Lucy Walker Judecatorul de Pace

gianninajollhys
LUCY WALKER
Judec`torul
de pace
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
MIHAELA ST~NCIUCU
ALCRIS
gianninajollys
Capitolul 1
Asistenta [ef` a spitalului Inland River o privi consternat` pe Lisa.
Avea pe fa]` o expresie de genul „Ce s` fac eu cu femeia asta?“.
Era o fat` frumoas`, cu un p`r negru bogat, cu ochi de un albastru
profund [i cu buze ro[ii [i umede. St`tea nemi[cat` [i p`rea atât de
lini[tit`, \ncât dac` n-ar fi clipit din când \n când din genele lungi [i
dese, ar fi putut trece drept un portret. Nu era \nalt`, dar nici scund`
– de statur` potrivit`. {i era destul de t`cut`. Evident, intuise c`
prezen]a ei era o problem`.
Având senza]ia c` fata vroia s-o ia [i pe ea, asistenta era pe jum`tate
iritat`. Desigur, situa]ia nu-i convenea deloc.
Lisa se gândea cât de tân`r` era asistenta [ef`. 24-25 de ani,
probabil. Acolo, \n spitalul acela-bungalou, singur` \n mijlocul
pustiet`]ii! O uimea autoritatea atât de tinerei asistente, dar fa]a nu-i
tr`da gândurile. Trecuse prin mult prea multe, ca s`-[i mai dezv`luie
orice sentimente.
– |ntr-adev`r, p`cat! spuse \n cele din urm` asistenta [ef`,
aranjându-[i sub bonet` o [uvi]` rebel` de p`r. |mi pare rù c` e[ti \n
situa]ia asta. Dar cum naiba ai venit tocmai pân` aici, s` cau]i acul \n
carul cu fân? Cum l-ai l`sat pe [ofer s` plece f`r` tine? {tii c` o s`
ajung` la Darwin.
6 LUCY WALKER
Expresia sorei [efe se schimb`, \n timp ce se uit` peste um`rul

Lisei, la norul de praf care se ridicase \n urma precipitatei plec`ri a
ma[inii po[tei.
– Po[ta[ul mi-a spus c` m` aduce de la Goldstone. Vocea firav` a
Lisei suna perplex`. Mi-a spus c` aici trebuie s` cobor pentru
Pardalote. N-am putut ajunge altfel la Pardalote…
– Nimeni nu poate ajunge la Pardalote nici pe aici, nici pe alt` cale,
decât cu permisiunea b`trânului domn Lindsay. {i el nu permite
nim`nui. Dac` e[ti nepoata lui, a[a cum spui, trebuie s` [tii deja asta,
nu-i a[a?
– Dar acesta este cel mai apropiat ora[. Cel pu]in a[a apare pe
hart`. Scrie cu litere de-o [chioap`: „Finch's Creek“…
– Un spital [i o pist` pentru ateriz`ri! Astea, draga mea, nu fac un
ora[.
Lisa \[i mut` privirea spre cl`direa din stinghii de lemn [i din fier
a spitalului, apoi studie podeaua din lemn a verandei pe care st`teau
amândou`. Se sim]i jenat`, dar n-o ar`t`.
– |mi pare rù, spuse ea dup` un timp, privind-o din nou pe
asistenta [ef`. De data asta, ochii [i gura o tr`dar`, ar`tând cât de
vulnerabil` era \n realitate. Se aplec` s`-[i ridice bagajul, ca [i cum
ar fi urmat s` plece, \ns` realiz` dintr-o dat` c` nu avea unde s`
mearg`.
– Exact, spuse asistenta [ef`, ghicind explica]ia ac]iunilor ei. Nu te
po]i \ntoarce, nici nu po]i merge mai departe. Va trebui s` mergem
\nùntru, nu?
Lisa se uit` la ea, f`r` s`-i r`spund`.
„Un chip ca un portret“, se gândi din nou asistenta [ef`. „Atât de
dr`gu]`. Nu, nu este cuvântul potrivit. Cu adev`rat frumoas`, chiar
dac` e plin` de praf [i \mbr`cat` cu rochia aceea atât de scurt`. |ntr-un
alt timp [i \ntr-un alt loc, s-ar fi putut afla pe peretele unei galerii de
art`, undeva \n Europa.“
– Bine ai venit, rosti ea cu voce tare. O s-o rog pe una din fete
s`-]i dea o camer`. |ndr`znesc s` presupun c` ]i-ai dori s` faci un du[
[i s` m`nânci ceva. Dup` asta, o s` ne gândim ce s` facem cu tine.
JUDEC~TORUL DE PACE 7
– Mul]umesc, r`spunse Lisa. Se d`du deoparte, l`sând-o s` intre

prima. Era un gest prin care recuno[tea importan]a gazdei sale.
De[i era iritat` din cauza situa]iei dificile \n care o pusese ultima ei
vizitatoare, asistenta [ef` fu pl`cut impresionat` de bunele maniere
ale fetei.
Ei bine, spuse ea resemnat`. |ntotdeauna am dus lips` de
personal. |]i putem g`si ceva, pân` când descoperim o solu]ie cum s`
ajungi la Pardalote. Putem transmite mesaje prin intermediul sta]iei
radio. Doar c` este foarte pu]in probabil ca cineva s` le recep]ioneze
din acea vale retras` [i destul de misterioas`. Nu cred s` aib` o sta]ie
radio!
Intrar` \ntr-un hol mic. Dintr-un culoar de pe dreapta, se apropie
\n grab` o tân`r` asistent` \ntr-o uniform` de un bleu pal.
Oh, asistent` [ef`…, \ncepu ea. Apoi se opri, v`zând-o pe Lisa, cu
bagaje cu tot. Expresia ei spunea:“|nc` una?!“. Uitându-se la asistenta
[ef`, strânse din buze [i se ab]inu de la comentarii.
Lisa decise c` asistenta trebuia s` fie de aceea[i vârst` cu ea – probabil
18 sau 19 ani.
Da, asistent` Dean?
E din nou acel domn Ransome. A atât de agitat \ncât va \ncerca s`
se ridice din pat. |i spunem \ncontinuu c` trebuie s` stea lini[tit. Cu
opera]ia aceea la ochi, e absolut necesar s` stea \n repaus total. E prea
devreme pentru urm`toarea lui injec]ie, nu?
Asistenta [ef` se uit` la Lisa cu un nou interes.
– Cel pu]in avem o slujb` pentru aceast` tân`r` domni[oar`, spuse
ea, [i \n vocea ei se distinse un ton de u[urare. O s`-l l`s`m pe domnul
Ransome pe mâinile ei.
– Alt vizitator \n a[teptarea unui zbor spre Rocky Creek sau spre
Mount Hesitant, asistent` [ef`?
– Mi-a[ fi dorit s` fie a[a. Nu, asistent` Dean. M` tem c`
domni[oara Tonkin a[teapt` un soi de transport spre Pardalote.
Probabil un tren-de-c`mile, sau o echip` de m`gari s`lbatici. Nu m`
pot gândi la altceva care s-o duc` acolo.
8 LUCY WALKER
V`zând figura pe care o f`cuse Lisa, \i p`ru rù c` spusese asta.

Nu-i pl`cea s` fie neospitalier`, dar era \ntr-adev`r greu s` conduc` un
spital \n locul acela periferic, chiar [i f`r` num`rul constant de
vizitatori caza]i \n el. Cei mai mul]i veneau s` a[tepte avionul marfar
ca s`-i transporte la una din sta]iile mai \ndep`rtate din nord sau din
sud. Sau din est, la frontiera dinspre Teritoriul Nordic, a[a cum se
\ntâmpla \n cazul de fa]`. De când fusese construit spitalul la
intersec]ia drumurilor din Finch's Creek, devenise hotel pentru
c`l`tori.
– Vino cu mine, domni[oar`… hm… Tonkin, spuse politicos
tân`ra asistent`. Este o camer` destul de dr`gu]`. Micu]`, s` [tii.
Ultimul ei locatar a fost episcopul. A fost la Stray's Find s` inaugureze
o biseric` – una mic`, desigur, dar…
Sporovì \ncontinuu, conducând-o pe Lisa printr-un pasaj scurt
din lemn, apoi pe un culoar pe care erau aliniate camere tot din lemn.
|ntre marginea superioar` a pere]ilor [i acoperi[ul asem`n`tor unei
clapete era o distan]` menit` s` asigure aerisirea \n perioadele de
canicul`. Toate u[ile erau larg deschise. Erau \ntr-adev`r camere mici,
fiecare con]inea câte un pat, un scaun [i o mas` de examinare. Atât.
Asistenta Dean a[tept` ca Lisa s` intre prima.
– Eu sunt Marjory, spuse ea vesel`. De fapt, sunt \ngrozitor de
bucuroas` s` te v`d. Oricine, numai s`-l supravegheze pe acel
Ransome! De fapt, este foarte dr`gu], dar doctorul de la Ambulan]a
Aerian` l-a operat ieri la ochi: pur [i simplu trebuie s` stea nemi[cat.
– M` bucur c` pot fi de ajutor. Nu m` mai simt chiar a[a o pacoste.
Numele meu e Lisa.
– Ciudat, dar chiar ar`]i ca o Lisa. Nu m` \ntreba de ce, dar a[a
este. De fapt, ador`m oaspe]ii. Regiunea asta este atât de pustie! {i
asistenta [ef` \i ador`, atâta timp cât nu sunt r`t`ci]i. {tii tu… genul
c`rora aterizeaz` aici f`r` s` aib` nici un aranjament \n leg`tur` cu
modul \n care vor merge mai departe. E[ti unul dintre c`l`torii
„r`t`ci]i“? |[i \nghesui mâinile \n buzunarul [or]ului ei apretat, apoi
se uit` contrariat` la Lisa. |mi pare rù… Dar tu [tii \ncotro te
\ndrep]i, nu?
Lisa \[i l`s` bagajul pe podea [i se a[ez` pe marginea patului.
– Da, r`spunse ea simplu.

– Dar partea cu mijlocul de transport? Nimeni n-a ajuns la
Pardalote, [tii? Am o idee genial`! se a[ez` lâng` Lisa. |nsu[i domnul
Ransome! Bine\n]eles, când se va sim]i mai bine. Merge cu vitele sale
\n direc]ia aceea, sau \n apropiere. Desigur, \n Marele Necunoscut, „\n
apropiere“ poate \nsemna la sute de mile dep`rtare…
Lisa zâmbi, iar Marjory deschise gura, aproape din invidie. Lisa
avea cea mai frumoas` dantur` pe care o v`zuse. Zâmbetul
schimbase expresia neclintit` a fe]ei ei \ntr-una foarte delicat` [i
adorabil`.
– Mama mea, continu` Marjory, obi[nuia s` spun`: „Toat` lumea
iube[te persoanele care zâmbesc“. N-ar trebui s` ar`]i atât de serioas`,
Lisa. Poate din cauz` c`…
– M-am r`t`cit? Nu tocmai, Marjory. O s` apar` ceva, nu? Cum ar fi
pacientul vostru, domnul Ransome. Mi-a dat pân` [i ceva de f`cut, \n
timp ce a[tept. Am transmis mesaje peste tot, prin intermediul sta]iei
radio, ca bunicul meu s` afle c` vin. Nu pot s` cred c` n-are sta]ie
radio!
– Am auzit c` una sau dou` ferme de bovine nu au. Dar m` tem c`
n-am auzit niciodat` ca cineva s` contacteze Pardalote. {tii, nici m`car
pe hart` nu figureaz`. Se presupune c` toate sta]iile sunt trecute pe
hart`.
– Poate c` bunicul meu e o persoan` mai retras`.
– Nici m`car nu-l cuno[ti?
– Nu. Mama \mi vorbea foarte rar despre el. Mi-a[ dori s-o fi
\ntrebat mai multe. Dar acum e prea târziu. A murit acum trei luni.
Fa]a Lisei deveni din nou neclintit`, asemenea unui tablou.
– Oh, \mi pare rù. Bine, spuse Marjory Dean, ridicându-se [i
\ndreptându-[i mai \ntâi [or]ul, apoi boneta micu]` pe care o purta pe
cre[tetul blond. Dac` mai z`bovesc, asistenta [ef` o s` stea cu gura pe
mine. O s-o trimit pe Gertie cu ni[te ceai. Cabina de du[ este \n mica
anex` de pe verand`. Exist` [i un avantaj \n a avea ultima camer` de
pe culoar: e[ti cel mai aproape de baie. Iar \n momentul acesta, e[ti
singurul nostru vizitator.
10 LUCY WALKER
– Mul]umesc, spuse Lisa. S` vin s` te caut? Sau pe asistenta [ef`?

Dup` ce voi fi \ngrijit de domnul Ransome, vreau s` spun. Este un om
\n vârst`?
Marjory Dean râse [i ochii ei c`prui se asem`nar` cu bronzul
[lefuit, plini de lumini.
– Destul de \n vârst`! remarc` ea \n glum`. |n jur de 30 de ani. De
fapt, mai degrab` superb, dac` e[ti o amatoare a genului cresc`tor-de-
bovine-\n-zona-periferic`. Doar c`, desigur, are ochii bandaja]i. N-o s`
vezi decât o siluet` lung`. Dar este \n \ntregime aproape la fel de
m`sliniu ca [i pe fa]`.
– Ce vrei s` spui?
– |l po]i sp`la cu buretele, dac` vrei sau dac` ]i-o cere asistenta
[ef`. Este ca [i cum ai \ncerca s` ]ii la p`mânt un bivol s`lbatic.
– Oh, nu! exclam` alarmat` Lisa. Asta ar \nsemna c` n-a[ fi
competent`. Eu am fost educatoare la o gr`dini]`, nu asistent`
medical`.
Marjory st`tea \n dreptul u[ii. Ie[i, apoi \[i vâr\ din nou capul pe
u[` [i ochii ei ar`tau mai rùvoitori decât pân` atunci.
– Foarte bine. Exact de asta are nevoie. Când vine vorba despre
disciplin`, e \ntr-adev`r genul „gr`dini]`“. Am s`-i spun asistentei [efe.
O s` fie \ncântat`.
Apoi plec` [i singurul ecou al cuvintelor ei fu zgomotul u[or al
pa[ilor ei pe culoarul din lemn.
„Ce zi!“, se gândi Lisa, stând nehot`rât` pe marginea patului.
Camera de oaspe]i era destul de departe de restul \nc`perilor
spitalului, astfel \ncât pân` acolo nu mai ajungea nici un sunet. Afar`
soarele str`lucea pe cerul alb. Copacii st`teau \mpietri]i, iar
\ntinderea de tufi[uri era nemi[cat`, ca [i cum ar fi a[teptat \ndelung
ceva. P`rea o a[teptare \n afara timpului. Probabil c` natura asculta [i
a[tepta eternitatea. Numai motorul z`ng`nea, \n cabina sa metalic`
de afar`.
Dup` ce Lisa f`cu du[, Gertie, ajutorul de asistent` cu ochi mari de
catifea negr` [i cu zâmbetul larg, \i aduse ceaiul [i câ]iva biscui]i
proasp`t f`cu]i. |[i schimbase rochia scurt` [i pr`fuit` cu o alta, din

oland` de culoarea untului. Materialul era pu]in mai gros decât
bumbacul, \ns` cel pu]in era cel mai apropiat de alb pe care-l avea. {i
\i pl`cea. Felul \n care rochia l`sa s` i se ghiceasc` formele \i ridica
moralul.
Asistenta [ef` era ocupat` \ntr-o alt` parte a spitalui, când Lisa intr`
\n salonul principal. Marjory Dean nu avusese de gând, \ns` o alt`
asistent` de vârsta a doua [i cu un chip frumos veni repede s-o salute
pe noua sosit`.
– E[ti domni[oara Tonkin, nu-i a[a? \ntreb` ea cu un zâmbet de
bun venit. Marjory a spus c` te putem striga Lisa. Nu te deranjeaz`, nu?
Sunt mult mai mare decât tine. Numele meu este Ann Davitt.
C`s`torit`. Sunt adjuncta asistentei [efe Small. Mi se spune câteodat`
[i asistenta adjunct`.
– |mi pare bine, spuse politicoas` Lisa. Asistenta [ef` a pomenit
despre un pacient care nu va fi a[a de \ncântat s` m` cunoasc`…
Sprâncenele doamnei Davitt se ridicar`, \ns` ochii [i zâmbetul ei
erau amuzate.
– Sun` ca [i cum ai vorbi despre un copil. Marjory ne-a spus c`
ai lucrat la o gr`dini]`. M` tem c` deja i-a dat vestea cea nou` [i
domnului Ransome. Iar el nu s-a amuzat. Zâmbetul ei deveni [i
mai larg.
– Oh, Doamne!
– Nu-]i face griji, copil`. E un om cumsecade, dar m` tem c`
pân` acum nimeni n-a reu[it s`-l re]in` la pat. I-am spus c` are
dou` op]iuni: o educatoare sau un jandarm. N-a prea avut de
ales, nu?
– Chiar a[a de tare o s`-l deranjeze?
– Sigur c` nu. I-am spus c` e[ti o fat` frumoas` de la ora[, cu un
glas cald [i afectuos.
– Dumnezeule! exclam` Lisa. Doar nu te refereai la mine, nu?
Ce-a spus? C` ur`[te toate femeile, indiferent de vocea lor?
12 LUCY WALKER
– Nu. Chiar vrei s`-]i spun? Pacientul Ransome e un om cu o voin]`

de fier. Desigur, e unul dintre cei mai mari cresc`tori de bovine din
lume. Dar pacientul este pacient, nici mai presus, nici mai prejos decât
alt` persoan` bolnav`.
– Poate ar fi mai bine s` nu [tiu.
– Dar a[a vei [ti la ce s` te a[tep]i. A spus c`… Doamna Davitt f`cu
o pauz` [i se uit` la Lisa cu sprâncenele ridicate [i cu un zâmbet
sarcastic, \ntrebându-se cum avea s` reac]ioneze fata la remarcele
pacientului Ransome. A spus: „Atunci, ad-o disear` \n patul de lâng`
mine. Acela e momentul \n care orice b`rbat are nevoie s` fie deranjat.
Oricum, nu pot s` dorm \n blestematul `sta de spital.“
Lisa râse. Domna Davitt, ca [i Marjory Dean mai devreme, fu surprins`
[i destul de \ncântat` de lumina [i farmecul de pe chipul fetei.
***
|n partea cea mai \ndep`rtat` a camerei toate obloanele erau

ridicate [i, drept urmare, aproape \n afara \nc`perii se afla patul \n
care st`tea \ntins un b`rbat \mbr`cat \n pijama de culoarea nisipului
[i cu desene tropicale. Avea ochii acoperi]i cu un bandaj gros din
tifon. Era atât de lung, \ncât picioarele \i atingeau grilajul de la
cap`tul patului.
Lisa se gândi c` probabil era foarte \nalt stând \n picioare.
Ventilatorul din suportul din apropiere agita cear[aful aruncat la
cap`tul patului. B`rbatul rupea un chibrit \n buc`]ele m`runte \ntre
degetele lungi ale mâinii drepte.
– Alo, spuse el f`r` s` mi[te capul, auzind pa[ii care se \ndreptau
spre el. Cine vine de data asta? Tigroaica de asistent` [ef` sau cocheta
Dean?
– Nici una, r`spunse doamna Davitt cu o voce blând` [i
consolatoare. }i-am adus un vizitator care s` stea de vorb` cu tine.
– Oh! Mama Davitt, nu? Deci, acum mi-ai adus profesoara! Te-am
avertizat c` data viitoare când cineva m` amenin]`, m` d`d`ce[te, m`
lingu[e[te sau \ncearc` s` m` mituiasc`, m` ridic din pat [i plec

acas`, a[a \nf`[urat la ochi cum sunt. Toate cele 178 mile.
Lisa \l privi pe pacient. Da, era foarte \nalt! Avea o gur` frumoas`
[i atât cât se z`rea din din]ii sì \n timp ce vorbea, ar`tau [i ei foarte
bine. Avea o b`rbie puternic` [i un gât solid. Toat` fiin]a lui emana
putere [i… bronz.
Cineva atât de zgomotos, atât de furios \n aparen]`, se putea ]ine
de cuvânt [i s` plece, se gândi ea. Ca [i cum i-ar fi auzit gândurile, el
\ntreb`:
– Te \ntrebi de ce n-o fac, domni[oar` profesoar` Cum-te-o-
chema? Ei bine, din clip` \n clip`…
– Nu sunt profesoar`, iar numele meu este Lisa. Am fost doar
asistenta unei educatoare, la o gr`dini]`. A[a cum Gertie este ajutor de
asistent`, mai degrab`…
El gemu.
– Ajutor de asistent`! spuse el exasperat. Detest cuvântul „ajutor“.
Pân` ca pistolul acela s` se descarce [i ca tot praful acela de pu[c`
s`-mi intre \n ochi, n-am avut niciodat` nevoie de ajutor.
– Nu, sigur c` nu, fu de acord doamna Davitt. {tim cu to]ii c` e[ti
proprietarul unei cresc`torii de bovine, domnule Ransome. C` lucrezi
cu cirezi mari de vite s`lbatice [i c` te descurci de unul singur la
Nangardee. Acum e rândul nostru s`…
– Dumnezeule! implor` pacientul. Sunt d`d`cit din nou? Asistent`
Davitt, vrei, te rog, s` m` tratezi ca pe un adult, unul de un metru
nou`zeci, 32 de ani, care se ocup` de bovine? Un b`rbat care
altminteri opereaz` cu poten]ialele contracte de arend`, stabile[te
drepturile minerilor [i a[a mai departe… Lotul ocup` câteva sute de
mile de step` s`lbatic`. Sunt capabil s` conduc tot statul `sta
blestemat, dac` mi se cere…
– Da, domnule Ransome, spuse asistenta Davitt pe un ton nu
tocmai mângâietor. {tim cu to]ii c` e[ti un om influent. Atunci când
nu ai probleme cu vederea, desigur.
Protestul ei d`du rezultate, c`ci pacientul se opri din \nvârtitul
b`]ului de chibrit [i r`mase dintr-o dat` nemi[cat.
14 LUCY WALKER
– Când o s` pot vedea din nou? \ntreb` el. Din senin, Lisei \i p`ru
rù pentru el. Leul fusese r`nit [i doborât la p`mânt. Ce scop mai
avea s` se agite? Mai ales c` nu era sigur cum avea s` vad` de acum
\nainte.
– Pentru momentul de fa]`, te voi l`sa \n compania vizitatoarei
tale, spuse din complezen]` doamna Davitt, reducând din nou la
t`cere pseudoeroul. Lisa, \ncearc` s` nu-l la[i s`-[i mi[te capul. Una
dintre granulele pe care doctorul Anderson a trebuit s` le scoat` era
localizat` foarte aproape de pupila ochiului stâng. Praful de pu[c` a
fost pe punctul de a-i pune \n pericol [i ochiul drept. Singura speran]`
de a se reface complet este s` stea absolut nemi[cat. Men]ine-]i tonul
vocii jos [i ai grij` s` nu se agite, te rog. Altfel, va trebui s`-i d`m un
alt sedativ.
– Da, sigur, \ncuviin]` \ncet Lisa.
– Vorbe[te-i, dac` po]i, despre ceva interesant, dar care s` nu i[te
controverse. Nimic din ce-ar putea s`-l fac` s` \ntoarc` brusc capul.
Tratamentul sù postoperatoriu este acela[i ca \n cazul cataractei.
Sunt interzise mi[c`rile bru[te.
– |n]elege, a[a cum \i \n]elege [i pe copiii de gr`dini]`, se r`sti
pacientul. Nu-mi spune pove[ti despre cutremure sau inunda]ii,
numai despre binefaceri sau despre p`s`ri, albine [i zâne!
Doamna Davitt cl`tin` din cap spre Lisa [i apoi plec`. R`mas` cu
puternica impresie c` nu trebuia s`-l sperie, Lisa se a[ez` u[or pe
scaunul de lâng` pat. Urm` o lini[te de câteva secunde, dup` care
pacientul vorbi. De data aceasta, vocea lui era nea[teptat de
lini[tit`:
– E[ti acolo, Lisa? E[ti \nc` acolo, Lisa Cum-te-o-mai-chema?
Inima Lisei se \mblânzi \ntr-un mod surprinz`tor. Aproape c`-l
comp`timea pe b`rbatul acela mândru [i dificil. Vocea lui sunase ca o
rug`minte sincer`. Ca [i cum ar fi avut nevoie ca ea s` fie acolo.
– Numele meu este Lisa Tonkin, \l ajut` ea. Sunt \nc` aici. Nu plec
nicìeri.
„Lisa Tonkin!“ Buzele lui se mi[car` ca [i cum i-ar fi repetat
numele. Urmar` alte câteva clipe de lini[te.
– Nu-]i place numele meu? suger` cu blânde]e Lisa.

– S`-mi plac`? Oh, da. E dr`gu]! Se \ncruntase gânditor dedesubtul
bandajului, dar acum buzele lui schi]au un zâmbet mali]ios. Pe scurt,
Tonky? \ntreb` el. Îmi invoc` viziuni diabolice ale vie]ii de ora[.
Honky-Tonky! Lisa, [tii ce e acela Honky-Tonky?
– Ei bine…
– Sigur c` nu [tii. Ai vocea unei fete dr`gu]e [i lini[tite. Luat` cu
bini[orul. Educat` dup` toate canoanele societ`]ii, tocmai potrivit` ca
s` predea pre]io[ilor copii ai altora…
Era din nou sarcastic. Lisa nu-i r`spunse.
– Mai e[ti acolo, Tonky? Tonul rug`tor reveni.
– Cred c` e[ti un om foarte r`sf`]at, domnule Ransome, spuse
\ncet Lisa. Când [tii c` sunt aici, e[ti nepoliticos. Când crezi c` e
posibil s` fi plecat, te compor]i ca un bìe]el neajutorat.
– Asemenea elevilor tì?
– Nu predau, domnule Ransome. Ajut, doar.
– Cum?
– Am grij` de echipament [i de juc`rii. C`r]i de colorat [i juc`rii
Lego, genul `sta de lucruri. Le p`strez curate [i lipesc c`r]ile rupte.
Câteodat` m` joc [i eu cu cei mici. Le cânt la pian, iar ei danseaz`…
– La pian? Dumnezeule! Înc` mai au obiecte din astea?! Credeam
c` \n ziua de azi se poart` Beatles [i chitara.
Lisa nu r`spunse [i se f`cu din nou lini[te.
– Tonky, mai e[ti acolo?
– Da. Sunt aici. N-o s` plec f`r` s`-]i spun. Vezi tu, \n ciuda
lucrurilor pe care le spui, [tiu c` vrei cu adev`rat s` fiu aici…, chiar
dac` am lucrat la o gr`dini]`.
Buzele lui se curbar` \ntr-un zâmbet frumos. Inima Lisei tres`ri din
nou. Era ceva sfâ[ietor \n leg`tur` cu b`rbatul \nalt [i puternic,
imobilizat neputincios la pat. O atingea undeva, \n adâncul sufletului.
– De ce e[ti aici, la Finch's Creek, Tonky?
– Te rog, spune-mi Lisa. Îmi place mai mult.
– Bine. Numele meu este Magool. James Magool Ransome.
Spune-mi Jim.
16 LUCY WALKER
– Magool? se mir` Lisa.

– Da. Cuvântul aborigen pentru „cap“. Mândria de a fi [ef. Cel mai
mare fiu al celui mai mare dintre fiii celui mai mare fiu… [i a[a mai
departe. B`[tina[ii l-au numit pe primul Ransome care a venit din vest
la grani]a Teritoriului, [i a[a a r`mas de atunci. Ca s`-]i fie mai u[or,
te-a[ sf`tui s`-l prescurtezi la Jim.
Lisa râse. Fa]a ei lini[tit` se destinse \ntr-un zâmbet splendid, dar
Magool, alias Jim Ransome, nu putea vedea asta. {i totu[i, o sim]i \n
râsul ei.
– Câ]i ani ai, Lisa? Cât de \nalt` e[ti, cât de gras` e[ti [i ce culoare
au ochii tì?
– Nu sunt deloc gras`, spuse ea indignat`. De fapt, sunt chiar
slab`… sper. Se hot`r\ s`-l p`c`leasc` pu]in. Am 19 ani, sunt \nalt`,
am p`rul blond, cu bucle bogate, iar ochii mei sunt c`prui-aurii, ca
reflexiile de lumin` ale mierii. Port \mbr`c`minte frumoas` [i
scump`… Chiar \i f`cea pl`cere s`-l tachineze \n felul acela. Într-un
minut, reu[ise s`-[i creioneze un portret de o frumuse]e
r`v`[itoare.
– Atunci, ce naiba cau]i printre tufi[urile din Finch's Creek? Pentru
o fat` superb` [i bine \mbr`cat` ca tine, e un drum foarte lung pentru
o slujb`. O s`-]i arzi pielea de culoarea piersicii…
– N-am venit s` caut de lucru, dac` asta crezi, spuse hot`rât` Lisa.
Sunt doar \n trecere. A[tept ca bunicul meu s` trimit` dup` mine. Este
un mare cresc`tor de bovine, la fel ca [i tine. Doar c`, desigur, este
foarte ocupat. Cu toat` harababura asta cu \nsemnatul vitelor…
– Halal cresc`tor de bovine, dac` se ocup` de \nsemnatul vitelor,
când are un oaspete care a[teap` s` fie luat. Ce se \ntâmpl` cu
supraveghetorul lui? {i cu ajutoarele sale?
– Ei bine, spuse Lisa cu blânde]e, \ns` f`r` a se l`sa intimidat`.
Poate c` [i supraveghetorul se ocup` tot cu \nsemnatul vitelor.
Probabil c` face [i celelalte lucruri care trebuie f`cute \n perioada asta
la o cresc`torie de bovine. Probabil c` la Pardalote, lucrurile merg
pu]in altfel decât \n alte p`r]i…
– Pardalote!
Lisa se aplec` [i-i prinse capul tocmai când acesta \ncerca s`-l
ridice. Cuvântul „Pardalote“ \i ie[ise ca o plesnitur` de bici. Îns`
\nainte ca el s` se mi[te, Lisa \i prinsese capul \ntre palme [i acum i-l
]inea cu fermitate.
– Nu trebuie! spuse ea. Nu trebuie s` te mi[ti a[a. Din cauza
opera]iei, vreau s` spun… Îi d`du drumul. Apoi \ntreb` tem`toare:
N-ai deschis ochii, nu?
– Nu pot s`-i deschid. Pleoapele-mi sunt imobilizate de pome]i cu
ajutorul unor fâ[ii de fier galvanizat. Asistentele sunt rugate s`-l
numeasc` „ghips“ – conven]ia anului!
– Ce u[urare! Vreau s` spun – c` n-ai deschis ochii! Mâinile ei
erau \nc` pe obrajii lui, ]inându-i capul pe pern`, ca [i cum s-ar fi
temut s` nu cedeze cine [tie c`rui imbold de a se mi[ca brusc. El \[i
ridic` mâinile, f`când ca palmele Lisei s` r`mân` prizoniere, lipite de
fa]a lui.
– Mâini reci! }ine-le acolo, Lisa. Dac`-mi ]ii capul \n locul meu, nu
m` deranjeaz` c` e[ti \nalt`, blond`, frumoas` [i scump \mbr`cat`.
Doare al naibii, dar asistentele acestea „binevoitoare“ nu mi-ar da nici
m`car o aspirin`! Spun c` nu [i-ar mai face efectul injec]iile acelea pe
care mi le fac o dat` la 4 ore! Lisa…, frumoas` [i blond` Lisa…,
Pardalote ai spus?
Lisa \[i aminti acum c` asistentele spuseser` c` ferma domnului
Ransome era undeva \n apropiere de Pardalote. Ro[i toat`, gândindu-se
la lùd`rosul discurs pe care-l ]inuse despre bunicul ei. Era posibil ca
domnul Ransome s`-l cunoasc`. Lisa [tia foarte pu]ine despre
Pardalote, cu excep]ia faptului c` mama ei trìse odat` acolo, fugise de
acas` ca s` se c`s`toreasc` pe ascuns cu un jocheu care locuia al`turi,
cineva pe care tat`l sù \l respinsese cu vehemen]`. Tat`l Lisei murise
când ea era mic`. De atunci, bunicul Lindsay nu-i mai scrisese
niciodat` mamei ei. Poate c` nici nu [tia c` murise. Apoi mai era [i
misterul prin care mama ei \i l`sase mo[tenire cea de-a treia parte a
cresc`toriei. Avoca]ii spuseser` c` locul acela nu exista. Nu figura pe
Harta Pastoral` a Terenurilor de Închiriat.
18 LUCY WALKER
Lisa venise \n nord ca s` afle adev`rul [i s`-[i g`seasc` bunicul,

pentru c` nu avea nici fra]i, nici p`rin]i. Numai el putea \n]elege ce
\nsemna ca la 19 ani s` r`mân` singur` pe lume.
}inu \n mâini capul lui Magool Ransome pân` când ro[ea]a din
obraji \i pieri \ncetul cu \ncetul. O mir` puterea mâinilor care le
sus]ineau pe ale ei. Nu mai sim]ise niciodat` chipul unui b`rbat, nici
mâinile unuia peste ale ei. Magool \i d`du u[or drumul, iar Lisa se
a[ez` pe scaun.
– S` nu mai faci asta, bine? \l rug` ea. M` refer la \ntorsul capului,
nu la ]inutul mâinilor mele, desigur…
– Deci \]i place s` fii ]inut` de mân`, Tonky? {i nu numai de c`tre
copiii de gr`dini]`, nu-i a[a? Cu buclele acelea blonde [i cu ochii de
culoarea mierii, a[ \ndr`zni s` spun c`-]i dau târcoale o mul]ime de
b`rba]i. Desigur, cu un nume ca Tonky…
– Nu spune ce ai de gând s` spui… Honky-Tonky, domnule
Ransome, rosti pe ner`suflete Lisa. Î]i pot ghici cuvintele \nainte de a
mi le adresa.
– Spune-mi Jim.
– Vrei s` fii amuzant, dar se \ntâmpl` s` [tiu ce e Honky-Tonky.
Lisa deveni destul de indignat`.
– Un loc \n care b`rba]ii care trìesc \n step` iau cine romantice cu
ni[te domni[oare mai mult decât atr`g`toare…
– Înc` te vrei amuzant, domnule…
– Jim, pe scurt. Sigur c` po]i \ncepe cu Magool [i apoi s` te apropii
u[or, cu r`bdare de celebrul Jim.
– Nu te deranjeaz` numele dublu? „Celebru“ [i „Jim“?
– Punct pentru tine! Gura lui Magool Ransome se curb` \ntr-un
zâmbet minunat, de genul celor instantanee [i blânde. Foarte
\n[el`tor, probabil.
Capitolul 2
Pa[i u[ori se auzir` de-a lungul holului, apoi \n salon. Asistenta
Davitt aduse o tav` din email alb, acoperit` cu un prosop din lân`.
– Bine, bine! declar` ea, ca [i cum le-ar fi vorbit unor copii, \ns` cu
inten]ii bune. Se pare c` pacientul nostru st` acum lini[tit [i docil!
Pesemne c` \ngerul p`zitor te-a adus cu ma[ina po[tei, Lisa. M` tem c`
e vremea pentru injec]ia domnului Ransome. Asta \l lini[te[te cu
adev`rat [i-l adoarme.
– {i a[a ve]i avea [i voi câteva clipe de pauz`! pufni pacientul. În
spitalul `sta nu mai sunt [i al]i bolnavi, mam` Davitt?
Asistenta pusese tava pe m`su]a al`turat` [i acum \i masa viguros
bra]ul cu acool metilic. Lisa se uit` \n alt` direc]ie. Nu vroia s` vad`
cum acul p`trunde \n bra]ul acela puternic [i bronzat, [i asta nu
pentru c` l-ar fi considerat ca pe un copil. Doar c` pentru un b`rbat
atât de \nalt [i de puternic trebuia s` fie umilitor s` stea \ntins,
\nf`[urat la ochi [i s` rabde s` fie \n]epat cu ace. Din senin, Lisa
descoperi c`-[i face griji pentru demnitatea lui masculin`.
– Gata, anun]` asistenta Davitt când termin`. Era vocea unei
persoane obi[nuite s` lucreze cu adolescen]i dificili. Urm`rind fa]a
pacientului, Lisa v`zu cum strâmb` din gur`, nu din cauza durerii
provocate de injec]ie, ci respingând pur [i simplu ideea de a fi d`d`cit.
20 LUCY WALKER
– Eu una, l-a[ plesni, spuse pe nea[teptate Lisa. Cu ajutorul

cuvintelor, nu cu o lovitur`. Cred c` reac]ioneaz` mai bine la genul
acesta de tratament.
– Ei bine, vezi tu, Lisa, draga mea, sunt asistent`. Sunt obi[nuit` cu
toate tipurile de oameni. Oh, da, domnule Ransome, oi fi tu mare [i
puternic \n pustiet`]ile acelea unde se afl` ferma ta, dar aici e[ti un
biet pacient. Unul din sutele pe care-i trat`m \n decursul unui an.
– Mai degrab` a[ dormi pe spinarea unui crocodil, decât \ntr-un pat
de spital, se r`sti pacientul, f`r` a avea nici o preten]ie de a fi politicos.
Lisa… Se opri pentru c` \i fusese greu s` rosteasc` ultimul cuvânt.
Ridicând o sprâncean`, asistenta Davitt se uit` la fat`.
– Vezi? Sedativul \ncepe deja s`-[i fac` efectul. O s` adoarm` \n
aproximativ dou` minute. Atunci, vom avea cu to]ii parte de pu]in`
lini[te. În camera personalului este ceai, draga mea. Gertie ]i-a mai
preg`tit câteva sandvi[uri. Probabil c` te-ai s`turat deja de ele, dar nu
mai este mult pân` la cin`. Lu`m masa de sear` mai devreme, astfel ca
asistenta care lucreaz` \n schimbul de noapte s` poat` veni pe la 7.
– Dar el… domnul Ransome… nu ia cina?
– Oh, ba da. Asistenta de noapte \i serve[te masa pe la 9. Apoi \l
l`s`m treaz pân` \n jurul orei 12, când i se administreaz` din nou
sedativul, ca s`-l ]in` lini[tit pân` diminea]`, dup` ce-i sp`l`m pe
ceilal]i pacien]i.
Bra]ele lui Magool Ransome z`ceau aproape inerte pe lâng` el.
Asistenta Davitt \i aranj` dou` perne de-o parte [i de alta a capului, ca
s`-l \mpiedice s`-l mi[te. Trecu dou` fâ[ii late de pansament pe sub
perne, apoi peste pieptul lui [i \n cele din urm` le leg` pe fiecare de
câte o bar` a patului. Din cap`tul patului, cobor\ \nc` dou` fâ[ii pe
care le strecur` sub bra]ele lui, legându-le ca pe o curea.
– Foarte inteligent, spuse \n [oapt` Lisa.
– E un dar de la Dumnezeu, \ncuviin]` asistenta Davitt. Un soi de
c`ma[` de for]` pentru partea superioar` a corpului. O s`-l \mpiedice
s` se \ntoarc` \n somn.
De la bra]e \n sus, Magool Ransome, pacientul cel neastâmp`rat,
era literalmente legat.
– S` nu-]i par` rù pentru el, draga mea. Doarme bu[tean. Pân` la
urm`, este \nc` \n stadiul postoperatoriu [i trebuie \ntr-adev`r s`-i
salv`m vederea. |n]elegi? Tratamentul acesta este o necesitate.
– Da, [tiu.
Lisa r`mase uitându-se la pacient. Chipul ei devenise din nou
\mpietrit, ca [i cum nu reflectase niciodat` vreo expresie. |n adâncul
sufletului, \l comp`timea pu]in – nu ca pe un b`rbat care trebuia s`
ajung` din nou s`n`tos, ci pe Magool Ransome \nsu[i. B`rbatul acela
\nalt [i sarcastic, rege al teritoriului sù, undeva la mile dep`rtare, era
acum redus la o siluet` aproape inert`, \ntr-un pat oarecare. Pe
deasupra, mai era [i obiectul de studiu al strìnilor! Cât de mult
trebuia s` urasc` asta! Doar un alt trunchi doborât \n p`dure, ca alte
sute.
Lisa clipi. Ce gânduri ciudate \i treceau prin minte. Prima dat`, un
leu r`pus la p`mânt, iar acum… un copac c`zut! Dintr-o dat`, \[i d`du
seama c` doamna Davitt se uita la ea, cu sprâncenele ridicate.
– Draga mea. N-o s` te faci niciodat` asistent`, nu-i a[a? mai mult,
primul sfat care i se d` unei asistente recrutate este: „Nu te \ndr`gosti
niciodat` de un pacient.“ |n realitate, nu e decât o mil` deghizat`. |n
plus, pacientul are, invariabil, o iubit` sau o so]ie pe undeva.
|ntotdeauna, oamenii bolnavi se dovedesc a fi altfel, odat` ce se
\ns`n`to[esc.
Lisa o ajut` s` aranjeze tava, apoi \nveli pacientul.
– Da, spuse ea dup` o scurt` t`cere. Presupun c` trebuie s` fie
c`s`torit. Probabil, are [i copii. Doar c` nu se comport` \ntocmai ca un
familist, nu? E prea intolerant, vreau s` spun. La urma urmelor,
trebuie s` vrea s`-[i recapete vederea.
– Ei bine, a[a ai crede. Dar \n registrul nostru apare „nec`s`torit“.
De[i tân`ra care l-a adus \mpreun` cu nu-[tiu-ce geolog era foarte
posesiv` \n privin]a lui. L-a s`rutat de r`mas-bun [i tot tacâmul. Iar el
n-a obiectat. Ei bine… acum ar face-o? Ea era o persoan` remarcabil`,
foarte inteligent`, [tia multe despre accidentul lui.
P`[ir` u[or prin salon, ie[ir` afar`, \n c`ldura cople[itoare, apoi
str`b`tur` pasajul acoperit care ducea \n aripa principal` a spitalului.
22 LUCY WALKER
– Dar ea… aceast` persoan` remarcabil` [i inteligent`… n-a

a[teptat pân` când s-a \ncheiat opera]ia? se interes` gânditoare Lisa.
– Ei bine, nu. A trebuit s` se \ntoarc` \napoi, cu cel`lalt b`rbat,
desigur. Caut` minerale prin zonele acestea. I-a \mprumutat rulota ca
s`-l transporte pe domnul Ransome. A[a c` ea a trebuit s` plece, altfel
am fi avut doi oaspe]i \n camerele de rezerv`. Tu [i cu ea.
– Tot una, spuse Lisa. Cred c` a[ fi a[teptat, dac` ar fi fost al meu.
{i nu m` refer doar la domnul Ransome, ci la orice persoan` la care
a[ fi ]inut [i care ar fi suferit un accident. A[ a[tepta pân` când a[ [ti
c` opera]ia a avut succes.
– Tu, draga mea copil`, nu locuie[ti permanent la Finch's Creek.
Aici nu e nimic altceva, \n afara spitalului [i a pistei de ateriz`ri. Foarte
plictisitor pentru unii.
– Dar ar fi putut r`mâne al`turi de el, ca s`-l \mpiedice s` se mi[te.
Acela[i lucru pe care-l fac [i eu. Ar fi avut ceva de f`cut.
– M` tem c` nu [i domni[oara Imelda Bannister. Ei bine, cel pu]in
dup` felul \n care arat`. Avea propriile ei afaceri de care trebuia s` se
ocupe, f`r` \ndoial`. Aceasta este camera personalului, draga mea.
Intr` [i f`-te comod`. Apoi, poate vei vrea s` arunci o privire \mprejur.
E chiar pl`cut s` te plimbi pân` jos, la pârâu. Trebuie s` fug, s`-mi
termin treaba.
***
Timpul trecu. Lisa \[i petrecuse 4 zile [i 3 nop]i ca oaspete-ajutor

la Spitalul Inland River, dar nu primise \nc` nici o veste de la bunicul
ei, sau de la cineva din Pardalote.
Din cauza prea multor sprâncene ridicare, \ncetase s` mai
pomeneasc` numele fermei. Mai multe persoane \i spuseser` c` locul
acela nu exista. Al]ii \i spuseser` c` probabil nu era altceva decât o
tab`r` pe valea vreunui râu, cu o popula]ie majoritar` de papagali. La
urma urmelor, numele de Pardalote reprezenta o specie oarecare de
papagali. Asistenta de noapte se hazardase \n a afirma c`, având \n
vedere faptul c` numele domnului Lindsay era cunoscut mai ales de
c`tre aborigenii care veneau pentru tratament, acesta era probabil un

pustnic, sau un excentric care locuia \ntr-o parohie dintr-o vale din
zonele care nu figurau pe hart`.
Remarcele acestea \i erau adresate cu blânde]e Lisei, ca [i cum
toat` lumea \ncerca s-o dezam`geasc` \ncetul cu \ncetul. Dac` avea s`
g`seasc` vreodat` drumul spre Pardalote, [i era posibil ca pacientul
Ransome s-o ajute, putea avea un [oc teribil. A[a c` trebuia s` fie
preg`tit` dinainte.
Pe de alt` parte, un b`[tina[ b`trân care suferea de un gen de
paralizie, spusese c` lucrase odat` pentru [eful Lindsay. Ajutorul
bolnavilor o impresiona pe Lisa. Se gândea la moartea mamei ei.
Pentru prima oar`, se bucura c` murise atât de brusc, \n timp ce uda
gr`dina. Se uita la soarele care apunea \n spatele dealurilor de dincolo
de mare. Apoi c`zuse. Murise. Atât de repede.
{ocul o nùcise pe Lisa. |n parte, acesta fusese motivul pentru care
venise \n nord, \n cùtarea bunicului ei. Nu fusese numai misterul
mo[tenirii unei p`r]i dintr-o ferm` misterioas`. Ci ne\ncrederea \ntr-o
pierdere atât de nea[teptat`, \ngrozitorul sentiment al singur`t`]ii.
Descoperea acum un nou gen de clemen]`, aceea de a nu fi
bolnav. Felul \n care mama ei trecuse \n nefiin]` fusese unul
binecuvântat, la urma urmelor.
Aborigenul cel b`trân \i spusese c` Lindsay era un om bogat, avea
o proprietate \ntins`, multe vite [i cai. |[i vindea animalele la
Wyndham. Tot de la el aflase [i c` avea o cas` mare, pe care o
construise tat`l bunicului sù; tat`l aborigenului lucrase pentru
str`bunicul Lisei.
– Eu n-a[ lua \n seam` spusele lui Jimmy, o sf`tui mai târziu
asistenta [ef` pe Lisa. Este un om foarte b`trân. Ani de-a rândul a fost
c`lùz` prin teritoriile acestea [i are tendin]a de a asocia gre[it numele
fermelor. {i nu mai are percep]ia timpului. E adev`rat, sunt persoane
care se stabilesc provizoriu pe terenul public, \n vìle acelea periferice.
Nu au \ntotdeauna contracte de \nchiriere.
Cu toate astea, era ceva \n privin]a lui Jimmy care o f`cea pe Lisa
s`-l cread`. {i nu era vorba de optimism. Avea dovada lucrurilor pe
24 LUCY WALKER
care i le povestise mama ei, lucruri despre vestitele zile ale

\nsemnatului, despre care-i pomenise [i Jimmy. Despre cum c`minul
fusese construit din nuiele \mpletite [i tencuite, apoi c`ptu[it cu
]es`tur` de iut`. {i cum aduseser` apoi piatr` cu piatr` ca s`
consolideze pere]ii [i s` reziste atât cât vreun Lindsay avea s` colinde
dealurile acelea. Casa ar`ta ca [i cum ar fi f`cut parte chiar din deal.
Mama ei \i spusese despre dealul abrupt de la vest, unde obi[nise s`
se vad` cu jocheul de la ferma vecin`, b`rbatul care devenise tat`l Lisei
[i care murise curând.
Ferma vecin`. Putea fi oare locuin]a lui Magool Ransome? Lisa
spera s` nu fie a[a.
{i totu[i…
De ce avea sentimentul acela ciudat ori de câte ori \l privea? De ce
fusese atât de surprins` s`-l vad` atât de neajutorat?
Mama ei nu men]ionase niciodat` numele Ransome. |ns` mama ei
l`sase atât de multe lucruri nespuse. {i nef`cute.
|n cea de-a [aptea zi a [ederii ei la spital, Lisa \ncepu s` se
\ngrijoreze \ntr-adev`r \n privin]a a ceea ce trebuia s` fac` \n
continuare. Atât spitalul cât [i serviciul radio de la Goldstone
transmiseser` mesaje peste tot, \ns` nu primiser` nici un r`spuns de
la domnul Lindsay.
– Desigur, e posibil ca bunicul tù s` nu aib` o sta]ie radio, spuse
asistenta [ef`, p`rându-i rù pentru r`t`cirea lini[tit` de pe chipul
Lisei. Sunt câ]iva locuitori care nu prea cred \n modernizare, sunt
foarte conservatori. Mai a[tept`m o zi-dou`, [i dac` nu primim nici un
semnal, \i vom cere sfatul domnului Ransome. Nu ar`ta atât de
\ngrijorat`, Lisa! Ne face mare pl`cere s` te avem aici. Ne-ai fost de
mare ajutor – le-ai citit pacien]ilor no[tri, [i mai ales domnului
Ransome, din ziare [i din reviste. |n ceea ce-l prive[te, ai fost trimisa
lui Dumnezeu. Un pacient atât de dificil…
– Oricine ar fi putut face asta, spuse Lisa, fiind corect` fa]` de
Marjory Dean [i de Gertie, ca [i de asistenta din tura de noapte, care
adesea f`ceau treburi asem`n`toare.
– Dar nu cu o voce ca a ta, remarc` asistenta [ef`. Apoi adùg`

inten]ionat: De aceea te cere \ntotdeauna pe tine. Este un om foarte
egoist, m` tem. Apropo, Elstonul mi-a transmis de diminea]` prin
radio c` avionul lor va zbura la amiaz` [i ne va aduce ultimele ziare din
Goldstone. |i vei citi „Australianul“ prima dat` domnului Ransome, da?
Se poart` mult mai frumos atunci când e satisf`cut \n privin]a [tirilor
zilei.
Deci [i asistenta [ef` ]inea s`-i fac` pe plac pacientului-vedet`!
Lisa se \ntreba câteodat` cum ar`tau ochii lui, ce culoare aveau.
Avea s`-i deschid` [i s` descopere c` p`rul ei nu era nicidecum blond
[i ondulat, ci scurt [i negru, c` nu era deloc \nalt`, [i nici frumoas`.
Cele câteva rochii pe care le avea erau foarte simple, \n compara]ie cu
afirma]iile extravagante pe care le f`cea \n fiecare zi, \n beneficiul
oarbei lui curiozit`]i.
Se \ntreba [i \n leg`tur` cu Imelda Bannister – fata care-l \nso]ise
dup` accident. Imelda! Ce nume minunat! Probabil c` i se potrivea,
desigur. Frumoas` [i f`r` \ndoial` arogant`! Oh, \n fine! Nu asta i se
potrivea domnului Magool Ransome – Jim, pe scurt?! De fapt, [i el era
la fel. Recalcitrant [i arogant. Cu excep]ia momentelor \n care o
tachina. Atunci era… ei bine… diferit! Câteodat`, Lisa credea c` era
\ntr-adins dificil, pentru c` uneori uita [i devenea blând [i chiar
amuzant.
|n ziua care urm` discu]iei cu asistenta [ef`, Ambulan]a Aerian`
survol` zona Finch's Creek. |n spital se produse o mare agita]ie pentru
c`, pe lâng` scoaterea bandajelor domnului Ransome, erau
programate dou` opera]ii de extirpare a amigdalelor pentru doi copii
aborigeni. Fusese adus [i un v`car suspect de apendicit`.
Doctorul Anderson avea s` fie ocupat [i mica sal` de opera]ii
trebuia dezinfectat` \n mai multe rânduri. Dup` rundele de
cur`]enie, Lisa nu mai r`mase s` ajute. F`cu o plimbare mai lung`.
Luase decizia acesta pentru c` nu putea \ndura s` i se cear` s` fie de
fa]` [i s` ]in` boluri sau t`vi \n momentul \n care i se descopereau
ochii lui Magool Ransome. Nu vroia s`-i vad` ochii dac` se g`sea c`
nu putea vedea bine.
26 LUCY WALKER
Vederea distrus`! N-ar fi un simplu copac doborât la p`mânt. Ar fi

mult mai rù: un copac n`p`stuit [i complet nefolositor. Pentru
totdeauna.
|n afar` de asta, Lisa nu vroia ca el s` deschid` ochii, s` vad`
perfect [i s` descopere o fat` de statur` medie, cu p`rul cum nu se
putea mai drept, f`r` nici o urm` de bucle. Se \ndrept` spre pârâu [i
privi uimit` apa care str`lucea \n umbra copacilor de pe mal. Judecând
dup` petele de noroi, \[i d`du seama cât de mult sc`zuse nivelul apei,
de când trecuse perioada umed` a anului. Curând, probabil \n câteva
s`pt`mâni, albia pârâului avea s` sece de tot, cu excep]ia b`l]ilor de
noroi [i a lacului mic din spatele spitalului.
Totul era atât de fierbinte [i de lini[tit. |ntr-o aparent` a[teptare.
Era aproape ca [i cum pârâul, lacul, copacii col]uro[i [i neclinti]i
a[teptau, asemenea ei, s` se \ntâmple ceva. S` vin` bunicul ei? S`
deschid` ochii domnul Ransome? Lini[tea aceea deplin` o f`cu pe Lisa
s` simt` c` lucrurile acelea aveau via]` [i c` purtau masca r`bd`rii pe
care le-o conferea eternitatea. Dac` ar fi putut avea-o [i ea!
Dup` un timp \ndelungat, se \ntoarse la spital. Celor doi copii le
fuseser` scoase amigdalele, iar apendicul v`carului era [i el pe
jum`tate scos. Ochii lui Magool Ransome erau ultimii pe lista
priorit`]ilor. Era \nc` bandajat.
– Sigur c` da, prostu]o! confirm` Marjory Dean. Din cauza c`ldurii,
\n timpul zilei trebuie s` l`s`m obloanele deschise. Pân` aproape de
apus, când lumina e mai slab`, doctorul Anderson n-o s`-i scoat`
bandajele domnului Ransome.
Lisa se pref`cu a nu fi dezam`git`, ci doar foarte pu]in interesat`.
– Deci, continu` Marjory, fii dr`gu]` [i cite[te-i ceva. Doctorul
Anderson a adus o mul]ime de reviste cu el. Pacientul Ransome nu
mai este pacient – nu [tiu dac` a fost vreodat`. Din clip` \n clip` va
\ncepe s`-[i desfac` pansamentele de unul singur.
– Da, desigur, spuse rapid Lisa. Presupun c` doctorul nu i-a
recomandat s` urmeze \n continuare rutina cu sedativele.
– Nu, draga mea. Acela a fost tratamentul pentru primele 48 de
ore. Apoi, desigur, ai ap`rut ca o man` cereasc` [i ne-ai salvat pe to]i.
– M` bucur c-am putut fi de folos, spuse mirat` Lisa, sperând c`

Marjory avea dreptate.
Nu se putea gândi la nimic altceva ce ar fi putut spune. Din nou,
fa]a ei ar`ta neclintit`. Atât de neclintit`, \ncât Marjory Dean se
\ntreb`, nu pentru prima oar`, ce se petrecea \n mintea fetei.
– Apropo. Aborigenul acela b`trân, Jimmy, a spus c` trebuie s`
soseasc` dou` ma[ini. Una, \n curând, iar cealalt` cu mult dup` ce
soarele va apune. Cum de [tiu oamenii ace[tia ai stepei c` urmeaz`
ceva, nu putem spune. Dar [tiu \ntotdeauna, [i nu se iau mereu dup`
semnale de fum.
– Mi-a spus mama. E vorba de sunetele pe care le fac [i care str`bat
curen]ii de aer.
– Cum nu cred \n vr`jitorii, probabil c` asta trebuie s` fie,
concluzion` Marjory. Acum, m` duc s` iau masa. Când doctorul
Anderson termin` opera]iile, sunt de serviciu. Cred c` voi fi prin
preajm` când i se vor scoate bandajele lui Ransome. Ar fi mai bine ca
cineva s` \ndep`rteze din apropierea lui toate obiectele care pot fi
aruncate… preventiv doar…
Era prima oar` când Lisa nu se oferi voluntar`. {i nici nu-i citi
pacientului. Consider` c` cel mai bun lucru pe care-l putea face
pentru propria ei lini[te sufleteasc` era s` ia masa cu asistenta Davitt
[i apoi s` ias` la o plimbare. |[i salv` con[tiin]a, f`cându-le baie
copiilor c`rora li se scoseser` amigdalele [i care suportau cu stoicism
durerile din gât.
Era o lec]ie binevenit` pentru domnul Magool Ransome, se gândi
Lisa \n timp ce le aranja copiilor sprâncenele, zâmbindu-le \ntr-un fel
care-i f`cea pe micu]i s`-i r`spund`.
O s` vin s` v` v`d \nainte s` m` culc, le promise ea. Apoi plec` \n
grab`, c`ci doctorul Anderson tocmai se \ndrepta spre salonul
domnului Ransome. Asistenta [ef` se gr`bea al`turi de el, privind
direct \nainte, dar Marjory, care participa [i ea, \ncrunt` din sprâncene
spre Lisa [i-i f`cu un semn prin care o anun]` c` era timpul lui Magool
Ransome – pe scurt, Jim. Lisa \l interpret`: „Mai repede!“.
28 LUCY WALKER
Lisa merse [i merse. Nu [tia de cât timp. O or`? Dou`? Trebuia s`

fie sigur` c` \n momentul când se \ntorcea, Magool Ransome nu
numai c` nu mai era bandajat, \n cel mai rù caz, ci [i c` dormea dus.
Când reveni \n mica \nc`pere destinat` oaspe]ilor, cu gândul la pu]in`
lini[te [i intimitate, descoperi cu frustrare c` \n patul ei st`tea \ntins`
Marjory Dean, aproape adormit`, \n ciuda faptului c` era \mbr`cat`
\nc` \n uniforma de asistent`. Cu ochii pe jum`tate deschi[i,
ascunzându-[i rùtatea, Marjory o privi pe cealalt` fat`.
Ei bine? \ntreb` ea. Nu vrei s` afli nout`]ile?
Bunicul a trimis vreun mesaj?
Marjory se ridic` [i se pref`cu exasperat`: orice asem`nare cu
starea de somnolen]` disp`ru.
– Las`-l pe bunicul tù! Nu-mi spune c` nu vrei s` [tii despre ochii
domnului Ransome! {i despre…
– Vede? \ntreb` Lisa, sperând c` vocea ei sunase natural.
– Bine\n]eles c` vede! {tiu de ce ai plecat, domni[oar` Mi-e-Fric`.
Te temeai c` putea r`mâne orb pentru totdeauna.
– Tu nu erai nelini[tit`? ripost` prompt Lisa. Pân` la urm`… este
pacientul tù. Nu al meu. Eu sunt doar…
– Doar fata care a stat al`turi de el [i l-a r`sf`]at, astfel \ncât s` aib`
un comportament rezonabil.
Lisa se a[ez` pe pat [i se uit` la mâinile ei.
– Ciudat, spuse ea, nu l-am r`sf`]at deloc. Cu asta s-a ocupat
asistenta Davitt, chiar [i tu, pu]in. eu n-am f`cut decât s`-i r`spund \n
acela[i fel \n care mi-a vorbit.
– {i nu i-a pl`cut? Ca [i ]ie, dealtfel! Marjory se uit` la Lisa [i ochii
ei reflectau \n continuare rùtatea. A[tepta ca cealalt` s` reac]ioneze
\ntr-un fel, dar Lisa n-o privi. Fa]a ei avea din nou alura unui tablou.
– Ce culoare au ochii lui? \ntreb` ea [optit.
– Cenu[ii. Oh, a fost foarte lini[tit. Cum n-a g`sit nimic prin
preajm` cu care s` poat` arunca, toat` lumea a sc`pat teaf`r`. Chiar [i
Imelda…
– Imelda?
Genele negre ale Lisei zburar` \n sus. L`sase garda jos.
– Da. A venit [i ea. Una dintre cele dou` ma[ini pe care le-a
prev`zut Jimmy avea drum pe aici. Cel pu]in, ea a avut \ncredere! Sau
calm, cum vrei s`-i spui. A venit \narmat` cu hainele domnului
Ransome [i s-a asigurat c` geologul care a \nso]it-o ultima oar` nu mai
apare [i de data asta.
– Dar \nc` nu avea voie s` p`r`seasc` spitalul. M` refer la domnul
Ransome. Lisa nu mai ascundea nimic acum. O privi pe cealalt` fat`.
Marjory v`zu alarmarea [i uimirea de pe fa]a Lisei.
– A[! Dac` toate corpurile strìne au fost \ndep`rtate [i dac` toate
micile r`ni i s-au vindecat, a[a cum s-a [i \ntâmplat, atunci de ce s`-l
mai re]inem pe ner`bd`torul pacient Ransome la pat, ca s` nu mai
vorbim de spital!
– A plecat? „Oh, nu!“, se gândi \n sufletul ei.
– |mi pare rù, Lisa, dar a plecat, o l`muri Marjory. Au plecat
amândoi. {i pacientul, [i fata.
Buzele Lisei erau umezite. Ochii ei negri erau larg deschi[i, \ns`
nu-i tr`dau gândurile [i sentimentele. Fa]a ei era calm` [i lipsit` de
umbre. |[i repeta \n minte iar [i iar…
Plecase f`r` s`-[i ia r`mas-bun! Oh, oare cum putuse?!
Lisa a[tept` câteva clipe, \ns` Marjory r`mase t`cut`.
– |mi pare rù, feti]o! spuse ea \n cele din urm`, ridicându-se din
pat [i aranjându-[i [or]ul [i boneta \n precarele lor pozi]ii obi[nuite.
To]i sunt la fel, continu` f`r` menajamente. M` refer la pacien]i. Este
hazardul profesiei de asistent` medical`! Vin, fie c` te resping, fie c`-]i
m`nânc` din palm`, [i-i ]ii de mân`… Apoi pleac`. Câteodat` pleac`
[i atât. Alteori pleac` \nso]i[i de o Imeld`… Oft`. |ntotdeauna cele
care vin s`-[i ia iubi]ii din spital sunt femei frumoase.
„A plecat f`r` s`-mi spun` r`mas-bun!“, se gândi din nou Lisa.
„N-a l`sat nici un mesaj… Nici m`car unul prin care s` m` ajute s`
ajung la Pardalote! A plecat pur [i simplu!“
Se sim]ea ca pe vremuri, când era mic` [i mama ei se \mboln`vise
[i nu-[i amintise de ziua ei. Nici atunci [i nici mai târziu.
Capitolul 3
Asistenta [ef`, Lisa [i Gertie st`teau la umbra verandei spitalului [i
urm`reau norii de praf care pluteau printre arbu[ti. Mai devreme,
Jimmy prev`zuse c` bunicul ei avea s` vin` s-o ia. Venea o alt` ma[in`.
Lisa se str`duia s` se gândesc` la altceva, \n afara autovehiculului
care se z`rea \n dep`rtare [i \n care era posibil s` fie bunicul ei.
Când, \n cele din urm`, ma[ina opri undeva, la vest de spital, ochii
Lisei se m`rir`, iar ai lui Gertie se holbar`. Asistenta [ef` \[i \ndrept`
boneta deja dreapt`. Nici una dintre ele nu scoase o vorb`, fiind
uimite peste m`sur`. Cel care condusese trecuse prin fa]a lor [i nici
m`car nu se uitase \n direc]ia lor.
|n ciuda generosului strat de praf ro[iatic, ma[ina era \ntr-o
condi]ie magnific`. Era un Dodge vechi de aproape 15 ani, dar era
p`strat foarte bine, ca [i cum ar fi fost un model nou.
B`rbatul de la volan era \n vârst`, cu o figur` serioas` [i cu buzele
sub]iri. Purta o p`l`rie cu borul larg, care p`rea [i ea abia scoas` din
cutie. Când cobor\, cele trei v`zur` c` avea un costum negru demodat,
un guler ]eap`n [i o cravat` neagr`. Avea alura unui b`rbat atent
ferchezuit, dar de mod` veche.
P`rea s` nu observe cele trei siluete de pe verand`. {i totu[i,
evident, nu era orb. Scoase din compartimentul pentru m`nu[i o
cârp` [i [terse parbrizul. Apoi se plimb` \n jurul ma[inii, scuturând

praful. |n cele din urm`, puse cârpa la locul ei, \nchise \n t`cere
portiera [i abia apoi se \ntoarse ca s` str`bat` cei 20 de yarzi pân` la
verand`.
Lisa se uita \ncontinuu spre el. S` fi fost oare bunicul ei?
– Bun` diminea]a, asistent` [ef`, spus el ridicându-[i p`l`ria [i
a[ezându-[i-o cu grij` \napoi. Citise cu un instinct infailibil autoritatea
de pe chipul femeii din centrul trioului [i-i diagnosticase corect
statutul. Sunt Henry Lindsay. |n]eleg c` nepoata mea este oaspetele
dumneavoastr`?
– Bun` diminea]a, domnule Lindsay. Bine a]i venit la Finch's
Creek. Da, nepoata dumneavoastr` se afl` aici. Este un oaspete
fermec`tor [i ne-a ajutat foarte mult. |[i adaptase perfect manierele [i
discursul noului venit. Tân`ra din dreapta mea, continu` ea cu o
demnitate elaborat`, este nepoata dumneavoastr`, Lisa Tonkin. Nu-i
a[a?
Femeile st`teau pe verand`, iar domnul Lindsay pe o treapt` mai
jos, a[a c` fu nevoit s`-[i ridice privirea c`tre fat`.
– Bun` diminea]a, Lisa, spuse el, f`r` a ar`ta vreo emo]ie. Semeni
foarte mult cu mama ta.
Pe chipul Lisei ap`ru o grimas`. Sim]i o durere \n piept. Nu era
vorba de omul acela distant [i lipsit de orice urm` de afec]iune, ci de
faptul c` ar`ta a[a cum trebuia s` fi ar`tat mama ei, când fusese tân`r`.
Mama ei nu-l v`zuse pe Henry Lindsay de peste 20 de ani.
– Bun`… diminea]a… Dintr-o dat` sim]i c` pierduse ceva.
– {i cealalat` domni[oar`? se interes` domnul Lindsay, uitându-se
\n stânga asistentei [efe.
– Ce-i cu mine? \ntreb` Gertie \nainte ca asistenta [ef` s` poat`
spune ceva. Eu sunt doar Gertie. Nu mai am nici un alt nume. Am fost
adus` aici de mic` [i l`sat` \ntr-o camer` de rezerv` de pe culoarul
principal. Bine\n]eles, spre binele meu, dac` m` \ntreba]i.
– Gertie, o \ntrerupse cu blânde]e asistenta [ef`. |i putem povesti
oaspetelui nostru asta mai târziu, dac` va fi necesar. Se \ntoarse spre
noul venit. Nu intra]i, domnule Lindsay?
32 LUCY WALKER
– Doar atât cât nepoata mea s`-[i strâng` hainele [i ce alte bunuri
mai are. Am s` beau o can` de ceai, mul]umesc. F`r` zah`r [i f`r` lapte.
Lisa r`mase nemi[cat` \n locul \n care st`tea de 20 de minute. Cu
excep]ia primei \ntreb`ri, ea, nepoata lui, ar fi putut foarte bine s` nu
existe. Odat` ce urc` pe verand`, Lindsay \[i scoase din nou p`l`ria,
descoperind un p`r grizonant piept`nat ca la carte [i o piele foarte
bronzat`. Asta fu tot ce Lisa putu s` observe, c`ci b`trânul st`tea
deoparte cu o polite]e grav`, dar pedant`, ca asistenta [ef` s` intre
prima. Apoi disp`ru \n umbra pasajului, ]eap`n [i formal, \n singurul
costum negru v`zut de-a lungul a nenum`ra]i ani \n nordul tropical.
|[i purta seme] p`l`ria, ca [i cum ar fi fost st`pânul p`mântului. Era o
apari]ie care stârnea un sentiment de uimire amestecat cu team`.
Lisa nu-[i aminti niciodat` celelalte detalii ale acelei zile. Se
\nvârtise prin jur, vorbise pu]in, ca [i cum ar fi fost uluit`. Toate
ac]iunile ei fuseser` urmarea aceleia[i autohipnoze.
Pu]in dup` miezul zilei, Lisa se trezi \n ma[ina mare [i neagr`,
afundat` \n scaunul din piele, deplasându-se constant [i \n lini[te pe
drumul acoperit cu pietri[ care ducea de la spital spre marele
necunoscut. Spera c`-[i luase la revedere [i c`-i mul]umise cum se
cuvine asistentei [efe. Avea s`-i scrie mai târziu [i s`-i mul]umeasc` din
nou din suflet, a[a cum inten]ionase de fapt.
Acum era \n ma[in`, al`turi de bunicul ei, iar spitalul era la mile
dep`rtare. Domnul Lindsay nu-i adres` nepoatei sale nici un cuvânt,
a[a c` Lisa r`mase [i ea t`cut`.
– Bunicule, spuse Lisa, rupând \n cele din urm` t`cerea. Unde este
Pardalote?
– O s` vezi unde este, atunci când o s` ajungi acolo.
Trebuia s-o fi redus la t`cere, dar o nou` ambi]ie o f`cu s` se
\nc`p`]âneze. Mama ei trìse acolo, undeva, \n acea imens` pustietate.
Poate c` mama ei c`l`torise pe drumul acela.
Pardalote nu apare pe nici o hart`, spuse ea. Nici pe harta
Pastoral`, nici pe cea a Departamentului Terenurilor. Majoritatea
fermelor e indicat` pe hart`, nu?
Asta nu dintr-un motiv solid.
Lisa fu surprins` de ciudatul r`spuns. Bunicul ei ]inea cu tot

dinadinsul s` fie diferit de restul lumii, poate cu excep]ia lui Jimmy.
Amintindu-[i blânde]ea cu care-i vorbise b`trânului paralizat, Lisa se
\mbun`. I se adresase ca unui egal. Pân` la urm`, avea totu[i ceva
omenesc.
– Mama mi-a vorbit despre Goldstone, a[a c` [tiam c` e prin zon`.
La Goldstone mi-au spus c` pentru Pardalote trebuie probabil s`
cobor la Finch's Creek. Nimeni nu era sigur. Po[ta[ul m-a adus la
spital. Am crezut c` e un ora[…
– Prostii, spuse b`trânul.
– Te referi la faptul c` Finch's Creek este un spital [i nu un ora[?
– M` refer la oamenii care n-au altceva de f`cut decât s` se
preocupe de Pardalote.
– De ce nu e pe hart`, bunicule?
– Pentru c` nu l-am pus niciodat` pe hart`. Nici tat`l meu n-a
f`cut-o, nici tat`l lui. Nu e treaba nim`nui, \n afara familiei Lindsay. Nu
ne place s` fim deranja]i.
Mult timp dup` aceea, Lisa r`mase t`cut`. Oamenii \[i \nscriau
singuri propriet`]ile pe hart`?!
Apoi se gândi la Magool Ransome, care probabil locuia undeva
aproape.
– Ai vecini, bunicule? Pentru prima dat`, Lindsay se cl`tin` pu]in,
ca [i cum cineva l-ar fi scuturat de mân`.
– Nu. Nu ceea ce nume[ti „vecini“.
– Era un pacient la spital. Numele lui era Magool Ransome…
Ma[ina se zdruncin` u[or, trecând peste câ]iva arbu[ti abia
crescu]i. Dur` câteva clipe pân` când revenir` pe drum.
– N-ai de-a face cu Ransome decât [i numai dac` spun eu. Pentru
prima oar` de când p`r`siser` spitalul, b`trânul se \ntoarse [i se uit`
direct la nepoata sa. Ochii lui erau de un albastru pal [i inexpresiv.
|n ciuda c`ldurii cople[itoare, Lisa sim]i fiori de ghea]`. Tat`l ei
murise când ea era doar un bebelu[. Oare din cauza lui bunicul ei
nu-i mai privea pe cei din familia Ransome ca pe ni[te vecini? Erau ei
sigur „cei de al`turi“? Tat`l ei provenea de acolo? Fusese jocheu, ceea
34 LUCY WALKER
ce \nsemna c` \nv`]ase treburile legate de ferm` practicând la o alt`

cresc`torie. A[a c` nu era rud` cu familia Ransome. Lisa se sim]ea
u[urat`!
Când ajunser` \n sfâr[it, Lisa descoperi c` ferma era exact a[a cum
\i spusese mama ei [i cum o descrisese b`trânul Jimmy \n engleza lui
stricat`. Podeaua verandei era f`cut` din lemn de molid. Dinùntru
r`zb`tea lumina dat` de l`mpile de kerosen care atârnau de grinzile
tavanelor. |n soba imens` din \nc`p`toarea buc`t`rie ardea focul. Ici-
colo se aflau piese de mobilier executate manual, la fel de vechi ca
\ntreaga cas`. |ntr-un col] se g`sea un vas mare \n care era a[ezat un
m`nunchi de lumân`ri, care erau probabil folosite la aprinsul l`mpilor.
Lisa era obosit`, ]âfnoas` [i fl`mând`. Era prea ame]it` ca s`
observe detaliile c`minului, cu excep]ia faptului c` era parc` desprins
dintr-un vis care se petrecea \n urm` cu 100 de ani. Ceea ce observ`,
pentru c` o surprinse, fu o femeie care treb`luia lâng` foc, agitându-se
apoi ca [i cum ar fi avut [i ea un drept real asupra acelei case vechi.
Era de vârsta a doua, slab`, auster` [i deloc primitoare. Din contr`,
realiz` Lisa mai târziu, ea \ns`[i nu era binevenit`.
– Doamna Watson! Explic` scurt bunicul ei. Menajera mea. |]i va
da ceva de mâncare [i te va conduce \n camera ta.
Lisa \ncerc` s-o salute, dar dup` o prim` privire iscoditoare,
doamna Watson se \ntoarse cu fa]a la sob`.
– U[a de la dreapta, spuse ea, f`r` s` se \ntoarc` spre fat`. Ia-]i o
lumânare ca s` aprinzi lampa. Po]i face du[ \n cabina din spatele
verandei… prin u[a din mijloc.
Acesta fu singurul ceremonial de bun venit care-i fu oferit la sosirea
\n casa mamei ei. |ndreptându-se spre u[a care-i fusese indicat`, Lisa
auzi totu[i ceva care-i ridic` moralul.
– Cu toat` t`r`[enia cu spitalul, acel domn Ransome a venit prin
zon` azi, spuse doamna Watson. |i recunosc murgul. E cel pe care l-a
c`l`rit sezonul trecut la cursele de la Wyndham. Ce caut` acolo sus, la
nici o zi dup` \ntoarcerea de la Finch's Creek?
|nchizând cu grij` \n urma ei u[a de plas`, Lisa auzi r`spunsul
direct al bunicului ei.
– Dac` e Jim Ransome, colind` dealurile din vest ale propriet`]ii

lui. Asta cu siguran]`. Timpul ne va spune ce caut` acolo. Pân` atunci,
ne vom vedea de treburile noastre.
Jim Ransome! Un timp \ndelungat, Lisa auzi muzica amintirilor ei…
„Spune-mi Jim, pe scurt, Lisa…“
Deci ferma Ransome, Nangardee, era \ntr-adev`r vecin` cu
Pardalote! Magool Ransome – Jim – c`l`rea din când \n când la
frontiera de sus dintre cele dou` propriet`]i!
Lisei i se p`ru c` i se deschisese u[a c`tre Rai.
***
De diminea]`, Lisa se simi]i incomparabil mai bine. Prin fereastra

mic` [i p`trat` \l z`ri pe bunicul ei, \mbr`cat \n haine de fermier, cu
nelipsita lui p`l`rie, \ndreptându-se spre c`rarea pietruit`. Mergea
printre gìni [i pui, ca [i cum ele n-ar fi existat. Câteva minute mai
târziu, \l v`zu c`l`rind cel mai frumos cal pe care-l v`zuse. |n via]a ei
nu mai v`zuse un om care s` stea atât de drept \n [a.
Pentru tot restul lumii, prin fereastra aceea dintr-un perete gros de
18 inci, era ca [i cum ar fi privit gospod`ria unei ferme obi[nuite,
dintr-o zon` mult mai locuit`. Un râu curgea \n josul câmpului
\ngr`dit [i copaci mari [i boga]i se ridicau \n vale, puternici spre cer.
Al`turi de cas` era o gr`din` de zarzavaturi, iar \ntr-un teren
\mprejmuit cu sârm` p`[tea o vac`. Era ca \ntr-un vis, c`ci Lisa [tia c`
era \n inima unui teritoriu s`lbatic. |n mijlocul pustiet`]ii. La sud, c`tre
grani]a cu Teritoriul, \ncepea de[ertul. {i cu toate astea, aici era un
paradis verde.
Ciudat, dar nu se mai temea. {i nu se mai sim]ea tocmai singur`…
\n pofida indiferen]ei menajerei. Exista cu adev`rat un vecin!
|n afar` de asta, putea fi incitant s` exploreze valea.
Magool Ransome locuia acolo, \n partea vestic`. Era sigur` de asta,
fiindc` auzise ce spusese menajera. Ea, Lisa, avea ceva de discutat cu
36 LUCY WALKER
el, dac` avea s`-l \ntâlneasc` din \ntâmplare, \n plimb`rile ei prin

cheile acelea abrupte. |i aprinsese ]ig`rile, \i citise, \i permisese s-o
tachineze [i fusese de ajutor.
Apoi, el plecase pur [i simplu f`r` s`-[i ia r`mas-bun. Nu l`sase nici
un mesaj. Plecase.
Ei bine… desigur, exista Imelda!
***
Lisa g`si drumul spre cabina du[ului. Traversând sufrageria, se

sim]i din nou pu]in incomod. Dar era goal`, singurul semn de via]`
era flac`ra pl`pând` care mocnea \n sob`. Când se \ntoarse \n camera
ei, \mbr`c` cele mai b`rb`te[ti haine pe care le avea – o c`ma[` alb`,
pantaloni scur]i de culoarea nisipului [i [osete lungi, de aceea[i
culoare. Se machie ca s` se protejeze de c`ldur`. Avea sentimentul c`
machiajul de efect nu-i prea surâdea doamnei Watson.
Lisa vroia s` fie de ajutor \n cas`, dar cel mai mult vroia s` ias` afar`
[i s` inspecteze exteriorul acelei case vechi [i lucrurile din imediata ei
apropiere.
Când reveni \n sufragerie, v`zu un tân`r bronzat care st`tea la
masa mare din lemn din centrul \nc`perii. Seara trecut` nu-l v`zuse.
Picioarele lui lungi st`teau dep`rtate sub mas`, erau \mbr`cate \ntr-o
pereche de pantaloni strâm]i kaki. Purta, la fel ca bunicul ei, cizme cu
tocuri de fermier. Mânca cereale dintr-un bol [i citea ziarul \ntins pe
mas`. La cel`lalt cap`t al mesei era p`l`ria lui.
|[i ridic` \ncet privirea când Lisa intr`. Câteva secunde, ea st`tu \n
picioare, iar el r`mase pe scaun, uitându-se unul la altul. Apoi, \[i
apropie \n sil` picioarele, \mpinse \napoi scaunul [i se ridic`. |[i puse
o mân` pe sp`tarul scaunului [i cealalt` pe mas`. Era un mod lene[,
dar nu lipsit de gra]ie, de a se ridica.
– Ei bine! spuse el. Se uit` la ea \ncet, meditativ, ca [i cum ar fi
evaluat-o pozitiv sau ca pe o b`taie de cap.
Lisa nu spuse nimic. Ar`ta din nou asemenea unui tablou mut.
B`rbatul deschise mai larg ochii [i \ncepu s` manifeste un adev`rat
interes. Nu era suficient de \nalt`, \ncât s` treac` drept o frumuse]e.
Era \mbr`cat` simplu [i avea gesturi naturale.
„De ce arat` a[a? Ca [i cum ar a[tepta ceva? Ce?“, se \ntreb` ea.
– Deci! \ncepu el. Interesant, la urma urmelor! Asta dac` po]i vorbi
la fel de bine cum ar`]i.
Lisa se gândi c` se comporta deliberat grosolan. Nu avea s` fac`
nici o „mi[care“, pân` când ea, strìna, nu-[i ar`ta adev`rata fa]`.
– Mul]umesc, spuse Lisa f`r` s`-i zâmbeasc`. Am trecut de faza cu
\nsemnatul? Nu a[teptai pe cineva ca mine?
– Cam a[a ceva. Trase cu vârful cizmei un scaun. Ia loc, o invit`.
Vrei s` m`nânci ceva? |n vasul de pe marginea sobei e ceai.
|ntotdeauna se g`se[te acolo. Chiar [i noaptea. |]i place ceaiul fiert
tare? A[a \l bem noi pe aici.
Lisa se deplas` precaut` spre mas` [i se a[ez`. Observ` c` avea
ochii alba[tri, asemenea majorit`]ii celor din nord. Era un albastru
p`lit de soare, ca al bunicului ei. Erau gânditori, chiar blânzi, [i totu[i
nu spuneau nimic.
Un moment, Lisa crezu c` avea s`-i spun` „Ia-]i un bol [i o lingur`,
sau dac` vrei, m`nânc` direct de pe mas`“. P`rea genul care s` aib`
astfel de maniere. |n fa]a ei nu era nimic altceva, \n afara unui bol de
culoarea p`mântului [i o cutie mare cu cereale. P`l`ria uzat`, dar plin`
de personalitate st`tea la loc de cinste, \n capul mesei.
Lisa se \n[elase. Tân`rul \[i \mpinse scaunul [i se ridic` din nou. Se
\ndrept` agale spre dulapul enorm din \nc`pere [i-i aduse un bol, o
lingur`, o farfurie mic` [i un cu]it. O can` [i o farfurioar`. Le aranj`
aproape cu grij` \n fa]a Lisei.
Oare-[i râdea de ea? N-avea nici cea mai mic` idee.
Ocoli scaunul ei [i a[ez` din nou, apoi \i d`du cutia cu cereale [i
bolul cu zah`r.
– Chiflele sunt sub [tergarul de pe c`minul sobei. |n cealalt` parte,
ai ceai. Dac` vrei ou` cu [unc`, trebuie s` te treze[ti la 5:30. Atunci e
38 LUCY WALKER
ora micului dejun la Pardalote. Acum, m` tem c` nu po]i lua decât o

gustare. Nu era nici tìos, nici politicos. Nu f`cea decât s`-i expun`
faptele.
– Nu vreau decât atât, mul]umesc, spuse Lisa punându-[i câteva
cereale.
– Laptele este \n…
Se r`zgândi [i nu-i spuse de unde putea s`-[i ia singur` lapte. Se
ridic` \nc` o dat`, se duse pân` \n fundul verandei [i se \ntoarse cu un
ulcior mare. |l a[ez` hot`rât pe mas`, la \ndemâna ei. Apoi, se \ntoarse
precaut la locul [i la ziarul lui. Era unul din ziarele pe care le adusese
seara trecut` bunicul ei.
Lisa mânc` \n t`cere. Credea c` \n]elegea ce se petrece \n mintea
tân`rului. Se \mpotrivise venirii ei la Pardalote, dar acum, c` venise
totu[i, nu o g`sise a[a o catastrof`.
El \ntoarse o pagin` a ziarului. Lisa \[i \mpinse scaunul [i se duse
s`-[i toarne o can` de ceai pe care o \nc`lzi cu pu]in` ap` fierbinte
din vasul de al`turi. Se \ntoarse la mas` [i se a[ez` din nou. El se
uit` la ea, studiind-o iar din cap pân`-n picioare. Aproape c`
zâmbea.
– Numele meu e Lisa Tonkin.
– {tiu. Eu sunt Ton Watson.
– Ei bine… acum, c-am spart ghea]a…
– Nici vorb` de ghea]` aici, Lisa. Nimic altceva, \n afara unei c`lduri
z`pu[itoare. Nu avem frigidere sau alte lucruri de genul `sta la
Pardalote. Dac` vrei un trai u[or, cred c` va trebui s` te \ntorci de
unde ai venit.
– Nu vreau un trai u[or. Lisa \i zâmbi. Era un simplu surâs, dar
\nl`tur` barierele. Dac` Tom Watson ar fi v`zut vreodat` o gr`din` cu
flori, acum ar fi crezut c` fa]a ei sem`na cu una. Vezi tu…, continu`
ea, vreau s` stau o vreme la Pardalote, asta-i tot. A fost c`minul mamei
mele…
Tom Watson cùt` \n buzunarul de la c`ma[` cele necesare pentru
o ]igaret`. Apoi rul` u[or tutunul \n foi]a argintie. „Cânt`re[te pe
\ndelete“, se gândi Lisa. Mama ei \i spusese c` oamenii care trìau \n

inima stepei, \n adev`rata pustitate, f`ceau a[a. |[i luau timpul
necesar.
– Vom vedea, spuse el când ajunse \n final la o concluzie. Lisa se
\ntreb` pe cine inclusese Tom când spusese „vom“.
– E[ti fiul doamnei Watson? \ntreb` ea dup` ce lu` dou` \nghi]ituri
de ceai.
– A[a este.
– Am cunoscut-o asear`. Eram \ngrozitor de obosit` [i plin` din
cap pân`-n picioare de praf. Presupun c` nu i-am l`sat o impresie prea
bun`… Lini[te. Vreau s` spun, nici nu se poate, dup` o zi \ntreag` de
c`l`torit…
Tom \[i aprinse ]igara la fel de tacticos [i de \ncet cum o r`sucise.
Ochii lui \i fixar` pe ai ei, apoi, ca [i cum ar fi l`sat o frac]iune de
secund` garda jos, \i zâmbi. Fu doar o lic`rire, o scurt` sc`p`rare.
Disp`ru la fel de repede cum se ivise.
Mama se ocup` acum de l`pt`rie, spuse el.
L`pt`rie?
Da. La Pardalote nu exist` lapte praf sau mâncare congelat`. Totul
este proasp`t, rod al p`mântului.
Minunat! zâmbi Lisa.
Tom Watson reac]ion` gânditor la zâmbetul fetei. Chipul Lisei
\nflorise din interior, devenind de-a dreptul \ncânt`tor, crestând,
f`r` ca ea s`-[i dea seama, armura tân`rului. Doamna Watson intr`
\n \nc`pere. Ducea o g`leat` cu lapte [i o can` cu smântân`. R`mase
neclintit`, uitându-se la cei doi care st`teau la masa veche [i solid`.
Avea o expresie gânditoare, nu atât de neprimitoare ca seara
trecut`.
– Tu ai schimbat caii din ]arc, Tom? \ntreb` ea.
– Acum o jum`tate de or`, r`spunse el, tr`gând din nou din ]igar`.
Urm`torul lucru care trebuie f`cut e s` prindem cei doi cai pe care
i-am castrat ca s` trimitem dup` b`trân. E posibil c` McPhee s`-i vrea
mâine.
40 LUCY WALKER
– Atunci ar fi mai bine s` te apuci de treab`, nu?

– La momentul potrivit, spuse \ncet Tom. Continu` s` fumeze,
privind la Lisa [i „gândind pe \ndelete“. Doamna Watson se duse lâng`
sob` [i turn` laptele din g`leat` \ntr-un recipient de la marginea
acesteia. Lisa se ridic`.
– M` tem c` \nc` n-am spus „bun` diminea]a“, se scuz` ea. Trebuie
s` fi dormit prea mult. Sau cel pu]in, n-am realizat c` toat` lumea s-a
trezit atât de devreme la Pardalote.
– Oricine lucreaz` pentru p`mânt se treze[te devreme, replic`
\ncet doamna Watson, f`r` s` se \ntoarc`.
– Sper s` v` pot ajuta…, \ncepu Lisa, \ndreptându-se stângace
spre sob`. Era o sufragerie imens`, a[a c` exerci]iul acesta necesit`
ceva pa[i.
– Po]i \ncepe de mâine, probabil, \ncuviin]` doamna Watson. Puse
g`leata jos [i \mpinse recipientul cu lapte \n sob`. Ne[tiind ce s` fac`,
Lisa ridic` g`leata.
– Pot s` iau eu asta pentru dumneavoastr`, se oferi ea. Unde
trebuie pus`?
– Trebuie op`rit`. Doamna Watson se \ntoarse [i o privi meditativ.
Acum d`dea dovad` de bun`voin]`?
– |n l`pt`rie? se interes` Lisa. Era doar foarte ner`bd`toare s`
viziteze locul acela [i s` op`reasc` toate g`le]ile pe care le g`sea
acolo, orice, numai s` fie de folos [i s` scape de „cercet`torii“
Watson: mama [i fiul. Vroia s` le fac` pe plac, dac` era posibil, dar nu
era sigur` cum.
– Ce-ai face \ntr-un loc asem`n`tor unei l`pt`rii? \ntreb` surprins`
doamna Watson.
– Mi-a spus mama, izbucni Lisa. |n ochii menajerei str`fulger` o
lumin` stranie.
– Mama ta n-a avut nici o grij` la Pardalote, afirm` hot`rât`
doamna Watson. A plecat [i a fost renegat` de c`tre tat`l ei…
– Mama a murit, [opti Lisa.
Fa]a menajerei fu traversat` de o umbr` de triste]e, imediat mascat`.
– Asta nu schimb` cu nimic lucrurile, spuse ea cu mai mult`

blânde]e. Privirea \i alunec` nervos spre fiul ei, care st`tea \nc` la
mas`. El nu-[i ridicase ochii. Tom, spuse ea, recâ[tigându-[i calmul.
Du-o pe Lisa la l`pt`rie. M` gândesc c` i-ar face pl`cere s-o viziteze.
Ar fi bine s`-i ar`]i unde sunt p`strate lucrurile. |n boiler mai este
ap` pentru op`rit. Poate c` pân` la urm`, ne poate da o mân` de
ajutor. O va ]ine ocupat`. Pardalote este un loc singuratic pentru o
tân`r`.
Urmar` alte câteva mesaje de la mam` c`tre fiu. Acum Tom p`rea
dispus s` abandoneze ziarul [i se ar`t` chiar interesat s-o conduc` pe
Lisa \n lumea de afar`.
– Hai, Lisa. Pe aici. Expresia lui, ca [i a menajerei, se \mblânzise
vizibil. A[tept` ca ea s` ias` prima. Când trecu pe lâng` el, \i lu` g`leata
din mân`. Lisa zâmbi recunosc`toare, dar f`r` s` exagereze, astfel ca
el s` nu \n]eleag` gre[it. Vroia doar s` fie prietenoas`.
Când ie[i pe verand`, Lisa avu instantaneu pl`cuta senza]ie de
spa]iu. Acum putea testa imaginile pe care mama ei i le descrisese. La
est era „ p`mântul r`s`ritului“, iar la vest – „p`mântul asfin]itului“. De
acolo venise tat`l ei. Acolo locuia Magool Ransome! Atât de aproape!
Poate c`…
Ah! Dar exista cineva pe nume Imelda. Dac` Imelda putuse s`-l ia,
putea s`-l [i ]in`, s`-l p`streze.
Prima zi trecu f`r` ca sentimentele Lisei s` fie v`t`mate [i f`r` prea
multe incidente verbale cu domnul Lindsay. Din fericire, nu intrase \n
nici un coflict cu acel fermier puternic, Tom Watson. |ntre ei era un
fel de acceptare suspendat`.
De fapt, dup` un prânz cu carne rece de vac` [i salate \mbietoare,
atitudinea lui Tom se \mbun`t`]ise vizibil. Fusese re]inut destul de
mult \n „biroul“ din spatele verandei, la o conferin]` cu mama lui. |n
timp ce se petrecea asta, Lisa sp`lase vasele [i le pusese cu grij` la
locul lor. Sim]ea c` \n ceea ce-o privea pe doamna Watson, acest` mic`
\ncercare putea fi un test.
Spre dezam`girea ei, bunicul nu veni acas` \n noaptea aceea.
42 LUCY WALKER
– |l a[tept`m, spuse cu oarecare re]inere doamna Watson.

– E plecat la Tab`ra 1, interveni Tom. Probabil c` va r`mâne acolo
câteva zile ca s` verifice magaziile. Dac` se duce [i la Knob Hill, o s`
lipseasc` mai mult. I-au sosit acolo câ]iva muncitori noi.
– Nu se simte atât de bine zilele astea, spuse mama lui Tom.
– Ac]ioneaz` dup` propria lui lege. |ntotdeauna a f`cut-o. Din
nou, Tom expunea faptele, cu obi[nuitul sù ton neutru.
Lisa se str`dui s` nu se simt` r`nit` c`, de[i abia o adusese la ferm`,
bunicul ei plecase pur [i simplu la munc`, f`r` s`-i spun` nici un
cuvânt. Ca [i cum ar fi \ncetat s` existe acum, c` o salvase de la Finch's
Creek.
„Poate cu timpul, am s`-i câ[tig afec]iunea“, se gândi ea plin` de
speran]`.
Dup` cin`, \n seara aceea, Tom o scoase din nou afar` pe Lisa,
ca s` poat` vedea ferma \n lumina difuz` a nop]ii. Era o priveli[te
minunat` – umbrele copacilor abia r`zbeau prin argintiul
lacurilor.
– Nu-i de mirare c` nimeni nu [tie cum s` ajung` la Pardalote,
spuse ea. Pur [i simplu, nu-l po]i vedea, nu-i a[a? Nici m`car din aer,
m` refer. Statul face multe survol`ri cu aeroplanul, nu?
– N-am v`zut decât de dou` ori un avion venind. {i era la o
\n`l]ime foarte mare. Câteodat` se vede drumul spre est sau spre vest.
– De ce nu [i spre nord sau spre sud?
– La nord nu sunt decât albii secate de râuri, teritoriul cheilor –
pustiu, cu excep]ia câtorva p`[uni pentru vite c`tre Wyndham. Eu un
teren plin de denivel`ri. Iar din sud ai venit tu. Apoi, urmeaz` de[ertul.
– A[a c` nu vine nimeni \n direc]ia asta?
– N-ar [ti cum s` ajung`, decât dac` li s-ar ar`ta, spuse Tom râzând
scurt. Doar cei din familia Ransome, din valea din vest, mai aduc
strìni. B`trânul face asta foarte rar. A adus câ]iva oameni noi la Knob
Hill… se opri brusc.
„Acum [tiu sigur – cea mai apropiat` ferm` de Pardalote este
proprietatea lui Magool Ransome!“ Lisa se \nveseli. „|ntr-o zi, dac` voi
r`mâne aici suficient…“
Apoi \[i aminti de cineva pe nume Imelda. Ce n-ar fi dat s` [tie cine
era cu adev`rat Imelda! Cu ce drept \l luase atât de nea[teptat din
spital pe domnul James Magool Ransome?
B`trânul nu se \ntoarse acas` nici \n urm`toarele dou` zile [i nop]i.
Lisa discutase foarte pu]in cu doamna Watson. Asta pentru c`
menajera, nu neprietenoas`, dar \nc` precaut`, p`rea s` n-o prea
observe pe noua venit`. Totu[i, când \i vorbea fiului ei despre b`trân,
din vocea ei transp`rea un ton de \ngrijorare.
{i Tom era adesea t`cut, \ns` amabil. |n cea de-a doua zi \i \n[eu`
un cal de povar` care putea fi strunit mai u[or [i o duse la o plimbare
c`lare. Lisa era aproape novice \n ceea ce privea echita]ia, dar dup`
primele 10 minute [tiu c` avea s`-i plac` la nebunie. Tom o duse pe
cheile din est, ca s` poat` vedea bovinele p`scând pe versant. |ntr-un
]arc \ndep`rtat se z`rea o herghelie de cai.
Când \[i strunir` caii spre drumul de \ntoarcere, Lisa v`zu o dâr`
de fum \n partea vestic` a peisajului. Pe m`sur` ce se uit`, dâra deveni
o coloan` de fum \n toat` regula.
– B`[tina[ii \[i trimit semnale? se interes` ea, f`r` s` se a[tepte s`
fie luat` \n serios. Dâra de fum sem`na mai mult cu una care ie[ea din
hornul unei case.
Cu ochi mici, de sub borul larg al p`l`riei sale, Tom Watson studie
fumul. Umbra l`sat` de p`l`rie era atât de \ntunecat`, \ncât ochii lui
p`reau dou` puncte str`lucitoare.
– Nu, spuse el, dar nu-i explic`. Restul drumului spre cas` \l f`cur`
\n t`cere.
Acum Lisa [tia \nc` ceva, unde se afla cu exactitate Nangardee,
c`minul lui Magool Ransome. Nu-[i d`dea seama cum de era atât de
sigur`, dac` nu din cauza tonului ciudat al vocii lui Tom.
– Bunicul tù s-a \ntors, o anun]` Tom când traversar` p`[unea
fermei lor.
– Parc` ai fi Jimmy. Lisa nu-l prea crezu. |i pl`cea s` prezic`…
– Las`-l pe Jimmy! Calul lui Old-fella pa[te lini[tit lâng` copacul
acela uria[. Nimeni altcineva nu-l c`l`re[te pe Challenger. A[a c` dac`
el este prin zon`, la fel st` treaba [i cu bunicul tù.
44 LUCY WALKER
Lisa se sim]i u[urat`, dar pu]in intimidat` de lipsa de menajament a lui Tom.
– De ce-i spui bunicului „Old-fella“?
– A[a \i spun aborigenii. Pe aici \nseamn` „{eful“ – cel care
stabile[te legea, \n englez`. A[a cum c`petenia lor de trib este cel mai
important om. |naintea lui, tat`l sù a fost „Old-fella“. {i \nainte,
bunicul lui. Au nume aborigene diferite, dar care desigur \nseamn`
acela[i lucru.
– |n]eleg.
Un nume aborigen ca „Magool“, de exemplu? {i cuvântul acela
\nsemna tot „[ef“. |nsu[i Magool \i spusese.
Tom se aplec` \n [a [i deschise poarta, iar dup` ce intrar`, se
aplec` din nou ca s-o \nchid`. Apoi se \ndrept` [i-[i ridic` seme]
capul, privind direct spre prima cea]` ro[iatic` de apus care se ivise
\n spatele dealurilor vestice. Ochii lui se mic[orar` pe m`sur` ce
asfin]itul cobora. Lisa v`zu felul ciudat \n care f`lcile lui se \ncle[tar`.
Tom urm`rea silueta unui om c`lare. Omul acela p`rea foarte
departe. Atât de singur, acolo sus! El [i calul sù p`reau nemi[ca]i,
uitându-se \n josul vìi Pardalote. Oare se uita la ei?
Lisa st`tea neclintit`, legat` parc` de aceea[i vraj` care f`cea ca fa]a
ei s` semene unei picturi. C`l`re]ul din dep`rtare era o pat`
\ntunecat` \n flac`ra vie a cerului vestic. Lisa sim]i o durere brusc` \n
inim`, c`ci \i amintea de un b`rbat \nalt [i puternic, z`când inert la
pat, care devenea atât de vulnerabil la o simpl` \n]ep`tur` de ac. Acum
nu era decât o siluet` neagr` [i solitar`, pe fundalul stacojiu al
apusului de soare.
Magool Ransome. Trebuia s` fie el. Din regatul sù de pe culmea
acelor dealuri, se uita acum la ea [i la fermierul care o \nso]ea. Oare o
recuno[tea?
Tom se \ntoarse spre Lisa.
– Ce se \ntâmpl` cu tine, Lisa?
– Apusul. Dac` nu l-ai vedea, n-ai putea crede c` e atât de frumos,
nu-i a[a, Tom? Ochii ei coborâr` de pe dealurile \ndep`rtate ca s`-i
\ntâlneasc` pe ai lui. Dar tu la ce te uitai, Tom?
– Cred c` z`risem un vultur. Ridic` frâul [i-[i \nghionti cu cizma

calul. Asta e ora la care po]i vedea astfel de vie]uitoare. Sunt p`s`ri
r`pitoare, survoleaz` dealurile \n cùtarea victimei.
– Vulturii? \ntreb` nedumerit` Lisa.
– P`streaz` distan]a de culmile dealurilor, Lisa. Vulturii pot fi foarte
periculo[i. O privi drept \n ochi. Mai ales cei care urm`resc p`s`rile
tinere, o preveni el. Vâneaz` singuri. P`streaz` o parte din prad`
pentru nevoile viitoare, apoi caut` din nou. Sunt genul `sta de p`s`ri.
Lisa clipi. Oare Tom vorbea cu dublu \n]eles?
C`l`rir` pân` la grajduri. Tom \i lu` frâul [i-l atârn` de una dintre
bârnele din lemn, apoi o ajut` s` descalece. Alunecând din [a \n
bra]ele lui, Tom o re]inu o secund` mai mult.
– Fii atent` la vulturi, spuse el, glumind pe jum`tate. Zâmbi cu
mali]iozitate [i schimb` subiectul. Poate c` Old-fella te a[teapt` acas`.
S` nu fii prea dur` cu el, Lisa. Nu te alia cu du[manii lui, pentru c` are
mul]i, [i sunt de asemenea antreprenori.
Se uit` uluit` la Tom. Nu putea s` cread` c` vrusese s` spun` ceea
ce credea ea. |l v`zuse [i el pe Magool Ransome de culmea dealului!
Acum era sigur`.
– Eu s` fiu dur` cu Old-fella?! Poate cel`lalt…
– Ei bine, du-te s`-l vezi. Joac`-]i c`r]ile inteligent. El va fi cel care
va dori favoruri. Accept` asta pentru c` ]i-o spun eu. Ai putea avea de
câ[tigat. Nu po]i [ti niciodat`, nu? |n locul tù, a[ sta aproape de masa
de joc. {i a[ juca de acolo.
Lisa era atât de nedumerit`, \ncât nu-[i mai aminti apoi cum se
eliberase din bra]ele lui Tom [i cum p`r`sise grajdul.
Un minut mai târziu, uit` complet de el. |n cas` se aprinseser`
luminile [i prin fereastra mare \l z`ri pe bunicul sù stând \ntr-un
fotoliu. Fa]a lui nu mai exprima obi[nuita arogan]`, ci ar`ta obosit`,
b`trân`, poate chiar pu]in trist`.
Când Lisa intr` \n cas`, Lindsay se uit` spre u[`. V`zu o fat` cu
obrajii str`lucitori [i cu ochii plini de lumin`.
Oh, bunicule! M` bucur atât de mult s` te v`d! F`cu o pauz`,
tânjind dup` un bun venit, [i temându-se \n acela[i timp s` nu spun`
ceva nepotrivit. Te-ai \ntors acas`!
46 LUCY WALKER
B`trânul \[i vâr\ mâna \n c`ma[` [i ap`s` \n dreptul inimii. Ea crezu

c` se crispase din cauza unei dureri bru[te [i alerg` lâng` el.
Bunicule! Te sim]i bine?
Sigur c` m` simt bine, ripost` el. Pu]in obosit, asta-i tot. |n general,
nu sunt niciodat` obosit. Mâna lui liber` se leg`na \n l`turi, jucându-se
cu urechile unui câine ciob`nesc australian negru cu pete cafenii.
Ce câine frumos! exclam` Lisa, a[ezându-se pe podea lâng` animal.
Pot s`-l mângâi? O s` m` lase?
Da, dac` spun eu. B`trânul p`rea \nduio[at de aten]ia imediat` pe
care Lisa o manifestase fa]` de câine. A[a, Sept, se adres` el animalului.
Las-o pe domni[oara s` te mângâie.
Sept? Ce nume ciudat…
Deloc. E al [aptelea \n linia descenden]ilor. To]i n`scu]i [i crescu]i
la Pardalote. Uit`-te la perni]ele labelor lui. Sunt foarte dure, poate
c`lca oriunde. La fel de bun ca un dingo.
Câinele o privi tolerant pe Lisa, \n timp ce ea \i ridic` o lab` [i-i
mas` perni]a. Ochii lui erau prieteno[i.
– A[a [i trebuie, spuse ea ferm. Câinii ciob`ne[ti australieni sunt
pe jum`tate descenden]ii câinilor dingo, nu?
– Deci m`car atâta [tii! R`ceala [i asprimea din glasul b`trânului
disp`rur` \ntrucâtva. Lisa [tia din instinct c` iubea foarte mult acel
câine. |i permisese s` se apropie pu]in mai mult de el, pentru c` [i ea
\l admira pe Sept.
– Desigur. Cred c` am \nv`]at la [coal`. |l mas` blând sub b`rbie,
urm`rindu-l [i a[teptând s` dea fericit din coad`, \n semn de aprobare.
Ador lucrurile frumoase, adùg` ea. Sept este un câine frumos.
– Atunci, ce zici de `sta? B`trânul scoase mâna din c`ma[` [i-o
duse la buzunar. Scoase \n palm` o piatr` str`lucitoare cu [ase fa]ete,
de form` piramidal`. Avea o culoare mov-alb`strie care \n adâncime se
stingea \ntr-un bleu-alburiu.
– Oh, dar e superb! exclam` ea cu ochi str`lucitori. E un cristal,
nu-i a[a? E natural, nu? Ochii ei priveau minuna]i piatra. {ase fa]ete
perfect egale [i un vârf perfect piramidal! E un miracol, nu-i a[a?
– Ei bine, ce este? Nume[te-l, \i ceru el.

– N-am idee, m`rturisi ea. Lisa cl`tin` din cap. Ar fi vrut s`-i fac` pe
plac bunicului ei, [tiind.
– Beril, spuse el. A[a se nume[te; e foarte valoros. Pe dealurile
astea sunt o mul]ime de astfel de pietre, de[i pân` acum n-a fost
descoperit unul atât de mare.
– Pe dealurile acestea? \ntreb` Lisa, ne\ncrez`toare. Nu apuc` s`
aud` r`spunsul, c`ci doamna Watson intr` gr`bit` \n \nc`pere. Femeia
avea acum o cu totul alt` \nf`]i[are, c`ci era agitat` [i preocupat`.
– S` nu-mi spui c`-]i faci griji, Old-fella! \l mustr` ea. Nu vezi c`…
– Prostii, baliverne! o \ntrerupse b`trânul, reluându-[i vechiul
comportament. Fiul tù o s` vin` \n câteva minute, doamn` Watson.
Du-te [i \ngrije[te-te de el. Probabil c`, dac` \i cunosc apetitul, va vrea
s` m`nânce…
Lisa se uit` surprins` pe rând la cei doi. Cât de diferi]i erau din
senin! {i cine [i-ar fi imaginat-o pe doamna Watson f`cându-[i griji
pentru cineva? Ce d`dea [i mai mult de gândit: ce-l f`cuse pe bunicul
ei s`-[i schimbe atitudinea fa]` de ea, nepoata lui? Oare se \ntâmplase
vreun miracol acolo, pe dealuri, sau oriunde fusese el plecat?
B`trânul \[i ]inea din nou mâna \n c`ma[`, masându-[i u[or zona
din dreptul inimii. Avea ochii \nchi[i, dar buzele lui schi]au un zâmbet
u[or satisf`cut, ca [i cum i-ar fi pl`cut s`-i vorbeasc` atât de aspru
doamnei Watson.
|nc` \ngenuncheat` al`turi de câine, Lisa se uit` anxioas` la
menajer`. La rândul ei, femeia se uita la b`trân, mai \ntâi cu
\ngrijorare, apoi cu exasperare. Se \ntoarse cu fa]a la sob`, \ncercând
s` ascund` c` ceva o nelini[tea. Cuvintele tìoase ale bunicului?
Lisa se uit` \n ochii aurii ai lui Sept [i cl`tin` \ncet din cap. Câinele
b`tu u[or din coad` pe podea. Lisa \[i ridic` privirea. B`trânul \i urm`rise
cu un ochi. Mâna lui liber` mângâia piatra pre]ioas`. Când v`zu c` Lisa
\[i \ndreapt` privirea spre el, \nchise repede ochii [i-[i sprijini capul de
sp`tarul scaunului, pref`cându-se din nou a fi palid [i obosit.
Oare cât de vicleni puteau fi cu to]ii \n locul acela? F`ceau to]i
acela[i joc?
Capitolul 4
Diminea]a urm`toare, \n timp ce se \mbr`ca, Lisa auzi vocile unor

b`rba]i care veneau de pe verand`. Se trezise foarte devreme [i se
sim]ea mai fericit` \n ziua aceasta, c`ci bunicul ei \[i recuperase seara
trecut` energia. Fusese din nou ar]`gos [i concis, dar distant. |n
realitate, Lisa se sim]ea u[urat`. B`trânul era din nou \n form`. Ciudat,
dar Lisa se considera salvat` de la o anumit` anxietate pe care o g`sea
inexplicabil`. Când se trezise, se gândise c` ar fi fost o idee minunat`
s` fac` o list` cu lucrurile bune [i rele care i se \ntâmplaser` [i s` le
compare. V`zuse la est „p`mântul r`s`ritului“ [i fusese splendid.
V`zuse o coloan` de fum ridicându-se \n spatele dealurilor de vizavi –
de pe „p`mântul asfin]itului“. Asta fusese [i mai frumos. Mama ei \i
vorbise cel mai mult despre „p`mântul asfin]itului“. Acolo locuise tat`l
ei. Lisa aproape c` putea auzi vocea mamei ei. Odat`, cândva, avea s`
mearg` s` descopere singur` ]inutul acela.
Dar ce fusese cu cina de seara trecut`? Ei bine, lucrurile nu
merseser` prea rù. Tom \i zâmbise \n treac`t de câteva ori. Old-fella
se comportase excat la fel ca atunci când \l cunoscuse la Finch's Creek,
dar p`ruse s` se simt` bine [i nu ar`tase palid [i obosit, ca \nainte de
mas`. Lisa descoperise c` el putea s` iubeasc` unele lucruri. Superba
lui piatr` de beril [i ciob`nescul australian, de exemplu. Poate c` dac`

se str`duia \n continuare…, avea s-o iubeasc` [i pe ea… Dac` nu
iubire, atunci poate recunoa[tere?
Vocile de afar` se auzir` \n continuare, a[a c` Lisa scoase capul pe
fereastr` ca s` vad` cine era. Pe marginea verandei st`teau trei b`rba]i:
bunicul ei, Tom [i un alt fermier.
– N-ai dus-o \n partea de vest? \l \ntreb` bunicul ei pe Tom.
– Nu. Am dus-o \n josul vìi, pe drumul Jinga, c`tre est. Destul de
departe, având \n vedere c` nu [tie s` c`l`reasc`… \nc`.
„Ei bine, e adev`rat“, recunoscu Lisa lamentându-se, [tiind c` vorbeau
despre ea. „Totu[i, cu pu]in` r`bdare… cine [tie? Poate c` Tom…“
– }ine-o la distan]` de dealurile din vest. Am mai dat ordinele astea
[i \nainte. E o zon` periculoas` din mai multe motive. Po]i s`-i dai Lisei
b`trâna iap` Nellie. Am s-o trimit pe Nellie \n ceva timp. Sam, aici de
fa]`, duce azi ceilal]i cai la p`scut \n afara propriet`]ii. |ntre timp, dac`
nepoata mea hoin`re[te prea departe, avertizeaz-o \n privin]a
locurilor periculoase. Ai \n]eles, Tom?
Lisei i se p`ru un discurs foarte lung pentru bunicul ei, dar sesizase
o oarecare blânde]e \n el. |n spatele tonului indiferent [i rece, dorea
ceva cu adev`rat intresant pentru ea. Avea s` trimit` dup` un cal
lini[tit [i b`trân pe care s`-l c`l`reasc` ea! Interdic]iile bunicului sù \n
leg`tur` cu „locurile periculoase“ puteau avea de-a face cu remarca lui
Tom despre vulturi. Oare vulturii ace[tia din nordul \ndep`rtat erau
periculo[i pentru oameni? Nu auzise niciodat` de a[a ceva. De fapt, \[i
f`cuse impresia c` pur [i simplu Tom nu vroia ca ea s` mearg` acolo.
Poate din cauz` c` propria ei mam` \[i g`sise acolo un iubit. Tom
\mp`rt`[ea poate sentimentele bunicului ei. |n direc]ia aceea, spre
dealurile din vest, b`trânul \[i pierduse fiica.
Dar pentru Lisa \nsemna ceva! De acolo, de pe „p`mântul asfin]itului“,
venise tat`l ei! Se \ntoarse la mas` [i-[i termin` de piept`nat p`rul.
Apoi, se privi \n oglind`. Ce v`zuse cu o zi \n urm` Tom la chipul
acela? Când o ridicase din [a [i o ]inuse pu]in mai mult \n bra]e?
De afar`, se auzi vocea lui Tom:
50 LUCY WALKER
– Bine, Old-fella!
Ciudat c` tân`rul i se adresase \n fa]` \n felul acela! To]i faceau la
fel? Chiar [i doamna Watson?
|n buc`t`rie, doamna Watson frigea fripturi [i f`cea ou` pr`jite. |n
jurul mesei, fiecare citind câte un ziar din cele aduse de b`trânul
Lindsay, st`teau patru b`rba]i. Ochii Lisei se m`rir`. Pân` la urm`,
Pardalote era un loc populat!
To]i cei patru purtau haine de lucru kaki [i cizme de c`l`rie, cu
tocuri \nalte. |n capul cel mai \ndep`rtat al mesei st`teau aliniate
p`l`riile pr`fuite de cowboy. B`rba]ii aceia erau cresc`tori de vite.
Când Lisa intr`, \[i ridicar` \ncet privirile, apoi reveniser` to]i asupra
ziarelor, ca [i cum ar fi v`zut o fantom`. Lisa se duse lâng` sob`, acolo
unde menajera treb`luia din greu.
– V` pot fi de ajutor? \ntreb` precaut` Lisa.
Doamna Watson nu se uit` \n direc]ia ei [i nici nu-i r`spunse
imediat.
– Ei bine… po]i \ncerca. Pune \n fiecare farfurie câte o friptur` [i
câte patru ou`. Pentru uria[ul de lâng` fereastr`, [ase ou`. Dup` ce
tremin`, po]i s` cure]i. Old-fella [i Tom au mâncat deja. Ca [i bunicul
Lisei, doamna Watson revenise \n diminea]a aceea la normal.
– Mul]umesc pentru c` m` l`sa]i s` fiu de ajutor, spuse ea, cu slaba
speran]` de a p`trunde pu]in prin carapacea menajerei.
– Dup` ce pleac` oamenii, \]i po]i prepara [i tu micul dejun, spuse
doamna Watson cu vocea ei lipsit` de expresivitate. Dup` ce termini,
ar fi bine s` ie[i, azi. Uit`-te prin \mprejurimile fermei, plimb`-te.
– Desigur. Mi-ar face pl`cere. Cu dou` farfurii cu mâncare fierbinte
\ntr-o mân`, Lisa se aplec` s` ia co[ul cu pâine. Sunt atât de multe de
v`zut…
Doamna Watson se opri din pr`jitul ou`lor [i se uit` cu aten]ie la
fat`. Bunele inten]ii ale Lisei [i fericirea pe care o sim]ise mai devreme
\ncepeau \ncetul cu \ncetul s` se spulbere.
– S` nu te duci departe, o sf`tui menajera. Unele drumuri sunt
anevoioase. Oamenii pleac` la \nsemnat. {i Tom. Or s` lipseasc` vreo
câteva zile.
– Oh… bine… Mul]umesc de \n[tiin]are…

– Ia-]i mâncare \ntr-un co[ [i ]ine-te departe din drumul meu. E
mai bine a[a. Ai s` vezi!
Deci Tom pleca la \nsemnatul vitelor! Se \ntreba unde era.
Presupunea c` bunicul ei plecase deja, dar nu avea curajul s` \ntrebe.
Urm`toarele câteva zile, avea s` r`mân` singur` cu domna Watson!
Da, \ntr-adev`r, avea s` fac` o plimbare!
Duse farfuriile la mas`. B`rba]ii se pref`ceau doar c` citesc. Când
Lisa se \ntoarse spre ei, \[i \ngropar` din nou capetele \n spatele
ziarelor. Puse co[ul cu pâine \n mijlocul mesei [i a[ez` cele dou`
farfurii \n fa]a a doi dintre ei.
– Bun` diminea]a toturor, spuse ea cât putu de senin`. Eu sunt
Lisa. Lisa Tonkin.
De data aceasta, b`rba]ii se uitar` la ea. Erau foarte bronza]i, a[a
cum Lisa nu mai v`zuse vreodat`. Erau slabi [i vânjo[i, cu fe]e ridate.
Oamenii ace[tia locuiser` dintotdeauna \n step`. Probabil c` nu-l
p`r`siser` niciodat`. Lisa zâmbi din nou, de aceast` dat` datorit`
mir`rii timide din ochii lor.
Fe]ele lor se crispar` pu]in, ca [i cum ar fi vrut s`-i zâmbeasc` [i ei,
dar erau atât de neobi[nui]i cu exerci]iul acela, \ncât mu[chii obrajilor
lor nu se clintir`. Renun]ar` [i se \ntinser` dup` chifle.
– M` \ntorc imediat cu celelalte farfurii, promise ea.
Când micul dejun se termin`, Lisa proced` cum i se spusese. |[i
g`ti ceva de mâncare, \n timp ce menajera era plecat` la l`pt`rie. Apoi
sp`l` vasele, cur`]` masa de lemn [i se asigur` c` gr`tarul [i tigaia de
pr`jit nu au nici o pat`, astfel \ncât nici zece doamne Watson s` nu le
g`seasc` vreun cusur.
M`tur` podeaua buc`t`riei [i apoi cur`]` [i \n camera ei, dar nu se
apropie de birou, de camera bunicului ei sau de cele care apar]ineau
doamnei Watson [i fiului ei. Era mult prea nervoas` ca s` se
aventureze \n direc]iile acelea.
Dealtfel, o enervase [i faptul c` doamna Watson aproape c` o
gonise, refuzâdu-i orice ajutor la l`pt`rie. Se descurcase cu adev`rat
de minune la buc`t`rie. Nu trecuse mult de când r`s`rise soarele [i
deja c`ldura \nv`luise dealurile.
52 LUCY WALKER
Dac` avea s` fac` o plimbare, a[a cum i se sugerase, atunci ar fi fost

cu atât mai bine cu cât pleca mai devreme. Cu alte cuvinte, avea
permisiunea s` evadeze. O plimbare \nsemna s` exploreze, [i erau atât
de multe de v`zut!
Da, avea s` fac` acea plimbare [i s`-[i ia prânzul!
Lisa \[i preg`ti câteva sandvi[uri pe care le a[ez` \ntr-un co[ule]. |[i
pusese p`l`ria de soare din bumbac [i pantalonii scur]i. Se sim]ea
preg`tit` pentru excursie [i era foarte fericit`. Nu avea de la cine s`-[i
ia r`mas-bun. Se p`rea c` doamna Watson nu se \ntorsese la ferm`.
Era posibil s` se fi dus la oricare dintre casele r`spândite de-a lungul
gardurilor care \ngr`deau ]arcurile. Peste tot domnea lini[tea. Nu era
nimeni acas`.
Cu capul sus [i cu un um`r pu]in aplecat din cauza mânc`rii [i a
apei, Lisa porni s`-[i descopere lumea – lumea pe care o cunoscuser`,
cu mult timp \n urm`, p`rin]ii ei.
Când ajunse \n col]ul cel mai \ndep`rtat al cur]ii fermei, Lisa
\ntoarse capul ca s` vad` \nc` o dat` cum ar`ta casa, cu verandele ei
largi. Totul era atât de frumos \n felul sù nemi[cat, adormit [i sc`ldat
de soare; visul de a-[i g`si c`minul pierdut devenise realitate.
Apoi, \n timp ce se uita, v`zu un chip la una dintre ferestre.
Pân` la urm`, doamna Watson nu plecase! Urm`rea plecarea Lisei.
Dar de ce?
Neputând g`si r`spunsul acestei \ntreb`ri, Lisa se \ntoarse spre
gardul din lemn al fermei [i se c`]`r`. Nu mai era nici un cal.
Ciob`nescul australian era cu bunicul ei. Plecaser` to]i. Lumea casei
bunicului [i a mamei ei st`tea neclintit` \n absolut` lini[te, sub cerul
alb [i fierbinte, ca [i cum, asemenea fe]ei de la geam, urm`rea \n t`cere
cum ultimul vl`star al familiei Lindsay pornea s`-[i vad` regatul.
Acum Lisa nu mai era atât de sigur` c` era fericit`. Stepa putea fi
\nfrico[`toare \n condi]iile acestea, \n a[teptare, nemi[cat` [i t`cut`,
apar]inând nim`nui, nici unui Lindsay, ci poate doar timpului [i ei
\ns`[i.
Lisa se \ndrepta spre nord, dar picioarele o purtau, imperceptibil
\n partea vestic` a vìi, ca [i cum ceva care nu ]inea de ea o conducea
\n direc]ia aceea. Acolo erau copaci. Poate [i p`s`ri. |n spatele acelui

deal se ridicase cu o zi \n urm` o coloan` de fum, dintr-un horn. Asta
\nsemna oameni!
Acolo, pe „p`mântul asfin]itului“, erau oameni! |ncetul cu \ncetul,
fericirea o cuprinse din nou.
Lisa se trezi privind o c`rare \ngust` care se pierdea printre copaci
[i delu[oare, \ndreptându-se \n susul cheii. Undeva acolo, c`rarea
disp`rea \n spatele unor blocuri de roci stâncoase. Apoi, mai sus,
reap`rea deasupra lor. Lisa porni la drum. Ajunse \ntr-un soi de
platform` natural` \ntre doi pere]i uria[i de stânc`. R`mase neclintit`
[i se uit` \n josul urm`toarei vì, unde era mai mult` verdea]`, iar
pantele erau mai line. Lâng` spinarea \ndep`rtat` a dealului se g`sea
o ferm`, din hornul c`reia se ridica, printre crengile copacilor, o
coloan` de fum. Era un alt Pardalote, vechi [i frumos; pentru mai
mult` r`coare, partea dinapoi era construit` \n stânc`. Un singur lucru
era diferit. Lisa \[i ]inu respira]ia, privind [i privind…
|n fa]a verandei principale erau dou` vehicule: un Land-Rover
pr`fuit [i o ma[in` frumoas` [i modern` de teren.
Soarele fierbinte str`lucea direct pe capota acelei ma[ini. Diferitele
ei detalii str`luceau ca [i cum ar fi fost l`mpi cu arc electric. Trebuia
s` fi fost cur`]at` de curând de praful care invada orice se aventura s`
c`l`toreasc` prin ]inuturile acelea. Poate c` ma[ina apar]inea cuiva!
Sau venise acolo ca s` r`mân`? Conta, pentru c` dou` siluete se
sprijineau de spatele automobilului. Lisa nu putea vedea prea bine
cine erau, dar credea c` erau un b`rbat [i o fat`. Din cauza dep`rt`rii,
totul \n valea aceea era minuscul. Chiar [i ferma p`rea o c`su]` de
p`pu[i. Urma de praf \nsemna un câine care alerga pe c`rarea pietruit`
spre cei doi de lâng` ma[in`.
Lisa se uit` \ndelung. Era ca [i cum ar fi privit un loc fantastic – o
juc`rie construit` din piese – atât de frumoas` [i de atât de neatins.
Nangardee! Ferma lui Magool Ransome! Trebuia s` fie! Pentru c`
tat`l ei provenise de acolo, Lisa credea c` se uita la propria ei cas`. O
parte din ea se tr`gea de acolo, la fel cum cealalt` venea din
Pardalote.
54 LUCY WALKER
Coloana de fum care se ridica \n spirale, purtat` de vânt. Da. Acesta

era locul din care venise fumul pe care-l v`zuse cu o zi \n urm`, când
c`l`rise cu Tom.
Lisa se sim]ea de parc` ar fi asistat la ceva magic. Totul era mult
prea departe, iar ea nu fusese invitat` la petrecere. Nici la Pardalote nu
fusese invitat`! |n]elegea c` doamna Watson trebuia s` supravegheze
„intrusa“. Cea al c`rui loc nu era acolo.
Un minut mai târziu, Lisa-[i uit` sup`rarea. |[i aminti ceva. C`rarea
pe care ajunsese acolo se continua \n sus. Trebuia s` duc` undeva.
Porni din nou, urcând cu atâta \nver[unare, \ncât se tot \mpiedica [i
aluneca. Un instinct magic \i spunea c` ducea \ntr-un loc important.
Drumul \nconjura ni[te roci, terminându-se \ntre doi pere]i
stânco[i masivi care se deschideau spre cer. Lisa p`trunse \n locul
acela ciudat, asem`n`tor unui cuib de vultur. Apoi r`mase ca
\mpietrit`, neputându-se s`tura de priveli[tea ce se dezv`luia ochilor
ei. |n fa]a ei, chiar \n mijlocul deschiderii, era o banchet` din lemn
identic` celei din buc`t`ria de la Pardalote. Putea fi chiar una de acolo.
|n fa]a banchetei era un telescop fixat pe un stand, cu luneta
\ndreptat` \n jos, \n exterior, spre zonele \ndep`rtate din spatele
acelui deal.
Aproape pe vârfuri, Lisa se apropie de banchet`. Ochii ei mari [i
ne\ncrez`tori erau fixa]i pe telescop. Nu era tocmai pr`fuit; trebuia s`
fi fost folosit nu demult. Dar de c`tre cine?
|nc` tem`toare, se a[ez` u[or pe banchet`, ca [i cum Dumnezeu ar
fi v`zut-o f`când ceva rù. Se apropie de ocularul telescopului.
Trebui s` regleze mai \ntâi imaginea [i s` [tearg` lentila cu batista.
Apoi, ca o imagine dintr-o lantern` magic`, \ncetul cu \ncetul, valea de
jos \ncepu s` se vad`. Acum o putea vedea \n detaliu. Mai \ntâi ap`ru
hornul fumegând. Apoi, pe m`sur` ce aplec` luneta – acoperi[ul,
veranda [i apoi limuzina str`lucitoare cu cei doi oameni care st`teau
lâng` ea. Lisa ]inu telescopul pe loc, la fel [i respira]ia.
B`rbatul era Magool Ransome! Vorbea [i zâmbea unei persoane
care ar`ta minunat [i care putea fi Imelda! Oare a[a era? Ea se sprijinea
de capota ma[inii, gesticulând gra]ios, \ns` destul de energic, ca [i
cum ar fi demonstrat ceva. Chiar [i de la distan]a aceea, Lisa era sigur`

c` era frumoas`. Silueta ei era superb`, chiar [i \n rochia aceea simpl`,
dar perfect croit`. Efectul era de necontestat.
Magool Ransome nu p`rea tocmai la fel ca \n pijama [i cu
bandajele \n jurul ochilor. Dar era foarte \nalt. P`rul lui negru [i partea
de jos a chipului sù erau acelea[i, la fel [i umerii, bra]ele cu mâinile
ag`]ate de cureaua de la pantalonii kaki. Negre[it, era Magool
Ransome – pacientul cel ner`bd`tor! Comportamentul lui era
inconfundabil, c`ci \i zâmbea frumoasei femei de lâng` el, tachinând-o,
râzând pu]in, [i având totu[i aerul acela de st`pân al universului. O
tachina pe femeia aceea matur`, la fel cum o tachinase [i pe Lisa. La fel
ca \nainte, era st`pân pe situa]ie.
El fusese c`l`re]ul singuratic pe care-l z`rise ieri, la apus, pe
culmea dealului! El vizitase Pardalote. Era sigur` de asta! O v`zuse
c`l`rind al`turi de Tom! Fusese atât de aproape de ea!
Marjory Dean spusese c` ochii lui erau cenu[ii, migdala]i. Lisa nu
putea distinge culoarea, dar \[i d`dea seama c` proprietarul lor se
sim]ea bine al`turi de fata care se sprijinea de ma[ina din fa]a lui.
|ntre timp, inima Lisei b`tea foarte repede. Era prea emo]ionat` ca
s` con[tientizeze asta.
Ar fi putut r`mâne o ve[nicie s` priveasc`, \ns` timpul trecuse [i
era mai bine s` se \ntoarc`. Drumul spre cas` era lung [i \ntortocheat
[i nici m`car nu mâncase prânzul pe care-l adusese cu ea.
Ce n-ar fi dat s` fi [tiut de ce st`teau cei doi lâng` ma[in`! Oare
pleca Imelda undeva? Lisa spera s` fie a[a. Departe, foarte departe!
Dac` Imelda ar fi fost o persoan` cu adev`rat dr`gu]`, i-ar fi spus lui
Magool Ransome c` nu era politicos din partea lui s` p`r`seasc`
spitalul f`r` s`-[i ia r`mas-bun de la toat` lumea. |n cazul \n care
cineva nu era de fa]`, dac` nu putea s` a[tepte, un bile]el cu câteva
cuvinte ar fi fost foarte potrivit.
Lisa fusese cea care avusese grij` de el [i care se ocupase de cele mai
mici necesit`]i \n cele opt zile \n care fusese bandajat la ochi. Nu Imelda.
Lisa \[i lu` mâinile de pe telescop [i se ridic`. Acum se sim]ea pu]in
trist`, ca [i cum o mân` i-ar fi ap`sat inima. Se \ntoarse \ncet cu spatele
la valea lui Magool Ransome, spre pere]ii stânco[i.
56 LUCY WALKER
„Probabil c` a uitat deja c` am existat vreodat`! Probabil c` nu

m-a recunoscut ieri. Cum pot fi atât de proast`?!“
Pentru ziua aceea, Lisa \[i pierduse gustul pentru aventuri. Hot`r\
c` cel mai bine era s` mearg` acas`. Nu-[i d`dea seama c` decisese
deja s` se \ntoarc` a doua zi. Uitase c` de fapt i se interzisese s` calce
pe teritoriul lui Ransome. Gândindu-se la el, inima ei tres`lt` din nou.
Locuiau atât de aproape, \ncât cu greu Lisa se putea concentra la
altceva. Poate aveau s` se \ntâlneasc` \ntr-o zi – cu sau f`r` Imelda? –
Lisa nu putea r`spunde la \ntrebarea aceea. {i nici nu \ncerc`.
Cufundat` \n gândurile ei, nu numai c` uit` s` m`nânce, dar nici
nu-[i d`du seama cum ajunsese acas`. Se \nserase.
Doamna Watson ie[ise din cas` [i se \ndrepta spre gr`dina de
zarzavaturi. Când o z`ri pe Lisa venind pr`fuit`, cu p`rul zbârlit [i
[chiop`tând u[or, se opri [i a[tept` pân` când fata ajunse mai
aproape.
– {chiop`tezi? \ntreb` ea. E[ti obosit`? Trebuie s` fi mers prea
departe. Ai lipsit toat` ziua! La Pardalote nu avem timp liber ca s` ne
\ngrijim de r`ni]i, [tii?
– Am o pietricic` \n pantof, asta-i tot, spuse ea simplu. Avusese o
zi incitant` [i vorbele neprimitoare ale doamnei Watson fur` ca un du[
rece. N-am sim]it-o decât acum un minut, explic` ea. A[teptam s`
ajung pe verand` ca s-o scot. E mai u[or… dac` stau jos…
– Aici, \n nord, nimeni nu face nimic cum e mai u[or. Va trebui s`
te obi[nuie[ti cu asta, Lisa, dac` ai de gând s` r`mâi mai mult. M` tem
c` aici via]a e grea.
– Sper s` \nv`] repede s`-i fac fa]`, spuse Lisa cu demnitate. Cu
siguran]`, voi \ncerca.
Lisa ajunse [i se a[ez` pe verand`, nu numai ca s`-[i scuture
pantoful, ci [i ca s` se odihneasc`. Era mai obosit` decât crezuse.
– Oamenii n-or s` se \ntoarc` la cin`, spuse doamna Watson,
uitându-se nedumerit` la Lisa. Totu[i, Old-fella ar trebui s` se \ntoarc`.
Cu el, nu [tii niciodat`. Cum spune Tom, ac]ioneaz` dup` propria lui
lege. Se opri, apoi adùg`: Ai face bine s` iei cina, cu toate c` e târziu. Eu
\l a[tept pe Old-fella – \n cazul \n care vine. Am s` aprind lumina \n curte.
– Da, desigur, fu de acord Lisa. De fapt, se sim]ea u[urat` c` nu

trebuia s` ia cina doar cu femeia aceea ciudat`. {i totu[i, ar fi preferat
s`-l a[tepte pe bunicul ei. |i p`rea rù c` ajunsese atât de târziu acas`.
E ceva ce n-ar trebui s` ating? A[ putea face o gre[eal`…
– Focul este aprins. Doamna Watson ie[i pe verand` ca s` aprind`
luminile. Tom s-a purtat cum se cuvine cu tine, când a]i fost pleca]i?
\ntreb` ea cu ochi curio[i. Pe nea[teptate, Lisei \i p`ru rù pentru
cealalt` femeie. Se luptase practic cu ea \ns`[i pân` s`-i adreseze
\ntrebarea aceea.
– Sigur c` da. Lisa se str`dui s` zâmbeasc`. A fost un gest foarte
frumos din partea lui s` m` duc` la o plimbare. A fost foarte amabil.
{i foarte atent – m-am sim]it foarte bine…
– |n regul`. Ar fi bine s` ai grij` cu Tom. Pare s` te plac`. {tii, \n
ultimii zece ani, el a fost cel care a fost al`turi de Old-fella. Este
supraveghetorul. |n]elegi ce \nseamn` asta? Acum, Tom [tie mai bine
decât Old-fella ce se \ntâmpl` cu vitele. Pentru ceea ce a f`cut pentru
ferma asta, el… Se \ntrerupse, strângând din buze ca s` se \mpiedice
s` mai spun` ceva. Intr` \n cas`. E un compliment c` Tom te place,
Lisa. |n general, nu prea ia fetele \n serios. E mai bine s` [tii asta.
Tot ce-i spusese era destul de ciudat pentru Lisa. Se bucura c` Tom
o pl`cea, dar nu avea idee ce era \n mintea doamnei Watson, nici de
ce-i vorbise a[a. Aproape c-o avertizase…
Cu excep]ia luminilor aurii de pe c`rare, afar` era \ntuneric. Luna
nu r`s`rise \nc`. |n acea lumin` firav`, Lisa o v`zu pe doamna Watson
plimbându-se de colo-colo pe verand`. Din când \n când, se oprea [i
se apleca \ntr-o parte, ca [i cum ar fi ascultat. Doamna Watson \l
a[tepta pe bunicul Lisei cu o anxietate curioas`. Lisa cl`tin`
nedumerit` din cap. Poate c` oamenii din nord erau diferi]i.
Lisa realiza c` era ceva foarte personal \n privin]a atitudinii
doamnei Watson. Pu]in jenat` c` asistase f`r` s` vrea, Lisa se \ntoarse
la buc`t`rie. Se a[ez` la mas` [i d`du deoparte cu furculi]a cartofii.
Niciodat` nu-i pl`cuser` preg`ti]i \n felul acela. {i totu[i, cu câteva
minute \n urm`, fusese atât de fl`mând`…
U[a se deschise [i doamna Watson intr`. Lisa putea vedea clar
\ngrijorarea de pe chipul ei.
58 LUCY WALKER
– Cum ai putut s` m`nânci atât de calm`, la ora asta, \n timp ce

bunicul tù… \ncepu doamna Watson. Apoi se opri brusc. Urm` o
pauz` lung`. Foarte bine, atunci, continu`… spuse pe un ton mai
echilibrat. La urma urmelor, nu e problema ta, nu? Tu [i mama ta nu
v-a]i gândit niciodat` la el, \n ace[ti 20 de ani…
Lisa l`s` jos furculi]a [i cu]itul.
– N-am [tiut de el, spuse ea. Vreau s` spun, eu n-am [tiut de el, cu
excep]ia faptului c` trìa undeva \n pustietate… Se opri.
– Asear` ai putut vedea c` e foarte obosit, continu` doamna
Watson. |i spun mereu: „Stai prea mult acolo, zilele astea. |ntoarce-te
\nainte s` se \ntunece.“ C`ldur` cople[itoare ziua, iar noaptea
temperaturi foarte sc`zute. Pentru un om tân`r, nu \nseamn` nimic.
I-am spus lui McPhee de la tab`ra extern` s`-l supravegheze… Se
opri, dându-[i seama c` rostise cu voce tare gândurile ei furioase. Se
\ntoarse \n grab`. Continu`-]i cina, Lisa, [i du-te la culcare, suger` ea
mai lini[tit`. La urma urmelor, nu are nici o leg`tur` cu tine. De ce ai
venit…? Se \ntrerupse din nou, ascultând.
„Ascult` dac` se \ntoarce Old-fella“, se gândi Lisa, comp`timind-o.
„Deci \i pas`! |i pas` [i de altcineva, \n afar` de Tom!“
– Asear`, la mas`, bunicul p`rea s` se simt` bine, spuse Lisa
gânditoare, \ngrijorat` [i ea.
Doamna Watson nu-i r`spunse. St`tea \n picioare, nemi[cat`.
Asculta ni[te sunete care veneau de afar`. Lisa aplec` [i ea capul. Putea
auzi ceva… tropotul vag al copitelor unui cal care se apropia din ce
\n ce mai mult.
– Tom? \ntreb` ea \nviorându-se. Sau, mai bine, chiar Old-fella?
– Nu e calul lui Tom [i nici Challenger. Ascultar` din nou.
– Cum pute]i fi atât de sigur`? \ntreb` Lisa, \ncercând s-o calmeze.
E atât de departe…
– M-am n`scut printre cai, spuse sec doamna Watson. Nu se
mi[case deloc. Lisa st`tea [i ea neclintit`, concentrându-se.
Tropìtul venea din ce \n ce mai aproape. Acum se auzea destul de
clar. O pauz`, dup` care urm` zgomotul unui cal care ateriza dup` o
s`ritur`. C`l`re]ul nu a[teptase s` deschid` poarta. S`rise peste gard.
Ce bine c` aprinseser` luminile din curte!
Câteva minute mai târziu, pe verand` se auzir` pa[i. Ochii lor

fixar` u[a. Old-fella n-ar fi c`l`rit niciodat` \n felul acela! Era peste
puterile lui, la vârsta aceea. {i pa[ii aceia! Dar Tom…
Cineva travers` veranda [i u[a de deschise.
Intr` un b`rbat. Nu adres` nici o \ntrebare. Se opri \n fa]a u[ii. Nu
se uit` la doamna Watson, ci la fata care st`tea la mas`. Un lung
moment, Lisa crezu c` viseaz`, sau c` a \nnebunit. Trecuse atât de
pu]in timp de când \l v`zuse \ntr-o alt` vale, stând de vorb` cu o fat`
frumoas`, lâng` o ma[in` str`lucitoare. |n fa]a ei era chiar Magool
Ransome!
|n ciuda sosirii lui inopinate, zâmbea. Era real. Pân` la urm`, nu
era sup`rat` pe el.
– Bun` seara, doamn` Watson, spuse Magool, sco]ându-[i p`l`ria
[i [tergându-[i sprâncenele cu mâneca.
Doamna Watson se \ntoarse cu spatele la el. Magool se uit` la Lisa.
Privind-o doar pe ea, \n col]urile ochilor lui ap`rur` riduri.
– Bun` seara [i ]ie, spuse Magool cu o curtoazie ironic`. |n
zâmbetul lui era ceva u[or sardonic.
Lisa spera ca el s` n-o fi recunoscut. Se descrisese ca fiind \nalt`,
cu bucle aurii. Asta se \ntâmplase când el fusese bandajat la ochi, la
Finch's Creek. Se distrase inventându-[i o alt` \nf`]i[are, ca s`-l
pedepseasc` pentru arogan]a lui. Acum totul avea s` se \ntoarc`
\mpotriva ei, a[a c` zâmbetul pe care-l afi[` era doar pe jum`tate
luminos.
|n mijlocul gândurilor care o str`fulgerau, realiz` c` ceva era \ntr-
adev`r \n neregul`. Era o anume urgen]` \n vizita lui intempestiv`.
– Bunicul…? \ntreb` ea. Din cauza lui ai venit? Ce s-a \ntâmplat?
Magool travers` \nc`perea [i-[i puse p`l`ria pe mas`, la fel ca Tom
[i ca ceilal]i fermieri. Scoase un scaun cu vârful cizmei [i se a[ez` \n
fa]a Lisei, uitându-se direct la ea.
– Da, [opti el cu grij`, ca [i cum n-ar fi vrut s-o alarmeze. Bunicul
tù – domni[oar` Lisa Tonkin – a avut un accident u[or. Sau a[a pare.
Oricum, nu-]i face griji. Cel pu]in momentan.
Confuz` [i \ngrijorat`, Lisa t`cea.
60 LUCY WALKER
– Unde? Poftim? s`ri doamna Watson, apropiindu-se de mas`. De

unde [tii tocmai tu?
Magool se ridic` din nou [i-i trase [i ei un scaun, \ns` menajera \i
ignor` gestul.
– M-a anun]at Jabberdee, spuse el. |l [tii pe Jabberdee? Face parte
din acela[i trib cu oamenii vo[tri din est…
– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntrerupse tìos doamna Watson.
Lisa realiz` cu team`, dar \n acela[i timp cu certitudine, c` femeia \[i
f`cuse cu adev`rat griji pentru b`trân. Undeva, \n str`fundul inimii care
p`rea din piatr`, ea p`stra o afec]iune deosebit` pentru st`pânul ei.
– V` rog, lua]i loc, doamn` Watson. O s` v` fie mai u[or. Din câte
[tiu, \nc` nu exist` o cauz` real` pentru care s` v` alarma]i.
Doamna Watson se a[ez` [i-i ceru lui Magool s` continue. Lisa
st`tea neclintit`, fixându-l cu ochi mari.
– |n diminea]a asta, Jabberdee l-a g`sit pe Challenger r`t`cit pe
dealul de lâng` cea de-a patra tab`r` exterioar`. S-a luat dup` urmele
calului [i l-a g`sit pe Old-fella \ntins pe spate pe una dintre stânci.
Aparent, era incapabil sau nu vroia s` se mi[te. Era con[tient [i la fel
de ]âfnos [i de dictator ca de obicei. Nici o fractur`. Jabberdee i-a l`sat
mâncare [i a venit la tab`ra noastr` de \nsemnat. De acolo, au trimis
un mesaj radio la Nangardee. Magool f`cu o pauz`, l`sându-le pe
doamna Watson [i pe Lisa s` asimileze tot ce se petrecuse. Zâmbetul
lui disp`ruse, acum era doar autoritar. Discursul lui fusese un amestec
de cuvinte rostite când pe ner`suflate, când t`r`g`nat. Scoase din
buzunar tutun [i hârtie [i \ncepu s` r`suceasc` o ]igar`. Se uit` la Lisa.
– Le-am dat oamenilor mei instruc]iuni s` trimit` o echip` de salvare
[i s`-l aduc`. Fie c` Old-fella vrea, fie c` nu. Termin` de r`sucit ]igara,
apoi adùg`: cu alte cuvinte, cu sau f`r` cooperarea lui. Am destul`
\ncredere \n experien]a lui Jabberdee de vraci, \ncât s` cred c` se
\ntâmpl` ceva cu Old-fella. De[i, probabil c` nu e nimic dezastruos.
– Pari foarte dur, spuse Lisa preocupat`.
– Nu dur, poate hot`rât.
– De ce nu te-ai dus s`-l iei chiar tu? \ntreb` furioas` doamna
Watson. Uitase c` \n urm` cu cinci minute, Magool nu fusese binevenit
la Pardalote. Ai fi putut…
El o \ntrerupse scurt, dar politicos.
– Am f`cut ceea ce trebuia, \n cel mai potivit [i mai expeditiv mod.

V` rog s` \n]elege]i. Eram la ferm` când mesajul a ajuns, pu]in dup`
ora 14. Am aranjat ca oameni de \ncredere s`-l aduc` aici pe b`trân,
unde \i este locul. Eu \nsumi sunt aici, nu acolo. Doamn` Watson,
uita]i c` numai cineva cu autoritate sau o rud` poate chema
Ambulan]a Aerian`. |nc`p`]ânat cum este, Old-fella nu are o sta]ie
radio aici. Trebuie s` te bazezi pe McPhee, care e la prea multe mile
distan]`.
– Dac` bunicul meu este bolnav, cum putem chema Ambulan]a
Aerian`? \ntreb` repede Lisa.
– Am f`cut asta deja, de la Nangardee. Am venit s` v` spun ce s-a
\ntâmplat [i s` repar semnalul luminos din valea voastr`, astfel ca
doctorul Anderson s` poat` vedea s` aterizeze. Asta, dac` se decide s`
vin` \n noaptea asta.
– Cât` impertinen]`! exclam` doamna Watson, ridicându-se. Dac`
Old-fella p`rea ca de obicei, atunci probabil c` nu are nimic. Ai preluat
controlul pentru c` este \n vârst` [i crezi c` po]i prelua [i Pardalote.
Doar asta ]i-ai dorit dintotdeauna, nu? Tom este supraveghetorul. El
va ridica probleme, când va ajunge. La fel [i Old-fella. N-o s` le plac`
s` se amestece altcineva. Mai ales de la Nangardee.
– A avertiza \nseamn` a permite defensiva, spuse cu blânde]e
Magool. |n cazul acesta, am s`-i spun doctorului Anderson s` fac`
ni[te sedative subcutanat capabile s`-l lini[teasc` pe Old-fella. |n genul
celor pe care \i pl`cea Lisei Tonkin s` le administreze la Finch's Creek.
Ochii lui \i fixar` pe ai ei [i-i zâmbi. Avea ochi autoritari, cenu[ii,
deloc migdala]i, a[a cum spusese Marjory Dean. Erau limpezi, slav`
Domnului! Nu aveau nici m`car o cicatrice.
Un minut, gândurile Lisei zburar` vinovate de la accidentul lui Old-
fella la pacientul cel ner`bd`tor \n rolul proprietarului unei ferme.
Cineva care putea da cu u[urin]` [i cruzime la o parte oameni ca
bunicul ei [i ca doamna Watson.
– S`-]i fac un ceai? A[ putea, eventual, s`-]i preg`tesc ceva de
mâncare? spuse ea, s`rind \n picioare, ner`bd`toare s` scape mai
repede de stânjeneal` [i s`-i arate recuno[tin]` pentru ve[tile aduse.
Doamna Watson fu scandalizat` de sugestia Lisei.
gianninajollys
62 LUCY WALKER
– Voi face eu asta, dac` va trebui, spuse ea scurt. Voi…

– E \n regul`, mul]umesc, r`spunse Magool. Am mâncat deja. Dac`
\mi permite]i, m` voi duce s` repar semnalul luminos. Repet, pentru
cazul \n care va fi necesar s` vin` imediat.
– Nu este nici unul dintre oamenii no[tri, spuse doamna Watson.
Au plecat cu to]ii la \nsemnat.
– |l am pe Jabberdee, \mpreun` cu veri[oara lui, Nooma, din
partea voastr`. Am mai chemat câ]iva oameni din step` din partea
voastr` de est. Când am intrat, i-am l`sat s` pun` semne.
Când se uit` la Lisa, \n ochii lui se z`ri un zâmbet abia ghicit.
Ce-ai f`cut? \ntreb` doamna Watson. Oamenii aceia sunt aborigenii
no[tri. Nu primesc ordine decât de la…
De la cineva ca Jabberdee? Este cineva despre care [tiu c` ]ine la
Old-fella, spuse el pe acela[i ton blând. |[i \mpinse scaunul, \[i lu`
p`l`ria [i se ridic` \n picioare, apoi se \ndrept` spre u[`. Ar fi bine s`
preg`ti]i camera lui Old-fella, \n cazul \n care are nevoie de odihn` la
pat, \i aminti. {i ceva de mâncare pentru doctorul Anderson. Dac` vine
\n noapeta asta, s-ar putea s` aib` un copilot. Depinde când o s` vin`.
De lâng` u[`, \[i mai \ntoarse o dat` privirea \napoi.
|n leg`tur` cu doctorul Anderson…, \ncepu Lisa.
Având \n vedere \ntreaga ta experien]` din spital, domni[oar`
Tonkin, sunt sigur c` vei [ti ce s` faci cu el când o s` vin`, spuse ironic
Magool. Desigur, nu poate fi vorba de bandaje la ochi, dar f`r`
\ndoial` va fi nevoie de sedative.
Ne vedem afar`…, spuse Lisa cu o hot`râre brusc`. Doamn`
Watson, v` rog s` m` scuza]i. Nu va dura mult.
M`car o dat`, Lisa se decise s`-[i apere demnitatea. Magool
Ransome l`sase prea multe lucruri nespuse. El ]inu u[a, a[teptând ca
ea s` ias`. Afar` era acum destul de \ntuneric. Soarele disp`ruse \n
spatele dealului. Magool arunc` \n pietri[ mucul de ]igar`, s`rind de
pe verand` [i l`sând-o pe Lisa sus.
– Ei bine? Ai de gând s` mergi \n vale, c`lùzindu-te dup` te miri
ce [i jucându-te de-a detectivul de noapte, Lisa? Sau ai s`-l a[tep]i aici
pe bunicul tù? Poate ai putea s`-i ar`]i pu]in` bun`tate iubitoare –
oricum e foarte posibil s` se prefac` a nu avea timp pentru a[a ceva.
– Am s`-l a[tept aici, bine\n]eles. Te rog, nu m` \n]elege gre[it. Nu

vreau decât s` te \ntreb cum m-ai recunoscut. Nu sunt atât de \nalt`
precum am spus. {i p`rul meu este negru, nu blond, f`r` bucle…
– Nu ]i-am spus la Finch's Creek? \ntreb` el mirat, dar amuzat.
Cred c-am omis. Asistenta [ef`, asistenta Davitt, asistenta Dean, chiar
[i Gertie – toate mi-au descris felul \n care ar`]i, la diferite intervale de
timp, desigur.
– Nu m-am gândit la asta! Cât` prostie! De ce ]i-ar fi spus despre mine?
– Desigur, le-am \ntrebat.
– Oh!
Lisa era dezolat`. De ce trebuise s` vrea s` [tie de la al]ii cum ar`ta
ea?! |i vedea profilul \n lumina difuz` a r`s`ritului de lun`. Faptul c`-i
privea capul u[or aplecat atingea \ntr-un mod curios corzile inimii ei.
Avea de-a face cu trecutul \n care-l v`zuse neajutorat, \n primele zile
dup` opera]ie, când i se f`cuser` injec]ii. Un b`rbat uria[, puternic,
ner`bd`tor, cu o voin]` de fier, ca domnul Proprietar-de-Ferm`-
Ransome, nu erau meni]i s` fie neajutora]i.
– Apoi, e vocea ta…, spuse el, uitându-se din nou la ea. Chiar dac`
nu te-a[ fi recunoscut mai devreme, ]i-a[ fi cunoscut vocea.
Lisa spuse din nou „Oh!“, pe un ton de mirare amestecat` cu
team`.
– Sper c` vocea mea e \n regul`. Ascun[i \n umbr`, ochii ei erau
plini de curiozitate [i de nervozitate.
– Cu atâtea ordine date, cine nu [i-ar aminti vocea?! spuse el -
uitându-se piezi[. Scoase chibriturile din buzunar [i-[i aprinse \nc` o
]igar`. |n flac`ra chibritului, Lisa v`zu ovalul fe]ei lui [i lic`rirea din
ochii lui. Odat` ce-ai fost profesoar`, a[a vei r`mâne \ntotdeauna!
\ncheie el.
Lisa \[i \ndrept` spatele.
– Am fost ajutor, nu profesoar`, \i aminti ea ferm. Mi-ar fi pl`cut s`
fi fost profesoar`. Dar n-aveam calificarea necesar`.
– Se pare c`-mi aduc aminte c` mi-ai mai spus asta, remarc` el senin.
– Scuz`-m`, eu intru. Dintr-o dat`, Lisa sim]i nevoia s` plece. S-ar
putea ca doamna Watson s` aib` nevoie de mine. |n plus, dac` \ntr-
adev`r ai venit s`-l aju]i pe bunicul…
64 LUCY WALKER
– O clip`, Lisa. Te rog. Nu ne putem gr`bi \ntr-o situa]ie ca asta.

Distan]a, timpul [i l`sarea nop]ii vor \mpiedica aducerea bunicului tù
cât`va vreme. A[a c` s` fim calmi, de dragul tuturor.
Se \ntorsese \ntr-o parte, dar nu cu spatele. St`tea pe c`rarea
pietruit`, imediat sub verand`, ra]ionând foarte logic. Lisa trebuia s`
recunoasc` asta. R`s`ritul lunii era acum mai aproape, iar cerul era
mai luminos. V`zu c` el \[i aranjase p`l`ria pe cap.
– Preg`tirile pe care le facem aici sunt pentru cazul \n care \l aduc
pe Old-fella \n noaptea asta. Dar nu avem nici o certitudine. De fapt,
terenul dintre cea de-a patra tab`r` de la Knob's Hill [i ferm` este unul
extrem de dificil.
– Dar doctorul va veni?
– Nu pân` nu va primi un nou apel din partea mea. Semnalele
luminoase vor fi reparate \ndat`, dar nu vor fi aprinse pân` nu voi
spune eu. Nu i-am explicat asta doamnei Watson pentru c` am sim]it
c` trebuia s` digere [i s` accepte prezen]a mea aici. |nainte s` se apuce
de treab`, avea nevoie de timp pentru procesul digestiv.
– Nu avem instalat` o sta]ie radio [i…
– {i McPhee e prea departe, oricum, inaccesibil pe timpul nop]ii.
Da, m-am gândit la toate astea. Am o echip` de exper]i din sud care
lucreaz` la ni[te mine, pe dealul de lâng` Nangardee. Au o ma[in` cu
o sta]ie de emisie-recep]ie [i pot s` p`streze contactul cu ferma
Nangardee. Imediat ce Jabberdee ne d` de veste c` \l aduc aici pe Old-
fella, am s` transmit un mesaj. Am men]ionat pân` acum c` e \n toate
min]ile, n-are nici o fractur` [i c` e la fel de \nc`p`]ânat ca \nainte?
|nc` nu e \n pericol.
De data aceasta, Lisa se sim]ea ru[inat`, nu numai pentru
nervozitatea ei, ci pentru c` ea [i doamna Watson se ar`taser` atât de
pu]in ospitaliere \n fa]a complicatei organiz`ri pe care Magool o
aranjase atât de rapid.
Dup` ce te ocupi de semnalele acelea, trebuie s` intri \n cas`,
insist` ea. Nu po]i r`mâne afar` toat` nopatea. Temperaturile scad…
Se deplasase la umbra unui copac [i acum desf`cea frâiele calului.
Râsul lui era un ecou jos [i sâcâitor al zilelor sale bune de la spital.
{i eu m` gândisem tot a[a, spuse el.
Lisa fu luat` din nou prin surprindere. |n timp ce-i f`cuse invita]ia,
se str`duise s` fie conving`toare [i nu fusese necesar. Nu era ceva ce
el nu pl`nuise, chiar dac` \nsemna s`-[i petreac` o noapte sub
acoperi[ul de la Pardalote. Asta \n ciuda atitudinii doamnei Watson!
Ce fel de b`rbat era el \n realitate?
Cu o mi[care de avânt, Magool \nc`lec`. |n umbra fe]ei lui
bronzate se z`rir` din]ii albi. Zâmbea din nou, probabil din cauza
sl`biciunii femeii, c`ci \i ghicise stânjeneala.
Drag` Lisa, spuse cu un ton u[or ironic. Ca s` m` asigur dac`
primesc vreun mesaj de la ma[ina de pe cealalt` parte a dealului, sau
de la Nangardee, [i eu am o sta]ie de emisie-recep]ie. Chiar aici, lâng`
[a. Vezi? Nu am omis nimic. Ai putea s`-i spui [i doamnei Watson
despre ultimele descoperiri ale [tiin]ei, ca o feti]` cuminte. N-o s`-i
plac`, dar \n timp, o s-o scuteasc` s`-[i mai fac` atâtea griji. Cu
semnale de fum [i cu sta]ii radio, Old-fella nu este atât de departe.
Spune-i c` e pe mâini bune.
Lovi frâul de grumazul calului [i un minut mai târziu nu mai era
decât o siluet` \ntunecat` \n luminile cur]ii, care galopa \n josul vìi.
Lisa \l urm`ri plecând, ascultând fiecare b`taie de copite, pân` când
nu mai distinse nici un sunet \n lini[tea vìi.
Magool Ransome era o enigm`. Trebuia s` se obi[nuiasc` mai
repede cu asta. Cât de u[or era s` trateze cu o persoan` deschis` [i
direct`, ca Tom Watson! Dac` Tom ar fi fost acolo, ar fi preluat el
controlul [i ea ar fi [tiut ce s` fac` [i cum, astfel \ncât s` n-o supere pe
mama lui. Tom ar fi fost direct, nu s-ar fi folosit de menajamente: totul
ar fi fost simplu! N-ar fi existat nici o \ncurc`tur`!
|ntre timp, trebuia s` mearg` [i s-o previn` pe doamna Watson \n
privin]a posibilei \ntoarceri a lui Magool Ransome.
Doamna Watson se hot`râse c` era cazul s` ia cina. |nsemna s` aib`
ceva de f`cut.
{i? \ntreb` ea, stând jos, f`r` s` se uite la Lisa. Despre ce-a]i vorbit
afar`? Ce planuri a]i putut face tu [i b`rbatul acela de la Nangardee?
Nu [tii c` bunicul tù nu are de-a face cu oamenii de acolo? N-a mai
avut \ncredere \n ei de mai bine de 20 de ani. Nu c` ar fi pomenit de
asta. Dar pur [i simplu, [tiu. Atac` mâncarea din farfurie de parc` i-ar
66 LUCY WALKER
fi fost de asemenea du[man. Era evident c` nu-i era foame. Lisa se

duse lâng` sob` [i scormoni c`rbunii. Apoi puse \n ulciorul de al`turi
câteva frunze de ceai.
|n seara aceasta n-a fost un vecin pe care s` nu te po]i baza, explic`
ea \n [oapt`. Sunt sigur` de asta. A f`cut \ngrozitor de multe ca Old-
fella s` ajung` acas` \n siguran]` [i s` primeasc` \ngrijirile necesare…
Te referi la faptul ca l-a l`sat s` fie adus de o [leaht` de fermieri [i
de aborigeni?! |n timp ce el a c`l`rit pân` aici? Ar fi trebuit s` fie pe
deal, f`când ceva pentru b`trân. Z`ng`nea furculi]a de farfurie. A dat
buzna \nùntru f`r` s` bat` la u[`…, continu` ea. Ce maniere…
Am sentimentul c` domnul Ransome s-a gândit c` se putea s` nu
deschidem u[a, odat` ce vedem cine e. |n momentul acela, poate c`
bunicul era mai important pentru el decât sentimentele noastre.
A[ fi pus z`brele [i a[ fi z`vorât u[a, dac` a[ fi [tiut cine e, declar`
ilogic doamna Watson.
|n ciuda \ngrijor`rii [i a \ncord`rii momentului, Lisa nu se putu
ab]ine s` nu zâmbeasc` u[or \n timp ce menajera continua cu n`duf.
Totul era atât de lipsit de logic`! Dac` Magool Ransome n-ar fi putut intra,
n-ar fi [tiut ce se \ntâmplase cu Old-fella, nici de ce nu venise la cin`.
Ceaiul nu fierse mult` vreme, dar Lisa consider` c` vederea
lichidului \ntr-o can` avea s-o lini[teasc` pe doamna Watson. |ns`[i
asupra ei avea acela[i efect. Turn` ceai \n dou` c`ni [i apoi le aduse la
mas`. Cum s` anun]e c` era posibil s` aib` un oaspete \n noaptea
aceea? {i c` acel oaspete era b`rbatul nepoftit de la Nangardee?
Lisa sorbi din ceai. Dup` un minut, l`s` cana jos [i-[i a[ez` coatele
pe mas` [i fa]a \ntre mâini. Se hot`r\ s`-i spun` doamnei Watson \n
maniera caracteristic` lui Tom Watson. S` enun]e pur [i simplu
problema. Era, probabil, unica modalitate.
– Dat fiind faptul c` nu avem o camer` liber`, decât dac` folosim
camera lui Tom, suger` ea, cred c` ar fi bine s` improviz`m un pat aici.
Probabil c` vom avea un musafir.
– Te referi la doctorul Anderson? tres`ri doamna Watson
– Dumnezeule! Am uitat de doctor! |ngrozitor! Se poate s` nu
piloteze el avionul, a[a a spus domnul Ransome. S-ar putea s` aib` un
copilot. Asta ar \nsemna trei paturi. Avem trei?
– |ntrebi dac` Old-fella are trei paturi? Nu mi s-a spus c` ai de]ine

ceva aici, Lisa. A[a c` nu exist` nici o ocazie pentru „avem“. Oricum,
de ce trei? Chiar [i cu un copilot, e pu]in probabil ca doctorul s`
ocupe dou` paturi deodat`.
Lisa sorbi din nou din ceai. Ceva \i spunea c` pân` la urm`,
lucrurile erau tot ame]ite.
– M` gândeam la domnul Ransome, spuse ea, f`când un efort s`
par` non[alant`. Cu greu ne putem a[tepta s` doarm` pe podea… Ei
bine, cel pu]in dup` tot ce a f`cut.
– Domnul Ransome?! Te referi la b`rbatul acela de la Nangardee?!
strig` ea. S` doarm` aici?! Sub acoperi[ul meu… Se opri, \nghi]ind
greu. Dac` ar [ti, Old-fella ar muri mai degrab`, decât s` trec` pragul
casei. N-o s` permit` una ca asta.
– Old-fella ar putea fi foarte bolnav \n momentul \n care va fi adus
\n pragul casei, \i aminti cu blânde]e Lisa. |n orice caz, nu [tim ce s-ar
fi putut \ntâmpla cu el, dac` n-ar fi fost b`rbatul acela de la Nangardee.
Indiferent de vrusese s` spun` doamna Watson, nu mai scoase un
cuvânt. |[i \mpreun` buzele, ca [i cum [i-ar fi \nghi]it vorbele. Se uit`
suspicioas` [i agitat` la Lisa.
Lisa \[i bù ceaiul f`r` s` se gr`beasc`, urm`rind \n acest timp u[a.
|ntr-un fel ira]ional, spera, dorea ca aceasta s` se deschid` [i s` intre
miraculos Magool \mpreun` cu bunicul ei.
Lini[tea era \ndelung` [i ap`s`toare, a[a c` dup` câteva minute, se
uit` la doamna Watson. Celalt` femeie se oprise din mâncat; \[i ]inea
mâinile \n poal`, nemi[cate. Se uita \n cap`tul \ndep`rtat al mesei,
acolo unde era preg`tit locul lui Old-fella, ca pentru cin`. Chipul ei
era umbrit. |n spatele fa]adei de paznic intransigent [i gelos, doamna
Watson avea inim`.
Pentru prima dat` de când Magool Ransome le d`duse
\nfrico[`toarea veste, ea \ns`[i vroia s` se relaxeze. Avusese o zi plin`!
F`cuse un drum lung, atât cu gândul, cât [i cu picioarele.
Capitolul 5
|n seara aceea, minutele trecur` greu; la fel [i orele. Doamna

Watson preg`ti de mâncare de parc` ar fi avut un batalion \ntreg de
oaspe]i.
– Paturile… \i aminti Lisa. N-ar trebui…?
– Nu facem nimic pân` nu vedem cine vine. Dac` Old-fella ajunge
primul, atunci va decide el. Este ferma lui.
Lisa se sim]i, nu pentru prima oar`, pus` la punct.
– Ei bine, suger` ea, m` l`sa]i, v` rog, s` v` ajut la g`tit? Mi-ar face
mare pl`cere. {i m` pricep. M-a \nv`]at mama. Se opri. Doamna
Watson se uit` lung la ea pe deasupra mesei pe care erau \ntinse
mormane de aluat. Lisa spusese din nou ceva nepotrivit. Ca de obicei,
menajera era deliberat lipsit` de amabilitate.
Nu, nu era chiar a[a. Se preocupase foarte mult din cauz` c` Old-
fella era \n pustietate [i c` p`]ise ceva. {i Lisa era foarte \ngrijorat`. Dar
trebuia s` fac` tot ce putea s` ascund` asta. Era evident c` nu \i era
permis s`-i pese de bunicul ei sau s-o men]ioneze pe mama ei.
Orele nop]ii treceau una dup` alta. Afar` nu se auzea nimic, doar
p`s`ri ciripind, din când \n când. Lini[tea aproape c` ]ipa, era atât de
material`.
Tocmai când Lisa se gândea la asta, o v`zu pe doamna Watson

\ndreptându-[i ]inuta [i \ntorcând capul ca s` asculte. Se ridic` [i ea [i
ascult`. |n dep`rtare, se distingea un nou sunet. De fapt, era zgomotul
unor copite care veneau din vale.
Nici una dintre ele nu vorbi pân` când zgomotul nu se apropie.
Doamna Watson l`s` umerii \n jos dezam`git`, apoi \ncepu s` strâng`
nervoas` instrumentele de g`tit, lovindu-le unele de altele, \n semn de
protest. Oricine ar fi fost cel care venea din vale, era evident c` nu era
de acord. Mai pu]in obi[nuit` s` recunoasc` zgomotele \n lini[tea din
nord, Lisa [tia c` musafirul n-avea s` fie binevenit.
|ncerc` s`-[i ascund` speran]a c` acel c`l`re] era Magool Ransome
care se \ntorcea la ferm`. Avea s`-i ]in` companie! {i se putea s` aduc`
ve[ti noi.
Lisa se duse lâng` u[`. De dragul bunelor maniere, se gândi ea, [i
nu din alte motive, nu-l putea l`sa s` intre nepoftit a doua oar` \n
aceea[i noapte. Ajunse la u[` \n acela[i moment \n care Magool veni de
pe verand`. R`maser` [i se uitar` unul la cel`lalt prin plasa de la u[`.
– Vreo veste? \ntreb` Lisa, \ncercând s` sune impersonal \n timp
ce-i deschise u[a.
– Da, spuse el scurt [i intr`. Se uit` la fa]a ostil` a doamnei Watson.
Situa]ia este la fel ca \nainte. M` tem c` nu-l vor putea aduce \n
noaptea asta la ferm`. {ti]i, nu e tocmai dispus s` vin`. {i cheile sunt
\ntunecoase [i \n[el`toare \n p`r]ile acelea.
– Dar se simte bine? insist` cu anxietate Lisa. Te rog, intr` [i ia loc.
O s`-]i preg`tesc o sup`…
– Da, e bine, spuse obosit Magool. Se duse lâng` mas` [i-[i puse
p`l`ria \n cap`tul cel mai \ndep`rtat, la fel ca mai \nainte.
„Se face comod“, se gândi u[urat` Lisa. „A[a [i trebuie…, luând \n
considerare…“ Repet` \ntrebarea cu voce tare.
– Dar bunicul se simte bine? De unde [tii, domnule… hm…
– Magool, spuse el uitându-se la ea [i zâmbindu-i. Jim, pe scurt.
Am mai men]ionat asta, nu-i a[a? Nu exista nici un „domn“ la Finch's
Creek, \]i aminte[ti?
Doamna Watson se uita când la unul, când la altul, speriat` [i
suspicioas`.
70 LUCY WALKER
– De unde [tii c` se simte bine? repet` Lisa, ne[tiind cum altfel s`-i
r`spund`. Ochii ei erau \ntuneca]i, iar fa]a avea aerul acela de neatins,
care-i ascundea vulnerabilitatea.
– Sta]ia de emisie-recep]ie, copil`. Credeam c` am men]ionat mai
devreme ultimele descoperiri ale [tiin]ei. Nu?
– Vrei s` spui c` ai putut contacta pe cineva de sus, de pe deal, de
aici, din vale?
Ne\nduplecat`, Doamna Watson asculta; \n adâncul sufletului, \[i
dorea s` afle ve[tile. |ns` nu putea trece peste faptul c` cei doi se
cuno[teau dinainte, de altundeva.
Magool st`tea pe acela[i scaun ca mai devreme. Scoase din
buzunarul de la [old o cutiu]` dreptunghiular` pe care o a[ez` pe
mas`.
– Aici este, spuse el. |ncearc`-l [i tu, Lisa… O privi [i, de data asta,
ea v`zu \n ochii lui adev`rata oboseal`, ca un nor greoi. Mi-ar face
pl`cere cana aceea de ceai, adùg` el. Am visat, sau chiar ai pomenit
de a[a ceva?
Lisa avu remu[c`ri, \ns` \ndr`zni s` nu le arate. De-abia se st`pânea
s` nu ia sta]ia de emisie-recep]ie [i s` \ncerce s` afle de una singur`
ceva. |n schimb, se duse lâng` foc [i lu` ceainicul.
Doamna Watson se mut` \n cap`tul mesei [i r`mase s`-l priveasc`
pe oaspetele nepoftit care st`tea jos. Magool vru s` se ridice, dar ea \l
opri.
– Po]i s` stai \n continuare. Eu prefer s` stau \n picioare. Vreau s`
[tiu ce nout`]i ai adus.
– V-am spus, doamn` Watson, \ncepu Magool cu blânde]e. Totul e
la fel ca \nainte. Old-fella se odihne[te la cheile de lâng` tab`ra a patra.
Jabberdee [i tovar`[ii lui sunt acolo [i au grij` de el. Nu putea fi pe
mâini mai bune. Nu au raportat nimic serios, \n afara \nc`p`]ân`rii lui
Old-fella. Sau poate fi…? Se opri, l`sând \ntrebarea \n aer.
|n \nc`pere se f`cu brusc lini[te.
Se putea oare ca el s`-l cunoasc` pe Old-fella chiar mai bine decât
Jabberdee? Lisa turn` ceai \n c`ni [i le aduse pe mas`. Doamna Watson
se mi[c` \n sfâr[it [i aduse o tav` cu biscui]i fierbin]i.
– Sau poate fi ce? \ntreb` ea plictisit`. Ce vroiai s` spui? Nu mai era

furioas`, nici neprimitoare.
Lisa ghici cuvintele nespuse dintre cei doi. Un cal b`trân de curse
r`mâne \n joc, st`pân [i legiuitor al ]arcului sù; apoi, \ntr-o zi, sose[te
un fermier [i anun]`: „Arm`sarul cel b`trân s-a pr`bu[it la p`mânt!“.
|n astfel de cazuri, proprietarul fermei \[i scoate \ncet arma [i se
\ndreapt` cu trist` deliberare spre ]arc.
Singurul zgomot din buc`t`rie era mocnitul c`rbunilor din sob`.
Câteva minute, nici unul dintre ei nu se uit` la ceilal]i. Doamna
Watson st`tea pe scaunul ei, \n capul mesei.
– Beau [i eu o can` de ceai, mul]umesc, Lisa, spuse ea. Toat`
vr`jm`[ia, furia [i antipatia din vocea ei disp`ruser`. Avea un ton sec`tuit.
Magool \[i lu` cana de ceai.
– A[a c`, vede]i? spuse el cu gravitate. Pân` când nu-l consult` un
doctor, nu putem [ti sigur. |ntre timp, cel mai bine e s` fim preg`ti]i.
S` nu uit`m, \ns`, c` e foarte posibil ca Old-fella s` nu fie decât
extenuat. Se odihne[te \n felul lui. {i, ca de obicei, respinge orice
interven]ie. Magool \[i schimb` privirea de la chipul t`cut al Lisei la
doamna Watson. Pur [i simplu nu putem risca, nu-i a[a? Pân` când ne
dovede[te c` nu e a[a, trebuie s`-l trat`m ca pe o persoan`
accidentat`. Dac` totul e \n regul`, Old-fella nu va pierde timpul.
Biscui]ii ace[tia sunt cei mai delicio[i pe care i-am gustat vreodat`,
doamn` Watson. Va trebui s` recomand re]eta lor la Nangardee.
Bine\n]eles, dac` sunte]i amabil` s` mi-o da]i.
Menajera nu r`spunse. Era posibil s` nu fi auzit ultimele lui
cuvinte. Ochii ei erau pironi]i asupra cutiei de pe mas`. Mu[când
dintr-un biscuit, Lisa ar`ta de asemenea ca [i cum aceasta ar fi fost
sâmburele anxiet`]ii lor. Obiectul acela [tia toate secretele \n leg`tur`
cu se petrecea pe deal. Putea auzi totul, indiferent de distan]`. Magool
lu` cutia \n mân` [i-i d`du drumul.
– Vre]i s` auzi]i cum fac leg`tura, doamn` Watson? \ntreb` el.
Ea aproape c`-i r`spunse: „Nu. Ultimele descoperiri ale [tiin]ei nu
sunt pentru oamenii din Pardalote. Old-fella nici n-ar vrea s` aud` de
a[a ceva.“
Magool v`zu dilema ei [i \n]elese. A[tept` \n t`cere. Lisa vorbi \n
numele ei:
72 LUCY WALKER
– Te rog, Magool. Da, am vrea s` faci asta. Am putea afla ceva nou.
Poate chiar ve[ti bune…
– Aici NS215. PS219?
– Da, sunt eu, Nellie, rosti Magool \n cutiu]`. Ferma s-a \nchis pe
timpul nop]ii?
– Da. Am r`mas doar eu. Sunt pe recep]ie pân` la ora 1. Am f`cut
un tablou de sarcini, astfel ca cineva s` fie \n permanen]` la sta]ia radio.
– Bravo. Ai mai auzit ceva de la tab`ra de pe deal, de când am
telefonat ultima oar`?
– Nu. N-a sunat decât Imelda s` se asigure c` liniile telefonice sunt
deschise.
Concentrat` asupra cutiu]ei metalice, Lisa se sperie la auzul
numelui Imeldei. |n realitate, sim]i un junghi. Mai v`zuse \nainte cum
se utilizau sta]iile de emisie-recep]ie. Le foloseau [oferii de taxi ca s`
contacteze baza, sau la inginerii constructori care d`deau instruc]iuni
oamenilor afla]i pe schele. Dar nu visase vreodat` la un obiect atât de
mic, ca sta]ia de emisie-recep]ie de m`rimea unui buzunar din mâna
lui Magool. De fapt, cel mai ciudat era c` acea cutie minuscul` putea
avea un efect atât de bine conturat asupra ei, din simplul motiv c` din
el r`sunase numele „Imelda“.
– Da! spunea Magool. A[ fi sunat-o eu \nsumi pe Imelda, dar de
aici nu pot stabili o leg`tur` clar` dincolo de deal. Sper s` nu se
supere prea rù dac` a[teapt` câteva ore. Dac` te sun` din nou,
mul]ume[te-i c`-mi ]ine locul. {i Nellie? Nu uita s`-i transmi]i toat`
dragostea mea, da? Va [ti ea ce vreau s` spun. E o parol`.
– N-o s` se supere c`-]i ]ine locul, r`spunse vocea din cutiu]`. Ar
face orice pentru tine, [efule, dar`mite s`-[i rateze micul dejun la
ferm`, mâine diminea]`. Imelda este o cerceta[` foarte bun`, dac`
lu`m tot \n considerare. Terminat.
– Venind din partea ta, Nellie, este vorba de un duh a nop]ii. De
acord, este o bun` cerceta[`. Va ]ine totul sub supraveghere. Terminat
pentru acum. Noapte bun`.
– Terminat. Noapte bun`, [efule.
Doamna Watson r`m`sese \ncremenit`; ochii ei nu p`r`siser` nici
o clip` radioul. Se uita ca [i cum v`zuse pentru prima oar` Aurora
Boreal` [i trebuia s` recunoasc` existen]a unui asemenea fenomen.
– Trebuie s` preg`tim un pat…, spuse Lisa.

Doamna Watson scutur` din cap [i reveni \n regatul buc`t`riei de
la Pardalote.
– Da, desigur. Vocea ei era monoton`, ca [i cum ar fi cedat, f`r` ca
totu[i s` \n]eleag` de ce. Canapeaua aceea de acolo. Se poate monta
ca pat. Acum, n-o s` avem nevoie de altele…
Lisa vru s` sugereze camera lui Tom. O canapea \n buc`t`ria-
sufragerie i se p`rea prea pu]in ospitalier pentru un vecin care le
f`cuse un bine. Dar nu avea curajul s` ia o astfel de decizie.
|ntr-un mod misterios, Magool sim]i problema. Strânse sta]ia de
emisie-recep]ie [i se uit` la Lisa. Avea caracteristicul sù zâmbet
ironic.
– Mi-ar pl`cea s` dorm pe canapea, spuse el. Mai ales pe una dintr-o
camer` luminat` de foc. Mi s-a spus c` valoreaz` foarte mult \n
magazinele coloniale de antichit`]i. Voi avea pl`cuta senza]ie de a
dormi pe o comoar`.
Doamna Watson nu [tiu cum s` ia vorbele lui. Dintr-o dat`, Lisei \i
p`ru rù pentru ea. Prezen]a lui Magool Ransome la Pardalote o sfâ[ia
ne\ndur`tor pe doamna Watson \n dou` persoane. Una care era \n
secret u[urat` c` vecinul cu mintea \ntreag` [i cu ultima descoprire a
[tiin]ei avea grij` de Old-fella. Cealalt` \l respingea pe intrus pentru c`
era cine era: du[manul de dincolo de deal.
Dup` o jum`tate de or`, Lisa preg`ti canapeaua, \i ar`t` lui Magool
unde era du[ul, \i d`du o pijama de-a lui Tom [i-i oferi \nc` o can` de
ceai. F`cu toate astea cu delicate]e, \ncercând s` nu aduc` un afront
preten]iilor doamnei Watson la suzeranitatea asupra fermei
b`trânului.
|[i spuser` rapid [i formal „noapte bun`“. Doamna Watson se
\nchisese deja \n cochilia ei. Magool ar`ta de parc` abia putea ascunde
iritantul fapt c` \i f`cea pl`cere s` se amuze pe seama Lisei.
Exista, totu[i, o compensare. Lisa decise c` Magool nu putea s`
arate a[a – s` etaleze o \ntreag` serie de bune maniere [i \n acela[i
timp s` fie atât de aproape de a o tachina – dac` n-ar fi fost sigur c`
b`trânul se sim]ea bine. Nu putea fi atât de lipsit de suflet.
74 LUCY WALKER
***
Diminea]a, toat` lumea din vale ar`ta schimbat`.

Magool se trezise primul, f`cuse du[ [i preg`tise ceai pentru to]i,
inclusiv pentru doamna Watson. Aflase deja prin sta]ia radio c` \l
aduceau pe Old-fella. Aveau s` soseasc` \n aproximativ 2 ore. Nu
intrevenise nici o schimbare.
– Doamn` Watson, ajutorul meu de la tab`r` a preluat ini]iativa [i
a chemat Ambulan]a Aerian`, anun]` Magool \n timp ce serveau ceaiul.
V` pute]i preg`ti pentru o invazie \n mijlocul dimine]ii?
Doamna Watson se ridic` de la mas` [i cercet` stadiul \n care se
g`sea flac`ra din sob`.
– Da, atât timp cât nu vor demola casa, spuse ea aproape f`r`
bun`voin]`, apoi se \ntoarse cu spatele. Pentru ea, absen]a unor ve[ti
proaste despre Old-fella \nsemna ve[ti bune. Din comportamentul ei
reie[ea credin]a c` cei de la Nangardee aveau s` soseasc` [i s` plece
cât de repede cu putin]`. Avea s` se \ngrijeasc` personal s` fie a[a.
Lisa \ncerca s` fie vesel`.
– Ce bine c` a]i g`tit asear`, doamn` Watson. Vreau s` spun…
pr`jiturile [i biscui]ii. {i supa. Or s` le plac` la nebunie. Mai ales lui
Tom. Sunt convins` c` Tom trebuie s` fi auzit ceva [i c` va veni acas`.
Am un presentiment…
– Cum s` fi auzit ve[tile? \ntreb` doamna Watson. Nu are o sta]ie
de emisie-recep]ie ca aceea pe care domnul Ransome a fost atât de
ner`bd`tor s` ne-o arate asear`. Old-fella n-ar permite…
– Sesizez o not` de triumf? \ntreb` Magool, tachinând-o cu
blânde]e pe menajer`. F`r` \ndoial`, ca to]ii supraveghetorii de seam`,
Tom \[i vede de treaba lui, la \nsemnat. Nu cred s`-l preocupe
\ntoarcerile acas` \n importanta perioad` a \nsemnatului. Mai \ntâi
priorit`]ile, nu?
– |n majoritatea timpului, ai dreptate, domnule Ransome, spuse
tìos doamna Watson. Pe Tom \l preocup` orice accident care-l
implic` pe Old-fella. Este treaba lui. |n afar` de asta…, repet` ea
inten]ionat, \n momentul acesta mai avem un musafir. Lisa. Asta

schimb` lucrurile, nu? Tom este de acord cu Lisa. A dus-o la o
plimbare c`lare. Po]i vedea [i tu c` ea sper` s` fi auzit ve[tile [i s` se
\ntoarc` acas`. Tom nu se ocup` numai de vite, \nsemn`ri [i vânz`ri.
Te asigur, domnule Ransome.
Ochii Lisei se m`riser`, apoi deveniser` din nou reci [i de neatins.
Era aceea[i expresie de a[teptare care \ngrijorase [i \n acela[i timp
vr`jise pe toat` lumea la Finch's Creek. Lisa st`tea ca \mpietrit`;
\ntr-un fel foarte delicat, [i fa]a ei era la fel de \mpietrit`. Magool o
privi gânditor.
– Deci Tom, supraveghetorul, \ncepu el \n [opat`, are pe cineva la
inim`? asta vre]i s`-mi spune]i, doamn` Watson?
Lisa nu vorbi. Se gândi c` [i Magool Ransome avea pe cineva la
inim`. Erau chit, dac` ajutorul lui de tab`r`, c`ruia i se adresase la
feminin, fusese gata s` r`mân` pe deal jum`tate din ziua care trecuse
[i majoritatea nop]ii ca s`-l ajute. Acea „ea“ trebuia s` fie Imelda. Nu
f`cea decât s`-[i continue rolul pe care-l \ncepuse când \l luase pe
Magool de la Finch's Creek. Din cauza Imeldei, Magool \ncetase s` mai
fie un pacient [i plecase. Nici m`car nu-[i luase r`mas-bun…
Magool puse cana pe mas` [i \ncepu s` caute \n buzunar tutunul
[i foi]a pentru ]ig`ri.
– De ce e[ti atât de t`cut`, Lisa? \ntreb` el [optit.
– Am fost t`cut`? |[i ridic` perplex` privirea.
– Cam a[a ceva. Nu erai cu noi. Visai la tropote de copite venind
din vale… la Tom \ntorcându-se de la \nsemnat?
– Ah, da, se poate. Lisa nu gândea foarte limpede. Se \ntreb` la ce
se gândise \n realitate. Ceva \n leg`tur` cu Tom care auzise ve[tile.
Imelda. Oamenii din Finch's Creek care se ajutau unii pe ceilal]i.
Cineva care plecase pur [i simplu. Cineva pe nume Imelda. Ochii Lisei
fur` \nce]o[a]i de viziuni imaginare ale reputatei frumuse]i a Imeldei.
Cineva spusese c` era r`pitoare.
Dar, desigur, nu-i putea spune asta lui Magool. Gândurile erau
lucruri foarte intime, chiar [i atunci când erau \ncurcate. A[a c` Lisa
clipi [i-l privi \n ochii cenu[ii.
76 LUCY WALKER
Doamna Watson veni la mas` [i lu` ceainicul. Se uit` cu aten]ie la

cei doi. {i ea se gândea la ceva.
„Asta ca s`-i \n[tiin]ez c` Tom se gânde[te foarte mult la Lisa. Cu
cât vine mai repede, cu atât mai bine. Dac` a[ avea o cutie din aceea,
a[ lua leg`tura cu McPhee. L-ar anun]a pe Tom ce se \ntâmpl` aici.
B`rbatul acela de la Nangardee st` chiar pe scaunul lui Tom! Lisa \l
face s` se simt` binevenit! Ar fi trebuit s`-i spun` s` se a[eze pe alt
scaun. Porc`rii sau nu, am s`-i spun lui Old-fella s` cumpere un
radio…“ Gândurile ei se \ntrerupser`. „Ah! Dar dac` este cu adev`rat
bolnav?! Ce s-ar \ntâmpla atunci?“
Fa]a ei ar`ta obosit`, ca [i cum n-ar fi dormit bine. Nu era nimeni
s`-i vad` expresia, doar fl`c`rile din sob`. St`tea cu spatele la cei
doi.
– Ei bine, m` scuza]i. Doamn` Watson? Lisa? Hot`rându-se rapid,
Magool se ridic` [i-[i recuper` p`l`ria. Sunt multe de f`cut \n vale. Pot
s` le spun s` sting` semnalele luminoase. F`cu o pauz` de o frac]iune
de secund`. V` mul]umesc pentru g`zduire.Se \ndrept` spre u[` f`r`
s` se uite \napoi, o deschise, \[i aranj` p`l`ria pe cap [i ie[i.
„Pleac` din nou!“, se gândi Lisa. Oare de ce o interesa?
Ascult` cum cizmele lovir` veranda, apoi urm` o bufnitur`, când
s`ri pe c`rarea pietruit`. Pleca din nou!
Lisa se ridic` de la mas`. Erau multe de f`cut. Nu trebuia s`
leneveasc`, s` viseze cu ochii deschi[i! A[ternuturile trebuia strânse de
pe canapea, iar camera cur`]it`. Totul trebuia s` fie pus la punct
pentru sosirea lui Old-fella. Se \ndoia c` el avea s` observe.
{i pentru Tom, dac` primise ve[tile. |ntr-un cuvânt, un c`min curat
[i primitor era un lucru bun. I se spusese c` to]i b`rba]ii erau
recunosc`tori pentru o primire cum se cuvenea, vesel`, dac` toate
lucrurile care trebuiau f`cute erau f`cute.
Apoi, era Imelda, desigur, dac` venea [i ea. Presupunând asta…
Nici o Imelda n-avea s` g`seasc` la ferma Pardalote vreun fir de praf,
sau vreun lucru nelalocul lui!
De ce-[i f`cea griji pentru Imelda?! Era probabil la mile dep`rtare!
El plecase din nou! Pur [i simplu.
***
La 11:30, lini[tea vìi fu tulburat` din nou. Un fermier strìn se

apropie – un om de la Nangardee.
– Ceilal]i oameni \l aduc imediat pe Old-fella. Unde este [eful?
– Te referi la b`rbatul acela de la Nangardee? \ntreb` cu r`ceal`
doamna Watson. Este…
– Cum se simte bunicul? \ntreb` \n grab` Lisa. V` rog, domnule…
hm…
– Bob, domni[oar`. Oarecum, b`trânul e destul de bine. Are
acela[i temperament autoritar. Nu merge. Nici m`car un pas. S-ar
putea s` nu fie decât pur` \nc`p`]ânare. De ce? Ei bine, nu vrea s` ne
spun`. Pur [i simplu nu se ridic` \n picioare s` mearg`.
– Foarte frumos din partea dumneavoastr` c` a]i venit s` ne
anun]a]i, spuse Lisa. Nu poate fi prea grav, nu? Prea bolnav, vreau s`
spun.
– Ei bine, a[a se comport`, \n]elege]i ce vreau s` spun. E un semn
bun c` protesteaz` vehement [i \njur` de mama focului când \l punem
s` se a[eze \n pozi]iile cele mai bune ca s` poat` fi transportat prin
chei. Demonstreaz` c`, oricum, nu e pe moarte. Cu siguran]`.
– |mi iau p`l`ria [i vin [i eu, spuse doamna Watson.
– Exact asta nu pute]i face, cucoan`, spuse fermierul. |mi cer scuze
c` dau ordine la dumneavoastr` acas`. Dar trebuie s`-l aducem singuri
aici, altfel ceilal]i or s` ajung` \naintea noastr` la Nangardee. Având \n
vedere c` presupun c` vom trece mai \ntâi pe aici. S-ar isca dispute, ar
interveni oarecare pumni. Dac` m` \ntreba]i pe mine, prea mul]i se
cred [efi. Am venit doar ca s` v` spun c` Old-fella Lindsay e pe drum.
Dac` vine [eful Ransome, sunte]i bune s`-i spune]i c` totul e \n regul`?
Se uit` la Lisa. Pielea lui bronzat` p`rea aspr`, \ns` \n ochii lui
lic`rea un zâmbet mali]ios.
– Fiind nepoata lui Old-fella, \i vei spune tu lui Magool, da? Sigur?
Nu vreau s` m` fac` buc`]i, cum poate, dac` vrea. Magool este foarte
deosebit. {i \n multe alte feluri, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.
78 LUCY WALKER
– Da, sigur c` am s`-l anun], spuse Lisa, zâmbind pentru prima

oar` \n diminea]a aceea. Aici, totul este preg`tit. Magool are o sta]ie de
emisie-recep]ie; poate reu[i]i s`-l contacta]i a[a…
– {i s` recepteze mesajul Domni[oara-{ef`, de la Nanagardee?! S`
\mpr`[tie praful cu limuzina aceea a ei? Ar \nsemna s` fie [i mai mul]i [efi.
Nu c` n-ar veni oricum aici, suficient de repede. A[a e ea. Trebuie s` fie
prima la locul faptei. Ei bine, de data asta am \nvins-o. Pe deplin [i cinstit.
Lisa nu prea \n]elese ce vrusese s` spun` cu ultimele cuvinte –
aproape c` asista la o \ntrecere. |ntr-o clipit`, fermierul \nc`lec` [i disp`ru.
– Cum s`-i d`m mesajul lui Magool? se \ntreb` neajutorat` Lisa.
– Foarte bine dac` nu putem, spuse scurt doamna Watson. Eu am
s`-l \ngrijesc pe Old-fella pân` când vine doctorul. Nu e prima dat`
când ]in locul unei asistente medicale la ferm`. Nu mai avem nevoie
de oamenii aceia de la Nangardee.
– Oh… dar… protest` Lisa. Au fost foarte amabili. Mai ales
b`rbatul acesta [i cei care-l aduc pe bunicul. Ce ne-am fi f`cut f`r` ei?
Oh… Se \ntrerupse pentru c` menajera intrase \nùntru \n timp ce ea
continua s` vorbeasc`. „Dac` a[ putea s` m` \ntâlnesc cu bunicul!“ \[i
spuse ea. „De ce nu? Chiar [i pe jos… doar c` a[ sup`ra pe toat`
lumea. Mai ales pe doamna Watson.“
Ce situa]ie ridicol`!
Se uit` \n josul vìi [i-[i uit` imediat iritarea. |ntre capetele celor
doi pere]i din fundul vìi, o pat` m`runt` devenea mai mare cu fiecare
secund`. Lumina prinse aripile sale, acolo sus, [i ceva str`luci
asemenea unei oglinzi. |n lumina soarelui se sc`lda un avion.
Dedesubt, \n largul vìi, se apropia un nor de praf. Venea un alt
c`l`re], de data aceasta dinspre nord. Trebuia s` fie Magool. Cu acea
sta]ie de emisie-recep]ie, aflase probabil c` doctorul trebuia s` soseasc`.
Dintr-o dat`, totul era \n ordine. Old-fella era \n drum spre cas`,
unde-l a[tepta, dup` cum spusese Magool, bun`tatea lor iubitoare;
Ambulan]a Aerian` sosea [i ea. La fel [i Magool. Pân` la urm`, totul
mergea bine \n lumea aceea stranie.
Lisa vru s` fug` s`-i dea de [tire doamnei Watson. Apoi se opri [i
se uit`, c`ci \i atrase aten]ia o mi[care \n col]ul opus al vìi. Din
direc]ia aceea venise cu bunicul ei de la Finch's Creek. Se apropia \nc`

un nor de praf. Fiind un nor mare [i deplasându-se repede, nu putea
fi un alt c`l`re]. Era o ma[in`!
Ajutorul-rival al fermierului de la Nangardee? |nc` unul din cei
„prea mul]i [efi“? Sau poate buna-cerceta[` ridicând praful cu limuzina
ei de vedet`?
Din clip` \n clip`, cl`re]ul din nord [i ma[ina din sud aveau s` se
\ntâlneasc` pe c`rarea pietruit` din curtea fermei.
Lisa nu putu suporta s` vad`. Intr`. Mai degrab` ar fi trecut printr-un
cutremur, decât s` vad` cum Magool Ransome o s`rut` pe Imelda.
|n scurt timp, Ambulan]a Aerian` ateriz`.
Lisa se duse la toalet` [i \ncepu s`-[i aranjeze p`rul [i fa]a, f`r`
s`-[i dea prea bine seama ce f`cea, sau de ce. |[i l`s` mânile pe mas`
[i se privi \n oglind`.
„Nu fac asta pentru mine. Nici pentru doctorul Anderson. Nu-[i va
aminti c` m-a v`zut la Finch's Creek. Nu e nici pentru bunicul meu. El
n-o s` observe inten]ionat. Cu siguran]`, nu pentru Magool Ransome,
e de la sine \n]eles. Dar Imelda… dac` este ea?“ Ei bine, Marjory Dean
spusese c` era frumoas`. Confruntarea a dou` fete era \ntotdeuna
dur`, chiar dac` ambele \ncercau s` mascheze asta. Desigur, ea nu
putea câ[tiga un duel al \nf`]i[`rii. Nu-[i dorea decât s` treac` de
scrutin f`r` s` se simt` stânjenit`. S` fie m`car considerat` concurent`!
Nu s` se simt` m`runt`! La naiba! Ce importan]` avea, oricum?!
Lisa \[i piept`n` p`rul [i-[i examin` machiajul natural. Nu era
nimic evident. Ar fi fost o gre[eal` fatal`. Toat` lumea s-ar fi \ntrebat
de ce. |[i schimb` tricoul, dar nu [i pantalonii scur]i [i \n locul
papucilor, \nc`l]` sandalele.
Se sim]ea mai bine. Era preg`tit` pentru \nfruntarea cu Imelda.
Se \ntoarse \n buc`t`rie. Doamna Watson agita deja focul [i
reumplea ceainicul.
– Afar` sunt atât de mul]i oameni! spuse Lisa. A sosit o ma[in`. {i
cred c` [i Magool Ransome, pe calul sù. A]i auzit când a aterizat
avionul? S` m` duc s` v`d?
T`cere. Lisei \i pieri pu]in din elan.
80 LUCY WALKER
– Atunci, s` scot c`ni [i farfurii? {i câteva din pr`jiturile [i biscui]ii

pe care i-a]i f`cut ieri? \ncerc` ea din nou.
– Da, f` asta. Nu atinge pr`jiturile pe care le-am pus pe farfuria
albastr` special pentru Old-fella.
– A]i f`cut unele speciale? Oh, m` bucur atât de mult. Va avea
nevoie s` se simt` ca acas`.
– |l aduc acum din vest. Jum`tate din tribul zonei e cu el. E ciudat c`
to]i ace[ti oameni au reu[it s` ajung` \n acela[i timp. E ceva straniu \n asta.
– Nu e straniu. Poate c`… e sta]ia aceea radio. Magool Ransome
este un bun organizator, nu-i a[a?
Doamna Watson se \ntoarse [i o privi cu r`ceal`.
– Nu men]iona numele `sta \n prezen]a bunicului tù, o sf`tui ea.
O s`-l \nfurii.
– Dar… \ncepu ea nedumerit`. V` trebui s` afle, nu? Bunicul va
trebui s` afle cum a fost salvat. Magool a fost cu adev`rat minunat. A
f`cut atât de multe…
– Nu [tii ce vorbe[ti, Lisa! Nimeni de la Nangardee n-a f`cut
vreodat` ceva, dac` n-a avut un motiv. Ceva de câ[tigat din asta.
Ransome \ncearc` de mult s` se amestece \n afacerile Pardalote. Pune
ceva la cale, \n folosul sù propriu. Sunt sigur` de asta. Desigur, Old-
fella nu spune nimic. Dar a[a procedeaz` el \n orice privin]`.
– Dar…
– Nu m` contrazice, Lisa. {i nu-mi pune \ntreb`ri. F` doar ce-]i
spun. Dac` vrei s` vorbe[ti cu cineva, ar fi bine s` fie Tom. Tom este
supraveghetorul [i [tie cum e cel mai bine pentru Pardalote. Zilele
astea, Old-fella nu mai e atât de sigur pe el. Tom e demn de \ncredere.
Trebuie s` te bazezi pe el, Lisa.
Lisa fu atât de surprins`, \ncât nu [tiu ce s` r`spund`. Se f`cu
lini[te, nu se auzi decât zgomotul pe care-l f`cu \n clipa când a[ez` o
can` pe farfuria ei.
Ridic` brusc capul. De afar` se auzir` mai multe voci. Trebuia s` fie
o adev`rat` delega]ie de oameni ai stepei!
– Au sosit, spuse Lisa, uitându-se plin` de speran]` la doamna
Watson. Ar fi dat orice s` fug` afar` [i s`-[i \ntâmpine bunicul. Cumva,
[tia c` un asemenea gest i-ar fi displ`cut menajerei.
– V` rog, doamn` Watson, putem ie[i pe verand`? El o s` ne

a[tepte… cel pu]in pe dumneavoastr`, sunt sigur`. A[teapt` cu
ner`bdare s` bea ceaiul special preg`tit de dumneavoastr`. {i acele
pr`jituri.
Doamna Watson \[i scoase [or]ul. Lisa observ` cât de frumos era
piept`nat` menajera \n diminea]a aceea. Nici m`car o [uvi]` nelalocul
ei. Nu se rujase, dar \[i d`duse cu pu]in` pudr`.
„|ntr-adev`r, vrea s`-i fac` bunicului o primire c`lduroas`. Nu mai
pare atât de dur`. |n ciuda aparen]elor, are totu[i inim`.“
– Ai grij` ca ceaiul s` fiarb` \n continuare, spuse doamna Watson.
{i uit`-te la biscui]ii din cuptor. Am f`cut o serie nou`… Se \ndrept`
spre u[` \n timp ce vorbea, a[a c` nici ea, nici Lisa nu auzir` pa[ii. |n
dreptul u[ii se z`rir` umbrele a dou` siluete.
Mai politicos decât ziua trecut`, Magool b`tu la u[`. Apoi, o
deschise neinvitat. Se d`du la o parte, l`sând s` intre persoana care-l
\nso]ea.
– Putem intra? \ntreb` el. Nici Lisa, nici menajera nu-i r`spunser`,
fiind absorbite pe de-a-ntregul de femeia care-l \nso]ea.
Lisa se str`duia din greu s` nu fac` ochii mari. Maniera ei de a-[i
ascunde surprinderea era ca fa]a ei s` devin` ca de piatr`, asemenea
unui tablou. Era pierdut`… se gândea. Ochii ei alba[tri ca marea
erau lumino[i [i \ntreb`tori [i totu[i nu spuneau nimic… \ntrebau
doar.
– Domni[oara Imelda Bannister, spuse Magool. Doamna Watson,
menajera de la Pardalote, Imelda. Iar aceast` fat` t`cut` de la mas`
este domni[oara Lisa…
– Nu-mi spune, \l \ntrerupse Imelda. Las`-m` s` m` gândesc…!
A[a cum spusese Marjory Dean, era r`pitor de frumoas`, \ntr-un
stil potrivit stepei. Purta o c`ma[` superb` simpl`, dar croit` perfect,
de culoarea nisipului [i pantaloni kaki. Pe p`rul castaniu [i str`lucitor
st`tea o p`l`rie de cowboy \ntr-o versiune modern`. Avea fa]a oval`,
de un bronz sidefat, [i luminat` datorit` zâmbetului profesional. Ochii
ei erau ame]itori, de culoarea alunei.
Inima Lisei se opri. De ce se deranjase s`-[i fac` piept`n`tura aceea
[i s`-[i aplice modestul machiaj?
82 LUCY WALKER
– Nu-mi spune, Jim…, \l implor` din nou Imelda, f`când un gest

din mân`. Este…? Las`-m` s` v`d. Ce-au spus despre ea? O s`-mi
amintesc \ndat`.
Lisa st`tea pur [i simplu [i se uita.
– Draga mea fat`, spuse Imelda, ca [i cum ar fi consolat un copil.
La ce Dumnezeu te ui]i? Nu sunt o fantasm`, s` [tii. E[ti destul de
interesat` de mine, nu-i a[a?
Doamna Watson ie[i dispre]uitoare pe verand`. Era evident c` nu
aproba compania. Se dusese s`-l \ntâmpine de una singur` pe b`trân.
Nepoata lui nu era dorit` \n momentul acela.
– |mi pare rù, spuse Lisa. O frac]iune de secund`, ochii ei p`rur`
pierdu]i. |n afara lui Magool, care deschisese u[a pentru doamna
Watson, nu p`rea s` deranjeze pe nimeni faptul c` menajera plecase
f`r` s` le spun` ceva musafirilor.
Imelda se a[ez` la mas` cu familiaritate, dar totu[i gra]ios. Se
sim]ea ca acas`. Lisa a[tepta ca Magool s` spun` sau s` fac` ceva.
– Ei bine, iat`-ne, Lisa, spuse el, aproape prea familiar ca s` fie
adev`rat. Ai cunoscut-o pe Imelda, nu? Imelda Bannister? A venit la
spital la Finch's Creek [i le-a cunoscut pe toate asistentele…
– Nu, spuse \ncet Lisa. Trebuie s` fi fost plecat`.
Frumoasele sprâncene ale Imeldei se ridicar`.
Plecat`? \ntreb` ea ne\ncrez`toare. Unde te-ai fi putut duce, la
Finch's Creek?
La plimbare, a[ \ndr`zni s` spun, suger` Magool, privind-o pe Lisa
cu acel zâmbet amuzat. Ea este Lisa de la Pardalote, Imelda – dac` asta
\ncercai s`-]i aduci aminte. Este foarte pasionat` de plimb`ri. Nu se
afl` la ferm` decât de foarte pu]in timp, dar sunt convins c` deja s-a
plimbat \n estul, sudul, nordul vìi, ca [i \n vest…
Subliniase cuvântul „vest“, iar Lisa sesizase. Dar nu avea de unde
s` [tie… sau era posibil?
Ochii ei lansar` \ntrebarea, \ns` el era ocupat s` caute tutunul [i
foi]a pentru ]ig`ri. Nu se mai uita nici la subiectul remarcelor sale
batjocoritoare, nici la Imelda.
Privirea Lisei reveni asupra Imeldei. Musafira luase lene[` un
biscuit de pe farfurie [i-l ron]ìa.
„Aceasta este buc`t`ria doamnei Watson“, ar fi vrut Lisa s`-i spun`.

„Ai grij` cum te por]i!“
– Cerule! exclam` Imelda \ntre dou` \nghi]ituri. De ce trebuie s`
te ui]i \n felul `sta?! Sunt doar un musafir obi[nuit, [tii? |ntotdeauna e
pl`cut s` vizitezi [i alte ferme izolate. Nu-i a[a, Jim, dragule? Se uit` \n
sus, la Jim, \ntr-un fel foarte prietenos. Are un mulaj pe fa]`, sau ceva
\n genul `sta, Jim? |i e greu s` vorbeasc`? E destul de dr`gu]`, [tii?
Lisa avea \nf`]i[area aceea a unui tablou, dar nu-[i d`dea seama.
Ridicându-[i capul de la ritualul de r`sucire a ]ig`rii, Magool o observ`
cu interes.
– Nu este un mulaj, r`spunse Lisa \n locul lui, cu destul` blânde]e.
Câteodat`, râd. {i am [i plâns uneori… destul de mult. Presupun c`
atunci mu[chii mei trebuie s` fi lucrat.
– Bravo ]ie, râse Imelda. Se \ntoarse spre Magool. Mi-am amintit!
spuse ea \ncântat`. Acum [tiu. Aceasta e fata pe care n-a venit nimeni
s-o ia de la Finch's Creek. Cerule!
Magool umezi foi]a de ]igar`, trecând-o \ncet prin dreptul buzelor.
Se uit` la Lisa [i zâmbi cu adev`rat, aproape ca un conspirator. Doar
c` nu putea fi.
Un zâmbet glacial, abia z`rit, ap`ru drept r`spuns.
Evident, pân` la urm`, cineva a venit dup` ea, spuse el. Lisa, doar
n-ai f`cut din \ntâmplare o plimbare pân` aici, nu? {tiu c` te pricepi la
escalad`ri…
B`rbia Lisei se ridic` scurt. Mândria ei, deja r`nit` de cuvintele
Imeldei, \i veni cu promptitudine \n ajutor.
N-am f`cut nici o plimbare, domnule Ransome, spuse ea cu
gravitate, cu acee[i expresie ca de piatr`. Bunicul a venit s` m` ia de
la Finch's Creek. |ntotdeauna am fost sigur` c` o s` fac` asta… când
va [ti exact unde m` aflu.
Dumnezeule, Jim! exclam` Imelda. Sun` ca un text dintr-o carte,
sau ceva de genul `sta!
Ochii Lisei se \ntoarser` asupra Imeldei. Cât de perfect era
\mbr`cat`, chiar [i pentru regiunea aceea de step`! Hainele erau mai
mult decât potrivite. Fa]a ei avea un bronz str`lucitor, iar culoarea din
obrajii ei era natural`. P`rul care se z`rea sub p`l`ria modern` era de
84 LUCY WALKER
un castaniu-ro[cat str`lucitor. Nu tocmai natural. Dar toat` lumea

f`cea câte ceva ca s` aib` p`rul str`lucitor. Lisa \i iert` Imeldei acel
artificiu, dar nu [i vorbele „fata pe care n-a venit nimeni s-o ia“. O
r`niser` profund.
Imelda se uit` din nou la Lisa cu un soi de curiozitate amuzat`.
Râse.
– Chiar pare de pe alt` lume, Jim. Destul de naiv`, dar dulce. Nu
cumva a venit de la vreun orfelinat?
– A[a e, Lisa? \ntreb` el, cu acela[i zâmbet. Lisa crezu, sau vis`, c`
\n el era promisiunea unui ajutor. Totu[i…?
Ei bine! Oricum, era un vis frumos.
Cl`tin` din cap atât de u[or, \ncât numai Magool Ransome observ`
c` alunga o fantezie sâcâitoare.
– Nu, spuse ea cu voce tare. }i-am spus exact cine sunt, când erai
pacient la Finch's Creek, domnule Ransome. Atunci, tu erai cel care
punea \ntreb`rile.
– Ai dreptate. |mi aduc aminte clar! Ai fost profesoar` la o
gr`dini]`! Asta e! Am dreptate, nu-i a[a?
– Nu, spuse \ncet Lisa. Puteau juca jocul acela \n doi, se gândi ea.
Era \nc` o dat` pacientul cel \nd`r`tnic. Da data asta, \i erau bandajate
inima [i mintea, nu ochii.
– Am fost ajutor la o gr`dini]`. Decupam ilustra]ii pentru copii. M`
jucam cu ei; \n general, ajutam s` fie amuza]i. A[a cum se face [i
pentru pacien]i, \n unele spitale…
– Bravo, Lisa, râse Magool. Am cerut-o, nu-i a[a?
– Cu siguran]`, Jim drag`. Ai meritat-o! spuse Imelda. Biscui]ii
ace[tia sunt delicio[i. Se sup`r` cineva dac` mai iau unul? Desigur,
sunt \ngrozitori pentru siluet`…
– Te rog, mai ia unul, spuse Lisa. Voi preg`ti [i ceai.
– Po]i g`ti la fel de bine cum ar`]i, nu-i a[a? Imelda se uit` cu
sprâncenele ridicate la cealalt` fat`.
– Da. Dar biscui]ii [i pr`jiturile acelea sunt f`cute de doamna
Watson. Oh! Dumnezeule…! Zbur` lâng` cuptor, lu` o cârp` [i
deschise u[a. Scoase o tav` cu biscui]i ar[i [i se uit` la ei ca [i cum i-ar
fi venit s` plâng`. Doamna Watson n-o s` mi-o ierte niciodat`…
– F` al]ii, o sf`tui Imelda. Draga mea, pocita aceea n-o s` se

\ntoarc` prea curând, dac` s-a dus s` se al`ture alaiului de bun venit.
Apropo, ce se \ntâmpl` cu ea? Nu s-a str`duit deloc s` fie amabil`. Jim!
Stai jos. M` \ngrijoreaz` când faci umbr` peste um`rul meu. {tii c`
sunt supersti]ioas`…
Chiar dac` auzise, Magool nu-i r`spunse. Se duse lâng` Lisa [i-i lu`
tava din mâini.
Arunc eu astea afar`, spuse el. {i la naiba cu f`cutul altora! Doama
Watson va fi atât de agitat` [i de alrmat` când se va \ntoarce cu bunicul
tù, \ncât biscui]ii, proaspe]i sau ar[i, n-au s-o mai intereseze.
Mul]umesc, spuse Lisa recunosc`toare. Cred c` ar fi bine s` umplu
ceainicul mai \ntâi. Bunicul meu ar crede c` ospitalitatea de la
Pardalote ar fi foarte s`r`c`cioas`, dac` nu v-a[ oferi nimic r`coritor.
Imelda se ridic`.
Mul]umesc, dar nu. F`r` ceai. N-am venit decât s`-i dau un mesaj
lui Jim. N-are nici o leg`tur` cu b`trânul, pierdut sau g`sit. Un mesaj
foarte personal! De asta mi-am permis s` intervin. E[ti prea tân`r` s`
\n]elegi c` mesajele personale se \nmâneaz`, \n general, pe loc, Lisa?
Lisa cl`tin` din cap. |[i imagina c` acea c`ma[` pe care pe vremuri
o purtase la [coal` [i pantalonii scur]i o f`ceau s` arate mai tân`r`
decât era. |n felul ei amuzat [i protector, Imelda \i vorbea totu[i de
sus.
|n]eleg, spuse ea.
Atunci, nu-i men]iona b`trânului despre vizita mea. Doar dac` nu
cumva draga de menajer` ajunge \nainte. E ca un animal de cas`. Ei
bine, eu voi pleca. Voi discuta cu Jim afar`, cu sau f`r` tava de biscui]i
ar[i.
Fluturând din mân` [i zâmbind, ie[i pe verand`. {i plecar`.
Nu pentru prima oar` \n diminea]a aceea, Lisa r`mase pe loc [i
inspir` adânc. Apoi expir` u[or.
G`l`gia f`cut` de oamenii stepei se \nte]i brusc.
„Bunicul sose[te acum!“, se gândi Lisa. |[i ap`s` cu mâinile obrajii.
„|ngerule P`zitor, te rog, f` s` fie \ncântat s` m` vad`. {i \]i mul]umesc,
Magool – Jim, pe scurt – pentru c` ai scos biscui]ii ar[i [i i-ai ascuns.“
Capitolul 6
Lisa ie[i pe verand`. La o dep`rtare de 100 de yarzi era un cerc de
oameni care o uimi. Uit` de Imelda. Oare de unde veniser` cu to]ii?!
Pardalote fusese un loc pustiu.
O mul]ime de aborigeni, b`rba]i, femei [i copii, st`teau la umbra
unui copac. Lâng` ei, trei fermieri [i un aborigen coborau o targ`.
Doamna Watson [i Magool Ransome, acum [i Imelda, se oprir`
deasupra siluetei care st`tea proptit` de perna de r`murele [i frunze.
To]i, [i cei de la umbra copacului [i cei din jurul b`trânului, vorbeau
plini de exaltare.
Lisa tânjea s` sar` de pe verand` [i s` alerge la ei. Olds-fella era
bunicul ei. Dac` \i apar]inea cuiva, aceea era ea. Totu[i, se temea s`
n-o supere pe doamna Watson \ncât s` i[te un conflict irevocabil.
Decise f`r` tragere de inim` c` atitudinea posesiv` a menajerei fa]` de
tot ce ]inea de Pardalote era \ndrept`]it`. Era c`minul ei, [i \l
\ntre]inuse pentru b`trân ani \ntregi. Lisa era strìna.
„Deci [i Imelda e acolo! De ce ar fi ea, iar eu nu?!“
Dar degeaba se gândea la asta. Dac` ar fi fost genul Imeldei, n-ar fi
stat pironit` pe verand`, ca o p`pu[` de cear`!
Magool Ransome \ntoarse capul [i se uit` spre cas`. Se desprinse

din grup [i veni spre Lisa. |n afar` de \n`l]imea [i de bronzul sù,
zâmbetul lui abia schi]at era lucrul cel mai vizibil pe m`sur` ce se
apropia.
– Totul e \n regul`, Lisa, spuse el. Old-fella are o min` s`n`toas`,
iar vocabularul lui frizeaz` grotescul. Acum e[ti lini[tit`?
– Da. Mul]umesc pentru c` ai venit s`-mi spui. A[ vrea s` merg [i
eu la el, dar… ei bine, nu sunt sigur`…
– |l d`d`cesc deja prea mul]i oameni? Aerele de proprietar` ale
doamnei Watson? Ai dreptate. |n afar` de asta… Se opri [i se uit` un
minut la ea. Sunt sigur c` cea mai bun` primire pe care i-o po]i face e
s` te vad` a[teptându-l r`bd`toare aici, Lisa, spuse el pe nea[teptate.
Se uit` \n dep`rtare, \ncruntându-se.
– Presupun c` doctorul o s` [tie de ce bunicul s-a a[ezat [i nu se
mai ridic`. Trebuie s` existe un motiv, nu-i a[a?
– Desigur c` o s` [tie, spuse el. E obi[nuit cu ciud`]eniile
oamenilor din step`. Bunicul tù a fost a[a de când l-am cunoscut. Pe
vremea aceea eram un pu[ti care se c`]`ra \n copaci. Este un om
independent, care ac]ioneaz` dup` propiile lui legi… Se \ntrerupse.
|mi pare rù, Lisa, spuse el dup` un moment de ezitare, retrag toate
criticile. Po]i considera c` nu le-am f`cut?
– Sigur c` da.
– Vorbind despre c`]`rat \n pomi [i despre doctorii de la
Ambulan]a Aerian`… Magool privi \n josul vìi, iat` c` vine.
Lisa \[i umbri ochii. Trei indivizi se \ndreptau spre cas`, fiecare
l`sând \n urma sa câte un nor de praf. Magool se uit` din nou la Lisa.
F`cuse o mi[care ca [i cum ar fi vrut s` coboare de pe verand`, dar el
cl`tin` din cap.
– Nu, spuse el. A[teapt` aici, Lisa. E mai bine a[a. Cred c` [tii asta.
– Da, r`spunse ea f`r` tragere de inim`. Cred c` [tiu.
B`rba]ii ridicaser` targa b`trânului. |l aduceau \n cas`. Sem`na cu
un mar[ triumfal. Aborigenii p`r`sir` umbra copacului [i se al`turar`
alaiului. Imelda mergea spre ma[ina ei. Era pr`fuit`, dar \nc`
str`lucitoare. Pe capot` se z`rea o anten`, desigur, radioul ei.
88 LUCY WALKER
Cei care-l purtau pe Old-fella ajunser` la marginea verandei.

Printre cei care ]ineau targa, Lisa z`ri fa]a b`trânului. Avea o min`
palid`, pu]in cenu[ie. |n spatele grupului, obosit [i impun`tor, venea
Sept, câinele lui.
Toat` lumea amu]i. |n felul lor telepatic, caracteristic stepei,
fiecare [tia c` aceasta era o ceremonie special`. Fata de pe verand`, cu
fa]a ei frumoas` [i lini[tit` [i cu ochii aten]i, era nepoata lui Old-fella.
Era sângele lui. Oare avea s` se arate \ncântat s-o vad`? Se stinsese \n
sfâr[it vechea vrajb` dintre el [i fiica lui, mama Lisei?
P`ru c` toat` lumea \[i ]ine respira]ia, \n timp ce bolnavul [i tân`ra
fat` se privir`. Amândoi uitaser` c` nu erau singuri.
Câinele st`tea nemi[cat, cu urechile ciulite. Doamna Watson
urm`rea [i ea scena. Nimeni nu putea citi expresia din ochii ei.
– Bunicule? \ncepu Lisa. Vocea ei, \ntotdeauna blând`, cu greu se
putea auzi.
Old-fella se uit` \n continuare la ea, cu buzele strânse, cu ochii
distan]i, ca prima oar` când se v`zuser`, la Finch's Creek. Apoi, destul
de brusc, i se \ntâmpl` ceva. Trecuse un nor prin fa]a soarelui, sau
fusese o umbr` \n ochii lui? Fermierii st`teau ca \mpietri]i. Aborigenii
inspirar` din nou, aproape la unison. Ochii lor mari [i negri se uitau
plini de speran]` când la b`trân, când la Lisa.
Umbra din ochii bunicului disp`ru [i \n locul ei lic`ri o lumin`.
Buzele i se zb`teau s` zâmbeasc`. Lisa cobor\ de pe verand` [i se
apropie de el. El ridic` o mân`. Lisa o prinse [i o strânse cu putere.
Avea lacrimi \n ochi. |ntre mâinile lor strânse se spuser` mii de lucruri.
Aborigenii [i Sept [tiau acele lucruri. Fe]ele se destinser` spontan \n
zâmbete satisf`cute; cei mai \n vârst` \[i \ncuviin]au unii altora,
atot[tiutori. Sept d`du din coad` [i se a[ez` s`-[i scarpine urechea.
Ridicându-[i privirea, Lisa \ntâlni ochii doamnei Watson, de dincolo de
targ`.
F`r` vreun cuvânt, \ncheiar` un armisti]iu, cel pu]in temporar.
– Doamna Watson a organizat o primire grandioas` pentru tine,
bunicule, spuse Lisa. N-am mai v`zut vreodat` astfel de biscui]i [i
pr`jituri. Avem [i smântân` [i cea mai bun` friptur`. Tom le-a trimis.
– |ntotdeauna te-ai gândit la stomac, nu-i a[a, Lisa? mormì

b`trânul. Ei bine, intr` [i \ncepe s` pui masa. N-am mâncat de dou`
zile. Ai grij` s`-l hr`ne[ti [i pe Sept.
Chiar [i fermierii ar`tau surprin[i. B`trânul nu explodase pe loc [i,
mai important, era interesat de mâncare. Trebuia s` se simt` mai bine.
Lisa f`cu ce i se spusese [i intr` \n cas`. Era lini[tit` pentru c` era
sigur` c` bunicul ei \i comunicase o \n]elegere. |ntre ei nu avea s` fie
nici un r`zboi, \n nici un caz unul pentru spa]iul de respirat. Era
recunosc`tor c` nu-[i frânsese mâinile, n`pustindu-se asupra lui cu
\ntreb`ri despre boli [i despre s`n`tate. Lisa [tia din instinct c`
mândria bunicului ei \n privin]a s`n`t`]ii avusese de suferit. Pentru un
om \n vârst`, s` fie adus acas` pe o targ` fusese un lucru absolut lipsit
de demnitate.
Dup` ce Imelda plecase, spunându-i acele lucruri importante,
Magool Ransome se \ntoarse [i intr` \n sufragerie cu doctorul
Anderson. Apoi, se \nchiser` amândoi \mpreun` cu pacientul, \n
camera b`trânului.
F`r` s`-[i spun` vreun cuvânt, Doamna Watson [i Lisa \ncepur` s`
\mpart` oaspe]ilor mâncare.
Parc` ironic, atmosfera de la Pardalote p`rea festiv`. |n ciuda
faptului c` st`pânul sù fusese adus acas` \n condi]ii de urgen]`.
Lisa vedea altfel lucrurile. |l aduseser` \n via]`!
Era atât de ocupat` s` \mpart` farfurii [i s` reumple c`ni, s`-[i fac`
loc prin norii de fum de ]igar`, \ncât nu avu timp s` se \ntrebe ce se
petrecea \n spatele u[ii \nchise din cap`tul culoarului. Intuitiv, \[i
pusese toat` \ncrederea \n \n]elepciunea oamenilor stepei. Ei [tiau
totul. De data asta, n-avea nici o leg`tur` cu semnalele de fum. Erau
veseli, vorb`re]i [i ferici]i, a[a c` totul trebuia s` fie \n regul` cu b`trânul.
{i Sept ar fi [tiut dac` ar fi fost vreun pericol. Se culcase f`r` nici o
grij` cu nasul \ntre labele din fa]`.
Dup` ce terminar` de mâncat, fermierii ie[ir` pe verand`.
Lisa r`mase singur` cu doamna Watson \n buc`t`rie. |[i dorea
foarte mult s`-i spun` ceva femeii mai \n vârst`, dar aceasta se
\nchisese din nou \n cochilia ei [i nici m`car nu se uita \n direc]ia Lisei.
Pu]in mai târziu, Magool Ransome intr` \n buc`t`rie.
90 LUCY WALKER
– Totul e bine, spuse el scurt. Old-fella a ame]it. Se pare c` are o

fobie \n privin]a ame]elilor. Doctorul Anderson a spus c` \nregistr`rile
de la spital arat` c` tat`l lui a murit din cauza unui atac declan[at de
o ame]eal` acut`. Magool se uit` de la Lisa la fa]a doamnei Watson,
apoi din nou la Lisa. Bunicul tù nu prezint` o tensiune \ngrijor`toare.
Este doar pu]in deasupra nivelului normal. Doctorul spune c` va
trebui ]inut sub observa]ie o vreme. De fapt, a f`cut un atac de panic`.
Cred c` ar fi bine s` te duci s` vorbe[ti cu doctorul Anderson. |]i va da
el instruc]iunile.
Lisa porni spre u[`, apoi se opri. Se \ntoarse [i v`zu c` doamna
Watson se albise la fa]`. Ochii ei negri aproape c` str`luceau de furie,
nu de team`. |[i scoase [or]ul. Era de competen]a ei s` discute cu
doctorul tratamentul lui Old-fella! Chipul ei spunea asta.
– Duce]i-v` dumneavoastr`, doamn` Watson, spuse \ncet Lisa. |l
cunoa[te]i pe bunicul mai bine decât mine. Ave]i mai mult`
experien]`…
|nainte s` termine de vorbit, doamna Watson azvârli [or]ul pe
sp`tarul unui scaun [i disp`ru pe u[`. |n buc`t`rie se l`s` t`cerea.
– De ce ai f`cut asta, Lisa? \ntreb` curios Magool. |n momentul
acesta, bunicul tù are nevoie de prieteni [i de rude. Tu \ntruchipezi
totul \ntr-o singur` persoan`. |n ciuda fa]adei, este un om b`trân
foarte speriat.
– A cerut s` vin eu? Special? Ochii ei de un albastru \nchis p`reau
f`r` fund. Fa]a ei era lini[tit`, r`bd`toare [i ascult`toare.
– Nu, spuse el, cânt`rindu-[i fiecare cuvânt. N-a cerut pe nimeni.
Nu este genul de om care s` cear` vreunei fiin]e s` fac` ceva pentru
el. {tii asta? Nu \nseamn` c` nu are nici o nevoie [i nici un sentiment.
Este foarte \nc`p`]ânat, atât. Cel care a cerut s` vii tu, din moment ce
e[ti rud`, a fost doctorul Anderson.
– Doamna Watson va urma \ndeaproape instruc]iunile doctorului,
spuse Lisa f`r` nici un fel de intona]ie. A[a e ea. Totul este f`cut ca la
carte. E o perfec]ionist` \n privin]a lucrurilor practice.
– Crezi c` va fi mai bun` pentru Old-fella decât tine, nepoata lui?

– Da.
– |n]eleg. Te superi dac`-i duc doctorului Anderson ceva de
mâncare? A \ntâmpinat greut`]i ca s` ajung` aici. A fost o aterizare
dificil`. Mai adaug` [i faptul c` munce[te din greu s`-l ]in` pe b`trân
disciplinat. Magool se uit` la Lisa. Nu e deloc o treab` u[oar`…,
\ncheie el. Nu reac]ioneaz` bine când vine vorba s` fac` ce i se spune.
– Am s` fac ceai proasp`t, spuse Lisa, evitând ochii lui. Cum putea
s` explice drepturile doamnei Watson? Am f`cut mai devreme [i câteva
sandvi[uri pentru doctor.
– Deci \ntre timp ai f`cut ceva folositor? Era mai mult o afirma]ie
decât o \ntrebare. Lisa era cu spatele la el, punând frunze \n ceainic.
Mâinile ei r`maser` nemi[cate un minut lung.
– Da, spuse ea. Nu avu curajul s`-i spun` c` [i doamna Watson
avea propriile ei sentimente [i drepturi. Cuvântul chinezesc pentru
„r`zboi“ era o pictogram` cu dou` femei \n buc`t`rie.
– M` scuzi câteva minute, Lisa? Trebuie s` verific ceva la sta]ia
radio. Dac` Imelda poate primi un telefon, voi [ti cât de departe a
ajuns. A plecat destul de brusc. Vroiam s-o v`d pentru ceva foarte
important. Trebuia s`-mi dea r`spunsul \ntr-o chestiune de foarte
mare importan]` pentru mine.
– Poate c` nu [tia c` era important…, spuse Lisa, inten]ionând
s`-i g`seasc` o scuz` amabil` Imeldei.
– Oh, ba da, Lisa. Se mi[case ca [i când ar fi vrut s` mearg` la u[`.
Intui]ia feminin` func]ioneaz` de fiecare dat` când doi oameni se
gândesc la o aventur` obi[nuit`. Crezi \n intui]ia feminin`?
Lisa se \ntoarse. Magool se oprise, ca [i cum ar fi deliberat.
Devenise \ngândurat.
– Da, spuse ea. Cred. Probabil [i Imelda crede.
– A[a am zis [i eu. Câteodat`, Imelda poate fi foarte obositoare. M`
tem c` Old-fella a c`zut din gra]ie \ntr-un moment nepotrivit pentru
mine. Trebuie s` plec. M` voi \ntoarce mai târziu ca s` v` ajut.
92 LUCY WALKER
Ajungând \n acela[i timp \n dreptul u[ii de la buc`t`rie, doamna

Watson nimeri fa]` \n fa]` cu Magool. Str`lucea de satisfac]ie [i se
\mpùnase cu un aer important. Era o cu totul alt` persoan`. Lisa sim]i
o urm` de invidie. De fapt, \i venea s` plâng`. Old-fella \i apar]inea
doamnei Watson, \n timp ce ea, nepoata lui, era prizonier` \n
buc`t`rie, ocupându-se de rutina preg`tirii ceaiului. Magool \i
apar]inea Imeldei. Trebuia s` alerge la ea ca s` clarifice acea „aventur`
obi[nuit`“? Ce putea fi mai obi[nuit decât dragostea [i c`s`toria? Asta
trebuia s` fie. Petreceau atât de mult timp \mpreun`! Era atât de
evident c` \ntre ei era ceva! Toat` lumea apar]inea cuiva. Oh, ei bine!
Visul cu ochii deschi[i al Lisei fusese spulberat ca un balon de s`pun.
Din vina ei, pentru c` era atât de naiv`! Doamna Watson avusese grij`
de b`trân ani de-a rândul. Cât despre Magool, trebuia s` recunoasc`,
Imelda era absolut ame]itoare.
– Totul e \n regul`? \ntreb` Magool.
– Da, mul]umesc. Am venit s`-i preg`tesc lui Old-fella un ceai
special. |i place \ntr-un anumit fel. Nici prea tare, nici prea slab [i cu
o pic`tur` de mu[tar.
– Sunt sigur c` o s` i-l face]i perfect, spuse sec Magool. Acum, dac`
nu v` sup`ra]i, trebuie s` m` ocup de ni[te afaceri urgente. Nimic \n
leg`tur` cu Old-fella, v` asigur. E o chestiune personal`.
Afar` se auzir` pa[i traversând veranda. |n cadrul u[ii se ivi unul
dintre fermierii care-l aduseser` pe b`trân.
– Am un mesaj pentru tine, [efule. Manierele lui p`reau prea
\ndr`zne]e. Domni[oara Bannister a spus s` v` anun] c` a luat cu ea la
Nangardee doi dintre oamenii no[tri [i c` v` vede]i acolo. Curând,
sper` ea. Cel pu]in a[a mi-a spus. Se opri [i zâmbi mali]ios. Se pare c`
are ceva personal de discutat cu tine [i nu poate prin sta]ia de emisie-
recep]ie. A spus c` e dispus` s` a[tepte pân` când termini treaba aici.
V`zând expresia lui Magool, zâmbetul \i pieri, sim]indu-se dintr-o dat`
stânjenit. Magool \l fixa cu o privire ca de ghea]`.
– Doamn` Watson! spuse fermierul, \ntr-o \ncercare nereu[it` de

a-[i masca remarcele lipsite de tact. Ve]i fi bucuroas` s` auzi]i c` Tom
se \ndreapt` spre cas`. A[a mi-a spus Jabberdee. Se pare c` Tom a aflat
ve[tile [i va ajunge curând. Cred c` Jabberdee [i oamenii lui vor pleca.
Tom n-o s` fie prea fericit s`-i vad` doftoricind pe teritoriul lui…
Expresia de pe chipul lui Magool deveni de nedescifrat.
Fermierul nu reu[ise s` se revan[eze, dar se str`duise. Doamna
Watson decise c` era momentul s` pun` piciorul \n prag cu „strìnii“
de la Nangardee.
– Vezi, domnule Ransome? spuse ea, ar`tând mul]umit` de sine.
Mai bine ai fi \nso]it-o pe domni[oara Bannister. Pare s` aib` preten]ii
serioase de la tine. E[ti de acord, Lisa, nu?
|ncremenit` \n acela[i loc, \n fa]a sobei, Lisa nu [tiu ce s` spun`.
Doamna Watson v`zu nedumerirea ei [i rupse tot ea t`cerea.
– Mul]umim pentru ajutorul tù, domnule Ransome. Nu te mai
re]inem din treburile tale. Avem nevoie de un b`rbat \n cas`, desigur,
dar Lisa [i cu mine \l vom avea pe Tom, acum. Am sperat s` vin`. Lisa
l-a a[teptat \n buc`t`rie, pentru orice eventualitate. Nu-i a[a, Lisa?
Lisa era uluit`. Toate astea erau nout`]i pentru ea. Se uita când la
unul, când la cel`lalt. Pe fa]a doamnei Watson se \ntip`rise un aer
victorios; chipul lui Magool era ilizibil.
– Voi fi foarte bucuroas` s`-l v`d acas` pe Tom, spuse ea \n cele
din urm`. Avem nevoie de el. O s` te scuteasc` pe tine, Magool… |i
pieri glasul. Ar fi vrut s` spun` altceva, c`ci inima ei sim]ea altfel. Dar
cuvintele doamnei Watson [i implica]iile lor o reduceau la t`cere. De
fapt, n-o mai auzise pân` atunci pe doamna Watson spunând o fraz`
atât de elaborat`. {i oricum, ce importan]` mai avea? S`-l a[tepte pe
Tom era mai bine decât s` nu a[tepte pe nimeni. Tom era bun. Asta
\nsemna ceva.
– Mul]umesc, Magool, pentru tot ce-ai f`cut…, bâigui ea,
privindu-l. Te rog… Ai spus c` ai vrea \nc` o can` de ceai? Nu vrei s`
a[tep]i? Am s`-l fac repede [i n-o s` te re]in mult. Promit…
94 LUCY WALKER
– Nu-]i face griji, Lisa, spuse Magool, u[or ironic. Se \ntoarse la

mas`. Acum, c` m` gândesc mai bine, Nangardee o s` fie tot acolo [i
peste o or`. Cu siguran]`, am s` beau un ceai. Doamn` Watson,
crede]i c` doctorul Anderson o s` se supere dac`-[i \mparte
sandvi[urile cu mine?
– Probabil c` nu. Fusese luat` prin surprindere de schimbarea de
atitudine [i de inten]ie a lui Magool.
– Ca [i ceaiul pe care numai dumneavoastr` \l pute]i prepara ca
s`-i face]i lui Old-fella pe plac, continu` el cu fermitate, reu[ind totu[i
s` insinueze c` „punea ceva la cale“. Cred c` sandvi[urile acelea au o
savoare deosebit`. E doar o b`nuial`…
Doamna Watson era total derutat`. |[i studie suspicioas`
musafirul.
Te rog, serve[te ceaiul [i prânzul, spuse ea scurt. Nu uita de
mesajul domni[oarei Bannister, nu c` ar fi posibil. Mi s-a spus c`
ocup` un loc special \n schema ta de afaceri.
Destul de corect. Informatorul tù are dreptate. Cât timp fierbe
ceaiul, m` duc s` transmit un mesaj. Desigur, codificat. |mi place
ceaiul fierbinte, tare [i f`r` zah`r, Lisa. Se \ndrept` din nou spre u[`,
apoi se opri.
Apropo, doamn` Watson, adùg` el, \n cazul \n care v` face]i griji
pentru confortul lui Tom, \mi voi muta calul din drumul sù. Propabil
c` l-am priponit chiar pe locul lui. P`mântul pare s` fi fost cam
b`t`torit \n ultima vreme. Nu poate fi vorba de Challenger, a[a c`
presupun c` trebuie s` fie datorit` vizitelor dese f`cute de Tom \n
timpul \nsemnatului?
Se \ntoarse spre fermierul care st`tea sprijinit de clan]a u[ii,
fascinat de ultimele cinci minute ale conversa]iei.
– Sam! spuse tìos Magool. Fermierul \[i \ndrept` ]inuta [i plecar`
\mpreun`.
Departe, \n josul vìi, un nor de praf care se ridica \n urma unui
c`l`re] singuratic vestea c` Tom Watson se \ntorcea acas`. C`l`rea
lini[tit, f`r` s` se gr`beasc`, aproape la pas.
Acas` \l a[tepta o fat`, iar b`trânul era imobilizat la pat! Nu avea de

ce s` fie prea ner`bd`tor. Avea suficient timp la dispozi]ie. Nu credea
\n for]atul norocului. |nv`]ase to]i caii pe care-i c`l`rise s` mearg`
\ncet. La fel proceda [i cu vitele, când se apropiau de ap`. F`r`
ambuscade, f`r` \ncìer`ri de coarne.
Iar Lisa era o fat` atât de frumoas`!
***
U[a camerei lui Old-fella era \ntredeschis` [i Lisa o \mpinse u[or,

de team` s` nu-l trezeasc`, dac` dormea. Din pat, el urm`ri cum se
deschide u[a milimetru cu milimetru. Fa]a lui era \n umbr`, a[a c` Lisa
nu v`zu c` \n clipa \n care \i z`ri chipul blând [i prietenos, mai \ntâi \i
lic`rir` ochii, apoi \i \nchise deliberat pe jum`tate.
– Bunicule?
– Ei bine, intr`, dac` tot ai venit. Nu fi atât de \nceat`. |nchide u[a
dup` tine. Mama ta nu te-a \nv`]at s` \nchizi u[a când intri \n camera
unui bolnav?
– Nu [i pe c`lduri tropicale, bunicule, spuse ea venind al`turi de
el. |n afar` de asta, s` [tii c` nu e[ti foarte bolnav. Chiar deloc, dac` ai
grij`. A[a a spus doctorul Anderson. La fel [i aborigenii din est de
Pardalote. Ei [tiu, nu-i a[a?
Ochii lui se aprinser` din nou.
– Aborigenii au spus c` nu sunt prea bolnav, nu? A[! Ei bine, ei
trebuie s` [tie. Niciodat` n-am [tiut ceva ce ei s` nu [tie deja. Voi
discuta serios cu ei când o s` m` ridic din patul `sta [i când o s` scap
din mâinile b`trânei mame Watson.
– }ine foarte mult la tine, bunicule. De fapt, n-am venit mai
devreme la tine pentru c` [tiam c` vroia s` fie prima care s` aib` grij`
de tine. Era nelini[tit`, [tii? Se a[ez` pe marginea patului [i se aplec`
s`-i aranjeze cear[aful pân` sub b`rbie.
96 LUCY WALKER
– Nu te agita pe lâng` mine, feti]o, spuse ar]`gos b`trânul.

Presupun c` ai \nv`]at abera]iile astea la spital…
– Da. {i cum s` fac un fotoliu din perne. E mult mai confortabil
decât s` stai \ntins cu dou` perne sub cap. Vrei s`-]i ar`t?
Nu a[tept` permisiunea lui. Se ridic` \n picioare, cùtând din
priviri mai multe perne. Old-fella o urm`ri \n t`cere, ochii lui ageri [i
stin[i m`surând fiecare detaliu al \nf`]i[`rii ei. Chipul, p`rul, trupul ei
tân`r [i suplu. P`rea atât de determinat`.
– Exact ca mama ta, spuse el caustic. Trebuie s` fie ca tine. Nu-i
a[a?
– Dac` e vorba de confortul tù, da. Scuz`-m` un minut. Cred c`
[tiu de unde pot lua mai multe perne.
– Plute[te ca un fulg… bolborosi el moroc`nos, f`r` s` se adreseze
cuiva anume. La fel ca mama ei. {i ca mama mamei ei… Se \ntrerupse,
apoi adùg`, ca [i cum ar fi fost obligat s` continue [irul de
dezaprob`ri. E mult mai bine decât când se fâ]âie pe aici femeia aceea,
Watson, sau când Tom trosne[te \ncoace [i-ncolo pe culoare, la orice
or` din zi [i din noapte.
Totu[i, aceste ultime reflec]ii nu fuseser` spuse, \n mintea lui, nici
cu furie, nici cu antipatie. |n inima lui se ascundea o recuno[tin]`
timid`, dar \n acela[i timp prea mult` \nc`p`]ânare [i mândrie ca s`
admit` asta. Ei bine, cel pu]in, nu cu voce tare. Nu vroia s` aud`
despre astfel de virtu]i pe care le avea sau nu.
|ntotdeauna fusese a[a [i a[a avea s` fie pân` la sfâr[it.
Luând pernele din dulapul de pe hol, Lisa se gândi din nou cum
fiecare apar]inea cuiva. Dar acum Tom venea acas`! Era surprins` cât
de bucuroas` se sim]ea dintr-o dat`. Nu mai trebuia s` fie ea cea
singur`! Avea pe cineva!
Capitolul 7
– De unde ai luat toate pernele alea? se interes` el \mbufnat. |l dau
pe Sept pentru corcitura de dingo a lui McPhee, dac` doamna Watson
]i-a dat cheile de la magazie!
– Nu, nu mi le-a dat, bunicule. |n afar` de asta, n-a[ fi avut timp s`
m` duc pân` la magazie [i s` m` \ntorc.
B`trânul \[i sim]i un moment inima \nmuiat`, \ns` nu era preg`tit
s` cedeze \nc` \n fa]a nepoatei sale.
– Doar nu te a[tep]i ca adun`tura aceea de la Nangardee s` [tie s`
fac` ceva, ca s` nu mai vorbesc de o targ` decent`?! La nimereal`, `sta
e stilul lor! Orice e \ndeajuns de bun. Ca femeile… ele sunt
contrariul. S`-]i spun ceva, fata mea. Când vreau ca o femeie s` fac`
ceva, \i spun s` fac` exact opusul. Fiind contra, ea face exact cum
vreau eu. Fii istea]` cu ei, a[a cum ai fi cu un dingo. F`-i s` guste din
propriul lor medicament. A[a trebuie s` te por]i cu ei…
Se ambalase din nou \n v`lm`[agul furiei, a[a c` Lisa profit` de
preocuparea lui [i-i ridic` bra]ele, tr`gându-l mai \n fa]` [i a[ezând
pernele.
– Acum las`-te pe spate [i spune-mi cum te sim]i. Zâmbi.
– La naiba…, \ncepu el. Apoi se opri. Partea lui superioar` se
rezem` \ntr-un fotoliu din perne. {i era o senza]ie pl`cut`. Nu-i tocmai
98 LUCY WALKER
rù, având \n vedere…, recunoscu el. Ai crezut c` m` p`c`le[ti,

tr`gându-m` a[a? Ei bine, pentru [ederea ta lini[tit` aici, s` [tii c` nu
ai reu[it. Nimeni nu m` p`c`le[te. M` auzi?
Lisa st`tea pe marginea patului. Ar fi vrut s`-i mângâie mâna, dar
se gândi c` ar fi mers prea departe, prea repede.
– Nu e la nimereal`? \ntreb` ea solemn.
– Uit`-te la mine, Lisa! N-am s` accept prostii privitor la ce cred eu
despre cei de la Nangardee sau despre femei. Am propria mea opinie
[i r`mân la ea.
– Dar bunicule, au fost de mare ajutor. Magool Ransome a venit
pân` aici…
– Cine? tun` el.
– Magool. Locuie[ti atât de aproape de el, trebuie s`-l cuno[ti bine.
– Te referi la Jim Ransome? Cum de \ndr`zne[te s`-[i spun`
„Magool“? {tii ce \nseamn` numele `sta? |nseamn` „[ef“. Este un
cuvânt aborigen [i n-am s` permit s` fie rostit pe aici. Eu sunt [eful.
Acum 100 de ani, cei din familia Lindsay i-au \nvins pe Ransome. Ni[te
parveni]i [i ni[te strìni, asta sunt.
– Da, bunicule. Am s` ]in minte. Dar dac` am s`-l mai \ntâlnesc
vreodat`, n-o s` te superi dac` am s`-i mul]umesc pentru ajutor, nu-i
a[a?
– S`-i mul]ume[ti?! Uit`-te la mine, tân`r` domni[oar`! Nu [tii
nimic despre afacerile din nord-vest. Dac` ai avea pe umeri capul unui
b`rbat, m-a[ fi deranjat s`-]i explic. Dar nu ai, a[a c` n-am s-o fac. A
avut parte de concesiuni, dar nu mai departe de atât. Cel pu]in, \n
momentul acesta. Exist` o limit`. |n]elegi asta? Nici un inci mai
departe. |nc` nu sunt pe moarte…
– Nimeni nu crede c` e[ti pe moarte, bunicule, spuse Lisa cu
blânde]e. Aborigenii sunt p`trun[i de spiritul de s`rb`toare. Sept s-a
culcat. Doamna Watson [i cu mine, [i doctorul, suntem de acord cu
opinia colectiv`. {i noi suntem fericite.
– Atunci, ce naiba e \n neregul` cu mine?!
– O u[oar` ame]eal`. E un clopo]el care sun` \n mintea ta [i-]i
spune: „Ar fi bine s` am pe cineva \n preajm` cu care s` vorbesc. Ar fi
bine dac` m-a[ odihni pu]in, din când \n când [i s` m` bucur pu]in de
aten]ia unei femei.“ Mesajul te-a sup`rat atât de rù, \ncât te-ai a[ezat
[i nu te-ai mai ridicat, doar ca s` le ar`]i tuturor c` nimeni [i nimic, nici
m`car clopo]elul din con[tiin]a ta, nu-]i d` sfaturi.
B`trânul se l`s` pe spate \n fotoliul de perne [i se uit` la nepoata sa.
– Din prima clip` \n care te-am v`zut, mi-am spus: „E perseverent`.
Tipul obi[nuit – vorb`rea]` – dac` \i dau, fie [i pe jum`tate, ocazia.“
A[a c` nu ]i-am dat ocazia. Nu?
Lisa râse, strângându-[i genunchii [i leg`nându-[i trupul suplu [i
tân`r.
– Nu, nu mi-ai dat nici m`car un sfert de ocazie. {tii ce am spus eu,
bunicule? Am zis: „E clar c` nu-i place s` vorbeasc`. Ar fi mai bine
s`-mi v`d o vreme de treburile mele. Asta, pân` când ajung s`-l cunosc
mai bine“.
– Uit`-te aici, tân`r` domni[oar`…, \ncepu el. Apoi, peste capul
Lisei, o v`zu pe doamna Watson intrând. }inea o tav` cu un bol din
care ie[ea abur.
– Ceaiul tù preferat! A[a cum \]i place… \ntotdeauna ]i-l
preg`tesc, atunci când e[ti pu]in obosit…
– Eu, obosit?! mormì el. Vorbe[ti prostii, femeie! N-am fost \n
via]a mea „obosit“!
– Nu, fu de acord doamna Watson. A[ez` tava pe scaunul de
lâng` pat. Nu ceea ce se cheam` cu adev`rat „obosit“. Nici m`car o
dat` \n ace[ti 15 ani. Pur [i simplu, bei din când \n când ceaiul acesta
special.
Lisa se ridic` de pe pat [i apoi ie[i din camer`. Dintr-o dat`, era atât
de fericit`, \ncât aproape alunec`, alergând pe culoar. |mpinse u[a de
la buc`t`rie [i se n`pusti \nainte, spre un viitor minunat, se gândi ea..
|n realitate, fu direct \n bra]ele lui Tom Watson.
– Oh! |ncet! spuse el. O prinsese, iar acum o ]inea strâns \n bra]e.
Ea se uit` fix la el, surprins`.
– Tom!
– Bun`, Lisa! Nu [tiam c` po]i zâmbi atât de frumos. E[ti o fat`
foarte frumoas`, Lisa. Se uit` la ea; era acela[i om al stepei care vorbea
100 LUCY WALKER
t`r`g`nat [i ale c`rui expresii erau pe jum`tate subtile, pe jum`tate

ascunse. Era mai mult decât interesat s` p`streze aproape de el trupul
tinerei fete.
– Oh, Tom! spuse Lisa, eliberându-se u[or. |mi pare atât de rù c`
m-am n`pustit a[a. Foarte ne\ndemânatic`! Dar m` bucur s` te v`d.
– Te bucuri?
– Da. Sunt \ncântat`. Acum avem un b`rbat \n cas`, care s` ne ajute
s` avem grij` de Old-fella. Vrei s`-]i spun ceva? M` \ntrebam cum
aveam s` reu[im, eu [i cu mama ta, s`-i facem baie. Era o adev`rat`
dilem`, te asigur!
Tom râse, ar`tându-[i din]ii frumo[i [i puternici. Dintr-o dat`, ar`ta
bine, chiar [i cu uniforma pr`fuit` [i p`tat` de la lucru.
– Dac` n-a[ fi venit eu s` rezolv partea asta, mama s-ar fi descurcat,
nu-]i face griji, spuse el. N-am \ntâlnit niciodat` ceva c`ruia s` nu-i
poat` face fa]`. Chiar [i lui Old-fella. De[i el n-ar mul]umi nim`nui
care ar spune asta.
– Trebuie s`-]i fie foame… Lisa se \ndrept` spre sob`.
– Nu atât de repede, Lisa. Ca [i b`trânul [i ca [i mama, voi mânca
atunci când voi fi gata. Vreau s` [tiu ceva…
– Da?
– Ce-a cùtat individul `la, Ransome, la Pardalote? N-a fost nevoie
mult timp de el, nu? Am auzit c` a [i dormit aici…
– El a organizat totul. Opera]iunea de salvare a bunicului meu.
Presupun c`-i putem spune „salvare“?
Tom evit` s` r`spund`.
– Ar`]i diferit, Lisa, spuse el, privind-o atent. Sclipitoare [i fericit`.
De ce? Nu cred c` e vorba despre conversa]ia plin` de entuziasm a lui
Old-fella. Sau a mamei…
Lisa \[i \ndep`rt` din ochi o [uvi]` rebel` de p`r [i-[i ridic` mândr` b`rbia.
– Sunt fericit` pentru c` acum toat` lumea e acas` la Pardalote. Eu.
{i tu, Tom. Suntem cu to]ii aici, [i totul va fi bine. Nu-i a[a? La \nceput,
când am venit, eram emo]ionat`…
{uvi]a \i alunec` din nou. Tom i-o aranj` la loc cu vârful degetului.
– Atunci, n-are nici o leg`tur` cu prezen]a lui Ransome aici? L-ai
cunoscut la spitalul din Finch's Creek, nu?
gianninajollys
– Era unul dintre pacien]i, spuse demn` Lisa. |n afar` de asta,…

– O avea pe Imelda Bannister care s` se agite pentru el. Asta vroiai
s` spui? A venit dup` el [i aici. De la Nangardee?
– Tom. E[ti ca aborigenii; [i ca Sept. {tii totul dinainte. Semnale de fum?
– Poate. Nu spun. Deci cei doi s-au \ntors la Nangardee, nu? Ei
bine, le urez noroc. Aici nu sunt bineveni]i.
Lisa se eliber` de mâna care o ]inea.
– Hai s`-i l`s`m. Cine ar fi crezut c` putem vorbi atât de mult
despre atât de pu]ini oameni care se afl` la atâtea mile dep`rtare? |n
plus, de data asta, el s-a dus dup` ea. Tom, ai spus c` vei mânca atunci
când vei vrea. Acum e momentul?
– Dup` ce fac du[. Se \ndrept` spre u[`, apoi se uit` la Lisa. {i ea
se \ntorsese, astfel c` ochii lor se \ntâlnir`. Zâmbir`.
– Tom, m` bucur atât de mult c` e[ti acas`. Am mai spus asta,
nu-i a[a? |mi era fric` s` nu fiu singur`.
– S`-]i spun ceva, Lisa. {i eu m` bucur c` sunt acas`.
Restul zilei trecu \ntr-o avalan[` de activit`]i, majoritatea
\mplicându-l pe Old-fella, concentrându-se asupra nevoilor [i
protestelor lui. Erau momente \n care, de[i vocifera din to]i r`runchii,
Lisa sim]ea \n str`fundul ochilor [i al glasului lui ceva demn de mil`.
„Se teme c` ar putea fi cu adev`rat bolnav. Poate c` pentru prima
oar` \n via]a lui se teme de ceva“, se gândi Lisa. {tia c` doamna Watson
era con[tient` de \ndoiala din inima b`trânului. De data asta,
menajera era plin` de tact \n tot ce-i spunea atât bolnavului, cât [i
Lisei. Acum, c` avea de cine s` se \ngijeasc`, era o cu totul alt`
persoan`. |ntr-un fel, asta o \nduio[a pe Lisa. B`trânul avea s`-[i revin`
din criza de tensiune. Credea asta pentru c` ajunsese s` cread` \n
b`[tina[i [i \n ciob`nescul australian.
Când Lisa intr` \n cas`, Tom disp`ruse. Cinci minute mai târziu, \n
timp ce cur`]a cartofii pentru masa de sear`, auzi copite galopând,
pierzându-se \n dep`rtare, \n nordul vìi.
Trebuia s` fie Tom! Unde se ducea? Doar nu se \ntorcea la
\nsemnat! F`r` m`car s`-[i ia r`mas-bun! Cum r`mânea cu baia lui
Old-fella? Nu se putea s` fie [i el tot un r`t`citor!
102 LUCY WALKER
Oh, cum [i-ar fi dorit s` [tie ce ar fi vrut doamna Watson s`

preg`teasc` pentru cin`! {i câte por]ii. Oare ce putea sau ce vroia Old-
fella s` m`nânce?
***
– L-am sp`lat pe Old-fella pe mâini [i pe fa]`, spuse doamna Watson.

|i face foarte bine s` fie r`corit o dat` la câteva ore, mai ales seara…
– {tiu, fu de acord Lisa. {i noi f`ceam asta la Finch's Creek. Am
v`zut cât de bine se sim]eau pacien]ii…
– La Finch's Creek?! Dumnezeule! Ai stat acolo pu]in mai mult de
o s`pt`mân` [i erai deja asistent`?!
Ro[ie \n obraji, Lisa se \ntoarse la cartofi.
– Vroiam s` spun c` ajutam pu]in, se scuz` ea. Le f`ceam baie
copiilor. Duceau lips` de personal…
– Nu trebuie s`-mi dai explica]ii, Lisa. Sunt lucruri care te privesc.
M` bucur s` aud c` ai fost de ajutor. A fost dr`gu] din partea ta.
– Atunci, ce pot face ca s` v` ajut cu cina? Lisa era pu]in derutat`
de indulgen]a pe care doamna Watson o ar`ta fa]` de ea.
– Ia-]i ceva de mâncare, ca o fat` cuminte. Eu decid singur` când [i ce
servesc la mas`. }i-am mai spus asta! Nu-]i aminte[ti nimic, Lisa? Nu e
nevoie de atâ]ia cartofi, s` [tii. Tom n-o s` ia pân` la urm` masa cu noi.
De mâncarea b`trânului m` ocup eu. Ca \ntotdeauna. {tiu ce-i place…
– Desigur! \ncuviin]` Lisa. Nu \ndr`zni s` \ntrebe de ce plecase
Tom. O astfel de \ntrebare putea spulbera momentul acela de
\n]elegere dintre ele.
– A[ vrea s`-l v`d pe bunicul \n seara asta, spuse ea cu precau]ie.
– Po]i s` arunci mai târziu o privire. Trebuie s` faci asta, sigur.
Probabil c` a[teapt` de la tine curtoazia unui „noapte bun`“. Dar s` nu
vorbe[ti, dac` nu te superi. Oamenii cu tensiune ridicat` ar trebui s`
nu vorbeasc`. Trebuie s` ne \ngrijim amândou` de asta.
– Oh, da. Sigur. N-am s`-l deranjez, doamn` Watson. Promit. Sper
c` nu l-am agitat mai devreme…
– Ei bine, dac` m` gândesc, e[ti mai degrab` t`cut`, trebuie s`
recunosc, spuse ea pe un ton mai prietenos. Lisa realiz` c` doamna
Watson chiar se gândea, cânt`rea cum era mai bine pentru Old-fella.
Nu e[ti o persoan` tocmai captivant`, Lisa. Cu atât mai bine, când
avem un bolnav \n cas`. F`cu o pauz` [i o studie pe fata care scotea
cartofii din bol [i-i a[eza pe prosop. Nu, nu e[ti captivant`, slav`
Domnului! repet` ea. Ca Imelda Bannister. |n compara]ie cu ea, e[ti
la fel de t`cut` ca un [oricel. Desigur, ea e sclipitoare. Atr`g`toare,
dac` te dai \n vânt dup` genul `sta de persoan`. Dar eu nu m` dau. Ar
fi avut un efect foarte nociv asupra lui Old-fella. M` bucur c` a plecat.
– Da, e sclipitoare, \ncuviin]` Lisa.
– M` bucur c` Ransome s-a dus dup` ea. Fac o pereche de pomin`.
Totul e bine când se termin` cu bine. Ce crezi?
– Da… a[a cred…
– Eu nu cred, eu [tiu. Apreciaz` o astfel de companie exotic`,
pentru c` de asta are nevoie. Sunt la fel. A[a mi se pare. Se potrivesc
de minune. Atâta timp cât p`streaz` distan]a de Pardalote.
Fa]a Lisei era \nc` \mpietrit`. Ochii ei \ngândura]i erau sumbri, dar
doamna Watson nu v`zu asta, c`ci Lisa se aplec` asupra cartofilor.
Doamna Watson nu mai fusese nicicând atât de vorb`rea]`. Lucrul
acesta, \n sine, reprezenta o surpriz`. Suna ca [i cum ar fi avut un scop
prietenesc, ca [i cum ar fi vrut s`-i dea Lisei un sfat.
– Ei bine, spuse menajera cu senin`tate, unde am pus cârpa aceea?
Oh, iat-o! Am s` [terg pu]in praful \n camera lui Old-fella. Trebuie
s`-i fac [i patul din nou. Ca s` se simt` confortabil \n timpul nop]ii.
Spunând asta, disp`ru pe u[`.
Mâinile Lisei se oprir` din treb`luit. |[i trecu o mân` de-a lungul
frun]ii, \ndep`rtându-[i [uvi]ele neastâmp`rate de p`r.
Cum se schimbase totul! Doamna Watson f`cea conversa]ie, era
fericit` pentru c` \l avea pe Old-fella imobilizat \n camera sa [i-i
permitea s` aib` grij` de el. Lisa spera c` o parte din acea fericire se
datora [i faptului c` [tia c` ea nu \ncerca s`-i submineze autoritatea,
sau s` i-l ia pe Old-fella pentru c` \i era rud`.
Plecarea lui Tom fusese totu[i atât de nea[teptat`! De ce nu
pomenise nimeni nimic despre asta? Probabil c` Old-fella \i spusese \n
cuvinte dure c` \nsemnatul era mai important. Dar Tom nu l`sase nici
un mesaj. Doamna Watson nu p`rea deloc dezam`git`.
104 LUCY WALKER
Totul p`rea atât de t`cut acum. Atât de pu]in \n urm`, casa fusese
atât de plin` de via]` [i de fericire. Fusese invadat` de oameni care
vorbiser` [i râseser`, nimeni nu-[i f`cuse griji pentru bunicul ei.
Acum, ferma era aproape pustie. Chiar [i bunicul ei era oarecum p`zit.
|n sensul pozitiv, desigur! Cât de [ovìtoare se sim]ea \n ziua aceea!
Mai târziu, \n seara aceea, Lisa se duse la u[a lui Old-fella, ca s`-i
ureze „noapte bun`“. Promisese s` nu intre, a[a c`-i f`cu un semn cu
mâna [i-i zâmbi. Lumina dinùntru se reflect` \n ochii ei, f`cându-i s`
str`luceasc` asemenea frumosului beril al b`trânului. Lisa nu-[i
d`duse seama, dar, uitându-se la bunicul ei, \[i aminti, pe nea[teptate
[i f`r` nici un motiv, c` era acolo, la Pardalote, nu numai pentru
interesul lui sau ca s` \ngrijeasc` de el.
Fusese vorba [i despre acea ciudat` „a treia parte“, men]ionat` \n
testamentul mamei ei. N-avea idee de ce se gândea acum la asta, dar o
afect`. Se hot`r\ s` nu se mai gândeasc` niciodat` la asta, dac` se
putea. Avocatul \naintase un dosar la Administra]ia Public` [i cu to]ii
fuseser` sceptici \n privin]a existen]ei vreunei a treia p`r]i. Spuseser`
c` probabil mama ei se gândise c` \ntr-o zi avea s` mo[teneasc` ceva
[i c` aveau s` cerceteze problema mai \ndeaproape.
Totul se terminase acum. Dac` se putea s` r`mân` la Pardalote,
avea s-o fac` pentru binele bunicului ei, [i nu din interes propriu.
Flutur` din nou din mân`.
– Noapte bun`, bunicule, [opti ea. Somn u[or.
Old-fella \[i ridic` mâna [i-i f`cu [i el semn. {i el avea ceva anume
\n ochi. Era aproape ca o conspira]ie. Dintr-o dat`, chipul lui \mpov`rat
de p`r alb, deveni diabolic, ca [i cum ar fi avut un secret comun. P`rea
foarte \ncântat de acel secret. Totul era foarte straniu, dar pl`cut.
– Noapte bun`, copil`, spuse el cu glas aspru.
Lisa uit` c` bunicul ei trebuia s`-l fi trimis pe Tom, luându-i o
companie agreabil`. Era ceva \ntre ei!
Avea s` aib` grij` s` fac` tot ce-i st`tea \n putin]` ca s` le fac` pe
plac doamnei Watson [i lui Old-fella. |n felul acesta, \n c`min aveau s`
domneasc` lini[tea, pacea [i bun`tatea.
Capitolul 8
Trecuser` câteva zile de când Old-fella fusese adus acas` de c`tre
oamenii de la Nangardee. Se sim]ea mult mai bine, era chiar plin de
via]`, cu excep]ia momentelor \n care-[i amintea s` pozeze \n ipostaza
de invalid. Temporar, s`n`tatea [ubred` p`rea s` aib` farmecul ei.
Descoperise c` i se acorda aten]ie mai u[or decât atunci când d`dea
ordine.
– V` rog, doamn` Watson, spuse \ntr-o zi Lisa, l`sa]i-m` s` fac eu
patul bunicului \n locul dumneavoastr`. {i s`-i cur`] \n camer`. E o
munc` grea…
– De când [tie o fat` de la ora[ la fel de multe despre munca grea
ca cineva care toat` via]a a trìt \n inima stepei? \ntreb` doamna
Watson, mai mult sau mai pu]in vesel`.
– Cred c` m-am gândit mai simplu, recunoscu ea. M-am gândit c`
v-ar prinde bine o schimbare. M` refer s` varia]i pu]in sarcinile…
– Vrei s` spui c` vrei s`-]i variez \ndatoririle? Ceea ce dore[ti este
o zi liber`, presupun. Ca fermierii din sud. Ei nu lucreaz` niciodat`
[apte zile pe s`pt`mân`. Nu l-am auzit niciodat` pe Tom s` nu…
– De ce nu v` lua]i dumneavoastr` o zi liber` [i s` fi]i ca un sudist?
De ce nu? M` descurc aici. |n afar` de asta, Tom mi-a spus c`
obi[nuia]i s` c`l`ri]i s`pt`mânal pân` la taberele-satelit.
106 LUCY WALKER
– Tom vorbe[te prea mult, spuse scurt doamna Watson. |n plus,

Old-fella are nevoie de mine. Nu de tine, nici de Tom, nici de
altcineva. Are nevoie de mine. Eu \l \n]eleg.
– Da, v` cred, fu de acord Lisa. |i sunte]i foarte util`. Ar fi vrut s`
adauge: „Ca nepoat` a lui, v` sunt recunosc`toare“, dar [tia c` ar fi
iritat-o.
Continu` s` spele vasele de la micul dejun. Apoi, când doamna
Watson fugi s` r`spund` la clopo]elul b`trânului, strânse prosoapele
[i [or]ul menajerei [i le duse la sp`l`torie.
|n dep`rtare o z`ri pe Nooma, o aborigen`, \ntorcând rufele pe
sârma de uscat. O \ntâlnise pe Nooma \n urm` cu trei zile, la
sp`l`torie. De atunci, cele dou` fete schimbau zâmbete [i-[i f`ceau cu
mâna de fiecare dat` când se vedeau. Deveniser` din ce \n ce mai
apropiate. De fapt, dac` n-ar fi fost Nooma, Lisa ar fi fost din nou
singur`. Cu excep]ia unor sc`p`ri, doamna Watson nu era \ntotdeauna
vorb`rea]`.
Cât despre bunicul ei? Câteodat`, vroia ca Lisa s`-i vorbeasc`, dar
de cele mai multe ori o gonea: „Pleac`. La Pardalote se g`se[te de
lucru pentru mâini lene[e. |ntotdeauna a fost a[a. Azi am tensiunea
ridicat`.“
Lisa [tia foarte bine c` tensiunea lui era \n limitele normale, la fel
[i el.
La rândul ei, Lisa se mul]umea cu semnul din mân` pe care
b`trânul i-l f`cea \n fiecare sear`, când se oprea la u[a lui ca s`-i ureze
„noapte bun`“.
O dat` sau de dou` ori, surprinsese \n ochii lui o lic`rire brusc`,
dup` ce era inten]ionat tìos cu ea. Inima ei tres`rea de fiecare dat`
când vedea lic`rirea aceea, c`ci era sigur` c` f`cea un anumit joc al
test`rii. Nu avea s` fie câ[tigat \ntr-o zi [i o anun]a.
„Destul de corect“, se gândi ea. „Dar putem face amândoi acela[i
joc! Ne vom juca de-a [oarecele [i pisica. Cu siguran]`, suntem de
acela[i sânge.“
Diminea]a care urm` conversa]iei despre variatul sarcinilor, Old-
fella trimise dup` Lisa.
Bun` diminea]a, bunicule! Lisa afi[ase cel mai frumos zâmbet al ei.
Doamna Watson mi-a transmis c` vroiai s` m` vezi. |n general, nu
trebuie s` te deranjez \nainte de ora zece. Pân` atunci, simt c`…
Las` ce crezi, Lisa. Femeii aceleia sâcâitoare [i enervante nu-i pas`
ce simte nimeni…
Bunicule, te \n[eli, spuse cu blânde]e, dar ferm Lisa. Atunci când
suni atât de tare din clopo]el, doamna Watson aproape c` alearg`. |l
aud [i p`s`rile din vale.
A fost f`cut ca s` fie auzit de p`s`ri [i de vite. Cele mai bune
clopote sunt cele de la Condamine. Au fost f`cute de c`tre un artist.
Sunt foarte melodioase. Vitele ar cânta [i ele, dac` ar putea. Fermierii
[i p`s`rile o fac.
Da, bunicule. Dar [i f`r` clopo]el, doamna Watson nu este o
femeie „sâcâitoare [i enervant`“. |]i este devotat`! {i este foarte bun`.
Sper c` [tie c` tu n-ai inten]ia…
Nu-mi spune mie ce inten]ii am, tân`r` domni[oar`, [i nu da
ordine aici \n leg`tur` cu clopotele sau cu adjectivele pe care le aleg.
Am mai spus-o [i \nainte. Femeile sunt \ntotdeauna contra. Absolut
toate. Eu dau ordinele aici. M` auzi?
Da, bunicule, spuse Lisa cu sfial`, dar numai ca s`-l \mpace.
Bine. Atunci, am s`-]i dau un ordin. Ie[i la aer proasp`t. S` n-aud
comentarii legate de c`ldur`. O tân`r` ca tine trebuie ias` afar`…
Dar…
Lini[te. F` ce ]i s-a spus. |nva]` s` fii activ`. |nva]` s` parcurgi
distan]e, a[a cum merg eu, câte 20 de mile pe zi, dac` a[a vreau.
|nt`re[te-te! Asta e ideea. Dac` ai de gând s` r`mâi mult` vreme pe
aici, ar fi bine s` fii dur`. Via]a e grea \n step`.
Ochii lui alba[tri ca de ghea]` o urm`reau, dar Lisa credea c` \n
diminea]a aceea era de fapt mai mult precau]ie decât r`ceal` \n ei.
Urechile ei auziser`, iar inima re]inuse fraza „dac` ai de gând s` r`mâi
mult` vreme pe aici“.
„Oare ce pune bunicul la cale \n diminea]a asta? Doamna Watson
i-a spus pove[ti despre mine, cu blânde]e, sper. Dintr-un motiv
anume, se potrive[te jurnalului lui de ordine din ziua asta.“
Ei bine, ce ai de spus \n ap`rarea ta? o chestion` el.
108 LUCY WALKER
Mi-ar face pl`cere s` ies [i s` m` \nt`resc, bunicule. Mi-ar pl`cea s`

fac o plimbare mai lung`, de[i nu cred c` ar trebui s` m` avânt la 20
de mile, \nainte s` m` antrenez. |ndat` ce termini cu mine, \mi iau
p`l`ria, ceva de mâncat [i de bùt [i plec.
Old-fella f`cu tot posibilul s` nu par` speriat. Nu se a[teptase ca ea
s` r`spund` provoc`rii. Ochii de acel albastru profund ai Lisei se uitau
\n ochii lui [i zâmbeau, topind \ncetul cu \ncetul ghea]a din privirea
b`trânului. O lu` de mân`.
– Bravo ]ie! V`d c` ai ceva sânge de Lindsay, \n ciuda jocheului de
la Nangardee care a luat-o pe mama ta. E adev`rat, a avut
consim]`mântul ei, altfel n-ar fi plecat.
– Dac` n-ar fi plecat, n-a[ fi aici, bunicule.
– Da… ei bine, ai dreptate… Nu ]i-a cerut nimeni s` vii! \ncheie
el, revenind la vechea lui atitudine.
– Dar te bucuri c` acum sunt aici…
– S` m` bucur?! Aproape c` se scutur`. Prostul de Tom! Se uit` din
nou la ea, de data asta luându-[i la revedere din priviri. Du-te, ia-]i
lucrurile [i pleac`, feti]o. Petrece o zi \n natur`. Evadeaz` din casa
b`trânei `steia.
– Da, bunicule. {i mul]umesc. |nc` n-am explorat Pardalote. O s`
ai grij` de tine?
– S` am grij` de mine?! explod` el. S-ar crede c` e cineva bolnav \n
cas`. Tom \mi spunea \ncontinuu asta. L-am trimis instantaneu \napoi.
Tom \[i num`r` banii \nainte s`-i fi câ[tigat. Crede c` nu-mi dau seama
de jocul lui. Ca [i tine, Lisa. Crezi c` nu [tiu ce joc faci. Ei bine, [tiu.
A[teapt` [i-ai s` vezi. Am pl`nuit totul. Vei avea parte de o surpriz`,
fata mea. Acum, vrei s` pleci de aici [i s` m` la[i s` fac un du[?
– Da, bunicule, plec. U[oar` ca o pas`re, se aplec` [i-l s`rut` pe
frunte. Poftim! spuse ea. De când vroiam s` fac asta! Surprinse privirea
lui uluit`. Apoi zbur`. Old-fella era ultimul om de pe p`mânt care ar fi
suportat s` vad` o femeie „contra“ \nl`crimat`.
***
Lisa urc` din nou \n cheile vestice. Traversând valea, jum`tate din
ea spera ca bunicul s` n-o \ntrebe mai târziu unde fusese \n ziua aceea.
Acea parte din ea se temea de explozia lui de furie. Cealalt` jum`tate
spera s-o \ntrebe. I-ar fi pl`cut s` spun` adev`rul. Atunci, lucrurile s-ar
fi a[ezat cu adev`rat. El \nsu[i ar fi obligat s`-i explice. De ce, de
exemplu, exista o lege nerostit` care-i interzicea aproape s` manifeste
orice fel de interes fa]` de partea vestic`? Nu mai era nici un jocheu
fugar care s` a[tepte s` fie urmat de o alt` Lindsay. Asta era o
certitudine. Poate c` bunicul ei o chinuia doar. O pedepsea pentru
gre[eala mamei ei. Dar acum nu mai exista nici un jocheu! Acolo nu
era decât Magool Ransome.
Iar Magool o avea pe Imelda. Oare se logodiser` deja? Cum se
gr`bise s` mearg` dup` ea, la Nangardee!
La fel ca aborigenii, bunicul trebuia s` [tie. A[a c` de ce s` [i fac`
griji pentru Lisa – „fata pe care n-a venit nimeni s-o ia“? Bunicul i-ar
spune [i care erau concesiile pe care i le f`cuse lui Magool, b`rbatul
cu care nu vroia s` aib` de-a face. De unde paradoxul?
Când \ncepu s` escaladeze cheile, se gândi la alte lucruri. Oare
telescopul era acolo \n ziua aceea? Dac` nu, cine-l mutase? Ce avea s`
vad` \n vale, la ferm`? Oare Magool avea s` fie acolo? Chiar [i Imelda?
Când ajunse \n vârf, se apropie \ncet de locul cu pricina. Avea s`
fie dezam`git` dac` nu-l g`sea acolo. Dar era! Telescopul se g`sea \n
acela[i loc.
Lisa l`s` jos geanta cu mâncare [i se a[ez` \n grab`. |i lu` mai mult
s` potriveasc` lentila, dar asta pentru c` era atât de pripit`. Apoi,
dintr-o dat`, z`ri ferma Nangardee. St`tea acolo nemi[cat`, dormind
\n valea de basm. Totul era atât de static! |n ziua aceea, Magool
Ransome nu era acolo. Nici urm` de Imelda. Nu era nici un fermier [i
nici un cal. Nimic…
Apoi, din senin, sesiz` o mi[care \n apropiere. Lisa regl` luneta.
Era un tân`r aborigen \n gr`dina din spate. Dar \n rest, nici un alt
semn de via]`. Lumea din valea de jos era una de vis.
Lisei \i venea s` plâng`, \ns` [tia c` ar fi fost un gest patetic. Se
plimbase, escaladase, apoi, nimic! Nimeni!
110 LUCY WALKER
Unde se duseser` cu to]ii? Oare Magool se dusese cu Imelda la

\nsemnat? C`l`rea ea la fel de bine pe cât conducea?
Când ea plecase f`r` el, Magool p`r`sise \n grab` Pardalote. Oare
Imelda f`cuse asta doar ca s`-l chinuiasc`? Poate c` era foarte
\ndr`gostit. Doamna Watson spusese c` Imelda era o persoan`
captivant`, iar ea, Lisa, p`rea doar un [oarece.
Mult mai sus, pe dealul de vizavi, Lisa v`zu nori de praf ridicându-se
\n aer. Presupuse c` erau urmarea cirezilor de vite. Poate c` acolo erau
Magool [i Imelda.
Cobor\ luneta telescopului [i abandon` banca. Se \ntoarse spre
deschiderea care ducea pe drumul spre acolo. Pu]in mai jos, v`zuse o
scobitur` \n coasta dealului. Avea s-o exploreze. Era posibil s`
g`seasc` una dintre mult cùtatele picturi rupestre preistorice. Lucruri
de genul acela se g`seau din \ntâmplare.
Urm` drumul \napoi, apoi se c`]`r` câ]iva pa[i pe panta abrupt` a
dealului, pân` intr` cu grij` \n gura pe[terii. Ochii i se m`rir` de
uimire.
Nu erau picturi rupestre, ci o comoar`. |ntregul acoperi[ al pe[terii
era \ncrustat cu cristale micu]e [i str`lucitoare, de form` hexagonal`.
Nu erau ca superbul beril al lui Old-fella, dar erau minunate \n
deosebirea [i \n micimea lor. Unele erau de un verde pal [i sticlos,
altele albastru-deschis. Altele erau de un alb-argintiu. Ca [i berilul lui
Old-fella, aveau câte [ase fa]ete perfecte [i vârfuri piramidale. Lisa \[i
d`du seama c` unele dintre c`zuser` pe jos. Le lu` afar` ca s` poat`
observa mai bine str`lucirea lor.
|ntorcându-se \n pe[ter`, v`zu ceva ce nu observase \nainte.
|ntr-o parte, lâng` peretele de stânc`, era un târn`cop. Sprijinit de
perete, mai departe, era un ciocan mai mic cu o coad` ca de
târn`cop. Lisa era sigur` c` v`zuse poza unei astfel de unelte \ntr-o
revist` sau \ntr-o carte. Se numea „ciocanul geologilor“. Geologii
erau cei care avea de-a face cu pietrele pre]ioase, mineralele, chiar
[i cu petrolul.
Uneltele acelea erau ale lui Old-fella. Era sigur`. Bancheta de pe

platou era una din cele din buc`t`ria de la Pardalote. Mânerele
uneltelor spuneau aceea[i poveste.
Lisa privea uluit`.
De ce Old-fella ]inea sub supraveghere Nangardee? Pentru c`
spera s` g`seasc` \n pe[tera aceea mai multe pietre asem`n`toare
pre]iosului sù beril? {i, din moment ce nu avea \ncredere \n
Ransome, se asigura ca ei s` nu-i descopere comoara din pe[ter`?
Un nou gând o \nfrigur` [i se sim]i trist` pentru bunicul ei. Pân` la
istoria cu ame]eala, când \ncepuse s` se team` c` era bolnav, se ]inuse
la distan]`. {i foarte singur.
Era posibil ca telescopul care supraveghea Nangardee s` fi fost
modalitatea intermediar` a unui b`trân de a-[i g`si companie. Vroia s`
[tie ce puneau la cale vecinii sì, doar pentru companie. De un lucru
Lisa era sigur`. Acum nu-i mai putea spune lui Old-fella unde fusese la
plimbare. Nu putea pomeni de telescop sau de pe[ter`. Mândria lui ar
suferi o lovitur` prea mare.
|n noaptea aceea, Lisa abia se a[ezase \n pat, când auzi o b`taie \n
geam. Prima dat` crezu c` erau crengile copacului de afar` pe care le
sufla vântul. Apoi b`tìle devenir` mai insistente [i-[i d`du seama c`
cineva \ncerca s`-i atrag` aten]ia.
– Tu e[ti, Lisa? Era vocea lui Tom.
– Tom? Tu e[ti?
Lisa nu [tia dac` se sim]ea u[urat` sau bucuroas`. Fusese singur`.
Acum putea s` recunoasc`. Mai ales c` b`trânul se culcase f`r` s`-i
spun` „noapte bun`“.
|mbrac`-te [i vino afar`. Vreau s` vorbesc cu tine.
Da, vin. A[teapt`, te rog…
Gr`be[te-te. Diminea]` n-o s` mai fiu aici. M` \ntorc la tab`ra de
\nsemnat. Am c`l`rit 10 mile ca s` te v`d.
D`-mi câteva minute, Tom. Ne \ntâlnim pe veranda din fa]`.
Cineva c`l`rise 10 mile ca s-o vad`! Cuiva pe lumea aceea \i p`sa
atât de mult de ea!
112 LUCY WALKER
Se strecur` pe vârfuri pân` pe verand`. Tom se sprijinea de un

stâlp, o siluet` \ntunecat` cu o ]igar` aprins` \n mân`. Cùtând \n
umbr`, Lisa v`zu c` \nc` purta p`l`ria. |n timp ce ridic` ]igara [i trase
din din ea, ochii \i str`lucir` pe \ntunecimea chipului. |[i \ndrept`
]inuta.
– Bravo, spuse el. Vocea lui spart` avu un farmec nea[teptat
pentru Lisa. Hai s` st`m pe banc`.
Lisa lu` loc, iar Tom se a[ez` lâng` ea, \ntinzându-[i picioarele
lungi. P`rea oarecum ciudat c` l`sase un spa]iu \ntre el [i Lisa. Ea
realiza situa]ia stranie, dar n-o \n]elegea.
Cu o mi[care scurt` din degete, Tom arunc` mucul de ]igar`.
– Ai f`cut un drum lung, Tom, se aventur` Lisa. {i pe \ntuneric!
Chiar au fost 10 mile?
– Pentru mine n-a fost lung [i da, au fost 10 mile, r`spunse Tom
\ncet.
– M` bucur c` ai venit.
– Un b`rbat ca mine nu are ocazia s` vad` o fat` decât când se
duce dup` marf`, de cel mult trei ori pe an. Singurele locuri \n care
[tiu c` sunt fete sunt Wyndham [i Darwin. Am s` merg acolo
curând.
Lisa \[i \mbr`]i[` genunchii.
– E foarte frumos c` ai vrut special s` vezi acest` fat`, spuse ea
fericit`. {tii, la \nceput am crezut c` n-o s`-]i plac` deloc s` m` aflu
aici. |]i aminte[ti acea prim` diminea]`? |n buc`t`rie?
– |mi amintesc.
Urm` o t`cere prelungit`, pe care Lisa o \ntrerupse:
– Desigur, n-aveai de unde s` [tii ce fel de persoan` sunt, spuse ea.
Puteam fi…
– Nu a[teptam pe nimeni. Old-fella n-a spus de ce pleac` la Finch's
Creek.
– Atunci, am fost un [oc? Oh, a[ fi vrut s` fi [tiut…
– {tiam c` vine cineva, de[i Old-fella n-a spus. |ntotdeauna [tiu.
– De unde?
– De la unul din oamenii de la tab`r`. Are o sta]ie radio veche. De[i

Old-fella nu vrea s` aib` obiecte de genul `sta, câteodat` \i place s` afle
nout`]i de la Mc Phee. Niciodat` nu spune. Old-fella e genul de om
care p`streaz` informa]iile pentru sine.
– Cineva de la tab`r` a recep]ionat mesajele pe care le-am trimis
de la spital?
– Cam a[a ceva. Când \i convine, McPhee se comport` la fel ca
b`trânul. Dar noi am [tiut c` pleac` s` aduc` pe cineva special. Am
[tiut pentru c` a luat Dodgeul, \n locul Land Roverului. {i s-a \mbr`cat
a[a cum o face o dat` la zece ani. N-am [tiut despre cine e vorba.
McPhee nu ne-a spus.
– Dar Land Roverul ar fi fost mai potrivit pentru terenul acela…
– Da, dar nu era special. Nu este atât de confortabil.
– Tom, vrei s` spui c` atunci când a venit dup` mine, bunicul a
considerat o ocazie \ndeajuns de important` ca s` \mbrace hainele de
s`rb`toare? Contam atât de mult pentru el?
– Cam a[a.
– E greu de crezut, spuse Lisa nedumerit`.
Urm` o alt` pauz`, dar de data asta \ncepu Tom:
Mama a aflat mai târziu. Cred c` i-a spus McPhee. Mi-am dat seama
din comportamentul ei. Era \ngrijorat`. Nu [tia cum o s` fii.
Tom, te rog… N-am avut inten]ia s` vin aici [i s` v` sup`r pe to]i.
N-am avut nici cea mai mic` idee. Vroiam s`-mi g`sesc bunicul. Doar
atât.
Mama e \n regul` acum. S-a \mbunat.
Dar tu te-ai sup`rat?
Aveam de gând s` m` sup`r. Recunosc, Lisa. Dar n-am f`cut-o.
Când te-am v`zut [i te-am auzit vorbind atât de blând… Apoi,
alaltìeri, când ai venit alergând \n buc`t`rie, am v`zut cum \]i
str`luceau ochii. Ar`tai [i mai frumoas`. {i ai nimerit direct \n bra]ele
mele. Mi-a pl`cut.
Lisa era surprins`. Cât de mult se schimbase Tom de la prima lor
\ntâlnire!
114 LUCY WALKER
Inima ei \ncepu s` bat` pu]in mai tare. Cineva dorise s-o vad`
\ndeajuns de mult \ncât s` str`bat` 10 mile! Era minunat. Iar acum
spusese ceva despre ochii ei str`lucitori. Pân` la urm`, nu era genul
[oricel. Nu pentru Tom. Nu mai era nici „fata pe care n-a venit nimeni
s-o ia“. Old-fella \mbr`case cel mai bun costum al sù [i luase cea mai
bun` ma[in`!
Gândul c` lui Tom [i lui Old-fella le p`sa suficient \ncât f`cuser`
lucrurile acelea o \n`l]ar` \n al nou`lea cer.
Lisa nu [tia cum s`-i mul]umeasc` lui Tom, sau dac` trebuia s`-i
spun` ceva. Se sim]ea fericit`, dar pu]in stânjenit`. Tom se sprijinise
de sp`tarul b`ncii [i-[i r`sucea o alt` ]igar`.
Spune-mi despre p`[unile din nord, Tom, \ncepu ea, ca s`
\ntrerup` lini[tea care devenise, ca [i spa]iul dintre ei, pu]in ciudat`.
Sunt numai copaci [i p`duri?
Nicidecum! Sunt zone a c`ror vegeta]ie e alc`tuit` \n majoritate din
arbu[ti. La nord de acolo se \ntinde cel mai denivelat teren din lume.
Dune de nisip r`sar la tot locul. {i creste muntoase.
Vorbe[ti ca [i cum ]i-ar pl`cea. Chiar dac` e denivelat.
Este incitant. Ca [i cum ai fi singur pe lume. Continui s` conduci,
dar nu ajungi niciodat` la orizont. Dunele \ncearc` s` te \nspìmânte,
dar nu reu[esc. Asta pentru c`, \ntr-un fel, [i tu e[ti una dintre ele. Nu
m` pricep la descrieri, Lisa. Trebuie s` vezi cu ochii tì.
Lisa \[i strânse din nou genunchii.
– Oh, Tom. Mi-ar face pl`cere. Crezi c` voi putea?
– Nu v`d de ce nu. Voi trece pe acolo cu camioneta, ca s` fac
aprovizionarea. Curând. Atunci, vei avea ocazia.
– Va trebui s`-i cer voie bunicului. M` \ntreb dac` o s` m` lase s` merg.
– Las` asta \n grija mea. M` ocup eu. Cel mai bun moment va fi
când se va ridica pe picioare [i va c`l`ri s`-[i vad` oamenii din vârful
dealului nord-vestic. N-o s`-i lase prea mult singuri.
– Oameni? Fermieri, vrei s` spui?
– Nu. Ei sunt cei care fac ultimele retu[uri \nainte de \nsemnat.
|nsemnatul este treaba mea. Eu sunt supraveghetorul de la Pardalote.
– Atunci…
– Oamenii pe care \i are acolo sus se pricep la pietre [i la minerale.
Poate crede c` o s` g`seasc` aur sau ceva de genul `sta. Dup` p`rerea
mea, alearg` dup` cai verzi. |n ]ara asta, vitele sunt cele care aduc
bani. Old-fella are o sl`biciune pentru minerale. Uit` lucrurile cu
adev`rat importante.
– Cum ar fi vitele, de exemplu?
– Exact. Tu ai spus-o, Lisa.
– Cât timp ar fi plecat, bunicului nu i-ar fi dor de mine, nu-i a[a? spuse
Lisa \ngândurat`. Cu toate astea, ar trebui s`-l \ntreb`m mai \ntâi…
– Las`-m` pe mine, Lisa. Prea mult zgomot noaptea \n jurul taberei
de \nsemnat stârne[te panica \n rândul vitelor. Ia aminte. Totul
trebuie f`cut cu b`gare de seam`. La fel trebuie s` procedezi [i cu Old-
fella. Cu b`gare de seam`.
– Cred c` e[ti un intrigant, Tom, spuse Lisa râzând [i ridicându-[i
mai sus genunchii.
– |n preajma unei fete frumoase ca tine? De ce nu?
Lisa nu auzi ultimele lui cuvinte. Genunchii ei c`zur` la p`mânt [i
se ridic` \n picioare.
Valea era o splendoare argintie, dar culmile dealului din vest erau
\ntunecate de copaci, iar piscurile [i contraforturile unor mun]i vechi
aruncau umbre ici [i colo.
Oare visase c` ceva se mi[case acolo? Chemând-o, chiar! Ea era cea
care avea o sl`biciune, nu Old-fella. De când era aici, la Pardalote, un
pisc anume \i f`cea parc` semn s` vin`. |n fiecare noapte ap`rea
seme], poruncitor [i negru \n fundalul apusului.
Tom spunea ceva oarecum flatant. Ceva despre „Tom, Lisa [i
Pardalote apar]inând la to]i trei…“.
Apar]inând c`rui lucru, cui?
Ea apar]inea culmii acelui deal! Nici m`car bunicului ei…
„Ciudat cum luna estompeaz` str`lucirea stelelor“, se gândi ea.
„Cu excep]ia aceleia care str`bate de acolo, de pe culmea mea. E totu[i
atât de str`lucitoare.“
116 LUCY WALKER
|[i \ndrept` ]inuta. Lumini]a se mi[case. Nu era o stea, ci o lumin`.

Ceva o purta. Pe m`sur` ce trecea printre copaci, ap`rea [i disp`rea.
Lisa se uit` \n continuare. Era surd` la vorbele [optite [i t`r`g`nate ale
lui Tom. Mai era \nc` o lumin`, care se deplasa spre cealalt`.
Magool [i Imelda?
Faptul c`, pe lumina lunii, vârfurile stâncoase erau doar pentru
oameni ca Imelda o durea. Nu tuturor le era dat s` ating` culmile
lumii. Poate c` pân` la urm` nu erau Magool [i Imelda! Dar
sentimentele Lisei r`maser` acelea[i, ca [i când ar fi fost \ntr-adev`r ei.
Locul acela de \ntâlnire ]inea de Pardalote. Fusese al mamei ei. {i
al tat`lui ei, jocheul de la Nangardee. Acum era al ei, al Lisei. Pentru c`
descoperise singur` drumul pân` acolo. Ceva \nùntrul ei ar fi vrut s`
fug`, s` traverseze valea, s` r`spund` chem`rii piscului. St`tea solitar \n
lumina lunii, spunându-i c` inima ei apar]inea lui. Nici unui alt loc.
Dar r`mase neclintit` pe banc`, lâng` Tom, ascultând vocea lui
monoton` [i cuvintele lui flatante. |nchise ochii [i \n`bu[i chemarea,
la fel [i gândul c` Magool era acolo cu Imelda. Dar \n \ntunericul
ochilor ei \nchi[i ap`ru imaginea lui bandajat, culcat \n patul de spital.
|n locul vocii sc`zute a lui Tom, o auzi pe cealalt`, cu tonul ei amuzat
[i ironic: „Ei bine, Tonky? Ce ai g`sit s`-i cite[ti azi \nd`r`tnicului tù
elev? Ceva picant [i scandalos, sper. Sunt orb, profesoar` drag`, a[a c`
nu te pot vedea cum ro[e[ti. Dar dac` pun mâna pe obrazul tù, s-ar
putea s` simt. Ce zici de asta, Lisa? S` pun mâna pe obrazul tù?“
Dar când \[i rec`p`tase, \n cele din urm`, vederea, \l ame]ise felul
\n care Imelda, [i nu ea, radiase lâng` patul lui. {i Imelda \l luase cu
ea, f`r` s` ro[easc`.
„Dar nu \n vârful dealurilor mele“, rosti hot`rât` Lisa cu voce tare.
„Dealurile mamei mele [i ale tat`lui meu! Ale lui Old-fella…“
Tom se sperie.
– Lisa, despre ce Dumnezeu vorbe[ti?!
|l prinse de mân`, ca s`-i arate c` era recunosc`toare pentru
lucrurile frumoase pe care i le spusese [i ca o scuz` c` nu fusese
atent`. Lui Tom p`rea s`-i plac` s-o ]in` de mân`.
– Ai spus c` oamenii bunicului caut` minerale [i lucruri de genul

`sta? Ei bine, nu pe platoul dealului din vest. Am o sl`biciune \n
leg`tur` cu locul acela, Tom. |ntr-un fel, a apar]inut…
– Da…, spuse Tom, ne\n]elegând \nc`.
– Cea de-a doua op]iune nu e suficient de bun`, nu-i a[a, Tom? Te
rog, Tom, nu m` l`sa vreodat` s` m` mul]umesc cu a doua op]iune.
Tom nu avea nici cea mai mic` idee la ce se referise ea. Nu
\nsemnase nimic, se hot`r\ el. Toate femeile erau mai mult sau mai
pu]in slabe cu duhul.
– Câteodat`, cea de-a doua op]iune se dovede[te, \n timp, [i cea
mai bun`, spuse el sec. A[a se \ntâmpl` cu vitele. Presupun c` e timpul
s` intri \n cas`, Lisa. Am de f`cut un drum de zece mile.
– Da, sigur. Nu vrei s`-]i fac o sup`?
– N-am timp. Deci, am stabilit totul, da? Mergi cu mine la
Wyndham.
– Dac` se poate aranja, Tom. Sper.
Dar gândul \i zbur` din nou \ntr-un loc foarte \nalt.
„|l iubesc“, \[i spuse ea [i nu se referise la Tom. „|l voi iubi
\ntotdeauna, cu toate c` exist` Imelda. N-a[ fi recunoscut niciodat`,
dac` dealul acesta negru-argintiu n-ar fi fost luat \n st`pânire de
altcineva. Nu-mi vor lua [i locul `sta! M`car atât \mi apar]ine. A fost al
p`rin]ilor mei, nu al Imeldei. N-am s-o las niciodat` s` mi-l ia…“
Capitolul 9
Ocupat` cu treburile casei, pentru Lisa zilele trecur` pe nesim]ite,
devenind mai \ntâi o s`pt`mân`, apoi o alta [i \nc` o alta.
Lui Old-fella \i pl`cea s`-i citeasc` ziarele [i revistele pe care i le
trimitea McPhee de la tab`r`. Lisa descoperi c`, fiind \n contact cu
\ndep`rtata civiliza]ie datorit` sta]iei radio, lui McPhee i se aduceau
mereu ziare. Peste Pardalote nu trecea nici un avion, cu excep]ia
Ambulan]ei Aeriene.
Dup` ce le termina de citit, i le trimitea printr-un fermier lui Old-
fella. La intervale regulate de timp, cineva venea s` raporteze stadiul
\nsemnatului [i progresele f`cute.
Câteodat` venea \nsu[i Tom ca s`-i aduc` la cuno[tin]` num`rul de
piei [i de persoane care fuseser` implicate \n opera]iunea de \nsemnat.
– De ce e atât de important? \l \ntreb` \ntr-o sear` Lisa. Pe lâng`
vitele de ras`, trimi]i spre vânzare [i piei, nu?
– Partea noastr`, da, spuse Tom cu \nver[unare.
– De ce? Cu cine le \mp`r]i]i?
– Cu cine crezi? Cine este singurul nostru vecin? Nu exist` garduri
care s` despart` Pardalote de Nangardee, a[a c` nu se [tie de la ale cui
vite provin pieile. Au fost atribuite pur [i simplu. Nimeni nu poate [ti
care apar]in uneia dintre ferme [i care celeilalte.
– Deci te \ntâlne[ti totu[i cu Magool Ransome? Chiar dac` o

singur` dat` pe an?
– Nu eu! De asta McPhee locuie[te la tab`ra extern`. El este
arbitrul. Nangardee trimite trei fermieri, noi la fel. Apoi, pe rând, un
om din fiecare delega]ie \[i alege animalul pe care s`-l taie, iar McPhee
]ine eviden]a.
– Ce sistem ciudat!
– Nu e un sistem. Este „legea p`mântului“, ceea ce \nseamn` c`
este practicat` pe scar` larg` de c`tre fermele care sunt atât de mari
\ncât nu pot [i nu vor s` se \ngr`deasc`. Legea asta este recunoscut`
chiar [i de c`tre instan]ele judec`tore[ti, cu toate c` n-a fost scris`
niciodat`, din câte [tiu. Este un obicei.
– |n cazul acesta, cred c` e minunat, spuse Lisa entuziasmat`. Nu
exist` dispute asupra unui animal anume.
– Nici m`car nu ne vorbim, Lisa. Tìem animalele [i plec`m. Atât.
– Oh, Dumnezeule! Sunte]i ni[te oameni ciuda]i. E aproape un
r`zboi t`cut. A[ vrea s` [tiu ce a provocat antipatia dintre familiile
Ransome [i Lindsay.
– McPhee mi-a spus c` e o chestiune istoric`. Cu o genera]ie sau
dou` \n urm` a existat un conflict \n leg`tur` cu frontierele. Lindsay
au fost primii aici [i n-au v`zut nici un motiv pentru care teritoriul lor
s` fie survolat, doar pentru c` Ransomeii au ap`rut câteva luni mai
târziu \n valea vecin`.
– Dar guvernul? Nu intervine?
– Nu \nc`. Mai demult erau p`mânturi pustii. Nu le vroia nimeni.
|n secolul trecut [i la \nceputul acestuia erau o mul]ime de persoane
care se stabileau provizoriu pe teritoriile din nordul Australiei, unii
chiar \n stepa cea mai \ndep`rtat`. Acum 100 de ani, pentru to]i
nordul reprezenta cel`lalt cap`t al lumii. Chiar [i acum 30 de ani.
Acum lucrurile s-au schimbat, \ns` Old-fella nu vrea s` fac` nici o
modificare. |n momentul de fa]`, Lisa, oricine poate dovedi c` a
crescut vite chiar aici, la Pardalote, poate pretinde arenda [i ar avea
90% [anse s-o ob]in`.
– Oricine? exclam` ea. Te referi la McPhee sau la oricare dintre
fermieri?
120 LUCY WALKER
– Nu. Ei doar s-au ocupat de vite. Nu le-au crescut. Tom f`cu o

pauz`, apoi adùg`: |n genera]ia asta, numai eu [i Old-fella am crescut
vite [i cai.
– Nu pot \n]elege de ce bunicul nu… Lisa se opri, c`ci surprinsese
o nuan]` \n vocea lui Tom.
„Old-fella n-ar \ncheia un contract oficial de arendare, dar Tom ar
putea. Tom n-ar face asta, desigur. Este supraveghetorul bunicului. O
parte din beneficiu \i apar]ine, are salariu [i locuie[te aici de când era
mic.“
Tom avea s` r`mân` loial, pân` \n ultima zi [i ultima or` din via]a
b`trânului. Lisa era sigur` de asta.
– De ce pari atât de \ngrijorat`, Lisa? Old-fella are s` fie bine de
\ndat` ce va vrea. Ar fi chiar [i acum, dac` [i-ar pune mintea…
– Da, [tiu. Cred c` \i face pl`cere… \ntr-un fel.
– A[a este. Dar e mai mult decât atât. Se \ngrije[te ca s` nu se mai
\ntâmple. S-a speriat, Lisa.
– {tiu.
– Acum ceva vreme, m-am gândit c` \[i face griji, spuse \ncet Tom.
A \nceput acum vreo trei luni. Acum cred c` a \ncetat. Nimeni nu [tie
ce se \ntâmpl` \n mintea lui Old-fella, dar pun pariu pe ce vrei c` [i-a
clarificat lucrurile.
– Ce lucruri [i-a clarificat, Tom?
– Lisa, Tom [i Pardalote! Le-a legat pe toate trei. {i-a spus: „N-am
nici un fiu care s` duc` ferma mai departe, dar uite câte am \n schimb.
Lisa, Tom [i Pardalote! De ce naiba \mi fac griji?!“ |n]elegi, Lisa? De asta
nu-[i mai face probleme. A f`cut o simpl` adunare.
Lisa ridic` gânditoare o sprâncean`.
– Se poate… De[i \nc` nu mi-a cerut s` r`mân definitiv. |n fiecare
zi \mi pun speran]a c` o s`-mi spun`. Oricum, singurul lucru care
conteaz` cu adev`rat e s` fie din nou cel de dinainte. A[ crede c` mai
are zeci de ani de trìt. De fapt, ur`sc s` vorbesc despre el ca [i cum
ar fi prea b`trân sau ar putea muri \ntr-o zi. Te rog, Tom, hai s` vorbim
despre altceva.
***
Lisa de-abia ajunse [i se a[ez` cu revista \n mân` pe scaunul de

lâng` patul b`trânului, când Old-fella \i spuse c` \n seara aceea nu
vroia s` i se citeasc`. Nu avea dispozi]ia necesar`.
– Stai acolo [i de data asta, ascult`-m` tu pe mine, Lisa. E vremea
s`-]i spun câteva lucruri. |nc` nu [tii nimic despre Pardalote.
Lisa fu atât de bucuroas` c` avea s` afle despre ferm`, \ncât
aproape c` se r`suci pe scaun.
– Da, bunicule. Te rog, spune-mi. Vreau s` [tiu.
B`trânul se uit` piezi[ la ea.
– Cum ar fi ce, de exemplu?
– Ei bine, \mi spui despre Ransome [i despre Nangardee [i de ce
nu-]i plac? La ce te-ai referit când ai spus c` le-ai f`cut unele concesii?
|nseamn` c` ai vrut s` fii un vecin mai amabil? Te rog, bunicule,
spune-mi.
B`trânul nu se mai uita la ea, ci privea \ncruntat, cufundat \n
gânduri.
– Vezi, continu` Lisa. A[ vrea s` [tiu ce ar trebui sau nu s`-i spun lui
Magool Ransome, dac` vine aici s` \ntrebe cum te mai sim]i. E posibil
s` vin`, [tii? Ne-a fost de mare ajutor \n ziua \n care ai fost adus.
– Te referi la Jim Ransome? Nu ]i-am spus s` nu mai folose[ti \n
preajma mea numele „Magool“? Fiind femeie, e[ti \ntotdeauna contra
[i faci pe dos tot ce-]i spun. Ei bine, domni[oar`, dac` vrei s` [tii, am
intuit [i asta…
– C` o s`-]i pun \ntreb`ri?
– Nu, tun` el. Am intiut c` vei face contrariul [i c` o s`-i spui tot
a[a. Am avut dreptate, nu-i a[a?
– Bunicule drag`, m` \ndoiesc c` dup` ce a plecat te-ai mai gândit
vreo secund` la asta.
– Tân`r` domni[oar`, pui la \ndoial` cuvântul meu? Ascult`…
Tonul furios al vocii b`trânului nu o alarm` deloc pe Lisa. Un al
[aselea sim] \i spunea c` bunicul ei f`cea un soi de joc [i c` ferocitatea
lui era fals`. Dar nu era sigur`.
– Ascult, bunicule, spuse ea, sunând \ntr-adins docil`.
Old-fella se sprijini cu spatele de pern` [i-[i fix` privirea pe
peretele opus.
122 LUCY WALKER
– Foarte bine, atunci. Timpul trece. E[ti prea tân`r` s` \n]elegi

asta? Când timpul trece, lucrurile se schimb`. Faci concesii pentru c`
a[a este omene[te. Fie c`-]i place, fie c` nu. Sfatul meu este s` nu-]i
ba]i capul cu Ransomeii. M` ocup eu de asta. Ai \n]eles? O s` afli \ntr-o
zi. Se opri. Nu mai sunt \n forma \n care obi[nuiam s` fiu, iar Jim
Ransome [tie asta. Are totu[i meritul lui: e \ntotdeauna la curent cu
actualitatea. Am fost cu ochii pe el. Pe ei, de fapt. Sunt numai el [i o
veri[oar` mai \n vârst` care se \ngrije[te de cas` pentru el. {i fiin]a
aceea ostentativ` cu care este v`zut peste tot. Pân` [i numele ei e
ostentativ. Amelia… sau ceva \n genul `sta.
– Imelda, \l corect` cu blânde]e Lisa. B`trânul \ntoarse capul [i se
uit` din nou la ea. Ochii lui erau de acela[i albastru ca de ghea]`, \ns`
de data asta erau \ntreb`tori.
– Deci [tii [i asta, nu?
– Da. A venit \n ziua \n care erai bolnav. Cred c` [i ea vroia s` fie
de ajutor. Dar a plecat…
– Foarte bine. Ea nu [tie… nici unul dintre ei nu [tie… c` am un
as \n mânec`. Din moment ce [tii atât de multe, tân`r` domni[oar`,
[tii despre ce as e vorba?
– Nu, bunicule. Te rog spune-mi. Mi-ar pl`cea s` [tiu.
– {iretenie. Asta am. Asul meu e [iretenia. Ai auzit câinele acela
dingo care url` noaptea de pe deal? Supravie]uie[te. Nu-l prinde
nimeni. Nici fermierii, nici Tom. Au \ncercat \n mai multe rânduri. Dar
nu-l pot prinde. {tii de ce?
– E foarte rapid? Sau poate c` e tân`r [i puternic?
– Tân`r [i puternic, pe naiba! Animalul acela este tat`l tuturor
câinilor dingo de prin p`r]ile astea. Este [iret, Lisa. De asta. {iretenia.
A[a supravie]uie[te. De aceea eu, Old-fella Lindsay, supravie]uiesc. {i
eu sunt [iret. {i st`pânesc p`mântul de la Nangardee.
– Da…, spuse \ncet Lisa. Sunt sigur` c`-l st`pâne[ti.
– ~sta e un lucru pe care e bine s`-l [tii. De data asta sun`
\mp`ciuitor. Urm`toarele lui cuvinte fur` \nc`rcate de regret.
|mb`trânesc [i mu[chii m` las`. Tân`rul acela de la ferm` are din
bel[ug. F`cu o pauz` [i apoi p`ru s` re\nvie din nou. {iretenia m`
ajut` ca lucrurile s` fie \n final a[a cum vreau. Nici unul dintre ei
nu-[i dau seama de asta, pentru c` ei cred c` planul meu este exact
opus fa]` de cum este \n realitate. |n]elegi asta, Lisa?
Lisa nu \n]elegea, dar nu recunoscu decât par]ial. Vroia s`-i fac` pe
plac pentru c` vedea c` b`trânul avea nevoie de asta.
– Cred c` \ncep s` \n]eleg. Te rog, spune-mi despre [iretenia ta,
bunicule. Ce-ai f`cut cu ea \n ultima vreme?
– Oh, nu! Nu m` prinzi \n felul acesta, fata mea! |ncerci s` afli, nu? Ei
bine, nu-]i spun \nc`. O s` [tii la sfâr[it. Toate la timpul lor. O s` ias` exact
invers decât te a[tep]i, ]i-am spus asta deja. Am aranjat totul \n leg`tur` cu
ce trebuie f`cut cu Pardalote dup` moartea mea. M` ascul]i, Lisa?
– Da, sigur c` da.
– Am pl`nuit s`pt`mâni la rând. Nu uita c` ]i-am spus c` sunt [iret,
Lisa. A trebuit s` fiu pentru c` era singura cale de a rezolva lucrurile.
Timpurile s-au schimbat. Acum lucrurile stau altfel.
– Da, totul se schimb`, nu-i a[a? Anotimpurile. Recoltele. Chiar [i
vitele devin mai mari [i mai grase.
– Ai jucat vreodat` [ah, Lisa?
– Nu, dar mi-ar face pl`cere s` \nv`]. Crezi c` a[ putea? E dificil?
– Petrece-]i timpul \nv`]ând lucruri mai folositoare pentru femei,
feti]o. Cum s` conduci un c`min – asta e treab` pentru femei. Se opri
[i inspir` adânc, ca [i cum ar fi avut nevoie de mai mult aer. {ahul este
pentru generalii de aramat` care organizeaz` r`zboaiele pân` la ultima
b`t`lie. {i pentru oameni ca mine, care [tiu c` atunci când vor s`
ob]in` un anumit lucru, nu se n`pustesc direct, ca un bivol, asupra
unei por]i.
– Cred c` \n]eleg…
– Nu \n]elegi [i n-o vei face niciodat`. Femeile sunt \ntotdeauna
contra. Fac exact invers de ce li se spune. Absolut toate sunt perverse.
{i mama ta. {i tu vei fi la fel, Lisa. Accept asta. Se opri din nou [i
respir` adânc. De aceea trebuie s`-mi construiesc propria strategie.
Acum, ascult`! Atunci când vrei ceva, nu te duci direct dup` lucrul
acela. }ine minte asta. Te \nvârte[ti, te prefaci. Asemenea unui dingo.
Induce inten]ionat oamenii \n eroare. A[a câ[tig`. P`c`le[te oamenii,
f`cându-i s` cread` c` are de gând ceva, când \n realitate planul lui
este cu totul altul. |n felul `sta, ceilal]i nu [tiu ce pune la cale.
– Bunicule, spuse u[or Lisa. Vrei s` deschid fereastra? Ar`]i de
parc` ai avea nevoie de mai mult aer.
124 LUCY WALKER
– Nu, sigur c` nu, spuse el pe un ton moroc`nos [i iritat. Intr`

musculi]e. Sunt obosit, asta-i tot. Prea mult` vorb`. Tom mi-a vorbit
mai mult de o or`. Ce nu [tie el e c` m` vl`guie[te. M` plictise[te. Este
un cresc`tor de vite foarte priceput, totu[i.
– Este un bun supraveghetor, bunicule. Simte c` e necesar s` te
]in` la curent cu mersul \nsemnatului.
– Necesar, pe naiba! Se pricepe la \nsemnat mai bine decât oricare
alt fermier din nord [i el [tie asta. {tie [i c` eu [tiu. Nu, nu, Lisa… sunt
obosit. O s` trag un pui de somn. Po]i s`-mi termini articolul acela
mâine diminea]`.
– Desigur, bunicule. |]i mul]umesc pentru c` mi-ai spus atât de
multe. Despre tine, m` refer…
Lisa se opri [i-l s`rut` pe frunte. El \nchise ochii [i nu f`cu nici un
gest prin care s`-i dea de \n]eles c` sim]ise buzele ei calde.
– Vroiam s` [tii c` am rezolvat totul, Lisa. Acum, ]i-am spus, du-te.
Las`-m` s` dorm.
Lisei i se p`rea ciudat totul, dar nu putea fi sigur`. Poate c` bunicul
ei \ncerca s`-i spun` ceva, dar \n loc s` se prefac`, se d`duse de gol \n
ultimul moment. Avea atâta \ncredere \n sine, [i totu[i \n spatele ei, se
temea c` era posibil ca planul pe care-l pusese la cale s` nu se
realizeze pân` la urm` a[a cum \[i propusese.
***
Târziu \n noaptea aceea sosiser` doi fermieri din locuri

\ndep`rtate. Dormiser` \n c`su]a din fundul cur]ii, iar diminea]a
veniser` la ferm` pentru micul dejun. Veniser`, explicar` ei, ca s`-i dea
personal raportul lui Old-fella despre condi]iile din partea nordic` a
stepei. Doamna Watson era ocupat` cu friptura [i cu ou`le pentru
oaspe]i, a[a c` o trimise pe Lisa cu tava pentru Old-fella.
– Oh, deci tu e[ti cea cu tava! \ntreb` el vesel. Ce face Mama
Watson, hm? Nu-i scap` din priviri pe oamenii ìa? Ei bine, voi dou`
a]i face bine s` elibera]i ferma ast`zi. Am oamenii mei care s` aib` grij`
de mine, dac` este nevoie. Femeile n-au ce cùta \n discu]iile
b`rba]ilor. Pleca]i amândou`. Afar` toat` ziua. Spune-i doamnei
Watson c` astea sunt ordinele mele.
gianninajollys
– Mi-ar prinde bine \nc` o zi liber`, spuse bucuroas` Lisa. |nv`]ase

c` b`trânul o aprecia mai mult dac` \i d`dea ascultare cu
promptitudine. Atunci când lansa o provocare, \i pl`cea s` fie
\ntâmpinat de o alta-bumerang. Puse tava pe mas` [i-i aranj` perna.
Dac` n-ai grij`, bunicule, va fi o plimbare lung`, de o zi. O s`-]i fie dor
de mine, nu-i a[a? Se uit` la fa]a lui. Nu era amuzat. De data asta,
bumerangul ei c`zuse la p`mânt.
– A[a deci. M` [antajezi, nu? Ei bine, s`-]i spun cum reac]ionez la
[antaje. Pleac`. {i pentru toat` ziua, fata mea. Nu vreau s` te aud sau
s` te v`d pân` dup` l`satul serii. M` auzi, Lisa?
– Da, bunicule, spuse plin` de regret Lisa. Glumeam doar. {tii asta,
nu-i a[a? La Finch's Creek aveau un pacient \nd`r`tnic [i obi[nuiam
s`-l amuz \n felul acesta. |l luam \n serios…
– Un pacient \nd`r`tnic! Deci asta e, nu? url` b`trânul. Pot s`
\ntreb despre cine e vorba? Nu de Jimmy! Tic`losul `la de Ransome,
hm? Mi-au spus c` l-ai a[teptat. Deci cu el m` compari?
– Te rog, bunicule, \l implor` Lisa. Am fost lipsit` de tact, asta-i tot.
– Foarte bine, dar eu sunt cel care d` ordinele aici; [i s` l`s`m
deoparte amuzatul pacientului! Pleca]i amândou` pentru restul zilei.
Afar`. Poate le trece prin cap femeilor din ferma asta c` vreau o zi doar
pentru mine… cu oamenii mei…
– Da, desigur, bunicule. Nu m-am gândit la asta. Dar toat` ziua?
– Toat` ziua. Du-te [i ia-]i p`l`ria [i co[ule]ul cu mâncare [i du-te
s` vezi Pardalote. De ce ai venit aici? S` te \nvârte[ti prin cas`? Vei fi un
om al stepei pe cinste!
|n spatele cuvintelor lui dispre]uitoare, Lisa sesizase o not` de
\ngrijorare. B`trânul vroia cu adev`rat ca ea s` plece. Poate [i doamna
Watson. Pentru binele lor, ca [i al lui, vroia ca ele s`-[i ia o vacan]`.
Lisa \ndr`zni s` nu-i arate c` \n]elegea. |n schimb, se \ndrept` spre u[`,
ar`tând corespunz`tor de nedumerit`. Când ajunse \n dreptul u[ii, se
uit` \n oglinda din perete. B`trânul se l`sase pe spate [i ar`ta foarte
mul]umit de sine. Era pe cale s` atace micul dejun cu o u[urare
ciudat` pentru un invalid.
De data asta, Lisa era sigur`. Bunicul ei punea ceva la cale. Ce,
probabil c` nu avea s` afle. Era inutil s` \ncerce s` ghiceasc`.
126 LUCY WALKER
Lisa \i aduse la cuno[tin]` doamnei Watson ordinele date de Old-fella.

– Perfect, spuse pe nea[teptate doamna Watson. Punea deoparte
prosoapele folosite, \n timp ce fermierii din cap`tul mesei \[i
aprindeau primele ]ig`ri pe ziua aceea. Lisa \i v`zu schimbând \ntre ei
zâmbete mali]ioase. „Oare fac parte to]i din aceea[i conspira]ie?“
– Crede]i c` e bine s`-l l`s`m amândou` singur pentru tot restul
zilei? \ntreb` Lisa.
– Bine\n]eles. E mult mai bine decât ne spune. |n plus, de mult`
vreme nu mi-am mai antrenat calul. S-ar putea ca McPhee s` aib` ziare
[i reviste noi pentru C`petenie. |[i ridic` privirea de la mormanul de
prosoape [i se uit` la Lisa, de data aceasta cu un aer for]at de
prietenie. Ia mâncare [i un termos. {i p`l`ria. |ntoarce-te la apusul
soarelui. Dup` ce se gândi o clip`, adùg`: Tom va fi aici \n seara asta.
Lisa surprinse din nou zâmbetele rùt`cioase din rândul b`rba]ilor
de la mas`. Via]a era un [ir \ntreg de enigme. Dup` felul \n care se
comportau to]i \n ziua aceea, ar fi crezut c` vroiau s` scape de ea. Ar fi
crezut [i c` doamna Watson ar fi vrut ca iubitul ei fiu s` fie la mile dep`rtare,
nicidecum c` i-l oferise ca pe o tenta]ie ca s` se \ntoarc` la asfin]it.
Jum`tate de or` mai târziu, \n drum spre ie[irea din ferm`, Lisa
duse leg`tura de prosoape murdare la sp`l`torie. Nooma, aborigena
cu zâmbet frumos, era ocupat`, acoperit` \ntr-un nor de abur. Vederea
zâmbetului ei larg \i f`cu bine Lisei. M`car cuiva \i f`cea pl`cere s-o
aib` \n preajm` \n ziua aceea.
– De ce pleci singur` la plimbare? \ntreb` Nooma. Ce zici dac`
a[tep]i ca Nooma s` termine treaba cu prosoapele [i merge]i
\mpreun`? Ai destul` mâncare, Lisa?
– Vii cu mine? Oh, Nooma, mi-ar face mare pl`cere! Lisa arunc`
bagajul cu merinde [i-[i \mpinse p`l`ria pe spate. Repede. D`-mi
prosoapele alea, Nooma. Le sp`l eu, cât timp tu \ntinzi celelalte rufe.
– Bine, Lisa! S` le speli repede, da? Doamna Watson e ocupat` cu
cei doi care au venit la Old-fella, hm? Poate mai târziu o s` mearg` la
McPhee, s` vad` dac` nu are ziare noi.
– Se pare c` [tii foarte multe, Nooma. Dar nu totul. Lisa \ncepu s`
stoarc`, apoi s` cl`teasc`. E posibil ca doamna Watson s`-l viziteze pe
McPhee, dar cei doi din cas` sunt cresc`tori de vite.
Nooma \ncepu s` râd` cu hohote.
– Tipul acela, Rep, a fost cresc`tor de vite acum zece ani. Acum nu
se mai ocup` cu asta; este cercet`tor. Cel`lalt, Jack, s-a \ndeletnicit cu
vitele o scurt` perioad` de timp, anul trecut, asta-i tot. A strâns mul]i
bani \n perioada \nsemnatului. Acum nu mai este cresc`tor de vite,
lucreaz` cu cei care sap` dup` pietre prin zon`. Acolo… Ar`t` spre
nordul vìi.
Mâinile Lisei p`r`sir` cl`bucii de s`pun [i se uit` la Nooma. Fata de
culoare râdea \ncontinuu, l`sându-[i capul pe spate.
– Doamna Watson poate crede c` cei doi au venit ca s` discute
despre vitele lui Old-fella, spuse Nooma. Dar ei au venit s` vorbeasc`
despre pietre albastre, poate [i albe, sau galbene [i micu]e.
– Nooma! spuse Lisa, \ncetând sp`latul. {tii cum se numesc
pietrele acelea? Sunt berile?
Nooma ridic` din umeri.
|n locul acela sunt foarte multe pietre. Old-fella a adus mul]i
oameni din sud ca s`-i spun` numele pietrelor.
Da…, \ncuviin]` gânditoare Lisa. Cred c` mi s-a spus c` are o echip`
de geologi undeva, pe cealalt` parte de dealului. Tom a spus c`…
Tom este un bun cresc`tor de vite, spuse vesel` Nooma. Foarte
bun. Lui nu-i plac pietrele. {efului Ransome \i plac la fel de mult ca [i
lui Old-fella.
Lisa era atât de uimit` de nout`]i, \ncât o l`s` pe fat` s`-i ia
prosoapele din mân`, f`r` ca m`car s` observe. „Ciudat cum toat`
lumea [tie câte ceva, dac` nu totul. Dar eu nu [tiu nimic. Ei bine, de
ce a[ [ti? Sunt doar o strìn` aici. Ce m` prive[te pe mine?“
– Bine, e[ti gata, Lisa? spuse Nooma. Acum putem pleca amândou`
la plimbare. Vrei s`-]i ar`t c`rarea negrilor, hm?
– Da, te rog, Nooma. Mi-ar pl`cea. Sper s` nu fiu o elev` prea
plictisitoare. Am impresia c` jum`tate din timp…
Nooma nu f`cu decât s` zâmbeasc` atot[tiutoare. Ciripind vesele,
cele dou` fete traversar` valea spre vest. Când ajunser` la pârâu,
Nooma nu vru s` treac` de partea cealalt`. Avea altceva \n gând.
Am s`-]i ar`t câteva drumuri \n direc]ia asta, Lisa. O conduse pe
c`r`ri \ntortocheate, care urcau spre culmea dealului vestic. Ca
hipnotizat`, Lisa urm`rea cu aten]ie lec]iile Noomei, dar cealalt`
128 LUCY WALKER
jum`tate a ei care vedea tot ce f`ceau, [tia exact unde mergeu [i era
foarte \ncântat`. Acolo unde telescopul supraveghea ferma lui Magool
Ransome, Nangardee. Oare avea s` vad`, de la distan]`, o altfel de
piatr` la mâna stâng` a Imeldei?
De[i \n ultimele s`pt`mâni fusese ocupat` cu treburile fermei, Lisa
fusese \ntr-un soi de a[teptare. |nùntrul ei, ceva fusese \ntr-o stare de
suspensie.
Se gândise ocazional c` vizitele nocturne ale lui Tom u[uraser`
oarecum sentimentul acela de a[teptare. Uneori, când Tom o ]inea de
mân` [i-i spunea c` era frumoas`, [tia c` a[tepta altceva. S` apar` acea
lumin` str`lucitoare pe piscul care o \mbia.
Dar nu o mai z`ri.
Acum, \n timp ce Nooma o c`lùzea prin urcu[urile [i coborâ[uirle
cheilor, Lisa realiz` \n adâncul sufletului ei c` a[teptase ceva mai mult.
|nc` o privire asupra Nangardee. |nc` o vizit` din partea lui Magool
Ransome. Una singur`, care ar face poate ca inima ei s` capituleze [i
s` se lini[teasc`!
La urma urmelor, el era – \ntr-un fel – pacientul ei. Trebuia s` se
gândeasc` la el numai \n sensul acela. Era normal ca ea s` vrea s` [tie
c` ochii lui erau \n perfect` condi]ie.
Chiar dac` Imelda era [i ea acolo, era mai bine decât dac` nu-l mai
vedea deloc – decât prin telescop.
Pentru restul, \l avea pe Tom. Confortabil, puternic, dârz, \n stare
s` c`l`reasc` zece mile pentru ea. Era un muncitor destoinic [i un om
bun, chiar dac` uneori \nc`p`]ânat. |i sem`na pu]in lui Old-fella. Ce
putea cere mai mult o orfan`, „o fat` pe care nu venise nimeni s-o ia“?
|n afar` de asta, Pardalote era [i c`minul lui Tom. Reprezenta un fel
de siguran]`… Oare ce-a de-a doua op]iune era mai bun` decât nici
una?
„Lisa, Tom [i Pardalote“! Oare asta punea la cale b`trânul? Cineva
care s` duc` totul mai departe… \ntr-o zi.
Capitolul 10
Câteva minute mai târziu, cele dou` fete \nconjurat` ultimele
r`m`[i]e ale unui afloriment de granit ro[u, cotind la stânga. Ajunser`
pe c`rarea lui Old-fella, la doar câ]iva pa[i de instrumentul de
supravegheat! Nooma o urm`ri cu viclenie pe Lisa, str`lucindu-i ochii
de râsul ascuns.
– M-ai adus aici \ntr-adins, spuse Lisa acuzator. De unde ai [tiut…?
Vreau s` spun, de ce aici? Ca [i cum locul acesta ar avea de-a face cu
mine! Se opri. Ochii Noomei ar`tau \n]elepciune. Sigur c` [tiai, \ncheie
f`r` menajamente Lisa. Voi, oamenii stepei, [ti]i \ntotdeauna totul…
Cealalt` fat` ridic` inocent` din umeri.
– Uit`-te acolo, spuse ea. Ochiul mare de sticl` – telescopul, hm?
Po]i vedea departe, jos, la Nangardee. Poate \l vezi pe v`rul meu,
Jabberdee. Du-te [i prive[te, o \ndemn` Nooma, \ncuviin]ând din cap
[i zâmbind. Eu m` duc s` caut ierburi de mâncat. Poate [i o iguan`
gras` pentru cin`, sau o [opârl`.
Nooma disp`ru, dar Lisa r`mase tot la intrarea pe platoul dealului,
cercetându-[i con[tiin]a. O pierduse! |nc` ceva care plecase.
„Ce a[tept? De ce nu m-a[ uita prin telescop? Am mai f`cut-o
\nainte. De ce m-a[ sim]i tocmai acum vinovat`?“
130 LUCY WALKER
Ah! Dar \ntr-o noapte, stând pe banca de pe verand`, v`zuse acolo

sus o lumin` mai puternic` decât str`lucirea stelelor. Atunci \[i
spusese ceva. |ns` asta fusese \nainte ca Tom s-o ia de mân`.
Lisa cl`tin` din cap, alungând gândurile c`rora le d`dea prea mare
importan]`. Se uit` \n jos, la p`mânt. Sim]i c` devine din nou
puternic`. |nchise ochii, dar când \i deschise iar, [tiu c` v`zuse bine.
Acolo, clar` [i indubitabil`, era urma unei cizme. Fusese l`sat` de
curând: dup` dup`-amiaza de ieri, oricum. Prima lec]ie a Noomei \[i
atinsese scopul! Ieri vântul adiase u[or, astfel c` p`mântul fusese acoperit
peste noapte de o pelicul` de praf. Urma era chiar din ziua aceea!
Lisa se \ntoarse repede. La deschiderea drumului, se opri
\nlemnit`. Dou` siluete se \ndreptau spre ea dinspre culmea
superioar` a dealului. Un b`rbat [i o femeie. Felul destins \n care
mergeau spunea c` aveau dreptul s` fie acolo. Pe proprietatea lui Old-
fella?! Cu siguran]`, era partea de deal care ]inea de Pardalote.
Lisa r`mase neclintit`, ca [i cum ar fi f`cut parte din platoul
muntos. Cei doi se apropiar`. Magool Ransome [i Imelda. Magool era
\nalt, bronzat, unic. Imelda ar`ta la fel de ostentativ` ca de fiecare dat`
când o v`zuse. Chiar [i \n hainele de step`, era la fel de \ngrijit`. Avea
[i un aer de profesionist`. Poate c` \nainte s` vin` \n nord, fusese o
persoan` extrem de important` la ora[!
La rândul ei, Imelda o v`zu pe Lisa. Se \ntoarse [i-i spuse ceva lui
Magool, care \n momentul respectiv se concentra la ceva de pe
p`mânt. F`cu un gest aproape teatral prin care i-o ar`t` pe Lisa.
Magool \[i ridic` rapid privirea. Apoi se apropiar` \mpreun`,
continându-[i explorarea.
Magool ridic` din nou capul [i studie mica distan]` care-i
desp`r]ea de Lisa. Ridic` din sprâncene aproape batjocoritor. Apoi
zâmbi. Lisa \[i domoli cu greu inima.
Atitudinea lui p`rea s` spun`: „Iat`-te! Credeam c` n-o s` te mai
v`d vreodat`.“ Expresia aceasta fu \nlocuit` de una u[or amuzat`, care
o nedumeri pe Lisa. Nu avea idee c` el se gândea la cineva foarte tân`r.
Un copil mic, de[i poate foarte drag.
Ei bine, la urma urmelor, n-o cuno[tea atât de bine.
Pe de alt` parte, era posibil s` aib` praf pe fa]`, din care cauz` s`
arate hilar. Ei bine, praful putea s` r`mân`! Avea s`-l poarte ca pe o
emblem` a mândriei! R`mase pe loc, a[teptând pur [i simplu. Acum
erau la numai un pas \n fa]a ei. Amândoi aveau un aer de genul „ce
bine c` ne-am \ntâlnit \n vârful dealului“. Efectul pe care-l ob]inur` fu
acela c` Lisa afi[` incon[tient` ipostaza ei de portret.
Magool \[i \ncepu ritualul de fabricat al ]ig`rii, uitându-se \n acela[i
timp la Lisa. V`zând expresia ei t`cut` [i nemi[cat`, ridic` \ntreb`tor
din sprâncene.
– Uite cine e aici, spuse Imelda. Iat-o pe Lisa de la Pardalote!
Fata…
– „Pe care n-a venit nimeni s-o ia“, \ncheie Lisa \n locul ei. Chipul
nu-i tr`da nici unul dintre gândurile care \i treceau prin cap. Ochii ei
de acel albastru profund priveau \n expectativ`.
– Magool, spuse ea \n cele din urm`, râzând. Cred c` e timid`, dar
[i viclean`, \n acela[i timp. Nu crezi?
– Nu, spuse el scurt, a[ezând tutunul \n foi]a special`. Sunt ocazii
\n care este destul de vorb`rea]`. {i amuzant`. Vei descoperi asta,
Imelda, dac` vei fi vreodat` pacient` \n spital. |i zâmbi Lisei.
– Nu e nici o viclenie \n a fi timid, nu-i a[a Lisa?
– Un minut mai devreme, spuse ea foarte \ncet, vorbeai despre
mine ca [i cum n-a[ fi fost de fa]`.
– Da? |mi cer scuze.
– Oh, Jim! \i \ntrerupse Imelda. Descoperise intrarea pe platou. Ce
este? Dou` blocuri uria[e de roc` stâncoas` care ascund ce? Pur [i
simplu, trebuie s` investighez! P`[i cu grij` printre cele dou` roci, apoi
scoase din nou capul. Jim… pentru numele lui Dumnezeu, vino s`
vezi! Ce crezi? Un telescop! Reglat ca s` se poat` vedea jos, la
Nangardee… Disp`ru din nou \nùntru, ca s`-[i satisfac` evident
curiozitatea.
– |mi cer scuze, spuse Magool. Ne ier]i?
– Da. Desigur. |mi pare rù pentru ce i-am spus Imeldei…
– E a spus-o prima, a[a c` n-o s` se plâng`. Sunt sigur de asta.
Imelda are un sim] al umorului foarte ascu]it.
132 LUCY WALKER
– Foarte bine, spuse simplu Lisa. Ochii ei p`reau \n continuare

enigmatici \n timp ce-l privea pe Magool. El \ntoarse u[or capul [i-i
r`spunse privirii.
– E[ti foarte amuzant`, Lisa, cum stai aici singur`, \n vârful
muntelui. Ca un copil r`t`cit. Te sim]i pierdut`?
Lisa clipi, apoi cl`tin` din cap ca [i cum ar fi \ncercat s` revin` din
locuri \ndep`rtate \n prezent.
– |mi pare rù, spuse ea, zâmbindu-i. Nu, nu m` simt pierdut`. Am
fost surprins`, asta-i tot.
– S` ne vezi? Ei bine, nu venim foarte des aici, sus. Recunosc.
Vroiam s`-i ar`t Imeldei pe lumin` o forma]iune ciudat` la câ]iva yarzi
pe chei.
– E foarte interesat` de cheile acestea?
Magool râse.
– Bine\n]eles c` este. Este meseria ei s` fie interesat`. Toat` lumea
din compania mea trebuie s` ajung` [i s` se men]in` interesat \n
sensul acesta.
– S` se men]in` interesat? repet` gânditoare Lisa. Da, presupun c`
a[a trebuie… Cuvintele lui Magool – „s` se men]in` interesat“ –
implicau un gen de permanen]`. Oare chiar erau logodi]i dup`
ritualul tradi]ional? Trebuia s` se uite la mâna stâng` a Imeldei, când
termina de inspectat proprietatea lui Old-fella.
– Lisa, spuse Magool, m` bucur s` te v`d din nou. {tiu c` bunicul
tù se simte bine. Jabberdee m` ]ine la curent. Zâmbetul lui deveni
u[or ironic [i adùg`: |nainte ne desp`r]eau gratiile patului. Acum este
un lan] muntos – [i o mul]ime de prejudec`]i.
Lisa se gândi c` vorbele lui izvorâser` din amabilitate. Poate c` \i
p`rea rù c` Imelda râsese de ea. Trebuia s` par` mai dur`.
– Am venit la plimbare cu Nooma, spuse ea, ca s` treac` la subiecte
mai practice. {i eu m` bucur s` te v`d, Magool. Am mai fost aici
\nainte…
– Da. {tiu. Zicând asta se uit` la ea, [i v`zând uimirea ei zâmbi
amuzat. Apoi urm` inevitabila ro[ea]`.
Imelda \[i zâr\ din nou capul prin deschiz`tura dintre stânci.
– Jim, insist` ea, ce faci acolo?! Vino aici, pentru numele lui
Dumnezeu! E o adev`rat` revela]ie! O s` te uimeasc` \n mod pozitiv.
– Da, voi veni \ntr-un minut, Imelda. Vreau s` m` asigur c` Lisa \i
va transmite lui Old-fella ur`rile mele de bine: ur`ri de \ns`n`to[ire
grabnic` [i tot restul.
– Oh, bine, atunci. Fii rapid, dragule. N-avem prea mult timp la
dispozi]ie, nu? spuse Imelda, disp`rând din nou pe platou.
„Ciudat“, se gândi Lisa. „M` \ntreb cum de nu i-a ar`tat pân` acum
Imeldei locul acesta. E evident c` [tia despre el…“
– Lisa, spuse Magool, la ce te gânde[ti?
– M` \ntrebam…
– Unde s-a dus Nooma? Ei bine, uite c` vine \n spatele tù. Se pare
c` a f`cut o plimbare \n cerc.
– O v`d… ezit` Lisa, apoi se \ntoarse din nou spre Magool [i-l privi
drept \n ochi. De unde ai [tiut c` am mai fost aici \nainte? De unde [tii
c` acolo este un telescop? Este \ntre grani]ele teritoriului bunicului
meu, nu?
– Dac` \n ceea ce prive[te Pardalote exist` grani]e, atunci \mi
imaginez c` r`spunsul este „da“. Zâmbetul lui pe jum`tate ironic
reveni. {tiam c` ai mai fost aici pentru c` jos la Nangardee \mi dau
seama când cineva se joac` de aici cu telescopul. Vezi tu,
corespunz`tor cu ora din zi, soarele bate pe sticl`, iar reflec]ia este
destul de str`lucitoare. Am presupus c` trebuia s` fii tu. Prima oar`,
Old-fella [i Tom erau pleca]i de la ferm`. Nu putea fi altcineva…
Lisa refuz` s` ro[easc` din nou. Trebuia s`-[i p`streze demnitatea.
– Desigur, \ncuviin]` ea. Reflec]ia este asem`n`toare unei lumini.
Cine [tie? Cineva ar putea trimite un S.O.S. cu ajutorul telescopului,
dac` ar fi vreodat` nevoie de a[a ceva.
– Cine [tie? spuse el non[alant, \ns` zâmbetul \i pieri de pe buze.
Apoi adùg` rece [i serios: sper s`-]i aminte[ti asta, Lisa. Dac` se va ivi
vreodat` ocazia…
– Sunt sigur` c` nu. Dar \]i mul]umesc pentru c` e[ti un vecin atât
de amabil. Era bucuroas` c` adusese vorba despre rela]iile amabile
\ntre vecini.
134 LUCY WALKER
Nooma d`dea sfioas` târcoale unei roci [i-i urm`rea cu un pl`cut interes.
– Bun`, Nooma! spuse Magool. Deci ai adus-o azi pe Lisa pe
platoul dealului, hm? Ce n`stru[nicii mai pui la cale?
Nooma \ntoarse capul, pref`cându-se timid`. D`du cu piciorul \n praf,
apoi se uit` mai \ntâi la Lisa [i la Magool. Fa]a ei se destinse \ntr-un zâmbet.
– Am adus-o pe Lisa azi, aici, pentru c` m-am gândit c` poate vedea
ceva frumos jos, la Nangardee, {efule, spuse ea vesel`.
– |n]eleg. Nu cumva e ceva frumos aici, pe culmea dealului?
– Oh, nu, {efule. Nu eu. Niciodat`. Jabberdee d` târcoale destul de
des pe aici. Uneori poate…
– Motivele tale sunt pure ca apa din pârâu, Nooma, sunt sigur de
asta. Ei bine, dac` o iei pe c`rarea abrupt`, ar fi bine s` ai grij` de Lisa.
Este periculoas` pentru cei care n-o cunosc. Old-fella a trecut pe acolo
zilele acestea…
– Nu-]i face griji, {efule. O s` am grij` de ea. |n plus, trebuie s-o
aduc pe Lisa acas` teaf`r` [i nev`t`mat`… L`s` remarca suspendat` \n
aer, uitându-se la cer, m`surând pozi]ia soarelui. Avea un aer de
inocen]` poate prea copil`reasc`. |n seara asta vine Tom, adùg` ea.
Avem destul timp ca s` ajungem jos \n siguran]`. Apoi, el ar putea sosi
la apusul soarelui…
Ochii ei se rotir` vicleni spre Magool. Singurul lui r`spuns fu
t`cerea.
Lisa nu avea nici cea mai mic` idee ce \nsemna schimbul acela de
replici. Nu avea nici un sens. Ce leg`tur` avea Tom? Iar \n ceea ce
privea ora, ea [i Nooma nici m`car nu-[i luaser` \nc` prânzul. Se uit`
când la unul, când la cel`lalt. Buzele lui Magool erau strânse, iar ochii
lui reflectau o anume pedeaps` de ghea]` pentru Nooma. Nooma
afi[ase un zâmbet atot[tiutor care venea din zile, nop]i, ani, petrecute
\n locurile s`lbatice, pustii [i necunoscute ale marii stepe australiene.
Imelda ie[i iar prin deschiz`tura dintre roci.
Jim, dragule! strig` ea exasperat`. Pân` acum ar fi trebuit s` [tii
toat` povestea lui Old-fella, sau s` i-o oferi lui pe a ta. Vino. Mor de
ner`bdare s`-]i ar`t ceva. |ntre rocile astea este o piatr` asem`n`toare
forma]iunilor acelea de cristal…
Bine, Imelda. |mi pare rù c` te-am f`cut s` a[tep]i. M` bucur c`

te-am v`zut, Lisa…, chiar dac` numai câteva minute, \n vârful acestei
p`r]i a lumii. Salut`rile mele doamnei Watson. {i, desigur…, lui Tom.
La revedere, Magool, spuse Lisa [i se \ntoarse. Nu era nevoie de
desp`r]iri politicoase de Imelda, pentru c` Imelda, o persoan` care nu
se preocupa decât de sine, disp`ruse \nc` o dat` pe platoul lui Old-
fella.
Invazia aceea a propriet`]ii bunicului ei o mâhnea profund pe Lisa,
dar acum nu mai putea face nimic. |n afar` de asta, sim]ea c` Magool
n-avea s` fac` nimic dezonorabil. Nu-i st`tea \n fire. Era posibil s` fi
descoperit [i el pe[tera cu cristale de mai jos? Ce sup`rare ar putea
provoca asta!
Lisa o urm` pe Nooma pe c`rarea care cobora cheile.
Nooma, de ce m-ai dus pe platoul din vârful dealului? Ai f`cut-o
inten]ionat, nu-i a[a?
Nooma privi \n l`turi, apoi râse. Ochii ei mari erau invada]i de
lic`riri viclene.
De ce? \ntreb` ea.
Fu rândul Lisei s`-i ocoleasc` privirea. Ca to]i semenii ei, Nooma
[tia tot, inclusiv ce se \ntâmpla \n inimile oamenilor! Ghicise cumva c`
Magool Ransome avea s` fie acolo, poate [i Imelda. Inten]ionase ca ei
s` se \ntâlneasc`. Dar de ce?
***
Lisa travers` plin` de speran]` terenul pietruit spre cas`. |[i

petrecuse ziua \n mijlocul naturii [i fusese minunat, \n ciuda
domni[oarei Imelda Bannister. V`zuse zborul papagalilor care
adusese curcubeul zilei ei, iar \n seara aceea, când avea s` fie singur`
\n patul ei, avea multe lucruri la care s` se gândeasc`. Ora de culcare
era momentul pentru cele mai intime gânduri ale ei.
136 LUCY WALKER
Apoi, Tom avea s` soseasc` \n seara aceea, mai devreme sau mai
târziu. Asta \nsemna companie, cineva cu care s` vorbeasc`. Tom avea
s`-i povesteasc` despre papagali – unde se duceau [i de unde veneau.
|[i promisese s` nu se mai gândesc` niciodat` la acea „a treia parte“,
dar poate… dac` \ntreba cu grij`… Tom i-ar spune câte ceva despre
administra]ia fermei Pardalote. Tânjea s` [tie totul, c`ci se sim]ea deja
ca acas` la Pardalote. Era casa ei.
Pu[ca era sprijinit` de gardul verandei, când Lisa ajunse la ferm`.
Deschise u[a [i intr` \n buc`t`rie. Dup` lumina orbitoare de afar` a
dup`-amiezei târzii, \nùntru p`rea \ntuneric. Clipi [i scutur` din cap,
ca [i cum ar fi alungat cea]a.
Când ochii i se acomodar`, v`zu mai bine. Tom era deja acas`!
St`tea la mas`, cu picioarele aruncate \n fa]`. P`l`ria lui pr`fuit` ocupa
locul de cinste, \n cap`tul mesei.
„Trebuie s` aib` un raft pentru p`l`rii“, se gândi ea.
Tom se uit` la Lisa peste cea[ca de ceai, apoi \[i apropie \ncet
picioarele. |[i \mpinse scaunul [i se ridic`. Zâmbi lent, fapt care pe Lisa
o nedumerea de fiecare dat`. Dar era bucuros s-o vad` – putea sim]i
asta. |i zâmbi \n r`spuns, la fel de bucuroas`.
Vrei o can` cu ceai? \ntreb` el de la distan]`.
Da, te rog. De fapt, de-abia a[tept s` beau una. Se a[ez` la mas`,
iar el se duse la sob` [i aduse ceainicul.
Proasp`t f`cut! Las`-m` s`-]i torn eu. {i pr`jiturile acelea sunt
f`cute tot acum, cu siguran]`. Ia una.
Mul]umesc, Tom. O s` iau. Te rog, spune-mi, ai venit de mult? Ce
face bunicul?
S-a \ntors la vechiul lui caracter. Cel pu]in, a[a era ultima dat` când
l-am v`zut, ferchezuit [i gata s` plece cu cei doi care au venit seara
trecut`. Se pare c` l-au adus cu ei pe Challenger. {i Sept e plecat, iar
el nu ar merge nicìeri, decât dac` l-ar \nso]i pe b`trân.
Lisa puse la loc pr`jitura pe care tocmai o luase [i se uit` la el,
ne\ncrez`toare.
– Vrei s` spui c` a plecat? Cu cresc`torii aceia de vite?

– Nu sunt cresc`tori de vite, Lisa. Tom se a[ez` [i se sprijini \ncet
de sp`tarul scaunului, cu un u[or aer de superioritate. Indivizii aceia
vin din chei. Sunt doi din echipa care sap` [i sfredele[te roci acolo. |[i
cump`r` haine de schimb de la magazinele de pe drum – le place s`
arate ca ni[te fermieri. Au un nume preten]ios, pe care l-am uitat.
Caut` minerale. De ce, n-o s` [tiu niciodat`. Aici este teritoriul vitelor.
A[a a fost \ntotdeauna, [i a[a va fi mereu.
Lisa era \ntr-un stadiu vecin cu [ocul. Deci ceea ce-i spusese
Nooma despre oamenii aceia era adev`rat!
Bunicul s-a referit la ei ca fiind „oamenii lui“. De ce s-a dus cu ei?
Pentru c` a vrut. Nimeni nu l-a oprit vreodat` s` fac` ceea ce a vrut,
Lisa. Se simte foarte bine acum. Am v`zut cu ochii mei, \nc` de ultima
dat` când am venit. Mi-am dat seama c` se preg`tea s` plece, de[i a
fost [iret. V-a trimis la plimbare pe tine [i pe mama, ca s` poat` pleca
f`r` prea multe discu]ii [i b`tì de cap.
„Desigur! Ceva \mi spunea c` pune ceva la cale. Dar s` se \mbrace
[i s` porneasc` \n chei?!“
– Tom, a l`sat vreun mesaj pentru mine? \ntreb` ea, str`duindu-se
s` nu-[i tr`deze sentimentele.
– Da, spuse laconic Tom. Ultimul lucru \nainte s` plece. S` vedem
dac` mi-l amintesc bine. Un mesaj nebunesc, dup` p`rerea mea. Dar
apoi, de când a \nceput s` descopere pietricelele alea colorate, Old-
fella [i-a cam pierdut min]ile.
– Drag` Tom, \l implor` Lisa. Te rog. Care e mesajul de la bunicul?
{i nu mai spune c` „[i-a cam pierdut min]ile“. Cel pu]in, nu-mi spune
mie.
Tom râse.
– Chiar ]ii la el, nu-i a[a, Lisa? {tii ce? Când devii atât de serioas`,
ochii tì cap`t` cel mai frumos albastru profund. Chipul tù \mi
aminte[te \ntr-un fel de o fotografie pe care trebuie s-o fi v`zut odat`.
{i \mi place felul \n care ai spus „drag` Tom“. A sunat frumos.
138 LUCY WALKER
– Tom. Ce spune mesajul de la bunicul?

– Bine. |nfrâneaz`-]i ner`bdarea, pân` când mi-l amintesc exact.
Spunea a[a… M` ascul]i?
– Te ascult.
– Iat`:… „Spune-i nepoatei aceleia a mea, când se \ntoarce de la
colindatul cheilor vestice \mpreun` cu Nooma, c` o vulpe tân`r`
poate fi [ireat`, dar nu poate p`c`li un dingo b`trân“. Tom f`cu o
pauz`, urm`rind efectul cuvintelor sale. Ce crezi c` a vrut s` spun` cu
asta, Lisa? Oricine s-a n`scut \n nord [tie c` dup` standardele câinilor,
vulpea nu e prea de[teapt`. Poate c` [tia despre o anumit` pas`re
r`pitoare din valea ceea, hm?
Ochii Lisei erau mai \ntuneca]i ca niciodat`. „Vorbesc \ntotdeauna
\n termeni de p`s`ri [i animale! To]i! Old-fella \ncearca s`-mi transmit`
ceva. Dar ce? {tia chiar [i unde am fost azi. Un alt telescop ascuns la
ferm`?“. Ridic` privirea [i-l surprinse pe Tom studiindu-i chipul. Lisa
cl`tin` din cap.
– Numai Dumnezeu [tie. |mi spunea ceva despre câinele dingo pe
care-l auzim pe deal, \n fiecare noapte. A spus c` nimeni nu-l poate
prinde…
– Poate vrea s` spun` c` nu-l po]i prinde pe Old-fella \n cursa
farmecelor tale. Ai \ncercat asta?
– Da, recunoscu ea f`r` ocoli[uri. Vroiam s` m` plac`. Dar n-am
farmece…
– Poate c` da sau poate c` nu, \n ceea ce-l prive[te pe Old-fella,
spuse el, luând-o de mân` [i tr`gând-o spre el. Dar pentru mine? Ei
bine, e altceva. Am o sugestie. Pân` la urm`, nu te pot lua la \nsemnat,
a[a cum ]i-am promis. Am plecat deja cu prima serie de vite. Cea mai
rapid` treab` pe care am f`cut-o vreodat`. Un record! {tii de ce, Lisa?
Ea cl`tin` din cap.
– M-am s`turat s` c`l`resc 10 mile dus [i 10 mile \ntors, de fiecare
dat` când vreau s` v`d o fat`. Old-fella a spus c` o s` lipseasc` o
s`pt`mân` sau dou`, dar curând va trebui s` plec dup` provizii. Ce
zici, vii cu mine la Wyndham? Nu are cine s`-]i dea sau nu voie. Mama
e de acord. De fapt, a vrut asta pentru tine, pentru binele tù, mai
exact. S-a gândit c` trebuie s` vezi ]inutul de sus. E o excursie pe
cinste, dac` vrei s` vezi adev`ratul ]inut s`lbatic. Vii?
Lisa nu avea idee de ce \ncuviin]eaz` din cap, dar o f`cu. Avea
leg`tur` cu sentimentele ei [i \n momentul acela nu-i prea p`sa unde
mergea, sau de ce.
Probabil c` gre[ise cu bunicul ei. Plecase [i el, la fel ca Magool
Ransome. Amândoi procedaser` la fel! |i l`sase un mesaj aspru,
insinuând c` uneltise. Asemenea unui dingo, nu avea s` cad` \n plas`.
Tom se uit` \n ochii Lisei, iar ea \l privi, f`r` s`-l vad`, sau s`
realizeze c` \nc` o mai ]inea de mân`. Nu v`zu nimic, \n afara
gândurilor ei \ntunecate.
Poate c` \ntr-adev`r uneltise ceva! Venise \n nord ca s` g`seasc` un
c`min [i s` deslu[easc` ce \nsemna misterul „celei de-a treia p`r]i“, din
testamentul mamei ei. Desigur! Expus \n felul acela, totul indica faptul
c` era avid` dup` averea bunicului ei. Old-fella v`zuse asta [i avea s`
ac]ioneze prin modalit`]ile lui „[irete“. Doamna Watson interpretase
[i ea la fel! Nu era de mirare c` nu fusese primitoare cu ea!
– Lisa! o strig` Tom, scuturându-i mâna, ca [i cum ar fi vrut s-o
trezeasc`. La ce te gânde[ti? Vrei s` faci c`l`toria aceea, sau nu? Ne
putem distra de minune \n portul pentru vite. Clope]ei la picioare [i
inel pe deget… spuse el inten]ionat. M` \n]elegi, Lisa? }i-ar pl`cea?
– Da, spuse ea, vr`jit` de propriile ei gânduri \ntunecate [i de ochii
lui Tom. N-avea nici cea mai mic` idee – [i nici nu-i p`sa – de ceea
ce-i spunea b`rbatul din fa]a ei.
„Old-fella a plecat f`r` s`-[i ia r`mas-bun. La fel [i Magool. Nici
m`car mama nu [i-a luat r`mas-bun, când a murit. Toat` lumea o s`
fac` la fel, toat` via]a mea. To]i pleac` \ntotdeauna.“
Se uit` la chipul lui Tom, dar nu v`zu decât valoarea lui ca
supraveghetor al lui Old-fella. Cel mai bun creasc`tor de vite din nord.
„Lisa, Tom [i Pardalote!“ Trioul necesar! Oare asta era?
Mâna lui Tom o ]inea strâns; [i era ferm`. Era un sprijin.
140 LUCY WALKER
– Da, repet` ea. Mi-ar pl`cea s` vin cu tine, Tom. Foarte mult.
Mi-ar pl`cea s` v`d ]inutul s`lbatic…
– Cu clopo]eii la picioare [i cu inelul pe deget? Zâmbetul lui fu
u[or glacial.
– Da… Cu clopo]eii la picioare [i cu inelele pe deget, indiferent
de unde ai scos expresia asta de gr`dini]`, Tom.
Tom decise c` nu era momentul cel mai nimerit s` \nceap` jocul
s`rutului. Urechea lui sesizase pluralul cuvântului „inel“. Ghici pe
jum`tate c` Lisa nu \n]elesese cu adev`rat ce vrusese s` spun`.
Dar Wyndham era la mare dep`rtare [i aveau destul timp. Odat`
ajun[i acolo… ei bine, o fat` ca Lisa nu avea unde altundeva s` se
\ndrepte, decât direct \n bra]ele lui.
– Ia loc [i am s`-]i torn \nc` o can` de ceai, Lisa, spuse el, zâmbind
machiavelic. Probabil c` cealalt` s-a r`cit deja. Apoi, va trebui s` te las.
Trebuie s` m` v`d cu mama \n birou. |n leg`tur` cu afacerile. Când
Old-fella e plecat, eu [i mama conducem afacerile fermei.
– Mul]umesc, spuse Lisa [i se a[ez`. |l l`s` pe Tom s`-i aduc` ceai
proasp`t. |i f`cu chiar [i un sandvi[, c`ci nu p`rea tocmai interesat` de
pr`jiturile de pe mas`.
Lisa avusese o zi mai mult decât lung` [i era obosit`, iar acum, Tom
o a[teptase. Era un sentiment pl`cut s` fie a[teptat`, \n loc s` fie ea cea
care a[tepta. Mai ales c` era extenuat`. Avea mare nevoie de cineva…
Iar el era foarte bun cu ea.
Capitolul 11
Dup` ce luaser` decizia \n seara aceea, nu schimbaser` mai mult
de câteva cuvinte. Tom avusese multe de f`cut. Camioneta nu mai
fusese folosit` de mult [i trebuia s` se ocupe de ea, s`-i verifice
cauciucurile [i motorul, noaptea târziu. Apoi, trebuia s` \ncarce [i s`
verifice echipamentele necesare unei c`l`torii lungi prin step`. Dura
cel pu]in dou` zile pân` când ajungeau \n ora[ul nordic.
„S-ar putea s` ne ia mai mult“, spuse vag Tom.
– Ai plecat cu ma[ina [i \n condi]ii mai rele, spuse agitat` doamna
Watson când \i aduse fiului ei sup` cald`, \n timp ce el muncea \nc`.
– Avem de f`cut mai mult de 150 de mile pe teren neuniform –
\nainte s` ajungem m`car la drumul asfaltat, spuse Tom. Era obosit,
deci irascibil. De data asta am o fat` cu mine. Nu-]i dore[ti o pauz`
prea \ndelungat`, nu? Trebuie s` ajungem acolo [i s` facem rapid ce
trebuie f`cut odat` ce suntem acolo. Se opri [i-[i [terse sprâncenele.
Cum am spus, unii oameni trebuie trata]i ca vitele. Trebuie \nsemna]i
\n pas alerg`tor. |n felul acesta, n-au timp s` intre \n panic` [i s-o ia la
goan`.
– Te pricepi la vite, de acord, Tom. Dar la fete? Mai ales cu una ca Lisa?
– Las`-m` pe mine, mam`, vrei? Oricum, tu te-ai gândit prima la
asta, nu eu. Toat` p`l`vrageala pentru care a trebuit s` vin dup`
142 LUCY WALKER
miezul nop]ii, când Lisa s-a dus la culcare, presupunând c` eu sunt

deja la jum`tatea drumului \napoi spre tab`ra de \nsemnat! S-a
terminat cu aranjamentele de genul `sta. Am hot`rât.
Mama lui \ncuviin]` \ncet.
– Recunosc, mi-a pl`cut ideea, adùg` Tom. F`r` \ndoial`, se
potrive[te perfect cu mine [i cu Pardalote.
– Ei bine, repar` camioneta, Tom. McPhee a aranjat timpul [i locul,
odat` ce ajungi la Wyndham. Vechea lui sta]ie radio s-a dovedit cu
adev`rat folositoare. Mi-am petrecut o zi \ntreag` s` merg pân` la
tab`ra extern` [i \napoi, doar \n speran]a c` va fi de acord. A fost un
lucru bun c` b`trânul mi-a dat o zi liber`. {i Lisei.
– Am crezut c` te-a trimis, ca [i pe Lisa, s` schimbi aerul. Ce a pus
la cale?
– Noaptea dinainte ar`ta foarte sigur pe el. {tii cum procedeaz`,
Tom. Pân` la urm`, \i a[tepta pe cei doi [i vroia s` plece [i el. S-a
gândit c` vor fi mai pu]ine motive de sfad`, dac` Lisa [i cu mine am fi
plecate. Cam asta e, sunt sigur`.
– {iret ca \ntotdeauna, spuse gânditor Tom.
– Oricum, m` gândesc la ce va fi când se va \ntoarce, Tom. Ce vom
face atunci?
– Nu-]i face griji, pentru numele lui Dumnezeu! Old-fella nu va fi
niciodat` sup`rat pe tine, dac` asta te nelini[te[te. Are nevoie de tine,
[i dac` n-a [tiut \nainte, acum a aflat cu siguran]`. De când a avut
accidentul acela vascular. Se va preface, dar va \nnebuni dac` nu e[ti
prin preajm`.
– Da. Am avut grij` s` fie a[a. Dar nu uita c`…
– Nu uit nimic, spuse Tom exasperat, strângând o curea la
schimb`torul de viteze. Uite, pân` acum nu [tiam c`-]i faci griji
vreodat`. Are nevoie de amândoi. Sunt cel mai bun cresc`tor de vite
din nord [i Old-fella merge \ntr-atât de departe, \ncât face el \nsu[i
afirma]ia asta. Dac` m` leg de Pardalote prin Lisa, se va sim]i [i mai \n
siguran]`, nu-]i dai seama? Sângele familiei Lindsay merge mai
departe. Cea mai bun` menajer` [i cel mai bun cresc`tor de vite din
nord se \nglobeaz` \n dinastie. Oameni pe cinste, [i el e con[tient de
asta. Cred c` asta pune la cale, dac` vrei p`rerea mea.
– Da, v`d asta, spuse doamna Watson [i fa]a i se mai lumin` pu]in.
A[a e cel mai bine pentru to]i. Doar c` trebuie s` ajung` la asta pe cìle
lui ocolite.
– Deci [i tu crezi c` e cel mai bine pentru to]i, nu? Atunci, ai putea
\ncerca s-o placi pe Lisa. {i s` ar`]i asta mai mult. {tiu c` ai mai
\ncercat o dat`, mai demult. Atâta timp cât ea este mul]umit` din
punctul `sta de vedere…
– Da, a[a voi face. |n afar` de asta…
– Acum, care e problema? |n afar` de ce?
– Mi-am petrecut jum`tate din via]` având grij` de Old-fella. Sunt
obi[nuit` cu el. {i ]in foarte mult la el. N-a[ permite s` i se \ntâmple
ceva. Chair [i atunci când zbiar` [i comand`. Eu…
– Ai \nv`]at s`-i ignori latura aceea, la fel ca [i mine. Nu mai e mult,
[i voi fi eu cel care zbiar` [i comand`. |mi pare rù s-o spun din nou,
chiar dac` te sup`r`, dar… \mb`trâne[te…
– Cred c` de asta se teme…
– Mi-a[ dori s`-i fie team` s` se amestece \n afaceri dubioase cu
pietre, minerale [i cristale. {i s` lase Pardalote pentru vite. S`-[i piard`
min]ile \n sensul acesta. {i s` nu m` contarzici \n privin]a asta! Acum,
las`-m` singur, mam`. Trebuie s` pun rabla asta la punct [i s` [i dorm
câteva ore, ca s`-mi poarte noroc.
F`când automat ce i se spusese, Lisa \[i preg`ti bagajele pentru
plecarea de a doua zi de diminea]`. Jum`tate din ea era ner`bd`toare
s` fac` acea c`l`torie prin nordul \ndep`rtat. |[i spunea \ncontinuu c`
era un mare noroc s` aib` o astfel de oportunitate. Cealalt` jum`tate
era insensibil` din cauza unei stranii letargii.
Era s`tul` s` se mai gândeasc` la oameni ca Magool [i Imelda, ca
bunicul ei – oameni care plecaser`.
Desigur, de fiecare dat` ea fusese cea care d`duse gre[. Gre[ise cu
bunicul ei, asta era evident. |ncercase s`-l tachineze \n felul \n care o
f`cuse uneori cu Magool Ransome, \n spital, r`spunzând exact \n felul
\n care \i vorbise el. Dar nu reu[ise cu nici unul dintre ei. De ce nu se
\nv`]ase minte?
144 LUCY WALKER
Ei bine… mai era Tom! El nu plecase! Confortabilul [i protectorul

Tom, care nu credea c` ea putea gre[i! O considera pân` [i frumoas`;
[i-i spusese asta, ceea ce era mai important.
Se s`turase s` se gândeasc` pân` la epuizare la acela[i lucru.
Avea s`-[i strâng` lucrurile [i s` plece. O c`l`torie prin nordul
teritoriului c`tre Wyndham avea s`-i fac` bine. Era hot`rât! Avea
nevoie de ceva tonic! Drumul cel lung pân` la ora[ul vitelor era solu]ia
perfect`. Avea s` fie vesel` de dragul lui Tom. Deocamdat`, cel pu]in.
***
Doamna Watson \i urm`ri p`r`sind curtea pietruit` a fermei.

Pentru prima oar`, Lisa o v`zu pe menajer` zâmbind cu adev`rat [i
mul]umit`. Era ceva nea[teptat, pentru c` Lisa se temuse c` doamna
Watson dezaprob` plecarea ei cu Tom. Era atât de u[urat` de aparenta
ei bun`voin]`, \ncât \i f`cu semn cu mâna. De fapt, ea \ns`[i se sim]ea
mai fericit`. Cât de diferit` era lumea, dac` to]i cei din jurul ei
zâmbeau!
Trebuia s`-[i aminteasc` s` zâmbeasc` [i ea mai des.
Se \ndreptar` \n josul vìi. Nu o dat`, Lisa se \ntoarse s` priveasc`
dealurile din vest. |n cap`tul cel mai \ndep`rtat al vìi, Tom vir` spre
nord-vest, urmând \n continuare drumul dintre cele dou` stânci de
granit. Str`b`tur` o suprafa]` \ntins` cultivat` cu iarb` \nalt`, u[or
\ng`lbenit` din cauza apropierii perioadei secetoase.
– Ce este, Tom? \ntreb` Lisa surprins`.
– Sorg, r`spunse scurt. |nc` una din toanele lui Old-fella.
– |l vinde? Aduce venituri suplimentare fermei?
– Nu. |l trimite \ntr-un loc numit „Centrul Nordic de Cercetare a
Cerealelor“. Este un mod de a se pune bine cu guvernul, ca s` nu le
vin` vreo idee \n privin]a arendei. {i ca s`-i gâdile lui Old-fella orgoliul.
Asta-i tot!
– Dar tu e[ti supraveghetorul. N-ar trebui s` te intereseze, Tom?
– Eu m` ocup de vite, Lisa. Nu-mi pierd timpul cu tot felul de
culturi la latitudini ca astea. Old-fella \i are pe tat`l [i pe fratele
Noomei care s` se ocupe de partea asta. Din partea mea, pot s` le

p`streze ei. {i berilul [i mineralele alea, la fel. Ap` de ploaie! Uit`-te
spre vest, Lisa. Vezi fumul de acolo? Sunt rudele Noomei care
comunic`.
– Ce spun?
– Nu [tiu s` citesc semnalele de fum, dar presupun c` anun]`
restul tribului c` sosim. Tu [i cu mine, Lisa. {opti \n barb`: Sper
s` ]in` nout`]ile doar pentru aborigeni, cel pu]in \n urm`toarele
dou` zile.
– Credeam c` emit sunete speciale, spuse Lisa.
– {i a[a, dar pe timpul nop]ii. Pe o raz` de 100 de mile, vor [ti
exact unde suntem, imediat ce vom ajunge pe drumul asfaltat.
Lisa privi coloana de fum. Exista un singur lucru pe care n-aveau
s` [i-l spun` vreodat` unul altuia.
– }ine-te bine, o sf`tui Tom câteva minute mai târziu. Locurile
astea nu sunt nivelate.
Lisa strânse mânerul portierei. Cu o \ntoarcere rapid`, Tom vir`
camioneta la un unghi drept. Cinci minute mai târziu, traversau o
paji[te destinat` vitelor, mai larg` decât drumul pe care merseser`
pân` atunci, dar [i mai dificil`. Vitele trecuser` pe acolo \n urm` cu
câteva zile. Lisa \[i d`du seama de asta dup` urmele de pe p`mânt.
Amintindu-[i instruc]iunile Noomei, cùt` crengi rupte sau \ndoite
care nu se uscaser` \nc`.
Acum c`l`toreau printr-o vale joas`, spre un teritoriu cu o
vegeta]ie mai bogat`. Lisa putu identifica unii dintre arbu[ti. Iarba era
foarte \nalt`.
– Vezi norul de praf din dep`rtare? \ntreb` Tom.
– Da. Sunt vitele, nu-i a[a? Oh, a[ vrea s` le v`d mai de aproape.
– M` tem c` nu se poate. Am luat-o pe aici ca s` m` asigur c` cei
care le conduc le transport` \n siguran]`. Asta e tot ce vroiam s` [tiu.
Am s`-i las s` se descurce, pentru prima dat` \n via]a mea.
– De ce?
– Am o \ntâlnire la Wyndham. Trebuie s` ajung la timp. Pe aici,
cirezile de vite se deplaseaz` cu doar 6-7 mile pe zi.
146 LUCY WALKER
Lisa se \ntreb` ce \ntâlnire avea, dac` trebuia respectat` cu atâta

promptitudine. De obicei Tom f`cea lucrurile f`r` s` se gr`beasc`.
|[i petrecur` noaptea sub stele. Din cauza denivel`rilor drumului
aproape nedeslu[it Lisa fusese zgâl]âit` \ncontinuu, astfel c` nu
avusese timp s` se bucure de frumuse]ea cerului. Imediat ce intrase \n
sacul de dormit, c`zuse \ntr-un somn profund [i f`r` vise. Nu
observase nici m`car c` Tom, care st`tuse lâng` ea, fumând, \[i luase
propriul sù sac de dormit [i se dusese lâng` copacul de al`turi. Nu
observase nici c` temperamentul lui de mai devreme nu fusese la fel
de cump`tat ca de obicei. Dormise când el \i aruncase un „noapte
bun`“ f`r` nici o tragere de inim`.
|n diminea]a urm`toare, \[i strânser` lucrurile [i pornir` din nou,
imediat dup` r`s`ritul soarelui.
Tom spuse c` nu era sigur dac` aveau s` ajung` \n noaptea aceea
la Wyndham.
– A[a ar trebui. De aici, vom putea merge mai repede, dar nu se
[tie niciodat`, nu? poate vom mai petrece [i noaptea asta sub cerul liber.
Un lucru e sigur: dup` somnul de asear`, nu vei mai fi atât de obosit`.
– Nu, sunt convins`. M` simt extraordinar \n diminea]a asta. Dar
cum r`mâne cu \ntâlnirea important`?
– Presupun c` mai poate a[tepta \nc` 24 de ore. Ce spui, Lisa? Ce
p`rere ai?
– Dac` spui tu, Tom, \ncuviin]` ea. Nu vedea nici un \n]eles mai
adânc \n cuvintele lui. |[i pusese toat` \ncrederea \n el. Era ocupat` s`
studieze un nor de praf alergând pe urmele lor \n dep`rtare, dinspre
vest. Se mi[ca pe o traiectorie aproape paralel` cu a lor. Lisa o urm`ri
câteva minute, apoi se \ntoarse s` priveasc` dincolo de Tom, la est.
Când se uit` din nou \n direc]ia opus`, v`zu c` norul de praf ro[u
se \ndrepta spre ei.
– Tom, ce este praful acela de acolo? Nu e un vârtej… nu se
\nvârte[te. Alearg` ca un nor maroniu pe p`mânt.
– Cineva \ntr-o ma[in`, spuse el, f`r` s`-[i schimbe privirea de la
drum. Am v`zut-o acum zece minute. Cineva care se \ndreapt` spre
drumul principal, presupun. Vine dinspre p`[uni.
Tom trebuia s` se concentreze la condusul printre ierburile \nalte

[i col]urile de stânc` ce se iveau pe nea[teptate la tot pasul. Lisa
urm`rea cu interes norul de praf care devenea din ce \n ce mai mare.
Se \ndrepta spre nord, [i totu[i se apropia v`zând cu ochii de ei.
– Ne-au v`zut, nu? Poate fi cineva care vrea s` ne ajute? Sau care
s-a r`t`cit?
– Ei bine, ma[ina \i merge bine. Tom arunc` o privire \n direc]ia
vehiculului strìn, apoi \[i concentr` din nou aten]ia asupra drumului.
Dac` are vreo treab` cu noi, ne va \ntâlni curând. Las`-l s` vin`.
Câteva minute mai târziu, Lisa fu sigur` c` ma[ina inten]iona s` le
taie calea. Se gândi c` ar fi minunat s` \ntâlneasc` alte persoane acolo,
\n mijlocul pustiet`]ii.
Vehiculul ciudat trecu \n spatele lor. Tom nu schi]` nici un gest,
nici m`car nu se uit` \n oglinda retrovizoare. Era \n totalitate ocupat
cu ocolitul obstacolelor care le ie[eau \n cale. Apoi, ma[ina \i dep`[i
cu o mi[care brusc`. Dup` 50 de yarzi se opri, barându-le drumul.
|njurând \n barb`, Tom opri [i el. Praful se ridic` \ntr-un nor
orbitor [i timp de un minut, nimeni nu putu v`zu nimic. Un b`rbat se
ridic` de pe locul [oferului. Era acoperit \ntr-o cea]` ro[iatic`
provocat` de propria-i ma[in`. {i totu[i, \n mi[c`rile lui aproape
amenin]`toare era ceva extrem de familiar. Era \nalt [i purta o p`l`rie
de cowboy cu boruri largi. Trânti portiera \n urma lui.
Tom st`tea neclintit, cu amândou` mâinile pe volan, a[teptând.
Lisa observ` c` necunoscutul purta pantaloni [i c`ma[` kaki. {i
mersul lui bine m`surat, \n timp ce se \ndrepta spre ei, \i era la fel de
familiar. Chiar [i prin v`lul de praf, \nainta hot`rât, f`r` s` se
gr`beasc` totu[i.
Strìnul se opri chiar \n fa]a camionetei. St`tea cu picioarele u[or
dep`rtate [i cu degetele ag`]ate de cureaua de la pantaloni.
Inima Lisei r`mase \mpietrit`. Apoi \ncepu s` bat` nebune[te.
Era Magool Ransome!
Câteva secunde, nimeni nu scoase nici un cuvânt. Apoi Magool
veni lâng` locul copilotului [i deschise portiera.
148 LUCY WALKER
– Coboar`, Lisa, spuse el pe un ton poruncitor. Vii cu mine.

Lisa crezu c` inima i se opre[te. Lini[tea ]inutului pustiu [i norul
de praf se a[ternur` peste ei. |ncetul cu \ncetul, Lisa \[i reveni [i clipi.
Nu [tia dac` momentul acela era magic, sau doar un vis nebunesc, o
n`lucire datorat` norilor de praf.
Magool se uit` dincolo de ea.
– Da, Tom, spuse el categoric. De aici, preiau eu controlul.
Mâinile lui Tom se \ncle[tar` pe volan. |l privi pe cel`lalt cu ochii
pe jum`tate \nchi[i. Ochii lui Magool r`maser` la fel cum fuseser` din
momentul \n care ie[ise din negura de praf – reci [i duri. Nimic mai
mult. Lisa tot nu [tia ce s` spun`. |ntr-un fel ireal, se sim]ea salvat`: \n
cea mai mare parte, de ea \ns`[i. Dar \ntr-un fel ceresc.
Ruperea t`cerii fu inevitabil`.
– Micul tù joc s-a \ncheiat, Tom, spuse r`spicat Magool. Vocea lui
ar fi putut tìa un diamant. Pune jos bagajul Lisei, apoi continu`-]i
drumul spre nord. Am \n]eles c` ai o \ntâlnire la Wyndham la care
trebuie s` ajungi. F`-o cu altcineva. Lisa vine cu mine.
Mâna lui era \nc` pe mânerul portierei, dar Lisa nu f`cu nici o
mi[care. Ie[ise din transa de surpriz`, iar acum era nedumerit`. |i era
datoare lui Tom.
– Tu e[ti cel care ar trebui s`-[i vad` de drum, Ransome, rosti Tom,
pe un ton agresiv. Asta nu te prive[te. Afacerile fermei Pardalote nu au
nici o leg`tur` cu Nangardee.
– Nu? Ai face bine s`-l \ntrebi pe Old-fella.
Tom tres`ri, ca [i cum ar fi realizat brusc ceva.
– Vrei s`-mi spui c`…?
– A[a cum am spus. Old-fella m-a trimis.
Lisa \nchise ochii. Apoi \i deschise [i se uit` la Magool.
– Vrei s`-mi spui c`…?
– Exact, Lisa, spuse el cu blânde]e. Vin \n numele bunicului tù.
– Oh! Fa]a ei lu` o expresie ne\ncrez`toare.
– Nu prea \mi vine s` cred a[a ceva. Tom era deopotriv`
dispre]uitor [i sceptic. Ar fi venit el \nsu[i. Se simte \ndeajuns de bine
\ncât s` conduc`. Ce drepturi ]i-ar acorda ]ie, un Ransome de la
Nangardee?
– Mi-a recunoscut drepturile. Acelea de administrator al unei

anumite propriet`]i. M` aflu aici atât din dispozi]ia Consiliului de
Administra]ie, cât [i la cererea lui Old-fella. O s` afli singur, când o s`
ajungi la Wyndham. Mattison este temporar magistrat acolo. {tii
despre ce proprietate vorbesc. Fusese o afirma]ie, nu o \ntrebare.
Ochii i se \ntoarser` la Lisa [i tonul i se schimb` din nou. Vii, Lisa? o
\ntreb` \ncet.
Visa \nc`. Sau poate c`-[i pierduse min]ile, a[a cum spuneau
despre Old-fella. |n acela[i timp, era con[tient` c` se sim]ea vinovat`
fa]` de Tom. |n felul ei, avusese \ncredere \n el. Magool \n]elese totul,
dup` fa]a ei.
– Coboar`, Lisa, porunci el. Se aplec` [i o ridic` aproape brutal din
camionet`. Lisa se uit` la Tom, inten]ionând s`-i spun` ceva amabil.
Dar când v`zu expresia inconfundabil` de pe chipul lui, r`mase
t`cut`.
„Chiar nu-i p`sa deloc de mine!“. Ciudat, dar o duru. {i totu[i se
sim]ea u[urat` – [i ea fusese fals`!
Tom deschise u[a cabinei din spatele lor, scoase bagajul Lisei [i-l
arunc` la p`mânt, ca [i cum ar fi fost total lipsit de valoare. Se uit`
direct \nainte [i porni motorul, apoi camioneta hurui \n dep`rtare.
Nici nu se uitase la ea, nici nu-i spusese „la revedere“.
|n câteva secunde, plecase. Dar de data asta, Lisa era bucuroas`…
u[urat`.
Totul se petrecuse atât de repede. La semnul unui spirit, un
curcubeu \[i aruncase pe cer culorile [i apoi se ascunsese \n spatele
norilor. Acum era cu adev`rat \n siguran]`, \n grija lui Magool
Ransome. Venise dup` ea! |nger drag coborât din ceruri – oare ce
\nsemnau toate astea?
Capitolul 12
Magool puse bagajul Lisei \n portbagaj, apoi \i deschise portiera.

– Vii? Vocea lui era atât de diferit` acum. R`bd`toare [i blând`. Lisa
era speriat` de schimbare. R`mase privindu-l, \mpietrit` de uimire.
Tom disp`ruse \n dep`rtare. Ea [i Magool erau singuri \n mijlocul
pustiet`]ii [i de[i \n jurul lor se \nvârteau rafale de praf, reu[eau cumva
s` se priveasc` \n ochi.
Ca \n trans`, Lisa urc` \n ma[ina lui, iar Magool \nchise u[a \n urma
ei, apoi se aplec` \n dreptul geamului. Fa]a lui era atât de aproape de
a ei, \ncât ca s` ascund` c` era de-a dreptul vr`jit`, fu nevoit` s`
clipeasc`. Magool scoase din buzunar un obiect micu] [i str`lucitor de
forma unei frunze [i i-l \ntinse.
– Pentru doamna profesoar`, cu dragoste, [opti el. O ofert` de
pace! O accep]i?
Era o foarte frumoas` pan` de papagal. Magool \i zâmbi,
tachinând-o. |i zâmbi [i ea u[or [i lu` pana. Cum \i putea explica
sentimentul acela de u[urare [i de salvare care o st`pânea acum?
El \[i duse mâna sub b`rbia ei, \i \nclin` u[or capul astfel \ncât s`
se potrivesc` [i o s`rut`. Ca [i darul lui, buzele lui le atinser` abia
sim]it pe ale ei.
– Tot pentru doamna profesoar`! Un s`rut, cu toat` dragostea

mea! O privi \n ochi, \ntreb`tor. Ai \ncredere \n mine, Lisa?
Ea d`du din cap. Nu-i putea spune, pentru binele lui Tom, c` o
salvase. De propria ei naivitate, desigur.
Magool f`cu \nconjurul ma[inii, se a[ez` la volan, trânti portiera,
apoi puse mâna pe cheile care erau deja \n contact. Dar l`s` mâna
s`-i cad`. Se uit` la Lisa, care \nvârtea absent` \ntre degete pana de
papagal, astfel \ncât, prins` de lumin`, aceasta reflecta toate culorile,
ar`tând asemeanea asfin]itului. {i Magool venea tot de pe „p`mântul
asfin]itului“.
– M` bucur c`-]i place pana.
– E frumoas`. De unde ai [tiut c` o s`-mi plac`?
– M-am gândit c` a[a va fi, iar Nooma mi-a spus c` ]i-ar pl`cea cel
mai mult, dintre toate cadourile. M-am gândit la tine, Lisa. E un fel de
a \ncepe s` cunosc preferin]ele tale, nu-i a[a?
– |]i mul]umesc pentru pan`, Magool. Apoi inspir` adânc, s`-[i fac`
singur` curaj, [i adùg` aproape \n [oapt`: {i \]i mul]umesc [i pentru
s`rut.
– Poate o s`-l repet`m \ntr-o alt` zi. {i mie mi-a pl`cut s`rutul. De
data acesta, porni motorul [i \ntoarse ma[ina.
– De ce ai venit dup` mine, Magool?
– S`-]i spun pe drum? Avem de parcurs o distan]` considerabil`.
– De ce te-a trimis bunicul? De ce m` aflu \n ma[ina ta… pentru
c` e[ti „administratorul propriet`]ii“, sau cum?
– Taci [i ascult`-m`, ca un copil cuminte. Acum eu sunt cel cu creta
[i cu tabla. |n locurile \n care pentru sute de mile este un singur om,
trebuie s` existe un magistrat voluntar, pentru orice eventualitate. Un
Judec`tor de pace. |n]elegi? Aici, eu sunt acela.
– |n]eleg. Domnul James Magool Ransome, Judec`tor de pace.
– Exact. Acum, \n cazul tù, administratorul public din capital`
pretinde anumite drepturi de proprietate care-]i sunt l`sate prin
testament de c`tre mama ta. Nu poate veni personal pân` aici ca s`-]i
apere interesele. A[a c` las` asta \n slujba Judec`torului local de pace.
|nc` o dat`, acela sunt eu.
152 LUCY WALKER
– |n]eleg. {i Judec`torul de pace – acela e[ti tu – a considerat c`

nu este \n interesul propriet`]ii mele s` merg la Wyndham cu Tom?
– Bine\n]eles c` a[a a considerat! Nu era nici m`car \n interesul tù
personal! Tom avea de gând s` fug` cu tine, Lisa. Cu alte cuvinte, un
mariaj. Astfel, Tom ar fi avut drepturi morale de loc]iitor al tù. Pân`
la urm`, când afacerea se va \ncheia \n sfâr[it, vei avea acelea[i
drepturi asupra Pardalote ca [i Old-fella.
– Te rog, am voie s` te \ntrerup?
– Da, dar n-o face prea des. Vreau s` ajung la izvorul de acolo ca
s` lu`m prânzul. Nooma a \nc`rcat scaunele din spate cu fel [i fel de
bun`t`]i pe gustul tù.
– Nooma? Lisa era \n continuare uimit`. Tot ea ]i-a spus [i despre
pan`.
– Da, copil`. Nooma s-a tot perindat \ntre Pardalote [i Nangardee cu
rapoarte detaliate despre ce se petrecea \n vale. De asemenea, fratele ei
l-a ]inut la curent pe bunicul tù cu s`p`turile de pe deal. Jabberdee,
v`rul lor, m-a informat pe mine. Fac to]i parte din acela[i trib.
– Deci… rosti \ncet Lisa. Tot timpul `sta am trìt \ntr-un soi de
cuib de spioni? Dar ce leg`tur` ar avea Nooma, fratele ei [i rudele lor
cu mine?
– Toat` zona asta deluroas` este terenul de vân`toare al tribului
lor. De aceea. Este a lor dinaintea timpului. Au un interes deosebit
s`-i vad` pe ceilal]i ferici]i [i ca totul s` mearg` bine cu locatarii albi.
Doar nu-i \nvinov`]e[ti?! Uneori le place s`-[i exerseze suprema]ia, \n
propriul lor fel. Vezi coloanele acelea de fum la orizont? |i spun lui
Old-fella c` venim.
– Nu \n]eleg. De ce bunicului? El a plecat…
– Cine e povestitorul: tu sau eu?
– Tu, capitul` Lisa.
– Bine. Nu m` \ntrerupe decât dac` trebuie neap`rat. Ne-am
\n]eles?
– Da.
– Imediat ce a aflat de moartea mamei tale, lui Tom i s-a n`z`rit c`
bunicul tù este nu numai b`trân, dar c` a \nceput chiar s`-[i piard`
min]ile. Tom [tia foarte bine c` Lindsay nu avea drepturile de arend`
gianninajollys
asupra fermei Pardalote. Nici un Lindsay nu a considerat vreodat` c`

trebuia s` le revendice. La urma urmelor, p`mântul fusese gol. Doar
ei erau aici. Nimeni nu le-a spus s` plece. Nici m`car o dat`, timp de
atâtea genera]ii. Dar lucrând aici mul]i ani, Tom putea pretinde
drepturile. Desigur, preten]ia avea nevoie de un suport.
– |mi pl`cea Tom…, spuse loial` Lisa.
– Bravo ]ie! Este unul dintre cei mai buni cresc`tori de vite din
nord. Te-a[ sf`tui s`-l p`strezi ca supraveghetor.
– Eu? Magool, de unde ai [tiut de moartea mamei?
– De la administratorul public. Este un tip avid de informa]ii. Te
\ntrebi cum de mama ta ]i-a l`sat o treime din Pardalote, dac` nu exist`
drepturi de arend`? |n urm` cu trei ani, Pardalote a fost \nregistrat ca
proprietate destinat` explor`rilor minerale, nu p`[unatului. Pornind
de asta, au existat oarecare confuzii. Zona mineral` acoper` Pardalote,
Nangardee [i multe alte teritorii vecine. Mama ta de]inea o parte din
drepturile asupra explor`rilor minerale, pe care ]i-a l`sat-o ]ie.
– Ai spus c` am acelea[i drepturi ca bunicul, spuse ea nedumerit`.
Asta \nseamn` dou` treimi. Cine de]ine cealalt` treime?
– Eu.
– Vrei s` spui…? gemu Lisa. Vrei s` spui c` noi doi suntem
parteneri, [i cu bunicul? |[i duse mâna la frunte, ca [i cum ar fi durut-o.
– Da.
– Dar trebuie s` fi [tiut asta, când erai pacient la Finch's Creek! Lisa
era atât de tulburat`, \ncât nu [tia dac` se \ntorceau sau dac` plecau.
Credea c` nu auzise bine.
– {tiam. Dar atunci \i ]ineam locul administratorului public! Când
am auzit tonurile dulci ale fetei care st`tea lâng` patul meu, hr`nindu-m`
sau citindu-mi dieta zilei, nu mi-am mai putut st`pâni curiozitatea.
– {i nu mi-ai spus? \ntreb` acuzatoare Lisa. Apoi adùg` cu triste]e:
ai plecat f`r` m`car s`-]i iei r`mas-bun.
– M-am comportat oficial ca administrator al tù, Lisa. Era \n joc
onoarea oficial`. Un administrator nu poate lua beneficii. M-am gândit
c` e mai bine s` fug, \nainte de a m` confrunta cu o dureroas`
problem` a inimii. Am trimis vorb` ca unul din geologii mei s` vin` [i
s` m` ia. Repede.
154 LUCY WALKER
Lisa nu \n]elesese prea bine partea cu „dureroasa problem` a inimii“,

decât dac` Magool se referise la faptul c` sim]ise nevoia disperat` de a fi
\n compania domni[oarei care lua min]ile tuturor b`rba]ilor.
– Imelda? \ntreb` ea uimit`. Geolog?
– Da. Bannister & Co. Consultan]i geologi. Imelda este unul dintre
cei mai buni, are o atitudine dictatoare, \ns` \[i cunoa[te meseria. Mai
bine decât unii b`rba]i. De aceea a venit dup` mine la Pardalote, când
l-au adus pe Old-fella. Avea de raportat o nou` descoperire.
– Este [i foarte frumoas`…, coment` \ncet, foarte \ncet, f`r` s` ia
prea \n serios \nsemn`tatea cuvintelor.
Magool râse.
– O femeie care are o ambi]ie atât de implacabil` [i concentrat`
\ntr-o singur` direc]ie, ca Imelda, nu poate fi frumoas`, Lisa. O femeie
care are \ntotdeauna dreptate. Cel pu]in, nu pentru un b`rbat. Dac`
mai adaugi [i faptul c` e un geolog al naibii de bun, care conduce
echipe… Bietul orgoliu al unui b`rbat cere ca din când \n când s` fie
nevoie de el. Desigur, o admir nespus. Suntem prieteni buni. Asta-i tot.
– Oh…!
– De ce ai oftat lung?
– Eram geloas` pe ea, recunoscu simplu Lisa.
Piciorul lui Magool ap`s` pe frân`.
– Ce-ai spus, Lisa? \ntreb` el, cu mâinile \nghe]ate pe volan, ca [i
cum [i ele ar fi ascultat. Privea direct \nainte, \nchizând ochii pe
jum`tate, ca [i când soarele ar fi fost prea str`lucitor ca s`-i poat` face
fa]` \n momentul acela.
– Eram geloas` pe ea. A venit dup` tine [i te-a luat. E o prostie,
[tiu, dar consideram c` \ntr-un fel \mi apar]ineai; bine\n]eles, când
erai bandajat la ochi. {tii, asistentele medicale au deseori senza]ia asta
fa]` de pacien]ii lor. Un fel de sentiment posesiv, m` tem.
– Nu [tiam.
– Apoi, adùg` Lisa, pe platoul de pe deal, ea era cea posesiv`. Era
dreptul ei. M-am sup`rat foarte rù c` ai plecat f`r` s`-]i iei r`mas-
bun… Ezit`, apoi \ncheie \n grab`: acum, c` ]i-am spus, ar fi mai bine
s` conduci, te rog. Probabil c` bunicul ne a[teapt`.
– Poate s` mai a[tepte! spuse Magool sec, dar nu lipsit de
amabilitate. Te-a l`sat s`-l a[tep]i la Finch's Creek. Asta pentru c` [tia
c` m` duceau la spital. S-a gândit c` ar avea de câ[tigat dac` ni se

aprind amândurora c`lcâiele. {i Old-fella [i Pardalote. Old-fella este
foarte inteligent. Are [iretenia unui câine dingo.
„{iretenia pe care se bazeaz` bunicul! Micul lui joc de [ah: oameni
\n locul pionilor!“
– Erai furios? \ntreb` ea.
– Nu, m` amuzam. A trebuit s` renun]e la antagonismul ereditar [i
s` fac` unele concesii familiei Ransome, \nc` din prima zi \n care Tom
Watson i-a vârât \n cap ideea c` atunci când avea s` \mb`trâneasc` de
tot, avea s` depind` \n totalitate de supraveghetorul lui. Fie c`-i
pl`cea, fie c` nu, Old-fella a trebuit s` fac` o mic` adunare. Avea
nevoie de cineva pe care s` se poat` baza, ca s` poat` pretinde cu
succes drepturile de arend` pe care le neglijase atât de mult timp.
Altfel avea s` le piard`. Oricine le poate revendica. Mai ales Tom
Watson. A[a c` am \ngropat securea. Ne-am asociat \n afacerea cu
mineralele. El a f`cut concesii \n privin]a teritoriului, iar eu am permis
ca numele Nangardee s` r`mân` nemen]ionat. Ne-am \ntâlnit la
jum`tatea drumului.
– {i a implicat-o [i pe mama?
– Nu. Eu am implicat-o.
– Tu? Nu \n]eleg…
– Mi-am dat seama c` \ntr-o zi, curând, va avea nevoie de cineva
care s`-i apere interesele. Cineva c`ruia s`-i pese. Trebuia s` fie fiica
lui. Mama ta! L-a ajuns din urm` timpul, Lisa. Nici unul dintre noi nu
b`nuia c` nu fiica, ci nepoata lui va fi cea care va veni din nord.
Magool f`cu o pauz`, apoi adùg` cu blânde]e: Nangardee \i era dator
mamei tale. Mama ta s-a c`s`torit cu jocheul tat`lui meu, care le-a fost
complice. Din cauza asta ea [i-a pierdut mo[tenirea. Am sim]it c` e o
chestiune de onoare…
– O chestiune de onoare! repet` ea \n [oapt`. Dup` o pauz`
\ntreb`: mama [tia? De proprietatea de minerale?
– Da. Dar se temea c` nu avea s` ias` nimic. Trebuia s` g`sim
minerale \n cantit`]i comerciale. Cred c` de asta nu v-a spus ]ie sau
avocatului ei. Ca s` nu fii dezam`git` dac` nu reu[eam.
156 LUCY WALKER
Urm` o t`cere \ndelungat`, timp \n care st`tur` acolo, \n lumina

soarelui dup`-amiezii.
Lisa era impresionat` de generozitatea lui. Era trist` din cauza
gre[elilor ei din trecut. {i pentru mama ei. Era bucuroas` c` Magool
se \mp`case cu bunicul ei [i c` puseser` cap`t conflictului dintre cele
dou` familii.
|n adâncul sufletului meu, [tiam! spuse ea cu voce tare. Era ceva…
Ce [tiai, Lisa?
C` e[ti un om bun [i generos. La Finch's Creek te-ai pref`cut doar
c` e[ti un pacient dificil, nu-i a[a? Era un subiect de discu]ie pentru
asistente. Ai f`cut totul cu scopul de a ne determina s` te r`sf`]`m…
Ai f`cut ceva pentru Old-fella, ca s`-l aju]i atunci când va fi prea b`trân
ca s` se descurce singur. Dar el nu e \nc` sigur, nu? A pus un telescop
focalizat pe Nangardee. |l iubesc, Magool. E adorabil, \n ciuda vicleniei
lui. Doamna Watson simte [i ea asta, altfel nu i-ar fi devotat`. Dar [tiu
c`-i place s` deruteze oamenii. Totul a fost un joc. Asemenea [ahului.
|n felul acesta, nu era singur. S-a pref`cut deliberat c` se opune s` te
\ntâlnesc din nou…
Pe m`sur` ce Lisa vorbea, \ncordarea lui Magool disp`ru \ncetul cu
\ncetul. |i zâmbi for]at.
Old-fella nu putea uita \n doar câteva luni suspiciunea de trei
genera]ii. Nici unul dintre noi nu ar fi putut trece atât de u[or peste
asta. |l \n]eleg. I-a pl`cut s` fac` jocul acesta. A fost un mare pionier al
acestui teritoriu.
{i s-a ocupat [i de s`p`turile dup` cristalele de beril din pe[tera de
pe deal! |[i iube[te nespus pre]ioasa piatr`. Este foarte mare, de cel
mai frumos albastru. Are [i un nume minunat – beril.
Zâmbetul lui Magool se l`rgi. Se uit` la Lisa [i albul din]ilor lui
contrast` cu pielea bronzat`. Lisa se topi toat`.
– Piatra aceea albastr` pe care o poart` la el? Beril?! Pe naiba! Este
ametist, Lisa, dar nici unul dintre geologi nu are inima s`-i spun`. L-ar
ucide.
– Atunci, ce…?
– Ametistul se g`se[te al`turi de cristale, \n cotloane ciudate ale
p`mântului. Nu e nici atât de rar, nici atât de pre]ios. Nici berilul nu
este, cu excep]ia cazurilor \n care verdele este \n cea mai pre]ioas`

form` a lui – smaraldul. Las`-l pe b`trân s`-[i trìasc` visul, Lisa. Pe
dealurile acestea cùt`m argint, plumb [i cupru, poate chiar nichel.
Old-fella crede c` sunt porc`rii. |n stare brut`, ele nu au luciul acela
albastru, nu sunt frumoase [i nu str`lucesc. De aceea. Porni din nou
motorul.
– |mi pare rù c` bunicul te-a pus \ntr-o postur` jenant`, l`sându-m`
la Finch's Creek, spuse cu regret Lisa. Nu aveam nici cea mai mic` idee…
Dintr-o dat`, fa]a lui ar`t` retras` \n sine [i asta f`cu s`-i par` [i mai
rù Lisei.
– Old-fella nu m-a pus \ntr-o situa]ie stânjenitoare, Lisa, \i spuse el
aproape dur. Mi-a d`ruit cele mai bune opt zile din via]a mea. A[a stau
lucrurile. Mergem?
Motorul pornise, dar ro]ile nu se mi[car`. Mâna lui era pe
schimb`torul de viteze, dar n-o mi[c`. |n schimb, se uit` la Lisa. |n
ochii lui se citi mai \ntâi p`rere de rù, apoi tandre]e.
– Ai o voce pl`cut`, Lisa, spuse el \n [oapt`. Dulce [i blând`. Erai
atât de adorabil` [i de vulnerabil`, cu chipul acela atât de lini[tit, cu
aer trist [i inocent. O privea atent, ca [i cum ar fi absorbit fiecare linie
[i curb`, \ncercând s` le memoreze pentru totdeauna. Oh, da!
continu` el. Adesea tr`geam cu ochiul de sub bandaj, atunci când \mi
spuneai c` te ui]i \n alt` direc]ie \n timp ce vorbeai.
– Cu toate recomand`rile medicului?! s`ri ea ca ars`. Ai fi putut s`…
– La naiba cu ochii mei! Eu \mi f`ceam griji pentru inima mea.
Nimeni nu mi-a dat vreun medicament pentru plângerea asta. Nici
m`car o \n]ep`tur` din când \n când…
Ochii ei p`reau r`t`ci]i.
– Vrei s` spui c`…
– M-am \ndr`gostit de o fat` care a ap`rut din senin, din ma[ina
po[tei. A fost atât de u[or! Te iubesc, Lisa. Draga [i blânda mea Lisa.
Foarte, foarte mult. Chipul lui era serios, aproape sobru. Dar vezi tu,
un administrator are o anumit` responsabilitate. Motivele lui trebuie
s` fie irepro[abile. A[a c`, draga mea Lisa…
– Te rog, Magool…, \i \ntrerupse pledoaria Lisa, rostind cuvintele
pe ner`suflate. Te rog din suflet, Magool! Las` \n grija magistratului de
158 LUCY WALKER
la Wyndham toate \ndatoririle tale de administrator. Eu m` tem pentru

inima, nu pentru proprietatea mea. {i inima mea sufer`. Nimeni nu
mi-am mai spus vreodat` ce medicament s` iau pentru asta. Doar tu…
– Doar eu?
Un minut vr`jit r`maser` acolo, pierdu]i \n ceea ce citea fiecare pe
chipul celuilalt. El \[i lu` mâinile de pe volan [i le \ntinse spre ea, iar
Lisa se aplec` \nainte: bra]ele lui o \nconjurar`.
– Lisa? E[ti sigur`?
– Atât de sigur`! |[i sprijini fruntea de um`rul lui. Sim]i b`rbia lui
odihnindu-se pe p`rul ei. Apoi buzele lui. Magool \i ridic` u[or b`rbia
[i-i \nclin` \ncet capul. O s`rut`, de data aceasta nu ca o atingere de puf.
Lisa strânse atât de tare din ochi, \ncât v`zu stele. Magool o iubea!
Oare era adev`rat?
– Cel pu]in [tim c` bunicul tù o s` se bucure. A pl`nuit totul,
vulpoiul b`trân! |n momentul acesta, tabla lui de [ah trebuie s` arate
tare bine. Pardalote [i Nangardee unite \n siguran]`, pentru
totdeauna! Dar cu dragoste. M` \ntreb dac` a prev`zut pân` [i asta…
– Da. Acum \mi dau seama. Pentru orice eventualitate, m-a l`sat la
Finch's Creek. Prietenul lui, Jimmy trebuia s` afle – aborigenii [tiu
\ntotdeauna totul. Jimmy avea s` citeasc` \n inimile noastre [i s`-i
spun`. Apoi…
Nu, nu putea s`-i spun` \nc` despre principiile bunicului ei \n
privin]a femeilor, nici cum fusese \n chei, \mpotriva dorin]elor
aparente, dar nu [i reale, ale bunicului ei. Avea s`-i spun` mai târziu.
Mult mai târziu. Acum era prea important pentru o confuzie atât de
prosteasc`. Era posibil ca Magool s` râd` de ea. B`trânul o \mpinsese spre
Nangardee [i spre cheile din vest, f`când s` par` o aventur` incitant` [i
misterioas` care-i era interzis`. {tia c` ea avea s` vrea s` vad` drumul
pe care mama ei plecase de la Pardalote [i de unde venise tat`l ei.
{iretenia lui n`scocise alura aceea special`. Un stimulent ca s` se
aventureze \n direc]ia aceea. Bunicul ei drag se ]inuse tot timpul de
jocuri!
– Ce este, Lisa? o \ntreb` blând Magool.
– Nimic, doar c` a[ vrea cu adev`rat s` \nv`] [ah, odat`. Apoi, a[
juca o partid` cu bunicul. Apoi…
– Oh, Lisa. Pari de temut.

– Nu tocmai! [opti ea. |l iubesc pe bunicul. E unic, nu-i a[a? Pân`
la urm`, nu cred c` a[ vrea s`-l \nving la vreun joc. Magool, hai s`
mergem s`-i d`m vestea! Te rog!
– Draga mea Lisa! Nooma, Jabberdee – \ntregul trib – trebuie s`-i
fi spus deja totul, a[a cum a f`cut [i Jimmy, la Finch's Creek. Uit`-te
spre vest. Fumul vorbe[te din nou. Old-fella trebuie c` st` culcat pe
spate, chicotind, jubilând – a[teptând s` ne spun` c` tot timpul a
[tiut-o.
Pornir` la drum prin marea de praf [i ierburi, \ndreptându-se spre
ferma lui Old-fella [i apoi spre „p`mântul asfin]itului“. Lisa \[i puse
mâna pe um`rul lui. Apoi o ridic` din senin, c`ci o chinuia o \ntrebare:
– Magool? Ce se va \ntâmpla cu Tom [i cu doamna Watson?
– Nimic, spus el cu un zâmbet mali]ios. Tom va continua s` fie cel
mai bun cresc`tor de vite din nord [i supraveghetorul lui Old-fella, iar
doamna Watson va r`mâne devotata lui menajer` [i va \ngriji mai
departe de b`trân [i de ferm`. Este c`minul lor. El [tie asta. Nici unul
dintre ei trei nu [tie cum s` trìasc` altfel, [i fiecare are nevoie de
ceilal]i. Draga [i buna mea Lisa se va c`s`tori cu mine [i va face ca
Nangardee s` fie cel mai fericit loc de pe planet`?
– Da, Magool.
– Jim, pe scurt.
– Jim, pentru toat` via]a!
Sfâr[it
gianninajollys

Lucy Walker Judecatorul de Pace

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucy Walker Judecatorul de Pace

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

gianninajollhys

Expresia sorei [efe se schimb`, \n timp ce se uit` peste um`rul

– Mul]umesc, r`spunse Lisa. Se d`du deoparte, l`sând-o s` intre

V`zând figura pe care o f`cuse Lisa, \i p`ru r`u c` spusese asta.

– Da, r`spunse ea simplu.

– Mul]umesc, spuse Lisa. S` vin s` te caut? Sau pe asistenta [ef`?

proasp`t f`cu]i. |[i schimbase rochia scurt` [i pr`fuit` cu o alta, din

– Nu. Chiar vrei s`-]i spun? Pacientul Ransome e un om cu o voin]`

|n partea cea mai \ndep`rtat` a camerei toate obloanele erau

lingu[e[te sau \ncearc` s` m` mituiasc`, m` ridic din pat [i plec

– Nu-]i place numele meu? suger` cu blânde]e Lisa.

– Magool? se mir` Lisa.

Lisa venise \n nord ca s` afle adev`rul [i s`-[i g`seasc` bunicul,

– Eu una, l-a[ plesni, spuse pe nea[teptate Lisa. Cu ajutorul

– Dar ea… aceast` persoan` remarcabil` [i inteligent`… n-a

Timpul trecu. Lisa \[i petrecuse 4 zile [i 3 nop]i ca oaspete-ajutor

c`tre aborigenii care veneau pentru tratament, acesta era probabil un

care i le povestise mama ei, lucruri despre vestitele zile ale

– Dar nu cu o voce ca a ta, remarc` asistenta [ef`. Apoi ad`ug`

Vederea distrus`! N-ar fi un simplu copac doborât la p`mânt. Ar fi

– M` bucur c-am putut fi de folos, spuse mirat` Lisa, sperând c`

Lisa merse [i merse. Nu [tia de cât timp. O or`? Dou`? Trebuia s`

cârp` [i [terse parbrizul. Apoi se plimb` \n jurul ma[inii, scuturând

Lisa fu surprins` de ciudatul r`spuns. Bunicul ei ]inea cu tot

ce \nsemna c` \nv`]ase treburile legate de ferm` practicând la o alt`

– Dac` e Jim Ransome, colind` dealurile din vest ale propriet`]ii

De diminea]`, Lisa se simi]i incomparabil mai bine. Prin fereastra

el, dac` avea s`-l \ntâlneasc` din \ntâmplare, \n plimb`rile ei prin

Lisa g`si drumul spre cabina du[ului. Traversând sufrageria, se

ora micului dejun la Pardalote. Acum, m` tem c` nu po]i lua decât o

\ndelete“, se gândi Lisa. Mama ei \i spusese c` oamenii care tr`iau \n

– Atunci ar fi mai bine s` te apuci de treab`, nu?

– Asta nu schimb` cu nimic lucrurile, spuse ea cu mai mult`

– |l a[tept`m, spuse cu oarecare re]inere doamna Watson.

– Cred c` z`risem un vultur. Ridic` frâul [i-[i \nghionti cu cizma

B`trânul \[i vâr\ mâna \n c`ma[` [i ap`s` \n dreptul inimii. Ea crezu

– Ei bine, ce este? Nume[te-l, \i ceru el.

Diminea]a urm`toare, \n timp ce se \mbr`ca, Lisa auzi vocile unor

lui piatr` de beril [i ciob`nescul australian, de exemplu. Poate c` dac`

– Oh… bine… Mul]umesc de \n[tiin]are…

Dac` avea s` fac` o plimbare, a[a cum i se sugerase, atunci ar fi fost

\n direc]ia aceea. Acolo erau copaci. Poate [i p`s`ri. |n spatele acelui

Coloana de fum care se ridica \n spirale, purtat` de vânt. Da. Acesta

cum ar fi demonstrat ceva. Chiar [i de la distan]a aceea, Lisa era sigur`

„Probabil c` a uitat deja c` am existat vreodat`! Probabil c` nu

– Da, desigur, fu de acord Lisa. De fapt, se sim]ea u[urat` c` nu

– Cum ai putut s` m`nânci atât de calm`, la ora asta, \n timp ce

Câteva minute mai târziu, pe verand` se auzir` pa[i. Ochii lor

– Unde? Poftim? s`ri doamna Watson, apropiindu-se de mas`. De

– Am f`cut ceea ce trebuia, \n cel mai potivit [i mai expeditiv mod.

– Voi face eu asta, dac` va trebui, spuse ea scurt. Voi…

– Am s`-l a[tept aici, bine\n]eles. Te rog, nu m` \n]elege gre[it. Nu

– O clip`, Lisa. Te rog. Nu ne putem gr`bi \ntr-o situa]ie ca asta.

fi fost de asemenea du[man. Era evident c` nu-i era foame. Lisa se

– |ntrebi dac` Old-fella are trei paturi? Nu mi s-a spus c` ai de]ine

|n seara aceea, minutele trecur` greu; la fel [i orele. Doamna

Tocmai când Lisa se gândea la asta, o v`zu pe doamna Watson

– Sau poate fi ce? \ntreb` ea plictisit`. Ce vroiai s` spui? Nu mai era

– Trebuie s` preg`tim un pat…, spuse Lisa.

Diminea]a, toat` lumea din vale ar`ta schimbat`.

inten]ionat, \n momentul acesta mai avem un musafir. Lisa. Asta

Doamna Watson veni la mas` [i lu` ceainicul. Se uit` cu aten]ie la

La 11:30, lini[tea v`ii fu tulburat` din nou. Un fermier str`in se

– Da, sigur c` am s`-l anun], spuse Lisa, zâmbind pentru prima