giannijollys

DENISE ROBINS

Triste]e

ALCRIS
Romance
 giannijollys

Capitolul 1

Guy Denver condusese toat` ziua. Nu oprise deloc, de[i

str`b`tuse deja o sut` cincizeci de mile plecând din Londra.
Condusese cu disperare, fericit pentru prima oar` \n via]` c`
putea s` goneasc` f`r` riscuri de accidente sau de a fi oprit de
poli]ie. Avea o ma[in` modern`, performant`, a[a cum nu
prea vedeai pe [osele, care-l costase o gr`mad` de bani. Dar
Guy Denver nu se gândise pân` acum la vitez`. Voise o ma[in`
cu aspect comercial, care s` stârneasc` invidia celor pe care-i
l`sa \n urm` pe autostrad`. Dar ast`zi sim]ia ceva ciudat, un
demon care-l \ndemna s` goneasc` disperat pe [osea. Trebuia
s` scape de gândurile sale, de cas`, de totul... de amintirea
femeii care-l p`r`sise. De lovitura zdrobitoare pe care i-o
d`duse cu câteva zile \n urm`, l`sându-l prad` depresiei [i
deprim`rii.
Mergea spre Lincolnshire, dar de fapt nu [tia prea bine
unde voia s` ajung`. Alesese pe cât posibil drumurile mai
libere, f`r` prea mult trafic. Oprise la un moment dat, sfâr[it
6 DENISE ROBINS

de oboseal`, la un han, apoi pornise din nou, str`b`tând mil`

dup` mil`. Acum era ora patru [i se l`sa \ntunericul; ziua
aceea rece de ianuarie f`cea loc \nser`rii.
Guy Denver opri ma[ina, \[i aprinse pipa, apoi privi \n jur,
con[tient de pustiul din sufletul s`u.
Pe o parte a drumului se putea vedea o mla[tin` f`r` sfâr[it;
un teren jos, umed. De cealalt` parte doar staule pentru oi [i
mul]i iepuri. |n fa]`, un deal \nalt, care ar`ta ca f`cut din [ifon
albastru prin perdeaua de ploaie.
Guy Denver scoase o hart`. Unde se afla? |ncerc` s`
stabileasc` un traseu, cu ochii s`i extrem de obosi]i, cu
pleoapele \nro[ite de nesomn. Doamne cum avea nevoie de
odihn`! Dar chiar dac` ar fi g`sit unde s` se cazeze, n-ar fi
putut dormi. Nu se gândea decât: sunt un ratat \n c`s`torie...
Revenind cu gândurile asupra drumului pe care-l avea de
str`b`tut, continu` s` examineze harta, prin pu]ina lumin` pe
care o avea. Ajunse la concluzia c` se afla \n districtul Fen. Nu
era de mirare c` era atâta umezeal`. Se afla \n ]inuturile
ml`[tinoase dintre Trent [i Humber. Iar acele dealuri erau
probabil Wolds.
L`s` harta deoparte. Trase cu convingere din pip`; cel mai
bun lucru pe care-l putea face era s` se \ntoarc` la drumul
principal, s` caute ad`post pentru noapte.
D`du drumul la motor [i vântul \i \mpro[c` parbrizul cu
stropi grei de ploaie. Puse [terg`toarele \n func]iune.
– O, la naiba, la naiba cu totul... \[i spuse Guy Denver
sim]indu-se mizerabil, deplasându-se pân` v`zu un stâlp. Nu
putu decât s` citeasc` cele scrise pe el:“spre Lyme Purgis“.
TRISTE}E 7

Nu auzise niciodat` de acest loc. Trebuia s` fie ceva mic,

ne\nsemnat. Dar oricum ar fi fost, trebuia s` aib` o cârcium`,
m`car. Se va duce acolo, la Lyme Purgis.
Mai merse câteva mile, dar nu \ntâlni nici un suflet. Era un
]inut p`r`sit, s`lbatic. Iar dac` \[i dorise singur`tate, iat` c-o
avea. Acum nu mai voia decât s` stea ploaia aceea imposibil`.
Dac` nu st`tea, \i era [i mai greu s` conduc` pe vremea asta
câineasc`, mai ales c` mergea pe un drum foarte \ngust [i nu
[tia unde ar fi putut ajunge dac` ....
Deodat`, v`zu o lumin` slab` \n fa]`; era probabil un
vehicul venind din sens opus. Trase ma[ina spre marginea
drumului.
Luminile ma[inii care venea spre el erau foarte slabe; iar
acum ele \i scoaser` \n fa]` un pod \ngust care \ncepea chiar
din fa]a sa. Dac` cele dou` ma[ini se \ntâlneau pe acel pod se
blocau una pe alta.
Guy aprinse farurile, pentru a avertiza ma[ina care se
apropia. Din ceea ce putea s` vad` era una mic`, doar cu dou`
locuri, posibil un Morris.
Dar ce naiba se \ntâmpla? Ma[ina se oprise; luminile
pâlpâir`, \n timp ce [oferul \ntoarse volanul \ntr-o direc]ie
apoi \n cealalat`. Cu nervii \ntin[i la maximum, Guy se \nfurie.
Scoase capul pe fereastra ma[inii [i strig`:
– Hai, mi[c`-te o dat`!
|n clipa aceea, catastrof`! Ceva teribil se petrecu chiar sub
ochii obosi]i ai lui Guy Denver. Luminile ma[inii se
mic[orar` mult, iar ma[ina c`zu. I se p`ru c` aude un strig`t
de femeie.
8 DENISE ROBINS

Inima \ncepu s`-i bat` tare. Aprinse farurile la faz` mare [i

s`ri din ma[in`. Ploaia \i biciui chipul. |[i [terse fa]a cu podul
palmei. V`zu atunci cum podul fu luat de ap`, se pr`bu[i,
antrenând [i ma[ina \n c`dere.
Dumnezeule! strig` Guy. O lu` la fug`. {oferul ma[inii
fusese o femeie, care acum era c`zut` \n apele râului.
Cobor\ aproape de mal [i se uit` \n jos. Cerule! Ce noroc!
Ma[ina nu apucase s` cad` \n ap`, era suspendat` de pilonul
pr`bu[it.
Deja ud pân` la piele, Guy, care nu mai sim]ea acum
oboseala, reu[i s` coboare, s` salveze femeia. Era greu \n
\ntunericul acela. Reu[i s` ajung` pân` la ma[in`. Observ` c`
fusese un model decapotabil, iar femeia z`cea aruncat` peste
volan. Fusese singura ocupant` a ma[inii. Respirând greu,
Guy trase trupul afar` din ma[in`. O puse pe malul de
p`mânt, \ngenunche [i-i ascult` b`t`ile inimii. Nu-i putea
vedea fa]a prea bine. Era plin` de noroi; inima \i b`tea \nc`. |i
[terse fa]a cu o batist`, sperând c` va deschide ochii, dar
femeia nu se mi[c`.
|i ridic` o mân`, firav`, rece, [i \ncepu s-o maseze. Nu se
mai sim]ea deprimat, acum era \ngrijorat de starea femeii.
Probabil se lovise r`u \n c`dere. Trebuia s-o duc` undeva, la
ad`post, cât mai repede.
Ridic` femeia pe um`r; nu era grea. Era mic` de statur`,
delicat`, cu osatura foarte fragil`. Se \ntreb` ce naiba c`utase
pe meleagurile alea dezolante, noaptea!
Ajunse la ma[ina sa, deschise u[a din spate [i puse femeia
pe banchet`, aprinzând lumina din plafon. Acum putea s`
TRISTE}E 9

vad` clar victima din fa]a sa. Era foarte tân`r`, nu avea mai
mult de dou`zeci de ani. {i era chiar frumoas`, cu p`rul
blond, gene lungi, ca ni[te evantaie pe obrajii albi. Avea
manichiura proasp`t f`cut`. Era \mbr`cat` modest, \ntr-un
costum de tweed bun. Iar el [tia s` recunoasc` lucrul unui
croitor de lux. Purta o jachet` de piele [i o e[arf` de ca[mir.
Se aplec` deasupra ei [i-i lovi u[or obrajii cu palma, pentru a
o ajuta s` revin` la realitate. Ce naiba putea face cu ea? Era
\ncununarea unei zile, poate cea mai urât` zi din via]a lui,
când hot`râse s` renun]e la toate femeile din via]a sa.
Cel mai bun lucru era s` \ntoarc` ma[ina, s` se duc` de
unde venise. De fapt, era chiar for]at s` fac` asta, \ntrucât
podul de la Lyme Purgis fusese luat de ape.
Iar ploaia nu mai contenea. Un vânt puternic \ncepu s`
sufle, de parc` ar fi vrut s` \ntregeasc` peisajul [i a[a dezolant.
|ntoarse cu dificultate ma[ina sa de ultimul tip. Din când \n
când, se mai \ntoarcea spre femeia aflat` pe bancheta din
spate. Ea r`m`sese nemi[cat`. Are vreo contuzie, \[i spuse
Guy.
Ajunse din nou la stâlpul pe care citise Lyme Purgis. Iar
acum, \ncotro era mai bine s-o apuce? Nu v`zuse pe drumul
s`u nici ferme, nici case. Poate era mai bine s-o ia la dreapta.
Poate drumul `la \l ducea spre civiliza]ie. Ce prostie f`cuse s`
se avânte \n ]inutul Fen, atât de \ntunecat, pe care nu-l
cuno[tea deloc!
Nu mai r`mânea decât s` i se termine [i benzina, se gândi
el cu oarecare \ngrijorare. Indicatorul ar`ta c` nu mai avea
prea mult \n rezervor.
10 DENISE ROBINS

Cobor\ de dou` ori din ma[in` [i privi \n jur. Inima \ncepu

s`-i fac` probleme [i fu cuprins de disperare. Dumnezeule, ce
]inturi! Pe fiecare parte a drumului, numai mla[tin`.
Pretutindeni, ap`. Aceast` zon` blestemat` p`rea inundat` din
toate p`r]ile. Auzise c` \n aceast` perioad` a anului sunt
inunda]ii \n ]inutul Fen, dar acum era cu totul altceva s` se
trezeasc` \ntr-o zon` inundat` cu o tân`r` incon[tient` \n ma[in`.
R`sufl` greoi, dar porni mai departe, moment \n care v`zu
o lumin` la distan]`. Se \ndrept` spre ea. P`rea s` vin` de la
un ad`post aflat \ntre copaci. P`rea casa unui muncitor. Ei, dar
asta nu mai conta acum. Nu mai putea str`bate alte mile, când
risca s` r`mân` f`r` benzin`, doar \n speran]a c` va g`si un loc
unde s` se ad`posteasc`. Exista prin aceste locuri [i riscul de
a se pierde, ceea ce ar fi fost foarte r`u pentru tân`ra din
spatele ma[inii, care p`rea serios afectat`.
O lu` la dreapta, spre locul unde z`rise lumini]a, care era
[i mai inundat decât cel pe care venise. Degeaba \ncerc` s`
accelereze. Oricum, reu[i s` ajung` la lumin`.
S`ri din ma[in` [tergându-[i ochii cu batista, se duse la u[`
[i cioc`ni \ncet. Era o c`su]` mic` din piatr` de râu, destul de
solid construit`. Avea chiar [i o gr`dini]`.
Nu-i r`spunse nimeni. B`tu din nou. Apoi, \mpinse u[a,
impacientat. Se trezi pe un hol, unde nu se afla nimeni; mai
deschise o u[`. {i acolo era \ntuneric. |ncerc` s` caute
comutatorul pe perete, bâjbâind \n \ntuneric, apoi pufni \n
râs. Acea lumini]` venea de la o lamp` cu gaz, care ardea \n
hol. Se afla cu siguran]`, foarte departe de civiliza]ie.
Strig`:
TRISTE}E 11

– Hei! Este cineva aici?

Nici un r`spuns. O t`cere ciudat`. |ncepu s` fie tot mai
sigur c` nu se afla nimeni \n acel loc. Lu` lampa de pe hol [i
\ncepu s` cutreiere casa. Era p`r`sit`. Indiferent cine locuise
aici, se pare c` plecase \n mare grab`. Pe o mas` de stejar
dintr-o \nc`pere se afla ni[te mâncare: ou`, pâine, unt, [unc`
[i un ibric cu cafea. Cafeaua era foarte rece, ceea ce \nsemna
c` persoana sau persoanele care voiser` s` m`nânce plecaser`
de ceva vreme.
Focul de c`rbuni se stinsese [i \n \nc`pere era foarte frig.
Mobila era veche [i p`r`ginit`. Nu putea fi o cas` de fermier;
avea doar dou` od`i [i o buc`t`rie.
Guy Denver \[i trecu palma peste fa]`, clipind de câteva ori.
Se \ntreb` dac` tr`ia un co[mar. Totul i se p`rea ireal. Aceast`
cas` p`r`sit`, noaptea grea, podul rupt, tân`ra incon[tient`,
ma[ina sa...
Se pare c` soarta alesese un mod foarte ciudat de a-l face
s`-[i uite propriile necazuri. Tot ce se \ntâmplase la Londra,
trecu pe planul doi. Nu se mai putea gândi la ce l`sase \n
urm`.
Nu putea face decât un singur lucru; s`-[i duc` pasagera \n
cas` peste noapte. Era \n jur de opt. Trecuser` patru ore de
când avusese proasta inspira]ie de a o lua spre Lyme Purgis.
Patru ore epuizante de lupt` cu \ntunericul, ploaia [i aceast`
zon` sinistr`.
Transport` tân`ra \n cas` [i \nchise u[a. |ntr-una din
\nc`peri v`zu o sofa, a[ez` fata acolo [i \ncepu s` caute alcool.
Numai dac` ar putea s` g`seasc` ni[te brandy pentru ea! {i lui
12 DENISE ROBINS

i-ar fi prins bine. R`scoli dulapurile din buc`t`rie, dar cu

dezam`gire constat` c` nu se afla nimic \n afar` de bere.
Pentru el era bun` [i berea, dar nu [i pentru tân`ra
incon[tient`.
Se duse din nou \n cealalt` \nc`pere, \[i scoase haina [i se
a[ez` \n genunchi lâng` sofa, \ncercând s` examineze tân`ra.
Mâinile lui atente [i sensibile descoperir` curând o ran` la
cap. Era o t`ietur` destul de urât`, unde sângele scurs se
coagulase \n p`rul ei blond. Se mir` c` tån`ra mai respira [i nu
murise din cauza acelei lovituri destul de serioase.
Era o fat` foarte frumoas`. Ce gur` perfect`, \[i spuse Guy.
Foarte pu]in rujat`, cu din]i mici, foarte albi [i regula]i. {i
b`rbia \i era foarte frumos conturat`.
Guy Denver \[i spuse c` trebuia s` rezolve cumva acea
contuzie de la cap, pentru ca tân`ra s` nu r`mân` marcat` pe
vecie; p`cat c` era atât de frumoas`!
Lu` lampa cu gaz [i porni s` investigeze casa. Urcând scara
de lemn, ajunse \ntr-un dormitor \n care se afla un pat mare,
vechi, [i un alt dulap, pe care mai g`si o lamp` cu gaz. O
aprinse [i pe aceasta. |n sob` erau a[ezate lemnele ca pentru
a face focul, a[a c` nu avu altceva de f`cut decât s` le dea foc.
Trebuia s` fac` pu]in c`ldur` pentru acea tân`r`, aflat` \n stare
de [oc.
O va aduce sus \n dormitor, o va \nveli \n p`turile aflate pe
pat, apoi va \nc`lzi ni[te ap`, s`-i cure]e rana de la cap.

***
TRISTE}E 13

Celia Hammond deschise ochii. Pe moment, se gândi c` se

afla \n patul ei de acas` de la Lincoln [i c` avea un co[mar din
cele pe care le avea mereu de la moartea tatei. Dar acas` o
putea striga chiar [i la miezul nop]ii pe Mary, fosta ei d`dac`.
Mary venea [i o lini[tea, spunându-i:
– Gata, miss Celia, a trecut. |ncearc` s` adormi la loc. O s`
te veghez eu pân` atunci.
Genele Celiei fluturar` \ncet.
– Mary! strig` ea.
Dar se auzi doar o [oapt`. Ciudat! {i când deschise ochii
v`zu c` nu se afla acas`, totul \n jurul ei era foarte ciudat, chiar
\nsp`imânt`tor. Se afla \ntr-o camer` str`in`, cu pere]i care
fuseser` albi cândva, pe care se aflau mai multe fotografii, ale
unor persoane necunoscute. V`zu pe sob` [i câteva figurine [i
un tablou din goblen pe care scria:
„Dumnezeu este p`storul nostru“.
Sim]i cum inima \ncepe s`-i bat` tot mai tare. Pentru
numele lui Dumnezeu, unde se afla? |ncerc` s`-[i mi[te capul,
sim]i o durere foarte puternic`, duse mâna la cap, dar acolo
d`du peste ceva, ca un bandaj.
Deodat`, \n \nc`pere intr` un b`rbat. Era \nalt, \mbr`cat
\ntr-un costum cenu[iu. Veni repede spre ea.
– O, ]i-ai revenit, slav` Domnului!
Celia \l privea uluit`.
– Unde m` aflu?
– Este cam greu de spus, zise el, pentru c` nici eu nu am
habar. Dar \]i pot spune cum ai ajuns aici. |]i aminte[ti ceva?
14 DENISE ROBINS

Celia se str`dui s`-[i aminteasc` ce se \ntâmplase dup` ce

plecase din casa de la Lincoln. Se dusese la Londra s` vând`
Morrisul. Condusese toat` ziua, se pierduse \n ]inutul Fen...
ajunsese la un pod [i de acolo nu-[i mai amintea nimic...
– Cred c` am avut un accident, zise ea.
– A[a este, \ncuviin]` Guy Denver, \ncepând s`-i explice
cum o scosese din ma[in`.
– A[a c` vezi... \ncheie el, suntem singuri \n casa asta
p`r`sit`. Nici m`car nu [tiu cui apar]ine. Dar cred c`
proprietarii se vor \ntoarce mâine [i te voi duce la spital.
– O, exclam` Celia, observând deodat` c` era \mbr`cat` cu
o pijama b`rb`teasc`, prea mare pentru ea. Probabil acest
b`rbat o \mbr`case... dar cine era el? Ce team` \i era!
– M-ai \mbr`cat \n aceast` pijama...?
Celia se opri, ru[inat`. Guy Denver \i zâmbi pentru prima
oar`.
– Da, dar nu te gândi la nimic r`u. Trebuia s` te a[ez \n pat,
pentru c` erai \n stare de [oc, aveai nevoie de pu]in` c`ldur`.
Trebuia s`-]i v`d [i rana de la cap. Sunt medic, o femeie
dezbr`cat` nu \nseamn` nimic pentru mine...
Pentru sine, el continu`: dup` ce mi-a f`cut Frances, nici o
femeie nu va mai \nsemna nimic!
Celia Hammond r`mase nemi[cat`, privindu-l. Era un
sentiment foarte ciudat; se afla \ntr-o cas` p`r`sit`, cu un
b`rbat str`in. Dar teama ced` foarte curând. Se sim]ea mai
bine acum, [tiind c` b`rbatul era medic. Se pare c` \ncercase
s` aib` grij` de ea, a[a cum putuse, f`r` nici un fel de
instrumente, lucru pe care el \ncerca s` i-l explice. Noroc
TRISTE}E 15

c`-[i l`sase o trus` \n ma[in`. Cu pu]in noroc, putea pleca

mâine s` g`seasc` vreun spital prin zon`.
Celia \l urm`ri \n timp ce-i vorbea. Avea o pip` \n gur`,
st`tea la picioarele patului. Ca orice alt` femeie, Celia ar fi
apreciat felul \n care ar`ta acest doctor Denver, cum \[i
spunea, ba chiar era un b`rbat foarte chipe[... cu p`rul
castaniu \nchis, aproape negru, privire inteligent`, frunte
\nalt`, ochi cenu[ii, un b`rbat care inspira \ncredere.
Celia trase aer \n piept. Trebuia s` aib` \ncredere \n el, era
la mila lui aici...
El \ncepu s`-i pun` \ntreb`ri. Celia \i vorbi despre ea,
spunându-i c` pân` acum o lun` tr`ise lâng` Lincoln, \ntr-o
cas` cu tat`l ei. Locuiser` acolo dup` moartea mamei ei.
Humphrey Hammond, un avocat pensionar, \i d`duse fiicei
sale o bun` educa]ie, dar f`r` a o preg`ti pentru o slujb`
anume. Avusese cele mai bune inten]ii, dar când murise,
dintr-un atac de cord, Celia r`m`sese singur` [i f`r` nici un
sprijin. Tot ce avusese tat`l ei investise f`r` cap [i nu mai avea
nimic \n afar` de datorii. Celia fusese nevoit` s` vând` totul,
chiar [i ma[ina. Nu avea alte rude care s-o ajute. A[a c` se
hot`r\se s` se duc` la Londra, s` caute o slujb`. Se gândise c`
putea vinde ma[ina mai u[or, cu un pre] mai bun. Se gândise
s` urmeze un curs de secretariat.
– {i acum, zise ea, am pierdut [i ma[ina. Nu avea nici
asigurare, pentru c` nu mi-am putut permite s-o pl`tesc. A[a
c` nu mai am nimic; a[ fi preferat s` mor!
Guy Denver nu mai suporta durerea din glasul ei. Era
foarte tân`r`, cu doisprezece ani mai tân`r` ca el. |i lu` mâna
\n palmele sale.
16 DENISE ROBINS

– Nu trebuie s` te sim]i a[a. Ai avut noroc c-ai r`mas \n

via]`. Trebuie s` speri c` lucrurile se vor rezolva cumva.
Lacrimi mari \ncepur` s` se scurg` pe obrazul Celiei.
Guy se gândea; cine sunt eu s`-i dau speran]e acestei
copile? Eu, care ieri \mi doream s` fi murit!
Soarta \i jucase o fest`, sco]ându-i-o \n cale pe Celia
Hammond. Amândoi apucaser` pe un drum f`r` prea multe
speran]e de viitor. Iar acum se aflau \mpreun`; dou` epave.
Guy \[i spusese c` nu se va mai l`sa vreodat` impresionat de
vreo femeie, dar pe tân`ra din fa]a lui nu putea suporta s-o
vad` plângând. Avea ochi atât de frumo[i! Acum dup` ce-[i
revenise din le[in, i se p`rea uluitor de frumoas`. Se \ntreb`
cum putea s-o consoleze.
– M` duc s` m` mai uit prin casa asta, zise el, cu lampa de
gaz \n mân`.
F`cu o descoperire folositoare. Un radio. |l deschise [i \n
cele din urm` prinse [i Londra, ascultând buletinul meteo, \n
care se spunea despre inunda]iile din regiunea Fen.
Vocea grav` a crainicului spunea:
„ Au fost evacua]i to]i locuitorii din districtul Lyme Purgis;
inunda]iile se extind spre zonele nepopulate. Se a[teapt` ca
maximul s` se \nregistrezee \n noaptea aceasta, pe la 12,30.
Exper]ii spun c` dup` vreo trei zile, apele se vor retrage“.
Guy \nchise aparatul de radio. Situa]ia era grav`! Acum
putea \n]elege de ce era casa p`r`sit`; probabil ocupan]ii ei o
p`r`siser` primind un avertisment.
Dumnezeule, ce situa]ie! Ploaia b`tea \nc` \n ferestre, iar
meteorologii spuneau c` va atinge maximul \n noaptea asta.
TRISTE}E 17

|[i va g`si ma[ina cu apa dincolo de ro]i. Probabil va sta aici,

cu fata asta, vreo trei zile.
Numai dac` ar fi \ncercat s` afle ceva despre acest district
Fen, \nainte de a porni \ncoace!
Se duse iar \n camera \n care se afla Celia Hammond. Biat`
fat`, victim` ca [i el. Probabil era foarte speriat`. Va face totul
s-o lini[teasc`.
Cu precau]ii \i spuse:
– Trebuie s` te previn c` vom r`mâne aici câteva zile,
probabil, pân` trece inunda]ia. |n privin]a mea, nu ai de ce s`
te temi.
Celia \l privi lung. Din instinct, [tiu c` nu avea de ce s` se
team` de el. Cu toate astea, situa]ia era delicat`.
Celia, care avusese grij` de tat`l s`u pân` atunci, obi[nuit`
s` aib` grij` de cineva, observ` c` Guy p`rea foarte obosit [i-l
\ntreb` dac` mâncase ceva.
– Nu, n-am avut nici ce s` m`nânc, nici timpul necesar
pentru c` m-a \ngrijorat rana ta.
– Ai fost foarte bun cu mine, zise Celia, dar nu crezi c-ar
trebui s` m`nânci ceva?
– Tu ce ai vrea?
– Un ceai.
– Nici o problem`. Avem ceai; cât despre ap`...
Dup` ce el se duse s` fac` ceaiul, Celia se gândi cât de bun
fusese Guy Denver cu ea. Probabil era un om bun. Care era
povestea lui? Era singur sau c`s`torit? De ce era atât de nec`jit?
Nu [tia nimic despre el.
18 DENISE ROBINS

Guy deschise din nou aparatul de radio. Buletinele meteo

continuau. Inunda]iile erau o problem` real` [i serioas`, iar
nivelul apelor continua s` creasc`. Se uit` pe fereastr`,
a[teptând s` fiarb` apa din ibric. Cu disperare, observ` c`
nivelul apei crescuse foarte mult, de parc` s-ar fi rupt vreun
baraj. Nu mai exista nici o speran]` s` poat` pleca diminea]`.
Iar dac` nivelul apei continua s` creasc` \n acela[i ritm, primul
etaj al casei va fi sigur inundat.
Guy \[i spuse c` fata de sus trebuia protejat`. Iar cu cât urca
mai repede tot necesarul la primul nivel al casei, cu atât mai
bine. Mai erau dou` ore pân` la miezul nop]ii.
O, apa p`trunsese deja pe sub u[a buc`t`riei. Era prima
dat` c` se confrunta la modul real cu o inunda]ie [i trebuia s`
\ntreprind` ceva foarte repede.
Duse ceaiul [i pâinea cu unt Celiei, mai g`si ni[te brânz` [i
o bere pentru el [i \ncepu s` urce. Celia \l auzi urcând sc`rile.
El \i explic` de ce f`cea acele drumuri. Inima ei \ncepu s` bat`
tot mai tare, dar ea sus]inea c` nu se teme. |i vorbea \n
permanen]`, \ncercând s`-l \ncurajeze, f`cându-l s`-i
r`spund`.
– Aduc sus tot c`rbunele de aici, s` nu se ude, zise el. S`
nu apuce s` se sting` focul, s` avem la ce s` facem mâncare.
M` tem c` nivelul apei cre[te foarte repede. Ma[ina mea
trebuie s` fie deja inundat`.
Când termin` de c`rat lucrurile sus era cu p`rul ud, dar
tot cu pipa \ntre din]i. Dac` parterul continua s` fie
inundat, vor sta sus dou`, trei zile, pân` când apa va \ncepe
s` scad`.
TRISTE}E 19

Nici aparatul de radio nu mai func]iona, din cauza

bateriilor, probabil. Guy se scuz` Celiei c` vine s` stea \n
aceea[i camer` cu ea, dar era singurul loc unde se putea
retrage. Casa asta apar]inuse desigur, unui cuplu. Guy \i spuse
c` se va culca pe podea.
Celia \l asculta, con[tient` c` situa]ia era jenant` pentru
amândoi. El \i \ntâlni privirea, \n]elegând ce sim]ea fata, apoi
ro[i. Era medic [i b`rbat, dezam`git de femei. Dar Celia era
cea mai frumoas` fat` pe care o v`zuse vreodat`.
|ncerc` s-o fac` s` se simt` bine. Dup` ce f`cu tot ce
considera de cuviin]`, se culc` pe podea, \nvelindu-se \n ni[te
p`turi.
Celia \l privea \ngrijorat`.
– Nu m` simt bine c` ocup singur` un pat atât de mare.
– Iar eu mi-am f`cut un culcu[ foarte bun aici, nu-]i face
probleme pentru mine.
|nc`perea se scufund` \n \ntuneric, doar focul din sob`
r`mase viu. Celia r`mase ascultând urletul vântului [i ploaia
care b`tea \n geam. Iar b`rbatul adormise. Un b`rbat pe care
abia \l cunoscuse, \n \nprejur`ri ciudate. |nchise ochii [i adormi.
 Capitolul 2

Celiei Hammond i se p`ru foarte neobi[nuit s` se

trezeasc` diminea]a [i s` vad` un b`rbat b`rbierindu-se \n
\nc`perea \n care dormise. Timp de câteva minute \l privi, cu
inima b`tându-i ciudat. Un b`rbat care se b`rbierea \n
camera ei... de parc` ar fi fost so]ul ei! Apoi el \nmuie
aparatul de b`rbierit \ntr-o can` cu ap`, dup` care \l trecu
peste fa]a plin` de cl`buc de s`pun. Era ciufulit [i p`rea un
[colar. Era tân`r. Poate totu[i nu prea tân`r, pentru c` avea
[i riduri pe chipul expresiv. P`rea chipul unui b`rbat marcat
de suferin]`.
Deodat`, el se \ntoarse [i observ` c` se trezise.
– Bun` diminea]a!
Foarte obi[nuit s` se trezeasc` \n preajma unei femei, a[a
p`rea. Celia \ncerc` s` se mi[te dar sim]i o durere acut` la
nivelul capului. L`s` s`-i scape un strig`t [i-[i duse mâinile la
cap. Imediat, Guy veni la patul ei.
TRISTE}E 21

– Ce s-a \ntâmplat?
Ea \ncerc` s`-i zâmbeasc`, dar rezultatul fu doar o grimas`.
– Cred c` este din cauza r`nii de la cap.
B`rbatul se aplec`, studiindu-i rana.
– Este normal s` te doar`. Nu te mi[ca prea mult, stai
lini[tit`, nu-]i voi scoate bandajul decât disear`.
Celia \i spuse:
– Cred c-am dormit foarte profund [i sper c` nu te-am
deranjat.
– Nu, [i eu am dormit ca un bu[tean pân` la ora [ase. Apoi
m-am trezit [i am coborât la parter, pentru a constata c` ploaia
n-a contenit [i odaia de jos este inundat`. Nu este o priveli[te
prea grozav`!
Celia privi nelini[tit` pe fereastr`. Ce \ntunecat era cerul! {i
cum b`tea ploaia \n ferestre! Nici nu-[i \nchipuia ce se afla la
parterul casei!
Guy \i citi gândurile.
– Nu-]i face probleme, sper c` apa nu va ajunge pân` aici.
Dup` ce am ascultat la radio, de mâine apele se vor retrage [i
vom fi salva]i cumva. Casa pare destul de solid`, nu cred c`
vor fi probleme.
– {i ma[ina ta?
Guy se \ndrept` spre fereastr`, izbucnind \ntr-un râs
nervos.
– Ma[ina mea este sub ap`, nici nu se mai vede. Nu cred c`
va mai porni vreodat`. Ne afl`m \ntr-o zon` inundat` la modul
foarte serios.
Guy \[i \mbr`c` haina, spunând:
22 DENISE ROBINS

– O s`-]i fac un ceai, imediat. Am g`sit un primus pe care

l-am l`sat la u[`.
– Te-ai gândit la toate, constat` Celia.
– Situa]ia asta \mi aminte[te de zilele copil`riei mele de
cerceta[.
El ie[i din \nc`pere [i Celia \l auzi treb`luind. Acest tân`r
medic era una dintre cele mai grozave persoane din lume.
Se \ntoarse curând, aducând ceai [i biscui]i. Se a[ez` pe
marginea patului [i mâncar` \mpreun`, ca doi prieteni vechi.
Iar acum i se p`ru inevitabil s`-i vorbeasc` despre el. De
patruzeci [i opt de ore ducea o b`t`lie \mpotriva sa [i a tuturor
femeilor, mai ales. Dar cu aceast` copil`, pe care o salvase,
f`cea excep]ie. El \ncepu s`-[i spun` povestea f`r` a fi invitat,
iar Celia \l ascult` vr`jit`, privindu-l cu ochii ei mari.
Era a[a cum \[i imaginase ea. Ceva \l afectase teribil pe
acest Guy Denver. So]ia lui! Femeia pe care o iubise, \n care
avusese \ncredere! Frances era o femeie foarte frumoas`; o
brunet` cu ochii mari, negri, cu genele lungi. Era spaniol`
dup` bunic`.
Se \ndr`gostise nebune[te de ea, dar acum realiz` c`
dragostea nu fusese reciproc`, Frances fiind interesat` doar
de pozi]ia lui social`. Se cunoscuser` când el o operase de
apendicit`.
Fuseser` ferici]i vreo [ase luni, apoi ea \ncepuse s` se
plictiseasc` [i nu se sfiise s` arate asta. Crescuse \ntr-o cas` de
oameni boga]i, cu mult` lume \n jur, obi[nuit` cu societatea.
Iar faptul c` avea un so] pe care-l chema lumea [i \n toiul
TRISTE}E 23

nop]ii, care era un sclav al spitalului, \ncepu s-o irite.

Inevitabilul se petrecuse. La sfâr[itul anului, cunoscuse un
b`rbat de care se \ndr`gostise [i...
Celia suport` cu greu s` vad` privirea lui r`nit` când \i
povesti cum descoperise c` so]ia lui fugise cu acesta. Guy
venise de la spital obosit ca de obicei, [i g`sise o scrisoare,
prin care Frances \l informa c` \l p`r`sise pentru Paul de
Poiret, un scriitor francez cu oarecare reputa]ie. Guy \[i
\nchipui c` acesta era b`rbatul amuzant de care avea nevoie
Frances.
Se sim]ise atât de nefericit, \i lipsise Frances atât de mult,
\ncât nu mai putuse s` stea \n cas`. Anulase toate vizitele
bolnavilor [i ceruse secretarei s` le spun` tuturor c` era
bolnav. Apoi, p`r`sise Londra.
– {i iat` c` am descoperit aceast` mic` zân`, care avea
nevoie de ajutor, complet` el cu un zâmbet.
Celia oft`.
– Trebuie s` recunosc faptul c` nici eu nu eram \ntr-o stare
prea bun` când am venit \ncoace. Totu[i, nu se compar` cu
ceea ce-ai sim]it tu, [i-mi pare r`u pentru tine.
– Nu trebuie s` m` comp`time[ti, pentru Dumnezeu!
Durerea care r`zb`tea din glasul lui o f`cu s` simt` [i mai
mult` mil`, dar nu mai zise nimic \n]elegând c` nu-i f`cea
pl`cere. El \ncepu s` str`bat` \nc`perea \n sus [i-n jos,
fumând. Era nelini[tit, gânditor. Ea \l urm`rea cu privirea,
ne[tiind cum putea s`-l ajute. |ncepu s`-i pun` \ntreb`ri
despre munca lui:
24 DENISE ROBINS

– Cred c` munca de medic este minunat`!

Guy scutur` din cap.
– Oare? merit` s` muncesc zi [i noapte pentru al]ii, [i s`
r`mân f`r` so]ie? Iar acum m` a[teapt` divor]ul. Simt c` nu
vreau s` m` \ntorc la Londra. A[ r`mâne aici pentru
totdeauna.
Celia zâmbi.
– Cred c-ai pleca imediat ce ]i-ai termina tutunul...
Figura lui Guy se \nsufle]i brusc [i chiar zâmbi. Ce f`ptur`
minunat` era aceast` micu]` Celia!
– {tii c` ai dreptate? Nu am prea mult tutun...Trebuie s`
fumez mai pu]in. De fapt abia acum \mi dau seama c` nici nu
te-am \ntrebat dac` te deranjeaz` fumul... n-am fost prea
politicos...
– Nu m` deranjeaz`, zise Celia.
{i chiar a[a era. I se p`rea interesant s`-l vad` pe acest
b`rbat atr`g`tor \n camera ei, fumând pip`. Era o persoan`
foarte impun`toare. Cum putuse femeia aceea s`-l p`r`seasc`?
Acest b`rbat merita s` fie a[teptat oricât! Ce femeie lipsit` de
inim` [i egoist` trebuie s` fie aceast` Frances Denver! S`
distrug` \ncrederea pe care i-o acordase un b`rbat ca Guy!
S`-i dea o asemenea lovitur`, \ncât el s` nu mai vrea s`-[i
continue munca!
Celia spuse deodat`:
– Trebuie s` te \ntorci la munca ta. {i sunt sigur` c-o vei
face. Nici nu vreau s` m` gândesc c` vei refuza. Probabil te
a[teapt` to]i pacien]ii.
TRISTE}E 25

Guy, cu mâinile \n buzunare, zâmbi trist. Era atât de

frumoas` aceast` tân`r` bandajat` la cap, care-l privea cu
seriozitate!
– Poate c` ai dreptate; vom vedea.
Apoi, el schimb` subiectul [i \ncepu s` strâng` resturile
micului dejun, s` pun` lucrurile \n ordine. Celia era for]at` s`
stea \n pat, neputând s` fac` nimic. Nu i se p`rea normal ca
un b`rbat s` fac` toate astea, dar el n-o l`sa s` se mi[te. Poate
c` mâine se va sim]i mai bine.
A[a trecu prima lor zi \mpreun`, petrecut` \n \mprejur`ri
ciudate. G`siser` multe de vorbit. Apoi, de preg`tit ceva de
mâncare. Guy se \ntrecu pe sine, deschizând tot felul de
conserve cu care s-o tenteze. Iar \n momentele dificile n-o l`sa
s` se gândeasc` la starea ei. |i aduse ap` cald` s` se spele. |i
reamintea mereu c` este chirurg [i c` s-a obi[nuit cu astfel de
lucruri. La sfâr[itul zilei, Celia se sim]ea \n largul s`u, f`r` a se
mai teme de acest b`rbat.
Ploaia continua s` cad` peste ]inutul Fen. Nivelul apei
continua s` se ridice pân` ajunse la scar` iar Guy nu mai putu
s` coboare.
Când se l`s` \ntunericul, Guy deveni brusc nelini[tit, dar
nu l`s` ca ea s` vad` asta. Se obi[nuiser` unul cu cel`lalt. Ca
[i cum ar fi tr`it \mpreun` mul]i ani.
Seara, dup` ce mâncar`, \ncepur` s` discute. Lui Guy \i
pl`cea s` vorbeasc`, iar ei s`-l asculte. El descoperi c` fata avea
convingeri destul de bine definite despre dragoste [i
c`s`torie. Nu se \ndr`gostise pân` acum. Nu voise aventuri
26 DENISE ROBINS

trec`toare, fiind convins` c` \ntr-o zi o s` apar` b`rbatul

potrivit. {i pentru el, era dispus` s` a[tepte.
Guy oft`. O tân`r` ca aceea din fa]a lui nu mai p`r`sea
b`rbatul o dat` ce se \ndr`gostea!
Ea refuz` s`-l lase s` spun` c` nu mai avea \ncredere \n
nimeni. Omul nu trebuie s`-[i piard` niciodat` \ncrederea, \i
spuse ea. Indiferent cât de afectat era, nu trebuia s` se \nchid`
\n sine, ci s`-[i aminteasc` ce putea face pentru cei din jur.
Continuând s` profeseze, s` fie \nconjurat de cei care aveau
nevoie de el, \[i va rec`p`ta \ncrederea.
Guy o asculta, minunându-se de \n]elepciunea ei. Era un
copil, totu[i mintea \i era a unui om cu experien]`.
Ce-i oferise ei via]a? Nimic. Era singur`, nu avea speran]e
de viitor. Cu toate acestea, nu-[i pierdea \ncrederea.
|n seara aceea, la lumina l`mpii, el \i scoase bandajul. O
f`cu delicat, cu mult` grij`, pentru c` [tia c-o s-o doar`. Observ`
c` buzele ei se albir`, c` deveni livid`, dar ea nu se plânse.
– E[ti cea mai curajoas` fat` pe care am cunoscut-o, Celia!
Culoarea \i reveni \n obraji. Ea realiz` dintr-o dat` c`
aprecierea lui o bucura mult, c` durerea nu mai conta.
|n acea noapte \mp`r]ir` din nou camera, iar Guy dormi pe
salteaua de lâng` pat. Celia r`mase mult timp treaz`, cu prea
multe gânduri.
B`rbatul care dormea \n aceea[i \nc`pere cu ea nu mai era
un str`in, era un prieten. Cineva pe care \l cuno[tea foarte
bine. Cineva, c`ruia o femeie \i r`nise via]a, [i c`ruia ea, Celia
Hammond, voia s`-i redea \ncrederea. Acest lucru \i apropia
TRISTE}E 27

foarte mult. Iar ea nu se mai sim]i singur`, a[a cum se sim]ise

când pornise s` vând` ma[ina. Acum exista pentru ea un
prieten \n toat` aceast` lume, Guy Denver. Era atât de fericit`
c`-l cunoscuse, c` fusese exilat` cu el din cauza potopului, c`
mâine se va trezi [i-l va g`si al`turi de ea.
Apa continua s` curg`, moment \n care Guy Denver trecu
prin momente dificile, \ntrebându-se ce va face când va ajunge
\n aceast` \nc`pere, \n care el se afla cu Celia. Dar asta nu se
\ntâmpl` c`ci curând, apa \ncepu s` se retrag`. Ap`ru [i
soarele. Guy deschise ferestrele, [tiind c` nu mai avea de ce s`
se team`.
– Cred c` a[a s-a sim]it Noe \n arca sa când a stat ploaia,
zise Celia.
Era \mbr`cat` \n costumul \n care o g`sise el \n ma[in`.
Acum prinsese putere [i putea s` fac` [i pu]in` treab`. Ea
preg`ti ceaiul, mâncarea.
Guy \i schimb` bandajele [i o asigur` c` rana se vindeca
foarte bine.
– Abia a[tept s` m` sp`l pe cap, zise ea râzând.
Guy urm`ri cum \ncearc` s` se pieptene, iar buclele i se
r`sfirar` pe umeri. Deodat` el \i spuse:
– Ce frumoas` e[ti, Celia! }i-a spus-o cineva vreodat`?
Era primul compliment. Acesta avu un efect ciudat asupra
ei. Sim]i cum ro[e[te, cum inima \i bate mai tare. Ce se
\ntâmpl` cu mine? se \ntreb` ea. Nu trebuie s` m`
\ndr`gostesc de acest b`rbat, care a trecut printr-o experien]`
foarte dur` cu so]ia sa.
28 DENISE ROBINS

Guy Denver se gândea: ce norocos va fi acela de care se va

\ndr`gosti fata asta frumoas`!
Dar imediat \[i reaminti c` nici o femeie nu merita s` fie
iubit`, nici m`car Celia Hammond.
Totul se va termina [i se va \ntoarce la munca sa. Iar ea va
pleca \n drumul ei [i nu se vor mai vedea vreodat`. Poate era
mai bine a[a. Celia realiza c` era pe cale s` se \ndr`gosteasc`
de el. De Guy Denver, care nu va fi mai mult decât o amintire.
O amintire stranie din via]a ei.

***

Mai r`maser` \nc` dou` zile \n acea cas` mic` de piatr`.

Dup` cele dou` zile, apele \ncepur` s` se retrag` [i p`r`sir`
camera \n care locuiser` patru zile [i patru nop]i. Sosi [i clipa
\n care st`pânii casei revenir`.
Un fermier [i so]ia lui, care cu inima strâns` abia a[teptau
s` vad` ce pagube le produsese apa.
Constatar` ului]i c` cineva le ocupase casa. La fel de
nepl`cut surprin[i au fost s` observe c` le fuseser`
consumate rezervele de mâncare. Dar asta nu dur` prea mult,
pentru c` Guy le oferi un cec generos, care le readuse
zâmbetul pe buze.
Femeia \i spuse Celiei:
– Biata de tine! Tu [i so]ul t`u a]i trecut prin momente de
groaz`!
Celia \ntâlni privirea lui Guy. Ro[i.
TRISTE}E 29

– Nu suntem c`s`tori]i, zise ea.

Proprietara casei o privi ciudat.
– Oh! exclam` ea.
Guy nu suport` gândul c` femeia o f`cuse s` ro[easc` pe
micu]a Celia. |n acela[i timp, \ncepu s` se gândeasc` ce va
spune lumea când se va afla c` el [i Celia fuseser` cantona]i \n
aceast` cas` vreme de cinci zile.
|ncepu s` fac` diferite aranjamente cu fermierul. Ma[ina lui
trebuia dus` la un garaj, iar biata ma[in` a Celiei scoas` de
sub ruinele podului, cât mai repede.
– Ar fi mai bine dac` le-am putea duce la Londra, \i spuse
el Celiei.
Ea \ncuviin]`.
– Acolo voiai s` ajungi, parc`?
– Da, zise ea, evitându-i privirea. Guy observ` c` fata era
\ngrijorat` [i sim]i dintr-o dat` dorin]a s-o protejeze. Doar el
o salvase de furia apelor! Celia nu avea pe nimeni, iar el nu
avea de gând s-o lase s` se simt` p`r`sit`.
– Nu fi \ngrijorat`, draga mea, am un plan pentru tine.
Celia se sim]i parc` mai bine auzind c` se oferea cineva s-o
ajute. Iar Guy \i zâmbea. Ce zâmbet fermec`tor avea acest
b`rbat! Prea fermec`tor, putând s` fure u[or min]ile unei
tinere! Celia \ncepea s` con[tientizeze asta, de[i se \mpotrivea
din toate puterile.
– Ce plan? \l \ntreb` ea.
El \ncepu s`-i spun`. Va avea nevoie de o secretar` la
\ntoarcerea acas`, pentru c` secretara lui, miss Bryant, era
\ns`rcinat`. De ce s` nu-i ia Celia locul?
30 DENISE ROBINS

– Dar nu am preg`tirea necesar`! exclam` ea.

– |n acest caz, voi angaja temporar o alt` secretar`, pân`
când vei absolvi cursurile de specialitate. |]i voi p`stra postul
[i astfel vei fi asigurat` financiar.
Celia \l privi cu ochi mari.
– Pare o ofert` prea generoas` pentru a fi adev`rat`.
– O vom transforma \mpreun` \n realitate.
– Asta \nseamn` c`-]i vei relua activitatea? \l \ntreb` Celia.
– Da, zise Guy, m` \ntorc la munca mea.
Era con[tient c` datora acestei tinere cu p`rul blond [i
ochii frumo[i, ca de c`prioar`, dorin]a de a reveni la meseria
sa [i de a fi de folos bolnavilor.
Nici \n urm`toarele dou`zeci [i patru de ore n-au putut s`
plece la gar`, dar diminea]a urm`toare fermierul a venit [i i-a
dus cu ma[ina sa.
Aflat cu Celia \n trenul ce-i ducea la Londra, l`sând \n urma
sa ]inutul Fen, Guy Denver se sim]ea ren`scut, parc`. Nu mai
era b`rbatul ab`tut, care ajunsese aici disperat, pentru a se
ascunde de lume. O considera pe Celia Hammond o oaz` de
lumin`, care-l readusese pe drumul s`u, f`cându-l s`-[i
recapete speran]a. Curajul \i revenise [i pacea se \ntorsese \n
sufletul s`u. Putea s` ia din nou via]a \n piept. Chiar s` treac`
peste nepl`cerile divor]ului. Când se gândea la Frances, n-o
mai f`cea cu durere. Dragostea pentru ea murise nea[teptat
de repede, de parc` nici nu existase. Acum, Frances nu mai
conta. Important` era doar munca sa [i salvarea vie]ii
bolnavilor. Celia Hammond \i redase aceast` bucurie.
TRISTE}E 31

Când au v`zut primul ziar, au avut un [oc. Un titlu cu litere

mari scria:
„Un cunoscut chirurg de pe Harley, Guy Denver, [i o
tân`r` au fost prin[i de furia apelor, \n casa unui fermier.“

Erau fotografii ale lor. V`zur` [i fotografia lui Frances, de[i

nu se spunea prea mult despre ea. Se accentua povestea
romantic` a doctorului Denver, care fusese for]at s` stea cinci
zile \ntr-o cas` inundat` pân` la primul etaj, cu o tân`r`
frumoas`, pe care a salvat-o de la moarte.
Celia l`s` ziarul la o parte [i-l privi pe Guy.
– Nu este p`cat c` au publicat acest articol? Nu pentru
mine \mi fac probleme...
– Ace[ti reporteri \[i vâr` nasul unde nu trebuie, zise Guy,
abia a[teapt` s` exploateze orice informa]ie. Pentru mine nu
trebuie \ns` s`-]i faci probleme, te asigur.
Dar Celia era con[tient` c` un chirurg cu reputa]ia lui, care
se afla \n pragul divor]ului, nu trebuia s` fie implicat \n vreun
scandal.
Realizase c` tot ce ]inea de Guy c`p`tase o mare
importan]` pentru ea. Iar acum nu voia decât s`-l fac` fericit.
Se uit` cu indignare la articolul din ziar. Nu era nimic clar, ci
numai aluzii... un frumos chirurg [i o tân`r`, au stat \nchi[i
\ntr-o cas`, timp de cinci zile. Ce u[or putea fi lumea \n[elat`!
Dac` ar fi aflat cu cât respect o tratase Guy! Dac` ar fi [tiut c`
\ntre ei nu se \nfiripase o poveste de dragoste!
Când ajunser` la Londra, Celia \i spuse:
32 DENISE ROBINS

– Nu crezi c` este mai bine s` ne lu`m r`mas-bun acum? S`

evit`m s` fim v`zu]i \mpreun`?
– Dup` cum ]i-am spus, \]i voi oferi o slujb`, dup` ce vei
urma ni[te cursuri. Dar \nainte de toate vei merge acas` la
mine, unde s` m`nânci decent, dup` toate conservele cu care
ne-am hr`ni aici. Te voi l`sa \n grija menajerei mele, doamna
Mortimer, care mi-a fost d`dac`, o femeie extraordinar` care
te va \ngriji ca pe fiica ei. Rana de la cap nu ]i s-a vindecat
complet.
Celia se temea de felul \n care ar`ta. Costumul ei trebuia
c`lcat, p`l`ria cur`]at`, trebuia s` se spele pe cap. Era sigur`
c` lui Guy \i pl`ceau femeile elegante [i \ngrijite. Avusese o
so]ie frumoas`, o femeie [ic, dup` cum constatase ea din acel
ziar. Nu-i f`cea pl`cere s` se compare cu so]ia lui Guy, pe care
o ura pentru c` r`nise inima unui astfel de b`rbat...
Guy se sim]i ca [i cum s-ar fi trezit dintr-un vis când
deschise u[a casei sale, dup` o absen]` de câteva zile. Ce
ciudat se sim]ea acum când se \ntorcea acas`, \nso]it de
aceast` tân`r` frumoas`, care avea nevoie de ajutorul lui.
Intr` cu Celia \n hol. Ea fu cuprins` de c`ldura acelei case
[i de luxul pe care-l constat`. Era o cas` frumoas`, cu mobil`
scump`, care se vedea c` apar]ine unui om cu bani.
Guy strig`:
– Doamn` Mortimer!
Se deschise o u[`. |n hol ap`ru nu menajera ci o femeie
brunet` frumoas`, elegant`, cu o blan` de zibelin`, pe care
Celia o recunoscu imediat. Era Frances!
TRISTE}E 33

Guy o privi complet deta[at, de parc` nici n-ar fi cunoscut-o.

– De ce te afli aici?
Frances arunc` o privire curioas` spre Celia, apoi spre
so]ul ei.
– M` bucur c` te-ai \ntors, Guy. Am fost \ngrijorat` din
cauza ta. Te rog s` vii \n salon, avem de discutat.
Guy pufni dispre]uitor.
– Eu nu am nimic de vorbit cu tine, Frances, ai plecat cu
acel individ, Poiret. De ce nu e[ti cu el?
– Dragul meu, nu ]i se pare c` e[ti foarte crud cu mine? De
fapt, nu sunt dispus` s` discut`m problemele noastre de fa]`
cu o persoan` str`in`.
Celia spuse:
– Cred c` ar fi bine s` plec.
– Nici vorb`! exclam` Guy. Nu [tiu ce problem` are aceast`
doamn` cu mine, dar te rog s` m` a[tep]i; \ntre timp, doamna
Mortimer \]i va servi ceva.
Celia \l privi stânjenit`. Era evident c` nu se a[teptase s`-[i
g`seasc` so]ia aici. Totu[i, din atitudinea lui era evident c`-i
displ`cea teribil.
Doamna Mortimer o conduse pe Celia \n alt` \nc`pere, iar
Guy [i Frances intrar` \n salon.
– Bine c-ai sc`pat de fata aia! exclam` Frances. Cu ea ai
r`mas blocat atâtea zile?
– Vreau s` [tiu ce cau]i aici, zise el.
– Nu este evident? M-am \ntors acas`, la tine, Guy.
El o privi dispre]uitor.
34 DENISE ROBINS

– Nu e[ti con[tient` c` nu mai po]i face asta?

– Nu trage concluzii pripite, dragul meu. N-am plecat cu
Paul, dup` cum vezi. Am realizat imediat gre[eala f`cut` când
am p`r`sit casa [i m-am \ntors. Ai plecat atât de repede de aici,
\ncât nu aveai de unde s` [tii. Paul s-a \ntors la Paris, iar eu
acas`.
T`cere. Guy Denver se uit` la so]ia sa. Alt` dat` felul \n care
ar`ta l-ar fi impresionat, i-ar fi cedat la cele mai mici rug`min]i.
|i sim]i parfumul binecunoscut, dar de data asta i se p`ru cam
greoi. Nu [tia ce nu mersese \ntre ea [i amantul ei, dar era
evident c` Frances revenise la el. El n-o mai voia. Acesta era
adev`rul.
– Este prea târziu, Frances, zise el. Nu mai po]i r`mâne cu
mine. Totul s-a sfâr[it \ntre noi. Ai reu[it asta prin scrisoarea
prin care-mi cereai divor]ul.
Frances se crisp`.
– A[adar, astfel stau lucrurile, dragul meu. Nu m` mai vrei?
Te-ai \ndr`gostit de fata asta cu care ai petrecut câteva nop]i?
Vom divor]a dac` asta vrei, dar eu voi fi acuzatorul!
 Capitolul 3

Guy Denver \[i privi \nm`rmurit so]ia. La \nceput, nu \n]elese

ce voia. Apoi, dup` ce realiz` ce spunea Frances, ro[i de furie.
– Cred c` ]i-ai pierdut min]ile! Nu ai dovezi!
Frances ridic` din umeri. Dup` ce-[i scoase haina de blan`,
\[i puse mâinile cu unghiile lungi \n [olduri. La cei dou`zeci [i
cinci de ani ai s`i ar`ta foarte bine, poate chiar perfect. {i
tocmai acest fel irepro[abil de a ar`ta, \l f`cuse pe Guy s`-[i
piard` min]ile dup` ea. Dar ast`zi, aceea[i frumuse]e \i
repugna. |ncepuse s` vad` c` era o f`ptur` lipsit` de
con[tiin]`, josnic` [i calculat`.
– Dragul meu Guy, continu` ea. Nu po]i nega c-ai fost
\nchis \n aceea[i cas` cinci nop]i cu f`ptura de afar`. Nu c`
n-ar fi destul de dr`gu]`... dar este cam s`r`c`cioas`, nu cred
c` este stilul t`u...
Guy strânse din pumni. Nu era momentul s`-[i piard`
r`bdarea, s` explodeze, de[i nu suporta s` se vorbeasc` r`u
despre Celia Hammond.
36 DENISE ROBINS

– Nu se pune problema de stil, zise el. {i s` nu-]i imaginezi

c` ai putea pedala pe lipsa de fidelitate. {tii prea bine c-am
cunoscut-o \ntâmpl`tor pe miss Hammond, fiind for]a]i s` ne
ad`postim din cauza potopului.
Frances \l privi dându-[i ochii peste cap. Apoi murmur`:
– Dragul meu! De unde s` [tiu toate astea? To]i b`rba]ii au
rela]ii secrete. De unde s` [tiu c` miss Hammond nu este o
prieten` mai veche?
Guy Denver sim]i c`-[i pierde r`bdarea.
– Frances, nu m` scoate din min]i! {tii prea bine c` am
salvat-o pe aceast` tân`r` de pe podul rupt.
Frances c`sc` lene[.
– Pare o poveste interesant`, iar ziarele au exploatat-o din
plin. Dar numele voastre sunt legate, iar dac` vreau s` fiu rea...
– Da, admit c` dac` ai vrea s` fii rea ne-ai putea aduce
necazuri, o \ntrerupse Guy, dar ar fi mai bine s`-]i aminte[ti c`
tu ai p`r`sit aceast` cas` luni, l`sându-mi o scrisoare \n care
men]ionai c` m` la[i pentru Poiret. A[adar, te rog s` p`r`se[ti
imediat aceast` cas`.
Pe moment, ea nu mai scoase o vorb`. Nu se putea spune
c` nu-[i f`cea probleme. Nu avea chef s`-i spun` so]ului ei ce
se \ntâmplase \n realitate cu Paul. Era prea umilitor. Paul care
era un amant grozav, plin de pasiune... iar ea se bazase pe el.
Dar d`duse gre[. F`cuse impruden]a de a-i scrie acea scrisoare
lui Guy spunându-i c`-l p`r`sea pentru Paul. Acesta n-o
acceptase. Degeaba argumentase ea toat` dup`-amiaza.
F`cuse uz de tot arsenalul feminin, lacrimi, repro[uri, s`rut`ri,
le[inuri... dar, degeaba, Paul insistase c` de[i o place, nu vrea
TRISTE}E 37

s` fie motiv de divor]. |n final, o urcase cu for]a \n ma[in` [i o

dusese acas`, unde ea aflase c` Guy, dup` ce-i citise biletul,
plecase cine [tie unde.
Petrecuse câteva nop]i singur`, evaluându-[i situa]ia [i de[i
era \nc` foarte \ndr`gostit` de Paul, dar [i revoltat` de la[itatea
lui, ajunsese la concluzia c` nu trebuia s` renun]e la Guy.
Acesta avea o situa]ie bun`, iar pe ea o tratase foarte bine ca
so]ie. Cu toate c` se plictisise de el. Iar familia ei nu era prea
fericit` pentru felul \n care reac]ionase. Se decisese s` r`mân`
deocamdat` cu Guy, s` dea uit`rii trecutul.
Dar, spre uimirea ei, descoperise c` Guy o trecuse pe lista
disponibilit`]ilor. El care fusese ca un c`]elu[ devotat...
Mai ap`ruse [i inunda]ia... fata care venise cu el... ce era
\ntre ei? Mai mult ca sigur, nimic. |l cuno[tea prea bine pe
Guy, cu standardele [i principiile sale. Probabil c-o pl`cea, dar
asta era tot.
Guy \i spuse:
– Mi-ai scris c` te-ai dus la Poiret. De ce te-ai mai \ntors?
Ea l`s` genele-i lungi s`-i acopere ochii.
– M-am r`zgândit, mi-am dat seama c-am gre[it. Am crezut
c-o s` te bucuri.
Lui Guy \i tremurau mâinile. |[i scoase pipa din buzunar [i
\ncepu s` scotoceasc` dup` o cutie cu tutun. Frances se
\nfurie. Guy [i blestemata lui pip`... cu toate acestea, Guy avea
un aer nou, necunoscut ei, care o intriga [i \l f`cea atr`g`tor...
– Când ai plecat [i mi-ai l`sat acea scrisoare, Frances, ai
distrus \n mine ceva care nu se mai poate repara....
Frances se apropie de el.
38 DENISE ROBINS

– Nu ]i se pare c` dramatizezi? A fost o nebunie de

moment. Iar dac` mai ai sentimente pentru mine...
– Nici vorb`! exclam` el.
Frances ro[i indignat`.
– Ce schimbare rapid`!
– Chiar nu realizezi ce mi-ai f`cut, Frances? izbucni el. Am
avut \ncredere \n tine, ]i-am oferit totul, iar tu ai luat \n glum`
dragostea mea, a[a c` ai fugit cu un francez care ]i-a sucit
min]ile cu cuvinte bine ticluite.
Frances vru s` spun` ceva, dar...
– Ei bine, n-am fugit cu el. Dar tu [i fata asta....
– N-ai nici un drept s` vorbe[ti despre noi, zise Guy. |[i
puse pipa \n gur`, o aprinse, apoi o privi cu ur` pe Frances.
{tii prea bine c` nu este nimic \ntre mine [i fata asta. Am
\ngrijit-o pentru c` a avut un accident, atât.
Frances p`li, con[tient` c` nu avea o situa]ie prea bun`.
Inima \i plângea dup` Paul... dar acesta fugise la Paris,
departe de ea. Acum nu avea decât s`-[i reia locul din inima
lui Guy, n-avea chef s` r`mân` la mijloc. Trebuia s` se
foloseasc` de aceast` fat`. Avusese noroc c` Guy r`m`sese
blocat cu ea.
Frances se duse s` sune.
– Ce naiba faci? o \ntreb` Guy.
– Sun ca miss Hammond s` vin` aici.
– Pentru ce?
– O s` vezi!
– Uite ce este... \ncepu Guy, n-o vei implica \n murd`riile
tale...
TRISTE}E 39

– Regret, dar este deja implicat`!

Pe moment, Guy fu dep`[it de situa]ie. Era un chirurg
foarte bun, dar ca mul]i al]i b`rba]i, nu putea ]ine pasul cu
ideile unei femei. Nu [tia cum s` rezolve problema. Realiz`
\ns` c` atât cât va tr`i, n-o va mai iubi pe Frances. O ura. Ce
tupeu avea aceast` femeie s` revin` \n casa lui cu preten]ii!
Mai ales s-o \mproa[te cu noroi pe Celia!
Nu dur` mult [i Celia ap`ru \n \nc`pere. Se sim]ea ceva mai
bine acum, dup` cafeaua doamnei Mortimer.
|l privea \ntreb`tor, f`r` s` \n]eleag` nimic. |[i amintea
zilele [i nop]ile petrecute cu Guy \n casa aceea, discu]iile,
felul \n care se \mprieteniser`. Felul \n care el o protejase.
Guy sim]i dintr-o dat` dorin]a s-o protezeje \n continuare.
Celia era foarte tân`r` [i nu va l`sa s` fie insultat` de
Frances.
Frances zise:
– Am trimis dup` tine pentru c`-mi datorezi o explica]ie. |n
ce scop te-ai \ntors aici, cu so]ul meu?
|ntrebarea prea direct` fu un [oc pentru Celia. Se v`zu c`
era descump`nit` [i nu [tia cum s` reac]ioneze \n fa]a so]iei
lui Guy. Nu se a[teptase s-o g`seasc` acas`, [i nici nu [tia de
ce se \ntorsese Frances Denver.
Guy spuse, ca s`-i u[ureze situa]ia:
– N-ai nici un drept s` pui \ntreb`ri. Miss Hammond, ea
este Frances.
– Am toate drepturile! ripost` Frances.
– |n acest caz v` voi l`muri imediat, doamn` Denver; am
venit aici pentru c` so]ul dumneavoastr` mi-a oferit o slujb`.
40 DENISE ROBINS

– |n]eleg, zise Frances. Ochii ei p`trunz`tori o examinau

din cap pân` \n picioare pe biata Celia. Era frumoas`, asta
trebuia s` recunoasc`... purta un costum cam uzat, dar de o
culoare pl`cut`... Avea mâinile \ngrijite. Putea atrage orice
b`rbat, conchise Frances.
– Uite ce este, zise Guy, n-are rost s` mai discut`m. Eu [i
miss Hammond suntem prieteni [i a[a vom r`mâne, indiferent
de ceea ce crezi tu! |]i este de-ajuns explica]ia?
– Desigur! Miss Hammond a v`zut ziarele?
Celia ro[i, \ncepând s` \n]eleag`. Frances era geloas` pe ea.
Se \ntorsese la so]ul pe care-l p`r`sise [i acum era geloas`. Dar
nu \n]elegea ce voia s` pun` la cale; sesizase \ns` c` voia ca
\ntâlnirea ei cu Guy s` ia o \ntors`tur` urât`.
– Doamn` Denver, zise Celia, nu cred c` ave]i motive s`
pune]i la \ndoial` prietenia mea cu domnul Denver. Mi-a
salvat via]a [i m-a \ngrijit când am avut accidentul. Apoi, m-a
adus aici pentru a m` ajuta, deoarece n-am posibilitatea de a
m` \ntre]ine, dup` moartea tat`lui meu. Acum \ns`, voi pleca.
V` spun la revedere amândurora.
Numai \n clipa aceea realiz` Guy Denver ce mult dorea ca
fata s` r`mân`. Sim]i dintr-o dat` c` nu putea s` accepte
gândul c` va ie[i din via]a lui, luând cu ea prietenia [i
\ncuraj`rile ei. Era foarte confuz \n privin]a viitorului, dar [tia
c` n-o mai putea suporta pe Frances. Se \ndrept` spre Celia.
– Nu vreau s` pleci. Nu tu trebuie s` pleci, ci so]ia mea.
– Cum \ndr`zne[ti! exclam` Frances, furioas`.
Celia \l privi pe Guy. Inima \i b`tea atât de tare, c` abia
putea s` mai respire. |i fusese foarte greu s` se afle \n aceea[i
TRISTE}E 41

\nc`pere cu el [i so]ia lui. Pe moment, Celia avu revela]ia

sentimentelor ei fa]` de Guy. |l iubea. Ar fi f`cut orice s`-i
alunge \ngrijorarea, disperarea de pe chip, s`-l vad` din nou
a[a cum fusese \n cele cinci zile, râzând ca un copil fericit.
Celia \l iubea. {i tocmai din acest motiv sim]i nevoia s`-l
ocroteasc`. Era un medic cu reputa]ie. Aceast` femeie, so]ia
lui, se \ntorsese la el din motive numai de ea [tiute. Indiferent
ce se \ntâmplase, de dragul muncii lui, nu trebuia s` lase s` se
\ntâmple ceva ira]ional.
Celia spuse:
– Acum, trebuie s` plec. Doamna Denver are dreptate. V`
mul]umesc pentru tot ce a]i f`cut pentru mine, domnule
doctor. La revedere.
– V`d c` este o persoan` foarte sensibil`, murmur`
Frances.
Guy nu mai auzi ce spuse so]ia sa. Urm`rind-o pe Celia cu
privirea, el [tiu c` n-ar fi vrut s` dispar` din via]a lui. Ce era
aceast` experien]` cu aceast` tân`r` cu care fusese \nchis timp
de cinci zile \ntr-o cas`? Era de fapt o copil` care dovedise
curaj [i r`bdare, care-i redase scopul vie]ii [i bucuria de a tr`i.
Iar acum se afla \n conflict cu so]ia sa, care reap`ruse. Iar Celia
pleca...
Guy \[i puse pipa pe birou [i ie[i \n grab`. |nchise u[a chiar
\n nasul lui Frances. O ajunse pe Celia \n hol [i o prinse de bra].
– Nu suport ca lucrurile s` ia o astfel de \ntors`tur`.
– Trebuie s` plec, asta este foarte clar. Nu pot r`mâne aici.
– N-am avut inten]ia s` te ad`postesc \n aceast` cas`, Celia.
Voiam s`-]i g`sesc ceva decent \n alt` parte.
42 DENISE ROBINS

Celia \[i rec`p`t` suflarea. |l privi uluit`. Guy era \ncruntat,

din nou nefericit, dar se [i \nc`p`]âna s-o p`streze. Ea \l pl`cea
oricum ar fi fost, dar nu voia s`-l lase s`-[i strice via]a pentru ea.
– Nu m-am a[teptat s-o g`sesc aici pe doamna Denver.
– Nici eu, zise Guy [i nici nu are dreptul s` fie aici.
– Dar ce s-a \ntâmplat?
– S-a r`zgândit [i s-a \ntors acas`.
– |n acest caz, trebuie s`-i mai dai o [ans`, nu?
Vorbele Celiei mai domolir` furia lui Guy \mpotriva lui
Frances. Iat` ce putea face aceast` copil`; \l calma, \i ar`ta ce
era bine s` fac`, avea o abilitate fantastic` de a-l impresiona
prin maturitatea ei.
– Cred c` ai dreptate, Celia, a[a ar trebui.
– Viitorul t`u depinde de asta. Dac` vrea s` relua]i via]a \n
comun, a[a trebuie s` faci.
El o privi mut de uimire.
– Ce te face s`-mi spui vorbele astea?
Celia ar fi vrut s`-i spun` adev`rul... c` \ncepuse s`-l adore
\n timpul exilului lor... c` \l vedea ca pe un zeu [i c` nu i-ar
permite s` coboare niciodat` de pe acest piedestal...
– Ai fost atât de bun cu mine, zise ea. Iar eu \]i sunt
prieten`, a[a este? Tu mi-ai spus asta [i n-ar fi frumos din
partea mea s` te impulsionez s` faci ceva ce ]i-ar [tirbi
reputa]ia. Numele noastre au fost amintite \mpreun`, lucru
care nu este normal [i so]ia ta are dreptul s` fie sup`rat`.
Guy trase aer \n piept. Deodat`, se repezi, lu` mâna Celiei
[i i-o s`rut`. Ea \i sim]i durerea, dar atingerea buzelor lui o
f`cu s` se \nfioare.
TRISTE}E 43

– Fii binecuvântat`, Celia, e[ti \ntr-adev`r mica mea

prieten`, [i nu te voi l`sa singur`, indiferent ce spune so]ia
mea, sau oricine altcineva. |]i voi g`si o cas` [i o slujb`, dup`
ce termini cursurile de secretariat. Sau poate ar fi bine s`-]i
g`sesc ceva de care s` te apuci chiar acum.
– Nu-]i face probleme, m` voi descurca eu cumva,
\ncepu ea.
El o \ntrerupse:
– Nu, voi avea grij` de tine, Celia, am spus c-o voi face [i
m` voi ]ine de cuvânt.
Guy scoase un carne]el din buzunar, rupse o fil` pe care
scrise ceva [i i-o \ntinse.
– Ai aici adresa unei vechi paciente a mea. Va face tot ce-i
vei cere. Ea \nchiriaz` camere pe High street, Kensington. Voi
lua leg`tura cu tine acolo, la ea, mâine diminea]`. |mi promi]i
c` te vei duce la adresa asta?
Celia lu` foaia [i \ncuviin]`.
– M` voi duce, dac` asta este dorin]a ta.
– Starea ta este foarte important` pentru mine. Vreau s`
m` consideri prieten \n continuare, s` te sim]i confortabil
gândindu-te la mine.
Celia fu cuprins` de o mare bucurie auzind aceste vorbe. |l
privi \n ochi, \n acei ochi inteligen]i a c`ror privire o va urm`ri
toat` via]a.
– |]i mul]umesc, Guy, \ntotdeauna m` voi gândi la tine ca
la un prieten.
Apoi plec`. U[a cea mare de la intrarea casei se \nchise \n
urma ei.
44 DENISE ROBINS

Guy se \ntoarse \ncet [i se duse \n cabinet. Era mai calm, se

sim]ea mai bine, mai sigur pe sine. {tia acum c` mica sa
prieten` nu era singur`, c` vor fi oameni de \ncredere care s`
aib` grij` de ea. Iar el trebuia s` rezolve problemele cu
Frances....
Ea \[i scosese haina [i p`l`ria [i fuma \n fa]a [emineului.
Când Guy intr`, arunc` ]igara \n foc [i se \ntoarse spre el. |l
privea melancolic, a[a cum o f`cuse \n primele zile de
c`s`torie; \n privirea ei se putea citi invita]ia...
– Guy, vreau s` [tii c` regret toate cele \ntâmplate... a[ vrea
s` lu`m totul de la \nceput...
El nu reac]ion`. Nici m`car nu sim]i nimic la auzul vocii ei
senzuale. Fu chiar [ocat s` realizeze ce pu]in \nsemna Frances
pentru el. Se gândi la ea [i la acel Poiret, cu care probabil
f`cuse dragoste de multe ori. Nu suporta ideea c` femeia
iubit` fusese \n bra]ele altui b`rbat, mai ales ale acelui francez
insipid. Dar dac` revenise la el, dac` regreta cu adev`rat...
cum putea s-o refuze? Avea fa]` de ea unele responsabilit`]i,
chiar dac` \l tratase astfel. Cu toate acestea, era con[tient c`
era victima unui [antaj sentimental, dup` felul \n care-l
amenin]ase pe el [i pe acea fat` minunat` care abia p`r`sise
casa.
Cu un glas foarte rece \i spuse:
– Te-ai \ntors, Frances, [i pe moment nu pot face altceva
decât s` te tolerez, dar nu mai simt nimic pentru tine [i nici
nu voi mai sim]i vreodat`. Prin scrisoarea pe care mi-ai
l`sat-o, mi-ai ucis iubirea; am trecut prin clipe grele, dar m-am
eliberat de tine.
TRISTE}E 45

Frances renun]` la postura de victim`. Fusese umilit` de

amant, dar nu mai accepta asta din partea so]ului. |i strecur`
printre din]i:
– Te-ai consolat cam repede \n timpul inunda]iilor!
El nu reac]ion`.
– Dac` vorbe[ti f`r` s` gânde[ti, nu vom ajunge nic`ieri, Frances.
– Nu suport felul \n care te por]i cu mine.
– Te a[tep]i s` fiu fermec`tor? Nu, Frances, va trebui s`
treac` timp, nu pot uita ce-ai vrut s` faci...
Ea [uier`:
– Iar eu ar trebui s` pot uita mai u[or ce s-a \ntâmplat \ntre
tine [i individa aia?
El nu-i r`spunse. Se \ntoarse cu spatele la ea [i \ncepu s`
frunz`reasc` scrisorile de pe birou. Se aflau multe mesaje
acolo. Guy era dorit peste tot. Mult` lume avea nevoie de el.
Lume bolnav`, \n suferin]`. Micu]a Celia avea dreptate;
trebuia s` mearg` \nainte, via]a s` mearg` \nainte, chiar dac`
unii erau dezam`gi]i.
Se sim]i dintr-o dat` foarte puternic, gata s` ia via]a \n
piept. Vedea [i acum ochii Celiei \ncurajându-l s` continue.
N-o va mai l`sa niciodat` pe Frances s` fac` tot ce voia din
el, ca pân` acum. {tia, \n sfâr[it, ce om este. Egoist`, vanitoas`,
gata s`-l mu[te oricând, ca un [arpe. O dispre]uia. Dar nu avea
dreptul s-o dea afar` din cas`, dac` ea voia s` r`mân`. Nici pe
Celia nu putea s-o expun` r`ut`]ilor lui Frances. Era evident
acum c` Frances, o dat` ce \[i v`zuse planurile n`ruite, va
\ncerca s` le pun` altcumva \n aplicare. O auzi spunând:
– A[adar, te-ai hot`rât s` te r`zbuni?
El \i r`spunse:
46 DENISE ROBINS

– Nu a[a vrei?
Frances scoase rujul din po[et` [i-[i ref`cu machiajul cu
mâna tremurând.
– Foarte bine, po]i s` spui ce dore[ti. Sunt aici [i aici voi
r`mâne.
– Este doar un fel de a spune, zise Guy, care desf`cea un plic.
Frances se apropie de el, acoperindu-i mâna cu palma.
– Trebuie s` m` protejez cumva. Toat` lumea a aflat de
tine [i fata aceea. Dac` o s` mai p`strezi leg`tura cu ea...
– Te rog s` m` la[i \n pace, Frances, am de lucru, exclam` el.
Frances trase aer \n piept. Observase cu uimire c` era cam
greu s`-l fac` pe Guy s`-i mai m`nânce din palm`, ca alt`dat`.
Cobor\ tonul [i-i spuse:
– Recunosc, am gre[it Guy, dar trebuie s`-mi mai dai o [ans`!
El o privi impasibil.
– Doar timpul va decide cum se va sfâr[i rela]ia noastr`,
Frances. Pân` atunci, las`-m` \n pace!
Frances p`ru s` se mul]umeasc` [i cu atât, dar nu era a[a,
mintea \i uneltea \n continuare. Se \ntreba când va ob]ine un
cec de la el pentru \mbr`c`minte. Cum putea s`-l conving` s`-i
finan]eze c`l`toria pe care voia s-o \ntreprind` cu prietenii \n
sudul Fran]ei... cum [i ce putea face pentru ca via]a ei acum
când Paul o p`r`sise, s` devin` oarecum interesant`. Ie[i din
biroul lui spunându-[i c` va face orice pentru a pune din nou
gheara pe Guy; [i va realiza asta, urm`rind \ndeaproape ca el
s` n-o mai vad` pe acea Celia. Pân` \n ziua \n care va rec`p`ta
controlul situa]iei.
 Capitolul 4

Strada Vincent, num`rul 22, unde Guy o trimisese pe Celia,

era una dinte acele case cândva ocupate de oameni cu bani,
dar care, din diverse motive, ajunseser` oarecum \n paragin`
[i pe ferestre aveau lipite acele anun]uri: „de \nchiriat“.
Casa doamnei Fuller, pacienta lui Guy, era la fel de
s`r`c`cioas`, dar curat`. Casa se afla la col]ul str`zii de unde
se putea vedea cap`tul str`zii Barker [i de aceea, doamna
Fuller, care avea acolo o pensiune, obi[nuia s` spun` c`
aceasta nu se afla pe o strad` l`turalnic`, ci chiar pe o strad`
central`.
Doamna Fuller se ocupa cu con[tiinciozitate de pensiune,
oferea hran` simpl` dar proasp`t` clien]ilor s`i [i se mândrea
cu respectabilitatea casei sale.
Faptul c` miss Hammond venise la pensiunea ei,
recomandat` de doctorul Denver, fu de ajuns pentru ca s` fie
primit` [i tratat` mai bine decât ceilal]i. Imediat ce afl` c` era
trimis` de doctorul Denver, doamna Fuller \ncepu s` turuie:
48 DENISE ROBINS

– Nu exist` om mai bun ca doctorul Denver. Mi-a salvat

via]a! Este trimisul Domnului pe p`mânt!
Celia aprecie sentimentele doamnei Fuller fa]` de Guy [i
micu]a doamn` Fuller deveni mai apropiat` de ea ca oricine.
Casa acesteia era departe de ce [i-ar fi dorit Celia. Era
\ntunecoas`, s`r`c`cioas`, prea \nghesuit`, cu mobile vechi,
mirosind a igrasie, iar mirosul de ceap` pr`jit` era cel
predominant. Sala \n care se servea masa tuturor clien]ilor
pensiunii era o \nc`pere \n care abia r`zb`tea lumina, din
cauza draperiilor grele. Cu toate acestea, tacâmurile [i fa]a de
mas` erau \ntotdeauna foarte curate, iar doamna Fuller
\ncerca s`-i \nveseleasc` mereu pe meseni.
Celia intr` imediat \n atmosfera pensiunii de pe strada
Vincent 22, pentru c` sosise la ora prânzului, iar doamna
Fuller decret` c` trebuia s` m`nânce \nainte de a merge \n
camera sa, singura r`mas` liber` la aceast` or`. |i mai promise
c` imediat ce se va elibera alta cu vederea spre strad`, o va
muta acolo.
Pre]ul era de treizeci [i cinci de [ilingi pe s`pt`mân`, ceea
ce \[i putea permite deocamdat`. Nu pentru mult timp, totu[i.
Trebuia s`-[i pl`teasc` acele cursuri de secretariat, iar banii pe
care-i avea puteau s`-i ajung` pentru [ase luni cel mult. Spera
s`-[i poat` vinde [i ma[ina, a[a lovit` cum era.
Celia se sim]i cam ame]it` \n timpul prânzului; de fapt, \i
era foarte dor de cas`. Nu se sim]ea bine singur` [i nu [tia
cum s` rezolve asta. Cum s` se poat` bucura de via]a de acum
când avusese o via]` minunat` cu tat`l ei, \n Lincolnshire? |[i
aminti zilele [i nop]ile petrecute cu Guy, \n timpul
TRISTE}E 49

inunda]iilor... ce interludiu ciudat \n via]a ei... fuseser` ni[te

zile deosebit de incitante. Zile fericite. Cu Guy Denver ca
prieten.
Nu se putea gândi decât la el. Nu-[i amintea decât figura
lui, ochii lui, vocea... Iar acum st`tea uluit`, sim]indu-se
mizerabil la masa doamnei Fuller, jucându-se cu mâncarea din
farfurie.
Mai erau al]i [apte musafiri \n afar` de ea. Un cuplu mai \n
vârst`, un str`in destul de tân`r, cu barb` care sta fa]` \n fa]`
cu ea [i-i \ntindea mereu condimente pe care ea nu le folosea,
iar lâng` ea o tân`r` cam de vârsta ei.
Celia \i arunc` o privire, dar apoi \ntoarse repede capul.
Era o f`ptur` foarte \nalt`, slab`, cu figur` de b`rbat [i tuns`
scurt. Purta o fust` prost croit`, un pulover ponosit tricotat de
mân` [i o e[arf` care nu se asorta cu hainele. I se adres` de
câteva ori Celiei \n dialectul din Lancashire. Celiei i se p`ru o
fiin]` total neinteresant`, chiar insipid`. Dar deodat`, ea f`cu
o glum` [i-i zâmbi Celiei, iar zâmbetul transform` \ntreaga ei
figur` urât`, f`când-o atr`g`toare [i pl`cut`. Zâmbetul puse \n
eviden]` o dantur` superb`. Apoi tân`ra spuse:
– Nu trebuie s` râzi. A fost doar pentru amuzamentul meu.
Celia \ncepu s-o plac`.
– E[ti de mult aici? o \ntreb` ea.
– De un an. Un an este prea mult timp. Singurul avantaj
este c` pot ie[i s` iau o gur` de aer proasp`t.
– Eu vin din Lincoln, zise Celia. Am avut o gr`din`
minunat` acas`.
50 DENISE ROBINS

– O s`-]i lipseasc` aici, biata de tine, dup` cum \]i va lipsi

[i familia. Cum te nume[ti?
– Celia Hammond.
– Eu sunt Janet Leith, mi se spune Jan. R`mâi mult aici?
– Nu, doar o vreme.
– O s` am [i eu cu cine schimba o vorb`. Ei, dar n-ai
mâncat nimic!
– Nu-mi este foame, zise Celia.
Fata aceea prea \nalt` din Lancashire \i arunc` o privire
Celiei [i v`zu lacrimi \n ochii ei. Ce frumoas` era fata asta,
mic` de statur`, delicat`, se vedea c` era o persoan` educat`,
nu genul de persoane care st`teau de obicei la pensiune. {i ce
trist` era! De ce avea lacrimi \n ochi? Jan nu putea rezista când
vedea lacrimi, indiferent ale cui erau. Puse o mân` pe
genunchiul Celiei, vrând s-o \ncurajeze.
– Hai, m`nânc`. E[ti sl`bu]`. Uite, e[ti jum`tate din mine,
iar eu cer a doua por]ie.
Celia \ncerc` s` zâmbeasc`, dar se sim]ea atât de pierdut`,
f`r` speran]`. Dintr-o dat`, se sim]i foarte afectat`, nu avea ce
s` mai a[tepte. Când plecase din ]inutul Fen cu Guy, \[i
imaginase c` o via]` nou` [i bun` se deschidea \n fa]a ei. Va
avea o slujb`, ca secretara lui Guy. Dar asta fusese \nainte ca
so]ia lui Guy s` se fi \ntors. Ea \l considerase b`rbat liber pe
Guy. Cu toate acestea, Frances Denver revenise la el. Iar pe ea
o privea cu suspiciune [i dezgust. {i-o aminti cum o v`zuse \n
cabinetul lui Guy: frumoas`, elegant`, privind-o dispre]uitor,
aruncând-o afar` din cas`. Pentru asta, Celia o ura. O ura nu
numai pentru ce-i f`cuse ei, ci pentru ce-i f`cuse lui Guy, [i
TRISTE}E 51

ce-i va putea face \n viitor. Aceast` femeie dur`, meschin`, era

tot ce putea fi mai r`u pentru un b`rbat sensibil ca Guy.
Lacrimile \ncepur` s`-i curg` pe obraji. Le [terse pe furi[,
ridicându-se de la mas`.
– Dac` nu v` sup`ra]i, a[ vrea s` merg \n camera mea, \i
spuse doamnei Fuller.
– Draga mea, dar n-ai terminat de mâncat! protest` aceasta.
Jan Leith \i veni \n ajutor.
– Eu sunt mai veche pe aici, doamn` Fuller, l`sa]i-m` s-o
conduc eu.
– Foarte bine, merge]i la num`rul 8. Mul]umesc, miss
Leith.
Celia sim]i o mân` puternic` prinzând-o de cot. Acum,
lacrimile nu mai puteau fi st`vilite. Se l`s` condus` pe scara
\ngust` de Jan, care nu contenea s` vorbeasc`. Ajunse \n
camera nr. 8, unde nimic n-o f`cu s` se simt` bine. Era o
\nc`pere atât de diferit` de camera ei de la Lincoln, acolo
unde fusese lipsit` de griji, de urâtul din via]`. Se afla acum
\ntr-o \nc`pere p`trat`, urât`, cu mobil` veche, g`lbuie, cu un
covor uzat [i decolorat.
Pere]ii erau vopsi]i \ntr-o culoare oribil`, roz, parc`. Se mai
afla acolo [i o sob` cu gaz, o chiuvet` veche mascat` cu o
perdea \nflorat`. Câteva flori de plastic \ntr-o vaz` la fel de
urât`, erau o \ncercare jalnic` de a da culoare \nc`perii. V`zu
bagajul cu care venise [i-[i aminti s`-[i ia valiza de la King's
Cross. Bine c-o trimisese cu trenul [i n-o luase cu ma[ina,
altfel n-ar mai fi avut nimic, acum.
52 DENISE ROBINS

– Ce-ar fi s` d`m drumul la sob`? zise Jan. E cam frig aici.

Privind soba care avea contor, Celia \ntreb`:
– Va trebui s` introduc o moned`, nu?
– Am eu monede dac`-]i trebuie, se oferi Jan. M` duc \n
camer` s` le aduc.
– Nu, am una, spuse Celia.
Peste câteva momente, Jan aprinse focul. Apoi, puse valiza
Celiei pe un scaun.
– Vrei s` te ajut s` despachetezi?
Celia fu impresionat` de bun`tatea acestei tinere.
– E[ti atât de bun` cu mine, murmur` ea.
– Nu interpreta astfel lucrurile. To]i avem nevoie de o
mân` de ajutor. V`d c` via]a n-a fost prea bun` cu tine.
– M` a[tept s` fie [i mai rea de acum, [opti Celia.
– {i eu spun asta de multe ori, zise Jan, [i orice mi se
\ntâmpl` \ncerc s`-l iau ca pe un semn r`u. Nu [tii niciodat`
ce te a[teapt` dup` col]. N-am crezut c` voi avea o zi liber`
ast`zi, pân` când [eful meu nu m-a anun]at c` i-a murit so]ia
[i \nchide firma pentru \nmormântare.
Cele dou` \ncepur` s` despacheteze, discutând despre
toate [i nimic [i uitar` fiecare de sup`r`rile ei. Cu Jan nu
puteai sta prea mult timp trist. Era ca briza, se gândi Celia. Era
puternic`, avea o inim` de aur. Curând, c`m`ru]a ei se \nc`lzi
[i cele dou` se a[ezar` \n fa]a sobei fumând, f`cându-[i
confiden]e.
Jan \i spuse Celiei c` era singur` pe lume; \[i pierduse
ambii p`rin]i, iar fra]ii [i surorile se c`s`toriser` [i aveau
familii \n diferite col]uri ale ]`rii. Ea lucra \ntr-un atelier de
TRISTE}E 53

bl`nuri de lâng` St. Paul. Munca ei consta \n sortarea pieilor

\nainte de vopsire. Era o munc` grea, dar nu [i neinteresant`.
Exista [i posibilitatea de a ajunge peste câtva timp [efa
atelierului.
– Desigur, n-ar fi o munc` pentru tine. Tu ar trebui s` te
afli la prezent`rile de mod`, \mbr`cat` cu bl`nurile noastre.
Celia scutur` din cap.
– Nu mi-ar pl`cea s` fiu manechin. A[ prefera munca de
secretariat. Voi merge la un curs de perfec]ionare.
– Eu n-am atâta minte pentru astfel de munc`, admise Jan.
Tu e[ti educat`. {i eu am f`cut ceva [coal`, dar nu prea mult`.
Celia \i zâmbi.
– M` bucur c` te-am cunoscut [i c` vei fi aici, Jan, este mare
lucru s` ai o prieten`.
Jan ro[i.
Iar când fu rândul Celiei s` vorbeasc` [i-i spuse despre
felul \n care fusese salvat`, Jan izbucni:
– Dumnezeule! Am citit \n ziare povestea ta! Iar acum am
ajuns s` te [i cunosc. Ai stat atâtea zile cu acel doctor \ntr-o
camer` de la etaj, cu parterul inundat!
Celia ro[i amintindu-[i de Guy, care dormise pe saltea la
picioarele patului. Apoi [i-l aminti aducându-i mâncarea la
pat, schimbându-i pansamentul... momentele fericite pe care
le petrecuser`....
– Hai, spune-mi mai multe, o \ndemn` Jan.
– Este chirurg, \ncepu Celia. A fost minunat, Jan, nici dac`
i-a[ fi fost sor` nu m-ar fi tratat mai frumos.
54 DENISE ROBINS

– M` surprinde c` nu s-a \ndr`gostit de tine.

Celia sim]i c` inima \i bate mai tare.
– {i sper c` nici tu nu te-ai \ndr`gostit de el! ad`ug` Jan.
– Nu, suntem doar prieteni foarte buni. El este
c`s`torit.
– B`rba]ii \nsura]i sunt cei mai r`i, zise Jan.
– Dar nu [i Guy Denver. Ziarele au dat o turnur` romantic`
\ntregii pove[ti, dar n-a fost nimic de genul acesta. Vreau s`
crezi ce-]i spun, Jan.
– Dar el te-a trimis aici, nu? Doamna Fuller a spus c` el
te-a recomandat!
– A[a este.
Jan Leith trase din ]igar`.
– Uite ce este, Celia. Ai nevoie ca cineva s` aib` grij` de
tine. E[ti prea tân`r` [i dr`gu]` s` fii singur` \n lumea asta rea.
De mine nu se \ndr`gostesc b`rba]ii [i dac` ar face-o a[ [ti s`
m` descurc. Cunosc b`rba]ii, sunt ca o hait` de lupi. Nu te
\ndr`gosti de vreunul \nsurat. Tu trebuie s`-]i g`se[ti un b`iat
decent, s` te m`ri]i.
Celia scutur` din cap.
– Nu am nevoie de nici un prieten, Jan.
– Oricum, deschide ochii mari. Când vine vorba despre
b`rba]i, eu sunt sceptic`. Am avut o prieten` care s-a
\ndr`gostit de un b`rbat c`s`torit [i... s-a sfâr[it r`u
povestea lor.
– {tiu c` \ncerci s`-mi dai sfaturi, Jan, dar nu critica, te rog,
prietenia mea cu doctorul Denver.
Jan s`ri \n picioare.
TRISTE}E 55

– {tiu c` ]i se pare c`-mi vâr nasul unde nu trebuie. Poate

a[a este. Eu spun \ntotdeauna ce gândesc. {i sunt prietena ta,
indiferent dac` vrei sau nu.
Fu rândul Celiei s` reac]ioneze.
– Sigur c` vreau! Ea prinse mâna lui Jan \ntre palmele sale.
Po]i spune tot ce gânde[ti, numai nu gândi ceea ce n-a fost
\ntre mine [i Guy Denver.
– Bine, s`-l l`s`m pe doctor. Cum \]i vei petrece dup`-amiaza?
Ce zici de un ceai bun la Corner House?
Celia voia s` accepte invita]ia lui Jan când auzir` vocea
doamnei Fuller.
– Miss Hammond, sunte]i c`utat` la telefon; cred c` este
domnul doctor, \i cunosc vocea.
Celia era uluit`. Evit` privirea lui Jan.
– Vin imediat, doamn` Fuller, zise ea luând-o la fug` pe
sc`ri.
Jan Leith cl`tin` din cap.
– La naiba cu b`rba]ii \nsura]i! |mi place feti]a asta, n-a[
vrea s-o v`d c` sufer`! Mai bine o iau sub obl`duirea mea [i o
]in din scurt, chiar dac` nu-i convine.
Celia vorbea deja cu Guy:
– Da, m` simt bine. Mul]umesc c` m-ai trimis aici.
– Ce-]i face rana de la cap? \ntreb` Guy.
– M` doare foarte pu]in, dac` fac o mi[care brusc`.
– Mâine ar trebuie s`-]i schimb bandajul, voi veni dup` ora zece.
– O, n-ar trebui s` te deranjezi...
– }i-am pus copci [i acum trebuie s` le [i scot. {i cred
c`-]i aduc ve[ti bune \n privin]a slujbei.
56 DENISE ROBINS

– O, grozav! Ce anume?
– Un amic al meu, tot medic, [i so]ia lui au o feti]` de [apte
ani, care merge la [coal`. Mama mai are un alt copil foarte mic
[i are nevoie de cineva care s` ia copila de la [coal`, s-o
plimbe... cred c` ar fi o slujb` bun` deocamdat`. Iar seara ai
putea face munc` de secretariat.
– Pare grozav, Guy!
– M` v`d din nou cu Davis [i \]i voi spune ce a decis \n
privin]a ta.
Celia ar fi vrut s`-l \ntrebe cum se simte, cum mergeau
lucrurile cu nevasta lui... dar nu putea. Sim]ea c` nu are
dreptul s`-i pun` \ntreb`ri despre via]a lui particular`.
– S` dormi lini[tit`, micu]` Celia! Nu vei mai avea un str`in
sfor`ind pe podea. Ne vedem mâine, \ncheie el.
Celia puse receptorul \n furc`. Jan o privi ciudat când
reap`ru \n camer`. Nu mai era fata aceea palid`, ci o figur`
fericit` cu ochii care râdeau de bucurie. I se confirmar`
suspiciunile c` era \ndr`gostit` de doctor, dar Jan nu-i mai
men]ion` numele.

***

Guy Denver fu uimit de pl`cerea pe care o sim]i a doua zi

când o rev`zu pe Celia.
Era a[ezat` pe o canapea din sufrageria doamnei Fuller, iar
el, cu mânecile suflecate, cu geanta de instrumente deschis`
larg, \i examina rana de la cap. Aceasta evolua foarte bine,
nu-i mai putea face probleme.
TRISTE}E 57

Revederea lor fusese una obi[nuit`. |[i zâmbiser`, el \i

strânsese mâna. Dar când privise \n ochii ei, citise bucuria
revederii. {i el \i sim]ise lipsa. |i lipsise [i c`su]a de piatr`,
camera pe care o \mp`r]iser`, mesele [i aventura lor.
Se sim]ea acum sufocat de m`re]ia casei sale, de luxul de
acolo, de faptul c` servitorii \i pândeau fiecare pas pentru a-i
satisface toate cererile, de insisten]ele lui Frances, care se
str`duia s` arate permanent ca scoas` din cutie, s`-i fie pe
plac.
Da, toate acestea \l sufocau acum. Le sim]ea neprietenoase
[i reci. Frances \l voia doar pentru banii lui, pentru a-[i
satisface orice capriciu, nim`nui din cas` nu-i p`sa de fapt,
dac` murea sau tr`ia... dac` evolua \n carier`, sau renun]a
la ea.
Dar aici, \n camera s`r`c`cioas` a doamnei Fuller, \nc`lzit`
de o sob` cu gaz, se sim]ea din nou acas`. Celia era acolo.
Celia \i punea \ntreb`ri despre munca lui... se interesa de
starea lui... ea, care era mereu \ngrijorat` c` prezen]a ei i-ar
putea afecta imaginea \n societate...
Se sim]ea din nou om. Dup` ce termin` de schimbat
pansamentul, \[i \mbr`c` haina [i inevitabil aprinse pipa.
Vorbir` a[a ca \ntotdeauna, ca \ntre prieteni. Lui \i reveni buna
dispozi]ie, sc`p` de \ncordarea aceea ciudat`, ba chiar f`cu
glume despre doamna Fuller.
– Este o adev`rat` doamn`, zise el. Vine dintr-o familie de
aristocra]i [i vrea s` p`streze o oarecare ]inut`, dar nu are cu
ce. Este uneori patetic`. Cu toate astea, \mi este foarte drag`.
Are grij` de tine?
58 DENISE ROBINS

– Da, este foarte atent` cu mine [i chiar mi-am f`cut o

prieten` aici. Se nume[te Jan Leith [i este din Lancashire. A
fost foarte bun` cu mine.
– Cine n-ar vrea s` fie bun cu tine, Celia?
Ea ro[i.
– Dar tu? Totul este bine acas`?
El se crisp` din nou.
– Nu se poate spune. |ntre mine [i so]ia mea s-a ridicat un
zid insurmontabil, Celia. Un zid pe care l-a ridicat cu plecarea
ei. Nu cred c` voi putea avea vreodat` nici cel mai mic
sentiment pentru ea.
T`cere. Celia sim]i o pl`cere vinovat` c` Guy nu se
\mp`case cu so]ia. |l iubea pe acest b`rbat. Cu toate acestea,
[tia c` de acum nu va mai trebui s`-l vad`. Cum se va putea
distruge zidul dintre el [i so]ia lui? Dac` Frances Denver ar fi
fost o so]ie bun`! Dar era o femeie rece [i calculat`, care
distrugea pe oricine \i st`tea \n cale...
– Sper c` nu ai probleme \n ceea ce prive[te munca,
zise ea.
– Nu, Celia, am \nceput s` muncesc \n acela[i ritm aberant.
De fapt, acum ar trebui s` fiu la spital deja...
– |n acest caz, ar trebuie s` pleci cât mai repede, zise ea
ridicându-se.
El \i zâmbi. Micu]a Celia! Niciodat` n-ar putea orienta un
b`rbat \ntr-o direc]ie gre[it`! Nu sem`na de loc cu Frances.
Frances ura meseria lui, era chiar geloas` pe ea pentru c`-i
r`pea prea mult timp... ea l-ar fi \ncurajat s` lase pacien]ii s`-l
a[tepte, dac` i-ar fi convenit acest lucru.
 giannijollys
TRISTE}E 59

– M` voi \ntâlni cu Davis, anestezistul, chiar acum [i voi

primi un r`spuns definitiv \n privin]a slujbei tale, zise el. Te
voi suna.
– N-a[ vrea s`-]i r`pesc timpul...
– Voi avea timp \ntotdeauna pentru tine, draga mea.
Celia \l privi lung. Numai dac` ar [ti acest b`rbat, se gândi
ea, ce mult \nseamn` prezen]a lui \n aceast` cas`! Cum poate
el s` transforme aceast` \nc`pere s`r`c`cioas`... Celia era
\ndr`gostit` [i se bucura de asta, dar \i [i p`rea foarte r`u.
Regreta c` dragostea asta va r`mâne pentru totdeauna \nchis`
\n inima ei. Era bucuroas` pentru c` se sim]ea foarte bine
iubind astfel. Era minunat s`-[i concentreze toate emo]iile
asupra cuiva care era demn de dragostea ei. Dar era al altei
femei...
Ar fi vrut s`-l conduc` la plecare, dar ploua destul de tare.
Era o diminea]` deprimant` de ianuarie, a[a c` se mul]umi
s`-l urm`reasc` pe fereastr`, s` observe cât de gra]ios p`[ea,
parc` se strecura printre pic`turile de ploaie... Nu mai era acel
Guy din casa de piatr`... el se \ntoarse f`cându-i cu mâna,
\nainte de a urca \n ma[ina care-l a[tepta.
Nu mai trebuia s`-l vad`, s` simt` a[a cum sim]ea pentru el.
Dup` ce ma[ina lui Guy se puse \n mi[care, strada Vincent
redeveni insipid`, deprimant`.
Era incredibil! Acest tân`r chirurg elegant, chipe[, care se
ducea s` ofere consulta]ii \n cel mai mare spital din Londra,
era b`rbatul cu care st`tuse \n cele cinci zile de inunda]ii.
B`rbatul pe care-l v`zuse sp`lându-se, b`rbierindu-se, fumând
pip`, cu care discutase.
60 DENISE ROBINS

Celia sim]i un fel de ame]eal` timp de câteva ore. Era

uimit` de rapiditatea cu care se dezvoltase dragostea ei pentru
acest b`rbat.
|[i dori ca Jan s` fie cu ea, dar ea lucra [i urma s` revin`
doar seara.
|n cele din urm`, din disperare [i singur`tate, se duse la
King's Cross s`-[i ridice valiza.
Când ajunse cu ea \n camer` [i \ncepu s` despacheteze,
lucrurile \i amintir` de cas` [i o cuprinse dorul. V`zu o
fotografie a p`rin]ilor, \n casa din Lincoln, un tablou al
câinelui ei care murise [i el de curând... o duru teribil s`
revad` aceste lucruri, chiar [i rochii pe care [i le adusese de
acas`, c`r]ile... Erau obiecte care-i aminteau de via]a ei, care
fusese cândva fericit`.
|nc` odat` sim]i c-o p`r`se[te curajul [i se arunc` pe pat \n
lacrimi, nefericit`.
Cu toate astea, nu era chiar a[a nefericit`, pentru c`-l avea
pe Guy. Amintirea zâmbetului lui [i felul \n care se \ntorsese
s`-i fac` semn cu mâna la plecare, d`inuiau [i acum \n inima ei.
Celia se admonest` pentru sl`biciunea ei. |[i [terse
lacrimile, f`cu ordine \n camer`, pentru c` nu voia ca Jan Leith
s-o g`seasc` \ntr-o stare proast`. Nimeni, dar nimeni, nu are
voie s` [tie sentimentele ei pentru Guy.
Dup` mas` se opri ploaia [i Celia, c`reia \i pl`cea aerul
curat, se duse la o plimbare \n parc. La \ntoarcere afl` c` Guy
o c`utase, dar din nefericire nu avusese cine s`-i r`spund`. El
reveni dup` ceai [i-i d`du vestea cea bun`. So]ia doctorului
Davis abia a[tepta ca ea s`-i aib` grij` de feti]`.
TRISTE}E 61

– Ar trebui s-o cuno[ti chiar \n seara asta, zise Guy, ai putea

\ncepe munca imediat.
– E[ti atât de bun cu mine, domnule Denver!
– De când mi te adresezi cu acest apelativ, mica mea
prieten`?
|ncântat`, Celia se corect` imediat:
– Guy.
– Ei bine, du-te la doamna Davis [i mult noroc!
– Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc, Guy!
– {i eu am foarte multe pentru care s`-]i mul]umesc, Celia.
Mâine voi trece s`-]i v`d rana din nou.
Celia [i-ar fi dorit s` aib` puterea s`-i spun`: „nu veni, te
rog... pentru c` te iubesc din toat` inima de[i nu trebuie s` te
mai v`d...“
Dar nu reu[i decât s` spun`:
– La ce or`?
– Am o opera]ie mâine, foarte devreme, poate ajung pe la
prânz. Dar s` nu ui]i de acele ore serale de secretariat, Celia.
– Noapte bun`, dragul meu, murmur` ea.
Dragul ei Guy! Dragul ei prieten! Va trebui s` \ncerce s`-[i
\n`bu[e sentimentele fa]` de el.
Celia merse la familia Davis \n seara aceea, unde o g`si
doar pe doamna Davis, aflat` \ntr-o partid` de bridge [i de
aceea interviul fu foarte scurt.
Marjorie Davis era o femeie \nalt`, \n jur de treizeci de ani,
frumoas`, de[i cam autoritar`. Avea o via]` social` foarte
activ`, ca so]ie de medic, [i de[i foarte ata[at` de copiii ei, nu
62 DENISE ROBINS

avea timp s` se ocupe de toate. De aceea, avea nevoie de o

guvernant` pentru micu]a Diana.
– Parc` ]i-a salvat via]a, sau cam a[a ceva, zise doamna
Davis, neinteresat` de ceea ce-i povestise Guy. |i pl`cu felul \n
care ar`ta Celia. Era dr`gu]`, decent \mbr`cat`, manierat`.
Marjorie \i explic` Celiei ce avea de f`cut, mai precis
trebuia s-o duc` pe Diana la [coal`, s` aib` grij` de hainele
feti]ei, iar dup`-amiaza s-o duc` la plimbare, sau la orele de
dans.
– Sper c` nu te va deranja s` iei masa cu personalul, nu?
\ntreb` Marjorie.
– Nicidecum, r`spunse Celia.
Dup` ce negociar` salariul, Celia \[i f`cu un calcul rapid c`
va economisi banii de mâncare pentru a-i pl`ti chiria doamnei
Fuller.
– Bine, \n acest caz, po]i \ncepe luni dup`-amiaz`, \i spuse
Marjorie \n \ncheiere.
Celia p`r`si casa Davis fericit` c`, pentru moment, situa]ia
ei se aranja \ntr-un fel.
Jan o felicit`, dar nu uit` s` adauge:
– Totul va fi bine atâta timp cât tat`l Dianei nu va \ncepe s`
se uite la tine; e[ti foarte frumoas`.
– O, Jan, iar \ncepi cu teoriile tale despre b`rba]ii \nsura]i!
– Vei constata c` am dreptate, Celia, p`ze[te-te de ei, dac`
nu sunt celibatari.

***
TRISTE}E 63

Guy Denver privi pe fereastra dormitorului s`u, observând

c` \n aceast` zi de sâmb`t`, vremea se cam schimbase. Cu o zi
\n urm` plouase tot timpul. Dar ast`zi diminea]` soarele \[i
f`cuse apari]ia. De[i era foarte rece, se sim]i tentat s` fac` o
plimbare. Cu regret se gândi la ziua grea de munc` de la
spital care-l a[tepta, de mirosul imposibil din sala de opera]ii,
la faptul c` trebuia s` mearg` [i la policlinic` dup`-amiaz`. S-ar
fi \ntors bucuros \n ]inutul Fen... unde desigur ar fi [i Celia...
Dar nu a[a trebuia s` gândeasc`. Se control` imediat,
termin` de \mbr`cat [i se duse \n dormitorul so]iei sale.
Cu o sear` \n urm`, avuseser` un alt schimb de amabilit`]i,
iar ea r`m`sese dezam`git`, ca de obicei. Frances nu putea
\n]elege c` \i d`duse o lovitur` mortal` când fugise cu acel
francez, iar el nu-[i revenise. N-o putea privi f`r` a-[i aminti de
Paul Poiret. Chiar [i zâmbetul ei, care-l cucerise la \nceput, i se
p`rea fals acum.
Dup`-mas`, ea \i propusese o scurt` vacan]`, de fapt, o a
doua lun` de miere, lucru pe care el \l refuzase. Voia s` se
dedice \n \ntregime muncii sale. Asta \i spusese Celia.
Frances \l mai tachina \n privin]a ei. Spunea lucruri urâte,
care-l umpleau de mânie, dar el nu-i r`spundea. O trata cu
indiferen]`.
– Te-ai schimbat complet de când te-ai \ntors, compania
acelei tinere te-a schimbat \n mod ciudat...
– Nici vorb`! Comportamentul t`u m-a scârbit, Frances!
Dup` aceast` ultim` discu]ie, continuase s` se gândeasc`
serios la rela]ia dintre ei. |[i spuse chiar c` poate, era prea dur
cu ea. Poate ea chiar dorea s`-[i manifeste afec]iunea pentru el.
64 DENISE ROBINS

De aceea, se decise s`-i spun` bun` diminea]a.

La u[a dormitorului ei se opri s`-[i strâng` br`]ara ceasului
[i auzi vocea so]iei sale, care vorbea la telefon. Men]ion`
numele Rina...
Rina Millgard, so]ia lui sir Charles Millgard, unul dintre cei
mai mari oculi[ti din Londra, era prietena lui Frances. Iar lui
\i displ`cea teribil aceast` Rina. Era o blond` frumoas`, cu un
caracter infect [i de aceea o dispre]uia. Era mult mai tân`r`
decât so]ul ei, c`ruia \i toca banii. Ea exercita o influen]`
proast` asupra lui Frances.
– Draga mea Rina, nici nu-]i \nchipui cum m` umile[te \n
fiecare clip`. Mie nu-mi pas`, dup` cum prea bine [tii. Dar
\ntrucât Paul m-a p`r`sit, nu-mi pot permite, financiar
vorbind, s`-l pierd [i pe Guy. De asta joc rolul so]iei geloase [i
neglijate... o suspectez [i acum pe individa cu care a stat cinci
zile la inunda]ie...
Guy nu vru s` mai aud` nimic. Nu-i pl`cea s` trag` cu
urechea, dar fiecare cuvânt adresat de so]ia sa Rinei, explica
\ntr-un mod dureros pentru el situa]ia \n care se aflau...
Se sim]i dintr-o dat` foarte trist [i afectat. Nu pentru c` ar
mai fi iubit-o pe Frances, ci pentru c` tot ce auzise \i
spulberase [i cea mai mic` speran]` de \mp`care cu ea. Lui
Frances nu-i p`sa de el... o f`cea pe geloasa... iar Poiret fusese
cel care o p`r`sise...
Frances revenise la el pentru c` iubitul o refuzase.
Abia reu[i s` m`nânce câte ceva la micul dejun. Palid [i
\ncordat, se a[ez` singur la mas` \n salon, rugându-se la
Dumnezeu s`-i lumineze \ntr-un fel ie[irea din acest haos, care
TRISTE}E 65

era via]a lui. Dup` acest moment, chiar nu mai putea suporta
s` tr`iasc` \n aceea[i cas` cu Frances. Din nefericire, auzise
discu]ia acesteia cu Rina Millgard. Era teribil s` suporte o
tr`d`toare, mai ales ca so]ie. Dar nu avea ce face. Ea se
\ntorsese, iar posibilitatea divor]ului nu se putea lua \n calcul,
pentru c` un scandal i-ar fi afectat cariera. Va trebui s` tr`iasc`
astfel toat` via]a, cu o astfel de femeie \n cas`. Mai ales acum,
când [tia c` nu \nsemna nimic pentru ea.
Curând, camerista lui Frances \i transmise c` aceasta dorea
s`-i vorbeasc`.
N-o putea \nfrunta acum. Ea desigur, va fi zâmbitoare, doar
era o femeie de lume! Ar fi preferat o zi de munc` istovitoare
unei discu]ii cu ea. De aceea, \i spuse cameristei c` era deja \n
\ntârziere [i trebuia s` plece imediat.
Ajuns la spital, Guy se sim]i la fel de deprimat, dorind s-o
vad` pe Celia Hammond. |nsemna mult pentru el aceast`
mic` prieten` din timpul inunda]iei... Ea era singura care-i
putea insufla puterea [i for]a de a merge mai departe. Era atât
de diferit` de Frances, \ncât era sigur c` o fiin]` ca ea n-ar
putea \n[ela pe nimeni.
|[i aminti apoi c` Frances afirmase c-o va veghea
\ndeaproape pe Celia. Se sim]i cuprins de furie [i neputin]`.
Ce drept aveau astfel de exemplare abjecte precum Frances [i
Rina s` comenteze o fat` decent` ca Celia?
Se decise s-o viziteze cu orice risc. Dar când ajunse realiz`
c` \ntârziase prea mult la spital, iar acum, dup` atâta
a[teptare, ea \l \ntâmpin` cu o figur` \ngrijorat`. Iar el nu mai
era acel Guy calm pe care-l cunoscuse ea. Era un b`rbat
nervos, nefericit, dezam`git [i totul i se citea \n priviri.
66 DENISE ROBINS

Dup` ce \i schimb` pansamentul, el \[i aprinse pipa, ca de

obicei, [i \ncepu s` str`bat` cu pa[i mari salonul doamnei
Fuller.
– M-am s`turat, Celia, nu mai pot \ndura!
Ea \l urm`ri cu ochii ei gravi, cu inima b`tându-i tot mai
tare, acum când \l v`zu pe Guy, când \i auzi glasul. Se temea
pentru el.
– Ce s-a \ntâmplat, Guy? De ce sim]i a[a?
– Via]a nu mai este posibil`, când te sim]i nepre]uit [i
dezonorat de c`tre cei pe care-i iubeai o dat`.
Ea nu r`spunse. |n]elese \ns` c` se referea la Frances [i se
\ntreb` ce se mai \ntâmplase.
– Totul este un calvar, de când m-am \ntors acas`, Celia.
Nu mai pot tr`i a[a.
– Trebuie s` mergi \nainte, Guy. Poate un alt b`rbat s-ar
declara \nvins, dar nu [i tu. Tu faci atât de mult pentru cei
din jur!
– Mica [i \n]eleapta mea, Celia! Am [tiut c` m` vei \ncuraja.
Ea ro[i. Genele ei lungi \i acoperir` ochii l`sa]i \n jos,
pentru ca \n ei s` nu se citeasc` dragostea...
– Nu [tiu cu ce te-a[ putea ajuta, zise ea. Dar nu suport s`
te aud spunând c` via]a ta nu mai are rost.
– Ar fi bine s` tr`iesc doar pentru a-i ajuta pe ceilal]i, f`r`
a avea o via]` personal`?
Ea \[i mu[c` buzele.
– {tiu c` nu ]i se pare corect. Fiecare are dreptul la fericire
personal`. Dar \n cazul \n care acest lucru nu este posibil,
poate fi considerat o cur` \mpotriva disper`rii.
TRISTE}E 67

– Disperare, da, acesta este cuvântul. Simt asta mereu.

Celia \l privi [ocat`.
– Dar nu se poate... nu trebuie... nu trebuie s` sim]i asta!
E[ti atât de bun cu to]i ceilal]i, via]a ar trebui s` te
r`spl`teasc`.
– Celia, e[ti singurul meu sprijin! Via]a este \ntr-adev`r
bun` cu mine, oferindu-mi-te. Am mul]i prieteni, cunosc
foarte mul]i oameni... dar nu cunosc nici o alt` femeie ca tine.
Te-am salvat \n noaptea aceea din râu [i astfel mi-am f`cut cel
mai mare dar. Ne-am cunoscut destul de bine \n zilele acelea,
ne cunoa[tem sl`biciunile [i puterile... binele [i r`ul.
Celia \i prinse mâna, fericit` de cuvintele lui, de apreciere.
Deodat`, Guy deveni con[tient c` ar fi dorit s-o duc`
undeva departe de Londra, s` vorbeasc` ... s-o asculte... s` ia
de la ea tot curajul [i puterea. Dar se rezum` la a discuta
am`nuntele slujbei de la familia Davis.
– Sper c` va fi o slujb` bun` pentru tine, zise el. Dar mâine
ce vei face? Tu nu cuno[ti Londra...
Celia se \ndrept` spre fereastr`. Dup` ce trase draperia,
privi un moment l`mpile de pe strad`. Norii negri se adunau,
vremea se r`cea repede, iar aerul rece o f`cu s` se \nfioare.
– Nu-mi place Londra, dar Jan Leith mi-a promis s` m`
scoat` la plimbare, pe Hampstead Heath.
Guy se \ncrunt`. Avea propriile sale planuri pentru ziua de
duminic`. {tia c` Frances se a[tepta s-o duc` la Brighton, la o
petrecere. Urma o zi plin` de zgomot, de fum, de g`l`gie, de
p`l`vr`geala oamenilor cu mai mul]i bani decât ar putea
cheltui vreodat`. {i astea toate \n timp ce o tân`r` cum era
Celia, mergea cu autobuzul...
68 DENISE ROBINS

Guy ar fi vrut s` le duc` pe amândou` cu ma[ina sa, s` le

ofere un prânz. Ar fi vrut s` fac` ceva pentru Celia...
– |ntr-o zi, voi veni s` te scot la plimbare, Celia.
– Nu cred c` este posibil, chiar dac` mi-ar pl`cea.
– Te gânde[ti la so]ia mea. Ei bine, nu voi mai tolera s`-mi
spun` ce am de f`cut.
– Nu m` gândesc doar la ea. {tii c` deja numele noastre au
fost men]ionate \n ziare. Trebuie s` fii atent.
– Te gânde[ti la toate, micu]o! exclam` el. Numai la tine nu
te gânde[ti.
Celia \ncerc` s`-i vorbeasc`, dar emo]iile ei erau atât de
puternice. O voce interioar` spunea: du-te acum, Guy. Te
iubesc atât de mult... dar nici nu suport s` te [tiu nefericit...
|n clipa urm`toare, Guy o prinse de umeri. Apoi, o s`rut`.
Pe obraji la \nceput, apoi pe buze. Apoi \i spuse:
– Fii binecuvântat`, draga mea. Te voi suna...
El \[i lu` servieta p`l`ria, m`nu[ile [i plec`, \nainte ca ea s`
apuce s` spun` ceva. R`mase pe loc transfigurat`, ducându-[i
mâinile la obrajii care-i ardeau.
Toate acestea erau prea mult pentru Celia. Era con[tient`
c`-l iubea, c` trebuia s` aib` grij` de el, dar [i de ea. Era mult
mai \n vârst` ca ea, era medic, un om de succes, cu bun`
reputa]ie. Dar \n fa]a ei era doar un biet om \ndurerat,
dezorientat...
Jan Leith intr` \n salon [i o g`si plângând pe sofaua
doamnei Fuller.
– Feti]o! Ce este cu tine?
Celia \[i \ngrop` fa]a la pieptul lui Jan.
TRISTE}E 69

– O, Jan, Jan, repeta ea.

– Te-ai \ntâlnit cu doctorul?
Celia \ncuviin]`.
– Rana a evoluat bine?
– Da.
– {i atunci, ce nu merge bine? El te-a sup`rat?
Celia [opti:
– O, nu...
Jan Leith o privi lung, mai mult ca oricând con[tient` c`
acea copil` din fa]a ei era disperat de \ndr`gostit` de doctorul
Denver.
 Capitolul 5

Celia, care-i citea micu]ei Diana „Alb` ca z`pada [i cei

[apte pitici“, se sim]ea cucerit` de noua ei prieten`. Diana, la
rându-i, era fericit` pentru c` noua ei companioan`, Celia,
nu-i f`cea mereu observa]ii, ca doica ei. O trata ca pe un
adult, a[a c` Diana abia a[tepta s` termine orele de [coal`
pentru a fi cu ea.
Cu toate acestea, gândurile Celiei zburau doar spre Guy.
Nu-l mai v`zuse de la ultima lui vizit`, când o s`rutase. |[i
dorea cu pasiune s` fie din nou cu el, sau mai bine nu... Se
\ntreba de ce Guy nu mai venise s-o vad`, nici nu-i mai
telefonase. Poate obosise considerând c` f`cuse deja destul
pentru ea... Era c`s`torit... iar ea nici nu avea dreptul s` se
gândeasc` la el... acest gând o f`cu foarte nefericit`. Cu toate
acestea, nu putea s` nu-i fie recunosc`toare pentru c`-i g`sise
o slujb`, care-i oferea un minim din care s` tr`iasc`. Iar
micu]a Diana era fermec`toare.
Celia \ncepu s` fredoneze:
TRISTE}E 71

„|ntr-o zi, F`t-Frumos va veni....

Ce minunat acel moment va fi!
Când prin]ul visurilor mele va veni.
El va murmura: te iubesc...“
Celia sim]ea mâinile lui Guy pe umerii ei, apoi s`rutul lui.
Dar u[a se deschise brusc [i un b`rbat \nalt, solid, cu o figur`
jovial`, n`v`li \n \nc`pere. Celia \[i \ncet` instantaneu
cântecul.
– Tata! exclam` Diana.
– Micu]a mea! exclam` doctorul Davis. Am auzit o voce
minunat`. Ce-ai zice s` continui, atât pentru Diana cât [i
pentru tat`l ei? i se adres` el Celiei.
– N-a[ putea. Cântam doar pentru a o amuza pe Diana.
– {i reu[e[ti de minune! N-am v`zut-o niciodat` atât de
vesel`!
– M` bucur. {i mie \mi place s` fiu cu ea.
Celia \ncepu s` adune juc`riile Dianei, pentru c`, peste
câteva clipe, doica urma s-o duc` pe micu]` la culcare. Iar ea
se va duce acas`, unde va g`si un mesaj de la Guy...
Doamna Davis n`v`li [i ea \n \nc`perea Dianei.
– O, miss Hammond... \ncepu ea.
– Bun`, draga mea, se auzi vocea doctorului. Vino cu noi
s-o ascult`m pe miss Hammond, care ne va cânta, are un glas
minunat.
– Ian, nu este vreme pentru a[a ceva. Du-o pe Diana la
fratele ei, te rog. Vreau s` discut cu miss Hammond.
Doctorul Davis execut` ordinul so]iei [i se retrase cu un
zâmbet.
72 DENISE ROBINS

Doamna Davis \nchise u[a dup` el [i se \ntoarse spre Celia.

– Lucrezi aici de o s`pt`mân` miss Hammond, nu?
– Da, doamn` Davis.
– |mi pare foarte r`u, dar nu mai avem nevoie de serviciile
dumitale. Vei primi salariul pe o s`pt`mân` chiar acum, ca s`
nu mai vii mâine, pentru c` va trebui s` g`sesc pe altcineva
pentru fiica mea.
Celia ro[i, iar inima \ncepu s`-i bat` tare, observând nota
de ostilitate din tonul doamnei Davis.
– Dar nu \n]eleg, zise ea. Am crezut c` sunte]i mul]umit`
de mine. Domnul Davis a remarcat c` Diana este foarte vesel`
\n ultimul timp. Cu ce am gre[it?
Doamna Davis nu r`spunse imediat. Era, de felul ei, o
femeie bun` [i se sim]ea descump`nit` pentru c` avusese
impresia c-a g`sit \n Celia exact ce-i trebuia pentru fiica ei. Dar
abia terminase o conversa]ie cu so]ia chirurgului Denver,
care-i spusese urm`toarele despre Celia:
– Cred c` trebuie s` afli, draga mea, c`-]i la[i copila \n
preajma unei femei care a stat \nchis` cinci zile \ntr-o cas` cu
Guy. De atunci, nu-l mai sl`be[te. Este \n c`utare de un so]. A
\nceput cu Guy, dar eu am fost vigilent`. Fii atent` s` n-o
g`se[ti pe undeva \nchis` cu so]ul t`u...
Acesta fusese \nceputul conversa]iei, iar la sfâr[it, doamna
Davis ajunsese la concluzia c` era mai bine s` scape de Celia.
Nu fusese prea atent` angajând-o, de[i ziarele scriseser` multe
despre ea [i Guy. Marjorie \[i spuse c` trebuia s` asculte
sfaturile lui Frances.
Celia cerea acum explica]ii. Marjorie Davis \i spuse \n cele
din urm` adev`rul:
TRISTE}E 73

– M` deranjeaz` publicitatea care s-a f`cut despre tine [i

doctorul Denver. Am vorbit azi dup`– amiaz` cu Frances [i...
– |n]eleg, zise Celia, care vedea ro[u \n fa]a ochilor. Era
opera so]iei lui Guy. Frances descoperise c` ea lucra la familia
Davis [i... V` rog, nu-mi mai explica]i nimic.
Dup` jum`tate de or`, p`r`sea casa familiei Davis pentru
totdeauna. Se \ntoarse la pensiune cu salariul pe o s`pt`mân`,
\ntrebându-se ce va face de acum \nainte.
Guy nu-i va mai putea g`si o slujb`. Frances nu-l va l`sa
s-o mai ajute. Iar ea se bucurase de slujba asta [i o pl`cuse pe
feti]`! Acum nu mai avea ce face... nu [tia cum se va mai
descurca...
Janet Leith nu era acas`, s` aud` vestea cea proast`; ie[ise
cu o coleg` de serviciu.
Celia cin` singur`, mai singur` [i deprimat` ca niciodat`.
Urc` \n camera ei dar nici nu aprinse soba. Trebuia s`
economiseasc` acum, cine [tie când va g`si o nou` slujb`. Se
\ntinse pe pat [i \ncepu s` plâng`, repetând numele lui Guy.
|n clipa aceea, Guy Denver avea o nou` rund` de discu]ii
cu so]ia lui. |nainte de cin` \l sunase pe Ian Davis s` \ntrebe
cum se descurca Celia cu slujba. Inten]ionase de multe ori
s-o vad` \n timpul s`pt`mânii, dar nu \ndr`znise s-o fac`,
[tiind c-o dorea prea mult [i era mai bine s` stea departe
de ea.
Fusese o s`pt`mân` de munc` epuizant`, f`r` dragoste,
f`r` c`ldur`. Guy nu mai sim]ea dorin]a de a veni \n propria
sa cas`, care i se p`rea rece [i neprimitoare acum, [tiind c` \n
74 DENISE ROBINS

ea se afla Frances. Iar ceea ce-i spusese Ian \l revoltase. Davis

o apreciase pe Celia care se descurcase dup` cum spunea el,
foarte bine cu Diana.
– Ei, femeile astea, \ncepu Ian s` râd` la cel`lalt cap`t al
firului. So]ia ta i-a spus ceva lui Marjorie, n-am \n]eles prea
bine ce. {tii c` eu las problemele casei pe mâna ei.
Guy se n`pusti furios spre Frances. Ea, cu zâmbetul pe
buze, nici nu \ncerc` s` nege c` o denigrase pe Celia \n fa]a lui
Marjorie.
– Am [tiut c` fata aia avea de gând s` pun` gheara pe tine,
Guy, de aceea am prevenit-o pe Marjorie.
– Nu aveai acest drept...
– Dragul meu, Guy! exclam` Frances po]i s`-mi spui de ce
o aperi cu atâta \nver[unare? E[ti atât de interesat de ea?
El \i r`spunse cu brutalitate:
– Sunt suficient de interesat de ea ca s` veghez s` nu fie
tratat` a[a cum nu merit`. Este o fat` decent` [i am vrut s-o
ajut, s` capete o slujb`. Dar tu, care ai tot ce-]i dore[ti, e[ti atât
de meschin` \ncât n-o la[i s`-[i câ[tige existen]a. Nu ]i-a f`cut
nici un r`u. Te detest.
– Cu cât pledezi mai mult \n favoarea ei, cu atât m`
convingi c` am avut dreptate. E[ti \ndr`gostit de ea.
Guy nu \ndr`zni s` mai spun` nimic. Poate c` Frances avea
dreptate; era \ndr`gostit de Celia. Dar asta nu era o justificare
pentru fapta ei. Cu atât mai mult cu cât comportamentul ei era
reprobabil.
Se gândi la Celia, care se sim]ea cumplit \n acest moment.
Suferea de pe urma nedrept`]ii ce i se f`cuse. Guy sim]i c`
TRISTE}E 75

trebuia s` fac` ceva, s` reduc` r`ul pe care i-l f`cuse Frances

Celiei. |i va g`si altceva de lucru [i-[i va cere scuze c`
suportase umilin]e din cauza so]iei sale.
Urc` \n ma[in` [i porni spre hotelul Langham de unde
sun`, cerând s` vorbeasc` cu Celia.
Auzindu-se chemat` la telefon, Celia alerg` \ntr-un suflet.
– A[ vrea s` iei un taxi, s` vii la hotelul Langham, Celia.
Vom discuta ceva ce te intereseaz`.
Vocea lui era trist` [i \ncordat`, dar ea nu-l refuz`. Dorea
din tot sufletul s`-l vad`.
Alerg` din nou spre camera ei, se schimb` \ntr-un taior cu
blan` de leopard, desigur imita]ie, \[i puse o p`l`rie de catifea
[i lu` un taxi pân` la locul \n care o a[tepta Guy. Nu avea de
gând s`-l lase s`-i pl`teasc` taxiul. Prefera s` nu dea o
s`pt`mân` drumul la soba cu gaz.
Sim]i o bucurie greu de st`vilit pe drumul spre locul de
\ntâlnire, apoi se calm` dintr-o dat`, spunându-[i c` nu era
cazul s` simt` asta pentru un b`rbat c`s`torit. Trebuia s`-[i
ascund` sentimentele fa]` de el. Sim]i c` telefonul lui avea
leg`tur` cu faptul c` familia Davis o concediase.
De cum \l v`zu, el \i confirm`.
– Te-am adus aici pentru a-]i cere scuze, Celia, zise el
imediat. {tiu ce s-a \ntâmplat [i sunt revoltat, este o insult`
atât pentru tine cât [i pentru mine.
Ea nu zise nimic. Doar inima \i b`tea tare. Era grozav s` fie
din nou cu el. Guy era foarte elegant [i atr`g`tor. El alese o
sofa din holul hotelului [i comand` cafea [i un lichior pentru
el. Ea [i-l aminti pe acel Guy ciufulit, care-i aducea micul
76 DENISE ROBINS

dejun la pat, \n timpul inunda]iilor. Acum, Guy nu mai era

acel b`rbat vesel, amabil, dr`gu], atent, bine dispus, care se
bucura de prezen]a ei. Guy era trist, \ngândurat, ca omul care
nu vede nici o porti]` de sc`pare.
– So]ia mea este responsabil` de mâr[`via asta [i i-am spus
ce gândesc despre ea [i ac]iunile ei de joas` spe]`. Nu voi
accepta atitudinea ei fa]` de tine, Celia. |]i voi g`si o alt` slujb`
cu ajutorul prietenilor mei.
– Nu, zise Celia, nu mai trebuie s-o faci. Nu vreau s` se [tie
c` m` aju]i, pentru c` voi avea din nou probleme, iar tu
discu]ii acas`. Prietena mea, Jan, m` va ajuta.
Guy Denver o privi amuzat pe fata din fa]a sa. Era ca
nimeni alta. Cunoscuse sute de femei ca medic [i crezuse c`
\n]elege psihologia feminin`, dar aceast` f`ptur`, aparent
firav` din fa]a sa, nu se putea \nscrie \n nici o categorie.
Fata asta se temea pentru reputa]ia lui [i uita de propria-i
situa]ie grea. Câte femei ar fi f`cut asta?
– Celia, draga mea, e[ti o fat` deosebit`. Te admir ca pe
nimeni altcineva, [i nimeni nu m` poate opri s` te ajut.
Ea nu-i r`spunse. Laudele lui o f`cur` s` ro[easc` de fericire,
dar [i de durere. Era b`rbatul altei femei. Privind-o, Guy observ`
c` era mai frumoas` ca niciodat` cu acea p`l`rioar` de catifea.
Iar acum când ro[ise, era de o frumuse]e extraordinar`. {i ce
c`ldur` emana! Dup` atmosfera glacial` din casa lui, dup`
\ncrâncenarea dintre el [i Frances, \i f`cu bine s` fie cu Celia.
– Celia, nu voi sta cu mâinile \ncruci[ate, \]i voi g`si alt
serviciu. Te rog s` nu te \mpotrive[ti. Iar dup` ce ne termin`m
]ig`rile, vrei s` facem o plimbare cu ma[ina?
TRISTE}E 77

– P`i... \ncepu ea.

– Este o noapte ce]oas`, rece, cu vânt puternic, tipic`
pentru aceat` zon`. Vom ie[i pu]in din acest ora[ infernal.
Celia [tia c` ar fi trebuit s` refuze, dar \n acela[i timp \[i
dorea din tot sufletul s` fie al`turi de el. Iar Guy \[i dorea ca
ea s` accepte. Celia sim]i chiar c` acceptul ei l-ar face fericit.
De aceea, \i spuse, str`lucind de bucurie:
– Da, sigur c` da!
Se \ndreptar` \n limuzina lui Guy spre aerodromul
Croydon. Guy nu [tia unde merge, de fapt. Ap`s` pe
accelera]ie, cu pipa nelipsit` din col]ul gurii, cu prezen]a
cald`, lini[titoare, a Celiei la dreapta sa.
Dup` ce trecu de aerodrom, opri. Era o cea]` foarte dens`.
– Zona asta nu arat` prea bine, cred c` este o impruden]`
s` ne aventur`m.
– Desigur, zise Celia, dup` ce am trecut prin inunda]ii
\mpreun`, ne-am putea pierde [i \n cea]`!
– Mie nu mi-ar p`sa, murmur` el.
– Da, zise [i ea cu jum`tate de glas.
– Ne-a fost foarte bine \n acea c`su]` de piatr`. |]i aminte[ti
mesele noastre? Nu mi-a[ fi \nchipuit c` biscu]ii [i pâinea
pr`jit` cu ou` pot avea gust atât de bun!
– A fost minunat! recunoscu [i Celia.
Guy \[i aminti de momentele acelea, \n care era atât de
\ncrâncenat \mpotriva lui Frances. Acum când sup`rarea \i
trecuse, pentru c` acceptase faptul c` nu-l iubise niciodat` [i
nici nu va constitui nimic pentru ea decât bani [i pozi]ie
social`, sim]i infinit mai mult` tandre]e pentru cea care se afla
78 DENISE ROBINS

cu el \n ma[in`. Realiz` dintr-o dat`, cu stupoare, c` era

\ndr`gostit de micu]a Celia, c` avea nevoie de tandre]ea ei, de
pacea [i alinarea pe care doar ea i le putea aduce.
Având aceast` revela]ie, nu mai scoase o vorb` câteva
secunde, apoi se \ntoarse brusc spre ea pentru a-i comunica
gândurile sale, mi[care \n care o lovi, f`r` s` vrea.
– O, draga mea, te-am atins la ran`! |mi pare atât de r`u!
Celia \[i \ndrept` p`l`rioara.
– Biata, iubita mea Celia, zise Guy, prinzând-o \n bra]e.
Ea fu luat` pe nepreg`tite, dar \mbr`]i[area lui o sim]i ca pe
ceva care-i lipsea de mult, dup` care tânjea. |n clipa
urm`toare, Guy o s`rut`, nu a[a cum o s`rutase pân` atunci,
ci cu pasiune. Se sim]ir` amândoi pierdu]i sub vraja acelui
moment. Celia r`spunse s`rutului lui. Pentru prima oar`,
Celia deveni con[tient` de minunea [i puterea unei iubiri
pasionale dintre un b`rbat [i o femeie. Ea \[i pierdu controlul.
|l \mbr`]i[`, \i [opti numele, \l s`rut`. Apoi, deodat`, parc`
vraja acestui moment sl`bi, [i Guy deveni con[tient de ceea ce
se \ntâmpla.
– O, iubita mea, murmur` el eliberând-o. |i lu` o mân`, o
duse la buze [i o s`rut` tandru.
Celia nu se mi[c`, nici nu spuse nimic. Cu ochii \nchi[i,
tremurând de for]a sentimentelor acum revelate, a[tept` ca
Guy s` vorbeasc`.
El nu-[i g`si imediat cuvintele. O parte din sufletul lui, care
tânjea dup` dragoste [i apropiere, dup` c`ldura pe care i-o
putea oferi ea, ar fi vrut s` mearg` pân` la cap`t. Sim]i c` \n
aceast` sear` ar fi mers oriunde cu ea, f`r` a se mai \ntoarce
TRISTE}E 79

vreodat` acas`. Dar \n acela[i timp, partea mai ra]ional`,

medicul Guy Denver con[tientiza faptul c` se afla pe un teren
periculos. Era o nebunie pentru un b`rbat \n situa]ia lui s`
gândeasc` astfel. Era c`s`torit. Nu l-ar fi deranjat faptul c` i-ar
fi fost infidel lui Frances, dar era con[tient c` era so]ul ei. Iar
cel mai mic scandal l-ar fi ruinat.
De ce oare ajunsese \n situa]ia asta? De ce se \ndr`gostise
de Celia Hammond? Da, se iubeau, sim]iser` asta amândoi.
Probabil, se \ndr`gostise de ea când dormiser` \n acea
\nc`pere. Sau când Frances o izgonise din cas`. O iubise
pentru curajul ei, de[i p`rea atât de fragil`.
|n cele din urm`, Guy vorbi.
– Asta ne face s` vedem lucrurile \ntr-o alt` lumin`, draga
mea. Sunt \ndr`gostit de tine.
Ea se lupt` cu propriile-i sentimente, dar ceea ce spuse el
\i f`cu sângele s` circule cu [i mai mare repeziciune. Guy o
iubea... acel cunoscut chirurg, marele Guy Denver, o iubea pe
ea, Celia Hammond. Ea, care era un nimeni.
– Nu pot crede c` e adev`rat.
– Dar ai [tiut asta de când te-am s`rutat, Celia.
– Da, este adev`rat.
– Tu m` iube[ti?
– O, da, teribil de mult.
– Celia, iubita mea! exclam` Guy, strângând-o la piept.
Erau iar`[i \mbr`]i[a]i, s`rut`rile lui pasionate
\nfrângându-i rezisten]a. Dup` câteva clipe, ea reu[i s`
revin` la realitate.
80 DENISE ROBINS

– Nu trebuie s` faci asta, iubitul meu Guy, nu trebuie!

– {tiu c` nu am dreptul, dar asta nu m` opre[te s` te
iubesc.
– Este o adev`rat` nebunie, nu trebuie s` se repete.
– Dumnezeule! exclam` Guy. Celia, \n]elegi ce se
\ntâmpl`? Am constatat c` ne iubim, iar asta va face via]a
noastr` un iad!
– Nu, dragostea este coborât` din rai. Pentru mine a[a va
fi, Guy. Este divin s` m` [tiu iubit` de tine.
El o privi cu dragoste.
– Dragostea mea, zise el, nu pot gândi clar \n clipa asta, dar
sunt fericit c` ]i-am vorbit despre ceea ce simt pentru tine. Te
asigur, Celia, c` atunci când te-am \ntâlnit nu credeam c` voi
mai putea iubi vreodat`. Tu mi-ai redat totul, dup`
am`r`ciunea produs` de Frances.
– Tu ai f`cut mult mai mult pentru mine, zise ea. M-ai f`cut
s` fiu cea mai mândr` femeie din lume. Nu pot crede c` m`
iube[ti.
– Dar a[a este, iubita mea.
– Iar eu te ador, Guy, dar asta \nseamn` c` nu trebuie s`
ne mai vedem vreodat`.
Guy o privi [ocat.
– Sper c` nu vorbe[ti serios, Celia, ar fi o cruzime!
– Guy, e[ti un b`rbat c`s`torit, care are de ap`rat reputa]ia
de medic. Nu ne vom mai \ntâlni de acum.
– Niciodat`? Dumnezeule, nu vorbe[ti serios, sper!
– Trebuie s` fim puternici, Guy, s` ne \nvingem
sentimentele.
TRISTE}E 81

– Tu ai fost \ntotdeauna puternic` [i curajoas`.

– Nu este chiar a[a. Am [i eu multe sl`biciuni. Uite, acum
simt nevoia s`-]i cer s` fugim undeva \mpreun`.
– Asta mi-a[ dori [i eu, iubito!
– Dar nu ne putem permite s` gândim a[a ceva. Te rog,
du-m` acas`!
– De ce a[ face-o, Celia? So]ia m-a p`r`sit, [tiu ce simte
pentru mine. Dispre], desconsiderare. {tiu cum va ajunge
via]a mea dac` voi continua s` tr`iesc al`turi de ea...
Guy se opri, prinzându-[i capul \n mâini, disperat. Celia \i
v`zu spatele puternic zguduit de convulsii. Duse cu sine cea
mai grea b`t`lie, pentru c` era \mpotriva instinctelor sale. Din
toat` inima ar fi vrut s`-i spun`: ia-m` [i du-m` departe de aici,
Guy... dar continua s` repete; te rog, du-m` acas`...
F`cea asta doar de dragul lui, pentru a-l scuti de a face vreo
nebunie. {tia c` va fi \n defavoarea lui dac` aceast` dragoste
va continua.
|n cele din urm`, Guy \[i ridic` \ncet capul. |[i [terse
fruntea cu o batist`. {i el d`duse o lupt` surd`, imposibil`.
Tânjea dup` Celia cu toat` fiin]a lui. Se revolta cu toat` fiin]a
\mpotriva lui Frances, care-l abandonase f`r` ru[ine. Dar cel
pu]in acum se afla \n control. Era con[tient c-o iubea pe Celia
[i nu avea voie s` fac` un act necugetat, care s-o pun` \n
primejdie.
– Ai dreptate, iubito, te voi duce imediat acas`.
Ea nu-i r`spunse. Se sim]i dintr-o dat` foarte ame]it`, de
parc` ar fi fost pe punctul de a le[ina. Se sprijini de bancheta
ma[inii, cu ochii \nchi[i. Când Guy \ntoarse ma[ina [i \ncepu
82 DENISE ROBINS

s` \nainteze \ncet prin cea]`, ea ar fi vrut s`-i spun` s` se

opreasc`, s-o porneasc` \n direc]ie opus`. Dar nu trebuia s`
fac` asta. Nu trebuia s`-l mai vad` vreodat`. Poate cu alt`
ocazie nu va mai fi atât de puternic`.
Ajunser` \n strada Vincent \n t`cere, luptând fiecare \n felul
s`u s`-[i controleze emo]iile, dar sufereau cumplit [tiind c` va
veni clipa \n care-[i vor lua r`mas-bun pentru totdeauna.
|n ochii ei, Guy citi durerea unei femei \ndr`gostite. El
vorbi primul.
– Iubita mea, trebuie s` te p`r`sesc. Nu vreau s-o fac, dar
[tii c` sunt for]at.
– {tiu, Guy, murmur` ea.
– Te iubesc, zise el, s` nu te \ndoie[ti de asta, cred c` te voi
iubi \ntotdeauna, dar nu te pot lua cu mine, Celia. N-ar fi
cinstit fa]` de tine, sau fa]` de cei care a[teapt` de la mine s`
fac ceea ce trebuie.
Celia se \nfior`.
– {tiu [i nici nu ]i-a[ cere-o.
– E[ti atât de puternic`, lucru care m` afecteaz` teribil;
cred c` dac` ai fi plâns, dac` m-ai fi implorat, mi-ar fi fost mai
u[or.
– Nu sunt puternic`; de fapt, sunt o la[` [i nu voi suporta
s` nu te mai v`d.
– Ne vom mai vedea, Celia. |]i voi g`si o slujb`, poate
nu-]i pot fi iubit, dar pot fi un prieten adev`rat.
Ea scutur` din cap, [tiind c` un b`rbat [i o femeie care se
iubesc, nu vor putea fi niciodat` prieteni. Guy voia s-o ajute.
Dar s` se vad` \n continuare ar fi fost o nebunie. N-ar mai fi
TRISTE}E 83

suportat nici unul o alt` desp`r]ire [i atunci ce s-ar \ntâmpla

cu Guy? Ea nu avea ce pierde. Dar el avea totul [i cel mai mic
scandal...
– Voi veni s` te v`d mâine, \i spuse el \nfl`c`rat.
Ea nu protest`, dar [tiu c` nu trebuia s` se \ntâmple asta.
Guy vru s-o s`rute la desp`r]ire.
– Nu, te rog, nu face asta.
– O, iubita mea, zise el, s`rutându-i mâna mic` [i ginga[`.
Celia s`ri din ma[in`, apoi o lu` la fug` spre cas`. Dup` ce
se \nchise u[a \n urma ei, Guy r`mase o clip` cu ochii \nchi[i
pentru a-[i rec`p`ta controlul. |[i aprinse pipa, \ntrebându-se
cum se va putea \ntoarce acas` l`sând-o singur` pe Celia. Cum
\[i va continua via]a, munca. Acas` g`si muzic`, lumini
aprinse, veselie. Frances d`dea o petrecere. Ea dansa cu un
b`rbat \nalt cu p`rul foarte negru [i tenul alb, care p`rea
italian. Aflat` \n bra]ele acestui b`rbat, \l privea de parc` acum
avea \n sfâr[it noutatea asupra c`reia s` se concentreze.
Iar ea era so]ia lui, care st`tea \n calea fericirii lui cu acel
mic \nger, Celia Hammond.
Era mai mult decât putea suporta. Se duse \n camera sa
[i-[i \ngrop` fa]a \n mâini.
 Capitolul 6

Jan Leith se \ntoarse dup` seara petrecut` \n ora[, deschise

\ncet u[a de la camera Celiei doar pentru a-i ura noapte bun`,
dar fu atras` de suspinele care se auzeau dinspre patul
acesteia. Aprinse imediat lumina [i se duse spre ea.
– Celia! exclam` ea, ce s-a \ntâmplat?
Celia ridic` spre ea fa]a ro[ie de plâns. |ntinse o mân` mic`
spre prietena ei.
– O, Jan!
Jan o prinse \n bra]e, citindu-i disperarea din priviri. Era ca
un copil cu figura plâns`, cu p`rul c`zut \n ochi.
– Ce este cu tine, micu]o? i se adres` Jan ca unei surori mai
mici.
– Totul merge prost, Jan, suspin` Celia.
– Iar te-ai v`zut cu doctorul?
Celia \[i \ngrop` fa]a la um`rul prietenei sale, f`r` a spune
nimic. Jan avusese dreptate.
TRISTE}E 85

– |l iube[ti, Celia?
– Nu neg c`-l iubesc, admise ea. Dar cel mai r`u, sau dac`
vrei cel mai bine, este c` [i el simte la fel.
Jan \ncuviin]` cu o min` grav`.
– Deci `sta este rezultatul zilelor pe care le-a]i petrecut
\mpreun` la inunda]ie.
– Nu numai asta. Este ceva special \ntre noi. O leg`tur`
anume. Am [tiut de cum l-am v`zut. Lui i-a luat mai mult s`
con[tientizeze.
– N-ar fi trebuit s`-]i declare dragostea!
Celia sim]i c` trebuia s`-i ia ap`rarea b`rbatului iubit.
– Nu da vina pe el. Adev`rul a ie[it la iveal` \n seara asta,
când am f`cut o plimbare [i ne sim]eam amândoi foarte
neferici]i. Eu am fost concediat` recent, iar el consider` c`
so]ia lui este responsabil` pentru asta...
Jan asculta indignat`.
– Astfel de femei ar trebui \mpu[cate. Ne fac specia de râs.
– Iar Guy a \ncercat s` m` consoleze, spunându-mi c`-mi
va g`si alt` slujb`.
– Celia, ]i-am mai spus c` nu trebuie s` te \ndr`goste[ti de
un b`rbat \nsurat.
– Crezi c` nu [tiu asta? zise Celia cu glas pierit.
– Biata de tine!
– Ne-am desp`r]it, a[a cum trebuia s` facem. Nu trebuie
s`-l mai v`d.
– Nu trebuie, Celia. Te cred c` sunte]i \ndr`gosti]i
nebune[te, dar tocmai din aceast` cauz` nu trebuie s` v` mai
86 DENISE ROBINS

vede]i. Dac` lucrurile scap` de sub control [i fugi]i \mpreun`,

cariera lui va fi terminat`.
– De asta m` tem [i eu! O, Jan, dac` ar fi fost un om
obi[nuit, pe care l-a \n[elat so]ia, dac` m-a[ fi \ndr`gostit de el
[i mi-ar fi propus s` fugim, poate a[ fi acceptat, pentru c`
[tiam c`-l pot face fericit. Dar el este medic, Jan, [i mai
degrab` a[ muri decât s`-i stric reputa]ia.
– Te cred, zise Jan.
– Trebuie s` plec din aceast` pensiune foarte repede, chiar
de mâine.
– Dumnezeule, de ce?
– Pentru ca s` nu mai aib` unde s` m` g`seasc`. El vrea s`
m` ajute cu alt` slujb`, va veni aici s` m` vad`, ceea ce va fi
fatal pentru noi. Trebuie s` dispar f`r` urm`.
Jan se gândi la spusele Celiei. Era sigur` de sentimentele
micii sale prietene, dar nu [i de ale lui Guy. Nu [tia despre el
decât c` este c`s`torit [i medic, c` este \ndr`gostit de Celia,
cine n-ar fi fost, [i c` asta i-ar fi putut distruge cariera.
Dar de aici [i pân` la a p`r`si pensiunea era cam mult.
Unde s` se duc`? Jan sim]i c` n-ar putea s`-[i lase prietena s`
plece singur`.
– Dac`-l iube[ti atât de mult [i nu vrei s`-l mai vezi, sunt de
acord c` trebuie s` dispari de aici. Te voi \nso]i; o vom anun]a
pe doamna Fuller, poate \i vom pl`ti [i ni[te bani \n avans
pentru faptul c` plec`m peste noapte.
Celia o privea uimit`.
– Dar tu nu trebuie s` pleci, Jan.
– Crezi c` te-a[ l`sa singur` \n starea asta? Cine te-ar mai
proteja?
TRISTE}E 87

– E[ti un \nger, Jan. Lucrurile ar fi mai u[oare pentru mine,

dar nu este cinstit...
– Las` asta acum! Problema este unde mergem. Tu nu ai
o slujb`.
– Poate voi g`si ceva.
– Pân` atunci, trebuie s` te odihne[ti [i s` nu mai plângi.
– Cred c` nici nu mai am lacrimi, recunoscu Celia.
Jan se aplec` [i o s`rut`.
– Biata copil`! Mâine o vom \nfrunta \mpreun` pe doamna
Fuller [i restul lumii!
Dup` plecarea ei, Celia r`mase cu ochii deschi[i,
con[tient` c`-l va iubi pn` la moarte pe Guy. Prima [i ultima
ei dragoste. Pân` acum câteva ore, când el o ]inuse \n bra]e,
nici nu [tiuse ce \nseamn` dragostea, dar nici c` era iubit`.
Poate c` el se ag`]a de ea fiind afectat de \n[el`toria so]iei
sale, g`sind consolare \n tinere]ea ei. Poate dac` nu se vor mai
vedea, vor trece peste asta amândoi. B`rba]ii sunt altfel decât
femeile. Pentru ei, dragostea nu este totul, ca pentru femei. Ei
au carierele lor, via]a lor. Guy se va dedica trup [i suflet
muncii [i va uita totul cu timpul.
Dar ea era afectat` pentru totdeauna. Nu-l va uita nicicând,
nu va \nceta niciodat` s`-l iubeasc`. {i va fi mândr`
\ntotdeauna c` fusese iubit` de el, chiar [i pentru pu]in timp.
|i sim]ea [i acum s`rut`rile arzându-i buzele, \i auzea glasul;
sunt \ndr`gostit de tine, Celia... n-am dreptul acesta dar... nu
m` po]i opri s` te iubesc...
Cât ar fi vrut s`-l mai vad` o dat`! S` mai fie \n bra]ele lui,
s`-i mai aud` acele vorbe! Cu toate astea, mâine trebuia s` fie
88 DENISE ROBINS

departe de aceste locuri unde el s` n-o mai g`seasc`, s` fie

departe de tenta]ie.
Celia \[i ridic` ochii spre cer.
– Ajut`-m`, Doamne! Ajut`-m` s` fiu puternic`, s` fac ceea
ce este bine pentru el!
Adormi \ntr-un târziu, dar se trezi foarte devreme,
con[tient` c` trebuia s` ac]ioneze repede. Jan se \ntoarse
devreme de la slujb`, fiind sâmb`t`, [i-i d`du o mân` de
ajutor. Celia \mpachetase deja, iar doamna Fuller accept` cu
regret plecarea lor, dar din fericire nu pretinse bani \n avans.
Un cuplu solicit` imediat camerele lor.
Dar Guy sun` cu o or` \nainte de plecarea ei [i nu putu s`
nu-i r`spund`. |l iubea prea mult. Trebuia s` aud` glasul iubit
pentru ultima oar`.
Guy suna de la spital.
– Voiam s` [tiu cum te sim]i ast`zi, draga mea.
– Destul de bine, fu r`spunsul ei.
– {i eu sunt destul de bine, dar pân` la un punct, Celia mea.
– Ai mult de lucru?
– Pân` peste cap.
– Asta este bine, pentru c` po]i uita.
– {i ]ie trebuie s`-]i g`sesc o slujb`, voi trece pe la tine
dup`-amiaz`.
Ea \ncerc` s` r`spund`, cu to]i nervii dureros de \ncorda]i.
– Da? Când vei trece?
– Am foarte mult de lucru ast`zi; nu [tiu când voi termina.
Ea nu-i putea spune c` n-o va mai g`si, pentru c` lacrimile
i se rostogoleau pe obraji.
TRISTE}E 89

– Alo! Alo! repeta Guy. Celia, m` auzi?

– Da, r`spunse ea.
– Draga mea, vreau doar s` repet c` am crezut \n fiecare
cuvânt pe care ]i l-am spus asear`.
– Mul]umesc, Guy, [i eu ]i-am vorbit din inim`.
– Fii binecuvântat`, Celia, ne vedem mai târziu.
– {i tu fii binecuvântat, zise ea \nchizând.
Apoi izbucni \n plâns: nu m` vei mai vedea, Guy! Dar de
durere, a[ vrea s` mor!
Jan ap`ru \n capul sc`rilor.
– Celia, e[ti gata?
Ea trase aer \n piept. |ncerc` s`-i zâmbeasc` prietenei sale.
– Aproape. Ne putem permite un taxi?
– Cred c` da. Avem prea multe bagaje.
– Te rog s`-i explici tu doamnei Fuller c` nu vrem s` afle
doctorul Denver c` am p`r`sit pensiunea.
– I-am explicat, iar ea a \n]eles.
Celia porni spre u[`, dup` ce arunc` o privire spre locul \n
care se afla doamna Fuller. St`tea pe sofaua pe care [i ea st`tuse
când discutase acolo cu Guy. Acolo o s`rutase prima oar` [i-i
schimbase pansamentul de la cap. Acolo realizase c`-l iubea.
Nu suporta s` fug` de el ca o la[`, dar f`r` Jan [i for]a ei,
poate c` n-ar fi reu[it. Ea o scoase din cas` [i o ajut` s` urce
\n taxi. Se l`s` condus` de Jan ca un copil, nefiind capabil` s`
aprecieze ce era bine de f`cut. Voin]a \i era anihilat`, nu-i p`sa
unde mergea, sau ce se \ntâmpla cu ea. Nu se gândea decât la
Guy [i la dragostea lui. N-o interesa unde o ducea Jan, se l`s`
\n voia ei.
90 DENISE ROBINS

Jan, obi[nuit` s` gândeasc` asupra detaliilor, discutase

cu amicele ei toat` diminea]a [i descoperise o alt` pensiune
de cealalt` parte a parcului, \n districtul Bayswater.
Cuno[tea o fat` care locuia acolo [i spunea c` locul este
destul de curat.
La ora ceaiului, Jan [i Celia erau deja instalate \n dou`
camere mici, s`r`c`cioase, \ntr-o pensiune murdar`, de]inut`
de o oarecare doamn` Miller, o femeie gras`, murdar`,
neglijent`, cu un biet b`rbat c`ruia \i spunea Bert. Dup` cum
constatar`, el f`cea totul: „Bert, \nchide u[a. Bert, adu pâinea.
Bert, adu tava de acolo... Bert fugi la Crown, adu pu]in bitter
pentru doamna Jones...“
Bietul Bert alerga de colo colo, \n timp ce so]ia sa, c`ruia
el \i spunea Maudie, pufnea [i lansa comenzi, mereu
nemul]umit`.
Era cea mai zgomotoas` cas`; to]i chiria[ii vorbeau \n gura
mare, la fel [i familia Miller. Unul cânta la vioar`, altul la pian,
\ntr-o \nc`pere se afla un copil care ]ipa mereu, indiferent
dac` de bucurie sau de furie.
Cele dou` se mul]umir` cu ceea ce aveau, puser` câte o
moned` \n soba cu gaz apoi aprinser` ]ig`rile.
Jan era \ngrijorat` din cauza Celiei, care nu ar`ta prea bine.
Se vedea c` era foarte \ncordat`, iar Jan se temu c` se va
\mboln`vi. Dar nu mai plângea, nu mai men]iona numele lui
Guy. Jan \n]elegea foarte bine ce se petrecea \n sufletul ei. Ea
nu iubise nici un b`rbat cu asemenea intensitate, dar putea s`
vad` care sunt rezultatele unei astfel de iubiri.
TRISTE}E 91

Jan insist` s-o culce devreme pe Celia \n seara aceea. Dup`

ce micu]a ei prieten` c`zu \ntr-un somn greu, cobor\ [i
cump`r` ni[te flori, s`-i \nveseleasc` \nc`perea.
Celia, care pretinsese c-a adormit, se gândea desigur la
Guy. Se \ntreba unde este el, cum va reac]iona când va vedea
c` a plecat. Se \ntreb` apoi \n acea tortur` mental`, dac`
f`cuse bine fugind de el. Oare dac` avea nevoie de ea, nu
trebuia s`-i fie al`turi? Dac` so]ia lui \l p`r`sise [i-l
decep]ionase, [i ea trebuia s` fac` la fel?
Nu-l putea da uit`rii pe Guy, orice ar fi f`cut. |i sim]ea vie
prezen]a, [tiind c` oriunde s-ar fi aflat gândurile i se \ndreptau
spre ea.
Auzi deodat` muzica unui gramofon al cuiva de la etajul
unu [i cuvintele melodiei o puser` pe gânduri:
„M` gândesc doar la tine,
Zi [i noapte...“
Duse mâinile la urechi, s` nu mai aud`. Trupul ei fu
scuturat de convulsii, dar mul]umi lui Dumnezeu c` reu[ise s`
plece de la doamna Fuller; altfel, dac` Guy ar fi c`utat-o, ar fi
fugit disperat` \n \ntâmpinarea lui [i nu l-ar mai fi l`sat s`
plece.
Dar Guy era \n casa sa luxoas`, consumându-[i propria-i
tragedie.
La ora [ase fusese \n strada Vincent, unde doamna Fuller
\i d`du vestea c` miss Hammond plecase cu prietena sa, f`r` a
l`sa vreo adres`.
{ocat peste m`sur`, Guy o chestionase pe doamna Fuller,
dar biata femeie, oricât de mult ar fi vrut s`-i fie pe plac, nu-i
92 DENISE ROBINS

d`du am`nunte, pentru c` nu le [tia nici ea. Cele dou` tinere

p`reau misterioase, nici nu-i spuseser` unde s` le trimit`
coresponden]a.
Guy st`tea la biroul s`u, cu un teanc de acte \n fa]`, pe care
nu-l vedea, de fapt. Nu se gândea decât la Celia, care fugise
din calea lui. Asta era clar. {tia c` ar fi c`utat-o chiar a doua
zi. Celia fugise de el nu pentru c` nu l-ar fi iubit, ci pentru c`-l
iubea prea mult. Era o alt` dovad` a curajului [i t`riei ei de
caracter. Guy era cople[it [i o iubea [i mai mult dup` ce f`cuse
acest gest.
Nu putea s` accepte c` disp`ruse din via]a lui [i c` n-o s-o
mai vad` vreodat`. Nu voia s` accepte c` niciodat` nu va mai
prinde \n bra]e trupul ei zvelt [i c` ochii ei frumo[i nu vor mai
str`luci de bucurie la vederea lui.
G`sise iubirea pentru scurt timp, iar acum o pierduse din
nou. Celia \i l`sase cele mai frumoase amintiri, dar nu putea
tr`i doar cu ele. Nu se putea condamna la am`r`ciune [i
solitudine.
Dac` Celia ar fi r`mas, cu siguran]` ar fi sfâr[it prin a fugi
undeva cu ea, departe de lume. N-ar fi vrut decât s` lase \n
urm` ruinele c`sniciei lui nefericite, s`-[i g`seasc` pacea [i
iubirea al`turi de aceast` tân`r` care \nsemna atât de mult
pentru el.
Era gata s` renun]e la totul, la carier`, la cas`, la bani, la
succes, s` se duc` undeva cu ea \ntr-o c`scioar` cum fusese
cea \n care se ad`postiser` la inunda]ii, \n care s` fie doar ei
doi, unde s` râd` \mpreun`, s` fie ferici]i.
TRISTE}E 93

|[i prinse capul \n mâini, gândindu-se la ea. Unde era oare

Celia? {tia c` nu are bani, c` o cunoa[te doar pe acea fat` din
Lancashire, care nu poate face mare lucru pentru ea. Unde se
duseser`? Unde va dormi la noapte acea copil`? Care va fi via]a
ei \n viitor? Fugise de el [i nu mai avea cum s-o ajute de acum.
Toate aceste gânduri \l \nvr`jbir` [i mai mult \mpotriva lui
Frances, din cauza c`reia r`m`sese Celia f`r` slujb`.
Frances \l nec`jise \n timpul cinei, pentru c` refuzase s`-i
dea bani s` se duc` la Monte Carlo cu Rina Millgard [i altele
de teapa ei. Refuzase cu obstina]ie.
– Locul t`u este aici \n cas`, Frances, al`turi de mine. E[ti
so]ia mea [i mi-ai cerut s` r`mâi aici a[a c` trebuie s` te ocupi
de cas`.
Ea ridicase din umeri indiferent`. Apoi voise s`-l duc` la o
partid` de pocher [i el iar`[i o refuzase, motivând c` avusese
patru opera]ii \n ziua aceea.
Nu voia decât s` fie singur [i lini[tit, s` se poat` gândi la
Celia, care-l p`r`sise doar pentru ca el s`-[i poat` continua
munca. De dragul ei o va face. Dar nu putu s` nu se \ntrebe
de ce uneori dragostea cere sacrificii atât de mari.

***

|n s`pt`mânile care urmar`, Celia nu-[i mai lu` nici o

slujb`. Nu voia, dup` cum \i spusese lui Jan, s` mai aib` grij`
de copiii altora, pentru un salariu de mizerie. Voia mai mult
pentru viitor. {i \ncepu un curs de secretariat, dactilografie [i
stenografie.
94 DENISE ROBINS

Dar \n inima ei nu era nimic altceva decât nelini[te.

Trebuia s` pl`teasc` aceste cursuri [i s` se [i \ntre]in`, dup`
care nu putea fi sigur` c` va g`si o slujb`. {tia c` erau sute de
tinere care voiau acela[i lucru.
Cel mai greu \i era s` nu-[i piard` cump`tul pentru c`
nu-l putea vedea pe b`rbatul iubit. De multe ori, sim]ise
dorin]a nebun` s` fug` la primul telefon, s`-l sune. {tia c` el
va dori s-o vad` numaidecát, dar de dragul lui trebuia s` evite asta.
Erau momente \n care o p`r`sea curajul [i se sim]ea
mizerabil. |n clipele acelea, \[i g`sea refugiu la Jan, care nu
suporta gândul c` amica ei sl`bea tot mai mult, pe fiecare zi
care trecea. Imediat ce observa c` aceasta se abandona
depresiei, o lua la film, la teatru sau la vreo expozi]ie. La orice
ar fi putut s-o fac` s` uite dragostea pentru Guy, care-i
provoca atâta durere.
Odat`, Jan \i spuse:
– Mi-a[ dori s` fim asaltate de o ceat` de tineri dr`gu]i,
poate ]i-ai g`si un partener, s` nu te mai v`d a[a.
Dar Celia \ncerca doar s`-i zâmbeasc`, ad`ugând c` nu
exista nici un alt b`rbat care s-o amuze.
– {i nici m`car un prieten nu-mi doresc, Jan. Dac` nu-l pot
avea pe Guy, singurul b`rbat din lume care conteaz` pentru
mine, altul nu m` interesez`.
Jan ar fi protestat, ar fi argumentat c` o dat` cu trecerea
timpului toate se rezolv`, c` era prea tân`r` [i frumoas`. Dar
Celiei nu-i putea aduce astfel de argumente. Celia era diferit`...
\[i d`ruia cu greu iubirea, dar o f`cea pentru totdeauna. Iar Jan
considera c` prietena ei era f`cut` pentru dragoste [i bucurie.
TRISTE}E 95

La \nceputul lui martie, Celia avu noroc. D`du din

\ntâmplare, ie[ind dintr-o sta]ie de metrou unde f`cuse
cump`r`turi pentru Jan, peste fiul unui avocat, prieten al
tat`lui s`u.
Cuno[tea familia Madden din copil`rie. Timothy Madden \i
acordase mult` aten]ie \ntotdeauna. De fapt, unii spuneau
chiar c` o va cere de nevast`. Dar nici nu se s`rutaser` m`car.
Iar când \l v`zu pe Timothy, Celia fu de-a dreptul fericit`.
Era cineva care-i amintea de cas`.
– Dumnezeule! exclamase el, tu e[ti Celia?
– Imagineaz`-]i c` da! r`spunsese ea.
Timothy era fericit s-o revad`. Auzise c` b`trânul
Hammond murise, iar ea plecase cine [tie unde.
Timothy \i f`cuse mereu curte, f`r` prea mari speran]e la
Lincoln, iar acum, v`zând-o, fu chiar [ocat. Celia era la fel de
frumoas`, cu acei ochi minuna]i care-l tulburaser` mereu. Dar
se schimbase cumva. Era foarte slab`, de parc` ar fi suferit, [i
p`rea trist`. Alt`dat`, era mereu cu zâmbetul pe buze, fiind
cea mai amuzant` fat` din cercul lor de la Lincoln.
– Sunt atât de fericit s` te v`d, Celia! zise el. Dar ce se
\ntâmpl` cu tine? Cred c` nu te-am mai v`zut de un an.
Locuie[ti aici, la Londra? Cu ce te ocupi? Nu vrei s` bem o
cafea, s` discut`m?
Celia accept` cu bucurie. Cu toate c` nu sim]ise niciodat`
ceva pentru acest Tim Madden, \l pl`cuse. Era un tân`r iste],
un bun prieten, un om pe care te puteai baza.
Studiindu-l, realiz` c` Tim f`cuse carier`, a[a cum era
a[teptat de la el, era foarte elegant, un adev`rat om de afaceri;
96 DENISE ROBINS

nu era un b`rbat frumos, dar ar`ta bine. Avea ochii alba[tri,

care [tiau cum s` se uite la o femeie, \n rest tr`s`turile \i erau
obi[nuite.
Celia se felicit` c` \mbr`case cel mai bun taior [i o p`l`rie
adecvat`, sperând c` nu ar`ta prea s`r`c`cios \mbr`cat`. N-ar
fi vrut ca Tim s` scrie acas`, s` le povesteasc` tuturor cum
ajunsese iubita lui, Celia.
Curând, Tim [i povestirile lui o f`cur` s` uite de necazuri,
s` se simt` bine. O duse la hotelul Piccadilly la o cafenea,
unde mâncar` ni[te pr`jituri delicioase [i b`ur` o cafea
adev`rat` [i o f`cu s` râd` cu el.
Era plin de sine. Lucrurile \i mergeau foarte bine. Când
p`r`sise Lincolnul, Celia \[i aminti c` era student la
arhitectur`. Avea acum o firm` mare \n West End. La dou`zeci
[i [apte de ani, avea deja reputa]ia unui bun profesonist. Avea
bani [i visuri de viitor. Locuia \ntr-un apartament elegant la
Marble Arch, avea o ma[in` elegant` [i-[i petrecea weekendul
de fiecare dat` \n alt` parte. Era mul]umit de via]a sa.
– {i desigur, mai este problema prietenelor. N-am g`sit nici
una atât de frumoas` ca tine, Celia.
Ea \l privea cu invidie. Ce grozav era s` fii prosper, s` ai tot
ce vrei, s` te bucuri de ce-]i ofer` via]a. Tim Madden era de
invidiat.
Apoi Tim \ncet` s` se mai laude [i o f`cu pe ea s`
vorbeasc`. Acum se dep`na o alt` poveste. Celia nu avea nici
o bucurie, [i-i povesti ce se \ntâmplase de la moartea tat`lui
s`u, \ntristându-l.
– N-am crezut c`-]i merge a[a de r`u, Celia.
Ea \[i mu[c` buzele.
TRISTE}E 97

– {i ar putea fi [i mai r`u.

– M` surprinde ce aud, Celia, am crezut c` tat`l t`u ]i-a
l`sat bani.
– Nu mi-a l`sat nimic, Tim, avea multe datorii.
– Cred c`-]i este foarte greu. Mai ales ca femeie. Prin ce-ai
trecut \nchis` \n casa aia cu doctorul \n timpul inunda]iilor!
Inima ei \ncepu s` bat` tare auzind pronun]at numele lui
Guy. Ro[i.
– Doctorul a fost foarte bun cu mine, Tim.
– Cine n-ar fi, Celia? Tim nu mai pomeni despre Guy, nu
era interesat de asta. Voia teribil de mult s-o ajute pe Celia,
c`ci nu suporta ca fata asta s` sufere atât. Mai ales c` avusese
de gând s` se \nsoare cu ea.
– O s`-]i fac rost de o slujb`, Celia, [i tu [tii c`-mi place s`
m` ]in de cuvânt.
– Ar fi grozav, Tim. Nu am experien]`, dar am \nv`]at
dactilografia [i stenografia.
– Prostii! N-o s` ajungi nic`ieri cu ....
Tim se gândi imediat c` o fat` ca ea ar fi putut câ[tiga
destul de bine, fiind frumoas` [i inteligent`, la firma la care
lucra [i el, a c`rui pre[edinte era unchiul s`u.
– Avem nevoie de o dactilograf`, zise Tim grav. Dar una
inteligent`, care s` se achite perfect de munca de secretariat,
cred c` e[ti omul potrivit.
Celia \l privea uluit`.
– Nu pot s` cred c` exist` un astfel de post [i mai ales c`
este vacant! Nu cred c`-]i po]i dori o persoan` total ineficient`
\n birou!
98 DENISE ROBINS

– Dar tu nu po]i face parte din aceast` categorie, Celia! Din

cât \mi amintesc, ai fost mereu o minte vie, ca s` nu mai
vorbesc de felul \n care ar`]i. Nu-mi plac femeile [terse.
Celia \ncepu s` râd`.
– |ntotdeauna ai reu[it s` m` faci s` zâmbesc, Tim.
– Asta pentru c` mi-ai pl`cut \ntotdeauna.
– Dar asta a fost demult!
– Oricum, nu are leg`tur` cu munca ta! Ascult`, Celia, vino
mâine diminea]` la Rotherford [i Fiii. Adresa este Cockspur
18. |ntreab` de mine, [i te voi primi imediat pentru interviu,
miss Hammond.
– Vorbe[ti serios, Tim? Celia se sim]ea un pic ame]it`. Nu-i
venea s` cread` c` i se oferea o slujb` adev`rat` pentru care
se preg`tea [i mai ales sub patronajul unui vechi prieten. Cât
despre salariu...va \ncepe cu dou`zeci de lire pe s`pt`mân`,
iar dac` se va dovedi eficient` va primi [i mai mult.
Era cople[it`. Ochii i se umplur` de lacrimi când \i mul]umi
lui Tim. Asta \l f`cu s` se simt` stânjenit pentru c` n-o [tia pe
Celia o plâng`cioas`. |[i amintea de ea ca de o tân`r` cam
autoritar`, st`pân` pe sine, care-l nec`jea pentru c` nu
suporta avansurile lui. Iar acum fu de-a dreptul impresionat [i
mi[cat de lacrimile ei.
– Nu-mi place s` te v`d nefericit`, Celia, ai trecut prin clipe
grele. La birou promit s` te \nveselesc cât pot de mult...
– Totul este prea frumos pentru a fi adev`rat, murmur` ea.
– A fost un mare noroc c` ne-am \ntâlnit. {tii ce? Cinezi cu
mine disear`? Apoi te voi duce la un spectacol undeva...
Dar Celia refuz`. Dac` Tim va fi de acum [eful ei, nu se
cuvenea s` ias` cu el.
TRISTE}E 99

– Tim, s` nu amestec`m lucrurile. Eu voi fi miss

Hammond, secretara, iar tu [eful meu; nu putem ie[i \mpreun`!
– Nu te prosti, Celia! Tot n-ai renun]at la ideile \nvechite?
Ea nu-i r`spunse imediat, dar chipul drag al lui Guy \i
ap`ru \n fa]a ochilor, aducându-i iar triste]ea \n suflet. Idei
\nvechite? Numai dac` ar [ti Tim cum \l iubea pe Guy!
– E[ti o fat` foarte frumoas`, Celia! N-ai de gând s` te mai
„dezghe]i“ vreodat`? Sau o s` r`mâi un aisberg?
– Tim, nu sunt un aisberg cum \]i imaginezi tu, dar sunt
teribil de \ndr`gostit` de un b`rbat. Numai c`... aici ea izbucni
\n plâns... numai c` este c`s`torit...
Tim Madden \[i drese glasul.
– |mi pare r`u, dar v`d c` nenorocul te-a urm`rit pe toate
planurile. Totu[i, nu te sim]i deprimat`. Nu [tiu nimic despre
acel b`rbat, dar sunt gelos pe el. A[ fi vrut s` am norocul lui.
Dar de dragul t`u, m` voi ruga ca so]ia lui s` alunece pe o
coaj` de banan` [i s`-[i rup` gâtul!
Celia \ncepu s` râd` printre lacrimi.
– Acum trebuie s` plec, draga mea. Mi-a f`cut mult`
pl`cere s` vorbesc cu tine, dar m` a[teapt` o blond` la Oddy.
Sunt credincios tuturor blondelor, \n amintirea ta.
Celia ie[i din hotel cu el, sim]indu-se cu inima mult mai
u[oar`. Era atât de fericit` c` va avea o astfel de slujb`! Ce bine
c-o avea pe Jan, cu care s` \mp`rt`[easc` bucuria! Desigur, ea
\i va spune c` este o prostie s` nu cineze cu Tim, s` dea cu
piciorul la o astfel de [ans`. Dar ea nu de astfel de [anse avea
nevoie. Avea nevoie de o slujb`, nu de un b`rbat cu care s` se
amuze. Nu era loc \n inima ei pentru alt b`rbat, \n afara lui Guy.
 giannijollys
100 DENISE ROBINS

Tim \i aminti de \ntâlnirea de diminea]`, apoi \[i lu` r`mas-bun

[i se gr`bi la blonda sa, iar Celia lu` un autobuz spre cas`. Am
o slujb` [i un salariu destul de bun! \[i repeta mereu.
|ncepu s` se gândeasc` la tot ce va face pentru Jan, din
primul ei salariu. O s`-i cumpere acea p`l`ie de la Swan &
Edgar, pe care Jan o admira. Prin minte \i treceau tot felul de
planuri, dar pe când se \ndrepta spre cas`, auzi motorul unei
ma[ini chiar \n spatele ei. Se \ntoarse s` se uite [i de[i era o zi
rece [i ce]oas` v`zu o ma[in` de lux. Inima \ncepu s`-i bat`
tot mai tare, aproape c` sc`p` saco[a cu cump`r`turi. Nu putu
s` nu exclame uluit`:
– Guy!
Guy Denver cobor\ din ma[in`. Veni spre ea [i o privi cu
ochi melancolici:
– Celia! |n sfâr[it!
Ea ro[i violent.
– Guy... cum ai aflat?
El \i prinse ambele mâini:
– O, draga mea! Urc`! Spune-mi, unde putem sta de vorb`?
Ea ezit` o frac]iune de secund`. Dup` atâtea s`pt`mâni de
separare, i se p`rea c` a ajuns direct \n rai v`zându-l. Nu avu
puterea s` i se \mpotriveasc`; sim]ea doar c` vrea s` fie cu el,
indiferent unde.
Se \ndrept` cu el spre ma[in`, unde sim]i mirosul bine-
cunoscut de tutun [i after shave, fericit` c` era din nou cu el.
– Dumnezeule, zise ea, nu m` a[teptam la asta!
– Trebuia s` te g`sesc, Celia!
Ea \nchise ochii.
TRISTE}E 101

– {i cum ai reu[it?
– Prin doamna Fuller.
– Iar ea de unde a aflat?
Guy f`cu o pauz`.
– O vreme, n-am vrut s` aflu, dar apoi am verificat toate
pensiunile din Londra, la ideea doamnei Fuller. Dup` cinci
s`pt`mâni de iad, \n care am suferit teribil, n-am mai putut.
– N-am [tiut c` vei fi atât de afectat, Guy...
– Iubita mea, cum ]i-ai \nchipuit c` nu te voi g`si, oriunde
te-ai fi aflat?
Tonul pe care el \i spuse aceste vorbe, fu devastator pentru
Celia. Sufocat` de emo]ie, \[i l`s` capul pe um`rul lui. Dintr-o
dat`, deveni con[tient` c` era epuizat`, dar nu fizic; luptase
atât de mult \mpotriva sentimentelor pe care le avea fa]` de
acest b`rbat! O, cât de bine se sim]ea acum, când putea s`-[i
rezeme capul pe um`rul lui! Era ca [i cum s-ar fi \ntors acas`,
dup` o absen]` \ndelungat`.
– Draga mea, am suportat foarte greu s`pt`mânile de
desp`r]ire pentru c` n-am [tiut ce s-a \ntâmplat cu tine. Dac`
a[ fi fost sigur c` ai o slujb`, c` po]i tr`i onorabil, mi-ar fi fost
mai u[or, dar [tiam c` e[ti singur`, f`r` bani, f`r` ajutor, [i nu
puteam suporta acest lucru. A trebuit s` te aflu, s` m` asigur
c` este totul bine.
Celia nu-i putu r`spunde pe moment. Era prea mi[cat` la
gândul c` lui Guy \i p`sa de ea.
– Unde mergem? murmur` ea.
– Oriunde, \n afara Londrei. Trebuie s` fim \mpreun`
m`car o or`, dou`. Trebuie s` fiu cu tine Celia, pentru c` te
102 DENISE ROBINS

iubesc. {tiu c` [i tu sim]i la fel pentru mine, iar fuga de la

pensiunea doamnei Fuller a fost o dovad`. Trebuie s` st`m de
vorb`, chiar dac` va fi pentru ultima oar`.
– Jan se va \ntreba unde sunt, zise Celia. Trebuie s`-i
comunic cumva.
– |i po]i telefona.
– {i so]ia ta?
– Pe Frances am l`sat-o la clubul de pocher. {i oricum,
nu-i pas` unde m` duc. Câteodat` nu [tiu de ce continuu s`
tr`iesc aceast` via]`... Pentru reputa]ie, onoare, la naiba cu
ele! C`s`toria mea este o mare fars`, Celia, iar Frances m`
ur`[te din tot sufletul! Nu mai sunt acel prost cu care se
obi[nuise ea. Iar eu nu simt altceva decât dispre] pentru ea.
Câteodat`, m` \ntreb ce caut cu aceast` femeie, \n aceea[i cas`.
Celia lupta s`-[i g`seasc` vorbele potrivite. Iar când el
vorbea astfel despre c`s`toria cu Frances, \n]elegea c`
lucrurile nu mergeau bine, dar c`s`toria lui era o realitate. El
[i Frances erau lega]i printr-un act. N-o putea p`r`si f`r` a-[i
[tirbi reputa]ia, lucrul cel mai important.
Guy reu[ise adev`rate performan]e medicale de când se
desp`r]iser`; era poate cel mai bun chirurg... avea, a[adar, tot
ce-[i dorea \n profesie. Cu toate acestea, sim]ea c` este
ne\mplinit f`r` ea. Era un b`rbat singur, trist [i descurajat.
V`zând-o, [i observând c` sl`bise foarte mult, c` avea
cearc`ne [i era palid`, Guy avu o strângere de inim`.
– Te mai doare capul, Celia?
– Nu, sunt complet vindecat`. Uneori privesc acea mic`
cicatrice [i chiar \mi place, pentru c` rana a fost cusut` de
TRISTE}E 103

tine... este un semn pe care nu mi-l poate lua nimeni... Celia

\ncepu s` râd` nervos. Lacrimile \i izvorâr` f`r` a le putea
st`vili.
– Celia, a trebuit s` te v`d, s` m` asigur c` e[ti bine, de[i
[tiu c` ]i-am promis c` n-o voi face. Spune-mi, iubita mea,
vorbe[te-mi despre tine, poveste[te-mi tot ce ai f`cut...
Celia ridic` \ncet capul.
– Nu sunt prea multe de spus. Ea \ncepu s`-i povesteasc`
despre via]a ei de când plecase de la pensiunea doamnei
Fuller. Iar acum l-am \ntâlnit pe acest prieten, Tim Madden, [i
de mâine voi avea o slujb`, \ncheie ea.
– Sunt gelos pe acest Tim Madden, izbucni Guy. La naiba,
de ce a putut s` te ajute el [i nu eu?
– Dragul meu, nu gândi a[a! {tiu c` [i tu mi-ai fi g`sit o
slujb`, dac` te-a[ fi l`sat!
– Spune-mi, Celia... Acest Tim este \ndr`gostit de tine?
– Nu la modul serios. Lui \i plac toate femeile.
– Dar tu e[ti diferit` de celelalte, ar putea face o pasiune
pentru tine.
– Dragul meu, nu fi gelos, nu m` intereseaz` Tim. |n
sufletul meu nu mai este loc pentru alt b`rbat.
– M` bucur s` aud asta!
– A[a este, dragul meu, sunt a ta pentru totdeauna.
Guy nu-i punea la \ndoial` sinceritatea. Se sim]i cuprins
de o fericire nebun`. Era atât de bine s` fie din nou cu ea,
s`-i aud` vocea, s` se simt` iubit... el care era \nsetat de
dragoste...
Se aflau la marginea Londrei.
104 DENISE ROBINS

– Se pare c`-]i place s` conduci pe cea]`, remarc` Celia.

Nu-mi pas`.
– Nici mie, iubito. Celia, trebuia s` te prind \n bra]e pentru
ca s` nu-mi pierd min]ile!
– {i eu simt la fel. Guy, iubitule, ia-m` \n bra]e!
El opri motorul [i o prinse \n bra]e, apoi o s`rut`.
R`maser` a[a o vreme, apoi Guy ridic` \ncet capul, iar ceea ce
v`zu Celia avu darul s-o uimeasc`; nu mai era b`rbatul dur,
trist, mânios ci chipul lui era destins, era un om care
cunoscuse, \n sfâr[it, fericirea.
– Celia, te iubesc, Doamne cât de mult te iubesc!
– Iar eu te ador, \i spuse ea cu simplitate.
– Dumnezeu [tie pentru ce o faci, c`ci sunt o persoan`
imposibil`, greu de suportat. Mai sunt [i \nsurat... legat de alt`
femeie.... incapabil de a face ceva pentru tine... ce rost are s`
m` iube[ti, Celia?
– }i-a[ putea da o mie de motive. Numai dac` dragostea
noastr` n-ar fi f`r` speran]`! Este atâta cruzime c` doi oameni
ca noi nu se pot bucura de dragostea lor!
– |ntr-o zi, voi da uit`rii totul, te voi prinde \n bra]e [i voi
fugi cu tine undeva, departe...
– Nu te-a[ l`sa s-o faci, iubitule.
El oft`.
– Acum [tiu sigur c` n-ai accepta. Dar dac` te las acum, mi
se pare mai condamnabil decât dac` a[ p`r`si-o pe Frances.
– Nu vreau s` m` p`r`se[ti, Guy. Dar nici pe Frances cu
drepturile ei n-o putem ignora.
TRISTE}E 105

– {i \nc` ce drepturi! Lucrurile sunt cam rele din punctul

meu de vedere; cu toate astea, când muncesc, parc` mi se
pare mai u[or. Imediat ce gândurile \mi zboar` spre tine,
\ncep s` m` chinuiesc.
Guy o prinse din nou \n bra]e.
– N-a[ mai putea iubi pe altcineva a[a cum te iubesc pe
tine. Te iubesc atât de mult, \ncât te-a[ vrea toat`... fiecare
p`rticic` din trupul t`u, sufletul t`u, toat` fiin]a ta, Celia.
Guy o s`rut` \nc` o dat`. Dar de data asta se sim]ea disperat,
pentru c` urma s` se despart` din nou. Cu toate acestea, erau
amândoi de acord c` ar fi fost o nebunie s` continue s` se vad`.
Se iubeau prea mult [i totul s-ar fi terminat dezastruos pentru ei.
De aceea, Guy trebuia s` fac` ce era mai bine: s-o evite.
– Va fi cumplit pentru mine, dar oricum, voi fi mai lini[tit
pentru c` [tiu c` e[ti bine. |n ziua \n care ai fugit de la doamna
Fuller, am crezut c`-mi pierd min]ile, ]i se putea \ntâmpla orice.
– Iar eu am considerat c` este cea mai bun` solu]ie...
– Da, ai fost curajoas`, ca de obicei. Dar acum voi fi mai
lini[tit [tiind c` \ncepi s` lucrezi cu un vechi prieten al t`u. Voi
\ncerca s` nu-mi mai fac atâtea probleme. Mai greu \mi va fi s`
nu m` mai gândesc la tine.
– Voi fi \ntotdeauna al`turi de tine cu gândul, iubitul meu!
– A[a te-am sim]it [i \n aceste s`pt`mâni, care au trecut.
Nici eu nu te-am uitat nici o clip`. Dar nu [tiu cum voi putea
tr`i f`r` speran]a de a te revedea.
Celia \ncepu s` tremure. Guy o prinse \n bra]e.
– Iubita, draga mea, Celia!
– S` plec`m de aici, te rog!
106 DENISE ROBINS

– S` mergem s` cin`m undeva, propuse el, apoi te duc acas`.

– Da, trebuie s` m` duci acas`, murmur` ea. {i tu trebuie
s` ajungi devreme...
Guy d`du drumul la motor. Pornir` prin cea]` [i \ntuneric
[i o vreme nici unul nu mai zise nimic.
Celia se gândea: vor trece luni, apoi ani f`r` el... cum voi
suporta durerea? Oare m` va ucide? De ce oare nu-l iubesc
mai pu]in, pentru a-l face s` fug` cu mine?
Celia [tia c` nu l-ar putea determina s` plece cu ea, pentru
nimic \n lume.
|n cele din urm`, g`sir` un restaurant mic, unde se a[ezar`
la o mas` mai retras`, iar Celia \ncerc` s` par` vesel`, pentru
ca Guy s`-[i aminteasc` de ea a[a, vesel` [i fericit`. Râser` de
aventurile lor din timpul inunda]iilor.
Guy o g`si mult mai fascinant` [i mai atr`g`toare ca
\nainte, \mbujorat`, cu ochii str`lucind...Era o femeie care
trebuia adorat`, iubit`...
Când plecar` spre pensiunea la care locuia, ei \i pieri
zâmbetul; \i era team` s` se despart` de el. |i era team` s`
continue s` tr`iasc` f`r` el, iar el o sim]ea.
– Nu te pot l`sa s` pleci, iubito, \i spuse el.
– Dar trebuie, Guy... De dragul meu [i al t`u. Guy, te voi
iubi toat` via]a, \mi voi aminti fiecare clip` petrecut` al`turi de
tine. Iar acum, r`mas-bun, iubitul meu.
Celia se smulse din bra]ele lui [i fugi spre cas`.
 Capitolul 7

Celia \ncepu munca de secretar` la firma Rotherford & Sons.

O diminea]` frumoas` de aprilie o g`si dactilografiind o
scrisoare pentru Tim, f`când \ns` prea multe gre[eli. Dup` ce
\ncerc` s` le corecteze, iar albul corector mâzgâli hrtia, o
scoase din ma[in` [i o arunc`, dezgustat`. Trecuse aproape o
lun` de când muncea aici, iar Tim se declarase mul]umit de
munca ei. Era metodic` [i eficient`, avea o memorie foarte
bun`. Ea ]inea eviden]a tuturor \ntâlnirilor lui, \i reamintea ce
mesaje trebuia s` transmit`, ce trebuia s` fac`, la ce or`... \i
devenise indispensabil`.
De luna urm`toare \i va cre[te salariul [i nu-[i va mai face
probleme \n privin]a asigur`rii existen]ei.
|i datora mult lui Tim. N-ar fi putut avea un [ef mai amabil
ca el [i nici o atmosfer` mai pl`cut` la slujb`. Via]a ei nu era
ca a bietei Jan, care trudea \n acel atelier de bl`nuri. Aceast`
prosper` firm` de arhitectur` avea birouri moderne, \n
108 DENISE ROBINS

centrul Londrei, cu decora]ii [i mobilier modern, pentru a

sublinia bunul renume al firmei.
Celia lucra \ntr-un birou mai mic, \n anticamera biroului lui
Tim. Niciodat` nu-i lipseau florile de pe birou, pe care Tim i
le aducea,“ spre a-i aminti c` a venit prim`vara [i to]i ar trebui
s` alerge pe câmpii ca ni[te mielu[ei“.
Tim era \nc` interesat de ea; Celia \n]elesese asta [i regreta,
mai mult pentru el. Nu putea r`spunde avansurilor lui [i nu
va putea niciodat`. Apar]inea lui Guy Denver [i asta era pentru
totdeauna.
Desigur, \n diminea]a asta se gândea la el, [i nu se putea
concentra la scrisoarea pe care trebuia s-o dactilografieze.
Nu-l mai v`zuse de cinci s`pt`mâni. {i nici nu mai auzise
nimic despre el. Amândoi respectau promisiunea de a nu se
mai vedea. Dar asta nu \nsemna c` se d`duser` uit`rii. Iar \n
diminea]a asta \[i aminti \n mod special de el, citind un
paragraf din ziar despre cel mai mare spital St. Gabriel, aflat
destul de aproape de locul \n care lucra ea. Citi c` se
inaugurase acolo o nou` arip` de c`tre ducesa de Kent, c` la
inaugurare participase, printre alte notabilit`]i, [i renumitul
chirurg Guy Denver. Celia sim]i c` \ncepe s` tremure. T`ie
articolul [i-l puse \n po[et`. Dumnezeule, cum \l mai iubea!
Nu putea s` nu-[i aminteasc` de so]ia lui.
Frances Denver, a[a cum era, frumoas`, arogant`, elegant`,
dispre]uitoare; asta era femeia cu care tr`ia Guy, se gândi ea
cu gelozie.
Se str`dui s` se gândeasc` la apartamentul \n care va locui
de acum \nainte, pentru c` Tim nu suporta acea pensiune [i o
TRISTE}E 109

pistona mereu s` se mute. Voia s-o vad` tr`ind mai bine. Un

prieten al lui avea o cas` \n Chelsea, al c`rei proprietar plecase
ca ofi]er \n Palestina [i so]ia lui era dispus` s-o accepte pe
Celia.
– N-o pot p`r`si pe Jan, obiectase ea. A avut grij` de mine
ca o sor`, când mi-a fost mai greu.
De fapt, Tim se cam amesteca \n treburile ei [i asta \i
displ`cea. Cu toate astea, nu putea s` nu-l simpatizeze [i s`-i
fie recunosc`toare pentru imensul lui ajutor. Iar Tim era cel
care o f`cea mereu s` râd`.
{i se sim]ea bine râzând, chiar când \i plângea inima.
Cu toate c` \ncercase s` refuze, ie[ise la câteva spectacole
cu Tim. Chiar [i Jan o \ncurajse s` accepte.
– Nu fi proast` s` stai s` jele[ti dup` un b`rbat \nsurat,
zisese Jan cu franche]ea care o caracteriza. Ai lâng` tine un
b`rbat nec`s`torit, cu bani, frumos, cu perspectiv`, nu pierde
ocazia.
Era inutil, \[i spuse Celia, s-o fac` pe Jan s` \n]eleag` c`
de[i nu-l va mai vedea niciodat` pe Guy inima ei \i va apar]ine
pentru totdeauna.
Celia intr` \n biroul lui Tim, chemat` de acesta. Dar Tim nu
avea chef de lucru. Era r`sturnat \n scaun, cu ferestrele
deschise [i un zâmbet larg, ca de obicei. Soarele de aprilie o
lumina pe Celia alc`tuindu-i un nimb \n jurul capului. Tim nu
se mai ridic` \n scaun, ci r`mase uluit de imaginea Celiei. Era
mai mult decât frumoas`. Era foarte discret machiat`, doar cu
pu]in ruj [i pudr`. Iar chipul ei putea pune pe jar orice b`rbat.
Avea o piele luminoas`, curat`, [i cele mai lungi gene. Nu mai
110 DENISE ROBINS

era a[a de slab` ca la \nceput; ar`ta foarte bine [i era \mbr`cat`

cu mult bun-gust. Purta o rochie nou` gri cu un guler alb
care-i d`dea un aer puritan, ar`ta ca o feti]`. Ochii ei mari mai
erau \nc` tri[ti [i pe Tim \l durea s-o vad` a[a. El nu lua femeile
\n serios de obicei, dar cu Celia lucrurile st`teau altfel. Pe ea
o pl`cea prea mult, [i o trata cu seriozitate.
– Ave]i nevoie de mine, domnule Madden? \l \ntreb` ea.
– Da, am, r`spunse el, nici nu [tii cât` nevoie am.
Celia ro[i.
– Nu te comporta astfel, Tim.
El se ridic`, \[i \mbr`c` haina, apoi \[i aranj` p`rul.
– Se simte mirosul de prim`var`, Celia, dar tu e[ti la fel de
rece ca iarna.
– Ce vrei de fapt, Tim?
– S` fiu pu]in \ncurajat, draga mea.
– Tim, [tii doar c` ne afl`m la birou...
– {i c` sunt [eful t`u, iar tu trebuie s` te compor]i precum
Scufi]a Ro[ie... da, te cred, dar nu sunt de acord cu tine.
Numai munc` [i munc`, asta m` scoate din s`rite... Eu \]i spun
c` afar` str`luce[te soarele prim`verii...
– A[a este, dar nu v`d ce leg`tur` are asta cu noi doi...
Tim se apropie de ea.
– Chiar nu m` placi deloc?
Celia \ncepu s`-[i mu[te nervoas` buzele.
– {tii c` te plac [i c`-]i voi fi mereu recunosc`toare pentru
aceast` slujb`, dar...
– Dar pentru tine sunt cel mai neatr`g`tor b`rbat din lume,
a[a-i?
TRISTE}E 111

– Nu a[a se pune problema, Tim, e[ti un b`rbat atr`g`tor, dar...

– La naiba cu aceste „dar-uri“!
Celia se a[ez` pe marginea biroului. Tim devenise foarte
insistent. Ce putea face ea ? Cum putea s`-l fac` s` \n]eleag`
c` pentru ea nu exista alt b`rbat \n afara lui Guy Denver? Cum
s`-i explice c` uitându-se la el nu-l vedea decât pe Guy? C` nu
visa decât la s`rutul lui?
Tim \i lu` mâna \n palmele sale.
– Celia, sunt sincer \ndr`gostit de tine. |mi dai vreo
speran]`?
– Oh, Tim! exclam` ea.
– Nu m` refuza, Celia. Dac` nu te m`ri]i cu mine, nu m`
voi \nsura cu alt` femeie. Dac` mi-ai da ocazia, te-a[ putea face
fericit`. Am bani, ne-am putea cump`ra un apartament pe
gustul nostru [i am avea o via]` foarte bun`.
– {tiu asta, \l \ntrerupse ea, [i sunt onorat` de propunerea
ta, dar nu m` pot c`s`tori cu tine, dragul meu. Nu te iubesc,
acesta este adev`rul.
– Las`-m` s` te \nv`] cum s-o faci, Celia, \i propuse el.
Ea \[i trase mâna.
– Tim, [tii c` este vorba de alt b`rbat...
– |mi aminte[ti destul de des, ca s` nu pot uita... dar sper
c` n-o s` alergi toat` via]a dup` o himer`. Este \nsurat. Cum
po]i rezolva problema asta?
Ea \nchise ochii.
– Este de nerezolvat.
– Cine este acest b`rbat? Dac` te iube[te cu adev`rat,
trebuie s` divor]eze de dragul t`u. Dac` a[ iubi o femeie, nu
112 DENISE ROBINS

conteaz` cu cine a[ fi \nsurat, i-a[ spune so]iei c` nu vreau s`

mai tr`iesc cu ea [i gata.
Celia flutur` genele ei lungi. |l privi cu durere [i regret.
– Tim, e[ti un prieten foarte drag [i un om sincer. Dar acest
b`rbat nu poate divor]a. Este medic [i nu trebuie s`-[i
pericliteze reputa]ia.
Tim \i eliber` mâna. |[i aprinse o ]igar`.
– Cum naiba de ]i se \ntâmpl` tocmai ]ie astfel de lucruri?
Iubire, renun]are, sacrificiu [i restul... |mi pare r`u pentru voi
amândoi, dar dac` tot nu ave]i nici o speran]` s` fi]i \mpreun`,
de ce nu dai o [ans` altui b`rbat?
– Dragul meu, zise Celia, \l iubesc atât de mult pe Guy, c`
nu mai este loc \n inima mea pentru alt b`rbat.
– Guy \l cheam`, cât \l invidiez!
– N-o face. Nu este fericit.
– Nici eu nu sunt, dar sunt teribil de \ndr`gostit de tine,
Celia. Nu m` respinge. Las`-m` s` te scot m`car la plimbare,
n-o s`-]i cer s` te logode[ti cu mine \nc`, dac` nu vrei asta, dar
las`-m` s` sper c` vei ajunge s` ]ii la mine.
Celia era flatat`. Iar Tim avea ochi foarte frumo[i. Se trezi
dorindu-[i s` se poat` \ndr`gosti de el. Ce u[oar` ar deveni
via]a ei dintr-o dat`! Ce frumos s` fii logodit` cu un b`rbat
atr`g`tor, cu bani, care s` te poat` cere de so]ie. Mult mai bine
decât s`-]i plângi soarta nemiloas` \n fiecare clip`.
Cu toate acestea, amintirea dragostei lui Guy era atât de
puternic`....
Tim aruncase ]igara [i era foarte aproape de ea. O prinse \n
bra]e. |i puse mâinile pe umeri pentru a-l respinge. Dar el
insist` s-o s`rute, iar ea \ntoarse capul.
TRISTE}E 113

– Celia, nu-mi spune c` e[ti vreo frigid`! exclam` el. Cred

c` trebuie s` uit c-a venit prim`vara [i pentru mine!
Acesta era vechiul Tim, prietenul ei, care [tia s` fac` haz de
orice.
– O, Tim, exclam` ea, nu l`sa nimic s` ne afecteze
prietenia.
– Dac` vrei s` [tii, Celia, eu sunt ca Wellington, nu admit
\nfrângerea. Voi reveni pentru r`spuns când vor \nflori
trandafirii. Iar acum, ce zici, mergem la mas`?
Dar Celia refuz` [i aceast` invita]ie. Se \ntâlnea cu Jan [i pe
ea nu putea s-o dezam`geasc`.
Ie[i \n soarele frumos de prim`var`, pu]in cam trist`, dup`
discu]ia cu Tim. Nu voia s`-l r`neasc` \n vreun fel. Tim era
\ndr`gostit de ea [i va \ncerca din nou. Asta \i f`cea lucrurile
cam grele la birou.
Guy, Guy, se gândi ea, unde e[ti tu dragul meu, acum?
Travers` strada cu ochii spre cerul f`r` nici un nor. Londra
era minunat` prim`vara. Gândurile i se \ndreptau bine\n]eles
spre Guy. Auzi o frân` puternic`, o lu` la dreapta, dar fu prea
târziu, se auzir` multe voci stridente, se dezechilibr`, apoi
soarele acela superb de aprilie disp`ru pentru ea.
Nu mai [tiu nimic dup` acel accident. Fu ridicat` pe bra]e,
cineva \i puse o hain` sub cap... se auzi sirena unei ambulan]e.
– Biata fat`... a murit...
– Cred c` este grav r`nit`....
– Atât de frumoas`...
– Unde o duce]i?
– La St. Gabriel.
114 DENISE ROBINS

{i Celia Hammond fu dus` \n aripa cea nou` a spitalului,

inaugurat` cu dou` zile \n urm` de chirurgul Guy Denver.

***

Guy Denver intr` \n budoarul so]iei sale [i puse un teanc

de facturi pe masa de toalet`. Frances era \ntins` pe sofa,
a[teptând s`-i vin` manichiurista, cu dou` tampoane reci
aplicate pe ochi, \mbr`cat` \ntr-un neglijeu negru cu garnitur`
de blan`.
– Ce dore[ti, Guy? \ntreb` ea.
– S`-]i dau facturile de dou`sute cincizeci de lire pentru
hainele tale, zise el, f`r` chef, [i s` insist s` le pl`te[ti de
urgen]`. Nu [tiu de ce \mi trimit mie facturile.
Frances ridic` privirea spre el de sub tampoane. {i ea \i
r`spunse la fel de indiferent`.
– Constat c` de câte ori intri aici, nu ai nimic pl`cut de spus.
– Nu mi se pare pl`cut s` fiu urm`rit de creditorii t`i, Frances.
Ea ridic` din umeri.
– {tiu cu to]ii c` tot ce cump`r este pl`tit de tine.
– Dar ai [i o sum` destul de generoas` ca venit, pe care te
str`duie[ti s-o dep`[e[ti mereu, cu toate c` a crescut mult \n
ultimul timp. Nu \n]eleg de ce a mai trebuit s`-]i cumperi \nc`
o cap` de zibelin`...
– Ce faci, Guy, \mi repro[ezi toate fleacurile?
Guy o privi, incapabil pentru moment s` dialogheze cu ea.
Nu-[i mai expusese atât de deschis sentimentele fa]` de so]ia
sa, mai ales fa]` de caracterul ei mercantil...
TRISTE}E 115

De multe ori se \ntrebase cum este posibil ca un b`rbat

\ndr`gostit s` fie atât de orb... Cândva crezuse c-o iubea pe
aceast` femeie. Când Frances \l p`r`sise pentru acel Poiret,
fusese distrus. Acum realiz` c` n-o iubise niciodat`, c` n-o
cunoscuse, fusese atras doar de farmecul ei. Iar afec]iunea ei
fusese doar o urzeal` de minciuni. Acum \ncercau s` se
tolereze. Pe cât de dezgustat era el de ea, pe atât \l detesta
dac` nu chiar ura, ea. Frances sim]ea c` pierduse totul, pentru
c` el nu mai era sclavul ei, ca alt`dat`. Iar ea se str`duia s` afle
ceva compromi]`tor despre el, s`-i afle vreo infidelitate,
pentru a putea intenta ac]iune de divor].
Nu putea s` n-o compare cu Celia. Curajoasa, loiala Celia,
care punea fericirea lui mai presus de orice.
– Drag` Frances, nu v`d ce acuza]ii mi-ai putea aduce. Nu
sunt lipsit de generozitate, dar exist` limite chiar [i pentru
bugetul meu. Nu cred c` trebuie dep`[it. ~sta este unul din
principiile mele.
– La naiba cu principiile tale! M-am s`turat de ele! izbucni
Frances, iar furia \i urâ]i teribil chipul.
Guy ie[i din \nc`pere. Nu mai suporta mirosul floral, greu,
din camera ei. Frances primea buchete mari de flori de la
diver[i admiratori [i folosea un parfum fran]uzesc foarte greu.
Nimic nu-l mai atr`gea la ea.
Frances \l strig` s` se \ntoarc`.
– Unde pleci atât de gr`bit?
– La spital, am \ntârziat deja.
– Te-ai \nsurat cu spitalul?
– Prefer s` stau mai mult timp acolo, decât \n atmosfera
ap`s`toare din aceast` cas`.
116 DENISE ROBINS

– Aprinde-mi ]igara, mai bine decât s` vorbe[ti aiurea. Guy

execut` ce i se ceruse, pentru ca s` poat` pleca mai repede.
{tia c` Frances f`cea totul pentru a-l re]ine [i a-l enerva. N-ai
f`cut eforturi s` redevii so]ul iubitor de alt`dat` de când ai
revenit dup` escapada din timpul inunda]iilor...
– Frances, nu are rost s` mai discut`m...
– Cred c` e[ti \nc` \ndr`gostit de individa aceea...
Guy fu pe punctul de a-i spune lui Frances ce gândea
despre ea, dar asta ar fi \nsemnat iar`[i o scen` insuportabil`.
De fapt, pe Frances o interesa dac` el se mai vedea cu Celia.
Se \ntoarse [i ie[i din cas`. {oferul \l duse la spitalul St.
Gabriel. Se surprinse tr`gând nervos din pip`, singura care-l
calma \n astfel de situa]ii.
Ziua frumoas` de prim`var` nu-l mai \ncânt` ca alt`dat`.
|ncordarea din ultimele luni, munca asidu`, triste]ea c` nu
putea fi cu Celia [i mai ales c` nu va putea fi niciodat` cu ea,
\l f`cuser` s` piard` \n greutate, s` se simt` sl`bit. Nici la Celia
nu mai avusese timp s` se gândeasc` prea mult. Dac` [i-ar lua
concediu, unde s-ar putea duce? Cu Frances nu putea pleca,
iar dac` s-ar duce singur n-ar face decât s` se gândeasc` la
Celia.
Se gândise adesea s` se duc` iar \n districtul Fen, s`
\nchirieze casa \n care st`tuse cu Celia. Acea cas` \l atr`gea ca
un magnet. Era locul \n care se sim]ise foarte bine, \n care
fusese el \nsu[i [i aflase ce bine era s` ai al`turi o femeie ca
Celia.
Da, s` zicem c` s-ar \ntoarce acolo; ar putea suporta s` stea
singur \n casa aceea? Nu i-ar fi necesare eforturi
TRISTE}E 117

supraomene[ti ca s` nu trimit` [oferul s-o aduc` pe Celia? Iar

dac` totu[i \l trimitea, ea l-ar fi refuzat, din prea mult`
dragoste pentru el.
Ajuns la spital, intr` imediat \n probleme. Asistenta [ef` \i
spuse c` avea dou` opera]ii urgente; o tân`r` accidentat` [i o
opera]ie de apendicit`.
Porni spre sala de opera]ii, dar la un moment dat, trebui s`
se dea la o parte pentru a face loc c`ruciorului care transporta
prima pacient`. V`zu cu coada ochiului capul unei tinere
blonde [i ni[te tr`s`turi prea bine cunoscute. Inima \ncepu
s`-i bat` tare, s`-i sparg` pieptul. Cuno[tea atât de bine acele
tr`s`turi, pe care le s`rutase de atâtea ori, pe care nu [i le
putea scoate din minte, la care visa mereu... Da, era Celia, alb`
ca o coal` de hârtie, z`când incon[tient`, la fel cum era [i \n
acea noapte când o salvase din ma[in` la inunda]ii.
Intr` dup` brancardieri \n sala de opera]ii. Anestezistul \l
salut`, dar el nici nu-i r`spunse, pentru c` nu-[i putea lua
ochii de la draga lui Celia.
Era un adev`rat [oc pentru el s` afle c` prima opera]ie de
ast`zi era chiar Celia, femeia pe care o iubea, care-i ocupase
toate gândurile de atâtea luni. Ce se \ntâmplase cu ea? Ceru
imediat detalii \n privin]a accidentului. Sora [ef` \i spuse c`
tân`ra fusese r`nit` la bra], [i trebuia operat` de urgen]`, altfel
risca s`-l piard`.
Pentru moment, Guy se \ntreb` dac` era bine s-o opereze
el. Dac` nu cumva sentimentele personale vor \mpieta asupra
activit`]ii profesionale. Dar imediat mintea i se limpezi. Sigur
118 DENISE ROBINS

c` el trebuia s-o opereze! Nu avea \ncredere \n nimeni

altcineva! Numai el putea s` redea func]ionalitatea bra]ului
Celiei!
Se \ndrept` spre masa de opera]ii, \[i puse m`nu[ile,
b`t`ile inimii i se mai potolir` [i privi din nou acea figur`
frumoas`, aflat` pe masa de opera]ie, c`reia anestezistul \i
aplicase masca la gur` [i nas. Sim]i imediat miros de eter.
Asistenta expuse bra]ul Celiei. Opera]ia fu un alt triumf,
care se ad`ug` la lunga lui list`. Cei care asistaser` nu-l
v`zuser` niciodat` atât de d`ruit. Opera]ia fusese delicat`, de
fapt \nsemna reconstituirea nervilor, \ndep`rtarea
fragmentelor de os, gref` de piele. Poate dac` n-ar fi operat-o
el, Celia n-ar mai fi putut s`-[i mi[te vreodat` bra]ul.
Nu avea de suferit consecin]ele acestei opera]ii, \n schimb
el fu acela care le resim]i cel mai mult. Pentru prima oar` \n
cariera sa de chirurg \[i pierdu cuno[tin]a dup` ce termin`
opera]ia. Cei prezen]i \l prinser` \n bra]e, apoi \l \ntinser` pe
un pat din salonul asistentelor. |i d`dur` s` bea o gur` de
brandy [i se trezi numaidecât, ru[inat de ce se \ntâmplase.
O chestion` pe sora [ef` \n privin]a accidentului a c`rui
victim` fusese Celia. Aceasta [tia doar c` numele pacientei este
Hammond, c` a fost accidentat` \n Bayswater [i c` lucra
undeva pe strada Cockspur, la un birou. Sunase imediat [eful
ei, un domn Madden, care ceruse s` fie transferat` \ntr-un
salon privat, s` aib` telefon. Mai spusese c` el va pl`ti
spitalizarea domni[oarei Hammond.
Probabil acesta era prietenul despre care-i vorbise Celia.
Sim]i, desigur, o gelozie cumplit`. Acest Madden era
TRISTE}E 119

\ndr`gostit de Celia! Dar \[i elimin` imediat teama aceasta din

minte. Celia nu se schimbase; era \nc` a lui.
– Unde a]i dus pacienta? o \ntreb` pe sora [ef`.
– |n salonul 14.
– M` duc s` verific cum se simte; m` intereseaz` \n mod
deosebit acest caz.
|n sfâr[it, era singur cu Celia!
Storurile erau l`sate, pentru a st`vili soarele acela puternic.
V`zu figura palid` a iubitei sale. Biata Celia! Cum ajunsese s` fie
victima unui accident? De ce-i d`dea soarta o lovitur` dup` alta?
Deodat`, ea se mi[c` \ncet, apoi gemu. Guy se aplec`
asupra ei.
– Celia, iubita mea!
Genele ei lungi fluturar` o clip`. Era ame]it`, dar \l
recunoscu [i [opti:
– Oh, Guy!
– Sunt aici cu tine, iubito!
Cea]a se ridic` \ncet de pe ochii Celiei. |ncepu s` simt`
durere, \n bra]ul drept, o durere acut`. |l recunoscu pe
b`rbatul aplecat asupra ei. Apoi \[i aminti cum ie[ise din
birou, accidentul... ni[te mesaje de la Tim... dar de ce se afla
Guy aici?
– Guy, iubitul meu, murmur` ea ame]it`.
– O, Celia, iubito, ce ne[ans`....
– O s`-mi revin. Dar tu... de ce e[ti aici? De unde ai aflat?
– Iubito, e[ti \n spitalul \n care lucrez. Eu te-am operat.
Printr-un miracol ai ajuns pe mâna mea. Acum sunt sigur c` te
vei putea folosi de acest bra], aproape ca \nainte.
120 DENISE ROBINS

– Asta \nseamn` c` voi mai avea \nc` o cicatrice care s`-mi

aminteasc` de tine...
Guy se aplec` [i o s`rut` pe frunte.
– Ai dureri mari, iubita mea?
– Suportabile.
– O s` chem asistenta s`-]i fac` un analgezic... Nu vreau s`
suferi...
Ea \ncerc` s`-i zâmbeasc`.
– Te voi \ngriji, Celia, se va face pentru tine tot ce este
posibil, \n acest spital. Bine c` ai ajuns aici!
– Guy, cred c` te-am chemat cu for]a gândului... M` mai
iube[ti?
– Mai mult ca orice pe lume, dragostea mea.
– {i eu simt la fel...
– Pentru mine este prea dureros s` te v`d z`când pe acest
pat de spital, iubito...
– S` fii prudent, Guy! S` nu la[i s` ghiceasc` cineva...
p`ze[te-]i reputa]ia...
– Tot la binele meu te gânde[ti, iubito?
– La cine m-a[ putea gândi?
– Celia, tu nu e[ti o femeie ca toate celelalte, e[ti un \nger!
Mi-a[ da [i via]a s` te [tiu fericit`!
– Via]a mi-a oferit fericirea de a te \ntâlni [i iubi... A meritat
durerea, accidentul...
Guy ar fi vrut s-o prind` \n bra]e, s-o strâng` la piept. Dar
n-o putea face, se auzeau pa[i. Celia avea dreptate, trebuia s`
fie atent. Era medic... avea o carier`... pe Frances...
Asistenta intr` \n salon.
TRISTE}E 121

– Scuza]i-m`, domnule doctor, a sosit un domn care vrea

s-o vad` pe miss Hammond.
– Cred c` este Tim. Nu vreau s`-l v`d \nc`.
– Transmite-i acest mesaj, sor`, zise Guy.
– A[ putea s` v` spun ceva, domnule? insist` aceasta.
– Desigur.
Dup` ce asistenta \l f`cu atent c` trebuia s`-i administreze
sedativul, Guy o privi lung pe Celia, apoi se for]` s` i se
adreseze ca oric`rui pacient.
– Voi reveni mâine diminea]`, miss Hammond. Asistenta \]i
va administra ceva s` dormi.
– Mul]umesc, [opti Celia.
Dup` plecarea lui Guy, ea r`mase singur` cu durerea, mai
suportabil` acum, când [tia c` el o va \ngriji. Era totu[i
minunat c` se afla aici sub grija lui.
O alt` asistent` \i spuse lui Guy c` domnul Madden insista
s-o vad` pe miss Hammond [i c` nu-l putea convinge s`
plece.
– O s`-i spun chiar eu c` n-o poate vedea acum, zise Guy.
Guy se trezi \n fa]a unui tân`r \nalt, nervos, care m`sura
holul cu pa[i mari.
– Sunte]i medicul care a operat-o pe miss Hammond? se
n`pusti el spre Guy.
– Da, eu am operat-o, acum câteva ore.
– Se simte bine?
– Acum, da. Bra]ul i-a fost strivit, dar cred c` am f`cut o
opera]ie bun`.
122 DENISE ROBINS

– Are dureri mari?

– Asistenta tocmai i-a administrat un calmant [i nu mai
simte prea mult acum.
Tim Madden oft`.
– Slav` Domnului! Acum pot respira din nou. Numele meu
este Tim Madden, sunt un vechi prieten al domni[oarei
Hammond.
– Eu sunt Guy Denver.
– Guy... repet` Tim; acel Guy?
– Da.
– Acel doctor care a salvat-o pe Celia la inunda]ii?
– Da, eu sunt acela, zise Guy.
– O! exclam` Tim.
Se privir` o clip`, ca doi rivali la iubirea aceleia[i femei.
Guy se gândea c` b`rbatul din fa]a sa nu p`rea un om r`u,
[i mai ales era foarte \ndr`gostit de Celia.
Tim se gândea:
„A[adar, acesta este b`rbatul c`s`torit pe care-l iube[te
Celia. Cel care st` \ntre noi. Este inteligent... atr`g`tor... dar la
naiba cu el! Ce drept are asupra unei femei, cu care nu se
poate c`s`tori?“
Guy vorbi primul.
– Miss Hammond v-a vorbit de mine?
– Da, zise Tim, scurt.
Guy nu se mai sim]i \n largul s`u, ne[tiind ce spusese Celia.
Se sim]i dintr-o dat` cuprins de o triste]e amar`. Era disperat.
Celia avea dreptul la un b`rbat tân`r, de succes, cum era cel
TRISTE}E 123

din fa]a lui. El nu-i putea oferi nimic. Tim o putea vedea
mereu. Celia va sfâr[i c`s`torindu-se cu el, nu \nc`pea nici o
\ndoial`.
Guy \ncepu s` aib` o senza]ie ciudat` de ame]eal`, pe care
n-o mai sim]ise de mult. Se gândi c` era mai bine s` se duc`
acas`, s` doarm` pu]in, s` fie \n form` pentru a doua zi. Avea
din nou o opera]ie dificil`, opera un membru al familiei
regale. Trebuia s` fie foarte atent, pentru c` un succes i-ar fi
putut aduce un titlu de noble]e. Sir Guy Denver! Lui Frances
i-ar pl`cea, dar pentru el nu \nsemna mare lucru. Ce insipid`
era via]a f`r` femeia pe care o iubea!
– M-am gândit s` v` spun, domnule Madden, c` miss
Hammond nu este \n primejdie, iar acum o s` v` rog s` m`
scuza]i, mai am câ]iva pacien]i de vizitat, zise el luându-[i
r`mas-bun.
Tim ar fi vrut s`-i spun` multe.... s-o lase liber` pe Celia,
mai ales, dar ce stranie coinciden]` c` fusese adus` tocmai \n
acest spital, \n grija lui!
– Când o s-o pot vedea pe miss Hammond?
– Mâine.
– Spune]i-i, v` rog, c` voi reveni mâine, zise Tim. I-am l`sat
[i ni[te flori la asistent`. O s`-i trimit [i ni[te fructe disear`. V`
mul]umesc foarte mult, domnule doctor, mai zise Tim, apoi
plec`.
Guy r`mase privindu-l [i se gândi: de ce nu sunt eu \n
locul lui, de ce nu am eu [ansa lui? O, Celia, niciodat` nu vei
fi a mea!
124 DENISE ROBINS

Dar \nainte de a p`r`si salonul, intr` o tân`r` slab`,

obosit`, prost \mbr`cat`.
– Cunoa[te]i cumva cazul Celiei Hammond? Cum se simte?
Tân`ra izbucni \n plâns. Duse o batist` la ochi, se vedea c`
plânsese foarte mult.
Guy ghici dintr-o dat` c` era Jan, prietena Celiei. O pl`cu
imediat, pentru dragostea pe care i-o purta lui Jan, [i grija fa]`
de ea.
– E[ti Jan Leith?
Jan \l privi cu ochii mari.
– De unde [ti]i?
– Am auzit multe despre tine.
– Cine sunte]i?
– Unul din chirurgii acestui spital. Am operat-o pe miss
Hammond acum câteva ore.
Jan nu insist` s`-i afle numele. Nu f`cu nici o leg`tur` \ntre
el [i doctorul pe care-l iubea Celia. |l prinse de bra] [i-l
\ntreb`:
– Domnule, v` rog, spune]i-mi c` este bine.
– Sigur c` este. Iar bra]ul [i-l va recupera total.
– Numai bra]ul i-a fost afectat?
– A mai avut câteva lovituri u[oare.
– Dar bietul ei cap?
– Nu, r`spunse Guy zâmbind. Capul [i fa]a nu i-au fost
atinse, din fericire. Numai bra]ul drept.
– Biata de ea! exclam` Jan. Domnule doctor, nu [ti]i ce fat`
bun` este! Merit` tot ce este mai bun pe lume.
 giannijollys
TRISTE}E 125

– {tiu, oft` Guy.

– Locuim \mpreun`, zise Jan, suflându-[i nasul violent.
– Te pot duce s-o vezi, o invit` Guy.
– Este un salon obi[nuit?
– Dup` opera]ie a fost mutat` \ntr-un salon privat, la
cererea domnului Madden.
– Este un foarte bun prieten al Celiei! zise Jan cu accentul
ei de Lancashire.
– Uite, acesta este salonul, dar s` nu stai prea mult, a fost
deja sedat`.
– Doar un minut! exclam` Jan, vreau s-o aud vorbind, altfel
nu pot dormi la noapte. Domnule doctor, a]i fost atât de bun
cu mine. Dumnezeu s` v` r`spl`teasc`! Cum v` numi]i?
– Guy Denver, zise el, [i plec` \nainte ca Jan s` mai apuce
s` spun` ceva.
– Guy Denver! repet` Jan. Dumnezeule!
Era iubitul Celiei! Cum se \ntâmplaser` toate acestea? Cum
avusese Celia norocul de a fi adus` chiar la spitalul \n care
lucra el? Celia fusese sub \ngrijirea lui! Jan se \nfior`. Poate c`
nu era totul chiar a[a de bine, dac` ajunsese din nou sub
influen]a acestui b`rbat, care, c`s`torit fiind, nu-i era de nici
un folos. Jan v`rs` câteva lacrimi pentru biata Celia, c`reia
via]a \i jucase din nou o fest`. {i tocmai când \[i aflase
oarecum lini[tea, reg`sindu-l pe Tim Madden! Jan vedea
apari]ia lui ca pe o catastrof`.
Intr` pe vârfuri \n salonul Celiei. Fu pu]in speriat` de
atmosfera aceea de spital, de mirosul de dezinfectant, de eter
[i r`mase f`r` grai v`zând-o pe Celia \n acel pat mare [i alb. Cu
toate acestea, \naint` spre prietena sa.
126 DENISE ROBINS

Celia, care era deja sedat`, deschise ochii cu oarecare dificultate.

– Guy, murmur` ea.
Jan trase aer \n piept. A[adar, numele b`rbatului era pe
buzele ei. La naiba!
– Sunt eu, Jan, draga mea.
Celia deschise ochii cu foarte mare greutate.
– Bun`, Jan.
– Te sim]i bine, draga mea?
– Da... foarte bine.
– Cât vei sta aici, draga mea prieten`?
– Doctorul spune c` o s`pt`mân` sau dou`...
– Mda, se \nfurie Jan. Mi se pare cam ciudat. O s` profite
de ocazie, s` nu se mai dezlipeasc` de patul t`u!
– O, Jan, ai aflat?
– C` este aici? Abia m-am desp`r]it de el.
– }i-a pl`cut Guy?
– Nu mi-a displ`cut, dar.... la ce bun?
– Te rog, Jan, nu-mi ]ine predici acum, zise Celia. N-o s`-l
v`d prea mult. Las`-m` s` fiu fericit` cât mai pot fi.
– {i florile astea frumoase cine ]i le-a trimis?
– Tim, zise Celia cu un efort.
Chiar dac` o iubea mult pe Jan, Celia ar fi vrut s-o vad`
plecat`. Nu mai voia s` se gândeasc` la Tim, ci numai la Guy.
Cu chipul lui \n minte, c`zu \ntr-un somn adânc.
– Biata mea copil`, murmur` Jan.
Jan ie[i din salon, mai ales pentru c` lacrimile \ncepuser`
s`-i br`zdeze fa]a [i sim]ea nevoia s`-[i sufle nasul cu putere.
 Capitolul 8

Una dintre asistentele din schimbul de noapte afl` c`

pacienta din salonul 14, era chiar tân`ra despre care scriseser`
ziarele c` fusese prins` de inunda]ii cu doctorul Denver.
Asistenta avea o memorie foarte bun`. Pe vremea
inunda]iilor, tot spitalul vuise de vestea c` vestitul lor chirurg
se afla prins de inunda]ii, undeva \n ]inutul Fen. Nimeni
altcineva nu-[i amintise de numele fetei men]ionat cu acea
ocazie, dar aceast` asistent` [i-l aminti. {i dac` tot [i-l aminti,
umplu [i spitalul cu aceast` informa]ie. Asistentele \ncepur`
imediat s` bârfeasc` dar nu pentru a-l leza \n vreun fel pe Guy,
pe care-l pl`ceau toate, ci mai ales la adresa so]iei lui, care le
displ`cuse la diversele ac]iuni de caritate organizate \n spital,
unde Frances venise prea elegant`, arogant` [i plin` de sine.
Trecur` totu[i vreo zece zile pân` când bârfele ajunser` la
urechile Celiei. |n zilele care trecuser` f`r` s` [tie nimic,
fusese chiar fericit` al`turi de Guy, care venea la ea de câteva
ori pe zi.
128 DENISE ROBINS

Câteodat`, venind \n salonul ei, Guy g`sea acolo câte o

asistent` [i peste capul acesteia \i trimetea Celiei s`ruturi.
Tim Madden venea [i el zilnic \n vizit` [i putea face lucruri
care lui Guy \i erau refuzate. |i umplea salonul cu flori, reviste
[i c`r]i.
De multe ori, el \i spunea:
– Chiar dac` ai sc`pat ca prin minune dintr-un accident,
e[ti teribil de frumoas`, Celia. Iar aici nu m` po]i opri [i pot
spune cât te iubesc...
Bietul Tim! Pentru el, Celia nu sim]ea nimic, toate
sentimentele ei erau adresate lui Guy. Pentru el b`tea inima ei
nebune[te. Pentru el o trimisese pe Jan s`-i cumpre o c`ma[`
de noapte bleu cu dantel` care o f`cea s` arate [i mai
frumoas`, punându-i p`rul blond \n eviden]`.
Dar fericirea Celiei \n a[teptarea vizitelor lui Guy fu de
scurt` durat`. Veni [i ziua \n care sora care-i schimba
a[ternutul, de[ert` tolba cu nout`]i.
– Suntem atât de \nfiorate când v` vedem, miss Hammond.
Celia \i zâmbi.
– De ce?
– Ne gândim c` a]i stat atâtea zile \nchis` \n casa aceea cu
doctorul Denver!
Celia sim]i c`, pe moment, inima \nceteaz` s`-i bat`. Ro[i,
dar sora nu observ` pentru c` era aplecat` asupra patului.
– Toate asistentele \l ador` pe doctorul Denver. Este teribil
de atr`g`tor, nu crede]i? Mie a[a mi se pare. Cred c-a fost
minunat s` sta]i atâta timp cu el! Ce-a]i zis când v-au adus aici
la spital [i v-a]i rev`zut?
TRISTE}E 129

Din nou, t`cere. Celia, cu obrajii ca focul, \[i spuse c`

neprev`zutul \i jucase iar`[i o fest`.Toat` lumea [tia de ei
doi, a[a c`, \n curând, va afla [i Frances. Asta va \nsemna un
nou scandal. Cu cât p`r`sea spitalul mai repede, cu atât mai
bine!
Dup` plecarea asistentei, Celia \ncepu s` se gândeasc`.
Bra]ul mergea spre bine, durerea era neglijabil`. Cu o zi \n
urm`, când inten]ionase s` coboare singur` din pat, sim]ise
\ns` c` picioarele \i erau prea sl`bite s-o duc`. Nici la munc`
nu se putea \ntoarce, f`r` s`-[i poat` folosi bine bra]ul. Iar Tim
se oferise s-o trimit` la mare, undeva, s` schimbe aerul, dar nu
avea de gând s`-i accepte oferta.
R`m`sese \n spital doar pentru a-l putea vedea mai des pe
Guy, dar vorbele sorei de serviciu o puser` pe gânduri.
Trebuia s`-i spun` lui Guy ce aflase.
El veni la vizita de sear` [i v`zu c` se \ntâmplase ceva,
pentru c` era foarte deprimat`.
– Iubito, ce este cu tine? Ce te sup`r`?
– Trebuie s` p`r`sesc spitalul, Guy. {i \ncepu s`-i
povesteasc`. De fapt, el auzise aceea[i versiune, dar de la
Frances, care \n aceea[i diminea]` \i repro[ase:
– A[adar, femeia din timpul inunda]iilor este sub aripa ta!
El nu-i r`spunsese.
Dar acum sim]i c` trebuie s` dea glas disper`rii:
– O, Celia, de ce nu ne las` lumea \n pace?
– N-o vor face niciodat`, numele noastre sunt legate
datorit` acelui articol din ziar.
130 DENISE ROBINS

El se sim]i pierdut, a[a cum fusese \nainte de a o reg`si.

Celia izbucni patetic:
– Ce pot face, Guy? Suntem \ntr-o situa]ie disperat`.
El \ncepu s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari, cu umerii
l`sa]i, privind florile [i co[ul cu fructe aflat lâng` patul ei. {tia
de unde sunt. Tim Madden nu se l`sa, f`cea orice pentru ca ea
s` se simt` iubit`. Iar acum, paradoxal, Celia \i oferea lui toat`
dragostea, iar el nu putea nici s-o accepte, dar nici s-o
resping`.
– Cred c` totul ne este potrivnic, iubito, din nefericire.
Celia \l privi printre gene.
– Uneori simt c` nu mai pot \ndura.
– Nu spune asta, iubita mea. Tu e[ti mai puternic` [i
trebuie s` m` aju]i. Nu [tiu ce se \ntâmpl` cu mine, dar parc`
nu mai am putere s` lupt. Pentru numele Atotputernicului,
ajut`-m`, Celia!
– Nu-]i face grji din cauza mea, Guy.
– Celia, te ador [i niciodat` nu voi \nceta s`-mi fac griji din
cauza ta. Nu m` \n]elege gre[it, dar acest Madden cred c` este
sincer \ndr`gostit de tine. D`-i o [ans`!
Celia \i arunc` o privire de om h`ituit:
– Vrei s-o fac, Guy?
– Nu este normal s`-mi ceri mie acordul, Celia.
Ea \n]elegea perfect de bine ce se petrecea \n sufletul lui.
– Nu cred c` asta este dorin]a ta, Guy!
– Iubita mea, e[ti atât de tân`r`, ai toat` via]a \nainte. Iar
Madden pare un tip de treab`... o, la naiba!
TRISTE}E 131

Guy l`s` mâinile s`-i cad` de-a lungul trupului, ca un om

dezn`d`jduit.
Celia avu tendin]a de a-l trage spre ea [i a-l s`ruta. Era
minunat s` [tie c` Guy o iubea \ntr-atât \ncât s`-i cear` s` se
m`rite cu Tim, numai pentru a o [ti \n siguran]`.
Iar ea trebuia s`-l ajute s` treac` mai u[or peste durerea de
a o pierde.
– Guy, iubitule, pleac` acum [i nu mai veni la mine, te implor.
– Dac` a[a spui tu, Celia...
– {tii c` a[a trebuie s` fie...
– Da, draga mea, [tiu.
– Trebuie s` p`r`sesc imediat spitalul.
– Dar nu e[ti \ntremat` \nc`, Celia.
– Voi merge la pensiune, unde o voi avea pe Jan; m` va
ajuta [i Tim... voi face orice s` evit scandalul.
|n cele din urm`, el spuse cu capul l`sat \n jos, evitându-i
privirea:
– Foarte bine. Poate c` a[a trebuie s` faci.
Ea se sim]i cumplit. Celia sim]ea c` dac` ar mai r`mâne \n
acea \nc`pere, rezisten]a i s-ar diminua; era disperat`. Prima
lor desp`r]ire fusese grea, dar aceast` a doua desp`r]ire era [i
mai dificil`, pentru c` acum \l iubea [i mai mult.
Ultima \mbr`]i[are a lui Guy \i fu de asemenea interzis`,
pentru c` atunci când el o prinse \n bra]e, se auzi o b`taie
\n u[`.
– Intr`, zise Celia.
– Ave]i un vizitator, miss Hammond.
132 DENISE ROBINS

Intr` Tim Madden, cu un buchet imens de flori [i o cutie

de ciocolat`.
Celia se a[ez` \n pat [i se for]` s`-i zâmbeasc`.
Guy \i spuse:
– Am constatat c` e[ti mai bine, [i cred c` nu mai este nevoie
s` vin s` te v`d. Va trebui s` mai ]ii bra]ul bandajat \nc` o lun`.
Eu voi fi plecat atunci, a[a c` un coleg al meu ]i-l va scoate.
– Mul]umesc, murmur` Celia.
Guy Denver nu-i mai arunc` nici o privire. {tia c` toat`
via]a lui nu mai avea sens f`r` ea. |nchise u[a \n urma sa.
– Te rog s` iei chiar acum o ciocolat`, nu-mi place cum
ar`]i, interveni Tim.
Ea nu-i r`spunse. |nchise ochii [i-[i \ncle[t` din]ii.
Tim, care \n]elesese c` se \ntâmplase ceva \ntre Celia [i Guy
Denver, \ncerc` s-o fac` s`-l uite.
– Uite ce este, Celia. Cred c` nu are rost s` mai stai \n
spital. Te voi trimite \ntr-un sanatoriu, la Brighton sau la
Eastbourne. Voi lua leg`tura cu [eful lui Jan s` v`d, poate \i d`
un concediu, s` mearg` cu tine.
Celia era epuizat`, nu putea r`spunde nimic. Guy plecase
f`r` a o s`ruta la desp`r]ire. Ar fi vrut s` poat` plânge \n voie,
dar lacrimile refuzau s` vin`.
– O, Celia, nu mai fi atât de nefericit`! {tiu c` este din
cauza doctorului... de asta vreau s` te scot de aici... nu vei fi
de ajutor rela]iei voastre plecând de aici?
Insisten]a lui Tim \i smulse un r`spuns.
– Da, pe el \l va ajuta.
– Nu are rost s` v` mai \ntâlni]i, rela]ia voastr` nu are nici
un viitor.
TRISTE}E 133

– {tiu c`-i poate afecta reputa]ia, murmur` ea. Tim, nici nu

[tii cât de bine ar fi fost ca acel taxi s` m` fi ucis! Tim, nu mai
suport via]a asta! izbucni ea.
Tim o l`s` s` plâng`, apoi spuse:
– Nu mai vreau s` te v`d \n starea asta, Celia.
– Ai fost \ntotdeauna atât de bun cu mine, Tim!
– Ar fi mai bine s` te m`ri]i cu mine [i s` dai uit`rii rela]ia
cu Denver.
Ea nu r`spunse. Poate c` ar fi fost mai bine, doar [i Guy o
sf`tuise la fel. Lucrurile ar fi fost mult mai u[oare pentru ea,
dac` apar]inea unui b`rbat.
Tim profit` de t`cerea ei pentru a insista.
– Ce zici, Celia? Te mai gânde[ti? Nu este cazul s`-]i spun
aceste lucruri acum, dar se vorbe[te mult pe seama voastr` [i
dac` lumea ar afla c` te-ai logodit, s-ar pune cap`t bârfelor.
Da, era mai bine pentru ea dac` lumea o vedea ca pe
viitoarea so]ie a lui Tim Madden. Dar nervii ei erau acum
\ncorda]i la maximum [i nu se putea gândi decât la Guy, la
binele lui.
– Ei bine, dac` vrei s` ne c`s`torim, Tim, o vom face. Dar
trebuie s`-]i fi pierdut min]ile! {tii c` iubesc alt b`rbat... dac`
asta vrei, o voi face.
El ro[i, oftând, apoi u[urat c` ob]inuse ce-[i dorise mult
prea u[or. Profitase de moment.
– Iubito, nu te voi plictisi cu s`rut`ri; rela]ia noastr` va fi
platonic`, pân` când vei \ncepe s` m` vezi cu al]i ochi.
– Da, Tim, zise ea, apoi le[in` [i Tim alerg` s` aduc`
asistenta.
134 DENISE ROBINS

***

Din nefericire,Celia fu \n imposibilitate de a p`r`si spitalul

imediat a[a cum [i-ar fi dorit.
Dup` acel le[in, temperatura i se ridic`, iar doctorul de
gard` ceru s` i se desfac` ghipsul pentru c` bra]ul nu evolua
bine.
Un chirug tân`r numit Turner \i spuse Celiei pentru a o
\ncuraja:
– Doctorul Denver va veni s` v` vad` la prima or` mine
diminea]`.
Celia nu zise nimic. Tim plecase, dar ea nu uita c` reu[ise
s`-i smulg` promisiunea c` va deveni so]ia lui. C`zu \ntr-o
stare de apatie, mai ales acum c` bra]ul \i f`cea probleme. Se
sim]i mai bine când tân`rul chirurg p`r`si salonul ei. Cel pu]in
era singur` [i putea s` se gândeasc` nestingerit` la situa]ia ei.
|nchise ochii. Câte ore trecuser` de când plecase Guy? O, Guy
unde te afli acum? Cu so]ia ta, desigur, \ncercând s` ai o via]`
de familie normal`. O Guy [i tu suferi ca mine?
Sper c` nu, dragul meu. Vreau s` fii fericit, iubitule. Eu
te-a[ fi f`cut fericit, Guy nimeni nu te \n]elege mai bine ca
mine! Am fi avut o via]` minunat`! Suntem ca dou` jum`t`]i
care alc`tuiesc un \ntreg iubitule...
O, Guy, dragul meu, cât te iubesc! Nu pleca departe de
mine, Guy. R`mâi cu mine. O, de ce am sc`pat din inunda]ia
aceea?
TRISTE}E 135

Nu, nu trebuie s` gândesc a[a, \[i spuse ea. Dar sunt atât de
singur`, este atât de \ntuneric [i m` simt p`r`sit`, este atât de
greu f`r` tine, Guy..
|ntr-un târziu, adormi.
Diminea]a se trezi cu gândul la el, [tiind c` el va trebui
s`-i vad` bra]ul din nou. {i Guy intr` cu un chip tras,
anun]ând-o c` n-o va opera din nou.
– Nu mai rezist s` te operez din nou Celia, \i spuse el. De
aceea cred c` voi apela la doctorul Goring, un chirurg foarte
bun. Nu este cine [tie ce interven]ie... te vei restabili \n câteva
zile... dar nu mai pot face fa]` Celia.
– |n]eleg, murmur` ea.
Când Guy \[i scoase mâna din buzunar ea v`zu c` era
bandajat`.
– Ce s-a \ntâmplat, Guy?
– Nu am nimic la mân` draga mea, m-am bandajat pentru
ca s` pretextez c` nu pot opera.
– Nu vreau s` constitui motivul pentru care abandonezi
munca, iubitule.
– Patruzeci [i opt de ore de pauz` nu-mi vor face r`u.
– Pleci undeva?
– Cred c-ar fi mai bine s` plec; singur, desigur.
Ea \l privi cu tandre]e.
– Oh, Guy, [opti ea.
El izbucni:
– O, Celia, copila mea!
Obrajii Celiei ardeau de acum din cauza r`nii infectate.
136 DENISE ROBINS

– Ai dureri mari, iubito?

– Nu pot spune c` m` simt prea bine.
– Te vor opera la zece [i jum`tate, nu mai este mult. Ai
\ncredere \n Miles Goring, i-am spus c` e[ti o pacient`
special`.
– A[a este, Guy? [opti ea.
El mai privi \nc` o dat` chipul acela frumos cu p`rul blond
risipit pe pern`, ochii ei catifela]i [i duio[i...
– O dragostea mea numai dac` a[ putea avea grij` de tine!
Dac` n-ar trebui s` plec...
– Vreau s` [tii, Guy, \nainte de plecare, c` m` voi m`rita
cu Tim.
Guy care-i prinse mâna \n palmele sale o l`s` s` cad`.
Chipul lui suferi modific`ri din alb libid \n ro[u stacojiu. Ea
observ` modific`rile de pe figura [i lui strig`:
– Guy iubitule, a trebuit s` accept. M-a implorat, am
acceptat doar pentru tine, ca s` \nceteze toate vorbele pe
seama noastr`...
– Nu trebuie s` te m`ri]i cu Tim sau cu altul pentru a m`
proteja pe mine, iubito.
– Nu numai din cauza asta.
– Nu-l iube[ti, Celia, m` iube[ti pe mine.
– {tii prea bine c` te iubesc, Guy! strig` ea. Te divinizez
chiar! Dar pentru tine este bine s` m` m`rit cu Tim.
– Când mi te \nchipui \n bra]ele lui...
Guy \[i prinse capul \n mâini. Fusese cuprins de o
gelozie greu de st`vilit... dar pe care nu avea nici un drept
TRISTE}E 137

s-o simt`. Era mult mai mult decât putea suporta el, o iubea
prea mult pe aceast` Celia pentru a [i-o imagina \n bra]ele
lui Madden.
Sim]i o pornire nebun` de a o lua \n bra]e [i a o duce
undeva departe de lume, de via]`, unde s` fie singuri.
Cu lacrimi \n ochi, Celia \i spuse:
– Asear` ne-am \n]eles c` nu ne vom mai vedea, Guy. Nu face
lucrurile mult prea grele pentru mine, Guy, asta m` va ucide.
Vorbele ei \l readuser` la realitate. |[i putea suporta
propria-i durere, dar nu [i pe a ei. Nu avea dreptul de a fi
gelos. Celia f`cuse asta pentru el [i poate... pentru ea. Dar
poate era mai bine s-o [tie a altui b`rbat. Asta adâncea
pr`pastia dintre ei...
– Iart`-m`, iubito! Am avut un moment de sl`biciune. Dar
poate este mai bine a[a. Nu plânge, draga mea, te rog, nu
plânge.
Ea suspin`, disperat`.
– Nu-]i mai face probleme iubito. Transmite-i lui Madden
toate cele bune. Vreau s` fii fericit`. Asta m` va face s` pot
continua via]a asta lipsit` de orice bucurie....
– Nu are rost s` vorbim despre fericirea mea, Guy.
– Va trebui s` \ncerc`m s` ob]inem ceva de la via]` fiecare
\n felul s`u; eu voi pleca \ntr-o vacan]` mai mare de patruzeci
[i opt de ore, poate [i pentru a nu mai risca s` te v`d.
Se auzir` pa[i pe coridor. Celia se sim]i cuprins` de panic`.
|ntr-o clip` salonul va fi plin de asiatente, de doctori,
brancardieri care s-o duc` \n sala de opera]ii, iar Guy va
disp`rea. Izbucni \n lacrimi:
138 DENISE ROBINS

– O, Guy, o, Guy...
El se aplec` [i o prinse \n bra]e, dar se smulse imediat din
bra]ele ei.
– Te iubesc, te iubesc mai mult decât \mi iubesc via]a,
Celia, fii curajoas` [i fericit`...
Guy p`r`si \nc`perea, iar ea izbucni \n lacrimi.
Doctorul Miles Goring chirurgul care urma s-o opereze
veni la patul ei.
– Curând te vei sim]i bine. Nu-]i este team`, sper...
– Nu, zise ea.
{i se mir` ce-ar fi zis acel medic dac` i-ar fi spus c` [i-ar fi
dorit s` moar` \n timpul acelei opera]ii. Probabil c` omul ar fi
fost [ocat! Nu mai avea pentru ce s` tr`iasc`.
– Dumnzeuele! se rug` Celia. Ajut`-m` s` trec [i prin asta
f`r` s`-mi pierd min]ile!
 Capitolul 9

– Este minunat! exclam` Jan Leith. Ce \nseamn` s` ai bani!

Jan se afla cu Celia pe veranda unui mare hotel din
Brighton. Beau cafea [i priveau mul]imea de ma[ini care
trecea prin fa]a hotelului, ca [i oamenii care ie[iser` la
plimbare. Era s`pt`mâna Pa[telui, iar vremea era grovaz`.
Cerul era limpede f`r` nici un nor. Briza m`rii ajungea la ele.
Jan sim]ea bucuria de a fi cu prietena ei, uimit` de ce
puteau face oamenii cu bani. Tim ob]inuse pentru ea un
concediu al`turi de Celia. O vacan]` de vis.
Ast`zi Celia ar`ta minunat; pe umeri avea o cap` de hermin`,
iar p`rul ei blond minunat era proasp`t coafat. Jan primise [i ea
o sum` de bani cu care s`-[i cumpere tot ce-[i dorise.
Dar Celia nu \mp`rt`[ea entuziasmul ei. Banii nu puteau
face o femeie fericit`, \n accep]ia ei. Numai cel pe care-l iubea
din tot sufeltul ar fi putut face asta. Dar cu cât Tim \i oferea
mai mult, cu atât mai jenat` se sim]ea... nu avea voie s`
accepte darurile lui Tim...
140 DENISE ROBINS

Se sim]ea mai bine, acum; trecuser` dou` s`pt`mâni de la

cea de a doua opera]ie. Bra]ul ei era \nc` \n ghips, dar se
vindeca, iar doctorul Goring o asigurase c` nu vor mai fi
complica]ii.
La \ntoarcere, nu vor mai reveni la pensiunea aceea
s`r`c`cioas`, a[a hot`râse Tim. F`r` s-o mai consulte, el
\nchiriase pe numele ei un apartament mic dar elegant, lâng`
Hyde Park. Acolo urma s` locuiasc` ea cu Jan pân` la c`s`toria lor.
– {i dup` aceea voi r`mâne ca menajer`? glumi Jan. M-am
s`turat de bl`nuri [i de mânuirea lor [i sunt o foarte bun`
buc`t`reas`.
La care Tim r`spunsese:
– Nu este o ideea rea! O vom relua dup` c`s`torie.
Tim o admira pe Jan, pentru devotamentul ar`tat Celiei.
Când o l`s` pe Celia \n grija ei [tiu c` era persoana cea mai
indicat`.
Dar Celia gândindu-se la c`s`torie nu vedea decât imagini
sumbre. Cum s` se poat` c`s`tori cu dragul ei Tim? Cum s` se
afle \n bra]ele lui când \i apar]inea trup [i suflet lui Guy
Denver? Nu [tia unde se afla Guy sau ce f`cea, disp`ruse din
nou. Cu toate acestea, \n pofida barierei care se ridicase din
nou \ntre ei, Guy se afla mereu al`turi de ea... \[i amintea
mereu expresia ochilor lui... inflexiunile vocii lui.
Cum s` se poat` m`rita cu Tim? Era con[tient` c` se afla
\ntr-o situa]ie f`r` ie[ire \ntr-o capcan` pe care [i-o \ntinsese
singur`.
– Celia! o chem` Jan.
Dar ea cu gândul al Guy n-o auzi.
TRISTE}E 141

– Ei, Celia, revino din visare!

– Ce minunat este acest apus de soare, Jan, murmur` ea,
gândindu-se: oare [i Guy \l admir` \n clipa asta? Unde se afl`
oare? Ce face? Cum se simte? O, dragul meu Guy, te gânde[ti
la fel de mult la mine?
Celia privi cu triste]e spre mâna pe care purta inelul de
logodn` d`ruit de Tim. Avea \n mijloc un rubin, piatra ei
preferat`, \nconjurat de diamante. Montura era de platin`; dar
curând locul acestui inel va fi luat de verigheta care o va lega
pe vecie de Tim. Acesta gr`bise c`s`toria; o anun]ase c` \n
iunie dup` ceremonie o va duce \n sudul Fran]ei. Ce tragedie!
Oare Guy ce sim]ea?
– Uit`-te pu]in aici, Celia! exclam` Jan. O doamn` din
\nalta societate cu prietenul ei! Ce elegant` este!
Celia se uit` pe fereastr`. Chiar aproape de ele oprise un
Mercedes Benz, la intrarea \n hotel. {oferul un b`rbat \nalt
sigur englez, deschise portiera unui tân`r care cobor\ apoi
ajut` o doamn` foarte elegant` care purta violete la haina de
zibelin` s` coboare.
– Unde am mai v`zut chipul acesta? se \ntreb` Celia.
Apoi femeia ridic` \ncet capul de parc` ar fi vrut s` se
conving` c` este privit` [i Celiei \i fu de ajuns.
– Dumnezeule! exlam` ea.
– Ce este?
– Femeia este so]ia lui Guy!
– Ca s` vezi! exclam` Jan cu accentul ei inconfundabil.
Chiar doamna Denver?
 giannijollys
142 DENISE ROBINS

– Exact zise Celia care nu voia s` fie recunoscut` de

Frances Denver. Inima \ncepu s`-i bat` tot mai tare [i p`li
brusc. Cine era b`rbatul care o \nso]ea pe Frances? Cumva
Paul de Poiret? Ma[ina avea num`r fran]uzesc. Oare Guy [tia
de aventura cea mai recent` a so]iei sale?
Jan observ` c` prietena ei era foarte afectat` de apari]ia
so]iei lui Guy.
– Ce-ar fi s` te odihne[ti pu]in \nainte de sosirea lui Tim?
zise Jan.
Celia se ridic`.
– Da, cred c` a[a am s` fac.
Cu toate acestea \n holul hotelului, Celia, care abia \[i
scosese ochelarii de soare era cât pe ce s` dea peste Frances.
Aceasta o privi f`r` interes pe tân`ra blond`, dar apoi dup` ce
trecu de ea se opri amintindu-[i de unde o cuno[tea.
– Ei, iat-o [i pe eroina noastr` din timpul inunda]iilor!
Celia nu r`spunse nimic, fiind puternic marcat` de durerea
zilelor de când se desp`r]ise de Guy. Tot Frances continu` s`
vorbeasc`.
– Stai aici?
– Da, zise Celia, apoi i-o prezent` pe Jan: este prietena mea
miss Leith.
– Se pare c` trebuie s` te felicit pentru logodn`, zise
Frances. Ai f`cut-o la momentul potrivit.
– Ce vre]i s` insinua]i?
– Nu insinuez nimic, drag`. A fost o remarc`. |n lumea
medical` numele t`u este tot mai des legat de al so]ului meu.
Celia ro[i. Aceast` Frances Denver [tia s` fie cea mai
nesuferit` dintre femei!
TRISTE}E 143

Frances se bucura din plin de postura jenant` \n care o

pusese pe Celia. N-o mai interesa Guy pentru c` reap`ruse
Paul, de care era la fel de \ndr`gostit`. Iar acum când revenise
dup` o lung` absen]` [i el p`rea \ndr`gostit. Cu toate acestea
Frances nu era sigur` c` ar fi vrut s-o [tie divor]at`.
– Desigur, numele voastre sunt legate de acela[i scandal.
Acesta nu v` \nceta nici dup` ce te vei c`s`tori.
– Sper doamn` Denver c` toate bârfele nu vor afecta
renumele doctorului Denver. N-ar merita asta.
Frances f`cu o grimas`.
– Draga mea eu nu [tiu mare lucru despre aventura ta cu
so]ul meu, a reu[it s-o ascund` de minune.
Celia \[i pierdu controlul. Cum \ndr`znea aceast`
adulterin` s` fac` astfel de insinu`ri? Ura aceast` discu]ie, o
ura pe Frances Denver!
– {tiu foarte bine c` mai p`stra]i leg`tura, continu` Frances.
Palid`, Celia reu[i s` spun`:
– Este o minciun`! Urmeaz` s` m` c`s`toresc Tim Madden!
– Dar trebuie s` recuno[ti c` pân` de curând ai fost cu
so]ul meu!
– Nu recunosc nimic, doamn` Denver [i nu v`d rostul
continu`rii acestei conversa]ii stupide.
Frances ridic` indiferent` din umeri.
– S` nu-]i \nchipui c`-mi pas`! Am alte interese, nu v`d de
ce ar trebui s` stau cu bra]ele \ncruci[ate s` a[tept ca Guy s`-[i
aminteasc` de mine. Po]i s`-i telefonezi dac` dore[ti, dar f`-o
discret [i nu-l mai nec`ji spunându-i c` m-ai v`zut aici cu
Poiret. Pentru el sunt la o m`tu[` bolnav`!
144 DENISE ROBINS

Frances plec` l`sând-o pe Celia teribil de zdruncinat`.

Cum putea aceast` femeie s` renun]e la orice dram de
decen]`? Nu \n]elegea c`-i poate afecta cariera lui Guy?
Cu aceast` femeie abject` Guy era legat prin c`s`torie [i
trebuia s` tr`iasc` al`turi de ea tot restul vie]ii.
Celia porni spre lift cu gândurile \n deriv`. Cuvintele lui
Frances redeschiseser` vechea ran` din sufletul ei. Nici nu se
gândea la Tim. Nu putea decât s`-l comp`timeasc` pe Guy s`
se \ntrebe ce reac]ie ar fi avut dac` ar fi aflat c` Frances reluase
leg`tura cu Poiret. Era prea trist s`-[i \nchipuie c` o femeie se
putea comporta precum Frances! |n[elând un b`rbat ca Guy!
Spunându-i c` se afla la o m`tu[` bolnav`! Oricine o putea
vedea la Brighton; oricine \i putea spune lui Guy. Dar probabil
c` n-ar face-o ci l-ar comp`timi \n secret. Iar eu \l ador, se
gândi Celia. Nu este corect.
– Ce tupeu are individa asta! zise Jan. Nu se teme c`-i vei
spune so]ului ei?
– {tie prea bine c` n-a[ face nimic ca s`-l sup`r.
– Dac` [i-a reluat rela]ia cu Poiret poate va divor]a de
doctorul Denver, zise Jan.
– Dumnezeule! Numai dac` s-ar \ntâmpla a[a !
Jan se ridic` [i veni spre ea \ngrijorat`.
– Ascult`-m` draga mea. Dac` mai ai speran]e ca doctorul
s` r`mân` liber trebuie s` spui asta lui Tim. N-ar fi cinstit. Nu
este bine.
Celia \ncepu s` plâng` dezn`d`jduit`.
O, Jan, n-a[ vrea s`-l dezam`gesc pe Tim. Dar niciodat` nu
mi-am dorit s` m` logodesc cu el. Am \ncercat s`-l iubesc, dar
TRISTE}E 145

Dumnezeu [tie c` n-am reu[it. Nu-l pot da uit`rii pe Guy!

Dac` France Denver \i cere divor]ul lui Guy, iar eu m` complic
c`s`torindu-m` cu Tim, asta m-ar distruge. {i pe el.
– Biat` copil`! {tiu cât \]i este de greu! Dar ce va spune Tim
când va vedea c-ai plâns din nou? Nu te l`sa influen]at` de
vorbele femeii acelea!
– Doamne ce \ncurc`tur` este via]a mea! Simt c` nu mai
rezist, Jan!
– Dac` sim]i c` nu vei putea fi o so]ie bun` ar fi bine s`-i
spui lui Tim, Celia!
Celia ridic` spre prietena sa o privire disperat`.
– Voi vorbi azi cu el. |i voi spune toate gândurile mele. Dar
dac` rup acum logodna cu Tim, acea femeie poate readuce \n
prim plan scandalul legat de Guy [i de mine.
– Da, este posibil, dar ce poate spune concret despre voi?
Nimic.
Sun` telefonul.
Jan, care ridicase receptorul, \i spuse:
– Te a[teapt` Tim \n holul mare.
Celia \[i [terse lacrimile.
– Nu-i spune nimic deocamdat`, cât e[ti atât de confuz`,
Celia. Nu da cu piciorul norocului t`u cu Tim din cauza
vorbelor acelei femei.
 Capitolul 10

Imediat ce-o v`zu pe Celia, Tim [tiu c` se \ntâmplase ceva.

Era la fel de frumoas` ca totdeauna cu toate c` avea ochii ro[ii
de plâns. Celia \i evita privirea.
– Ce ]i s-a mai \ntâmplat, iubito?
Ea \ncerc` un zâmbet.
– Nimic, am stat prea mult la soare, atâta tot, r`spunse ea
amintindu-[i de sfatul lui Jan.
Tim era disperat de \ndr`gostit de ea. Spera c` \ntr-o bun`
zi Celia se va \ntoarce spre el, va avea ochi pentru el [i-l v`
r`spl`ti pentru devotament. Dar tot mai frecvente erau
situa]iile \n care vedea c` lucrurile nu st`teau deloc a[a. Ba
chiar dimpotriv`. Celia \l iubea pe doctor. Cum putea totu[i o
femeie atât de sensibil` ca ea s` ascund` atâta disperare, atâta
triste]e?
F`cuse cu mult` convingre [i bucurie tot ce f`cuse pentru
ea \n ultimul timp. Era mândru de Celia, iar acum era o tân`r`
elegant` dup` care \ntorceau capul to]i b`rba]ii.
TRISTE}E 147

– Am venit s` te scot la o mic` plimbare, zise el brusc.

Ea \ncepu s` râd` for]at.
– Nu am dispozi]ia necesar`.
– M-am s`turat! exclam` Tim. De toate...
– Este o zi atât de frumoas` de primavar`, cum po]i spune asta?
– Mai ales când am o f`ptur` \ncânt`toare al`turi! Dar m`
superi tare Celia!
– Nu vreau s` te sup`r, Tim!
– {i totu[i o faci, pentru c` observ cum m` prive[ti ast`zi
sunt con[tient c` nu vom avea o via]` \mpreun` a[a cum
mi-am dorit! Dar s` ne bucur`m de peisajul acesta minunat,
zise Tim, s` uit`m c` lumea nu este dreapt` cu mine.
– Dragul meu, nu suport s` te v`d \n starea asta! Celia privi
mâna pe care purta inelul de logodn` cu disperare.
– Dac` m-ai iubi pe mine [i nu pe doctor, lucrurile ar sta
altfel. Celia, realizezi c` de[i suntem logodi]i de o lun` nu
m-ai l`sat niciodat` s` te s`rut?
Celia ro[i, sim]i c` nu are aer.
– {tiu, dar ai fost foarte r`bd`tor.
– Dar situa]ia asta nu poate continua, iubita mea.
– Te-am dezam`git, [tiu, zise ea.
– Nu vorbi de parc` ai fi comis o crim`. Nu te po]i for]a s`
iube[ti pe cineva, asta \mi este [i mie clar acum.
– Tim, ]in foarte mult la tine [i-]i sunt recunosc`toare...
– {tiu asta, dar nu am nevoie de recuno[tin]`. Eu te iubesc
Celia. Vei sim]i [i tu vreodat` dragoste pentru mine?
Ea t`cu. Venise [i clipa acestei discu]ii nepl`cute. Dar ce
rost avea s` sfâr[easc` \ntr-o c`s`torie f`r` dragoste? Avea
148 DENISE ROBINS

dou` alternative; s`-i spun` c` nu-l va putea iubi niciodat` [i

s`-i \napoieze inelul, sau s` se for]eze s` par` \ndr`gostit` de
el, lucru imposibil.
Pe ea n-o interesa decât Guy. Ce ar \nsemna pentru el dac`
rupea logodna cu Tim?
Se sim]i cuprins` de disperare.
– Ce-am putea face pentru ca lucrurile s` fie bune [i pentru
tine, Celia? \ntreb` Tim. Gânde[te-te doar la tine. Ce-]i
dore[ti? R`spunde-mi cinstit, pentru numele lui Dumnezeu!
– O Tim, nu m` mai tortura!
– Este ultimul lucru pe care mi-l doresc. Dar nu te voi
tortura mai mult dac`-mi voi cere drepturile de logodnic?
Te-a[ face s` m` ur`[ti?
– Nu, nu, n-a[ putea s` te ur`sc! Eu...
Celia se opri, \ngropându-[i fa]a \n palme.
Tim cobor\ din ma[in` [i trânti portiera. |i lu` câteva
minute s`-[i revin`. Apoi \i strig`:
– Nu te teme draga mea, nu-mi voi cere drepturile.
Celia avea lacrimi \n ochi.
– O, Tim \mi este atât de ru[ine! Te-am dezam`git, sunt o
la[`, dac` a[ fi fost mai puternic` [i curajoas` a[ fi reu[it s`...
– Nu fi absurd` Celia, ai fost mai puternic` [i mai curajoas`
decât orice alt` femeie. Dar, de fapt, tu ai fost mereu cinstit`
cu mine, mi-ai spus de la \nceput c` nu m` iube[ti, c` nu m`
vei iubi. Eu am insistat .
– Te-ai comportat minunat! Problema este c` nu [tiu de
unde \]i voi \napoia tot...
TRISTE}E 149

– Dac` mai vorbe[ti despre asta nu te voi ierta niciodat`

Celia. Am f`cut totul pentru c` a[a am sim]it. Sunt [i voi fi
pritenul t`u pe via]`, numai c` voi \nv`]a s` te privesc \n alt fel.
Am pierdut o so]ie, dar p`strez o secretar` eficient`.
Ea nu putu r`spunde, era prea mult pentru ea. Nu suporta
gândul c`-l r`nise pe Tim, care \i oferea prietenia \n
continuare.
– Celia pentru Dumnezeu, n-a[ vrea s`-mi \npoiezi
cadourile. D`-i-le lui Jan. Ce-a[ face acum cu inelul de
logodn`? I l-a[ da urm`toarei blonde de care m` voi
\ndr`gosti? Mai bine d`-i-l lui Jan, dup` cum am spus, este o
tân`r` minunat` [i cred c-o voi invita undeva \n seara asta! Iar
tu vei r`mâne singur`...
– A[a cum merit, zise Celia.
Pe drumul de \ntoarcere, toate gândurile ei se \ndreptar`
ca de obicei doar spre Guy, c`ruia \i sim]ea lipsa mai mult ca
oricând.

***

Guy se \ntoarse de la spital, unde efectuase o opera]ie \n

acea sâmb`t` dup`-amiaz` mai obosit ca oricând. Fusese o
opera]ie grea [i se sim]ise foarte \ncordat, iar pentru prima
oar` se gr`bise s-o \ncheie din cauza st`rii sale proaste. Nu se
sim]ea extenuat fizic ci [i psihic. Sim]ea o greutate pe suflet de
când se desp`r]ise de Celia. O greutate care-i lua toat` bucuria
de a tr`i.
150 DENISE ROBINS

Auzise de multe ori spunându-se c` pentru un b`rbat

dragostea nu este atât de important` ca pentru o femeie, dar
nu credea \n aceast` afirma]ie.
Celia era via]a lui. Amintirea ei era ca o tor]` vie \n inima
lui. Toat` via]a se va \nclina \n fa]a curajului, abnega]iei acestei
tinere. De la desp`r]irea de ea tr`ise mecanic, iar fiecare b`taie
a inimii \i amintise de ea, de ochii ei mari, de atingerea
mâinilor ei. Parfumul ei, vocea, zâmbetul. Nu putea uita nimic
din ce apar]inea acestei f`pturi. Era \ndr`gostit de ea. Iar
tragedia era [i mai mare cu cât [tia c` [i ea sim]ea la fel. {i cu
toate astea, erau for]a]i s` tr`iasc` separat.
Acas`, scenele cu Frances nu se mai terminau, [i lui \i era
tot mai greu s` tr`iasc` astfel. Pu]in` prietenie, aten]ie,
apropiere din partea ei i-ar fi fost de folos. Dar ea nu era
dispus` s` ofere nimic din ceea ce dorea el, ci numai dispre],
egoism...
Ce f`cea ea \n via]a privat` nu-l interesa [i nici nu voia s`
[tie. Frances nu era niciodat` acas`, iar atunci când venea,
provoca certuri.
Se str`duise s` p`streze promisiunea f`cut` Celiei, s` n-o
mai caute. Aflase de la doctorul Goring c` bra]ul evolua bine
[i p`r`sise spitalul.
Trecuse prin clipe grele când citise anun]ul logodnei ei cu
Tim \n ziare. Cu toate acestea spera ca pasul pe care-l f`cuse
s`-i aduc` Celiei lini[te [i fericire.
El nu mai putea avea aceste dou` dorin]e.
Frances \i spusese c` va pleca \n weekend s`-[i viziteze
ni[te rude bolnave, iar el era a[teptat de un prieten la
TRISTE}E 151

Hertfordshire . Dar stând cu John Harrison [i so]ia acestuia va

sim]i [i mai mult ce \nseamn` dragostea adev`at`, ce goal` era
via]a lui. John [i Silvia Harrison se adorau [i aveau doi copii
minuna]i.
Numai dac` ar fi putut s-o vad` de la distan]` pe Celia, s`
constate c` este mul]umit`, asta l-ar face s` prind` curaj.
|i ceru menajerei s`-i preg`teasc` lucrurile pentru plecarea
\n weenkend, apoi f`cu du[ se schimb` \ntr-un costum sport.
Privi la ceasul de pe [emineu care indica ora [ase.
Majordomul intr` aducându-i o telegram` pe o tav` de argint.
– Tocmai a sosit, domnule, \i spuse el.
Guy lu` telegrama [i când o citi exclam` :
– Dumnezeule! Nu se poate!
O reciti de dou` sau trei ori.
„ Nu mai pot continua astfel; trebuie s` te v`d imediat. Te
rog, a[teapt`-m`, sosesc disear`.
Celia“.

Era un mesaj de la Celia, de la cea care \i ocupa toate

gândurile! Nu putea s` cread`! Celia avea nevoie de el. Celia
venea s`-l vad`!
„Nu mai pot continua astfel... ce voia s` spun`? Nu putea
continua cu Madden? Venea la el s`-i cear` s-o duc` departe?
Observ` c` mesajul era trimis de la Brighton. Venea cu
ma[ina sau cu trenul? Când va ajunge?
Acel Guy, care ]inea acum telegrama Celiei \n mân`, era
foarte diferit de cel care fusese \nainte. Inima \i b`tea tare
imaginându-[i cum va veni Celia cum o va prinde \n bra]e.
152 DENISE ROBINS

Sun` la amicul s`u Harrison spunându-i c` era chemat de

urgen]` la spital, apoi \l chem` pe majordom, spunându-i c`
imediat ce va sosi miss Hammond s-o aduc` la el.
Cu pipa \n gur` el \ncepu s` str`bat` cu pa[i mari \nc`perile
casei neg`sindu-[i locul frem`tând ca un tân`r \ndr`gostit.
Majordomul deschise u[a spunându-i:
– A sosit miss Hamond, domnule.
Apoi ap`ru Celia, a[a cum [i-o adusese \n fa]a ochilor de
mii de ori de când se desp`r]iser`. Era de o mie de ori mai
frumoas`. Celia se transformase \ntr-o tân`r` elegant`, cu o
cap` de hermin` pe umeri, mascându-[i bra]ul \nc` bandajat.
P`rul ei blond era piept`nat \n stil victorian cu superbe bucle.
– O, Dumnezeule, Celia... murmur` el.
Celia \ntinse bra]ele spre el.
– O, Guy!
El o prinse \n bra]e, sim]indu-i parfumul, sim]ind c` [i ea
tânjise dup` s`rut`rile lui. Se strânser` \n bra]e ca dou` suflete
pierdute, care cedau \n fa]a unei furtuni devastatoare de
sentimente. R`maser` a[a f`r` a scoate o vorb`. Apoi Guy o lu`
\n bra]e [i o a[ez` pe sofa. Când o privi observ` c` ea avea
ochii \nchi[i [i c` era pe punctul de a-[i pierde cuno[tin]a.
Sim]i fa]` de ea o tandre]e aparte pe care numai fa]` de
fiin]a pe care o iube[ti cu adev`rat o po]i sim]i [i \ngenunche
\n fa]a ei:
– Celia, iubita mea... nu-]i imaginezi ce simt... este prea
mult pentru noi Celia... apar]inem unul celuilalt trup [i
suflet... este minunat, dar ....
Ea deschise ochii [i culoarea \i reveni \n obraji.
TRISTE}E 153

– M` mai iube[ti, dragul meu?

– {tii c` te divinizez. Ar fi trebuit s` [tii de când te-am
s`rutat.
– Am vrut s` te aud spunându-mi din nou.
– A[ repeta-o la infinit. Iar acum c` e[ti aici nu te mai las s` pleci.
Celia \l privi; nu-l mai v`zuse astfel. {tia c` el o iube[te.
– Guy mi se pare un miracol c` te pot vedea din nou!
Urm` un s`rut plin de disperare. Dup` ce ecourile
re\ntâlnirii lor se diminuar`, ea \i spuse:
– Am venit cât am putut de repede , imediat ce am primit
telegrama ta.
– Ce telegram` iubito? Nu ]i-am trimis nici o telegram`! Tu
mi-ai trimis!
Fu rândul ei s`-l priveasc` uimit`.
Celia citi mesajul semnat cu numele ei.
– Guy eu nu ]i-am trimis nici un mesaj.
– Draga mea, este trimis de la Brighton. Uite telegrama ta.
Celia citi presupusa ei telegram` prin care-[i anun]a
sosirea, iar el citi telegrama adresat` ei \n numele lui:

„Trebuie s` te v`d urgent, nu suna, vino acas` la mine,

imediat ce prime[ti mesajul.
Guy“.

Celia \[i mu[c` buzele, apoi ro[i.

– Ce este, iubito?
– Cineva vrea s` fim \mpreun`... cred c` [tiu cine este
autoarea acestor mesaje... so]ia ta, Guy...
154 DENISE ROBINS

– Nu se poate! Crezi c` ne vrea \mpreun` pentru a pune la

cale vreo mâr[`vie? Dar ea nu este la Brighton de unde au fost
trimise telegramele.
– Frances este la Brighton, Guy. Ne-am \ntâlnit la hotelul
Imperial.
– Paul de Poiret! A revenit la Paul de Poiret!
– Probabil acum \[i vrea libertatea! Dar nu [tie nimeni c-am
venit la tine. Nici m`car Jan. Iar cu Tim am rupt logodna...
Inima lui Guy \ncepu s` bat` tot mai tare.
– Când am citit telegrama, a trebuit s`-i spun lui Tim c` nu
m` pot m`rita cu el.
– Iubita mea, poat` s` piar` toat` lumea, iar Frances odat`
cu ea. Nu-mi pas` ce a mai pus la cale. Nu te mai pot l`sa s`
suferi. Iar dac` ea a pus la cale \ntâlnirea asta, atunci s`-i d`m
curs! Nu m` mai despart de tine!
– Guy, s` nu ne pierdem ra]iunea, zise Celia, chiar dac` am
vrea s-o facem. Femeia asta este capabil` de orice pentru a-[i
atinge scopul...
– Eu nu mai am putere s` lupt, Celia, m` las \n minile tale.
– Asta \nseamn` siguran]` iubitule, pentru c` eu nu te voi
las` niciodat` s` te distrugi din dragoste pentru mine, dar nici
acelei femei nu-i voi permite s` te distrug`. Acum când [tim c`
Frances a pus la cale totul, \mi este clar c` va veni aici s` ne
surprind`. De aceea voi pleca \napoi la Brighton.
– Iubita mea, nu te mai las s` pleci acum când te am aici,
\n bra]ele mele dup` atâta vreme...
– Pe asta mizeaz` [i Frances... dar noi nu vom ac]iona dup`
standardele ei rotten...
TRISTE}E 155

– Iubito asta \nseamn` c` ne vom desp`r]i din nou?

– Nu [tiu Guy... poate se va \ntâmpla ceva... poate Frances
va obosi de toate aceste intrigi [i va accepta divor]ul...
– De acum \nainte o voi pune sub observa]ie, se decise Guy
[i nu se va mai bucura de aventura cu Poiret nici o clip`. O
dispre]uiesc la fel cum m` dispre]uiesc pe mine c` am putut
iubi o astfel de f`ptur`. Dar n-am iubit-o cu adev`rat Celia. Tu
e[ti singura femeie pe care am iubit-o vreodat`...
Celia f`cu un efort s` nu-[i piard` cump`tul la desp`r]ire.
– Dumnezeule! strig` Guy. Ce mare este pre]ul pe care
trebuie s`-l pl`tim pentru a ]ine drumul onoarei drept!
– Nu te pierde cu firea, iubitule, se va \ntâmpla ceva, o
minune care ne va aduce \mpreun`, \l \ncuraj` ea. Po]i s`-i dai
telegramele lui Frances [i s` spui c` farsa ei a avut succes,
pân` la un punct.
Guy nu mai r`spunse. Dar se gândi c` va a[tepta pân` luni
s`-i spun` lui Frances tot ce gândea despre ea [i mâr[`viile ei.
Celia ajunse \napoi la Brighton pe la ora nou`. I se f`cuse
frig, se sim]ea r`u. O durea bra]ul acum când se agitase atât.
Se \ntreb` cum petrecuser` seara Jan [i Tim.
|n copil`rie, v`zuse un câine care pierzându-se de st`pân
se a[ezase \ntr-un col] pe haina acestuia [i murise acolo
refuzând apa [i hrana. |[i aminti tocmai \n seara asta acest
incident. Asta sim]ea [i ea; voia s` se ascund` \ntr-un col] unde
s`-[i \ncheie via]a. Nu putea s` tr`iasc` f`r` el.
Se duse la recep]ie [i \ntreb`:
– Miss Leith s-a \ntors cumva?
– Nu, a plecat cu un domn.
156 DENISE ROBINS

– Foarte bine, zise Celia, acum [tiu c` m` pot duce la

culcare lini[tit`.
– N-a]i aflat de tragedie, miss?
– Nu, zise Celia, ce tragedie?
– Un cuplu cazat aici la noi \n hotel. Teribil` tragedie!
Recep]ionerul \i povesti despre cuplul care sosise \ntr-un
Mercedes alb... Celia deveni brusc foarte interesat`.
– Da, \mi amintesc ma[ina. Mi-o amintesc [i pe doamn`.
Dar ce s-a \ntmplat?
– Un accident, miss.
{i omul \ncepu s`-i povesteasc`. |n timpul prânzului
plouase [i \ntrucât era sâmb`t` traficul era destul de anevoios.
Mercedesul a derapat dup` ie[irea din Brighton [i a intrat
\ntr-un autobuz. Domnul a sc`pat printr-un miracol, dar
doamna a murit.
Celia \[i pierdu cuno[tin]a. Recep]ionerul \l chem` pe
portar s`-l ajute s-o urce \n camer` pe miss Hammond.

***

Trecuse deja un an de când Tim Madden o angajase pe

Celia ca secretar` la biroul s`u. Dar acum nu mai putea fi
vorba despre o poveste de dragoste \ntre ei. R`m`seser` foarte
buni prieteni, dar vie]ile lor se desp`r]eau de data asta. Celia
apuca pe un drum nou, din care Tim nu f`cea parte. Era
ultima ei zi la birou. Urma s` plece \n Egipt unde o a[tepta
Guy, s` se c`s`toreasc`.
Celia intr` cu coresponden]a \n biroul lui.
TRISTE}E 157

– Este ultima ta zi, Celia? |mi vei lipsi. Nu [tiu dac` voi g`si
alt` secretar` s`-]i ia locul.
– Ai fost atât de bun cu mine ,Tim! Nu te voi uita
niciodat`!
Tim o privi f`r` gelozie, bucuros c` via]a ei luase o
\ntors`tur` atât de fericit`. Iar pe Guy Denver \l aprecia [i-[i
explica de ce se \ndr`gostise Celia de el.
Timpul repar` multe... fusese bun [i \ng`duitor cu Tim
ajutându-l s`-[i scoat` din inim` iubirea pentru Celia,
aducându-i-o pe cea pentru Jan Leith. Dup` cum \i spusese
Celiei, Tim \nv`]ase valoarea atrac]iei spirituale la fel ca pe cea
a atrac]iei fizice. Terminase cu „blondele“... g`sise ceva
durabil \n via]a lui. {i descoperise multe calita]i la fata aceea
\nalt` care nu era frumoas`, nici foarte educat`.
Dup` moartea lui Frances, Celia [i Guy se v`zuser` o
dat` sau de dou` ori. Trebuia s` se gândeasc` la lumea din
jur, care nu [tia adev`rata poveste dintre ei [i c`rora li s-ar
fi p`rut ciudat ca Guy s` se c`s`toreasc` imediat cu alt`
femeie.
Guy demisionase de la spitalul din Londra, se retr`sese din
via]a social`, iar când auzise c` se va deschide un spital la
Alexandria care avea nevoie de un director cu experien]`, \[i
oferi serviciile [i desigur fu imediat acceptat.
N-o mai v`zuse de zece luni pe Celia, dar \n scrisori el \i
repeta c` fiecare zi de munc` \i este \nchinat`.
Celia nu mai tr`ia decât pentru ziua \n care se va desp`r]i
de Tim [i Jan pe chei [i va porni spre iubitul ei Guy. De multe
ori le spusese lui Jan [i Tim c` visa s`-i aib` aproape.
158 DENISE ROBINS

Soarta fusese bun` cu ea. Guy \[i c`p`tase libertatea

\ntr-un fel nesperat. Moartea lui Frances Denver i-l l`sase ei
pe Guy, de[i numai Dumnezeu [tie c` nu-i dorise un astfel de
sfâr[it. Iar cândva Guy o iubise pe Frances, so]ia lui. De multe
ori se \ntrebaser` dac` nu vor sim]i mereu umbra acesteia
\ntre ei.
Dar totul trecuse, acum o puteau da uit`rii pe Frances. Se
puteau gândi \n sfâr[it [i la ei.
Urmau s` se c`s`toreasc` la o zi dup` ce Celia ajungea la
Alexandria.
Celia se c`s`torea cu Guy. De câte ori \[i repeta asta, inima
\i era inundat` de un val de bucurie, de fericire. Ce bine era s`
simt` c` era a lui pentru totdeauna!
Dup` cum \i spuse lui Guy dup` aceea, nu-[i amintea mare
lucru din c`l`toria spre Alexandria din cauza fericirii...
plânsese la desp`r]irea de Tim [i de Jan, iar Tim \i d`ruise un
buchet de violete prins de reverul bl`nii care constituise
ultimul dar al lui...
Urmaser` apoi treizeci [i [ase ore cu trenul [i ajunsese la
Marsilia. Apoi cinci zile la bordul unui vas care o duse pân` la
Alexandria. Acolo o a[tepta Guy, ars de soare a[a cum nu-l
v`zuse niciodat`, fericit [i emo]ionat.
– O, draga mea! Acestea au fost singurele lui cuvinte.
Apoi, dup` ce-[i mai reveni, o ajut` s` treac` prin vam`,
spunându-i:
– Vom merge direct la vila care va fi casa noastr` de acum.
Apoi te voi l`sa cu domnul [i doamna Elvey, care vor avea grij`
de tine.
TRISTE}E 159

N-o v`zuse niciodat` pe Celia atât de frumoas`. Era

fermec`toare \n acel costum de catifea albastru deschis, se
\ngr`[ase pu]in, f`r` a-[i pierde din fragilitatea cu care se
obi[nuise el.
– Totul este aranjat, iubito. Ne vom c`s`tori mâine [i vom
pleca \n luna de miere pe Nil. Am concediu trei s`pt`mâni,
timp \n care doctorul Elvey se va ocupa de spital. Celia, nu-mi
vine s` cred c` te afli aici, c` visul nostru se va \mplini...
– A durat destul de mult, nu?
– Dar a meritat a[teptarea iubito. Dar spune-mi ce face Jan?
– Minunat! Se va c`s`tori cu Tim, c`ruia i-a cucerit inima.
– |i vom invita aici \n luna de miere, decise Guy.
– Asta le-am spus [i eu!
Ajunser` \ntre timp la vila \n care urmau s` locuiasc` [i,
mân` \n mân`, str`b`tur` gr`dina cu palmieri, curmali,
straturi de trandafiri engleze[ti, poposir` \n fa]a ferestrelor
care d`deau spre mare.
– Bine ai venit \n Egipt, iubita mea [i mai ales \n viitorul
nostru c`min.
Pe moment, ea nu spuse nimic, dar \[i scoase p`l`ria [i o
puse pe un scaun.
– Sunt a ta, Guy. Am fost dintotdeauna [i voi fi pân` la
sfâr[itul vie]ii.

Sfâr[it

giannijollys