GINNA GRAY

PROMISIUNEA
 CAPITOLUL I

Armonie, bunăstare, căldură. Acestea erau primele impresii pe

care le inspira încăperea. Tablouri impresioniste, porțelanuri
semnate Paul Revere și vaze de cristal erau alăturate unei colecții
de anno și cărți vechi. Poate cândva, mobilele de acajú ocupaseră
un loc privilegiat în vitrina vreunui anticar, dar acum toate
purtau semnele unei folosințe cotidiene. Invitându-te La relaxare,
fotoliile de piele, adânci și confortabile, erau așezate în fața
șemineului din piatră în caro scânteiau flăcările vioaie. La
picioarele canapelei pline de perne, un coșuleț cu un lucru de
mână și gheme de lânii roșie dădeau o notă familiară până și
luxosului covor persan ce acoperea parchetul la fel de vechi ca și
venerabilii pereți. Locul era un refugiu, un paradis.
În fața șemineului, doi bărbați stăteau de vorbă. Privindu-i,
aveai la început impresia că seamănă mult între ci pentru că
amândoi impuneau prin masivitate și printr-un aer de autoritate
naturală care impunea imediat respect. Dar, curând puteai să
observi ce îi deosebea. Părul negru al lui Malt era amestecat spre
tâmple cu lire argintii, în timp ce acela al lui Sean Fleming avea
luciul și reflexele albăstrii ale unei blăni de panteră. Ridurile
adânci <lc pe fața lui Matt nu erau lipsite de farmec, după cum
nu era lipsită de farmec nici senzația de forță calmă pe care o
degaja interlocutorul sau, senzație întărită și de ochii lui de un
negru profund. Trebuia să-l cunoști bine pe Sean pentru a ghici,
dincolo de nonșalanța lui aparentă, energia fenomenală de care
dispunea. Matt Drummond ii era prieten de suficient dc mult
timp pentru a cunoaște acest lucru.
Cu pleoapele întredeschise, Scan il văzu pe Matt apropiindu-se
de un vechi bufet transformat in bar, și umplând două pahare cu
whisky. În timp ce acesta se îndrepta spre el, Sean se întreba
distrat ce anume, în această familie și în această casă, exercita
asupra lui o asemenea atracție. De fiecare dață când simțea
nevoia de liniște și de calm, se îndrepta spre Matt și Claire, știind
că ușile aceste! bătrâne case, pe care ei o considerau refugiul lor,
pentru el erau întotdeauna deschise. În prezența lor, el simțea o
nemaipomenita seninătate pe care nu reușea să și-o explice, dar
care ii era totuși extraordinar de benefică.
— Poftim, îi zise Matt întinzându-i paharul. Ș tii ța ce mă
gândeam? Că trebuie să prinzi șansa în momentul când ea apare,
cinai dacă uneori ni se pare că vine prea devreme, sau, din
contră, prea târziu. Tuai spus întotdeauna că, într-o zi, vei
încerca să candidezi la un post de senator. Momentul este acum,
ori niciodată. Newcomb și prietenii lui iți întind o mână de ajutor.
Asta nu se întâmplă de două ori.
— Știu bine lucrul acesta.
— Când trebuie să le dai un răspuns?
— În timp de trei săptămâni.
Sean își duse paharul la buze și sorbi cu o plăcere evidentă din
whisky ui sec. Pună și alcoolul băut aici, la Matt și Claire, avea
un gust incomparabil. Butucii trosneau sub flăcările din
șemineu. În apropierea ușii, vechea pendulă măcina secundele și
bătea la fiecare oră. Câteva minute, cei doi bărbați păstrară o
tăcere complice. Apoi Sean se ridică și se duse spre fereastră,
dând la o parte draperia de catifea verde smarald. Zăpada
continua să cadă în același ritm, încă de dimineață. Era prima
ninsoare a acestei ierni.
„Ce e cu tine?“ se întreba el. „Cum se explică această senzație
de nemulțumire pe care o încerci de câteva luni încoace? Tot coca
ce îți doreai. Îți este acum la îndemână.“ Cu un oftat, se îndreptă
spre locul lui, cu privirea fixată pe flăcările din vatră.
— Problema este că eu ezit între a deschide acea agenție de
publicitate șl a mă prezența la alegeri. Pot spune chiar că nici
una din aceste două variante nu mi se pare cea mai bună. Crezi,
cumva, că poate fi vorba de o criză a vârstei mature care ar putea
începe?
— La treizeci și șase de ani?
— Știu, paie o prostie să vorbesc astfel, dar viața mea, așa cum
este ea acum, nu mă mai satisface.
— Și ce te gândești să faci?
— Eu...
Soneria care se auzi în vestibul il făcu să se întrerupă. Matt se
ridică pentru a se duce să deschidă. Câteva secunde mai târziu,
Sean auzi un murmur de voci și un râs feminin, încruntă
sprâncenele. Lui Scan ii plăceau femeile. Putea spune chiar că te
adora. Dar în această scară nu sc simțea în stare să suporte nici
cea mai mică distracție. Matt revenea deja, însoțit de o tânără
femele, căreia Sean îi admiră Imediat picioarele superbe.
— Ț i-l amintești pc Sean, Joanna?
„Joanna? Fiica lui Claire?“ Sean o măsură din cap până-n
picioare și abia își reținu o exclamație admirativă. Amintirile lui
despre Joanna erau cele despre o fata înțepată, agresivă chiar,
ieșind din adolescență. Dar cu ca se produsese o transformare
profundă. Privirea ii fu atrasă de alunița care înflorea pe obrazul
ei drept la colțul buzelor, singurul detaliu neschimbat pe această
față desăvârșită Ș i maturizată. Gura ei, pe care cl o găsise
întotdeauna cam mare, îi surâdea. Ea renunțase să-și mai
încrețească artificial părul și acesta îi cădea acum în șuvițe
strălucitoare pe umeri.
— Bineînțeles, zise ea. Lucra ca secretar al mamei pe vremea
când aceasta era candidată pentru senat.
Sean îi strânse mâna mică și caldă pe care ea i-о întinsese și
constată cu surprindere că aceasta tremura ușor. Din vocea ei
dispăruseră notele ascuțite și discordante care îl deranjaseră atât
altădată.
— Exact. Bună seara. Joanna. A trecut ceva timp de când...
Ea îl întrerupse pe un ton vesel:
— Patru ani fix. De la căsătoria mamei cu Matt. Dar ca unde
este?
— În bucătărie, pregătește cina.
Cu un surâs, Joanna se îndreptă spre ușă.
— Mă duc să-l dau o mână de ajutor.
 După ce ea ieși din încăpere, Sean nu-și putu ascunde
uimirea.
— Joanna, să dea o mână de ajutor la bucătărie 1?
De pe coridor, tânăra femeie il auzi. Ironia lui o rănea, dar
cum ar putea să se supere pe el? Cu patru ani în urmă, ca se
purtase ca un copil răsfățat și egoist, așa că. surprinderea lui
Sean era justificată. De ce s-ar supăra? Slavă Domnului că
vechea ei slăbiciune pentru el o făcea astăzi să zâmbească.
Probabil că el nu-și dăduse seama niciodată, prea ocupat de
organizarea campaniei mamei ei. Dealtfel, când aceasta
renunțase să se mai prezinte la turul al doilea, echipa se
dizolvase ¡medial, și Joanna nu-l mai văzuse pe Sean. Faptul că
azi îl întâlnise aici îi considera dc-a dreptul providențial, având în
vedere motivele acestei vizite făcute mamei sale. Împingând ușa,
intră in imensa bucătărie a bătrânei case. Cu un zâmbet pe
buze, Claire ridică privirea.
—Ah. Iată-te, in sfârșit, draga mea.
Ca de fiecare dată in ultima vreme, Joanna nu-și putu stăpâni
o tresărire văzând-o. Degeaba se gândea adeseori, cu bucurie, la
mama ei, dc ficcare dată când ii vedea abdomenul proeminent,
incerea un, șoc. La patruzeci și trei de ani, Claire era "in mod ceit
cea mai frumoasă viitoare mamă pe care o văzuse vreodată.
Surâzând. Joanna se apropie pentru a o îmbrățișa.
— Îmi pare râu că am ajuns așa de târziu, dar, deși este vineri
seara, senatorul Hartwell n-a fost prea generos. Ne-a ținut pe toți
până la oía cinci. Nu mi-ai spus că Sean va petrece weekend-ul
cu voi?
— Va pleca mâine. Are o întâlnire galantă...
— Hotărât lucru, nu se va schimba niciodată!
Ridicând din umeri, iși aminti de violentele ej crize secrete de
gelozie, pe care le avea ori de câte ori era vorba de numeroasele
lui cuceriri. Din fericire, astăzi putea să râdă, indiferentă.
— Mamă, te rog să te așezi și lasă-mă pe mine să termin
treaba, ii ordonă ea pe un ton care nu admitea replica.
 — Ești mai rea decât Matt! exclamă Claire, râzând. Nu sunt,
totuși, o invalidă!
Bietul Matt, se gândi Joanna ascunzându-șj un zâmbet. Sa
devină tată pentru prima oară la patruzeci și cinci de ani, îl
umplea, în același timp, de bucurie dar și de neliniște. De cum i
se anunțase vestea cea bună, angajase o femeie pentru menaj și,
dacă Claire n-ar fi pus piciorul în prag, in acest moment ar fi
existat și o bucătăreasă pe cale să pregătească cina. Joanna se
minuna de fiecare dată de schimbarea pe care o descoperea la
mama sa de când aceasta se căsătorise cu Matt. Se adaptase cu
o ușurință surprinzătoare noii ei vieți de la țară, departe de
civilizație și de intrigile politice.
Când masa fu gata, cei doi bărbați veniră și ei în bucătărie.
Conversația era generală, pe subiecte diverse, dar Joanna vorbi
puțin până ajunseră la desert. Propria reacție față de Sean în
momentul când se așezară la masă, o contrariase violent: când se
pregătea sa ac așeze alături de cl, avusese o mișcare inStincilvă
de retragere. Ș i apoi, de ce vocea iui aspră ii provoca frisoane?
După cină, Malt și Sean se întoarseră în salon în timp ce
Joanna și Claire terminau de aranjat bucătăria. Când cele doua
femei li se alăturară. Matt se ridică repede și îi oferi locul so|.iei
sale.
— Cum te simți, draga mea?
— Foarte bine, îi răspunse Claire cu o privire galeșă.
Scan îi surprinse această privire și, in mod ciudat, se simți
cuprins de invidie. „Dar, Doamne ferește, ce m-а apucat?“ se
neliniști el imediat. El, gelos pe fericirea domestică a altuia? El,
care era mai degrabă alergic la ¡deca căsătoriei? Cum fusese și
Matt, dealtfel, gândi el. Ș i totuși, astăzi, Matt părea în mod
evident cel mai fericit dintre bărbați... Privind acest spectacol al
fericirii lor, îi venea greu să uite că erau cât ре-aci să se des-
partă. Acest gând îl făcu pe Sean să-șj îndrepte atenția, absolut
natural, spre Joanna. Nu știa nici astăzi cauza rupturii
temporare care-i despărțise pe Matt și Claire acum patru ani, dar
avusese întotdeauna serioase bănuieli în privința Joannei.
Desigur, văzând-o astăzi, îi venea greu să creadă că ar fi putut fi
întemeiate. Acum, ghicea în ea o oarecare vulnerabilitate, o
anumită blândețe, inexistente pe vremea aceea. Și tandrețea
afectuoasă саге-i lumina fața văzându-l pe Matt învâi-tindu-se
grijuliu in jurul mamei ei, nu lăsa nici o îndoială asupra bucuriei
ei.,,A devenit delicioasă“, se gândi el. -
— Ț i-a spus Sean că prietenii lui îi încurajează insistent să-și
prezinte candidatura pentru senat? Întrebă dintr-odată Matt. Lu-
na aceasta Bob Rastin iese la pensie și locul rămâne liber.
— Intr-adevăr? Oh 1 Sean, e fantastic! exclamă Claire. De
când mi te imaginez eu senator!
— Ușurel! strigă el. Mai întâi trebuie să mă hotărăsc să mă
prezint.
— Ce vrei să spui? De ani de zile aștepți această ocazie.
— Ei bine, astăzi nu mai simt așa de sigur că vreau să profit
de ca. Închipuiți-vă că de câtva timp mă bate gândul să-mi
deschid o agenție de publicitate.
— În orice caz, trebuie să știi că eu și cu Malt te susținem până
la capăt. Dealtfel, sunt sigură că nu vei mai ezita mult timp.
— Poale. Dar, deocamdată, m-am gândit și am hotărât să uit
toate astea pentru o vreme și să plec într-o croazieră. De mult mă
tentează să mâ duc în Caraïbe. Începând de sâmbăta viitoare voi
petrece două săptămâni lenevind la soare... Înconjurat de fete
frumoase, adăugă el făcând cu ochiul.
Matt și Claire râseră cu plăcere. Și nimeni nu remarcă privirea
neliniștită pe care i-o aruncă Joanna.
•*
A doua zi dimineața, în fața ușii închise a biroului tatălui său
vitreg, Joanna îșl mușca buzele de nervozitate. T?i șterse palmele
umede, încercând să se stăpânească.,.Ei, hai. calmeaza-te, se
mustră ea. În cel mai rău caz. va spune nu 1“
Adunându-și tot curajul, ciocăni la ușă. O voce baritonală o
invită să intre. Văzând-o, Matt își lăsă jos stiloul.
 — Ia loc, draga mea. Pot sa fac ceva pentru tine?
„Dragul de Matt, întotdeauna direct la subiect“, gândi Joanna
cu amuzament. Eia exact opusul tatălui ei bun, senatorul Joseph
Andrews, considerat maestiu iu arta diplomației, cu frumoasele
lui cuvinte și cu răspunsurile evazive. Spirited direct și îndrăzneț
al lui Matt îi adusese respectul tuturor celor de la Washington,
dar când ocazia o cerea, știa să facă dovadă de finețe și delicatețe,
chiar dacă fondul temperamentului său era acela al unui
bătăios.
— Sper. Aș vrea să-ți cer ceva.
— Te ascult.
— Ce crezi tu despre prezentarea lui Scan la senat?
Chiar dacă întrebarea ei îl-surprinse de tot, nu lăsă să se vadă
aceasta.
— După părerea mea, este cea mai bună alegere pe care
Newcomb și grupul său ar putea-o face. Sean este un om valoros
și cu experiență. Ar trebui, foarte repede, să-și corecteze
deficiențele în ceea ce privește aparițiile în public. Dar cu
farmecul lui irlandez... Dar de cc mă întrebi?
— Pentru că senatorul Hartwell, ca și mulți alții dealtfel,
împărtășește părerea iui Harry Newcomb: Scan are toate șansele
să-l bala pe candidai»] opoziției. Dar. așa cura ai văzut și tu
aseară, el este încă foarte ezitant. De asta am venit. Senatorul
HartweB se gândea că, dat fiind că sunteți prieteni, poate că tu l-
ai putea convinge să se prezinte.
— Înțeleg.
În ciuda amuzamentului pe caie i-l provocase această cerere,
Matt rămase pe gânduri. El nu era omul care putea fi ușor
influențat й facă ceva.
— După părerea mea, nu e o idee prea bună să interviu eu. La
urma-urmei, Sean trebuie să ia această hotărâre și este absolut
capabil să se descurce singur.
— Da, bineînțeles. De fapt, senatorul Hartwell crede că Scan
reflectează serios la această posibilitate. Dar nu este o hotărâre
pe care s-o iei cu ușurință. Ș i eu... În sfârșit, senatorul consideră
că o mică încurajare din partea ta, i-ar face bine. Matt, te rog,
vorbește cu el.
Cu ochii strălucitori, aplecată ușor spre el, Joanna era grozav
de drăguță. Dar, cu toată afecțiunea pe care o avea pentru ea,
Matt nu putea fi de acord cu cererea ei. Încurcat, se întoarse spre
fereastră. Ninsoarea se oprise peste noapte șț un covor alb și
subțire acoperea colinele blânde din împrejurimi. În depărtare,
observă unul din caii lub alergând intr-un trap ușor prin țarc,
înconjurat parcă, la fiecare respirație, de un nor de aburi. Nu
avea nici o îndoială că Sean era dotat pentru politică. Dar:și
dădea scama că era inutil să facă presiuni asupra lui.
Mulți s-ar lăsa înșelați dc aparenta lui nonșalanță, uitând de
caracterul puternic și inteligența lui ascuțită. Nu. Sean Fleming
nu era un pion pe care să-l manipulezi cum vrei. El nu-și
aparținea decât lui însuși. Dacá senatorul Hartwell și prietenii săi
credeau că îl pot influența, se înșelau. Sean o să le asculte
părerile, o să le respecte opiniile, dar nu va face niciodată decât
după capul lui.
Totuși, pe Malt il deranja faptul că nu putea să răspundă
pozitiv la cererea Joannci. Pe deasupra, Claire era și ea neliniștită
în privința fiicei sale. În trei ani și jumătate, aceasta se
schimbase radical. Este adevărat că, înamte, era răsfățată și
egoistă dar, cel puțin era plină de energie șj de entuziasm
tineresc. Joanna și cu el fuseseră cei mai-înverșunați dușmani.
Fără sa vrea, își îndeșfă maxilarele amintindu-și de violentele lor
certuri. Din cauza ei fusese cât ре-aci s-o piardă pe Claire pentru
totdeauna. Slavă Domnului că ieșise învingător din acest duel și
astăzi nu mai simțea nici cea mai mică ranchiună față de fiica lui
vitregă. Un lucru era sigur. Eșecul în urma acestei lupte parcă
frânsese caracterul rebel al Joannei. Cu acea ocazie, ea făcuse
niște descoperiri foarte neplăcute în legătură cu tatăl său pe care
îl idolatrizase. De atunci, devenise mai serioasă, chiar prea
serioasă.
 Matt o privi cu curiozitate. Era pentru prima dată de patru ani
încoace când ea își regăsise ceva din entuziasmul de altădată.
— Este important pentru tine ca Sean să ocupe un loc în
Congres?
— Da. bineînțeles... Mai întâi, pentru că ar fi un foarte bun
senator... Evitând să-i întâlnească privirea lui Matt, gesticula
ușor cu mâna... Este inteligent, tânăr, cinstit. În plus, așa cum
spui tu, cu un farmec deosebit. Nu-i va fi prea greu să se facă
apreciat de electori șl partidul nostru are nevoie de un loc supli-
mentar în Congres. În sfârșit, recunosc câ solicitarea mea nu este
cu totul dezinteresata. Pentru că, dacă Sean se hotărăște să se
prezinte, îi voi cere sä lucrez pentru el in timpul campaniei.
Malt zâmbi.
— De ce? La Hartwell te plictisești?
— Puțin, da. Mi-аг place sii particip la cova mai... nu știu cum
să-ți spun... să particip la o înfruntare, sămâ bat...
Era clar că Joanna avea toate calitățile necesare pentru a
susține un candidat, gândi Matt. Cu patru ani înainte, muncise
mult în campania de alegere a propriei sale mame în senat, iar
retragerea brusca a lui Claire fusese o imensa decepție pentru ea.
Astăzi Joanna este o tânără femeie adorabilă, dar această
transformare nu avusese loc fără niște lupte dureroase cu ca
însăși.
Cam pe aici ajunsese Matt cu reflecțiile sale, când Claire își
băgă capul pe ușa întredeschisă.
— Vă deranjez?
Surâsul care îi lumină fața lui Matt era el însuși un răspuns.
— Hal. intră, draga mea, zise el întinzându-i o mâna.
Cu un zâmbet îngăduitor și emoționat. Joanna ii privi
imbrâțișându-se.
— Cc complotați voi aici, amândoi? Întrebă Claire cu un braț
pus pe umărul soțului el șj cu celălalt sprijinit confortabil de
abdomenul proeminent.
— Joanna ar vrea ca eu să-l conving pe Scan să se prezinte la
alegeri. Dar atn făcut deja tot ce ss putea în acest sens. Acum el
este cel ce va trebui să hotărască.
— Dar...
— Matt are dreptate, Joanna, interveni Claire. Este vorba de
viitorul lui, de viața lui...
Joanna nu mai insistă. Sperase că mama ei o va susține în
această acțiune, dar părea evident că nu mai putea conta pe
asta. Cu toate acestea, nu se va declara învinsă doar pentru
atâta lucru.
— Poate că ai dreptate. Dar va trebui totuși ca cineva să
reușească să-l convingă pe acest încăpățânat de irlandez! N-aș
putea să suport să văd cum pierde o asemenea ocazie!
Cu aceste cuvinte, ieși din încăpere cu un aer preocupat. Matt
surâse.
— Și-a pus in cap să participe la campania Iui Sean, dacă
acesta sc va hotărî să se prezinte, îi explică el lui Claire. $i tu îți
cunoști fiica. N-o sa se potolească până când nu-l va convinge și
nimic n-o mai poate opri.
— Ei bine, va trebui să încercăm să-i moderăm entuziasmul. E
un prest obicei al ei de a dori să forțeze lucrurile. Riscă să-l ener-
veze pe Sean...
— Știu asta. Dar mai gândește-te și la cât bine i-ar face ei
faptul că ar avea de luptat pentru o cauză. Ascultând-o vorbind
adineauri, aveam impresia că își regăsise ceva din entuziasmul ei
de altădată.
O luminiță parcă licări în ochii lui. Cu privirea întoarsă spre
ușă, rămăsese pe gânduri.
— Întotdeauna m-am întrebat ce se poate întâmpla când o
forță irezistibilă întâlnește o inerție la fel de puternică...
 CAPITOLUL П

În clipa când Joanna ajunse la capătul de sus al pasarelei,

cineva îi strigă să zâmbească și se simți orbita de un flash.
Instinctiv se opri și îl fulgeră cu privirea pe vinovat, pentru ca
imediat să-și dea scama că toți pasagerii se bucurau de acest
tratament privilegiat. Simțindu-se deodată ridicolă, întinse biletul
de călătorie.
— Domnișoara Andrews? Întrebă funcționarul. Suntem
bucuroși sâ vă primim la bord.
Cu un gest, ii făcu semn unui tânăr ce se afla în spatele lui să
se apropie.
— El este Riley, domnișoară. Vă va însoți până la cabina
dumneavoastră. Dacă aveți nevoie de ceva, nu ezitați să apelați la
noi.
Mulțumind cu un surâs și o înclinare din cap, Joanna îl urmă
pe tânărul în livrea albă de-a lungul culoarelor mochetate spre
care ss deschideau sute de uși. Urcară mai multe scări și, după
câteva minute, Joanna pierdu orice speranță că s-ar mai fi
descurcat singură prin acest labirint de punți și cabine. La bord
domnea o agitație contagioasă. Făcea această călătorie cu un
scop bine definit, dar nimic n-o împiedica să se simtă și bine.
Ghidul ei vorbea fără întrerupere, arătându-i în trecere unde se
afla sala de mese principală, galeria comercială, săli de
gimnastică, diverse cluburi. Se întâlniră cu alți pasageri care
comparau numerele de pe ușile cabinelor cu cele înscrise pe
cheile lor. Joanna se miră: era singura însoțită de un ghid. În
mod sigur, pentru că fusese recunoscută. Mama sa, fiica unui
senator foarte cunoscut Ia vremea Iui, crescuse, practic, în
lumina reflectoarelor și făcuse apoi tot ce-i stătuse în putere
pentru a o proteja pe Joanna, ea însăși fiică de senator, de toate
aceste neplăceri. Cu toate aceste precauțiuni, adeseori Joanna
era recunoscută.
— Am ajuns, zise Riley, oprindu-se, în sfârșit, în fața unei
cabine.
Imediat ce puse piciorul înăuntru, Joanna își reproșa păcatul
de a fi fost puțin orgolioasă mai înainte, când crezuse că fusese
recunoscută: probabil că toți cei ce rezervaseră o cabină atât de
luxoasă, fuseseră tratați la fel de privilegiat Cabina era foarte
spațioasă cu două ferestre mari, rectangulare, în locul
hublourilor tradiționale. Între ele se a Hau o canapea din piele
cafenie, două fotolii, un set de măsuțe suprapuse, un lampadar
foarte fru 09 mus din aramă și acajú, și intr-un colț, un buchet
de flori uscate în culoriletoamnei. Pereții erau imbracali in satin
cu dungi aurii și verzi, în perfectă armonie cu mocheta groasă șj
cu draperiile. Prin ferestrele deschise se putea vedea scânteierea
valurilor în portul Miami. Kiley îi mai arătă frigiderul bine gar-
nisit și cabinetul de toaletă particular, apoi deschise o altă ușă.
— Acesta este dormitorul dumneavoastră, zise el.
Joanna clipi din ochi, surprinsă la vederea enormului pat
dublu și a mobilierului stil aflat în încăpere. Ș i aici, lumina
pătrundea în valuri prin două ferestre largi. Un zgomot venit
dinspre ușă o făcu să întoarcă privirea.
— Este băiatul cu bagajele, o anunță Riley.
După ce bagajele au fost aduse in cameră, el îi mai recomandă
să participe la exercițiile de salvare care unnau să aibă loc peste
câteva minute.
— Vă recomand să urmați instrucțiunile afișate pe ușa cabinei
dumneavoastră. Din ele veți afla cum să ajungeți la barca de
salvare. Imediat cc veți auzi soneria, luați-vă vesta de salvare din
acest dulap și duoeți-va pe puntea superioară.
Exerciții dc salvare? Joanna nu prevăzuse acest detaliu. Ce
ghinion: risca astfel să-l întâlnească pe Scan mai devreme decât
ar fi dorit. Cu atàt mai mult cu cât se afla doar la două cabine
distanță de a ei. „N-am decât să stau închisă aici până la
sfârșitul exercițiului“, se gândi ea. Dar, imediat, găsi că această
reacție ar fi ridicolă. Vor veni cu siguranță s-o caute, și apoi, în
învălmășeala generală s-ar putea chiar să treacă neobservată.
Ceva mai liniștită, începu să-și aranjeze in dulap conținutul
valizelor, zâmbind Ia amintirea conversației pe care o avusese, cu
cinci zile în urmă, cu senatorul Hartwell. Acesta se arătase foarte
entuziasmat când ea îi adusese la cunoștință proiectul pe care-l
concepuse pentru а-l convinge pe Sean să se prezinte la alegeri.
Intr-un acces de generozitate, HartweU îi oferise această
croazieră,.
„Din fericire, n-am luat de bună oferta lui", gândi ca cu un
sdrâs pe buze. Ar fi făcut un atac de cord când ar fi primit
factura...
Ea însăși abia șl-a stăpânit im frison când a aflat cât costă.
Sigur, moștenirile generoase de la tatăl și de la bunicul său îi
permiteau să ducă o viață confortabilă, dar acest lux ostentativ o
jena. Abia dacă trecuse un sfert de oră de la plecarea stcward-
ului, când se auzi o voce răsunând prin toate megafoanele,
ordonând tuturor pasagerilor să se îndrepte spre bărcile de
salvare. Inima Jeanne! Începu să bată un pic mai repede și,
pentru câteva secunde, ezită. Apoi, abandonându-și valiza și
hainele, își luă vesta portocalie din dulap și alergă spre ușă.
Ajunsă în dreptul scărilor, se amestecă în mulțime, sigură că va
trece neobservată. Siguranța ei fu puternic zdruncinată când,
doar la vreo treizeci de metri de ea, îl văzu pe Sean. Înăbușindu-
și o exclamație, se ascunse în spatele unui pasager și, după
câteva secunde, iși aplecă cu precauție capul să vadă ce se
întâmplă.
Se neliniștise degeaba. Sean nici măcar nu remarcase prezența
ei. Îmbrăcat într-un pantalon bleumarin și cu o cămașă galben-
pai cu mâneci scurte, acesta nu avea ochi decât pentru roșcata
voluptuoasă pe care o ținea pe după umeri. Un surâs seducător îi
lumina fața. Joanna o observă mai atent pe însoțitoarea lui Sean
și oftă, plictisită. Proasta, era parcă vrăjită de el și, practic, îi
sorbea fiecare cuvânt. Cu Iritare, Joanna îl văzu pe Sean dându-
și capul pe spate și râzând în hohote. Dar, de fapt, de ce ar fi
supărată pe el? A seduce, era o a doua natură a lui Sean. Iubea
cu adevărat femeile și nu ascundea aceasta. Mai tinere, mai
puțin tinere, scunde, înalte, proaste sau geniale... toate îl
fascinau. El avea abilitatea de a o face să creadă, pe cea pe care
o întâlnea, că este unică, iar femeile îl adorau pentru asta.
Ș eful echipajului începu să facă apelul. Dar Joanna nu avea de
ce să se teamă. Sean era mult prea fascinat de noua lui cucerire.
Tot timpul cât dură exercițiul, ea nu-i pierdu din ochi oscilând
intre amuzament?i indignare. La sfârșit, când grupurile începură
să se împrăștie, Joanna.întâlni privirea lui Scan.. Cu siguranță
că el n-o remarcase dar, din principiu, ca ii zâmbi înainte do a se
amesteca în mulțime.
„Joanna? Oare visez?"
Intrigat, Scan încruntă sprâncenele. Dar ca deja dispárase în
mulțime.
— L-ai văzut cumva pe comisarul de bord?
Vecea însoțitoarei sale îl aduse la realitate. Cum naiba putuse
să-și îndrepte atenția în altă parte când se afla în compania unei
frumuseți ca Gloria?
— Aăă... nu. Dar probabil că acum nici nu știe unde îi este
capul. Dacă aș încerca mai degrabă sâ aranjez eu șeful de sală?
Croaziera abia începe, și sunt sigur că nu va fi nici un
inconvenient dacă nc va așeza la aceeași masă.
Îl așteptau momente fermecătoare in perspectivă, gândi el,
sorbind-o literalmente din ochi pe Gloria. Avea o gură cc-I putea
duce în ispita până și pe un sfânt. Și ochii ci verzi, și acest păr
roșcat... Desigur, vopsit probabil și ce dacă? Gloria era partenera
ideală pentru а-i face plăcută această croazieră. Ea îi aruncă o
privire extaziată, în timp ce se juca cu un nasture de la cămașa
lui.
— În timp ce tu te vei ocupa de acest lucru, cu mă duc să-mi
termin de desfăcut bagajele.
Lăsâr.du-și degetele cu unghii lungi și rocii să alunece pe
pieptul lui. se dădu un pas înapoi.
— Pe curând, la cină.
 Sean îi admiră mișcarea șoldurilor, eu un surâs de satisfacție.
Ce noroc avusese s-o întâlnească! În timpul următoarelor două
săptămâni de călătorie, ea îl va ajuta să nu se mai gândească la
nimic. Dar, deodată, surâsul i se crispă. Ș i Joanna? Era, oare, cu
adevărat Ia bord? Ar fi putut să jure că o văzuse. În mod curios,
se gândise cam mult la ca, după ultima lor întâlnire. Desigur,
pentru că se schimbase mult.
Nu, nu putea să fie ca. Cu mâinile înfundate în buzunare, se
îndreptă spre biroul de rezervări. „În orice caz, asemănarea era
frapantă...“
Joanna intră in sala de mese și iși dădu numele șefului de
sală, aranjându-și reCex mânecile lungi ale rochiei sale din
mătase de culoarea ambrei. Cum va reacționa Sean văzând-o?
Sigur că va fi surprins. Dar după aceea? Va fi furios? Mulțumit?
Indiferent? Joanna își încruntă sprâncenele. „Până la urmă,
poate că ar fi trebuit să procedez altfel...'*
— Bună seara, doamnă, eu sunt Henri, se prezentă șeful de
sală, cu un surâs.
Luptând contra dorinței ei ce a se întoarce să se refugieze în
cabină, Joanna își spuse, la rândul ei, numele. Era mai bine așa.
N-o să-și petreacă, totuși, următoarele două săptămâni ascunsă
in cabină! Henri îi făcu semn să îl urmeze. Observând-o pe
frumoasa roșcată așezată la masa lui Scan, nu-și putu reține un
gest de surpriză.
Sean nu ridică privirea decât atunci când Henri se opri lângă
masa mare, rotundă. Uimirea care apăru în acel moment pe fața
lui, o înveseli din nou pe Joanna. Era pentru prima oară când ea
îl vedea cu adevărat descumpănit.
—Joanna!
— Buoă seara. Sean, răspunse ea cu un surâs calculat.
El o privea de parcă nu-i venea să-și creadă ochilor.
— Deci. tu crai cea pe care am observat-o adineauri?!
— Fată îndoială.
— Vă cunoașteți? se miră tânăra femeie așezată la dreapta lui
Sean.
În următorul sfert de oră, cei așezați in jurul mesei făcură
cunoștință spunându-și numele. Printre ei se afla un celibatar
seducător, un tânâr cuplu, evident în voiaj de nuntă, și o pereche
de vreo șaizeci de ani. Cât timp durară prezentările, Sean reuși
să-și revină din această surpriză. Își regăsi acel surâs nonșalanț
și întotdeauna ușor ironic care, altădată, avea darul s-o irite pc
Joanna. Nu-și mai lua ochii de la ea. Odată cu venirea
chelnerului, atenția îi fu pe moment îndreptată în altă parte, dar
imediat după ce s-au comandat aperitivele, el o fixă din nou cu
insistență.
— Sunt, într-adevăr, surprins să te întâlnesc aici, remarcă el
în sfârșit. Săptămâna trecută parcă n-ai spus nimic despre vreo
croazieră...
— Oh, e o hotărâre pe care am luat-o în ultima clipă. Tot
vorbind despre ca, tu mi-ai făcut poftă!
— Înțeleg... Asta e singurul motiv?
— Bineînțeles.
Mary Wright, vecina ei de masă, iși puse mâna peste cea a
Joannei și se aplecă spre ea, cu un aer confidențial.
— În orice caz, mă bucur că ați întâlnit pe cineva cuncecut. Să
călătorești singură, nu este atât de ușor pentru o tânără atât de
drăguță. Și sunt sigură că și domnul Fleming este încântat.
Încântat? Părea, din contră, mai degrabă contrariat. Cât o
privește pe Gloria, își ascundea cu greu nemulțumirea.
— Foarte ciudat, reluă Mary, am impresia că vă cunosc de
undeva.
Joanna răspunse repede:
— Cred că vă înșelați. Eu sunt sigură că nu v-am mai întâlnit
niciodată.
Aruncă o privire spre Sean, întrebându-sc dacă el o va da de
gol. Dar acesta nu făcu nici o remarcă. Joanna deturnä prudent
firul conversației. Câteva minute mai târziu, o asculta pe Mary
povestind că soțul el, Charles, tocmai ieșise la pensie și copiii lor,
împreună cu nepoții, le oferiseră acest voiaj pentru a sărbători
evenimentul. Mary Wright era fermecătoare. Mai durdulie, dar cu
măsură, cu părul cărunt și cu ochii ei albaștri încă sclipitori, era
vioaie, spirituală, plăcută. Charles, pe de altă parte, reprezenta
perfect gentlemanul sudist. Nici o privire adresată soției lui nu
era lipsită de tandrețe. Instinctiv, Joanna simți multă afecțiune
pntru ei.
Chelnerul veni cu mâncărurile comandate și conversația își
reluă cursul. Gloria, divorțată, venea din Dallas unde lucra într-
un mare magazin. Tony Farrell deschisese la New York un birou
de avocatură împreuna cu câțiva colegi. Iar „tinerii căsătoriți“,
Susan și Bill, sărbătoreau de fapt cea de a șasea aniversare a
căsătoriei lor! Locuiau la Minneapolis unde Bill era agent dc
asigurări. Scan rămase foarte evaziv când fu vorba de
profesiunea sa și reuși să dea impresia că se află între două
slujbe. Ceea ce era dealtfel riguros exact, dat fiind că tocmai își
dăduse demisia. Joanna se mulțumi să spună că locuiește la
Washington și se ruga Cerului ca nimeni să nu facă vreo
apropiere de nume între ea și mama sa. Pre-
feră sà nu spună nimic despre funcția administrativă pc care o
definea pe lângă senatorul Hartwell.
La sfârșitul mesei, Gloria puse ostentativ mâna peste mâna lui
Scan.
— Mergem să dansăm? Se parc că există o orchestră
nemaipomenită la Zodiac Lounge.
— Îmi pare rău, dar poate mergem mâine, răspunse Sean. Aș
vrea să discut ceva cu Joanna.
Joanna n-ar fi putut să spună care dintre ele două era cea mai
surprinsă, ca sau Gloria. Amândouă făcură ochii mari, apoi
Gloria făcu o mutră supărată și lăsă să se înțeleagă că. probabil,
mâine nu va fi liberă. Ncluând in seamă amenințarea, Sean se
ridică și o apucă ferm de braț pc Joanna.
— Vă rog să fiți drăguți să ne scuzați, făcu el, surâzând celor
de la masă.
 Ș l fără nici o altă explicație, o conduse spre ieșire. Fără să-i
dea drumul vreo clipă, o împinse spre soara ce ducea la puntea
superioara. Joanna aruncă doar o scurtă privire spre ol. În ciuda
aparențelor. Își putea da scama cât era de furios. Apoi, el se opri
brusc.
— Acum, doresc o explicație, zise el fără vreo altă introducere.
Daisă fie valabilă, adăugă pe un ton amenințător. Ce naiba faci
tu aici?
Era pentru prima oară când Joanna îl vedea furios. Chiar și în
situațiile cele mai nefavorabile, in timpul campaniei electorale a
mamei sale, niciodată el nu renunțase la calmul său. Ea il privi
drept în ochi, făcând pe nevinovata.
— Dar ți-am mai spus! Mi-am luat și eu o vacanță.
Enervat, el întoarse capul privind spre larg. Sub lumina clară
a lunii, oceanul scânteia cu mii dc focuri. Briza călduță mângâia
obrazul Joannei și se juca o clipă printre șuvițele părului c! lung,
fără ca ea să dea atenție acestor senzații
— Joanna, noi știm amândoi dc ce m-ai urmărit până aici,
reluă el cu furie.
„A ghicit totul. Ș i o să refuze“, gândi ea descurajată. Nimic n-o
pregătise pentru șocul care urma.
— Nu-mi spune mie povești! Nu ești aici pentru că ți-ai luat
vacanță. M-ai urmărit pentru că, prostește, tu te-ai îndrăgostit dc
mine.
 CAPITOLUL III

Stupefacția Joannei fu atât de măre încât rămase pentru o

clipă cu gura căscată, apoi reuși să bolborosească:
— Cum poți să... Este lucrul cel mai...
— Te pricepi să joci teatru. Dar nu-i nevoie să fii un geniu
pentru a înțelege mica ta manevră, o întrerupse Sean brusc. Ne
vedem prima datâ după patru ani și dintr-odată, ca printr-o
minune, ne regăsim nu numai pe același vapor, dar așezați chiar
la aceeași masă 1 Curând am să observ că ocupăm și două cabi-
ne alăturate!
Dacă ar fi știut câtă dreptate avea... Joanna deveni stacojie, în
același timp însă tremurând de frig. Căuta cu disperare o scuză
care să înlăture orice suspiciune, dar în zadar.
— Ascultă, continuă Sean, eu nu vreau să te fac să suferi. Ești
fiica celui mai bun prieten al meu. Dar cu am plecat în această
croazieră să mă relaxez, nu pentru a respinge avansurile unei
îndrăgostite înfrigurate...
Năuceala Joannei fu absolută. Indrcptându-se cu toată
înălțimea ei, ii aruncă a privire glacială. Acum era rândul ei să se
înfurie.
— Te asigur că ești pe un drum greșit. Eu te consider ca un
prieten, nimic altceva. Deși acum nu prea mai sunt sigură că
vreau acest lucru. Drept cine te crezi? Câtă arogantă, câtă...
De furie, se bâ’bâi și nu-și mai termină fraza. Indignarea o făcu
să nu-și mai găsească cuvintele. Se întoarse brusc ne călcâie și o
luă la fugă.
Cu sprâncenele încruntate. Sean clătină ușor din cap. Să se fi
înșelat, oare? Era puțin probabil. Când, dîhtr-odată, ai chef să
faci o croazieră, poți alege multe direcții, mai ales cu posibilitățile
Joannci. Atunci, de ce se încăpățânase să fie împreună cu el?
Sau, poate, el se lăsase înșelat de aparențe și indignarea
Joanneî era reală? Se pripise oare cu concluziile? Încet, se
desprinse dc bastingaj și făcu câțiva pași, lăsându-și gândurile să
zboare în voie, li veniră în minte nehotărârile lui, dorințele lui,
faptul că, in curând, va trebui să ia o decizie de care va depinde
viitorul lui în următorii ani. După ce se plimbă de mai multe ori
de-a lungul punții, urcă la etajul superior. Atras de muzica ce se
auzea din Zodiac Lounge, intră. Pereții tremurau literalmente sub
asaltul decibelilor produși de orchestra in plină acțiune. Pe pista
din plexiglas cuplurile se unduiau sub lumina stroboscoapelor.
Ar fi putut găsi așa ceva în orice discotecă din orice oraș
al~Statelor Unite. Trebuise să facă această croazieră ca să se
distreze în același tel. gândi el cinic.
De departe, o văzu pe Gloria așezată la o masă, alături do Tony
Farrell și de alți câțiva.
Era cât ре-aci să se îndrepte spre ei, apoi se răzgândi. În mod
ciudat, nu mai avea chef sâ se distreze. Se întoarse din nou pe
punte și rămase un timp să contemple mișcarea calmă a
oceanului. Simți, dintr-odală, o melancolic inexplicabila.
Nemulțumirea care îl urmărea de mai multe luni încoace, ieși din
nou la iveală.
— Caraghios mod de a începe două săptămâni dc relaxare,
bombăni el, plecând.
În acest timp. Joanna măsura cabina de ja un capăt la altul,
prada unei furii de nedescris Scan să creadă că este îndrăgostită
de el! Încrezutul! Afemeiatul! Dar degeaba lăsa Joanna frâu liber
furiei sale, știa bine că bănuielile lui Scan erau fondate. Sigur, el
atrăgea femeile așa cum florile atrăgeau albinele, dar cu toate
astea nu s-ar fi putut spune că e un afemeiat. Din contră, el le
admira și le respecta, fără să se folosească vreodată de ele.
Joanna sc opri în dreptul unei ferestre și admiră reflexele lunii
în apă. Dupa câteva
respirații, se mai calmă. Orice s-ar spune, nu farmecul fizic al
lui Sean era cel ce subjuga femeile, ci mai degrabă această aură
de calm și dezinvoltură la care nu renunța niciodată. Obosită,
Joanna se lăsă să cadă pe canapea și își scoase pantofii. Ce
ironie! Acum patru ani, când era îndrăgostită nebunește de el.
Sean n-avusese nici cea mai mică bănuială. Ș i astăzi, când ea se
credea vindecată de această nebunie, ol o acuza că s-a
îndrăgostit dc cl! Când ea se lansase în această acțiune nesă-
buită, nu se gândise nici o clipă ca el ar putea-o suspecta de
asemenea frivolități. Acum, ci-m să-l mai convingă de eroarea
lui? Căci, fără îndoială, atâta timp cât el o va suspecta că vrea
să-l seducă, ea nu-și va putea atinge scopul.
Una câte una, începură să-i vină în minte problemele pe care
le avea de rezolvat. Toate condițiile cccnomiot și politice erau
reunite pentru a favoriza alegerea lui Scan. Atunci, de ce el ezita
încă să se prezinte? Joanna încercă să-și alunge toate aceste
întrebări. Dacă nu reușea să-l convingă că nu-j pasă nici un pic
de el, nu avea nici o speranță să găsească vreo soluție. Căută ce
explicație să-i dea asupra prezenței sale suspecte la bord. În
zadar, nu găsi nimic plauzibil. Descurajată, se ridică de pe
canapea și se duse în dormitor. Cât de curând, va încerca să-i
vorbească.
A doua zi dimineața, spre marca consternare a Joannei, Sean
nu apăru la inasâ. Doar Mary și Charles ii ținură companie.
Făcându-se că ascultă trăncăneala lui Mary, era'cu un ochi
mereu spre ușă. Degeaba. Pc când își termina cafeaua, apăru și
Tony Farrell. Avea ochii injectați și fața pământie. Chiar părul îi
era ciufulit pe la tâmple, ca și cum s-ar fi masat îndelung.
— Îmi pare rău că am întârziat, bolborosi el, dar Gloria și cu
mine am plecat de la Zodiac pe la ora două dimineața.
Joanna simți cum roșește de ușurare. Cel puțin Sean nu se
întâlnise cu Gloria după plecarea ci. Cu o clipă înainte, și-i
imaginase lenevind in pat, împreună... Mai exista și pe punte un
bufet. S-ar putea ca el să se fi dus acolo. Scuzându-se față de
ceilalți, se sculă de la masă și plecă.
Orbită de soare, își făcu mâna streașină la ochi și privi spre
cerul albastru. Oceanul era cu puțin mai "închis la culoare și
mici creste albe de valuri rupeau ici-cob pânza albastră. La
orizont, cerul și oceanul se împreunau și era greu să spui unde
se sfârșea unul, unde începea celălalt. Imensul vapor alb tăia
liniștit apa, ridicând panglici de spumă care se pix;lungeau în
urma lui ca voalul unei mirese. Joanna inspiră profund și își
căută ochelarii de soare in buzunarul adânc al fustei sale. La
bufet era coadă, dar Sean nu ss afla acolo. În schimb, ii văzu pe
Susan și Bill Adamson. Pe genunchii lui Susan era alezat un
copil de vreo șase luni.
— Bună dimineața, zise Joanna oprindu-se la masa lor.
Nevăzându-vă în sala de mese mă întrebam dacă și voi ați chefuit
azi-noapte.
Copilul ridică spre ca ochii lui albaștri, în timp ce Susan îi
strecura o linguriță de griș între buze. Surâzând, Joanna îi ciufuli
părul.
— Cum se numește îngerașul ăsta?
— Lori, răspunse distrată Susan. Trebuia ca mama lui Bill să
aibă grijă de el in timpul croazierei, dar cu câteva ore înainte de
plecarea noastră, a alunecat pe scară și și-a rupt un picior. A
trebuit deci, să-l luăm cu noi.
— N-aveam de ales, ori îl luam cu noi ori nu mai plecam,
continuă Bill ideea. Ș j cum era deja târziu să mai cămzbi'.ctele
înapoi, asta e...
— Să nu-ți înc’ni pui cine știe ce, noi îl adorâm, crezu de
cuviință Susan să se justifice. Dar acest voiaj trebuia să fie ca o a
doua lună de miere...
— Trebuie sâ existe o posibilitate de a găsi pe cineva să aibă
grijă dc el! Cum v-ați descurcat aseară?
— Există o baby-sitter. Dar costă atât de mult... Am făcut
economii ani de zile ca să putem (ace această călătorie.
Cheltuielile acestea suplimentare nu erau prevăzute...
— Ce păcat, zise Joanna, sincer afectată. Dacă pot sâ vă ajut
cu ceva...
— Nu, nu, o întrerupse repede Susan. Nu este nevoie. O să
găsim până la urmă o soluție.
Mai pălăvrăgiră câteva minute. Cum îl zări pe Sean, Joanna se
scuză și fugi să-l întâlnească.
— Sean! Trebuie să-ți vorbesc.
El se întoarse spre ea cu un aer obosit.
— Ei, hai, Joanna, chiar e nevoie?
Ea scutură cu putere capul, surâzând.
— Nu înțelegi? Nu mă aflu deloc pe acest vapor in speranța de
a tc cuceri. Eu...
— Tu aveai nevoie de o vacanță, nu? Să fim serioși, Joanna.
Ș tii la fel de bine ca și mine că, dacă dintr-odată ți s-a făcut poftă
de o croazieră in Caraïbe, îți era de ajuns să ridici telefonul și să
apelezi la unul din numeroșii tăi prieteni, al cărui bogat tată
posedă un iaht!
— Dar...
— Nu am timp de pierdut, Joanna. Lasă-mă te rog în pace,
vrei?
— Sean, dacă m-aj asculta, fie și numai treizeci de secunde...
Apariția neașteptată a Gloriei o împiedică să spună niai mult.
— Ah, iată-te! strigă aceasta văzându-l pe Sean. Se pare că,
peste câteva minute, se va instala lângă piscină o orchestră și
vom putea lua lecții de dans exotic. Vii și tu cu mine?
Cu un surâs persuasiv, ea se sprijini de el, apăsându-i cu un
sân brațul Sean nu ezita nici un pic.
— Desigur! zise el zâmbind. Te urmez, fată frumoasă. Oricum,
Joanna și cu mine nu prea mai avem ce să ne spunem.
Descurajată, Joanna îi privi îndepărtându-se braț la braț. Apoi,
dintr-odată simți ca o înțepătură în inimă. Îngrozită, simți cum
lacrimile îi ardeau pleoapele. Întorcându-se brusc, se apropie de
bastingaj și dădu impresia că admiră oceanul. Forțându-se să
respire profund. reuși să-și calmeze un pic tremur ui bărbiei. De
ce naiba se simțea atât de neajutorată? Cu ochii fixați spre
orizont, mai suportă câteva clipe incă durerea căre-i crispase ga-
lul. Briza se juca prin părul ei ca mătasea și îi lipea fusta de
picioare.
Curând, l-enunță să mai lupte cu sentimentul care o
cuprinsese. Era inutil să nu recunoască: atitudinea lui Sean o
nemulțumise profund. Dar, mai mult decât refuzul lui dc а-i
vorbi, mai mult decât ușurarea ce și-o manifestase la sosirea Gioì
iei. mai mult decât toate acestea o răniseră aluziile lui la
obiceiurile ei de fată bogată. Nu că acestea nu ar fi fost
adevărate: într-o vreme n-ar fi putut spune că nu avea dreptate.
Verile petrecute în sudul Franței, vacanțele din Grecia împreună
cu prietena sa Irena, croazierele pe Mediterai», iernile la schi și
numeroasele voiaje în Europa. iată ce îi umpluse altădată viața.
Tatăl său o răsfățase peste măsură. Obișnuită să-i fie îndeplinite
și cele mai mici capricii, ea nu se gândise decât târziu la grijile,
nevoile, dorințele celorlalți.
Această reîntoarcere asupra ei însăși o îngrozi pe Joanna.
Egoismul ei fusese cât pe-aci să distrugă fericirea mamei sale.
Pentru a accepta în sfârșit să privească adevărul în față, câte
deziluzii și câte șocuri nu a trebuit să suporte! La evocarea
acestor amintiri dureroase, clătină din cap cu oarecare
neîncredere. Toate i se păreau atât de departe...
Sean, bineînțeles, avea toate motivele s-o acuze astfel. Cum ar
fi putut el să ghicească schimbarea ce se produsese cu ca?
Faptul că întorsese definitiv spatele acelei vieți trândave și
superficiale pentru a se implica în acțiunile senatorului Hartwell?
Va trebui totuși ca el să afle despre acest lucru, părerea lui era
importantă pentru ea. Dacă ar putea măcar să-i vorbească, să-l
convingă să accepte propunerea lui Newcomb și să-l lanseze apoi
în campanie, s-ar lămuri el singur că ca nu mai este acea fetiță
răsfățată.
Ii atraseră atenția bătăile puternice ale lam-tam-urilor. Se
îndreptă intr-acolo. Erau foarte numeroși cei ce se adunaseră în
și în jurul piscinei pentru a asista la dansurile executate de o
indigenă din insule. Râsetele și glumele se auzeau din toate
părțile, în timp ce unii încercau s-o imite. În loc sà se alăture
grupului, Joanna gasi o cabină in care își lăsă rochia și
sandalele. În timp ce ieșea, surprinse privirea lui Sean fixată
asupra ei. O tulbură nu atât surpriza lui evidentă, cât felul in
care el zăbovea cu privirea pc fiecare detaliu al anatomiei ei. Se
simți străbătută inexplicabil de un frison când ii simți ochii
privindu-i cu insistență sânii, puși în valoare de țesătura elastică
a costumului de baie, apoi alunecând încet spre talia ei suplă, pc
rotunjimea șoldurilor, pe superbele ei picioare. Prcfăcându-sc
indiferentă, se instala pe un șezlong, fără să remarce
numeroasele privii'} pe сате grația ei naturală le atrăgea.
În următoarea jumătate de oră, se prefăcu că ațipise. Dar,
printre pleoapele întredeschise, nu-l scăpa pe Scan cjin ochi Avea
intenția sâ-i vorbească imediat ce se va fi sfârșit lecția de dans.
Dar el i-о luă înainte. În clipa in care ea vru să se ridice, el se
aplecă spre ea.
— Joanna, te previn, va trebui să încetezi cu manevrele tale.
Altfel, s-ar putea să încasezi o mamă do bătaie cum n-ai
pomenit!
Fără să-i aștepte răspunsul, se ridică, o prinse pe Gloria de
talie și se îndepărtă.
Indignarea și furia o sufocau pe Joanna. AuziO mamă de
bătaie 1 Făcu ochii nuci și o mutră bosumflată. Dacă Sean își
imagina că se poate debarasa de ea, ei bine, se înșela ’
Află insă repede, pe propria-i piele, că dacă el a hotărât să o
evite, reușea foarte bine acest lucru. După ce timp de două ore îl
căută zadarnic, îl găsi în sfârșit pe terenul de tenis. Când o văzu,
îi întoarse spatele și întrerupse partida. La prânz, imediat cc ca
se așeză la masa, el se scuză față de ceilalți și dispăru. Mai
târziu, ia cazino, sc fofilă cu aceeași abilitate și dispăru iar. Până
seara, ca nu reușise încă să stea de vorbă cu el în disparare de
cauză, ea 11 urmări in timp ce cl o conducea pe Gloria spre
cabină. Slavă Domnului, după un sărut pătimaș, se despărțiră.
Sean urcă scara fluierând. Joanna îl aștepta, bine ascunsă într-
un. mic culoar lateral Luând-o pc o scurtătură, ea se grăbi să
ajungă la cabina ci lăsând, după ce intra, ușa întredeschisă.
Când Sean ajunse in dreptul ei, Joanna deschise larg ușa și îi
bară trecerea.
— Sean, trebuie să-ți vorbesc. Este foarte important.
— Oh. nu! Iarăși tu! strigă el pe un ton furios.
Apucând-o de braț, o împinse înăuntru și închise ușa cu o
lovitură de călcâi.
— Am fost răbdător, Joanna. Dar tu, în continuare, nu vrei să
înțelegi! Dc fapt, mă așteptam Ia așa ceva! Ce altceva aș fi putut
spera din partea unui copil răsfățat?
— Nu mai sunt un copil răsfățat!
Ridicând din umeri, el arăta cu bărbia spre cabina luxoasă.
— Nu puteai să-ți rezervi o cabină mai simplă, ea orice
muritor? Nu, trebuia să fie cât se poate de luxos, pentru
prințesă! La vârsta ta, tu încă îți închipui că în viață este de
ajuns să vrei pentru ca să și ai. Ar fi timpul ca, în sfârșit, cineva
să te învețe că lucrurite nu stau chiar așa.
Prea furioasă pentru a putea vorbi, Joanna trebui să îndure
mustrările lui Sean până la capăt.
— În primul rând, eu sunt prea bătrân pentru tine. În al doilea
rând, tu ești fiica celor mai buni prieteni ai mei și te asigur că n-
am de gând să stric totul cu copilării do genul ăsta! Totuși, tu nu
ești lipsită, în felul tău, do farmec, adăugă el dintr-odată mai
îmblânzit. Dar nu suntem făciiți unul pentru altul, draga mea.
Va trebui să te împaci cu această idee și să încetezi să joci acest
joc periculos cu mine.
Joanna reuși doar să scoală un sunet răgușit in momentul in
care el își strecură un braț în jurul taliei ei, atrăgând-o spre el.
— Ș i, cum în mintea ta nu trebuie să mai existe nici o
îndoială...
Tăcu pentru а-i putea cuprinde buzele într-un sărut. Nu exista
însă în acest sărut nici tandrețe, nici pasiune, doar o voință
puternică de a seduce, cutezătoare și irezistibilă. Mâna
lui alunecă spre coapsele ei, apăsând-o fără ezitare spre el.
Joanna gemu ușor» ceea ce îl aprihse și mai tare pe Sean. Inima
ci bătea să-i spargă pieptul. Undeva, in adâncul sufletului ei. știa
că ar fi putut să-i reziste, să-și manifeste violent indignarea. Dar
parcă i se topise și cea mai mică urmă de voință, era ca o păpușă
de cârpă în mâinile lui. Cu ani în urmă, visase de multe ori
această clipă. Dar visul se pierduse în neant. Ceea ce i se întâm-
pla acum era chiar real și o făcea să fie lipsită de putere, de
voință.
Scan cunoștea bine femeile și nu ignora nici una din
slăbiciunile lor. Atingerea degetelor lui o înnebunea pe Joanna.
Când el o atrase și mai aproape și când imprimă o mișcare su-
gestivă coapselor sale, ea gemu încetișor și își înlănțui brațele în
jurul gâtului lui. De bunăvoie, degetele ei se strecurară prin
părul lui des, iar.șuvițele de abanos ii mângâiau pielea ca o
mătase caldă.
Agățată de el, simțea dorința urcând în ea, ca și cum mii de
mici flăcări se împrăștiau în tot corpul ci. Pierdu orice noțiune a
timpului sau locului în care se afla. Nimic nu mai conta decât
prezența lui Scan.
Ș i apoi, deodată, vraja se rupse. În clipa in care buzele lor se
separau, Joanna simți că o cuprinde frigul. Imperceptibil, începu
să tremure. Prinzând-o de umeri, Sean o îndepărtă de el. Când
ea deschise ochii, constată că cl o privea înlr-un mod ciudat, cu
pleoapele întredeschise și cu ochii sclipitori. Apoi, brusc, îi dădu
drumul fără un cuvânt și ieși din cabină.
 CAPITOLUL IV

Joanna rămase mult timp cu ochii fixați pe ușa închisă. Apoi,

încetișor, ridică mâna și Iși apăsă degetele trenuuânde pe
buze...Dumnezeule, etan am pulul fi atât de proastă..."’ Scan
avusese dreptate încă de la început. Ea ere îndrăgostită de el.
Fusese întotdeauna! Acest sărut arzător era proba zdrobitoare.
Ca un automat, se îndreptă spre dormitor și se prăbuși pe pat.
Acești ultimi ani fuseseră plin: de învățăminte pentru ea. Iși
cunoștea acum mai bine puterile și slăbiciunile. Dar i se mai
întâmpla să-și facă iluzii asupra ei Însăși, ca astăzi cu Sean. Își
găsise toate alibiurile posibile înainte de a se lansa în această
acțiune, uitând că, de fapt, ea nu avusese decât un singur
obiectiv: să-l seducă pe Scan. Strângandu-și buzele, oftă din tot
sufletul. Nu înșelase pe nimeni, se înșelase doar pe sine...
Cu pumnii strânși, privea fix plafonul. În ochii Iui Sean ea nu
era decât un copil răsfățat care sc preocupa foarte puțin dc
semenii lui. El nu greșea prea mult. Pentru că ea încerco, eu
curaj, să-și modifice personalitate;, după ce fusese cât ре-aci să
provoace ruptura dintre mama sa și Matt. Din când în când, mai
ceda vechilor ei capricii, dar încă nu-și pierduse speranța să se
schimbe definitiv... cu timpul. Amintindu-și pasiunea care o
cuprinsese în brațele lui Sean, își stăpâni cu greu un frison.
Simțise această emoție până în adâncul sufletului ei, și
tulburarea mai dăinuia încă.
Scutura energic capul. Sean nu era un bărbat cu care să te
căsătorești. În cel mai bun caz. ar fi avut o legătură scurtă și
pasionată care s-ar fi încheiat, oricum, in lacrimi.
Slavă Domnului, Joanna nu era femeia care să-și plângă de
milă prea mult timp. Când se întâmpla să greșească, ea
recunoștea, uneori se înfuria, apoi uita, gândindu-se doar cum
sa se corecteze. Cu un'aer hotărât, se ridică din pat. se răsuci să-
și poată desface fermoarul. În acest moment mai conta un singur
lucru: să termine călătoria cu demnitate.
 — Bună ziua, domnule Fleming. Sc pare că sunteji singurul
care nu ia masa afară, în dimineața asta, observă chelnerul
punându-i cafeaua in ceașcă.
Scan zâmbi.
— Încă nu sunt pregătit să înfrunt soarele și marea...
Un val de aburi parfumați ii gâdilă nările. Sorbi cu voluptate
din cafeaua aromată. În realitate, preferase sala de mese în locul
bufetului. de teamă să n-o întâlnească pe Gloria. După această
noapte agitată, nu se simțea in stare să-i suporte trăncăneala.
Joanna... De ce naiba nu reușea să și-o alunge din minte? Se
mișcă, negăsindu-și locul pe scaun, sorbi încă o dată din cafeaua
fierbinte. Ce se întâmplase? Cel puțin jumătate din noapte
rămăsese cu ochii deschiși, fixând plafonul, urmărit de această
întrebare obsedantă. Nu găsise răspunsul Cu acel sărut, cl
dorise să-i dea Joannci o lecție. Ce greșeală! Din clipa în care
buzele lor se atinseseră, el pierduse controlul situației pentru a
trăi, apoi, o explozie de senzualitate pură. Unde mal găsise
puterea să-i pună capăt?
„Dumnezeule, Fleming, revino-ți! Joanna nu este decât un
copil!“
Dar imperativul acesta.iu avu nici un efect asupra lui. Când o
strânsese în brațe, ar fi putut să jure că era făcută doar pentru
el.
Cunoscuse multe femei, dar niciodată nu o dorise pe vreuna
cu atâta pasiune. Asta îl înspăimânta.
Chelnerul ii umplu încă o dată ceașca. În aceeași clipă, Joanna
se așeză in fața lui. La vederea ei se simți cuprins de furie, de
remușcări, precum și de o emoție pe care nu-și dădu silința s-o
definească. Ochii ei căprui erau limpezi, privirea directă și nici
un cearcăn dizgrațios nu-l marca fața. Îmbrăcată într-o rochie de
plajă galbenă care ii lăsa umerii dezgoliți, cu părul lung,
strălucitor, părea, dir. contră, proaspătă și odihnită.
— Bună dimineața, Scan, zise ea.
El nu-l răspunse. Apariția chelnerului care venise să-i
servească Joannei cafeaua, făcu să se împrăștie stânjeneala.
După ce ca își comandă micul dejun și rămaseră din nou singuri,
își puse mâinile pe masă și își cufundă privirea în cehii lui.
— Înainte să tc înfurii, dă-mi voie să-mi cer scuze.
Surpriza il iasă pe Sean cu gura căscată.
— Îmi dau scama acum că n-ar fi trebuit să te urmăresc până
ai&i. Dar îți promit că mă vei vedea cât mai puțin posibil.
Ea părea îngrozitor de stânjenită, dar in același timp,
însuflețită de o hotărâre definitivă. Ei nu putu să se împiedice să-
i admire curajul și sângele rece care i-au trebuit pentru a-și cerc
aceste scuze.
— De acord, răspunse el. sceptic totuși.
— Îmi este greu să găsesc altă soluție. Nu pot, totuși, să mă
arunc în apă.
Admirația lui Scan crescu și mai mult.
— N-ai putea lotuși să cobori la SaintThomas și să tc întorci cu
avionul? sugeră el, pândindu-i reacția.
Propunerea lui o răni pe Joanna, dar nu lăsă să se vadă acest
lucru.
— Nu, sincer vorbind. Tc asigur că nu mai trebuie să-ți fie
teamă de nimic.
Toată mândria ei se putea citi în felul in care își ridicase
bărbia, dar, cu toate eforturile ei, păru dintr-odată foarte
vulnerabilă După un timp, Scan își trecu mâna prin păr. apoi
începu să-și maseze ceafa.
— Ascultă, Joanna, începu el cu sprâncenele încruntate. În
legătură cu aseară...
Apariția soților Wright și a lui Tony Farrell it împiedică să
continue. Joanna își ascunse cu greu ușurarea.
— Bună dimineața!
Foarte contrariat, Sean îl văzu pe Tony așezându-se alături de
Joanna și privindu-i cu coada ochiului, fără rușine, umerii.
— Păreți în plină formă în dimineața asta
— Și dumneavoastră, răspunse ea.
 — V-am căutat, ieri. Speram să petrecem împreună câteva
clipe plăcute, să ne cunoaștem mai bine. Până la cină n-am
reușit să vă găsesc iar, după aceca, ați dispăru: din nou.
— Nici nu vă puteți imagina ce zi încărcată a avut ieri Joanna,
insinua Sean.
Ea îl fulgeră cu privirea, teribil de contrariată. Nu-i ceruse ea,
chiar acum, scuze? Alunci, de cc această ironie care o rănea?
Prefăcându-se indiferentă, se întoarse spre Tony și iși puse mâna
pe brațul lui.
— Astăzi însă sunt liberă ca aerul. Dacă vreți, putem să facem
o partidă de tenis, sau să înotăm un pic, după micul dejun.
— Excelentă idee.
Sean, cu sprâncenele încruntate, nu-i scăpa din ochi, când își
făcu apariția Gloria.
— Bună dimineața tuturor, zise ea instalându-se alături de el.
De ce n-ați ieșit să mâncați afară? E un timp minunat!
Scuturându-și șer/etul înainte de a și-l pune pe genunchi, se
întoarse, cu o mutră bosumflată, spre Sean.
— S-ar zice că mă eviți, în dimineața asta...
El își coborî privirea pe unghiile roșii care îi mângâiau brațul,
apoi ridică ochii spre Gloria. Ea nici măcar nu încercă să-și
ascundă invitația din privire. „Lasă-te sedus... Te afli aici ca să te
relaxezi, nu?" Acoperindu-i mâna cu mâna sa, se aplecă cu un
gest intim spre ea. Zâmbea devastator.
— Nu-i adevărat, te asigur. De ce te-aș evita?
Gloriei nu-i trebui maj mult pentru a-și regăsi buna dispoziție.
Până la sfârșitul mesei, amândoi schimbară numai replici
echivoce. Dar, cu toată bunăvoința din lume, Sean nu reușea să
le ia în serios. De fiecare dată când întorcea capul spre Joanna,
aceasta privea în altă parte, sau vorbea cu Mary sau Tony. Alai
ales cu Tony... Ș i, când din întâmplare privirile li se întâlneau, ea
întorcea ochii in altă parte, cu indiferenții, li auzi râsul și o văzu
strâmbând din nas, amuzată, la o remarcă a lui Tony. N-o să se
îndrăgostească, totuși, de acest fanfaron! gândi el, ieșindu-și din
fire.
Conștient de întorsătura neobișnuită pe care o luau gândurile
lui, Sean se agită brusc pe scaun. „Doamne, Fleming! Încercă el
să se calmeze. De ce te îngrijorezi? Doar nu ești îngerul ei păzitor.
Ș i, dealtfel, ar trebui să te bucuri că scapi dc ca!“
— Gaia? Întrebă Tony în aceeași clipă.
Joanna sorbi ultimele înghițituri din cafeaua ei.
— Gata. Vă rugăm să ne scuzați... adăugă ea.
Absolut furios, Sean îi urmări cu privirea până ce ieșiră din
sala de mese. Gloria trebui să-l bată ușor pe braț pentru а-i
aminti de existența ei. Inăbușindu-și o mișcare dc iritare, acesta
făcu eforturi pentru a putea să-i surâdă.
— Eu personal cred că au avut o idee excelentă, murmură ea.
Dacă nc-am duce și noi să facem o baie?
Tânăra femeie era, cu adevărat, foarte frumoasă și Sean se
miră că nu încerca în fața ei nici cea mai mică emoție. Total
nemulțumit de sine, ii adresă unul din acele surâsuri cărora doar
el le cunoștea secretul.
— Bunii idee...
Prosopul de plajă, crema, ochelarii dc soare, cartea. Joanna
puse și cheile cabinei în sacul său de pânză și trânti ușa în urma
ci. Pe puntea superioară era cât ре-aci să se lovească de Bill și
Susan.
— Bună dimineața!
Ridicând-o mai bine pe Lori în brațe, Susan privi cu admirație
rochia albă de plajă a Joannei. Abia dacă-i acoperea partea supe-
rioară a coapselor...
— Vă duce[i la piscină? Ș i noi.
— Ei da, adăugă Bill. Cel puțin, la piscină o putem lua și pe
Lori cu noi. Înoată încă de când avea cinci luni, zlșe el cu
mândrie.
— Adevărat? exclamă Joanna. Aș vrea să văd și eu asta.
Mergem împreună?
— Cu plăcere. Tony nu este cu dumneata?
 — Nu. Până la urmă a preferat să participe la un turneu dc
badminton, răspunse Joanna, amuzată dc curiozitatea lui
Susan. Ne întâlnim mai târziu.
Cum ajunseră in preajma piscinei, Lori începu să scoată niște
mici țipete de bucurie, intinzându-și mânuțele către apă. Uimită
de reacțiile copilului, Joanna nu-l remarcă pc Sean decât după
câteva minute. Văzându-l. Încremeni. Gloria era intimă pe burtă,
’.¡pită de el, cu brațele sub frunte, în timp ce cl îi ungea metodic
frumosul spate bronzat, cu ulei de plajă. Dacă se lua după
expresia de pe fața lui, era evident că-i făcea plăcere. Văzându-i
degetele lungi plimbându-se pe pielea aurie a Gloriei, Joanna avu
impresia că un pumnal ii străpunge inima. Pentru o clipă, avu
intenția să plece. Dar mândria o reținu
Când Sean ii întâlni privirea, câteva secunde mai târziu, nu
numai că surâsul său satisfăcut dispăru, dar mâinile i se
imobilizară?e pielea catifelată a Gloriei. Foarte scurt. Joanna il
măsură din cap până-n picioare. Apoi, ca și cum ar fi uitat de
existența lui. Întoarse capul și începu să cotrobăie prin sacul de
plajă. Cu maxilarele crispate, cu impresia bruscă de a fi un actor
într-o comedie proastă. Sean termină în grabă ceea ce începuse,
apoi se întinse și cl pe burtă. Din această poziție, cu ochii
întredeschiși și furios pe sine, începu să admire cu plăcere
silueta ireproșabilă a Joannei.
În următoarea jumătate de oră, nu pierdu nici unul din
gesturile ei. Se gândea chiar să se ducă până la ca, când Tony iși
făcu apariția.
— Vrei să intrăm in apă? Îl întrebă Joanna.
— Astăzi, nu. Deja m-а cam ars soarele. Mai degrabă hai să
bem ceva la umbră, sub umbrelă.
Cu un surâs, Joanna se întoarse spre Susan și Bill.
— Hai și voi, ne invită Tony!
Furios de întorsătura pe care părea s-o ia ziua de azi, Sean
hotărî să se răcorească puțin și se aruncă, cu capul înainte, în
piscină, înotă trei bazine, apoi ieși la suprafața apei. Curând,
Gloria veni lângă el și își încolăci brațele în jurul gâtului lui,
lipindu-se de el.
— Pisoiule! strigă ca veselă. După această cursă ai dreptul la
un premiu.
O clipă el fu gata să cedeze tentației de a o săruta. Dar, o
privire aruncată spre masa Joannei, îl readuse la realitate și,
ușor, desfăcu brațele Gloriei de după gâtul său.
— Vrei să te mai stăpânești doar puțin, răutate mica?... zise el
cu un zâmbet, menit să mai îndulcească refuzul lui.
Cu o mângâiere pe spate, o îndepărtă pe Gloria de el, neluând
în seamă mutra ci necăjită.
— Hai să ne întreccm, zise el. Pariez că vel ajunge după mine
la celălalt capăt al bazinului.
— O să vedem noi asta 1 răspunse ea, uitându-și supărarea.
Sean o lăsa să ia avans și dădu din cap neîncrezător. Va
încerca s-o seducă, oare, într-o zi? Începea să se cam îndoiască
de asta acum...
BALERiNA ÎNDRĂGOSTITA Sandra Clark (Ed. ALCRIS colecția
„ROMANTIC" nr. 93)
Francesca, o tânără dansatoare, se ocupó do recuperarea
prîntr-o terapie originala a mamei lordului Manning, care este
împotriva acestui trotament. O colatorio în misterioasa Asta va
rezolva problema... Ce se va întâmple cu pasiunea Francesco!
pentru Tristan care o tratează cu răceală? Oare cariera artistică
ii va fi suficientă?
 CAPITOLUL V

Joanna pătrunse surâzând în sala dc gimnastică, îmbrăcată

într-un costum roz și colanti do culoarea lavandei. Ochii îi
sclipeau dc bucurie la ideen de a face puțin exercițiu fizic.
Vázánd-o, de cealaltă parte a sălii, pe tânăra caro conducea
exercițiile de aerobică în timpul croazierei, grăbi pasul dar... Îl
încetini imediat. Pentru a ajunge unde voia trebuia să treacă prin
fața lui Sean, întins pe jos, manevrând niște haltere. Nehotărâtă,
își mușcă buzele. Trebuia să-și continue drumul sau să plece din
sală? După câteva secunde de reflecție, hotărî că e mai înțelept
să se facă nevăzută. Dar, în clipa când tocmai se întorcea să
plece, el se ridică și privirile li se întâlniră Din doi pași el fu lângă
ca.
— Ce cauți aici, Joanna? Întrebă el pc un ton agresiv.
tn același timp intimidată de furia lui, dar și subjugată dc
splendoarea pielii lui arămii, ea rămase mai întâi cu gura
căscată. Nefiind încălțată, de abia dacă ii ajungea până la bărbie.
Pârul bogat care ii acoperea pieptul exercita asupra ei o
adevărata fascinație. Căldura pe care o degaja corpul lui ajungea
până la ca în același timp cu un miros tulburător de sudoare
amestecată cu after-shave. Ca hipnotizată, ea urmări prelingerea
unei picături de sudoare până aproape de buricul lui. Când
elasticul de la șort o absorbi, Joanna își înghiți cu dificultate
saliva.
— Eu...
— Încep să mă cam satur, îi tăie el vorba. Oriunde mă duc, mă
lovesc de tine. Așa înțelegi tu să mă lași în pace?!
Furia făcu sâ-i dispară confuzia ce o cuprinsese pe Joanna.
— Mă acuzi că te-aș urmări în mod intenționat?
— Tot ce pot să-ți spun este că nu pot să fac un pas fără să te
întâlnesc!
Atâta dispreț cât răzbatea din tonul lui o făcu pe Joanna să
nu-și mai peata stăpâni furia. Cu pumnii strânși pe coapse, își
fixă privirea în ochii lui.
— Ia ascultă! Ț i-am promis că le voi lăsa in pace, nu că mă voi
încuia în cabina mea până la sfârșitul croazierei! Am și eu
dreptul, ia fel ca tine, să profit de activitățile care ne sunt
propuse! Ș i, imaginează-ți că am venit să fac niște gimnastică
aerobică în această sală! Acum, te rog să mă scuzi...
Ca pentru a întări spusele ei, difuzoarele începură să reverse
în sală un rock asurzitor, iar profesorul de aerobică se întoarse
spre etevele sale care erau întinse pc niște saltele.
— Începem, zise el cu vioiciune. Mai întâi, mișcați puțin
genunchii. Ș i unu! Ș i doi I Ș i trei! Ș i patru!
Joanna iși puse repede jambierele, grăbită să le ajungă din
urmă pe celelalte. Când fu în sfârșit gata, găsi un loc în primul
rând șl se lansă în exerciții cu o energic dublată de furie.
— Acum, in picioare! Depărtați picioarele, mâinile pc coapse,
aplecați-vă pe o parte! Mai jos! Mai jos! Curaj, doamnelor!
Deja Joanna gâfâia. Cu coada ochiului îl observă pe Sean.
Acesta nu se mișcase din loc. Din nou, galvanizată parcă dc
furie, continuă cu și mai mare energie exercițiul. „Drept cine se
crede?“ gândi ea, enervată la cuhne. Îndreptându-și semeață
spatele, își întinse brațele deasupra capului mișcându-și umerii
în ritmul muzicii. N-o să se închidă de acum in fundul cabinei ei
pentru a nu-l deranja pe domnul! Ce aroganță nesuferită!
— Hai, doamnelor! Puțină energie! Așa! Întindeți bine brațele!
Mai sus! Așa!
Ș i muzica făcea să vibreze pereții, sălbatică și îndrăcită. Corpul
Joannei se mișca și se unduia, pătruns parcă prin toți porii de
acest ritm primitiv. Obrajii îi străluceau, pârul îl zbura în jurul
capului. Sudoarea începu să i se prelingă pe mâini, pe față,
întunecând icicolo rozul viu al costumului de gimnastică. Sânii
ci, mândri și rotunzi, urmau ritmul nebunesc al mișcărilor sale.
„Dumnezeule 1 gândi Scan privind-o subjugat. Cine ar fi
crezut că un costum de aerobică și niște colanțj pot fi atât dc
sexy!“ Niciodată vreun dans nu-l tulburase atât.
 — Mai repede, doamnelor 1 Mișcați-vă! striga profesorul.
Acum, ap.ecați-vă și atingeți solul! Aplecat! Mai mult! Mai mult!
Cu gambale depărtate și întinse, Joanna se aplecă și își puse
palmele pc pocea. Sean își trecu mâna prin păr, din cc în ce mai
tulburat. „Pentru numele lui Dumnezeu, Fleming, nu mai
rămâne aici!" se mustră el. Dar picioarele parcă prinseseră
rădăcini in acel loc Pulsul parcă îi batea în ritmul mișcărilor gra-
țioase ale Joannei. Și cu fiecare secundă, furia îi creștea
proporțional cu excitația. Dintr-odată. Își dădu seama do ciudatul
lui comportament de două zile încoace și se simți îngrozitor de
vinovat.
Niciodată înainte nu se purtase cu atâta brutalitate și dispreț
cu vreo femeie. El nu-i lăsase Joannei nici un pic de răgaz, găsea
ceva dc spus Ia fiecare dîn acțiunile ei. Bineînțeles, era convins
că acționează spre binele ei și Iși spunea ca trebuie uneori să fii
mai dur pentru а-i ajuta pe cei la care ții. Dar își dădea scama
acum că toate motivele lui nu erau decât niște pretexte excelente
pentru a se proteja cl însuși.
Dacă, cu două săptămâni in lirmâ, cineva i-ar ii spus ca va
prefera suplețea aristocratică a Joannei senzualității exuberante
a Gloriei, ar fi râs, n-ar fi crezut o vorbă. Dar îi era de ajuns s-o
privească pe Joanna luișeându-se în ritmul muzicii, pentru a fi
convins de contrariu. Era toată făcută din curbe subtile și linii
elegante. Prin comparație, silueta voluptuoasă a Gloriei nu-i
inspira acum decât dezgust.
— Hai! Ridicațl-vă acum! Și aruncați, unul după altul,
picioarele în sus! Așa! Ș ase ’ Șapte! Opt! Perfect, doamnelor I
Perfect!
Fără să scadă nici un pic ritmul, Joanna imprimă o mișcare de
rotație șoldurilor sale și capului. Cu maxilarele crispate, cu
respirația sacadată, Sean se întoarse brusc și ieși din sală. Ea îl
urmări cu privirea. Să se ducă sănătos! gândi ea supărată,
conștientă că iși folosea furia ca pe un scut. Pentru că antipatia
ce l-o arătase Sean o rănea. Simți un nod in gât și înghiți cu greu
pentru s-și alunga emoția. Degeaba.
O oră mai târziu, sprijinită de balustradă. Joanna privea spre
insula de care se apropiau. Culoare și cairn, aceste două cuvinte
rezumau atmosfera liniștită a portului Saint-Thomas. Insula
apărea grațioasă din apa de safir, îndreptându-și spre cer
vârfurile munților acoperite aproape în întregime de vegetația tro-
picală. De la această distanță, Joanna încă nu putea să le vadă
prea bine, dar dat fiind că mai fusese pe aici, știa că pe pantele
lor înverzite creșteau din belșug florile cele mai rare și cele mai
parfumate. Drept în față, orășelul cobora de-a lungul colinelor
până în port. Casele cu acoperișuri roșii sclipeau în soare. În
timp ce vaporul se apropia de mal, Joanna se aplecă peste
basftngaj pentru а-i observa pe cei care, de pe mal, prindeau
partimele aruncate de pe vapor de către marinari.
Pe vremuri, bunicul ci avusese o vilă în Saint-John. Din când
în când, venea împreună cu mama ei, să petreacă wcekend-ul,
dar întotdeauna cu avionul. Era deri pentru prima oară când
ajungea pe insulă cu vaporul. În timp ce personalul instala
pasarela, Магу și Charles veniră lângă ea, în apropierea
bastingajului.
— Ce frumos este, nu-i așa? strigă Marx cu entuziasm. Sunt
într-adevăr nerăbdătoare să pun piciorul pe pământ.
— Cred și eu; se pare că sunt o mulțime de magazine cu
prețuri convenabile! o ironiză Charles. Simt că va trebui să n-o
las nici o clipă singură, pentru a fi sigur că nu-mi,,economisește“
prea mulți bani.
Mary îl fulgeră cu privirea. Înainte de a se întoarce spre
Joanna.
— Dacii vrei să cobori și dumneata, vino să tc plimbi împreuna
cu noi...
Cu o oră mai devreme, ar fi refuzai politicos invitația.
Cunoscând deja bine insula, l-ar fi scutit pe Sean de neplăcerea
de a o întâlni. Dar acum, nu mal avea nici un motiv să-l me-
najeze.
 — Cu plăcere, răspunse ea.
Pe mal, taxiurile își așteptau clienții. Se alătură și Tony
grupului lor și angajară un taxi. Șoferul, Hugo, era un tânăr de
vreo douăzeci de ani, foarte volubil. După ce porniră, acesta
începu să Ic vorbească despre istoria insulei, despre folclorul ei și
despre toate bârfele ce se vehiculau în acel moment pe insulă.
Prima lor oprire fu la castelul lui Barbă-Albastră.
—Astăzi aici este un hotel, le explică Hugo, conducându-și
micul grup până la o terasă aflaîă ]a baza unui turn de piatră.
Aici își aducea celebrul pirat soțiile. Nimeni nu știe cu adevărat
câte o fi avut. Dar se spune că le-a asasinat pe toate. În mod
paradoxal, astăzi majoritatea clienților o constituie cuplurile de
tineri căsătoriți.
Joanna ridică privirea spre vârfurile turnurilor. Iedera le
învăluise până aproape de jumătate. Mal sus, se puteau vedea
odihnindu-sc la soare niște șopârle imense. Locul era intr-adevăr
vechi și neobișnuit, dar de aici și până la a veni în voiaj de
nuntă... Ea își stăpâni cu greu un frison. Venerabilele ziduri,
dintre care unele datau de mai bine de Irei secole, dominau cu
măreție portul. Joanna își trecu mâna peste metalul rece al
anticului tun încastrat in zid și contempla unduirile albastre ale
oceanului. Azi, își imagină cu ușurință tumultul cc trebuie sa fì
domnit aici în vremurile când pirații iși disputau supremația
locului.
— Mi se pare că-I văd pe Scan aco’.o. zise deodată Charles.
Joanna se întoarse încet și îl observă, intr-adevăr, in mijlocul
mulțimii de turiști care invada terasa. Se îndreptau spre ieșire.
Cu un aer de proprietară, Gloria îl ținea de braț. În clipa când
erau gata sa dispară, el se întoarse brusc și întâlni ochii Joannci.
Aceasta, ridicându-și imperceptibil bărbia, ii susținu privirea. O
secundă mai târziu, dispărură în umbra unui arc de piatră.
Joanna se răsuei spre oceanul cu reflexe dc safir, oscilând între
un sentiment de triumf și o imensă suferință.
După ce vizitară castelul, Hugo H conduse spre „Lăcașul lui
Drake'*, un alt punct turistic. Când Joanna și prietenii ei
coborau din taxi pentru a admira de aici minunata vedere spre
Magen’s Bay, Sean șl Gloria tocmai urcau în taxiul lor. Aceeași
coincidență și la Coral World: de la piciorul scării circulare care
ducea spre o bază de observație submarină, ca îi văzu in mijlocul
sălii.
Apropiindu-se ostentativ de Tony, Joanna parcurse tot traseul
de pe care puteau admira adâncurile. Lumina soarelui era atât
de puternică încât pătrundea în adâncime și parcă aprindea în
apele cristaline o mulțime de stele. Limpezimea oceanului,
varietatea formelor de viață, a culorilor, toate acestea o fascinau
pe Joanna. Nu-și putu reține un strigăt de admriație la vederea
unui uriaș calcan care parcă zbura prin mijlocul oceanului. Dar,
când vietatea se apropie de locul de unde era observată prin
geam, cu un aer amenințător de animal de prada în căutarea
unei victime, ea abia își stăpâni un frison.
Frumusețea adâncurilor aproape că o făcuse să uite de
prezența lui Sean și a Gloriei pc insulă, când se lovi de ei intr-un
magazin de bijuterii de pe strada comercială. El își punea la loc
portofelul, în timp ce Gloria își admira brățara fină de aur ce și-o
pusese la mână. Ridicându-se pe vârfuri, aceasta îl sărută pe
obraz.
— E atât de frumoasă, dragul meu, se fandosi ca. Iți
mulțumesc din suflet...
Joanna simți ca un spin în inimă. Încercă să se calmeze, dar
rațiunea n-o ajuta deloc împotriva geloziei ei. Intălnindu-i
privirea, Sean păru încurcat, dar pentru foarte scuri timp, încât
Joanna se întrebă dacă nu cumva i se păruse. Pentru că în clipa
următoare, el îi susținu privirea cu indifeiență. Întorcându-se
spre Tony, ea îi oferi acestuia cel mai
seducător surâs, strecurându-și brațul sub brațul lui.
— Hai să mergem. Aș vrea sâ caut un cadou pentru mama
înainte dc a ne întoarce la bord, zise ca.
Tony ii surâse și cl, cu încântare.
 — Te urmez până la capătul lumii, frumoasa mea, murmură
cl, făcându-i cu ochiul. La Polul Nord, în Africa, pe lună, oriunde!
Sau, poate în cabina ta, adăugă el cu speranță.
Joanna ridică din umeri.
— Deocamdată e de ajuns până la raionul dc cercei...
— Și apoi?...
— Ñu mai e nici un.apoi“.
— Bănuiam eu...
Râzând de mutra lui decepționată, Joanna il trase de mână
până în capătul magazinului.
Trei ore mai târziu, ea privea dc la fereastra cabinei sale cum
vaporul se îndepărta de port. Încet, inexorabil, insula se micșora
din ce în ce. Când aceasta nu mai fu decât un mic.punct la
orizont, Joanna oftă și întoarse privirea. Lăsându-se să cadă pe
canapea, își luă o carte să-i treacă timpul. Dar după ce citi vreo
două-trei pagini, o puse deoparte și începu să măsoare
încăperea. Se simțea obosită dar, în același timp, cuprinsă dc o
agitație ciudată. Sigur, putea oricând să șe ducă să-i întâlnească
pe soții Wright sau pe Tony, pentru a ciocni un ultim pahar.
După ce cumpărase cerceii de opal pentru mama sa și o sticlă de
brandy pentru Matt, se plimbase mult timp împreună cu ei pe
străduțele întortocheate ale orășelului. Dar acum simțea nevoia
să rămână puțin singură.
Apropiindu-sc de măsuța Joasă, găsi pe ea lista activităților
distractive din ziua aceea: bridge, confecționarea florilor de
mătase, cursuri dc astrologie, tras la țintă, bingo... Tras la țintă!
Fața i se lumină.
— Perfect!
Când ajunse în partea din spate a vaporului, secundul,
domnul Ricci și unul din membrii echipajului, tocmai terminau
dc instalat accesoriile. Surprinsă. Joanna constată că era
singura.
— Trebuie să te înscrii dinainte sau pot să încep acum?
Întrebă ea.
 — Imediat ce terminăm, i se răspunse. Până acum n-am mai
văzut pe nimeni. Am impresia că escapada de pe insulă a obosit
pe toată lumea. Ați mai pus mâna vreodată pe o carabină?
Întrebă domnul Ricci, introducând un cartuș pe țeava uneia
dintre puști.
— Da.
— Perfect. Aveți dreptul la opt cartușe. Când considerați că
sunteți gata, Bolso va da drumul țintei. În timp ce
dumneavoastră trageți, eu încarc cea de-a doua pușcă. Aveți vreo
întrebare?
— Nu.
Joanna își potrivi pe umăr arma, când, consternată, ¡1 observă
pe Sean.
— Ce faci aici?
— Același lucru ca line.
— Vă cunoașteți? Întrebă domnul Ricci. Știți ceva? Pentru că
sunteți singurii clienti; vă propun să jucați unul contra celuilalt.
Va fi mai distractiv.
Sean își încrucișa brațele pe piept și surâse.
— De ce nu?
Cât ре-aci sâ refuze, Joanna se răzgândi.
— Intr-adevăr, de ce nu? răspunse ca cu o nuanță sfidătoare
în gissi
Scan ii făcu semn să înceapă.
— Doamnele au întâietate.
Joanna își potrivi arma și sc echilibra.
—• Gata! striga ea.
Ț inta apăru în fața ochilor ei. Înălțându-se spre cer. Joanna
ochi, apăsă pe trăgaci și discul se făcu praf. Scoase cartușul
folosit și se pregăti să-l folosească pe al doilea.
— Gata!
De această dată discul urcă mai puțin, se lovi chiar de o
parâmă, dar Joanna reuși totuși sâ-l pulverizeze înainte ca acesta
să cadă în apă. Își schimba pușca goală cu alta încărcată și, fără
ezitare, comandă 9 nouă țintă. Le atinse una după alta, ciobi-
vreo două și le pulveriza pe celelalte. La a opta, îi înapoie pușca
domnului Rìcci și se întoarse spre Sean.
Din privirea lui dispăruse orice urma de ironie. Dupa o clipă,
chiar înclină capul în semn de admirație.
— Bravo!
Domnul Ricci nu fu nici el zgârcit cu complimentele.
Străduindu-se să nu-și arate mândria, Joanna ii cedă locul lui
Sean care își luă pozi{ia de tragere. Pulvcriză pe rând toate
discurile, apoi se întoarse spre ca cu un surâs exasperant.
— E rândul tău acum.
Joanna răspunse provocai il. El voia război? Ea nu aștepta
altceva.
— De acord. Dar să mai îmbunătățim un pic afacerea. Să
jucăm cu două ținte deodată.
Uimit, domnul Ricci se întoarse spre Sean caro aprobă din
cap.
— De acord, răspunse el in sfârșit.
Când se consideră suficient de concentrată. Joanna ceru
prima lansare. Timp de câteva secunde nu se auziră decât
apelurile ei alternative, urmate de împușcătură și apoi de
atingerea țintelor. Termină partida pulverizând cincisprezece
ținte din șaisprezece. Când inlûlni privirea lui Scan. Îi ură,
provocator, accsluia să reușească mai multe decât ca.
La a douăsprezecea țintă pulverizată, ca începu să regrete că il
sfidase astfel. Dar, din următoarele două, el n-o atinse decât pe
piima. Cealaltă căzu în apă fără ca el să mai aibă timp să
țintească. Joanna trebui să-și muște buzele pentru a nu-și
manifesta satisfacția. Cu pumnii strânși, il auzi pe Sean co-
mandând următoarele două ținto. Trase de două ori. Primul disc
fu pulverizat... al doilea ii scăpă. Nevenindu-i să creadă, Joanna
se simți cuprinsă de o bucurie explozivă pe care cu greu și-o
putu stăpâni, în timp ce se întorcea spre Sean. Departe de a fi
furios, acesta afișa, din contră, un surâs diabolic.
 — Felicitări. Unde ai învățat să tragi?
— Am învățat de la tatăl meu. Nu sunt numai dezavantaje
atunci când ești un copil răsfățat.
— Ce-ai zice dc o revanșă?
— Îmi pare rău, dar s-a făcut târziu și i-am promis lui Tony că
luăm aperitivul împreună.
Cum ea tocmai se întorcea să plece, Scan o opri.
— În legătura cu Tony... Îl cunoști bine?
— Ce vrei să spui cu asta?
— Petreci cam mult timp cu eL
— Nu mai mult decât petreci tu cu Gloria.
— Poate. Dar eu știu ce fac. Asta e deosebirea.
— Pe când cu sunt o mică idioată... Asta vrei să spui? Ei bine,
lasă-mă să-ți sPun ceva, Sean. Am douăzeci și doi de ani, aproape
douăzeci și trei și am depășit vâista când trebuia să fiu dirijata de
cineva. Așa că, fă-mi plăcerea și ocupă-te doar de treburile tale.
El o privi îndepărtându-se cu pas vioi, subjugat de legănarea
șoldurilor ei. Douăzeci și trei de ani nu se putea spune că era
chiar o vârstă de maturitate, dar desigur, ea avea dreptate: nu
mai era un copil. El greșea socotind-o înainte de toate ca „fiica lui
Claire“. Joanna era de acum o tânără femeie independentă, cu o
personalitate proprie, capabilă înlrutotul de «-și asuma singură
existența. Revăzând ochii ei înflăcărați de furie, el nu-și putu
reține un zâmbet. Joanna avea același impetuos orgoliu ca și
Claire și aceeași demnitate neîmblânzită ce care o admirase în-
totdeauna la mama ei.
„Dar este la fel de încăpățânată ca un catâr și gata totdeauna
să te sfideze..."
Sean descoperi cu surprindere că acest amostcc nu-i displăcea
deloc...
VIS FÄRÄ HOTARE Claire Harrison
(Ed. ALCRIS colecția „EL și EA" nr. 96)
Poate că Samantha chiar era un pic demodată și prea
cumpătata — dar simțea câ acosta e stilul ds viață care i se
potrivește: lucrul care-o interesa col mai tare era profesia ei de
juristă, și nu era peste măsură de nerăbdătoare să-și complice
existența, intr-o relație cu vreun bărbat. Dar excentrica ei bunică
nu gândea la fel I Dimpotrivă, iși pusese în minte să facă ordine
in viața nepoatei sale, fie că aceasta era de acord sau nu. Așa câ
bătrâna doamnă aranjează ca Samantha să plece intr-o croazieră
prin arhipelagul Greciei, lată de ce Samantha, otunci când ișl dă
seama câ relația ei cu Josh Sinclair se complică mai mult decât
s-ar fi așteptat, hotărăște că toată povestea asta n-o să-i ducă
niciunde!
 CAPITOLUL VI

„Răsăritul soarelui pe mare, iată o experiență ce nu trebuie

pierdută“, gândea Joanna sprijinită de balustradă. Mai întâi de
un albastru închis, cerul începu să se lumineze, trecând prin
diverse nuanțe de mov și de roz, pentru ca, mai apoi, să se
lumineze și mai mult, asaltat de razele soarelui care, parcă ieșind
din adâncurile mării, brăzdau cu dungi aurii turcoazul cerului.
Orizontul devenea o explozie de culori și de lumină. Tivind norii
cu reflexe purpurii, discul de aur al soarelui se ridica încetișor
spre înălțimile albastre ale cerului, în timp ce bănuți de argint se
agitau pe crestele valurilor. Insula Antigua, un mic punct
întunecat la orizont, creștea văzând cu ochii, din ce în ce mai
verde pe măsură ce vaporul se apropia. Joanna nu pierdea nimic
din acest mirific spectacol. Uitase de briza răcoroasă și de
umezeala ce-i atingea pielea și părul.
— E splendid, nu-i așa?
Joanna se întoarse și ii surâse Susanei.
— Da. Minunat.
În tăcere, contemplará amândouă frumusețea zorilor care se
iveau.
— Văzând că nu ai venit aseară la cină, mi-a fost teamă să nu
te fi obosit prea tare plimbarea de ieri, zise într-un târziu Susan.
— Mă simt de minune. Am vrut doar să mă culc mai devreme.
Dar voi? Се-ați făcut? De ce te-ai trezit atât de devreme?
— Lori mai doarme încă, iar eu aveam chef să admir Antigua
din depărtare pentru că, oricum, nu voi putea cobori de pe vapor.
— Ce păcat să pierzi așa ceva! Totuși, este una din cele mai
frumoase insule din lume.
— Ș tiu. Dar n-am ce face... Ieri am încercat să coborâm și noi
la Saint-Thomas, cu Lori.-După două-trci ore, a devenit de-a
dreptul insuportabilă. Așa că Bill și cu mine am hotărât să facem
de gardă pe rând. Susan depărtă brațele într-un gest fatalist.
Astăzi eu sunt de gardă.
 După un scurt moment de ezitare, Joanna își puse mâna pe
brațul Susanei.
— Ascultă, eu am o idee mai bună. Încredințează-mi-o mie pe
Lori și mergeți amândoi să vă plimbați.
— Ei, hai, Joanna, ești foarte drăguță, dar este imposibil.
— Dc ce? Oricum, eu aveam de gând să rămân astăzi h bord.
Profită de asta. Doar dacă, bineînțeles, n-aveți încredere in mine?
— Oh, nu, nu-i vorba de asta! Doar ей...
— Atunci, am aranjat, da? Mă duc repede sä iau micul dejun.
După aceea voi cere să-mi aducă un leagăn la mine in cabină.
Când sunteți gata de plecare, aduceți-mi-o pe Lori.
Curând, Bill și Susan se prezentară la ușa Jcannci. Nici unul
nici altul nu știa cum să-și exprime mulțumirea. În același timp
cu călduroasele lor mul'urniri, o bombardară pe Joanna cu
recomandări de ultimă oră. Tânăra femeie ii împinse cu greu
afară din cabină, cu ordinul de a nu se întoarce pe vapor înainte
âe ora stabilită.
Dc cum se închise ușa in urma lor, Lori se îmbufnă, apoi dădu
capul pe spate și începu să urle.
— Ei, hai. draga mea, nu mai plânge, încercă Joanna s-o
liniștească luând-o în brațe.
Dar țipetele se amplificará. Joanna începu să se plimbe prin
încăpere, legănând-o pe Lori in brațe, dar fără prea mare succes.
Începând să-și regrete generoasa ofertă, apucă o jucărie din sacul
copilului și începu să i-o agite în fața ochilor.
— Ia uite, Lori! Ah, ce frumos e!
De această dată, țipetele deveni ră sfâșietoare. Culoarea
fețișoarei inundate de lacrimi se schimba de la o secundă la alta.
— Hai, fetițo, o imploră Joanna. Nu mai plânge, fii drăgălașă...
Parcă ar fi vorbit la pereți... Joanna simți că începe s-o
cuprindă panica. Rugându-sc Cerului s-o ajute, continuă sâ sc
plimbe prin cameră cu copilul în brațe. Printre urletele fetiței,
abia iși dădu seama că cineva bătea la ușă. Alergă să deschidă,
convinsă fiind că 'vsese auzită de Providență.
 Era Sean. Fără măcar s-o privească, o luă oe Lori în brațele
lui, împingând-o pe Joanna fără menajamente.
— Cu-cu, copilaș! murmură el. Ce-i toată hărmălaia asta? Vrei
să încetezi? Da? Imediat!
Mai întâi insesizabil, urletele lui Lori scăzură totuși în
intensitate. Ș i, încet-încct, când Sean începu s-o mângâie pe
burtică, ca tăcu dc-a binclca și începu să-l privească fix cu ochii
el mici, umflați și incă înecați în lacrimi.
— Așa... E bine... Nici măcar nu știi de ce faci tot scandalul
ăsta, nu-i așa, micuțo?
Cu multă blândețe. Sear. Îi șterse ebrăjorii plini de lacrimi.
Sub privirea uimită a Joannei. cu un oftat profund, Lori începu
să-și sugă degețelul și își puse capul pe umărul lui Sean, blândă
ca un mielușel.
— Cum... cum ai tăcut? Întrebă Joanna făcând ochii mari.
Mângâind distrat spatele copilului care mai suspina ușor,
Sean o privi în sfârșit pe Joanna.
— Soții Adamson au anunlal la micul dejun că tu le-ai oferit
voluntar sä ai grijă de Lori astăzi. Mi-am zis că n-ar strica să-ți
dau o mână de ajutor.
Încercând să nu pară vexată, Joanna ridică puțin bărbia.
— Presupun că ai toata experiența necesară?
— Cu patru frați și irci surori, toți căsătoriți și cu copii... Am
învățat să schimb scutece încă dc când aveam șapte ani. Cred că
asta îmi prinde bine acum, căci după această repriză dc plâns se
pare că Lori va avea nevoie să fie schimbată. Nu-i așa, copilașule?
Cu dezinvoltură, sub ochii admirativi ai Joannci, ii schimbă
scutecele fetiței, cu o îndemânare dc maestru.
— E mai bine așa. nu? ii vorbi el. luând-o din nou în brațe.
Ochii îi sclipeau vesel când se in toarse spre Joanna.
— Hai, pune-ți costumul de baie. Vâ duc pe amândouă Ia
piscină. După aceea, o să-i facem baia și o să-i dăm să mănânce.
Sunt sigur că apoi va avea chef să-și facă siesta.
Joanna ezită. Să accepte ajutorul lui Sean? Să-și petreacă ziua
in compania lui? Ideea era desigur atrăgătoare, dar nu era ea
mai in siguranță dacă ar fi continuat să rămână inamici?
Amintirea încă proaspătă a urletelor lui Lori făcu să se încline
balanța în sensul acceptării. Fără să mai ezite, alergă să st
schimbe. Când se întoarse in salon, îmbrăcată in costumul de
baie galben și rochia de plajă ce-i dezgolea umerii, simți asupra ei
privirea apăsătoare a lui Sean.
— Sunt... sunt gata.
El își continuă explorarea, privirea alunecându-i pe sânii ei,
apoi pe coapse, apoi dc-a lungul gambelor până la picioarele
încălțate în sandale. Când privirile li se întâlniră. Joanna ro$i
imperceptibil.
— Ia-o pe Lori până când mă duc și cu să mă schimb, zise cl în
sfârșit.
Văzându-l indcpărtându-se spre ușă, fetița, deși ocupată să se
joace cu o legătură de chei, făcu să-i scape un scâncet de
protest.
— Ai să fii cuminte, îi zise el înainte de a ieși din încăpere.
Fără îndoială, pentru a-șj manifesta dezacordul, Lori gânguri
ceva, scuturând cheile deasupra piciorușelor ei durdulii.
— Știu, micuțo, oftă Joanna cu un surâs trist. E irezistibil, nu?
Chiar și pentru un ghemotoc ca tine...
El se întoarse repede. Îmbrăcat numai cu un slip minuscul
care nu lăsa nici o îndoială asupra virilității sale. Încurcată,
Joanna i-o întinse pe Lori și se îndreptară spre piscină Ajunși
aici, ea se așeză pc marginea unui șezlong și începu să se ungă
cu ulei de soare Se răsuci pentru a ajunge să se ungă și pe spate,
când Scan o puse pe Lori pe genunchi și îi luă sticla din mână.
— Lasă-mâ pe mine.
La atingerea degetelor lui, Joanna iși reținu respirația. Palmele
lui erau ușor aspre și aproape fierbinți. Alunecau pe pielea ei,
masând-o încetișor. Frisoane de plăcere o parcurseră pe Joanna,
accelerându-i bătăile inimii. Cu ochii închiși, ea lăsă capul în jos
până când atinse cu bărbia buclele blonde ale lui Lori. Avea
impresia că. dintr-o clipă în alta, Iși va pierde controlul. Parfumul
dc nucă dc cocos a uleiului o îmbăta, mai ales amestecat cu
acela al trupului masculin atât de aproape de al ei. Parcă la mii
de leghe dc aici, auzea râsete, zgomotul apei, muzica transmisă
prin difuzoare. De câte ori visase la mângâierile lui Sean?
Plăcerea, insă, ii fu de scurtă durată. Nu erau ele la ici și pentru
Gloria?
Gelozia, completată de durere și de furie, rupse vraja.
Depărtându-se brusc de el, se ridică.
— E drăguț din partea ta, dar sunt perfect in stare să mă ung
singură, zise ea sec.
Îndreptându-se spre piscină, simți privirea lui Sean parcă
arzându-i pielea. Cu Lori în brațe, coborî în bazinul mic. Sean nu
întârzie să li se alăture și, curând, mimica irezistibilă și țipetele
de bucurie alo lui Lori, făcură să dispară jena. Stropindu-se cu
apă, râzând în
r.ohole. iși dădură frâu liber veseliei, fără să-și dea scama când
trecuseră două ore, spre marca bucurie a lui Lori. De fiecare dată
când, din întâmplate, Scan o atingea pe Joanna, aceasta aproape
că nu mai respira. Ei, in schimb, nu părea deloc afectat. Pentru o
clipă, când ii lua copilul din brațe, el ii atinse sânul. I se păru
atunci Joannei că lot corpul ii fusese cuprins de flăcări. Îngrozită
de intensitatea reacției sale, se strădui sâ păstreze distanțele.
Dar se simți sfâșiata între dorința de a fi cu el și tulburarea pe
care i-о provoca prezența lui.
— În timp ce ii faci baie și o schimbi, eu ii pregătesc mâncarea,
o anunță Sean când se întoarseră in cabina Joannei. Ș i cum nu
ai o că d iță in care s-o speli, cei mai bine ar fi s-o iei cu tine sub
duș.
Fâcându-se că nu observă fața buimăcită a Joannei, el se
apleca spre sacul lăsat de Susan. Fascinată de jocul mușchilor
lui puternici sub pielea spatelui, Joanna il văzu scoțând două
borcanele cu mâncare pentru copii. Să facă duș? Cu Sean, aici,
ia doi pași? O suită de Imagini tulburătoare, de un erotism
dezlănțuit, îi defilará prin fața ochilor. Ș i totuși, nu avea de ales.
Chiuveta era prea mică pentru а-i face baie lui Lori. Pentru a-și
ascunde jena, își drese vocea, strânse copilul la piept și se
îndreptă spre baie.
— Eu... mă întorc repede, bolborosi ea.
in următoarea jumătate dc oră, Joanna nu mai avu timp să se
ocupe de fantasmele ei. Micul trup îi aluneca mereu în brațe, dar
reuși până la urmă, cu o singurămână, să se spele și să se
limpezească amândouă.
Când ieși din dormitor, cu prețioasa ei povară în brațe, și Lori
și ea miroseau a talc și a șampon.
Salonul era gol, Sean se gândise probabil că își dăduse destul
silința pentru ele. Neluându-și în seamă dezamăgirea, Joanna se
apropie de măsuța pe care erau puse borcănclele lui Lori și un
biberon cu lapte. Observându-și mâncarea, fetița începu sa ее
agite și Joanna se grăbi să-i pună bavețica la gât. Copilul mâncă
cu poită, cel puțin ceea ce Joanna reușea să-i bage în gură;
restul se împrăștia pe hăinuțele, curate cu un sfert de oră în
urmă. Masa cra aproape pe sfârșite, când se auzi un ciocănit în
ușă. Fără să-i lase Joannei timp să răspundă, Scan apăru in
prag.
— Văd că totul a mers bine, zise el.
La auzul vocii lui. Lori întoarse brusc capul și lingurița întinsă
spre buzele ei îl mânji obrazul. Sean se îmbrăcase in niște blugi
decolorați și o cămașă roșie cu mâneci scurte. Părul umed îi era
pieptănat spre spate, in afara unei șuvițe rebele care-i cădea pe
frunte. Când el se apropie, Joanna avu impresia că aerul din
cabină se rarofia.
— Ei, monstrule mic, fredona el ghemuindu-se in fața lui Lori.
Tu trebuie să-ți mănânci bunătățile din borcănașe, nu să te ma-
chie» cu ele!
Scoțând un țipat strident pentru a-și arăta bucuria, fetița își
prinse degețelele de la picioare, seuturându-și frenetic capul. Cu
marc greutate, Joanna reuși să-i váre în gură ultima linguriță cu
mâncare.
După ce-i făcură o toaletă atentă, Sean o lua în brațe.
— Acum, eu o s-o adorm in timp ce tu... faci puțină
gospodărie.
După un sfert de oră, se lăsă și el să cadă pe canapea, cu un
oftat, alături de ca.
— Din fericire, familia Adamson nu va abuza prea mult de
generozitatea ta!
— Bill și Susan aveau intr-adevăr nevoie să rămână singuri
câtevax>re.
— Mâine va fi la fel. N-o să te ocupi, totuși, de Lori în fiecare zi
I
— Slavă Domnului, nu! Dar am găsit o soluție.
— Care?
~ Azi-dimir.c-ață am vorbit cu căpitanul. Fiica lui de
șaisprezece ani, Maria, se află la bord. Adoră copiii și vrea să se
ocupe de Lori tot timpul călătoriei.
— Gratuit? Întrebă Scan ridicând din sprâncene, sceptic.
— Ei bine, sincer vorbind... nu. Dar ăsta este un aranjament
între mine și ea. Soții Adamson nu vor ști nimic.
Luând lipsa de expresie de pa îața lui Sean drept un reproș,
Joanna crezu de cuviință să se justifice.
— Ș tiu că mă amestec în ceea ce nu mă privește. Dar, cel puțin
Susan și Bill vor profita un pic de această a doua lună dc miere.
Vocea gravă a lui Sean rupse liniștea ce urmă.
— Foarte drăguț din partea ta, Joanna.
— Trebuie să mă antrenez puțin. Nu uita că în curând voi avea
un frățior sau o surioara, glumi ea.
Sean o privi fix. Apoi, dintr-odată, zise:
— Tu pari să te bucuri cu adevărat de această naștere.
— Oh, da I
Zâmbetul cald al Joannci trăda toată bucuria ei. Ei dispăru
insă când, cu vârful degetelor, Sean îi atinse ceafa. Ea întoarse
spre cl ochii ei mari, tulburați.
 — Este fantastic ce mult te-ai schimbat, Joanna. Acum patru
ani, nu te gândeai decât la tine. Pe vremea aceea ai fi făcut un
scandal monstru dacă mama La ți-ar fi spus că vrea să mai facă
un copil.
Degetele lui atingându-i pielea, ii provocau frisoane. Ea înclină
capul pe o parte pentru a încerca să scape de dulcea tortură.
Toți... toți no schimbăm, la un moment dai, răspunse ea
distrată.
— Este adevărat. Tu, insă, ai făcut-o splendid...
De această dală, el iși strecură degetele in părul ci și, cu mâna
liberă, ii prinse bărbia. Obligată astfel $ă-i susțină privirea.
Joanna își simți inima neliniștindu-i-se.
— Intr-adevăr, splendid, repetă Sean intr-o șoaptă abia
audibilă, coborăndu-șl privirea spie buzele ci.
Cu o încetineală aproape ireală, el se apropie. Când buzele lui
le atinseră pe ale ei, Joanna crezu că va leșina. Cu ochii închiși,
își reținu răsuflarea.
Sărutul lui Sean fu aproape respectuos, dar tandru, plin de o
blândețe mult mai tulburătoare decât dacă ar fi fosj mai violent.
Curând ea începu să tremure. Ca și cum ar fi așteptat acest
semnal, cl deveni mai insistent. Sătulul lui deveni mai arzător,
iar mâinile îi alunecară spre coapsele tinerei femei, apropiind-o șl
mai mult de el. Joanna știa că nu e un vis, pentru că această
îmbrățișare era de mii de ori mai dulce decât în visele ei cele mai
nebunești. Cu patru ani în urmă, încerca ore întregi să-și
imagineze un sărut de-al lui, senzația brațelor lui în jurul ci.
Aceste fantasme l se păreau acum cu totul nesemnificative,
comparate cu realitatea.
Sean o strânse și mai tare lângă ei. răiîi să-și dea scama,
Joanna desfăcu primii doi nasturi ai cămășii lui roșii din
bumbac, apoi își strecură palmele. Buzele lui Seán începură sä
coboare de-a lungul gâtului ei.
— Joanna, ești atât de dulce, de perfectă...
Ii simțea căldura răsuflării pe piele. Cu multă blândețe, el îi
mușcă ușor lobul urechii. Joanna se simți străbătută de un lung
frison. Era minunat, dar o urmă de rațiune îi aduse aminte că
atâta plăcere nu era lipsită dc pericol. Adunându-și tot curajul,
își puse mâinile pe pieptul lui Scan și il îndepărtă.
— Ce... ce faci? reuși ea să articuleze.
Îl simți surâzând, cu buzele pe gâtul ei.
— Mi se pare evident, nu?
— Nu te juca cu mine, Scan. Te rog.
Încet, eî sc retrase pentru a o privi. Ea avea buzele roșii, ușor
umflate, dar pasiunea dispărea incet-incet din ochii el, lăsând loc
neliniștii. El păstră tăcerea, dar Joanna își dădu scama după
expresia lui că cl înțelesese. Dealtfel, ii și dădu drumul din
brațele lui. Ea se îndepărtă imediat, aranjându-și instinctiv
părul.
— Ceva între noi, ar fi prea complicat, bolborosi ea. Există
prietenia ta cu părinții mei, cariera ta. Și apoi, eu nu sunt... in
sfârșit, vreau să spun că...
Scan își puse mâna pe brațul ei.
— Înțeleg, Joanna, zise el cu un zâmbet care aproape ей o
demoraliza. Și ai dreptate. N-ar fi trebuit să te sărut niciodată.
Cu aceste cuvinte, cl se ridică dinlr-un salt și cu un deget
agățat dc buzunarul blugilor, se întoarse spre fereastră...Peste
câteva minute va pleca, simt asta”, gândi Joanna cu tristețe.
— Sunt sigur că acum te poti descurca singură cu copilul,
declară el, coniirmându-i bănuielile. Lori va dormi cel puțin
două-trei ore. Până atunci vor veni și părinții ei. Eu mă duc să
mă plimb puțin.
Joanna reuși să schițeze un zâmbet.
— Desigur, mă voi descurca. Încă o dată ¡H mulțumesc, Scan,
pentru ajutorul tău. adăugă ea.
Zâmbetul ei păru să-i surprindă pe Sean, căci, după o ultimă
privire interogativă, ieși și închise ușa în urma lui. Expresia
Joannei încremeni imediat și o durere difuză îi cupi inse trupul...
Furios pe sine însuși, Sean se închise în cabina lui și începu să
se plimbe de la un capăt la altul, ca o fiară in cușcă. Faptul că
Joanna, cu paisprezece ani mai mică decât cl. dăduse dovadă de
mai mult bun simț, îl zdrobise. Un ticălos, asta era! Nu-și va ierta
niciodată aceste clipe de rătăcire. Din fericire, ea pusese lucrurile
la punct, penti-u că, în ceea ce-l privea pe el, fusese -prea
absorbit de propria-i plăcere pentru a se mai gândi la consecințe!
Joanna nu-i inspira numai dorință, Sean știa asta, dar
instinctiv, își ascundea adevărul. Ea avea dreptate, o legătură
între ci nu putea fi luată în considerare. Și el nu dorea cu nici un
preț ca ea să sufere din cauza Iui...
ADĂPOST PERICULOS Potricio Wilson
(Ed. ALCRIS colecția „EL și EA" nr. 85)
După experiența ei cu Miles. Helen jurase că niciodată n-o sâ
se mai lase terorizată de un bărbat. Apariția lui Ross Maclean,
dur, activ și încăpățânat... constituia un test pentru hotărârea
Helenci. Ross ii cerea prea mult., dar erau anumite dorințe pe
caro ea. pur și simplu nu era pregăL'tă sâ i le îndeplinească..:
CAPITOLUL VI!
Joanna intră în sala de mese cu capul sus, dar cu un nod în
gât. Masa era deja ocupată în întregime, doar locul ei era liber.
Luptând cu tentația de a se salva fugind, respiră adânc și se
îndreptă spre masă. Toți erau atât de ocupați cu studierea
meniului sau cu conversația, încât ea reuși să se apropie fără să
fie observată dinainte.
— Biină seara, zise ca pe un ton aparent vesel, așezându-sc.
Îmi parc râu că am întârziat!
— Oh, Joanna! exclamă Mary. Începusem să ne întrebăm dacă
te vom vedea în scara asta.
— Mi-era teamă că Lori tc-a obosit prea mult, continuă Susan.
— Lori? Dar a fost adorabilă! Dealtfel, m-а ajutat și Sean.
Timid, întoarse ușor capul spre el. Scan o privea cu o expresie
indescifrabilă.
— Ia te uită unde dispărusog! exclamă Gloria cu o privire
acuzatoare. Те-am căutat toată ziua!
 — Ei, vezi, am fost ocupat, răspunse el scurt.
Fără prca multe explicații, se întoarse spre Joanna. Stânjenită
de privirea iui insistentă, aceasta începu s-o întrebe pe Mary
dacă i-a plăcut insula. Spre marea ei ușurare, Mary se lansă
imediat intr-o descriere detaliată a excursiei.
Cina continuă fără incidente. De mai multe ori, Joanna îl
surprinse pe Sean studiind-o. Totuși, nici măcar' o dată nu i sc
adresa direct, preferând să întrețină o conversație cu Gloria.
Auzlndu-l cum accepta ideea de a merge împreună să danseze,
Joanna rămase cu ochii plecați, pradă unei tristeți nemărginite.
Tocmai căuta un pretext pentru a se eclipsa, când o banală
remarcă a lui Tony făcu senzație printre cei așezați la masa.
— Adineaori, la plajă, o doamnă mi-a pus o întrebare ciudată.
Dorea să știe ce efect arc asupra noastră faptul că alături de noi.
la masă, se află fiica unei personalități atât de ilustre. În clipa
când am vrut s-o întreb despre cine vorbește, soțul ei i-а zis să-și
vadă de treabă.
— Bineînțeles! exclamă dintr-odată Mary, surescitată,
intorcându-se spre Joanna. Mereu mi s-a părut eă figura imi este
cunoscută. Ești fiica lui Claire Andrews!
O tăcere plină de uimire se lăsă asupra lor și toate privirile se
îndreptară-spre Joanna. Din ochi, îi ceru ajutor lui Sean, dar
acesta se mulțumi să ridice din umeri cu un aer fatalist.
— Este adevărat? Întrebă Tony.
Joanna ezită, apoi oftă resemnată.
— Da. Cu deosebirea că mama mea se numește, acum, Claire
Drummond.
Mărturisirea ei declanșă o avalanșă dc întrebări, una mai
indiscretă ca cealaltă. Cu toate că Joanna era obișnuită cu acest
gen de indiscreții, totuși unele o contrariara cu adevărat. Dintre
toți membrii familiei, Implicați activ in viața politică a țării, cea
care fascina cel mai mult presa și publicul era Claire, mai ales
după ce fostul ei soț și tatăl Joannei dispăruse tragic într-un
accident, la bordul avionului lor particular, cu cinci ani in urmă.
Din fragedă copilărie, Claire crescuse — la fel ca și Joanna — în
lumina reflectoarelor, admirată, invidiată, uneori idolatrizată de
public. Suferea și ca Ia fel ca fiica sa, dar temperamentul ei mai
puțin năvalnic șl o mai mare răbdare, o ajutau să accepte cu
bunăvoință tributul ce trebuia plătit gloriei.
Joanna trebui să facă față cu stoicism focului încrucișat al
întrebărilor. Nu-și dorea. totuși, decât un singur lucru: ьй-i
trimită la dracu’ pe ton. Cu toate acestea, făcând haz de necaz,
se strădui să le satisfacă curiozitatea cât putu mai bine. Până la
urmă, lui Sean i se făcu milă de ea și, cu farmecul și arta
oratorică proprie irlandezilor, atrase atenția asupra lui spunând
ca el fusese directorul ultimei campanii pentru senat a lui Claire.
Joanna ii adresă o privire recunoscătoare.
— Suntem de-a dreptul niște răsfățați’.. exclamă Mary
privIndiM pe rând. Abia aștept să povestesc asta prietenilor mei!
— Când mă gândesc că Joanna a avut grijă de Lori toată ziua!
mai spuse și Susan. Nimeni n-o să mă creadă. Doar daca...
Își privi soțul, apoi pc Joanna și surâse cu timiditate.
— Ai accepta sâ... te fotografiezi cu Lori in brațe?
— Da, desigur, acceptă Joanna, întristată de comportamentul
brusc politicos al lui Susan.
Azi-dimineață încă sc simțiseră prietene, egale...
— Joanna, începu Tony pe un ton grav, eu întotdeauna am
avut multă admirație pentru familia ta, trebuie să știi. Tatăl și
bunicul tău au fost adevărați oameni de stat, dintre accia de care
țara noastră are atâta nevoie, în ceea ce o privește pc mama ta.
toată lumea o admira și o respectă. Și ca să nu uit ceva, ea este și
foarte frumoasa.
Toți aprobară cele spuse de Tony, chiar și Gloria. Din cc în cc
mai stânjenită, Joanna le mulțumi.
— Sunt incantai că le-am cunoscut, continuă Tony pc un ton
confidențial. De fapt, New York-ul și Washington-ul nu sunt chiar
atât de departe unul de altul și sper sincer să te mai revăd, după
aceasta croazieră.
 De data aceasta, paharul se umpluse. Joanna nu mai avea
decât o dorință, să dispară.
— De cc nu? Eu mă simt cam obosită, adăugâ ea repede. Vă
urez tuturor noapte bunâ.
Nema ¡ascultând protestele revoltate, aproape că alergă până
la ușă, apoi își căută un refugiu pc puntea superioară. Urcând
scara, vântul, șuierând, ii lipea rochia dc corp ca o a doua piele.
Ajunsă la capătul scării, trebui să se aplece cu toată puterea în
față pentru a nu fi răsturnată. Cerul era acoperit și valuti masive
asaltau vaporul. Norii grei și amenințători înăbușiseră orice
dorință a pasagerilor de a ieși să ia aer, astfel că puntea era goala
Cu mâinile crispate pc balustradă, cu fața biciuită de vânt,
Joanna sc simțea in armonic cu agitația naturii. Paiul îi zbura în
toate părțile, acoperindu-i șl fața, fără ca ea să-i dea atenție.
Astfel o găsi Sean, o mică siluetă trufașa ținând piept
asalturilor forțelor dezlănțuite.
Ea tresări la apropierea Iui, dar nu se mișcă din loc.
— Ce dorești? Îl întrebă ea cu asprime. Parcă trebuia să te
duci să dansezi cu Gloria?
— M-am răzgândit. Dar tu, ce faci aici?
— Aveam chef să stau puțin la aer. Singură. adăugă ea apăsat.
— Înțeleg, dar ți-ai ales prost locul. O să înceapă ploaia și
punțile astea sunt foarte alunecoase când sunt udo. Hai, te
conduc jos.
Ca pentru а-i confirma spusele, primele picături atinseră
umerii goi ai Joannei. Fără să mai aștepte acceptul ei, Scan o
prinse de braț și o împinse spre scară. La etajul inferior întâlniră
câteva persoane caie se plimbau pe puntea acoperită. Dar cea
mai marc parte dintre ei se grăbeau să se ducă în cabine. Fără să
dea atenție stropilor care îi biciuiau fața, Joanna se apropie de
bastingaj pentru a privi mai de aproape dezlănțuirea furioasă a
mării.
— Ce ai? Te deranjează că au descoperit cine ești? Întrebă
Sean apropiindu-se.
 Cum ea dădu din cap afirmativ, el își încruntă sprâncenele.
— Dar de ce? Tu ești obișnuită să fii recunoscută, să răspunzi
întrebărilor indiscrete.
— Poate. Dar aici nu ne aflăm în plină campanie electorală.
Ascultându-i pe prietenii noștri vorbind, adineaori, îmi spuneam
că. Într-adevăr, celebritatea este un blestem.
— Nu văd de ce.
Ei liai, Sean, n-ai observat câ și-au schimbat atitudinea față
de mine imediat ce au aflat cine sunt, sau, mai degrabă, a cui
fiică sunt? Îmi imaginez infernul pe саге a trebuit să-i trăiască
biata mea mamă in toți acești ani, neștiind niciodată dacă cineva
o aprecia pentru ca însăși sau din cauza numelui pe care-l purta.
— Vezi, de asta ți-am spus să te ferești dc acest Tony ca de
ciumă. O legătură cu fiica Ciairei Drummond ar fi foarte bine
văzută de superiorii lui și pun pariu că el deja s-a gândit la asta.
Cuvintele lui avură asupra Joannei efectul unei palme.
— Iți mulțumesc pentru compliment! strigă ea. Cu alte cuvinte,
singura mea calitate este aceea de a fi fata Ciairei Drummond!
Supărat că ea interpreta astfel cuvintele lui, Scan vru să o
prindă de umeri.
— Joanna, n-am vrut să spun că...
— Nu mă atinge! Do acord,.știu că sunt departe de a fi idealul
tău feminin. Dar, din fericire, nu toata lumea arc gusturile tale 1
Pe aceste ultime cuvinte, vocea i se franse..,Nu, n-am să
plâng“, își promise ea cu convingere.
— Joanna, ascultâ-mă! Eu...
Neluându-i în seamă chemarea, ca împinse brusc ușa din
spatele ci și dispăru pe coridor. Lansàndu-sc în urmărirea ei,
Sean se lovi de o bătrână doamnă obcză. Zdruncinată de șoc,
aceasta dădu din mâini și scăpă poșeta pe jos. Dorind s-o sprijine
pentru a nu cădea, Sean o prinse de mână, fără insă a pierde din
ochi silueta suplă a Joannei care se îndepărta, înjurând printre
dinți, se întoarse spre bătrâna doamnă.
— Îmi pare nespus de rău, iertați-ma. dar sunt intr-adevăr
foarte grăbit...
Aplecându-se, hui de jos poșeta și adună cele câteva lucruri ce
căzură din ea, înnpoindu-i-le proprietarei.
— Încă o dată, vă rog să mă scuzați...
Neluând în scarna acrul ei indignat, se îndepărtă de ca
alergând.
După vreo douăzeci de minute trebui să se dea bătut: cu
siguranță, Joanna se refugiase în cabina ei. Ei bine, lie, se va
duce peste ea... Dar, ajuns la destinație, bătu în ușă o dată, de
două ori. fără să obțină nici un riispuns.
— Joanna, știu că ești acolo! strigă el bătând și mai tare.
Degeaba.
O femeie, ieșind din cabina alăturată, ii măsură cu ochi
suspicioși. Înăbușindu-și o înjurătură, Sean trebui sâ renunțe.
Întors în cabina iui, trânti ușa, se îndreptă drept spre telefon și
formă numărul Joannei. După al zecelea apel, închise.
—laicato!
Futios, își scoase haina, o aruncă neglijent pe speteaza unui
scaun, lăsându-șc apoi să cadă pe pat cu mâinile sub cap.
Amintindu-și expresia plină de suferință de pe fața Joannei,
furia lui crescu. „Am încercat, totuși, să mă explic. N-a vrut să
asculte nimic! Ce pot sâ fac mai mult?!" Nimic, își răspunse,
fierbând de furie. După câteva minute lăsă să-i scape un oftat
adânc și se ridică masându-și ceafa. Stângăcia lui o rănise pe
Joanna, ii datora scuze. Din nenorocire, va trebui să aștepte
până mâine dimineață.
Joanna nu apăru la masă pentru micul dejun. După ce o
căută în zadar peste tot la bord, Sean se duse spre cabina ei.
Găsi aici un angajat care tocmai făcea curățenie și care il anunță
că Joanna părăsise vaporul în cursul dimineții, când făcuseră
escală în Barbados.
— Însoțită de domnul Longworth, adăugă tânărul surâzând cu
subînțeles.
Sean păru dintr-odata alarmat.
 — Vrei să spui, cu Dough Longworth, cânlărețul?
— Chiar el!
Scan incinse încetișor ușa, încruntat.
Joanna cu Dough Longworth? Doar la acest gând, și scrâșni
din dinți. Preocupat, ajunse la cabina sa, se schimbă, în timp ce
în sinea lui, două tendințe contradictorii se luptau cu
înverșunare:
„Trebuie neapărat s-o găsesc. Poate că ea nu știe că acest
Longworth e un afemeiat fără pereche.
...Vezi-ți dc treabă, Fleming...
Claire și Matt mi-аг cere-o chiar ei, dacă ar fi la curent.
Joanna nu are nevoie dc înger păzitor, ce naiba I“
Îngrijorarea lui fu mai puternică decât nehotărârea. O oră mai
târziu, la a treia plajă, o găsi în sfârșit pe Joanna... Cu amândoi
pumnii strânși, se aruncase în genunchi pentru a salva o minge
de volei. Văzându-l pe Dough ajutând-o să se ridice, Scan iși
încleștă maxilarele. Brațul cântărețului întârzia mai mult decât
era nevoie pe talia ei. Jocul se reluă.
Joanna alerga și se dăruia cu aceeași ardoare ca la o lecție de
dans sau la concursul de tras la țintă. Scan bănuia, dealtfel, că
ca aborda tot ceea ce întreprindea cu același entuziasm.
Concentrată la maximum, ca nu mai era decât salturi, alunecări,
alergare, destinderi bruște dc brațe și gambe. Dar în ciuda
efortului ei, echipa din care făcea parte era pe calc să piardă. Și
mai ales, constată Sean contrariat, pentru că toți coechipierii ei
nu aveau ochi decât pentru ca. Cum ar putea să le reproșeze
asta? Cu acest minuscul bikini alb pc pielea ei ca piersica,
Joanna era frumoasă dc putea ispiti și un sfânt... Cei mai
multi se mulțumeau s-o mănânce din ochi, dar Dough nu
pierdea nici o ocazie ca s-o atingă. Cu ce plăcere i-ar ii dat Sean
un pumn in figură!
Momentul atât de mult așteptat ce Sean veni în sfârșit: unul
dintre jucători se accidentă și el intră în locul lui. Făcând niște
manevre subtile, ajunse curând in spatele Joannei și a lui Dough
și reuși să le subtilizeze mingea in clipa când ci voiau s-o prindă.
— Atenție, pentru Dumnezeu, bombăni Dough lovindu-se de
el.
Dar, intorcându-i spatele. Sean o fixă cu privirea pe Joanna.
— Vreau să-ți vorbesc.
Pentru o clipă, în privirea ei nu există decât nesiguranță și
vulnerabilitate. Apoi, fără să-i spună un cuvânt, îl ocoli și
luându-l de mână pe Dough se îndreptară spre apă.
— Hai, Dough. Vreau să mă răcoresc puțin.
Acesta nu se lăsă mult rugat. Cu o expresie agresivă, dar și cu
un surâs batjocoritor la adresa lui Sean, o urmă pe Joanna.
Încremenit, Sean îi urmări cu privirea.
•♦
La Zodiac Lounge, atmosfera era de sărbătoare. Orchestra
cânta o melodie lentă care
se amesteca intr-un mod plăcut cu hărmălaia conversațiilor și
a ho liotelor de râs.
Cu un surâs aparent relaxat, Sean il asculta pe Bill povestind
o întâmplare caraghioasă. Când sc ajunse la poantă, el râse ală-
turi de ceilalți, dar fără să piardă din vedere cuplul caro evolua
pc ring. De mai mult de o jumătate de oră, după calculele lui. Cu
mâinile sub masă, iși înclcștă pumnii. Cât o să niai dureze
comedia asta? Toată ziua o privise pe Joanna fandosindu-se sub
privirile admirative alo lui Dough, Tony și alti câțiva. De fiecare
dată când cl încercase să-i vorbească, ea sc eschivase cu
abilitate. Vederea mâinii lui Dough mângâindu-i spatele îl făcu
să fiarbă de furie. Cu o mișcare bruscă își împinge paharul, încât
comesenii lui tresăririi și îl priviră cu uimire ridicăndu-se și mer-
gând spre ringul dc dans cu pași mari.
Joanna ii ridică mâna lui Dough, care coborâse cam mult,
până în dreptul taliei și clătină din cap a mustrare.
— Ei, n-ai vrea să fii cuminte? Îl certă ea.
Dough îi surâse și o atrase mai aproape do el.
— Bine, dragă. Pot să mai aștept...
 Joanna oftă. Ce idee o fi avut sâ-l provoace astfel toată ziua?
Pentru Dough nu exista decât o singură posibilitate de a încheia
această seară. Ș i Joanna nu făcuse nimic pentru a-] face să-și
schimbe gândul. Cu bună 102 ■ știința, dealtfel, cu scopul de a-
și epuiza furia și resentimentele. Sean o rănise profund. Că îl
încurajase pc Dough în avansurile lui, fusese desiguro idee
prostească, dar avusese nevoie de această consolare pentru a
uita disprețul lui Sean.
Nu-l văzu decât când il bătu pe umăr pe Dough. Privirea lui
arata foarte clar că era pradă unei furii oarbe.
— E rândul meu, Longworth, zise el pe un ton neutru.
Dough îl privi mai întâi năucit, apoi îi adresă un surâs nătâng.
— Rămâne de văzut...
— Da-i drumul, Longworth, sau peste trei secunde n-o să mai
ai nici un dinte în gură.
Dough ezita și se retrase un pas când Sean avansa spre el.
— Ce înseamnă asta? Interveni Joanna.
— Tu să taci!
O cuprinse cu brațele-i puternice. Cum ea încerca să se
degajeze, el își acccntuă strânsoarea. Buimăcită, Joanna încetă
să se mai zbată. Ce-l apucase pe Sean? Își dădea seama, după
încordarea corpului lui lipit de al ei, că era furios la culme. Nu-i
venea să creadă. Scan, întotdeauna atât de nonșalant și detașat,
era pe cale să explodeze în orice clipă 1 Asta i se părea Joannei
înfricoșător dar, în același timp... foarte excitant.
Dansară astfel intr-o lécere tensională. Când muzica se opri, cl
o apucă dc braț fără menajamente și o conduse spre ieșire.
Joanna vru să protesteze, dar o singura privire aruncată spre
fața lui, o făcu să se răzgândească. Pe puntea pustie, el o prinse
de umeri șl o obligă să-l privească.
— Acum ai să-mi explici ce cauți să umbli cu imbecilul ăsta de
Longworth.
— Îmi pare rău. Sean, dar nu-ți datorez nici o explicație, se
rățoi ea.
 El făcu ochii mici și-i aruncă o privire amenințătoare. În clipa
aceca, Joannei i se făcu frică. Înspăimântată, se dădu un pas
înapoi.
— Dacă înțeleg bine, nu-mi rămâne decât o soluție... mormăi
el.
— Sean, te rog, eu...
Dar, strecurându-și дт braț în jurul taliei, el o atrase spre el, in
timp ce cu mâna cealaltă îi prinse bărbia. Cu ochii întrcdeschiși,
cu privirea arzătoare, el clătina încetișor capul.
— Taci, Joanna
 CAPITOLUL VIII

Gura lui Sean ii cuprinse cu aviditate buzele, fără nici un pic

de blândețe de această dată. În sărutul lui exista îndrăzneala
unei dorințe prea mult reținute, mărturia unei iubiri prea mult
timp negate. Buzele lui erau arzătoare, devoratoare, aproape
brutale. Pentru o clipă, Joanna fu prea buimăcită pentru a
reacționa; cu inima bălându-i nebunește, ea se afla pradă unei
totale nehotărâri. Dar foarte repede, senzații neobișnuite o
învăluiră și răspunse sărutului lui cu aceeași ardoare, de parcă
trupul ei se consuma din interior. Undeva, foarte departe în
sufletul ei, știa că va trebui să pună capăt acestei nebunii înainte
ca să fie implicată prea mult. Dar. la ce bun să reziste?
Sentimentele pe care și le ascunsese atâta vreme explodau,
eliberate in sfârșit. O dorință nebună o făcea să frisoneze.
Lipindu-se de Sean, își strecură degetele în părul lui.
Un geamăt surd urca din gâtul lui Sean. O strânse și mai tare
pe Joanna la pieptul
lui, își lipi coapsele de ale ci. Ea încremeni. Simțindu-i
virilitatea fără echivoc pe coapsa ei, Joanna lăsă să-i scape un
ușor strigăt de piacere, ceea ce îl făcu pe Sean și mai insistent.
Surpriza ei fu insă imensă când îl simți, dintr-odată,
depărtându-se. Amețită, se sprijini de bastingaj. Briza răcoroasă
bătând dinspre ocean i se păru de gheață. Ridică privirea spre el,
în același timp speriată, rănită și confuză.
— Îmi pare rău, Joanna. N-ar fi trebuit... zise el pe un ton
nesigur.
— Dc fapt, ce vrea să însemne asta? șopti ca cu o voce
tremurătoare. Dacă tu nu simți nici o atracție pentru mine...
atunci, de ce...?
Sean dădu din cap.
— Nici o atracție! repetă el cu amărăciune. Doamne,
Dumnezeule, Joanna, cum poți spune una ca asta?
Expresia feței i se întunecă la amintirea suferințelor pe care le
îndurase toată ziua.
— Începând de dimineață, sunt înnebunit de gelozie. De fiecare
dată când acest Longworth pune mâna pe tine, îmi vine să-i de-
molez fața!
O bucurie dublată de o imensă speranță o cuprinse pe Joanna.
„Nu-i sunt indiferentă!“ Ar fi vrut să se arunce în brațele lui, dar
prudența o făcu să se abțină.
— Ducâ... dacă intr-adevăr asta simți pentru mine, atunci dc
ce?...
— Nu ți se pare că este evident? Sunt prea bătrân pentru tine,
Joanna. -
— Oh, Sean, ce vorbești? Nu ești, totuși, la vârsta la care ai
putea să-mi fii tată!
— Nu. Și, dealtfel, nici n-am de gând să-i țin locul.
— De ce spui asta?
— Dar, Joanna, toată lumea știe că tatăl tău te adora lai tu îl
idolatrizai. Îi simți lipsa. o normal. Dar nu se poate pune
problema ca eu să-l înlocuiesc.
În ochii Joannei se putea citi o profundă dezamăgire.
fntoreându-se brusc, cu bărbia ridicata, cu o expresie
întunecată, contemplă cu tristețe dantela de spumă a valurilor.
— Nu trebuie să-ți faci griji în privința asta, zise ea cu
gravitate. Eu nu voi comite dc două ori aceeași greșeală.
— Ai vrea să-mi explici mai dar despre ce este vorba?
Joanna îi aruncă o privire, apoi se întoarse din nou să
privească marea. O clipă el crezu că ea va păstra tăcerea. Apoi...
— Eram încă la colegiu, începu ca. Trecuse puțin timp de la
căsătoria mamei cu Matt. Tocmai aflasem câteva detalii destul
de... penibile despre tatăl meu pe care îl idolatrizasem. Mă
simțeam atât do descumpănită încât aveam nevoie să mă apropii
de cineva pe carc-l admiram...
— Cine era acesta?
— Arthur Spelling, unul din profesorii mei. Rafinat, inteligent,
vreo patruzeci de ani. Era răsfățatul tuturor elevelor. Când a pus
ochii pe mine, am crezut că am un noroc nemaipomenit. I-am
dăruit totul, inocența mea, inima mea. Timp de șase luni mi s-a
părut că trăiesc un vis frumos. Mai târziu am aflat că era
Don.Tuan-ul campusului și că nu se mulțumea niciodată cu o
singură legătură...
Pumnii lui Sean se crispară. Dacă l-ar fi avut în fața lui pe
acest Spelling, i-ar fi rupt gâtul.
— La câteva săptămâni după ce am rupt relația, mi-am dat
scama că încercam mai degrabă o mare deziluzie decât o
adevărată suferință din dragoste. Idolul meu nu fusese decât o
statuie de lut... Și atunci am realizat că, de fapt, eu căutasem pc
cineva care să-l înlocuiască pe tatăl meu.
— Asta nu-l scuză pe acel ticălos. Să profite astfel de rătăcirea
unei copile...
Sean simți deodată o imensă dorință de a o proteja, de a o
alinta și de a șterge tot ceea ce o făcuse să sufere până astăzi.
— Joanna, șopti el, mângâindu-i obrazul, știu că asta nu mă
privește șj tu nu ești obligată să-mi răspunzi. Dar de atunci... a
mai fost și alcineva?
kl se blestt-mñ că iși ascundea atât de prost gelozia și știa că
ar fi meritat ca ea să-l trimită la dracu’. Dar, cu ochii cufundați
în ocliii lui, Joanna clătină negativ din cap. Sean fu cuprins de o
nemăsurată ușurare.
— Nimeni, șopti ea cu voce slabă. Până astăzi...
Sean iși reținu aproape respirația, pradă unei bucurii atât de
intense încât parcă o simțea ca pe o durere. Degeaba își repeta că
diferența de vârsta intre ei rămânea aceeași, nici un motiv nu
reușea să-i întunece fericirea sau să-i șteargă surâsul tandru
care ii apărea încetișor pc buze. Pentru câteva clipe rămase
nemișcat, cu obrajii Joannei intre palmele sale. Pentru simțurile
lui ea era o infinită sursă dc plăcere. La fiecare respirație,
parfumul ei îmbătător îl Învăluia. Îi privi îndelung trăsăturile
delicate, nesul și pomeții atât de elegant sculptați, genele lungi și
fruntea înaltă și netedă.
 „Este adorabilă“, gândi el. „Atât de tânără și vulnerabilă. Știi că
ai putea să-i faci foarte mult rău. Dacă mai ai puțină moralitate
în tine, Fleming, renunță imediat la ea."
Dar la ce bun să lupte? Era deja învins.
— Joanna... șopti el.
Intr-un elan comun, se îmbrățișară, uniți, mai întâi, dc cel mai
tandru, cel mai dulce sărut. Dar sentimentele care îi însuflețiseră
refuzară curând să se mai lase îmblânzite. Pasiunea își făcu lor,
arzătoare, intensă. Scan о strânse cu putere pe Joanna Ia pieptul
luì, trezind în ea aceeași dorința nețărmurită. Când sărutul lor ss
sfârși, numele lui Sean urca pe buzele Joannei, intr-un mic
strigăt înăbușit El o îmbrățișa iarăși, cu ardoare, sprijinindu-și
bărbia de creștetul ei, luptând din răsputeri pentru a-șî stăpâni
patima. Incet-încet, respirațiile lor își regăsiră ritmul normal,
bătăile puternice ale inimilor lor se liniștiră. Câteva clipe
rămaseră nemișcați, în mijlocul valurilor cc sc loveau de vapor și
în șoapta blândă a brizei.
— Dacă aș avea măcar de doi bani bun simț șj un spirit
cavaleresc, ar trebui să renunț chiar acum Ia tine, înainte de a fi
prea târziu, murmură în sfârșit Sean.
Reținându-și răsuflarea, Joanna așteptă. El ezita să-și
continue ideea; rămânând cu privirea pierdută spre imensitatea
oceanului. După secunde lungi, clătină din cap și continuă:
— Dar, când e vorba de tine, nu sunt decât o ființă slabă.
Joanna, poate că într-o zi vom regreta, dar се-ar fi să nc
petrecem ziua de mâine împreună?
Bucuria explodă în sufletul Joannei ca un buchet de focuri de
artificii. Închise ochii neîndrăznind să creadă că e adevărat. Ar fi
vrut să răspundă cu spontaneitate afirmativ, dar la fel ca Sean,
urmarea evenimentelor o neliniștea. Și apoi, cum ar fi putut uita
toate femeiío frumoase care trecuseră pi in viața lui? Gândul că
într-o zi s-ar putea întâlni cu întreg cortegiul celor abandonate îi
era insuportabil. Dar, foarte repede, iubireaînvinse teama, Cu
obrazul apăsat pe pieptul lui Sean, clătină încetișor capul.
 — Da, cu plăcere...
Prinzând-o de umeri, cl o privi câteva secunde cu o emoție de
nedescris. Niciodată o femeie nu-i inspirase o dorință mai
puternică. Cu toate acestea, controlându-și emoția, se mulțumi
cu un sărut tandru înainte de a o in brâțișa din nou.
Nu schimbară o vorbă până ce ajunseră la cabina Joannei. În
prag, cu timiditate, ea ii adresă un surâs ezitant.
— Vrei să intri?
—Aș facc-o cu plăcere, dar mă abțin. Nu vreau să grăbesc
cursul lucrurilor. Înțelegi?...
Pentru a-și atenua refuzul, o sărulă o ultimă oară cu tandrețe,
apei se retrase indrep lându-sc spre cabina lui.
Fericită, Joanna închise încetișor ușa. Avea impresia că visează
cu ochii deschiși. În drum spre dormitor, își cuprinse corpul cu
brațele și începu să se învârtească în jurul ci până ajunse lângă
pat.
În mod paradoxal, avu un somn agitat, bântuit de vise.
Rivalele ci, blonde sau brune, șatene sau roșcate, înalte sau
scunde, dansară toată noaptea în jurul lui Sean, cu niște fețe
uneori surâzătoare, al Icori înfricoșătoare. A doua zi dimineața
când se trezi, euforia din ajun o părăsise. Se gândi la Claire și la
Matt, la dragostea lor indestructibilă. lata ce ar fi așteptat și ea
de la viață, nu s-ar fi mulțumit niciodată cu mai puțin. Putea,
oare, Sean să-i ofere acest lucru? Dar imediat își reproșa aceste
comparații și, toată dimineața, în timp се-și făcea toateta, sau la
micul dejun, oscila intre pesimism și speranță. Când sosi ora la
caro trebuia să sc întâlnească cu el, Joanna fu sigură că ziua va
fi un dezastru.
Când Scan bătu in sfârșit la ușă, ea sc duse sa deschidă
simțindu-și inima gata să-i spargă pieptul. Se priviră îndelung. În
tăcere, atrași irezistibil unul de altul.
La Sean, totul respira senzualitate până în vârful cârlionților
lui negri și nedisciplinati ce-i cădeau pe frunte. Cu'privirea pe
gâtul lui bronzat, Joanna își aminti de gustul ușor sărat al pielii
lui.
— Bună dimineața, zise el cu voce răgușită, ești gata?
Ea înclină capul simțind cum neliniștea îi accelera bătăile
inimii. Dar imediat ce Scan o prinse de mână, uită de toate grijile
și nu se mai gândi decât la fericirea ce o cuprinsese.
Ziua fu minunată. Înlănțuiți tandru, vizitară micile magazine
din portul Christiansted. apoi traversară insula cu taxiul până la
Frederickstcd. Regăsiră aici aceeași natură luxuriantă ca și la
Saint Thomas. Munții înverziți din nordul insulei dominau
vastele întinderi ale preriei și plajele cu nisip alb. Florile tropicale
răsăreau peste tot. Pe cerul albastru* cobalt se jucau câțiva nori
albi ca de vată. Joanna avea impresia că sc află în paradis.
Taxiul traversă câmpurile și plantațiile dc bananieri. O turmă
de oi îi obligă să încetinească. Cu brațul pe după umerii Joannei,
Sean nu pierdea nici un cuvânt din explicațiile șoferului. La
Frederickstcd, pctrecură o oră să viziteze bătrâna fortăreață de
deasupra satului și mâncară sandvișuri și băură bere in micul
port de agrement. Valurile spălau ușor pontonul din scânduri cu
un clipocit odihnitor. Apa era atât de limpede încât se putea
vedea fundul nisipos acoperit cu scoici și cu bucăți dc coral. Sean
își súmese pantalonii până la genunchi și intră cu picioarele in
apă. cu o exclamație de plăcere.
— Ce să ceri mai mult? Soarele, oceanul, briza tropicală...
Cred că m-aș obișnui destul de repede să lenevesc.
Joanna zâmbi sceptic.
— Tu? Mă îndoiesc.
— Poate că ai dreptate. Sunt prea obișnuit cu munca penti u a
mă mai putea schimb?.
Căutând cu mâna în sacul lor de plajă, cl scoase două cutii cu
bere rece și îi întinse una Joannei.
— Oricum, tatăl meu ar face scandal. O avea el șaptezeci de
ani, dar daca vreunul din urmașii lui ar amenința să-și ia o
pensionare anticipata, ar fi in stare să ne tragă dc urechi, ca pe
vremuri.
 — Adevărat?
— Ghorne Padraig Fleming detesta leneșii. A părăsit Irlanda la
șaptesprezece ani, pentru a emigra în Statele Unite. Te rog să mă
crezi, viața lui n-a fost întotdeauna ușoară. La început, a
acceptat orice muncă i se propunea și reușea, chiar, să urmeze și
cursuri serale. Când a împlinit vârsta cerută, s-a înrolat in
poliție. Înainte de a se pensiona, acum câțiva ani, ajunsese la
gradul de căpitan.
~ A crescut opt copii cu un salariu dc polițist? se milă Joanna.
— Da, n-aveam prea mulți bani, dar eram fericiți.
După ce iși termină sandvișul, Sean se întinse pe ponton,
sprijinit pc un cot.
— Tatăl meu face parte dintre cei care cred că, muncind din
greu, poți deveni orice dorești. Ș i-a încurajat întotdeauna copiii să
fie ambițioși. Ridică din umori, zâmbind. Un pic și datorită lui, eu
m-am interesat de politică.
— Dar frații și surorile tale? Ei ce fac?
— Cel mare, Mike, a mers pe urmele tataibi meu și a devenit
polițist. Kathleen este avocată, cum va fi, dealtfel, și Dennis când
va termina studiile. Bridget este asistentă socia1Ü, Ryan c
doctor, iar Collin, arhitect. Cea mai mică, Meghan... Sean zâmbi
cu toată fața. Meghan este ultima născută. Tocmai a născut și ea
de curând, ți-am mai spus despre ea. Ca șj soțul ei, lucrează și,
in aceiași timp, își continuă studiile. Deocamdată sunt săraci
lipiți și cu greu reușesc să se descurce.
Joanna își clătină admirativ capul.
— Dumnezeule! Părinții tăi cred că sunt mândri dc ci! exclama
ca. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la întâlnirile voastre dc
familie. Câți sunteți?
— Când e toată lumea de față, treizeci și opt!
Cu fascinația pe care-o încearcă orice copil unic față dc
familiile numeroase, Joanna nu se mai sătura să-l asculte pe
Sean povestind anecdote din cele mai neobișnuite, unele nos-
time, altele triste, dar toate la fel de fascinante. La capătul unei
asemenea povestiri, Joanna râdea atât de tare, încât trebui să-și
caute batista pentru a-și șterge lacrimile.
— Nepotul tău chiar le-a ras colegilor lui de clasă sprâncenele?
Cum Scan nu-i răspunse, ea ridică ochii spre el. Acesta o
privea liniștit, serios.
— Ești, intr-adevăr, adorabilă, șopti el.
Aplecându-se mai mult spre ea, ii mângâie obrazul cu vârful
degetelor. Joana simți că se topește și închise ochii.
A fost cel mai dulce sărut, eel mai tandru dc până acum,
încărcat dc promisiuni.
Când buzele lor se despărțiră, ochii negri ai lui Sean ardeau de
dorință. Joanna nu se putu controla să nu roșească.
— Hai să ne grăbim din nou spre civilizație, înainte ca eu să
uit că no aflăm intr-un loc public, șopti el, făcându-i cu ochiul.
Dorința carc-i înflăcărase privirea o umplu pe Joanna dc
bucurie. De câte ori nu visase ea să audă aceasta mărturisire!
Astăzi, visul ci devenise realitate.
Restul zilei se desfășură în același ton. Joanna se simțea
adorată, alintată, iubită. Niciodată până acum nu se mai simțise
atât de fericită. Ajunseră la vapor în ultimul minut, deloc grăbiți
să-i reîntâlnească pe ceilalți și rămaseră sprijiniți de bastingaj
până când insula, teatrul acestei zile idilice, dispăru la orizont.
Trecând pe lângă piscină pentru a ajunge la cabinele lor, avură
parte de o surpriză de proporții: Gloria și Tony, așezați j>c
margine, tocmai se sărutau pătimaș. După primul moment de
stupoare, Joanna și Sean schimbară o privire, un zâmbet, apoi
izbucniră în hohote de râs, continuându-și drumul.
 CAPITOLUL IX

Frisoane de plăcere o cuprindeau ре Joanna, ca o mulțime dc

aripi de fluturi. Pe scenă răsunau tocurile dansatorilor în timp ce
orchestra cânta o melodie de jazz. Spectacolul era foarte reușit,
fără îndoială, dar gândurile Joannei erau numai la Scan, la ziua
care se sfârșise, la noaptea care urma. Ghemuită lângă el, cu
capul pe umărul lui, se simțea învăluită de căldura trupului lui.
Privi spre mâinile lor înlănțuite și surâse văzând contrastul
dintre ele: forță și fragilitate, delicatețe și asprime. Muzica se opri,
dansatorii salutară, iar în sală izbucniră aplauzele.
La cină, nimeni nu păru surprins că Joanna și Sean apărură
împreună. Văzând mâna lui Sean întârziind pe umărul Joannei
când o ajută să se așeze, Магу chiar sc aplecă spre ea. cu un aer
confidențial, pentru а-i șopti: „Era și timpul Sä deschizi ochii...“,
râzând apoi, ușor, cu plăcere. Gloria le aruncă amândurora o
privire de-a dreptul ostilă. Înainte de a se apropia discret de
Tony. Aparent, toți le ghi-
ciseră sentimentele cu mult înainte ca ei să fie conștienți de
ele.
— Ce-ai zice de o plimbare sub clar de lună? o întrebă Sean
când ieșiră.
Mângâierea răsuflării lui pe obrazul ci o făcu să tremure. Îi
răspunse cu o înclinare din cap, prea emoționată pentru a putea
vorbi.
Vrând să evite mulțimea, se refugiará pc puntea superioară, în
general pustie la această oră a scrii. Aici, în locul cel mai înalt al
navei, nici un obstacol nu le mai ascundea frumusețea cerului
înstelat. Cu degetele înlănțuite, înaintară până la partea din față
a vaporului. Aerul cald al nopții le atingea ușor pielea. Luna,
aproape plină, scălda totul în jur cu o lumină argintată. Joanna
se simțea atât dc ușoară încât, dacă mâna lui Sean nu ar fi ținut-
o dc talie, era sigură că ar fi zburat spre stele. Cu simțurile
trezite de fericire, simțea că se contopește cu frumusețea nopții.
De pc puntea inferioară ajungeau până la ci sunetele unei
melodii i oman tice. Rásetele și muzica se amestecau cu foșnetul
mătăsii pe care briza i-о lipea de gambe...
Sean avu impresia că nu se va mai putea împiedica să surâdă
vreodată. Privirile, care 11 se întâlneau uneori, Ic accelerau
bătăile inimii. Mergeau în tăcere, cu un pas aparent nonșalant,
dar o tensiune aproape palpabilă electriza aerul în jurul lor.
Când ajunseră în partea din față a navei, intrară într-o zonă de
umbră și se opriră pentru a admira oceanul, în absența vântului,
acesta ora neted ca o oglindă.
— Joanna... murmură Sean.
Emoționată, ea se întoarse spre el. În umbră, abia dacă îi
distingea fața. El îi lua mâna, o mângâie, o sărută. Joanna se
simți cuprinsă ca de o flacără, până în adâncul ființei ei.
— Joanna, cum ai făcut de m-ai vrăjit? E o prostie, dar mă
simt ia fel de stângaci ca un puști la prima întâlnire... De când
am plecat din Florida, nu reușesc să mă mai gândesc la altceva
decât la tine.
— Poți să te consolezi, eu mă aflu în aceeași stare ca tine,
mărturisi ca.
Când Sean își puse buzele la baza gâtului ei, Joanna închise
ochii. El o privi, astfel abandonată, îndelung, înainte de a sufla
ușor peste pleoapele ei. Ea deschise ochii și inima lui Sean se
strânse. „Doamne, gândi el, este atât de fragilă, de vulnerabilă..."
O dată în plus, sentimentul de culpabilitate îi întunecă fericirea:
pentru câteva secunde, doar, căci nu era în stare s-o îndepărteze
de el. Era prea târziu pentru a face asta și, dealtfel, nici nu avea
forța. Nu mai avea decât o dorință, s-o sărute cu paiimă, să se
întindă amândoi pe punte și...
Stăpânindu-și aceste porniri periculoase, o înlănțui cu
tandrețe pe Joanna. Cu un oftat ușor, ea se lipi de el. Când îi
simți sânii presați de pieptul lui, Sean nu-și putu stăpâni un
lung fior.
— Ești divină, șopti el.
 O sărută cu o emoție cu totul nouă pentru cl: cu sete, aproape
cu disperare, ca și cum ar fi vrut să se contopească cu ca, să facă
să dispară cele două corpuri, cele două suflete, intr-unui s’ngur.
Înflăcărarea cu care Joanna răspunse sărutului, făcu să-i salte
inima în piept. În acest moment, dorința le înfierbântă simțurile,
puternică, vibrantă, de neînvins. Cu un ușor geamăt de uimire,
Joanna se lipi și mai mult de el.
Cu un oftat greu. Sean se depărta puțin și își ascunse fața în
părul ei lung și negru, parfumat îmbătător.
— Joanna, dacă trebuie să ne oprim, o facem acum sau
niciodată...
O strânse puternic in brațe, legănându-sc înlr-o parte și alta.
Se simțea mistuit ca de o flacără. Niciodată, o femeie nu-i
inspirase o fascinație atât de profundă, atât dc fundamentală.
Dorința lui pentru Joanna emana din toată ființa lui, nu doar din
simțurile lui. Mâinile îi tremurau ușor când o îndepărtă pentru a-
și adânci privirea in ochii ei. În această clipă înțelese că legătura
lor nu va semăna cu nici una pe care cl le avusese până atunci.
Ș i. spre marea lui surpriză, se bucură.
— Te doresc, Joanna, am nevoie dc tine. Vino...
Pentru o clipă, inima Joannei încetă să mai bată. Apoi,
bucuria explodă în ea, tăindu-i răsuflarea. Ș i totuși... Încă ezita,
sfâșiată între teamă și speranță, între dorință prudență. Apoi,
dintr-odată, avu o certitudine uimitoare prin simplitatea ei: îl
iubea pe Sean, era singurul lucru care conta. Ridicând privirea, îi
surâse. Înclinarea capului ei aprinse în ochi! lui Sean o flacără
vie.
— N-ai să regreți, îți promit..
Înlănțuiți, se întoarseră pe punte, până ajunscră la cabina lui
Sean. Fiecare pas făcea să crească neliniștea așteptării. Făcură
tot drumul fără a scoate o vorbă. În fața ușii cabinei lui Sean
rămaseră o clipă ncmișcați. Zâmbindu-i Joannei, Sean își căută
cheia in buzunarul hainei.
În timp ce el descuia, Joanna ii studie profilul, asaltată din
nou de îndoieli. Era atât dc neexperimentată, atât de naivă... Și
dacă ea nu va reuși să-l satisfacă? Sean avusese o mulțime dc
amante, una mai frumoasă și mai senzuală ca alta. Îl va
dezamăgi, oare? Și dacă...
Ușa se deschise. Prinzând-o pe Joanna dc talie, Sean o invita
să intre. Cabina era destul de strâmtă, chiar mai mică decât
dormitorul ei. Stewardul făcuse deja patul pentru noapte.
Imaginea asta o îngheță pe Joanna, care intoarse capul.
Mobilierul era sumar: lângă pat, sub hublou, se afla o mică
noptieră, apoi mai erau o măsuță minusculă și un televizor.
Când Sean se apropie de ea, Joanna zâmbi, dar neliniștea ei
nu trecu neobservată. Cu o privire tandra, Sean îi puse mâinile
pe umeri.
— Joanna, șopti d, strângând-o la piept. Nu ai de ce să te temi
de mine...
În ochii lui străluceau atâtea promisiuni de fericire, încât
inima Joannei începu să bată mai repede. Scan îi privi fața,
neștiind pe ce să-si oprească ochii mai întâi.
— Este prima oară când o femeie îmi inspiră o asemenea
dorință... nețărmurită, șopti el cu blândețe. Ai să vezi, va fi
minunat
Ca prin minune, aceste câteva cuvinte făcură să dispară și
ultimele temeri ale Joannei. În ochii ei luminoși strălucea
speranța, ca o floare fragilă răsărită în deșert încă nu-i spusese
că o iubește, dar poate că încă nu-și dăduse seama... Cu un ned
în gât din cauza emoției, cu ochii sclipind de lacrimile bucuriei,
Joanna zâmbi.
— Sean, iubește-mă... șopti ea ghemuindu-sc în brațele lui.
Sărutul lor fu mai tandru ca niciodată.
Tremurând, Joanna se abandonă cu totul în brațele lui,
răspunzându-l cu ardoare mângâierilor.
— Aj un gust de miere, zise el mângâindu-i buzele cu buzele
sale. N-am să te mai las niciodată. Niciodată...
Iși puse mâinile cu blândețe pe umerii ei goi, alunecând apoi
pe brațele ei, pe talie, pe rotunjimile șoldurilor. Curând, rochia
Joannei căzu ca un mic nor pufos la picioarele lor. Pentru а-i
ascunde goliciunea, nu mai rămăsese decât un mic triunghi de
dantelă ca o pânza de păianjen și, ca o surpriză delicioasă, un
portjarlier ce îi susținea ciorapii de mătase. Sean o contempla pe
Joanna cu ochii strălucitori. Privlrea-l arzătoare cobori încetișor
pe trupul ei, până la picioarele-i suple, pentru a urca din nou
spre sâni. Ca hipnotizat, întinse mâna și urmări cu degetul
conturul întunecat al aureolei care se contractă brusc. Era vrăjit.
— Pielea ta este atât de fină, ca mătasea... atât de caldă... Îți
simt inima bătând atât de ta re
Joanna fremătă sub intensitatea privirii lui. Când el se aplecă
și ii cuprinse cu buzele vârful sânului, scăpă un mic țipăt.
— Oh, Sean!
În clipa când simți că i se înmoaie picioarele, el o prinse în
brațe și iși ascunse fața în șuvițele mătăsoase ale părului ei.
— Iubita mea, mă faci să înnebunesc...
Atingerea hainelor lui Sean pe pielea el aprinse și mai mult
dorința Joannei. Cu stângăcie, începu să-i desfacă nasturii
cămășii. Sean rămase nemișcat, ca hipnotizat, până când ca îi
aruncă pe un fotoliu cămașa. Atunci, cu un mic geamăt de
plăcere, ea se lipi de pieptul
lui. Doar câteva secunde, pentru câ Sean о ridică în brațe și,
cu multă blândețe, o puse pc pat. Joanna își reținu răsuflarea în
timp ce el o contempla cu emoție. Apoi, fără grabă, el continuă să
o dezbrace, intrerupându-și gesturile cu sărutări pe corpul ei
abandonat. Cu degetele crispate pe cearșafuri. Joanna lăsa să-i
scape ușoare gemete, pradă celor mai delicioase senzații.
— Ești atât de frumoasă... Te ador...
Degetele lui se strecurară între piele și elasticul minusculului
slip care ajunse și el lângă cămașa lui Sean, pe fotoliu. Când nu
mai avu nici un obstacol în fața ochilor, el se ridică și se
dezbrăcă, la rândul lui. În câteva secunde fu gol, hainele zăcând
ici-colo prin cabină. Cu un suspin prelung, se întinse cât mai
aproape de Joana, căutându-i buzele. Mâinile lui o mângâiau cu
adorație, explorând fiecare centimetru pătrat al corpului ei, în
timp ce risipea o ploaie de sărutări pe obraji, pe gât, pe umeri, pe
sâni. Joanna își strecură degetele prin părul lui. Murmurul ei
blând se transformă într-un geamăt prelung. Ridicând capul,
Sean o privi cu pupilele dilatate și, în tăcere, o întrebă din priviri.
În loc dc orice răspuns, Joanna îi ceru o sărutare.
Buzele li se împreunară într-un unic clan Acum nimic nu-i va
mai despărți.
Joanna ridică privirea spre Sean, cu fața inundată de lacrimi
de bucurie. Cu o tandrețe infinită, își plimbă palmele de-a lungul
trupului lui.
— — Vino, iubitul meu, șopti ea. Nu-ți aparțin decât ție...
În loc de orice răspuns, el o poseda. Fiecare mișcare a lor era
dublată de o tensiune formidabilă. Îi cuprinse o imensă plăcere
care, curând, deveni de nesuportat. Apoi, deodată, se simțiră
inundați de valuri succesive, intense, de plăcere, care culmină
intr-un strigăt unic ce dură mai multe secunde până se stinse.
Trecură câteva minute... Sean și Joanna rămăseseră strâns
înlănțuiți, încă vrăjiți de clipa de o sublimă intensitate pe care o
trăiseră, încetișor, respirațiile lor se liniștiră. Sean se juca distrat
cu șuvițele mătăsoase împrăștiate pe pernă, privind-o întrebător
pc Joanna. Ea îi răspunse cu cel mai dulce sărut.
— Este pentru prima oară când simt așa... această fericire,
șopti el.
Joanna ii înțelese pudoarea. Lacrimi de bucurie nemărginită ii
inundară ochii.
Mărturisirea lui Sean nu era chiar o declarație de dragoste, dar
era pc aproape...
— Mă simt atât de bine, zise ea, frecându-și nasul de obrazul
lui. Cred că niciodată nu m-am simțit atât de fericită...
Se iubiră încă mult timp, având impresia că niciodată nu se
vor sătura unul de altul. Liniștea era ruptă de gemetele Joannei,
de suspinele ei. Când îi ajunse oboseala, vorbiră mult
 despre ci, învățând să se cunoască mai bine, în aceste
momente, îmbrățișați strâns, aveau impresia că erau singuri pe
lume și că noaptea nu se va sfârși niciodată. Apoi dorința izvora
din nou și împreunarea corpurilor lor avea gustul eternității.
Când Joanna adormi in brațele lui Sean, știa că niciodată ea nu
va mai fi aceeași...
 CAPITOLUL X

O lumină roz in vadă cabina, anunțând iminentul răsărit de

soare. Joanna întâmpină zorile cu un surâs, încă sub farmecul
numeroaselor amintiri delicioase. Sean dormea, întins alături de
ea, legănând-o parcă cu respirația lui liniștită. Brațul lui se
odihnea peste corpul ci. Închizând ochii, savură cu plăcere
senzațiile tactile pe care i le provoca atingerea lui. Scan se mișcă,
se răsuci și mormăi сета dc neînțeles. Întorcându-se pc o parte,
Joanna îl privea dormind.
Expresia feței lui dădea la iveală o blândețe nebănuită. Cu
buzele întredeschise, părea aproape vulnerabil. În timpul nopții,
barba îi crescuse și o umbră albăstrie i se așternuse pe față. Era
atât de... masculin, de frumos, încât Joanna își stăpâni cu greu
bătăile accelerate ale inimii. Fiecare secundă petrecută in
preajma lui Sean părea o eternitate de fericire. Când fusese cu
Arthur, avea mereu impresia că trebuia să fure clipele prețioase.
Toate astea i se păreau astăzi atât de îndepărtate...
Prin hublou privea cerul caro-și schimba culoarea încetișor,
trecând prin toate nuanțele, dc la roșu la auriu. După câteva
minute, o rază de soare veni să mângâie fața adormită a lui Sean.
Joanna, deși nu dorea deloc aceasta, gândi că ar fi fost mai
înțelept sä se întoarcă repede in cabina sa, înainte ca pasagerii
ceilalți să se fi trezit. Cu precauțiuni infinite, ridică brațul lui
Sean ce se odihnea peste talia ei și încercă sa coboare din pat.
Dar, bia aținseră picioarele ei mocheta, că două brațe *de fier o
făcură prizonieră. Scoțând un țipăt ușor, căzu pe spate peste
pieptul gol al lui Sean.
— Unde vrei să pleci? Îi șopti й la ureche.
— Mă întorc în cabina mea.
Sean o mușcă ușor de gât.
— Locul tău e aici. Lângă mine.
Joanna tresări de plăcepe. Ș i când el îi urmări conturul
umărului cu vârful limbii, o cuprinse, de-a dreptul, panica.
 — Sean... nu... trebuie să...
Dar el nu luă în seamă slabele-i proteste Mișcările sugestive pc
care cl le imprimă coapselor sale, atingerea pieptului lui pc care
ca îl simțea alunecând de-a lungul spatelui ei, sfârșiră prin a
înfrânge voința Joannei. Simțind că cedează instinctelor sale,
Sean surâse și cu mâna liberă îi cuprinse un sân.
•— Ce spuneai că „trebuie sä“? Nu ai nimic de făcut decât să
rămâi aici, cu mine.
Când palma lui ii atinse încetișor vârful sânului, Joanna își
reținu răsuflarea.
— Oh! Sean, eu... Ar trebui să plec, protestă ea, fără
convingere. Trebuie să mă îmbrac.
În Icc dc răspuns, el ii cuprinse cu putere talia și se răsturnă
împreună cu ea pe pat.
— Tc asigur că nu ai nevoie de haine pentru ceea ce am eu în
cap... Ar mai trebui, desigur, să fii și tu de acord cu programul
meu!
În ochii lui negri strălucea dorința. Joanna iși simți obrajii
luând foc.
— Ai putea sa fii mai precis? Întrebă ea pe un ton ce se voia
liniștit.
— Aș avea mai multe lucruri în cap: o hârjoneală cu tine, un
mic dejun la pat. un duș, dacă reușim să intram împreună în mi-
nuscula cabină...
Joanna surâse de plăcere în timp ce el își continua
enumerarea.
— Puțină conversație, multă dragoste, un prânz, o siestă după
masă. Toate astea în ordinea pe care o vom hotărî noi. Nu pleca,
Joanna. Rămâi să petrecem și ziua asta împreună.
Dragostea făcea să-i salte inima de bucurie tinerei femei. Era
oare posibilă atâta fericire? Prinzând în palme frumosul chip
aplecat asupra ei, îi surâse cu tandrețe.
— Nimic nu mi-ar face mai muîiă plăcere, răspunse ea cu o
voce dulce. Îți cer însă doar câteva minute, ca să mi duc sâ mă
schimb.
Sean ezită, apoi oftă adânc.
— De acord. Dar nu înainte să-mi lași in gaj un sărut.
Nelăsându-i timp să mai protesteze, el îi cuprinse buzele. Ș i, de
data asta, nu-i trebuiră decât câteva secunde pentru a o
convinge să rămână. Cufundându-și din nou privirea în ochii ei,
el știu că, și acum, câștigase.
— Sânii tăi sunt o minune, șopti el. Sunt absolut perfecți...
Gura lui lacomă cuprinse micul vârf roz. Cu un geamăt ușor,
Joanna își strecură degetele în părul lui și își dădu capul pe
spate. Sean o făcu sâ trăiască cele mai delicioase senzații,
sărutându-i fiecare centimetru al corpului. Cu cl se simți femeie,
se simți frumoasă, dorită.
Negândindu-se decât la plăcerea Joannei, Sean o adora cu o
tandrețe infinità, descoperind în fiece secundă surse ale
senzațiilor ei, încercând să-i afle profunzimea emoțiilor la fiecare
suspin al ei. Tremurând, Joanna își înnodă degetele pe după
gâtul lui, șoptindu-i numele. Ca o litanie. Ca o implorare. Un
cântec de sirenă. Sean puse stăpânire pc buzele ci, într-un sârul
arzător, în timp ce ca își înnoda picioarele pe după talia lui.
Suspinele ei umpleau acrul din mica încăpere.
O data în plus, împărtășiră aceeași sublimă fericire, care-i lăsă
pe amândoi epuizați. Cu pleoapele lăsate, Joanna îl îmbrățișa pe
Sean cu impresia că niciodată nu va-obosi mângâlndu-l.
— Ce manieră drăguță de a ne lua la revedere, murmură el.
Zâmbind, ca continua să se joace cu buclele lui negre,
nevenindu-i să creadă că poate exista atâta fericire. Pentru o
clipă, Sean rămase nemișcat, tăcut, încât Joanna se întrebă daca
nu cumva adormise iar, când vocea luì răsună dîntr-odată:
— Matt o să mă omoare, zise cl.
— Matt? Ea nu-și ascunse amuzamentul Ei, hai, nu fi ridico»!.
De cc crezi că te-ar omori?
— Acum, tu faci parte din familia lui și el știe să le poarte ce
grijă alar săi. N-ai observat asta până acum?
 Joanna clătina din cap.
—Dacă aș fi fata Iui, aș mai zice, dar...
— Pentru cineva ca Matt, nu există nici o diferență. Ș i unii
oameni devin adevărați cerberi când e vorba să-și protejeze
familia. N-aș fi vrut să fiu în pielea profesorului tău. dacă Matt ar
fi aflat de istoria sordidă pe care mi-ai povestit-o.
Joanna sc ridică intr-un cot.și făcu ochii mari. Îi venea greu să
și-l imagineze pe Matt
ca рэ un protector înverșunat, hotărât să-i apere onoarea.
— Crezi intr-adevăr că...?
— Și încă cum! Matt te iubește mult, șlii. Ș i se simte la fel de
responsabil față de tine ca și un adevărat tată. Dacă ai fi văzut
acum doi ani, ce mândru era când a anunțat că ți-ai trecut cu
brio examenele! A renunțat și la un dineu cu secretarul de stat
pentru a sărbători împreună cu tine și cu Claire.
Derutată, Joanna se lăsă să cadă din nou pe pernă, cu privirea
in tavan. Desigur, Matt și cu ea făcuseră de mult timp pace.
Amândoi se respectau și se admirau. Dar, din motive pe care ea
nu reușea să și le explice, nu se împrieteniseră cu adevărat
niciodată. Dacă ar fi știut că, într-o zi, ea va trezi instinctul
paterrj al lui Matt!
— De ce pari atât de surprinsă?
Ridicându-se puțin, Sean o privea cu adorație. Părând că,
dintr-odată, își dăduse seama că este goala, Joanna schiță o
mișcare pentru a se acoperi cu cearșaful. Sean o împiedică.
— Nu, nu, nu, făcu el. E prea târziu pentru aceste accese de
pudoare. Dealtfel, ce ai vrea să-mi ascunzi? Nu mai există nici un
colțișor al trupului tău pe care eu să nu-l fi sărutat. Acum, vrei
să-mi răspunzi de ce ești surprinsă?
Joanna roși ușor.
— La început, Malt și eu mine nu ne prea înțelegeam. Apoi am
făcut pace, dar... În sfârșit... nu știam că se interesează de
mine... pentru mine însămi.
— Dar, nu e nimic surprinzător in asta Tu te subestimezi...
 Cu un sărut tandru, îi mângâie obrazul înainte de a o săruta
pătimaș pe gură. Joanna i se ghemui la piept punându-și capul
pe urnarul lui cu un oftat de fericire.
— E caraghios, nu? Matt o cunoștea pe mama de cincisprezece
ani. Nici măcar nu știam dacă o simpatiza. Când au anunțat că
se vor căsători, toată lumea a rămas uimită. Celibatarul cel mai
râvnit din tot districtul, se căsătorea!
— Eu înțeleg că Matt s-a îndrăgostit nebunește de ea. Este,
într-adevăr, senzațională, unică. Ș tii că eu însumi nu am fost
prea departe de a mă îndrăgosti dc ca?
La aceste cuvinte, Joanna încremeni. Inima îi bătea mai
repede și o neliniște surdă ii opri respirația. Sean? Îndrăgostit de
Claire? Oh, Doamne! I se făcu dintr-odată foarte irig și se simți
fragilă și vulnerabilă. Trebuia să iasă cât mai repede din
încăpere! Acum!
— Hei! Unde pleci? se miră Sean văzând-o rîdicându-se brusc.
Rămânând întoarsă cu spatele la el, Joanna își puse în grabă
rochia.
— Trebuie să ma întorc în cabina mea, ți-am spus adineaori,
murmură ea cu o voce neutră.
Scan oftă resemnat.
— Dacă insiști... În timpul ăsta eu am să fac un duș și am să
comand micul dejun. Ce al poftă să mănânci?
— N-are nici o importanță.
După ce își luă poșeta, făcu un ghemotoc din ciorapi?i
portjartier pe care îl vâri înăuntru, apoi își puse în grabă pantofii
și se îndreptă spre ușă. Mâna lui Sean o ajunse însă și o prinse
do talie.
— Nu așa grăbită, îi șopti el la ureche. Cum poți pleca fără să-
mi spui „la revedere“?
Jucându-se, îi sărută punctul sensibil din dosul urechii, și se
lipi de ea. Joanna închise o clipă ochii, pradă unor emoții
contradictorii.
— Sean, te rog, murta ură ea pe un ton aparent lejer.
 Făcându-se că nu aude protestele ci, Sean începu deja să-i
ridice rochia de-a lungul coapselor.
— Sean!
— ßine, bine...
Dar înainte dc а-i da dromul, îi cuprinse buzele într-un sărut
mai tandru ca niciodată.
— Sper că n-o să întârzii mai mult de o jumătate de oră.
/\curn, pleacă repede până nu mii răzgândesc.
Incapabila să articuleze vreun sunet, Joanna dădu din cap și
fugi. Pradă unei tristeți profunde, alergă până la cabina
ei,.mulțumind Cerului ca nu-i scosese pe nimeni în cale. „Știi că
nu eram departe de a mă îndrăgosti de ea?•' De vreo zece minute
cuvintele astea îi răsunau în creier fără încetare. Se apropie de
fereastră și se pierdu în contemplarea oceanului. Ziua se anunța
frumoasă, dar ea o va petrece în cabina ei, rumegând gânduri
triste. Nu putea altfel, mărturisirea lui Sean rupsese vraja.
Erau atâtea lucruri pe care ea le înțelegea acum mai bine:
orele îndelungi pe care Sean le consacrase campaniei lui Claire,
cu patru ani in urmă, felul în care el îi luase apărarea când Matt
amenințase că o părăsește, tandrețea din ochii lui de fiecare dată
când o privea... Și Joanna care-l crezuse doar un secretar de pre-
să conștiincios. Amintindu-și că, pe vremea aceea,_ fusese
îndrăgostită de el, zâmbi amar și ridică ochii spre cor. În tot acel
timp el nu avusese ochi decât pentru Claire! De fapt, de ce ar fi
surprinsă? Claire era inteligentă, frumoasă, veselă. Feminitatea
și blândețea ci aveau ceva fascinant.
Joanna se întoarse de la fereastră cu un geamăt ușor, cu
palmele lipite de tâmple, ca pentru a scăpa de un coșmar. Iși
dorea din toată inima să poată crede în sinceritatea
senlimentélor lui Sean. Dar cum să nu aibă îndoieli? Cum să nu
se întrebe dacă, în fond, ca nu servea ca înlocuitor al unei mari
iubiri pierdute?
Tu'burată, incepu să măsoare încăperea în lung și-n lat, din ce
în ce mai agitată. Nu putea să^și asume acest risc, înăbușindu-și
lacrimile de disperare, își mușcă pumnii strânși. În aceeași clipă
sună telefonul. Joanna tresări și se întoarse brusc spre aparat,
ca și cum ar fi fost vorba de un șarpe care se pregătea s-o atace.
De ce să mai răspundă? Știa că el o caută.
Când soneria telefonului se opri după mai multe apeluri, ea se
prăbuși pe canapea. Nu trebui să aștepte prea mult până când
Scan bătu la ușă.
— Joanna? Joanna, ești acolo?
Cum ea se încăpățână să nu răspundă, el bătu din nou.
— Joanna!
Sfâșiată de neliniștea ce se putea ghici în vocea lui, ca râmase
totuși nemișcată. Când bătăile în ușâ încetară, își lăsă capul pe
spate, cu obrajii șiroind de lacrimi.
Joanna stătu astfel ascunsă în camera ei toată ziua, măcinată
de suferință. Sean veni de mai multe ori și bătu la ușă, lelefonă
de mai multe ori. Ea nu-i răspunse. Ca un animal în cușcă,
mergea fără încetare, în sus și-n jos prin cameră, prăbușindu-sc
în lacrimi, când pe canapea, când pc patul din dormitor. Petrecu
clipe lungi la fereastră, contemplând oceanul și repetându-și că
făcea ce e mai bine, că nu exista altă soluție. Nici nu observă
când trecuse ora mesei. Spre seară începu însă să i se facă
foame. Gândindu-se mai întâi să-și comande cina în cabină,
îndepărtă repede această idee. Mai devreme sau mai târziu, tre-
buia să dea ochii cu Sean. Și, cu cât mai repede, cu atât mai
bine.
Odată luată această hotărâre, se spălă cu apă rece pe fața
răvășită de lacrimi și se machie cu grijă. Apoi, îmbrăcată într-o
rochie de mătase, se îndreptă spre sala de mese.
Cum o văzu, Sean sări de pe scaunul lui, lăsând la o parte
calmul care nu-l părăsea niciodată.
— Unde naiba ai dispărut?
— În cabina mea.
Dacă i-аг fi spus că și-a petrecut ziua pe Lună, Sean n-ar fi
fost mai șocat.
 — În cabina ta!
— Da.
Cu un aer liniștit, Joanna își trase scaunul și se așeză. Confuz,
încurcat, Sean o privi despăturindu-și șervetul și punându-și-l pe
genunchi.
— Am fost dé mai multe ori și atn bătut la ușa ta, am telefonat
la fiecare jumătate de oră. De ce naiba n-ai răspuns?
— Sean, calmează-tc. E inutil să țipi. Suntem priviți.
— Nu-mi pasă...
Dăndu-și deodată seama că prietenii lor dc )a masă
încremeniseră. Sean își înghiți protestele și se lăsă să cadă pe
scaun, cu pumnii strânși de furie.
— Dacă ți-e teamă de scenele cu public, atunci îmi vei
răspunde la întrebări, te rog să mă crezi! Ș i cât mai repede! De ce
te-ai făcut că nu auzi nici telefonul, nici bătăile în ușă? Și de ce
mi-ai promis că tc întorci la mine dacă nu aveai de gând?
Joanna aruncă o privire circulară în jurul mesei și roși.
— Scan I
— Răspunde!
— Am avut o migrenă.
— De ce nu m-ai sunat ca să-mi spui? Dar, Dumnezeule,
Joanna, te-am căutat peste tot! Începusem să mă întreb dacă n-
ai căzut în mare!
— Îmi pare rău, dain-am de ce să mă justific în fața ta. Acum,
dacă nu te superi, aș vrea să-mi comand cina. Mor de foame.
Sean făcea spume de furie. Ț inăndu-și răsuEarea, Joanna se
temea să nu-l vadă explodând în orice clipă, in ciuda calmului
său aparent. Dealtfel, șl ceilalți, fără îndoială, pentru că nimeni
nu mai clipea. După o tăcere cât o eternitate, Sean dădu încetișor
din cap.
— Foarte bine, am să tac. Dar noi doi va trebui să avem o
explicație.
Cina decurse într-o atmosfera încordată. Doar Магу încercă să
mai rupă tăcerea, dar in fața mutismului comesenilor ei,.renunță
și ea până la urmă. Când ajunseră La-cafea, Mary anunță că ea
și cu Chartes se duc la spectacol, la Carribcan Lounge.
— V-ar supăra dacă v-aș însoți și eu? Întrebă Joanna pe un
ton inocent.
Scan nu le lăsă timp să-i răspundă.
— Pe mine, da, mă supără. Ș i încă mult.
Ridicându-se brusc, îi apucă brațul și se înclină scurt în fața
prietenilor lor.
— Vă rugăm să ne scuzați...
Fără un cuvânt in plus, o trase pe Joanna spre ieșire și o
„escortă“ până la cabina ci.
— Cred că nu speri, totuși, că am să te invit să intri?
— Trebuie să vorbim, Joanna: Ori la tine, ori la mine. Alege tu.
Joanna înțelese că el nu-i va da drumul Neavând încotro, oftă
și introduse cheia în broască.
— Acum, ai să-mi explici de-a ce te joci, începu Sean, fără altă
introducere, imediat ce ușa se închise in urma lor.
— Dar... nu mă joc.
— Atunci, ce înseamnă toate astea?
— Ț i-am mai spus, am avut o migrenă.
Scan răspunse printr-o înjurătură aspră.
— Acum, ajunge! explodă Joanna. Ieși! Nu mai am ce să-ți
spun!
Intorcându-se brusc, vru să intre in dormitor. Dar Sean o
prinse atât de violent de mână, încât ea își pierdu echilibrul și
căzu spre el.
Înlănțuind-o imediat cu brațele, el își apropie fața furioasă de a
ei.
— Nici vorbă să fugi, Joanna! Mai întâi va trebui să-mi
răspunzi la întrebări. Noaptea trecută, păreai fericită, totul era
bine. Și iată că, azi-dimineață, dispari fără să spui o vorbă. Vreau
să știu de ce!
Cu toate puterile ei, Joanna încerca să-l respingă. După
privirea lui Sean, era evident că aceste atingeri provocate de
zbaterea ei erau departe de a nu-i fi pe plac. Era prea mult!
Incapabilă de a se mai stăpâni, Joanna explodă:
— Foarte bine! Am să-ți spun! izbucni ea. Nu am chef să te
mulțumești și cu mine în locul alteia! Asta-i tot!
— A alteia... Ce vorbe-s astea? Despre care altă femeie
vorbești?
— Despre mama mea.
Sean lăsă să-i cadă brațele și se dădu câțiva pași înapoi. Apoi,
spre marea surpriză a Joannei, el dădu capul pa spate și izbucni
în râs.
 CAPITOLUL XI

— Iti interzic să râzi 1

— Nu pot... nu pot să mă abțin! se sufoca Sean dc râs.
Cuprinsă de furie și de umilință, Joanna clipea din ochi pentru
a-și reține lacrimile.
— Nu văd ce ți se pare atât ce caraghios, reuși ea să artictdcze,
cu bărbia tremurândă.
Înduioșat de confuzia ei, Scan își stăpâni cu greu râsul și
clătină din cap.
— Tu ești caraghioasă, draga mea. Dar, Joanna, de unde ai
scos-o că aș fi îndrăgostit de mama ta?
— Tu mi-ai spus!
— Eu!
— Desigur. Azi-dimineață, când vorbeam despre Matt și Claire,
ai mărturisit că era cât ре-aci să te îndrăgostești de ea. Sunt
propriile tale cuvinte.
— Ș i ce-i cu asta? De aici, până să tragi concluzia că n-am
încetat s-o iubesc toți acești ani... Ș i că m-aș mulțumi șl cu tine în
lipsă dc ceva mai bun... Asta este părerea ta despre mine.
Joanna?
Sean lăsă să-i scape un ușor oftat. Ea începea să-și dea seama
de greșeala comisă.
— Poate că nu ești conștient de asta... Încercă ca să
argumenteze. Cine poate ști ce surprize ne rezervă dragostea? Te
rog să mă crezi, îți vorbesc in cunoștință de cauză. Ev mi-am
găsit niște pretexte excelente pentru a te însoți în această
croazieră.
Lăsându-se să cadă intr-unui din fotoliile de piele, Sean
încrucișă brațele pe piept și zâmbi.
— Nu știu dacă ți-ai dat seama, dar tocmai ai mărturisit că mă
iubești.
— Te rog, Sean, nu-ți bate joc de mine. Nu e momentul.
El se ridică și veni spre ea. Ii prinse mâinile și o privi cu un
amestec de exasperare și de tandrețe.
— Joanna, ascultă-mă bine. Eu nu sunt îndrăgostit de Claire.
N-am fost niciodată.
— Chiar dacă era cât ре-aci să se întâmple, așa cum ai
mărturisit singur.
Sean oftă adânc.
— Da, este adevărat. Recunosc că dară lucrurile ar fi evoluat
altfel, dacă n-ar fi fost Matt și daca mama ta m-ar fi băgat în
scamă, poate că s-ar fi întâmplat ceva. Dar, sunt ațâți de „dacă"!
Slăbiciunea asta a mea pentru Claire п-я mers niciodată prea
departe,
Joanna. Matt este col mai bun prieten al meu, eu țin mult la
mama ta și mă bucur pentru fericirea lor.
Prinzându-i bărbia, o obligă să-ridice ochii spre cl.
— După tot ce s-a întâmplat aslă-noapte cu noi, cum poți să te
gândești că aș iubi o altă femeie?
Cedând până la urmă sentimentelor sale, Joanna îi luă mâna
și își puse obrazul în palma lui, cu ochii închiși.
— Nu mai știu... Îmi este atât de greu să cred în tot ce mi se
întâmplă... E prea frumos ca să fie adevărat...
Contcmplându-i perfecțunea delicată a trăsăturilor, umbra
ușoară a genelor pe obraz, Sean simți o tulburare stranie. Era
atât de dulce, atât de vulnerabilă...
— Joanna, priveșle-mă. Nu exiști decât tu. Nu va mal exista
nimeni vreodată, decât tu. Și aici, pe acest vapor, și când ne vom
întoarce la Washington. Trebuie să mă crezi.
Niciodată Sean nu-și mai luase asemenea angajamente. Ar ii
putut să se oprească aici, dar nu era de ajuns. Nu-i stătea în
obicei să facă lucrurile pe jumătate.
— Joanna, eu... Ezită, ținându-și răsuflarea. Te iubesc.
Pronunțase foarte încet aceste cuvinte, ca și cum el era primul
căruia nu-i venea sa creadă. Le repetă imediat, cu mai multă fer-
mitate:
— Te Iubesc.
 Joanna crezu că visează. Deliii ei ațintiți intr-ai lui se umplură
de lacrimi.
— Sean...
— Taci, draga mea. Te asigur că n-am fost niciodată mai serios
ca acum. Sunt primul care sunt surprins, dar ăsta-i adevărul. Te
iubesc. La nebunie.
Luptând cu toată puterea pentru a-și stăpâni emoțiile ce o
sufocau, Joanna se aruncă în brațele lui. Sean o primi cu
tandrețe.
— Îmi place să cred că plângi de bucurie, șopti el.
Hohotind de plâns și suspinând, cu ochii roșii, ea începu să
râdă printre lacrimi și se ghemui la pieptul lui.
E atâta vreme de când te iubesc, mărturisi ea. Dar mi se părea
că nu voiai să te atașezi de nimeni, de nici o femeie pe care ai
cunoscut-o... și pe care le știu și eu...
— Te asigur că s-a sfârșit, de acum. Poți să mă crezi pe cuvânt.
Buzele li se întâlniră. Cu brațele pc după gâtul lui, Joanna se
lipi de el, cu un amestec de tandrețe și de pasiune. El părea că
nu voia mai pună capăt acestui sărut. Când, in sfârșit, îi dădu
drumul, Joanna iși strecură degetele prin părul lui și nu-și putu
stăpâni un fior.
— Oh! dragul meu. e prea frumos să fie adevărat. Mi-e teamă
sâ nu mă trezesc și să-mi dau seama că am visat.
— Totul este adevărat, Joanna, șopti el. Și iți promit, dc acum,
să-ți dovedesc asta.
Gura lui coborî dc-a lungul gâtului ei înclinat grațios, apoi
puse din nou stăpânire pc buzele ei. Ș i, fără nici un avertisment,
o ridică in brate.
— Chiar dacă pentru asta îmi va trebui toată noaptea.
Joanna se agăță dc gâtul lui zâmbind.
— Sper... murmură ea.
Lui Sean nu-l trebui mai mult pentru a-și dezlănțui pasiunea.
Cu nerăbdare. se îndreptă cu pași mari spre dormitor...
Zilele următoare ii părură Joannei o feerie atât de minunată
încât ii venea greu să creadă in realitatea lor. Dimineața, când
vaporul făcea escală, coborau și sc plimbau la voia întâmplării.
Explorară astfel o parte din coasta jamaicana, precum și Ochos
Rios. Nopțile erau pline de clipe idilice și de îmbrățișări para-
disiac«. Ore întregi, legănați de valuri, rămâneau ghem uiți unul
in brațele celuilalt, împărtășindu-și secretele, speranțele,
bucuriile dar și grijile.
La Cozumel, petrecură toată dimineața prin magazinele cu
amintiri apoi cedară farmecului mării, ducându-se la plajă. Se
jucară ca doi copii În apă după care, epuizați, eșuară pe două
prosoape mari de plajă întinse pe nisip.
— Pentru un bătrân, e destul de greu să țină pasul cu o
puștoaică! oftă Sean lăsându-se să cadă, cu un braț pe frunte.
_ Alături de el, in genunchi, Joanna continua să-și șteargă
părul iară să dea atenție remarcilor lui.
— E cineva care vinde înghețată acolo! Vrei să-ți iau și {ie?
— Nu, mulțumesc. Tu du-'.e, nu te jena.
— Vin imediat.
Răsucindu-se pe o parte, Sean o urmări cu privirea, fără să
piardă nimic din grația mișcărilor ei. Niciodată nu se va obișnui
cu emoția care il cuprindea de fiecare dată când o privea pe
Joanna, un amestec de dragoste, de mândrie, do gelozie. Era
pentru prima oară când o femeie ii inspira o asemenea bogăție de
sentimente. Dc acum nu sc mai îndoia asupra lui însuși și nici
asupra direcției în care va evolua viața sa. Venise momentul sa-și
atingă obiectivele pe care și le propusese.
Deja Joanna se întorcea cu un pas nonșalant, cu o înghețată
intr-o mână și cu surâsul pe buze. Inconștientă de balansul pe
eare-J dădea șoldurilor sale în timp ce mergea, era o întruchipare
explozivă de inocență și sen j.î6 guatitele, dc înflăcărare și dc
cumințenie. Și ea îi aparținea lui.
Joanna se lasă să cadă pe prosop, aproape de c. și ii plimbă
înghețata pe sub nas.
— Vrei o gură?
 — Da, dar nu de înghețată...
Ochii lui negri alunecară până spre sânii ei, larg descoperiți de
minusculul bikini alb.
— Sean, ești un lacom.
— Și te plângi de asta?
Bineînțeles că nu se plângea. Când cl o privea astfel, Joanna
nu mai avea nici un pic de voință. Pleoapele i se îngreunară și
vocea ii deveni mângâietoare.
— Pentru nimic în lume...
Ea ișj puse buztíe pe ale lui intr-o dulce mângâiere. Imediat,
inima lui Sean se porni să bată nebunește. Mână lui urcă până
pe vmărul Joannei, îi atinse gâtul șt îi așeză O șuviță umedă pe
după ureche. În aceeași clipă, un copil trecu alergând pe lângă ci
împreună cu un câine ce lătra de-ți spărgea urechile. Ei abia
dacă il auziră. Răsuflarea li se contopi, buzele li se împreunară.
Mângălafi de razele soarelui, păreau că se află la mii de kilometri
de aici. Cornetul cu înghețată, uitat căzu fără zgomot în nisip.
Le veni greu să se despartă. Ochi în ochi, se priviră îndelung,
in tăcere. O briză ușoară se juca cu șuvițele Joannei. La fiecare
respirație a lor, mirosul nisipului cald și al oceanului le umplea
nările, amestecat cu parfumul uleiului de cocos.
— Vino, zise Sean luând-o de mână. Trebuie să plecăm.
În taxiul care îi aducea în port, așezați cât mai departe unul de
altul, priveau direct în fața lor, cu inima bătând nebună la
gândul că, în curând, vor fi singuri.
Era încü devreme. Cea mai mare parte a pasagerilor erau încă
pe insulă, astfel că vaporul părea pustiu. Joanna și Sean abia în-
chiseră ușa cabinei în urma lor, că se și aruncară unul în brațele
celuilalt
— Este îngrozitor cât de mult, te doresc... șopti el cu voce
răgușită...
Mâinile Joannei alergau ca nebune pe spatele și pe pieptul lui.
Sean își strecură degetele pe sub bretelele costumului ei de baie.
Ca la un semnal, nerăbdători, se dezbrăcară unul pe altul. În tot
acest timp, buzele lor parcă erau sudate intr-un interminabil
sărut. Apoi, încetișor, cu o dragoste infinită, Joanna simți gustul
sării pe pielea lui Sean. Îngenunchind in fața lui și cuprinzându-i
cu brațele coapsele. Cu inima bătând să-i spargă pieptul, el o
cuprinse de subțiori pentru a o ajuta să se ridice. Pentru o clipă,
se priviră in tăcere. Apoi, Joanna se lipi de pieptul lui cu un ușor
geamăt rugător. Părul moale de pe pieptul lui ce-i mângâia vârful
sânilor, ii trezi dorința și, pătimașă, puse stăpânire pe buzele lui.
Căzură amândoi în genunchi pe' mochetă, apoi se rostogoliră
strâns înlănțuiți. Simțurile lor, stăpânite cu marc greutate pe
plajă și în taxi, explodară. Îi purtau acum pe amândoi ca un
curent vijelios.
Joanna nu se mai recunoștea. Era pentru prima oară când se
purta astfel... Cu mângâieri înflăcărate, cu atingeri sugestive, do-
rința lor ajunse curând la paroxism.
— Sean... Sean, acum, te implor.
Cedând, în sfârșit, pasiunii care il consuma, cl o posedă,
aproape cu brutalitate. Dacă Joanna ar fi fost în stare să
vorbească, în mod sigur nu s-ar fi plâns. Dar buzele și dinții ci
mușcau cu sete pielea arsă de soare a lui Sean, mărindu-i astfel
și mai mult impetuozitatea. Voluptatea lor atinse repede un
paroxism fulgurant care-i făcu pe amândoi să sa teamă că și-au
pierdut mințile...
Ghemuită lângă Scan în mijlocul patului. Joanna îi mângâia
pieptul, trccându-și degetele prin părul moale care îl acoperea.
Oftă adânc, de plăcere. Era, oare, altcineva mai fericit ca ea 1?
Sean o iubea. Miracolul se produsese.
— La ce te gândești? Întrebă ea în șoaptă.
— Mă întrebam doar dacă ai fi fericită sa devii soția unui
senator.
Vorbise cu atâta detașare încât Joannei ii trebui un oarecare
timp să-i înregistreze cuvintele. Cu ochii măriți de uimire, iși
simți inima neliniștindu-i-se.
— Ce... ce ai spus?
 Confuzia ei il făcu să zâmbească.
— M-am hotărât să-mi încerc norocul în alegerile pentru
senat. Ș i aș vrea să te am alături de mine. Ca soție.
Bucuria îi umplu pieptul Joannei. 11 privea neîncrezătoare, cu
cehii înecați in lacrimi, cu un nod în gât din cauza emoției.
— Oh, Sean! reuși ea să articuleze.
Cu ezitare, își apropie mâna de obrazul lui. Scan i-о prinse și o
duse la buze.
— Ce vrea să spună asta?
Râzând?i plângând În același timp, Joanna iși aruncă brațele
pe după gâtul lui și ii acoperi fața cu sărutări.
— Da. da. Oh, da. Sean! Da!
EI îi primi cu un zâmbet această demostrare exuberantă. Apoi,
îi luă fața în mâini și începu s-o sărute când tandru, când
pătimaș.
— Doamne, cât te iubesc, șopti el, cufundându-și privirea în
ochii ci.
Emoția o cuprinse pe Joanna ca o undă arzătoare. Clipind din
ochi pentru a:și goni lacrimile de bucurie, dădu încetișor din cap.
— Și eu te Iubesc, dragostea mea. șopti ea cu un surâs
nesigur.
Scan o strânse la piept și minute in șir, se îmbrățișară cuprinși
de aceeași încântare.
— Nu mi-ai răspuns încă la întrebare. Crezi că ai vrea să devii
soția unui senator? Dc răspunsul tău depinde ce hotărâre voi
lua.
Joanna iși ținu răsuflarea. Dacă senatorul Hartwell ar ști!
Fericirea o făcuse să uite adevăratul motiv al participării ei la
această croazieră. Se ridică înlr-un cot și iși coborî privirea spre
Sean.
— Cred că deja cunoști răspunsul meu. Eu sunt o pasionată
de politica. Nu poți să-mi faci o mai marc plăcere decât prezentă
ndu-te la alegeri. Ș i mai trebuie să-ți mărturisesc ceva: ador
campaniile electorale. Se întrerupse câteva secunde pentru а-l
săruta cu tandrețe. Nu-mi pasă de curiozitatea ziariștilor, din
moment ce este pentru o cauză bună.
— Nici nu știi ce fericit mă faci, oftă Sean cu ușurare.
— Când te-ai hotărât să te prezinți? Acum câteva săptămâni
nu păreai atât de entuziasmat.
— Ei bine, ție iți datorez această hotărâre.
— Mie?
— Da, țic. Închipuie-ți că am plecat în această croazieră ca să
uit de toate. Datorită ț:e, am reușit să uit. Până astăzi nu am fost
in stare să mă gândesc la altceva decât la tine.
Joanna roși de plăcere când el o sărută apăsat pe obraz.
— Celelalte gânduri și-au făcut probabil drum prin mintea
mea, fără ca eu să bag de seamă. Trezindu-mă azi-dimineață,
hotărârea mea era luată. Tu ai contribuit mult la asta...
Indrăgostindu-mă de tine, mi-am dat seama că această
nemulțumire care mă màcina de câteva luni încoace se datora in
mare parte gelului din viața mea personală.
Cu vârful degetelor îi mângâia obrazul.
— Acum că tu ești aici, alături de mine, prezentarea mea la
alegeri pentru senat mi se pare o idee excelentă. Sunt nerăbdător
să ne întoarcem și să începem campania.
CAPITOLUL XII
Apropiindu-se de Oglindă, Joanna își trecu periuța cu rimei pe
gene. Apoi, dăndu-se puțin înapoi pentru a constata efectul,
zâmbi. Foarte obiectivă, era sigură că niciodată nu fusese atât de
frumoasă. Fără îndoială că dragostea era cel mai bun leac pentru
frumusețe, gândi ea, cu o ocheadă ștrengărească spre oglindă.
Cu o privire visătoare spre buzele ei pline și dulci, își trecu apoi
în revistă rochiile de seară. Sean trebuia să apară dintr-o clipă in
alta, așa că nu avea nici un minut de pierdut. Dacă îi va deschirc
ușa fiind îmbrăcată încă în capot, Dumnezeu știe la ce oră vor
mai ajunge la cină... Ea ezită în fața unei rochii de culoarea
bronzului, din tafta strălucitoare. П plăcea decolteul asimetric și
pliurile adunate pe umăr într-o broșa aurie. Fusta cobora până la
glezne și plutea în jurul ei la fiecare pas. Nu, nu merge, încă nu
este suficient bronzată. Ș i Sean prefera culoarea bleu. Încă nu se
hotărâse, când cineva bătu la ușă.
— Oh! Scan, nu poți și tu sâ întârzii măcar o data? scânci ea
în timp cc se ducea sa deschidă. Ai spus că...
Întâlnind privirea admirativă a stewardului, tăcu brusc și își
adună mal strâns capotul pe lângă ca.
— Scuzați-mă, eu...
— Nu face nimic, domnișoară Andrews. A sosit aceasta
telegramă pentru dumneavoastră.
Surâzând, tânârul îi întinse plicul telegramei și plecă după ce o
salută scurt. După ce închise ușa, Joanna citi cu curiozitate tele-
grama.
„Aștept cu nerăbdare raportul tău..stop. Fleming convins?
stop. Dacă nu, fă tot posibilul. așa cum ne-am înțeles, stop.
Telefonează imediat ce vei putea, stop, senator HartweU.“
Joanna oftă adânc. Patronul ei era atât de nerăbdător. Îi va
telefona, desigur, dar nu astăseară, nu mai avea. timp. Recitind
mesajul, își dădu seama cât fusese dc înfumurată când își
închipuise că ar fi putut să-l convingă pe Sean, pur și simplu.
Oricum, rezultatul era același. Senatorul HartweU va fi mulțumit.
Trei scurte bătăi în ușă o treziră din meditație și ochii ei începură
să strălucească. Cu un zâmbet pe buze, își strecură plicul în
buzunar și se duse să deschidă.
— Bună scara, dragul meu. După cum vezi, nu sunt încă gata.
Dar nu mai am mult.
Sean intri», închise ușa în urma Iui și o prinse pe Joanna de
braț.
— Mmm, ce bine miroși. șoptbel, lipindu-și buzele de gâtul ei.
Capotul din satin era ca o adevărată invitație la mângâieri...
Sean nu rezistă. Joanna se simțea moale în brațele lui.
— Sean, protestă ea cu un râs ușor, senzual. Dacă nu te
oprești imediat, n-o să mai ieșim la timp din cabină pentru a
merge la masă, și eu mor de foame. Lasă-mă să mă îmbrac.
 Privirea arzătoare a lui Sean era gata să dărâme bunele ci
intenții. Înainte dc a cădea însă pradă tentației, Joanna reuși să
scape din brațele Iui șl alergă spre baie.
— Intr-o clipă sunt gata, ii aruncă ca peste umăr din fugă.
Cu un surâs machiavelic, Sean sc îndreptă spre canapea, când
observă la picioarele lui o hârtie șifonată. O telegramă. Vru s-o
ridice și s-o arunce pe măsuța joasă, când printre rândurile
dactilografiate își văzu numele. Intrigat, netezi foaia și citi. În
câteva secunde se transformă. În afara mâinii care mototolea cu
furie telegrama, restul corpului său încremenise. Rămăsese în
aceeași poziție, nemișcat, când Joanna ieși din baie.
— S-a întâmplat ceva? Întrebă ca învârtindu-se în jurul lui cu
brațele încrucișate.
Sean nu răspunse. Remarcându-i paloarea. Joanna încruntă
sprâncenele.
— Ce este, dragul meu?
— Ț i-a căzut asta din buzunar.
Privirea îngrozită a Joannei se opri pe ghemotocul de hârtie
din palma lui întinsă.
— Scan, am să-ți explic. Eu...
— Cred că am înțeles și singur. Lucrezi pentru senatorul
Hartwell, nu-i așa?
— Da, dar...
— Acum îmi amintesc câ Matt îmi vorbise despre asta. Pe
vremea aceea am crezut că te vei plictisi repede de o asemenea
muncă. Se pare că iți place mult ce faci dacă ai acceptat și o
asemenea misiune.
— Nu, Sean! Tu nu înțelegi! Este adevărat că am pornit în
această călătorie pentru a te convinge să te prezinți la alegerile
pentru senat. Dar nu de dragul senatorului Hartwell. Nu, speram
că mă vei lua in serviciul tău dacá vei obține un loc.
Sean zâmbi cu amărăciune.
— Mărturia ta are scopul sâ mă liniștească? o ironiza el.
Dumnezeule, și ou care credeam că te-ai schimbat... Ei bine, nu!
Când tu vrei ceva, te folosești fără nici un scrupul de cei din jurul
tău, călcând u-i apoi în picioare. Ești in stare de orice pentru a-ți
satisface capriciile, Joanna, nu-l așa? Chiar să te și prostituezi!
Cu un gest de furie, el aruncă atât de violent ghemotocul de
hârtie pe măsuță. Încât Joanna tresări.
— Dc Capí, caie era planul tău? Să mă seduci și apoi sâ mă
convingi să mă prezint? Eu ți-am ușurat treaba!
— Sean, te rog, calmează-tc, te înșeli, îți jur. Eu te iubesc!
— Oh, las-o baltă, Joanna! Oi fi eu idiot, dar nici chiar așa!
— Unde pleci? strigă ea văzându-l îndreptându-se spre ușă.
— Cât mai departe posibil, ca sâ uit de existența ta!
Disperată, cu ochii măriți de groază, Joanna privi fix spre ușa
care se trântise. Apoi izbucni in plâns. Clătinându-se, alergă și se
aruncâ pe pat. Suspină încă mult timp, până ce lacrimile se
potoliră. Atunci, ghemuită pe pat, rămase îndelung cu ochii mari
deschiși, privind prin fereastră cerul, repetându-și neîncetat
aceleași cuvinte: „L-am pierdut...“ Ș i pe cine putea ca să
învinovățească dacă nu pe sine însăși? Sean avea dreptate: nu fă-
cuse ea această călătorie cu unicul scop de а-l convinge să se
prezinte la alegeri? Desigur, folosise acest pretext pentru a se
apropia de el, dar de acum ce importanță mai avea?
După o oră, sc ridică și se așeză pc marginea patului. Privirea
Ii căzu pe somptuoasa rochie acum șifonată, amintire dureroasă
a bucuriei pe care o trăise doar cu o oră în urmă. După
zgomotul vocilor ce se auzeau pe culoar, ea ghici că pasagerii
plecau să cineze.
Curând vaporul se va îndrepta spre următoarea etapă. Pradă
unei tristeți infinite, Joanna aruncă o privire circulară prin ca-
bină.
Locul ei nu mai era aici, pe acest vapor. Unde ar fi găsit
puterea să-l întâlnească în orice clipă pc Scan?
Dezbrăcându-și rochia, iși luă din șifoniei taiorul de lână pc
care-l purtase la plecarea din Washington spre Florida. Își aminti
astfel că erau în noiembrie și că în nordul țării era frig...
Îmbrăcată cu acest taior, își scoase valizele și Ic puse deschise pc
pat.
În mai puțin de o jumătate de oră, cobora pe ehei, în urma
unui steward care îi căra bagajele. Înainte de a se úrea intr-un
taxi, aruncă o ultimă privire spre acest vapor unde crezuse,
pentru câteva zile, că în sfârșit își găsise fericirea. Apoi, giăbită,
pentru că bărbia mcepuse să-i tremure, Intră În mașină...
„Am fost, cumva, prea aspru cu ca?“ sc întreba Sean, privind
spre scaunul gol do lângă el. Nu! Avusese coca ce merita!
În jurul lui, ceilalți comeseni își povesteau pățaniile dc peste zi.
Tony, Gloria și soții Adamson petrecuseră ziua pe plajă. În ce-i
privește pe soții Wright, aceștia colindaseră magazinele. Dar Sean
nu-j asculta-’decât cu o ureche distrată. Toți se miraseră dc
absența Joannei. dar Sean reuși să le stăvilească orice
curiozitate.
Friptura, desigur delicioasă, avea parcă gust dc cenușă în gura
lui. El o iubea, ce naiba! Cùnd se gândea că ea se folosise doar
dc el... imediat dupa ce o părăsise. Încercase să se calmeze, să
judece clar, să se convingă că reacțiile lui fuseseră
disproporționate. Dar totul o acuza pe Joanna, chiar.și
mărturisirile ei.
..Ș i totuși, n-a acceptat să se căsătorească cu tine doar din
exces de zel politic!“ încerca el să se convingă.
„Eu tocmai ii spusesem că mâ voi prezenta La viitoarele
alegeri. Nu putea să mă refuze, riscând să compromită totul!"
„Ș i totuși, nimic nu dovedește că sentimentele ei pentru tine nu
erau sincere.“
ftevazu în minte expresia îngrozită a Joannei in timp ce el își
revărsa acuzațiile asupra ci și, deodată, il cuprinse îndoiala. Privi
din nou spre scaunul gol dc lângă el și...
— Va rog să mă scuzați...
Abandonându-și prietenii, se îndreptă spre ieșire. Ea se
ascundea? Ei bine, acum o să vadă ca din ce aluat era el făcut!
Dacă tot provocase această ruptură, ca trebuia să-și asume
acum responsabilitățile.
insă după cc bătu dc mai multe ori Ia ușa Joannei, după ce
cotrobăi tot vaporul, trebui să se dea bătut: ea era dc negăsit.
Încet-încet, îl cuprinse îngrijorarea. În disperare de cauză, hotărî
s-o mai caute o dată în cabina ei. Poate că între timp se
întorsese... Tccmai voia să bată, când stewardul deschise ușa.
— O căutati pe domnișoara Andrews, domnule? Întrebă acesta.
— Da. Ș tiți cumva unde este?
— Și-a întrerupt croaziera la Cozumel, chiar înainte ca vaporul
să plece. Părea că are o urgență. Probleme familiale, cred.
— Dar nu se poate! Sunteți sigur?
— Eu i-am transportat bagajele până la taxi.
Neliniștea lui Sean se transformă în furie oarbă. Mulțumindu-i
stcWardului, se duse imediat în cabina lui și telefoni.
— Matt? Sunt eu, Sean. Ce faceți? Claire e bine?
— Sean? Dar... te credeam pe mare. Ș i de ce, mă rog. n-ar fi
Claire bine?
— Nu cumva a născut prematur?
— Nu, nici vorbă! Vrei, în sfârșit, să-mi explici?
— Matt, Joanna a coborât la Cozumel acum câteva ore.
Presupun că se întoarce la Washington. În mod sigur că va
telefona.
— Și-a întrerupt croaziera? Dar dc ce?
— E o poveste ¡ungă, Matt. Ai putea sä-mi dai numărul el de
telefon de la Washington?
Cu obrajii înroșiți de vântul înghețat Joanna deschise ușa casei
sale din cartierul Georgetown. Cearcăne adânci îi marcau ochii.
Își scutură fulgii de zăpadă de pe pălărie și de pe mantou,
înainte de a se îndrepta spre bucătărie. Cu gesturi automate,
aprinse gazul de sub ceainic, scoase o ceașcă și un plic de ceai.
Pe vremuri, această casă aparținuse părinților ei. Claire l-o
făcuse cadou ei după ce se căsătorise cu Matt, pretextând că nu
mai avea nevoie deea. Dar Joanna o suspectase de a fi vrut să
fugă de amintirile trecutului. N-o învinovățea pentru asta.
Începea și ea să afle cât pot fi de dureroase uneori amintirile...
Turnă apa clocotită în ceașcă și ieși din bucătărie. Privirea ii fu
atrasă de telefonul din perete. De cum se întorsese acasă, cu
două zile în urmă, debranșase telefonul. Dar nu va putea să se
ascundă astfel, la nesfârșit. Mama ei și cu Matt știau că ea urma
să se întoarcă astăzi. Cu un oftat de resemnare, branșă telefonul.
Abia se depărtase puțin, că soneria lui începu sa sune strident.
După o primă clipă de surpriză, ca răspunse.
— Joanna? slavă Domnului, iată-te! Dar unde ai dispărut?
Dctrei zile încerc să te găsesc!
Era vocea lui Claire. modificată de îngrijorare.
— Dar... de ce? Nu trebuia să mă întorc decât astăzi.
— Sean ne-a telefonat chiar în scara când tu ai părăsit
vaporul. Este absolut furios. Joanna.
Joanna nu sperase atâta. Cel mult, ca el să fie fericit că a
scăpat do ea.
— Presupun că v-ați certat?
— Poți să-i spui și așa...
Cu un calm prefăcut, Joanna ii servi mamei sale o versiune
extrem de îndulcită a faptelor. Când termină de vorbit, Claire nu-
și ascunse îngrijorarea.
— Sinceră să fiu, sunt foarte surprinsă că te-al angajat intr-o
asemenea aventură. Tin mult la Sean, știi bine. Dar, vezi tu, cu
femeile cl e foarte nestatornic...
Stăpânîndu-și cu greu lacrimile. Joanna avu un râs forțai.
— Ei, hai, mamă, știi bine ce înseamnă asta. Soarele, marea,
darul dc lună atât de romantic, îți pierzi puțin capul. Dar, fii
liniștită, treaba asta nu merge mai departe.
Aceste cuvinte erau prea cmde pentru Joanna, dar absolut
indispensabile pentru a face să dispară îngrijorarea Claiiei. La
câteva săptămâni doar până la naștere, trebuia cu orice preț să-i
evite orice supărare.
— M-aș mira ca Sean să se mulțumească cu această explicație.
După cât era dc furios... Pregăteșto-te pentru o vizită...
 Joanna spera ca mama ei să se fi înșelat, daiabia închise
telefonul că se auzi soneria de la intrare. Ca un nod în gât.
Joanna se duse să deschidă.
— Ah! Nu prea te grăbești să deschizi!
Impingând-o pentru a putea intra, Scan se îndreptă spre salon
cu pași mari. Tremurând ușor, Joanna îl urmă. El se întoarse
brusc spre ca și o apostrofă cu vehemență:
— Să-mi faci mie una ca asta! Nu ești decât o iresponsabilă!
Pentru a-ți atinge scopurile ești în stare de orice josnicie! Dar
dacă treburile îți merg prost, iți iei picioarele la spinare, ca un
ticălos copii răsfățat ce ești! Dacă stewardul nu mi-аг fi spus
unde ești, puteam să-mi imaginez orice nenorocire!
— Ce... ce vrei să spui?
— Cum adică, ce vreau să spun? Ai ii... ai fi putut cădea in
mare! Sau ai fi putut fi răpitâ ’. Sau bolnavă! Mai știu și eu? Nu
te-aî gândit nici o clipă la îngrijorarea mamei tale?
— Daca tu nu i-ai fi telefonat...
— I-ai povestit stewardului că îți înircrupi croaziera din motive
familiale. Primul lucru care ml-а venit in minte a fost acela că
Claire
are probleme. Ș i atunci, am telefonat! Dar, unde naiba ai
dispărut aceste două zile?
— Eram... eram aici, dar am debranșat telefonul.
Cortegiul de înjurături care umplu încăperea pentru câteva
secunde, o făcu pe Joanna să roșească.
Niciodată ea nu-l văzuse pe Sean — ca dealtfel pe nimeni —
pradă unei asemenea furii. Privi ndu-l cum măsura încăperea în
lung și-n lat, simți cum încet-încet, supărarea ei începea să
dispară. O dată în plus, nu se gândise decât la ca însăși și
acționase impulsiv, fără să sc gândească la spaima pe care ple-
carea ei precipitată și dispariția ei i-о provocasela lui Sean.
Ascultă până la capăt acuzațiile lui fără а-l întrerupe. Ș i apoi,
când el tăcu, ea zise cu calm:
— Ai dreptate, Sean, și îți cer scuze. Ș tiu că asta e puțin, dar
faptul e consumat. Nu pot să mai dreg mare lucru.
Calmul ci îl lăsă perplex pc Scan care o privi cu un amestec de
îndoială și neîncredere. El venise convins că se vor război. După
frustrarea pe care o simțise în aceste ultime trei zile, și-ar fi dorit
așa ceva. Dar, buimăcit, o văzu pe Joanna îr.dreptându-se spre
vestibul. Refuza ea lupta?
— Regret din suflet că n-am reușit să ne înțelegem, Sean. Șj, de
asemenea, că ți-ai făcut atâtea griji din vina inca. Sper, totuși, ca
tu să te prezinți la alegeri.
Cu un surâs indescifrabil, ea deschise ușa și o rafală înghețată
pătrunse în casă.
— La revedere, Sean.
El ezită o clipă, apoi dădu din cap. Asta era. Totul se
terminase. Încercă să-și spună că, în fond, scăpase ușor, el care
ținea atât de mult la independența sa. Ș i apoi, Joanna Andrews
era o egoistă, o iresponsabilă, incapabilă de a iubi.
Ș i atunci, de ce, înfruntând această dupăamiază rece de
început dc decembrie, simțea gustul amar al înfrângerii?
A DOUA DRAGOSTE Cloudier Jomeson (Ed. ALCRIS colecția
„EL și EA" nr. 91)
Emma dorește din tot sufletul să fie lângă fratele ei geamăn
pentru a-l îngriji. Ce poate fi mai natural? Dar cum să facă? El
locuiește in America, ea se află în Anglia, pc deasupra și logodită,
urmând să se căsătorească. Ascoltandoci doar inima, Emma
zboară spre Virginia. lăsându-și logodnicul în Anglia s-o aștepte.
Oare așa va fi? Două săptămâni petrecute in America, pot
schimba fața lumii și... existența unei tinere fete!...
CAPITOLUL XIII
Tutui era acoperit de o pătura groasă dc zăpadă. Din când în
când, o rafală capricioasă de vânt ridica un nor dc fulgi pentru a-
i transporta mai departe. Copacii iși îndreptau spre cer ramuri'e
goale, scheletice. Prin fereastra bucătăriei, Joanna contempla
peisajul hibernal cu o adâncă melancolie. Parcă privea un tablou,
gândi ca. Dar, sub această aparentâ moarte, copacii nu erau
decât adormili. Odată cu primăvara, mugurii lor vor exploda,
într-o sărbătoare triumfală.
— Parcă ar vrea să ningă în noaptea asta, remarcă Claire
scoțând din cuptor o tartă cu mere.
— Mmm...
— E o vreme ideală dc făcut prăjituri.
Joanna sparse o alună și aruncă cojile într-o farfurioară, apoi
luă alta.
— De asta nu te mai oprești tu dc azi-dimincață? Pentru că e
vremea posomorâta?
— Intr-un feQ, da. Ș i apoi, cu toată familia lui Matt care va
veni de Crăciun, trebuie să-mi fac niște provizii.
„De fapt, încerci să mă faci să mă gândesc la altceva,
antrenându-mă în această activitate de patiserie și de bucătărie,
gândi Joanna. Pentru ca să nu mă mai gândesc la scara dc ieri.“
Trecuseră de acum trei săptămâni de când se întorsese din
Caraibe. Trei săptămâni de când rătăcea ca un suflet pierdut,
incapabilă de а-l uita pe Sean.
În ajun, Matt și Claire insistaseră să meargă cu e i la o serată
la ambasadă. Pentru că îi știa îngrijorați, acceptă să-i însoțească:
„Nimeni nu spune că îl vei întâlni pe Sean, orașul e atât de
mare... Și apoi,, n-o să te poți ascunde la nesfârșit."
Dar cum intrase în sah de ba3, practic se lovise de el. Își
amintea încă fiecare secundă a acestei întâlniri, cu o dureroasă
precizie...
— Sean...
El își țintise ochii într-ai ei și, câteva clipe, se priviră în tăcere.
Apoi, Sean o salutase cu o înclinare a capului, întorcându-se în
același timp spre Matt și Claire: ■
— Mă bucur câ vă văd, zise el simplu, îndreptându-și apoi
atenția spre Joanna. Ce mai faci?
— Bine. Dar tu?
— Merge.
— Aș... aș vrea să-ți urez noroc în campania electorală.
 — Mulțumesc.
— Mă temeam că ai să te răzgândești.
— Mărturisesc că mi-a trecut prin cap. Dar ar fi o prostie.
Tot timpul cât durase această banală conversație, Joanna îl
devorase literalmente din ochi.
Ii trebuiră câteva secunde până să înregistreze prezența unei
minunate blonde și încă alte secunde până să observe că aceasta
îl ținea de braț. Ca și cum și el și-ar fi amintit abia acum, se
scuză.
— Nu cred că o cunoști pe Nathalie Slone. Nathalie, ca este
Joanna Andrews, iar ei sunt Matt și Claire.
Tânăra femeie era o înfocată admiratoare a Clairei și nu
ascunse asta.
— Sean mi-a spus că, la această serată, vor veni niște somități
politice, dar nu mă așteptam s-o întâlnesc pe Claire Andrews!
exclamă ea, trăgând cu ochiul spre abdomenul proeminent al lui
Claire.
— Acum mă numesc Drummond, o corectă Claire înainte de a
se întoarce neliniștită spre Joanna.
Aceasta devenise lividă și privea fix spre mâna fină și elegantă
pusă pe mâneca smochingului...
Cum do reușise să-și păstreze sângele rece? Nu putea fi decât o
minune. De trei săptămâni se tot întreba dacá Sean sc întâlnea și
cu alte femei. Acum era lămurită.
Joanna ridică privirea spre mama ei cu nespusă tandrețe.
Aceasta nu-I pusese nici o întrebare. Când se despărțiră, la
întoarcerea de la serată, ii luase mâinile într-ale ei și o întrebase
simplu:
— 11 iubești, nu-i așa, draga mea?
Joanna dădu din cap înainte de a izbucni în plâns. Claire o
luase atunci în brațe și o strânsese Ia piept cu tandrețe până ce
furtuna sc mai calmă. Apoi H ceruse să vină să se ■instaleze la
fermă până ce ea va naște.
— Asta îți va face bine și, în același timp, imi vei ține și mic
companie. Acum, după ce ți-ai dat demisia de la Hartwell, nu te
mai reține nimic la Washington. Ș i apoi, Matt s-ar simți atât de
liniștit Nu-i place că trebuie să mă lase singură în timpul zilei.
Voia chiar să angajeze o damă de companie!
Nerăbdător, Sean batea toba cu degetele în masă. Ce naiba
făcea Matt de nu mai venea? Cu ochii pe ușa cafenelei, își trecu
mâna peste ceafă, rotind capul dintr-o parte. În alta pentru a se
relaxa. Doamne, cat era de obosit... Aproape că nu mai putea
dormi tot ocupându-se să angajeze personal, să-și organizeze
cartierul general, să răspundă întrebărilor ziariștilor. Această
activitate debordantă nu-l împiedica însă sa se gândească la
Joanna de dimineața până scara, cu un amestec de resentimente
și de nostalgie. Aruncându-și din nou privirea spre ușa cafenelei,
bău un gât de whisky. „Va trebui sa tc obișnuiești, bătrâne...
Chiar daca ca este tânără, impulsiva, veleitară și răsfățată, tu o
Iubești. De asta l-ai și invitat pe Matt să beți un pahar...“
Se înșela, oare? Nu. Când o revăzuse in ajun, la serată,
nostalgia și disperarea întunecaseră privirea Joannei. Ca un
idiot, o invitase pe Nathalie să-l însoțească.
A vrut, oare, să-și demonstreze că putea, de pe o zi pe alta, să
se îndrăgostească de alta femeie și s-o uite pe Joanna? Ce
prostie! Era cufundat în astfel de gânduri, când Matt își trase un
scaun in fața lui.
— Ei, ce s-a întâmplat?
— Matt! Mă bucur că ai reușit să-ți faci timp, răspunse Sean
cam prea exuberant pentru a nu bate la ochi. Ce vrei să bei? Ca
de obicei?
— Nu, nimic, mulțumesc. Nu pot să rămân prea mult timp.
Claire mă așteaptă și mi-e teamă că va începe ninsoarea. Cum
merge campania?
— Foarte bine, până acum. I-am încredințat organizarea lui
Jerry Calder. N-am vrut să fac apel la tine, cu tot ce al pe cap și
cu copilul care va veni curând...
— Те-ai gândit foarte bine, fu de acord Matt.
 — Dar, daca acum le-am rugat să vii, este pentru...
— Pentru a-mi vorbi despre Joanna.
Sean ridică brusc capul și întâlni privirea prietenului său, apoi
bău dintr-o înghițitură tot conținutul paharului.
— Ce mai face?
Impasibil, Matt așteptă să treacă vreo câteva minute înainte de
а-i răspunde. Printr-0 întrebare.
— Vrei intr-adevăr sä știi ce mai face, sau întrebi doar din
simplă politețe?
— Vreau într-adevâr să știu.
— Este foarte deprimată.
Licărirea de speranță din ochii lui Sean era prea evidentă
pentru a trece neobservată.
— Nu-mi pasă de ceea cc s-a întâmplat în timpul acestei
croaziere, dar nu crezi că ar fi timpul să aveți o explicație
amândoi? Pentru că, drept să-ți spun, bătrâne, nici tu nu arăți
prea bine...
— După părerea ta, crezi că va accepta să mă întâlnească?
— Nu vei ști asta decât dacá încerci,’nu? Ea stă la noi până la
nașterea copilului. N-ai decât să vii astă-seară sä cinezpcu noi și
să încerci să-i vorbești, ce zici?
Era tentant. Foarte tentant. „Ș i daca îmi fac iluzii? Dacă eu am
interpretat astfel privirea ei pentru că îmi convenea?“ N-o să afle
decât asumându-și riscul de a o întâlni...
♦*
— A venit Matt, anunță Claire văzând prin fereastră farurile
mașinii.
Joanna, în timp ce spăla o salată, își stăpâni un zâmbet
văzând cum se luminase fața mamei sale. Se poate oare iubi mai
mult decât se iubeau Matt și Claire?
Câteva clipe mai târziu, auzi deschizându-se ușa ce dădea spre
curte și simți un curent de aer rece pe la picioare. Cu discreție,
așteptă ca ei să se sărute, apoi se întoarse.
— Ce mai face soțioara mea preferată? Îl auzi ea pe Matt
murmurând.
— Mereu la fel de gravidă...
— Perfect. După cum vezi, am adus oaspeți la cină. Sper că am
făcut bine, nu?
— Da... desigur, răspunse Claire cu voce ezitantă. Joanna, ia
te uită cine a venit!
Intrigată de tonalitatea ciudată a vocii mamei saie, Joanna se
întoarse. Zâmbetul îi încremeni pe față văzându-l pe Sean. În
picioare, lângă Matt, el o privea insistent, tăcut și nemișcat.
Intâlnindu-i privirea, ea avu impresia că o lovitură de pumn
puternică îi taie respirația. O cuprinse panica. Simțea că nu va
putea avea curajul să-i suporte prezența n seară întreagă, nici să
se comporte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ii aruncă o
privire rugătoare mamei sale care, tot din priviri, ii insuflă curaj.
Dar Joanna nu avea decât o dorință: să fugă cât mai repede de
acolo, cât mai departe. În clipa in care era gata să cedeze panicii,
își veni in fire și, stăpân’.ndu-și tremurai mâinilor, se apropie de
Scan.
— Bună scara.
— Joanna..., răspunse el fără a o scap? din ochi.
Cu toată tulburarea ei, Joanna îl găsi schimbat. Oboseala ii
pronunțase ridurile din jurul gurii și de pe frunte. Părea
preocupat, neliniștit, nefericit. Dar chiar și așa, în ochii celei care
îl iubea era minunat. Cu câtă bucurie s-ar fi aruncat în brațele
lui! Dar ea nu avea dreptul, trebuia să fie convinsă de asta. Poate
că într-o zi va putea să-l privească fără să aibă impresia că inima
îi va ieși din piept. Până atunci insă...
— Să vă ajut să vă scoateți paltoanele, interveni Claire. Trebuie
să le duc dincolo. În acest timp, Joanna, mai pune un tacâm la
masă. Iar voi doi duceți-vâ in salon și aveți răbdare. Cina va fi
gata curând.
Așezată în fața lui Scan, tot timpul cinei Joanna avu impresia
că este supusă unei torturi i afinate. Cea mai mare parte a
timpului iși ținu ochii plecați, reușind cu greu să înghită de vreo
două ori din excelenta mâncare gătita dc marna sa. Sean vorbi
despre croazieră, povestind o scrie de întâmplări cu cei pc care ii
întâlniseră. Fiecare cuvânt al lui ii sfâșia inima. De câteva ori el îi
puse niște întrebări directe, la care ca răspunse cât putu dc
scurt. Un singur gând o obseda: ca scara să se sfârșească mai
repede, pentru ca ca sâ se poată refugia în camera ei și să plângă
până i se vor epuiza lacrimile.
Când cci doi bărbați se retraseră in bibliotecă pentru a-și bea
cafeaua, mai respiră și ca un pic. Pentru a câștiga timp, puse la
loc vesela cu o încetineală neobișnuită și se pregătea chiar să
măture prin bucătărie, când Claire ii luă mătura din mână.
— Încetează să mai joci teatru, draga mea. N-ai să poți sta
ascunsă în bucătărie la nesfârșit...
— Mamá. Îmi este tare greu, știi...’
— Joanna, trebuie să găsești în tine curajul dc а-l înfrunta pe
Scan in față.
Joanna lăsă să-i scape un oftat profund, clătinând cu tristețe
din cap.
— Este adevărat. Ai dreptate. $i dacă Sean tot este aici, trebuie
să profit pentru a lămuri o dată pentru totdeauna această
problemă.
— Aii, acum tc recunosc! Hai, mergem să... Oh, Doamne!
Claire încremeni, începând apoi să se clatine, cu mâna pe
abdomen.
Intr-o fracțiune de secundă, Joanna veni lângă ca pentru a o
susține. Când privirile li se Întâlniră, amândouă erau livide.
— Draga mea, nu te speria, zise încetișor Claire. Cred că
tocmai mi s-a rupt apa...
În timp ce o cuprindea pe Claire pe după umeri, Joanna il
strigă disperată pe Matt. Într-o clipă, acesta intră câ o furtună,
cu Sean pc urmele lui. Văzu scena și înțelese. Din doi pași fu
lângă Claire și o cuprinse în brațe cu mii de precauțiuni.
— Sean, cheamâ-l pe doctorul Harris. Numărul lui e scris pe
toate telefoanele din casă Joanna, du-te in dormitor și ia sacoșa
cu lucruri de lângă pat. Grăbește-te!
Sean și Joanna nu se lăsară rugați a doua oară. El se duse în
salon și telefona în timp ce Joanna fugea în sus pc scară. Când
ea coborî, Sean tocmai încheiase convorbirea, iar Matt traversa
holul cu Claire in brațe.
— Sean, du-te și adu mașina ia scară! Hai, Joanna, cu sacoșa
aia! Vii odată?! Ia și paltonul Clairei din cuier!
Joanna acționa ca un automat, luă și paltonul și alergă. Cu o
grijă infinită, Matt o puse Î'os pc Claire pentru a o ajuta să se
îmbrace, n timp ce așteptau mașina, Claire avu prima contracție.
Din fericire, Sean tocmai venea, claxonând și Joanna se grăbi să
deschidă portiera.
Avură o surpriză neplăcută când vântul Începu să bată mai
tare, viscolind zăpada. Blestemându-i pe cei de la meteo care
anunțaseră doar un centimetru de zăpadă in cursul dupăamiezii.
Matt o instala confortabil pe Claire, apoi se așeză și el alături.
Joanna deja se așezase în față, cu sacoșa pe genunchi.
Nu ajunseseră încă la capătul calvarului lor... Mergeau abia dc
vreo zece minute, când Sean trase pe dreapta. cu un aer grav.
— Inutil să continuăm să mergem, Matt. Sub zăpadă s-a
format o pojghiță de gheață și c periculos. Trebuie să ne
întoarcem.
— Imposibil!
— Matt, nu avem de ales. Dacă ne încăpățânăm, riscăm să
avem vreun accident sau să ne prăbușim în prăpastie! Iar dacă
mergem mai încet, n-o să ajungem la timp.
În clipa in care Matt se pregătea să protesteze, Claire avu o
noua contracție și se agăță de brațul luì, cu ochii măriți de
spaimă. Joanna aruncă o privire spre ceasul de la mână.
— Ultima contracție s-a produs acum șase minute, deci se
îndesesc, constată ea încercând să-și păstreze calmul. Nu avem
altă soluție. Trebuie să ne întoarcem.
Când ajunseră, o nouă contracție, mai puternică decât
celelalte, o făcu pe Claire să țipe. După ce durerea se calmă, Matt
o transportă in brațe până în dormitor.
— Curaj, draga mea, murmură el cu o tandrețe infinită.
Apoi, înnebunit, luă telefonul și formă numărul Când auzi în
receptor vocea doctorului Harris, Matt îi expuse cu nervozitate
situația.
— Îmi trebuie imediat un elicopter, Bob! Contracțiile simt din
ce în ce mai dese!
După un moment de tăcere, Matt deveni livid.
— Cum adică, nu pot scoate elicopterele pe vremea asta?
Trebuie, Bob!
 CAPITOLUL XIV

Joanna îi strângea mâna lui Claire, fără a-l pierde din cehi pc
Matt. Fața tatălui ei vitreg nu mai era decât o mască rigidă și
congestionată de teamă. Părea că este in stare de orice violentă.
— S-o ajutăm pe Claire... cum? Ești complet nebun! urlă el in
telefon. Dar este imposibil, ce naiba? Trebuie să găsești o soluție!
În timp ce asculta răspunsul prietenului său medic, din
stacojie, fata lui deveni de o paloare teribilă.
— Ascultă-mă bine, nenorocit tie...
Nu reuși să spună mai multe pentru că, in aceeași clipă, Claire
scoase un țipăt. Lăsând să-i cadă brutal telefonul din mână, Matt
se lăsă in genunchi lângă pat și o prinse de umeri.
— Nu te teme, draga mea. Sunt lângă line.
Joanna îi privi pe rând, pe Sean, pe Matt și apoi pe Claire. Pe
fața ei se citea o hotărâre de neclintit. Cu calm, ridică telefonul
căzut.
— Alo, doctore Harris? Sunt Joanna Andrews, fiica lui Claire
Drummond.
— Ah, in sfârșit cineva care pare să-și fi păstrat sângele rece,
zise doctorul, vizibil ușurat. Ș i, te rog să mă crezi, vei avea nevoie
de așa ceva! Pentru că. mi-e teamă vă dumneta va trebui s-o
asiști pe Claire să-și aducă pe lume copilul.
Pe Joanna o cuprinse groaza, ca un val de gheață. Dar când
privirea ei înspăimântată se opri pe fața scăldată în sudoare a
mamei sale, inspiră profund pentru a se calma.
— Foarte bine. Spuneți-mi ce trebuie să fac.
Ascultă cu atenție instrucțiunile medicului și își notă pe o listă
tot ceea ce va avea nevoie.
— Veți rămâne la telefon să mă ajutați? Întrebă ea neliniștită.
— Bineînțeles. Esențialul este să-ți păstrezi calmul și să-mi
urmezi sfaturile. Vei vedea, totul va decurge bine.
— Am înțeles, doctore. O clipă, vă rog...
Joanna puse alături telefonul.
 — Sean, vei lua telefonul celălalt și ne vei transmite
instrucțiunile doctorului Harris, ordonă ea îndreptându-se spre
sala dc baie. Matt, e rândul nostru acum.
Matt sări, urlând ca o fiară rănită.
— Nu!
Sean îi puse o mână pe umăr.
— Calmează-te, bătrâne. Nu vezi câ nu avem altă soluție? Că
vrem sau nu, copilul se
va naște astă-seară. Poate că peste o oră va fi deja aici. Trebuie
s-o ajutăm pe Claire.
Un frison îl scutură puternic pe Matt care închise pentru o
clipă ochii.
— Dragul meu, nu trebuie sa-ți faci griji, murmură Claire
încetișor.
Cu un geamăt ușor, el ii prinse mâinile și le duse la buze
privind-o cu intensitate.
— Totul va fi bine, dragostea mea, vei vedea... continuă ea.
Femeile aduc pe lume copii încă din timpuri imemoriale.
Simțind-o pe mama sa atât de senină și încrezătoare, Joanna
prinse curaj. Ceva mai liniștită. ieși fără zgomot din încăpere și
reveni. câteva minute mai târziu, cu niște cearșafuri. prosoape de
baie groase și o mușama. Împreună cu Matt, o dezbrăcă pe Claire
și o ajutară să-și pună o cămașă de noapte călduroasă Apoi
aranjă patul. În tot acest timp, Claire avu două contracții.
Joanna își verifică ceasul.
— Sean, spune-i doctoruf.ui că acum se produc la interval de
patru minute și jumătate.
Învălui nd-о pe mama sa cu o privire caldă, o mângâie pe
obraz.
— E-n regulă?
— E... bine, răspunse Claire.
Dominându-și fără încetare frica, Joanna grăbi ultimele
preparative, apoi sc duse în sala de baie unde își tăie foarte scurt
unghiile și îș: răcori fața și brațele. Acum contracțiile se pro-
duceau doar la două minute.
Când se întoarse în încăpere, fata Clairei era scăldată în
sudoare. Încetișor, Joanna ii trecu un prosop înmuiat în apă rece
peste tâmple, În timp ce Claire îi zâmbea curajoasă, cu
amandouă mâinile ținându-se de rama patului de deasupra
capului.
Joanna se așeză între genunchii ci și ii puse o mână pc
abdomen. Imediat simți loviturile ușoare ale copilului. Gemetele
lui Claire culminară intr-un țipăt. În timp ce se cambra din
cauza durerii.
— Harris zice să te relaxezi, șopti Sean cu o voce nesigură. Nu
te obosi tu, lasă-l pe copil să lupte... Respiră calm în timpul
durerilor și relaxează-te.
Încă două contracții o sfâșiară pe Claire, apoi Joanna strigă:
— Văd capul!
— Harris zice că nu mai durează mult cc-acum. anunță Sean.
Contracțiile deveniseră acum atât de dese încât nu-i mai lăsau
lui Claire decât câteva secunde de răgaz.
— Ești minunată, mamă, o încuraja Joanna, cu lacrimi în
ochi. Iată încă o contracție! Acum va trebui să împingi cu toată
puterea...
Claire trase puternic aer în piept și împinse, dominându-și
durerea care o sfâșia. Nici o clipă Joanna nu încetă s-o
încurajeze. Cu ochii măriți, Matt o încuraja și el cu blândețe.
Sean, cu voce scăzută, îl informa pe doctor.
Curând, o bucurie fără margini destinse fața Olairci. Joanna
exclamă:
— Iată-l! Îl văd... s-a născut-} Oh, Doamne, eût e de frumos!
Râzând și plângând în același timp, primi in măinile-i intinse
micul cap întunecat.
— Bravo, mamă, ai fost minunată! Hai, continua... așa, așa,
bine! Ob, mamă!
Vocea i se strangula când mâinile ei primiră micuțul trup. Cu
obrajii scăldați în lacrimi, întâlni privirea luminoasă a mamei
sale.
— Ai un băiat...
Cu o infinită blândețe, făcu să alunece copilul pe abdomenul
mamei. În aceeași clipă, acesta scoase primul lipăi...
— Va fi cântăreț de operă... glumi Sean, atât de emoționat
încât uită să-i mai spună și doctorului.
Ușurați. Începură cu toți: să radă. Apoi se lăsă o tăcere
profundă, în timp cc contcinplau fața radioasă a lui Claire.
Matt sc apucă s* schimbe lenjeria de pe pat. Joanna, după ce
aduse un lighean mare cu apă călduță, scaldă copilul sub ochii
lui Claire. După ce îl înfășa. Claire și-l puse la piept, mângâindu-
șî obrazul de micujul creștet pufos.
Transfigurat, Malt nici nu mai știa cc să îacă mângâind când
obrajii Ci a Irci, când mânuțele fiului său. După ce aranjară prin
cameră, Joanna se eclipsă discret, lasându-I pe Matt și Claire să-
și savureze fericirea. Ajunsă pc culoar, se sprijini o clipă de
perete și închise ochii. Abia acum simțea cât de puternică fusese
emoția pe care o trăise. Auzind vocea lui Scan, tresări.
— Hai, vino, șopti el prinzând-o dc talie. Cred că ai mare
nevoie dc un întăritor.
Joanna se sprijini, recunoscătoare, de umărul lui.
— E normal, după atâtea emoții.
O duse până la un fotoliu din salon șl o ajută să se așeze, apoi
umplu un pahar cu brandy. Îngenunchind la picioarele ei, îi în-
tinse paharul.
— Bea asta, draga mea, ai nevoie.
Aceste cuvinte tandre o mișcară pe Joanna, dar ea nu lăsă să
se vadă acest lucru. Evitând să-i întâlnească privirea, bău cu
înghițituri mici alcoolul tare. Apoi el îi luă paharul din mână, fără
să-și ia ochii dc la ca.
— Acum, Joanna, aș vrea să vorbim.
— Despre ce? Întrebă ea, bănuitoare.
— Despre noi.
— Sean, te rog, nu astă-seară.
 — Ba da, astă-seară. Am venit special aici pentru a-ți vorbi și
nu voi pleca până nu mă asculți.
— Bine. Pentru că, după cum se vede, nu am dc ales, te
ascult, oftă ca.
— Mai întâi dc toate, te rog să^mi accepți scuzele. Те-am
acuzat de crime pe care tu nu le-ai făcut. Reproșând u-ți că ești
un copil capricios și răsfățat, am greșit. Nu cunosc prea mulți
care ar fi avut curajul să-și asume responsabilitatea așa cum ai
făcut-o tu astă-seară.
— Hai, lasă asta, ii replică Joanna obosită. Eram obligată să
acționez astfel. Și sunt... o mufțimo do alte lucruri de care tu mă
acuzi și care sunt adevărate, Scan...
La aceste cuvinte, el simți ren&scându-i speranța.
— Vrei să spui că... nu ești supărată pe mine? Că ai mai putea
să mă mai iubești? M-am purtat totuși cu tine de o manieră in-
calificabilă.
Lacrimile îi inundară obrajii Joannei. De ce o tortura el astfel?
— Kăspunde-mi, Joanna.
— Da, tot te iubesc. Iată, ești mulțumit?
Cu imensă tandrețe, el își puse palma pe obrazul ci.
— Mulțumit? Poate vrei să spui fericit, Joanna. Nebun de
fericire. Pentru că cu n-am încetat nici o clipă să te iubesc.
El vru s-o cuprindă în brațe, dar Joanna se retrase repede.
— Sean, asta nu schimbă nimic. Eu sunt și voi rămâne mereu
încăpățânată și impu-sivă. Voi avea toată viața reacții de copil
răsfățat, ai dreptate.
Întrerupându-sc brusc, coborî pleoapele și luptă din răsputeri
cu dorința dc a se arunca dc gâtul lui.
— Încerc să mă schimb, să mă vindec de egoismul meu. Dar
încă sunt departe de a reuși...
Neluându-i în seamă protestele, Sean o imbrățișă, plin do
afecțiune.
— Poate, șopti eh Dainu contează. Tu ai o calitate pc care
mulți ți-аг putea-o invidia: o inimă dc aur, Joanna.
 Nemairezistând dorinței, el o sărută așa cum visase după
ruptura Ior¿ tandru, posesiv, pătimaș. Joanna sc simți tulburată,
lipsită de orice reacție. Coșmarul ultimelor trei săptămâni, la care
sc adăugau emoțiile îngrozitoare din această scară, o lăsaseră
fără pic de putere. Agățată cu disperare de gâtul lui Scan, începu
să tremure, mai întâi de ușurare, apo! de dorință.
— Te iubesc, Joanna, și nimic nu mă poate face mai fericit
decât să iii a mea. Vrei să tc căsătorești cu mine, Joanna?
— Sean, eu... Oh, ce rost mai are să mă chinuiesc astfel?! Da,
dragostea mea, dc o mie de ori, da!
Nebun de fericire, o ridică în brațe și se îndreptă spre ușă.
— Dar... unde mă duci?
— În camera ta.
— bar. Malt, mama...
— Ei au altceva de făcut acum. Iar mâine, ii voi anunța că ne
căsătorim.
Fără vreun gând premeditat, Joanna își puse cu dragoste
capul pe umărul lui.
AMANTUL DOAMNEI PARISH Penny Jordan (Ed. ALCRIS
colecția „ROMANTIC" nr. 91)
Gemmo se află la o răspântie a existenței. E pe cale să-și
piardă slujba, iar acasă, in mijlocul simandicoasei ei familii, nu
mal vrea sâ se întoarcă. Chiar in acest moment dificil, primește o
propunere din partea unui străin întâlnit de mult intr-o vară: să
fie asistenta lui in realizarea unui proiect in Caraibe. De ce ii
oferă el această șansă să părăsească universul otăt de trist ți
îngust în care trăiește? Nu există decât un mijloc dc a afla... Ș i
Gemma se decide să fccă pasul decisiv al vieții ei care o va rupe
de trecut, urmându-l pe acest străin cu o reputație atât de
proastă în privința femeilor.
 EPILOG

O muzică odihnitoare de orgă umplea capela. Parfumul florilor

se amesteca plăcut cu mirosul de ceară și lumânări arse. Toate
băncile erau ocupate de prietenii familiei, care nu-și ascundeau
nerăbdarea.
Claire își amintea de propria ei nuntă, cu patru ani în urmă. În
aceeași capelă, cu același preot, cu aceiași martori. Singura
diferență era că ei se căsătoriseră primăvara.
— Sunteți gata, doamnă Drummond?
Surâzând tânărului care o întrebase, Claire dădu din cap și îl
lua de braț pentru mai multă siguranță.
Daniel Ethan Drummond — azi in vârstă de patru săptămâni
— era ghemuit la pieptul ei, prins în niște chingi. Tânărul prieten
care o ajuta pe Claire, o conduse până în primul rând.
Ajunsă aici, Claire se așeză și, aplccându-se ușor, ii surâse lui
Maggie Fleming, sora cea mică a Iui Sean, instalată de cealaltă
parte a aleii centrale.
Când Scan intră in capelă printr-o ușă laterală, un val de
tandrețe o inundă pe Claire. De parcă s-ar ii știut privit, Sean in
toarse capul în direcția ci și zâmbi. Apoirăsunară primele
acorduri ale marșului nupțial. Sub vraja lui. Sean o căută cu
privirea pe cea care urma să devină soția lui. Observând-o în
spatele bănci’lor, la brațul lui Matt, o fericire nemărginită îi
cuprinse inima când aceștia veniră spre altar.
Claire, cu lacrimile în ochi, surprinse privirea de îndrăgostiți
pe care o schimbară Scan și fiica ei. Fascinată, il văzu apoi pe
Matt punând mâna Joannei în mâna lui Sean. Câteva minute
mai târziu, preotul întrebă cine o dă in căsătorie pe tânăra
mireasă.
— PJarna ei și cu mine, răspunse Matt cu voce puternică.
Claire nu mai Încercă să-și stăpânească cmoția. În timp cc
Sean și Jcanna își spuneau pe un ton solemn jurămintele do
fidelitate și de dragoste, Matt luă mâna Claîrci în a sa și n
strânse cu putere
După ce preotul îi declară soț și soție, Sean ridică voalul de tul
alb al Joannei și o strânse în brațe. Sărutul lor, tandru și
pasionat în același timp, îi smulse lui Claire alte lacrimi. Una
dintre ele căzu pe obrăjorul copilului care se trezi tresărind și
scâncind ușor. Toată lumea începu să râdă.
Apoi. Încet, cuplul se îndrepta spre ieșire, în timp ce orga
intona o compoziție de Bach.
Ajunși în dreptul rândului întâi, Joanna se upri și își sărută pe
frunte frățiorul, apoi îi imbrâțișă pe mama sa și pe Matt
Abia după aceea, cu toată fericirea și dragostea din lume în
ochii săi. se întoarse spre Scan și îi întinse mâna...
— SFÂRȘIT —