânde[ti. Mai bine g`se[te pe altcineva care este obi[nuit` s`
\mpart` b`rba]ii cu cine [tie cine. Eu nu fac parte din aceast`
categorie.
– Foarte bine, pentru c` nici eu nu vreau s` te \mpart cu
nimeni. Lucy, n-am venit pân` aici ca s` m` cert cu tine. Lucy,
te m`ri]i cu mine?
Ea \l privi uimit`, apoi strig`:
– Nu!
– Ce vrei s` spui? De ce m` refuzi?
Lucy nu era sigur`. Dumnezeule, ce f`cuse?
– Bine, s` nu spui c` nu te-am cerut de so]ie. Adam o prinse
\n bra]e [i o s`rut`.
Ea \ncerc` s` se \mpotriveasc`, dar \n zadar.
– Te doresc mult, draga mea. {tii cât de greu a trecut ultima
s`pt`mân` pentru mine? Dup` accidentul t`u, am crezut c`
156 LINDA CORNWALL

lucrurile merg spre bine \ntre noi. Te doream ca un disperat,

Lucy, \mi pierdeam min]ile [tiindu-te cu Felipe. Dar nu-i voi
mai permite s` te mai ating` vreodat`, m` auzi? Vreau ca toat`
lumea s` [tie c` e[ti so]ia mea.
Lucy nu p`ru prea \ncântat`.
– Pentru c`s`torie este nevoie de mai mult, insist` ea.
– Cum ar fi?
– Cum ar fi dragostea, de pild`.
– Oh! Am crezut c` exist`, spuse Adam cu chipul crispat.
Ea \l privi uimit`.
– Ce spui, Adam?
– Am crezut c` m` iube[ti.
Lucy nu [tiu ce s`-i r`spund`.
Se privir` lung, cu inimile b`tând puternic. Cum ea nu-i
r`spunse, Adam se \ntoarse cu spatele pentru ca ea s` nu-i vad`
chipul chinuit.
– Te iubesc, Adam, [opti ea. N-am [tiut ce \nseamn`
dragostea pân` te-am \ntâlnit.
Adam nu reac]ion` imediat. Dup` câteva secunde se
\ntoarse spre ea privind-o ca \n vis.
– Atunci? murmur` el, oftând.
Lucy \[i aminti vorbele lui Felipe, care-i spusese c` pentru a
reu[i ceva este \ntotdeauna nevoie de curaj.
– Va trebui s` m` iube[ti [i tu.
El o privi uluit.
UMBRE {I LUMINI 157

– Draga mea, dac` nu te-a[ fi iubit crezi c` te-a[ fi invitat s`

vii cu mine?
– {i toate celelalte iubite ale tale? Carmen mi-a spus câte
ceva.
– Adev`rat? {i ea [tie doar de o mic` parte. Lucy, acelea au
fost distrac]ii de weekend, ]ie \]i cer s`-]i \mpar]i via]a cu mine,
munca, s`-mi fii so]ie. Te \ntorci \n Anglia cu mine la
terminarea expedi]iei?
– Desigur, dac` asta dore[ti.
– Te vreau al`turi de mine, Lucy. Acum [i \ntotdeauna.
Locul so]iei mele este al`turi de mine.
Adam o s`rut` cu pasiune.
– Adam... vreau s` mai [tii ceva...
– Nu acum, iubita mea....
– Adam, trebuie s` afli despre Felipe, \l implor` ea. N-am
fost amanta lui.
Adam o privi uluit.
– Adev`rat, Lucy? El [tiu imediat c`-i spunea adev`rul [i
chipul i se lumin` de bucurie [i de satisfac]ie. Atunci... de ce ai
spus asta?
– Pentru c` tu o aveai pe Carmen.

Sfâr[it

giannijollys