Seriful Si Ziarista

giannijollys
ELEEN KELLY
{eriful [i
ziarista
ALCRIS
giannoijollys
Capitolul 1
– Te-a sunat Steve… Ar vrea s` te vad`.

Susan \[i puse valiza pe pat apoi se \ntoarse, exasperat`,
spre mama ei. B`trâna, \n ciuda situa]iei reale, se \nc`p`]âna
s` doreasc` \mp`carea celor doi… Susan oft` din adâncul
inimii [i se a[ez` pe scaun. Dup` un an petrecut \n Michigan,
trebuia s` se obi[nuiasc` din nou s` trìasc` aici, unde se
n`scuse, \nainte de a-[i face orice plan pentru viitor.
– Ce-ar avea s`-mi spun`? r`spunse, plictisit`. Când am rupt
logodna, acum nou` luni, nu mai era nimic de adùgat…
– Susan, a suferit mult de tot.
– Dar la mine nu te gânde[ti, mam`? Nu m-a r`nit când m-a
acuzat de ambi]ie ne\nfrânat`? N-a[ mai putea s` suport
niciodat` un asemenea atac, [tii foarte bine. Dar… de unde [tie
c` m-am \ntors?
Emma Jarvis, \[i \n`l]` umerii, aparent nevinovat`, \n timp ce
aranja florile din buchetul a[ezat pe comod`.
Urmar` câteva clipe de t`cere. Susan \[i contempl` camera
micu]` a adolescen]ei. Nu revenea aici decât rareori, [i nimic nu
6 ELEEN KELLY
se schimbase. Cuvertura pepit de pe pat, toaleta, pernele [i

anim`lu]ele de plu[… De fiecare dat` când era aici, avea
impresia c` se \ntoarcea \n timp.
– Mam`, i-ai spus c` m` \ntorc s` r`mân \n Virginia, nu-i a[a?
– Eu… eu n-am vorbit direct cu Steve.
Emma ridic` privirea spre fiica ei. Cu p`rul grizonant,
sl`bu]`, \mbr`cat` cu o hain` sub]ire [i pantaloni albi, nu ar`ta
cei [aizeci [i cinci de ani pe care-i avea.
– Dar ai spus altora! re\ncepu fata pe un ton de repro[.
– Bine\n]eles! {i nu numai eu, ci [i taic`-tu'! Ne bucur`m atât
de mult s` te avem din nou printre noi… Grafton e un or`[el
mic, Susan. Credeai c` \ntoarcerea ta va trece neobservat`?
B`trâna avea dreptate. Tat`l ei conducea consiliul [colar, iar
mama, diverse asocia]ii, [i \n comunit`]ile restrânse \n care
toat` lumea se cunoa[te, ve[tile se r`spândesc \ntotdeauna
foarte repede.
Susan \[i \ncruci[` picioarele [i oft` din nou.
– Cu toate astea, nu-mi face deloc pl`cere s` dau nas \n nas
cu Steve din prima zi, murmur` ea.
Maic`-sa o privi cum \[i r`sucea o [uvi]` din p`rul lung [i
negru [i se duse s` se a[eze lâng` ea.
– Susan, \]i \n]eleg reticen]a, dar gânde[te-te o clip`, poate
e mai bine a[a. La ce bun s` a[tep]i?
Tân`ra se ridic` brusc [i \ncepu s` se plimbe prin camer`,
nervoas`.
– De fiecare dat`, ai fost de partea lui Steve…
– E un fl`cù de nota zece, replic` Emma, calm`.
|ntotdeauna am crezut asta [i nu mi-am schimbat p`rerea.
Faptul ca nu mai sunte]i logodnici nu schimb` deloc situa]ia.
Susan \[i ron]ìa o unghie, gânditoare. |n ceea ce privea
calit`]ile lui Steve, nu putea s` nege nimic. Avea curajul unui
{ERIFUL {I ZIARISTA 7
erou, delicate]ea unui sfânt, d`dea dovad` de fiecare dat` de

sim]ul umorului [i, nu \n cel din urm` rând, frumuse]ea [i
farmecul unui star de cinema. {tia foarte bine toate astea…
Expresia Emmei se \n`spri.
– Sincer, \mi pare rù, draga mea. |mi dau seama cât de
dureros trebuie s` fie pentru tine. Problemele tale profesionale
din ultimele luni, cu siguran]` n-au f`cut lucrurile mai u[or de
suportat…
– E pu]in spus, murmur` Susan cu un zâmbet amar \n col]ul
gurii.
Se \ntreba dac` Steve era la curent cu toate peripe]iile de
care avusese parte.
– Orice-ar fi, relu` maic`-sa ridicându-se s` se duc` la u[`,
acum nu mai pot s` schimb programul serii…
Susan tres`ri.
– Ce vrei s` spui?
{i ea, care sperase c` dup` o c`l`torie lung`, va avea parte
de o cin` \mpreun` cu familia, urmat` de o vorb` lung` \n fa]a
[emineului!
– Ei bine… reuniunea pentru campania de realegere a lui
Steve are loc aici, ast`-sear`.
Nepl`cut surprins`, Susan \[i sim]i deodat` inima b`tându-i
mai repede.
– La ce or`? \ntreb`, \ncercând s`-[i st`pâneasc` vocea.
– |n mai pu]in de o or`, timp \n care trebuie s` preg`tesc un
bufet consistent. Slav` Domnului, frigiderul e plin ochi cu toate
bun`t`]ile…
Emma ezit` o clip`, apoi adùg`:
– Susan, nu vrei s` vii s` ne dai o mân` de ajutor?
|n fa]a expresiei bosumflate a fiicei, mama insist`:
8 ELEEN KELLY
– Alt`dat`, ai contribuit la alegerea lui Steve…

– De bun` seam`, mam`… dar asta a fost \nainte de a ne
desp`r]i.
Emma o privi \ndelung. Nu ascunsese niciodat` faptul c`,
dup` p`rerea ei, Susan f`cuse o mare gre[eal` plecând din
Virginia s` \ncerce s`-[i fac` o carier` pe alte meleaguri. Nu
avusese parte decât de decep]ii…
– Steve nu s-a schimbat deloc, repet` ea cu blânde]e, [i
merit` s` primeasc` ajutor.
– Sigur… dar \nc` nu m` simt \n stare s` m` \ntâlnesc cu el.
Sim]ind deodat` nevoia s` fac` ceva, Susan se apropie de
[ifonier s`-[i aga]e hainele… [i, deschizându-l, p`li [i f`cu un
pas \napoi. Avea \n fa]` rochia alb` din muselin`, pres`rat` cu
perle… Rochia de mireas`, pe care o cùtase cu atâta grij` cu
mult timp \nainte, dar ziua \n care ar fi trebuit s-o poarte, nu
mai avusese nevoie de ea.
– Dumnezeule! exclam` Emma, ducând o mân` la gur`. |mi
pare foarte rù, draga mea… O pusesem aici s` nu se strice, [i
nu m-am mai gândit s-o strâng \nainte de a veni tu… |n]elegi,
la subsol e umezeal` [i, chiar strâns` \ntr-un cuf`r, m` temeam
s` nu…
|n ciuda emo]iei, Susan \[i veni repede \n fire.
– Nu-i nimc, mam`. Ai… avut dreptate vrând s-o p`strezi.
Poate g`sim pe cineva c`reia s` i-o d`m…
Cu un nod \n gât, d`du la o parte rochia s` fac` loc, având
grij` s` n-o [ifoneze, dar atunci când deschise valiza s`-[i scoat`
lucrurile, \[i sim]i ochii umezi.
– Dac` vrei, propuse \n grab` Emma, pot s-o duc \n camer`
la mine. La urma urmei…
– N-are rost, mam`. N-ar folosi la nimic dac-ai ascunde-o,
nu-i a[a?
Totu[i, deodat`, sim]i nevoia s` ias` din camera a c`rei

atmosfer` devenise ap`s`toare.
– Hai s` plec`m de-aici! O s`-mi aranjez lucrurile mai
târziu… Pentru moment, am nevoie s` m` lini[tesc un pic.
Luându-[i mama de bra], ie[ir` amândou`. Dup` ce
coborâr` scara din lemn de stejar, ceruit cu grij`, spuse:
– Cred c` m` duc s` m` plimb pu]in.
|ntotdeauna \i pl`cea s` se plimbe când era nervoas`. I se
p`rea cel mai bun leac \mpotriva tensiunii [i, \n cea mai mare
parte a cazurilor, asta f`cea \ntr-adev`r minuni. Mama p`rea
nelini[tit`, a[a c` \i spuse cu blânde]e:
– M` simt foarte bine, nu-]i face griji… dar drumul a fost
foarte obositor, [i a[ vrea s` r`mân singur` o clip`.
– Nu te schimbi? \ntreb` Emma, examinând cu ochi critic
taiorul Susanei.
– Nu m` duc departe, spuse ea cu non[alan]`, aruncându-[i
geanta pe um`r. Cred c` o s` m` mul]umesc s` casc ochii prin
vitrine!
Maic`-sa o \nso]i pe terasa din fa]a intr`rii.
– {i… Steve? \i aduse aminte cu pruden]`. Nu-l suni? S` [tii
c` a insistat mult s`-i dai un telefon. Nu po]i s`-l evi]i la
nesfâr[it…
– Mam`, \mi dau seama cum stau lucrurile, dar prefer s` nu
m` gr`besc.
A[a cum se a[tepta, era destul de rece afar`. Vântul de
octombrie, blând \nc`, f`cea s` se mi[te pe trotuar frunzele
c`zute, de culoare ruginie. Mergând pe str`zile lini[tite, Susan
se uita cu pl`cere la casele pe lâng` care trecea [i pe care le
cuno[tea atât de bine.
Or`[elul Grafton ad`postea [apte mii de locuitori [i era o
comunitate lini[tit` \n care simbolurile vie]ii moderne – fabrici,
10 ELEEN KELLY
magazine mari, probleme de circula]ie – nu ajunseser` \nc`. O

min`, exploatat` de la \nceputul secolului [i situat` la câ]iva
kilometri distan]`, d`dea de lucru oamenilor de aici, \ns`
Grafton se mândrea [i cu câteva hoteluri moderne care nu erau
goale niciodat`. Turismul local, bazat pe frumuse]ea unanim
recunoscut` a zonei \nconjur`toare, se dezvolta din an \n an.
Da, \[i spuse Susan, cu siguran]`, \n Grafton se putea trì
u[or [i pl`cut… dar deocamdat`, avea nevoie de altceva. |i
lipseau ora[ele mari, singurele locuri \n care putea s`-[i
realizeze cariera pe care o visa.
Deodat`, \[i d`du seama c` o ma[in` mergea \ncet, \n ritm
cu ea. |ncepu s` iu]easc` pasul, apoi recunoscu pe portiera
ma[inii ecusonul poli]iei municipale.
|ncetini, arunc` o privire peste um`r… [i scoase o
exclama]ie de necaz; omul de la volanul ma[inii nu era nimeni
altul decât [eriful Steve Markham…
Se \ntâlnir` la intersec]ie. Semaforul se f`cu verde pentru
circula]ia auto, interzicând traversarea pietonilor. Dup` ce ezit`
o secund`, Susan se aventur` printre ma[inile care treceau pe
strad`, vrând s` ajung` pe trotuarul de vizavi.
Steve trebuia s-o fi v`zut, dar \n]elegea bine c` n-avea chef s`
stea acum de vorb` cu el, nu-i a[a? Nu putea decât s` spere...
Continuându-[i drumul, \[i aduse aminte de prima lor
\ntâlnire, de acum patru ani.
N`scut \n New York, Steve venise \n Virginia de Vest s`-[i
petreac` vacan]a, dar se \ndr`gostise imediat de p`mânturile
fertile \nconjurate de mun]i \nal]i. Dup` o lun`, se \ntorcea s`
se instaleze la Grafton \mpreun` cu fratele mai mic [i, datorit`
preg`tirii lui, g`sise imediat de lucru \n poli]ia local`.
Susan, pe vremea aceea, locuia \n Cincinnati, unde ocupa
un post de avocat` \ntr-o asocia]ie pentru protec]ia
consumatorilor. F`cea deseori vizite prietenilor din Grafton, [i

\l v`zuse pe Steve pentru prima oar` \n cursul unei serate
animate…
Atrac]ia pe care o sim]iser` imediat unul pentru cel`lalt,
fusese asemenea unui fulger; timp de aproape trei ani, se
v`zuser` regulat, \n ciuda distan]ei de patru sute de kilometri
care \i desp`r]ea.
Pocnetul portierei care se \nchidea o trezi din visare.
– Bun`, Susan, auzi glasul pl`cut al lui Steve.
El d`du ocol ma[inii s` vin` s`-i strâng` mâna. Cu inima
b`tându-i cu putere, ea \i r`spunse salutului, f`r` s`-[i poat`
ascunde complet tulburarea din glas…
O privea fix, f`r` s` zâmbeasc`, cu ochii lui frumo[i, albastru-
verzui. Nu se schimbase deloc.
Cu toate c` se adaptase perfect vie]ii de aici, avea totu[i o
alur`, un fel de a se purta care-i tr`da originea, [i pe care Susan,
\n sinea ei, le rezuma \ntr-un cuvânt: avea « clas` ». P`rul
castaniu-deschis, des, pu]in ondulat, \ncadra o fa]` cu tr`s`turi
voluntare, cu pome]i \nal]i. |[i vârâse mâinile \n buzunare [i,
cum era cu un cap mai \nalt, trebui s` se aplece pu]in s`-i
vorbeasc`.
Steve schi]` \n sfâr[it un zâmbet, apoi scoase un carnet
dintr-un buzunar al uniformei kaki.
– Mi-ar fi pl`cut s`-]i spun cât de mult m` bucur s` te v`d din
nou, [i s` te las s`-]i continui drumul, dar din p`cate ai comis o
infrac]iune chiar sub ochii mei… [i m` v`d nevoit s` te
amendez.
Susan fu cât pe ce s` protesteze, dar \[i mu[c` buzele. Nu
putea s` nege c` traversase pe ro[u, nu? |[i aranj` cu mâna
p`rul negru care i se rev`rsa pe umeri, [i ridic` spre el ochii
verzi, cùtând s` adopte o atitudine non[alant`.
12 ELEEN KELLY
– Cum vrei tu, Steve…

De fapt, chiar se felicita c` este \n situa]ia de contravenient`.
|n felul `sta, evitau cel pu]in pe moment, s` discute pe un plan
mai personal.
El \[i \n`l]` sprâncenele, examinând ovalul delicat al fe]ei
contravenientei, nasul drept, sprâncenele fine. Nu putuse s` le
uite nici o clip`…
– Nu opui rezisten]`? o \ntreb` ironic.
– Nu, bine\n]eles. Doar \]i faci meseria, nu-i a[a?
Steve se \ncord` imperceptibil, aproape decep]ionat, pe
urm` f`cu un gest spre ma[ina lui.
– Foarte bine. Urc` o clip` \n ma[in`… O s` punem
lucrurile la punct.
Femeia se a[ez` pe locul pasagerului, \n timp ce el lua loc pe
scaunul [oferului, r`sfoindu-[i carnetul.
– Numele?
De data asta, Susan sim]i c`-i sare mu[tarul. Ce nevoie avea
s`-[i bat` joc de ea?
– {tii foarte bine!
Se \nfund` \n sp`tarul scaunului, f`r` s` schi]eze nici un gest
de a scoate actele din geant`.
– Pentru moment, nu [tiu, replic` el. Am impresia c` am de
a face cu o necunoscut`…
– Nu este clar din cauza cui am plecat? spuse femeia pe
tonul cel mai glacial cu putin]`.
Steve oft`, apoi \[i \ncruci[` bra]ele.
– Susan, am instalat semafoarele astea ca s`-i protej`m pe
pietoni, \n urma mai multor accidente care s-au \ntâmplat aici.
Cum s`-i convingem pe copii s` le respecte, dac` adul]ii nu vor
s` dea exemplu?
Furia Susanei \ncepea s` se risipeasc`. Chiar p`rin]ii lui

Steve, [tia bine, disp`ruser` \n urma unui accident teribil, [i
toat` lumea era de acord c` principala calitate a tân`rului [erif
era grija lui pentru prevenire.
– Ai perfect` dreptate, Steve. Pe viitor, am s` fiu mai
prudent`.
El cl`tin` din cap de câteva ori, agitându-[i carnetul, [i-i
spuse \ncet:
– Susan, nu ]i s-a spus c` te-am cùtat? Vroiam neap`rat s`
te v`d. De ce nu m-ai sunat?
– Aveam nevoie s` m` gândesc.
Spre disperarea ei, discu]ia lua cursul pe care ar fi vrut s`-l
evite…
– Am auzit c` participi din nou la alegeri, spuse femeia pe
un ton neutru.
– Da. Asta te surprinde?
– Ei bine… {i da [i nu…
Se \ntrerupse. Acum, când \ntre ei nu mai exista nici o
leg`tur`, p`rerea ei nu mai avea nici o importan]`… Nimic
nu-l \mpiedica pe Steve s` r`mân` la Grafton.
– |mi place s` stau aici, explic` poli]istul. |mi place leg`tura
strâns` dintre oamenii de aici…
– Mda… [tiu. {i \]i mai place c` toat` lumea se cunoa[te…
Pentru ea, care crescuse \n atmosfera asta de intimitate,
uneori ap`s`toare dintre vecini, anonimatul din marile ora[e
era de preferat.
– Dac` se cunosc, \nseamn` c` se [i apreciaz` [i se ajut`
\ntre ei, continu` el sobru.
Apoi, vrând s` schimbe subiectul,continu`:
– Susan, \mi pare rù pentru ce ]i s-a \ntâmplat.
– Deci [tii c`… nu mi s-a mai re\nnoit contractul?
14 ELEEN KELLY
– La Grafton, ai r`mas un fel de celebritate. Ziarele au vorbit

despre e[ecul tù la ultimul canal de televiziune ap`rut la
Lansing…
Susan se f`cu ro[ie ca racul. Deci, [tia toat` lumea! Ideea
compasiunii de care aveau s` dea dovad` concet`]enii fa]` de
ea, o exaspera.
Parc` pentru a r`suci cu]itul \n ran`, Steve adùg`:
– Toat` lumea [tie c` acest canal a fost cât pe ce s` dea
faliment [i c`, fiind ultima venit`, ai fost prima care a trebuit s`
plece. Asta nu [tirbe[te cu nimic calitatea emisiunilor pe care
le-ai f`cut…
Femeia nu r`spunse, cuprins` de o mare am`r`ciune. Cu o
diplom` \n drept [i \nclina]ie spre jurnalism, se dedicase
ap`r`rii consumatorilor [i primise cu bucurie aceast`
propunere de slujb` la Lansing. S-a luptat cu \ndârjire pentru
rubrica ei, dup` ce la \nceput a avut la dispozi]ie doar un sfert
de or` ca s` dea explica]ii detaliate despre produse [i defectele
de fabrica]ie posibile, reu[ise s` ob]in` responsabilitatea unei
\ntregi emisiuni, \n care conducea discu]ii care erau primite cu
interes de mul]i telespectatori.
Pe urm`, fuseser` greut`]ile financiare ale canalului,
reducerile de buget, concedierile…
|ntre ei domnea acum o t`cere ap`s`toare, pentru c` multe
amintiri dureroase ie[eau din nou la suprafa]`; \ntr-adev`r,
slujba asta la Lansing \i f`cuse s` se despart`.
Când o acceptase, cu mai bine de un an \nainte, ea [i Steve
se vedeau regulat [i \ncepuser` chiar s` vorbeasc` despre
c`s`torie. Steve trebuia s` mai lucreze câteva luni la Grafton, pe
urm` ar fi putut s-o urmeze la Lansing…
Din p`cate, se ata[ase foarte mult de acest or`[el [i, pân` la
urm`, refuzase s` mai plece. |n momentele \n care se \ntâlneau,
certurile deveneau din ce \n ce mai aprinse. Steve ar fi vrut ca

ea s` revin` [i-i dezaproba ambi]ia. Susan \l acuza c` nu era gata
s-o urmeze… {i, \ntr-o bun` zi, s-a produs ruptura definitiv`.
Trecuser` opt luni de atunci, dar suferin]a [i resentimentele
nu se domoliser`. Era ca [i cum cuvintele aspre pe care le
schimbaser` atunci \nc` le mai r`sunau \n urechi…
Dup` un timp, Steve se \ntoarse spre ea, cu o figur`
inexpresiv`.
– De ce te-ai \ntors, Susan?
– Ei bine… |n primul rând, via]a e mai ieftin` decât \ntr-un
ora[ mare. Pe urm`, ]ineam s` fiu lâng` ai mei, cel pu]in pentru
un timp.
– Stai la ei?
– Nu. Am de gând s` caut un mic apartament, de preferin]`
mobilat, pentru c` mi-am l`sat toate lucrurile la Lansing.
– {i… nu faci nimic?
– Ba da, o editur` mi-a \ncredin]at redactarea unei c`r]i de
specialitate. Am s` m` ocup cu asta câteva luni. Trebuie s` adun
[i s` triez o documenta]ie voluminoas`.
– I-ai g`sit deja un titlu c`r]ii `steia?
– Nu [tiu \nc` precis. Poate „Ghidul consumatorului avizat“!
– Mi se pare un titlu potrivit. Ce faci dup` ce termini cartea
asta?
– Sper din toat` inima s` lucrez din nou \n televiziune. Am
c`p`tat ceva experien]` [i pân` la urm` voi g`si ceva, mai
devreme sau mai târziu…
– Chiar dac`… ]i se ofer` un post departe de aici? \ntreb`
Steve f`r` s-o priveasc`.
– Da! Nu m-am luptat pân` acum ca o leoaic` pentru ca s`
m` opresc \n drum. Pentru mine, nimic nu conteaz` mai mult
decât s` reu[esc ca jurnalist de televiziune.
16 ELEEN KELLY
– Altfel spus, \ntotdeauna vei pune profesiunea \naintea

vie]ii private?
Susan, descump`nit`, \[i mu[c` buzele. Nu el refuzase s-o
urmeze? {i el avea responsabilitatea e[ecului lor!
– Este o alegere pe care n-o fac decât atunci când sunt
constrâns`, r`spunse \ncet.
Bine\n]eles, la \nceput acceptase, dar \n loc s-o sus]in` [i s-o
\ncurajeze, se dovedise din ce \n ce mai reticent [i se retr`sese
\n el \nsu[i. |n ultimele s`pt`mâni, când venea la el, avea
impresia c` vorbea cu un perete. Se \nc`p`]ânaser` amândoi,
s`-[i repro[eze sistematic tr`s`turile de caracter pe care nu [i le
puteau schimba, \n loc s` \ncerce s` caute o solu]ie de
compromis…
F`r` s` r`spund` acuza]iei voalate, se m`rgini s` deschid`
carnetul.
– D`-mi cardul de identitate...
Se hot`râse totu[i s-o pedepseasc` pentru aceast`
contraven]ie ridicol`!? Vroia deci s` arate c` \n ochii lui nu mai
era altceva decât o strìn`? Cu din]ii \ncle[ta]i, femeia \i \ntinse
permisul de conducere.
El mâzg`li câteva date \n carnet, cu o mân` nesigur`.
– Cât crezi c-o s` r`mâi \n Virginia? o \ntreb` pe un ton
neutru.
– Nu [tiu… {ase luni, poate un an… totul depinde de
propunerile care mi se vor face.
Cu un gest rece, omul legii \i \nmân` formularul pe care-l
completase, apoi cobor\ din ma[in` ca s-o \ndemne s` fac`
acela[i lucru.
|n timpul `sta, Susan citea foaia. Nevenindu-i s`-[i cread`
ochilor, bomb`ni:
– Stai o clip`! Ce-nseamn` asta?

– Trebuie s` prestezi trei ore de munc` \n interesul
comunit`]ii, \i explic` pe scurt.
Susan tremura de furie. Ce joc mai era [i `sta?
– Este… e grotesc! Am traversat imprudent, recunosc, [i
sunt gata s` pl`tesc amenda prev`zut` de lege. Dar nu v`d de
ce trebuie s` fac asta…
– Datorezi trei ore de munc` \n folosul cet`]enilor ora[ului
Grafton, replic` el sec, [i o s` faci ce spune legea.
Ca s` \ncerce s`-[i p`streze calmul, femeia trase adânc aer \n
piept.
– Nici… nici nu se pune problema, Steve. Am o carte de
terminat, am un program foarte \nc`rcat…
– Asta nu m` prive[te. Aplic doar ce spune legea, nimic mai
mult.
– Nu! |mi aplici o pedeaps` nedreapt`, exagerat`, la limita
arbitrarului. Nu sunt deloc de acord cu asta! Protestez!
Steve rânji, l`sând s` se vad` o clip` dantura perfect`, de un
alb str`lucitor. Dar zâmbetul lui avea ceva de animal carnivor,
lucru care o \nfior`.
– Dac` vrei s` faci plângere, du-te s` cau]i un avocat…
Acum, te rog s` ie[i din ma[in` [i s`-]i vezi de drum. {i eu am
multe de f`cut!
Furioas`, Susan \l privi cum se \ndep`rta, pe urm` se
\ntoarse acas` p`[ind ap`sat. Era de neacceptat! Cine se credea?
A[teptând sosirea participan]ilor la reuniune, tat`l sù, care
citea ziarul, ridic` privirea surprins, auzind-o p`trunzând
gr`bit` \n salon.
– |]i vine s` crezi? ]ip` tân`ra femeie punându-[i mâinile \n
[olduri. Steve mi-a f`cut proces-verbal!
18 ELEEN KELLY
– Serios? De ce asta?
– Pur [i simplu pentru c` am traversat strada când nu
trebuia, mârâi tân`ra pr`bu[indu-se \n fotoliu. Dar culmea este
c` mi-a impus trei ore de munc` « \n folosul comunit`]ii », sau
cam a[a ceva…
Tat`l nu-[i putu ascunde zâmbetul.
– |ntr-adev`r, a hot`rât c` de acum \nainte a[a se va proceda
\n Grafton. Trebuie s` recunosc c` ideea a fost primit` cu
interes de concet`]enii no[tri.
– Ei bine, mie nu-mi place deloc. M` duc la un avocat ca s`
pot pl`ti o amend`, a[a cum se procedeaz` peste tot…
Clayton \[i ridic` ochelarii de pe nas.
– M` \ndoiesc c-o s` fie de acord cu propunerea ta, Susan.
N-ai nici un motiv s` beneficiezi de un tratament privilegiat…
De altfel, toat` lumea este avantajat` de sistemul `sta. N-ai
remarcat cât sunt de curate str`zile, spa]iile verzi cât de bine
\ntre]inute? Pân` acum, nimeni nu s-a plâns. {i \n plus, sistemul
are avantajul c`-i pune pe gânduri pe delincven]i…
– Pân` la urm`, remarc` Susan cu o expresie sumbr`, Steve
face legea \n Grafton [i nimeni nu are nimic de spus…
– Absolut, pentru c` avem deplin` \ncredere \n el. Niciodat`
n-am avut parte de un [erif atât de integru [i de eficace.
– Grafton a devenit deci o adev`rat` monarhie \n miniatur`!
spuse Susan pe un ton sarcastic.
– Nu, protest` tat`l ei, lini[tit. Dimpotriv`… O s` ai cu
siguran]` ocazia s` te convingi singur` c` a[a stau lucrurile.
Capitolul 2
Exact la [apte f`r` un sfert, Steve \[i parc` ma[ina de serviciu

\n fa]a casei Trent. Cu toate c` nu vroia s` se mai gândeasc`, se
sim]ea \n continuare tulburat de \ntâlnirea cu Susan. Dup` ce
opri motorul, r`mase câteva clipe nemi[cat, cu mâinile pe
volan.
|[i amintea de prima lor \ntâlnire, cu mult timp \nainte.
Parc` trecuser` o sut` de ani de atunci… Era mult` lume la
serata aceea [i multe femei frumoase, \ns` el nu avea ochi decât
pentru una singur`: Susan. |nc` din primele clipe, [tiuse c` era
femeia pe care o cùta… Timp de mai multe luni, cu toate c`
ea lucra departe [i nu puteau s` se vad` de câte ori [i-ar fi dorit,
fusese \n culmea fericirii.
Din p`cate, când avusese de f`cut o alegere, optase pentru
cariera ei. Nimic nu putea s`-i stea \n cale pentru realizarea
ambi]iilor. Poate nu fusese pe deplin con[tient`, [i suportase
greu s`-i fac` repro[uri… Nu era o femeie care s` duc` o via]`
obi[nuit` [i, paradoxal, tocmai de asta \i pl`cea.
Scoase un oftat. Situa]ia era foarte complicat`… Da,
teoretic, nu putea s`-i doreasc` decât succesul. Totu[i, dac` se
20 ELEEN KELLY
gândea mai atent, se sim]ea mai mult \n dezacord cu ea. Nu-l

mul]umea doar s` locuiasc` \mpreun` cu ea, la Grafton, dar pe
de alt` parte nu vroia nici s`-i taie aripile… |n clipa de fa]`,
oricum, era prea târziu. Nimic n-o mai putea abate de la drumul
pe care [i-l alesese.
Abia st`pânindu-[i o \njur`tur`, ie[i trântind portiera [i urc`
cele dou` trepte din fa]a u[ii. Când Emma Trent veni s`-i
deschid`, o v`zu nervoas`, agitat`. Poate era emo]ionat` de
\ntoarcerea fiicei sale… Totu[i, \l \ntâmpin` cu amabilitate.
– Sunt \ncântat` s` te rev`d, Steve. |nc` nu-i totul preg`tit,
din p`cate…
|i f`cu loc s` intre, [i adùg` pe un ton de u[or repro[:
– Cred c` ai v`zut-o pe Susan…
– Exact, veni r`spunsul scurt.
De bun` seam`, mama g`sea contraven]ia exagerat`… dar
n-ar fi folosit la nimic s`-i explice c` fata ei fusese cât pe ce s`
fie lovit` de o ma[in`, a[a \ncât contraven]ia i se p`rea pe deplin
justificat`.
– Pot s` v` ajut? \ntreb` nou-venitul zâmbind.
|n ciuda a ceea ce se \ntâmplase, Emma continuase s`-l
primeasc`, f`r` pic de ranchiun`, [i-l considera ca f`când parte
din familie. Venea deseori, a[a \ncât bine\n]eles c` venise s` dea
o mân` de ajutor.
– Dac` e[ti dr`gu], urc` [i spune-i Susanei c` am nevoie de
ea. Am mai chemat-o, dar se pare c` n-a auzit. M` tem c`
biscui]ii or s` se fac` scrum \n cuptor [i…
– Acolo m` duc!
{i, \n timp ce Emma intra gr`bit` \n buc`t`rie, el se duse
spre scar`.
|n]elese imediat, v`zând-o pe tân`ra femeie din pragul u[ii,
de ce nu r`spundea la apel: cu c`[tile combinei stereo pe
urechi, scria de zor \ntr-un blocnotes, vizibil foarte absorbit` de

ceea ce f`cea. |mbr`cat` cu taiorul, se a[ezase pe pat [i, din
când \n când, scutura ]igara \ntr-o scrumier`, f`r` s` ridice
ochii.
Steve, ascunzându-[i zâmbetul, travers` cu pa[i mari
\nc`perea [i se opri chiar \n fa]a patului. V`zându-l \n sfâr[it,
Susan \[i scoase c`[tile [i \ntinse mâna s` opreasc` muzica.
– Mama ta mi-a cerut s` vin s` te caut… Are nevoie de tine
s-o aju]i.
Susan se bosumfl` imediat.
– S-o ajut eu? La buc`t`rie? I-am spus clar c` n-am s` m`
ocup deloc de lucrurile care au leg`tur` cu povestea asta cu
realegerea…
– O cuno[ti mai bine decât mine. |ntotdeauna e foarte
optimist`, glumi el.
Arunc` o privire pe blocnotes; se p`rea c` redactase mai
multe pagini, cu scrisul ei nervos [i hot`rât. Lâng` ea, pe o foaie
volant`, descifr` titlul « Ce trebuie f`cut », deasupra unei liste
destul de lungi.
– V`d c` \ncepi s` te organizezi din prima clip`…
|ncuviin]` cl`tinând din cap, f`r` s` r`spund`. N-avea de
gând s` discute despre proiectele ei. |ntr-un fel, Steve se sim]ea
u[urat s-o vad` luând frâiele \n mân`, dând dovad` de
perseveren]` [i dârzenie. Se temuse o clip` s` nu se lase
descurajat`, dup` terminarea contractului, dar \n realitate,
ie[ise din aceast` \ncercare mai tare ca oricând. {tiuse
\ntotdeauna s` \nfrunte o provocare…
– Atunci, ce s`-i spun Emmei?
Susan oft`.
– C` vin \ntr-o clip`…
P`rea \ntrucâtva contrariat`, [i el spuse \ncet:
22 ELEEN KELLY
– |n primul rând, s` nu te sim]i obligat` s` faci asta

pentru mine.
– O fac pentru mama, \l corect` ea, cu r`ceal`.
Se aplec`, explor` f`r` succes covorul [i se lament` cu o
jum`tate de gur`:
– Unde mi-oi fi pus pantofii?
Steve f`cu o tur` prin \nc`pere, s-o ajute s`-i g`seasc`. Nu se
\ntorsese decât \n diminea]a aceea [i camera era plin` de
lucrurile ei. Nenum`rate flacoane [i cutii cosmetice se
\nghesuiau pe toalet`. Lenjeria intim` d`dea pe dinafar` dintr-un
sertar deschis, [i pe jos erau câteva teancuri de c`r]i… Numai
ma[ina de scris, pe birou, avea \mprejur o ordine perfect`, cu
pixurile [i dosarele aliniate deoparte.
– Nu m` mir` c` nu-i g`se[ti, o tachin` el, ridicând câteva
rochii a[ezate gr`mad` pe fotoliu.
Susan, pu]in ciufulit`, se ridic` dup` ce se uitase sub pat.
– Am nevoie de un apartament unde s`-mi aranjez toate
lucrurile, atâta tot. Aici, chiar n-am loc. Mi-am l`sat multe
lucruri la Lansing…
Dup` ce deschise larg u[a [ifonierului, cùtând pantofii,
b`rbatul p`li [i se d`du câ]iva pa[i \napoi… Era prima dat`
când \i vedea rochia de mireas`!
Susan, cu un nod \n gât, se apropie repede.
– Mama a pus-o aici a[teptând s`… N-o lua \n seam`,
bomb`ni ea [i, trecând prin fa]a lui, \nchise u[a.
Urmar` câteva clip` de stânjeneal`, timp \n care nici nu se
uitar` unul la cel`lalt… Apoi, hot`rât`, Susan \ncepu din
nou s` caute. D`du fotoliul la o parte [i scoase un ]ip`t
triumf`tor.
– Uite-i! {tiam bine c` n-aveau unde s` dispar`.
Se a[ez` s`-[i \ncal]e pantofii elegan]i de piele maro.
– Particip` mult` lume la \ntâlnirea asta?

– Patruzeci de persoane. Am \ncercat s-o conving pe Emma
c` nu trebuia s` fac` asemenea preg`tiri.
– Spune-i c` vin \ntr-o clip`… [i \ncearc` s`-l convingi pe
tata s` dea [i el o mân` de ajutor. Nu prea-l trage inima!
– Am \n]eles, r`spunse Steve zâmbind.
Dup` ce disp`ru, Susan se apropie de toalet` s` se pieptene,
\[i aranj` taiorul [i, dintr-un impuls de moment, se parfum`
discret pe gât [i la \ncheieturi.
Când ajunse la baza sc`rilor, d`du nas \n nas cu Eric, fratele
mai mic al lui Steve, un adolescent de [aisprezece ani cu co[uri
pe fa]`, care zâmbi larg v`zând-o.
– Susan! Ce surpriz` pl`cut`!
– Bun`, Eric, r`spunse, \ncântat` s`-l revad`.
Avea p`rul blond la fel ca fratele mai mare, dar tr`s`turile
mai pu]in conturate, [i ochii lui b`teau spre gri.
– Ce mai faci? Mi se pare c-ai crescut cel pu]in cincisprezece
centimetri…
– Doisprezece, o corect` pu[tiul râzând. Mai am \nc` pu]in
[i o s`-l dep`[esc [i pe Steve.
El \ntoarse capul o clip` s` urm`reasc`, cu o expresie v`dit
admiratoare, o pu[toaic` ro[covan` care venea cu un grup pe
culoar. Susan nu putu rezista tenta]iei de a-l tachina.
– Cine este creatura aceea \ncânt`toare?
– Hm… Wendy Saunders, explic` Eric \nro[indu-se ca racul.
Suntem \n aceea[i clas`.
Wendy râdea \n hohote, pu]in mai departe, p`rând s` nu-i
acorde nici cea mai mic` aten]ie bietului Eric. Fata avea haine
elegante [i se purta deja cu siguran]a unei femei adulte, sigur`
de farmecul ei.
24 ELEEN KELLY
Susan \l prinse pe Eric de bra] [i \l conduse c`tre buc`t`rie.

– Cum a reu[it Steve s` te atrag` la \ntâlnirea asta? Politica
n-a fost niciodat` punctul tù forte…
– M-am gândit c` ar putea fi amuzant, mormì bìatul.
Printre altele, \i sus]in candidatura.
– Chiar dac`… asta implic` s` te stabile[ti definitiv la
Grafton?
Pu[tiul ridic` din umeri.
– Da… de ce nu? Altfel, m` \ntreb ce rost ar mai fi avut toat`
campania asta. Toat` lumea [tie c` Steve \[i face treaba cât se
poate de bine. Cine ar putea s` nu fie de acord cu asta?
– Ai dreptate, \l lini[ti ea, amuzat` de convingerea cu care
vorbea.
Pe urm`, l`sându-l s` se duc` la prietenii lui, Susan intr` \n
buc`t`rie. Steve, \ntru totul \n largul lui, o ajuta pe Emma [i pe
so]ul ei s` preg`teasc` platourile cu tartine. To]i trei se
\n]elegeau de minune, [i ruptura nu schimbase nimic \n
statutul tân`rului \n cas`…
Nu mult dup` aceea, toat` lumea se adunase \n sufrageria
vast`. Clayton Trent, cel care organizase \ntâlnirea, lu` primul
cuvântul, cu bonomia [i sinceritatea lui obi[nuite.
– Sunt convins c` realegerea lui Steve Markham este
fundamental` pentru ora[ul nostru. Acestea fiind spuse, cu
toate c` a dat dovad` c` este un bun [erif, [i a reu[it s` scape
Graftonul de delincven]a care \ncepuse s` se manifeste, partida
nu-i câ[tigat` \nc`. ~sta este motivul pentru care v-am convocat
aici ast`-sear`… {ti]i de asemenea c` Robert Wakefield se va
prezenta [i el…
Un murmur str`b`tu asisten]a. Toat` lumea [tia c` tat`l lui
Robert, fostul [erif Sheldon Wakefield, se purtase ca un escroc.
Susan se ridic`.
– Ce pericol ar putea s` reprezinte? Nimeni din Grafton n-a

uitat intrigile tat`lui [i ale bunicului sù!
– Lucrurile sunt mai complicate, r`spunse grav Clayton. |n
ora[, mul]i oameni \i repro[eaz` lui Steve c` nu este din partea
locului. Familia Wakefield este aici de mai multe genera]ii… [i
ne temem c` electorii vor uita ce-a fost, ca s` dea o nou` [ans`
familiei `steia.
– Cu atât mai mult cu cât, interveni Steve, se pare c` cei care
conduc noua fabric` de conserve care s-a ridicat \n ora[, sus]in
candidatura lui Robert. Or, dac` ]inem seama c` acolo sunt cel
pu]in trei sute cincizeci de angaja]i…
– Asta nu-i de-ajuns ca s` fac` diferen]a, obiect` Susan, pe
care dezbaterea \ncepea s-o pasioneze.
– Totul depinde de felul cum \[i vor duce campania, explic`
Steve. Au un buget mult mai mare decât al meu, [i pot s`
intervin` \n presa local`, la televiziune…
– Dar de ce conduc`torii fabricii ar sus]ine candidatura lui
Robert Wakefield? \ntreb` Susan.
Cândva, \ntr-adev`r, industria[ii din regiune refuzaser` s`
intervin` \n dezbaterile politice.
– Au venit aici de pu]in timp, oft` Steve. Nu [tiu nimic
despre concep]iile [erifilor dinainte.
– Nu [tiu… sau au primit comisioane s` \nchid` ochii,
spuse Eric, din col]ul lui.
Steve ridic` din umeri f`r` s` spun` nimic. B`nuia [i el acela[i
lucru, dar se ab]inea s` aduc` asemenea acuza]ii \n public.
– Strategia noastr`, relu` Clayton, const` \n a-i convinge pe
oameni s` voteze pentru Steve pe seama realiz`rilor lui, nu prin
opozi]ia fa]` de cel`lalt candidat. Ar trebui, de exemplu, s` se
publice articole \n care s` fie vorba despre munca pe care a
depus-o \n ultimii doi ani…
26 ELEEN KELLY
– De ce nu te ocupi tu de asta, Susan? interveni deodat`

Emma, care trecea printre rânduri s` ofere participan]ilor cafea.
|n definitiv, e[ti ziarist`!
– A[a e! aprob` cineva din mul]ime. Nimeni nu s-ar putea
descurca mai bine.
Pu]in surprins`, Susan se uit` la Steve, \ntrebându-se cum
avea s` reac]iomeze.
– Asta n-ar \nsemna s` cer prea mult de la tine? o \ntreb` el,
privind-o \n ochi.
Spre marea ei surpriz`, se auzi r`spunzând:
– Nu. Dimpotriv`, a[ fi interesat`…
– Iat` c` s-a rezolvat problema, anun]` Clayton Trent
mul]umit. Acum a[ vrea s` vorbim despre pliantele de
propagand` [i afi[e…
Dezbaterea continu`, animat`. Dup` o or`, Susan ie[i \n
pridvor; i se \nvârtea capul. Sperase c`, \ntorcându-se acas`, va
lucra câteva luni \n lini[te [i se trezea \n mijlocul unei activit`]i
frem`t`toare.
Câteva minute mai târziu, veni [i Steve.
– Susan, e[ti sigur` c` vrei s` te ocupi de toat` treaba asta de
redactare? M` tem c` ]i-am for]at mâna…
– Ba dimpotriv`, \mi pare bine s-o fac. Am… \ncredere \n
tine.
Steve nu se m`rginea s` se achite de sarcina pe care o avea
de \ndeplinit; se d`ruia trup [i suflet comunit`]ii… {i f`r`
\ndoial` c` de asta, nici nu se gândise s` plece din Grafton, s`
vin` cu ea.
Se cutremur` sim]indu-l atât de aproape. Nu era riscant s` se
angajeze s` lucreze al`turi de el? Cu o voce mai pu]in sigur`,
preciz`:
– Bine\n]eles, nu fac lucrul `sta decât din prietenie…

– N-am crezut niciodat` altceva, ripost` el neputându-[i
ascunde am`r`ciunea. Dac` ]i-am dat telefon azi-diminea]`, a
fost doar ca s` [tiu ce mai faci, draga mea.
Tân`ra sim]i un nod \n gât. |ntr-un fel, tocmai puseser`
amândoi punctele pe « i »; nu era nici o [ans` ca povestea lor s`
\nceap` din nou.
Un zgomot de pa[i \i f`cu deodat` s` se \ntoarc`. Emma
ap`ru \n cadrul u[ii.
– Ah, aici sunte]i! Scuza]i-m`…
– Po]i s` vii, mam`, spuse Susan \n grab`. Doar st`team de
vorb`.
– Sau \ncepeam s` ne cert`m… murmur` Steve, cu un surâs
ambiguu pe buze.
Din fericire, Emma nu auzise nimic. Veni [i puse o mân` pe
um`rul fiicei [i spuse, emo]ionat`:
– Suntem atât de mul]umi]i c` te-ai \ntors, draga mea!
Susan \i zâmbi, cu inima strâns`. Steve gândea la fel?
Judecând dup` cum st`teau lucrurile, poate nu.
Capitolul 3
Sâmb`t` diminea]a, un mic grup ciudat se aduna \n fa]a

prim`riei; era vorba despre to]i cei care primiser` \n cursul
s`pt`mânii, \n loc de amend`, obliga]ia de a presta câteva ore
de munc` \n folosul comunit`]ii. Era acolo [i Gena Borden, o
fost` coleg` de clas` a Susanei, binecunoscut` pentru tr`snìle
ei [i felul sincer de a vorbi.
– Ia te uit`! Uite-o pe miss Grafton, exclam` aceasta v`zând-o
pe Susan venind.
|[i scutur` non[alant scrumul ]ig`rii [i adùg`:
– Susan, putem [ti [i noi de ce-ai fost convocat` aici? Sau
suntem prea indiscre]i?
Steve, care \[i nota ceva \n carnet, ridic` ochii pentru o clip`
dar nu interveni, l`sându-le pe cele dou` s` discute.
– Am traversat pe ro[u, mormì Susan.
Gena, care era cu un cap mai \nalt` [i era tuns` scurt,
b`rb`te[te, izbucni \ntr-un hohot de râs.
– Dar… tu? \ntreb` Susan, luând sacul de plastic pe care i-l
\ntindea Steve.
Gena arunc` o privre amuzat` spre [erif. Nu p`rea deloc

stânjenit` de condamnarea asta.
– Ah! Acum câteva seri am dep`[it pu]in limita, explic` cea
\ntrebat`. L-am lovit pu]in la mân` pe unul dintre angaja]ii de
la min`…
– |nc` mai poart` bandajul! intrveni cu furie abia st`pânit`
Frank Winter, ajutorul lui Steve.
Gena zâmbi din nou.
– |mi datora ni[te bani [i nu vroia s` mi-i dea…
– Gena, spune tot! interveni Steve, vizibil amuzat, \n ciuda
eforturilor de a r`mâne serios. Ai jucat pocher \n sala din
spatele cafenelei, lucru care e strict interzis.
– Nicidecum! declar` cu tupeu Gena. |i \mprumutasem zece
dolari cu o zi \nainte, [i…
Steve \i arunc` o privire ne\ncrez`toare, [i toat` lumea izbucni
\n râs. {eriful ceru lini[te [i continu` s` \mpart` sarcinile.
– Data viitoare când o s` mai sparge]i un geam, le spuse
celor dou` adolescente acuzate de vandalism, aduce]i-v` aminte
c` o s` trebuiasc` s` sp`la]i toate geamurile cl`dirii.
Spunând asta, le d`du cârpe [i o sticl` cu detergent. Câteva
clipe mai târziu, una lâng` alta, Gena [i Susan \ncepur` s`
strâng` hârtiile de pe iarb`.
– N-a[ fi crezut niciodat` c` se pot aduna atâtea hârtii \ntr-un
loc public \ntr-o singur` zi! spuse surprins` Susan.
– |ntru totul de acord cu tine, r`spunse Gena, care-[i
umplea sacul cu o vitez` surprinz`toare. Susan, pentru cât timp
te-ai \ntors aici?
Curios, acum, când erau singure, se ar`ta mult mai
prietenoas`.
– Dumnezeule… e greu de spus. Poate [ase luni… Tocmai
am \nchiriat un apartament mobilat, pe strada East Grove.
30 ELEEN KELLY
– Când ai de gând s` te mu]i acolo?

– Cred c` luni. Am \nceput s` zugr`vesc [i cred c` o s`
termin pân` atunci.
Mai st`tur` pu]in de vorb`, apoi se desp`r]ir`, s`-[i continue
treaba. La un moment dat, Steve veni \n inspec]ie [i, de departe,
o salut` pe Susan. Instinctiv, ea \[i aranj` c`ma[a prins` de
centur` [i se felicit` \n sinea ei c` alesese, pentru treaba pe care
o avea de f`cut, ni[te blugi mai vechi care \i puneau \n valoare
mijlocul sub]ire [i picioarele lungi.
La prânz, dup` ce termin` treaba, sim]i c` avea febr`
muscular`. |ntr-un fel, metoda lui Steve se dovedea eficace.
N-o s-o mai prind` niciodat` trecând pe stop!
Când urca treptele prim`riei, ca s` lase undeva sacul plin, un
fluierat o f`cu s` tresar`. Se \ntoarse [i auzi un declic…
trezindu-se imortalizat` pentru vecie pe pelicula lui Patsy
Winter, redactor-[ef al ziarului local, « Curierul de Grafton ».
– Hei! De ce-ai f`cut asta? se lament` Susan \n vreme ce
cealalt`, zâmbitoare, se apropia cu aparatul de gât.
Patsy se ridic` pe vârfuri s`-l \mbr`]i[eze pe Frank, b`rbatul
ei, apoi \i \ntinse o mân` Susanei.
– Nu [tiai c` a[a facem cu to]i contravenien]ii care lucreaz`
sâmb`ta diminea]a \n folosul comunit`]ii?
– Nu [tiu dac`-mi place felul `sta de publicitate, oft` Susan
zâmbindu-i f`r` s` vrea blondei \ncânt`toare din fa]a ei.
– S` [tii c` te-ai descurcat foarte bine, continu` Patsy
aruncând o privire spre Steve, care tocmai venea.
– Susan a terminat mai repede, spuse acesta din urm`, cu un
zâmbet pe buze.
– |n cazul `sta, n-ai vrea s` vii s` m`nânci cu mine? propuse
Patsy. Sunt sigur` c` avem multe s` ne povestim. I-am l`sat pe
copii la mama lui Frank, [i nu trebuie s` m` \ntorc repede
acas`…
– De acord, \ncuviin]` Susan. M` duc s` m` schimb [i ne

\ntâlnim la tine, la ziar.
O jum`tate de or` mai târziu, cele dou` femei, confortabil
instalate \n biroul lui Patsy, savurau un dejun improvizat, adus
de la un mic restaurant din apropiere.
– Cum merge ziarul? \ntreb` Susan turnându-[i un pahar cu
suc de portocale.
Patsy se strâmb`.
– Din p`cate, nu prea bine. Costurile hârtiei, tip`ririi, ale
difuz`rii, cresc ne\ncetat. Cum nu putem s` m`rim pre]urile
abonamentelor, \n momentul de fa]` lucr`m aproape \n
pierdere…
– |mi pare rù.
– Slav` Domnului, salariul lui Frank ne permite s` cre[tem
cum trebuie copiii, [i am de gând s` continuu cu jurnalul, cât
mai mult. Cred c` le e de folos oamenilor… Dar \n momentul
`sta, cu toate c` ies destui bani din publicitate, m` tem c` pân`
la sfâr[itul anului o s` fiu obligat` « s` \nchid pr`v`lia ».
– Patsy, dac` pot s` te ajut cu ceva, a[ face-o cu mare
pl`cere. S` scriu articole, de exemplu…
– Susan, e[ti foarte dr`gu]`, dar n-am cum s` te pl`tesc.
– N-am nevoie de bani! se revolt` Susan. {i te asigur c`…
– Nu se pune problema s` te angajez benevol`! protest`
Patsy cu mândrie.
– O s` g`se[ti alte modalit`]i de a-mi fi de folos ca s` te
revan[ezi, suger` r`bd`toare Susan.
– Ei bine… mai vedem noi, accept` Patsy. Deocamdat`,
vorbe[te-mi despre ce-ai de gând s` faci…
Susan \i spuse despre emisiune, despre cartea ei, [i \[i auzi
surprins` interlocutoarea declarând:
– Susan, de bun` seam`, [tii c` ai devenit un fel de
celebritate local`. Am de gând s` scriu un articol despre tine \n
urm`torul num`r al ziarului!
32 ELEEN KELLY
Stânjenit`, Susan \ncepu prin a protesta, dar fu de acord \n

cele din urm`, pentru c` Patsy \i spuse c` asta i-ar permite,
m`car o dat`, s` ridice nivelul vânz`rilor. Mai st`tur` câtva timp
de vorb`, Patsy \i mai f`cu o fotografie, [i pân` la urm`, Susan
plec` la noul ei apartament.
De-abia terminase de preg`tit g`leata cu vopsea lavabil` [i \[i
luase un fel de salopet` când sun` cineva la u[`. Cu o bidinea
\n mân`, se duse s` deschid`: cei doi fra]i Markham st`teau
zâmbitori \n fa]a u[ii.
– Ne-am gândit c-am putea s` te ajut`m cumva, spuse Eric.
Gazda [ovì o clip`, apoi se d`du la o parte, l`sându-i s`
intre. Steve, cu mâinile \n buzunare, r`m`sese t`cut [i examina
locul cu aten]ie.
– Ei bine… nu pot s` refuz ajutorul `sta nea[teptat,
r`spunse Susan str`duindu-se s` par` a nu lua lucrurile prea \n
serios. Vreau s` schimb culoarea pere]ilor, ca s` mai \nveselesc
atmosfera.
I se adres` ostentativ lui Eric, f`cându-se c`-l ignor` pe
Steve. {tia c` meritase amenda, dar nu-i era la \ndemân` s`-l
ierte.
– Perfect! exclam` Eric, bucuros. Parc` simt c` s-a trezit
pictorul din mine. Unde sunt pensulele?
– |n buc`t`rie… m` duc s` le aduc.
Ie[i din camer`, dar Steve o urm` [i se a[ez` lâng` ea \n timp
ce-[i cotrobìa prin lucruri.
– Patsy are de gând s` fac` un articol despre tine \n ziar,
nu-i a[a?
Femeia ridic` din umeri [i \[i mu[c` buzele.
– A[a e… de unde [tii?
– Mi-a spus Frank. Se gândea mai de mult la asta… Sunt
sigur c` un asemenea articol te-ar ajuta foarte mult.
P`rea s` fie de acord, [i Susan nu putu decât s` se bucure.

– Sper din toat` inima c` n-o s` fie scris \ntr-o not` ironic`.
Patsy ]ine s` insereze [i fotografia pe care mi-a f`cut-o
diminea]`, \n fa]a prim`riei.
– Sunt sigur c-ai ie[it foarte bine, murmur` el, cu tact.
Tân`ra se \nro[i [i, odat` \ntoars` \n sufragerie, se apuc` de lucru.
– Steve, am terminat tavanul, dar te rog s` iei scara [i s`
vopse[ti partea de sus a pere]ilor. Eric, pe tine te rog s` te ocupi
de u[i [i de ferestre. Eu o s` m` ocup de plinte.
Dup` ce mai f`cur` câteva glume, se apucar` to]i de lucru
\ntr-o t`cere concentrat`, apoi deodat`, Susan \ntreb`,
curioas`:
– De unde a]i [tiut c` vreau s` redecorez apartamentul?
– Ieri sear`, ne-am \ntâlnit cu mama ta la supermarket,
explic` Eric. Se \ntreba dac` o s` reu[e[ti s` termini treaba \n
week-end-ul `sta. Se pare c` i-ai refuzat ajutorul, la fel [i tat`lui
tù, ca s` nu-i obose[ti… |n condi]iile astea, ni s-a p`rut firesc
s` ne oferim s` te ajut`m. Steve a \ntrebat-o dac` n-ar fi bine
s`-]i d`m telefon dar cunoscându-te, ne-a sf`tuit s` venim pe
nepreg`tite!
Eric p`rea vizibil \ncântat s` participe la acest complot.
Susan arunc` o privire spre Steve, pu]in contrariat` de aceast`
complicitate.
– |n orice caz, spuse el, \i dator`m asta Emmei… Ne-a
invitat de atâtea ori la mas`.
– Oricum ar fi, se \mb`]o[` Susan, v` sunt cât se poate de
recunosc`toare. A[a stând lucrurile, Eric, ]in s` te recompensez…
Tân`rul, dac` \ncepuse cu \ntâlnirile galante, a[a cum
b`nuia ea, ar fi avut nevoie de ceva bani de buzunar.
– Nici nu se pune problema! interveni hot`rât Steve.
Femeia \n]elese imediat c` n-avea nici un rost s` continue
discu]ia.
34 ELEEN KELLY
– |n cazul `sta, d`-mi voie s` v` ofer prânzul. A[ putea s`

comand ni[te pizza. Parc`-mi aduc aminte c` lui Eric \i place
foarte mult…
– Susan, ar fi foarte dr`gu] din partea ta, zâmbi Eric.
– De acord cu pizza, f`cu Steve, dar ]in s` \mp`r]im plata.
|nainte ca Susan s` aib` timp s` reac]ioneze, el scoase câteva
bancnote din portofel, \ntinzându-i-le.
– Cu atât mai mult cu cât, continu` el, [i tu ]i-ai adus
contribu]ia la campania electoral`.
Femeia [ovì, cu banii \n mân`.
– ~sta nu-i un motiv s`…
– Susan, nu insista, interveni Eric. N-o s`-l convingi! Mai
bine s` trecem la treab`.
Se apucar` din nou de lucru, \ntr-o atmosfer` mai destins`, \n
care râsetele [i glumele aduceau aminte de o perioad` din p`cate
trecut`. Spre marea lor surprindere, când soarele se preg`tea s`
apun`, \[i d`dur` seama c` treaba era aproape terminat`.
– Am dat dovad` de un spor de ne\nchipuit, exclam` vesel
Susan. |mi pare rù c` nu merge telefonul, pentru c` a[a a[ fi
putut s` comand pizza imediat…
– O s` se duc` Eric, i-o tìe Steve \ntinzându-i fratelui mai
mic cheile ma[inii. F`r` exces de vitez`, ne-am \n]eles?
– Promit, [erifule! spuse Eric disp`rând.
Susan [i Steve r`maser` t`cu]i câteva clipe, apoi el se a[ez`
pe un scaun [i spuse:
– Prea ai tendin]a s`-l r`sfe]i pe Eric, [tii?
– Se prea poate. Dar tu, n-ai impresia c` e[ti prea sever?
Tân`ra se a[ez` lâng` el, bucurându-se de complicitatea \n
care se aflau. Nea[teptata singur`tate invita la confiden]e, [i
Steve continu`, \ncruntându-se:
– E din cauz` c`… sunt cam nelini[tit \n privin]a asta. |n
momentul de fa]`, e \mpreun` cu un grup de adolescen]i
fanatici dup` ma[ini, care dispun de mult mai mul]i bani decât
mine. Eric se simte atras de o oarecare Wendy, care face parte
din ga[c`… Pân` acum, este acceptat pentru c` se pricepe la
mecanic`, dar m` tem c` or s` apar` unele schimb`ri. Tot
timpul m` tem c` am f`cut gre[eli \n educa]ia lui…
– Cum po]i spune a[a ceva? protest` Susan. Mie mi se pare c`
te-ai descurcat de minune. Pu]ini b`rba]i ar fi f`cut-o, \n locul tù.
– Când joci rolul unui p`rinte, \]i pui tot timpul \ntreb`ri,
r`spunse el, privindu-i blugii uza]i, plini de pete de vopsea.
Curios lucru, uitase cât de mult \i pl`cea s` stea de vorb` cu
Susan. De fapt, spiritul ei viu, deschis, \i lipsise foarte mult. |i
\ntâlni privirea binevoitoare, [i continu` oftând:
– Mi-am spus , venind s` m` instalez aici, c-am s`-i ofer o
via]` mai stabil` [i mai sigur` decât la New York. Din p`cate, cu
toate c` Eric nu o spune niciodat`, am impresia uneori c` i-ar
pl`cea s` plece de aici. De exemplu, m` \ntreb dac` se bucur`
c` vreau s` ob]in postul de [erif.
– Se arat` totu[i unul dintre sus]in`torii cei mai \nfoca]i.
– Hm… Acum câteva luni am fost la New York [i a insistat
mult s`-l las s`-[i fac` studiile acolo. Un prieten de-al meu se
oferea s`-l g`zduiasc`, dar n-am fost de acord, din cauza vârstei.
Sunt convins c` p`rin]ii mei ar fi refuzat s` m` despart de el
\nainte de a \mplini optsprezece ani.
– Cum a reac]ionat? \ntreb` Susan.
I-ar fi pl`cut s`-l prind` de mân`, dar prefer` s` p`streze
distan]a. Nu trebuia s` uite c` lucrurile se schimbaser` foarte
mult…
– Bine\n]eles c` mi-a repro[at hot`rârea. F`r` s`-i spun
lucrul `sta, am vrut s` evite \nfruntarea cu via]a dur` a
metropolei. Nu-[i d` seama c` sub aparen]a fascinant`, New
York-ul este un ora[ periculos… Trebuie s` am grij` de el. El e
toat` familia mea.
36 ELEEN KELLY
Glasul lui Steve, mai aspru, tr`da o nelini[te de net`g`duit.

– Acum, ce spune? \ntreb` ea cu blânde]e.
– A terminat cu insisten]ele, \ns` am impresia c` nu m-a
iertat definitiv c` l-am adus la Grafton. |mi repro[eaz` c` \l
protejez prea mult…
– Se \n[al` \n privin]a asta?
– Poate nu, r`spunse Steve. Cred c` am devenit foarte
grijuliu dup` ce mi-am pierdut p`rin]ii…
O voce interioar` adùg`:“ P`rin]ii [i logodnica…“
– Sunt sigur` c` \n câ]iva ani, o s` \n]eleag` [i el cum stau
lucrurile [i n-o s` mai aib` nimic cu tine. Nu te mai nec`ji
atât…
F`r` s` poat` de data asta s` reziste impulsului, \l prinse de
mân`, dar el r`mase rece [i indiferent. Cu inima strâns`, Susan
\l l`s` \n pace, [i se ridic` s` se duc` la buc`t`rie.
Dup` ce-[i scoase [apca de pe cap, se uit` surprins` la mâini
[i la bluz`, murdare de vopsea.
– Cum se face c` sunt mult mai murdar` ca tine?
– Este vorba doar de gravita]ie, r`spunse el zâmbind. De la
\n`l]imea sc`rii, pic`turile cad pe perete, nu peste cel care
vopse[te.
O examina cu o expresie enigmatic` [i, \ntrucâtva stânjenit`,
femeia se \ntoarse s` scoat` farfuriile din dulap.
– Eric trebuie s` se \ntoarc`. Am timp s` preg`tesc totul…
Steve deschise u[a frigiderului, ca s` scoat` cuburi de
ghea]`. Câteva minute mai târziu, masa era pus` [i, ca s` nu stea
degeaba, el f`cu un tur al apartamentului. Aflat la primul etaj al
unui imobil mic [i elegant, acesta era format dintr-o sufragerie
mare pe care o revopsiser`, un dormitor mic, o buc`t`rie
pl`cut` [i o baie amenajat` «ca lumea».
– O s` te sim]i foarte bine aici, coment` Steve. Ai tot ce-]i
trebuie.
– Ca mobilier, da. |n curând, o s` primesc a[ternuturile de

pat [i restul ruf`riei.
– Dac` ai vreodat` nevoie de ceva…
Tocmai vroia s`-i mul]umeasc`, \n clipa \n care ap`ru Eric,
cu cutiile de pizza \n mân`.
– Ce crede]i c` mi s-a \ntâmplat!? exclam` el triumf`tor.
Steve [i Susan \l privir` indulgent.
– Spune-ne [i nou`! r`spunse Steve.
– Am… am \ntâlnit-o pe Wendy, [i a fost de acord s` mearg`
cu mine la film! Steve, cred c` n-ai nimic \mpotriv`, nu?
Steve ezit` o clip` apoi, \n fa]a expresiei radioase a fratelui
mai mic, \i puse \n mân` o „sponsorizare“.
– M`car ai timp s` m`nânci cu noi? \ntreb` Susan, zâmbind.
Adolescentul, \ncurcat, dansa de pe un picior pe cel`lalt.
– Drept s` spun… mi-ar fi f`cut mare pl`cere, dar i-am
promis lui Wendy s` ne vedem \ntr-o or`, [i cum a[ vrea s` trec
pe acas` s` m` schimb… |n]elege]i, pân` acum abia se uita la
mine. N-a[ vrea s` cread`…
– |n]elegem, \l asigur` Steve, \mblânzit. P`streaz` ma[ina. O
s` m` \ntorc cu Susan.
– Mul]umesc mult de tot, Steve. Sim]i]i-v` bine!
{i, la fel de brusc cum ap`ruse, disp`ru. Pusese cutiile \n
bra]ele fratelui mai mare, [i Susan nu putu s` nu râd` de
expresia buimac` a acestuia.
– Ei bine, [erifule, spuse ea mali]ioas`, mi se pare c` e[ti…
la dispozi]ia mea!
Capitolul 4
– Nu mi-a displ`cut niciodat` s` fiu la dispozi]ia ta, r`spunse

el galant.
Sub privirea lui scrut`toare, femeia avu impresia c` i se
\nvârtea capul. „Trebuie s` fie din cauza vopselei, \[i spuse,
\ncrâncenat`. Mirosul m` face s` m` doar` capul.“ Totu[i,
explica]ia asta nu o convingea deloc.
„Nu-i sunt \ntru totul indiferent“, se gândi Steve cu o
satisfac]ie secret`, ghicindu-i nelini[tea. Degeaba \ncercaser` [i
unul [i cel`lalt s` dea uit`rii ce fusese \ntre ei, lucrul `sta era
vizibil. Deodat`, el puse \ntrebarea care-i st`tea pe limb`:
– Crezi c`… am gre[it \ntâlnindu-ne din nou?
Susan se a[ezase la mas` iar el se a[ez` \n fa]a ei, a[teptându-i
nelini[tit r`spunsul. Totu[i, ce vroia s` [tie pân` la urm`? Nu
era sigur, dar un fel de demon interior \l f`cea s-o urm`reasc`
pân`-n pânzele albe.
– Ei bine… poate, da. Nu [tiu unde putem ajunge.
Acum \i p`rea rù c` r`m`sese singur` cu el. Unde mai pui
c` dup` aceea trebuia s`-l duc` acas`!
– E[ti hot`rât` s` pleci din nou \ntr-o bun` zi, nu-i a[a? relu`
b`rbatul pe un ton mai sc`zut.
– Da, o s` plec… de \ndat` ce voi putea, murmur` femeia.
Steve o atinse din \ntâmplare cu piciorul pe sub mas`, [i ea
se retrase cu o mi[care brusc`.
– Cred c` pân` la urm` ai dreptate, declar` el hot`rât. Nu
cred c` putem deveni doar prieteni. Mi se pare de ne\nchipuit
o re\nc`lzire a rela]iei, dup` tot ce a fost \ntre noi…
Acum, \n]elegea ce-l \mpingea s` vorbeasc` a[a: vroia s-o
cucereasc` din nou [i se sim]ea preg`tit s` fac` toate eforturile
ca s` reu[easc`. Emo]ia ei i se p`rea de bun augur. Era un semn
c` \nc` se mai sim]ea un pic ata[at` de el, nu?
Susan, c`reia \i disp`ruse pofta de mâncare, \[i privea pizza
f`r` s` se hot`rasc` s` se ating` de ea. Trebuia neap`rat s`
schimbe cursul discu]iei… Ag`]ându-se de prima idee care-i
trecu prin minte, \ntreb`:
– Mai locuie[ti \n centru?
– Nu. Am cump`rat o ferm` veche, la câ]iva kilometri
distan]`, la care eu [i Eric am lucrat destul.
– Descrie-mi-o.
– E veche, cu un pridvor dr`gu] cu coloane. A trebuit s`
refacem toat` instala]ia sanitar` [i electric`. Tocmai am pus pe
jos mocheta…
– Casa e mare?
– Peste dou` sute de metri p`tra]i. Trei dormitoare [i dou`
bì la etaj, o sufragerie foarte mare [i o buc`t`rie la parter…
dar o s` vezi când o s` m` duci acolo. Mi-ar pl`cea s` [tiu ce
p`rere ai despre ce-am f`cut.
Vorbir` \n continuare despre cas`; Susan era fericit` c`
reu[ise s` cantoneze discu]ia \n zona generalit`]ilor.
40 ELEEN KELLY
Dup` ce Steve termin` de mâncat pizza pân` la ultima

buc`]ic`, \n vreme ce ea abia se atinsese de a ei, gazda se ridic`
s` strâng` farfuriile pe care le duse \n chiuveta de la buc`t`rie
[i puse de cafea. Steve se ridic` la rândul lui [i, cu un pas
non[alant, se apropie de ea.
– Ia te uit`! exclam` el.
Susan \[i \n`l]` sprâncenele.
– Ce e?
– Ai vopsea \n p`r.
– Nu se poate! De aia mi-am pus [apca pe cap…
– Stai pe loc, \i spuse el sco]ând un pieptene din buzunar.
Cred c` pot s` te cur`].
|n timp ce st`tea nemi[cat`, cu inima b`tându-i mai repede
sim]indu-l atât de aproape, el trecu \ncet cu pieptenul prin
p`rul negru [i lucios. |i pl`cea s-o simt` dependent` de el, chiar
dac` pentru moment dintr-un motiv atât de ne\nsemnat…
– Uite, spuse dup` un timp, suflând din pieptene câteva fire
de vopsea uscat`.
– Mul]umesc.
F`r` nici o explica]ie, era din ce \n ce mai nervoas`, cu
fiecare minut care trecea. De ce nu putea s` fie cu totul
indiferent` la prezen]a lui? se \ntreba, disperat`. {i totu[i, \ntr-o
zi, trebuia s` reu[easc`…
Steve, care-i remarcase tulburarea, se \ndep`rt` cu tact,
pentru c` nu vroia s` for]eze lucrurile. Trebuia s`-i lase timp s`
se obi[nuiasc` din nou cu el… Dup` ce o ajut` s` pun` \n
ordine lucrurile din buc`t`rie, \ntreb`:
– Când vrei s` \ncepi s` lucrezi la pliantul pentru campania
electotal`? B`nuiesc c` ar trebui s` prezin]i [i un fel de rezumat
al biografiei mele, printre altele…
Susan ezit`, se gândi o clip`, apoi r`spunse:
– La urma urmei, de ce s` nu \ncepem chiar ast`-sear`?

– La mine?
Urmar` câteva clipe de t`cere. |i sim]ea reticen]a…
Niciodat`, pân` \n seara aceea, nu-[i \nchipuise c` va fi din nou
cucerit de farmecul ei. Se l`sase \ndemnat de Eric s` vin` s-o
ajute la vopsit, [i uite c` acum \ncerca din toate puterile s-o
re]in` lâng` el…
– Cum Eric nu-i acas`, o s` fim lini[ti]i.
F`r` \ndoial`, era prea mult, [i foarte periculos! \[i spuse
Susan, [i r`spunse cu voce tare:
– Mi-ar pl`cea s` lucrez la ai mei. E mai aproape, [i \mi
cunosc mai bine ma[ina de scris…
Eforturile ei de a p`stra distan]a \l amuzau [i-l iritau \n
acela[i timp.
– Maic`-ta n-o s` fie contrariat` v`zându-ne ap`rând pe
neanun]ate?
Susan nu se putu ab]ine s` nu râd`.
– Contrariat`? S-o crezi tu! Dimpotriv`, o s` fie \ncântat` s`
ne vad` \mpreun`.
|n plus, Emma ar fi o companie ideal`… [i Steve [i-ar da
pân` la urm` seama c` nu avea de gând s` re\nnoade leg`turile
care nu fuseser` de durat`, lucru deja dovedit.
– O s` ne ducem \n bibliotec`, lâng` [emineu. E locul cel
mai potrivit.
– Cum vrei tu… murmur` Steve.
F`cur` drumul pân` la locuin]a familiei Trent \ntr-o lini[te
ap`s`toare. Susan conducea \ncet, nu se gr`bea, con[tient` c`
Steve o privea insistent, ca [i cum ar fi vrut s`-[i \ntip`reasc` \n
minte profilul ei. |ncerca s` par` cât mai deta[at`. Nu trebuia s`
se lase tentat` de o \mp`care. |n definitiv, când locuise la
Lansing, el nu f`cuse un pas \napoi când avusese nevoie de el?
42 ELEEN KELLY
|n seara asta, \[i spuse hot`rât` c` aveau s` lucreze unul lâng`

cel`lalt, ca doi profesioni[ti pe care \ntâmplarea \i adusese de
aceea[i parte a barierei. Nimic mai mult.
Din p`cate, când Emma [i Clayton Trent \i v`zur` venind
\mpreun`, se purtar` cu o stânjenitoare lips` de firesc. Emma
insist` s` foloseasc` ma[ina ei de scris electric`, \n locul ma[inii
portabile a Susanei, apoi declar` c` va pleca \mpreun` cu so]ul,
ca s` le lase câmp liber de ac]iune.
Nedumerit` [i mâhnit` de aceast` poten]ial` plecare, Susan
insist`:
– Nu vre]i s` ne ajuta]i s` redact`m pliantul?
– O s` v` descurca]i mult mai bine singuri, o asigur` tat`l.
De altfel, de mult` vreme ne propuseser`m s` mergem la
cinematograf.
Resemnat`, tân`ra \i conduse la u[`, apoi se \ntoarse la Steve
[i-i spuse cu un zâmbet distant:
– S` mergem…
Odat` ajuns` la birou, Susan se a[ez` [i puse o foaie \n
ma[ina de scris.
– De unde s`-ncepem? \ntreb` cu r`ceal` \n glas.
– Tu e[ti jurnalista. Eu m` m`rginesc s`-]i urmez
instruc]iunile.
Femeia puse mâna pe ma[ina de scris cu o emo]ie ridicol`,
asemenea unei adolescente aflat` la prima \ntâlnire. N-avea s`
reu[easc` niciodat` s` se debaraseze de ascendentul lui Steve?
– |]i propun s` \ncepem cu studiile pe care le-ai f`cut,
experien]a profesional`… Dac`-mi aduc bine aminte, ai f`cut
Dreptul la universitate, pe urm` ai fost doi ani \n Poli]ia Militar`
[i \nc` doi \n Poli]ia Civil` din New York. Dup` aceea, ai venit
la Grafton s` ocupi postul de [erif, cu un impresionant dosar de
recomand`ri…
Vorbind, Susan scrisese toate detaliile pe care le spusese.

Steve se aplec` s` citeasc`, [i dup` câteva clipe, murmur` cu
gravitate:
– Mi se pare c` [tii totul despre mine…
Tân`ra ridic` ochii spre el, [i inima \ncepu s`-i bat` mai
repede. « {tii bine c` am nevoie de tine, \[i spuse \n sinea ei.
Dar e mai mult decât o simpl` dorin]` trupeasc`. » Nu-[i dorea
o pasiune trec`toare, ceva vremelnic, ci o dragoste adev`rat`.
Vroia \n]elegere, tandre]e, s` \mpart` \mpreun` problemele…
[i, mai ales, ar fi vrut s` fie \ncurajat` \n propria carier`, lucru
care aparent \i fusese refuzat.
Hot`rât`, l`s` ochii \n jos [i puse mâna pe un stilou [i o foaie
de hârtie.
– Acum, trebuie s`-mi spui cum ai de gând s`-]i faci treaba…
[i care au fost motivele care te-au f`cut s` te stabile[ti \n Virginia
de Vest.
De data asta, Steve se ridic` [i se duse s` se a[eze pe un
scaun, la oarecare distan]`. Deodat`, p`rea c` prefer` s` fie
prudent. Dup` câteva momente de reflec]ie, \ncepu:
– Locuind un timp \n Grafton, am aflat \ndeaproape istoria
zonei [i am cunoscut toate familiile care locuiesc aici, unii de
mult` vreme, al]ii, la fel ca mine, veni]i de curând. Acomodarea
asta cu via]a comunit`]ii mi se pare indispensabil` pentru
munca mea…
– Cum crezi c-o s`-i convingi pe aleg`tori c` n-o s` pleci din
Grafton, dup` ce-o s`-]i \ndepline[ti cei doi ani de mandat?
– Trebuie s` [tie c`, de acum… aici m` simt acas`. Fie c`
sunt ales sau nu, o s` trìesc mai departe printre ei.
Dup` ce-[i not` spusele lui, Susan le puse \n ordine [i le
b`tu imediat la ma[in`. Dup` ce termin`, puse lâng` ma[in`,
una peste alta, cele câteva foi scrise [i nu putu s` se ab]in` s`
nu-i pun` o \ntrebare mai personal`.
44 ELEEN KELLY
– Spune-mi, Steve… Dac` Robert Wakefield va fi ales \n

locul tù, o s` continui s` lucrezi sub ordinele lui?
Tân`ra femeie, care spera pe jum`tate c` \n aceast` eventualitate,
ar fi preferat s` se \ntoarc` la via]a de ora[, poate el avea ar fi
urmat-o… Totu[i, spre dezam`girea ei, Steve r`spunse:
– De bun` seam`. O s` \ncerc s`-mi fac cât mai bine treaba,
oricare o s` fie postul pe care o s`-l ocup.
{i, ca [i cum i-ar fi citit gândurile, adùg`:
– Susan, s` [tii c` n-o s` plec din Grafton. Aici e casa mea [i
o s` fie [i a lui Eric, pentru urm`torii doi ani.
– Credeam c` o cas` este \n primul rând locul unde trìe[ti
cu cei dragi, murmur` femeia nu f`r` oarecare am`r`ciune.
– Susan, lucrurile sunt de multe ori mai complicate. |n
timpul celor [ase ani petrecu]i \n Poli]ia Militar`, am fost \n
multe locuri din ]ar` [i m-am s`turat s` v`d tot timpul alte
peisaje [i alte chipuri, f`r` s` am timpul s` m` obi[nuiesc cu ele.
Dup` perioada aceea, am \nceput s` visez c` \ntr-o bun` zi am
s` m` stabilesc undeva. |ncep s` cred c` acum am posibilitatea
s` fac lucrul `sta, [i nici nu m` gândesc s` renun]… |n plus, [tii
[i tu cât de mult \mi place or`[elul `sta. |mi place frumuse]ea
locurilor [i simplitatea oamenilor. M` face s` cred, mai mult ca
\n oricare alt` parte, c` aici am un c`min, o familie. O s` r`mân
aici, [i aici e locul unde o s`-mi cresc copiii…
– S`-]i cre[ti… copiii? repet` Susan pe un ton gâtuit. Ai de
gând s` te \nsori?
Surprins`, se \ntreb` deodat` dac` pusese ceva la punct cu
o alt` femeie. |n cazul `sta, de ce nu-i spusese Emma nimic? De
ce ]inuse secret?
– Cu siguran]`, o s` m`-nsor \n doi-trei ani, dup` ce Eric o
s` plece la universitate, spuse Steve, hot`rât. Nu vreau s` te
mint \n privin]a asta. O s`-mi aleg partenera pe care am s-o
consider ideal`. Mult` vreme, am crezut c` tu o s` fii aceea…
B`rbatul se ridic` [i \ncepu s` se plimbe prin camer` cu pa[i

mari. Pe urm`, dup` ce trase adânc aer \n piept, continu`:
– |mi place s` locuiesc \ntr-un or`[el ca `sta, dar nu mi-e
de-ajuns. Vreau s` am familie, copii, s`-i cresc cât sunt destul de
tân`r ca s` le pot oferi o existen]` cât mai u[oar`.
Susan vroia [i ea copii. De fapt, visul ei cel mai drag ar fi fost
s`-i aib` cu Steve, continuându-[i \ns` propria carier`. Patsy
Winter se descurcase… |n cazul ei, p`rea imposibil a[a ceva.
– Ai fi gata s` te \nsori… f`r` s` iube[ti? \ntreb` femeia,
mimând indiferen]a.
– M-a[ \nsura cu o femeie care s` aib` acelea[i planuri ca mine…
– Chiar f`r` dragoste? insist` ea, sim]indu-l [ovìnd.
|l v`zu ridicând imperceptibil din umeri. |i era greu s`
r`spund`! Cu toat` siguran]a [i eforturile lui de a o cuceri din
nou, \l sim]ea uneori, \n prezen]a ei, timid ca un pu[ti de
cincisprezece ani…
– Simpatia… reciproc`… cred c` ar fi de-ajuns.
Bine\n]eles, nu putea s`-i spun` c` nu mai iubise pe nimeni
altcineva dup` ea…
– |n plus, pu]in` tandre]e reciproc` se poate dovedi uneori
foarte durabil`…
De fapt, nu credea deloc ceea ce spunea. Altfel, de ce naiba
nu pornise deja \n cùtarea unei candidate? Sim]ind un nod \n
gât, Susan se ridic`, la rândul ei. Deodat`, sim]ea nevoia
stringent` s` r`mân` singur`…
– Te duc acas`, \i spuse brusc. Se face târziu. |nsemn`rile
astea r`mân la mine, o s` le duc la tip`rit… [i o s`-]i trimit
bunul de tipar la birou, ca s`-]i dai acordul.
– Mul]umesc pentru ajutor, spuse el pe un ton neutru.
F`r` s` mai stea pe gânduri, Susan cùt` \n geant` cheile
ma[inii. Cum crezuse oare, m`car o clip`, c` puteau s` fie
46 ELEEN KELLY
altceva decât adversari? O f`cuse deja s` sufere o dat`, [i putea

s-o ia de la cap`t dac` nu era atent`. Dar n-avea s` se lase…
Când \[i ocupar` locurile \n ma[in`, pe cer ap`ruse o lun`
sidefie care sc`lda peisajul \ntr-o lumin` ireal`. Steve nu se
sim]ea \n largul lui. |[i d`dea seama c` o r`nise vorbind despre
c`s`torie… Dar nu regreta \ntru totul micul discurs. |ntr-o
bun` zi, trebuia s` \n]eleag` [i Susan c` p`mântul nu se \nvârtea
\n jurul ei.
Din când \n când, \i spunea pe unde s-o ia, pref`cându-se c`
nu bag` de seam` c` dep`[ea viteza. Nu dup` mult timp,
ma[ina opri \n fa]a casei lui. Nu era aprins` nici o lumin`.
– Eric iar a uitat s` lase aprins` lumina de afar`, mormì
Steve.
{oferi]a nu r`spunse, dar mâinile i se crispar` pe volan.
Trebuia s` coboare cât mai repede, ca s` poat` pleca! Nu
trebuia s-o vad` cât era de tulburat`, lucru care [i ei i se p`rea
total absurd…
Steve ie[i din ma[in` dar, \n loc s-o ia spre treptele care
duceau la u[a de la intrare, ocoli ma[ina [i veni s`-i deschid`
portiera.
– Nu intri o clip`?
|ntrebarea p`rea un pic ironic`. |[i \nchipuia oare c`-i era
fric` s` r`mân` singur` cu el? Nicidecum! Va [ti s`-i arate c`
n-o mai interesa deloc. Doar era un b`rbat gata s` se \nsoare cu
prima venit` ca s` \ntemeieze un c`min, ce naiba!
– La urma urmei, de ce nu? replic` femeia ridicând b`rbia,
sfid`toare.
O lu` de mân` s-o conduc` la trepte.
– Ziua, ai vedea mai bine cum arat`, spuse gazda vârând
cheia \n broasc`. Am vopsit pere]ii \n alb, iar u[ile [i obloanele
de la ferestre \n albastru \nchis.
– Trebuie s` fie foarte frumos, admise, politicoas`.

Dup` câteva clipe, erau amândoi \nùntru. Steve ap`s` pe
butonul \ntrerup`torului [i \n lumin` ap`ru o sufragerie mare,
cu aspect primitor, mobilat` cu bun-gust. Nou-venita nu-[i putu
opri o exclama]ie de sincer` admira]ie.
– Steve, ai f`cut minuni!
Amfitrionul zâmbi mândru, [i-i propuse:
– Pot s`-]i ofer ceva cald de bùt? Un ceai?
Susan ezit` o clip`. De ce s` nu accepte un ceai, \nainte s`
porneasc` din nou la drum? |i p`rea rù c` nu fusese mai
prietenoas` cu el. |n definitiv, planurile lui de viitor n-o
interesau deloc, nu?
– Chiar a[ vrea un ceai.
– Ia loc pe canapea… }i-l aduc \ntr-o clip`.
Când ap`ru din nou, avea \n mâini o tav` pe care a[ezase
al`turi de ce[tile cu ceai, o farfurie cu biscui]i de ciocolat`,
foarte \mbietori. |mpresionat`, Susan zâmbi la rândul ei.
– Biscui]ii mei prefera]i! Deci, ]i-ai adus aminte…
– Mai bine s` spunem c` mi-ai inoculat virusul, glumi Steve.
De când te-am cunoscut, tot timpul m`nânc a[a ceva.
– Eu \ns`, spuse femeia punându-[i zah`r \n ceai, n-am mai
mâncat de când… de când am plecat.
– De ce?
– Ei bine… De cele mai multe ori, am luat prânzul sau am
cinat \n ora[. Pe de alt` parte, trebuie s` am grij` cu
greutatea…pentru c` e adev`rat ceea ce se spune: pe ecran ai
\ntotdeauna cu cinci kilograme mai mult decât \n realitate.
– Pun pariu c` [i a[a ai fi \ncânt`toare.
– Mul]umesc, \ns` m` \ndoiesc c` directorul meu ar fi de
acord cu tine…
48 ELEEN KELLY
– Nu avem dreptate când ne lipsim de bun`t`]i, replic` el

mali]ios. O existen]` pus` sub semnul sacrificiului, devine
repede o povar`.
Susan \[i d`du seama c` vechea lor complicitate avea \nc` o
dat` tendin]a s` revin`. Nu era surprinz`tor? Nu puteau s` se
poarte ca [i cum se \ntâlniser` cu o zi \nainte [i abia se
cuno[teau…
Steve rupse un biscuit \n din]i [i declar` cu o voce mai joas`:
– Susan, [tii cât mi-ai lipsit?
Femeia \i evit` o clip` privirea. Ce rost avea s` pretind` c` nu
se gândise la el? N-avea nici un rost s` mai adauge o minciun`
la tot ce-i desp`r]ea.
– {i tu mie, murmur` ea.
Dup` ce se uit` câteva clipe la el, invitata \ncepu s` priveasc`
tablourile ag`]ate pe pere]i.
– Crezi c`… e prea târziu? re\ncepu el.
– |mi \nchipui c`… niciodat` nu e târziu s` iube[ti. Asta
\nseamn`…
– Asta \nseamn`, interveni el, c` nu crezi c` am putea relua
rela]ia de acolo unde am l`sat-o…
– Nu. Vrem ni[te lucruri prea diferite. Nu am face decât s`
ne r`nim din nou, Steve.
Se str`diua s` vorbeasc` lini[tit, \ns` avea mâinile umede.
– Susan, eu… nu ]i-a[ fi cerut niciodat` s`-]i abandonezi
munca, [tii foarte bine. Dar acum, c` e[ti pe jum`tate \n
[omaj…
Deodat`, ea se ridic` [i \ncepu s` m`soare \nc`perea cu pa[i
mari, speriat` de ce avea s` spun`. Nu vroia s`-l asculte. Nu
vroia s` \nceap` din nou s` cread` c` e posibil…
– Cariera mea nu-i terminat`, Steve. N-am de gând s` m`
opresc la primul e[ec!
– Ai dreptate, Susan. Apropo de e[ec… de ce s` nu ne

gândim [i la cel al vie]ii tale sentimentale?
|i cerea prea mult. Nu putea s` rezolve decât câte o
problem` o dat`, [i avea deja mult de lucru cu cea a profesiei
sale. Cu \nc`p`]ânare, se hot`r\ s` r`mân` pe domeniul `sta.
– Vreau s`-mi g`sesc din nou de lucru \n televiziune. Altfel,
o s` am impresia c` nu m` pot realiza…
– Po]i s` scrii o carte. Nu-i nimic neobi[nuit. O asemenea
activitate ar putea de asemenea s`-]i schimbe punctul de
vedere…
– Nu cred, oft` femeia. Asta o s`-mi fie o ocupa]ie pân` mi
se va oferi din nou o emisiune.
Steve sim]i c` ajunge la exasperare.
– Mai exist` [i altceva decât televiziune pe lumea asta,
Susan! Dac-ai vrea…
– N-are absolut nici un rost s` \ncepem s` ne cert`m, i-o
tìe ea.
|[i lu` geanta \n mân` [i porni spre u[`. Steve \ncerc` s-o
opreasc` din drum.
– Las`-m`-n pace… trebuie s` plec, [uier` ea.
O prinse de bra] [i o oblig` s` se \ntoarc`.
– Chiar a[a? Iart`-m` c` te-am sup`rat. Dar nu pleca \nc`…
R`mâi…
|l privi cu r`ceal`, dar atingându-l, inima \ncepu s`-i bat` mai
repede.
– Nu insista, Steve. Nu pot.
– De ce nu?
Adoptase tonul mângâietor pe care i-l cuno[tea atât de bine.
Sângele \ncepu s`-i curg` mai repede \n vine, [i \[i sim]i obrajii
\nro[indu-se…
50 ELEEN KELLY
– Nu, Steve. {tiu foarte bine c` o s` \ncerci s` m` duci \n pat.

Or, `sta era un lucru care nu trebuia s` se \ntâmple. Ar fi fost
prea repede cucerit` din nou de farmecul lui…
Privirea lui Steve se \ndulci, [i ridic` \ncet mâna pân` la ceafa
Susanei.
– A[ vrea s` fac dragoste cu tine.
Deja, privindu-i ochii turcoaz, femeia \ncepea s` se piard`.
– |n]elesesem, mul]umesc… Dar unde o s` ajungem, \n felul
`sta? Nu spuneai c` vrei s` te \nsori [i s`-]i \ntemeiezi o familie?
– Am spus asta ca s` te fac geloas`, [tii foarte bine. Se pare
c` am reu[it… Dar nu exist` nimeni altcineva \n afar` de tine,
Susan!
Din ce \n ce mai conving`tor, \[i strecurase bra]ul dup`
mijlocul ei, s-o trag` mai aproape. Nu-i mai trebuia mult ca s`
cedeze pân` la urm`. Cât de mult i-ar fi pl`cut s` reg`seasc`
intimitatea pe care o trìser` \mpreun`… |ns` criticile pe care
i le lansase pu]in mai devreme, \i revenir` \n minte [i se
\ndep`rt` din nou, cu buzele strânse.
– Las`-m` s` plec! Nu vreau s` cedez unei emo]ii
trec`toare…
Trec`toare? Cuvântul p`rea mult prea f`r` via]` ca s` descrie
vârtejul pe care-l trezea \n ea. Cu toate astea, cu glas frem`t`tor,
se sili s` continue:
– Din p`cate, fascina]ia noului ar trece foarte repede, [i nu
am face altceva decât s` ne \ntoarcem de unde am plecat. De ce
s` suferim din nou?
– Nu-i obligatoriu s` se \ntâmple a[a. S-ar putea, dimpotriv`,
cu experien]a pe care o avem, lucrurile s` mearg` \n alt`
direc]ie… Complicitatea ne-ar ajuta poate s` ne rezolv`m \n
sfâr[it problemele… Susan, mi-ar pl`cea atât de mult s`-]i reiei
locul \n via]a mea!
F`r` s`-i mai lase timp s` r`spund`, o mai trase o dat` lâng`
el [i o s`rut` \ndelung, cu pasiune [i nostalgie. Femeia \nchise
ochii, se l`s` biruit` o clip`… apoi, \ncet, d`du \napoi.
– Promite-mi c-o s` ne vedem \n continuare, o implor` el.
O punea \ntr-o situa]ie extrem de dificil`. {i ei i-ar fi fost
greu s` se lipseasc` de prezen]a lui…
– Steve… [tii bine c` n-o s` r`mân aici la nesfâr[it.
B`rbatul se \ncrunt`, ca [i cum refuza s` se gândeasc` la
perspectiva – inevitabil` pentru ea – unei noi desp`r]iri.
– S` nu ne mai gândim la asta, pentru moment. S` ne
\ntâlnim, cât mai stai aici.
Femeia nu-i r`spunse imediat [i el lu` t`cerea drept o
\ncuviin]are. Susan trebuia s` se gr`beasc` s`-i deschid` ochii,
\nainte de a c`dea \ntr-o capcan` din care nu mai puteau s` ias`.
– O s`… m` gândesc la asta, Steve.
– Ne-am \n]eles.
O lu` tandru de bra], o conduse la ma[in` [i relu`, dup` ce
o s`rutase pe obraz:
– A[tept s` m` suni.
– Nu uita c` nu ]i-am promis nimic, spuse femeia cu glas
rug`tor.
Mai putea s`-i reziste mult? |ncepea s` se \ndoiasc`. Cu atât
mai mult cu cât el \i spuse \n loc de r`mas-bun:
– O s` p`strez speran]a… Am \ncredere \n tine.
Capitolul 5
– Pot s` v` fiu de folos cu ceva? \l \ntreb` politicos Susan pe

necunoscutul care-i sunase la u[` [i acum se uita curios la ea.
Trecuser` câteva zile de când \l v`zuse pe Steve. |n sinea ei,
sperase c-o s` ia leg`tura cu ea, dar nu se \ntâmplase a[a [i, cu
inima grea, se \nchisese \n cas` s` lucreze.
Vizitatorul scoase la iveal` exemplarul « Curierului de
Grafton » pe care-l ]inea \n mân` [i se prezent` cu un aer pu]in
arogant:
– A]i auzit vorbindu-se de mine… Sunt Robert Wakefield.
Rivalul lui Steve la postul de [erif… La rândul ei, Susan \l
studie pe nou-venit. De \n`l]ime medie, era \mbr`cat cu un
costum de flanel` [i avea o musta]` fin`. Ce vroia, pân` la urm`?
– Bun` ziua, domnule Wakefield. Vizita dumneavoastr` m`
onoreaz`, dar nu v`d ce…
|i \ntinse ziarul cu un zâmbet viclean.
– {ti]i c` ap`re]i pe prima pagin`?
Susan l`s` ochii \n jos. |ntr-adev`r, fotografia ei era chiar sub
titlul ziarului. St`tea aplecat` pe peluz`, cu sacul de plastic \n
mân`, cu Steven [i Gena \n planul doi… Patsy alesese drept

comentariu, f`r` pic de ru[ine:“ {eriful Steve Markham o pune
la treab` pe celebritatea noastr` local`, de curând revenit` la
Grafton, Susan Trent.“ Dup` aceast` titulatur` ironic`, urmau
osanalele pentru Susan [i Patsy [i concluziona cu umor:“A[a
ceva nu se va mai \ntâmpla niciodat`! »
– Dac` sunt ales, declar` Robert Wakefield, \n primul rând o
s` suprim acest serviciu comunitar. |mi \nchipui c` asemenea
publicitate nu v` face pl`cere deloc…
Agasat` de comp`timirea lui, femeia replic`:
– Merit asta pentru ce-am f`cut! La urma urmei, ce v`d \n
ziar mai degrab` m` amuz`.
Robert \[i \n`l]` sprâncenele [i, punând jos o clip` geanta
diplomat, o deschise ca s` scoat` un pliant luxos tip`rit pe
hârtie lucioas`. Pe copert`, el zâmbea mândru \n fa]a
obiectivului, \nconjurat de so]ie [i copii. I-o oferi Susanei s-o
r`sfoiasc`; nu con]inea decât o serie de promisiuni vagi [i citate
juridice f`r` cap [i coad`.
Susan sim]i n`scându-se \n ea antipatia pentru acest
personaj. Ce credea el, c-o s` câ[tige alegerile cu demagogie [i
o campanie publicitar` scump`? {i pe urm`, de ce venise
tocmai la ea? Se d`du pu]in \napoi, cuprins` deodat` de o
dorin]` viclean` de a-l ap`ra pe Steve.
– Metodele domnului Markham mi se par foarte ingenioase,
adùg` ea. Cred deci c` nu mai avem s` ne spunem mare lucru.
De altfel, v` rog s` m` scuza]i, dar am ceva de lucru…
Din p`cate, Robert insist`.
– Mi-ar pl`cea totu[i s` am o discu]ie cu dumneavoastr`. Pot
s` intru o clip`? V` rog…
– Ascult`, nu prea am timp. Eu vreau…
– Nu v` re]in decât câteva clipe, miss Trent.
Hot`rât lucru, intrusul vroia s` pun` punctele pe „i“!
54 ELEEN KELLY
– Domnule Wakefield, s` [tii c` sus]in realegerea domnului

Markham.
Robert avu o scurt` exclama]ie de dispre].
– Ah! |n amintirea timpurilor când era]i logodi]i, \mi
\nchipui…
– Nu. Pur [i simplu, pentru c` mi se pare c` face treab` bun`.
Urm` o scurt` t`cere, dup` care Robert cl`tin` din cap, cu o
expresie nemul]umit`.
– |n]eleg. Altfel spus, dac` o s` ai vreodat` nevoie de un
ajutor oarecare, de o favoare…
F`cu un gest explicit [i plec` spre scar`. Susan intr` \n cas`.
Odat` u[a \nchis`, trase adânc aer \n piept, scandalizat`.
Personajul `sta detestabil venise pur [i simplu s-o corup`! Cine
se credea?
O or` mai târziu, intra \n localul poli]iei [i se ducea drept spre
biroul lui Steve. Cu telefonul \n mân`, el r`spundea monosilabic
interlocutorului [i-i f`cu semn s` \nchid` u[a [i s` ia loc.
Nou-venita se conform` [i pentru c` era cald, \[i scoase
mantoul de lân` ro[u aprins. Din cele câteva cuvinte rostite de
Steve \nainte de a \nchide, \n]elese c` vorbise cu unul dintre
directorii minei.
– Compania are probleme? \ntreb` ea direct.
Dac` reu[ea s` g`seasc` un subiect pentru un articol, Patsy
ar fi \ncântat`. Steve zâmbi amuzat.
– Mi se pare c` e[ti cam indiscret`…
– Pentru un ziarist, toate metodele sunt bune pentru a se
informa!
– |mi dau seama. Dar m` pui \ntr-o postur` delicat`…
– Haide, Steve, f`cu ea, deodat` bucuroas` de complicitatea
lor. Fii mai \ng`duitor. Ce se-ntâmpl` la min`? A[ putea s` scriu
ceva pentru „Curierul“?
El \[i contempl` gânditor creionul pe care-l ]inea \n mân` [i,

o clip`, femeia crezu c` n-o s`-i r`spund`. Totu[i, el se hot`r\
s-o fac`.
– |n ultimii doi ani nu le-au prea mers afacerile [i au fost
nevoi]i s` recurg` la concedieri. Acum, sub impulsul noii
conduceri, sconteaz` s` deschid` pu]uri noi, [i s` angajeze din
nou… Dar se tem s` nu apar` probleme. Mul]i dintre vechii
angaja]i risc` s` se simt` leza]i, pe bun` dreptate… Am
\ncredere \n discre]ia ta, Susan. Nici nu se pune problema s`
vorbe[ti despre asta, deocamdat`. Când va veni momentul,
directorul va face anun]urile el \nsu[i \n pres`, la radio [i la
televiziune.
– Po]i s` ai \ncredere \n mine.
Nu avea nici un gând s`-l tr`deze. Esen]ial ar fi fost s` se
ocupe chiar ea de problema asta, de \ndat` ce va fi posibil
– Deci n-au de gând s`-i angajeze pe aceia[i? continu` ea.
– E imposibil \n cea mai mare parte din cazuri, pentru c` a
fost vorba despre pension`ri anticipate. De aici, apare o
pierdere financiar` incontestabil` pentru cei viza]i…
– Când crezi c` or s` \nceap` reangaj`rile?
– |ntr-o lun`, aproximativ. Nimic nu-i sigur… Dar spune-mi
mai degrab` cum de am onoarea vizitei tale. Te-ai hot`rât s` m`
vezi din nou, dup` tot ce s-a \ntâmplat?
|i zâmbi galant, privind-o cu o expresie admirativ`. P`rul
negru \i c`dea suplu pe umeri, [i p`rea mai frumoas` ca
oricând…
– Am venit la tine pentru c` Robert Wakefield a dat buzna la
mine.
Cùt` \n geant` [i scoase pliantul pe care \l primise [i se
apropie s`-l a[eze pe birou. Gazda se uit` la el, apoi \l l`s` jos
oftând.
56 ELEEN KELLY
– Susan, textul n-aduce nimic nou, dar prezentarea e abil`.

Fotografiile \n culori, interviurile cu locuitorii mai b`trâni…
Pentru asta [i pentru afi[ele care atrag aten]ia, a trebuit s`
cheltuie câteva mii de dolari. Acum, numele lui poate fi v`zut
pe to]i pere]ii…
– {i \n toate cutiile po[tale, complet` ea. Sunt sigur` c` toat`
lumea a g`sit pliantul când s-a trezit, azi-diminea]`. |nainte de a
veni, le-am dat un telefon alor mei, care s-au ar`tat [i ei foarte
preocupa]i de ce se-ntâmpl`. Spune-mi te rog, cu ce se ocup`
acest Robert Wakefield?
– Nu cu prea mare lucru. C`l`tore[te mult pentru munca lui
[i, \n ultimii ani, nu prea a pus piciorul prin Grafton.
– Dup` ce scrie \n pliant, nici m`car nu locuie[te aici, ci \n
Clacksburg, unde conduce fabrica unchiului sù… De ce naiba
vrea s` devin` [erif?
– Se pare c` unchiul \l \mpinge s-o fac`, spuse Steve
zâmbind. Poate vrea s`-l dea la o parte din afaceri!
– Un lucru nu \n]eleg, murmur` Susan, gânditoare. Azi-
diminea]`, parc` vroia s` m` tocmeasc`, l`sându-m` s` \n]eleg
c` dac` \l sus]in, va [ti s` se arate recunosc`tor… De ce era
nevoie s` recurg` la stratagema asta? S` fie oare ceva neclar \n
trecutul lui?
– Nu [tiu nimic…
Steve se ridic` [i se apropie de fereastr`. A[adar, Susan
venise doar din considerente electorale… Ar fi preferat s` fi
fost vorba despre motive personale. Pre] de o clip`, lucru care
i se \ntâmpla rareori, rezultatul alegerilor \i deveni perfect
indiferent.
Nedându-[i seama de nea[teptatul regret al interlocutorului,
Susan continu`:
– Dac` nu adopt`m o tactic` mai energic`, se poate s`
câ[tige, Steve!
– Pot s` scot mai multe afi[e, [i s` ]in discursuri \n cluburi

sau localuri… dar asta-i tot… dac` oamenii nu se gândesc la
ceea ce am realizat…
– De ce nu examin`m mai \ndeaproape trecutul lui Robert
Wakefield?
– Nu. Nu vreau s` fac a[a ceva. Singurul lucru care conteaz`
este ce propune s` fac` pentru comunitate. Nu vreau s` tai firul
\n patru cu pove[tile de alt`dat`. Dac` am descoperi ceva, te-ai
gr`bi s` publici, nu-i a[a? Or, nu vreau s` câ[tig alegerile pentru
c` mi-am [antajat adversarul…
– Nu sunt de acord cu tine: ui]i un lucru foarte important.
Când cineva \[i depune candidatura pentru un post public,
oamenii au dreptul s` [tie despre cine este vorba [i dac` are
integritatea care se impune. S`-i informezi pe aleg`tori \n cazul
`sta, e o datorie…
– Poate. A[a stând lucrurile, nu e[ti cea mai \ndrept`]it` s`
faci asta, pentru c-o s` fii acuzat` imediat c` nu e[ti obiectiv`…
|n schimb, am o alt` idee.
Femeia ridic` sprâncenele, surprins`.
– Care?
– Proprietarii noii fabrici de conserve, Harvey [i Mary Lou
Brucker, dau mâine o serat`. Sunt invitat acolo. Po]i s` vii cu mine…
– Speri s`-i câ[tigi de partea ta?
– Nu [tiu, dar a[a, o s` am ocazia s`-i cunosc mai bine…
Dup` ce medit` o clip`, se hot`r\.
– De ce nu, \n definitiv? |n felul `sta o s` am ocazia s` port
o rochie de sear`! Vor fi mul]i cunoscu]i?
– Toat` lumea o s` fie acolo, bine\n]eles [i p`rin]ii tÌ, [i
onorabilul Robert Wakefield \nsu[i. Trec s` te iau pe la [apte [i
jum`tate, dac` vrei.
– Ne-am \n]eles!
|n sinea ei, se bucura de aceast` ocazie. Trecuse atâta vreme
de când nu mai dansaser` \mpreun`!
Capitolul 6
– Am venit mai devreme sau ai \ntârziat tu? glumi Steve

atunci când Susan, la ora pe care o stabiliser`, veni s` deschid`
u[a, \mbr`cat` doar \ntr-un halat de cas`.
Ea scoase un mic oftat [i se d`du la o parte s`-l lase s` intre.
– E[ti admirabil de punctual, eu sunt cea care a \ntârziat…
fermoarul pantalonilor mi s-a blocat chiar \n momentul \n care
m` dezbr`cam s` fac du[. Mi-a trebuit o jum`tate de or` s`-i scot!
Steve \ncepu s` râd` [i, f`când [i ea acela[i lucru, adùg`:
– |n disperare de cauz`, i-am tìat cu foarfeca [i i-am aruncat
la co[ul de gunoi. Slav` Domnului, era o pereche mai uzat`.
– Erau cei pe care i-ai purtat sâmb`ta trecut`, nu? P`cat, \]i
veneau de minune, spuse galant Steve gândindu-se la picioarele
ei lungi [i la mijlocul sub]ire.
Intraser` \n salon [i, prin u[a de la camera ei, v`zu mai multe
rochii de sear` \n[irate pe pat, ca \ntr-un curcubeu.
– |nc` nu ]i-ai ales ]inuta de sear`?
– Ezit \nc`, r`spunse femeia apropiindu-se de pat. Asta, poate…
Ar`t` cu degetul o rochie de m`tase neagr`, cu guler.
– Prea clasic`! Nu ne ducem totu[i la o licita]ie cu scopuri

caritabile!
Se a[ez` pe marginea patului [i se \ncrunt`, gânditor.
– |n schimb, asta \mi place mult.
F`cu semn spre un somptuos ansamblu de tafta albastru
\nchis, cu un corset ajustat [i o fust` clo[, acoperit` cu
muselin`.
– Dumnezeule… e prea decoltat`, murmur` Susan gânditoare.
– Prea decoltat` pentru Grafton? se strâmb` b`rbatul. S` nu
exager`m. Aici vezi de multe ori ]inute mult mai \ndr`zne]e.
Sunt sigur c` ai purtat-o deja la Lansing…
– Da, o dat` sau de dou` ori. Dar m` \ntreb dac` albul nu
mi-ar veni mai bine.
Puse pe ea o rochie Empire, de m`tase, cu un decolteu discret.
– Eu r`mân partizanul taftalei, declar` hot`rât Steve, dar,
bine\n]eles, te las s` alegi ce-]i place ]ie.
Ea \[i mu[c` buzele. |nso]itorul ei era \mbr`cat cu un superb
smoching negru, ornat cu o garoaf` la rever. La urma urmei, cu
rochia ei albastr`, alc`tuiau un cuplu asortat de minune. Era o
pl`cere la care putea s` renun]e?
– Dac` vrei, propuse el mali]ios, pot s` te ajut s` te \mbraci.
Susan se \nro[i.
– |nainte, nu te-ai oferit niciodat` s` m` aju]i. De unde vine
aceast` bun`voin]`?
B`rbatul scoase o ]igar` din buzunar, o aprinse [i r`spunse
cu non[alan]`:
– S` zicem c` ocazia de ast`-sear` este mai deosebit`…
– |ntocmai, i-o tìe ea, preferând s` se \ntoarc` pe un teren
mai sigur. O asemenea ]inut` nu va fi considerat` prea
extravagant`? Nu uita de alegeri. Mi se pare important s` ar`t
bine pentru tine…
60 ELEEN KELLY
– Susan, dup` p`rerea mea, o s` fii atât de irezistibil` \ncât

oamenii vor vota pentru mine cu ochii \nchi[i!
|ncântat` de acest compliment, se hot`r\.
– Bine… atunci, m` duc s` m` \mbrac. Du-te dincolo [i
serve[te-te cu un pahar pân` termin…
Steve se ridic` [i ie[i.
– Vrei s`-]i aduc [i ]ie unul?
– Nu, mul]umesc.
|nchise u[a \n urma lui [i \[i scoase halatul ca s` se \mbrace.
|n definitiv, \i pl`cea la nebunie ideea de a merge la o serat`
monden` \n compania lui Steve, [i bucuria pe care o sim]ea o
nelini[tea pu]in. Cum va mai putea s` reziste atrac]iei care se
trezea din nou \n ea, dac` aceast` serat` s-ar fi dovedit
primejdios de romantic`? {tia bine c` nimic n-ar fi fost mai
periculos decât s` trezeasc` fantomele trecutului…
|mbr`c` rochia [i se examin` \n oglind`. Totul era cât se
poate de bine. Deschise u[a [i intr` \n salon. Steve, care se
plimba cu un pahar \n mân`, f`cu ochii mari [i fluier`
admirativ.
– Draga mea Susan, e[ti minunat`, exclam` sincer.
– Mul]umesc, r`spunse femeia, \nro[indu-se de pl`cere.
Sper c` n-o s` fie nimeni scandalizat…
– Dac` o s` fie câ]iva nemul]umi]i, n-are nici o importan]`.
Nimeni nu ne poate dicta cum s` ne \mbr`c`m.
– Am \ncredere \n tine. M` duc s` caut ni[te pantofi care s`
se asorteze…
Disp`ru câteva clipe, apoi se \ntoarse \nc`l]at` cu pantofi
negri, [i \n mân` cu o po[et` de sear` cu strasuri. Se
parfumase, \[i prinsese la urechi cercei cu briliante [i \[i pusese
o br`]ar` grea la mân`.
– Sunt gata !
Steve o privi cu admira]ie f`]i[`. Nu i se p`ruse niciodat` atât
de seduc`toare. Nu avea de gând s-o s`rute, dar, când p`[i
gra]ios spre el, nu putu rezista tenta]iei [i-i cuprinse cu
blânde]e mijlocul ca s-o trag` spre el.
– Susan… Vreau s` [tii c` te g`sesc \ncânt`toare, [opti
b`rbatul \nfundâdu-[i fa]a \n p`rul ei.
Apoi, \ncet, l`s` capul \n jos [i-i mângâie buzele. O sim]i
frem`tând lipit` de el, [i \n]elese c` nu mai aveau mult pân` s`
fie cople[i]i de o dorin]` violent` care s`-i duc` mai departe,
mult mai departe. F`cu un efort s` se desprind` de ea; \n
primul rând, nu trebuia s` precipite lucrurile. Dac` vroia s` fac`
posibil` \nfiriparea unui nou viitor pentru ei, trebuia s` nu se
gr`beasc`, s` dea dovad` de o infinit` pruden]`… Era preg`tit
s` a[tepte [i un secol, dac` era nevoie. Acum, era sigur de acest
lucru.
Susan, cu r`suflarea gâfâitoare [i buzele \ntredeschise, ridic`
spre el o privire indescifrabil`.
– Cred… cred c-am face mai bine dac-am pleca, nu-i a[a?
– Da. Ia-]i mantoul…
Ea disp`ru din nou [i, câteva clipe mai târziu, ap`ru cu un
somptuos mantou de nurc` pe umeri.
– Parc` e[ti f`cut` s` por]i bl`nuri…
– Asta face parte din garderoba de protocol de la Lansing, la
fel ca rochiile de sear` pe care le-ai v`zut. Pe toate le-am primit
cu titlu de \mprumut, dar am putut s` le cump`r pe cele pe care
le-am vrut când am plecat. Recunosc c` primul lucru pentru
care am optat a fost mantoul, pentru c` nu numai c` ]ine cald,
dar \n plus, simbolizeaz` reu[ita la care mi-ar fi pl`cut s`
ajung…
62 ELEEN KELLY
– Ai avut ocazia s`-l por]i de multe ori? \ntreb` Steve

conducând-o spre scar`.
Se str`duia s` p`streze un ton neutru, \ns` femeia \i percepu
o not` de gelozie \n glas.
– Nu, r`spunse zâmbind. L-am purtat doar la ceremoniile
sau ocaziile similare la care m` trimitea directorul. De
obicei, la mas`, m` trezeam a[ezat` lâng` un b`trân cu barb`
care-[i d`dea importan]`, [i m` plictiseam de moarte! Din
p`cate, un jurnalist trebuie s` [tie s` se sacrifice din când \n
când…
Tot vorbind, ajunser` la ma[ina lui Steve, care-i deschise
portiera ca s` poat` lua loc. Nu dup` mult` vreme, se angajau
\n trafic. Fericit` s` vorbeasc` despre vechea ei munc`, Susan
continu`:
– De multe ori, sacrificiile astea constau \n lucru \n timpul
week-end-urilor, când aveau loc reuniunile cele mai
importante sau cele mai elegante. Ai no[tri nu vroiau s` rateze
niciuna…
– Nu ]i-era peste mân` s` nu te po]i bucura de sâmbete [i
duminici?
– Nu, nu prea. Nu aveam mare lucru de f`cut…
„{i pe nimeni cu care s` m`-ntâlnesc!“ adùg` \n sinea ei. |n
pu]inul timp liber, gândurile \i zburau spre Grafton [i spre
Steve, care-i lipseau atât de mult…
– Care-i amintirea cea mai pl`cut` pe care o ai de acolo?
\ntreb` el, interesat f`r` voia lui.
– Stai s` m` gândesc… Poate interviul pe care l-am luat
\ntr-o zi, pentru un program despre problemele sociale, cu o
femeie care se ocupa de tinerii handicapa]i. Punea atâta inim`
\n ceea ce f`cea!
– {i… cea mai nepl`cut`?

– Pe asta n-am s-o uit niciodat`! r`spunse cea \ntrebat`,
râzând. A fost \n timpul viscolului din iarna trecut`. A trebuit s`
ies afar`, s` m` interesez de greut`]ile \ntâmpinate de [oferi din
cauza vremii urâte. Am stat la minus treizeci de grade…
– |mi \nchipui c` erai \mbr`cat` cu blana!
– Bine\n]eles. Aveam [i un costum complet de schi, trei
fulare [i ni[te ghete grele! Am crezut c` n-o s` scap cu via]`!
– {i la noi a fost o adev`rat` furtun`, \mi aduc aminte.
Steve p`str` câteva clipe de t`cere \nainte de a continua:
– Cum avanseaz` cartea la care lucrezi?
– Pot s` spun c` bine. Ca s` fiu sincer`, [i din cauza asta am
\ntârziat. Când m` apuc de treab`, nu-mi dau seama cum trece
timpul…
Nu spuse \ns` c` munca asta constituia singura modalitate
de a nu se gândi la el, la ne\n]elegerile care-i desp`r]eau.
– Crezi c` mai ai mult de lucru la ea? \ntreb` [oferul intrând
pe aleea care ducea la locuin]a Bruckerilor.
– Cred c` o lun` sau dou`… |ncerc s-o dactilografiez eu
\ncet-\ncet, ca s` i-o trimit editorului meu.
– Se pare c` dai un randament foarte bun \n treaba pe care
o faci, remarc` el parcând ma[ina.
Conacul era luminat \n \ntregime, [i multe alte ma[ini erau
deja parcate de jur-\mprejur.
– Am destul timp liber.
– Susan, te-ai \ntors la Grafton ca s` lucrezi lini[tit`?
Oprise motorul [i, \n lini[tea instalat` brusc, frânturi
muzicale [i hohote de râs ajunser` la ei.
– De bun` seam`, e unul dintre motive, r`spunse femeia
f`r` grab`, dar cred c` mai sunt [i altele, mai complicate…
64 ELEEN KELLY
T`cu o clip`. Unul dintre aceste motive, [i nu cel mai

ne\nsemnat, era c` voise s` verifice dac` dragostea pentru el
disp`ruse, [i dac` era \n stare s`-i fac` fa]` cu indiferen]`, f`r`
s` simt` nici o strângere de inim`… Alungând hot`rât` acest
gând dureros, continu` s` explice:
– Cum sunt singurul copil, cred c` \ntotdeauna au a[teptat
mult de la mine. A trebuit s` dau dovad` c` eram cea mai bun`
[i, de fapt, pân` la urm` am \nv`]at s` r`spund cu pl`cere
provoc`rilor. Nota zece la liceu, apoi cursuri universitare
str`lucite, [i \n sfâr[it, reu[ita profesional`… Steve, povestea
asta de la Lansing a fost primul meu e[ec. M-am sim]it adânc
r`nit`, cu atât mai mult cu cât nu-mi place s` recunosc \n
general.
– No]iunea de e[ec este relativ`. De ce te \nc`p`]ânezi s`-]i
g`se[ti un nou loc de munc` \n televiziune?
Se \ntorsese cu fa]a [i \[i strecurase bra]ul \n spatele ei. Abia
o atingea, dar femeia \i sim]ea din plin prezen]a.
– Tocmai ca s` dovedesc c`… nu este vorba despre
nepriceperea mea. A[ vrea s`-mi iau revan[a. |ntr-un cuvânt, s`
m` afirm din nou…
Un u[or tremur \n glas \i tr`da emo]ia pe care o \ncerca \n
momentul \n care vorbea despre ]elurile propuse. Steve nu
\ntâlnise de multe ori o asemenea determinare… Impresionat,
fu cât pe ce s-o ia \n bra]e, dar se r`zgândi. Nu de tandre]e avea
nevoie, \[i spuse trist; ea trebuia s` g`seasc` din nou un mijloc
s` se realizeze profesional, singurul fel de a se realiza [i a da un
sens vie]ii.
– Toate astea nu explic` de ce te-ai \ntors la Grafton, spuse
\ncet b`rbatul.
|[i \ncruci[` mâinile la piept, ca [i cum ar fi vrut s` se retrag`

\n ea \ns`[i, un gest instinctiv de a se ap`ra de lumea, \n acest
moment, ostil`.
– Ei bine…tocmai ca s` am timp s` m` gândesc la rana
amorului propriu. Am [tiut c` sus]inerea p`rin]ilor, toleran]a [i
\n]elegerea lor m-ar ajuta… De câtva timp, mi se pare c` am
mai mult` nevoie de ei decât alt`dat`.
Se instal` din nou lini[tea. Expresia lui Steve, o clip`
\n]eleg`toare, deveni mai \ndep`rtat`, [i declar` dup` câteva
clipe:
– Hai!… E timpul s` mergem.
Atunci când urcau treptele spre teras`, Steve remarc`:
– Mi se pare c` petrecerea e \n toi.
– Sunt sigur` c` o s` fie primul titlu \n ziare. Asemenea
ceremonii nu sunt prea frecvente pe aici, nu-i a[a?
– Sunt numai nun]ile [i balurile de la liceu, replic` Steve cu
un zâmbet melancolic. |]i pare rù dup` vârtejul vie]ii
mondene?
Cu mâinile \n buzunare, o contempla, f`r` s` se gândeasc`
s` apese pe sonerie. F`r` s`-[i dea seama, vroia s` prelungeasc`
pu]in intimitatea, s` afle ce mai r`m`sese ascuns…
– N-a[ [ti ce s`-]i spun, m`rturisi ea sincer. Nu m-am gândit
niciodat` la aspectul `sta al lucrurilor. Mi s-a p`rut c` Grafton
era locul ideal unde s` vin s` m` odihnesc.
– S` te odihne[ti… [i nimic altceva, sublinie Steve cu
oarecare am`r`ciune.
– Sunt multe lucruri de v`zut [i de f`cut aici. De ce s` m`
duc \n alt` parte?
– |n concluzie, ai fi mai fericit` \ntr-un ora[ mare…
– Dar tu, nu, nu-i a[a?
66 ELEEN KELLY
– Nu. Nu cred. Am trìt mult timp [i nu a[ avea nici un motiv

s` m` \ntorc acolo.
– }i-ai g`si totu[i foarte u[or de lucru… Ai avea perspective
mult mai largi decât aici!
– Susan, sunt poli]ist. |ntr-o metropol`, poli]ia lucreaz` tot
timpul cu necunoscu]i, cu oameni care sunt \n trecere. E
pentru cei c`rora le place permanenta schimbare, nu pentru
mine. Eu prefer s`-i cunosc pe oamenii cu care am de-a face,
s` le cunosc problemele… Asta d` o alt` dimensiune muncii
pe care o fac. |ndr`znesc s` afirm c` a[a pot s` fiu un poli]ist
bun.
Pleda cu pasiune pentru cauza lui, [i Susan se sim]i
dezam`git` de aceast` fermitate. Nu vor g`si niciodat` un teren
pe care s` se \n]eleag`?
– Vino! spuse b`rbatul ap`sând \n sfâr[it pe sonerie. O s`
r`cim dac` mai st`m aici.
Le deschise un majordom care-i pofti \nùntru, \ntr-un hol
luminat feeric [i-i conduse la vestiar. Dup` aceea, p`trunser`
\ntr-un salon imens, ornat cu o mul]ime de flori, a[ezate \n vaze
de cristal. Undeva \n spate, o orchestr` cânta muzic` de jaz,
chelneri \mbr`ca]i \n negru se plimbau printre invita]i cu t`vi
pline cu pahare de [ampanie.
Susan, uimit` de splendoarea decorului, murmur` câteva
cuvinte de apreciere, dar se sim]i dintr-o dat` deprimat`. Era ca
[i cum o pr`pastie ap`ruse \ntre ea [i Steve. Refuza s` renun]e
la cel pe care-l sim]ea cel mai aproape de inim`, dar de care se
\ndep`rta din ce \n ce mai mult… El trebui s` fac` un efort
considerabil ca s-o atrag` \n conversa]ia amabil` cu
notabilit`]ile care venir` la ei. Dup` pu]in timp, Susan reu[i \n
sfâr[it s` se simt` mai destins`.
Câteva clipe mai târziu, Brucker-ii \n[i[i se apropiar` de ei.

Mary Lou Brucker era o blond` dr`gu]`, gra]ioas`, care trebuia
s` aib` cu vreo dou`zeci de ani mai pu]in ca so]ul. Zâmbitoare,
\ntinse mâna vizitatorilor \n timp ce acesta din urm` le spunea,
amabil:
– Domnule Markham, Miss Trent, bine a]i venit. Suntem
onora]i de prezen]a voastr`.
Susan zâmbi la rândul ei remarcând, pu]in mai departe,
prezen]a lui Robert Wakefield care vorbea \nsufle]it \n mijlocul
unui grup, iar tân`ra lui so]ie \l ]inea de bra].
– Mama ta mi-a spus c` scrii un ghid al consumatorului,
pentru marele public? zise Mary Lou.
– Exact.
– |n cazul `sta, ar trebui s` faci o tur` pe la uzin`. Am lansat
o nou` serie de produse cu multe calorii care ar merita s` fie
men]ionate…
– Din p`cate, explic` Susan, toate testele referitoare la
domeniul `sta au fost deja f`cute de c`tre cei de la universitatea
din Michigan. Nu pot s` fac adùgiri. Ar \nsemna s` fiu nevoit`
s` iau totul de la zero…
Mary Lou f`cu o mic` strâmb`tur`.
– Dac` a[a stau lucrurile, am putea s` facem chiar noi o serie
de teste care s`…
– M` tem c` asta n-ar schimba nimic. Pentru a dovedi
validitatea \ncerc`rilor, este nevoie de o echip` de speciali[ti
care s` r`spund` de toate controalele legale.
Mary Lou f`cu o mutr` bosumflat` [i so]ul ei mormì:
– Nu este nici un mijloc s` facem referire la produsele
noastre \n cartea dumitale?
68 ELEEN KELLY
– M` tem c` nu.
Cei doi se privir` o clip`, apoi Mary Lou declar`:
– Bine, dar asta nu te \mpiedic` s` vii s` vezi fabrica noastr`.
Mul]i dintre colegii tì de [coal` lucreaz` acum la noi. De
exemplu, Gena Borden, sora lui Frank Winter, care este una
dintre dactilografele cele mai bune…
Susan arunc` o privire spre Steve. |i zâmbea, dar era
imposibil s`-[i dea seama dac` o sf`tuia s` accepte sau nu
invita]ia. Oricum ar fi fost, trebuia s` nu le decep]ioneze \ntru
totul pe gazdele de ast`-sear`…
– A[ fi \ncântat`, primi invita]ia, politicoas`.
– Perfect, atunci. O s`-]i telefonez \n cursul s`pt`mânii
viitoare ca s` ne \ntâlnim, trase concluzia Mary Lou \nainte de a
se \ndep`rta \mpreun` cu so]ul ei.
– M-am purtat cum trebuia? [u[oti Susan lui Steven, la
ureche. Recunosc c` nu mai [tiam ce s` spun…
Nefiresc, el ridic` din umeri [i spuse:
– Nu v`d de ce-]i faci griji s` le faci pe plac.
Susan \n`l]` sprâncenele, surprins`.
– Steve, dar eu vreau… s` câ[tigi alegerile astea!
– Chiar a[a? Eram gata s` cred contrariul. N-ai nici un interes
s` se \ntâmple asta…
– Vreau s` fii fericit, [opti femeia, dezam`git`.
– Chiar dac` asta \nseamn` s` r`mân definitiv la Grafron?
Ea cl`tin` din cap.
– Da. Chiar \n cazul `sta…
Astfel, \n cel mai rù caz, se mai puteau vedea din când
\n când, atunci când timpul le permitea. Nu era solu]ia cea
mai bun`, dar era mai bine decât s` renun]e definitiv la el,
nu-i a[a?
– Uite-i pe p`rin]ii tì, spuse Steve, \ntrerupându-i firul

gândurilor.
Clayton Trent, cu toate c` era foarte elegant \n smochingul
lui, se \nc`p`]âna s`-[i ridice nervos nodul papionului. Nu-i
pl`cuser` niciodat` evenimentele mondene. Emma, \n schimb,
parc` radia \n taiorul ei bordo.
– Cât de frumoas` e[ti, Susan, spuse el \mbr`]i[ându-[i
fiica.
– {i tu ar`]i bine, r`spunse Susan cu duio[ie. V` consider pe
amândoi un cuplu foarte [ic.
– Steve, continu` Emma, sunt \ncântat` s` te v`d. Ce mai
face Eric?
– Nu-[i mai g`se[te locul de când a „ag`]at-o“ pe faimoasa
Wendy, glumi Steve. O cunoa[te]i?
– Foarte bine. A fost eleva mea când avea vreo zece ani…
Crede-m`, pe vremea aceea, f`cea ravagii printre bìe]i!
Sim]indu-se mai bine \n prezen]a p`rin]ilor ei, cu care se
\n]elegea atât de bine, Steve cuprinse mijlocul Susanei cu un
gest posesiv. Zâmbetul Emmei deveni mai afectuos [i, dup` ce
acceptase o cup` de [ampanie pe care i-o oferise un chelner,
adùg`, râzând:
– Acum \n]eleg de ce Eric vine pe la noi mult mai rar… Dar
de ce nu vii \mpreun` cu el, \ntr-o sear`? Poate s-o aduc` [i pe
Wendy, dac` vrea, bine\n]eles.Nu v`d nici un inconvenient \n
asta.
– Sunt sigur c` Eric va fi \ncântat, [i când considera]i
dumneavoastr`, va fi convenabil [i pentru mine, r`spunse
Steve. Doar s`-mi da]i telefon…
– {i eu? protest` imediat Susan, uimit` c` nu fusese b`gat`
\n seam`. Nu sunt [i eu invitat`?
70 ELEEN KELLY
– Ba da, po]i s` vii [i tu dac` vrei, replic` mali]ios Emma.

Susan \[i mu[c` buzele. C`zuse \n capcan`… maic`-sa,
[tiind-o c` nu-i pl`cea ca lucrurile s` se fac` f`r` ea, \i prev`zuse
reac]ia… [i-i l`s` ei s` stbileasc` data cinei \mpreun` cu Steve
[i Eric, cel de la care pornise discu]ia!
De altfel, Emma \i contempla acum pe cei doi tineri cu un
curios zâmbet pe buze, [i privirea i se opri o clip` asupra mâinii
pe care Steve o strecurase \n jurul Susanei.
Amuzat` [i \ntrucâtva exasperat`, Susan spuse:
– Steve, parc` prietenii ne fac semne s` mergem la ei. Ne
vedem mai târziu, mam`!
Restul serii se petrecu cât se poate de pl`cut, \n compania
vechilor cuno[tin]e care o puser` la curent pe tân`ra femeie cu
toate evenimentele care se \ntâmplaser` \n Grafton \n lipsa ei.
Susan se sim]ea f`când parte din colectivitate, dar asta nu putea
s` dureze prea mult, [tia bine… Când se desp`r]ir` \n cele din
urm`, aproape \i p`rea rù c` pleca.
Str`b`tur` drumul de \ntoarcere \ntr-o lini[te deplin`. Steve
opri \n fa]a casei ei. Dup` ce coborâr` din ma[in`, \ncuie
portiera [i urc` sc`rile pe urmele ei. Când Susan scoase cheia
din geant`, \mpins de un reflex pe care nu [i-l putu st`pâni,
Steve i-o lu` din mân` s` descuie el u[a.
Gestul acesta simplu f`cu s` se trezeasc` \n ei un val de
amintiri. Susan, de acum, nu mai vroia nicidecum ca seara s` se
termine aici, \n pragul u[ii… Totu[i, ce se-ntâmpla dac` \l invita
pe Steve s` intre? Ce evenimente putea s` declan[eze? Vor fi \n
stare s`-[i st`pâneasc` \ncordarea [i s` discute cu inima
deschis`, ca apropia]i, nu ca doi du[mani?
Nu-[i d`dea seama. Se gândea la un singur lucru: s`-l mai
p`streze pe Steve \nc` pu]in al`turi de ea.
giannijollys
– Vrei… s` intri o clip`? propuse \n cele din urm`, cu glasul

pu]in tremur`tor.
Steve \[i vâr\ mâinile \n buzunare [i o privi grav.
– Susan, nu cred c` ar fi o idee prea bun`.
Oft` discret [i se hot`r\ s` fie sincer.
– Inten]iile mele de data trecut` nu s-au schimbat. Dac`
r`mân cu tine, [tii ce-o s` se \ntâmple… Dac` nu e[ti hot`rât`
s` accep]i, prefer s`-mi spui. O s` m` duc „acas`“ [i cred c` a[a
ar fi mai bine pentru amândoi.
Era cât se poate de sincer, [i Susan sim]i un nod \n gât.
– Ai… dreptate. Mai bine mai a[tept, s` fiu sigur` c`…
putem avea posibilitatea unui viitor comun… E mai bine decât
s` complic`m situa]ia.
– {tiam c-o s` r`spunzi a[a, spuse b`rbatul \ncet.
|i era profund recunosc`toare pentru tactul de care d`duse
dovad`. N-o brusca, nu cùta s` se impun`…
– |n definitiv, avem timp, nu-i a[a? [opti ea, stângace.
Steve zâmbi.
– Susan, pentru tine, a[ da dovad` de o r`bdare infinit`.
Se aplec` spre ea, o s`rut` pe obraz [i disp`ru \n bezn`.
Capitolul 7
– Bun` ziua, Susan, spuse Eric cu un zâmbet larg. Speram s`

te g`sesc acas`.
St`tea \n pragul u[ii, cu un teanc de c`r]i [i caiete sub bra].
– Eric, ce surpriz` pl`cut`! exclam` Susan.
Lucrase f`r` \ntrerupere toat` dup`-amiaza [i acum se
preg`tea s`-[i fac` un ceai pentru o pauz` binemeritat`.
– Sper c` nu te deranjez, continu` nou-venitul. Vroiam s`
vorbesc pu]in cu tine.
– Bine\n]eles! Intr`, te rog.
|l lu` prietene[te de bra] s`-l conduc` \n buc`t`rie [i spuse:
– Am s` te servesc cu biscui]i cu ciocolat`, cum \]i plac ]ie…
i-am f`cut asear`.
– Mmm! veni imediat reac]ia bìatului. Nici nu se putea s`
nimeresc mai bine!
|ntorcându-se de la serat`, Susan nu se sim]ise destul de
lini[tit` s` se urce direct \n pat, [i \[i g`sise ceva de f`cut: s`
treb`luiasc` prin buc`t`rie.
Amândoi erau acum a[eza]i la mas`, cu o tav` plin` cu
biscui]i \n fa]`.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` binevoitoare gazda, turnând ceai

\n ce[ti. Te ascult!
Eric rupse automat un biscuit.
– Probleme sentimentale, r`spunse \ncet, f`r` s` ridice
ochii. M-am gândit c` ai putea s`-mi dai o mân` de ajutor…
|nduio[at` de stânjeneala lui copil`reasc`, r`spunse cu
blânde]e:
– Dumnezeule! Nu pretind c` sunt specialist` \n materie…
dar am s` fac tot posibilul s` te ajut.
– Sunt sigur c`-]i aduci aminte de Wendy, mormì Eric.
Ne-am \ntâlnit de câteva ori [i aveam impresia c` totul merge
bine… Ieri \ns`, n-a mai vrut s` se-ntâlnesc` cu mine.
– V-a]i certat?
– Nu… nu, despre a[a ceva este vorba. O preseaz` un coleg al
c`rui tat` este foarte \nst`rit. Cred c`-i place [i ei [i b`nuiesc c`…
– C` se folose[te de tine ca s`-l fac` gelos? complet` Susan,
alarmat` \n sinea ei.
– Chiar a[a, r`spunse sobru Eric, mâncând \nc` un biscuit.
Or, sunt sigur c` \n fond, tipului `stuia pu]in \i pas` de Wendy.
El trece foarte repede de la o fat` la alta, [i m` tem c` o s-o fac`
s` sufere…
Susan \[i sorbea ceaiul, gânditoare. Trebuia s` ac]ioneze cu
diploma]ie.
– Din p`cate, doar Wendy poate s` fac` alegerea.
– Mda! {tiu [i eu foarte bine c` a[a stau lucrurile, dar nu …
nu reu[esc s` nu m` mai gândesc la ea.
La fel cum nici ea nu putea s` nu se gândeasc` la Steve…
– Eric, ce-ai de gând s` faci?
– N-am nici cea mai vag` idee. De asta am venit la tine.
Dac` pu[toaica nu era \n stare s`-l aprecieze pe Eric la
adev`rata lui valoare, gândi Susan, ar fi fost mai bine s` renun]e
74 ELEEN KELLY
la ea, pur [i simplu. |ns`, dându-[i seama c` un asemenea sfat

n-ar fi fost bine primit, \l \ntreb`:
– Dup` p`rerea ta, ce-i place lui Wendy la pretendentul `sta?
Eric l`s` capul \n jos.
– Are ma[in`, mul]i bani de buzunar… [i e mereu bine
\mbr`cat.
– Eric, [tii bine c` nu haina \l face pe om, spuse cu blânde]e.
– Da, bine\n]eles, dar…
– Ai vrea ca Wendy s` fie mândr` de tine, nu-i a[a?
– Da, repet` Eric \ncet. Eu unul, nu prea m` pricep la haine.
Dar a[ vrea s` fac un efort pentru ea… Am ceva economii, [i …
mi-ar pl`cea dac-ai veni cu mine la Clacksburg, \ntr-o zi, s`
alegem dou`-trei lucruri de \mbr`cat.
– Cum vrei tu, Eric. Vin cu pl`cere.
Se \ndoia c` o hain` nou` ar fi f`cut o mare diferen]`, dar de
ce l-ar fi refuzat? El \[i d`dea seama probabil c` idila cu Wendy
risca s` se destrame. Era la vârsta când trebuia s` \nve]e singur
ce \nseamn` via]a.
– Mul]umesc, Susan, mul]umesc mult de tot! exclam`
bìatul, vizibil u[urat. Acum, trebuie s` m` \ntorc…
Susan se uit` la ceas.
– M` tem c` ai pierdut autobuzul… o s` te conduc eu.
– Foarte frumos din partea ta, dar e[ti sigur` c` nu-]i \ncurc
treburile?
– Nici vorb`.
Din cauz` c` se lucra la [osea, trecu ceva timp pân` ajunser`
la el acas`, [i Susan refuz` oferta lui Eric de a intra o clip`.
– Trebuie s` apar` [i Steve, insist` bìatul. O s`-i par` rù…
– Eric, \]i mul]umesc, dar am mult de lucru. Salut`-l din
partea mea… [i spune-i c-o s` mergem sâmb`t`, \mpreun`, la
Clacksburg.
Se \ntoarse acas` [i, dup` ce-[i f`cu repede o limonad`, se

apuc` din nou de lucru. Pe la opt, cineva sun` la u[`. Se ridic`,
\[i trecu mâna prin p`r [i se duse s` deschid`.
Era Steve, \mbr`cat civil, ceea ce \nsemna c` trecuse pe acas`
\nainte de a veni. Susan \l \ntâmpin` cu un zâmbet deschis, apoi
se \ncrunt` v`zându-i expresia preocupat`. Ce se-ntâmpla?
– Scuz`-m` c` te deranjez, spuse nou-venitul urmând-o
\nùntru. Vin din cauza lui Eric… L-ai v`zut ceva mai devreme,
nu-i a[a?
– Da, a trecut pe aici când a ie[it de la [coal`. Am hot`rât s`
mergem s`-[i cumpere ni[te haine, sâmb`t`.
– Susan, asta m` deranjeaz`. I-am repro[at c` apeleaz` la
tine, c`-]i r`pe[te timpul. E ca [i cum n-ar fi \n]eles c` nu mai
suntem logodi]i…
Femeia \ncerc` s`-l tempereze, cu blânde]e.
– Ascult`, Steve, nu m` deranjeaz` deloc s` m` ocup de Eric,
ba dimpotriv`, sunt bucuroas` c` pot s-o fac.
Steve se l`s` s` cad` \ntr-un fotoliu [i chipul i se destinse.
– Dac` a[a stau lucrurile, nu mai am nimic de spus… Uite
c-am rezolvat o problem`. S` trecem la urm`toarea, pentru c`
Eric nu este singurul motiv pentru care am venit aici.
– Exist` [i un al doilea? murmur` ea, sim]ind un nod \n gât.
|nainte de a se a[eza lâng` el, scoase dou` pahare [i-i oferi
de bùt. Dup` un moment de lini[te, el bù o \nghi]itur` de
whisky [i spuse:
– Dup` serata de ieri, m-am gândit mult la noi doi. Mi-am
spus c` dac` n-o s` ne mai vedem, o s` ne petrecem tot restul
vie]ii \ntrebându-ne dac` nu ne-am \n[elat renun]ând. Eu cred
dimpotriv` c` din moment ce e[ti aici, ar trebui s` ne \ntâlnim
cât mai des posibil. Chiar dac` ne ciond`nim din când \n când,
ceea ce, cunoscându-ne, mi se pare foarte probabil…
76 ELEEN KELLY
– Ei bine, Steve, vezi tu… [i eu am ajuns la acelea[i

concluzii. M-am gândit toat` noaptea. Pân` ieri, credeam c` ar
fi mai bine s` p`str`m distan]a. Pe urm`… m-am gândit c`
poate gre[eam…
Impresionat, Steve o prinse de mân`.
– Atunci, e[ti de acord? O s-o lu`m \ncet-\ncet, f`r` nici o
obliga]ie. {i o s` vedem…
Femeia accept`, cl`tinând din cap, cu ochii scânteind.
– Dac` e[ti liber`, hai s` ne petrecem seara \mpreun`!
– Depinde ce vrei s`-mi propui, glumi ea. Sunt o fat`
serioas`.
Dup` un moment de emo]ie intens`, sim]ea nevoia s` se
arate pu]in ironic`.
– M-am gândit la tot, replic` mali]ios Steve. Ce-ai zice de un
picnic sub cerul liber? Co[ul cu mâncare e preg`tit, \n ma[in`.
– Recunosc c` oferta e tentant`. Toat` ziua am lucrat la
ma[ina de scris, [i propunerea asta mi se pare paradiziac`… Ai
luat cafea?
– Un termos plin. |n plus, gr`tar de pui, sosul pe care-l
dore[ti, biscui]ii prefera]i…
– La asemenea bun`t`]i, cum a[ putea s` rezist? Vreau s` te
\ntreb ceva… Erai sigur c-o s` primesc invita]ia?
– Nu, veni r`spunsul, grav. Susan, \n privin]a ta nu sunt
sigur decât de un lucru: am nevoie s` te v`d… cât mai des.
Urm` o t`cere deplin`, iar dup` câteva clipe, ea spuse:
– Las`-m` o clip` s` m` preg`tesc, [i pe urm` sunt a ta.
Se duse \n dormitor unde, cu mâinile tremurânde, \mbr`c`
haine care s`-i ]in` de cald. Trebuia s` spun` lucrurilor pe
nume: \ntre ei \nc` exista ceva foarte puternic, o atrac]ie
\mpotriva c`reia nu puteau s` lupte, dar… poate gre[eau
jucându-se cu focul, hot`rându-se s` se \ntâlneasc` din nou. |n
definitiv, ce importan]` mai avea? De acum, se sim]ea \n stare s`

accepte orice risc. Steve avea dreptate: dac` nu-[i acordau o
ultim` [ans`, aveau s` regrete mereu.
– Sunt gata! anun]` femeia \ntorcându-se \n salon.
El \i privi admirativ pantalonii de lân` bej, asorta]i cu haina
cu guler de blan`, [i o lu` de bra] s-o conduc` la ma[in`.
Dup` ce urcar` \n ma[in`, Susan \i sim]i aroma after-shave-ului.
|l adulmec` cu pl`cere, savurând anticipat ceasurile lungi pe
care le va petrece \mpreun` cu el.
– V`d c` ai preg`tit totul, glumi ea.
– Doar pentru c` speram s` plec \mpreun` cu o femeie
tân`r`…
„Tân`ra femeie“ râse, \nro[indu-se, [i continu`:
– Unde l-ai l`sat pe Eric?
– |n sufragerie, \n fa]a unui morman de teme pe care ar
trebui s` le fac` pentru mâine. Astea fiind spuse, când am
plecat, l-am l`sat discutând la telefon cu faimoasa Wendy.
– Aha! Vor continua deci s` se vad`?
– Ca s` fiu mai clar, \[i d` toat` silin]a s-o conving` s` se
\ntâlneasc` din nou cu el. Zilele astea, abia am reu[it s` m`
apropii de telefon! ~sta e de altfel motivul pentru care am venit
la tine direct, f`r` s` te mai sun \nainte. F`r` s` mai spun c`,
prin viu grai, reu[esc s` fiu mai conving`tor…
– De bun` seam`! fu ea de acord.
Tocmai se preg`teau s` ias` din ora[, când ea \ntreb`:
– |ncotro mergem?
– Asta-i surpriza! E vorba despre un loc foarte frumos, pe
care pu]in` lume \l [tie. L-am descoperit \ntâmpl`tor \n
peregrin`rile mele.
Câteva minute mai târziu, descoperea cu pl`cut`
surprindere sub lic`rul stelelor un lac lini[tit m`rginit de copaci
78 ELEEN KELLY
mari, cu ramurile u[or unduite de briz`. |ncântat`, admir`

câteva clipe peisajul, dup` care \l ajut` pe Steve s` fac` focul.
Spectacolul fl`c`rilor o umplea de \ncântare.
– Am venit aici \mpreun` cu Eric vara trecut`, explic` Steve.
E locul meu preferat pentru pescuit. Dup` desp`r]irea noastr`,
am fost rupt de via]a social` timp de câteva s`pt`mâni, [i am
venit de multe ori s` m` refugiez aici.
– Atmosfera e atât de calm`, atât de lini[tit`, murmur` ea.
Uit`-te la mun]ii `[tia…
Culmile mun]ilor Virginiei, de jur-\mprejur, formau o
depresiune armonioas` [i grandioas`. Spre marea ei
surprindere, Susan \[i d`du seama c` asemenea spa]ii vaste, \n
ora[, \i lipsiser`.
St`tur` la taclale mult timp. De mult` vreme nu se mai
sim]iser` atât de destin[i unul \n prezen]a celuilalt.
Steve deschise un s`cule] cu nalbe [i le puse s` ard` pe foc;
imediat se r`spândi un miros pl`cut.
– N-ai niciodat` impresia c`… via]a trece prea repede?
\ntreb` Susan, gânditoare.
Steve zâmbi tandru.
– |n general, da. Dar depinde de \mprejur`ri… când ai
plecat la Lansing, aveam impresia c` fiecare zi dura un secol. |]i
lipse[te Michiganul?
– Sentimental, nu, cu toate c` e foarte frumos. Dar \n
Virginia m` simt la mine acas`… |n schimb, regret activitatea [i
tumultul ora[ului.
Medit`, melancolic`. Ce putea g`si la Grafton, \n afar` de
câteva cafenele [i cinematografele de provincie mai importante
care se aflau \n \mprejurimi?
– Te… plictise[ti, aici?
– Nu, murmur` ea. Dar… uneori, m` simt singur`.
– {i eu, Susan, [opti emo]ionat. Deseori. Foarte des…

F`r` s` se poat` \mpotrivi, ochii tinerei femei se umezir`
brusc [i-l rug`:
– Ia-m` \n bra]e, te rog. Strânge-m`…
O strânse \n bra]e [i, \n timp ce ea \[i \nfunda fa]a la pieptul
lui, \i mâgâie p`rul, \ncet, cu blânde]e. Nu-i v`zuse lacrimile,
dar un u[or suspin \l nelini[ti. O sili s` ridice capul, prinzând-o
de b`rbie.
– Susan, ce se-ntâmpl`? Plângi?
Cl`tin` din cap, incapabil` s` articuleze vreun sunet,
blestemându-se \n sinea ei. De ce trebuia s` dea dovad` de o
asemenea sl`biciune prosteasc`?
– Te iubesc, \i murmur` deodat` Steve la ureche. Te-am
iubit mereu…
– {i eu…
Lacrimile, \ncet-\ncet, se oprir`. Poate nu aveau un viitor \n
comun, dar cel pu]in acum, ea refuza s` cread` c` ceva \l va
strica.
Se \ntoarser`, lipi]i unul de cel`lalt \n c`ldura din ma[in`.
– O s` te sun, promise Steve când o l`s` acas`.
– Am \n]eles… o s` a[tept, fu r`spunsul Susanei.
Capitolul 8
– Nu-mi vine s` cred! exclam` Eric \n momentul \n care

Susan intr` \n casa lor, sâmb`t` diminea]a.
– Felicit`ri! r`spunse nou-venita râzând.
Schimb` o privire complice cu Steve, care se apropie s-o
s`rute tandru [i se \ntoarse spre fratele lui mai mic.
– Când va avea loc marele eveniment?
– Duminica viitoare. Nu [tiu cum o s` am r`bdare pân`
atunci!
Steve pufni \n râs [i, ]inând-o pe Susan \n bra]e, glumi:
– Dac`-]i mai r`mân ceva bani \n diminea]a asta, cine [tie,
poate-]i cumperi [i o ma[in` sport! Ar fi foarte util` \n situa]ia
\n care te afli…
– |ntr-adev`r, cu atât mai mult cu cât am renun]at la cea
veche, ripost` Eric pe acela[i ton glume].
Chiar visa s` aib` ma[ina lui– perspectiv` mult peste ceea
ce-[i putea permite– [i de obicei evita s` abordeze subiectul,
dar ast`zi, parc` plutea pe noura[i [i nimic nu putea s`-l
indispun`.
Cei doi fra]i \[i \mbr`car` paltoanele, [i to]i trei plecar` la drum.
Când ajunser` la Clacksburg, aleser` un magazin elegant [i
Eric, dup` ce hoin`ri prin toate raioanele, \mbr`c` o superb`
hain` de tweed.
– Eric, ]i se potrive[te de minune, \l asigur` Susan, cu
c`ldur`.
– |ntru totul de acord, \nt`ri Steve.
Bìatul, \ncruntat, se privea \n oglind` din toate unghiurile.
– Crede]i c-o s`-i plac` lui Wendy? murmur` el. Nu e pu]in
prea… clasic`?
Arunc` o privire nostalgic` spre un rând de haine ultimul
r`cnet, mai extravagante [i bine\n]eles mai scumpe.
– Ar trebui s` iei haina de tweed, \i explic` Susan cu
diploma]ie. E o stof` care arat` foarte bine [i care se poate
asorta cu o sumedenie de alte articole de \mbr`c`minte,
obi[nuite sau mai sofisticate.
Ca s`-[i demonstreze spusele, \i trecu prin fa]a ochilor ni[te
pantaloni de velur cu o c`ma[` asortat`, apoi ni[te pantaloni de
ocazie de culoare crem.
– |n]eleg ce vrei s` spui, r`spunse Eric c`ruia i se lumin`
fa]a. Tu ce p`rere ai, Steve?
– Susan are dreptate. Alegerea mi se pare cea mai chibzuit`.
Dar Eric, din nou, [ovìa.
– Lui Wendy nu-i place ce este chibzuit…
Steve reu[i s`-[i ascund` un oftat exasperat, dar nu putu s`
se ab]in` s` nu-i r`spund` sec:
– Problema nu-i asta. Problema e s` [tii dac` te place
sau nu…
– Da… da, m` place, murmur` Eric. O s` \mbrac [i ni[te
pantaloni, ca s` v`d cum \mi st`.
82 ELEEN KELLY
|n vreme ce disp`rea \n cabin`, Susan \i [opti lui Steve la ureche:

– {tii c` cea mai bun` metod` de a \ncuraja pasiunea unui
adolescent este s-o dezaprobi?
– Ai dreptate. Ar trebui s` dau dovad` de mai mult tact…
– Ai \ncredere \n Eric. D`-i timp. |ntr-o bun` zi, o s`
\n]eleag` anumite lucruri.
– A[ vrea s` nu-l fac s` sufere!
– Steve, nu po]i s`-l protejezi ve[nic.
T`cur`, pentru c` Eric tocmai ap`ruse din nou, \ncântat de
pantaloni. Susan \l ajut` s`-[i g`seasc` o c`ma[` [i o cravat`
asortate, pe urm`, odat` cump`r`turile rezolvate – cu ajutorul
generos al fratelui mai mare – Eric declar`:
– Eu mor de foame… de ce nu lu`m un sandvi[ \nainte de
a trece la cump`r`turile pentru tine, Steve?
Acesta din urm` \ncepu s` râd`.
– Haide, Eric, e abia ora unsprezece, [i diminea]` ai avut
parte de un mic dejun copios!
– Dar sunt \n cre[tere, replic` Eric, solemn.
– Susan izbucni \n râs, [i Steve hot`r\, uitându-se la ceasul
de la mân`:
– Du-te [i m`nânc` singur. Ne \ntâlnim peste o or`, la barul
din col]ul str`zii.
– Am \n]eles!
Eric se \ndep`rt` cu pasul [trengarului, [i Steve se \ntoarse
spre Susan.
– |]i mul]umesc c` ai venit… F`r` tine, nu [tiu cum m-a[ fi
descurcat s`-l conving s` fac` o alegere de bun-sim]…
– Mama spune, r`spunse femeia amuzat`, c` te \n]elegi mai
u[or cu copiii altora decât cu ai tì.
Str`b`tur` la rândul lor toate raioanele, [i Steve \ncerc` un
blazer foarte frumos de lân` albastr`, la dou` rânduri. Cu
zâmbetul pe buze, f`cu o piruet`, ca s` fie admirat. Nuan]a \i

punea \n valoare culoarea ochilor, [i croiala i se potrivea la fix
pe umerii la]i.
– Ia-l, Steve! spuse Susan, entuziasmat`. Ar`]i splendid.
– O s`-]i ascult sfatul… cu atât mai mult cu cât, adùg`
mali]ios, \nc` nu [tii, dar [i tu e[ti invitat` sâmb`t` la bal.
– Sâmb`ta viitoare? Cu ce ocazie?
– Date fiind atribu]iile mele, directorul liceului mi-a cerut s`
fiu [i eu printre elevi, ca s` nu fie nici o problem`. Mi-ar pl`cea
s`-mi ]ii companie, iar la terminarea balului, pe la miezul
nop]ii, o s` putem merge \mpreun` la un restaurant din
Clacksburg. Unele r`mân deschise pân` foarte târziu.
– Steve, nimic nu mi-ar putea face o pl`cere mai mare.
Dup` atâtea reuniuni « serioase » la care participase, accepta
cu bucurie perspectiva unei seri romantice.
– Cu ce s` m` asortez la blazerul `sta?
– |]i sugerez o c`ma[` verde [i ni[te pantaloni \n carouri,
glumi cea \ntrebat`.
Se sim]ea bine [i era gata s` spun` glume [i prostii, ca o
pu[toiac` f`r` griji. Din ce \n ce mai mult, \[i d`dea seama c`
nu-[i mai putea \nchipui via]a f`r` el…
|n timp ce se preg`teau s` se duc` s`-l \ntâlneasc` pe Eric, o
prinse de mân` [i o strânse zdrav`n.
– Ce p`cat c` dup`-amiaz` trebuie s` m` duc la munc`,
murmur` el.
Femeia cl`tin` din cap [i privirile li se \ntâlnir`, deodat`
aprinse de dorin]`. Când vor avea din nou câteva ceasuri lungi
de libertate \n fa]`?
*
* *
84 ELEEN KELLY
S`pt`mâna urm`toare, ritmul febril al preg`tirilor electorale

\ncepu din nou. De \ndat` ce aveau o clip` liber`, se \ntâlneau
s` dea nenum`rate telefoane, s` r`spund` la scrisori, s` trimit`
pliante. Prudent, Steve avea grij` s` p`streze o oarecare distan]`
fa]` de ea, dar o fixa de multe ori cu câte o privire dr`g`stoas`.
Când veni ziua balului, Susan era deja convins` c` trebuia s`
g`seasc` un mijloc de a-[i uni destinele. Dar nu era u[or, cât`
vreme se ag`]au amândoi cu atâta \nver[unare de propriile
proiecte de carier`.
De data asta, când Steve veni s-o ia, era deja preg`tit`, [i-i
deschise u[a \mbr`cat` cu o \ncânt`toare rochie de m`tase roz.
– Deja \mbr`cat`? \ntreb` nou-venitul, pref`cându-se
dezam`git. {i eu, care speram s` ai nevoie de mine s` \nchizi
fermoarul neascult`tor…
– M` surprinde limbajul `sta, din partea unui [erif care va
avea grij` de buna desf`[urare a unei reuniuni de liceu.
– Balul \ncepe abia la ora opt, r`spunse el pe acela[i ton.
Trebuie s` am grij` abia dup` aceea.
Pe urm`, sco]ând mâinile pe care pân` atunci le ]inuse
ascunse la spate, scoase la iveal` un buchet splendid de garoafe
albe [i roz.
– Po]i s`-]i prinzi una la corsaj… Se potrive[te perfect la
culoare cu rochia.
– E o \ntâmplare, sau [tiai de la \nceput cu ce m` \mbrac?
murmur` Susan, impresionat`.
– Am sursele mele de informa]ii. |n cazul `sta, mama ta…
Susan \ncepu s` râd`.
– Acum \n]eleg de ce o s`pt`mân` \ntreag` m-a \ntrebat
despre toaletetele mele! M-a surprins o asemenea curiozitate
din partea ei.
Dup` ce puse florile \ntr-o vaz`, lu` una [i se duse \n fa]a
oglinzii s` [i-o prind` cu o agraf`.
– Las`-m` s` te ajut…
El se apropie, \i lu` garoafa din mân` [i, cu un gest sigur, o
strecur` \n decolteul rochiei. Apoi o prinse cu agrafa pe care
i-o \ntinsese [i f`cu un pas \napoi s` vad` rezultatul.
– Susan, e[ti superb`, spuse b`rbatul cu un glas dintr-o dat`
grav.
Mi[cat` de atingerea mâinilor lui, se \nro[i f`r` s` r`spund`,
cuprins` de o subit` timiditate.
– Dac` te-a[ fi cunoscut \n perioada când mergem eu \nsumi
la balurile liceenilor…
Privind-o \mbr`când un mantou de velur gri, pentru ocazii,
spuse surprins:
– F`r` blan`, ast`zi?
– Da. M` tem c` \n mijlocul pu[tilor ar p`rea o ]inut` pu]in
deplasat`.
El \ncuviin]`, cl`tinând din cap.
– Ai dreptate, f`r` \ndoial`.
Sala de sport a liceului fusese decorat` foarte frumos. De-a
lungul pere]ilor, \n partea de sus, erau \n[irate ghirlande cu
flori colorate. Mesele rotunde, aduse de la cantin` [i acoperite
cu fe]e de mas` albe, d`deau o not` elegant`. Pe scen`, o
forma]ie de tineri entuzia[ti cântau ultimele hituri [i perechi
\ncântate se zbân]uiau pe ringul de dans.
Steve [i Susan se plimbar` printre tineri, \nduio[a]i.
– Asta-mi aduce aminte de adolescen]`! suspin` Susan, cu
un zâmbet nostalgic pe buze.
– Pari mai proasp`t` decât multe dintre mutri[oarele astea,
prea intens machiate.
Cu mâinile \n buzunare, [eriful supraveghea discret sala cu
ochii, pândind [i cea mai mic` dezordine.
Susan, amuzat`, tocmai \l v`zuse pe Eric.
86 ELEEN KELLY
– Uite-]i fratele, \i [opti la ureche. Nu l-am v`zut niciodat`

atât de fericit.
Mândru ca un pùn, mergea \mpreun` cu Wendy, radioas`,
\mbr`cat` cu o minunat` rochie de muselin` de culoare galben-
deschis. {i ea \[i prinsese flori la corsaj, doi trandafira[i de
culoarea [ofranului.
– Am ales \mpreun` florile, preciz` Steve, vizibil impresionat
de fericirea fratelui mai mic. Hai s` ne a[ez`m undeva…
Aleser` o mas` situat` \n centru, [i Steve aduse de la bufet
dou` pahare cu suc de fructe.
– Fii atent` cum bei, o sf`tui \ncet \nso]itorul, pentru c` de[i
alcoolul e strict interzis la asemenea evenimente, am auzit pe
cineva spunând c` unii sper` s` « \ndulceasc` » bùturile cu
whisky.
Susan bù o \nghi]itur`.
– Pentru moment, totul mi se pare \n ordine!
Cu [eriful prezent \n sal`, se gândea Susan, de bun` seam`
c` nimeni nu va \ncerca s` fac` ceva neregulamentar… |ntoarse
capul s`-i priveasc` din nou pe Eric [i pe Wendy care se ]ineau
de mân`, [i o impresionar` privirile adoratoare pe care le
schimbau. Sim]ise [i ea vreodat` o asemenea emo]ie? Da,
bine\n]eles. De dou` ori. {i prima, ca [i a doua oar`, cu Steve…
– Mi se pare c` sentimentele lor sunt sincere. |mi \nchipui
c` nu te temi de influen]a pe care ar putea s-o aib` asupra lui,
nu-i a[a?
– Nu, cel pu]in pentru moment. Dimpotriv`, fata asta pare
s` aib` o influen]` miraculoas` asupra lui Eric… |i d` foarte
mult` siguran]`.
– Deci, e[ti de acord!
– Da. Dar sunt totu[i vigilent…
Privirile lor, tandre, se \ntâlnir`.
– Oricum, ai avut dreptate s` ai \ncredere \n el.

– A[a cred [i eu. F`r` \ndoial`, de multe ori am tendin]a s`
m` ar`t prea ne\ncrez`tor. De exemplu, \n ceea ce ne prive[te
pe noi…
Nu termin` fraza, dar \i prinse mâna [i i-o strânse. Pentru
moment, forma]ia abandonase ritmurile \ndr`cite ca s` cânte o
muzic` mai lini[tit`, mai languroas`. Atunci \i propuse:
– Vrei s` dans`m?
Ea arunc` o privire c`tre ceilal]i adul]i care veniser` pe post
de « \nso]itori ». To]i erau a[eza]i la mese [i probabil nici prin
gând nu le trecea s` se aventureze pe ringul de dans.
– Crezi c`… ne-am putea permite a[a ceva?
Steve ridic` non[alant din umeri.
– Bine\n]eles. Eu reprezint legea aici, [i \mi permit s`-mi
abandonez postul pe timpul unui dans! Cu atât mai mult cu cât
nimic nu m` \mpiedic` s` stau cu ochii deschi[i.
O lu` cu el, \i strecur` o mân` dup` mijloc [i se l`sar`
antrena]i de muzica melancolic`, senzual`. La sfâr[itul
cântecului, nemairezistând, \[i lipi buzele de tâmpla
\nso]itoarei. I se p`rea atât de greu s` nu cedeze dorin]ei fizice
care-l cuprindea, \n prezen]a ei. Dar [tia c` aceast` pruden]`
constituia o etap` necesar` a rela]iei lor. Trebuia s-o
recucereasc` pu]in câte pu]in, treptat. Nu-[i permitea nici un
gest impulsiv pe care ar fi putut s`-l regrete dup` aceea. Cu o
secret` satisfac]ie, o sim]i destinzându-se lipit` de el [i,
imperceptibil, oftând u[urat`.
Deodat`, se \ncrunt`. Tocmai v`zuse un grup de adolescen]i
fofilându-se afar`, cu Wendy [i Eric printre ei.
– A[teapt`-m` aici o clip`, \i spuse brusc. M` \ntorc imediat.
Femeia \[i \n`l]` sprâncenele f`r` s` pun` nici o \ntrebare [i
se \ntoarse la masa lor.
88 ELEEN KELLY
Zece minute mai târziu, Steve ap`ru [i a[tept` ca so]ia

primarului, care venise s-o salute pe Susan, s` se \ndep`rteze.
– Unul dintre bìe]i a ascuns mai multe sticle de whisky \n
dulap, explic` el. Fiecare membru al grupului trebuia s` ia câte
una…
– {i Eric? \ntreb`, speriat`.
Steve cl`tin` din cap.
– Nu, bine\n]eles. El [i Wendy, dimpotriv`, vroiau s`-i fac` s`
renun]e la planul lor.
Susan zâmbi, u[urat`. Asta era impresia pe care o avea [i ea
despre Eric.
– Ce-ai f`cut cu bùtura?
– Am avut grij` s-o v`rs \n chiuvete!
– O s`-i spui directorului se s-a \ntâmplat?
– De data asta, nu. Din punctul meu de vedere, incidentul
este \nchis… |n schimb, dac` se repet`, o s` fie alt` poveste!
Eric tocmai se apropia de masa lor, ]inând-o de mân` pe
Wendy, pu]in palid`.
– Ne pare rù pentru ce s-a \ntâmplat, declar` bìatul, cu o
expresie sobr`. Nu i-a[ fi crezut \n stare s`…
Wendy \[i mu[c` buzele [i, \ntr-o pornire de sinceritate,
interveni:
– Eu, i-a[ fi crezut. |l cunosc bine pe Frankie, cel care a adus
sticlele. B`nuiam ceva \nc` de la \nceput… Or [tiam c`, \n cazul
\n care se \ntâmpla ceva, am fi fost priva]i de balurile [i ie[irile
din restul anului…
– Ai procedat cum trebuie. Data viitoare, pur [i simplu vino
la mine s`-mi spui. Ne-am \n]eles?
Fata l`s` ochii \n jos, ru[inat`.
– Acum, am s-o duc pe Wendy s` mânc`m ceva, spuse Eric.
Steve zâmbi, \ng`duitor.
– |n mod excep]ional, po]i s` prelunge[ti serata… dar vreau

s` fii acas` \nainte de ora dou`. Ai \n]eles?
– |n]eles!
Cei doi adolescen]i, din nou lini[ti]i, plecar`.
– Asta \nseamn` c`… trebuie s` ne \ntoarcem [i noi pân` la
dou`? murmur` Susan, dezam`git`.
– Nu. Am deplin` \ncredere \n Eric… Ast`zi avem liber,
Susan.
Se bucura prea mult de prezen]a ei [i, cel pu]in pân` mâine
diminea]`, nimic pe lume nu l-ar fi putut \mpiedica s` r`mân`
lâng` ea.
Restul s`rb`torii se desf`[ur` f`r` nici un incident [i, dup`
aceea, \mpreun`, merser` pentru o cin` romantic` \ntr-un mic
restaurant din Clacksburg. Când ma[ina opri \n sfâr[it \n fa]a
casei Susanei, era aproape trei diminea]a.
Cu toate astea, nici unul dintre ei nu sim]ea nici o urm` de
oboseal`; o stranie complicitate, amestecat` cu dorin]` [i
tensiune \i cople[i. Susan deschise u[a cu o mân` tremur`toare,
aprinse \n sufragerie o lamp` de veghe [i murmur` aproape
imperceptibil:
– Vrei s`-]i fac o cafea? {tiu c` nu bei niciodat` când trebuie
s` conduci…
Dar Steve cl`tin` din cap. Se apropie de ea, o ajut` s`-[i
scoat` mantoul [i o lu` \n bra]e.
– Nu vreau asta… ci altceva, Susan. Nu crezi c`, acum,
putem s` ne permitem?
B`rbatul avea impresia c` venise timpul pentru o reg`sire
mai profund`, mai intens`. {tia c` nu trebuia s` lase s` scape
anumite momente privilegiate ale existen]ei, când atmosfera
vibra \ntr-un anume fel…
90 ELEEN KELLY
Con[tient` c`, pentru prima oar` dup` mult timp, erau

perfect la unison, Susan [opti un „da“ abia auzit.
Ridic` fa]a spre el [i se s`rutar` cu pasiune, \ndelung, la fel
de tulbur`tor ca atunci când se cunoscuser`, cu câ]iva ani
\nainte. Steve o ridic` \n bra]e [i o duse \ncet \n pat, [i \ncepu
s`-i desfac` rochia…
– Susan, [tii bine c` n-am nevoie numai de trupul tù, \i
spuse \nfl`c`rat, ci [i de dragostea ta, de tine \ntreag`… Nu-]i
cer absolut nici o promisiune. Las`-m` doar s` te iubesc atâta
timp cât suntem \mpreun` la Grafton…
|i oferea mai mult decât \i oferise vreodat`, f`r` s`-i cear`
nimic \n schimb. Profund impresionat`, se lipi de el.
– Te iubesc, Steve…
Numai lumina lunii p`trundea \n camer`, dând scenei un
aspect aproape ireal, [i totu[i, \n sfâr[it realizat. Se d`ruir` cu
patim` clipei prezente, redescoperind pl`ceri pe care le mai
cunoscuser`, dar n-ar fi crezut posibil s` le fac` s` renasc` atât
de violent. Mult timp dup` aceea, \n extaz, adormir` unul \n
bra]ale celuilalt…
*
* *
A doua zi diminea]`, \n timp ce adunau mere din livada de

lâng` casa lui Steve, privind-o cu cât` vigoare umplea co[ul,
acesta remarc`:
– De când te-ai \ntors, nu ]i-ai acordat nici o zi de repaus,
nu-i a[a? Lucrezi \ntr-un ritm frenetic.
– Da… recunosc. E din cauz` c`… asta m` face s` nu m`
mai gândesc la viitor, i se destìnui cu sinceritate.
– E vorba [i de viitorul nostru?

Femeia intuise c` avea s` urmeze aceast` \ntrebare [i,
stânjenit`, \ntoarse capul.
– Steve, [tii c` nu pot s`-]i promit nimic, [i mi-ai spus c` nici
n-o s`-mi ceri a[a ceva… Data trecut`, am ac]ionat foarte
precipitat. S` lu`m lucrurile pe rând. |n plus, [i tu consacri mult
timp lucrului tù.
– Cu diferen]a, r`spunse el cu blânde]e, c` a[a am f`cut
mereu, pentru c` sunt fericit s` trìesc aici, ceea ce nu este [i
cazul tù.
Femeia suspin`. Obstacolul p`rea de neocolit. Cât detesta s`
trebuiasc` s`-l \nfrunte!
– E foarte greu s` fii femeie. Ni se cere s` ducem [i s`
câ[tig`m luptele pe toate fronturile, indiferent c` este vorba pe
plan profesional sau afectiv…
– |]i ceri tu \ns`]i, o corect` cu blânde]e Steve.
Ridic` ochii spre el, cu privirea sincer` [i obosit`.
– Nu ignor lucrul `sta… Teoretic, se poate. Din p`cate,
când ajungem la practic`, mi se pare absolut imposibil. |n
trecut, a trebuit mereu s` sacrific o alternativ`…
– Gânde[te-te totu[i la Patsy Winter. Lucreaz`, \[i cre[te
copiii…
– Steve, nu-i acela[i lucru. Ea lucreaz` chiar aici, unde are un
mare num`r de m`tu[i, veri[oare, cumnate care s` mai stea cu
copiii. De altfel, din cauza asta jurnalul nu merge prea bine…
– Insinuezi c` s-ar descurca mai bine dac` n-ar avea obliga]ii
familiale?
– E o ipotez` care trebuie luat` \n considerare, nu crezi?
replic` Susan pe un ton sfid`tor. Patsy este unul dintre pu]inele
exemple de femei pe care le cunosc, \n stare s` \mpace [i capra
92 ELEEN KELLY
[i varza. Celelalte \[i petrec timpul jonglând \ntre carier` [i

c`min; de aici rezult` c` fac totul la un nivel mediocru, \n loc s`
reu[easc` s` fac` bine un singur lucru…
Glasul \ncepu s`-i tremure. Se sim]ea deodat` gata s`
izbucneasc` \n lacrimi, aproape \nvins`.
– Eu… eu n-a[ vrea s` dau rasol \n ceea ce fac. Dup` e[ecul
de care am avut parte, mi-am pierdut aproape toat` \ncredere
\n mine [i-mi vine greu s` urc \napoi panta pe care am coborât.
Nu v`d cum mi-a[ putea \ntemeia o familie \n condi]iile astea.
A[ avea tendin]a de a impune frustr`rile mele tuturor fiin]elor
dragi din anturajul meu…
Steve r`mase gânditor o clip`, cu un m`r \n mân`.
– |]i \n]eleg greut`]ile, spuse pân` la urm`, [i recunosc c` e
greu s` realizezi totul \n acela[i timp. Totu[i, asta nu \nseamn`
\n nici un caz c` ar fi imposibil, Susan.
– Steve, gânde[te-te, a[ putea s` te fac fericit dac` ar trebui
s` renun] la o parte din mine?
Urm` o t`cere prelungit`. Se gândea c` niciodat`, vreo
femeie nu-i trezise o asemenea emo]ie. Trebuia s` reu[easc`
s-o fac` s` \n]eleag` c` era un element de care trebuia s` ]in`
seama \ntr-o bun` zi. Pentru fericirea amândurora, sau m`car
pentru lini[tea sufleteasc`, trebuia s-o fac` s` ia o hot`râre,
indiferent care ar fi fost aceasta.
– Susan, nu ]i-ai dorit niciodat` s` ai o familie?
– Ba da, bine\n]eles!
– Dar nu imediat… nu-i a[a?
– Nu, recunoscu cea \ntrebat`, pe un ton mai sc`zut.
Cu o recuno[tin]` amar`, \n]elese c` era sincer`, c` nu cùta
s`-l \n[ele.
– Ei bine, re\ncepu el prinzând-o \n bra]e cu tandre]e,
\n]eleg c` n-avem alt` solu]ie decât s` fim r`bd`tori. |n definitiv,
nici Roma n-a fost construit` \ntr-o zi… Cu timpul, poate c`

lucrurile se vor rezolva de la sine.
Femeia \nchise ochii [i se lipi mai strâns de el.
– Sper din toat` inima s` se \ntâmple a[a!
– Câ]i copii ai vrea s` ai?
– Doamne… cred c` unul. Poate doi, dar nu mai mul]i, din
cauz` c` am de gând s` muncesc din nou.
– Mi se pare rezonabil. Maic`-ta, de exemplu, a predat mul]i
ani, nu-i a[a? Totu[i, mi se pare c` s-a descurcat de minune cu
educa]ia ta!
Susan zâmbi.
– Iau drept un compliment ceea ce-ai spus… Mama ta,
dimpotriv`, n-a muncit niciodat`, dac`-mi aduc bine aminte.
Steve \ncuviin]` cl`tinând din cap, cu o privire deodat`
nostalgic`.
– A[a este. |mi \nchipui c` a f`cut parte dintr-o genera]ie de
femei \ntru totul satisf`cute s` r`mân` acas`… [i cred c` a fost
chiar fericit`. Singurul repro[ pe care i l-a[ fi putut face ar fi fost
f`r` \ndoial` devotamentul f`r` limite pentru tata, care se
compl`cea \n situa]ia asta. E o atitudine pe care eu n-a[ putea
s-o suport. Pe de alt` parte, p`strez cea mai frumoas` amintire
despre c`ldura ei matern`, despre veselia permanent`…
|nduio[at`, Susan \i strânse mâna cu blânde]e, [i t`cur` un
moment. Dup` aceea, Steve vorbi din nou.
– S` nu crezi c` o consider modelul ideal… [tiu foarte
bine c` tu n-ai putea s` fii mul]umit` s` te \nchizi \n tine, chiar
dac-ai avea copii.
– Eu una, \ncepu Susan zâmbind din nou, cred c`
maic`-mea mi-a servit ca exemplu. N-a muncit tot timpul, [tii
bine. A r`mas acas` pân` am \mplinit zece ani…
94 ELEEN KELLY
– Ce s-a \ntâmplat atunci?

– Tata a fost internat \n spital timp de câteva luni, din cauza
unei maladii serioase. Ca s` fac` fa]` problemelor financiare,
mama s-a angajat ca secretar`. Pe urm` [i-a dat seama c` treaba
pe care o f`cea nu-i pl`cea deloc, [i s-a hot`rât s`-[i reia studiile
universitare ca s` devin` profesoar`.
– A fost un act de curaj din partea ei, interveni Steve, pe un
ton admirativ.
– Da, cu atât mai mult cu cât, la \nceput, tata s-a ar`tat foarte
reticent. |nceputul a fost foarte greu. Am \ncercat s-o ajut cât
puteam la treburile casei, [i cred c` de atunci a ap`rut pasiunea
mea pentru problemele consumului! |i cùtam produsele cele
mai ieftine, m` informam despre drepturile [i ajutorarea
consumatorului… |ncet-\ncet, ne-am antrenat \n joc. Când tata
a venit de la spital, se a[tepta s` g`seasc` totul cu fundu-n sus,
vasele de mai multe s`pt`mâni \nghesuite \n chiuvet`. |n loc de
asta, totul era \n perfect` ordine, mama tocmai reu[ise la
examene [i plângea stropind florile, temându-se c` n-o va l`sa
s` munceasc`…
Steve o asculta cu aten]ie, fascinat.
– {i cum a reac]ionat?
– A fost foarte emo]ionant, [opti Susan. A fost o scen` pe
care n-am s-o uit niciodat`… A f`cut un tur prin toate
camerele, apoi a luat-o \n bra]e [i a s`rutat-o, cerându-i
iertare cu o tandre]e pe care nu a[ fi b`nuit-o niciodat`.
Când mama s-a angajat la colegiu, i-a oferit un enorm buchet
de trandafiri.
Tot vorbind, \ncepuser` s` mearg` [i ajunser` la casa lui
Steve. L`sar` merele \n c`mara de lâng` buc`t`rie.
– Aveam impresia c` [tiu totul despre tine, remarc` Steve;
povestea asta n-o [tiam.
– F`r` \ndoial` c` mai ai multe de descoperit, \l tachin` ea.

Deodat`, f`r` s`-[i dea seama de ce, \ncepu din nou s` spere.
Poate tocmai pentru c` reu[eau s` vorbeasc` cu inima deschis`,
spre deosebire de atâtea alte cupluri…
– Dac` mai e[ti aici de Cr`ciun, declar` Steve care a[eza cu
grij` fructele pe rafturi, o s`-]i fac o pl`cint` cu mere… m`
pricep foarte bine.
|[i mu[c` buzele [i nu r`spunse. Cine [tie unde va fi atunci?
|n mintea ei, spera s` g`seasc` un alt serviciu, \ns` deodat`, nu
mai era atât de sigur` c` [tia ce vrea…
– Eventual, o s`-mi p`strezi [i mie o bucat`, spuse tân`ra
femeie pe un ton relaxat.
Steve a[ez` ultimul m`r [i se \ntoarse spre ea, cu o privire
serioas`. Inimile lor parc` \ncepuser` deodat` s` bat` la unison,
[i Susan \[i sim]i palmele umezindu-se. Str`b`tur` \n acela[i
timp distan]a care-i desp`r]ea, [i buzele lor se \ntâlnir`.
– Of, Susan, gâfâi Steve dup` s`rutul lung. Toat` s`pt`mâna
viitoare trebuie s` fiu la un congres, la Charleston. O s`-mi
lipse[ti teribil.
– {i tu o s`-mi lipse[ti mie, Steve, spuse \ncet femeia,
ag`]ându-se de el.
B`rbatul o privi o clip`, cu infinit` tandre]e, apoi puse din
nou st`pânire pe gura ei.
– O s` te \ntorci repede, nu-i a[a?
El \ncuviin]`, cl`tinând din cap. Ideea unei desp`r]iri, chiar
dac` de scurt` durat`, le devenea deodat` greu de suportat.
Capitolul 9
Luni dup`-amiaz`, la ora când aveau \ntâlnire, Mary Lou

Brucker o \ntâmpin` pe Susan cu amabilitate.
– Miss Trent, \]i suntem foarte recunosc`tori c` ]i-ai g`sit
timp s` vii s` ne vezi instala]iile.
Din exterior, cl`direa imens` de beton [i sticl` p`rea foarte
impun`toare. Gazda \[i conduse vizitatoarea spre intrare,
adùgând:
– Diminea]`, când ]i-am dat telefon, p`reai atât de ocupat`!
Susan \[i amintea conversa]ia. Se str`duia s` lucreze la cartea
ei, f`r` s` reu[easc` s` nu se mai gândeasc` la Steve, [i [ovìse
un moment \nainte de a accepta invita]ia.
– Eram preocupat` de cartea la care lucrez, m`rturisi.
Editorul abia a[teapt` manuscrisul.
Pân` la urm`, se hot`râse s` vin`, ca s`-l ajute pe Steve, dar
f`r` prea mare entuziasm…
– Robert Wakefield [i so]ia au fost pe aici s`pt`mâna trecut`,
continu` Mary Lou. Au plecat \ncânta]i de ceea ce au v`zut, [i
le-au pl`cut foarte mult preparatele noastre!
Susan se \ntreb` cum s` reac]ioneze. Cu gelozie sau dând

dovad` de un entuziasm for]at? Hot`rându-se s` se arate cât mai
pu]in pref`cut`, \ntreb` politicoas`:
– Le consuma]i [i dumneavoastr`?
|ntrebarea venea dintr-un reflex profesional. |n calitate de
specialist \n probleme de consuma]ie, remarcase deseori c`
fabrican]ii erau mari amatori ai propriilor produse.
Totu[i, Mary Lou \[i \n`l]` sprâncenele [i o privi ca [i
cum n-ar fi \n]eles. Apoi, r`zgândindu-se, r`spunse cu
pruden]`:
– Ca s` fiu sincer`, nu, din cauza s`n`t`]ii so]ului, care are
nevoie \n permanen]` de produse proaspete. |ncerc s` m`
adaptez [i eu acestui regim.
Tocmai intraser` \ntr-o hal` frem`tând de activitate, când
ochiul versat al Susanei remarc` imediat grave deficien]e de
organizare. Unii angaja]i-printre care Gena Borden – erau
aglomera]i \ntr-un spa]iu foarte restrâns, \n timp ce al]ii trebuia
s` parcurg` distan]e mari ca s`-[i fac` treaba. Aerisirea l`sa mult
de dorit; mirosuri suspecte ie[eau din mai multe cuptoare.
Pere]ii erau umezi.
Urmând-o pe Mary Lou, vizitatoarea remarc` nereguli \nc` [i
mai grave. Pe jos erau urme de resturi care \ncepeau s`
putrezeasc`. Numero[i angaja]i nu erau \mbr`ca]i \n ]inuta
regulamentar`. Unii fumau… Susan re]inu mai multe \nc`lc`ri
grave ale legisla]iei din industria alimentar`.
– Aici se preg`tesc produsele de catering, explic` mândr`
Mary Lou. Clien]ii nu trebuie decât s` le \nc`lzeasc` \n cuptoare
cu microunde.
– G`sesc lucrul `sta foarte practic, r`spunse automat Susan,
din ce \n ce mai [ocat` de ceea ce vedea.
98 ELEEN KELLY
Odat` vizita terminat`, Mary Lou o invit` s` bea o cafea \n

biroul ei, a c`rui decorare luxoas` contrasta cu ceea ce v`zuse
pân` atunci.
– Dumneavoastr` [i so]ul lucra]i de mult` vreme \n bran[`?
\ntreb` Susan.
– Nu. Este prima noastr` \ncercare \n alimenta]ie [i
catering… Lui Harvey, [i mie de altfel, ne-ar pl`cea s` ocup`m
un loc mic \n cartea dumneavoastr`.
V`zând c` Susan \ncepea s` protesteze, Mary Lou o opri cu
un gest din mân`.
– |mi aduc aminte foarte bine ce mi-a]i spus \ntr-o sear`
despre teste… dar ne-am gândit c` a]i putea include marca
noastr` \n vreun capitol al c`r]ii. De altfel, dac` dori]i s` lua]i
câteva e[antioane…
Deja, gazda \ntindea mâna spre telefon.
– Nu, n-are rost, interveni gr`bit` Susan, c`reia i se f`cea
grea]`. {i eu m`nânc… numai proasp`t...
F`r` s` promit` nimic \n leg`tur` cu cartea, vizitatoarea
mul]umi cât se poate de politicos [i \[i lu` r`mas-bun de la
gazd`.
Odat` urcat` \n ma[in`, se duse direct la « Curierul de
Grafton » [i urc` \n biroul lui Patsy Winter.
|i explic` \n câteva cuvinte ce v`zuse [i trase concluzia:
– Patsy, trebuie s` spun c` \n uzina lor se comit grave
infrac]iuni. Nu numai asta, dar e posibil s` aib` de p`timit cei
care mânânc` produsele lor!
Se cutremur` evocând câteva exemple de intoxica]ii
alimentare datorate neglijen]elor criminale \n procesul de
fabrica]ie.
Patsy, care o ascultase cu aten]ie, se \ncrunt`.
– {i ce vrei s` faci?
Susan se plimb` cu pa[i mari prin \nc`pere, cu o expresie
\ngrijorat`.
– Nu [tiu… m` simt dezorientat`. Alegerile au loc peste trei
s`pt`mâni, [i n-a[ vrea s`-i irosesc [ansele lui Steve… Pe de alt`
parte, nu pot s`-i las pe oamenii `[tia s` pun` \n vânzare
asemenea produse. N-am de ales: trebuie s` alertez imediat
serviciile sanitare… Slav` Domnului, Steve se duce la
Charleston timp de o s`pt`mân`. |n felul `sta, nu va trebui s` ia
cuno[tin]` de plângerea oficial`.
– Cu toate astea, o s`-i spui?
– Da. O s`-i dau telefon chiar ast`-sear`. |mi pare atât de rù
c` am acceptat invita]ia lui Mary Lou Brucker!
Patsy zâmbi, \n]eleg`toare.
– Consoleaz`-te spunându-]i c` \n curând [i lor le va p`rea
atât de rù…
Se uit` la ceas [i adùg`, cu o mic` strâmb`tur`:
– Ce p`cat! E prea târziu s` mai intervii ast`zi. Por]ile de la
Serviciul de S`n`tate s-au \nchis pân` mâine diminea]`.
– Cât m` enerveaz` a[teptarea asta, mormì Susan.
– Din p`cate, n-ai de ales. S` sper`m c` nu va ap`rea nici un
caz de \mboln`vire… dac` tu crezi c` este posibil a[a ceva.
– Patsy, sunt sigur` de asta. }inând seama de instala]iile de
acolo, germenii trebuie s` se \nmul]easc` \ntr-un ritm infernal.
Patsy \[i puse coatele pe birou [i, a[ezându-[i b`rbia pe
mâini, \ntreb`, hot`rât`:
– Susan… ai vrea s` scrii pentru mine un articol despre
povestea asta? |n stadiul actual al finan]elor ziarului, ar fi o
adev`rat` man` cereasc`.
Susan oft` din adâncul inimii.
100 ELEEN KELLY
– {tii bine c`, dac-ar fi dup` mine, m-a[ fi a[ezat deja la

ma[ina de scris…
– Crezi c` scandalul ar putea s` compromit` [ansele lui
Steve?
– M` tem c` da. Gânde[te-te: uzina va fi \nchis`, oamenii \[i
vor pierde slujbele… Vor arunca toat` vina asupra mea, [i prin
asociere, asupra lui Steve. N-or s` \n]eleag` c` nu-i vorba despre
o manevr` electoral`.
– Dar, Susan, câteva voturi \n minus mi se par o problem`
secundar`, când este vorba despre s`n`tatea unei mul]imi de
oameni! Dac` nu spui nimic, o s` fii vinovat` de complicitate.
De altfel, sunt sigur` c` dac` Steve ar fi aici te-ar sus]ine din
toat` inima.
– Cred c` ai dreptate… \n ceea ce prive[te denun]ul, admise
Susan, cu sinceritate. Dar chiar trebuie s` scriu articolul?
– Teoretic, nu, bine\n]eles. |ns` din punctul de vedere al
eticii jurnalistului…
Susan se pr`bu[i pe scaun [i \nchise ochii o clip`. Fire[te,
Patsy avea dreptate. Nu trebuia s` lase sentimentele pentru
Steve s` interfereze cu exigen]ele justi]iei [i profesiei sale.
– Chiar dac` denun]ul va fi anonim, Bruckerii or s` [tie
imediat c` vine de la tine.
– De ce? \ntreb` Susan, confuz`.
– Dintr-un motiv foarte simplu. Dac` au putut s` deschid`
uzina \n asemenea condi]ii [i nu au fost \ngrijora]i niciodat`,
\nseamn` c` cineva bine pozi]ionat a acceptat s` \nchid` ochii…
Susan \n]elese imediat unde vroia s` ajung` prietena ei.
– Vrei s` spui c` au… « uns » pe cineva de sus?
Se sim]i deodat` cuprins` de furie. Cum puteau s` se joace
cu vie]ile oamenilor cu atâta sânge-rece?
– Mi se pare evident, replic` pragmatic Patsy. Pl`tesc una sau

mai multe persoane ca s` p`streze t`cerea. Dar pe cine?
Susan \[i mu[c` buzele.
– Doamne, cât a[ vrea s` [tiu pe cine… Dar, din p`cate, nu
v`d de unde [i cum a[ putea s` ob]in asemenea informa]ii!
– Dac` nu reu[e[ti singur`, cere autorit`]ilor s` deschid` o
anchet`. Fii sigur` c` n-or s` te refuze. E[ti o personalitate
cunoscut`, se [tie c` niciodat` n-ai dat \napoi \n fa]a
obstacolelor ca s`-]i faci bine emisiunile… Recunoa[te c` abia
a[tep]i s` te angajezi \n ac]iunea asta!
Susan zâmbi [i \ncuviin]` cl`tinând din cap. Da, de mult
timp nu se mai sim]ise atât de stimulat` de o afacere… dar
imediat, gândurile i se \ntunecar`. Mai era [i Steve. Ar fi vrut
s`-i fac` un serviciu, dar dac`, dimpotriv`, dezv`luia ni[te
manevre care riscau s` zdruncine lini[tea regiunii?
– Atunci? \ntreb` simplu Patsy, v`zând-o atât de t`cut`.
– O s`-l scriu, r`spunse Susan. Oricum, n-am de ales…
Patsy n-o l`s` s` continue [i \ntreb` repede, deschizându-[i
blocnotesul:
– Când crezi c` po]i s`-mi dai articolul?
Susan nu se putu st`pâni s` nu pufneasc` \n râs, apoi,
devenind din nou serioas`, spuse:
– M` apuc ast`-sear`… [i mâine diminea]` \]i dau telefon.
*
* *
A doua zi, la deschiderea uzinei, inspectorii de la S`n`tate

erau gata de ac]iune. Dup` ce vizitar` instala]iile, ordonar`
imediat \nchiderea [i, \n lipsa lui Steve, Frank Winter fu cel
102 ELEEN KELLY
desemnat s` aib` grij` de buna desf`[urare a lucrurilor. Joi

dup`-amiaz` ap`rea o edi]ie special` a « Curierului », consacrat`
\n \ntregime scandalului. Fuseser` intervieva]i proprietarii, la
fel [i angaja]ii. Primii, furio[i, ]ipau [i vorbeau de un complot,
\n timp ce ceilal]i recuno[teau c` sufereau mult din cauza
condi]iilor de munc`. Totu[i, evident, nici unul dintre ei nu se
bucura de pierderea locului de munc`.
Vineri, Patsy, care organizase o conferin]` de pres` la sediul
« Curierului » , o felicit` cu c`ldur` pe Susan.
– Ai ridicat o problem` spinoas` [i ai declan[at o adev`rat`
tornad`, declar` ea cu un zâmbet radios.
Erau prezen]i mai mul]i reprezentan]i ai cotidianelor
na]ionale [i o echip` a televiziunii locale, care a[teptau \ntr-o
sal` al`turat` s` ia interviuri eroinei zilei.
– Articolul tù o s` apar` \n presa din toat` ]ara… [i, cine
[tie, poate o s` ]i se ofere o nou` slujb` \n televiziune!
Susan cl`tin` din cap, mai mult gânditoare decât entuziast`.
Acum, \[i f`cea griji mai mult pentru Steve decât pentru carier`.
De bun` seam`, nu avea s` fie deloc \ncântat s` afle c` uzina
fusese \nchis` \n lipsa lui.
– Miss Trent, suntem preg`ti]i, anun]` un reporter de la
KVUE– canalul regional – vârând capul pe u[`. Când vre]i…
– Vin \ntr-o clip`.
Susan \[i netezi p`rul [i trase adânc aer \n piept. |ntr-un fel,
era bine c` se apuca din nou de adev`rata ei munc`.
– Ureaz`-mi succes! \i [opti lui Patsy.
Aceasta \i f`cu cu ochiul [i ridic` dou` degete f`când semnul
victoriei.
Transmiterea \n direct a informa]iilor de la ora 18 abia
\ncepuse \n momentul \n care Steve se strecur` \n sal`. Susan
a[tepta zâmbitoare ca prezentatorul s` termine scurta

alocu]iune \nainte de a-i pune \ntreb`ri. Cameramanii aruncar`
o privire surprins` spre Steve dar, cum era \n uniform`, nimeni
nu-i puse nici o \ntrebare [i lu` loc cu discre]ie pe un scaun,
lâng` perete.
– Se afl` \mpreun` cu noi, continu` prezentatorul, tân`ra
avocat` [i ziarist` specialist` \n probleme de consum care a
descoperit neregulile de la uzina Brucker. Miss Trent, avea]i
idee de ce o s` g`si]i vizitând instala]iile?
– Nu, r`spunse hot`rât Susan. Am remarcat primele nereguli
când am ajuns acolo…
Se \ntrerupse o frac]iune de secund`, pentru c` tocmai \l
descoperise pe Steve, apoi continu` uitându-se la camer`:
– Inspectorii de la Serviciul de S`n`tate sunt cei care, la o
cercetare mai minu]ioas`, au constat restul, \n primul rând un
sistem defectuos de cuptoare de coacere la temperatur` \nalt`.
Dat fiind riscul de intoxicare cu salmonela, au hot`rât s`
opreasc` instala]iile [i s` interzic` pentru moment vânzarea
acestor produse.
Inima \i b`tea ca o tob`. De ce oare Steve avea o expresie
atât de sumbr`? Totu[i, acceptase f`r` s` clipeasc` s-o lase s`
dea interviul `sta. Chiar dac`-i p`ruse rù c` nu-l a[teptase s` se
\ntoarc` \nainte de a trece la ac]iune…
– Ce p`rere ave]i despre aceast` \nchidere?
– Mi se pare justificat` [i necesar` pentru c` altfel nu s-ar fi
intervenit pentru repara]ii.
– Bruckerii estimeaz` c` li se face o nedreptate pentru c`
sunt nou-veni]i \n regiune. Ce p`rere ave]i?
Steve o privea fix, \n timp ce ea nici nu \ndr`znea s` se uite
la el.
104 ELEEN KELLY
– Cred c`, dimpotriv`, toat` popula]ia i-a primit cât se poate

de bine, r`spunse, calm`.
– Totu[i, ei amenin]` c` pleac` definitiv…
– Bine\n]eles, n-ar fi deloc bine pentru for]a de munc`
local`.
– Nu v` suscit` nici un regret c` a]i intervenit?
Susan \[i \ncruci[` discret picioarele.
– Cred c` oricare cet`]ean responsabil ar fi procedat a[a
cum am f`cut eu.
Reporterul arunc` o privire pe noti]ele lui.
– |ntr-un interviu pe care l-au dat \n diminea]a asta,
Bruckerii \l acuz` pe [eriful Markham c` a pus la cale aceast`
opera]iune [tiind c` se preg`teau s`-l sus]in` pe candidatul
rival, Robert Wakefield. Acesta din urm` a confirmat c`, \ntr-
adev`r, se poate crede [i a[a ceva…
Privirea Susanei se \nfl`c`r` [i adopt` un ton ferm [i
autoritar, demn de un politician de carier`.
– E absurd! {eriful Markham este omul cel mai cinstit pe
care-l cunosc.
Steve se \ncrunt`. Atitudinea reporterului \ncepea s` nu-i
mai plac`. De ce aceast` disput`?
– De altfel… \l cunoa[te]i foarte bine, nu-i a[a?
– Suntem prieteni, admise Susan pe un ton neutru.
– Doar prieteni? insist` b`rbatul cu un zâmbet ambiguu. Mi
s-a spus c` a]i fost logodnici…
– Exact. E mult de-atunci, ripost` Susan cu trufie.
– Miss Trent, cum v` explica]i c` n-a fost aici \n momentul
\n care a izbucnit scandalul?
Reporterul nu-l v`zuse pe Steve plecând brusc de la locul lui

[i traversând sala ca s` dea buzna pe platou. Auzindu-i glasul
aproape, tres`ri.
– Miss Trent n-are nici o explica]ie de dat pe tema asta!
Urm` un moment de [ovìal`, dup` care reporterul se a[ez`
din nou, \i oferi un loc lui Steve [i, \n timp ce camera f`cea un
gros-plan pe insignele tân`rului [erif, declar`:
– Iat` c` \nsu[i [eriful Markham ne face onoarea s` fie cu
noi. Domnule Markham, bun` ziua…
– Bun` ziua, r`spunse Steve cl`tinând din cap \n direc]ia
camerei.
Susan, fericit` s` treac` \n planul doi, \[i \ncruci[` mâinile \n
poal`.
– V` ascult`m, spuse jurnalistul, care f`cea tot posibilul s`
r`mân` jovial, cu toate c` era contrariat.
– S-a \ntâmplat s` plec la Charleston, unde am fost timp de
o s`pt`mân` la un congres.
– N-a]i fi putut s` delega]i pe altcineva s` v` reprezinte?
– A[ fi putut s` fac asta numai \n cazul \n care a[ fi fost
bolnav, r`spunse Steve, de acum sigur pe el [i st`pân pe
situa]ie. Or, dup` cum pute]i vedea, sunt perfect s`n`tos. Un
cameraman f`cu semn c` mai erau \nc` treizeci de secunde de
emisiune.
– Iat` deci un mister dezlegat… Acestea fiind spuse, ce
p`rere ave]i despre felul cum a fost f`cut` afacerea asta,
domnule Markham?
– Sunt \ntru totul de acord. Nici nu se punea problema s`
continu`m s` punem \n pericol vie]ile concet`]enilor no[tri.
Dup` r`spunsul la aceast` \ntrebare, camerele \ncetar`
transmisiunea [i toat` lumea r`sufl` u[urat`.
106 ELEEN KELLY
– Domnule Markham, interveni imediat reporterul de la

KVUE, cred c` aceast` modalitate de a intra \n platou este…
– … deplasat` [i antiprofesional`, sunt de acord,
complet` Steve. |mi cer scuze, dar era vorba despre ni[te
lucruri la care vroiam s` r`spund personal. Susan nu
cunoa[te exigen]ele meseriei mele, cum nici eu nu le cunosc
pe ale ei. Dac` a[ fi aflat la timp, a[ fi solicitat pe cale oficial`
s` pot interveni.
Pe urm`, f`r` s` mai spun` nimic, o lu` pe Susan de mân` [i
o sili s` se ridice.
– Vino cu mine… am ceva s`-]i spun.
Ziari[tii se apropiar` s`-i pun` \ntreb`ri, dar el ridic` mâna
[i se strecur` printre ei.
– Mai târziu, domnilor… vom avea ocazia s` mai st`m de
vorb`.
O scoase pe Susan afar`, o duse \n parcare [i, deschizând
portiera ma[inii lui, o f`cu s` se a[eze. Apoi se duse pe partea
cealalt`, intr` [i se a[ez` lâng` ea. Tân`ra femeie nu spunea
nimic, dar inima \i b`tea gata s`-i sparg` pieptul.
– Poate s` ne vad` toat` lumea, \ncerc` ea s` glumeasc`,
dup` câteva clipe. Nu g`se[ti c` e compromi]`tor?
De data asta, el l`s` ironia deoparte.
– Susan, te-ai descurcat admirabil… sunt mândru de tine.
– Mul]umesc, murmur` ea, \ncântat` de laud`.
– Acum \n]eleg de ce pierderea slujbei te-a bulversat atât.
E[ti f`cut` pentru « live ». Dar nu a[a vreau s`-]i câ[tigi
pâinea…
Oft` \ncet, o prinse de mân` [i continu`:
– Azi-diminea]`, Harvey Brucker a venit s` m` caute la
Charleston. Furios, bine\n]eles… m-a \nvinuit c` te-am l`sat
nesupravegheat` [i, când i-am spus c` te sus]in \ntru totul, m-a

amenin]at c-o s` fac` totul s`-mi ruineze cariera.
Bulversat`, Susan \[i mu[c` buzele.
– Dumnezeule! De la bun \nceput mi-era team` de asta.
Steve, a[ fi vrut atât de mult s`-l evit!
– Nu se putea! Partea proast` este c` a \nceput s` le spun`
tuturor celor ce vor s`-l asculte, fire[te [i presei, c` am plecat
din ora[ ca s` nu m` compromit direct. |ntr-un cuvânt, c` am
fost la[… Pe de alt` parte, Robert Wakefield vine cu o alt`
versiune, conform c`reia a[ fi fost pl`tit s` \nchid ochii la
problemele privind func]ionarea uzinei. Altfel spus, dac-a[ fi
fost prezent, a[ fi \n`bu[it scandalul…
– Steve, nimeni n-o s`-l cread`, protest` p`tima[ femeia, cu
lacrimi \n ochi. Mai ales dup` ce or s` vad` interven]ia ta la
televizor!
El \[i strânse buzele [i, eliberându-i mâna, privi fix \nainte,
f`r` s` se mai gândeasc` la ea.
– Acum… te temi s` nu-]i pierzi postul, nu? murmur`
femeia cu glas tremurat.
– |ntr-adev`r, riscul exist`… se afl` \n faz` de l`star.
Deodat`, Susan se sim]i teribil de r`spunz`toare pentru ce
se \ntâmplase, dar cum ar fi putut s` evite acest lucru? Puse
mâna pe clan]` [i, deschizând portiera, spuse:
– Cred c`… nu ar mai trebui s` ne vedem pân` la alegeri.
Ar fi mai bine pentru tine.
El o prinse de bra].
– Vorbe[ti serios?
– L-ai auzit pe reporterul de la KVUE, nu? Steve… n-a[ vrea
s` fiu cauza e[ecului tù.
108 ELEEN KELLY
– Cum a[ putea s` suport s` nu te mai v`d dou` s`pt`mâni?

protest` b`rbatul pe un ton aspru.
Cu un nod \n gât, Susan se \nc`p`]ân`. Nu trebuia s`-l lase
s`-[i dea seama cât de greu \i va fi [i ei…
– Trebuie, Steve. Oamenii trebuie s` se obi[nuiasc` s` te
vad` ducându-]i singur campania electoral`, f`r` mine al`turi.
De altfel, eu… am mult de lucru. |n felul `sta, a[ putea s`-mi
v`d de treaba mea.
|i d`du drumul din nou [i o privi adânc \n ochi.
– Cum vrei tu. Dac` te r`zgânde[ti cumva…
– Nu, deocamdat`, Steve. Te asigur.
De data asta, chipul lui Steve se \ntunec`. O l`s` s` ias` din
ma[in` [i porni motorul.
– Foarte bine… cum vrei tu. Te las, pentru c` am treab`.
– Steve…
– Pe curând, Susan.
Când urc` \n ma[ina ei, trebui s` fac` un efort s`-[i \n`bu[e
lacrimile. De ce trebuia s` piard` pe de o parte ce câ[tiga pe
partea cealalt`?
Capitolul 10
Când Susan ajunse, \n fa]a casei o a[tepta un grup de câteva

femei, cu figuri hot`râte. Cu inima strâns`, recunoscu
muncitoare de la uzina care se \nchisese. Gena Gordon p`rea
conduc`toarea lor.
– Bun` ziua, Gena, spuse vesel`, dup` ce-[i parc` ma[ina.
Ve]i s` vorbi]i cu mine? S` [ti]i c`-mi pare rù pentru slujbele
voastre. N-am avut de gând s` v` fac s` le pierde]i…
– Ce-a fost a fost, ripost` Gena, f`când un gest cu mâna, s`
nu mai vorbim despre asta. Am venit la tine s` ne aju]i… [i
credem c` ne e[ti datoare cu asta. La mina Taylor, se fac
angaj`ri din nou. Se zvone[te c` numele or s` fie afi[ate
ast`-sear`… or, ne-ar pl`cea s` le aducem aminte c` unele
femei se afl` pe lista de a[teptare de mai mul]i ani.
Uitând de orice altceva, Susan \n`l]` sprâncenele [i se
apropie.
– Vre]i s` spune]i c`… fac angaj`ri discriminatorii?
Gena \[i aprinse o ]igar` [i ridic` b`rbia.
110 ELEEN KELLY
– Asta e pu]in spus! |n zece ani, au angajat doar dou` femei

pe lâng` treizeci de b`rba]i, [i le-au obligat s` demisioneze
dup` o lun` sau dou`, fiind h`r]uite.
Dup` ce mai trase un fum, continu`:
– Dac` vii cu noi, vom putea s` atragem aten]ia mass-mediei.
Ai putea s` fii purt`toarea noastr` de cuvânt…
Nu putea s` le refuze, \[i spuse Susan. Aruncând o privire la
taiorul elegant cu care se \mbr`case pentru \ntâlnirea cu
televiziunea, explic`:
– De acord. L`sa]i-m` s` m` duc s` m` schimb…
– N-avem timp de asta, ripost` Gena luând-o de mân`.
Trebuie s`-i lu`m prin surprindere!
Susan lu` loc al`turi de Gena \n vechiul „Dodge“ ro[u al
acesteia. Nori \ntuneca]i se adunau la orizont. Era norocul lor
dac` \ncepea s` plou`!
– Te-am v`zut la „[tiri“, \i spuse Gena cu sincer` admira]ie.
Te-ai ap`rat bine. Dup` toate minciunile lansate de Bruckeri,
trebuia s` spun` cineva adev`rul…
– Mul]umesc, murmur` Susan. Gena, \nc` o dat`, \mi pare
foarte rù c` v-a]i pierdut slujbele prin \nchiderea uzinei.
– |n felul `sta, suntem obligate s` ne mai batem o dat`
pentru dreptul la munc`…
– O s` fac tot ce pot, promise Susan.
|n sinea ei, se gândi c` Patsy o s` accepte cu siguran]` un
articol pe tema asta.
Ma[ina \ncetini [i, urmat` de celelalte, \n care se
\nghesuiser` \nso]itoarele, intr` \n parcarea uzinei.
Mai multe persoane erau deja prezente; notabilit`]i, ziari[ti,
Patsy [i b`rbatul ei, [i – spre marea dezam`gire a Susanei –
\nsu[i Steve.
– Se pare c` suntem a[tepta]i, declar` Gena, sobr`.

Cineva trebuie s`-i fi prevenit c` femeile n-or s` se lase a[a
u[or…
Susan cobor\ din ma[in` [i se uit` la Steve. Acesta o privi
timp de câteva zeci de secunde, apoi \ntoarse capul, f`r` cel mai
mic gest de \ntâmpinare. Ei i se p`ru c` i se oprise inima \n
piept.
Gena, care nu b`gase nimic de seam`, ap`ru lâng` ea.
– Susan, e[ti sigur` c` po]i s` faci fa]` situa]iei? Nu [tim ce
poate s` ias` din asta.
Hot`rât`, Susan scoase din geant` un blocnotes [i un pix.
– Gena, po]i s` contezi pe mine.
– Perfect! Hai s` mergem!
Pornir` spre intrare când, deodat`, Susan sim]i c` cineva o
prinde brusc de mân`. Se \ntoarse… era Steve.
– Fetelor, scuza]i-ne o clip`, Susan [i cu mine avem ceva de
discutat \ntre patru ochi.
Susan se \ncrunt` [i \ncerc` \n zadar s` scape de el. Gena,
care \n prima clip` se uitase furioas` la Steve, ridic` din umeri.
– Cum vre]i, dar Susan… nu uita ce-ai promis.
– Nu-]i face nici o grij`! r`spunse Susan, pe care atitudinea
lui Steve o f`cu mai hot`rât` ca niciodat`.
B`rbatul o sili s`-l \nso]easc` [i-l \ntreb`, furioas`:
– Cumva, pot s` [tiu [i eu unde mergem?
– |ntr-unul din birouri, veni replica scurt`.
– Am fi putut foarte bine s` st`m de vorb` afar`!
– }in ca discu]ia asta s` fie \ntre patru ochi!
El deschise u[a; \ntr-o sal` mic`, mai mul]i b`rba]i – printre
care Susan recunoscu responsabili de la min` – st`teau de
112 ELEEN KELLY
vorb`. T`cur` o clip` ca s`-i priveasc` pe cei doi trecând, \n

timp ce Steve o conducea spre o \nc`pere situat` undeva mai \n
spate.
– Suntem \n biroul Directorului de Personal, anun]`,
\nchizând u[a \n urma lui. Nimeni n-o s` vin` s` ne deranjeze.
Femeia p`str` o t`cere \nc`p`]ânat`, remarcând c` din
camer` disp`ruser` toate hârtiile [i documentele. Se
a[teptaser` la o posibil` \nfruntare?
Steve se a[ez` pe col]ul unui birou \n timp ce ea r`mase \n
picioare, cu bra]ele \ncruci[ate, rezemat` de perete.
– Po]i s`-mi explici ce cau]i aici? \ncepu el pe un ton sec.
– Gena [i tovar`[ele ei m-au rugat s` le ajut s`-[i câ[tige
dreptul la munc`. Cererea asta, \n condi]iile actuale, mi se pare
perfect \ndrept`]it`.
– {i este, i-o tìe el. Dar… atâta timp cât te limitezi s`-]i
folose[ti doar ma[ina de scris!
– De unde mi-a[ culege informa]iile, dac` nu de la fa]a
locului? \ntreb`, suav`.
– |ntoarce-te acas`, Susan, oft` Steve f`cându-se c` vrea s-o
duc` la u[`.
Femeia scutur` negativ din cap, mai hot`rât` ca oricând, [i
oft` din adâncul inimii.
– Ascult`… lucrurile pot s` ias` prost [i, dac` vrei s` [tii,
[efii au tot dreptul s` angajeze pe cine vor pentru buna
func]ionare a instala]iilor.
– Nu v`d de ce am ajunge la asta. Gena [i colegele ei vor
doar s` se exprime, [i…
– Susan, primele liste cu angaja]i vor fi afi[ate \ntr-o
jum`tate de or`. Cel mult unul din trei candida]i o s` g`seasc`
de munc`, atât de ridicat e nivelul [omajului \n regiune. Cum

crezi c` or s` reac]ioneze b`rba]ii, v`zând c` femeile vor s`
\ncerce s` le ia locurile?
– Ele nu iau locul nim`nui! exclam` Susan. La fel ca ei, au
dreptul s` munceasc` dac` au calificarea cerut`!
– {tii foarte bine c` sunt de acord cu tine, dar problema n-o
s` se rezolve cu violen]`. Dac` acest conflict este dublat de un
r`zboi \ntre sexe, Dumnezeu [tie unde o s` ajungem… \n orice
caz, nu la o solu]ie.
– Cine [tie? replic` femeia. Poate asta o s`-i pun` pe unii pe
gânduri…
– A[ fi surprins, [i \n orice caz, asta nu explic` deloc
prezen]a ta aici!
Amândoi se \nc`lziser`, [i Susan lans` pe un ton acid:
– Trebuie s` pun punctele pe i? Femeile astea conteaz` pe
mine pentru c` sunt o personalitate destul de cunoscut` \n
mass-media. N-am intervenit \n timpul campaniei electorale!
Dac-a[ fi vrut, a[ fi…
– Ai fi f`cut… ce? i-o tìe Steve cu asprime.
Femeia \[i mu[c` buzele, regretând deja c` se angajase pe
drumul `sta.
– A[ fi putut s` m` fac mai bine auzit`.
– |n]eleg. {i prin asta, mai vrei s`-]i spore[ti [ansele s`-]i
g`se[ti un loc de munc` la televiziune, complet` el cu sarcasm.
Asta vrei s` faci azi? S` g`se[ti o ocazie de publicitate \n jurul
numelui tù?
– Cum \ndr`zne[ti s` insinuezi a[a ceva?
Se uitar` cu du[m`nie unul la cel`lalt, cu din]ii strân[i. Pe
urm` Steve, cu o expresie sumbr`, se apropie [i-i oron` pe un
ton autoritar:
114 ELEEN KELLY
– |]i repet, Susan, \ntoarce-te acas`. Sunt sigur c` ast`-sear`

n-o s` se \ntâmple nimic. O s`-]i pierzi timpul de poman`.
N-o s` se \ntâmple nimic? se \ntreb` \n sinea ei, zâmbind.
N-ar fi b`gat mâna-n foc! Dimpotriv`, sim]ea tensiunea plutind
\n aer. Evenimentele riscau s` se precipite, [i pentru nimic \n
lume n-ar fi ratat lucrul `sta.
– Dac` femeile astea ar reu[i s` se fac` auzite, asta ar avea
importan]`, [i ]in s` fiu martor` la ce voi vedea. Deci…
r`mân.
Se scurser` câteva zeci de secunde. Steve, \n picioare, \n fa]a
ei, foarte ferm, o privea fix.
– Ascult`, continu` el, am trecut pe aici chiar \naintea
emisiunii din dup`-amiaza asta, imediat ce m-am \ntors de la
Charleston, [i pot s` spun c`…
– Erai la curent? i-o tìe ea.
Din ce \n ce mai bine! \[i spuse cu am`r`ciune. O ]inea cu
bun` [tiin]` departe de tot ce putea s-o intereseze pe plan
profesional!
– {tiam c` trebuia s` publice listele, [i riscau s` aib`
dificult`]i, explic` el.
Deodat`, p`ru z`p`cit, [i adùg` cu nelini[te \n glas:
– Susan, te rog… N-a[ vrea s` ai s` ai probleme, sau chiar s`
fii r`nit`.
Emo]ia lui o impresion` mai mult decât cuvintele.
– O s` stau deoparte, promise ea. Vreau doar s` v`d ce
se-ntâmpl` [i s`-mi iau noti]e ca s` pot fi martor` dup` aceea.
El cl`tin` din cap, descurajat.
– Nu [tii cum se-ntâmpl` lucrurile astea… dac` izbucne[te
gâlceava, nu mai po]i s` pleci de acolo.
– Femeile astea nu sunt tratate cum trebuie [i au dreptul

s`-[i spun` cuvântul!
– Susan, izbucni el, te-ai gândit m`car o dat` la sentimentele
mele?
– Bine\n]eles! r`spunse ea, pe acela[i ton iritat. Dar m`
gândesc [i la femeile astea care lupt` [i…
Amândoi vorbeau din ce \n ce mai tare. Nu numai c` riscau
s` fie auzi]i, dar \n plus era o situa]ie ridicol`… f`când efort s`
se calmeze, femeia continu` mai \ncet:
– Nu mai insista, Steve. N-o s` m` faci s` m` r`zgândesc.
O mai privi o dat`, apoi ridic` din umeri.
– A[ fi vrut… nu-mi mai asum nici o r`spundere pentru ce
]i s-ar putea \ntâmpla.
– Ce vrei s` spui? \l \ntreb`, trufa[`, cu mâna pe clan]a u[ii.
– O s`-n]elegi destul de repede.
Deschise u[a; \n camera cealalt`, se adunaser` mai mul]i
jurnali[ti [i reporteri, printre care, bine\n]eles, cel care o
intervievase cu câteva ore \nainte. To]i o privir` surprin[i.
– Tu mi-ai spus ce aveai s`-mi spui, \i [opti lui Steve. Te-am
ascultat. Acum…
– Chiar m-ai ascultat? rânji el.
Ignorându-i \ntreruperea, continu`:
– … acum, ]i-a[ fi recunosc`toare dac` m-ai l`sa singur`.
Cu pas hot`rât, se \ndrept` spre ie[ire, urmat` de
reporterul de la KVUE. Sub privirea dezaprobatoare a lui Steve,
accept` s` r`spund` la \ntreb`ri [i chiar s`-l duc` la Gena [i la
\nso]itoarele ei.
B`rba]ii care abia fuseser` angaja]i se adunaser` lâng` uzin`,
\n fa]a grupului de femei. |n]eleseser` imediat de ce veniser` [i
116 ELEEN KELLY
\ncepuser` s` le insulte [i s` le amenin]e cu represalii dac`

puneau piciorul \n min`. Gena, f`r` s`-[i piard` sângele rece,
expuse plângerile lor reporterului KVUE, [i Susan generaliz`
situa]ia pentru toate femeile din regiune. Unul dintre b`rba]i
lans`, rânjind, c` nici una dintre ele n-ar fi putut face munca
grea din min`; Gena se apropie de el [i, \n fa]a obiectivelor
camerelor TV, \i propuse s` se bat` pu]in, f`cându-se c`-[i
\ncordeaz` mu[chii. Provocarea nu fu pe gustul
interlocutorului, [i doar interven]ia lui Frank Winter f`cu s` nu
se ajung` la o \ncìerare general`.
Steve st`tea deoparte, \ncruntat. Nu se f`cuse \nc` nici o
arestare, conduc`torii vrând s` evite s` se ajung` la ce era mai
rù, dar tensiunea dintre cele dou` tabere cre[tea ne\ncetat…
Deodat`, impulsiv, hot`r\ s` \ncerce pentru ultima dat`.
Dup` ce-i \ncredin]` lui Frank portavocea, se strecur` prin
mul]ime s` se apropie de Susan [i o prinse de mân`, s-o duc`
undeva, pu]in mai departe.
– N-ai v`zut destul? o \ntreb` cu voce [uier`toare. E[ti deja
pe ecranele televiziunilor din toat` ]ara. Cred c` asta ar trebui
s`-]i fie de-ajuns!
Faptul c` p`rea \ncântat` nu f`cea decât s`-i sporeasc` furia.
F`r` s` se fâstâceasc` vreun pic, \i adres` un zâmbet larg [i
ripost` cu non[alan]`:
– Tot ce se-ntâmpl` aici m` intereseaz`… n-am s` plec
\nainte de a se termina.
– Chiar dac-ar trebui s` ajungi dincolo de gratii?
– De ce nu? N-ai dreptul s`-mi interzici nimic, Steve.
{tia foarte bine c` a[a st`teau lucrurile, din p`cate! Nu-i pl`cea
s` se simt` atât de neputincios, [i nu [tia ce motiv s` mai invoce.
– La sfâr[it, s` nu vii la mine s`-mi ceri vreun favor! \i arunc`

\n disperare de cauz`.
Ce naiba, nu era [eriful ora[ului? Nu avea autoritate de
net`g`duit asupra concet`]enilor? De ce toate astea n-aveau nici
un efect când era vorba despre Susan?
Ea \i sus]inu privirea timp de câteva minute, cu o expresie
indescifrabil` \ntip`rit` pe fa]`. |n alt` situa]ie, i-ar fi apreciat
capacitatea remarcabil` de a dezamorsa conflictele, de a
convinge oamenii s` se poarte rezonabil, dar acum era vorba
despre confruntarea lor, pe care nu vroia s-o rezolve printr-un
compromis. |ntoarse \n sfâr[it capul, [i, eliberându-se din
mâinile lui, se \ndep`rt`.
– Bine, murmur` Steve, \nvins. Cum vrei tu.
Susan nu mai spuse nimic, sim]ind un nod \n gât. |i p`rea
foarte rù de complicitatea lor din ultimele zile, dar de ce se
\nc`p`]âna s` n-o \n]eleag`?
La c`derea nop]ii, situa]ia se \nveninase considerabil.
Femeile \ncercaser` de mai multe ori s` dep`[easc` rândul de
poli]i[ti care proteja intrarea \n birourile unde se refugiaser`
conduc`torii. Fuseser` date \napoi cu brutalitate; acum se
]ineau de mâini, refuzând s` fac` vreun pas \napoi. Muncitorii,
desp`r]i]i de ele printr-un mic cordon de poli]i[ti, continuau s`
le insulte. La fiecare soma]ie a lui Steve, care invita mul]imea s`
se r`spândeasc`, Gena r`spundea cu voce tare c` aveau s`
r`mân` pe loc dac` trebuia, pân` vor primi o promisiune din
partea vreunuia dintre responsabili…
Camerele TV continuau s` filmeze [i s` \nregistreze f`r` s`
mai deranjeze pe nimeni. Din când \n când, se instala o lini[te
ap`s`toare, pe care \ntunericul o f`cea aproape tangibil`.
118 ELEEN KELLY
– Susan, ]i-e fric`? murmur` Gena, care o ]inea ferm de

mân`. Acum, dac` vrei, po]i s` pleci. |n]elegem.
Susan trase adânc aer \n piept. Era impresionat` de
tensiunea situa]iei, dar n-ar fi renun]at pentru nimic \n lume.
Avea deja material pentru mai multe articole, dar vroia [i mai mult.
– Totul e bine. R`mân.
Dup` un ultim ordin de r`spândire, dat \n zadar de Steve,
mai multe ma[ini de poli]ie \[i f`cur` apari]ia [i venir` \n fa]a
birourilor. Din ele, coborâr` oameni \n uniforme… Gena \[i
\n`bu[i o exclama]ie.
Imediat, \ncepur` arest`rile; mai \ntâi printre b`rba]ii care
tulburaser` lini[tea, lansând proiectile improvizate… pe urm`
printre femei.
Steve, cu o expresie sumbr`, se apropie s-o ia el pe Susan.
Femeia sim]i c` fierbea pe dinùntru. Totul p`rea atât de
ridicol! Ce li se repro[a? Totu[i, ca s` evite o scen` \n public,
strânse din din]i [i nu spuse nimic.
Deodat`, Robert Wakefield trecu prin fa]a lor, cu o expresie
agitat`. Ridic` sprâncenele [i spuse:
– Ia te uit`! Aplici logodnicei acela[i tratament ca celorlal]i?
– Domnul Markham nu face nici o excep]ie, nu se putu
ab]ine ea s` nu contraatace acid.
Imediat dup` aceea, zâmbi pentru o clip`, amuzat` f`r` s`
vrea de ironia situa]iei. Steve o aresta, [i ea \i lua ap`rarea!
Trebuia neap`rat s` intervin`, pentru ca rivalul s` nu profite de
evenimente [i s` trag` spuza pe turta lui.
– De altfel, toat` lumea [tie asta, adùg` pe un ton sarcastic.
– Mai r`mâne de v`zut… \ncepu cel`lalt.
Dar Steve, ca pentru a dovedi imediat veridicitatea spuselor
lui Susan, \l \ntrerupse:
– Nu sta aici, Wakefield! Altfel, o s` te acuz pentru

obstruc]ionarea ac]iunii for]ei publice.
Robert arunc` o privire \n spatele lui; camerele se
apropiaser`.
– O s` plec! spuse cu voce tare.
{i, sco]ând câteva pliante din serviet`, \ncepu s` explice
jurnali[tilor c` dac` ar fi fost el [erif, nu s-ar fi ajuns la asemenea
situa]ie.
Susan \i arunc` o privire dispre]uitoare. Ar fi pus pariu c`
n-ar fi fost \n stare nici m`car s`-[i p`streze sângele rece, cum
f`cuse Steve. Acesta, cu o expresie sumbr`, continua s-o duc`
spre ma[inile de poli]ie.
– M` doare, protest` ea.
Cu o furie rece, \i r`spunse f`r` s-o priveasc`:
– }i-am spus c-o s`-]i par` rù!
– A[ fi preferat s` evit o scen` \n public, exclam` ea, dar te
por]i atât de ridicol…
|i sl`bi pu]in strânsoarea [i-i [uier` printre din]i:
– Fii calm`, Susan. Dac` nu pentru mine, cel pu]in pentru
p`rin]ii tì. Ce-or s` cread` dac` o s` m` faci s`-]i pun c`tu[ele?
Cuvintele « dac` nu pentru mine » o umplur` de disperare.
A[adar, se sim]ea vizat personal de ceea ce f`cuse… i se p`rea
c` \ntre ei se deschisese o pr`pastie. Susan nu mai spuse nimic
pân` ajunser` la ma[in`.
Steve o ajut` s` urce [i-i spuse, \nainte s` dispar`:
– Susan, când totul se va termina, ar trebui s` avem o
discu]ie serioas`.
– Serios? S` vorbim despre ce? \l \ntreb`, str`duindu-se \n
zadar s`-[i ascund` tremurul vocii.
120 ELEEN KELLY
– Despre noi, veni imediat r`spunsul.

Femeia se a[ez` pe bancheta \ngust`, oftând din toat` inima.
Ziua fusese o adev`rat` catastrof` pe toate planurile…
Frank Winter veni s` se a[eze \n fa]a ei [i declar` cu regret:
– Susan, n-o s` scapi de condamnare, [tii asta, nu?
Femeia \nchise ochii strâns, apoi \i deschise.
– Ei bine! Uite c` a mai ap`rut ceva pe viitorul meu
curriculum vitae…
– N-am reu[it s` ob]inem de la Companie s`-[i retrag`
plângerea, explic` el. De asta am obligat-o pe Patsy s` se duc`
acas`, de la \nceput…
Susan, care cuno[tea caracterul greu de \mblânzit al
prietenei sale, nu putu s` nu zâmbeasc`.
– Cum ai reu[it s-o convingi?
– I-am cerut s` se gândeasc` la copii, r`spunse sobru.
Susan t`cu, gânditoare. Câteva minute mai târziu, dup` ce
Gena urcase la rândul ei– nu f`r` proteste violente,
bine\n]eles– ma[ina o lu` din loc.
Totu[i, printre femei domnea o stranie bun` dispozi]ie.
– Ne-au filmat toat` seara, spuse una dintre ele. Ce
propagand` mai bun` ne-am fi putut dori?
Energia lor o revigor` pe Susan, care promise:
– O s` umplu „Curierul“ cu articole.
– Ai mai fost la \nchisoare, Susan?
– Nu, niciodat`.
– Ei bine! Poate n-o s` fii decep]ionat`… [i o s` ai multe
lucruri de povestit!
Capitolul 11
– Haide, Susan, nu mai fi atât de am`rât`, \i spuse cu

blânde]e Gena,
[i cu un zâmbet pe jum`tate filozofic, pe jum`tate sarcastic,
adùg`: s` [tii c` putea s` fie [i mai rù!
Se \nghesuiau vreo treizeci \ntr-o celul` de patru pe cinci,
prev`zut` pentru mai pu]ine persoane. A[teptau de [ase ore, [i
Susan avea impresia c` erau acolo de ani de zile. Ar fi vrut s`
respire o gur` de aer curat, s` fac` o baie [i s` devoreze o mas`
copioas`.
– Mai rù de atât? Nu v`d cum ar putea exista a[a ceva…
Gena zâmbi din nou.
– Spre deosebire de mine, tu nu te-ai opus arest`rii, ceea ce
face cazul tù mult mai pu]in grav…
Susan se \ntinse s`-[i trosneasc` oasele [i se a[ez` pe banca
tare de lemn.
– M` simt pu]in nùc`, se spovedi bine dispus`. De aproape,
asemenea scene sunt foarte impresionante.
giannijollys
122 ELEEN KELLY
Vorbea \ncet, pentru c` majoritatea celorlalte, epuizate,

adormiser`. Gena trase lini[tit` din ]igar`. D`dea dovad` de o
rezisten]` surprinz`toare.
– Nu te deprim` s` fii \nchis` la fel ca o…
– Ca o curv`? complet` Gena. Ba da, pu]in, bine\n]eles. Dar
mi s-a mai \ntâmplat…
Susan \[i \n`l]` sprâncenele [i parcurse cu ochii \nc`perea
cenu[ie, cutremurându-se.
– Chiar?
– Când eram adolescent`, explic` Gena, am petrecut câteva
s`pt`mâni \ntr-un centru pentru delincven]i juvenili.
Vorbea f`r` stânjeneal`. Sinceritatea ei lipsit` de cochet`rie
era unul dintre lucrurile pe care Susan le aprecia cel mai mult.
– |mi aduc aminte c` lipseai deseori de la [coal`.
Gena \ncuviin]`, cl`tinând din cap.
– Eram un adev`rat bìe]oi, gata \ntotdeauna s`-mi fac de
cap. Trebuie s` spun c`… veneam dintr-o familie „cu
probleme“. Tata era iute la mânie, [i fugeam mereu de acas`…
Vorbea pe un ton neutru [i nu cerea nici o comp`timire.
Susan, interesat` [i impresionat`, \[i strânse picioarele sub ea ca
s` se simt` mai \n largul ei [i continu`:
– Te mai vezi cu ai tì?
– Nu. Tata a murit acum doi ani, \n urma unei b`tì la un
scandal. Cât despre mama, a plecat altundeva [i s-a m`ritat
acolo.
– Ai fra]i, surori?
Gena se lumin` la fa]`.
– Am doi fra]i marinari [i o sor`, al c`rei b`rbat, din p`cate,
e [i el cam brutal…
Medit` o clip`, apoi adùg` cu patim`:
– Susan, de asta mi-ar pl`cea s` lucrez la min`. Ca s` le

dovedesc unor b`rba]i pe care-i cunosc c` n-au dreptate când
consider` femeile ni[te fiin]e inferioare.
F`cu o mutr` badjocoritoare [i Susan nu se putu ab]ine s`
nu pufneasc` \n râs. Era \ntr-adev`r un personaj ie[it din
comun!
– Gena, n-ai fost m`ritat` niciodat`? \ntreb` Susan,
masându-[i gleznele umflate…
– Nu. Am trìt cât`va vreme cu unul… pe urm`, când
m-am s`turat s` fiu femeia lui de serviciu, l-am dat pe u[`
afar`.
– |n]eleg, zâmbi Susan. Spune-mi sincer; nu ]i-a fost fric`
nici o clip` \n confruntarea de ast`-sear`?
– Bine\n]eles c` mi-a fost, r`spunse Gena cu sinceritate.
Se ridic` s` fac` doi-trei pa[i, [i continu` venind s` se a[eze
din nou:
– Perspectiva de a risca o \ncìerare cred c` sperie pe toat`
lumea. Numai c`, dup` p`rerea mea, nu-i un motiv s` dai
\napoi… Mai ales când [tii c` dreptatea e de partea ta.
Susan aprecia din ce \n ce mai mult pozi]ia curajoas` [i
tran[ant` a tovar`[ei sale. Dintr-un impuls de moment, o
\ntreb`:
– Te-ar deranja dac` a[ scrie un articol despre tine, dup` ce
ie[im de aici?
Gena nu-[i ascunse ne\ncrederea.
– Chiar e nevoie? |n ce scop?
– Ei bine… dup` p`rerea mea, dac` se aduc la cuno[tin]a
opiniei publice exemple ca al tù, asta ar putea s` permit` s` se
fac` presiuni asupra directorilor de la min`, [i s`-i determine s`
124 ELEEN KELLY
modifice criteriile de angajare. |n plus, cred c` ar putea ajuta

multe femei care, \n multe locuri, se afl` \n situa]ii similare.
Gena [ovì câteva clipe, dar \n cele din urm` \ncuviin]`.
– Ne-am \n]eles! {tii c`, pân` la urm`, ai crescut mult \n
ochii mei?
– Gena, [i reciproca e adev`rat`, murmur` Susan,
\ncântat`.
Susan \[i petrecu restul nop]ii intervievând femeile care se
trezeau una dup` alta [i, când fu chemat` \n fa]a judec`torului
a doua zi diminea]`, adunase deja \n carnet o cantitate
considerabil` de informa]ii pre]ioase.
Fu condamnat`, la fel ca celelalte, la un num`r de ore de
munc` \n folosul colectivit`]ii, care aveau s` se desf`[oare de-a
lungul câtorva luni. Steve asistase la audiere cu o expresie
sumbr`, f`r` s` intervin`. Când femeia ie[i din sal`, [eriful se
apropie de ea [i o prinse de bra].
– Vino… trebuie s`-]i spun ceva.
– Despre ce? replic`, \ncrâncenat`.
– O s` vezi. Urc` la mine \n birou, vin [i eu \n zece minute.
Ea [ovì. Nu se gândea decât la un singur lucru: s` se
\ntoarc` acas`, s` fac` baia atât de a[teptat` [i, mai ales, s` se
a[eze imediat la ma[ina de scris. Totu[i, aproape f`r` s` vrea,
porni spre scar`.
Intr` la toalet`, se sp`l` pe fa]`, se piept`n` [i \[i puse un pic
de ruj pe buze. Cu toat` oboseala, se sim]ea deja mai bine… O
cafea pe care o lu` de la un automat de pe hol, o f`cu s`-[i
recapete toat` energia, [i se duse cu pas hot`rât spre biroul lui
Steve.
O a[tepta deja, furios.
– Stai jos, o \ntâmpin` brutal.

Nou-venita \[i \n`l]` sprâncenele. Alt`dat`, n-ar fi tolerat
s`-i vorbeasc` pe un asemenea ton… Dar, considerând c` era
mai bine s` nu se gr`beasc`, lu` loc \n fa]a biroului.
Steve, care-[i luase [i el o cafea, \i puse zah`r [i amestec` \n
t`cere. Susan a[tept` r`bd`toare, terminând ce mai r`m`sese
din cafeaua ei.
– Ai v`zut ziarele, azi-diminea]`? \ntreb` el pe un ton sec,
sprijinindu-se de perete f`r` s` se a[eze.
– Bine\n]eles c` nu! Mi-am petrecut noaptea la \nchisoare,
\n cazul \n care ai uitat.
Acum \i p`rea rù c` nu se \ntorsese direct acas`, dar era
prea târziu. Steve ar`t` cu degetul spre biroul unde erau mai
multe cotidiane.
– Arunc` o privire pe `sta!
Se supuse ascunzându-[i un oftat. Pe prima pagin` a
«Telegramei de Charleston » se etala o fotografie a lui Steve [i a
ei \n momentul \n care, \n ajun, el o ducea spre ma[ina de
poli]ie. «Un [erif din Virginia aresteaz` un reporter de
televiziune », scria dedesubt.
– Ei bine, [i? \ntreb` ea \n`l]ându-[i sprâncenele. Nu
v`d ce…
– Cite[te articolul.
Se conform` [i, la sfâr[itul lecturii, se cutremur`.
– Trebuie s` recunosc c` au scos totul la lumin`. Totul e
aici: logodna rupt`, faptul c` ne vedem din nou… m` \ntreb de
la cine vin toate astea.
– E mâna lui Robert Wakefield, f`r` nici o \ndoial`, spuse
Steve pe un ton sec. Dar uite-l pe `sta.
126 ELEEN KELLY
|i \ntinse « Diminea]a », din Cincinatti. « O specialist` \n

consum », citi Susan, « duce b`t`lia pe toate fronturile ; al
muncii [i al dragostei… »
Nu putu s` nu râd` [i remarc`, vesel`:
– |n ansamblu, articolele astea mai degrab` te laud`! Arat`
c` respec]i legea integru [i cu abilitate…
– Poate ai dreptate, dar a[ remarca faptul c` [i tu e[ti
prezentat` ca o eroin`! ~sta era planul tù? S`-]i faci publicitate
distrugând tot ceea ce am realizat, pentru care m` bat de luni
de zile?
Acum \i \n]elegea motivul furiei… [i \[i mu[c` buzele. Dac`
vroia s`-l conving` c` lucrurile nu st`teau a[a, trebuia neap`rat
s`-[i p`streze calmul.
– Nu… nu \n]eleg ce vrei s` spui, Steve.
– |n cazul `sta, o s`-]i explic. Te-ai hot`rât s`-]i cau]i un loc
\n televiziune [i recurgi la toate mijloacele posibile… printre
care [i acela de a m` face s` pierd postul de [erif!
– Nici vorb`, [tii foarte bine! r`spunse cu voce tremurat`.
Niciodat` n-am…
– Deci nu te-ai gândit nici o clip` c` prezen]a ta aici, asear`,
o s` fac` s` par un prost \n ochii tuturor? Deja, to]i cei cu care
am fost la Charleston m` sun` râzând. Li se pare foarte
amuzant` „povestea [erifului obligat s-o aresteze pe
SUFRAGETA cu care a fost logodit! »
Susan f`cu un efort imens s`-[i p`streze sângele rece.
– Eu… de bun` seam` c` nu m-am gândit la aspectul `sta al
lucrurilor.
– Cine, dup` p`rerea ta, va vota un b`rbat incapabil s`
st`pâneasc` o femeie care i-a fost atât de apropiat`?
Se ar`ta incoerent [i deforma realitatea. Cum putea s`-l

conving` s` readuc` drama la dimensiuni reale? |nainte, nu-l
mai v`zuse atât de pornit decât o singur` dat`, se gândi cu
am`r`ciune. |n ziua rupturii lor…
– Steve… gânde[te-te. Toat` lumea [tie foarte bine c` nu
po]i s` ai nici o autoritate asupra mea, [i…
– {i ai ]inut mor]i[ s` ar`]i tuturor asta!
T`cur` o clip`, [i furia f`cu loc unei emo]ii mai dureroase,
mai adânci. Nu erau pe cale s` strice din nou totul \ntre ei?
– Steve, nu m-am gândit nici o clip` s`-]i compromit
realegerea, murmur`, gata s` plâng`. Te asigur c`…
El oft` adânc, dându-[i seama c` se l`sase antrenat de un
vârtej de sentimente complexe. |n primul rând, teama
pentru ea…
– {tii c-ai fi putut fi r`nit`? re\ncepu, cu glas r`gu[it.
– Slav` Domnului c` nu s-a \ntâmplat a[a ceva.
– Doar din \ntâmplare, pentru c` n-ai avut \ncredere când
]i-am atras aten]ia…
Se l`s` s` cad` pe scaun [i adùg`:
– Susan, nu v`d cum lucrurile vor putea s` mearg` vreodat`
\ntre noi. O s` pui \ntotdeauna meseria pe primul plan, [i
povestea asta demonstreaz` acest lucru. Or, cum nu sunt
preg`tit s` te urmez peste tot unde vei fi trimis`, nici s`-]i
folosesc drept trambulin`…
Exagera din nou, ca s-o nec`jeasc`. |[i d`du seama de asta
chiar \n clipa \n care vorbi, dar era deja prea târziu s`-[i retrag`
cuvintele.
Ca s`-[i ascund` imensa triste]e, femeia adopt` o expresie
\nchis`, glacial`. Nu era momentul s` discute cu Steve;
acumulase \mpotriva ei un resentiment mult prea adânc.
128 ELEEN KELLY
Dup` o t`cere prelungit`, se ridic` [i porni spre u[`. Steve o

\ntreb`, cu jum`tate de glas:
– Vrei s` vin cu tine?
– Nu, mul]umesc.
Vroia \n primul rând s` stea de vorb` cu Patsy, [i nu dorea
ca Steve s` [tie asta. N-ar fi \n]eles. Dar vroia s`-i demonstreze
c` n-avusese nici o clip` inten]ia s`-i n`ruie cu bun` [tiin]`
campania.
– }i-ar pl`cea s` fac o declara]ie referitoare la rela]ia noastr`?
O punere la punct ar putea s` te ajute la realegere…
– N-are rost, r`spunse f`r` s-o priveasc`. Ne vedem mai
târziu. O s`… te sun.
|l privi o clip`, cu inima strâns`. Chiar o s`-i dea telefon?
Avea un sumbru presentiment c` n-o va face.
Femeia ie[i din camer` cu fruntea sus. Dac` se \ntâmpla o
nou` ruptur`, n-avea decât s-o fac`. |l prevenise de la bun
\nceput c` o nou` leg`tur` \ntre ei nu putea fi decât
temporar`…
Capitolul 12
– Nu ]i-am spus c` un efort permanent e \ntotdeauna

r`spl`tit? \i spuse tat`l Susanei, câteva zile mai târziu.
Se a[ez` alene pe sofa [i \[i scoase paltonul [i m`nu[ile. I se
p`rea c` trecuser` secole de când nu-l mai v`zuse pe Steve.
– Ai dreptate, r`spunse ea surâzând. Oferta asta de munc`
de la televiziunea din Minneapolis este exact ceea ce speram.
Se sim]ise atât de fericit`, \ntorcându-se de la interviu, \ncât
trebuise s`-i dea imediat telefon lui Steve ca s`-i anun]e vestea
cea bun`. Pe urm`, gândindu-se mai bine, socotise c` trebuia s`
treac` mai \ntâi pe la ai ei.
– Programul este perfect, continu`, vesel`. Cinci zile pe
s`pt`mân`. Mi se propune un salariu convenabil. Audien]a e
mai mic` decât la Lansing, dar asta va constitui o perioad`
suplimentar`, extrem de pre]ioas` pentru cariera mea.
– Ce spune Steve despre toate astea? \ntreb` Emma Trent,
ridicându-[i ochii de pe buchetul de flori pe care-l aranja.
Susan ridic` o floare c`zut` cu un aer absent [i evit` privirea
scrut`toare a mamei.
130 ELEEN KELLY
– Nu i-am spus \nc`.

– Serios?
Emma schimb` o privire nelini[tit` cu so]ul ei.
– Nu mai [tiu nimic despre el de la arestare, explic` scurt
Susan. Va trebui s` trec pe la el…
|[i aranj` o clip` m`nu[ile [i relu`:
– Trebuie s` \ncep peste o lun`. |n r`stimpul `sta, pot s`
renun] la contract. Am timp s` m` gândesc…
O lun`. Atunci, pe 15 noiembrie, va trebui s` plece din
Grafton [i s`-l p`r`seasc` pe Steve.
– E cam repede, remarc` \ncet Emma, f`când un pas \napoi
ca s` admire buchetul. Asta \nseamn` c` n-o s` fii cu noi de
Cr`ciun…
– {tiu.
Cuprins` de o brusc` triste]e, privi \n jos f`r` s` vad`
covorul. Trebuia s` se sfâr[easc` totul a[a de absurd?
|ntr-adev`r, rela]ia ei cu Steve se stricase, nu putea s`
ascund` lucrul `sta. F`r` \ndoial`, se \n[elase crezând c` ar
putea s-o ia de la cap`t… |n primul rând \[i repro[a c`
re\ncepuse o leg`tur` mai serioas` cu el, [tiind c` trebuia s`
tran[eze situa]ia \ntr-o bun` zi, ceea ce nu f`cea decât s` adauge
ceva \n plus suferin]ei lor. O lini[te adânc` se instalase \n
\nc`pere. Dup` câtva timp, Clayton tu[i s`-[i dreaag` glasul [i
\ntreb`:
– Cum o s` faci cu cele cincizeci de ore de munc` pe care
trebuie s` le prestezi pentru comunitate?
– Teoretic, ar trebui s` vin o dat` la dou` sâmbete, dar
mi-ar pl`cea, dac` e posibil, s` le fac \n luna care urmeaz`…
Este unul dintre motivele pentru care trebuie s`-l v`d pe Steve.
Sper s` accepte s` strecoare judec`torului o vorb` bun` pentru
mine…
Se ridic` s` se plimbe pu]in prin camer`, gânditoare. De

fapt, ar fi putut s` vorbeasc` singur` cu judec`torul, dar \n felul
`sta avea un pretext pentru o \ntâlnire cu Steve…
– Nu [tiu dac`, \n momentul `sta, Steve o s` se arate foarte
cooperant! exclam` Clayton.
Tân`ra \[i \nfund` mâinile \n buzunare [i se \ntoarse spre el,
oftând.
– |nc` este furios pe mine, e adev`rat. Dar poate c` dac-ai
vorbi tu cu el…
Se \ntrerupse imediat. Tat`l ei, [tia bine, nu s-ar fi amestecat
niciodat` \n via]a ei. O \nv`]ase tot timpul s` se descurce
singur`.
Arunc` o privire spre mam`, [i \[i d`du seama c` aceasta va
fi \ntru totul de acord cu p`rerea so]ului. De altfel, Clayton
declar` hot`rât:
– Susan, toate astea se \ntâmpl` \ntre tine [i Steve. Nimeni
altcineva nu poate s` v` rezolve problemele.
– Dar e foarte greu, pentru c` \n momentul de fa]` nici nu
cred c-o s` vrea s` stea de vorb` cu mine! protest` f`r` prea
mult` convingere, cu inima strâns`, gândindu-se la r`ceala lui
Steve când vorbiser` ultima dat`.
– Poate ar fi de-ajuns dac` ]i-ai cere scuze… suger` Emma
f`r` s` ridice ochii.
Susan se \ntoarse spre ea.
– Eu, s`-mi cer scuze? Cât` vreme el m-a arestat [i m-a trimis
\n fa]a judec`torului…
– Susan, asta s-a \ntâmplat pentru c` erai pornit` \mpotriva
lui, interveni tat`l. Te-ai n`pustit f`r` s` te gânde[ti \n afacerea
asta, care, pân` la urm`, s-a terminat bine pentru tine, [i noi ne
bucur`m. Din p`cate, rela]ia ta cu Steve este reversul medaliei.
I-ai pricinuit multe nepl`ceri, [i, sincer vorbind, ar trebui…
132 ELEEN KELLY
– Cum po]i s` fii \mpotriva fiicei tale? \l \ntrerupse Susan,

gata s` izbucneasc` \n lacrimi.
– Nu fac altceva decât s` fiu obiectiv, r`spunse cel \ntrebat.
Am vorbit deja prea mult despre subiectul `sta, f` cum crezi c`
e mai bine pentru tine.
T`cu câteva clipe, apoi continu`, emo]ionat:
– Susan , mai vreau s` adaug un singur lucru. Du-te la Steve.
|ncerca]i m`car s` g`si]i o solu]ie… Sunte]i datori unul celuilalt
cu asta.
Tat`l ei avea dreptate, [i [tia foarte bine c` a[a st`teau
lucrurile. Dup` o noapte alb` \n care se gândise cum s` fac` mai
bine, a doua zi diminea]` se duse s`-l vad` pe Steve la birou.
Nefiind \n stare s` intre direct \n subiectul noii sale slujbe,
declar` pu]in nervoas`, dup` ce schimbar` formulele de salut:
– Steve, a[ vrea s` m` achit de cele cincizeci de ore pe care
le am de f`cut \n folosul comunit`]ii, \n luna care vine.
El \[i a[ez` cana cu cafea pe birou [i \[i \n`l]` sprâncenele.
– De ce aceast` brusc` precipitare?
Cu reticen]`, tân`ra femeie men]ion` oferta pe care i-o
f`cuse televiziunea din Minneapolis.
– Am o lun` s` m` gândesc, \ncheie ea cu glasul pu]in
tremurat.
Steve r`mase impasibil.
– {i cartea? Credeam c` numai la asta te gânde[ti…
– Aaa… aproape am terminat-o. O s` am tot timpul s` m`
achit de munca \n folosul comunit`]ii [i \n acela[i timp s` duc
cartea la bun sfâr[it.
El \[i ascunse oftatul. |n mod absurd, sperase c` redactarea
c`r]ii o va re]ine mai mult timp la Grafton. Nu voise s` se
gândeasc` la urmare… |nsemna c` n-o cuno[tea pe Susan.
Brusc iritat, declar` pe un ton acid:
– |ntr-un cuvânt, \mi ceri s` te ajut s` pleci cât mai repede

posibil! {i mi te adresezi tocmai mie!
Susan \[i mu[c` buzele. F`r` \ndoial`, nu d`duse dovad` de
prea mult` diploma]ie… dar trebuia s`-i r`spund` pe tonul
`sta?
– Nu m-am hot`rât definitiv s` plec… Vroiam doar s` scap
de obliga]ii, mi se pare logic.
– Nu schimba subiectul, interveni b`rbatul, care \n
momentul de fa]` mi se pare a fi urm`torul: ai hot`rât s` nu-mi
iei \n seam` sentimentele. Nu te gânde[ti decât la un singur
lucru, recunoa[te: s` pleci din Grafton.
Se ridic` \n picioare, cu o expresie \ntunecat`, [i se duse la
fereastr` s` contemple peisajul. Pe strad`, scâr]âir` frânele unei
ma[ini.
– Nu-i adev`rat, murmur` ea, cu un nod \n gât.
T`cerea deveni ap`s`toare. Susan rezist` tenta]iei de a se
ridica [i a se duce la el, \ncruci[ându-[i mâinile pe genunchi.
F`când haz de necaz, \[i aminti c` se \mbr`case [i se machiase
cu mult` grij`, lucru care p`rea s` aib` un efect invers fa]` de
ceea ce sperase; abia se uitase la ea.
Cu inima grea, \n cele din urm` se ridic` [i \[i lu` paltonul.
– Chiar nu putem… g`si o formul` de \n]elegere?
– Nu [tiu, r`spunse el, \ntors cu spatele. Am mai pu]in decât
tine tendin]a s` pun etichete clare pe sentimentele pe care le
\ncerc.
– Ce… ce vrei s` spui?
– Susan, vrei s` fac parte din via]a ta, dar numai \n m`sura
\n care nu-]i \mpiedic ambi]iile. Altfel, preferi s` sacrifici tot ce
exist` \ntre noi, prietenie sau altceva. Nu `sta este felul de via]`
la care m` gândeam…
134 ELEEN KELLY
– E[ti nedrept!
– Nu, sunt realist.
Se a[ternu o lini[te \nc` [i mai ap`s`toare, cenu[ie ca lumina
de toamn`. |[i \mbr`c` paltonul [i \[i lu` geanta.
– Eu… \n condi]iile \n care mai r`mân câtva timp aici, spuse
ea cu blânde]e, am putea continua s` ne vedem. Depinde de
tine…
Inima Susanei b`tea atât de tare \ncât i se p`rea c`
interlocutorul putea s`-i aud` b`tìle.
– Pentru ce ne-am vedea?
– Nu [tiu. Te las s` te gânde[ti la asta…
{i, f`r` s` mai spun` nimic, ie[i din birou. Poate stângace,
dar sincer`, se str`duise s` fac` un prim pas spre \mp`care.
Restul depindea de el… Dar viitorul lor comun nu p`ruse
niciodat` atât de compromis.
Dup` ce reu[ise s` ob]in` o \ntrevedere cu judec`torul, reu[i
s`-l conving` s` cumuleze orele pe care le avea de f`cut \n
folosul comunit`]ii, \n r`stimp de trei s`pt`mâni. Se \ntoarse
acas` u[urat`. Dup`-amiaz`, merse la p`rin]i s` stea de vorb` cu
mama. Ducându-se acolo, pretindea c` avea nevoie, dac` nu de
sfaturi, cel pu]in de o companie prietenoas`…
– |l cunosc pe Steve, declar` Emma, punând o tav` cu
s`r`]ele \n cuptor. D`-i un r`gaz… o s` fie mai \n]eleg`tor.
– Avem o lun`, r`spunse fiica. Nu [tiu dac-o s`-i fie
de-ajuns…
– |ntr-adev`r, e un r`gaz cam scurt, dar n-ai putea s`-l mai
lunge[ti pu]in?
– Cum a[a? \ntreb` Susan, surprins`.
Emma o privi calm.
– Ei bine, de ce s` nu la[i pentru mai târziu cùtarea unui loc
de munc`, atunci când lucrurile or s` fie \n sfâr[it clare \ntre voi?
– Nu te-a[ fi crezut atât de desuet`, replic` Susan cu

am`r`ciune. Nu! Dac` Steve m` iube[te, trebuie s` m` accepte
a[a cum sunt, inclusiv cariera.
– Altfel spus, sublinie Emma str`duindu-se s` vorbeasc`
degajat, \nc` nu e[ti gata s` la[i nimic de la tine!
Susan oft`, dezam`git`. Venise aici s` g`seasc` un pic de
\n]elegere, nu s` asculte o lec]ie de moral`!
– N-a[ putea s`-mi schimb ambi]ia a[a cum fac cu
fardurile… asta face parte din mine.
– Nu po]i, dar nici nu vrei s-o faci, nu-i a[a?
– Mam`, [i tu ai lucrat. Nu po]i s` m`-n]elegi?
– Susan, nu ]i-am sugerat nici o clip` s` nu-]i cau]i de lucru.
M` \ntreb pur [i simplu dac` n-ar trebui s` te gânde[ti mai bine
la rela]ia ta cu Steve, la o eventul` c`s`torie…
– Nu mai avem nici o rela]ie, i-o tìe sumbru Susan. Tocmai
asta-i problema!
Spre marea ei surprindere, atunci când \[i sim]i ochii umezi
de lacrimi, maic`-sa schi]` un zâmbet, \n acela[i timp tandru [i
zeflemitor.
– Mi se pare c` te-am auzit spunând exact acela[i lucru,
ultima dat` când v-a]i desp`r]it!
Susan nu r`spunse [i l`s` capul \n jos. Mama o contempl` o
clip` cu afec]iune apoi, l`sând la o parte legumele pe care
tocmai le cur`]a, veni s` se a[eze lâng` ea [i o cuprinse cu bra]ul
pe dup` umeri.
– Ascult`-m`, Susan. E drept, am g`sit mari satisfac]ii \n
munca mea, dar nimic nu se compar` cu sentimentul de
\mplinire pe care \l \ncerci atunci când reu[e[ti s` pui temelia
unei familii durabile [i solide. Acesta este adev`ratul punct de
sprijin al existen]ei mele…
136 ELEEN KELLY
– Tata [i cu tine sunte]i altfel, mormì Susan cu glas

tremur`tor.
– Nu v`d \n ce privin]`. Crezi c` pentru ceilal]i e mai simplu?
Susan, nu e u[or pentru nimeni s`-[i g`seasc` echilibrul. Pentru
o slujb`, ai nevoie de câteva ore pe zi. |n schimb, pentru o
leg`tur` care s` v` mul]umeasc` pe amândoi, trebuie s` faci
eforturi \n fiecare zi, necesit` un angajament permanent…
Nimic nu se poate compara cu bog`]ia unei iubiri care dureaz`
dup` zeci de ani.
– Crezi c` nu [tiu asta? ripost` Susan, cu ochii acum [iroind
de lacrimi.
Furioasc` pe ea \ns`[i, le [terse cu dosul palmei, \n timp ce
mama \i spunea:
– Poate nu [tii \nc` destul de bine. Nu \ntr-atât \ncât s` pui
cap`t ambi]iei personale ca s` rezolvi problema cu Steve, [i s`
ajunge]i la un compromis rezonabil… O s` mai g`se[ti [i alte
oferte de munc`. Dar o dragoste ca asta? Nu merit` un
minimum de efort ca s` se poat` \mplini?
Dup` o t`cere de câteva clipe, continu` cu blânde]e:
– Nu crezi c`, dac`-l pierzi pe Steve, o s`-]i par` rù toat`
via]a?
Susan \[i \ngrop` fa]a \n palme. Cum s` spun` c` era [i ea
convins` de lucrul `sta, pân`-n m`duva oaselor?
*
* *
– Dac` vrei s` [tii p`rerea mea, spuse deodat` Eric, mi se

pare c` cearta voastr` este ridicol`.
Bù un pahar cu oranjad` [i continu`:
– Nici cu mine n-ai r`mâne atâta timp sup`rat [i distant.

Steve se gândea ru[inat cum se purtase cu Susan, \n
diminea]a aceea. Furia \l orbise. Nici m`car nu \ncercase s-o fac`
s` mai r`mân`… Fusese cât se poate de la[. |[i pierduse oare
orice urm` de bun-sim]?
Totu[i, ripost` f`r` s` ridice ochii:
– Am motivele mele s` fiu sup`rat pe Susan… [i oricum,
asta nu te prive[te pe tine.
Eric nu se l`s`.
– Ce crim` a f`cut? I-ai citit articolele, la fel ca mine. |n locul
tù, a[ fi mândru de ea.
Steve, f`r` poft` de mâncare, \[i \mpinse farfuria. F`r` s`
vrea, sim]ea c` Eric avea dreptate…Fratele mai mic, care abia
avea cincisprezece ani, \i d`duse o lec]ie. Era culmea!
– Eric, nu te-am \ntrebat…
– De ce nu te duci s-o vezi? i-o tìe pu[tiul, implacabil.
Steve oft` din adâncul sufletului. Avea s`-i mai deschid` u[a
dup` felul cum se purtase cu ea?
– A]i putea m`car s` face]i pace, suger` Eric, sim]indu-l
cedând. La urma urmei, te-a ajutat \n campanie. |i datorezi
m`car asta…
– Da, nu pot s` neg, murmur` Steve. Pliantele pe care le-a
f`cut au fost primite foarte bine.
– |n plus, trase concluzia Eric, eu personal am foarte mult
de câ[tigat… pentru c`, odat` \mp`ca]i, [i sper s` se \ntâmple
asta cât mai repede, o s`-]i recape]i buna dispozi]ie!
Steve cl`tin` din cap, cu furia domolit`. |n definitiv, de ce s`
nu-[i reconsidere pozi]ia? Fusese prea intransigent. Nu putea s`
n`ruiasc` \n felul `sta poten]ialul viitor comun. Pân` la urm`,
aveau s` g`seasc` o modalitate…
138 ELEEN KELLY
*
* *
Dup` ce refuzase invita]ia mamei la cin`, Susan se \ntoarse

acas`, melancolic`. Se gândea c` maic`-sa, \n ultima vreme, se
dovedea prea sentimental`. |n fond, avea dreptate \ntr-o
m`sur` oarecare. De ce s`-l alunge pe Steve din via]a ei?
Trebuia s` existe o solu]ie.Dar care?
Nu mai vru s` se gândeasc` la asta \nainte de a fi terminat
complet cartea. Totul era aproape gata; \i mai r`mâneau doar
câteva pagini de b`tut la ma[in`. Pe urm`, avea s` fac` toate
eforturile s` [i-l apropie pe Steve.
Tocmai pusese punct final lucrului cu un oftat de u[urare,
când auzi soneria de la u[`. Se duse s` deschid`… [i \ntâlni
privirea albastr` care-i era atât de familiar`.
– Steve!
I se puse un nod \n gât. Inima \ncepu s`-i bat` mai repede…
pe urm`, aducându-[i aminte de ostilitatea lui de diminea]`, se
\ncord` pu]in.
El \i remarc` ezitarea [i \[i repro[` purtarea de la ultima
\ntâlnire. De ce trebuia s-o fac` s` sufere a[a? Mâinile i se
crispar` pe buchetul de anemone pe care-l ]inea.
– Pot s` intru un minut?
– Bine\n]eles!
|i f`cu loc. Când trecu pe lâng` ea, \i sim]i aroma pu]in
condimentat` a after-shave-ului. |n fond, era \ncântat`, absolut
\ncântat` s`-l revad`…
– Mul]umesc, murmur` femeia luând florile pe care i le
\ntinsese. Sunt \ncânt`toare.
– E… felul meu de a-mi cere scuze. M` tem c` mi-am

pierdut sângele rece de mai multe ori. Din cauza alegerilor, f`r`
\ndoial`…
„{i mai ales, la gândul c-o s` pleci din nou!“ \[i spuse \n
sinea lui.
Ea \i zâmbi timid. Amândoi f`cuser` o sumedenie de gre[eli!
Chiar [i ei \i era acum ru[ine c`-i tulburase existen]a.
– Nici eu nu m-am purtat cum trebuia.
– Susan, ai avut motive s` te por]i a[a cum ai f`cut-o…
T`cur` o clip` amândoi, dup` care ea propuse:
– Tocmai vroiam s`-mi preg`tesc ceva de mâncare. N-ai vrea
s` m`nânci cu mine?
– Cu mare pl`cere. Mor de foame.
O urm` \n buc`t`rie [i se a[ez` pe un taburet \nalt, \n timp
ce ea preg`tea o salat` asortat`.
– Hmm… ai luat… o hot`râre privitoare la Minneapolis? o
\ntreb` dup` ce-[i drese glasul.
– Nu \nc`, \i r`spunse privindu-l sincer. Slujba asta m-ar
interesa dar… e foarte departe. Mi-ar fi pl`cut ceva mai aproape.
– Susan, adev`rul este c` distan]a m` sperie [i pe mine. De
aia am reac]ionat a[a cum am f`cut-o. Ar fi trebuit s` te felicit,
f`r` s` fiu egoist… dar eu… mie mi-ar pl`cea atât de mult s`
r`mâi la Grafton!
– {tiu, r`spunse femeia cu \ng`duin]`, dar te rog s` nu mai
vorbim acum despre asta. S` a[tept`m s` v`d ce mai g`sesc…
Am de gând s` iau leg`tura cu televiziunea din Atlanta. Dac`
ob]in un interviu, o s` urc \n avion… chiar dup` alegeri.
– Adic`, \ntr-o s`pt`mân`… Susan, sper s` g`se[ti ceea ce vrei.
– Cât despre mine, sper c` tu vei fi ales.
Se privir` câteva clipe cu o infinit` tandre]e, [i Susan oft`,
u[urat`. |n sfâr[it, se \mp`cau din nou!
140 ELEEN KELLY
Dup` o or`, se instalau confortabil \n sufragerie, la o cafea.

– Susan, am venit s`-]i cer scuze. |nc` n-am terminat… cred
c` gre[eala cea mai mare a fost c` ]i-am impus prea multe
ultimatumuri. Dar acum, sunt gata s` fiu r`bd`tor. N-o s`
vorbim chiar acum despre viitor, ai dreptate. S` lu`m lucrurile
a[a cum vin, unul dup` altul…
– {i eu vroiam s`-]i spun exact acela[i lucru, murmur`
tân`ra femeie cu voce gâtuit`.
Veni s` se a[eze lâng` el, [i un s`rut prelung le pecetlui
\mp`carea.
Noaptea asta trebuia s` marcheze o adev`rat` turnur` \n
rela]ia lor. |n zilele care urmar`, se purtar` unul cu cel`lalt cu
o pruden]` extrem`, ca [i cum ar fi umblat cu cristaluri.
|ntr-o dup`-amiaz`, când se plimbau prin parc, \ntr-un
fo[net pl`cut de frunze c`zute, Steve remarc`:
– Am avut mare grij` s` nu vorbim despre viitor, nu-i a[a?
– Da. Am hot`rât s` nu ne gr`bim, [i-]i sunt recunosc`toare
pentru asta…
– Cred totu[i, propuse Steve cu o expresie deodat`
mali]ioas`, c` am putea s` trecem la etapa urm`toare.
– Adic`?
– Un week-end \ntreg departe de grijile de fiecare zi,
departe de tot, doar tu [i cu mine. Un amic \mi \mprumut`
cabana lui de pescuit, la munte… Am putea s` plec`m vineri
seara [i s` ne \ntoarcem luni diminea]`, foarte devreme. Ce
p`rere ai?
|l strânse de mân`, emo]ionat`. Avea dreptate. O perioad`
de singur`tate, oricât de scurt`, nu putea decât s`-i ajute s`-[i
reg`seasc` echilibrul [ubrezit…
– A[ fi de-a dreptul \ncântat`!
Capitolul 13
– Nu e prea frig de mers la pescuit? \ntreb` Susan \n timp ce

ma[ina urca anevoie pe un drum de munte \ngust.
Pe bancheta din spate, lâng` cutia cu provizii [i sacii de
dormit, Steve pusese undi]ele [i tot materialul pentru
pescuit.
– Nu, dimpotriv`! replic`, entuziasmat. Pe timp rece,
p`str`vilor \ncepe s` le fie foame. Nivelul apei este \nc` destul
de sc`zut, [i dac` reu[im s` prindem… o s` avem pe[te pentru
cin`!
Era prima dat` când \l \nso]ea \ntr-una din expedi]iile lui. De
obicei, nu tolera pe nimeni altul \n afar` de Eric.
– De bun` seam`, [tii c` n-am nimic \n comun cu sportul
`sta, nu-i a[a?
– O s` te \nv`], o lini[ti cu un zâmbet plin de siguran]`.
Dup` câ]iva kilometri, ajunser` s` vad` \n sfâr[it cabana.
Frumos construit` din bârne la ad`postul pinilor, era clar c` nu
avea decât o singur` camer`, mai mic` decât \[i \nchipuise
Susan.
142 ELEEN KELLY
Steve, \n timp ce desc`rca bagajele, \i remarc` surprinderea.

– Nu-]i face griji. E o caban` foarte confortabil`. Ap`
curent`, du[, cuptor cu lemne… [i chiar electricitate, gra]ie
unui generator instalat \n spate.
Susan nu putu s` se ab]in` s` nu izbucneasc` \n râs.
– Deci, o s` m` simt ca \ntr-un adev`rat hotel… La prima
vedere, p`rea s` fie ceva mult mai rustic.
|l urm` \nùntru [i scoase o exclama]ie de admira]ie.
– E \ncânt`tor, Steve! Nu vedeam lucrurile \n felul `sta…
|ntr-adev`r, \n afar` de ceea ce men]ionase deja, descoperi
un pat mare acoperit cu o cuvertur`, covoare de blan` pe jos,
[i un [emineu spa]ios.
Zâmbi, \ncântat s`-o vad` satisf`cut`, apoi se uit` la ceas.
– Aproape ora dou`sprezece… dac` vrem s` pescuim pe
ziua de azi, ar fi bine s` nu mai \ntârziem.
Scoase dintr-un sac cizmele de pescuit ale lui Eric, lungi
pân` la pulpe, [i o hain` matlasat` plin` cu buzunare.
– Pune astea pe tine!
Ea se retrase \ntr-un col], apoi se \ntoarse, echipat`. Steve,
dup` ce \mbr`case o ]inut` similar`, \[i puse pe cap o o p`l`rie
de fetru pe care o ornase cu pene colorate, ca s` impresioneze.
– E[ti gata? Hai la drum!
Cu undi]ele pe um`r, intrar` \n p`dure, unul \n spatele
celuilalt. |n aerul proasp`t, era un miros pl`cut de mu[chi [i
frunze uscate. Nu dup` mult timp, se auzi un susur cristalin [i
Steve \ncepu s` mearg` de-a lungul unui torent unde apa c`dea
\nspumat` \n cascade.
– Unde ne oprim? \ntreb` Susan ar`tând cu degetul.
– Cât mai sus. Acolo sunt p`str`vii cei mai mari.
Câteva clipe mai târziu, se instalaser` \n sfâr[it. Steve preg`ti
o undi]` pentru Susan, apoi, \n cea mai adânc` t`cere, \ncepur`
s` a[tepte.
Calmul acesta n-o deranja absolut deloc, ba dimpotriv`… \i

pl`cea foarte mult acest armisti]iu lini[tit \n compania lui Steve.
Dup` câteva clipe, continuând s`-[i supravegheze undi]a,
deschise termosul cu cafea [i-i \ntinse lui Steve o can`. |[i
ocupar` din nou pozi]iile ini]iale f`r` s` fac` zgomot,
schimbând din când \n când câte un zâmbet complice.
– S` [tii… [u[oti Steve, pu]in mai târziu, s` [tii c` po]i s`
cobori pu]in cârligul sub piatr`, \n felul `sta…
Cu o mi[care elastic` se plas` \n spatele ei, luând-o de bra]
ca s`-i arate cum s` fac`, [i-i d`du câteva sfaturi.
|l asculta, concentrat`.
– A[a? [opti, \ntorcându-se spre el.
Steve \ncuviin]`, cl`tinând din cap.
– Perfect!
Se \ntoarse la undi]a lui [i, dup` câteva minute, scoase \n
sfâr[it un strig`t triumfal, cam gâtuit. F`cu un gest scurt [i
precis, [i un p`str`v argintiu, sclipind \n soare, ap`ru la cap`tul
firului undi]ei lui. |ncântat`, Susan deschise co[ul, \n timp ce el
scotea pe[tele din ac.
– Felicit`rile mele, Steve . Trebuie s` aib` vreo treizeci de
centimetri!
– Ai r`bdare, replic` el cu un zâmbet cu sub\n]eles. |n
curând, o s` vin` unul [i mai mare…
Avea dreptate; când pornir` pe drumul spre caban`, \nainte
de apusul soarelui, pe fundul sacului erau cinci capturi
superbe.
– Susan, \]i pare bine c-ai venit?
Femeia trase adânc aer \n piept, \ncântat` de cercul grandios
al mun]ilor care-i \nconjurau.
– Da… enorm!
Privirile li se \ntâlnir`, o clip` nemi[cate, apoi Steve deschise
u[a [i se apropie de [emineu, ca s` preg`teasc` focul.
144 ELEEN KELLY
Susan, care avusese grij` s` se documenteze \n prealabil

cum se preg`tesc p`str`vii, se apropie de cuptor. Nu dup` mult
timp, un miros delicios se r`spândea \n aer [i Steve, ademenit
de arom`, veni s` vad` ce se-ntâmpla.
– Ce garnitur` avem la ei?
– Porumb la gr`tar, salat` asortat`… [i o sticl` cu vin alb,
care a[teapt` \n frigider.
– {i… ce-ai fi preg`tit dac` nu prindeam nimic?
– Ce-a mai r`mas din [unca de la prânz, nimic mai mult,
r`spunse ea râzând. N-am pus nici o clip` la \ndoial` faptul c`
e[ti un pescar iscusit!
B`rbatul cl`tin` din cap, pe jum`tate \ncântat, pe jum`tate
ne\ncrez`tor.
– Bravo… uite ce-mi place s` aud.
Când totul fu preg`tit, se a[ezar` pe covor \n fa]a focului
care trosnea vesel. Domnea o atmosfer` foarte lini[tit`. |n
timpul acestei zile petrecute \mpreun`, nu avuseser` nici radio,
nici televizor nici o alt` solicitare exterioar`; totu[i, fiecare
minut fusese ocupat, [i via]a p`rea s` capete o nou`
dimensiune, mai bogat`.
Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Steve murmur`:
– Ca s` te destinzi, nimic nu-i mai bun decât s`-]i petreci
câteva ore \n mijlocul naturii, nu-i a[a?
„Mai ales \n compania ta“, adùg` pentru el \nsu[i \n timp ce
\nso]itoarea \l aproba.
Se privir` \ndelung. Deodat`, sângele \ncepu s` le curg` mai
repede prin vene… |ncet, Steve o \mbr`]i[` [i o mângâie cu
buzele pe gât. Femeia \nchise ochii când buzele lui ajunser` pe
gur`, pentru un s`rut prelung…
– Nu m-am gândit c-o s` ajungem la asta, Susan. |mi
spusesem c` n-o s` complic leg`tura noastr` l`sând s` intervin`
pasiunea… dar mi se pare c` nu pot s` fac altfel.
– Nici eu, Steve, \ncuviin]` femeia lipindu-se de el. Am

impresia c`… au trecut secole de când nu m-ai mai ]inut \n
bra]e.
O dorin]` violent`, avid`, \i f`cu s` se \nfierbânte, [i se l`sar`
purta]i de vârtej, doar \n lumina fl`c`rilor care f`ceau s`
danseze umbre \n jurul lor.
*
* *
Când se trezi, lipit` de Steve, primele raze de soare

p`trundeau \n camer`. Oft` mul]umit` [i-i mângâie \ncet p`rul.
Pentru nimic \n lume nu [i-ar fi dorit s` fi fost altundeva...
Se ridic` \ncet, \ncruntându-[i sprâncenele. Da, nu se
puteau lipsi unul de cel`lalt… [i totu[i, asta nu rezolva absolut
deloc problema lor; \nc` \[i doreau de la via]` lucruri foarte
diferite.
– Susan? murmur` Steve, trezindu-se la rândul lui. Spune-mi
c` m` iube[ti, te rog…
Ea uit` totul, pentru a se contopi din nou cu el, [u[otindu-i
tandrele m`rturisiri de care nu puteau s` se plictiseasc`.
Abia dup` mult timp, Steve declar`:
– Susan, nu ]i se pare minunat … c-am reu[it s` ocrotim
leg`tura noastr` pân` acum? Timpul lucreaz` pentru noi. Nu
avem nevoie s` impunem solu]ii arbitrare… Vor veni singure.
Susan nu [tia dac` putea s` \mp`rt`[easc` acela[i optimism,
dar m`car era sigur` de un lucru: \i apar]inea trup [i suflet.
– Sper, Steve, [opti, f`r` s` \ndr`zneasc` s` cread` lucrul
`sta. Sper…
Se s`rutar` din nou. |ncântarea de a redescoperi pasiunea
fizic` ce-i unea se dovedea, cu toate incertitudinile, de neoprit.
Capitolul 14
Steve porni motorul [i, \nainte de a porni la drum, o

mângâie cu blânde]e pe obraz.
– Ce-i cu expresia asta atât de trist`?
El \nsu[i se str`duia s` par` vesel, dar nu reu[ea pe de-a-ntregul.
Spre marele ei necaz, Susan \[i sim]i ochii umezindu-se.
Redeveni st`pân` pe sine [i, cu un zâmbet tremur`tor,
r`spunse:
– M-am sim]it chiar foarte bine aici. Mi-ar fi pl`cut s` dureze
mai mult…
Detesta gândul s` fie din nou desp`r]i]i.
– Putem s` mai venim, strecur` el pe un ton neutru, cu ochii
pe drum.
– Da… da, bine\n]eles.
Dar cum s` se mul]umeasc` doar cu câte un week-end din
când \n când, cu câteva ceasuri furate pe ici, pe colo. Dintr-o
dat`, \[i d`du seama c` avea nevoie de el \n fiecare zi, c` o
rela]ie sporadic` nu i-ar fi fost de-ajuns…
– O s` vii la Grafton, din când \n când, nu-i a[a?

P`rea la fel de nesigur pe viitor ca [i ea.
– Fire[te…
De ce era atât de am`rât`? Nu-i mai impunea nici un
ultimatum, o l`sa s` procedeze cum vroia. Nu asta \i ceruse tot
timpul?
T`cur` un timp. Steve se concentra asupra condusului, cu o
expresie sumbr`. Se hot`râse s` nu-i mai cear` s` r`mân` la
Grafton, s`-[i sacrifice cariera. La ce-ar fi folosit dac` pân` la
urm` ar ajunge s`-l du[m`neasc`? O nou` desp`rire p`rea
inevitabil`, \ns` risca s` se dovedeasc` mai crud` ca oricând…
Femeia se lupt` câteva clipe cu centura de siguran]` care se
\n]epenise, [i el rezist` tenta]iei de a-i veni \n ajutor. Acum, ar fi
vrut s-o sus]in` \n permaanen]`, s`-i consacre tot timpul, s`
\mpart` totul cu ea, bucuriile [i greut`]ile. De exemplu, cu ce
pl`cere o \nv`]ase s` pescuiasc`… Nu fusese decât ceva cât se
poate de simplu [i de banal, dar savurase expresia concentrat`
cu care-i ascultase explica]iile. De ce oare n-o luase niciodat` cu
el \ntr-una dintre expedi]iile dinainte?
Nu putu s` se st`pâneasc` s` nu zâmbeasc`, auzind-o
spunând, ca [i cum i-ar fi citit gândurile:
– Steve, de ce n-am mers niciodat` cu tine la pescuit pân`
acum?
– Cred c`… m` temeam s` nu te plictise[ti.
|ntr-un fel, era adev`rat. {tiind-o obi[nuit` cu ritmul vie]ii de
ora[, nu [i-ar fi putut \nchipui c` va aprecia atât de mult dou`
zile de via]` \n mijlocul naturii. N-o cuno[tea prea bine: tot ce
era nou o interesa, o stimula.
– Ce idee! replic` Susan zâmbind. Credeam c`, dimpotriv`,
la pescuit preferi s` mergi cu b`rba]ii, c` te-ar fi deranjat
prezen]a unei femei…
148 ELEEN KELLY
– E rândul meu s` exclam:« ce idee »! spuse [oferul

izbucnind \n râs. Paradoxal, se pare c` mai avem multe de
\nv`]at unul despre cel`lalt…
Plecând \n zori, ajunser` la Grafton foarte devreme [i, Steve,
\nainte de a se duce la serviciu, o l`s` \n fa]a casei [i plec` dup`
un s`rut scurt de desp`r]ire.
Susan \nchise u[a apartamentului, oftând din adâncul inimii.
Se sim]ea agitat` [i nu reu[ea s`-[i pun` ordine \n vârtejul
gândurilor. Ce vroia ea pân` la urm`? Ce vroia Steve? Se ar`tase
foarte tandru dar [i pu]in distant, aproape resemnat. S` fi
renun]at definitiv la gândul unui viitor \mpreun`?
Ziua urm`toare era ajunul alegerilor. Steve nu-i d`du
telefon. Femeia se gândi c` trebuia s` fie extrem de ocupat,
bine\n]eles… Totu[i, \n mod absurd, sim]i o vag` decep]ie. Ca
s` nu se mai gândeasc` la asta, \[i preg`ti \ntâlnirea pe care
urma s-o aib` cu cei de la televiziunea din Atlanta [i redact`,
pentru Patsy, un articol despre urm`rile manifest`rii de la
min`.
|n ziua alegerilor, se trezi devreme, s` mearg` la biroul de
vot. Era vreme \nchis` [i peste ora[ c`zuse un pic de brum`.
Dup` ce puse \n urn` buletinul de vot, marcat pe numele lui
Steve, se \ntoarse acas` s` arunce o ultim` privire peste articol,
apoi se duse la maic`-sa. Aceasta, urma s` dea seara o recep]ie,
[i-i solicitase ajutorul.
Când termin` de aranjat nenum`ratele platouri cu tartine,
ce trebuia s` hr`neasc` cincizeci de persoane, era dup`-amiaz`
târziu.
– Asta a fost tot! declar` Susan, pr`bu[indu-se pe un scaun.
Cred c` n-am uitat nimic.
Maic`-sa a[ez` un bol cu punci pe o mas` rulant`, apoi veni

s` ia loc lâng` ea.
– Susan, nu fi atât de \ngrijorat`, spuse mama, cu blânde]e.
Sunt sigur` c` Steve o s` câ[tige.
– Sper, pentru el, oft` Susan. Cu toate c`, evident, pe de alt`
parte, mi s-ar simplifica via]a dac-ar pierde…
– Cum a fost \n week-end-ul pe care l-a]i petrecut \mpreun`?
\ntreb` Emma cu tact.
Era prima oar`, \n ziua aceea, când \ndr`znea s` abordeze
subiectul `sta.
– Bine. Foarte bine…
Susan \[i mu[c` buzele [i adùg`, \ncet:
– S` [tii c` \nc` \l iubesc pe Steve. Sunt nevoit` s` recunosc
lucrul `sta…
– El [tie?
– Da… dar la ce poate s` duc` acest lucru? Via]a lui e aici. A
mea este… altundeva, acolo unde o s` se iveasc` ocazia…
Emma \[i \n`l]` sprâncenele.
– Pân` la urm`, n-a]i stabilit \nc` nimic? Credeam c`,
dimpotriv`, a]i discutat problema.
– Am preferat s` evit`m pentru moment discu]ia pe tema
asta, r`spunse Susan ridicând din umeri, obosit`.
Emma ezit` o clip`, apoi \ntreb` brusc:
– Ce-ai face dac`… Steve te-ar cere din nou de so]ie?
Susan se gândi o clip` la vaporoasa rochie de mireas`
ag`]at` \n [ifonier.
– N-a f`cut-o, mormì, \ncercând s` se eschiveze.
– Susan, r`spunde-mi f`r` ocoli[uri, insist` cu blânde]e, dar
ferm, Emma.
150 ELEEN KELLY
– M-a[ mai gândi…

Emma nu putu s`-[i ascund` o u[oar` exasperare.
– «Te-ai mai gândi »?
Pu]in iritat`, Susan ridic` mâinile.
– M-a[ gândi foarte serios, fire[te… |n week-end-ul `sta, am
avut impresia c` mai greu a[ putea s` m` despart de el decât de
carier`. Numai c`… dac` n-ar merge rela]ia dintre noi, ce s-ar
\ntâmpla cu mine?
– Ai lua-o de la \nceput, pur [i simplu, replic` Emma categoric.
Numai c`, dup` p`rerea mea, ai fi mai lini[tit` suflete[te, pentru
c` ai f`cut tot posibilul ca rela]ia voastr` s` izbândeasc`…
– Dar e… e foarte posibil s` plec \nainte ca el s` se
gândeasc` s`-mi vorbeasc` despre c`s`torie. Dac` se gânde[te
cumva la a[a ceva!
– De ce nu-l aju]i s` ias` din impas? suger` Emma.
Susan f`cu ochii mari.
– Ce vrei s` spui?
– Ei bine… de exemplu, anun]`-l c` r`mâi la Grafton,
deocamdat`. Dac` n-o s` aib` nici o reac]ie, ai putea s` te
gânde[ti s` te duci \n alt` parte, pentru moment. Nu uita c`
trebuie s` fi fost foarte r`nit \n amorul propriu. Nu mai
\ndr`zne[te s` se impun`…
– Poate. Numai c` nu vreau s` aib` impresia c`-i for]ez
mâna. M` tem un pic s` nu dau vrabia din mân` pentru cioara
de pe gard…
Maic`-sa se apropie s-o s`rute [i o strânse \n bra]e.
– Draga mea, s` sper`m c` totul o s` se rezolve.
Susan lu` un platou s`-l duc` \n sufragerie, unde \ncepeau
s` vin` invita]ii. Eric, care st`tea de vorb` \ntr-un col] cu Wendy,
\i f`cu semn cu mâna, cu un zâmbet larg pe buze.
– Bun`, Susan. |l cau]i pe Steve?

– A venit? r`spunse imediat Susan, l`sând platoul pe o mas`.
Nu [tiam…
– A ie[it pu]in \n gr`din` \mpreun` cu tat`l tù, s` vad` cum
stau lucrurile cu o strea[in`.
– Dar s-a \nnoptat… [i plou`!
– Doar \l [tii pe Steve, spuse vesel Eric. Trebuie s` rezolve [i
cea mai mic` problem`, f`r` s` piard` nici un minut. R`bdarea
n-a fost niciodat` punctul lui forte… A spus c` ploaia o s`-i
arate mai bine gùrile din strea[in`, [i a plecat \narmat cu o
lantern`.
– Cred c` e ud leoarc` la ora asta! exclam` Susan râzând.
– Cine e ud leoarc`? \ntreb` curioas` Patsy Winter, care se
apropia \mpreun` cu so]ul ei.
Susan \i spuse cum st`teau lucrurile, apoi \ncepur` s`
vorbeasc` despre viitoarele articole ce urmau s` apar`.
– Datorit` ]ie, trase concluzia Patsy, „Curierul“ [i-a g`sit din
nou caden]a. Nu uita c` sunt gata s` te angajez oricând, \n
condi]iile pe care le vrei…
– |]i mul]umesc, spuse Susan cu c`ldur`, dar cred c` trebuie
s`-mi \ncerc mai \ntâi [ansa \n televiziune… care m` atrage mai
mult decât presa scris`… De altfel, am ob]inut un interviu la
Atlanta, mâine.
– Ei bine, atunci \]i urez succes, concluzion` Patsy zâmbind.
Susan \i mul]umi [i, dup` ce \mbr`c` un impermeabil, plec`
\n gr`din` s`-l caute pe Steve. |l g`si singur, a[ezat sub foi[or
– la ad`post de ploaie– contemplând gânditor stelele.
Pic`turile de ploaie care c`deau pe acoperi[ d`deau scenei o
curioas` atmosfer` de intimitate.
152 ELEEN KELLY
– Ai rezolvat problema?
– Cu strea[ina? Da. Am rezolvat-o \n dou` minute…
El \i privi o clip` chipul luminat de un felinar [i adùg`
b`tând cu palma locul de lâng` el:
– Stai cu mine o clip`… Invita]ii or s` ne a[tepte.
Ea se conform`, cutremurându-se pentru c` era rece, [i \[i
strânse poalele impermeabilului.
– Steve… mâine am programat` o \ntâlnire la Atlanta,
pentru un interviu.
– Aha! Crezi c` ai [anse? \ntreb` pe un ton neutru.
– Mi-e greu s` spun dinainte… Vom vedea.
O surprinse indiferen]a proprie. Orice team` de e[ec,
nelini[tea referitoare la problemele de carier`, disp`ruser`. Era
din cauza vremii? Sau poate Steve [tiuse s`-i redea \ncrederea \n
ea \ns`[i?
Dup` o clip` de ezitare, continu`:
– Patsy mi-a propus s` m` angajeze cu norm` \ntreag`…
O privi o clip` cu aten]ie [i, spre marea ei surprindere, \l
auzi r`spunzând:
– Sper c` n-ai acceptat!
I se puse un nod \n gât. Deci nu vroia s-o vad` r`mânând la
Grafton? |ncerc` s` glumeasc`:
– Te temi s` nu fac \n permanen]` scandal cu articolele mele?
– Nu numai asta, r`spunse el râzând. {tiu \ns` c` dup`
câteva luni, o s` te plictise[ti de moarte…
O lu` de mân` [i continu`:
– F` tot ce po]i mâine, la Atlanta. Sunt sigur c-o s` fii
angajat`. Dac` nu, bine\n]eles, \]i mai r`mâne varianta
Minneapolis…
– {i… noi? \ntreb`, cu voce tremur`toare.

– O s` ne vedem cât de des vom putea, r`spunse Steve cu
non[alan]`. Adic`, de fiecare dat` când o s` vii la Grafton…
– Dar… [tii bine c` prima dat` n-a mers, protest` ea, din ce
\n ce mai dezorientat`.
El cl`tin` din cap [i \ncepu s`-i explice, mângâind-o pe
mân`:
– E drept… dar cred c` eu sunt vinovatul de atunci. N-am
vrut s` v`d cât aveai nevoie de munca ta ca s` fii fericit`.
Entuziasmul [i abilitatea ta, din timpul incidentului de la min`,
mi-au deschis ochii… Nu mai vreau s`-]i fiu un obstacol \n
calea carierei.
Susan nu mai \n]elegea. N-o mai implora s` r`mân`. Parc`-[i
alungase din minte perspectiva mariajului…
– Steve, succesul… \n carier` nu este singurul lucru pe care-l
a[tept de la via]`.
– Poate nu, ripost` el ferm. Totu[i, cred c` nu te po]i lipsi
de a[a ceva. Pentru asta, de acum \ncolo, sunt gata s` accept
pu]inul timp pe care o s` mi-l consacri… [i s` nu-]i mai solicit
altul \n plus.
Se sim]ea \n acela[i timp emo]ionat` [i tulburat` de
generozitatea de care d`dea dovad`. F`r` \ndoial`, ar fi
trebuit s` se bucure c` o l`sa liber`, dar \ncerca o decep]ie
profund`.
– {i… c`s`toria noastr`? \ntreb` ea, nemaiputând rezista.
|i venea s` strige:“ {i noi? {i cuplul nostru?“
– Poate o s` ne mai gândim, \ntr-o zi. Deocamdat`, nu pot
s` fac nici o promisiune. Dac` sunt ales, mai am \nc` doi ani
treab` aici…
154 ELEEN KELLY
Susan \[i mu[c` buzele, ca [i cum \i ap`rea din nou un vechi

co[mar. |nc` o dat`, ambi]iile \i desp`r]eau.
– {i peste… peste doi ani? \ntreb` \ncet femeia.
Steve ridic` din umeri.
– O s` vedem atunci. Eric o s` fie plecat la universitate, ceea
ce va schimba poate lucrurile.
Susan era prea distrus` ca s` mai r`spund`. Visul pe care
abia \ndr`znise s`-l contureze se risipea. Parc` prin vis, \l auzi
pe Steve tr`gând concluzia:
– Du-te acas` s` te odihne[ti, pentru c`-mi \nchipui c` mâine
o s` pleci diminea]`… |n orice caz, rezultatul alegerilor n-o s`
fie cunoscut decât mâine sear`.
Femeia se ridic` [i murmur` cu glas stins:
– Am \n]eles. Succes, Steve.
– {i ]ie, Susan.
Capitolul 15
– Cum s-a desf`[urat interviul? \[i \ntreb` Emma Trent fiica.

Aceasta abia venise de la aeroport. Epuizat`, se pr`bu[i pe
canapea.
– Mai bine decât m` a[teptam… Mi-au oferit postul!
P`rin]ii, \ncânta]i, scoaser` exclama]ii victorioase [i venir` s-o
s`rute c`lduros.
– Poveste[te-ne am`nun]it, o rug` Clayton.
Rùt`cioas`, Susan hot`r\ s`-i ]in` pu]in \n suspans.
– Ei bine… ca s` \ncep, trebuie s` spun c` linia aerian` care
face leg`tura dintre Clacksburg [i Atlanta e foarte prost
organizat`. Nici m`car nu servesc prânzul…
– Susan! protest` tat`l.
Ea izbucni \n râs [i continu` mai serioas`:
– Trebuie s` realizez o emisiune s`pt`mânal` de dou`zeci de
minute despre problemele consumului. Salariul e mai mic decât
la Minneapolis, dar, \n schimb, pot s`-mi organizez programul
cum vreau. |n plus, am ocazia s` promovez \n continuare…
T`cu o clip` [i continu` cu un mic zâmbet:
156 ELEEN KELLY
– Mai mult chiar, cum zborul nu dureaz` decât o or`, pot s`

locuiesc la Grafton. Aici o s` fac documentarea [i o s` m` duc
la Atlanta de trei-patru ori pe s`pt`mân`, pentru film`ri.
– Mi se pare o solu]ie excelent`, murmur` Emma cu
blânde]e.
Susan \ncuviin]` cl`tinând din cap.
– Da… [i mie mi se pare. {tii unde-i Steve? Am \ncercat \n
zadar s` iau leg`tura cu el de la aeroport. Mi s-a spus de la birou
c` [i-a luat dou` zile de concediu…
– Dup` succesul \n alegeri, judec`torul l-a sf`tuit s`-[i ia o
scurt` pauz` binemeritat`, spuse Clayton. Cred c` a plecat la
pescuit, acolo unde se duce de obicei.
Tân`ra femeie \[i sim]i inima b`tându-i mai repede.
– Eric e cu el?
– Nu. A r`mas la noi, pentru c` Steve nici n-a vrut s` aud` s`
lipseasc` de la [coal`.
– Mda… \n]eleg. Vi s-a p`rut fericit c` a câ[tigat?
Interveni Emma:
– La drept vorbind, nu atât cât am crezut noi… A primit
vestea cu mult calm.
– Sunt totu[i sigur` c` \n sinea lui s-a sim]it impresionat c`
oamenii au \n continuare \ncredere \n el, remarc` Clayton.
-{i Robert Wakefield? A fost sup`rat?
Clayton pufni \ntr-un hohot sincer de râs.
– E pu]in spus! |n plus, risc` s` se compromit` din cauza
unei afaceri dubioase cu Bruckerii. O anchet` e \n curs de
desf`[urare…
Mai st`tur` de vorb` câteva minute, dup` care Susan se
ridic`. Abia a[tepta s`-l vad` pe Steve, [i [tia c` ai ei o vor
\n]elege.
– A[ vrea s`-i dau personal vestea lui Steve, anun]` tân`ra

femeie. Mai bine s` plec, acum dac` vreau s` ajung \nainte de
l`sarea \ntunericului.
– Ai dreptate… [i s` [tii c` gândurile noastre bune te vor
\nso]i, spuse tat`l cu tandre]e.
|[i lu` r`mas-bun de la amândoi [i, f`r` s` mai piard` o clip`,
urc` \n ma[in`.
Când ajunse la u[a cabanei, se \nnoptase [i Steve preg`tea

focul. Când auzi zgomot, se \ntoarse imediat; un zâmbet radios
\i ap`ru pe chip [i veni la ea s-o strâng` \n bra]e.
– Susan… ce surpriz` minunat`!
O conduse \n fa]a focului, adùgând:
– {tii c` azi n-am prins nimic? |]i \nchipui c`… numai la asta
nu m` gândeam.
Nou-venita \ncepu s` râd` [i odat` a[ezat` pe perne, spuse:
– Steve… am c`p`tat o slujb` pentru televiziunea din
Atlanta, dar… o s` locuiesc \n Grafton.
O privi câteva clipe, cu ochi scânteietori.
– Am [i eu un amestec \n hot`rârea asta?
– Da, m`rturisi ea.
|[i adun` tot curajul [i trase adânc aer \n piept.
– M-am hot`rât s` m` instalez aici pentru c`… a[ vrea s` m`
ceri \n c`s`torie.
Steve r`mase mut \n prima clip`. Când vorbi, o emo]ie
adânc` \i voala vocea.
– De când tinerele femei iau asupra lor r`spunderea cererii
\n c`s`torie?
– De ast`zi, decret` cea \ntrebat`. {i [tiu c` n-o s` accept nici
un r`spuns negativ!
158 ELEEN KELLY
– N-ai de ce s`-]i faci griji, replic` el cu blânde]e. O s` fiu

so]ul tù.
Se strânser` \n bra]e din nou, bulversa]i, mai ferici]i ca
oricând. Era ca [i cum nodul gordian ar fi fost \n sfâr[it
desf`cut…
– Susan, te-am iubit \ntotdeauna. S` ne c`s`torim cât se
poate de repede. Am pierdut deja prea mult timp.
– |ntru totul de acord. De ce s` nu facem anun]ul pentru
Cr`ciun, de exemplu?
– Mi se pare o idee excelent`. Ai timp s` preg`te[ti totul?
– Am deja rochia de mireas`, nu uita.
– Spune-mi… când \]i ocupi postul de la Atlanta?
– La \nceputul lui ianuarie.
B`rbatul cl`tin` din cap, \n]eleg`tor.
– |n condi]iile astea, suntem constrân[i s` l`s`m luna de
miere pentru mai târziu.
Se s`rutar` \ndelung, apoi Steve \ntreb` pe un ton \n acela[i
timp \nduio[at [i mali]ios:
– Cum se face c` ai venit s`-mi faci propunerea pe care
mi-ai f`cut-o?
– Nu puteam s` mai suport ideea de a te pierde din nou!
– Dar ce-ai fi f`cu dac` n-ai fi fost angajat` la Atlanta? Ai fi
plecat la Minneapolis?
– Nu, Steve. Era prea departe. A[ fi cùtat \n continuare,
lucrând pentru moment \n jurnalistic`.
– E[ti sigur` c` nu-]i pare rù pentru Minneapolis? }i se
oferea un salariu mai mare…
– Ce importan]` are? Mi-am dat seama, la un moment dat, c`
cel mai important lucru este s` fiu cu tine… [i nu m-am sim]it
\ndrept`]it` s`-]i cer s` m` urmezi oriunde m-a[ duce.
– Din partea mea, renun]asem s`-]i impun o via]` de femeie

casnic`, pentru c` n-ai fi fost niciodat` fericit`… {tii c`, \ntr-o
oarecare m`sur`, Eric mi-a deschis ochii?
Femeia \[i \n`l]` sprâncenele, surprins`.
– Cum asta?
– Ei bine… rela]ia lui cu Wendy p`rea compromis`, la
\nceput, de numeroase obstacole. Totu[i, s-a \nc`p`]ânat [i, cu
mult` r`bdare, a reu[it s` construiasc` ceva ce pare din ce \n ce
mai solid.
– |n]eleg, [opti ea. Sunt… sunt atât de fericit` c` am reu[it
\n sfâr[it s` g`sim o solu]ie…
– Susan, cu o dragoste ca a noastr`, totul devine posibil.
Nimic nu ne mai poate desp`r]i.
Noaptea acoperea \ncet-\ncet mun]ii, \n timp ce focul, \n
[emineu, trosnea vesel, ca un simbol al unei fericiri \n sfâr[it
realizate.
Sfâr[it
giannijollys

Seriful Si Ziarista

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seriful Si Ziarista

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giannijollys

– Te-a sunat Steve… Ar vrea s` te vad`.

se schimbase. Cuvertura pepit de pe pat, toaleta, pernele [i

erou, delicate]ea unui sfânt, d`dea dovad` de fiecare dat` de

– Alt`dat`, ai contribuit la alegerea lui Steve…

Totu[i, deodat`, sim]i nevoia s` ias` din camera a c`rei

magazine mari, probleme de circula]ie – nu ajunseser` \nc`. O

consumatorilor. F`cea deseori vizite prietenilor din Grafton, [i

– Cum vrei tu, Steve…

Furia Susanei \ncepea s` se risipeasc`. Chiar p`rin]ii lui

– La Grafton, ai r`mas un fel de celebritate. Ziarele au vorbit

certurile deveneau din ce \n ce mai aprinse. Steve ar fi vrut ca

– Altfel spus, \ntotdeauna vei pune profesiunea \naintea

– Stai o clip`! Ce-nseamn` asta?

Exact la [apte f`r` un sfert, Steve \[i parc` ma[ina de serviciu

gândea mai atent, se sim]ea mai mult \n dezacord cu ea. Nu-l

urechi, scria de zor \ntr-un blocnotes, vizibil foarte absorbit` de

– |n primul rând, s` nu te sim]i obligat` s` faci asta

– Particip` mult` lume la \ntâlnirea asta?

Susan \l prinse pe Eric de bra] [i \l conduse c`tre buc`t`rie.

– Ce pericol ar putea s` reprezinte? Nimeni din Grafton n-a

– De ce nu te ocupi tu de asta, Susan? interveni deodat`

– Bine\n]eles, nu fac lucrul `sta decât din prietenie…

Sâmb`t` diminea]a, un mic grup ciudat se aduna \n fa]a

Gena arunc` o privre amuzat` spre [erif. Nu p`rea deloc

– Când ai de gând s` te mu]i acolo?

– De acord, \ncuviin]` Susan. M` duc s` m` schimb [i ne

Stânjenit`, Susan \ncepu prin a protesta, dar fu de acord \n

P`rea s` fie de acord, [i Susan nu putu decât s` se bucure.

– |n cazul `sta, d`-mi voie s` v` ofer prânzul. A[ putea s`

Glasul lui Steve, mai aspru, tr`da o nelini[te de net`g`duit.

– Ca mobilier, da. |n curând, o s` primesc a[ternuturile de

– Nu mi-a displ`cut niciodat` s` fiu la dispozi]ia ta, r`spunse

Dup` ce Steve termin` de mâncat pizza pân` la ultima

– La urma urmei, de ce s` nu \ncepem chiar ast`-sear`?

|n seara asta, \[i spuse hot`rât` c` aveau s` lucreze unul lâng`

Vorbind, Susan scrisese toate detaliile pe care le spusese.

– Spune-mi, Steve… Dac` Robert Wakefield va fi ales \n

B`rbatul se ridic` [i \ncepu s` se plimbe prin camer` cu pa[i

altceva decât adversari? O f`cuse deja s` sufere o dat`, [i putea

– Trebuie s` fie foarte frumos, admise, politicoas`.

– Nu avem dreptate când ne lipsim de bun`t`]i, replic` el

– Ai dreptate, Susan. Apropo de e[ec… de ce s` nu ne

– Nu, Steve. {tiu foarte bine c` o s` \ncerci s` m` duci \n pat.

– Pot s` v` fiu de folos cu ceva? \l \ntreb` politicos Susan pe

mân`, cu Steven [i Gena \n planul doi… Patsy alesese drept

– Domnule Wakefield, s` [tii c` sus]in realegerea domnului

El \[i contempl` gânditor creionul pe care-l ]inea \n mân` [i,

– Susan, textul n-aduce nimic nou, dar prezentarea e abil`.

– Pot s` scot mai multe afi[e, [i s` ]in discursuri \n cluburi

– Am venit mai devreme sau ai \ntârziat tu? glumi Steve

– Prea clasic`! Nu ne ducem totu[i la o licita]ie cu scopuri

– Susan, dup` p`rerea mea, o s` fii atât de irezistibil` \ncât

– Ai avut ocazia s`-l por]i de multe ori? \ntreb` Steve

– {i… cea mai nepl`cut`?

T`cu o clip`. Unul dintre aceste motive, [i nu cel mai

|[i \ncruci[` mâinile la piept, ca [i cum ar fi vrut s` se retrag`

– Nu. Nu cred. Am tr`it mult timp [i nu a[ avea nici un motiv

Câteva clipe mai târziu, Brucker-ii \n[i[i se apropiar` de ei.

– Uite-i pe p`rin]ii t`i, spuse Steve, \ntrerupându-i firul

– Ba da, po]i s` vii [i tu dac` vrei, replic` mali]ios Emma.

– Vrei… s` intri o clip`? propuse \n cele din urm`, cu glasul

– Bun` ziua, Susan, spuse Eric cu un zâmbet larg. Speram s`