Susanna Firth

Seniorul
 Abia ieşită de pe băncile şcolii, Vanessa vine
la ferma unde tatăl ei era administrator.
Acesta primise un ultimatum de la
patronii săi să facă ferma ren­
tabilă şi pentru aceasta i se
trimite în inspecţie un re­
prezentant al trustului.
Cu toate că inspectorul
Ramon Vance este plin
de farmec, Vanessa de­
vine un scaiete ţepos în
preajma lui, deşi inima-i
spune altceva.

Câte inimi o fi frânt Ramon

până la a ei? Din fericire, până
atunci nu ghicise nimic. Si nici
nu avea să ghicească vreodată.
Mândria fetei supravieţuise acestei
încercări. Aşadar, Ramon Vance n-avea
să aibă prilejul să se împăuneze cu o nouă
victimă în faţa prietenilor săi de la Buenos
Aires. De Vanessa îşi va aminti, dacă îşi va mai
aminti, doar ca de-o fetişcană colţoasă, bună de
gură, dar imună la farmecul lui...
SUSANNA FIRTH
SENIORUL
 SUSANNA FIRTH

SENIORUL
Traducerea din limba franceza de
SANDA GEORGESCU

BUCUREŞTI, 1994
 CAPITOLUL I

- Tată, aş vrea să te întreb ceva...

Trecuseră mai multe zile de când Vanessa tot
încerca să aibă o discuţie serioasă cu el. Dai
nu-l vedea decât lâ micul dejun şi la cină, dimi­
neaţa grăbit, seara frânt de oboseală, pentru
că, aproape^ din zori şi până la căderea nopţii,
nu se coborâse o clipă din şa, străbătând preria
haciendei în lung şî în lat. Acum, chipurile, îşi
citea corespondenţa, luând, când şi când, cu un
aer absent, câte o gură de cafea. Pe fiică-sa
nici n-o auzise... ■_
- Tată, repetă ea puţin mai tare.
Mark Williams tresări şi ridică ochii :
- Poftim ?... Scuză-mă, dragă, n-am fost atent.
De atâta singurătate m-am cam sălbăticit. Biata
de tine ! Te-ai întors în fine acasă şi ţaică-tău
parcă nici n-a băgat de seamă...
- Ei, asta-i acum I Ştiu doar câte ai pe cap...
- Cred că-ţi vine fă urli de urât uneori. Stai
singură-cuc toată ziua jar seara, când mă strâng
de pe drumuri, abia dacă mormăi ceva. Acceptă
invitaţia prietenei tale de la Cordoba ! Nu pot
să-ţi împrumut maşina dar, în schimb, pot să
rup câteva ore să te duc.
- N-are rost.
- De ce ?
- Nu mai sunt copil să mă duci de mână...
- Oricum, la optsprezece ani...
- Nouăsprezece, luna viitoare...
- Nu mai spune ! Mai ai' puţin şi ieşi la
pensie !
. — Lasă glumele, tată ! Altceva am eu de dis­
cutat cu ţine...
- De discutat ? Ce ? Despre facultate ? Parcă
am şi stabilit ceva noi doi. Abia la anul pleci
în Anglia. Eşti prea tânără. Nu-i nici o grabă
Numai la gândul cum o să te descurci acolo,
că şi încep să mă perpelesc ! Când am pus p i­
ciorul în Argentina eram de vârsta ta şi, cre-
de-mă, nu-mi face nici o plăcere să-mi amin
tosc de primii mei ani printre străini.
- Nu, nu asta era....
- Atunci ce ? .
Vanessa trase aer în piept şi atacă.
- Spune drept... Ai necazuri, nu ?
Preţ de mai multe clipe, Marlc Williams parcă-şi
înghiţise limba, de uimire,. Apoi izbucni în râs,
un râs deloc convingător... '
- Haide, dragă, ce ţi se năzări ?
- Ba nu mi s-a năzărit... De când m-am în­
tors te observ şi ştiu sigur că ai un necaz,şi
nu unul oarecare.
 - Exagerezi i Abia dacă ne-cm văzut, ' noi
doi...
- Tocmai asta e ! întotdeauna ai muncit şi
iar ai muncit, dar mai. găseai, totuşi/ şi două
ceasuri, acolo, să-ţi mai tragi sufletul. Acum
însă, umbli ca argintul viu şi arăţi de parcă ţi
sau înecat toate corăbiile...
Domnul Williams oftă şi-şi trecu ostenit mâna
prin păr. Vanessa îi privi tâmplele cărunte şi
fruntea brăzdată adânc şi, pentru a câta./ oară,
inima i se strânse. Cum de îmbătrânise taicâ-său
atât de brusc ? Nu avea nici cincizeci de’ ani,
iar viaţa în aer liber pe care-o ducea, chiar dacă
foarte dură, ar fi trebuit să-l ţină tânăr. Numai
o năpastă putea să-l dărâme dintr-odată.
- Nu ştiu ce-ar fi mai bine să-ţi răspund...
zise el aproape în şoaptă. Mi se pare da neier­
tat să te fac părtaşă la necazul ăsta al meu/.
- De ce ? întotdeauna mi-ai spus...
- Adevărat... De la moartea mamei tale, tu
ai rărnas singurul mzu prieten... ,
Vanessei i se umplură ochii de lacrimi. An*r
Williams trecuse în lumea drepţilor cu patru ani
în urmă, după o boală necruţătoare ce-o ţintuise
timp îndelungat la pat, dar parcă toate astea
se întâmplaseră ieri... Fata izbuti anevoie', să-şi
biruie durerea şi să-şi înghită plânsul.
- Lasă-mă să te ajut.„ murmură ea înălţând
capul.■
- Tare mi-e teamă că n-ai cum, răspunse
tatăl ei oftând iarăşi. »
 Ds la moartea nevestei lui, nicioddtă nu mai
arătase atât de doborât. O teamă surdă încolţi
în mintea Vanessei : ce pacoste se abătuse peste
casă în absenţa ei ?
— Te rog, spune-mi... stărui ea.
Mark Williams se ridică din jilţ şi merse până
la biroul de stejar aşezat într-un colţ ,al încă­
perii. Scoase din sertar o scrisoare şi i-o aduse :
- Citeşte asta şi-o să înţelegi.
Vanessa parcurse misiva la repezeală. Sub
rândurile scrise la maşină se lăbărţa o semnă­
tură înflorită.
— De ce nu mi-ai spus nimic până acum ?
întrebă indignată, .punând hârtia pe masă. De
ce te-ai chinuit să-mi ascunzi toate astea ?
- Cum era să-ţi stric bucuria întoarcerii
acasă ! ? Şi, pe urmă, am tot sperat că lucru­
rile or să se rezolve într-un fel, dar... ,
— Omul ăsta înşiră numai minciuni... Nu-i
aşa ?
— Din neferjcire, nu. Are dreptate. De multă
vreme trebuia să caut o soluţie de redresare.
Vina este a mea. în parte, cel puţin.
- Dar e absurd ! Pentru tine, munca de aici
e o nimica toată !
- Mulţumesc, dragă, dar nu merit compli­
mentele astea. Pe timpuri eram, intr-adevăr, un
administrator de mâna-ntâi. Dar, de la moar­
tea maică-tii, n-am rnai pus suflet în nimic. Lu­
crurile au pornit-o la vale şi mie nici că-mi
păsa... »
 — Bădăranul ăsta te face nepriceput şi pierde-
vară ! se revoltă Vanessa lovind cu pal-ma seri
soarea. Te acuză că aduci hacienda la ruină 1
— Ei bine, ruina nu-i decât la un pas... Şi
ce n-aş da să nu se întâmple una ca asta !
Dar preţurile au luat-o razna de câţiva ani. Nu
pot să angajez destui oameni, nici să cumpăr
echipament. In schimb, preţul vitelor scade vă­
zând cu ochii...
— Dar dă ce nu s-a gândit şi Vance la toate
astea, şi abia pe urmă, dacă mai era cazul,
să te ia la întrebări ? !
' — Astea ou sunt argumente serioase, de care
proprietarii să ţină seamă. Ei una ştiu : un ad­
ministrator este' plătit ca să facă bani şi din
piatră seacă. Or, în ultimii aniK n-am mers de­
cât din ghinion în ghinipn. N-am cum să mă
îustific. Am scăpat cârme din mâini şi, trebuie
să recunosc, nu mai am nici .atâta energie, nici
atâta îndrăzneală să mai pot evita naufragiul...
— Şi atunci, ce-ai hotărât ? îngăimă Vanessa,
consternată. ^
— Nimic... Nici nu mai am dreptul. Asta nu-i
prima scrisoare de felul ăsta pe care am pri­
mit-o. Dar, până acum o lună, mai reuşeam
să-i duc cu vorba. Pe fostul împuternicit al fir­
mei îl cunoşteam de multă vreme. Un om tare
de treabă?.. A ieşit, însă, Ia pensie şi cel care
a venit în locul lui e pus pe fapte mari. Ei bine,
odată cu el au venit şi necazurile...
 - îi trimiţi bilanţul, aşa cum îţi cere ?
- N-am de ales. De fapt, odată şi odată
adevărul tot avea să iasă la iveală,.. Moşia asta,
aşa cum a fost ea pusă pe picioare cândva, nu
mai aduce bani, ăsta-i adevărul !
- în cazul ăsta, ce-o să se întâmple ?
- Or să mă dea afară, probabil, şi, la vârsta
mea, nu ştiu cine o să mă mai angajeze.
Buimăcită,'Vanessa tăcea. Trebuiau să gă­
sească o soluţie 1 Nu se putea să nu existe una !
Altfel, aveau să fie izgoniţi de Ia estancia aceea
unde ea se născuse şi ale cărei prerii, copil
fiind, le străbătuse în goana dezlănţuită a po­
neiului. Gândul ăsta o îngrozea. Dar ce trebuie
că era. în sufletul tatălui ei ! Venise acolo îm­
preună cu tânăra lui soţie, în urmă cu douăzeci
de ani, şi, dând dovadă de multă putere de
muncă şi multă dârzenie, obţinuse postul de
administrator al haciendei, Iar acum asista'ne­
putincios la năruirea tuturor înfăptuirilor sale 1
Se aplecă şi-i cuprinse mâinile trudite în-
tr-ale ei. v
- Nu te mai frământa, încercă ea să-l îm­
bărbăteze. O să ajungem noi cumva la liman.
Ai să vezi, O să fie totul bine din nou, sunt
sigură...
în fond, nu-i venea în ajutor decât cu nişte
biete cuvinte, aproape aceleaşi pe care e! în­
suşi le folosise cândva, ca să-i aline fetiţei de-o
şchioapă măruntele, copilăreştile păsuri. Acum,
însă, schimbaseră rolurile şi nu mai. era vorba
de un fleac oarecare, iar ea nu ştia cum să-i
uşureze povara.'
— Nu de mine îmi pasă, ei de tine, zise Mark
Williams clătinând din cap. Până mai ieri nu
mi-a dat prin gând să^pun nişte bani.deoparte.
Dacă o să-mi facă vânt de aici, nu numai că
punem cruce studiilor tale, dar nici măcar nu
ştiu cum şi unde-o să găsim adăpost... Parcă
mi-a luat Dumnezeu minţile f Cum de nu m-am
gândit ia tine, la cariera şi la viaţa ta ! ? Nu ştiu
dacă tu "o să mă poţi ierta ; eu, însâ, n-o să
mi-o iert cât voi trăi...
- Tată, te rog, nu mai spune asta ! Şi eu
port o parte din vină. Trebuia să-mi dau seama,
să las şcoala o vreme şi să vin aici să te ajut..
Ce bine era dacă nu-mi ascundeai pacostea
asta !
Glasul fetei se frânse. Era prea târziu. Pâre
file de rău nu sunt de nici un folos.
- Ne văităm fără rost, reluă ea străduindu-se
să vorbească pe un ton cât mai ferm. La urma
urmei, n-am pierdut încă partidă. Scrisoarea asta
o suna ea a declaraţie de război, dar Vance
mai mult se'■află, în treabă. N-are dovezi sufi­
ciente ca să te poată concedia.
— Hm I Ba eu cred că, dimpotrivă, şi-a
încheiat ancheta şi nu-mi cere decât să-i con­
firm concluziile', cg să se ştie cu cugetul curat
când mi-o trânti sentinţa.
 — Dar nici . nu te cunoaşte ! N-a fostv nici­
odată la Vísta Hermosa. v
— Nu contează... Nu e el onfiul să se lase
înduplecat numai pentru că eu i-am servit cinstit
douăzeci de ani şi le-am adus o grămadă de
bani. Dacă nu mai fac faţă, la coş cu mine I
— E nedrept ! se răzvrăti Vanessa. Pun pariu
că n-a scos nasul din hârţoage de când se
ştie I Câte n-are pe cap un fermier I... Ce nume I
Ramón Vanee ! Parcă-I văd I Un babalâc arţă­
gos, chel, guşat şi cu palmele umede ! Fără
îndoială, n-are habar cum arată o vacă şi, dacă
ar da vreâdată cu ochii de una, ar lua-o la să­
nătoasa, răcnind cât îl ţine gura !
— Numai dé ne-ar lăsa în pace... îşi urmă
Mark Williams propriile gânduri. Apoi, imagi-
nându-şi omul plăsmuit de cuvintele fiicei sale,
zâmbi.
— în fond, nu-i decât un conţopist oarecare...
Nu el hotărăşte.’ De ce nu te ducj Ia Buenos
Aires să stai de vorbă cu proprietarii ? Roagă-i
să mai investească şi în ferma asta cât de cât.
Doar le sunt în joc propriile interese I
— Vezi, lucrurile s-au schimbat... Pe vremuri,
administratorul îl cunoştea pe proprietar în carne
şi oase. Acum, însă, .Vista Hermosa face parte
dintr-un trust financiar. E¡ bine, un trust lasa
toate treburile astea în seama unui împuternicit
care, atâta timp cât banii curg în conturi, are
mână liberă... Ramón Vanee ăsta poate să taie
şi să spânzure după cum crede de cuviinţă...
 — Dar de ce e aşa de porni* contra noastră ?
Probabil ca la mai toate »fermele treaba merge
prost. ^
— De ce ? N-arh habar... El porunceşte şi eu
trebuie să mă supun. O să încep mâine bilan­
ţul ăla şi, după ce i-l voi trimite, nu ne rămâne
decât să aşteptăm..-.
— Să nu ne pierdem cu firea. Poate că nu-i
decât o alarmă falsă, conchise Vanessa zâm­
bind cam amar. Nu peste mult timp, ai să vezi,
o să ne prăpădim de râs/ arhintindu-ne de tjpate
spaimele astea...

Pe când se pregătea de culcare, îşi dădu

seama că nu întrevedea nici o ieşire din situaţia
aceea păcătoasă. Toată seara-îşi impusese o
exemplară siguranţă de sine, doar doar l-o ve­
dea pe tatăl ei mai optimist. Dar soarta lor tot
în mâinile satrapului din Buenos Aires se afla.
Aşadar, era cu putinţă ca Mark Williams să fie
■înlocuit cu un alt om, mai tânăr, mai energic,
dornic de afirmare ?
Ştia că, pentru oamenii de afaceri, sentimen­
tele semenilor n-au nici o importanţă, pentru
că inimile lor nu tresar decât în faţa cifrelor
grase... Teama ce-i încolţise în suflet îndată ce
adevărul î se înfăţişase în toată hidoşenia lui,
prinsese puteri. Când stinse lampa de la capă­
tul patului şi dădu să adoarmă, pe sub pleoape
 începură să i se perinde imagini înfricoşătoare.
Se vedea rătăcind alături de tatăl ei pe străzi
cenuşii şi mizere. Fără nici o feţcaie, fără adă­
post, deopotrivă cu acei cerşetori de care Ar­
gentina, ţara tuturor posibilităţilor, colcăia. De
câte ori nu i se întâmplase şi ei să strecoare
un bănuţ în palma câte unei făpturi fără vârstă,
aproape moarte de foame, aciuiate prin preaj­
ma unei biserici ? îi era şi ei dat să îndure ase­
menea chinuri şi umilinţe ?
Dojenindu-se cu asprime, se strădui să alunge
gândurile astea morbide, simple renghiuri ' ale
imaginaţiei. Altfel, avea să-şi plângă de . milă
toată noaptea !... Sus fruntea MEra tânără, zdra-
vănă-sănătoasă, iar dacă tată! ei îşi pierdea
slujba şi, odată cu ea, dreptul să locuiască la
această estancia atât- de dragă lor, atunci o
să găsească ea un serviciu, ca vânzătoare, de
pildă, sau guvernantă. Nu încăpea îndoială,
aveau ei să se descurce cumva.
- Oftă. Liceul îh terminase cu brio, examenele
şi *le trecuse strălucit, dar, de fapt, nu se pri­
cepea să facă nimic... l-ar fi plăcut să fie re­
dactor de ziar... sau profesoară... Spre deose­
bire de părinţii colegelor ei argentiniene, ca-
re-şi măritau fetele de cum acestea terminau li­
ceul, Mark Williams îşi îndemnase fata să nu
lase baltă studiile, să plece în Anglia, să şi le
continue acolo.
 — Totuşi, ţinuse el să-t atragă atenţia, sper
că odată şi odată o să te măriţi şi tu, ca să
am un nepoţel de crescut..
— Nu eşti încă bătrân, ca să te joci de-a bu­
nicul, îi replicase ea Jn glumă. Aşteaptă să pi
părul alb şi să mergi în baston şi atunci om
mai vedea... ’
De unde sa ştie că atât de curând, tâmplele
lui aveau să fie argintii şi obrajii brăzdaţi de
cute adânci... Anul trecut, tată şi fiică mai se­
mănau încă le it: acelaşi păr castaniu, aceleaşi
mişcări suplă, aceiaşi ochi căprui cu sclipiri ju­
căuşe... Ann Williams, sărmana, mereu îi necă­
jea din pricina alcătuirii lor subţiratice.
— Parcă aţi fi doi mânji scăpaţi din ocol !
glumea ea de câte ori îi zărea de departe, pă­
şind alături cu mersul lor ca pe arcuri.
Vanessa nu se schimbase defel. Chipul deli­
cat, cu pomeţi înalţi, ar fi fost cu,adevărat fru­
mos dacă armonia trăsăturilor n-ar, fi zădărni­
cit-o întrucâtva un nas puţin prea scurt şi o
gură prea mare. Cât priveşte silueta ei zveltă,
aceasta nu se împăca deloc cu/ tiparele sud-
americane ale frumuseţii. Argentinienilor le plac
femeile dăruite de natură cu forme generoase.
Pe stradă sau aiurea, rar se întorcea vreun cap
după Vanessa, aşa încât ea se întreba uneori
dacă n-avea să rămână cumva fată bătrână.
în noapteea aceea, avu un coşmar. Se făcea
că un moşneag ştirb,, cu gheb şi cu mâinile ca
nişte gheare, chipurile în ţinută de gală, cu jo
ben şi cu mantie, încerca s-o prindă în braţe,
„Mărită-te cu mine" behăia el întruna, „Mărită-te
cu mine ! Sunt ultima ta şdnsă !" Tocmai când
să tragă un ..brânci pocitaniei ăsteia sinistre, îi
zări, prinsă la reverul hainei, o broşă. O broşă
pe care era gravat un nume : Ramon Vance...

' ' * ' ■ ' '

După cum se înţeleseseră, nici Vanessa, nici

tatăl ei nu mai pomeniră de catastrofa care-i
pândea, şi se puseră pe treabă. Două seri la
rând Mark Williams lu&ră până după miezul
nopţii la bilanţul moşiei, iar fiică-sa, dându-i o
mână de ajutor, se îngrozi în sinea ei de starea
financiară jalnică a proprietăţii. Odată expe­
diată misiva lor către Vance, nu le mai rămânea
decât să aştepte... în două, trei zile, scrisoarea
avea să ajungă în mâinile destinatarului. Iar,,
după vreo săptămână de cumpănire, şi numai
dacă nici o altă afacere nu se dovedea mai ur­
gentă, acesta avea să le comunice decizia sa
fără drept de apel.
Mark Williams îşi încredinţase soarta în mâi­
nile Celui-de-Sus. De când îi mărturisise fetei
lui păsul, parcă mai prinsese inimă puţin, aşa
încât se dedică treburilor moşiei cu şi mai multă
îndârjire. Dealtfel, era o perioadă când avea
:? ' '
de tras, nu glumă. în Argentina, ianuarie este
luna vaccinărilor şi a deparazitării vitelor. O agi­
taţie infernală domneşte în ocolurile de vite şi
n-ai pace o clipă. '

*
Intr-o dimineaţă, văzându-l cât de aprins
discută cu un gaucho, Vanessa îşi spuse că ta-
tăl'său nu era făcut să se îngroape printre hâr­
ţoage şi tatastife. Pentru el nu exista bucurie
mai mare decât să străbată pampasul călare,
cu oamenii, lui împrejur, veghind, din zori şi
până-n noapte, asupra cirezilor risipite dintr-un
capăt până în celălalt al moşiei. ,,Sub cerui
liber mă simt la mine acasă" repetatei adesea.
Iar fiică-sa, care-i semăna foarte mult, îl înţe­
legea foarte bine. Faptul că nu avea să fie ac­
ceptată în rândurile acelor gauchos semeţi, iată
necazul vieţii ei.
Prejudecăţile, atât de bine prinse de cuvântul
Machismo, forţă şi autoritate virilă, îi interziceau
unei femei să lucreze cot la cot cu bărbaţii. Ce-i
drept, să stai în şa cât e ziua de lungă sau
să supui un tăuraş sălbatic împiedicat în lasou,
sunt isprăvi peste puterile unei fetişcane abia
împlinite...
Acum, ţepeni în şa, tatăl său şi gauchos îşi
îndemnau caii la trap, spre. câmpurile nemăr­
ginite. Vanessa oftă, mai flutură mâna o dată
în urma lor şi se întoarse în casă.
 Nici că se putea vreme mai bună pentru un
galop pe săturate, despicând'aerul încă blând
•şi înmiresmat al preriei.,. Pe ea, însă, o aştep­
tau, aliniate în dulapul lor, periile, măturile şi
cârpele de praf... Cât timp se gospodărise sin­
gur, Mark Williams văzuse de camera lui, de
bucătărie şi cam atât. Dar Vista Hermosa era
un conac rn toată puterea cuvântului. Ca atare,
odată acasă, Vanessa îşi exprimase dorinţa să
ia asupra sa grijile astea nu tocmai mărunte.
Şi ţinea să-şi respecte promisiunea, chiar dacă
individul ăla dezgustător, în vizuina lui din Buenos
Aires, se tot socotea cum să-i scoată în drum
mai degrabă.
încă; nu primiseră nici un răspuns...
înarmată până-n dinţi-cu mături, perii, găleţi
şi altele, atacă .salonul cel mare. Pe timpuri,
acolo se desfăşurau primirile strălucitoare la
care mama ei invita administratorii şi moşierii
din vecinătate. Acum, împărăţea peste toate col­
bul gros de-o palmă, de parcă înseşi mobilele
începuseră să se macine. După ce îşi strânse
părul cu un batic, tânăra fată, tuşind şi strănu­
tând, porni bătălia. Cu rochia ei largă şi pono­
sită, arătând ca un sac, dar foarte nimerită pen­
tru mizeria pe "care o avea de rănit, arăta ca o
servitoare, dar cine s-o vadă : dimineaţa, la fer­
mă nu întâlnea nici ţipenie.»
 Era aproape miezul zilei când auzi o maşină in­
trând pe alee. Mirată, se apropie de fereastră.
Un Land Rover venea direct spre ea. După ce
maşina se opri în faţa scării de la intrare, por­
tiera se deschise şi îşi făcu apariţia un necu­
noscut, ce se îndreptă fără nici o ezitare către
cele câteva trepte ale verandei. %
De cum îl văzu, Vanessa îşi zise că străinul
acela era piază rea. înalt, prea înalt pentru un
argentinian, cu umerii largi, bine clădit, avea
faţa tăbăcită de soare, ca orice om a! pampa­
sului. Dar nici gând să fie.un" gaucho. Dealtfel,
nu .purta, nelipsiţii pantaloni de piele ai oricărui
gaucho ce se respectă. Era îmbrăcat într-un
costum impecabil, pantofii lui îţi luau ochii de
lustruiţi, iar la mâna stângă i se lăfăia un ceas
de aur mare cât o ceapă... Aşadar, nici. munci­
tor cu ziua, în căutare, de. slujbă., nu putea fi...
Avea vreo treizeci de ani iar capul semeţ, linia
severă a gurii, trădau o fire voluntară, obişnuită
să poruncească.
Podeaua de lerrjn a verandei se cutremură sub
paşii lui hotărâţi, apoi se auziră trei lovituri fer­
me în uşa de la intrare. Pe Vanessa o trecură
fiorii. Ce căuta omul acela la ei ? O găsea sin­
gură, fără nimeni., până hăt-departe, să-i sară
în ajutor... Merse tiptil până In hol şi încremeni
acolo. Nu se hotăra dacă să deschidă sau ba...
Omul acela, îi şoptea la ureche un glas, le a ­
ducea o veste nenorocită sau cine ştie ce altă
năpastă. Şi ea una, era sătulă până peste cap
de necazuri.
Deşi din casă "nu răzbătea nici măcar fâşâi-
tul vreunui şoarece, străinul nici chip să se lase
păgubaş. Aşteptă cu răbdare vreo două minute,
apoi iarăşi ciocăni. Fata se preschimbase în
stană de piatră. Nici nu mai sufla. Trecu ce trecu
şi clanţa se clinti, apoi ziua năvăli în casă, nă-
pustindu-se drept asupra Vanessei care, una cu
peretele, părea gata s-o ia la fugă. Necunoscu­
tul, deloc descumpănit, păşi înăuntru şi-o mă­
sură pe fată încruntându-se tot mai tare :
— Ştiam eu că nu-i pustie casa... începu el.
Dar greu te mai mişti !...
li vorbea în spaniolă, răstit.
— II caut pe senor Williams, reluă el pe a-
celaşi ton. Unde e?
Credea că are înaintea ochilor vreo slujnică,
lucru deloc de mirare, date fiind rochia ei peti­
cită şi baticul. Aiurită, Vanessa strângea la piept
ghemul de zdrenţe cu care pornise din salon.
— Ce-i ? îşi pierdu omul răbdarea. N-ai lim
bă ? Unde-i senor Williams ?
, — Nu-i aici..,-îngăimă fata.
—■Ai'ci, adică în casă I mârâi el iritat. Sigur
că nu-i aici I La ora asta e de mult plecat pe
la treburi. Buun I Dar... Unde s-a dus ? I La
grajduri ? La ocoluri ? La locurile de păşunat ?
 Unde ? Când se întoarce ? Diseară ? Atunci,
poate cineva să meargă să-l cheme? Sau eşti
singură în casă ?
întrebările cădeau una după alta scurt, la
obiect. Copleşită, fata abia bâigui :
— Da... Adică... Nu... Adică... Deocamdată...
Dar...'
— Doamne, ce toantă I... oftă străinul ridi­
când ochii spre tavan.
Stacojie la faţă, Vanessa îşi muşcă buzele.
Luată pe nepusă masă, se zăpăcise de tot. Hol-
bându-se astfel la el, pesemne că arăta de-a
dreptul ca o idioată I... Venîndu-şi oarecum în
fire, întrebă : •
— In ce scop vreţi să-l vedeţi pe senor W il­
liams?,
Bărbatul înălţă din sprâncene, cu dispreţ:
— Nu te priveşte pe tin e ! Şi acum, pentru
ultima oară te întreb : unde este ?
— Căutaţi-I I ripostă Vanessa, enervată.
Cine era străinul ăsta plin de ifose ? Şi chiar
dacă ea ar fi fost o slujnică oarecare, cum de-şi
permitea să se poarte atât de necuviincios ?
Fata se răsuci pe călcâie şi se îndreptă către
scară, să urce în camera ei. Refuza să discute
cu uri,asemenea bădăran I Dintr-un salt, necu­
noscutul^ ajunse din urmă şi, înhăţând-o de un
braţ, o întoarse cu faţa spre el :
— Nu plec până nu-:! yăd I o avertiză el aşpru,
aproape ameninţător. Du-mă la el până nu-mi
ies din sărite I...
 Pe Vanessa o trecură răcorile : Avea s-o ia
la bătaie ? Şi ea, cum de putuse să-i spună unui
străin că în casă nu se mai afla altcineva ?
- Ei? ! tună necunoscutul.
Dintre buzele fetei nu răzbea nici un sunet.
Fixa înlemnită chipul încruntat. Scos din răbdări
de muţenia ei, bărbatul o înfăşcă de umeri şi o
zgâlţâi:
— Răspunde odată I N-am timp de pierdut I
Trebuie neapărat să vorbesc cu senor Williams !
Neapărat I
- Chiar aşa ? ! Şi, mă rog, cine sunteţi de-mi
daţi ordine ? se revoltă Vanessa, luptându-se să
i se smulgă din mâini.
Necunoscutul îşi înfipse mai tare degetele în
braţele ei. Părea că dintr-o clipă în alta, avea
să explodeze de furie...
— Sunt senor Vance, zise el răspicat
 — Vance ?. repetă Vanessa după el, eu ochii
dând să-i iasă din cap. Ramon Vance ? Dum­
neata ? !...
Aşadar, bărbatul ăsta arătos şi plin de ţâfnă
era omul care-i fierbeai de atâtea săptămâni ! ?
Ce se făcuse cu boşoroguî ghebos din coşma­
rurile ei ? încă nu ştia dacă să-şi creadă ure­
chilor...
— Da, eu... se stropşi nepoftitul. Ce te zgâ-
ieşti aşa ?!
îşi descleştă în fine mâinile de pe braţele ei
şi Vanessa se trase înapoi, măsurându-l din cap
până în picioare : ~
.— Da, mă uit, admise. Am citit scrisoarea du-
mitale şi... nu-i semeni deloc. Adică nu semen»
cu omul pe care mi i-am închipuit eu...
— Aşa, care va să zică... comentă el în bă­
taie de joc. Bârfa a ajuns până la bucătărie,
Nu ştiam că Mark Williams le permite slugilor
să-şi vâre nasul în corespondenţa pe care-o pri­
meşte...
 - N-ai înţeles. Eu sunt...
- Taci, în sfârşit mi-a picat fisa ■! Se vede
treaba, ai un rol mai special şi, prin urmare, te
bucuri de anumite favoruri...
în timp ce vorbea o cerceta pe fată cu un aer
dispreţuitor.
Ce voia să spună ? Când, în fine, prinse sen­
sul vorbelor lui, Vanessa se făcu albă ca varul
la faţă şi, orbită de furie, strigă :
' — Cum îndrăzneşti ! ? Sunt fiica lui Mark
Williams ! Şi dădu să-l pălmuiască. Numai că
Vance, ghicindu-i gândul, îi înşfăcă mâna din
zbor.
- Atenţie ! O să regreţi !... o preveni el şi,
nici una nici două, îi trase un brânci.
Vanessa se împletici, cât pe ce să vină gră­
madă. Când îşi recăpătă echilibrul îl fulgeră din
priviri, jignită cumplit :
- în viaţa mea n-am.mai fost insultată în ha­
lul ăsta !
- N-ai trăit încă prea mult, i-o reteză el fără
să se sinchisească. în ce mă priveşte, n-aveam
cum să ghicesc...
- Un adevărat gentleman n-ar fi făcut o ase­
menea gafă !
Vance izbucni într-un râs usturător, care-i
dezveli dinţii ca, nişte perle :
- Numai că eu... nu sunt gentleman... dom
nişoară I exclamp el printre hohote.
- Oricum, nici măcar nu ;te-ai scuzat !
 — Nici n-am de gând !... Că veni vorba... încă
n-am făcut oficia! cunoştinţă... Cum te cheamă ?
Vanessa era pe punctul să facă explozie. Tare
l-ar fi scos în brânci pe Ramon Vance ăsta, din
casă, trântind şi uşa după el I Soarta lor, însă,
a tatălui său şi a ei, depindea de el...
— Vanessa... se obosi ea, în sfârşit, să răs­
pundă. Vanessa Williams.
Vance se ploconi cu mult zel.
— Şi acum, reluă el, îndreptându-se de spate,
am voie să mă aşez în vreun colţ ? Sau ai de
gând să mă ţii în holul ăsta până se întoarce
senor Williams ?
Fata se înroşi toată. Cu un aer distant, Vance
îi făcea morală ca unei fetiţe de-o şchioapă !
— Nu, bineînţeles... îngâimă încurcată. Să
mergem în salon...
Acolo, parcă n-ar fi robotit o dimineaţă în­
treagă. Ramon Vance dădu roată cu ochii prin
încăpere, scârbit :
— Abia am îmbrăcat costumul ăsta... Nu, mul­
ţumesc, prefer să nu stau aici, declară el, sec.
Nu se găseşte în toată casa asta nici un ungher
mai de Doamne-ajută ?
— Noi folosim doar sufrageria, îl lămuri fata
ridicând uşor din umeri.
— Haidem acolo ! N-are cum să fie mai rău
ca aici...
Resemnată, Vanessa o luă înaintea lui pe co­
ridor, arătându-i drumul. Din fericire, cu o zi în
 urmă luase sufrageria la rost, dinfr-un capăt
intr-altul, De cum intrară, Vance cercetă bănu­
itor de jur-imprejur, dar se abţinu de !a comen­
tarii. Apoi, cu spatele la ea, binevoi să declare :
— Nu mi-ar strica o ceaşcă de cafea şi câ­
teva sandvişuri... Am luat micul dejun foarte de­
vreme azi.
Nu era o rugăminte, ci un ordin.. Fapt care
zgândări orgoliul Vanessei. ,,Ei, asta-i bună, vrei
să te şi-ndop !“ ¡-ar fi trântit-o eâ, dar îşi înghiţi
vorbele. Dumnezeu ştie ce ¡-ar mai fi trăsnit lui
Vance prin cap.
— Să văd ce găsesc prin frigider... răspunse ea
cu lehamite.
Dreaptă, cu fruntea sus, conştientă de
ochii ce~o urmăreau cu atenţie, plecă spre bu-
cătăre. Acolo, pregăti la repezeală ditamai cana
cu cafea şi câteva sandvişuri pricăjite. Dacă
Senor Vance se aştepta Ia ceva bunătăţi şi tru­
fandale, n-avea decât să se ducă Ia restaurant I
îngrămădi ialmeş-balmeş pe o tavă, cană.
ceaşcă, farfurioare, tacâmuri şi altele şi reve­
nind în sufragerie în pas de atac, Ie trânti pe
masă de să le facă zob.
Lângă fereastră, Vance, cu mâinile la spate,
contempla peisajul. Peste grădaa căzută în pa­
ragină se vedeau câmpiile nesfârşite. Fostul
stăpân al haciendei îşi botezase pe drept pro­
prietatea Vista Hermosa... Nemărginirea undui­
toare, veşnic verde, a pampasului era fascinantă,
o pr'velişte de care Vanessa n-avea să se satu-
re nidodata. Dar Vanee ce gândea în momentul
de faţă ? Mai văzuse asemenea minunăţie ?
Câteva clipe mai târziu, musafirul se dezlipi
de lângă fereastră şi, fără să aştepte vreo in­
vitaţie, se instală în fotoliul preferat al lui Mark
Williams, un jilţ de piele, ros de ani, dar foarte
odihnitor.
- Pune tava aici, zise el arătând măsuţa
joasă de alături. ,
O trata, deci, tot ca pe o slujnică ! Fata
strânsa din dinţi, abia stăpânindu-se să nu-î
arunce cafeaua în faţă, dar remarcă deodată
un sclipit ironic în ochii întunecaţi care n-o mai
slăbeau... O tot zâdăra, doar s-o pierde cu fi­
rea. Fără să mai zică nimic, înşfacă tava şi-i
făcu vânt pe măsuţa joasă. De zdruncinătură,
ceaşca goală se întoarse cu josul în sus.
— Mulţumesc.., murmură ‘ Vanee nepăsător,
Am auzit numai laude despre minunata ospitali­
tate a oamenilor din pampas. Şi constat că nu
erau dejoc poveşti...
Roşie ca focul, Vanessa puse capul în pământ,
muncindu-şi creierii să găsească un motiv ca
s-o şteargă din cameră. Zeflemelile acestui Ra­
món Vanee o făceau să nu se simtă în apele ei
Uşa se afla la doi paşi, dar fata nu îndrăznea
să dea bir cu fugiţii. Bunele maniere îi interzi­
ceau să lase un, musafir, oricât de nepoftit, să-ş!
vadă singur de masă,
. Ai mâncat de prânz ? o întrebă Vanee pe
neaşteptate. x
 — Nu mi-e foame, minţi ea.
El ridică din umeri :
— în cazul ăsta, stai jos şi uită-te cum mă
delectez eu cu bunătăţile astea.
— Aş vrea... începu ea, grăbită.
— Puţin îmi pasă ce vrei, zise el mai în glu­
mă, mai în serios. Stai jos !
— N-ai nici un drept să-mi dai ordine!
— Ba da, am toate drepturile... Fă ce ţi-am
spus, sau o să mă văd obligat să-ntorc foaia.
Vorbesc serios...
Şi Vanessa înţelese că nu glumea defel. Nu
ridicase vocea, dar se vedea cât de colo că era
hotărât să treacă de la vorbe la fapte. Nu-i ră­
mânea, aşadar, decât să i se supună şi, ţeapă­
nă, se aşeză pe marginea unui scaun, în faţa
lui, cu mâinile încrucişate cuminte pe genunchi.
De când Vance dăduse buzna în casă, ea se
purtase tot timpul ca o copiliţă năzuroasă, drupt
care amorul ei propriu trecea prin toate chi­
nurile iadului.
— Vrei cafea ? se interesă el fără să se obo­
sească a-i arunca vreo privire şi umplându-şi din
nou propria ceaşcă.
— Nu, mulţumesc...
Tăcerea se aşternu iar. Ramon Vance ajun­
sese la al treilea sandviş când remarcă :
— Sandvişurile astea sunt grozave. Pe cuvânt...
Fata se încruntă, bănuitoare. Spera s-o îm­
buneze cu două-trei complimente ? Ei bine, se
înşela !
 — Simte-te ca acasă... zise ea în bătaie de
joc.
— Bravo ! îmi place ce aud. Până acum nu
eram deloc sigur... Spune-mi, cu toţi musafirii
te porţi la fel de urât, sau cu mine faci o ex­
cepţie. . .
— Cam ce crezi ? i-o întoarse Vanessa sfi-
dându-l.
Ştia că nu era lucru înţelept să-l înfrunte, dar
nu mai rezista plăcerii de-a o face...
— Controlează-ţi cuvintele, o sfătui el uitân-
du-se pe sub sprâncene. Are şi răbdarea mea
o limită...
— Iar dumneata, nu mă mai trata ca pe un
copil mic !
— De ce nu, doar asta şi eşti ! ?
Vance se rid:că şi, ca la comandă, Vanessa
se ghemui pe locul ei. îi era frică... Ceea ce î
se citi, fără îndoială, pe chip, pentru că musar
firul surâse cu dispreţ :
— Curcă plouată I I Ai o gură cât o şură,
dar curaj nici de două parale...
Şi, luând cele două sandvişuri rămase oe far­
furie, înconjură măsuţa şi i le vârî sub nas.
— Mănâncă.
— Am spus că...
— Ţi-e foame-sau nu, termină-le ! Du-te şi-ţi
adu şi-o ceaşcă, să bei nişte cafea. Mi-am pier­
dut destul timp cu mofturile tale.
Vanessa se supuse cu atâta qrabă încât si ea
se miră. Nu, nu se dăduse bătută, îşi făcea ea
 curaj pe când/ muşca, cu poftă din pâinea
proaspătă. Numai că, pur şi simplu, n-avea nici
un rost să se certe cu Vance din pricina unui
sandviş prăpădit. Picior peste picior, inamicul o
cerceta amuzat, iar ea înghiţea de zor, cu ochii
în farfurie.
— Şi acum, decise Vance când o văzu aşe­
zând farfuria goală pe masă, să trecem ia su­
biectele cu adevărat importante...
— Ce am avea de vorbit ? îl întrerupse ea, bă­
tând în retragere. în ce mă priveşte, n-aş pu­
tea spune nimic...
— Ori nu vrei, poate...
— Ce-î drept, n-am nici un chef.
— Ce creatură ciudată... Că veni vorba, de
ce eşti aici ? Âî terminat şcoala ?
— Văd că le ştii pe toate...
— Sunt dator să le ştiu...
— Am terminat-o în august, zise Vanessa în
silă.
— Ş i? !... Suntem în ianuarie, acum... Ce.a'
mai făcut de atunci ?
— Un trimestru la Cordoba, tot intr-un fel de
pension. Să ne înveţe bunele maniere, gospo­
dărie, cum să dăm o petrecere, cum să ne îm­
brăcăm...
— Scuteşte-mă, te rog, de detalii ! Fără în
doială, aî rămas repetentă. Profesoarele .alea au
dat chix cu tine... '
— Chiar aşa ? ! îmi pare rău, dar nu înţeleg
să primesc cu tot tabietul decât persoanele in­
vitate, pe când dumneata ai venit nepoftit. Mai
mult, nici măcar nu ne-ai anunţat..
— Domnişoară Williams, dacă vrei cumva să
intri în diplomaţie, ia-ţi gândul... Fostul delegat,
care-a ieşit la pensie, cum era întâmpinat aici ?
— N-a venit niciodată la Vista Hermosa. Stă­
tea la Buenos Aires şi-şi vedea de treburile lui...
— Şi-n timpul ăsta, hacienda se ducea de
râpă... Glumeşti, probabil...
— Nu ştiu prea multe. Până acum n-am stat
la fermă decât în vacanţe.
— A, bineînţeles, cum să-ţi pese I Iţi vedea
de carte şi basta I Ce noroc pe capul tău ! Ei
bine, eu mi-am făcut ancheta şi nu sunt deloc
mulţumit Presupun că tatăl tău, dacă ţi-a dat
scrisoarea mea s-o citeşti, ţi-a spus şi cum stau
lucrurile...
Vanessa înălţă din umeri, plictisită de moarte,
vezi bine ! In ruptul capului nu l-ar fi lăsat pe
Vance să-şi dea seama cât de cumplit îi răsco­
lise, pe tatăl ei şi pe ea, misiva lui.
— Da, mi-a spus că are nişte necazuri, ad­
mise ea pe un ton indiferent Ceva trecător,
sunt sigură.
— Eşti cumva specialistă cu înaltă calificare
în creşterea vitelor ?
— M-am născut aici, senor Vance.
— Şi le ştii pe toate astea încă de când ai
făcut ochi ? .
— Am încredere în tata.
— Nu-i strică un aliat..."
 - Ce vrei să spui ? Că n-o să se descurce ?
Enetvat, Vance îşi înfipse pantofii sclipitori în
podea şi se împinse mai adânc în fotoliu. Pă­
rea gata să-şi iasă din fire, iar fata se temu
chiar că avea să tabere iarăşi cu gura pe ea.
Dar, cine ştie de ce, senor Vance îşi recăpătă
imediat cumpătul :
- N-am zis asta, negă el, precaut.
- în schimb o gândeşti ! l-o tăie Vanessa re­
voltată. Din scrisoare reiese asta clar. N-ai în­
credere în el, nu-i aşa ! ?
- Nu-I cunosc ; deci n-am cum să-mi dau
părerea.
- Nu, adevărat, nu-l cunoşti ! Te asigur că
face cât zece ca dumneata ! E cinstit, bun, mun­
citor şi...
- Tot ce se poate, i-o tăie el, numai că pe
mine mă interesează doar atât : de ce moşia
asta e gata să dea în primire ! Lucru pe care
o să-l şi lămuresc... Cu permisiunea ta, desi­
gur...
Exasperată de înţepăturile astea necontenite,
Vanessa îşi copleşi în gând adversarul cu cele
mai alese blesteme. Nu-i mai fusese dat să în­
tâlnească un personaj atât de nesuferit.
- Mi-am petrecut toată copilăria aici, zise
ea, uitându-se strâmb. Şi, oricât ţi s-ar părea de
curios, cunosc foarte bine viaţa şi problemele
unei moşii. Un orăşean ca dumneata habar
n-are de toate astea. Poate doar din filme...
 — Ştiu destul ca să-mi pot duce treaba la
bun sfârşit, îi tăie vorba Vance.
O tăcere apăsătoare se aşternu în încăpere.
— Vizita asta nu ne-a fost anunţată, spuse
Vanessa după un timp.
— Exact. Numai că ar fi trebuit să vă aşteptaţi
la una ca asta. N-am sperat să fiu primit cu
tobe şi cu surle. Nu te obosi, deci, să te scuzi...
— Nici n-aveam intenţia I
— Nu ?
— Nu. Voiam să spun doar că sosirea dumi-
tale ne-a luat pe nepregătite, atâta tot. Dacă
am fi ştiut din timp, l-ai fi găsit pe tata acasă.
Dar... Cred că pricep. Dinadins nu ne-ai pre­
venit, nu-i aşa ?
— Măi, dar isteaţă mai eşti ! Da, eu sunt
bănuitor din fire şi-mi place să dau buzna, pe
nepusă masă, pe la moşiile firmei. Tatăl tău, de­
sigur, n-ar fi în stare de o asemenea josnicie,
dacă e să mă iau după vorbele tale..'.
— Nu încape îndoială, replică Vanessa cu
dispreţ, în timp ce-şi netezi o şuviţă de păr scă­
pat de sub batic. Când o să-l vezi, o să înţelegi
imediat de ce sunt atât de mândră de el.
— Şi când o să-l pot întâlni, în sfârşit, pe
sfântul sfinţilor ? Să mă ciorovăiesc cu tine e
foarte amuzanţ, dar n-am venit aici să mă
distrez. De cum am intrat în casă, te-am între­
bat de domnul Williams şi uite că a trecut
aproape o-oră şi tot n-am aflat pe unde umblă.
 Aşadar, Vanessei nu-i rămânea decât sâ se
resemneze : Ramon Mance n-avea sâ plece până
nu vorbea cu tată! ei.
— Inspectează partea de nord a moşiei, din­
spre Los Molinos, explică ea, şi n-o să vină a-
casă până spre seară. Dacă vrei, zise ea după
ce şovăi câteva clipe, putem să ne ducem acolo.
Numai că s-ar putea să nu dăm de el, ori,
mai rău, să ne rătăcim. Pcrnpasu! nu-i o gră­
dină publică din Buenos Aires... Nu o dată mi
s-a întâmplat să pierd drumul, deşi cunosc bine
preria.
— Te şi văd bâzâind, călare pe ponei şi ţi­
pând după tatăl tău ca din gură de- şarpe... Ce
crezi, cam peste câte ore o Să se întoarcă ?
— Două, trei, mai multe, poate... Depinde
ce probleme are de descurcat. Cirezile trebuie
mânate în ocoluri de cu seară, pentru că mâi­
ne în zori încep vaccinările. Dar probabil că
ştii...
' Vcnce aprobă cu o scuîurăturâ uşoară din
cap şi, după ce cumpăni puţin, decise :
— N-are nici un rost să plecăm după el ia
ora asta. Fără îndoială că e foarte ocupat şi nu
vreau să-l deranjez.
Oricum, la orice oră din zi şi din noapte, Ra­
mon Vance tot rău ar fi picat, dar Vanessa se
feri să-i împărtăşească părerea asta, a ei...
— Ei bine, puţină odihnă nu strică, îi sugeră
eq nădăjduind din adâncul inimii că Vance avea
 să-i asculte sfatul, Călătoria a fost probab;i
obositoare...
Privirile Ii se întâlniră şi, în apele întunecate
ale ochilor lui, fata zări un licăr ironic. Putea
senor Vance să-î citească gândurile ? Tare-i era
teamă că da...
— îmi pare rău că te dezamăgesc, dar n-am
de gând să trag pe dreapta, aşa cum îmi propui
cu atâta amabilitate... refuză el. O oră cu avio­
nul şi un drum cu maşina de ici-colea n-au cum
să mă dărâme. Dar, continuă el mustăcind, tre­
buie să recunosc că ora petrecută aici mi-a cam
pus nervii la încercare...
Vanessa strânse dispreţuitoare din buze ş'<
îşi impuse un calm desăvârşit. N-avea să-i mai
ofere ocazia să sară la bătaie ! Musafirului ăs­
tuia nepoftit prea îi plăcea harţa, prilej cu care
să arunce te miri ce săgeţi otrăvite...
— In cazul ăsta, cum ai de gând să-ţi treci
timpul până la venirea tatei, domnule Vance ?
întrebă ea cu răceală.
— Pot să fac ce vreau ?
— Mi-e teamă că da, oftă Vanessa dând din
umeri. Dumneata eşti stăpânul aici, nu-i aşa ?
— Vezi ce bine ne înţelegem noi doi ? întări
el, bine dispus. Ei bine, să vizităm mai întâi casa.
Ţin să văd tot, din p’vniţă până-n pod. Şi nu
încerca să dai rasol I E- clor ?
— Foarte clar... îi garantă Vonessa printre
dinţi.
 ★

Două ore mai târziu, trebui să recunoască în

sinea ei că senor Vance dovedea o rezistenţă
de fier. Cutreieraseră casa de-a lungul şi de-a
latul, de sus până jos, fără să scape nici un
dulap şi nici o cămară. Ba inspectaseră chiar
şi grădinile. Cum intrau într-o încăpere, se şi
revărsa pe capul ei un potop de întrebări, la
care, deseori, nu avea răspuns. Erau o grămadă
de amănunte, în ochii ei cu totul lipsite de im­
portanţă, în timp ce pentru Vance păreau să fie
esenţiale. Când fusese reparat acoperişul ul­
tima oară ? In camerele nefolosite se primenea
regulat aerul ? Cine a cumpărat saltelele ? Mai
cultivau legume în grădina din spatele casei ?
Se mai dădeau petreceri ? Cine erau, pe vre­
muri, invitaţii ?
Când reveniră în sufragerie, Vanessa scoase
un suspin de uşurare şi se prăvăli într-un fo­
toliu.
— Ce-i ? Ai obosit ? o întrebă Vance surâ­
zând mulţumit. Te-am alergat prea mult ?
Fata îi azvârli o căutătură cruntă, dar tăcu
mâlc. Ştia că picase la un examen decisiv. Prea
de multe ori fusese nevoită să-şi mărturisească
neştiinţa asupra propriului cămin. Trebuie că,
văzând-o atât de plouată, Vance nu-şi mai în-
căoea în piele de bucure...
Si acum, ce mai avea de gând ? ! Pe cer,
soarele cobora repejor şi Vanessa trebuia să
pregătească masa de seară, ii plăcea să gă­
tească şi, de câte ori se afla Ia Vista Hermosa,
se distra fabricând tot felul de bucate alese.
Singur la fermă, Mark Williams mânca zi de zi
aceleaşi fripturi tari ca talpa, aşa încât, în ase­
menea nare ocazii, la fiecare dumicat ridica în
slăvi talentele culinare ale fiicei lui.
- Cred că doar un cutremur te-ar ridica de
acolo, remarcă Vance deodată. Dar...
- Dar ce ? repetă Vanessa, în gardă.
- Se apropie ora mesei...
Prudenţa îi şoptea Vanessei să nu tulbure pa­
cea ce, de bine de rău, se aşternuse în sfârşit
între ei, ci, supusă, să se ducă fuguţa la bucă­
tărie. Ea, însă, nici nu se clinti...
- E adevărat, admise ea calmă. Dar sunt
obosită...
- Şi, tatăl tău, eroul, când s-o întoarce acasă
lihnit după o zi întreagă de goană prin pampas,
cu soarele drept în moalele capului, ce-o să gân­
dească ?...
- O să înţeleagă... ->
- Daaa ? Ei bine, dacă el îţi suportă ha­
chiţele, apoi cu mine ai încurcat-o !
- Dacă ţi-e foame, descurcă-te singur !
- Uite cum am s-o fac, şi încă imediat !
Şi înainte să se dumirească, Vanessa se trezi
smulsă din fotoliu şi împinsă fără pic de cru-,
tare spre bucătărie.
- Lasă-mă, brută ! ţipa ea zbătându-se fără
spor. .
 îşi repezea pumnii şi picioarele încoace şi
încolo, dar Vance, în spatele ei, cu braţele bine
întinse, o înhăţase zdravân de, umeri, aşa câ
foarte curând o părăsiră puterile.
- Nu ştiam că în şcolile pentru domnişoare
din familiile bune se dau şi lecţii de kcrate I o
luă el în zeflemea, încleştându-i pumnii într-o
singură mână.
- Du-te Ia naiba ! şuieră Vanessa, împleti-
cindu-se, cu răsuflarea tăiată.
Lui Vance, bătălia nu-i clintise nici măcar
vreo şuviţă din părul lui negru, buclat. Zâmbind
.uşor, îşi studia printre gene adversara.
- Ai de gând să pregăteşti masa, da sau
ba ? Până acum m-am purtat cu mănuşi, dar
dacă ţii să ne luăm de păr, îţi stau la dispo
ziţie...
- Nu, asta nu !
Partida era pierdută. Pentru nimic în lume
Vanessa nu şi-ar fi părăsit între degetele zdra-
honului ăluia bogăţia ei capilară. Şi, fără doc'
şi poate, huiduma era în stare s-o snopească în
bătaie!
- Te pui pe treabă ? stărui Vance.
- Imediat... îngăimă ea.
Senor Vance îi dădu drumul şi-şi încrucişa
braţele cu un aer triumfător.
- La ce oră mâncaţi de obicei ?
- Pe la şapte. Pentru' un orăşean e prea de­
vreme, probabil, dar noi, cei de la ţară, ne tre­
 zim cu noaptea in cap,. Trebuie s-o pornim la
treaba de cum se crapă de ziuă... ■
— Bine, mâncăm, deci, !a şapte, hotărî ei
fără să dea vreo importanţă şfichiuîuî din vor­
bele ei. Găteşti cât de cât cumsecade ?
— O să te lămureşti la masă... Oricum, prie
tenele dumitale probabil că sunt adevărate
maestre şi n-am cum să, le fac concurenţă...
— în general, răspunse Vance cu un zâmbet
pieziş, nu talentele culinare mă interesează la
femei,...
Vanessa înţelese de îndată la ce daruri anu­
me se referise el, dar cu nici un preţ nu s-ar
fi lăsat intimidată de nişte vorbe în doi peri I
Adevărat, nu se pricepea deloc ia bărbaţi şi
nici la vicleşugurile ademenirii. Până la optspre­
zece ani trăise într-o lume închisă, printre călu­
găriţe şi fete de seama ei, colege de şcoală. Cu
toate astea,. însă, doar un singur gest mai- aiurea
să fi făcut Rarnon Vance, că s-ar fi şi trezit cu
o căldare de apă rece în cap i
Obiectul acestor intenţii criminale continua să
ardă gazul la doi paşi de ea, rezemat de ca­
natul uşii şi cu mâinile în buzunare. Privirea lui,
care n-o mai slăbea, o făcea să nu se simtă
deloc în apele ei şi Vanessa se trase încetişor
înapoi până ajunse la masă, în tot timpul acesta
masându-şi mâinile amoiţite..
— Ai păţit ceva ? se miră Vance într-o doară
— Da ! Mâine o să fiu toată vânătă l
 — Asta şi meriţi ! Prea ai căutat-o cu lumâ­
narea... Aşa o să-ţi mai vină puţin mintea Ia
cap, să mai şi asculţi când zice omul ceva.
— Da, domnu’ Vance. Nu, domnu’ Vance. Si­
gur, imediat, domnu’ Vance... Poate că vrei şi
reverenţe !
— De ce nu ? După ce am înghiţit obrăznicii
cu duiumul, te-ar mai spăla un pic de păcate !
, — Atunci, ia-ţi gândul ! Ţi s-or ploconi prie­
tenele dumitale la fiecare pas, poate, eu însă.
n-am s-o fac !
— Mai vedem noi...
— Ba n-o să vezi nimic !
Vance înălţă din umeri şi începu s-o studieze
cu şi mai multă atenţie, în deplină tăcere. O
compara, oare, cu diversele lui cuceriri ? Sub
privirea asta scrutătoare, Vanessa abia dacă
îndrăznea să se mişte. Fără îndoială, înfăţişa
rea ei lăsa mult de dorit. Dar după purtarea Iu'
de-a dreptul odioasă, ei puţin îi păsa dacă ?i
era sau nu pe plac ! Dealtfel, ea una n-avea
decât dispreţ pentru fandositele alea de la oraş
ce-şi petreceau jumătate de viaţă în faţa oglinzii
şi scoteau ţipete disperate ori de câte ori o ra­
fală de vânt le zbârlea puţin permanentul. Pu­
tea şi ea să arate ca lumea, doar să fi vrut...
Dar de dragul lui senor Vance n-ar fi aruncai
nici măcar o privire în oglindă. Să se mulţu­
mească acesta cu argent'nienele lui !
 — Te las să-ţi vezi de treburi... o informă
Vance dezlipindu-se în fine de. uşă. O să ns
lingem pe degete de-atâtea bunătăţi, sunt sigur...
— Ei, ei, unde te duci ? ţipă ea, alarmată.
Avea cumva de gând să ia singur casa la sco­
tocit, ca să dovedească... Ce ?... Nepăsarea şi
tembelismul familiei Williams ? !...
— Doar n-oi vrea să-ţi ţin de urât cât gă­
teşti ? întrebă Vance în bătaie de joc. Credeam
că te-ai săturat până peste cap de prezenţa
mea...
— Aşa şi este. Dar...
— Dar ţi-e teamă să nu-mi vâr nasul prin
cine ştie ce cotloane. Scormonind, poate că dau
totuşi peste te miri ce secrete, aşa-i ?
înfuriată să se ştie atât de uşor de ghicit,
Vanessa se închise într-o tăcere trufaşă. Fără
îndoială, pe omul ăsta nu-l putea suferi. Prea
le dibuia pe toate. Doamne, de ce nu era Ra-
mon Vance moşneagul acela cocoşat şi miop,
pe care şi-l imaginase ea ? L-ar fi putut vrăji
cu un singur surâs de zile mari, trimiţându-l
apoi, cât ar fi putut de repede, înapoi'la Buenos
Aires. Pe acest Ramon Vance, însă,, n-avea cum
să-l îmbrobodească.
— O să mă plimb prin jurul casei, o anunţă
el. Acum ţi-a venit inima* la loc ?
— Fă ce vrei, numai ieşi din bucătărie odată !
strigă Vanessa scoasă dir> fire.
 Vance izbucni în râs, râs a câruî căldură vi­
rilă o luă- pe nepregătite.
- O să caut să nu întârzii la masă, promise
el. Şi, Vanessa...
Fata tresări. Nu-i mai spusese încă pe nu­
mele mic şi familiaritatea asta a lui îi displăcu.
- Ai putea să-ţî pui o rochie mai...'mai po­
trivită. Âi arăta cu totul alta !
- Nu zău ? !
- Fără doar şi poate. Şi, pe.urmă, unei femei
care se respectă pe sine nu poţi să nu-i ierţi
mâncarea afumată. Acum semeni cu un coşar.
Şi numai de tine depinde să arăţi ca lumea...
Şi terminând cu panseurile, îşi luă valea, lă­
sând-o pe Vanessa ofensată la culme. Ca să se
mai liniştească puţin, fata trânti cu toată pu
terea cele câteva tigăi şi crătiţî în chiuveta de
vase. Ce i-ar mai fi sfărâmat una lui Vance
în scop !
 Trecuse o oră şi pe Vanessa tot o rodea nădu­
ful. l-o fi plăcând ei să gătească, dor nu ca sluj­
nică a Iui Rarnon Vance ! Trăgea mereu cu coada
ochiului către aleea dinspre nord, poate l-o
prinde pe taică-său să-l lămurească între patru
ochi, înainte ca acestfa să dea nas în nes cu
musafirul p'cat pe nepusă masă. Dar, cum Mark
Williams şe lăsa aşteptat, fata băgă în cuptor
cratiţele cu mâncare şi urcă până în camera ei
sc se spele şi să-şi schimbe ţinuta.
Din cele patru băi ale conacului, numai una!
în care trona o caţfă cât toate zilele, sprijinită
pe picioare de bronz imitând nişte labe de leu,
de pe vremea străbunicii, mai putea fi folosită.
Vonessa făcu la repezeală un duş în cada cât
un vapor, apoi îşi trecu în revistă garderoba. La
fermă aproape că nu ieşea din jeanşli şi blu­
zele de bumbac atât de potrivite climatului sub-'
tropical, igr cele două-trei rochii, migălite de
ea la străvechea maşină de cusut moştenită de
la mama sa, nu mergeau deloc pentru o ase-
-------------------------- 43 -------- I-----------------
 menea ocazie. Ramón Vanee ar fi observat
deîndatâ tivul şi butonierele destrămate.
Ochii ¡ se opriră pe uniforma de culoarea cer­
nelii a colegiului unde învăţase. „D e ce nu ?...”
chibzui ea cu voce tare. Tot se purta Vanee cu
ea de parcă ar fi fost o copijiţă... Fără să mai
stea pe gânduri, trase pe ea rochia simplă, în­
chisă Ia gât cu un mic guler alb şi cu un surâs
otrăvit, îşi strânse părul în două cosiţe cuminţi.
Cu mâinile în şold, îşi cercetă imaginea reflec­
tată de marea oglindă dintre ferestre.
— între noi doi, acum, domnule Vanee I mur­
mură ea mulţumită.
Dacă acesta spera cumva să se vadă încon­
jurat numai de făpturi elegante, parfumate şi
acoperite de bijuterii, n-avea decât să ia primul
avion către Buenos 'Aires unde, fără doar şi
poate, îl aşteptau numai oh-uri şi ah-uri I
Pendula arăta şase şi jumătate şi Mark Wil­
liams tot nu se arătase. îngrijorată, Vanessa
coborî la parter. Dacă, prins cu treaba, tatăl
ei întârzia, ar fi fost nevoită să cineze între pa­
tru ochi cu senor Vanee, fapt care de pe acum
o băga în sperieţi. Mai mult ca sigur că musa­
firul ăsta ţâfnos n-avea să îngăduie nici o amâ­
nare a cinei...
Când ajunse la picioarele scării, recunoscu
brusc vocea tatălui ei, răzbătând din. verandă.
Dacă se grăbea, putea să-l pună în gardă
înainte ca el să dea ochii cu atotputernícu!
Vanee.
 — Tată ! ţipă ea năpustindu-se spre uşa de.
la intrare. Tatei, am o veste proastă să-ţi...
Dar, odată-n verandă, îşi înghiţi vorbele, fâs­
tâcită. Nu cu un gaucho discuta tatăl ei, ci cu
Ramon' Vance în persoană... Miraţi, cei doi se
răsuciră spre ea.
— Vanessa.! o luă. tatăl ei din scurt, şi în-
torcându-se către Vance, căută să-şi scuze pro­
genitura :
— îmi pare rău, domnule Vance, dar, trebuie
să recunosc, Vanessa .e cam- nestăpânită...
— Ce-i drept, mi-am dat şi eu seama... Dar
toţi adolescenţii sunt aşa, nu credeţi ? Discreţia
şi chibzuinţă vin abia odată cu vârsta.
în timp ce vorbea aşa, ca din carte, examina
cu un ochi critic noua toaletă a Vanessei...
— Trebuia să-l conduci pe domnul Vance în
camera pentru musafiri, Vanessa, reluă • Mark
Williams dojenitor. Fără îndoiala, ar vrea să se
spele puţin înainte de cină. în ce mă priveşte, o
să fac un duş şi o să mă schimb. Vreau, nu vreau,
asta e ! oftă el privindu-şi hainele prăfuite şi
cizmele pline de noroi. Vă las în grija fiicei
mele, domnule Vance. Când îşi dă silinţa, e o
gazdă desăvârşită...
Şi aruncându-i fetei o privire'pe cât def se­
veră, pe atât de grăitoare, se făcu nevăzut.
— Mda, numai că, astăzi gazda perfectă s-a
deşteptat cu faţa la cearşaf... şopti sarcastic
Ramon Vance. Dar ce-i cu tine în costumul ăsta
 de operetă ? adăugă el arătând cu degetul spre
ecusonul cusut pe buzunarul uniformei. Presu­
pun că. e şi ăsta un tertip, doar-doar m-oi da
gata...
-- Şi am reuşit, nu ? susură Vanessa cu un
surâs dintre cele mai candide.
— Mai mult decât bănuieşti... răspunse Vance
lăsându-şi privirea să alunece încet peste for­
mele ei;
Brusc, Vanessa îşi dădu seama că uniforma
ei nici de Ia o poştă n-ar fi părut nevinovată.
Parcă intrase la apă. Corsajul i se întindea
peste piept să pocnească, iar fusta scurtă îi
ajungea acum doar la jumătatea pulpelor.
x — Nu te uita aşa... murmură, îngrozitor de
stingherită.
— Dacă ţii să te plimbi îmbrăcată ca o fe­
tiţă care nu ştie că între timp a mai crescut, aş-
teaptă-te şi la priviri de-astea... replică Vance
râzând. Cui vrei să-j suceşti-'minţile cu rochia
asta de carnaval ?
— Eşti... eşti un bădăran.I strigă ea înfuriată.
— Ştiu asta. Nu-i prima oară că o aud, re­
cunoscu el liniştit. Şi acum, fă ce ţi-a spus tată!
tău. Arată-mi care e camera cu pricina.
— Vino după mine, îi porunci Vanessa, in­
trând în hol în pas de atac, fără să se sinch'-
sească dacă musafirul reuşea să se ţină după ea.
Când deschise uşa camerei pentru musafiri,
constată înspăimântată murdăria şi dezordinea
de acolo. Perdelele spânzurau la fereastră, de­
colorate şi triste, iar pereţii ar fi trebuit zugră­
viţi cu ani şi ani în urmă. încăperea îi servea
uneori de adăpost câte unui negustor de nu­
treţuri sau de utilaje agricole, care, însă, nu ră­
mâneau la estancia mai mult de o noapte şi,
forţaţi de împrejurări, se mulţumeau cu un aco­
periş deasupra capului şi un pat în care să-şi
întindă oasele ostenite. în rest, nimeni nu pă­
trundea în camera aia, iar Vanessa nu avusese
niciodată tăria s-o întoarcă cu susul în jos şi
să-i ardă un scuturat. ' ■
Ramon Va„nce dădu tăcui roată cu ochii prin
vremelnica sa locuinţă.
- Încântător ! oftă el, plimbându-şi un de­
get pe blatul comodei, negru de praf. Văd că
stilul casei e respectat întocmai...
- N-am avut timp să mă ocup de toate ca­
merele ! se apără Vanessa cu înverşunare. E
ditamai conacul. Când a venit tata aici, acum
douăzeci de ani, patruzeci de persoane erau
angajate la estancia, fără să le mai socotim pe
menajeră şi pe slujnicele care aveau grijă de
casă.
- Alte Vremuri...' zise Vance încercând cu
palma salteaua ca un şvaiţer.
- Da ! Pe atunci proprietarul se interesa cum
îi merge moşia şi cum o duc salariaţii, chiar
dacă nu locuia aici... '
 — Vrei-să spui că pe mine nu mă intere­
sează toate astea ? Vezi bine : am venit şi vreau
să ştiu de ce scârţâie treaba...
— Banii f Profitul ! Numai la asta vă gândiţi
cu toţii ! De parcă n-ar fi lucruri mai importante
în viaţă I -
— Nu prea. Spune-mi şi mie cum ai făcut
să-ţi cumperi haine când ai avut nevoie, sau
mâncare, sau cum ţi-ai putut permite să urmezi
o şcoală ? Discursurile astea ale tale sunt fru­
moase, dar tare găunoase. Ai vorbi mai puţin
dacă ai mânca doar o dată la două zile.
— Nu înţelegi nimic... îmi răcesc gura de po­
mană cu dumneata.
— Cum s-ar zice, după părerea ta sunt un
bădăran sărac cu duhul...
— Cam aşa ceva...
— Când o să mă cunoşti mai bine...
— N-am nici un chef să te cunosc mai bine,
domnule Vance...
— Când o să mă cunoşti mai bine, reluă el
de parcă n-ar fi auzit-o, o să înţelegi că, în
anumite privinţe, părerile mele sunt suficient de
întemeiate şi nu vorbesc ca să mă aflu în
treabă. Dar, dacă n-o să mă slăbeşti cu înţe­
păturile astea înveninate, s-ar putea s-o pă­
ţeşti...
— Nu mi-e frică de dumneata I îl sfidă ea,
împungând aerul cu bărbia.
 De fapt, minţea cu sfruntare. Chiar şi pe ea
se minţea, pentru că în ruptul'capului nu voia
să admită că lupta dintre ei ar fi fost inegală.
Omul ăsta era nu numai vânjos şi sigur de sine,
ci şi dat naibii de ager şi de şiret. Până acum,
îşi arătaseră ghearele, ba se şi zgâriaseră pu­
ţin, dar, dacă de la joacă treceau la bătălie ade­
vărată, nu ea avea să câştige...
- Nu ţi-e frică de mine, o îngâna el în bă­
taie de joc. Cu atât mai bine I Viaţa de aici n-o
să fie mai puţin distractivă, după ce o să te da*
bătută...
— Auzi cine vorbeşte I ripostă Vanessa, mi-
nunându-se de propria-i îndrăzneală.
— O să vezi.
Băgase ea de seanţiă că Ramon Vance .se
mişca uimitor de sprinten pentru cât era de înalt!
dar evenimentele se derulară cu o viteză de-a
dreptul năucitoare. Dintr-un salt, Vance ateriză
lângă ea şi, înainte să fi putut schiţa vreun gest
de apărare, Vanessa se şi pomeni cu pumnii în­
cleştaţi la spate într-una din mâinile lui şi apoi
smucită din loc şi lipită de el. Cu răsuflarea
tăiată de uluire, îl privi ţintă : nu mai zâmbea
şi expresia de pe faţa lui nu prevestea lucruri
bune.
- Te-am prevenit... şopti el. Dar n-ai vrut să
mă asculţi. Crezi că poţi să mă jigneşti cât vrei,
că eu o să stau cu braţele încrucişate... Ei bine,
pentru că n-ai'vrut să asculţi când te-am luat
cu frumosul, întoarcem foaia.
 Şi, dintr-odată, se aplecă şi o sărută. Buimă­
cită, Vanessa înlemnise. Când, după câteva cli­
pe, i se limpeziră minţile, nu mai ştia dacă voia
sau nu să i se smulgă din braţe... Nu şi-ar fi
închipuit niciodată că primul sărut avea să-I
primească în asemenea împrejurări şi din par­
tea unui asemenea bărbat. Dar, după un prim
moment de împotrivire, vraja îmbrăţişării puse
stăpânire pe eă şi, fără să-şi dea seama mă­
car, se lăsă în voia buzelor calde şi mângâie­
toare...
Când Vance îşi luă brusc mâinile de pe ea,
se clătină, ca lovită în cap.
- Fără îndoială, ăsta-i mijlocul cei mai bun
ca să te fac să taci, zise el examinându-şi vic­
tima cu satisfacţie. Am impresia că eşti tare ne­
vinovată, fetiţo...
- Credeai cumva că o să mă topesc ? ripostă
ea dispreţuitoare. Nu-s o uşuratică precum bu­
nele dumitale cunoştinţe de la Buenos Aires...
Dealtfel, nu-mi placi !
Drept, răspuns, Vance surâse şi ridică din
umeri cu nepăsare.
- Nu focul îţi lipseşte, ba chiar dimpotrivă...
remarcă el în sfârşit. N-ai încă experienţă, asta-i
tot...
' - Oh... Eşti... bâigui Vanessa, revoltată -de
atâta cinism.
- Sunt cum ?
 Nici o ocară n-ar fi fost îndeajuns de grea
pentru neobrăzarea asta care depăşea orice în­
chipuire. l-ar fi ars cu cea mai mare plăcere
două palme zdravene, dar Vance avea o ripostă
foarte promptă şi n-ar fi pregetat să-şi pună
în mişcare muşchii redutabili... Aşa încât fata
preferă .să-şi şteargă apăsat buzele cu dosul
mâinii, fulgerându-şi adversarul cu privirea.
Gestul ei era mult prea grăitor ca ei să nu pri­
ceapă cât de mult o dezgusta... ,
— Lasă-mă în pace, domnule Vance şi păstrea­
ză distanţa... îl avertiză ea mergând de-a-ndă-
rătelea către uşă.
— Spune-mi Ramon, pur şi simplu. Acum, că
am spart gheaţă...
' - Asta nu, sigur nu I In vecii vecilor n-o să
mă mai atingi nici măcar cu un deget!
— Păcat I Păreai o elevă atât de silitoare !
— Dumneata ai'm erita o lecţie, nu glumă I
Eşti un nemernic i...
Acestea fiind zise, Vanessa o luă la fugă.
Ajungând cu sufletul la gură în camera ei, răsuci
de două ori cheia în broască şi se lipi de uşă,
ciulind urechile bine. li era teamă de ^ n con­
traatac, dar pe coridor domnea o tăcere mot-
mântală.
Când inima i se mai potoli, se aşeză pe mar­
ginea patului şi-şi îngropă obrajii roşii ca focul
în palme. Cum de îndrăznise Ramon Vance să
se poarte cu ea în halul ăsta ? Şi, fapt încă
mai de neiertat, cum de putuse ea însăşi
se arate atât de nesăbuită ? Ea, Vanessa W il­
liams, îl, tot întărâtase, fără pic de ruşine, pe
bărbatul acela şi când el, în sfârşit, se răzbu­
nase într-un mod atât de aiuritor, ea i se supu­
sese cuminte... Prin ce vrajă, numai de el ştiută,
izbutise Ramon Vance s-o prefacă într-o fiinţă
care ei îi era cu desăvârşire străină ?

în timpul cinei, Mark Williams remarcă pur­

tarea glacială a fiicei sale, şi când aceasta se
duse Ia bucătărie să prepare cafeaua, veni după
ea.
— Ce-i cu tine, Vanessa ?
— N-a fost masa bună? se miră ea, cu pre­
făcută candoare. Dar mi-am dat toată silinţa !...
Ce-i drept, meniul cuprinsese câteva dintre cele
mai gustoase mâncăruri argentinjene, pe care
le pregătise ca la carte, doar i-o dovedi lui Ra­
mon Vance că nu era chiar o toantă... Pateuri-
lor cu carne, măsline şi stafide le urmase felul
favorit al tatălui ei, arroz con poilo, orez fiert
cu tot soiul de mirodenii picante şi cu pui ma­
rinat. Un platou cu brânzeturi încheiase ospă­
ţul. La mesele familiei Williams nu se serveau
plăcintele unsuroase şi indigeste, după care
sud-americanii se dădeau în vânt, iar dacă Ra­
mon Vance împărtăşea gusturile compatrioţilor
. '■ \
săi, mari amatori de zaharicale, cât timp se afla
la Vi sta Hermosa trebuia să-şi pună pofta-n cui.
Masa a fost excelentă, zise Mark W il­
liams, ştii foarte, bine şi, tu... La atitudinea ta mă
refer.
— M-am purtat cum mă port de obicei... a-
firmă Vanessa, îndărătnică.
— Vanessa, ce se întâmplă cu tine ? Nu i-ai
adresat domnului Vance nici măcar un cuvânt..'.
Cred că nu i-ai făcut o impresie prea bună !
Nici o noutate pentru Vanessa. Vance i-o do­
vedise foarte clar cu o oră în urmă... Amîntin-
du-şi incidentul, se roşi până-n vârful urechilor.
— N-are nici o importanţă ! replică ea nepă-
sătoare. Ramon Vance nu-i aşa de prost să-şi
fi închipuit că o să-l aşteptăm c,u flori..'.'
— Totuşi, situaţia noastră e destul de deli­
cată şi, dacă te porţi aşa, nu mă ajuţi deloc.
Tratându-I ca pe un nepoftit, complici lucrurile
şi mai mult.
— Nu pot să-l înghit pe omul ăsta... -
— Hai, Vanessa, abia ai -dat ochii cu el !
Cum poţi să cunoşti un om aşa, cât âi bâte din
palme. Eu îl găsesc destul de simpatic.
— îmi pare rău, tată, oftă ea şi înălţă din
umeri. Unii oameni'îmi sunt antipatici de cum îi
văd, aşa, fără nici un motiv şi Ramon Vance se
numără printre ei.
— Ei bine, te sfătuiesc "să termini cu mofturile.
 zise Mark Williams hotărât. Viitorul’ nostru de­
pinde de el şi nu avem nici un interes să-l
sâcâim...
— N-o duc bine cu prefăcătoria, tată. Nu-mi
cere să-i zâmbesc şi să-i fac temenele toată
ziua !
— Dar nu-ţi cere nimeni una ca asta, fetiţo !
Vreau doar să te porţi cu el politicos, aşa cum
o faci cu oricare alt musafir. Te rog, nu înrăutăţi
lucrurile şi mai tare.... Vance o să stea câtva
timp Ia noi, să vadă cum merg treburile şi, cre-
de-mă, nu-mi face nici o plăcere să mă ştiu ur­
mărit pas cu pas de un străin pus să-mi gă­
sească nod în papură... Şi dacă, seara, Ia masă.
o să te mai uiţi şi tu chiorâş Ia ef, ei bine, săp­
tămânile astea n-or să treacă uşor...
— Săptămâni ? ! exclamă Vanessa consterna­
tă. Are de gând să stea la noi câteva săptă­
mâni ? !
— Da.
îngrozită, fata închise o clipă ochii. Cum să
suporte prezenţa lui Vance atâta timp ? Dar nu
avea de ales. De voie, de nevoie, trebuia să
treacă brin încercarea asta cu fruntea sus.
— O să caut să mă port mai amabil, tată...
se învoi ea, în fine, resemnându-se în faţa lo­
viturilor soartei.
— Bravo ! oftă tatăl ei uşurat. Mulţumesc,'
dragă, mulţumesc I -
Când reveniră în sufragerie, Vanessa^ca să-şi
ţină promisiunea, îşi lipi pe faţă un zâmbet cam
strâmb şi se strădui din răsputeri să- găsească
un subiect de conversaţie. R-amon Vance nu se
lăsă, însă păcălit de transformarea asta miracu­
loasă şi imediat îşi aţinti privirea ironică, cum­
plit de umilitoare, asupra ei. Pentru el, desigur,
era foarte amuzant s-o vadă jucându-şi în silă
rolul, de-gazdă perfectă, dornică să placă şi să-i
intre în graţii acestui domn atât de important.
După ce băură cafeaua, Vanessa se scuză şi
se duse să spele vasele. Vance îi lăudase talen-,
tele culinare, iar ea îi acceptase complimentele
murmurând protestele de rigoare, dar, nu în­
căpea îndoială, cu toate temenelele reciproce
ostilităţile mergeau înainte.

... *k

In dimineaţa următoare se trezi mai târziu ca

de obicei. Soarele îi şi inundase camera cu lu­
mina lui, blândă încă. Fata se întinse cu în­
cântare, bucurându-se de ziua frumoasă, ce
parcă ei îi era hărăzită. Dar, brusc, aducerea
amin,te se deşteptă şi ea. Vanessa se răsuci în
aşternut, ascunzându-şi, cu un suspin, faţa în
pernă. Să fi fost afară şi raiul pe pământ, ea tot
n-ar fi avut cum să ’alunge norul negru, apăsă­
tor, otrăvit, pe nume Ramon Vance, ce avea să-i
întunece viaţa atâtea nesfârşite săptămâni !
Gândul la veşnicele surâsuri şi temenele la
care era obligată o umplea de deznădejde. Dacă
 de bâlciul acela n-arxfi depins soarta lor, i-ai
fi râs în nas lui señor Vanee şi l-ar fi tratat ca
pe un nimeni.
Se uită la ceas şi sări din pat ca arsă. A-
proape şase jumătate şi micul dejun nu era
încă pregătit ! Tatăl ei, care se trezea cu noaptea
în cap era, pesemne, înfometat ca un lup. Cât de­
spre musafir, Vanessa nu credea să dea ochii
cu el la ora aceea. La oraş, oamenii îşi îngăduie
programul de viaţă european ; birourile, spre
exemplu, nu se deschid înainte de nouă.
Se spălă iute, îşi trase pe ea „uniforma de
pampas", jeans şi tricou de bumbac şi alergă
în bucătărie.
— Bună dimineaţa, señorita, auzi ea o voce
de acum răsştiută.
Tresări, cât pe ce să scape din mâini tava cu
ceşti. Recăpătându-şi cumpătul, îi răspunse ne­
poftitului la salut cu o. înclinare scurtă din cap.
Vanee arătă acuzator spre ornicul din perete :
— Tatăl tău mi-a spus că te trezeşti cum se
crapă de ziuă ? Ce s-a întâmplat ? N-a sunat
deşteptătorul ?
— N-am nevoie de nici un deşteptător, soa­
rele mi-e de-ajuns... Aveai cumva de gând să
mă scoţi cu forţa din pat ?
— Tocmai mă hotărâsem să te mai las cinci
minute. Dar, după aia... Cine ştie ? Probabil că
asta as fi făcut...
— De ce ? Numai de nerăbdare să dai ochii
cu miné ?
 - Nu, pur şi simplu mi-e foame... Şi apoi, ziua
asta n-o sâ fie uşoară deloc* aşa că trebuie să
prind puteri.
- Ţi-aî jadus jucăriile de gaucho să-i dai
gata pe ăia adevăraţi. ? întrebă ea în bătaie de
joc, măsurându-l acră.'
Vance schimbase costumul impecabjj, de om
de afaceri, cu nişte pantaloni zdraveni, de pân­
ză şi o cămaşă în carouri, pe care, îngâmfa’
cum era, o uitase descheiată până pe la mijlocu'
pieptului. La Buenos Aires, bărbaţilor le plăcea
să se plimbe aşa, cu torsul la vedere, spre de­
liciul femeiuştilor fără minte... în locul lanţulb
gros şi zornăitor, de aur, purta acum un brâu
de piele, strâns cu o cataramă de argint bătu­
tă cu peruzele. îl prindea ţinuta asta improvizată,
trebui să recunoască Vanessa în sinea ei. Nu
arăta deloc caraghios, precum orăşenii care în
cearcă să-i imite pe gaucho, preţ de un week-
end. Rezemat de uşă, cu aerul cel mai firesc
din lume, Vance părea şi mai înalt şi impună­
tor. Dar în pampas nu înfăţişarea omului con­
tează, ci faptele lui. Numai aşa poate el dovedi
că prin vine îi curge sânge, nu apă.
- Ei, aştept masa şi nu văd nimic, îi reafninti
el încrucişându-şi braţele.
îl privi crunt şi, după ce şovăi o secundă,' îi
întoarse spatele şî se puse pe treabă. Cu cât îi
dădea zor mai tare, cu atât mai repede scăpa de
el de acolo... în timp record, pregăti nelipsita
bife a cabaHo, friptură de vită cu câte două ouă
 ochiuri deasupra, un munte de pâine prăjită şi
cafea. Ea una nu prea mânca ia micul dejun. în
schimb, bărbaţii înfulecară până la ultima firimi­
tură. îi aştepta o zi grea. Cirezile adunate din
ajun în ocoluri aveau să fie mânate prin bazi­
nele cu apă tratată care să le cureţe blana şi
copitele de mizerii.
. Cum fbrminără micul dejun, cei doi şi ple­
cară spre locuinţa comună a angajaţilor. Va-
nessa, din prag, îi urmări cu privirea o bucată
de drum. Ramon Vance era cu aproape un cap
mai înalt decât tatăl ei. Păşea apăsat, cu spa­
tele drept şi bărbia înainte, ca orice stăpân
Gauchos, însă, tot şefului lor de o viaţă aveau
să-i dea ascultare. Dealtfel, lui Mark Williams
îi purtau un respect deosebit, pentru că nu pre­
geta niciodată să se înhame cot la cot cu ei
(la muncile cele mai istovitoare sau mai păcă­
toase.
— Nimic nu contează mai mult ca libertatea
pentru un gaucho. Chiar dacă lucrează pentru
altul, repeta el adesea. Nu-i uşor să-i câştigi în­
crederea. Trebuie să ştii cum să-l iei, încet, cu
băgare de seamă şi ca pe egalul tău.
Pe cei şase gauchos care lucrau pentru tatăl
ei, Vanessa îi ştia de când făcuse ochi. Zgârciţi
la vorbă, mohorâţi, cumpărau omul dintr-o ochire.
Ţi-i dibăceau imediat pe făţarnic şi pe ticălos.
Nici lui Ramon. Vance, cu tot rangul lui, n-avea
să i se ierte nimic.' Să poftească aşadar, să le
trântească vreo două vorbe răstite, în graiul atât
de scump lui, câ n-o mai scotea la capăt cu ei
în vecii vecilor î Spre marea bucurie a Vanessei :
abia aştepta să-l vadă pus cu botul pe labe şi
lămurit o dată pentru totdeauna că, din secunda
în care-l concedia pe Mark Williams, putea să-şi
ia adio şi de Ia oamenii acestuia, şase gauchos
numai unul şi unul, în stare să ducă în cârcă o
hacienda, căreia oricât ţi-ai fi înfipt pintenii în
burta sărmanului cal, nu-i dădeai înconjur în-
tr-o singură zi.
Inspecta din ochi bucătăria. Vesela de ia nv-
cul dejun era spălată şi rânduită în dulap. Nu-i
mai rămăsese aşadar decât să pună iarăşi mâna
pe mătură.

In fiecare zi, la amiază, gauchos trăgeau la

umbră pentru o oră şi îmbucau, care vreun co­
dru de pâine şi o bucăţoaie de brânză, aduse
de acasă, care un hartan fript la proţap chiar
acolo pe loc. De data asta însă, cum Mark W il­
liams şi oamenii Iui aveau de lucru în ocolul
din apropierea conacului, Vanessa promisese să
le aducă ea un coş cu de-a!e gurii.
Prin urmare, când pendula bătu de unspre­
zece, fata lăsă boltă salonul şi se duse la bu­
cătărie. Umplu un coş cu sandvişuri, brânză,
fructe şi o duzină de cutii de bere atunci scoase
^ t

din frigider şi, cu povara sub braţ, ieşi în arşiţa

sufocantă de afară.
 în pampas, ianuarie e !unâ din toiul verii,
când temperatura atinge uşor patruzeci de grade
la umbră, Vanessa, însă, era obişnuită cu do­
goarea astă de iad. îşi văzu de drum fără să
micşoreze -pasul. Ocolul cu pricina se afla la
vreo douăzeci de minute de mers, dar mult mai
degrabă, răzbătu până la uechile ei larma în­
vălmăşelii' de acolo; mugetele disperate peste
care urcau strigătele oamenilor, pline de ne­
astâmpăr.
Baia în apă tratată are menirea să scape'vi­
tele de paraziţi şi de muşte şi toate ar fi bune
şi frumoase dacă, la vederea bazinelor pline
ochi, dobitoacele nu s-ar înspăimântă, refuzând
cu îndărătnicie să mai facă vreun pas. Atunci,
în pocnete de bici şi cu ţipete ascuţite, trebuie
îndemnat taurul, căpetenia cirezii, să coboare'e!
în bazin mai întâi. Iar, dacă acesta nu'se lăsa
convins, puneau câinii pe el. Cât ai clipi, di-
hănia se şi năpusteşte în apă, cu toată cireada
pe urmele lui. Vezi, aşadar, capete şi spinări îm-
bulzindu-se prin apele tulburi, ca să răsară pe
celălalt mal, mergând împăcate, matahale şi­
roind caraghios de la bot şi până-n smocjjl
cozii.
Vanessa se opri lângă 'intrarea de bârne a
ţarcului, de unde putea să cuprindă mai bine
câmpul de. luptă. De fapt, asistase la spectaco­
lul ăsta de nenumărate ori, dar primejdiile fe­
lurite o ţineau de fiecare dată cu sufletul la
gură. Multe se pot întâmola... Dintre toate, însă
cea mai cumplită grozăvie se petrece atunci
când un cal mai fricos îşi aruncă din şa călăreţul
drept sub copitele cirezii turbate, care, în goana
ei năprasnică, zdrobeşte omul pe Ioc. Dar, bun
e Domnul, Mark Williams şi oamenii lui fuseseră
feriţi de asemenea năpastă.
Fata avea şi acum prilejul să admire, pentru
a câtă oară? îndemânarea cu care gauchos
mânau vitele, le strângeau laolaltă sau, dimpo­
trivă, le împrăştiau. Pe când goneau dobitoacele
spre culoarul larg de pătrundere în bazin sau
despicau buluceala lor tembelă, fără să scape
din ochi copitele răzvrătite şi coarnele ucigaşe,
împungând aerul care-ncotro, cal şi călăreţ pă­
reau o singură făptură.
La celălalt capăt al ocolului, alături de Mark
Williams, Ramón Vanee urmărea absorbit desfă­
şurarea operaţiilor. După câte îşi putu da seama
Vanessa, treaba mergea ca pe roate.
Să termini isprava asta într-o jumătate de zi
era un adevărat tur de forţă. Dar pe marele Ra­
món Vanee, desigur, nu-l dădeai gata cu una
cu două.
Părea foarte pătruns de rolul pe care-l juca
şi remarcând biciul lung, din curele împletite,
pe oare-l strângea în pumn, Vanessa surâse rău­
tăcioasă : Pe cine speră să impresioneze ?
în clipa aceea, señor Vapce întoarse capul în
direcţia ei şi privirile li se întâlniră. Ochii întu­
necaţi o scrutau cumpănind-o... Din nou Vanessa
 înţelese că i se citeau pe faţă gândurile, sau,
cel puţin, stânjeneala şi îşi trase până-n sprân­
cene, furioasă, pălăria de pai. în câteva minute
oamenii aveau să descalece. Trebuia, deci, să
se ducă la tatăl ei, să-i salute pe amândoi, să
pună, de politeţe, două-trei întrebări«, să zâm­
bească... Nici nu începuse comedia şi se simţea
la capătul răbdărilor, mai ales că, ştia bine,
toată strădania ei era zadarnică : pe Ramon
Vance n-aveai cum să-l duci cu zăhărelul.
Oftă. şi-şi adună puterile. Deocamdată, ce
clocea ea în suflet, acolo trebuia să rămână.
Tatăl său se afla într-o situaţie tare neplăcută,
fiindcă nu.-i era uşor să se justifice în faţa unui
om mult mai tânăr ca el şi ale cărui cunoştinţe
în domeniu păreau egale cu zero.. Aşadar, nu
se cuvenea să-i mai cadă şi ea pe cap, cu ne­
cazurile ei. .
în fine, trecuseră prin bazin, mugind şi îm-
proşcând apa din răsputeri, şi ultimele animale
şi cireada se afla adunată în celălalt, ocol, de
unde, a doua zi în zori, avea s-o pornească spre.
marile prerii din nordul haciendei. Se făcuse
amiază. Spre norocul lor, toate merseră strunăi
Noroc, într-ădevăr : nu de puţine ori, un dobi­
toc mai căpos o lua razna, atrăgându-le şi pe
altele după el şi, uite-aşa, galopai ore întregi
până să le vezi iarăşi pe toate în ţarc.
Zâmbetul uşor ce lumina3chipul lui Mark W il­
liams era semn de mare uşurare, de satisfacţie
chiar. îşi dovedise fără îndoială măiestria. Cu
 un gest scurt din mână le dădu oamenilor săi
de înţeles că puteau să descaiece şi să-şi vadă
de masă. . "
Agitându-şi braţele că însufleţire, fiică-sa ii
atrase privirea către ea, apoi înşfăca coşul, se
strecură printre bârnele mobile de la intrarea în
ocol şi o luă la goană în direcţia lui. In ţarcul
acum pustiu, mai plutea încă un nor de praf ro­
şiatic, compact şi Vanessa zări lighioana abia la
un pas... Ochii ti dibuiră deodată inelele pămân­
tii şi, de groază, înlemni acolo, cu coşul la
piept. Capul plat, lucios se iţi spre ea, jucân-
du-şî limba despicată. Un ţipăt sfâşie liniştea şi
fata nici măcar nu-şi dădu seama că din gâtle­
jul ei ţâşnise...
— Culebra I Şarpele ! urlă un gaueho. Ciu-
dadoj Atenţie I Culebra I şi se năpusti Intr-a­
colo. Avea însă de străbătut pe puţin cincizeci
de metri... încremenită, Vanessa aştepta muşcă­
tura fatală... D^r atâta-i fusese scris jivinei să
trăiască I Şfichiul unui bici şuieră prin aer şi-o
termină dintr-o singură lovitură. După ce se zvâr­
coli în colb câteva clipe, şarpele se sfârşi, timp
în care două mâini o înşfăcară pe Vanessa de
umeri şi o traseră imediat.
— Unde ţi-e capul ? ! Jună în spatele ei un
glas răguşit. .- < ,
Fata abia izbuti să~sb întoarcă spre Ramon
de parcă avea plumb în picioare, zărind în -treci -
cât cum cizma unui gaucho strivea sub toc ca­
pul reptilei. ■
- E... era ve... veninos ? îngăimă ea, albă ca
varul.
- Da. Muşcătura lui te bagă-n spital şi dacă
spitalul^nu-i aproape, te bagă în groapă—
- Nu l-am văzut... se scuză ea, gata să iz­
bucnească în plâns. '
Pericolul trecuse, dar spaima abia acum îşi
făcea efectul. Simţi că i se taie picioarele şi se
împletici ; două braţe îi încolăciră fără mena­
jamente mijlocul.
- Nu leşina I îi porunci Vance. Hai, Vanessa,
vino-ţi în fire ! N-ai de ce să te mai temi !
Ştia şi ea asta, dar nu se putea stăpâni. în­
cepu să dârdâie toată, ca scuturată de friguri.
Tocmai dădea să plângă, când glasul aspru al
lui Ramon o chemă la ordine. Cu un efort eroic
îşi înghiţi lacrimile şi se înţepeni pe picioare,
dârză. ~
Cu chipul răvăşit de groază, Márk Williams
ajunsese în sfârşit lângă fiica sa.
- Vanessa I Te-a muşcat ?
- Nu, îl linişti ea. Dar era cât pe ce. Dacă
biciul ăla nu l-ar fi terminat dintr-o singură lo­
vitură...
- Slavă Domnului că n-ai păţit nimic ! zise
domnul Williams ridicând ochii spre cer ; apoi
se întoarse spre Ramon Vance. Bravo, Vance!
unde ai învăţat lovitura asta de maestru ? înţro
dumneata şi şarpe erau mai mult de douăzeci
de metri !
Ramon înălţă din umeri.
— Am avut noroc/ asta-i tot. De fapt nici
nu-i rrvare scofală să atingi o ţintă de la dis
tanţa aia.
— Cum ? Dumneata... dumneata m-ai salvat ?
exclamă Vanessa, nevenindu-i să-şi creadă ure­
chilor. '
— Da. Vezi că şi jucăriile sunt bune uneori
Ia ceva... răspunse el ironic. Acum, scuzaţi-mă,
vă rog, trebuie să stau puţin de vorbă cu gau-
chos. Williams, n-o scăpa pe fata dumitale din
ochi. Du-o acasă şi dă-i un întăritor. Mai este
încă sub şoc şi n-o să-i treacă prea repede.
Şi, salutându-i scurt, plecă spre grupul de oa
meni care comentau cu aprindere întâmplarea
— Hai, fetiţo, curaj ! încerc“ Mark Williams
să-şi îmbărbăteze odrasla. Te ţin picioarele să
mergi până acasă ?
— Da, nu-ţi face griji, tată. Mă simt perfect
Am nevoie doar...
— De puţină odihnă. Vance are dreptate. Eşti
încă sub şoc.
De voie, de nevoie, Vanessa se lăsă luată de
braţ şi o porniră spre casă. Genunchii îi tre­
murau tot aşa de tare şi parcă se învârtea lu­
mea cu-ea. ,,N-am voie să leşin !" se certă ea
în gând. Ramon Vance îi interzisese... Dar, brusc,
pământul îi fugi de sub picioare, îl auzi ca prin
vis pe tatăl ei Strigând ceva, disperat, şi se cu­
fundă, cu încântare, în neant.
 CAPITOLUL IV

Când Vanessa îşi veni in simţiri, nu pricepu

din prima secundă cum ajunsese în pat şi, mai
ales, se căuta la căpătâiul ei Ramon Vance.
— Parcă ţi-am interzis să leşini ! îi găsi ime­
diat pricină acesta, înnodându-şi şi braţele şi
sprâncenele.
— Ei bine, nu te-am ascultat, murmură ea. Ce
faci aici ?
— Mă joc de-a infirmiera, răspunse Vance,
pus pe harţă.
Fata se încruntă. S-o fi picat cu ceară şi tot
nu reuşea să' se adune. îşi amintea doar scena,
disperată şi se simţea frântă de oboseală.
— Unde e tata ? întrebă ea după câteva
clipe. - - '
— S-a dus să-şi vadă mai departe de tre­
buri... .
— Aş fi preferat să-l văd aici;...
— Că parcă n-are altceva mai bun de făcut
decât să stea să te ţină dş mână L.
— L-ai trimis de aici-cu sila, nu-i aşa ? Doa’
ştie câtă nevoie am să-l ştiu lângă mine !
 — Era foarte îngrijorat, într-adevăr, dar ¡-am
dat toate asigurările că e numai ceva trecător.
, - Şi a luat de bună ce l-ai spus dumneata ?
— Mai încape vorbă ! Mai ales că m-am ju ­
rat pe toţi sfinţii să nu mă mişc de aici oricât
de mult ar lipsi.
— Care ţi-e diagnosicul, doctore ? Mor de cu­
riozitate să-l aud.
— Că îţi vii în fire cu viteza luminii... zise
Vance apugâncţ-o de încheietura mâinii.
Impresionată de atingerea surprinzător de
blândă a degetelor lui, fata îşi ţinea respiraţia
— Ai pulsul cam sincopat, remarcă el pe un
ton doct.
— Nu prea ai darul tămăduirii, replică Vanessa
străduindu-se să-şi învingă tulburarea subtilă ce
dădea să se înfiripe în ea. Cum o să ieşi din
camera asta, cum o să-şi revină şi pulsul* meu
la normal.
— N-am nici o îndoială... Se vede de la o
poştă că 'nu mă înghiţi, domnişoară Williams,
admise el într-o doară, deloc întristat de acest
crud adevăr.
— Nimic nu-ţî scapă... zise Vanessa în bătaie
de joc.
Dar, brusc, îşi aminti şfichiul acela necruţă­
tor, care o salvase... şi se văzu nevoită să-i mul­
ţumească. Cu jumătate de gură
— lartă-mă... N-am apucat să-ţi mulţumesc
că m-ai salvat...
 — Ah ! In sfârşit ! Ajunsesem sâ mă întreb
dacă de spaimă, nu cumva te-a lovit, amnezia !
— Toată.recunoştinţa mea... adăugă Vanessa
din vârful buzelor.
— Vai, cu câtă căldură mi-o declari ! Dar, te
rog, nu te mai obosi. Nu eşti deloc convingă­
toare în rolul ăsta de jună copilă căpiată de re
cunoştinţă. ' ’
— Nu mă prea descurc cu vorbele mari... se
apără ea, stingherită. In fond, când încerci să-i
mulţumeşti cuiva care te-a scăpat de la moarte,
cuvintele sună caraghios...
— Ah, te referi la faimoasa bună-cuviinţă en­
glezească... Grezî că o să mă ruşinez de lacri­
mile tale, fierbinţi de atâta veşnică recunoştinţă I
Nu te teme, nu sunt deloc un englezoi bine-cres-
cut, nu roşesc cu una, cu două.
Vanessa nu avea nici o îndoială. Pentru Ra-
mon Vance, să-şi piardă timpul ziua în amiaza
mare în cameră unei femei, îndrugând câte în
lună şi în stele era un lucru tot atât de firesc
precum, pentru altul, să se trezească în zori şi
s-o pornească la muncă. Probabil că aşa se
obişnuia prin cercurile alea pline de ifose în
care se învârtea el la Buenos Aires...
— Dar, dacă ţi se pare că vorbele nu sunt
mijlocul cel mai potrivit ca să-ţi arăţi sentimen­
tele, reluă el glumind, poţţ să treci de la vorbe
la fapte....îţi stau la dispoziţie, conchise, cu un
surâs de vulpe bătrână.
 - Trebuie să. mâ mai gândesc, replică Va-
nessa, silindu-se să-i imite tonul uşuratic şi aro­
gant.
- N-are rost. Ştiu de pe acum care-i răs­
punsul.
- Să nu-mi spui că eşti disperat.
- Nici pomeneală. N-o să mor fără pupătu­
rile tale de elevă cuminte.
Vance se cufundă în fotoliu şi-şi studie înde­
lung, cu ochii pe jumătate închişi, adversara
Tulburată de privirea aceea adâncă şi catifelată,
fata nu-şi mai găsea locul şi, din respect pen
tru sine, începu să-şi potrivească perna.
- Mă întreb cât de uşor poate cineva să-ţi
sucească minţile... gândi el cu voce tare, pa-
re-se foarte preocupat de problema asta capi­
tală.
- De ce ? Ai de gând să încerci ? Te previn
că nu-ţi merge cu mine !
- Vanessa, nu te juca cu focul
- E o ameninţare, sau ce ? !...
Propria-Î lipsă de bună-cuviinţă o îngrozea.
Dar dorinţa să-l taie pe Vance în neobrăzare o
smintise într-atât, încât uita de orice prudenţă...
Nervii, la pândă, îî prevesteau apropierea unui
pericol straniu, greu de numit.
Ramon Vance se ridică dezinvolt din fotoliu
şi veni să se aşeze pe marginea patului. Odată
instalat acolo, îşi strecură un braţ pe după mij­
locul ei şi o trase spre sine, cu gesturi sigure,
oare trădau marea iui experienţă în materie...
începu să-şi plimbe fără grabă buzele mai întâi
pe braţul, apoi pe gâtul şi obrazul fetei, care
încremenise, ţinându-şi respiraţia. Buclele lui ca
de abanos îi atinseră tâmp!a>şi Vanesscr închîs-e
ochii, sufocată de forţa zbuciumului ce punea tot
mai tare stăpânire pe ea. Când Vance îşi apăsă
gura pe buzele ei, o scutură un fior. Se supunea
cuminte, captivată de delicateţea savantă a mân­
gâierilor. îşi auzea bătăile inimii, dar şi fiecare
zgomot cât de mărunt, dimprejur. îşi contempla
propria neajutorare fără să schiţeze nici un gest
de apărare. Ba chiar sp pomeni după un timp
că-şi înnoadă braţele în jurul grumazului lui Ra-
mon, ca să-i simtă sub degete claia de păr mă­
tăsos. Până atunci n-o mai strânsese în braţe
nici un bărbat , şi' noutatea experienţei o şi în­
cânta, o şi înspăimânta. Uitând de raţiune, de
prudenţă, se lăsa pradă simţurilor, în timp ce
Ramon îi atingea umerii, lin:a delicată a spatelui.
Nu se răzvrăti deloc atunci când, cu un gest ho­
tărât', el o împinse între perne şi-î coborî brete­
lele cămăşii de noapte. Scoase doar un suspin
uşor. încet-încet, nu mai ştia pe ce lume se află.
atentă doar la chinul fermecat a cărui victimă
prea supusă era... Glasul lui Ramon o lovi ca
şfichiul unui bici, sfâşiind coconul vrăjit de mă;
tase, ţesut cu migală împrejurul ei : ^
 — Sper că te-am corlvins... remarcă el cu sa
tisfacţie.
Năucită, deschise ochii. O aţintea de la oa­
recare distanţă, cu un aer ironic. Apoi, zâmbind,
se îndreptă de mijloc, se ridică în picioare şi se
întinse leneş, din toate încheieturile.
De furie şi de umilinţă, Vanessei parcă-i pică
cerul în cap. Se acoperi repede cu cearşafului,
strângând din dinţi ca să-şi ţină lacrimile ce
ameninţau să se pornească a i şiroi pe obraji,
îl fulgeră cu privirea pe Ramon.
— E... eşti dez... dezgustător I se bâlbâi ea,
tremurând de enervare.
— Şi de ce, mă rog ? Pentru că mi-a lipsit
entuziasmul ? întrebă Vance încheindu-şi gule­
rul. lartă-mă că te-am dezamăgit. Ca să fiu sin
cer, intenţiile tale îmi cam făceau cu ochiul...
— Cum... cum îndrăzneşti să spui că... eu...
— Că ţi-ar fi plăcut să dureze mai mult ex­
perienţa ? Doar nu era deloc grea să-mi dau
seama. Nu prea te-ai obosit să-mi opui rezis­
tenţă... ,
Simţind că-i vine să intre în pământ de ru­
şine, Vanessa nu-i replică imediat. Suporta con­
secinţele propriei nesăbuinţe şi Vance n-ar f!
fost întreg la minte dacă şi-ar fi„ recunoscut vreo
parte de vină în incidentul gpela...
— Ai profitat de situaţia în care eram ! ţipă
în sfârşit. Un bărbat într-adevăr cinstit nu s-ar
purta niciodată aşa !
 — Ce spui ? Habar n-ai pe ce lume trăieşti,
fetiţo... Mai bine mulţumeşte soartei că ai scă­
pat aşa de ieftin. Data viitoare s-ar putea să nu
mai ai atâta noroc...
— N-o să mai fie nici o dată viitoare I
— Om trăi şi om vedea...
Vance îşi netezi părul cu degetele, flutură
mâna în bătaie de joc şi, răsucindu-se pe căl­
câie, o porni căre uşă.
— Dacă mai îndrăzneşti vreodată să te apropii
de mine, te spun tatălui meu I se oţărî Vanessa,
ofensată de crasa lui nesimţire.
Ramon Vance se opri şi întoarse în lehamite
capul : - '
— Şi ce-o să-mi facă ? întrebă el zâmbind
într-o dungă. Să mă bată cu biciul ? Hai, lasă
mofturile astea. Ţipi cât e ziua de lungă că nu
mai eşti un copil şi, în schimb, te porţi ca o fe­
tiţă năzuroasă.
Studie cu o privire grăitoare cearşafurile ră­
văşite, părul zburlit a! fetei, apoi reluă :
— Copt la minte înseamnă stăpân pe faptele
tale şi gata să le suporţi consecinţele. Doar o
copiliţă dă fuga la tată! ei pentru toate fleacu­
rile.
— Ce să-ţi spun ? ! înţeleptule ! se zborşi Va­
nessa la el.
— Hm... Mulţumesc de compliment. Dacă mai
ai nevoie de lecţii, ştii acum cui să i te adresezi
cu încredere...
 - ieşi I ieşi imediat din camera mea ! ţipa
ea, scoasa din răbdări. Piei de aici I
- Fii liniştită, chiar asta o să şi fac. Acum,
mai aies, nu eşti deloc plăcută la vedere. !-am
promis tatălui tău să stau cu ochii pe tine până
îţi vii în fire şi răcnetele astea îmi dovedesc că
nu mai e nevoie de mine aici... Mă duc să-i
dau raportul, să-i vină inimă îa loc...
Ieşi pe uşă, dar, când s-o închidă, rşi aruncă
o privire înapoi, simţindu-se obligat să adauge :
- Mi-am adus aminte... Nu te obosi să gă­
teşti pentru cină. Tatăl tău şi cu mine luăm mase
în oraş astă-seară. Vrea să-mi prezinte câţiva
oameni ‘de afaceri mai importanţi.
- Şi eu ? Eu ce-o să fac cât timp vă distraţi
vor acolo ? se revoltă Vartessa, rănită de trăda­
rea tatălui ei.
- Profită de orele astea, potoleşte-te şi mai
chibzuieşte. Dar te rog, nu-ţi vărsa năduful pe
bietele farfurii f Cred că o să ne întoarcem des­
tui de devreme. Dar să nu ne aştepţi. în ce mă
priveşte, mi-e prea de-ajuns cât te-am văzut pe
z'ua de azi.
Mulţumesc, la fe! I Sper să-ţi placă aşa de
mult îa Campo Verde încât să nu-ţi mai calce
picioarele pe aici ! •
~ Rolul ăsta de cucoană călcată pe bătături
nu ţi se potriveşte, Vanessa. Cândva, poate că
o să-ţi frăngi mâinile pentru vorbele astea...
 Acestea zicând, Vance trânti uşa în urma sa,
paşii pierzându-i-se pe coridor şi apoi în jos,
pe scări.
- Eşti... eşti... i N-am cuvinte!... turbă Va-
nessa, de una singură, sufocată de furie.
Nu găsea cuvânt destul de tare să i se potri­
vească exemplarului ăluia, unic pe lume, de mi­
tocănie şi de neruşinare I Şi, luând perna drept
scăfârlia ful Vance, o luă la bumbăceală. Odată
şi odată, îşi făgăduia ea solemn, tot o să-l plă­
tească Ramos Vance măgăriile I
Istovită, se întinse în pat şi visă îndelung, cu
ochii deschişi, la răzbunare, închipuind cele mai
rafinate torturi care-l vor obliga să i se târască
Ia picioare, umilit de moarte, cerşindu-i ierta­
rea...
Legănată de imaginile astea desfătătoare,
adormi... Gând se trezi, ceasul de la mână arăta
ora şase. Cele patru ore de somn nu izbutiseră
însă s-o pună pe picioare şi nici nu-i descreţi­
seră fruntea. Nu se simţise nicicând atât de sfâr­
şită. Dar, după toate prin câte trecuse nici nu
era de mirare, deşi n-ar fi putut spune care
éra mai vinovat de emoţiile ei : şarpele sau
Ramon Vance.
Foamea o aduse la realitate. De Ia micul de­
jun nu mai mâncase nimic, aşa că trebuia să
se dea jos din pat, să se ducă la bucătărie şi
să scotocească prin frigider. Tocmai scoase un
picior de sub cuvertură când nişte paşi pe cu­
 loar o izgoniră din nou în fundul patului, cu
perna strânsă bine la piept. Uşa se deschise.
Recunoscându-I pe tatăl ei, Vanessa oftă uşu­
rată. De frica lui Ramon Vance tresărea acum
la fiecare foşnet. Oare tot aşa, intr-o veşnică
spaimă, o s-o ducă până o să-l vadă plecat ?
Dar mai bine să nu se mai gândească la asta.
— Cum te mai simţi, fetiţo ? o întrebă tatăl
ei, cu blândeţe. Eu i-am promis lui Vance să
merg cu el la Campo Verde, să-i prezint câteva
persoane mai importante, dar, dacă nu vrei să
stai singură, o să-l rog să mă Ierte şi o să ră­
mân' acasă, cu tine.
- Nu, tată, du-te cu domnul Vance. Mă simt
bine. M-am cam speriat, când cu şarpele acela.
— Slavă Domnului că s-a întâmplat numai
atât ! oftă domnul Williams. Mă ia şi acum cu
fiori. Dacă Vance n-ar fi lovit într-o fracţiune de
secundă... M-a lăsat cu gură căscată, ce mai i
Ce tip ciudat I
- Da, ciudat... îi cântă Vanessa în strună, la
capătul răbdărilor.
Şi aşa numele lui Ramon Vance o întorcea pe
dos, dar să-l mai audă şi pe tatăl ei ridicându-l
în slăvi I
- Sper că i-ăi mulţumit, Vanessa.
— Sigur... răspunse ea zâmbind forţat.
Ce-ar fi zis taică-său dacă ar fi aflat cum se
desfăşurase scena recunoştinţei veşnice ? Au­
 reola de sfânt a lui Vance s-ar fi făcut praf şi
pulbere.
— E un om dintr-o bucată, Vanessa, dar şi
foarte educat. Ştia că mă aşteptau oamenii la
ocol şi a stăruit să stea el lângă tine, ca să mă
scape de grijă...
— Aşa, care va să zică..:
— Da. Aşa că am putut să plec şi să-mi văd
liniştit de treabă. Doar te lăsasem pe mâini cum
nu se poate mai bune. Ştii, are şi o calificare
în prim-ajutor său aşa ceva.
— Cum ? ! exclamă fata ridicându-se în ca­
pul oaselor ca arsă. Vance a tras hainele de pe
mine ? I l-ai dat voie să-mi pună cămaşa de
noapte şi să mă întindă în pat ? !
— Fii liniştită, Vanessa ! o întrerupse tatăl
ei, râzând de revolta ei. Nu s-a întâmplat nimic
necuviincios. Vance te-a cărat până aici şi de
restul m-am ocupat eu. Ei, ţi-a venit inima la
ioc ?
— Da... şopti ea, roşie ca focul, lartă-mă, o
clipă am crezut că... Adică... Doar nu măi sunt
un copil...
— Am observat. Şi cred că nu numai eu. Azi
dimineaţă, la masă, musafirul nostru te sorbea
din ochi, nu alta...
— Poate l-am dat gata d,e frumoasă ce sunt...
zise ea în bătaie de joc, dar şi cu destulă amă­
răciune. Era probabil curios. Fără îndoială că
 n-a mai dat ochii până acum cu o fată cres­
cută în plin pampas şi se aştepta să mă vadă
mâncând cu degetele...
— Te înşeli. Vance s-a născut şi a crescut tot
în pampas, nu departe de aici. Tatăl lui avea a
estancla pe lângă Rosario.
— Aşa se face că mânuieşte atât de bine bi­
ciul... Dar de ce nu se ocupă de proprietatea
familiei ? Ne-ar fi scutit de o grămadă de griji
dacă, în foc să se angajeze la firmă, le-ar fi
călcat pe urme înaintaşilor lui...
— N-ai dreptate. Cine ştie ce diavol ne-ar fi
trimis trustul pe cap...
A lt diavol ? Mai rău ? Imposibil I comentă Va-
rtessct în sinea; ei.
— Mi se pare că te-a cam câştigat de partea
lui... remarcă ea cu voce tare.
— Deocamdată îl găsesc foarte simpatic... îşi
cunoaşte munca la perfecţie şi e demn de în­
credere. Sunt sigur că, în ce ne priveşte, o să
ia decizia cea mai potrivită...
— Cum I ? Dacă o să ne scoată în drum
tu o să-i dai dreptate ?
— G să mă supun. Nu e omul care să ia vreo
hotărâre nedreaptă.
— Ei bine, pe mine una n-o să mă scoată
din casă decât cu forţa ! declară Vanessa aprigă.
— Sper să n-ajungem până acolo... oftă ta­
tă! ei. Dar cred că Ramon Vance ştie foarte bine
cum să le îmblânzească pe unele fete mai în­
dărătnice... ,
 - Le prefera pe alea docile, dacá se poate
chiar proaste,.,
- Ce ştii tu ? I replica Mark Wiüiams zâmbind
indulgent. Doar n-ai discutat cu el una oa asta I
- Nu, sigur, dar cam ghicesc... Prea îi place
sâ-i vadă pe toţi ploconîndu-i-se şi ascu!tându-i
poruncile.
- Ne place sau nu, n-avem de ales, conchise
domnul Williams uîtându-se la ceas. Am întâr­
ziat... La revedere, dragă.
- La revedere. Nu-I lăsa pe musafirul nostru
atât de simpatic să te aştepte...
Rămasă singură, Vanesşa se îmbrăcă şi coborî
în bucătărie să-şi încropească masa de seară.
Dar foamea îi pierise şi abia de luă câteva în­
ghiţituri. După ce spălă şi rândui cele doua-trei
vase, se duse în sufragerie şi, neavând ceva mai
bun de făcut, se apucă să măsoare încăperea
în lung şi în lat, cu paşi rari.
Trândăvi un timp, apoi se aşeză pe un scaun.
Nu trebuia să se lase stăpânită de neastâmpă­
rul acela atât de străin ei. O aşteptau o groază
de treburi. Mai întâi de toate, teancul de cio­
rapi de ţesut. Dacă nu-i cârpea mai degrabă,
în câteva zile tatăl ei o să-şi tragă cizmele pe
piciorul gol, şi să te ţii bombăneli. Apoi, rochia
croită cu o lună în urmă. Şi mobila din salon
încă nelustruită cu ceară..,
Se ridică şi deschise radioul : program con­
sacrat unui scriitor de care nu moi auzise până
 atunci. încercă să urmărească emisiunea, dar
toate sunau atât de fals încât până Ia urmă,
plictiseala triumfând asupra bunelor intenţii, în­
chise radioul.
Cum să-şi mai treacă timpul ? Afară era
noapte neagră şi numai ţârâitu! monoton al
greierilor şi, când şi când, orăcăitul broaştelor
verzi din heleşteu mai umpleau liniştea aceea
ca de pe altă lume... Heleşteul I... Fusese, când­
va, heleşteu I Acum, lăsat de atâţia ani în pa­
ragină, ajunsese un fel de băltoacă mai mare...
Suspină. Ce se petrecea cu ea ? Pentru a nu
ştiu câta oară se întreba... De fapt, motivele îi
erau foarte bine cunoscute, dar îşi interzicea să
se mai gândească la povestea lamentabilă din
după-amiaza acelei zile. Pentru prima dată dă­
duse piept cu patima, izbânda simţurilor asupra
raţiunii...
La unele sărbători de la colegiu, călugăriţele
permiteau şi participarea unor băieţi de la o
şcoală învecinată. Dar nu-şi scăpau o clipă din
ochi elevele, iar întâlnirile acelea erau cum nu
se poate mai nevinovate. In comparaţie cu li­
ceenii timizi, făcând feţe-feţe, Ramon Vance pă­
rea sosit de pe o altă planetă. Vanessei încă
nu-i venea să creadă că bărbatul acela o săru­
tase cu adevărat...
Şi de-ar fi fost vorba numai de un sărut! O
mai lua şi acum cu fiori amintindu-şi libertăţile
pe care Vance şi le îngăduise faţă de ea. Iar
ea, în loc sâ-l respingă, îi încurajase, mai întâi
înlemnind ca o toantă, apoi chiar răspunzân-
du-i... Dacă Ramon Vance n-ar fl pus punct din
proprie voinţă „lecţiei“ , şi-ar fi venit ea în fire
înainte să fie prea târziu ?
Amintindu-şi încă o dată scenele acelea de
nepermisă slăbiciune, obrajii i se aprinseră ca
para şi-şi dori s-o fi înghiţit mai bine pământul...
Ce credea acum Ramon despre ea ?... Şi cum să
i se mai poată uita vreodată în ochi ?
Luă din bibliotecă un roman poliţist. Cartea,
scrisă de unul dintre autorii ei favoriţi, avea
fără îndoială să-i captiveze atenţia. La ce bun
să se zbuciume atât pentru ce va să fie ? înainte
de toate trebuia să-şi şteargă din minte umi­
lirea suferită. Deschise cartea cu un gest ferm
şi atacă primul capitol. ' ,
Romanul părea să promită şi fata crezu că,
în fine, găsise cum să vină de hac frământări­
lor. Dar, spre dezamăgirea ei, ucigaşul se dez­
vălui mult prea devreme, tot restul cărţii urmând
să rumege îndelung cum reuşea detectivul să-l
dea de gol. Şi aşa, suspansul se dusese pe apa
Sâmbetei, iar gândurile Vanessei o luară iarăşi
razna...
In două rânduri sări din fotoliu, părându-i-se
că a duzit un motor de maşină. Dacă tatăl ei şi
Ramon se întorceau mai devreme decât îi spu­
seseră ? Ce să facă în cazul ăsta ? Cel mai să­
nătos ar fi să-şi ia picioarele la spinare către
camera ei, Mai mult ca sigur, Vance ar
privi-o strâmb, ea însăşi făcând feţe-feţe.
Şi, colac peste pupăză, tatăl ei ar re­
marca imediat cine ştie ce amănunt mai fisti­
chiu, de pildă obrajii ei în toate culorile curcu­
beului sau vocea nesigură... Cu toate acestea,
de ce s-ar ascunde ? I Ramon Vance nu era mai
puţin vinovat decât ea.
Pe !a zece, prea obosita ca să se mâi bată cu
morile de vânt, Vanessa urcă în camera ei şi se
bagă în pat. Somnul nu se prinse deloc de ea.
Sucindu-se şi râsucindu-se în aşternut, fata se
străduia sâ pună capăt frământărilor fără sens.
Brusc, se întrebă cine erau invitaţii din seara
aceea ai tatălui, sau ai lui Vance. Fermieri ?
Negustori de vite ? Bancheri ? Fără îndoială,
misterul avea să se lămurească a doua zi la mi­
cul dejun. Cu urechea la pândă, aşteptând ma­
şina ce nu mai sosea, adormi.

Intr-adevăr,, la micul dejun pe care îl luară

între patru ochi, Vance umblând cine ştie pe
unde, Marlc Williams îi povesti fiicei lui despre
seara petrecută în tovărăşia musafirului lor, a
lui senor Delgado, proprietarul putred de bogat
al celei mai mari estanciâ din regiune, Los
Molînos, şi a lui senor Castiilo, un alt fermier,
mai modest. Vanessa îi cunoştea pe amândoi.
dar pe Francisco Castilia îi prefera de departe
celuilalt. Pe când era de-o şchioapă, stătuse a-
desea pe genunchii lui Castilia, văduv şi fără
copii. Senor Delgado, în schimb, avea o soţie
zdravănă şi trei fete care mai de care mai fan­
dosită. Isabel, prima din ele, fusese colegă de
şcoală cu ea. Leită taică-său, nu-i ajungeai nici
cu prăjina la nas. Foarte frumopsă, nu încăpea
îndoială, făcea ravagii printre bărbaţi.
- .D e ce i-ai invitat la restaurant? se mira
fata. Doar ne dinoaştem unii cu alţii, au ven t
de atâtea ori la Vista Hermosa. Puteam să te
pregătesc o masă pe cinste, dacă...
— Ieri, după toată sperietura aia, nu erai în
stare nici măcar să prăjeşti nişte cartofi... N-am
vrut să te oboseşti pentru noi.
— Noi ? Adică, domnul Vance, înţeleg ! se
zbârli ea, jignită la culme. Nu sunt, ştiu bine
asta, o maestră în arta culinară, aşa că dom-
nia-sa a preferat să-şi primească invitaţii într-un
cadru demn de rangul lor şi al lui...
— Hai, Vanessa, ce te-a apucat ? ! îi tăie
taică-său avântul. Nici vorbă să-ţi pună Vance la
îndoială talentele de gospodină. Pur şi simplu
aveam de discutat diverse afaceri şi te-ai fi plic­
tisit de moarte cu noi pe cap. Ca să nu mai
vorbim de muntele de vase murdare care ţi s-ar
r
fi adunat în bucătărie. Asta era soluţia cea ma<
practică şi mai Id îndemână.
 Vanessa lăsa baltă subiectul ăsta şi se inte­
resă care fusese obiectul întâlnirii.
— Presupun că domnul Vance nu spera să gă­
sească cine ştie ce distracţii mondene în plin
pampas... zeflemisi ea cu acreală.
— Nu, bineînţeles, răspunse taică-său zâm­
bind. E dat naibii de hoţ. Voia de fapt să verifi­
ce prin alţii informaţiile pe care i le-am dat şi
să se lămurească, tot prin alţii, care ar fi adevă­
rata situaţie.
— Senor Delgado cred că n-<a scos o vorbă
toată seara I Îşi pune lacăt la gură întotdeauna
când vine vorba de afacerile lui.
Cu mare satisfacţie, îşi închipuia scena : Ra-
mon Vance învins de muţenia arogantă a lui se­
nor Delgado şi revenind la fermă cu coada în­
tre picioare.
— Ba deloc ! Nici nu terminasem bine aperi­
tivele că se şi împrieteniseră el şi Vance. Asea­
ră am aflat despre Los Molinos mai multe decât
în toţi anii aceştia douăzeci adunaţi la un loc.
Şi pe Francisco l-a dat gata. Aproape că uitase
de mâncare. Crede-mă, Vanessa, Vance ăsta e
uns cu toate alifiile !
— Alifii de luat minţile oamenilor... murmură
fiică-sa.
 *

Şi, intr-adevăr, presimţirile ei negre se ade­

veriră foarte curând. Parcă numai ea rămăsese
întreagă la minte. Noul venit reuşise să-i îmbro­
bodească pe toţi, indiferent de sex, rasă, religie
şi aşa mai departe. Cum făcea cunoştinţă cu
vreunul, cum acesta se arăta gata să-l urmeze
orbeşte. Inimile femeilor din Campo Verde nu
mai băteau decât pentru el. Cât despre bărbaţi,
aceştia nu mai erau decât un cor de laude en­
tuziaste. Campo Verde fiind un târg prăpădit,
orice străin rătăcit pe acolo era întotdeauna pri­
vit cu mult interes, dar ceea ce se întâmpla acum
aducea a eveniment de importanţă cosmică
O stea mai strălucitoare ca Luceafărul de seară
răsărise dinaintea ochilor lor uluiţi.
— Ce mândreţe de bărbat I suspina, de cum
o vedea pe Vanessa în băcănia ei, Maria, bătrâ­
na negustoreasăf
Şi fata, vrând-nevrând, îi asculta răbdătoare
osanalele înălţate spre slava senorului Vance,
Făt-Frumosul... Care intrase într-o bună zi in
magazin şi o salutase pe Marid de parcă aceasta
ar fi fost doamna primului domn al ţării.
— De parcă aş fi fost doamna domnului pre­
şedinte ! Şi eu, cu şorţul ăsta vechi, numai pete I
Oh, Dumnezeule, ce bărbat!
Apoi, invariabil, Maria o sfredelea pe Vanessa
cu ochişorii ei negri, adăugând :
 -- Aşa un bărbat îţi trebuie, chica... Suceşte-i
capul, ce mai stai ? !
— Nu, mulţumesc, replica Vanessa. Nu vreau
să mâ mărit. Dacă e după mine, domnul Vance
poate să rămână burlac până la capătul zile­
lor, dacă aşa-i place. Nu mă interesează.
— Baliverne, feţiţo I Care femeie nu şi-ar
dori un bărbat aşa ca el ? 1
— £i bine, eu sunt ăia. Mi-ajunge că tot tim­
pul .sunt bombardată cu întrebări despre ce mai
face şi ce mai drege ! De-ar sosi mai repede
circul acela, să mai aibă lumea şi altceva de
discutat...
— Ah, ah i Vrei să spui că nu-ţi place
— Arată foarte bine, dar nu-î gsnal mea...
— Ei, om trăi şi om vedea, fetiţo... Eu una cred
că nu f- e chiar indiferent.
Şi bătrâna izbucnea îhîr-un râs chiţcăit, în­
trerupt când şi când de exclamaţii extaziate :
„Ce bărba t! Doamne, Sfinte, ce raândreţe de
bărbat I"
Ei brne, toate astea mai treacă-meargă. Dar,
spre disperarea Vanessei, Roman înfăptui se mi­
racolul să-i vrăjească şi ,pe oamenii de la Vista
Hermosa, -Acei gaucbos mo rocă naşi şi ţinând la
neatârnare ca la ochii din cap, nu numai că îl
acceptaseră în lumea Iar dar îl şi re­
cunoscusem drept căpetenie. Vance, susţi­
neau ei, fusese din plin -dăruit de -natură eu acel
mochismo, fără de care un ora făcea degeaba
umbra pământului. Sublimul Rcrmon Vance în­
căleca fără probleme armăsarii cei mai sălba­
tici, aduna şi mâna: singur o cireada cât un- re­
giment, dar rnai ertes, ştia să vorbească precum-
un adevărat bărbat. Musafirul ăsta, picat pe
nepusă-raasă dintr-a altă planetă, probabil mai
de soi, se adaptase cât ai bate din. palme la
ritmul infernali al muncii de pe moşie şi nu pre­
geta să pună; umărul fa treburile cele mai isto­
vitoare. Şi nimeni, pore-se, nu-i lua în nume de
rău faptul că mâzgălea- întruna î-n carneţelul
lui fel şi chip de cuvinte şi de cifre sau că me­
reu. îşi dădea cu părerea despre câte-n lună şi-n
stele.
Până şi Nfarfe Williams se împrietenise la toar­
tă cu ei. Dacă lai început Rămân îî fusese sim­
patic doar,, prin favitara de bicî magistrală cm
care a salvase pe fiica sa, îi cucerise definitiv..
Aşadar, senor Vance putea să taie şi să
spânzure liniştit fa Vista Hermosa, pentru că o
făcea în aplauzele şi cu binecuvântarea tuturor.
Dealtfel, şi primit cu fluierături, el tot ar fî per­
severat; pentru că nu îngăduia să i se aşeze
careva de-a curmezişul drumului. Drept care, nu
încăpea îndoială, era un aliat de dorit. Dacă
nu, un duşman redutabil.
Vanessa, însă, în ruptul capului nu s-ar fi. a-
iăturat corului ce-i cânta osanale. Putea Ramon
Vance sâ câştige de partea lui şi toată Argenti­
na dacă asta: ar fi poftit, ea una, Vanessa Wil­
liams, tot fa părerea ei rămânea.
 Da faţă cu tatăl ei, îşi dădea toată silinţa
să nu iasă din canoanele bunei-cuviinţe şi ale
ospitalităţii, dar lehamitea sa răzbătea din fiece
surâs şi din fiecare gest amabil, fapt care îl
amuza copios, pare-se, pe musafirul lor... Fiind
singura ce se încăpăţâna să nu capituleze, se
aşteptase ca inamicul să-i răspundă la provo­
care reluând oştiliţătile. Acesta, însă, se măr­
ginea să se poarte firesc, fără să-i mai caute
no4d în papură mereu. Refuzând, neînduplecată,
să-şi recunoască dezamăgirea, indiferenţa asta
o sâcâia totuşi peste măsură. Pasămite dum­
nealui, marele Vance, nu socotea necesar să-i
câştige bunăvoinţa. Pe de altă parte, un om în
toată puterea cuvântului n-ar fi renunţat cu a-
tâta uşurinţă la luptă, îşi repeta ea întruna. Dar
cu tot atâta înverşunare se judeca Vanessa şi
pe sine, fiindcă prea se frământa pentru toate
fleacurile. De s-ar termina mai degrabă anche­
ta asta, să-l vadă plecat ! La urma urmei, sin­
gurul lucru important era dacă Vance îl păstra
sau nu pe tatăl ei în postul de administrator.
Prea de multă vreme îi fierbea la foc mic.
— Cât mai are de gând să stea aici ? îl în­
trebă fata pe tatăl ei într-o dimineaţă.
Ramon Vance n-avea cum să-i audă. Meşte­
rea ceva pe la grajduri în tovărăşia lui Juan, bă
iatu! ce avea viţeii în grijă.
 Luat pe nepregătite de fiica sa, Mark W il­
liams trecu de la surprindere la un hohot de râs.
Uluitor cât de senin şi de bine dispus era de
la un timp. Ajunsese cu Vance la o înţelegere ?...
Dar, în cazul ăsta, de ce nu-i spusese şi ei ?
— Ge-i ? Ji s-a acrit cu gătitul pentru trei
-guri ? Ştiu că două din ele sunt greu de sătu­
rat, dar, crede-mă, te descurci de minune. Ra-
mon mi-a spus, că, de atâta îndopat, o să ajun­
gă cât un poloboc. «
Era, cum s-ar zice, o glumă în stilul binecu­
noscut. Vance nu cântărea un gram mai mult
ca la sosire. Părea clădit numai din oase. şi
muşchi. Ce-i drept, la Vista Hermosa nu şedea
-locului o clipă.. Dar cum reuşea oare să se
păstreze în formă la Buenos Aires ? Frecventa
sălile de gimnastică ? Sau îşi cheltuia energia
alergând după fuste ?...
— Nu, nu de bucătărie mi s-a acrit, răspunse
în sfârşit Vanessa. Ci de stat singură cuc. Când
te caută omul, tot prin pampas te găseşte...
— Ce să-ţi spun, ce distracţie o mai fi şi asta
să stai toată ziua nas în nas cu un moşneag !
glumi Mark Williams. Fetiţo, ţie-ţi trebuie tovă­
răşia unor oameni tineri ca tine ! Uite, ce-ai
zice de o plimbare cu Vance prin pampas, că­
lare ? Chiar o să discut asta cu el.
 - Nu ! Dacă.'o fi să mă hotărăsc, o să vor­
besc eu cu ei... Zău, tată, prea mă consideri un
copii neajutorat i
- Mii de scuze, mamă mare... o luă'tatăl ei
peste picior.
izbucniră amândoi în râs şi puseră punct aces­
tui subiect spinos.
 CAPITOLUL V

Dor, din nefericire, subiectul jăsta nu-j ieşi

lui Mark Williams din gând. Două zile mai târ­
ziu, Vanessa tocmai spăla vasele de Ia micul
dejun, când se simţi urmărită cu atenţie de o
pereche de ochi. Se întoarse iute şi-l descoperi
pe Rămon Vance proţăpit în uşă.
- Cauţi ceva ? se interesă ea, distantă.
Când se întâmpla să se afle între patru ochi
cu el, nu pregeta să-şi manifeste ostilitatea, iar
când nu se afla, spre exemplu în timpul me­
selor, ţinea ochii în farfurie şi .nu deschidea
gura decât dacă oaspetele.i se adresa ei anume.
Remarcă deodată că Vance trecuse de la hai­
nele de lucru la un costum de oraş. Albul cămăşii
contrasta cu bronzul întunecat, dobândit de
atâta alergătură în lungul şi-n latul moşiei. O
cravată în culori deschise completa ţinuta asta
foarte elegantă. Te turtea cu prestanţa lui şi,
ca să nu cadă, cumva şi ea în extaz, Vanessa
îşi zise că nu haina-! face pe om...
 - Plec la Cordoba pentru nişte afaceri, în­
cepu el. Tatăl tău mi-a spus mai de mult că mori
de plictiseală şi m-am gândit că nu ţi-ar strica
o plimbare cu maşina. Ce zici ? ^
Dacă altcineva ¡-ar fi făcut oferta asta, fata
nu s-ăr fi lăsat rugată de două ori, dar Ramon
Vance, fără doar şi poate, nu era deloc tovară­
şul ideal pentru o asemenea escapadă. După
ce şovăi vreo două clipe, răspunse :
- Nu, mulţumesc foarte mult, dar.„
Vance ridică din sprâncene, prefăcându-se
dezamăgit: .
" — Nu ? Şi eu» care credeam că abia aştepţi
să te distrezi un pic după atâta muncă...
Să se distreze, dă, nu însă cu Ramon Vance !
gândi Vanessa.
- Nu. Prefer să rămân acasă...
- încerci cumva să mă eviţi ?...\
- Am o grămadă de treburi. în casa asta e
nevoie de...
- Ştiu, ştiu, dar toate astea pot să mai aş­
tepte. O zi în sus său în jos nu repară mare
lucru. Ei, ce zici ?
- Trebuie... trebuie... începu ea, silindu-se să
găsească un motiv playzibil. Ei bine, nu pot să
plec şi gata !
- Chiar aşa ? Aş vrea să ştiu şi de ce ?... Se
u'tă la ceas şi ridică nerăbdător ochii spre ea.
îţi dau o jumătate de oră să te pregăteşti, o
avertiză el. Sper că n-ai de gând să mergi în
zdrenţele «stea. Du-te şi te schimbă. Te aştept
în maşină.
Ordinul fiind dat, se răsuci pe călcâie şi ieşi
pentru ca, după câteva secunde, să-şi facă din
nou apariţia în prag : '
— Un amănunt, doar...
— Care ?
- Ţin la punctualitate. Dacă nu eşti în curte
înainte de... -
- Pleci fără mine, încheie fata, bucuroasă.
Ii puse. el însuşi la dispoziţie motivul ca să
evite călătoria asta nedorită şi să aştepte răb­
dătoare în camera ei până când Land Roverul va
pleca, şi atunci, călătorie sprâncenată, domnule
Vance I
— Am să încerc să nu te dezamăgesc... îi pro­
mise ea cu un zâmbet candid.
— Bine faci I replică el. Să-ţi intre bine în
cap : dacă „în treizeci de minute fix nu te văd
în maşină, vin după tine... Şi.dacă nu te gă
sesc gata îmbrăcată, apoi o să te ajut eu...
— N-ai să îndrăzneşti I
— Nu ? O. să vezi şi o să crezi ! ţ
— O să încui uşa. De două ori.
Vance izbucni într-un râs dispreţuitor.
— Mare scofală, o uşă încuiată. Intru prin ea
cât ai zice peşte. Şi atunci să vedem pe uncie
scoţi cămaşa... '
 - Nu vreau să merg Ia Cordoba' cu dum­
neata ! se oţărî Vanessa uitând de toate scu­
zele cuminţi. .. •
- Cu atât mai rău pentru tine. Ce-îni. pasă
ce vrei sau nu vrei tu ! ? O să faci cum 'ţi-am
zis. înţeles ? I
- Adică, eu n-am nici un cuvânt de spus ?
- Exact.
Fata ştia bine că nu-i rămânea decât să se
supună. Cum Vance era atât de nervos acum,
nu mai avea nici un rost să întindă vorba.
- Bine, merg... se predă ea.
- Dar de ce - spui asta cu atâta lehamite ?
Hai, zâmbeşte şi fii o prea graţioasă şi amabilă
domnişoară !
- Ba, nici graţioasă, nici amabilă nu-s I
- Asta se vede de la o poştă, dar ai putea,
totuşi, să-ţi dai silinţa... Vezi că mai ai doar
douăzeci şi cinci de minute să te schimbi din
broască în prinţesă. Şi o ispravă ca asta nu se
face cu una, cu două.
Abia ce termină de zis toate astea,- că-i şi
întoarse spatele şi se făcu nevăzut.
- Tâmpitule ! Bădăranule ! spumega Vanessa
de furie, trântind taîmeş-balmeş în rafturi vesela
spălată. •,
Nu mai avea decât un sfert de oră şi Ramon
n-o să şovăie nici o clipă să-şi pună în execu­
ţie ameninţările... îşi. smulse şorţul de la "mijloc
şi se. năpusti pe scăriTn sus. O inspecţie fulger
a garderobei îi dezvălui adevărul regretabil că
o singură rochie se potrivea unei asemenea
ocazii. Dintr-o ţesătură de bumbac roz şi foarte
simplă,' îi venea minunat. De câte ori o îmbrăcă,
Vanessa se simţea în câştig. Şi acum, mai des
când: era -nevoită să se ia în beţe cu Ramon
Vance, avea multă nevoie de încredere în for­
ţele proprii. Desigur, © astfel de ţinută ar fi tre­
zit la Buenos Aires numai strâmbături dispreţui­
toare, dar Cordoba era doar reşedinţa unei sub­
prefecturi, deci fără prea multe fasoane.
Vanessa îşi perie părul şi se fardă discret.
Oglinda îi dezvăluia un chip teribil de îngrijorat.
Intr-adevăr, la gândul ceasurilor interminabile
pe care avea să Ie petreacă, vrând-nevrând, în
tovărăşia lui Vance, i se strângea inima de în­
grijorare. Chiar şi cu o maşină puternică, tot
mâneai vreo trei pâini până Ia Cordoba, Ce-ar
fi putut discuta ei doi, în tot timpul ăsta ? Ia>
dacă Ramon n-avea să scoată nici o vorbă, ou
ochii ţintă spre drum, ar fi fost şi mai cumplit.
Mai avea cinci minute... Cu gesturi febrile, luă
rujul şi încercă să-şi facă buzele. Dar îi tremu­
rau mâinile şi-şi trase o virgulă roz pe bărbie.
Exasperată," drese.catastrofa cu un şerveţel. Bles­
temat pe veci fie Ramon Vance ! în sfârşit, era
gata. Şi o durea în cot dacă el avea să se de­
clare satisfăcut de rezultat sau ba I Nu era fru­
moasă, n-avea 'să fie niciodată, pentru că ase­
menea miracole nu se petreceau decât în po­
veşti... îşi puse pantofii- cei mai arătoşi, nişte
pantofi cu toc, bleumarin, şi plecă.
Când ajunse la uşă îi rămăseseră doar câ­
teva secunde până la ora fatală. Scările Ie cobo­
râse ca o vijelie dar, ca să iasă în* verandă,
adoptă un pas nonşalant. Voia să-i demonstreze
lui Vance că-şi bâte joc de ameninţările lui. Din
nefericire, însă, acesta era prins într-o discuţie
cu un gaucho şi nici nu băgă de seamă că ea
îşi făcuse apariţia de vis.
— Am venit ! strigă. «.
Ramon întoarse capul spre ea şi o măsură
sever din cap până-n picioare.
— Ei, ce părere ai ? îl luă Vanessa la rost
pe un ton uşuratic, în timp ce se apropia cu o
sublimă nepăsare.
Interlocutorului lui Vance cât pe ce să-i iasă
ochii din cap de uluire în faţa acestei transfor­
mări fermecate. Dar pe Vanessa n-o interesa
atunci decât o opinie anume...
— Nu-i rău... comentă Ramon înainte să-i des­
chidă ^portiera maşinii. Urcă, plecăm într-un
minut.
Şi, nerăbdător să-şi continue discuţia, se în­
toarse din nou către gaucho. Vanessa se simţi
ciudat de descurajată. Se aşteptase cumva la
laude ? I Ramon surâsese, felicitând-o ' pentru
punctualitate, dar nici nu se sinchisise de re­
zultatul străduinţelor ei pentru frumuseţe. Dacă
şi-ar fi pus rochia cea mai peticită, reacţia lui
ar fi fost aceeaşi, probabil. Luă loc în maşină
fără nici un chef. Ramón se sui şi el aproape
imedtet şi porni motorul. -
— Adiós, don Ramón ! strigă gaucho-ul agi-
tându-şi braţele. Que tenga suerîe !
— Adiós !
Don Ramón... Ce să-ţi spun ? ! De ce îl gra­
tulau angajaţii de la fermă pe veneticul ăsta cu
un astfel de titlu ? Nu-i trebuiseră mai mult de
câteya săptămâni ca să se înstăpânească la fer­
mă. Cum de izbutea să-i orbească pe toţi ? Doar
ea nu se lăsase legată la ochi, şi-i vedea limpe­
de firea necruţătoare, lipsită de scrupule...
Vaneé surâdea acum, sen'n. Fata începea să
priceapă de ce aproape toate femeile îl găseau
irezistibil. Pe ea una, farmecul ăsta de doi bani
o lăsa réce I Deodată, simţi că-şi iese din fire
în faţa veseliei acestuia.
— De ce ţi-a urat Felipe noroc ? îl întrebă
ea. Sper că ştii să conduci !...
—' N-avea nici ¿Fgrijă, ştiu, o asigură Vanee
hlizindu-se. Altceva voia Felipe să spună...
— Ce ?
Ramón îi aruncă o privire amuzată.
— Mi-a urat să am noroc fcu tine, pentru că
prea arăţi astăzi bine...
— Oh... ; ;
— Mai bine şi-ar fi ţinut gura şî nu l-ar fi în­
trebat nimic ! ' -
 . — Cum îşi permite? Ce neobrăzare I se in­
dignă ea.
Ce vrei ? Este bărbat, te admiră, dar n-ar
îndrăzni niciodată să-ţi facă avansuri, aşa că
mă încurajează pe mine să-mi încerc norocul.
Ar .trebui să te simţi măgulită...
- Ba deloc ! Doar nu sunt un obiect de fă­
cut cadou sau de dat cu împrumut. Trăim în se­
colul douăzeci...
- Da. Felipe însă nu dă nici o importanţă
ideilor astea moderne. în ochii unui gaucho, o
femeie există numai ca să împartă patul cu el,
să-i facă copii şi să-l ţină casa.,
- Şi să aibă pe cine să-şi descarce năduful,
cineva care să,-i încaseze scatoalcele fără să
crâcnească măcar. N-am ce zice ! încântător I
Cât despre mine, în'ruptul capului n-aş accepta
un asemenea trai...
- Are şi el avantajele lui.
- Penţru'bărbat, nu încape îndoială !
, - Nu uita că Argentina '& o ţară latină, în
care doar bărbaţii au voie să taie şi să spân­
zure... Cu revoltă asta a ta nu ajungi nicăieri...
- Să-mi ţin gura, deci ! Asta mă sfătuieşti,
nu-î aşa ? îi aruncă Vanessa, scoasă din fire de
surâsul lui îngăduitor.
- Unde ţi-ai lăsat simţul umorului ?* suspină
el, prefăcându-se covârşit.
- Mî-I pierd de câte ori eşti prin preajmă...
 — E adevărat, mi-am dat şi eu seama... In ul­
tima vreme, eviţi să dai ochii cu mine. Sau mi
se pare ? —
— N-are nici o importanţă. Ai atâţia zeci şi
zeci de admiratori la fermă şi în târg. Ce-ţi pasă
că păstrez distanţa ?
— Chiar eşti geloasă pe succesul meu ? ii
răstălmăci el cuvintele că să-i facă .în necaz.
Dacă vrei, pot să te învăţ cum să-ţi faci prieteni
cât ai bate din palme...
— Ce-mi trebuie ? ! Prieteni am, slavă Dom­
nului, şi n-o să mă lansez acum într-un concurs
de popularitate ! - -
. — Hm... Dacă şi prietenii ţi-i tratezi aşa ca
pe mine, cred că, după un timp, o iau la fugă
mâncând pământul. Lasă-mă să te învăţ câte
ceva...
— Nu, mulţumesc...
— O să-ţi pară rău.
— Nu cred.
^ — Cum vrei... încheie Ramon discuţia şi înălţă
din umeri.
Nu-i mai acordă nici o atenţie, spre dezamă­
girea ei. O considera egoistă, capricioasă. Ra­
mon Vance nici nu deschidea gura bine că o şi
făcea să se zbârlească de furie, trezindu-i o agre­
sivitate complet străină ei. Nici măcar n-ar fi
putut să-i ceară iertare, pentru că starea asta de
veşnică iritare era de-a dreptul absurdă,.. Pre­
feră aşadar să tacă chitic şi să contemple pei­
sajul.
 Drumul tăia preria. Acelaşi covor verde, mo^
latic, desfăşurându-se kilometru după kilometru,
până hăt departe. Rareori vedeai câte un ar­
bore, doar stâlpii de telegraf punctând la dis­
tanţe egale monotonia reliefului. Scriitorii sud-
americani compară adesea pampasul cu un
ocean, şi pe bună dreptate, pentru că, sub soa­
rele din înălţimi câmpia, învolburată uşor de veş­
nicul vânticel al acelor ţinuturi, unduieşte parcă
până la capătul lumii. Pe sub pâclele translu­
cide ale arşiţei, valurile ei verzi prind irizări al­
băstrui, ochii aţintind captivaţi nemărginirea a-
ceasta în neîncetată transformare.
Trecu destul timp şi pe Vanessa o luă o toro­
peală plăcută. Fără voia ei, ochii î se închideau
tot mereu şi abia reuşea să se ţină în capul oa­
selor. Dar nu-şi îngăduia să adoarmă în pre­
zenţa lui Ramon.
Acesta, fireşte, îi observă imediat picoteală.
Doar nu-i scăpa niciodată nimic...
— Maî_ avem mai bine de două, ore până la
Cordoba, o preveni el. De ce nu tragi un pui
de somn ? Sprîjînă-ţi capul de umăruj meu.
adăugă el, aruncându-i o privire ironică. Nu
mă deranjează, sunt obişnuit...
— Nu, mulţumesc, refuză ea ţeapănă.
Cum îndrăznea s-o îndemne cu atâta dezin­
voltură să le imite 'pe femeile alea care, pe­
semne, îl întovărăşeau mai în toate călătoriile ?
Să-şi lase capul pe umărul unui bărbat era un
gest de supunere şi de încredere absolută ! Se
sprijini de portieră şi, deşi poziţia era teribil de
incomodă, adormi cât ai zice peşte. O smuci-
tură bruscă a maşinii © făcu să sară în sus :
Ce-i ?
— O vacă. Uite-o.
înnebunit de spaimă, ''bietul dobitoc galopa
cât îl ţineau picioarele, drept înaintea, maşinii,
părând să nu priceapă că, de-o parte şi de cea­
laltă a drumului, preria îi oferea singurul şi ce!
mai de nădejde refugiu. Automobilul rulă în spa-r
tele ei până ce, peste multe minute, dumirită
sau nu, vaca se dedise în fine să le cedeze dru­
mul şi o luă razna prin câmp.
— Bietul animal ! Toate sunt la fel. Când le
intră frica în oase, o iau la goană drept înainte,
ca turbate, comentă Vanessa.
— Comportame’nt feminin : nechibzuit şi stă­
ruind în nechibzuintă...
Ramon vorbise ca-ntr-o doară, fixând şoseaua
peste botul maşinii, dar tânăra fată înţelese
deîndată unde bătea.
— Baţi cumva şaua ca... să înţeleg'eu ? în­
trebă ea din vârful buzelor. H.
— Ai nimerit-o.
— Şi asta ar însemna ca mai întâi de toate
să-mi schimb părerea despre dumneata ?
— Prejudecăţile apar de -obicei din neştiinţă
şi din prostie. Şi tu nu eşti nici neştiutoare nic!
proastă...
 — Mulţumesc de compliment! Mă mir că eşti
în stare, de acolo de sus; unde te afli, să recu­
noşti că am şi calităţi...
— Vrei cu tot dinadinsul să te faci nesuferită,
nu-i aşa ?
— De ce ? Te aşteptai la alt răspuns ?
— Nu, deloc. Bine, dă4 înainte tot aşa, da-
că-ţi place. Oricum, tot Ia rezultatul ăla ajun­
gem...
, Ce voia să spună ? Vanessa intrăjla bănuială,
în oarecare măsură, Ramon se preda. Recunos­
cuse că-l durea în cot de pprerile ei şi că era
liberă să se poarte pe viitor după cum o tăia
capul. Dar nu era el omul să se dea bătut atât
de uşor. indiferenţa asta afişată trebuie că as­
cundea o capcană... Strecură o privire furişă în
direcţia lui Vance dar acesta întoarse capul spre
ea în bceeaşi fracţiune de secundă. Obrajii fe­
tei se făcuseră stacojii.
— Parcă ai sta pe jăratic, îşi dădu el cu pă­
rerea. ' ' ' ■
- i Nu. De ce ?
Te previn. Nu sunt un adversar plăcut. Nu
mă dau în laturi de la nimic...
Ştiu.
— Bun, deci eşti avertizată. Să nu te aud plân­
gând dacă o să-ţi cam zboare fulgii,..
— Ba n-o să păţesc nimic !
— Astd-ţi doresc şi eu...
 *
, Intraseră îh şoseaua naţională şi, curând, ră­
sărire în zare zgârie-norii oraşului. Cordoba ofe­
rea privirii un amestec ciudat de arhitectură mo­
dernă şi tradiţională. Vanessei, însă, îi plăcea
contrastul ăsta dintre bătrânele case în stil co­
lonial şi clădirile zvelte, cu zeci de etaje, de sus
până jos numai sticlă. Traficul deveni tot mai
compact şi ca să ajungă în centrul oraşului le
trebuiră vreo douăzeci de minute. Din fericire,
Ramon Vanee conducea calm şi respecta toate
semafoarele. Când se văd la volan, mai toţi ar­
gentinienii lasă, naibii orice reţinere şi pru­
denţă. Le place să-şi dovedească bravura şi vi­
rilitatea încălcând toate regulile de circulaţie.
Ramon parcă maşina în piaţa San Martin,
aflată în zona veche a oraşului. După ce scoase
cheia din contact, se întoarse şi luă de pe ban­
cheta din spate o geantă diplomat vizibil burdu­
şită cu hârţoage. Ca printr-o minune, redevenise'
omul de afaceri, distant, rece, nerăbdător .să-şi
vadă de treburi.
— Am fixată o întâlnire cu nişte bancheri şi
discuţia o să dureze, fără îndoială, cam până' la
prânz. Dacă n-ai nimic de făcut, poţi să stai în
holul băncfi să mă aştepţi.
Ce înfumurat ! Vanessa ar fi preferat mai de­
grabă să moară decât să măsoare cu paşi răb­
dători holul băncii, ca supus prea plecat al
ilustrului şi dracu' să-l pieptene Ramon Vance I
 — A, nu, mulţumesc, răspunse ea sec. Mi-am
petrecut mai bine de jumătate din viaţă într-un
colegiu din Cordoba şi cunosc oraşul ca în
palmă.
— -Perfect, zise.Ramon cu gândul aiurea. Ştii,
deci, unde-i hotelul Crillon ?
— Sigur.
— Ne întâlnim acolo la două fix. Să nu în­
târzii !
Salută scurt din cap dispărând într-o străduţă
întunecoasă şi ursuză.
Vanessa numai că nu crăpa de turbare. O
părăsise acolo, în mijlocul pieţei, ca pe o amă-,
râtă de slujnică ! Nici măcar n-o întrebase dacă
voia sau nu să fa prânzul împreună. Nici nu-
concepea că ea ar putea să-i iasă din cuvânt.
Cine se credea ? ! Şi cum ar fi reacţionat dacă,
să presupunem, ea ar întârzia la întâlnirea fi­
xată ?... Un surâs tremură pe buzele fetei. Ra-
mon Vance merita o lecţie...
Pe la unu şi jumătate, însă, minunatul său
plan de răzbunare începu să se clatine. Ii era
o foame de lup... Dacă Ramon Vance era prost
crescut, asta nu însemna că ea, Vanessa, tre­
buia să răspundă cu aceeaşi monedă. Ar fi pu­
tut, desigur, să prânzească într-o cafenea, dar la '
Crillon se afla cel mai bun restaurant din oraş...
Şi ispita învinse în cele din urmă. N-avea să se
lipsească de un-prânz ca-n poveşti în cele din
urmă, doar pentru că nu-1 înghiţea pe vecinul
de masă. O coti, aşadar, pe lângă splendida
catedrală în stil baroc şi luă direcţia Rivadavia.
Ramon aştepta în holul hotelului. în dimineaţa
aceea, fără îndoială îi mersese din plin, altfel
n-ar fi arătat atât de bine dispus. Nu părea
deloc impresionat de ocheadele admirative pe
care i le aruncau insistent reprezentantele se­
xului slab, ocheade ce virară în zgâielj uluite
când Vanessa se îndreptă către el... Femeile as­
tea elegante se întrebau, fără doar şi poate, de
ce bărbatul atât de seducător îşi pierdea vre­
mea cu o puştoaică fără sare şi piper şi îmbră­
cată ca vai de lume... Ei bine, o durea în cot
de părerile Iar ! Cu orgoliul zgândărit, Vanessa
îşi împinse bărbia înainte şi traversă holul cu
paşi hotărâţi.
— Bună ziua, o salută Ramon. Credeam că
o să întârzii. De obicei, femeile nu dau doi bani
pe punctualitate.
— E una din puţinele mele calităţi, răspunse
ea pe un ton dulceag, tatonând terenul.
— Unde-ţi sunt cumpărăturile ? Nici risipi­
toare nu eşti, bag de. seamă. Sau poate le-ai
lăsat la garderobă...
— Nu, n-am cumpărat nimic. N-am avut bani.
— De ce nu mi-ai cerut ?
— N-ai nici o obligaţie faţă de mine, domnule
Vance...
El se încruntă, dar nu făcu nici un comenta­
riu. Era, pesemne, mult prea bine dispus ca să
 se'¡a ia ceartă cu ea. Ba nu, mai mult ca sigur
nu voia să se dea în spectacol tocmai în cei
mai elegant restaurant din Cordoba... Se în­
dreptară. tăcuţi spre marea sufragerie a . hote­
lului. Majordomul: îi conduse spre o masă si­
tuată cum nu se poate mai bine, retrasă, dar
de unde cuprindeai cu privirea íntréaga sală.
Romon o ajută ceremonios să ia loc, apoi se
aşeză în faţa ei. Credeau cumva, oamenii casei,
că au de-a face cu. o pereche de îndrăgostiţi ?
se întrebă ea amuzată şî surâse. Nici că puteai
găsi în toată Argentina un cuplu mai. anapoda-!
Ca prin farmec, listele cu mâncăruri apărură
pe masă şi fiecare se cufundă în studiul acesta
nespus de dificil. Mark. Williams o invitase o dată
pe fiică-sa să ia ceaiul la Crillon, ca să sârbă
toreashă un examen trecut cu brio. ■
O masă aici m-ar duce direct la faliment !
glumise el. Mulţumeşte-te cu pateurile lor, atât
de bune de să-ţi lingi degetele !
-Vanessa se înfiora când descoperi cifrele grase
înscrise în dreptul fiecărui fel. Desigur, îţi erau
oferite'câte-n lună şi-n stele, pătratul de carton
sclipitor cuprinzând cele mai renumite bucate,
dar numai la gândul cât avea să coste prânzul
acela simţea că-i piere pofta de mâncare.
— Ce iei ? se interesă Roman ridicând ochii
spre ea. .
- O porţie de peşte, cred... declară ea după
ce ezită un. moment. La fermă nu prea avem oca­
zia să mâncăm peşte. . - '

Î06
 — Bine. Două porţii de îimbă-de-mare, ie rog,
îl-comandă ei chelnerului care, cu carnetul în
mâna, stătea drepţi lângă masa lor.
Vent rândul vinurilor şi Ramon alese unul alb,
sec, fără s-o mai consulte pe Vanessa. lucru
oare n-o supără defel, întrucât, în, materie de
vinuri, chiar că nu se pricepea. Tatăl ei des­
tupa câte o sticlă doar ia ocazii festive şi tot­
deauna se mulţumea cu soiurile din regiune.
Comenzile fiind date, Vanessa se rezemă leneş
de speteaza scaunului şi începu să studieze cu
mare atenţie locul,
— Ei bine, ce părere ai despre-Crillon ? E
suficient de elegant ? zise Vanessa în zeflemea.
— Mă declar mulţumit, răspunse eh pe ace­
laşi ton, surâzând.
— Presupun că Ia Buenos Aires iei masa în
restaurante mult mai elegante.
— Nici pomeneală! în mai toate zilele fie
mănâng un sandviş în birou, fie mă duc Ia can­
tină. Seara, în schimb, ies în oraş şi ,cinez pe
îndelete.
„însoţit de vreo zână" adăugă în sinea ei Va­
nessa. încercă să-şi imagineze scena. Luminile
blânde, muzica în surdină, languroasă şi Ramon
înclinându-se tandru spre o fiinţă brună, /su­
perbă, cu ochi de jăratic... Probabil că trecea
destul de repede d e la o.femeie la alta, dar în
răstimpul unei idile, se dovedea, fără doar şi
poate, Irezistibil. Iar fiecare vremelnică aleasă
 a sa trebuie că se ferea ca de dracu’ să-i măr­
turisească dragostea, de teamă că el ar putea
să-i zdrobească inima de to t
— N-am fost niciodată la Buenos Aires, îi des­
tăinui ea cu melancolie. Pe când aveam şapte
ani, tata a fost invitat o dată, lă o expoziţie
agricolă organizată acolo şi mi-a promis să mă
ia cu el, să-mi arate oraşul. Piază de Mayo, pa­
latul preşedintelui, cartierul italienesc de lângă
port...
— La Bocea, preciză Ramon. îl cunosc foarte
bine. Şi de ce n-ai fost ?
— Când să plecăm’ am făcut pojar, zise Va-
nessa plouată. Am plâns două zile şi două nopţi,
fără oprire ! Visul meu ăsta era : să merg la
Buenos Aires. în mintea mea e un fel de para­
dis, o lume de basm. Am suferit îngrozitor.
Ramon râdea, amuzat peste măsură de po­
vestea asta a ei.
— într-o zi tot o să-ţi realizezi visul, o con­
solă el. Ai tot timpul. Unde mai pui că abia
acum o să poţi într-adevăr gusta călătoria asta
Gândeşte-te la casele de modă de pe Caile
Florida, cu ultimele creaţii de la Paris. O ade­
vărată încântare pentru orice femeie I Pe urmă
teatrele, opera Colon, muzeele, galeriile de artă.
Şi lumea simandicoasă de la hipodrom său de
la meciurile de polo pe iarbă, la Palermo.
— Parcă visez ! suspină Vanessa invidioasă.
Trebuie să-ţi placă la nebunie viaţa de acolo...
 — Nu chiar, zise el cu lehamite. La început,
da, îmi ieşiseră ochii din cap de uimire, pentru
că veneam direct din pampas, dar, încetul cu
încetul, agitaţia asta fără rost a ajuns să mă
plictisească.
Vanessa se strădui să-şi închipuie băiatul naiv
şi cam din topor de cândva, rătăcind, buimac
de atâta splendoare, pe străzile Capitalei. Zadar­
nic, însă : pentru ea, Ramon Vance fusese din-
totdeauna omul ăsta sigur de sine şi autoritar,
care nici măcar nu ştia ce înseamnă timiditatea
— Tata mi-a spus că eşti de pe lângă Rosa-
rio... începu ea, curioasă.
Ramon nu răspunse imediat fiindcă venise
unul din chelneri să le umple paharele. Fata re­
marcă eticheta franţuzească de pe sticla de vin.
Ramon Vance nu era chiar un zgârcit. Vinurile
de import atinseseră în Argentina preţuri record,
— Da, confirmă el în fine. Estancia tatălu;
meu seamănă destul de mult cu Vista Hermosa,
dar este rrfai modestă. Nu avem o casă atât de
mare şi de impunătoare, dar în schimb este
foarte bine întreţinută...
Mai întâi, Vanessa se zbârli, apoi decise să-i
treacă cu vederea cuvintele astea perfide.
— Eraţi mulţi copii în familie ? continuă ea,
fără să poată rezista dorinţei de a afla cât mai
multe despre trecutul lui, pentru a se dumiri de
unde i se trăgea lui Ramon Vance firea asta
despotică.
 — Nu. Doi. Fratele meu şi cu mine. Cât de­
spre părinţi, mama a murit de tânără. Mai eram
încă la şcoală atunci şi fratele meu a fost ne­
voit să-şi întrerupă studiile că să-l ajute pe tata
la treburile moşiei. Eu am mers mai departe la
liceu, apoi la facultate. Dar, în timpul vacanţe­
lor,, mă întorceam acasă să pun şi eu umărul
la treburi.
Vanessa înţelesese acum de ca părea să se
simtă atât de în apele lui printre gauchos, şi
cum se făcea că nici o problemă a lor nu-i era
străină.
— Şi pe urmă, tata a murit şi el. Dacă eu şi
fratele meu am fi Împărţit moşia între noi, ar fi
rezultat două bucăţi de pământ prăpădite, bune
doar să nu mori de foame. Aşa că am preferat
să-î cedez fratelui meu partea cuvenită mie şi să
plec la Buenos Aires...
— Foarte generos... murmură Vanessa.
Sprâncenele lui Ramon Vance se încruntară
în efortul de-a desluşi pe chipul feteiVeo umbră
de ironie... Dar, nedibuind nimic de felul ăsta,
înălţă uşor din umeri. -
— Poate. Numai că s-a întâmplat tocmai pe
dos. Fratele meu e cel care trage ponoasele,
lui căzându-i pe umeri toate necazurile moşiei,
mai grele pe zi ce trece. Pe când eu duc o viaţă
uşoară şi îndestulată, satisfăcându-mi toate che­
furile, pentru că am buzunarele doldora de bani.
— Te consideri, deci, fericit?
 — Da. destui. Am o casă frumoasă într-un car­
tier select, o maşină de curse şi un cont serios
în bancă. Ce-aş putea să-mi mai doresc ?
— Dar banul nu. cumpără chiar orice...
— Crezi ? Eu nu...
— Prieteni ai ? Vreau să zic, prieteni buni,
prieteni siguri, care să-ţi sară în ajutor Ia ne­
voie, nu din aceia care ţi se invită singuri Ia
masă şi-s puşi pe ciugulit. Toţi avem nevoie, ce!
puţin din când în când, de prezenţa unui prie­
ten adevărat, măcar ca să ne mai descărcăm
puţin inima.
Nu-i cazul meu. Sunt singur stăpân pe viaţa
mea şi detest sfaturile, oricât de bine intenţio­
nate ar fi...
— Bine, să nu mai vorbim despre asta. Da'
poate că vrei să-ţi întemeieri o familie. Averea
n-o să-ţi aducă o nevastă, copii... -
Vance izbucni într-un râs sarcastic,
— Nu-s deloc sigur că-i aşa cum spui l Nu­
mai să dau un anunţ în ziar şi ai să vezi câte
femei mi s-ar înghesui Ia uşă !
* Ramon Vance nu eră nicidecum nevoit să,re­
curgă îa serviciile vreunei agenţii matrimoniale,
dacă ar fi vrut într-o bună zi să se însoare. Tre­
buie că, şi până atunci, a grămadă de femei şe
dăduseră peste cap. ca să-l aducă până-n faţa
altarului. Chiar şi sărac lipit, tot le-ar fi atras.
Natura îl dăruise cu acest magnetism, de care
e! era pe deplin conştient şi profita din plin...
 Vanessa rămase mult timp tăcută. Simţea pri­
virea lui Ramon studiind-o cu atenţie, pe dea­
supra mesei. Aştepta vreo reacţie din partea ei
la declaraţia asta sfruntată ?
— Eşti cinic, îl acuză ea.
— Nu. Realist. Pur şi simplu. Detest compli­
caţiile. Dacă vreuna încearcă să-mi plângă pe
umăr sau să mă răsucească pe degete după
poftă, mi-am luat valea urgent. Asta-i tot.
— Te referi la femei, după câte înţeleg, se
strădui ea să descurce cuvintele astea cam nebu­
loase.
Conversaţia o făcea să nu.se prea simtă în
apele ei, dar şi să moară de curiozitate. Sporo-
văise adesea despre viaţă şi dragoste cu foste­
le ei colege de şcoală, dar confidenţele alea i
se păreau acum de-a dreptul copilăreşti. Ra­
mon Vance, însă, trecuse prin multe în viaţă şi
nu se afla doar în treabă când îşi dădea părerea.
— Câte* zeci de .inimi ai frânt până acum ?
îi aruncă ea întrebarea, ca în glumă.
— Nu zeci. Câteva. Foarte puţine. Femeile
surrt mult mai puternice şi mai dure decât se
crede. -
Poate că avea dreptate... Dar, nici vorbă, îşi
alegea iubite foarte sigure pe ele însele şi fără
prea multe iluzii în ce priveşte bărbaţii. Feme!
care cunosc şi acceptă fără şovăială regulile
jocului. Din acelea care nu caută să-l prindă
pe bărbat în mrejele căsniciei, cî se mulţumesc
cu o scurtă aventură, fără viitor. Vanessa ştia
că ea una nu era făcută pentru o asemenea iu­
bire. Deodată simţi că-i pierise pofta de mân­
care şi abia izbuti să-şi termine porţia din far­
furie. Dar ce s-o frământa atât, stricându şi cli­
pele cele mai frumoase ? Ramon Vance era li­
ber să-şi trăiască viaţa cum poftea. Şederea lui
la fermă n-o să dureze la infinit. Intr-o jumătate
de an, până şi numele lui o să i se şteargă din
minte... Ridicând ochii, îi întâlni privirea gân­
ditoare, pironită asupra ei.
— Te-am cam dezamăgit, nu-i aşa? întrebă
el.
— Nu, recunoscu ea fără ocol. E multă vreme
de când nu mai cred în basmele cu zâne şi
feţi-frumoşi...
— Cu atât mai bine. Mai ales ăştia din urmă
sunt foarte rari.
— Intr-adevăr. 1
Un chelner îşi făcu apariţia împingând o masă
rulantă încărcată cu tot felul de bunătăţi şi
Vanessa se prefăcu a le studia cu atenţie, numcr
ca să pună punct conversaţiei acesteia stinghe­
ritoare. Până la sfârşitul mesei, mai vorbiră de
una, de alta, numai’ ’ subiecte fără importanţă
muzică, artă, sport. Ramon cunoştea o mulţi
me de lucruri şi Vanessa îl ascultă cu vădit in
teres. Când îşi aruncă ochii pe ceas, constate
stupefiată că trecuseră două ore în cap de când
se aşezaseră să mănânce. Când sosise la res­
taurant, n-ar fi crezut cu nici un preţ că masa
avea sâ se desfăşoare atât de agreabil. Oare şi
lui Ramon îi făcuse plăcere ?
Se ridicară şi se îndreptară către ieşire. Când
să deschidă uşa, mâinile li se întâlniră o frac­
ţiune de secundă şi Vanessa tresări ca arsă. De
obicei,, nu era atât de nervoasă, dar până şi
cea mai neînsemnată atingere, intenţionată" sau
nu, venind din partea lui Ramon, îi provoca re­
acţii pe cât de neaşteptate pe atât de puternice.
Armistiţiul a luat sfârşit? râse Vance, ob­
servând că fată se trăsese înapoi cu un pas,
— Ce armistiţiu ? replică ea, bătând în retra­
gere.
— încetarea ostilităţilor pentru masă" de prânz,
o lămuri el. Am remarcat în timpul mesei o oa­
recare pace.
— Ei bine, te-ai înşelat ! minţi fata.
Sperase cumva s-o poată îmblânzi doar cu un
prânz bun şi două ore de conversaţie intere­
santă ? Atunci avea să fie tare dezamăgit!
— Păcat... oftă Vance înălţând resemnat din
umeri.
— Pentru cine ?
— Pentru tine, bineînţeles.
 CAPITOLUL VI

A doua zi, Vanessa primi o vizită cu adevă­

rat surprinzătoare : aceea a Isabeîei Delgado.
Niciodată n-o privise cu ochi prea buni pe
moştenitoarea estanciei Los Molinos şi, dealt­
fel, erau foarte rare ocaziile când se vedeau.
Isabel, tot atât de înfumurată ca tatăl ei, nu
obişnuia să Ie treacă vecinilor pragul, iar a-
tunci când îi întâlnea din întâmplare pe stră­
zile din Campo Verde, îi saluta cu un aer
distant. Astfel că de cum o zări, Vanessei nu-i
fu greu să ghicească motivul acestei vizite pe
nepusă-masă. După vreo zece minute de con­
versaţie despre vreme şi alte asemenea poli-
teţurî, Isabel ajunse în sfârşit la subiectul ca-
re-i stătea pe suflet. " •
- Am aflat că . delegatul proprietarilor
voştri locuieşte aici, zise ea, într-o doară.
Venise, într-adevăr, s-o tragă pe Vanessa
de limbă.
— Da, exact... recunoscu aceasta cam în le­
hamite
 — Am aflat de la tata, bineînţeles,> se gră­
bi isabel să adauge.
Lucru la mintea cocoşului: O Delgado nu
se înjosea să plece urechea la bârfele din -târg,
nu-i aşa ?
— Şi ieri, reluă ea, te-am văzut la Crillon,
luând masa' cu un domn pe care nu-l cunosc.
Era senor Vance ?
— Da, el...
— Ce bărbat bine !
— Da, nu arată rău..', admise-Vanessa nu
prea convinsă.
— Cum ? Nu ţi place ? Dar îl mâneai din
ochi ieri la restaurant, obiectă Isabel din vâr­
ful buzelor. îi sorbeai fiecare cuvânt. Am încer­
cat de două ori să-ţi atrag privirea în direcţia
mea, şi n'rfiic...
Vanessa o asculta şi nu-şi putea da crezare
urechilor. Să fi fost adevărat ce-i îndruga Isa-
bel ? Ori poaţe-şi bătea joc ?
— Ji s-a părut ţie aşa... răspunse ea regă-
şindu-şL aplombul. Domnul Vance nici măcar
nu nry'-e simpatic.
— Adevărat? Dar de ce ? se miră Isabel
încreţind, nedumerită,-fruntea.
— Pentru că... Ei bine, nu-mi place, asta-i
tot.
— Ciudat. Eu îl consider irezistibil. Tiene
mucho gaucho... Are cârlig... '
Vanessa îşi stăpâni un mic surâs amuzat.
Mai mult ca sigur, Isabel nu învăţase expresia
asta în casa nobililor ei părinţi...
— Da, se poate. Are acel machismo de care
se vorbeşte atât, numai că e bădăran, înfumu­
rat şi misogin cât cuprinde... preciză ea.
Pe Isabel, .portretul zugrăvit de ea părea să
n-o fi descurajat defel, ba dimpotrivă...
— Caracterul puternic al unui bărbat este o
calitate de preţ, afirmă ea ridicând din umeri.
Fără doar şî poate o să fie un soţ extraordi­
nar...
— Ai de gând să te măriţi ?
— Orice tânără încearcă să se aşeze, să
întemeieze o familie, Să rămâi nemăritată, nici
că se poate nenorocire mai mare... Şi dacă un
bărbat atrăgător şi de familie bună ţi se iveşte
prin preajmă, cel mai bine este să prinzi ocazia
din zbor.
— In. speranţa că şi bărbatul vrea să se, în­
soare...
— Oh, o femeie deşteaptă reuşeşte * întot­
deauna să-şi atingă ţelul, se fandosi Isabel
zâmbind cu suficienţă. Bineînţeles că trebuie să
i se prezinte numai şi numai în cea mai bună
lumină...
Ea alunecă o privire grea de dispreţ spre
pantalonii şi cămaşa spălăcită a Vanessei, apoi
îşi netezi grijulie fusta de mătase, albă cu bu­
line negre. '
 ~ Mă întreb, totuşi, dacă fe!u! cum arăţi
contează atât, când e vorba de dragoste, me-
dită Vanessa cu voce tare. în ce mă priveşte,
nu m-a preocupat niciodată chestia asta...
— Nu, sigur, îşi dădu Isabel părerea, cu atâ­
ta indulegenţă, încât pe Vanessa o apucă tremu­
ratul de furie. Dar, odată şl odată o să te in­
tereseze şi pe tine, nu încape îndoială. La urma
urmei, am, cu doi ani mai mult ca tine.
Pentru cei douăzeci şi unu de ani era chiar
ciudat ce minte puţină avea Isabel, încât spera
să-l vrăjească pe Ramon Vance cu câteva zâm­
bete şi câteva sclifoseli. Tocmai pe el, care ştia
ca nimeni altul cum să fi se strecoare femeilo"
printre degete. Era, oare, Isabel Delgado în
stare să-i sucească.minţile v Vanessa se îndoia,
dar n-avea nici un rost să-i deschidă frumoa­
sei domnişoare ochii. Părinţii o alintaseră în-
tr-atât încât i se părea că toată lumea I se
aşternea Ia picioare. Dar, mai devreme sau mai
târziu, tot avea să înţeleagă că nu era lu­
cru de colea să-l cucerească pe Ramon Vance.
Vanessa îşi servise vizitatoarea cu un pahar
mare de ceai la gheaţă Ia care alăturase un pla­
tou de biscuiţi şi nu-i trebui mult să observe
cum musafira dădea iama prin pesmeoiorii cei
rumeni. Daoă Isabel ţinea neapărat să facă
ravagii cu farmecul ei personal, atunci era
timpul să-şi înfrâneze poftele astea copilăreşti...
Altfel, cât ai bate din palme ar fi ajuns-o pe
maică-sa... o matroană foarte impunătoare.
Le-or fi plăcând bărbaţilor, mai ales de aici din
Argentina, oarecare rotunjimi, dar în nici un
caz guşile revărsate pese colierele de perle.
Isabel pierdu mai mult de o oră la Vista
Hermosa. Una-două azvârlea o privire furişă
prin fereastra lângă care stătea şi Vanessa
ştia foarte bine pe cine -anume aştepta ea...
Dar, cum speranţele întârziau să i se împli­
nească, până: la urmă, de voie, de nevoie, se­
ñorita Delgado trebui să se resemneze şi să
plece.
— Oh... exclamă ea deodată, pe când se
pregătea să plece. Ce distrată su n t! De fapt,
venisem să vă transmit o invitaţie, din partea
mamei...
— O invitaţie ? o îngână Vanessa, departe
de d se lăsa păcălită de atâta bunăvoinţă. Se­
ñora Delgado e foarte amabilă. A trecut mai
bine de un an de când n-am mai fost la Los
Molinos...
De fapt, Mark Willjams şi fiica lui fuseseră
invitaţi acolo de azi pe mâine şi doar pentru
a ţine locul unor oaspeţi mai acătării,-loviţi pe
nepusă-masă de o gripă ticăloasă, iar señora
Delgado abia de binevoise să-i bage în seamă...
— A şi trecut un an ! ? ţipă stins Isabel, co­
pleşită de uluire. Cum zboară timpul I în cazul
ăsta, trebuie neapărat să veniţi cât mai cu­
rând. Ce-aţi zice de joi seara ? O cină fără
mofturi. Inutil defci, să vă puneţi la mare ţinută
 adăugă ea examinând-o iar pe Vanessa din cap
până în picioare. Aveţi deja vreun program
pentru joi seara ?
Vanessa îşi înăbuşi un oftat din rărunchi. In­
vitaţia nu-i făcea nici o plăcere, dar din poli­
teţe, se strădui să surâdă şi să înşire formulele
de rigoare.
- După câte ştfu, suntem disponibili joi
seara şi eu, şi tata. Mulţumeşte-i, te rog, se-
norei Delgado din partea noastră...
Nu-i era deloc clar de ce ţinea aceasta să-i
vadă la masa ei, apoi îşi aminti de cina ofe­
rită de tatăl ei la resaurant, la care fusese pof­
tit şi senor Delgado. Voia probabil să se achite
de datorie, ca apoi să uite de ei până la
anul...
- Şi domnul Vance este invitat I îi tăie Isa-
bel vorba. '
— Poftim ? Dar...
— Cu toţii suntem nerăbdători să-l cunoaş­
tem... -
— înţeleg... Ei bine, o să-i transmit invitaţia,
dar nu Ştiu dacă o să accepte...
- Oh, o să vină, sunt sigură I Doamne, cât
îl compătimesc! După viaţa de la Buenos Ai-
res, cred că aici mai că-şi ia câmpii de plic­
tiseală! O să aibă, în sfârşit, ocazia să mai
schimbe o vorbă cu oameni cât de cât civili­
zaţi...
 — Ne consideră nişte barbari dobitoci ! îşi
‘ încheie revoltată Vanessa raportul amănunţit
pe care i-l oferise tatălui ei asupra evenimen­
tului petrecut în acea dupâ-a miază. Chiar că
se crede de viţă nobilă ! Pe scurt, mă'face
să-mi ies din fire ! Cum de mai rabdă pămân­
tul asemenea neamuri proaste ?
Mark Williams surâdea, înveselit de explozia
asta de mânie.
— Vanessa, biâta de tine ! Şi cum s-a ter­
minat vizita asta ?
— Fără incidente, din fericire ! Tare mă mai
mâncau palmele să-i.'trag vreo două !
— Ne place, nu ne place, trebuie să le ac­
ceptăm invitaţia, pentru că altfel s-ar simţi ofen­
saţi ; dar poate să-ţi vină inima la loc : Del
gado, de la mic la mare, or. să fie atât de ocu­
paţi să-i caute lui Ramon Vance în coarne, că
n-o să mai aibă timp să-şi dea în petic faţă de
noi. -
. — Ce mai înfumuraţi ! bombăni fata.
— Şi Isabel ? Ce mai face ?
— încearcă să vâneze un bărbat, să-l ia de
soţ... Şi i s-a năzărit că Ramon Vance ar fi
tocmai bun pentru rolul ăsta ingrat. Dacă ac­
ceptă cumva invitaţia lor, să te ţii circ! Se­
nara Delgado o să stea toată vremea cu ante­
nele întinse, tot trăgându-l de limbă despre
cariefă, ¡avere şi rude, pe-când, Isabel o să-l
mănânce toată seara din ochi. Să mori de râs !
Da, o să ne'distrărrr de minune.
— Cred că n-o. să-i refuze. O să-i transmit
invitaţia cum îl văd.
* ...

Ramón se declară de acord, şi Vanessa te­

lefonó la Los Molinos ca să confirme accepta­
rea invitaţiei în unanimitate de voturi, pentru
joi Ia cină. Señora Delgado mai să leşine de
plăcere, aşa încât binevoi să converseze eu fata
preţ de câteva minute, pe tonul cel mai şăgal­
nic cu putinţă.
Când aşeză receptorul în furcă, Vanessa
zâmbea cu gura până la urechi, Fără doar şi
poate, prezenţa lui Ramón Ia fermă stârnea
reacţii ce ,şe bă tea u cap în cap. Dacă la Vista
Hermosa nu era decât un musafir Impus cu
de-a sila de către proprietari, la Los Molinos,
în schimb, îl aşteptau cu braţele deschise. Iar
dacă Isabel reuşea să-l prindă în mreje, Vanee
îşi primea răsplata cu vârf şi îndesat !
După spusele principesei moştenitoare a fa­
miliei Delgado, cina urma să fie fără pretenţii
dar Vanessa, ştiind bine cu cine avea de-a face.
nu crezuse o, boabă... Şi cu inima strânsă, iş'-
trecu în revistă puţintică sa garderobă. Nici uno
din» rochiile acelea modeste nu se putea lua la
întrecere cu veşmintele de vis ale Isabeleî. De­
altfel, pentru seara de joi trebuie eă aceasta
se şi repezise la Cordoba după o nouă toaletă,
cu care să-i dea gata pe toţi.

" Joi către, seară, Vanessa se aşeză dinaintea

oglinzii şi scoase un oftat, atât îşi simţea su­
fletul de greu: Pentru o asemenea ocazie avea
o singură ţinută mai de soi : o fustă neagră,
lungă aproape până la pământ, combinată cu
o bluză albă, pe care erau brodate nişte flori
de toate culorile. Până în ziua cu pricina, so­
cotise lucrurile astea cât se poate de nostime şi
de potrivite. Acum, însă, le detesta... Cu hai­
nele astea sărăcuţe pe ea parcă nici nu ispră­
vise liceul. Avea oare să arate şi ea vreodată
precum doamnele acelea .respirând eleganţă din
creştet si până în tălpi, atât de admirate de ea
la Cordoba ?’
îşi înşfăca părul de parcă ar fi vrut să ŞÎ7I
smulgă şi şi-l strânse la ceafă cu un elastic...
Nici că se putea catastrofă mai mare ! La cea
mai neînsemnată mişcare, buclele îi scăpau
când pe spate, când pe frunte. Blestemând
printre dinţi, îl lăsă să se reverse de la sine,
răspândindu-i-se unduitor peste umeri. Nu se
fardase decât foarte puţin pentru că habar
n-avea să se servească de alifii şi nu era mo-
 mentul potrivit să încerce tocmai acum vreo
invenţie proprie. Dacă s-ar fi fardat mai tare,
Ramon s-ar fi stricat de râs şi cine ştie ce ne­
cuviinţă ¡-ar mai fi trântit... ; ---
Resemnată, se mai privi o dată în oglindă,
înhăţă şalul de pe fotoliu şi coborî la parter.
Pentru a câtg oară în viaţă constată că Dum­
nezeu făcuse lumea numai pentru bărbaţi? Ce
le păsa dumnealor ? Un costum bine croit, o
cravată elegantă şi nişte pantofi lustruiţi şi-s
gata de bal I N-aveau de ce să-şi bată capul
cum să îmbine culorile, care farduri se potri-
veau sau dacă nu cumva începuse să le lucească
nasul. Plus toate femeile care se dădeau de
ceasul morţii numai şi numai ca să le placă
lor. Câtă nedreptate !
Ramon şi Mcirk Williams o aşteptau în hol,
răbdători şi Vanessa trebui să se scuze pen­
tru cele câteva minute de-întârziere.
— Nu face nimic, zise tatăl ei zâmbind. Arăţi
minunat, draga mea. Nu-i aşa, Vance ? întrebă
întorcând capul spre acesta.
Ochii strălucitori de negri ce erau studigră
tânăra din cap până în picioare, dinadins fără
grabă. Fata strângea din dinţi, umilită de pri­
virea asta necruţătoare. O examina ca un pre-
ţăluitor în târgul de vite. Avea să-i ceară cumva
să i se uite şi în măsele ?
— Minunat... se învoi el, în fine.
 — Hai să plecăm mai repede, începu să se
agite Vaiiessa, pe întuneric drumul e destul de
lung şi pentru nimic în lume nu trebuie să
ajungem după ora fixată.
— Altfel nu ne mai spală nici o apă în ochii
senorei Delgado ! supralicită Mark Williams iz­
bucnind în râs.

Hotărâseră să meargă la Los Molinos cu

Land Rover-ul lui Ramon, fiindcă bătrâna ma­
şină a fermei arăta că un hârb. Şi nici nu era
de minare, dacă stăm să ne gândim că tot ea
servea la căratul nuţreţuril'or şi al feluritelor
leacuri, aşa încât ajunsese să duhnească a spi­
ţerie. Vanessa deschise portiera din “spate a
Roverului, dar taică-său o opri cu un gest
scurt. ■
— Aşează-te în faţă, o sfătui el. Pe bancheta
din spate o să-ţi şifonezi fusta. '
.După ce şovăi o secundă, se supuse în
silă, ocolind privirea zeflemitoare a lui Ramon
care aştepta, gata să demareze. Dar se aşeză
cât mai departe de el, lipindu-se de portieră.
Drumul de ţară care ducea la Los Molinos,
numai hârtoape, transformă Roverül- într-o barcă
pe valuri şi Vanessa abia îşi ţinea echilibrul. O
jumătate de tumbă, pe care automobilul o
execută de-a dreptul spectaculos, fu cât pe
ce s-o arunce în braţele lui Vance, aşa că se
văzu nevoită să se încleşteze cu mâinile amân-
două de bord.
— Întotdeauna ai grijă să păstrezi distanţa ?
murmură Ramon râzând, cu ochii pironiţi
înainte. Odată şi odată, tot ai să uiţi, ţi-o
promit...
— Ba ia-ţi -gândul ! îi suflă, ea, aruncând o
privire neliniştită peste umăr.
Din- fericire, zgomotul motorului le acoperise
glasurile şi Mark Williams nu auzise, o iotă. îi
purta lui Ramon un respect deosebit şi nu era
cazul să afle că, de data asta, fîică-sa nu-i
împărtăşea părerile.
Foarte 'curând,'"luminiţe -conaciikii Los Moii-
nos străpunseră bezna. Intr-cdevăr, musafirii erau
aşteptaţi cu mare nerăbdare, lucru fără tăgadă,
de vreme ce familia Delgado îi întâmpină în
faţa locuinţei lor somptuoase, în loc să lase
asta p e seama vreunui servitor mai stilat. După
prezentările de rigoare, intrară cu toţii într-un
salon imens, cu tot felul de mobile vechi, care
mai de care mai de preţ, dispuse cu un gust;
desăvârşit. Impresionată încq o dată de splen­
doarea asta trufaşă, Vanessa se gândi cu amă­
răciune la încăperile colbuite şi părăginite de
la Vista Hermosa. Satisfăcut de ceea ce. ve­
dea, Ramon privea cu ochi de cunoscător foto­
liile de piele, covoarele orientale, colecţiile de
porţelanuri înşirate pe etajerele suspendate de-a
lungul pereţilor. Nimic mai pe gustul lui. ,,N-are
 decât să-şi ia catrafusele de la noi !" îşi zise
fata. „Aici or să-l primească cu braţele des­
chise"...
— Ce-aţi zice de un pahar cu Xeres înainte
de masă ? 'propuse senor Delgado pe un ton
care nu îngăduia replică.
Şi, cu un gest scurt, îi porunci majordomu­
lui să servească băuturile. Vanessa acceptă un
pahar în care-şi muie buzele, urmărind distrată
conversaţia ce prinsese să se încingă, său poate
era doar o părere, căci senor Delgado, ca tot­
deauna, vorbea tare şi răspicat.'El şi ai lui pă­
reau pătrunşi de convingerea că, indiferent de
subiect, ei le ştiau pe toate mai bine, aşa în­
cât nici nu visau că alţii ¡-ar fi putut contra­
zice. Iar Ramon Vance le semăna destul în prh
vinţa asta...
Fata îl căută cu privirea, în momentul acela,
tocmai discuta cu senora Delgado, care nu în­
târzie să-şi invite din ochi fiica cea mare să li
se alăture. Isabel răspunse prompt bâţâituluî
din cap al maică-sii şi fu răsplătită de langu­
roasă privire a lui Ramon, însoţită de un surâs
tot ,pe atâta de grăitor... Ba chiar acesta sa
înclină puţin către ea ca să-i soarbă mai bine
cuvintele susurate, fără îndoială, pe tănul cel
mai ademenitor... -
Vrând-nevrând, Vanessa trebui să recunoască
în sinea ei că, în seara ăceea, Isabel era se­
ducţia întruchipată. Mulţumită averii, îi dădea

T27
 mâna să pustiască casele de modă din Cor-
doba cheltuind în neştire, iar în fiecare zi, di­
mineaţa şi seara, o femeie anume o ajuta să-şi
aranjeze pletele brune. Pentru cina aceea, îm­
brăcase o rochie de tafta stacojie ee-i sublinia
formele atrăgătoare şi al cărei decolteu dez­
văluia privirii surprinse unele rotunjimi pline de
nuri. Ramon nu părea deloc fâstâcit de ase­
menea vecinătăţi, ba din contră. Le examina
cu mult interes... '
Vanessa se sili să-şi dezlipească ochii de la
spectacolul acela şi să fie atentă la conversa­
ţia din preajmă, dar pronosticurile despre re­
coltă ei nu-i spuneau nimic şi, cu toate stră­
duinţele sale eroice, privirea' î-o lua mereu
razna către celălalt capăt al salontilui...
Isabel îl atrăsese pe Ramon spre o canapea
şi acum, cu o mutră şăgalnică, bătea uşurel
cu palma în perna de-alături, poftindu-l să se
aşeze lângă eâ. Senora Delgado nu se zărea
pe nicăieri. Sigură ţcă evenimentele apucaseră
pe făgaşul dorit, sev dusese probabil la bucă­
tărie să urmărească şi câmpul acela de luptă.
Nici Ramon, nici Isabel nu păreau să-i simtă
lipsa, Râdeau cât îi ţinea gura, cu capetele
brune aproape atingându-se... Ce joc mai juca
Ramon de data asta ? îşi încerca, pasămite,
farmecele asupra noii lui cuceriri, dar fără să-i
dea prea mare importanţă, ca de obicei. Isa-
bel Delgado nu'era-decât un nume pe o listă
deja lungă... Doar dacă nu cumva... Imposi-
bil de "desluşit adevăratele sentimente ale unui
bărbat precum Ramon Vance, îşi zise Vanessa
dezgustată. îşi cunoştea la perfecţie puterea de
atracţie şi, ca *urmare, nu se dădea înapoi să
tragă clopotele oricărei femei, dar ce gândea,
oare ? Firea lui cea adevărată rămânea un
mister de nepătruns. „Fata se dojeni cu asprime.
La ce bun să se frământe atât asupra ispră­
vilor lui Ramon? îi dorea Isabelei izbândă de­
plină în încercarea ei de a-l îmbrobodi...
Dar, brusc, Vance înălţă capul şi-i surprinse
privirea. Buzele i se întinseră într-un surâs enig­
matic. Vanessa voi să-şi întoarcă ochii, dar,
timp de multe secunde, ca hipnotizată,- nu-şi
putu desprinde privirile de acele pupile întu­
necate ce-o sfredeleau. Apoi Ramon înălţă din
sprâncene cu un aer ironic şi-şi îndreptă ia­
răşi atenţia spre tsabel. Un gentleman dr fi în­
ţeles dintr-o ochire cât se simţea Vanessa de
părăsită şi ¡-ar fi sărit deîndată în ajutor. Ra­
mon însă nu éra un gentleman, o recunoscuse
chiar el. Stinghereala sau lehamitea altora
n-aveau nici o importanţă, dacă el însuşi se
distra de minune.
La masă se aşeză pe locul de onoare, între
Isabel şi sénora Delgado şi se dovedi un mu­
safir ca la carte, adresându-i-se fiecăreiq pe
rând. Isabel, însă, nu se . lăsa niciodată uitată
timp 'prea îndelungat. ,,Din fericire", îşj zise
Vanessa cu un surâs negru, „senora Delgado
 a avut grija să îndepărteze orice concurenţă’".
Cele două surori mai mici ale Isabeler nu par­
ticipau la această cină importantă. Erau cu
mult mai nostime şi mai zvelte ca prima năs­
cută, «dar, prin forţa împrejurărilor, trebuiau; să4
rămână în umbră.
Cum te împaci cu noul tău rol, de stăpână
a casei ? 0 întrebă senor Delgado cu vocea aia
afectată, pe oare şi-o lua db câte ori vorbea'
cu o femeie. Cred că ziua ţi se pare că se-
târâie ca melcul,/ după; viaţa atât de bine or­
ganizată de la şcoală...
Doamne, ce prăpastie' despărţea lu m ile d o r!
Moştenitoarele moşiei Los Molinos ha ba:
n-aveau de necazurile casei. Nici prin cap nu
le trecea câtă trudă presupunea întreţinerea;
de bine, de rău a unei gospodării. La ele acasă;
asta cădea în grija slugilor;..* Fără; îndoială,
nici n-aveau cum să nu se plictisească în pus­
tietatea aceea, dar Vanessd nu se simţea de­
loc înclinată să le compătimească«.
— Oh, am o grămadă de treburii., răspunse
ea pe un ton nepăsător. Am grijă db tata, de
casă... . .
— înţeleg. Ce-o să se facă atunci când o să
te măriţi şi o să pleci, de la Vista Hermosa ?
— Deocamdată poate să fie liniştit, n-am
nici o intenţie să mă mărit.
Care bărbat ar fi fost atât de smintit să se
însoare cu ea ? Nu-i putea oferi nimic. Nici;
frumuseţe, nici avere...
 - Ei, bărbatul visurilor tale o să se arate mai
curând-decât crezi ! afirmă senor Delgado scu­
turând sentenţios din cap. Toate fetele ajung
să-şi găsească ursitul... Imelda avea şaptespre­
zece ani când ne-am văzut prima dată. în
schimb, isabel, Ia cfouăzeci şi unu încă nu s-a
măritat... ;Şi surorile ei sunt pe zi ce trece tot
mai drăguţe...
Privirea îi stărui un timp asupra fiicei lui
care, ia "celălalt capăt al mesei, asculta cu
.ochii scânteietori o anecdotă povestită de Ra-
mon. Un surâs mulţumit flutură pe buzele lui
senor Delgado. Nu numai nevastă-sa vedea în
Ramon Vance un viitor ¡ginere...
Meniul cuprindea numai bunătăţi, dar Va-
nessa îşi răvăşea porţia din farfurie fără nici
un chef. în alte împrejurări, ar fi gustat încân­
tată şi din fructele de mare, şi din pateul de
gâscă, şi din atâtea alte delicatese. Acum, însă,
dopr vinul ce-i mai luneca pe gâtlej, şi, fără
să-şi dea seamă, de lehamite, bău puţin mai
mult ca de obicei. Masa păţea să nu se mai
termine. La un moment dat, tocmai după ce
strecurase o privire spre ceasul de Ia mână.
tânăra surprinse ochii Iui Ramon adăstând o
clipă asupra ei şi, tulburată,, făcu o mişcare
greşită, răsturnându-şi paharul... Dezastru I O
pată vânătă de toată splendoarea prinse să/ se
lăţeas'că pe a lb u l imaculat al feţei de masă
brodate.
 — Oh ! Imi pare îngrozitor de râu... îşi în­
cepu Vanessb scuzele, străduîndu-se să repare
catastrofa cu şervetul.
— Nu face nimic. Lasă, asta-i treaba valetu­
lui, i-o tăie señora Delgado, pe un ton politicos
dar îngheţat ca un aisberg, jurându-se fără
doar şi poate, în gând,, să nu-i mai invite în
viaţa ei pe ţărănoii ăştia care nu ştiau să se
poarte... ,
Vanessa se închise în sine şi-şi bău tăcută
cafeaua, mereu cu frica în sân să nu mai re­
pete pozna cumva. Arăta atât de neajutorată,
încât tatăl ei, ca s-o salveze, îi abătu senoreî
Delgado atenţia, atrăgând-o într-un colocviu
măgulitor asupra superbei grădini de tranda­
firi, fală a matroanei de la Los Molinos.

, * . .

Bătea de miezul nopţii când cei trei Del­

gado le îngăduiră, în sfârşit, musafirilor să
plece. De fapt, doar lui Ramón Vanee îi îngă­
duiră, pentru că de ceilalţi doi invitaţi s-ar fi
lipsit cu plăcere încă din primul minut... Şi
iată, trebuie să. recunoaştem, vizita lui Ramón
la Los Molinos se dovedi un triumf.
— Sper să ne vedem iarăşi, cât mai curând...
susurase în clipa despărţirii Isabel aşezându-şi
mâna desăvârşită pe braţul Iui.
Vanessa asista, dispreţuitoare şi stânjenită,
Ia .bâlciul ăsta. Isabel pur şi simplu i se az-
 vârlea lui Ramon în braţe ! Cum de putea o
fată dintr-o familie ce se voia respectabilă să
se ofere aşa, ca pe tavă, să se sclifosească
atâta, să gângurească precum o porumbiţă nă-
roadă ? Ea una, care n-avea nici în clin nici în
mânecă, simţea că-i crapă obrazul pentru lipsa
de ruşine a Isabelei ! '
— Da, o să trec pe aici zilele astea... îi pro
mise cu dezinvoltură Ramon.
Cât ai clipi, chipul Isabelei prinse a străluci
ca un joc de artificii. Ce naivă, sărmana ! Da,
îşi dorea atât de mult un bărbat, că uita de
buna-cuviinţă şi de tot. Probabil că şi părinţii
o hărţuiau zi şi'noapte; departe de urechile ser
vitorilor şi ale oricărui străin, să-şi găsească mai
degrabă un soţ, dar numai unul cu stea în frunte,
Aşa încât, apariţia lui Ramon Vance trebuie că
fusese pentru ea mană cerească, nu alta. Se
vedea de la o poştă că îi căzuse cu tronc şi
cum totul e bine când se termină cu bine, ale­
gerea făcută de inima ei primea binecuvânta
rea entuziastă a părinţilor. Doar Ramon mc;
rămăsese să se pronunţe...

Cât ţinu drumul către qasă, Vanessa putu

să-l iscodească în voie pe Vance, preocupat
cu ocolitul şanţurilor şi al hârtoapelor. Cu
 toate hopurile şi hâţâielile, Mark Williams aţi­
pise pe bancheta din spate şi în maşina nu
se auzea decât zgomotul motorului.
Umbrele îndulceau trăsăturile lui Ramon,
înmuindu-i asprimea profilului. Arăta în fine
uman, bun... Uman I Ce glumă proastă !... Va-
nessa îl compară în sinea ei cu un pirania, spe­
cia aceea de peşte care transformă omul în
schelet în câteva secunde, şl, amuzată, iz­
bucni în râs.
- Ce-i ? o întrebă Ramorţ, s e v e r . Eşti foarte
veselă, astă-seară. Am remarcat că, din tot me­
niul, nu ţi-a plăcut decât vinul.
- Adevărat ? , Cum se face c-ai băgat de
seamă? N-ai slăbit-o o ofipă pe Isabel din
ochi.
- Eşti geloasă ?... Tocmai mă întrebam...
- Geloasă ? Deloc I Ce idee !...
Vanessa îşi acoperi vorbele cu un căscat să­
nătos. Deocamdată nu-şi dorea decât să se
vadă în pat şi să tragă, neîntoarsă, un pui de
somn până dimineaţa. Când coborî din ma­
şină, la Vista Hermosa, aerul răcoros al nopţii
parcă o lovi în cap, făcând-o să se împleti­
cească pe poteca’ din pietre de râu.,
- Am ghicit bine, te-ai îmbătat... afirmă o
voce zorită, chiar lângă ea. la-mă de braţ.
- Nu, lasă-mă, pot să merg şi singură!
Dădu să-l, respingă, dar un braţ o si înhă-
ţase şi, resemnată, se lăsă condusă către casă.
 Se simţea complet detaşată de toate câte se
petreceau împrejur.
— Cum îi merge ? se interesă Mark Williams
aprinzând lumină în hol.
— Bine, era obosită şi vinul a dat-o gata,
răspunse Ramon pe un ton neutru, Culcă-te,
Williams, o să mă ocup eu de ea. Dacă nu
dă pe gât o băutură fierbinte înainte să adoar­
mă de tot, mâine dimineaţă o să-şi simtă ca-
pu.l mare... ,- „
— Bine, ai mai multă experienţă că mine în
domepiul ăsta... se învoi Mark Williams căs-
când de-i trosniră fălcile. Noapte bună !
Şi o apucă pe culoarul ce ducea spre ca­
mera Iui. Ideea unei băuturi fierbinţi îi surâse
Vanessei, ceea ce n-o convinse, însă, să nu se
zbată puţin când Ramon o înşfăcă de umed
şi o duse aproăpe pe sus în bucătărie, aşe­
zând-o cu sila pe un scaun, ..
— Cafea ? îi propuse el, surd la protestele
ei. In halul în care eşti, o ceaşcă de cafea
te-ar ajuta să dormi mai bine. In noaptea asta,
n-o să te trezeşti nici cux tunul, îţi garantez.
In timp ce vorbea, adusese pe masă o
ceaşcă,
*
ceainicul şi- borcanul fde nes.
— Lasă că o fac eu. Doar. nu sunt ciungă,
se împotrivi Vănessa.
, Se ridică de pe scaun cu multă precauţie,
descoperind bucuroasă că lumea renunţase la
tumbe. Nu, nu era beată, doar obosită cum­
 plit. Ramon îi ignoră braţul întins şi continuă
pregătirile.
— Acum câteva minute abia te ţineai pe pi­
cioare, comentă el măsurând cu grijă două lin­
guriţe de nes. Dar, poate, te prefăceai...
— Mă prefăceam ? Să-ţi intre bine în cap-:
luată aşa pe sus, nu mă simt dploc în al nouă­
lea cer. Ţine-ţi favorurile astea pentru altele,
care o să se arate încântate...
— La Isabel te gândeşti ?
— Chiar la ea I N-aş zice că părea prea sfi­
oasă... Nu s-a dezlipit de dumneata «toată
seara.
— Eram musafirul lor, obiectă calm Ramon,
n-aveam cum s-o evit. Dar, stai puţin, a ce
seamănă oare reproşurile astea ? Ah, da,
parcă ai fi o nevastă din acelea acre care
nu-şi lasă bărbatul nici măcar să răsufle !
— De unde până unde ? Doar n-ai fost nici­
odată însurat ?
, — Nuf şi nici n-am vreun chef.
După ce umplu ceaşca cu apă fierbinte, o
împinse din vârful degetelor către fată.
— Hai, bea şi nu mai face scene, o sfătui.
Nu fac nici o scenă ! se revoltă Van^ssa.
— Ba da, faci: Credeam că n-o să iei în se­
rios flirtul ăsta al meu cu Isabel.
— Nimic mai adevărat. Cuceririle' dumitale
nu mă interesează nici un pic. Dar felul în
care Isabel ţi s-a azvârlit în braţe fără nici o
ruşine rn-a scârbit, pur şi simplu.
 — Mincinoase...
— Poftim ? !
— Minţi... Ţi-am vâzut privirile pe care ni le
aruncai şi nu era în ele nici un pic de dezgust,
pizmă doar...
— Te înşeli, îi replică Vanessa cu un aer
superior.
în sinea ei, se întreba dacă Ramon avea sau
nu dreptate... Fusese cumva geloasă pe Isa-
bel ? Nu. Imposibil.
— Cunosc bine sufletul femeilor, Vanessa, şi
tu nu eşti o excepţie, chiar dacă n-ai învăţat
încă să-ţi scoţi ghearele... Hai, fii sinceră ş*
recunoaşte : ţi-ar fi plăcut la nebunie să fii
în locul lui Isabel.
în ruptul capului n-ar fi recunoscut Vanessa
una ca asta, dar sinceritatea brutală a lui Ra
mon o lăsase fără replică, aşa că se mulţumi
să-şi privească ţintă ceaşca de cafea ce se ră
cea pe marginea mesei. Ramon făcu un pas
către ea, ¡apoi un altul, dar ea nici nu se clint"
— Te-am lăsat fără replică ? zeflemisi el,
cu glas scăzut. Cum de se întâmplă ?...
Vanessa parcă îşi înghiţise limba. Nodul care
i se pusese în gât îi tăia respiraţia şi liniştea
desăvârşită ce se aşternuse în încăpere îi ră­
suna în urechi precum dangătul unui clopot
imens. Ramon o cuprinse în braţe încet şi ea
nu I se împotrivi. Ii simţi buzele calde risîpin-
du-i, fără grabă, pe grumaz sărutări mărunte.
 dar nu opuse nici cea mai mică rezistenţă. Cu
ochii închişi, urmărea atentă drumul leneş al
mâinilor lui. Cu îndemânarea dată de expe­
rienţă, desprinsese cordonul de la mijloc şi fă­
cuse să-i alunece de pe umeri ţesătura fină ,a
bluzei. Curând, mângâierile lui îi treziră un jind
nemaicunoscut. O străbătu un fior, predân-
du-se braţelor şi torsului puternic cărora le ghi­
cea prin mătasea cămăşii muşchii încordaţi.
— Asta doreşti, nu-i aşa ? îi murmură el lângă
ureche triumfător. ■ .
Varvessa ar fi vrut să-i răspundă, dar nu se
putea aduna. Deodată, o gură hotărâtă se
apăsă de a sa şi nu se mai gândi la nimic.
Mânată doar de instinct, răspundea sărutului
pătimaş cu o râvnă pe potrivă. Lipită de trupu*
acela aprig, surdă la strigătele îngrijorate ale
raţiunii, se lăsă atrasă în vârtejul pasiunii. Nici
o voinţă din lume n-ar fi smuls-o din braţele
bărbatului care-i dăruia plăcerea aceea nemai­
cunoscută, ameţitoare. Ca prin vis, îi cuprinse
grumazul cu braţele.
- Ramon, Ramon.,. se auzi ea bâiguind.
li -spunea pentru prima oară pe numele mic.
Cu tot firescul, omul detestat, pus de o forţă
obscură să le decidă soarta, tatălui ei şi ei în­
săşi, se preschimbase ca prin minune în băr­
batul ce-o călăuzea răbdător către o lume stra­
nie şi inima Vanessei era -toată numai recunoş­
tinţă, admiraţie şi supunere încrezătoare...
 — Nu-mi plac deloc nazurile astea... rosti în
fine Ramon, răguşit Există un cuvânt anume
pentru femeile ca tine... Ştii care ?
Dar reveni brusc la realitate când Ramon în­
cepu s-o^ tragă încet către uşă. Ce-avea de
gând ? In sfârşit, găsi puterea să se dezlipească
de el şi să-l respingă.
— Ce-i cu tine ? întrebă Vance întărâtat.
Din felul cum îi străluceau ochii, Vanessa
pricepu că se aprinsese de-a binelea, şi era
ferm hotărât să-şi atingă scopul...
— Mă duc... mă duc să mă culc... se bâlbâi
ea, înspăimântată deodată. Mă duc singură...
adăugă, coborând privirile în pământ.
O tăcere ca înaintea unei explozii se abătu
peste ei. Fată îşi simţea fruntea parcă sfrede­
lită de ochi furioşi.
, — lartă-mă. îmi pare rău... suflă ea, gata să
izbucnească în plâns.
Nu se mai aflase niciodată într-o asemenea
situaţie... ■
— Ah, îţi pare rău ! o îngână e! batjocori­
tor. Mă întreb dacă n-ai făcut toate astea doar
ca să-ţi încerci farmecele...
— !artă-mă... repetă Vanessa... îmi pare în­
grozitor de rău, te rog să mă crezi, dar...
— Taci odată ! într-o bună zi o să ai cu
adevărat de ce să-ţi pară rău şi să-ţi frângi
mâinile! se răsti Vance cu glasul schimbat de
mânie. Şi acum, piei din ochii mei până nu-mi
sare ţandăra de tot ţi-ţi trag o mamă de bă­
taie !
îngrozită, o luă la sănătoasa şi nu se mai
opri până în camera ei, unde, cât ai clipi, ră
suci de două ori cheia în broască.
 CAPITOLUL VII

A doua zi de dimineaţă, la gândul să-l vadă

din nou pe Ramon şezând cu ei la masă, ia
micul dejun, Vanessa se cutremură. In seara
dinainte, după ce se zăvorâse în cameră, cu
greu îşi găsise somnul. Iar, când primele raze
ale soarelui o treziră, capul îi era ca de plumb
şi coborî din pat strângând din dinţi şi din
pumni. Dar nu numai vinurile familiei Delgado
purtau vina acestui chin al ei, ştia asta...
Ramon o acuza că-l provocase dinadins, pen­
tru ca apoi, respingându-I cu sânge rece, să-şi
facă un titlu de glorie din toată întâmplarea
Dar ei nici prin gând nu-i trecuse una ca asta !
Neştiutoare cum era, când i se dezvăluise cu
atâta brutalitate lumea aceea stranie şi păti­
maşă, pur şi simplu se pierduse. încă nu pri­
cepea cum de îşi venise în fire în ultimul mo­
ment, şi desigur, foarte bine făcuse împotrivin
du-i-se. Pentru ce să devină şi ea un nume pe
o listă ? Ramon ’ Vance nu era bărbatul care
sâ-şi asume, responsabilitatea unei familii. El
doar seducea şi, după un timp, îşi părăsea vic­
timele uitând de ele ¡pe veci.

•k

Ferindu-şi ochii de privirea lui îngheţată, iz­

buti să se poarte cât de .cât firesc. Iar când
tatăl ei o tachină pe seama pasiunii ei pentru
vinurile -de soi, reuşi chiar să zâmbească. Ra-
mon va .pleca totuşi de la Vista Hermosa şi
atunci 'frământările or să dispară. Astfel se .'Stră­
duia Vanessa să-şi dea curaj. 'Fără îndoială
musafirul nu avea să mai întârzie mult pe acolo,
îşi. terminase Investigaţiile. Aşadar:, foarte cu­
rând îşi va formula .şi .decizia.
Bându-şi .pe “îndelete cafeaua, îi spiona cu
coada ochiului. Ea n-ar fi fost în stare să ia
nici 'măcar un dumicat. !EI Insă, -îşi atacase po r-'
ţiu de friptură cu ’pofta de mâncare obişnuită...
După un ttrnrţp, ;Mark WiilÎŢcrirrs ¡îşi împinse fa r­
furia din îfaţă şi se ridică.
— Eu ,o iau înainte, îi zise lui ..Roman. Mai
am câte .ceva de pus .la punct cu oamenii. Ne
vedem la grajduri.
Când uşa se închise în urma Lui, o tăcere
mormântală se aşernu 'în bucătărie. Vanesse!
îi era teamă ca nu cumva Vance să dezgroape
accidentul din noaptea trecută, da r acesta rnu
scotea un cuvânt. Cu ochii aţintiţi în gal, -îşi
rotea impasibil ¡între degete ceaşca de cafea
în care doar zaţul; mai rămăsese. Ca să destra­
me cât de cât încordarea to t mai apăsătoare,
fata se scula şi ee de la: masă şi: începu, ser
strângă farfuriile, murdare. Dacă; Ramon se boi­
tă râse să: nu-i mai; vorbească, n-avea decât 1
N u ea o; să rupă tace tea !
— Dai; bir cu fugiţii;? E una; din: speciaiităi-
ţi le casei, cred...
Ramon vorbise aproape în şoaptă, dar, din
glasul; lui voit neutru răzbatea totuşi înverşu­
narea: Nu dăduse uitării nimic, ci: pur? şi sim­
plu aşteptase să rămână între patru ochi cu
ea, ca. să pornească, războiul! din nou;..
— Pentru noi; femeile; nu există: apărare; mai
bună; decât să-ţi iei tălpăşiţa: la; momentul po­
trivit... răspunse ea cu: nepăsare prefăcută.
— Da, da; atunci; când: vă intră frica: in
oase... -
— Nu; mi-e frică de dumneata;!; se: zborşi Va-
nessa.
— Nu, nu de mine. De vrea posibilă legă­
tură între- noi....
—- Dar- nu e vorba de: o legătură! serioasă;
care să te. angajeze cu ceva», ştii bine asta-!
Ieri seară: nu-ti doreai decât a noapte de plă­
ceri şi a tâ t! Şi când am refuzat să-ţi fac pe
voie, ţi-a sărit muştarul....
— Ar mai fi o versiune;.
— C are ?: .
— Nici n-o să vrei să mă asculţi până la
capăt...
 — Cel puţin încearcă-ţi norocul.
— Te simţi atrasă de mine, ştiu. Nu protesta
pentru că ar fi o minciună sfruntată. Pentru
tine, ce s-a întâmplat ieri este ceva de ruşine, ne­
săbuit, nedemn. Ei bine, nu sunt de părerea
asta şi, un timp, nici tu n-ai fost. La început
îţi luaseşi avânt dar, nu ştiu de ce te-ai răzgân­
dit dintr-odată. Te-ai dovedit mărginită, ipo­
crită...
— Te-am rugat să mă ierţi, îl întrerupse Va-
nessa, jignită de cuvintele lui. Ce vrei mai
mult ?
— Ce-mi refuzi... i-o trânti ei pornindu-se să
râdă fără pic de ruşine. Dacă-ţi place chiar
atât să-ţi supui partenerul la proba focului ca
pe urmă să-i torni în cap o găleată cu apă
rece, data viitoare alege-ţi unul tânăr şi naiv.
Am trecut de vârsta comediilor astea...,
— înainte de toate o să aleg un om bine
crescut ! Nimeni până acum n-a îndrăznit să-mi
vorbească în felul ăsta !
— In cazul acesta, am făcut-o Ia timp... Aşa,
deci, individul ăla plin de virtuţi pe care o
să ţi-l alegi de bărbat o să trebuiască să-ţi cea­
ră voie să te atingă cu un deget... Cred că am
un coşmar...
— Respectul este un lucru foarte frumos ! re­
plică ea, călcată pe coadă.
— O să mai vorbim noi după ce vei fi gus­
tat dintr-o asemenea viaţă. Cele mai multe fe­
mei preferă să fie ţinute din scurt.
 — Ei bine, eu sunt ¡altfel.
— Nu, tu doar vrei să fii altfel, dar nu eşti...
Faţa lui Ramon era acum însăşi imaginea
furiei. Vanessa ţinea cu orice preţ să aibă ea
ultimul cuvânt, aşa că îi dădu înainte cu gura..
— îţi plac, probabil, femeile alea numai
miere, ca Isabel, de exemplu ?
— Fără îndoială că are un caracter mult mai
bun ca al tău.
— Iată, prin urmare, femeia visurilor dumi-
tale : supusă, leneşă, murindu-ţi de admiraţie
la picioare...
— De ce nu ? M-am săturat pe restul vieţii
de o limbă de viperă ca a ta...
— Grozav. Sper că de acum încolo o să mă
laşi în pace...
Consideraţiile lui Ramon ¡asupra caracteru­
lui ei o jigniseră de moarte, dar se străduia
din răsputeri să afişeze cea mai desăvârşită
indiferenţă.
— Da. O să păstrez distanţa pe viitor spuse
el calm. In fine, o să putem respira uşuraţi
amândoi...
Era gata să mai adauge ceva, dar se răz­
gândi şi, împingându-şi scaunul înapoi, se ri­
dică şi ieşi cu paşi mari.
Cum de reuşea de fiecare dată s-o întoarcă
pe dos ? Ce-i drept, îi lega o atracţie reci­
procă deosebit de puternică, dar, pentru ea,
asta nu era motiv de bucurie. Ieşeau scântei
de câte ori se întâlneau. Van essa respinse ho­
tărâtă amintirea; acelor clipe; când, într-o scurtă
rătăcire; uitaseră de războiul crâncen pe care-!
purtam
*

în zilele următoare,. Râmom îşi ţinu promisiu­

nea şi na se arătă decât foarte rar. Toată lu­
mea ştia acum că-i făcea curte Isabelei Del­
gado, cu, care ieşea deseori în oraş. Iar când!
la distanţă dbar de câteva zilb„ fliră văzuţi- îm­
preună, o dată Ia cazinoul din Alta Garda, a
doua oară la un concert, la Cardaba, în micul
târguşor, Campo Verde, bârfa' rupse stavilele.
- N-ai ştiut să profiţi, fetiţa, oftă Mari a când
Vanessa intră în prăvălia ei după1 nişte târguieli.
De când tot caută señorita Delgado un băr­
bat..
— Sper că; şi l-a- găsit... răspunse1fata pe un
torr nepăsător.
— In târg se fac pariuri cât timp a să le tre­
buiască până dau anunţurile... reluă negusto-
reaser. cu ochii strălucitori de curiozitate. Tu ce
crezi ?
~ O să-şi; blesteme zilele Isabel; In mare
dandana se vâră dacă vrea să-I ducă în faţa
altarului. N-are de gând să se însoare prep
curând;, chiar din. gura- lui. am dilat..,
- Adevărat ? Vă aveţi, aşa de; bine că-ţi face
confidenţe:?...
 — Nu, deloc, am prins întâmplător cu ure­
chea, în timpul unei discuţii... --Cireşele sunt
coapte ?
•— M<ai -e .vorba ? Ieri le-am primii, de la Men­
doza. Numai una ,şi a m , şi dulci ca .mierea.
Spre marea uşurare a Vanessei, tot lăudân-
du-şi marfa, Maria renunţă s-.o mai interogheze.
Chiar în -seara aceea, -văzând ¡pe masă doar
două farfurii şi două tacâmuri, Marlc Williams
întrebă m ira t: '
— Vanee nu mănâncă cu noi ?
*— -Nu, e plecat şi ,n-.o să se /întoarcă decât
foarte târziu, îl informă Vanessa. O să cinăm
doar noi -doi, ca pe vremurile cele hune...
— S-â :dus s-<o vadă ¡pe .Isabel, nu-i -aşa >.?
Fata asta nu tasă să-i .treacă norocul pe sub
nas...
— E .un reproş cumva ,? Nu ştiam că ţii chiar
atât de mult să te vezi cu -un .ginere pe cap !
Mark Williams ridica ochii spre fiica sa, sur­
prins de izbucnirea ei.
— Linişteşte-te, fetiţo.! N-âm spus cu vreo
intenţie. Mă gândeam doar că Isabel şi-a văzut
visul cu ochii. A găsit în sfârşit pe unul să-i
facă curte.
Fata îşi muşcă buzele. Pe zi ;ce trece, deve­
nea tot mai arţăgoasă...
— lartă-mă... murmură ea, resemnata. Nici
eu nu ştiu de ce mi-a sărit ţandăra... Cum vine
vorba de...
 Se opri din vorbă, încă şovăind să i se des-
tăinuiască tatălui el.
— Ramon Van ce, vezi roşu în faţa ochilor...
îi duse fraza până la capăt domnul Williams.
Da, am observat asta. Nu-I prea înghiţi, nu-i
aşa?
— Parcă-I văd pe dracu'... decretă ea, cu
inima ceva mai uşoară după o asemenea măr­
turisire.
— Hm... Prea le spui pe şleau.
— Dacă ăsta-i adevărul ! Şi cred că, dacă
m-ar auzi, rni-ar răspunde cu aceeaşi monedă.
Antipatie reciprocă...
N-avea nici o îndoială, dar era mai sănătos
să nu insiste prea mult. Altfel, tatăl ei ar fi
putut să-i ceară unele explicaţii, foarte greu
de dat...
— îmi pare rău, oftă el. Mie mi-e simpatic...
— Ştiu. Şi tocmai de asta nu voiam să...
Ridică resemnată din umeri înainte să con­
tinue :
— N-are rost să mai discutăm despre asta,
din moment ce nu avem aceeaşi părere...
— Mare păcat...
— Tată ! Nu-mi spune că şi tu bi sperat să-ţi
măriţi fata cu primul venit !
— Nici vorbă, auzi colo ! dezminţi el râzând
Indiferent când o fi să pleci de lângă mirre.
tot prea curând o să fie ziua aia. Aşa că pre­
fer să nici nu mă gândesc Ia ea.
 înduioşată, Vanessa se aplecă pe deasupra
mesei, apucându-i mâna şi strângându-i-o uşor.
— Fii liniştit. Mai avem mulţi, mulţi ani buni
înaintea noastră I
Dar îşi aminti brusc de ameninţarea ce le
plutea deasupra capetelor. Nu li se hotărâse
încă soartă.
— |i-a spus Vance.ce are de gând cu noi ?
întrebă, pregătită sufleteşte pentru tot ce-ar fi
fost mai rău.
— Nu, nu încă... Ce-i drept, aşteptarea asta a
început să mă ăpese. Aş vrea să ştiu şi eu ce
soartă mi s-a hotărât, o dată pentru totdeauna.
— Acum are toate informaţiile în mână. A
trecut în revistă casa, acareturi, păşuni, oco­
luri, tot. Cunoaşte pe dinafară fiecare vită în
parte şi fiecare hârţoagă. A vorbit şi cu direc­
torul băncii din Cordoba. Ce mai vrea ?
— Dumnezeu ştie ! oftă Mark Williams de­
primat. într-una din zile o să ne spună şi nouă
ce decizie a luat, dar prea mă fierbe...
Vanessa îl privi lung, compătimitoare. Ea nu-i
vedea pe Ramon decât la micul dejun şi la
cină, pe când tatăl ei era nevoit să-i suporte
prezenţa şi criticile de dimineaţă până seara,
zi de zi. In plus, să fie neîncetat urmărit şi ju­
decat de faţă cu oamenii lui, nici că se putea
ofensă mai mare pentru un om ca el. Cu toate
astea, o dată nu-l. auzise să se plângă, ba dim
potrivă, ajunsese chiar să-l preţuiască pe mu­
safirul acela nedorit.
 — Tată, eşti cu adevărat un om şi jumătate !
îl lăudă ea.
— Şi tu Ia fel I Pe scurt, suntem mândri unul
de celălalt I
îşi zâmbiră, fericiţi să constate încă o dată
cât de bine se înţeleg ei dai.
— Când s-or lămuri toate şi când omul ăsta
o să ne lase în pace, viaţa are să fie minu­
nată din nou, o să vezi, îî încuraja ea.

*
A doua zi, Ramon le anunţă ahsenţa sa de
Ia Vista Hermosa la sfârşitul săptămânii.
— Sper că n-ai cheltuit cine ştie cât pentru
masa de duminică, îl zise el Vcnessei, prefă-
cându-se încurcat
— Fii pe pace, n-aveam de gând să pregă­
tesc un ospăţ împărătesc, îi replică ea în bă­
taie de joc.
— Dacă nu sunt indiscret, pot să întreb unde
te duci ? interveni Mark Williams. Sper că n j
Ia o întâlnire de afaceri. Munceşti prea mult,
Van ce....
— Nu, dimpotrivă, o să schimb peisajul. Fa­
milia Delgado m-a invitat la vila Ipr de lângă
San Roque. E foarte frumos pe acolo, cred, ca
să nu vă mai spun că senor Delgado are un
iaht. N-o să-mi lipsească distracţiile...
„M al ales din partea lui Isabe!"... adăugă în
sinea ei Vanessa. Desigur, părinţii n-aveau să-şi

Î5G
 scape fa ba din ochi, deşi erou probabil dispuşi
să mai închidă din când în când câte unul,
pentru că, oricum, căsătoria celor do; părea să
se contureze tot mai desluşit Ia orizont.,.
Sâmbătă după-amiază, Vanessa asistă de la
fereastra bucătăriei la plecarea lui Ramon. Cu
geanta de voiaj în mână, acesta se îndreptă
cu paşi elastici spre Land Roverul său. In răs­
timpul cât aveau să fie împreună, Isabel o să-şi
piardă minţile de tot. Care femeie i-ar fi re­
zistat unui bărbat atât de decis să seducă ?
Vance purta o cămaşă bej de pânză groasă,
desfăcută până l-a mijlocul torsului bronzat şi
nişte pantaloni subţiri ce făceau ca picioarele
lui musculoase să pară şi mai lungi. Astfel îm­
brăcat, reprezenta însăşi imaginea virilităţii.
Deschise portiera maşinii, apoi, după ce şo
văi o clipă se întoarse către casă. Ghicise că
era spionat ?
— Vanessa 1 strigă el. „
Inutil să mai stea ascunsă după perdele. Le
dădu în lături, deschise fereastra şi se sprijini
în coate, pe pervaz.
- Da?
Ochii lui nu trădară nici cea mai mică sur­
priză şi se mulţumiră s-o pironească cu inten­
sitatea lor obişnuită. Sub privirea aceea scru­
tătoare, Vanessa se simţea întotdeauna ca o fe­
tişcană participând la un. concurs de frumu­
seţe, conştientă însă că nu are nici o şansă
să-l câştige...
 — Plec, o anunţă el de parcă spunea vreo
noutate. Mă întorc duminică seara, târziu. Spu-
ne-i tatălui tău.
— ’Ţeles, s’trăiţi, zise ea cu dezinvoltură.
— O şă-ţi lipsesc ? îi aruncă el într-o doară,
zâmbind ironic.
— N-aş prea crede...
— Poate că te înşeli. .
— Poate. Dar cum nu-s masochistă din fire,
abia aştept să te văd plecat...
Ramon lăsă portiera să se închidă de la sine
şi o porni spre verandă cu paşi uriaşi. Se sim­
ţea ofensat? Vanessa îşi ţinea răsuflarea dar
nu se clintea din loc, hotărâtă să-l înfrunte cu
orice preţ.
— Mai slăbeşte-mă cu înţepăturile astea !
se răsti Ramon intrând în bucătărie.
— Sunt liberă să fac ce-mi place, se bur­
zului* ea.
Vance se apropia fără grabă, răspândind în
jur efluvii de colonie scumpă. Arăta, într-ade-
văr, foarte bine, mai ales că îşi îndepărtase um­
bra albăstrie, de mediteranean get-beget, care
la începutul după-amiezii îi stăruia pe obraz
— Şi eu... murmură el.
— Poftim ? zise fata, nedumerită.
— Şi eu sunt liber să fac ce-mi place...
Şi, fără să-i lase timp să se apere, îşi apăsă
gura de a ei.
 Vanessa redescoperi fulgerător vraja ameţi­
toare care, ori de câte ori o lua în braţe Ro­
mon, o făcea să i se înmoaie picioarele şi să
dea uitării toate frumoasele ei hotărâri. El o
strânse mai tare, întărindu-i cu mângâieri sub­
tile focul din vine, foc de a cărui existenţă în
străfundurile trupului ei fata nu avusese habar
până de curând.,. înlănţuiţi în faţa ferestrei
deschise erau în văzul oricui, dar Vanessei pu­
ţin îi păsa. Se ruga doar ca momentul acela să
ţină la nesfârşit...
Dar Ramon nu-şi pierduse stăpânirea de sine
şi, după oarecare timp, se dezlipi de ea, o îm­
pinse uşurel înapoi şi-i desprinse, blând dar
ferm, braţele petrecute în neştire pe după gât.
Vanessa puse capul în pământ, ruşinată cum­
plit. Se făcuse de râs. Ce-o fi gândind acum
despre ea ?
^ Cuvintele, pare-se, nu-s făcute pentru noi,
remarcă el cu glas scăzut. Ne înţelegem mult
rpai bine aşa...
Şi până să găsească ea un răspuns, plecă
repede.
înainte să demareze în trombă, îi făcu ne­
păsător semn cu mâna, prin geamul coborât a!
maşinii. în urma lui nu măi rămase decât vár­
téiul de praf.

Vanessa îşi jurase să nu-se gândească nici

o clipă la el şi să se bucura din plin. de sin­
gurătatea cea binecuvântată. Orele parcă abia
se ţâra ii şi curând, se pomeni că gândul tot
înspre S-an Roque îi zbura. Cunoştea locurile
pentru că, în urmă cu ani, petrecuse o vacanţă
acolo, prăjindu-se l-a soare şi bălăcindu-se în
apă.. ' . .
Dar Ramon îşi putea trece vremea chiar cu
mult mai plăcut, fie pescuind cu iahtul lui se­
nar Delgado, fie străbătând lacul pe schiuri.
Restul timpului, desigur, avea să i-l dedice fsa-
belei. Se vor plimba ceasuri întregi de-a lungu!
ţărmului, întinzându-se, când şi când, pe ni
şipul aurit al plajei, scăldată de soare. Oare
ce va fi în sufletul Isabelei simţind, trupul acela
zvelt şi puternic aproape de ea ? Mintea Va-
nessei fierbea de atâtea întrebări fără răspuns
In zadar se străduia să-şi abată gândurile de
la Ramon şi să profite de aceste zile tihnite
picate din cer după săptămâni şi săptămâni de
trai zbuciumat. . ^

Ramon îşi făcu apariţia duminică seara, toc­

mai când Vanessa ş.i tatăl ei 4 şi terminaseră
cina. Arăta mai bine dispus ca oricând.
- Te-ai distrat? se interesă Mark Williams,
amabil, în timp ce fiica sa strângea farfuriile
de pe masă, ţinându-şi cu încăpăţânare, ochii
plecaţi.
— Da. Grozav. Am uitat de toate belelele, îi
informă el pironind-o din ochi pe Vanessa.
 Apoi, stătu o clipă în cumpănă şi schimbă
subiectul. începu să discute cu Mark Williams
despre programul de lucru de a doua zi.

in schimb, când Isăbel veni în vizită la ei

două zile mai târziu, misterele se limpeziră ma
mult decât suficient, atâta,trăncăni.
Trecu pragul strângând o carte sub braţ, fă­
găduită lui Ramon cu împrumut. Dar Vanessa
pricepu că ăsta era un simplu pretext al Isa-
belei cg să dea ochii, o dată în plus, cu bărba­
tul visurilor sale şi o unse pe suflet când, co-
municându-i musafirei absenţa lui Vance, ple­
cat în oraş, după treburi, o văzu dezumflân-
du-se.
- Mi-e teamă că nu se întoarce înainte de
cină, adăugă ea, cu mâhnire prefăcută.
- Oh,- n-are importanţă, tot nu aveam . ni­
mic de făcut azi, răspunse Isabel înălţând ume­
rii rotunjori.
Viaţa în trândăvie nu părea să-i displacă de­
fel... Pentru vizita asta se îmbrăcase cu o ro­
chie din muselină galbenă, deosebit de amplă
şi de vaporoasă de la mijloc în jos şi o dâră
de parfum greu, dulceag o urmărea pas cu pas.
Vanessa strâmbă din nas, dezgustată. Mai ales
pe caniculă, esenţele astea leşinate îi întorceau
stomacul pe dos,’ aşa că ea folosea doar apă
 de colonie. Dar Ramon ar fi fost, probabil, de
o cu totul altă părere, căci ditamai clondirul de
parfum fusese golit pe rochia aceea de culoa­
rea canarului, numai >şi numai de dragul lui.
— Domnului Vance o să-i pară rău că nu v-ah
văzut, zise ea pe un ton dintre cele mai dezin­
volte, ca să rupă tăcerea.
— Oh, sunt sigură, întări Isabel cu o sigu­
ranţă de sine bună de luat la palme.
— A fost un week-end amuzant ? întrebă
apoi Vanessa, împinsă de curiozitate, dar, o
secundă mai târziu, se gândi că mai bine şi-ar
fi smuls limba : >
— Minunat! suspină Isabel extaziată,
' Şi se lansă într-o relatare interminabilă şi
întortocheată, însoţită de oh-uri şi de ah-uri cu
gesturi largi. Au făcut o plimbare cu caii, s-au
jucat în apă cu mingea, au petrecut o după-
amiază delicioasă, doar ei doi pe iaht, s-au dus
într-un sat din vecinătate ca să asculte mu­
zica . argentiniană la ea acasă. Şi Ramon s-c
arătat atât de prevenitor, atât de... atât de...
— Ce om excepţional ! îşi sfârşi ea osanalele
ridicându-şi ochi codaţi spre cer.
Vanessa ascultă toate tămâierile astea tă­
cută, cu dinţii strânşi. Ce joc juca Ramon ? Nu
era cu putinţă să spere să-i sucească Isabelei
minţile ca pe urmă s-o lase cu lacrimile înno­
date în bărbie. Părinţii îi vegheau cu ochi de
vultur virtutea şi nici Isabel nu era într-atât de
smintită să cedeze unui bărbat, oricât de cu
 stea în frunte p fi el, fără binecuvântarea preo­
tului.
Gândurile acesteia, se pare, o apucaseră pe
acelaşi făgaş, căci, foarte curând, se destăinui
Vanessei, pipăindu-şi distrată cocul impecabil :
— Formidabil cât poate să-l placă-tata pe
Ramon...
Era clar ca ziua...- Părinţii îi treceau cu ve­
derea' toate capriciile dar Isabel n-ar fi îndrăz­
nit niciodată să-i facă ochi dulci cuiva fără
consimţământul lor. Aşadar, senor Delgado se
declarase mulţumit de alegerea fiică-sii. Iar,
dacă şi alesul era de acord, afacerea avea să
se încheie cât ai bate din palme. Numai că Ra~
mon încă tăcea...
Isabel nu părea, însă, să aibă vreo îndoială
asupra sfârşitului fericit al poveştii, li mărturisi
Vanessei cât de greu îi era să aleagă toaleta
pe care s-o poarte când îl va însoţi pe Ramon
la noul restaurant din Cordoba.
— N-am fost niciodată acolo şi n-aş vrea să
arăt' ca o sărăntoacă.
— Atunci cumpără-ţi o rochie nouă, o sfătui
Vanessa, stăpânindu-şi un căscat plictisit.
— Ai dreptate. O să aleg una albastră ca
cerul, cred... Lui Ramon îi plac-foarte mult în
albastru. Mi-a spus.-o de mai multe ori. Şi o
femeie trebuie să-şi dea toată silinţa să placă,
nu-i aşa ?
 Tonul ei căutat o exaspera pe Vanessa. Vor?
bea şi Se împăuna de parcă şi pusese gheara
pe Ramon. Fără doar şi poate, o păştea o mare
decepţie... Vanessa nu avea nici pic de sim­
patie pentru Isabei, dar naivitatea acesteia o
uluia. Ba chiar îi stârnea milă... Tare amară va
fi pentru ea trezirea la realitate, când 0 să
descopere că lui Ramon Vance nici prin gând
nu-i trecea să joace rolul ginerelui. Lă cei două­
zeci şi unu de ani ai ei, Isabei mai avea o
mulţime de lucruri de învăţat despre bărbaţi,..

• *

— Drăgălaşa dumitale prietenă a fost pe Ia

noi azi după masă, îl anunţă Vanessa pe Ra­
mon de cum îl văzu,
Isabei plecase cu multe ceasuri înainte, foarte
plouată, iar Mark Williams încă nu se întorsese
de la muncă. Vanessa pregătise cina apoi se
instalase în verandă ca să se bucure un pic
de vântul răcoros ce începuse să bată după
atâtea zile de arşiţă.
- Prietena mea drăgălaşă ? se miră Ramon,
înălţând din sprâncene. Vrei să spui, Isabei ?
— Cine alta ? Câte alte inimi ai mai cucerit
prin părţile astea de când ai venit? Nu, nu
ţin să ştiu, adăugă iute, zărind licărul răută-
cios’d'n ochii lui.
- De ce ? Eşti geloasă cumva ?
 - Nu. Doar că poveştile astea nu mă inte­
resează. Atât.
- Şi ce voia Isabel ?
- Pe dumneata te voia... Legat fedeleş sau
.nu...
Un zâmbet uşor flutură pe buzele lui ferm de­
senate.
- Deci, am scăpat ocazia s-o văd pe Isabel,
conchise cu dezinvoltură. Mare păcat...
- Dar să fi văzut ce dezamăgită a fost ea !
Mi-a povestit până în cel mai mic bmănunf
weekendu! petrecut la San Roque.
- Ah, totuşi te interesează cât de cât ce
fac eu... ^
- Am ascultat-o din obligaţie !
- Ai fi putut să-i închizi gura.
- Nu sânt chiar aşa de prost crescută !
- Nu ? De câte ori nu mi-ai închis-o mie ?
îi reaminti el aşezându-se pe scaunul de ală­
turi.
- E... altceva...
- Poate. Oricum, să ştii că greşeşti. Eu n-am
vrut niciodată să fim duşmani...
- Cum s-ar spune, sunt o pată ruşinoasă pe
lista aia care cuprinde numai succese şi cu­
ceriri ?
—■Vorbeşti despre miné de parcă aş fi zaraf,
nu om. De parcă m-ar interesa câte şi nu ce
anume femei...
 — Da, chiar aşa. Aş pune rămăşag că, de
fiecare dată când îţi cade vreo femeie în fcyaţe,
faci o cruce cu pixul în dreptul numelui ei.
Ramon surâse îngăduitor, nicidecum jignit de
ironiile ei.
— La douăzeci de ani, eram, într-adevăr, un
fel de Don Juan, dar pe măsură ce m-am copt
la minte am început să am mai multe pretenţii.
Cer mult dar şi dau pe măsură.
— Câtă nobleţe ! zise Vanessa în bătaie de
joc. Şi lui Isabel ce poţi să-i oferi ?
— Cum ? Nu ţi-a spus asta ? Credeam că.
la o ceaşcă de ceai, prietenele întotdeauna fac
schimb de secrete !
— Isabel nu e prietenă cu mine...
— Tot ce-i posibil. în schimb, îi place des­
tul de mult să vorbească...
— Ce voiai să şpui ? - Că aţi ajuns la. un
oarecare... acord ?
0 ?luase gura pe dinainte. Prea o rodea cu­
riozitatea.
— Mda, cam aşa ceva... răspunse el în do!
peri, dar. deloc deranjat de întrebare.
Se întinse din toate mădularele, leneş, înfăţi-
şându-şi obrazul ultimelor raze ale soarelui în
amurg.
*- înţeleg... murmură fata, năucită de vestea
asta totuşi neaşteptată.
Aşadar, Isabel avusese motive temeinice să
se poarte ca o proaspătă logodnică în al nouă­
lea cer. îşi atinsese ţinta...
 — Ce anume ? întrebă Ramon, privind-o is­
coditor printre gene.
— într-adevăr, sunt oarecum surprinsă... re­
cunoscu ea. Credeam că nu vrei să te însori...
— Exact, nu voiam. Dar, când îţi dai sea­
ma ce ţi-e scris, trebuie să te supui. N-are rost
să te tot codeşti, să cauţi lă nesfârşit femeia
ideală. Pentru că întotdeauna o să se găseas­
că altul să prindă din zbor ocazia refuzată de
tine...
Ce mai, nu mai exista nici o îndoială... O
văzuse pe Isabel, o cântărise pe toate feţele
şi socotise ®ă era cea mai potrivită.
— Bănuiesc^că nimeni n-o să poată expli­
ca vreodată de ce se îndrăgostesc oamenii de
la prima vedere... şopti Vanessa, copleşită de
o stranie sfârşeală.
— Te întrebi cum se face că din toate am
ales-o pe Isabel ? ghici Ramon, ca întotdeauna,
dealtfel. E foarte... odihnitoare, explică el, cău-
tându-şi cuvintele. Nu-i sare ţandăra de câte ori
nu-i convine ceva, aşa cum faci tu, Vanessa.
Oricare bărbat vrea să găsească acasă un pic
de pace. .
— Vrei să spui că-ţi plac femeile alea supu­
se, care nu ies din cuvântul domnului şi stă­
pânului lor ? Pricep acum de' ce ne avem no
doi precum câinele şi pisica !
 încercase să ' vorbească pe un ton nepăsă­
tor, dar vocea i se cam frângea şi, fără nici
un motiv, o podidea plânsul...
— Unde o să locuiţi ? întrebă ea după ce se
mai linişti.
— După căsătorie ?
— Bineînţeles. Presupun că la Buenos Aires,
dacă acolo ţi-e slujba. Vipţa o să fie cu totul
alta pentru... pentru... ,
— Nevastă mea ? o completă el. Dacă mă
iubeşte cu adevărat, o să se obişnuiască cu
toate. Şi tu ăi face cu dragă inimă unele sa­
crificii pentru bărbatul tău, nu-i aşa ?
— Da... Da, sigur...
Mai de voie, mai de nevoie, Isabelo să tre­
buiască să joăce după cum o să-i cânte Ra-
mon. Era limpede că acesta nu avea nici cea
mai mică intenţie să cedeze în punctele pe
care le considera esenţiale.
în tot cursul discuţiei, nu rostise niciodată
cuvântul „dragoste" sau „iubire" sau... mă rog...
dar latinii, pudici cum sunt, nu pomenesc nicio­
dată de sentimentele lor.
— Deci, o să pleci curând... trăse concluzia
Vanessa.
—. Da. Spre marea ta bucurie, cred...'
Vanessa ¿latină rar din cap, încuviinţând,
dar, brusc, nu mai ‘era atât de sigură... Cu toa­
te că, de săptămâni, trăia doar cu gândul la
 clipa când o sâ-I vadă plecând. Ridicându-se
suplu, Ramon o porni către uşa care dădea în
hol.
- O să-i telefonez lui Isabeî chiar acum,
anunţă el înainte să intre în casă. E gata masa ?
De obicei, fata i-ar fi trântit vreo două vor­
be de. la obraz, auzindu-l cu câtă neruşinare îi
atrage atenţia asupra obligaţiilor gospodăreşti.
Dar, în seara aceea'; se mărgini să-i răspundă
cu o uşoară aplecare a capului, adăugând,
ceva mai încolo :
- Tata trebuie să' se întoarcă dintr-o clipă
îrt alta şi, cum vine, cum ne aşezăm ia masă.
- Perfect! Mor-de foame...
Uşa se trânti singură în urma Iui. încreme­
nită, Vanessa se străduia să-şi adune puterile
şi să se clintească din loc. Mai avea de pre­
gătit desertuirin sfârşit, se ridică cu multă tru­
dă, pironind pierdută frunzişul eucalipţilor ce
mărgineau "aleea. îi erau dragi copacii aceia
răsăriţi ca prin minune în plină prerie. -Păreau
atât de împăcaţi cu soartă, şi totuşi atât de
puternici, fremătând de viaţă. Dar, acum ţinea
ochii aţintiţi asupra lor, şi totuşi, nu-i vedea
Descurajarea care o năpădise era grea ca o
piatră de moară. Abia târându-şi picioarele, in­
tră Ia rându-i în casă. , ' J
La telefon, Ramon tocmai se adresa unuia
din servitorii fgnvliei Delgado, „Vanessa şovăi o
clipă în hăl, .stingherită să se afle acolo într-un
 moment atât de nepotrivit. Când Isabel prelua
convorbirea, vocea Iui Ramon se schimbă deo­
dată. Deveni mai joasă, cu inflexiuni ademe­
nitoare. Trebuie că Isabel avea ea farmecele ei
ascunse, de vreme ce-i inspira asemenea in­
teres grijuliu.
— Isabel ? Que tal, nisia ? .
Ochii întunecaţi o măsurau pe Vanessa cu o
privire dezaprobatoare, aşa încât fata se grăbi
să-şi ja picioarele la spinare. Din bucătărie îl
auzi cum' se scuză pentru că lipsise de Ia Vista
Hermosă în acea după-amiază, apoi cum promi­
te să se ducă la Los Molinos cât mai curând
posibil. Probabil că avea să alerge să-şi vadă
iubita chiar imediat după cină... Nu, nu î se
aprinseseră călcâiele într-atât...
— Mariana, chica, răspunse el pe un ton
care nu îngăduia replică. Mâine, negreşit...
Exasperată, Vanessa închise uşa spre bol ca
să nu mai audă vocea aceea unsă cu toate
alifiile. Pregăti cu gesturi mecanice farfuriile şi
potrivi tacâmurile pe masă cu băgare de sea­
mă de parcă însăşi viaţa ei ar fi atârnat de or­
dinea desăvârşită a furculiţelor şi a cuţitelor.
„Mă doare-n cot"... îşi repeta ea cu îndârjire.
,,E liber să vorbească cu Isabel cum pofteşte"...
N-avea nici în .clin nici în mânecă cu idila asta
leşinată. Pentru ea, Ramon era un nimeni. încă
din prima zi nu-l văzuse cu ochi buni.

---------------------- 1
------- 16 ' ----- -------------------------
 Dor, foarte curând, adevărul o birui. Vanessa
avea tăria să privească realitatea în faţă, să
fie cinstită cu sine. Nu, n-o plângea pe Isabel...
O invidia cumplit, era geloasă pentru fiecare
secundă dăruită ei de Ramon. Şi, în timp ce
lacrimi amare îi şiroiau în neştire pe obraji,"
Vanessa trebui să recunoască, vrând-nevrând,
că îl iubea pe Ramon Vance, bărbatul în a că­
rui inimă nu se afla nici un Ioc şi pentru ea...
ZECE GAFE CARE-L FAC PE IUBITUL VOSTRU
SĂ DEA BIR CU FUGIT»

1. Sâ-I sărutaţi păstrând guma de mestecat;

i
2. Să-l alintaţi ca pe un pisoi în faţa prie­
tenilor lui ;
3. Să izbucniţi în râs la vederea lenjeriei
sale intime, în caz că aceasta nu este
ca în revistele de modă ;
4. Să-i îndepărtaţi discret firele de mătreaţă
de pe umeri în timp ce el, transportat,
se apleacă să vă sărute pe g â t;
5. Să-l invitaţi să vă cunoască familia, chiar
dacă el nu dă semne că ar fi binevenită
o asemenea întâlnire ;
6. Să rostiţi din greşeală prenumele fostu­
lui dumneavoastră iubit sau să povestiţi
despre performanţele Iui ;
7. Să căscaţi de plictiseală atunci când,
în Ioc să faceţi dragoste, vă vorbeşte de­
spre problemele sau preocupările lui de
la serviciu ;
8. Să-l descoaseţi despre biografia Iui ; lă­
saţi-! să facă acest lucru din proprie ini­
ţiativă ;
9. Să vă vadă cu bigudiuri sau cremă pe
faţă ;
10. Să-l sfătuiţi de la o doua întâlnire ^să-şî
schimbe cămăşile, prietenii sau apa de
colonie.
 CAPITOLUL VII!

Cu inima frântă şi cu stomacul ghem, nu se

simţi în stare sâ se comporte cât de cât ono­
rabil Ia cină. Prin urmare, lăsă pe masă un bi­
let pentru tatăl său, exp!icându-i că are o du­
rere înfiorătoare de cap şi se retrage Ia ea în
cameră, să se odihnească.
Acolo, trântită peste cuvertură, cu faţa în­
gropată în pernă, ca să nu i se audă suspine­
le, îşi plânse şi ochii din cap. Când izvorul la­
crimilor îi secă în sfârşit, nu găsi atâta putere
să se dezbrace şi să-şi pregătească patul pen­
tru noapte.^
Intr-un târziu, tatăl ei veni până fa uşă şi
ciocăni încet.
— Vanessa ? îl auzi ea chemând-o cu glas
scăzut. Ce-i cu tine ?
Ea nu se plânsese niciodată până atunci de
vreo durere sau de vreo altă suferinţă, aşa în­
cât se .alarmase pe bună dreptate. Vanessa nu-i
răspunse. Nu voia s-o vadă cu ochii umflaţi de
atâta bocit. Cândva, peste ani, când rana asta.
 se va fi vindecat, avea sâ-i povestească, pro­
babil. Deşi ziua aceea poate că nu va fi nicio­
dată... Mark Williams, închipuindu-şi că fiica
sa doarme, plecă spre camera lui. .
Câte inimi o fi frânt Ramon până la a ei ?
Din fericire, până atunci nu ghicise' nimic. Şi
nici nu avea să ghicească vreodată, Mândria
fetei supravieţuise acestei încercări. Aşadar,
Ramon Vance n-avea să aibă prilejul să se îm­
păuneze cu o nouă victimă în faţa prietenilor
săi de la Buenos Aires. De Vanessa îşi va amin­
ti, dacă îşi va mai aminti, doar ca de-o fetişca­
nă colţoasă, bună de gură, dar imună la far­
mecul Iui...
Şi totuşi... Totuşi, de câte ori o sărutase, ea
nu-şi putuse ascunde tulburarea. Intr-o după-a-
miază, o luase razna bine de tot şi dacă el nu
punea punct „lecţiei"... Vanessa se înroşi a-
mintindu-şi scena aceea. O dispreţuia, oare?
De fiecare dată când o prinsese pe picior gre­
şit, Ramon profitase de firea ei slabă fără nici
un scrupul. Dealtfel, nici un bărbat, când e-
vorba să-şi satisfacă dorinţele, nu se împiedică
în moftul acela numit „morală". Pentru ei via­
ţă e simplă.-.. Cu totul altceva este dacă ai ne­
norocul să fii femeie. Mai ales că femeile, de
cum se îndrăgostesc, se şi gândesc la căsă­
torie, la copîi. Pentru cele mai multe dintre ele
iubirile efemere sunt vrednice de dispreţ.

--------------------------------- 1'68------------------------------------
 Vanessa încercă să-şi închipuie cum vor ară­
ta copiii lui Ramon. Fără îndoială, vor fi voinici
şi neastâmpăraţi asemeni tatălui lor, cu nişte
feţişoare serioase, luminându-se când şi când
de surâsul acela prietenos...
Oftă. La ce bun toate visele astea ?
Isabel, care tot asta îşi dorea, avea să-şi re­
alizeze visul, dar Vanessa... Ori poate că Ra
mon nu voia să aibă copii. Poate că voia o ne­
vastă doar pentru sine, nu mereu hărţuită de
ţipetele şi lacrimile odraslelor, ci dedicată lui
şi carierei lui trup şi suflet.
Oare discutaseră deja Isabel şi Ramon pe
tema asta ? Probabil că nu. Era prea nouă fe­
ricirea lor... Deşi Ramon.nu arăta chiar ca un
îndrăgostit lulea. Şi >totuşi, Vanessa surprinse­
se inflexiunile acelea tandre ale glasului lui,
la telefon. Nu încăpea îndoială. Ţinea la lo­
godnica lui. Mult, puţin, totuşi ţinea,.. Se mul­
ţumea Isabel numai cu atât ? Ramon era chi­
peş şi, lucru de primă importanţă pentru fami­
lia Delgadp, bogat... Deci Isabel îşi vedea asi­
gurată şi fericirea şi traiul îndestulat.

*
La micul dejun, pe când Ramon Vance nu-şi
făcuse încă apariţia la masă, Mafk Williams o
întrebă îngrijorat pe fiică-sa cum se mai simte.
. ..
 Dar aceasta, ca să schimbe subiectul, îi răspun­
se cu o întrebare care, dealtfel, îi şi stătea pe
suflet: - :
- Când v-aţi căsătorit, tu şi mama, banii au
avut vreo importanţă ?
Domnul Williams şovăi un timp, cu privirea
aţintită în gol :
- Din nefericire, da. La început am fost atât
de săraci că abia ne duceam zilele. Şi nici nu
ne puteam aştepta la vreun ajutor din partea
cuiva. Părinţii mei muriseră, iar pentru familia
mamei tale parcă nici n-am fi existat.
- Şi totuşi eraţi fericiţi, nu-i aşa ?
- Fără îndoială că banii au o mare Impor­
tanţă, oftă Mark Williams.
Rambn tot asta îi spusese cândva. Ba susţi­
nuse chiar că, bogat fiind,. îşi poate găsi o ne­
vastă cât ai bate din palme, dacă aşa ar voi.
Cât despre Isabel, aceasta se născuse într-o
familie de oameni cu stare, deci nu era nevoi­
tă să-l accepte de bărbat pe primul venit. Ban
la ban trage, ce mai !
- Nu-î plăcut să fii sărac..; emise ea consta­
tarea asta adâncă.
- Ce-i cu mutra asta, fetiţo ? se miră tatăl
ei. Nu-mi spune că ai de gând să te măriţi cu
un cerşetori Şi eu care speram că o să dai
lovitura, să iei vreUn milionar,, ca să-mi mai
crească şi mie acţiunile !
î
 Fără să cunoască motivele, îi ghicise descu­
rajarea şi încerca să-i readucă surâsul pe buze
făcând haz de necaz. Vanessa se strădui să-i
zâmbească cât mai senină.
— Nu, n-am nici un plan. Ramon, însă...
■- Poftim ?
— Nu ţi-a spus încă vestea cea bună ?
— Scuză-mă, nu te înţeleg... Rarrîon se însoa­
ră ? E-adevărat, Vance ?
Vanessa tresări. întoarse repede capul şi-l
zări pe Ramon în pragul uşii, răsărit acolo ca
din pământ. De câtă vreme asista la discuţia
lor ? Dacă auzise cât a'e cât, îşi zicea pesemne
că intenţiile lui matrimoniale o interesau sus­
pect de mult... «
Acesta intră fără grabă în sufragerie şi se
aşeză la masă, pe locul Iui obişnuit.
. - Cum se mai simte bolnava ? -întrebă el
întorcându-se către fată.
— Foarte bine, mulţumesc, răspunse ea iute,
ferindu-şi privirea.'
— Ciudat... Ieri seară, înainte de masă, ară-
tai foarte bine. Ba chiar am stat amândoi de
vorbă, timp îndelungat...
Ochii Iui întunecaţi îi observau cu atenţie
pleoapele încă umflate şi cearcănele vinete, ul­
time semne ale unei, nopţi albe.
— Da, m-a pocnit o migrenă ca din senin,
minţi ea, dând din colţ în eolţ. Am stat prea
mult în soare ieri...
 — Adevărat?... Oricum, îmi pare bine să văd
că ţi-a trecut.
Dar, vai, suferinţa Vanessei n-avea să .trea­
că atât de uşor ca o simplă durere de cap. De
acum înainte, trebuia să se poarte cu firescul
cel mai desăvârşit, să vadă în continuare de
gospodărie, să surâdă, pe când ea nu-şi do­
rea decât atât : să se închidă în camera ei şi
să doarmă Ia nesfârşit...
— Hai, Vanee, nu schimba vorba ! îl luă
Mark Williams peste picior.. Chiar te însori ? în
cazul ăsta, îţi urez noroc !"
— Hm... E prea devreme pentru felicitări.
Domnişoara nu s-a pronunţat încă...
— Cum ? N-ai reuşit încă s-o convingi ? îţi
baţi joc de mine, se vede ! exclamă domnul W il­
liams, sceptic.
Şi Vanessa era tot atât de surprinsă. Trebuie
că Isabel îşi pierduse şi ultima fărâmă de min­
te ! Zeci şi zeci de femei nu-şi doriseră altceva
decât să se mărite cu Ramón şi ea încă mai
şovăia ! într-adevăr, pe vremea străbunicii, în
Argentina se obişnuia ca tot ritualul ăsta al ce­
rerii în căsătorie să dureze luni, uneori chiar
ani întregi. Pretendentul îşi prezenta cererea ce!
puţin de trei ori până să obţină un răspuns de­
finitiv. Dar obiceiurile astea dispăruseră încă
de pe la începutul secolului şi, fără îndoială,
cei din familia Delgado, oricât s-ar fi dat ei de
casă nobilă, n,u puteau fi atât de înguşti la
minte.
 Să se fi opus senor Dejgado ? Vanessa nu
credea una ca asta. Surprinsese privirile apro­
batoare pe care acesta le azvârlea, când şi
când, spre Ramon în cursul dineului de gală
de la Los Molinos. Dacă Isabel avea cât de cât
minte în cap; atunci trebuia să se decidă cât
mai repede, pentru că altfel risca să rămână cu
buzele umflate. Nu era Ramon omul care să
aştepte la infinit, cerşindu-i mâna şi jurându-i
iubire veşnică. Dacă Isabel avea îndrăzneala să
se ia la întrecere cu norocul, atunci, oricât de
frumoasă şi cu vino-ncoa, făcea o prostie cât
ea de mare...
Ramon se mulţumi să răspundă cu. un hohot
de râs. Nici picat cu ceară n-ar fi lăsat să răz­
bată ceva din amorul său propriu şifonat 3e un
asemenea refuz...
— Ştii cum este , când trebuie să ia femeile
o hotărâre, remarcă el după câteva clipe, cu
indulgenţă. Doar ca sa-şi aleagă o rochie în-
tr-un magazin şi le ia o zi întreagă ! Presupun,
deci, că alegerea asta, pe viaţă, cere'cel pu­
ţin câteva săptămâni...
— Da, bărbatul propune şi femeia dispune,
conchise sentenţios Mark Williams. Numai Dum­
nezeu ştie câte luni i-am făcut curte nevestei
mele, sărmana, până să-mi spună da. Oh, n-am
de ce să mă plâng, adăugă el iute, întâlnind
privirea dojenitoare a fiică-sii. Dacă nevasta
 dumitaîe o să te facă tot atât de fericit pe cât
m-a făcut pe mine Ann, atunci înseamnă că eşti
cu adevărat norocos.
- N-am nici o grijă la capitolul asta... răspun­
se Ramon zâmbitor.
- Fericirea nu-ţi pică din cer,' declară Va-
nessa pe un ton care nu îngăduia replică. Tu
ţi-o construieşti, cu mâinile tale, puţin câte pu­
ţin şi cu multă băgare de seamă, pentru că se
poate nărui într-o clipă...
Ramon înălţă din sprâncene cu un aer în ­
găduitor şi ea regretă deîndată că debitase toa­
te astea şi încă, cu aerul unei bunicuţe care îşi
sfătuieşte nepoţii fără mine. Vorbise ca o ca­
raghioasă. De câte ori nu-i repetase Ramon că
habar n-are pe ce lume trăieşte ? Şi, probabil,
nu se înşela defel...
- Da, sigur, binevoi el să aprobe. Numai că;
uneori, mai pică, totuşi, şi din cer, aşa, pe gratis,
şi atunci trebuie neapărat s-o înhaţi...
- * Dumneata n-ai scăpat o asemenea ocazie,
sunt. sigură...
- Oricum, e bine să-ţi încerci norocul ori­
când... îşi dădu el cu părerea.
Şi ochii i se opriră pe bűzeié pline ale fetei,
ca să-şi confirme vorbele. Vanessa se cufundă
îh contemplarea feţei de masă cu pătrăţele, fă-
cându-I cu ou şi cu oţet în sinea ei. ' întotdea­
una îi închidea gura cu vorbele astea în doi peri.
în discuţiile cu el," njr izbutea niciodată să aibă
ea ultimul cuvânt.
 Mark Williams simţise fără îndoială şi el stin­
ghereala aşternută subit între cei doi vecini de
masă ai săi, dar se prefăcu a nu fi observat
nimic. > ■
— Anunţă-ne şi pe noi când o să obţii con­
simţământul ăsta atât de râvnit, stărui el. O să
sărbătorim evenimentul cu o sticlă de şampanie.
— Eşti foarte amabil, dar, dacă.ştiu bine,
până atunci o să avem alte evenimente de
sărbătorit...
— A, ţi-a spus Vanessa că săptămâna viitoa?
re e ziua ei ? Cum zboară timpul ! Parcă ieri
le-am adus de Fa maternitate acasă pe maîcă-sa
şi. pe ea... Ştii, o dată, a...
— Tată, te rog ! îi întrerupse Vanessa, je­
nată. Ce-i pasă Fui Ramon de toate poveştile
astea...
— Ai dreptate, fetiţo. Dar un părinte e întot­
deauna înclinat să lăcrimeze un pic cu gândul
la trecut. Şi ţie o să ţi se întâmple aşa ceva,
Ramon, o să vezi. Qând o să ai copii, mereu o
să te uiţi prin albumul de fotografii...
— Poate, se învoi Ramon să-l aprobe, surâ­
zând amuzat. Câţi ani împlineşti, Vanessa ?
Nouăsprezece ? Adevărată domnişoară, ce mai I
Fata îl privi crunt. încă o înţepătură de-a
Iui ! Ei bine, da, nu mai era un. copil. La nouă­
sprezece ani putea să voteze, să conducă ma-
şicio, să lucreze ca să-şi câştige pâinea de una
singură. La vârsta ei, unele colege de şcoaîă
erau deja măritate şi aveau copii.
— Cel puţin deocamdată n-am de ce să-mt
ascund vârsta ! replică ear semeaţă fără rost.
— Atenţie, s-ar putea să mă simt jignit I De
ce e nevoie să-mi aminteşti că sunt un moşneag
ca vai de lume ? interveni tatăl ei cu deznă­
dejde prefăcută.
— Nu văd de ce te plângi... îi susură ea, fă-
cându-i în glumă cu ochiul. Oi fi tu în vârstă,
dar ai încă inima tânără...
— Obrăznicătură ce eşti ! exclamă domnul
Williams râzând în hohote. N-are nici pic . de
respect pentru bietul ei tată, adăugă întorcân-
du-se spre Ramon. Ar trebui pedepsită./.
Din politeţe, Ramon nu-i cântă în strună, deşi
îi împărtăşea din plin părerea. Iar, din partea
lui, pedeapsa ar fi constat într-o mamă de bă­
taie, administrată ca la carte şi cu mult entu­
ziasm...
— Nu, nu Ia ziua Vanessei mă gândeam, pre-
ciză el liniştit, ci la un alt subiect care-ţi stă
pe suflet de atâta timp...
... — Care ? întrebă Mark Williams, deodată
foarte atent. Te referi la... Ia...
— Da, la Vista Hermosa, încuviinţă Ramon.
Zâmbi, şi Vanessa băgă de seamă cât de
mult i se schimba faţa, îndeobşte severă, atunci
când surâc^ea. Arăta şi mai chipeş, mai plin de
nobleţe.
 — Ai... ai veşti bune ? se îngrijoră Mark W il­
liams, ţinându-şi răsuflarea.
— Da, cred, într-adevăn, că sunt bune...
Câteva minute, năuciţi de frumoasa surpriză,
Vanessa şi ta tă !e i parcă-şi înghiţiseră limbile.
Nu le venea să creadă. Atunci, Rarnoh începu
să vorbească din nou. Avea planuri mari cu mo­
şia aceea şi le putea realiza întocmai fiindcă
firma proprietară îi dăduse mână liberă.
— Nu-mi vine să cred J... comentă, în sfârşit,
Mark Williams, cu glasul schimbat de emoţie.
Este exact lucrul de care aveam nevoie ¡ investiţii.
O să pot cumpăra utilaje noi. O să angajez oa­
meni mulţi. Cât ai clipi, moşia asta o să, se do­
vedească o adevărată comoară !
— Lucru pe care-lsper şi eu, repliţă Ramcm
cu oarecare asprime. Sumele pe care ţi le pun
la dispoziţie nu sunt de neglijat, dar se poate
alege repede praful de ele dacă n-o să le fo­
loseşti cum trebuie. Şi dacă dai greş şi de data
asta, o altă şansă n-o să-ţi mai pot acorda.
— Ştiu foarte bine asta şi, crede-mă, îţi sunt re­
cunoscător că te mai bizui pe mine, N-o să-ţi
pară rău.
— Dacă ai fi venit la mine să-mi spui de
toate necazurile astea, le-am fi descurcat mai
uşor şi nu ţi-ai mai fi făcut atâta sânge rău...
Dar ce-i trecut, e -buii trecut. Zilele astea o
să examinăm ' împreună diversele amănunte.
Deocamdată, doar asta pot să-ţi, spun : rămâi
în post.
 întinse mano, pe care Mark Williams o strânse
cu putere. ' ,
— îţi mulţumesc, Vynce... iţi sunt, înr-adevăr,
foarte recunoscător...
Şi tăcu, copleşit de emoţie. Apoi, se ridică
brusc şi ocoli masa ca s-o strângă pe Vanessa
în braţe.
— Ai auzit, fetiţo ? Suntem salvaţi !
Fata îi zâmbi cu blândeţe, ochii înotându-i
în lacrimi.
— E într-adevăr minunat I... A; văzut, am avut
dreptate ! Ji-am zis de atâtea ori căi până Ia
urmă o să fie bine. Data yiitoare, să crezi ce-ţi
spun !
— N-o «să fie nici o dată viitoare I decretă
domnul Williams ferm... începând din clipa asta,
cuvântul de ordine aici este succesul. Să-l ajun­
gem din urmă pe Delgado şi să-l întrecem...
Pot sq le dau vestea şi oamenilor ? întrebă el
uitându-se la Ramon. Şi pe ei îi fierbe treaba
asta. Unii lucrează cu mine de douăzeci de ani
şr se tem să nu-şi piardă pâinea.
— Sig’lir, ce mai stai, du-te imediat să le-o
spui, îl îndemnă Ramon. E mai bine s-o afle
din gura dumitale.
— Tată, dar n-ai luat încă ni-ci un dum icat!
strigă Vanessa văzându-l cum se năpusteşte a-
fcrâ din încăpere, dar, până să-şi termine vor­
ba, se şi auzi uşa de la intrare trântindu-se sin­
gură în urma lui, Fata oftă. '
 — Dă-i pace, numai de mâncare nu-i arde
acum, o linişti Ramon.
Ea îi aruncă o privire bănuitoare.
— E adevărat, nu-i aşa? Tata îşi păstrează
slujba?
— Da, am mai spus-o o dată. N-ai auzit ?
— Ba da, dar...
— Dar n-ai încredere în mine. Ce trebuie
să fac să te conving ?
— Nimic, eu... Nu te înţeleg, asta-i tot. Dacă
o să te ţii de cuvânt, o să fiu prima să-ţi mul­
ţumească. Dar...
— încă un „dar" ! Ce mai e ?
— Am senzaţia că prea te arăţi generos...
— Pot să-mi permit. Nu dau banii ăştia din
buzunarul meu. Sunt banii firmei.
— Nu Ia bani mă gândeam... Am crezut că
o să aduci în locul tatei un om mai tânăr. Un
alt revizor să fi fost, n-ar fi stat o clipă pe gân­
duri...
— Ce ştii tu ?
— Mă rog, asta-i părerea mea i ii sări Va-
nessei muştarul. .Tata te-ar urma orbeşte, eu
însă nu... '
— Tatăl tău are capul pe umeri, la oamenii
în serios şi, pe deasupra, fiind mai în vârstă
îi pică fisa mai repede ca ţie.
— Prefer să ascult ce-mi spune intuiţia.
— Nu-ţi spune bine cevţi spune.
— Nu sunt deloc de părerea asta...
 — ín cazul ăsta, n-oi minte nici cât o găină,
trase concluzia Vance ridicându-se nepăsător
de la masă.
— De ce ? Pentru că nu mă uit Ia dumneata
ca la Dumnezeu din Ceruri ?
— Pentru că nu ştii când greşeşti. Sau poa­
te că nu vrei să recunoşti, din laşitate. Cu atât
mai rău pentru tine... Acum trebuie să plec. Am
ceva de discutat cu tatăl tău.
în timp ce dădea să iasă pe uşă, se răzgân
di şi se întoarse până Ia mijlocul sufrageriei.
— încă ceva, Vanessa. „
— Da ?
— Referitor ia bănuielile tale...
Aşadar, ghicise ea bine ! •
— Am, într-adevăr, intenţia să aşez în frun­
tea afacerii acesteia un om mai tânăr, do­
care să. supravegheze doar mersul treburilor
■Frâiele moşiei rămân tot în mâna tatălui tău ,
are însă nevoie de o mână de ajutor şi de sfa
turile unuia care, stând de o parté, vede mo
limpede. :
O presimţire dezastruoasă o fulgeră pe Va-i
nessa. Ştia de pe acum cine avea să fie omul.
acela... '
— Dumneata... dumneata ai de gând să ră
mâi la Vista Hermosa ?
— La început, adică, în primele luni, da. Pe
urmă, o să vin numai sâmbăta şi duminica, să
arunc un ochi.
Fata nu reuşea să-şi ascundă descumpănirea.
 — Dar cu toate celelalte treburi pe care le
ai, ce-o să faci ? obiectă ea. Cum o să împaci
şi capra şi varza ?
— Fii liniştită, o să găsesc eu o soluţie. Şi
sunt sigur că tatăl tău o să-mi întâmpine pro­
punerea cu braţele deschise, nu ca tine... Gân-
deşte-te ce! puţin o dată şi la alţii, Vanessa.
Zicând asta, plecă să-l caute pe' Mark Wil­
liams". Nici el nu se atinsese de micul dejun,
dar fata n-avea de gând să strige şi după el.
Să rabde de foame, dacă aşa îi plăcea !
Vanessa îşi mai turnă o ceaşcă de cafea şi
se aşeză din nou la masă, ca să cumpănească
mai „bine asupra veştilor neaşteptate.
Aşadar, Vista Hermosa rămânea căminul lor,
a! tatălui' ei şi a! său, ceea ce, fără îndoială,
era o bucurie nemăsurată. Să părăsească locu­
irile şi mai ales casa aceea, unde crescuse, ar fi
fost cea mai mare năpastă ce s-ar fi abătut a-
supra ei, după moartea mamej ei. Dar prezenţa
Iui Ramon. acolo încă atâtea şi atâtea săptă­
mâni sau chiar luni, de-a dreptul o băga în
sperieţi. îşi recunoscuse sieşi sentimentele pe
care le avea pentru el şi le acceptase ca pe un
dat a! soartei. Cu timpul, poate că s-ar fi o-
bişnuit cu ideea apropiatei lui căsătorii cu Isa-
bel, ba chiar ar fi reuşit să-l ülte. Dar, dacă
o să-l aibă toată vremea în faţa ochilor, dacă
aveau să trăiască acolo, în casă, unul lângă
altul, cum să şi-l şteargă din minte ?,..
 Sigur,, nu peste mula vreme, o să plece în
Angliei, Ia studii, dar, până atunci, cum să su­
porte tortura asta ? Va trebui, clipă de clipă,
să se prefacă, să sufere în tăcere, fără. umbră
de speranţă. Perspectiva astă - o scotea din
minţi...

Din fericire, nimeni nu'ghici ce gândea Va-

nessa. Era pentru prima dată că ea îi ascundea
tatălui ei ceva. Dar, fără să mai vorbim ele or­
goliul ei rănit, spovedindu-i-se i -a r fi întune­
cat fericirea acelor zile când inima iui nu ma‘>
batea decât pentru- Vi sta Hermosa. în fiecare
dimineaţă, la micul dejun, nu mai vorbea de­
cât despre transformările pe oare avea să Se în­
treprindă la fermă şi despre maşinile ce vor, fi
cumpărate când Raman va transfera Ia Banca
din Cordoba fondurile necesare.
— La început o să angajăm zece carmen1 cu
contract, permanent, explica el. Mai târziu, şi
muncitori cu ziua, câţi o să fie nevoie.
începuse deja să'vorbească la plural,, adlco
toate aveau să le facă Rampn şi el. Departe d-a
a se arăta jignit, acceptase cu dragă inimă să
împartă puterea cu mâi tânărul delegat al firmei..
— Parcă am întinerit! îi mărturisea el Va-
nessei, care se temea că tatăl ei avea să se
istovească prea din cale-afară. Am un ţel,'
acum : să fac să prospere moşia asta.
 într-adevăr, mulţumită lui Ramon, prinsese
inimă din nou, ca-n vremurile cefe bune...
într-o seară, înainte de cină, Vanessa, mai
de voie mai de nevoie, îşi luă inima în dinţi şi
se decise să-i mulţumească Iui Ramon pentru
miracolul înfăptuit. îl găsi pe verandă, contem­
plând pampasul scăldat de soarele în amurg.
Fata se întrebă dacă n-o aştepta cumva pe
Isabel. Spre ruşinea ei, nu se putuse stăpâni
şi ciulise urechea atunci când, în cursul după-a-
miezii, îi auzise vorbind la telefon. Ştia că spi-
onându-1 astfel îşi făcea singură rău, răsuci n-
du-şi cuţitul în rană, dar ajunsese să-i placă
suferinţa aceasta, pentru că, în momentele ei
aproape de nesuportat, părea să-i dezvăluie a-
detfărata profunzime a sentimentelor sale.
Ramon se întoarse, pe neaşteptate spre ea
şi Vanessa înţelese că Isabel nu avea să vină
în seara aceea. Abia acum observă că rămă­
sese cu hainele de lucru pe el. Cum viitoarea
luî logodnică dădea atâta însemnătate apa­
renţelor, de fiecare dată când trebuia s-o în­
tâlnească ei se îmbrăca cu deosebită grijă. Şi
totuşi, cel.- mai bine arăta în ţinuta asta de
gaucho. Cămaşa îi accentua lărgimea umerilor,
iar brâu!, cu cataramă de argint sublima în­
gustimea şoldurilor strânse în pantalonii de pie­
le. -îşi azvârlise pe un scaun cravaşa şi pălăria
de fetru, cu. boruri mari.
O întâmpină' pe Vanessa încruntându-se ne­
dumerit şi întrebând-o pe dată :
 - Mă caută tatăl tău ?
- N u ...
Purtarea lui rece o făcea să sufere, dar fata
recunoscu în sinea ei că nu primea decât ce
merită. întotdeauna îi respinsese gesturile de
prietenie şi, desigur, Ramon nu mai avea acum
nici un chef să mai încerce... -
— Nu... reluă ea vorba. Voiam să-ţi spun
ceva...
— Ascult. 1
Ramon se sprijini de balustrada terasei, cu
braţele încrucişate. Părea de pe acum plictisit
la culme.
— Vreau să-ţi mulţumesc.^.. începu ea după
ce luase o gură zdravănă de aer ca să prindă
curaj.
— Să-mi mulţumeşti? Pentru ce? se miră
Vance.
— Pentru că l-ai •ajutai pe tata. l-ai mai dat
o şansă... • Pentru el, viaţa a r'fi de neconcepat
fără Vista Hermosa. Dar lucrul ăsta l-a înţeles
abia când a primit scrisoarea dumitale. Acum,
de când ştie că rămâne în slujba asta, parcă
a întinerit cu zece ani. Crezi despre mine că
sunt egoistă, că nu:mi pasă ce se întâmplă cu
alţii, dar greşeşti... Vreau ca tata să fie fericit,
şi, datorită dumitale, şi-a recăpătat încrederea
Mulţumesc.
Odată achitată datoria asta de onoare, Va-
nessa vru s-o întindă de acolo, dar Ramon o
apucă de braţ. Contactul degetelor lui pe bra
ţul gol o făcu să tresară cumplit. Reuşi cu gre:
să se stăpânească şi să ridice spre el o privire
nepăşătoare.
— în sfârşit, recunoşti că am şi calităţi, nu
numai defecte I Ce fericire ! zise Ramon în bă­
taie de joc.
— Nu mi-am schimbat deloc părerea despre
dumneata... încercă ea. să-l oprească, bătând
în retragere.
— Oh, nici n-am sperat ! Spune-mi, Vanes-
sa, cât o să mă mai consideri un monstru ?
— Mă tem că toată viaţa...
— Cum să te conving că n-am gândur
ascunse ?
Dar, în timp ce vorbea, începuse să-i mân­
gâie încheietura mâinii şi o iscodea cu ochii
pe jumătate închişi.
— Jine-ţi vorbele astea frumoase pentru Isa-
bel ! se oţărî Vanessa. Ea o să le aprecieze cum
se cuvine...
— După umila mea experienţă, femeile se
dau în vânt după vorbe din astea... Dar tu
nu-i aşa, eşti o excepţie. Vorbelor le prefer
faptele, tu...
O forţă mai tare ca propria-i voinţă o piro­
nea pe Vanessa pe loc. Simţea primejdia cum
îi dădea târcoale^ dar îi era cu neputinţă să se
smulgă din cercul acela, vrăjit,
 Roman îi luase mâna în stăpânire şi, cu o
lipsă de grabă tocmai bună, şi-o aduse până
în dreptul buzelor,' pe care, apoi, şi le potrivi
în palma ei.
— Asta-ţi place, nu ? murmură el. \
— Nu, minţi ea.
— Atunci, spune-mi să mă opresc.
Vanessa deschise gura, dar nu izbuti să scoa­
tă nici un sunet. Câteva clipe mai târziu, Ra-
mon o atrase încet către el, urmărindu-î din
vârful degetelor linia suplă a spatelui. O scu­
tură un fior şi coborî capul în pământ, ferin-
du-şi privirea.
— sU’ită-te în ochii mei, Vanessa, îi porunci
el în şoaptă.
Fata nu se clinti. Ştia că s-ar fi trădat lă-
sându-î să-i citească faţa. Fără şovăială, el o
obligă să-i asculte ordinul. O privi scrutător
timp îndelungat, apoi, în cea mai desăvârşită
tăcere, se aplecă şi-şi lipi gura de a ei. Vanes-
sei i se dezvălui din nou lumea vrăjită a săru­
tărilor lui, acea oprire în timp când raţiunea
tăcea şi vorbeau numai siqriţurile şi care o um­
plea de încântare şi de spaimă. Fulgerător, îi
trecu prin minte că nu va exista zi de la Dum­
nezeu să nu-şi amintească de minutele astea
de patimă şi de acela care o condusese cu
atâta siguranţă pe marea asta tumultuoasă*
In foamea ei de mângâieri. îi răspundea fără
nici a reţinere..
 Când Ramoh o îmbrânci deodată,, se clă­
tină şi se agăţă de ei, căutând u4 disperată
îmbrăţişarea. 1
— Nu, mârâi el', cu respiraţia tăiată.
O respingea... Refuzul ăsta se abătu asuprG
ei ca şf-ichiul'- unui bici. Ramon se trase un pas
înapoi şi: muşcătura otrăvită a umilinţei o pă­
trunse cu o suferinţă ascuţită, de nesuportat.
— înţeleg:., abia suflă ea. Voiai o dovadă:
Cred că eşti mulţumit acum...
— Nu voiam nici un fel de dovadă, Vanes-
sa, crede-mă, o întrerupse el grav.
— în cazul ăsta, ce-a însemnat toată... tot...
— Mi-am pierdut capul... .
•încerca să se scuze ? Vanessa nu ajungea să
priceapă. Dar prea se simţea sfârşită de pu­
teri ca să-î mai pese de motivele care-l mâna­
seră să se poarte aşa.
— îmi pare îngrozitor de rău. Te rog să mă
ierţi... murmură ea maşinal.
— Nu, n-ai de ce să te scuzi... Cu timpul of
să reintre toate în normal.

*
Pe când se chinuia să adoarmă, Vanessa se
întrebă dacă acest capitol al vieţii ei, trăit de
ea acum, avea să ia vreodată sfârşit. Ar fi vrut
să poată privi lumea aşa cum o văzuse la
cincisprezece ani : o lume cu roiuri bine defh
nite şi în care cei buni îşi găseau până la urmă
fericirea, iar celor răi le erau hărăzite cele mai
cumplite pedepse. Dar, desigur, numai poveşti­
le cu zâne se termină cum se cuvine.
Când, în fine, dădu geană în geană, căzu
într-un somn agitat, bântuit de coşmaruri stranii.
La un moment dat, în vis îi apăru Isabel, irm
brăcată toată în alb, agăţată de braţul lui Ra-
mon. „E al meu I" îi strigă ea triumfătoare
Fata tresări violent şi, trezindu-se, îşi descoperi
obrajii Iac de lacrimi.
 CAPITOLUL IX

In dimineaţa zilei sale de naştere, Vanessa

se sculă de cum mijiră zorile. Tot aşa obişnuia
şi când era de-o .şchioapă. Pe atunci sărea
plină de neastâmpăr, din pat, cu mult înainte
de cântatul cocoşilor, ca să desfacă mai de­
grabă maldărul de pachete ce-o aştepta în faţa
camerei ei. Dar, de la moartea mamei ei, ani­
versările astea nu-i mai stârneau prea mare
entuziasm. Mark Williams se dădea peste cap
cu tot felul de atenţii pentru fiică-sa, amândoi
fiind, însă, conştienţi, pe tăcute, că sentimentul
acela de nemăsurată bucurie, pe care nu o
umbrea nici o grijă, din trecut, n-avea să mai
reînvie vreodată în inimile lor. .
Ghemuită în aşternut, fata scoase un oftat
din suflet. Al Douăsprezecelea an al ei înce­
pea cu stângul. Dacă Ramon pleca la Los Mo-
linos, să se întâlnească cu Isa bel, până îl ve­
dea înapoi, ea avea să clocească tot soiul de
gânduri crîrrvnale. Iar dacă-rămânea să-şi pe­
treacă ziua la fermă, cu siguranţă că se luau
din nou la harţă... Până şi cel mai neînsemnat
 cuvânt a! îui o scotea din minţi şi sărea ta
ceartă fără să mai stea pe gânduri. în nepu­
tinţa asta a ei de a-şi dezvălui sentimentele,
se străduia să se poarte cât mai dezagreabil
tocmai pentru a-i dovedi că dimpotrivă, nu-!
are !a suflet defel.
îndeobşte, pentru ziua Vanessei, tatăl ei îşi
organiza' treburile din timp, în aşa fel încât
să-şi petreacă ziua aceea la conac, în preaj­
ma fiică-sii. Şi fata spera ca tot aşa să se în­
tâmple şi de data asta, deşi acum Mark W il­
liams se afla la ordinele lui Ramon, care poa­
te nu era dispus să se lipsească de asistenţa
admînistratoruliii moşiei' vreme de douăzeci şi
patru de ore...
Un zgrepţânat discret îi atrase atenţia.
- Vanessa ? Te-ai trezit ?
Mark Williams îşi strecură oapul prin uşo
întredeschisă şi surâse.
- Ji-am adus o ceaşcă de ceai, o anunţă el.
La mulţi ani ! ■ ».
Şi punând tava pe noptieră, se aplecă de-
punând pe fruntea fiicei lui o sărutare zgomo­
toasă.
— Mulţumesc, tăticule.
— lartă-mă, n-am avut timp să mă duc la
Cordoba după cadou. Ştii că zilele astea n-am
putut nici să-mi trag sufletul...
 — N-are nici o importanţă,, îl asigură ea,
dându-şi tocită silinţa să-şi ascundă dezamăgi­
rea. Sunt prea mare acum să mai aştept ca­
douri de câte ori e ziua mea.
— Mofturi ! Meriţi cu prisosinţă nu un cadou,
ci un munte de cadouri, fetiţa ! Nici nu ştiu
cum să-ţi mulţumesc pentru tot ajutorul pe care
mi l-ai dat, mai ales în ultimele săptămâni.
Scoase un plic din buzunar şi-l aşeză pe cu­
vertură. Vanessa îl luă, îl deschise şi descoperi
stupefiată un cec pe care se afla înscrisă o
sumă bunicică.
— E prea mult, tăticule I protestă ea ridi­
când spre el o privire îngrijorată. Nu-ţi dă mâna
să...
— Nu spune una ca asta ! Ramon mi-a mă­
rit salariul şi înţeleg să-l cheltuiesc cum mi se
pare mai potrivit. Acum nu mai duc grija zilei
de mâine, ba chiar o să încerc să pun şi ceva
bani deoparte !
— Frumos început, n-am ce zice ! Dacă o
să mă măi răsfeţi atât, o să ajungi sărac lipit
pământului. Gecu! asta reprezintă o mică a-
vere.
— Lasă că ai să vezi cum s-o duce cât ai
clipi, pe cumpărături la Cordoba. E timpul să-ţi
împrospătezi garderoba. Dacă maică-ta ar mai
fi printre noi, ar avea ea grijă de toate astea...
Pentru că fata mea trebuie să arate ca o a-
devărată domnişoară, aşa cum şi este ! ,
 — Ţl se pare că nu mă îmbrac cum se cu­
vine ? se miră Vanessa.
Ca majoritatea bărbaţilor, Mark Williams nu
prea dădea importanţă detaliilor vestimentare.
— Să-ţi spun drept, nu mi-am bătut nicio­
dată capul cu chestiile astea, mărturisi el.
Dar, cu câtva timp în urmă, Vance a deschis
vorba...
Obrajii fetei deveniră stacojii de supărare şi
de umilinţă.
— Sigur că da, după el, sunt îmbrăcată ca
o cerşetoare, dacă stă să mă compare cu cu­
coanele alea, de Ia Buenos Aires...
Năduful din vorbele ei îl îndemnă pe tatăl
său s-o împace.
— Nu, Vanessa, greşeşti. De fapt nu m-am
exprimat eu bine. Vance doar şi-a spus părerea :
nu mai eşti o fetiţă de şcoală şi că tinerelor le
face plăcere să-şi poată cumpăra câte o toa­
letă cu care să se ducă la petreceri sau să
iasă în oraş.
— Dar eu nu sunt niciodată invitată la pe­
treceri, tată !
— Foarte curând o să fie cu totul altfel. O
să dăm şi aici petreceri, • ca pe vremuri, şi tu
o să străluceşti ca o adevărată regină.
Domnul Williams oftă decepţionat de lipsa
de însufleţire cu care fusese întâmpinat darul.
— Am crezut că o să te bucure... recunoscu el
au tristeţe. r ■
 Vanessa îşi muşca buzele, ruşinată. De ce
se dovedise atât de ingrată ? Fără îndoială,
avea de ce să fie supărată pe Ramon, pentru
că se amestecase în alegerea cadoului pe care
tatăl ei avea să i-l facă, dar acesta îi urmase
sfatul pur şi simplu din bună-credinţă. Voia
să-i facă o bucurie fiicei sale. îşi impuse, aşa­
dar, să zâmbească senină şi să-i mulţumească
din toată inima :
— Nici nu-ţi închipui cât de mare plăcere
îmi face! Cadoul tău m-a luat pe nepregătite,
¡asta-i tot. Crede-mă, abia aştept să golesc
magazinele ! N-am minte nici de doi banî, ca
toate fetele I
— Aşa !te vreau ! se bucură el, răsuflând
uşurat. De ce n-ai face-o chiar azi? Maşina
îţi stă la dispoziţie.
Vanessa pricepu că tatăl său trebuia să
plece la muncă şi că ar fi fost nevoită să-şi
petreacă ziua singură cuc.
— Ne-am înţeles, atunci, plec la Cordoba,
acceptă ea pe un ton nepăsător. N-am mai
condus maşina de-o veşnicie. E timpul să pun
din nou mâna pe volan.
— Dar o să fii cu ochii în patru, nu-i aşa ?
— Sigur, tăticule I Cum să-ţi stric bunătate
de maşină I?
 Mark Williams pleca sâ-şi vadă de ale Iui,
iar Vanessa se dădu jos din pat ca să facă o
bate şi să se îmbrace. Se simţea de parcă i se
înecaseră toate corăbiile. Tatăl ei avusese drep­
tate. Dacă rămânea la fermă n-ar fi făcut de­
cât să se gândească ia toate păsurile şi toate
resentimentele ei, pe când o plimbare prin ma­
gazinele din Cordolxi ar fi ajut-at-o să-şi mai
uite de necaz. După ce se îmbrăcă cu rochia
cea roz, se studie cu atenţie în oglindă. Nu
degeaba îşi dăduse Ramon părerea. Intr-ade­
văr, nu era rochie să nu atârne pe ea ca o
zdreanţă. Trebuia să ia cât mar degrabă mă-
surile.de rigoare.
Coborî la bucătărie, ca să pregătească mi­
cul dejun. Tatăl ei, încins cu un şorţuleţ de tot
râsul, îşi şi făcea de lucru pe lângă maşina de
gătit.
— Astăzi îţi interzic să pui mâna pe vreo
farfurie! decretă el. Probabil că o să fac
scrum mâncarea, dar nu are nici o importanţă,
astăzi o să-ţi mai tragi şi tu sufletul 1 Sta*
jos I
Mişcată, Vanessa se supuse. Dinaintea ta ­
câmului ei se afla aşezată o mică vază cu fiori
şi se înclină să le respire parfumul delicat.
— Nu-i mare lucru de capul lor, interveni
Ramon, dar, în florăria din Campo Verde nu
prea al de unde alege...
 Aşadar,' darul ăsta venea din partea lui...
— Mulţumesc, sunt frumoase... murmură ea
— Aşteaptă, mai e ceva. Ăsta e de fapt ca­
doul.
Şi-i întinse un pacheţel într-o hârtie argintie.
— Te rog să-l primeşti, stărui el; văzând-o
că şovăie.
îl luă cu stângăcie, mai ezită un pic, apo
îl aşeză lângă tacâm, pe faţa de masă. Murea
de curiozitate, dar tot atât de mult dorea sâ-l
lipsească pe. Ramon de plăcerea s-o vadă în-
roşindu-se de bucurie sau mai ştiu ce...
— Nu-I desfaci ? se miră ei.
- Mir, încă nu... După masă.
- Cum vrei...
II scosese din sărite, simţea ea bine, dar
fără nici o satisfacţie.
Mărie Williams reuşise intr-adevăr să ardă
toate feliile de pâine, iar cafeaua lui provocă
strâmbături unanime. Vanessa îl luă peste pi­
cior fără nici o milă.
- Văd că vrei să mă otrăveşti chiar de ziua
mea L . '
- Sper ca menajera să fie şi o bucătăreasă
pe cinste, se vârî Ramon în vorbă, în timp ce
se lupta să-şi taie friptura pe jumătate crude
din farfurie.
— Menajera ?! exclamă Vanessa, buimăcită.
- Da, cm şi angajat-o. Tu nu răzbeşti cu
tot căsoiul ăsta... , ,
 — Şi totuşi, până acum m-am descurcat, îi
replică ea, gata să-i sară ţandăra.
— Sigur, numai că acum o să fie nevoie de
un personal competent. N-ai cum să faci să
meargă ca pe roate, hai, recunoaşte...
— Ramon încearcă să te scutească de tre­
burile mai grele, interveni Mark Williams, îm­
păciuitor.
— Aşa să fie ? Eu cred că, mai degrabă,
nu-i mulţumit de serviciile mele, declară ea
cu ţâfnă. Să fi înţeles eu greşit ?...
Ramon scoase un suspin de exasperare.
— De ce . trebuie să tragi întotdeauna nişte
concluzii atât de bizare ? o certă el cu fereală.
— Dar nu-s bizare deloc, pentru că sunt
cum nu se poate mai logice ! se stropşi Va­
nessa.
— Potoleşte-te ! o sfătui tatăl ei cu blândeţe.
Nimeni nu-ţi pune la îndoială calităţile de gos­
podină. Dar acum ne dă mâna să angajăm
personal şi n-o să uităm tocmai de nevoile ca­
sei. Pe lângă menajeră, care mai mult o să su­
pravegheze treburile, o să fie şi două fete pen­
tru curăţenie şi celelalte. Vista Hermosa o să
devină din nou conacul renumit din timpurile
bune.
— Da, înţeleg, admise fata cu lehamite. Pre­
supun că e cu adevărat necesar...
— E la mintea cocoşului ! se indignă, în fine,
Ramon. Odată şi odată tot o să părăseşti casa
asta şi ce-o să se facă tatăl tău cu ditamai
 conacul pe cap ! ? Chiar ţii neapărat s-o joci
toată viaţa pe Cenuşăreasa ? Nu pari făcută
pentru rolul ăsta...
Ce voia să spună ? Deci, după mintea lui,
nici de Cenuşăreasă nu era bună... Talentele
ei de gospodină lăsau de dorit, se îmbrăca
mizerabil, nu ştia să lege două vorbe şi habar
n-avea să dea ochii peste cap... Vanessa îl
fulgeră cu o căutătură neagră, pe care el se
prefăcu a n-o observa.
- N-ai nici o grijă, n-o să stai cu ochii
pe pereţi, îi promise el. O să ai o grămadă de
alte treburi.
- Şi o să mai profiţi un pic de viaţă, supra­
licita Mark Williams. De ce să-ţi mănânci tine­
reţile între bucătărie şi mătură ?
Tare se îndoia Vanessa că avea să profite
cum se cuvine de această libertate nou-dobân-
dită. Fără doar şi poate, îşi va permite în sfâr­
şit să citească după pofta inimii, şi să se plimbe
şi... dar tot atât de bine va avea şi timp să stă­
ruie mai mult asupra nefericirii ei, să se gân­
dească la Ramon...
- Bine, nu-mi rămâne decât să fiu de acord,
conchise oftând. O să am, deci, posibilitatea
să-mi văd şi eu de mofturile mele, după atâţia
ani de sclavie I termină ea pe un ton glumeţ.
Tatăl ei zâmbi, luându-i vorbele ca atare,
Ramon, însă făcu o mutră în doi peri. Ghicise
că ea nu renunţa cu dragă inimă la luptă şi,
pentru că o ghicise atât d.e uşor, Vonessa tare
i-or fi ars două palme. Le vâra cu sila pe gât
propriile lui hotărâri şi Ie mai pretindea pen­
tru asta şi recunoştinţă veşnică şi osanale I E
bine, nici moartă n-o să-i facă pe voie !

Rămasă singură după micui dejun, încercă

să priceapă cum de putea să-f iubească şi să-i
urască, deopotrivă, pe omul ăsta. Deseori o
năpădea o poftă nebună să sară eu pumnii pe
el, dar totodată tânjea după un surâs sau vreun
semn de bunăvoinţă din partea lui... Povestea
asta era de-a dreptul absurdă. .Ea se smintise
de tot de nu-şi mai putea controla nici vor­
bele, nici faptele. îşi frângea mâinile acum că
se azvârlise cu capul înainte in capcană. Dacă
ar fi ţinut ochii bine deschişi, ar fi putut să e-
vite toată comedia asta care pe ea o seca ia
inimă...
Îşi împinse din faţă farfuria şi privirea îi căzu
pe cadou! de Ia Ramon. în furia el, îî ieşise
complet din gând I Sfâşie nerăbdătoare hârtia
argintie şi descoperi sub ea o cutiuţă cu em­
blema celui mai cunoscut bijutier din Cord oba
Sub capacul ei transparent se vedea un pandan­
tiv de argint, reprezentând un ciulin mic cât a
boabă de rouă şi un lănţişor foarte fin. Ferme-
oată de atâta frumuseţe, Vanessa îşi ţinu respi­
raţia şi Juă bijuteria între degete cu multă bă­
gare de seamă.
- L-am aies pentru că-ţi seamănă,.. co­
mentă un glas prea bine cunoscut în spatele
ei.
Fata întoarse repede capul. Roman intrase cu
paşi de lup în încăpere. De cât iimp o spiona
aşa ?
- Ciulinul e floarea pampasului, reluă el.
Numai el nu se lasă înfrânt de vitregia firii.
Soarele pârjoleşte tot in jurul lui, în timp ce el
se încăpăţânează să crească şi să înflorească
şi să umple câmpia cu frumuseţea culorilor lui.
- Dar eu nu sunt frumoasă... şopti Vanessa.
- încă n-ai înflorit... ,
- Chiar crezi că o să reuşesc ?
— Sunt sigur de asta.
O privea atent, printre gene. O compara
cumva cu frumoasa, desăvârşita fsabel ? •
- De asta i-ai spus tatii să mă sfătuiască să
văd de mine cu mai multă atenţie ? Cum s-ar
zice, deocamdată sunt răţuşca cea urâtă din
poveste 1 se zborşi Vanessa.
- N-am zis niciodată una ca asta ! Ca tot­
deauna, îmi pui în gură vorbe pe care ,nu le-am
spus !
- în căzui ăsta, ce i-ai spus tatei ?
- Ce importanţă are ?
- Ai dreptate, niciuna.
 — Deocomdatâ eşti doar o fată atrăgătoare,
dar cu oarecare străduinţă, o să devii o fe­
meie de să-i dai gata pe toţi. Ce găseşti jigni­
tor în asta ?
— Nimic. Mai ales că vine din partea unui
expert în sucitul minţilor...
— Crede ce vrei. Orice-aş face şi-aş drege,
tot o să fii convinsă că nu-ţî vreau decât răul.
Prea-ţi place să te joci de-a ţapul ispăşitor.
— N-ai dreptate !
— Ba da. Nici că se poate să am mai multă.
Şi, dacă ai fi sinceră, ai recunoaşte asta. Când
ai de gând să-mi mulţumeşti pentru cadou ?
— Mulţumesc... articulă ea cu greu, parcă
strânsă de gât.
— Asta-i tot ?
— Tot. Ce-ai mai vrea ?
Avu însă nechibzuinţa să ridice ochii spre
el şi, după sclipirea vicleană din privirea lui,
îi ghici gândul. A, nu, în ruptul capului n-o
să-l sărute I De data asta nu-i mai cade în
plasă. Numai că. el aştepta. Dacă nu lua re
pede o hotărâre, cine ştie ce avea Ramon să
mai facă. Se ridică de la masă cu fereală şi-»
atinse iute obrazul cu buzele, apoi se aşeză din
nou.
— Mulţumesc foarte mult, repetă ea.
— In momentul ăsta chiar că semeni cu o
fetiţă ! remarcă Vance amuzat.
— Ceea ce şi sunt, nu ? replică Vanessa cu
îndărătnicie.
 — Uneori, da...
— Odată şi odată tot o să mă iei în serios !
se oţărî ea.
— Dar asta am făcut totdeauna ! o încre-
dinţă el, deodată grav.
Fata înălţă din umeri. Nu observase nicio­
dată una ca asta...
— Vrei să te ajut să-ţi prinzi lănţişorul ? se
oferi Ramon.
l-ar simţi mângâierea uşoară a degetelor pe
gât, ar lua-o cu fiori... Şi ce s-ar mai petrece
apoi ? Nu, n-avea de gând să-l lase.
— Nu, mulţumesc. N-o să-l port azi, refuză
ea sec.
— Bine, cum vrei...
Vocea lui devenise rece, tăioasă. Se îndrepta
spre uşă, trecu pragul şî-i strigă depărtându-se
p'e culo ar:
— Să nu întârzii la Cordoba prea mult. Pe
şoseaua aia mereu sunt accidente înainte de
apusul soarelui. '
Sfatul ăsta chiar că o scoase din sărite. A
vea, desigur, dreptate, dar prea suna cea
mai neînsemnată povaţă a lui ca un ordin. Şi
nici măcar nu stătuse să-i- audă răspunsul.
Doar nimeni nu-i ieşea lui Ramon Vance din
cuvânt I
 Dcr, când se urca la volan, proasta dispo­
ziţie începu să i se .risipească. Vremea era
splendidă şi, încet-încet, nervii î se -destinseră,
timp în care automobilul înghiţea kilometru
după kilometru. Vanessa lăsa în urmă şi Vista
Hermosa, şi pe Ramon şi -toate, toate proble­
mele. ' . .
Ajunse la Cordoba puţin înainte de prânz
şi îşi parcă maşina în apropierea staţiei de au­
tobuze care făceau legătura cu satele şi târ­
gurile din'jur, adică destul de departe de cen­
tru, pentru că circulaţia din oraş şi automobi-
liştii descreieraţi o cam speriau. Pe avenîda
General Paz intră într-o cafenea şi comandă
un bocadillo, un sandviş cu brânză, şi o bine­
meritată băutură răcoritoare. Pe când se ospăta
astfel, mai revăzu o dată în gând lista de cum­
părături. Avea numai trei ore la dispoziţie*
după care trebuia s-o pornească înapoi, in­
tr-adevăr, pe înserat, o ceaţa uşoară se aşternea
peste pampas, şi atunci conducerea maşinii
devenea un' adevărat chin, ca să nu mai vor­
bim de primejdia ce te pândea la fiecare me­
tru.
Această după-amiază consacrată cumpără­
turilor o umplu de încântare şi, astfel, trecând
de la un magazin la altul,- foarte curând. îşi
regăsi întreaga bună dispoziţie. Era o veşnicie
 de când nu-şi mai simţise sufletul atât de u-
şor., Descoperea şi ea, în sfârşit, plăcerea de
a încerca una după alta toate .rochiile mai
frumoase dintr-un magazin, de a alege şi a
face mofturi în faţa unui maldăr de furnituri şi,
mai’ ales, de â nu se sinchisi că azvârle banii
pe fereastră. Prezenţa unei prietene ¡-ar fi
fost, fără îndoială, de mare ajutor în această
escapadă, dar Vanessa avea un instinct foarte
sigur a! culorilor. -
încasase de la bancă tot cecul şi avea de
gând să facă praf toată suma. După două ore
de bătut magazinele, se opri Ia un bar să-şi
mai tragă sufletul şi să-şi potoleasdă setea.
Pe scaunul de alături se odihnea un munte de
pachete şi’ de pungi. Era acum fericita pose­
soare a nenumărate bluze şi tricouri, a câtorva
fuste, şi a trei perechi superbe de pantofi,
dintre care nişte sandale cu tocuri înalte,
foarte şic.
Pe deasupra, îşi mai împrospătase şi toată
lenjeria de corp.. Vânzătoarea, crezând că fata,,
e-n pragul măritişului şi-şi pregăteşte trusoui,
îi prezentase- nişte furouri apetisante, din mă­
tase naturală, pe care, după ce îşi satură ochi'
bine, ea le refuză cu un oftat. Poate cândva
în viitorul incert, eând Ramón nu va mai fi
decât o amintire printre atâtea altele, avea
să se mărite şi şp, arătându-i-se bărbatului e \
în asemenpa găteală de vis. Dar care bărbat
 ar putea-o iubi într-atât încât sâ nu-i pese de
toate defectele ei ? Sau, presupunând, prin
absurd, desigur, câ omul ăsta ar exista în carne
şi oase, oare avea ea să-l iubească ?
Câteva minute mai târziu'şovăia, uitându-se
cu jind, în faţa vitrinei unei oase de mode re­
numită în toată Argentina şi printre ale cărei
cliente asidue se număra, fireşte, şilsabel, Era
expusă acolo pe un manechin o rochie albă
de care Vanessei i se lipiseră ochii. Până la
urmă, luându-şi inima în dinţi, deschise uşa
magazinului şi înfruntă privirea sfidătoare a
vânzătoarei.
îmbrăcă rochia. în cabina de probă şi, de
uimire, încremeni în faţa oglinzii. Fetişcana
şuie, cam fără sare şi fără piper se preschim­
base într-o fiinţă plină de farmec... Ţesătura
moale şi grea, de mătase, se pricepea de mi­
nune să i se potrivească după iorme, dezvă­
luind o feminitate fragedă şi delicată. In spatele
Vanessei, chipul vânzătoarei se înmuiase în-
tr-un surâs aprobator :
- Muy guapa, senori'a M Arătaţi splendid în
rochia asta ! o felicită ea. Sunteţi înaltă şi sub­
ţire şi vă vine minunat. O să daţi gata toţi
bărbaţii !
Nevenindu-i să-şi creadă, ochilor, Vanessa
privi din nou spre necunoscuta din ăglindă. Se
sucea şi se răsucea fără să scoată o vorbă,
cu ochii ţintă în oglindă; Prinzând fiecare
rază de lumină, mătasea făcea numai ape.
 O mângâie visătoare, apoi nu mai putu re­
zista ispitei.
— O cumpăr, decretă ea.
Şi mai cumpără încă una, roz, de o cu totul
altă croială, pe care s-o poarte la viitoarele
primiri de la Vista Hermosa. Se şi vedea, îm­
brăcată toată în roz, întâmpinându-şi invitaţii...
Preţul acestor ultime două achiziţii îi tăie respi­
raţia, dar vânzătoarea o încredinţă pe un ton
ferm că n-avea să regrete banii cheltuiţi.
După isprava asta ca-n poveşti, în geantă
îi mai rămăseseră nu mai mult de cinci pesos.
Era, deci, timpul s-o apuce spre casă. Termi­
nase cu toate cumpărăturile exact în trei cea­
suri şi soarele încă mai strălucea în înaltul ce­
rului. Drumul destul de lung până la locul
unde-şi lăsase maşina îl străbătu cât ai clipi.
Risipa asta nebunească îi stârnise o asemenea
exaltare, că se aşeză Ia volan fredonând şi, con­
ducând fără grabă, se lăsă pradă visării. Se
afla în acea stare de spirit când ţi se pare că
orice zboară se mănâncă. Aşadar, Vanessa
îşi închipui seara în care va îmbrăca pentru
prima oară noua sa rochie albă. Ramon o să
rămână cu gura căscată ! în fine, avea s-o
trateze şi pe ea ca pe o femeie în toată pu­
terea cuvântului. O va copleşi cu atenţii, o va
■curta, uitând până şi de Isabel...
Furată de Vise, fu readusă la realitate de
un rateu al motorului. Buimăcită, apăsă pe ac-
ceiemtor, dar maşina rula tot mai încet, tu­
şind... Aruncând o privire spre bord, înţelese că
nu mai avea nici o picătură de benzină în re­
zervor. Uitase să se oprească la vreo benzină­
rie din Cordoba...
După doar câteva secunde, motorul amuţi şi
automobilul se înţepeni pe cele patru roţi,
drept pe unul din refugiile şoselei. Resem­
nată, Vanessa privi în faţă tristul adevăr. Fă­
cuse pana prostului şi până la cea mai apro­
piată staţie de benzină erau vreo zece kilo­
metri. Nu-i mai rămânea decât să aştepte, în
speranţa că vreun alt automobilist s-o îndura
să-i sară în ajutor...
 CAPITOLUL X

Şi 'norocul nu întârzie prea mult să-i surâdă,

pentru că nu trecuse o jumătate de oră când
o maşină albastră ca cerul frână lângă ea.
— Aveţi probleme ? se interesă şoferul, un
mititel amabil înghesuit în maşină între o ne­
vastă cât masa şi *vreo jumătate de duzină de
plozi. •
— Da, am rămas fără benzină. Vă rog, n-aţi
putea să mă ajutaţi cu un litru ?‘
— Din păcate, n-am curh, trebuie să-mi fac
plinul la benzinăria cea mai apropiată. Dar
veniţi cu noi. S-o găsi pe acolo creo canistră
s-o umpleţi şi apoi vă aduc îndărăt.
Vanessa asigură uşile maşinii şi se înghesui
pe bancheta din spate printre odraslele salva­
torului său. Nu trecu mult timp, şi ajungând la
staţia de benzină, îi explică omului de la pompă
necazul ei. .Acesta, un tinerel stângaci şi fără
vlagă, vizibil, copleşit de atâtea treburi, mai de
milă, mai de silă, porni în căutarea unui bidon
 dar mereu îî întorcea de la explorarea minu­
ţioasă a grămezii de ambalaje goale din spatele
benzinăriei, fie soneria telefonului, fie câte un
automobilist mai ţâfnos. Ca să nu oblige în­
gereasca fmiliei ce o culesese dio drum să bată
pasul pe loc în aşteptarea ei, fata le mulţumi
tuturor şi-i Convinse să nu-i ducă grija, avea
ea să ajungă cumva la maşină.
în fine, dădu Domnul şi băiatul descoperi un
bidon de ulei, turtit şi ca vai de capul Iui, pe
care-l umplu cu benzină. Dar când Vanessa se
avântă cu curaj, rugându-l să, o ducă -până la
automobilul ei, ridică braţele spre cer, covâr­
şit de atâta încredere şi o refuză.
— Es imposi.blş, señorita. Nu-s decât eu aici
şi nu pot să părăsesc staţia. * '
Oftând din suflet, Vanessa se postă, aşadar,
pe marginea şoselei şi, vând-nevrând, aşteptă
o ocazie. Ceea- ce nu întârzie să şe arate sub
forma unui camion burduhănos în cabina căruia,
luându-şi inima în dinţi, se urcă. Drumul nu
dură^ decât un sfert de oră, timp suficient, însă,
ca ea să-şi poată îmbogăţi cunoştinţele de
argentiniană, dacă ar fi vrut, desigur, cu câteva
zeci de cuvinte de'cel.mai straniu prost gust.
Drept care, atunci când îşi zări maşina în
drum, îl somă pe şofer să oprească şi coborî
cât ai zice peşte, mulţumind cerului că scă­
pase ca prin urechile acului de alte măscări.
Ziua aceea a ei era plină de surprize, şi plă­
cute şi neplăcute I
 După ce făcu plinul la aceeaşi benzinărie
şi-i înapoie băiatului de la pompă bidonul tur­
tit, o porni spre Vista Hermosa cu un ghimpe
în suflet. Soarele o luase la vale repejor şi ea
era nevoită să conducă încet, cu băgare de
seamă. Avea să ajungă acasă odată cu noap­
tea. Tatăl ei, probabil, se şi dădea de ceasul
morţii, iar Ramon o va învinui că i-a ieşit din
cuvânt. ...
Când, o oră mai târziu, opri în faţa casei,
uşa de la intrare zbură în lături şi Ramon, cu
mâinile în şolduri, se proţăpî în prag. Vanessa
scoase cheia din contact, şovăi o clipă, apoi
coborî din maşină, aşteptând resemnată .ploaia
de vorbe grele.
— Unde dracu’ ai fost !? tună el, pe când
fata urca ţeapănă treptele verandei.
— La Cordoba. Ce, ai uitat ?
— Nu ţi-am zis să vii devreme ?
— Nu primesc ordine de la dumneata ! N-ai
ni.ci obligaţii, nici drepturi faţă de mine, după
câte ştiu...
Cu fruntea sus, cu spatele drept, cu umerii
traşi bine înapoi, se îndreptă spre uşă, dar
nu putu să intre căci Rarr.on nu se clintea de
acolo. '
— îmi dai voie să trec ? întrebă ea, băţoasă.
Sunt prea obosită ca să mă iau Ia bătaie cu
dumneata şi încă sub ochii oamenilor.
— Da, bineînţeles ! exclamă smerit. îmi pare
rău, te rog să mă scuzi. Pe aici...
 Şi se frânse din mijloc, p!oconindu-i-se dina­
inte, pe când ea trecea fără să-i acord# nici
măcar o privire. în spatele ei, uşa se trânti
cu atâta putere că se zguduiră pereţii. Gră­
bind pasul, Vanessa o apucă pe scară, dar o
mână i se abătu peste umăr şi o trase înapoi.
- Un moment! N-am terminat încă...
Mânioasă, se răsuci pe călcâie şi-l măsură
sfidătoare.
- în ce mă priveşte, rr-am nimic de adău­
gat.
Ramon strângea din fălci şi de furie, faţa-i
era ca o mască.
- Taci, auzi, dacă nu vrei să-ţi închid gura eu I
o."ameninţă, alb ca varul, şi-o înhăţă de în­
cheietura pumnului.
- Dă-mi drumul I
- Nici vorbă I
- Unde-i tata ?
- Nu-i aici.
- De ce ? Ce se petrece aici ? S-a întâm­
plat ceva ?
- Nu, fii liniştită, e bine mersi... N-ai minte
nici cât un pui de găină ! De ce n-ai telefonat
că ajungi mai târziu ? Tatăl tău aproape că
şi-a pierdut minţile de spaimă şi eu...
- Şi dumneata uite-aşa îţi frângeai mâinile
de disperare, nu ?
- Nu, mă gândeam să sun Ia spitale, la
poliţie... \
 Furia Vanessei pieri ca prin farmec. Ramon
avea dreptate. în':r-adevăr, s-ar fi cuvenit să
le dea telefon de la benzinărie ca să nu se mai
frământe din pricina ei.' Accidentele erau atât
de frecvente pe şoseaua aceea...
- fmi pare rău... murmură ea, spăşită. Am
făcut pana prostului...
Ramon scoase un oftat şi-şi trecu mâna prin
păr. Chipul îi era tot atât de întunecat, dar nu
mai părea dispus săd tragă sfânta bătaie,
- Dar unde e tata ? se îngrijoră ea. Sper că
n-a luat maşina cealaltă *să plece în căutarea
mea. Te pomeneşti că am trecut unul pe lângă
celălalt !
- Tatăl tău, începu Ramon uitându-se la
ceas, la ora asta a ajuns Iq Caballo Bîanco şi
te aşteaptă acolo. Şi el şi invitaţii voştri !
- Invitaţii mei ? Ce vrei să spui ?
- L-am sfătuit să-ţi spună şi ţie, dar ţinea
să-ţi facă o surpriză... Am fost aproape sigur că
n-o să meargă totul ca pe roate. Cu tine, omul
nu ştie niciodată Ia ce să se aştepte. Oricum*
nu la ceva bun ! în fine, ce s-o mai lungim,
' atăl tău a pus la cale un banchet în cinstea ta
'a să-ţi sărbătorească ziua, -
- Oh... .
- La opt, când am văzut că întârzii, l-am
expediat Ia restaurant să-şi. primească invitaţii
şi să rabde de foame împreună cu ei până bi-
nevoieştî să te arăţi. Bine că mi-am adus a*
minte ! Să Ie telefonez ca să le vină inima la
-loc şi să moi rabde puţin. Dacă-î dăm bătaie,
ajungem până la nouă jujnătate.
— Dar...
— Dar ce ?... Ce mai aştepţi ? ! Du-te şi te
sc,himbă I Doar n-ai de gând să mergi acolo
în halul ăsta, sper !
El aruncă o privire severă către rochia ei
boţită şi murdară. Brusc, Vanessa observă că
era îmbrăcat într-un smoching negru. Ţinuta
asta de gală îi venea de minune, accentuându-i
aerul semeţ. Dacă şi Isabel se număra printre
invitaţi, atunci- mai mult ca sigur că avea să
se umfle în pene... «
— E-n regulă, mă duc, îl anunţă scurt.
Ar fi vrut să-l mai întrebe şi altele, dar se ve­
dea de la o poştă că era întors... Odată ajun­
să în camera ei, fata.făcu la repezeală un duş,
apoi deschise larg uşile dulapului să scoabă
de acolo singdra ţinută de seară. Dar îşi amin
ti de noua toaletă din mătase albă şi începu so
răscolească nerăbdătoare prin maldărul de pa
chete până dădu peste ea. Cu gesturi febrile
se îmbrăcă şi-i trase fermoarul. Dacă achiziţia
asta era cumva bani azvârliţi, prea târziu să
se mai bată cu pumnii în cap !... O privire a- ,
runcată în oglindă o convinse, însă, că nu fu
sese vorba de un miraj trecător. Rochia nu-şi
pierduse defel puterile magice... In seara aceeo
nu Isabel va fi cea mai elegantă. Vanessa se
năpusti la trusa de farduri aproape nefolosită
apoi se înfipse cu peria în păr, care, de data
 asta, zi mare ! consimţi sâ i se reverse ascul­
tător peste umeri. într-un sfert de ceas, fetei
îi izbuti turul ăsta de forţă de a se preface din
răţuşcă în Jebădă. Se încălţă cu sandalele cele
noi şi-şi înşfăcă geanta de pe pat. înainte s-o
pornească ca vijelia pe scări, nu rezistă ten­
taţiei să se mai contemple o dată în oglindă.
Ochii îi. străluceau de plăcere. în sfârşit, arăta
şi ea ca o femeie în toată puterea cuvântului.
Fusese, deci, suficient să-şi cumpere o rochie
frumoasă şi gata 'cu fetişcana timidă şi stân­
gace !
■ Ramon o aştepta măsurând holul în lung. şi-n
lat şi nu făcu nici cel mai neînsemnat comenta­
riu asupra rochiei ei. Ieşiră din casă tăcuţi de
parcă se duceau la o înmormântare şi se îndrep­
tară spre maşină.
— Gine sunt invitaţii ? întrebă ea după ce
motorul porni. _
Ramon îi înşiră nişte nume. în afară de Isa-
bel şi părinţii ei, ceilalţi toţi erau prieteni de
familie şi cunoştinţe la care ea ţinea foarte
mult. Se bucura de pe acum să-i revadă, dar
curând nu se mai putu gândi decât la Ro­
man şi la Isabel, aşezaţi alături la masă şi în­
cepu s-o roadă gelozia...
— Aţi fixat data căsătoriei ? se interesă, ne-
păsătoare. '
— Nu, încă nu;., răspunse el strecurând o
privire misterioasă în direcţia ei.
 Tot restul drumului nu mai schimbară un
cuvânt. Ramon nici măcar nu observase cât
de elegantă era ea în seara aceea. în schimb,
de cum intrară în restaurant, apariţia ei pro­
vocă Un extaz aşa de mare. că mai uită de
necaz.
- în sfârşit, iată-te, dragă.! exclamă tatăl
ei ridicându-se de la masă ca s-o îmbrăţişeze.
Am fost foarte îngrijorat, dar Ramon m-a con­
vins până la urmă că pur şi simplu ai întârziat
prin magazine şi că n-are rost să mă frământ.
Prin urmare, ploaia aia de reproşuri se abă­
tuse pe capul ei doar pentru că aşa i se nă­
zărise Iui senor Ramon Vance. Se întoarse spre
acesta încruntată, dar el şi începuse să discu­
te ceva cu familia Delgado.
- lartă-mă, tată, se scuză ea. Am făcut pana
prostului.
- Să nu mai vorbim despre asta. Mă duc
să-ţi aduc un cocktail. La mulţi ani, fetiţo i
Vanessa începu să-şi salute pe rând invitaţii.
Fiecare îi adusese câte un dar şi, îmbujorată
de plăcere, atacă maldărul de pachete care
mai de care mai frumos ambalat.. Cadoul de
la Isabel constă într-o superbă trusă de ma­
nichiură, pe care sărbătorita o detestă de la
prima vedere. îşi dădu silinţa să mulţumească
după toate regulile artei.
Cocktâilurile fură servite în grădina resta­
urantului, la mesele aşezate în jurul unei pisci­
ne imense, luminate cu lampioane japoneze.
 Caballo Blanco abia se deschisese, dar îşi do­
bândise o clientelă distinsă.
- Ce loc' minunat ! suspină Isabel. Desigur,
vin des ia restaurantul ăsta, dar parcul e şi mai
frumos. N-ai luat masa niciodată aici, presupun...
- Nu, replică Vanessa. Muncim pe brânci,
la Vista Hermosa, noi...
- De unde ai cumpărat rochia asta ? se
interesă Isabel curioasă.
- De la Casa Rosada, ia Cordoba, 'dacă ştii.
- Ah, da, sigur că ştiu, şi încă foarte bine...
Ramón ! exclamă ea, 'schimbând brusc tonul
şi fixând* cu încântare un punct peste umărul
Vanessei. Aici sunt !
- Scuză-mă... murmură Vanessa şi se grăbi
s-o şteargă de acolo.
Refuza să asiste fa mascarada surâsurilor tan­
dre şi a privirilor cu subînţeles...
Câteva minute mai târziu, majordomul îi pof­
ti în sala rezervată lor, o încăpere vastă, ai
cărei pereţi erau decoraţi cu o frescă înfăţi­
şând nişte gaucho călare, prin pampas. Sub
pintenii de argint ai celui din primul plan, nişte
litere migălite reaminteau refrenul unui cântec
popular : „Şi s mândru şi liber, liber ca pasărea
ce-şi croieşte drum prin tării". Versuri parcă anu­
me compuse pentru Ramón, Dacă Isabel avea in­
tenţia să-l oblige la un trai monoton, searbăd,
apoi îşi găsise naşul" cu el.
Invitaţii se instalară la masă sporovăind cu
însufleţire. Sărbătorita trebui să ocupe locul
 de onoare, pe când tatăl său se aşeză hăt, la
celălalt capăt al mesei. Ramon făcu ce făcu
şi nimeri tocmai lângă Isabel Delgado. Sim­
ţind ■>că plesneşte de, ciudă, Vanessa se în­
toarse spre invitatul din stânga sa şi încercă
să-şi potolească năduful. Juan Nunez, un me­
dic veterinar încă imberb, cunoscut ei doar din
vederfe, părea într-adevăr foarte simpatic.
— N-am ştiut că senor Williams are aşa o
comoară de fată, o complimentă el. Unde ai
s at ascunsă până acum ?
Ea îi răspunse cu o glumă cam în doi peri
şi apoi pălăvrăgiră. Juan avea darul povesti­
tului şi mult umor şi-i relată tot soiul de pă­
ţanii din viaţa lui de vagabond al pampasului,
atât de bine spuse că Vanessa se pomeni de
câteva ori râzând cu gura până la urechi. Mân­
carea era excelentă, vinul aşijderea, ¡ar norii
din Sufletul ei se risipeau văzând cu ochii. Pe
deasupra mesei întâlni privirea înţelegătoare
a tatălui ei. Dealtfel, toţi invitaţii o priveau cu
vădită admiraţie, lucru care-i făcea plăcere.
Numai Ramon parcă avea orbul găinilor, cei­
lalţi, în schimb... se consola ea. întoarse capul
distrată în direcţia lui, aşteptându-se să-l vadă
sorbind-o din ochi pe Isabel. Când colo, se
trezi că ea era cea observată cu deosebită aten­
ţie. Şi cu asprime...' Coborî privirile descuraja­
tă. Toată veselia ei de până atunci se dusese.
Până şi plăcerea acestei peti^ceri de ziua ei
reuşise să î-o strice... Ce avea să-i reproşeze
acum, de-o privea cu Cerul asta brunt? Arăta
de parcă ar fi vrut s-o ia la palme...
Juan o întrebă ceva, dar ei îi pierise cheful
de trăncăneală. Vecinul ei de masă o plăcea,
nu mai încăpea îndoială. într-una din săptă­
mânile viitoare, avea s-o invite în oraş. Dacă
îl încuraja, poate că avea să-i ceară mâna,
chiar... Dar ea, Vanessa, refuza să se joace cu
soarta unui om. Isabel, desigur,n-ar fi ezitat o
secundă.
Oricâtă silinţă şi-ar fi dat, n-ar fi izbutit nicio­
dată să se îndrăgostească de Juan, ştia asta.
Şi nici nu era făcută pentru comediile acelea
perfide, de-a şoarecele şi pisica, atât de dragi
femeilor cu sânge latin. Şi când te gândeşti
că bărbatul care, cu toată împotrivirea ei, ii
căzuse până la urmă cu tronc, binevoia să-i acor­
de atenţia doar când voia să-i găsească nod în
papură... De atâta nedreptate a soarbei, o co­
pleşi deznădejdea. Vedea cu groază desfăşu-
rându-se dinainte-i, până la capătul zilelor,
anii interminabili, singuratici şi îngheţaţi. In
jurul Vanessei petrecerea* ajunsese în toi, ho­
hote de râs izbucnind în fiece clipă. Aşadar,
nimerii nu i-ar fi remarcat absenţa dacă se re­
trăgea pentru ^câteva minute... Murmurându-i
lui Juan câteva scuze cam alandala, se ridică
şi ieşi tiptil în grădina pustie. Aerul proaspăt
o învioră. Se apropie de piscină. Apa clipocea
încetişor, izbindu’-se de marginile bazinului. Cj
un oftat adânc, Vanessa se lăsă în voia păcii
 binefăcătoare a nopţii, nemişcată, eu ochii
închişi. Nu auzi’ paşii uşori ce se apropiau şi
tresări ca arsă când o voce ironică sfâşie li­
niştea.
— Ai de gând să faci o baie la lumina lunii ?
De ce o urmărise până aici ? Oare n-avea
s-o slăbească niciodată cu vigilenţa asta a lui ?
— Voiam... voiam să fiu singură... spuse, fără
să-l privească.
— Gogoşi ! II aşteptai pe Juan Nunez, tine­
relul ăla imberb, să-ţi tragă clopotele sub clar
de lună... .
— Ce te amesteci ? '
— V-am urmărit în timpul mesei... Bagă de
seamă, faci o prostie cât tine de mare dacă-'
dai nas.
— Vreau şi eu să-mi trăiesc viaţa !
—Oh, în privinţa asta, n-am nici o. grijă cu
tine...
Prin întuneric, Vanessa se făcu stacojie. Aşa
care va să zică I Ramon o bănuia că-şi împarte
favorurile în dreapta şi-n'stânga, fără alegere...
— Văd că-mi porţi cadoul, reluă el.
Instinctiv, fata duse mâna Ja gât, încercând
să ascundă pandantivul cu palma. înainte să
plece la Cordoba, nu rezistase tentaţiei şi-şi
pusese bijuteria. Apoi uitase s-'o scoată...
— Nu mai am alt colier... minţi.
— Nu mai trage de lanţ, c-o să-l rupi.
— Ş c u z ă -m ă ....Su n t nervoasă.,.
— De ce ? Din cauza mea ?
 — Do... recunoscu ea punând capul în pă­
mânt, după ce, mai întâi, şovăise o clipă.
Ramon era atât de aproape de ea încât pu­
tea să-i adulmece mireasma, coloniei şi totuşi
stătea, neclintit, cu mâinile la spate.
— Ma întreb de ce... insinua el pe un ton
nepăsător.
— Nu... nu ştiu.
Răzbită de încordarea crescândă ce domnea
între ei, fata se smuci din loc, dar, fatalitate !
tocul i se agăţă în tivul rochiei şi-ar fi plonjat
în bazin cu capul înainte dacă Ramon n-ar fi
înhăţat-o- de braţ în aceeaşi fracţiune de se­
cundă.
— Te rog să mă ierţi... bâigui ea.
— Vanessa, eşti imposibilă ! oftă el, atră
gând-o /la piept. Ce să mă fac eu cu tine ?
Cu timiditate, fata îşi înălţă faţa, dorindu-ş
cu ardoare să fie sărutată, dar, în acelaşi
timp, ruşinată cumplit de purtarea, de gându­
rile sale. El o pironi îndelung cu privirea, apoi
se plecă şî-i luă în stăpânire gura. înăbuşmdu-şi
cu'greu un geamăt de fericire, Vanessa se
lipi de el, dăruindu-i tot focul patimii ei, în-
tr-un sărut care părea să ni. se mai sfârşească...
— Vanessa, nu mă face* să-mi pierd minţi
le... o rugă el desfăcându-l braţele, cu răsu
fierea tăiată. Ce ne-o atrage aşa unul spre al
tul ?... tu ce zici ?
Ce mărturisire încerca să-i smulgă ? Vane^so
vedea deja mulţumirea de sine zugrăvită pe
faţa lui dacă ed i s-ar fi destăinuit... Ramon
ar mai fi adăugat un trofeu în palmaresul său
de inimi zdrobite. Acum însă, fata se simţea
deasupra oricăror orgolii şi pregătită să-şi
accepte soarta, indiferent câte chinuri aveau
să-i perpelească sufletul mai târziu.
— Te iubesc, răspunse ea cu simplitate.
Ramon tresări. Ghicindu-i. neîncrederea, Va-
nessa se grăbi să adauge:
— Te însori cu Isabel, ştiu, dor şi pe mine
mă vrei, nu-i aşa ?
— Da, de câVid te-am văzut..., Dar Isabel...
— Ştiu, nu spune nimic. Sunt geloasă, ce-i
drept, dar accept locul al doilea în inima ta,
până o să vă căsătoriţi... După... o să plec,
cât mai departe... N-aş putea suporta să...
— Taci I o întrerupse el, brusc transfigurat.
Proastă mică I De acum încolo s-a terminat cu
suferinţa. O să am eu grijă de asta, dacă-mi
dai voie.
— Dar o şă te însori cu Isabel I
— Nu, cu tine o să mă însor, dacă o să bine-
voieşti...
— Dar... Sunt săptămâni întregi de când îi
faci curte şi chiar tu mî-ai spus că ai de gând
să te însori cuv ea I
— Nu-i tocmai aşa. Da, ţi-am spus că vreau
să mă însor, dar nu şi cu cine... şi, ca de obi­
cei, cum îţi place ţie să te năpusteşti cu capul
înainte tocmai încotro n-ar trebui, m-ai înţeles
anapoda. „ .
 - Ramon, nu te juca cu sufletul meu !
- Serios îţi spun, Vanessa ! E adevărat, am
încercat să te fierb puţin. Prea-mi trânteai
toată ziua-bună ziua că nu mă poţi suferi, ca.
pe urmă, când îmi cădeai în plasă să-mi dove
deşti contrariul... Te ^revenisem d o a r: nu sunt
un domn şi apoi, scopul scuză mijloacele...
- Dar astă-seară... Parcă înnebuniseşi...
Când m-am întors de !a Cordoba am crezut
că o să mă sugrumi.
— înnebunisem de frică ! Te şi vedeam pe un
pat de spital, moartă poate. V\m tras o spaimă
cum nu ştiu să mai fi tras decât de vreo două
ori în 'viaţă.
— Nebun de spaimă, tu ? Mira-m-aş...
— Ăsta-i adevărul. De ce nu mă crezi ? Ce
trebuie să fac să te conving ?
— Să-mi dovedeşti.
— Poftim.
O strânse la piept şi o atrase într-un sărut
lung în care tandreţea îşi spunea, în fine, cu­
vântul. Câteva clipe mai târziu, cu fruntea
sprijinită de umărul lui, Vanessa remarcă în
şoaptă :
- Isabel o să-şi frângă mâinile de disperare.
- Probabil. Dar mai devreme sau mai târziu
o să-î treacă, răspunse Ramon cu dezinvoltură.
Din restaurant' răzbăteau ţipete şi chemări
şugubeţe.
 — Te cheamă, o lămuri Ramon. Junele Nunez
voia să vină să te caute, dar am fost mai repede
de picior ca el...
— Erai cumva gelos ? întrebă Vanessa, neve-
nîndu-i încă să-şi creadă ochilor şi urechilor,
— L-aş fi sfâşiat I Hai, a venit momentul
toasturilor. Ce-ar fi dacă le-am spune vestea
chiar astă-seară ?
— Dar încă n-arn acceptat I Trebuie să mă
gândesc bine... Dacă mă mărit, adio facultate...
— Dar de unde ?! La început te înscrii la
universi'ratea din Buenos Aires şi când o să
vrei să mergem în Anglia, mergem şi gata.
Singură, însă, nu te las !
— Eu... Bine, lasă că vorbim mai târziu, prea
au venit toate deodată! Nu sunt două ore
de când te şi iubeam, te şi detestam...
— Şi acum ?
— Nu mai ştiu...
— Ai timp o viaţă întreagă să te hotărăşti !
Eu tot sper că Într-o zi o să te dai bătută.
Când o să fii o bunică bătrână şi ţeapănă
toată din pricina reumatismelor, probabil...
Dar până atunci, primesc provocarea.
— O să ne încăierăm...
— Precum câinele şi pisica I Ţi-ex frică ?
— Mie ? Deloc !
— Cu atât mai bine. O să fii fericită cu mine,
îţi promit. N-o să regreţi... -
 — Eşti întotdeauna atât de sigur pe tine !
oftă ea.
— Am şi de ce. Mai ales că până acum m-ai
încurajat de câteva ori... şuşoti el strecurându-şi
braţul pe după mijlocul ei.
Totdeauna Ramon va avea ultimul cuvânt,
perspectivă care acum n-o mai speria pe Va-
nessa. Cedând la capitolul ăsta, câştiga în
schimb fericirea şi dragostea.
— Hai să le dăm vestea, decise ea cu un
surâs complice. Şi ţinându-se de mână, intrară
în restaurantul luminat sărbătoreşte. .

- S F Â R Ş I T -