giannijollys

CATHERINE WHEELWRIGHT

TÅN~R {I
NELINI{TIT
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
IOANA PATRICHI

ALCRIS
 giannijollys

Capitolul 1

|ntr-o izbucnire de auriu [i ro[u, frunzele

\mpodobeau uria[ii copaci b`trâni care punctau
verdele de smarald al paji[tilor, iar iedera \mbr`]i[a
tandru cl`dirile vechi din piatr`. |n dep`rtare, noua
construc]ie a departamentului de fizic` [i biblioteca se
profilau hot`râte pe cer. Peggy Brooks traversa cu pas
energic campusul Universit`]ii Midwestern, savurând
acea zi superb` de sfâr[it de octombrie. Seminarul de
literatur` englez` decursese perfect; de fapt, primise
un zece pentru lucrarea referitoare la poe]ii romantici.
De asemenea, reu[ise s` nu-l \nfurie pe iritabilul
doctor Griggs \n timpul orei de laborator la biologie.
|ntr-un cuvânt, totul mergea bine.
„Atât doar c` am \ntârziat”, se gândi ea, aruncând o
privire nelini[tit` spre ceas. „Exact cu patru minute,

5
deocamdat`, dar se vor face zece pân` ajung”. |[i
scutur` capul cu p`rul ar`miu lung [i des [i gr`bi
pasul.
Cinci minute mai târziu, un val de aer cald o izbi
când deschise u[a cafenelei campusului, Buc`t`ria lui
Hell, locul general de \ntâlnire. Era foarte aglomerat.
Muzica folk ce r`cnea din tonomat [i vocile care
d`deau impresia c` vor s-o acopere formau un vacarm
\n ritmul c`ruia vibrau pere]ii acoperi]i cu picturi ale
studen]ilor – lucr`ri supradimensionate \n culori
]ip`toare, str`duindu-se s` capete o aten]ie pe care,
evident, n-o meritau \nc`.
Cercet` repede \nc`perea [i, neg`sindu-l pe Jack,
\ncepu s` caute o mas` liber`. V`zând una \ntr-un col],
merse direct spre ea. Abia avu timp s`-[i scoat`
rucsacul [i jacheta [i s`-[i arunce o privire pe meniu,
\nc` nehot`rât` dac` s` comande un sandvi[ cu costi]`
sau ca[caval la cuptor, c` [i ap`ru Jack, cu ochii s`i
alba[tri str`lucind de bucurie.
– Nu-i nevoie s`-mi spui; [tiu c` am \ntârziat, spuse
el zâmbind, a[ezând un teanc de c`r]i pe mas` [i o
map` plin` pân` la refuz, lâng` scaun. Tocmai eu, care
\ntotdeauna \]i fac scandal c` nu e[ti punctual`. Ei,
exist` un \nceput pentru orice.
– Ca s` fiu sincer`, m` simt u[urat`. Nu e deloc
simplu s` fac fa]` cuiva care cunoa[te atât de mult \n

6
plus fa]` de mine, \n]elege cu mult mai mult decât
mine [i, pe lâng` toate acestea, e \ntotdeauna
punctual. |n definitiv, de ce trebuie s` fii perfect?
– Str`duie[te-te, str`duie[te-te, glumi el, sco]ându-[i
jacheta uzat` din piele [i punând-o pe sp`tarul
scaunului. Ca de obicei, domni[oar` Brooks, ar`]i
absolut senza]ional; nu [tiu cum reu[e[ti... Ei, uite de
ce am \ntârziat: Westheimer m-a chemat dup` curs la
biroul lui [i mi-a dat un teanc de lucr`ri de corectat
pân` mar]i. Apoi, dorea s` devin un fel de purt`tor de
cuvânt pentru una din teoriile sale z`p`cite. Abia am
reu[it s` scap datorit` ]ie – o student` cu o problem`
urgent`.
– Cu ce v` servesc? \ntreb` studentul care servea la
mese, cu creionul deja preg`tit s` noteze comanda.
Pentru spaima laboratoarelor de biologie, la fel ca de
obicei?
– Da, dar de data asta potrivit, nu prea pr`jit; [i
cartofi pr`ji]i [i Coca Cola. Ba nu, Randy, mai bine o
cafea – e destul de rece afar`.
– Brânz` la cuptor cu costi]` [i ro[ii pentru mine.
– Am \n]eles, spuse Randy, disp`rând imediat.
– Se pare c` nu vor uita niciodat` ziua \n care ai
eliberat to]i [obolanii [i iepurii. Ah, Peggy, tu, cu
sufletul t`u atât de bun! Cum a mers azi? Ai primit
lucrarea?

7
 – Cu un zece pe ea, ceea ce-mi ridic` media cu un
punct. Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine, Jack. Dac` n-ai fi
citit-o \nainte de a o fi predat...
– Este specialitatea mea, Peggy. Studiez de câ]iva
ani [i lucrez acum la diplom`, pe când tu e[ti abia la
\nceput. |n plus, pentru tine e un curs facultativ, pe
când pentru mine este specializarea principal`. Dac`
n-a[ [ti suficient ca s` te pot ajuta, n-a[ fi ob]inut
postul de asistent. Dac` te ajut`, consider`-te un fel de
cobai pentru mine: cel ce urmeaz` s` devin` \n curând
marele profesor Curtis \[i testeaz` pe tine tehnicile
pedagogice.
– Cobai! Scute[te-m`! Dac` m` consideri cobaiul
t`u, domnule Jack Curtis, jur c` nu-]i mai cer niciodat`
ajutorul sau sfatul.
– Sunt \nnebunit de pl`cere s` te ajut, Peg, spuse
Jack \mpingând c`r]ile pentru a face loc farfuriilor pe
care Randy tocmai le adusese. Cu tot ce am de f`cut,
cu toate lucr`rile astea \ngrozitoare pe care trebuie s`
le citesc [i s` le corectez, \n ciuda salariului de mizerie
pe care mi-l dau, fiecare minut petrecut cu tine m`
face fericit.
Brusc, expresia grav` [i trist` din privirea lui o f`cu
pe Peggy s`-l cread`.
– Ascult`, Jack. Nu [tiu ce-a[ face f`r` tine. Anul
care a trecut a fost un co[mar. Când mama a plecat de

8
acas`, a fost un adev`rat [oc pentru mine. {tiam c`
mama [i tata trec printr-o perioad` dificil`, dar nu
mi-am \nchipuit niciodat` c`-l va p`r`si. Doctorul
Henderson este un tip grozav, dar nu m-a[ fi gândit ca
mama s`-l p`r`seasc` pe tata pentru el! Dar, dac` n-ar
fi f`cut acea opera]ie, probabil c` s-ar fi \mboln`vit
foarte r`u... Povestea asta m-a bulversat. Nu suportam
s`-l [tiu pe tata singur. Sigur, m` are pe mine [i,
desigur, Leslie [i Laurie sunt al`turi de el. {tiu c` e
ocupat cu ziarul. Dar, nu-mi puteam concepe p`rin]ii
decât \mpreun`, [tii, ceva de tipul Adam [i Eva, Romeo
[i Julieta, mama [i tata.
– Cred c` asta e concep]ia oric`rui copil... pân`
când imaginea aceasta perfect` se tulbur`. Aveam doar
[ase ani când tata s-a desp`r]it de mama. Credeam c`
n-am s`-mi revin niciodat`. Apoi, dup` câ]iva ani, se
p`rea c` nici unii dintre p`rin]ii colegilor mei nu mai
erau \mpreun`. Un copil care s` aib` amândoi p`rin]ii
devenise o excep]ie – nu regula. Regulile se
schimbaser` brusc.
– {tiu c-am avut noroc. Sunt multe lucruri pe care
le iau acum a[a cum sunt. M` bucur c` mama e
s`n`toas`, de[i \nc` nu mi-o pot imagina ca fiind
doamna Henderson, tot a[a cum mi-e greu s` m`
gândesc c` sunt fiica vitreg` a lui Bruce Henderson.
M` bucur c` totu[i suntem \nc` o familie. M-ai ajutat

9
foarte mult s` \n]eleg, Jack. M-ai \nv`]at s` nu m`
gândesc numai la mine. Dac` fericirea mamei ar fi
depins de rela]ia ei cu Bruce Henderson, a[ fi \nv`]at
s` accept situa]ia.
– Pentru c` o iube[ti, Peg. Când iube[ti cu adev`rat
pe cineva, vrei s` fie fericit, chiar dac` pentru asta
trebuie s` faci unele concesii, s` renun]i la ceva.
– Da, dar s` renun]i la mam`, la gândul c` p`rin]ii
t`i sunt \mpreun`, e cam mult.
– De acum nu mai e[ti un copil. Este tot mama ta,
chiar dac` s-a c`s`torit cu doctorul Henderson. {i nu
uita, nu e doar mam`, ci o femeie matur`, cu via]a ei
personal`.
– De când e[ti purt`torul stindardului mi[c`rii
feministe?
– Crede-m`, \n acest campus... [ov`i pu]in [i spre
surprinderea lui Peggy, ro[i.
– Având \n vedere ce am auzit aici \n ultimele luni,
m` bucur c` mai exist` cineva cu o atitudine corect`.
Dar, e[ti chiar convins de asta, Jack? Adic`, de faptul c`
trebuie s` renun]i la cineva pe care-l iube[ti, dac`
astfel \l po]i ajuta s` fie fericit?
– Ei bine, una este s-o spui [i alta s` fii nevoit s-o
faci. Nu [tiu, [i presupun c` mi-ar fi foarte greu dac`
a[ fi confruntat cu o astfel de situa]ie. Dar, cred c` tu
ai procedat foarte bine [i [tiu c` nu ]i-a fost deloc u[or.

10
 – Jack, ai fost atât de bun cu mine, atât de r`bd`tor.
– Da, un adev`rat exemplu de perfec]iune... Hei,
Peg, e[ti un copil, spuse el v`zându-i lacrimile din
ochi. E[ti grozav`!
– Copil?! se pref`cu ea indignat`, \ncercând s`-[i
ascund` durerea. A[ spune c` sunt mai degrab` „o
femeie matur`, cu via]a ei personal`”.
– Peg, n-am vrut s` spun...
– Vorbesc serios, sunt o femeie matur`. Nu sunt un
copil. {i, doar pentru c` tu vei absolvi, iar eu sunt \nc`
la \nceput nu \nseamn` c`...
– Peg, sunt cu zece ani mai mare ca tine. {tii bine
ce simt pentru tine. De asemenea, te consider
inteligent`, sensibil`, frumoas` – o persoan` cu totul
deosebit`. |mi face pl`cere s` discut cu tine, s`-mi
petrec timpul cu tine. Doresc foarte mult s` te pot
ajuta. Cum ]i-am spus, sunt fericit doar când te v`d...
dar nu te implica prea mult \n aceast` rela]ie.
– {tiu... Mai ai de muncit mul]i ani pân` s`-]i iei
doctoratul [i e[ti pl`tit foarte prost ca asistent.
– {i am, \n schimb, atât de mult de lucru, \ncât abia
am timp s` dorm, \n nici un caz...
– S` petreci serile \n compania unor femei r`sf`]ate
[i preten]ioase care...
– Care au de preg`tit referate [i lucr`ri, care au de
luat note bune [i planuri de viitor [i lumea la

11
picioarele lor. Anul viitor vei absolvi, vei pleca [i vei
c`l`tori \n jurul lumii.
– |nv`] bine, Jack. De fapt, datorit` ]ie, sunt printre
cei mai buni studen]i. Cât despre c`l`torii \n toat`
lumea, s` mai a[tepte. Putem c`l`tori \mpreun`.
– Peg, ]i-am spus deja. {tii care e punctul meu de
vedere.
Brusc, p`ru vulnerabil [i privirea lui deveni
imploratoare.
– E prea târziu, Jack, prea târziu, spuse ea luându-l
de mân`. {tiu c` m-ai avertizat, dar avertismentele tale
n-au fost de prea mare folos. Lacrimile \i sclipir` \n
ochi doar pentru o clip`, apoi o nou` expresie le lu`
locul: expresia de care Jack se temuse cel mai mult,
dar pe care dorise enorm s-o vad`. De când te-am
cunoscut, \ntreaga via]` mi-a fost bulversat`, ca abia
apoi s` intre pe f`ga[ul cel bun. Eram un copil. Acum
nu mai sunt. M-ai ajutat mult s`-mi dau seama. Sunt
femeie adult`, iar tu un b`rbat sclipitor, imposibil,
\nc`p`]ânat, mult prea voluntar [i, dup` câte am
observat ast`zi, nici m`car punctual. Dar, e[ti b`rbatul
pe care-l iubesc.
– {tiu, Peggy, [tiu. |i strânse mâna [i o privi \n ochi
cu o dragoste infinit`, care f`cu s` dispar` [i vacarmul
[i tot ce altceva era \n jurul lor. {tiu perfect de bine ce
sim]i. {i eu te iubesc.

12
 *
* *

Ziua de lucru era aproape pe sfâr[ite [i Chris Foster

nu reu[ise s` rezolve decât o parte infim` a
problemelor din dosarele ce se adunaser` pe biroul ei.
|[i trecu, exasperat`, mâna prin p`rul scurt, blond [i
oft`. „{i mâine e o zi, vorba lui Scarlett O’Harra”, se
gândi ea, \ncepând deja s`-[i preg`teasc` mapa cu
lucr`rile pe care-[i propunea s` le citeasc` dup` cin`.
Deodat`, auzi deschizându-se u[a biroului din fa]`.
– Trebuie s` discut urgent cu cineva, auzi ea vocea
unei femei.
– Vreau acas`, mam`, r`sun` ca un clopo]el o voce
de copil. De ce nu mergem acas`? Mi-e foame!
– Tocmai \nchidem [i majoritatea personalului a
plecat. Merg s` v`d dac` mai e cineva aici [i dac` v`
putem ajuta cumva, vorbi calm` Sheila, de la recep]ia
biroului de asisten]` juridic`. Ai un minut liber?
\ntreb` ea dup` pu]in timp \n pragul u[ii biroului lui
Chris. Par despera]i. Stau [i eu pân` rezolvi cu ei.
– Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine, Sheila. Trimite-i
aici.
Când femeia [i feti]a ajunser` \n biroul ei, Chris
reu[ise s` elibereze un col] de mas` pe care s` noteze
informa]iile necesare.

13
 – Sunt doamna Becker. Nancy Becker, spuse
imediat femeia. Presupun c` ve]i citi \n ziarul de mâine
despre toat` aceast` poveste.
– Sunt Chris Foster. Numai eu sunt aici. Nu [tiu
dac` te pot ajuta cumva \n seara aceasta, dar spune-mi
ce s-a \ntâmplat?
– So]ul meu a fost arestat.
– Arestat?
Doamna Becker era \mbr`cat` doar cu o hain`
sub]ire [i p`rea obosit` [i sl`bit`. Ochii ei alba[tri
aveau o culoare sp`l`cit`, iar pielea ei, o paloare
boln`vicioas`.
– Au min]it. Cineva a min]it. Au spus c` a violat o
femeie. Auzi, s` violeze o femeie! Ron n-ar face
niciodat` a[a ceva. Este cel mai blând [i mai tandru
b`rbat; n-ar face r`u nici unei mu[te. Dar acum, e \n
\nchisoare. Iar eu, n-am nici un ban, n-am unde s`
stau, n-am ce s`-i dau de mâncare feti]ei. |n timp ce
cuvintele ie[eau \n cascad`, femeia st`tea \n picioare
tremurând, de mân` cu feti]a ei de opt ani.
– Lua]i loc, doamn` Becker [i povesti]i-mi ce s-a
\ntâmplat, cu toate detaliile.
– E nevinovat. {tiu c` n-a f`cut-o el! Deodat`,
lacrimile \ncepur` s` se rostogoleasc` pe obrajii ei, \n
timp ce feti]a, speriat`, i se lipi de picioare. {i nu [tiu
ce s` fac. N-avem nimic. Nimic! Unde vom...

14
 |n clipa urm`toare, se pr`bu[i pe podea,
pierzându-[i cuno[tin]a. Feti]a \ncepu s` ]ipe [i se
arunc` asupra mamei sale.
Când, dup` cinci minute, tot nu reu[iser` s-o fac`
s`-[i revin`, Chris o rug` pe Sheila s` cheme
salvarea. Femeia era \n via]`, dar avea pulsul slab [i
neregulat. Chris se a[ez` pe un scaun, tr`gând-o pe
feti]` lâng` ea.
– Vei vedea, scumpo, c` mama ta \[i va reveni. O
vom duce la spital [i doctorii o vor \ngriji bine. Totul
va fi bine. Spune-mi, cum te cheam`?

*
* *

Laurie Brooks se studie \n oglind`. Rochia din

catifea roz i se potrivea de minune; se \nvolbura u[or
sub [olduri [i plutea ca un nor \n jurul picioarelor.
Fusese o extravagan]` din partea ei s-o cumpere, dar
acum vedea c` meritase banii. Decolteul adânc \i
punea \n eviden]` linia fe]ei \n form` de inim`. Un
colier din ametist i se r`sucea \n jurul gâtului, c`zând
apoi \n linie dreapt` \n lungul corsajului. Privindu-se
\n oglin`, se sim]i extrem de uimit`.
„Frumoas`” \[i [opti ea, „par cu adev`rat
frumoas`”.

15
 De fapt, nu rochia era adev`ratul motiv al st`rii ei
de spirit, ci Mark. Mark o f`cea s` se simt` minunat, s`
simt` c`, \n sfâr[it, totul era cum trebuia. Trebuia s`
apar` \n mai pu]in de zece minute.
Avea emo]ii. |ncercând s` se calmeze, se a[ez` la
m`su]a de toalet` – o pies` foarte rafinat` \n stil art
deco, primit` \n dar pentru ziua de na[tere de la Jen.
Jen – mama. |ntotdeauna \i f`cuse lui Laurie astfel
de cadouri minunate: mai mici, cu ocazia s`rb`torilor
mai ne\nsemnate [i mari, de Cr`ciun [i de ziua de
na[tere. {i, \ntotdeauna [tia ce-[i dore[te Laurie. Nu
existase nici o singur` dat` \n care Jen s` nu-i
d`ruiasc` exact ce-[i dorea cel mai mult, astfel \ncât s-o
surprind` [i s-o \ncânte. {i totu[i, clipa de \ncântare
nu era decât o clip`, urmat` invariabil de o senza]ie de
pierdere [i dezam`gire amarnic`. S` fi fost cadourile
de la Jen atât de deosebite tocmai pentru c` \ncercau
s` compenseze ceea ce ea nu putea oferi?
Laurie \[i examin` chipul \n oglinda mare, rotund`,
cu ram` din chihlimbar. |[i studie ochii negri limpezi,
nasul aproape acvilin, tenul perfect, p`rul des ondulat
natural. {i acestea erau daruri de la Jen. |[i amintea c`,
o dat`, când avea opt ani [i Leslie zece [i erau la
plimbare cu mama lor, o doamn` mai \n vârst` le-a
oprit ca s` le admire; \[i \nchipuise c` Jen era sora lor
mai mare. Leslie considerase aceasta ca fiind o
gre[eal` stupid`, iar ei nu-i pl`cuse deloc. |n schimb,
Jen fusese \ncântat`.

16
 |n fotografiile lui Jen de când era feti]`, era o
asem`nare izbitoare cu Laurie, cu excep]ia unui aer de
mister, greu de definit – ceea ce nu era cazul \n
privin]a tat`lui ei, Stuart Brooks. |l adora. Tat`l [i fiica
aveau amândoi aceea[i tendin]` spre o lealitate
neab`tut`, aceea[i fermitate \n a-[i urma crezul,
aceea[i tenacitate \n urm`rirea ]elului propus, dar nici
o asem`nare fizic`.
Laurie râse. Ar fi fost un dezastru pentru o fat` s`
arate ca Stuart. Mai bine c` o mo[tenise pe Jen, cel
pu]in \n privin]a calit`]ilor fizice. Gândul la Jen o f`cu
pu]in melancolic`. |[i aminti cât de \ngrozit` a fost
când a aflat c` era posibil ca Jen s` moar`.
Descoperirea faptului c` Jen avea cancer a fost ca un
co[mar. Jen, mama ei perfect`, s` fie ucis` de o boal`
atât de cumplit`. Existase oare un moment \n care
Laurie \[i d`duse seama c` Jen n-a fost niciodat` so]ia
perfect`, mama perfect`, a[a cum p`ruse? {tiuse
Laurie c` Jen ascundea ceva?
„Ridicol!” \[i spuse Laurie. Poate c` fiecare
gânde[te la un moment dat a[a despre mama sa. |n
definitiv, iubirea [i ura sunt fe]ele aceleia[i monede. {i
ce mam` e perfect`? Jen ar fi prima care s`-[i
recunoasc` imperfec]iunile, s` le exagereze chiar.
Laurie \[i amintea acea zi fierbinte de august cu mul]i
ani \n urm`, când o \nfruntase pe mama sa, hot`rât`

17
s`-i str`pung` acea carapace de perfec]iune. „|]i
\nchipui c` e[ti prea bun`, ireal de bun`, nu-i a[a?”, o
provocase ea, plin` de sarcasm. {i, \n loc ca Jen s`-i fi
tras o palm` [i s-o fi trimis \n camera ei, \ncepuse s`
enumere o list` cu p`cate, chiar dac` acestea nu erau
decât ni[te m`runte obiceiuri f`r` importan]` care
oricum nu sup`rau pe nimeni. Jen se amuzase de
acest incident [i-l comentase cu umor, pe când ea,
dup` atacul e[uat, \[i petrecuse \ntreaga zi
bosumflat`.
Dar, amenin]area cancerului fusese o lovitur` grea
pentru Laurie. {i asta pentru c`, adânc \n sufletul ei,
Laurie se bucura s-o vad` pe Jen \nfrânt`, suferind,
amintindu-[i c` nu e decât o simpl` muritoare. |n
final, Jen nu fusese \nvins`. |nc` o dat`, fusese un
exemplu pentru to]i. F`cuse fa]` suferin]ei foarte bine
[i nu murise; \i fusese greu, dar nu imposibil [i era
foarte recunosc`toare pentru ceea ce-i pl`cea s`
numeasc` o „comutare a sentin]ei”.
Laurie se \nfior`. Ce naiba era \n capul ei? Cine [tie
ce-i rezerv` [i ei viitorul? Se dispre]uia pur [i simplu
pentru c` putuse gândi astfel despre mama ei.
{i totu[i, cine [i-ar fi \nchipuit c` Jennifer Brooks,
femeia care avea totul, inclusiv, de fapt \n primul rând,
pe Stuart Brooks, s-ar fi gândit vreodat` s`-l
p`r`seasc`? Ar fi fost cu totul altceva dac` ar fi avut

18
\ncredere \n ea, \n Laurie, \n toat` acea perioad`
tulbure când cocheta cu ideea de a-[i p`r`si so]ul
pentru doctorul Bruce Henderson.
Jen [i Bruce erau prieteni din copil`rie. Cu
siguran]`, Bruce Henderson era un om bun, cu o
excelent` reputa]ie ca doctor. Pe de alt` parte,
categoric c` Stuart era atât de ocupat cu ziarul, \ncât el
[i Jen aveau pu]in timp de petrecut \mpreun`. Numai
c` Bruce Henderson nu era nici pe departe un
substitut pe m`sura lui Stuart Brooks. Oare la ce s-o fi
gândit Jen? Ce-o fi v`zut la el?
Laurie scutur` din cap, plimbându-[i mâna pe
luciul m`su]ei de toalet`. |[i amintea ce surpriz`
fusese pentru ea acel dar scump. Inten]iona s`-[i
cumpere ea \ns`[i una când urma s` primeasc`
drepturile de autor.
Scrisese o carte lipsit` de valoare artistic` pe al
c`rei succes mizase, crezând c`-[i va asigura astfel [i
renumele [i averea. Editorii din New York erau
\ncrez`tori, chiar entuziasma]i. Dar cartea ap`ruse [i
disp`ruse imediat f`r`urm`. Nu existase o campanie
de reclam` adev`rat`, nu i se organizaser` \ntâlniri
pentru semnarea autografelor. Tot ce se f`cuse, fusese
organizat de ea \ns`[i \n jurul lui Genoa City. |n final,
editorii nici m`car nu-[i exprimaser` vreo p`rere de
r`u. Spuseser` doar c` a fost o ne\n]elegere, o situa]ie

19
de supraestimare. Agentul ei o consolase – era abia
\nceputul, prima carte; poate c` urm`toarea urma s`
aib` succes.
E[ecul \i zdrobise inima lui Laurie. A durat luni de
zile s`-[i revin` \n urma dezam`girii \n privin]a c`r]ii [i
a rela]iei dezastruoase cu Brad. I se p`rea imposibil s`
nu-l mai doreasc` – nici m`car dup` c`s`toria acestuia
cu sora ei, Leslie. Vara trecuse peste ea ca un t`v`lug
de nefericire. Succesele repurtate de Leslie \n s`lile de
concert din Europa [i America n-o ajutaser` deloc s`
treac` peste acea situa]ie. Nu i se p`rea drept ca Leslie
s` aib` [i succes [i pe Brad, \n timp ce ei nu-i reu[ea
nimic. Asta pân` când ap`ruse Mark \n via]a ei.
|n seara aceasta, mergeau s` s`rb`toreasc` ziua ei
de na[tere. |n seara aceasta, o va cere \n c`s`torie –
[tia c` va fi a[a. Seara aceasta va fi cea mai minunat`
din via]a ei – o sear` de care-[i va aminti \ntotdeauna.
|[i apropie \nc` o dat` fa]a de oglind`: ar`ta impecabil.
Radia de fericire, ca orice femeie \ndr`gostit`. Când se
auzi soneria, era deja gata.

20
 Capitolul 2

– Hei, Joanna, vino [i gust` din astea! Or s`-]i plac`

la nebunie.
Ridicând privirea de deasupra mesei pe care o
aranja, Joanna \l v`zu pe Brock Reynolds zâmbind
fericit \n timp ce agita o furculi]` \n aer. Patronul
localului Aleggro ar`ta de parc` ar fi câ[tigat la loterie
[i Joanna tare n-ar fi vrut s`-l dezam`geasc`.
– Nu ast`zi, Brock. Vreau s` respect hot`rârea
luat`.
– Nu se poate s` am a[a un ghinion! Cel mai bun
[trudel cu mere din regiune, care va aduce \n mod
garantat prima faim` lui Aleggro, [i tu s` ]ii cur` de
sl`bire! Nu po]i s` amâni pe mâine?
– Credeam c` e[ti [eful [i prietenul meu, dar \mi
dau seama c` e[ti un diavol. Cum po]i ispiti o biat`

21
fat`, [tiind c`-i este atât de greu s` reziste tenta]iei?
Crede-m`, Brock, de data asta nu pot. Este mult prea
important.
– Ce poate fi mai important decât un [trudel cu
mere? Este una din cele mai mari pl`ceri ale vie]ii.
Uite, localul e gol. Mai sunt cel pu]in dou`zeci de
minute pân` la aglomera]ia de la ora prânzului.
Nimeni n-o s` afle; nimeni n-o s` vad`: doar o buc`]ic`
[i...
– {i s-a terminat cu c`s`toria mea! Brock, arat`
superb... dumnezeie[te... Mor de poft`! Dar, pur [i
simplu nu pot. De data aceasta, nu. Miza e prea mare.
– Un b`rbat?
– So]ul meu. {i de data asta chiar c`-l pierd dac` nu
sl`besc.
– Doar nu vorbe[ti serios! Celor mai mul]i b`rba]i
le plac femeile mai pline.
– Unii b`rba]i consider` c`, de[i bun, ce-i mult
stric`, oft` Joanna continuând s` aranjeze mesele. Dac`
m` mai \ngra[ un singur kilogram, va trebui s`-mi
cump`r haine de la magazinele acelea speciale pentru
supraponderali. Uit`-te [i tu la mine \n ce hal ar`t!
– Ai un zâmbet minunat, e[ti \ntotdeauna bine
dispus`! E[ti cea mai bun` chelneri]` pe care am avut-o
vreodat`! Nici nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine. {i a[
spune c` e[ti o femeie frumoas`.

22
 – {tiu, [tiu, ochi viole]i care scot din min]i pe
oricine. Dar, nu este suficient. Johnny e la colegiu
toat` ziua cu studentele acelea tinere [i suple. Nu-l
po]i \nvinui c`-[i dore[te [i el o so]ie supl`.
– Nu Johnny gânde[te a[a, ci a[a crezi tu. Nici un
b`rbat nu poate rezista unei femei complet
\ncrez`toare \n feminitatea ei, unei femei care [tie c` e
frumoas`. Trebuie s` fii bun` cu tine \nsu]i, s` te
iube[ti!
– Da, dar dac` s` m` iubesc \nseamn` s` m` \ndop
cu [trudel, Johnny m` va p`r`si. De altfel, a [i spus-o.
– Este chiar atât de grav?
– Cred c` da.
– Ei bine, atunci nu te mai gândi la [trudel. Voi face
tot posibilul s` te ajut. Nu voi mai aminti nimic de cea
mai bun` spum` de ciocolat` din lume [i nu voi mai
lansa niciodat` invita]ii pentru o a doua por]ie. Pot
chiar s` fac o provizie de morcovi pentru tine. Dar,
ascult`-m` pe mine, Joanna. Dac` so]ul acesta al t`u e
cât de cât b`rbat, te va iubi a[a cum e[ti. E[ti o femeie
nemaipomenit`, iar so]ul t`u ar trebui s` aprecieze ce
are. Trebuie doar ca mai \ntâi s` te iube[ti tu pe tine
\ns`]i [i apoi, indiferent dac` e[ti slab` sau gras`,
Johnny nu te va p`r`si niciodat`.
Joanna ar fi vrut s` poat` crede. |nv`]ase s` evite
oglinzile, pentru c`-i displ`cea profund ce vedea

23
acolo. Se ura pur [i simplu pentru c` nu se putea
ab]ine de la pl`cerea de a mânca tot felul de lucruri
bune. Nu-[i putea imagina cum avea s` se iubeasc`,
din moment ce Johnny n-o iubea. Din fericire, localul
\ncepu s` se umple de clien]i [i nu mai avu timp nici
s` se gândeasc` la aceasta, nici s` m`nânce.
Promisese solemn [i fa]` de Johnny [i fa]` de ea.
Deveni mai optimist` amintindu-[i cât de tandru
fusese Johnny noaptea trecut`. Bietul Jonny! Venise
acas` obosit, dup` ce a stat atât de mult \n bibliotec`!
Ea \i preg`tise o cin` bun`, apoi venise \n spatele lui
[i-l cuprinsese cu bra]ele. N-a surprins-o când s-a
scuturat, iritat, plângându-se c` e prea obosit [i c`
n-are chef de prostii. Mereu se \ntâmpla a[a \n ultima
vreme. Dar se sim]ise jignit`; atât de jignit`, \ncât \[i
exprimase temerile.
– Din cauz` c` ar`t a[a, Johnny? Te dezgust, nu-i
a[a?
– Da, m` dezgu[ti. Sincer vorbind, Joanna, nu [tiu
cum te supor]i. Ar`tai nemaipomenit; b`rba]ii nu-[i
puteau lua ochii de la tine. |ntotdeauna mi-au pl`cut
femeile suple, aproape slabe. {i brusc... nu mai e[ti
genul meu. Ce naiba te-a f`cut s` \ncepi s` m`nânci
a[a? De ce ai ajuns aici? {i când ai de gând s` te
opre[ti?

24
 Asta a fost de-ajuns s` dezl`n]uie totul. Printre
hohote de plâns, \ncepu s`-i povesteasc`, sim]ind o
mare u[urare dup` ce-i \mp`rt`[i secretul. La
aproximativ un an de la c`s`torie, descoperise c` e
\ns`rcinat`. Era atât de fericit` la gândul c` vor avea un
copil, \ncât abia a[tepta s`-i spun` [i lui. Apoi, \ncepu
s` aib` unele \ndoieli, s` se team` c` poate el nu-i va
\mp`rt`[i bucuria. Când \l \ntreb` ce-ar sim]i dac` ar
[ti c` vor avea un copil, \i spuse clar c` nu e momentul
s` se gândeasc` la a[a ceva [i c` vor mai trece câ]iva ani
\nainte de-a avea suficien]i bani pentru a putea
\ntre]ine o familie cu copii; pentru moment, abia se
descurcau doar ei [i oricum n-ar putea oferi cele
necesare unui copil.
Fusese categoric. |n plus, era atât de ocupat cu
problemele lui, \ncât nici nu mai \ndr`znise s`-i
vorbeasc`. Se dusese la medic [i f`cuse avortul, f`r`
s`-[i \nchipuie c` se va sim]i atât de pustiit` [i
dezn`d`jduit` apoi. Atunci a \nceput s` m`nânce, dar
indiferent de cât de mult \[i umplea stomacul, tot nu
putea umple acel gol dureros din`untrul ei.
Când a \nceput s` se simt` pu]in mai bine,
r`m`sese [ocat` de cum ar`ta, de cât de mult se
schimbase. Cople[it`, singur`, nu mai g`si drumul de
\ntoarcere \n punctul de unde plecase – \nainte de
avort.

25
 Acum, \i spusese [i lui secretul. Acum, \l [tia [i el.
Pentru prima dat` dup` luni de zile, Johnny o
\mbr`]i[`, o s`rut`, o consol`, el \nsu[i aproape
plângând.
„De ce nu mi-ai spus? De ce ai p`strat totul pentru
tine?” \i repeta el. Dar \l asigurase c` acum trecuse
totul [i c` era o u[urare pentru ca s` nu mai trebuiasc`
s` poarte singur` povara acelui secret. Atunci \i
promisese c` va sl`bi pân` când va redeveni ca la
\nceput. Aceasta, pentru c`-l iubea [i \nsemna totul
pentru ea. {i, pentru prima dat` dup` luni de zile,
când o ]inuse atât de tandru \n bra]e [i o s`rutase,
fusese sigur` c` \nc` o mai iubea [i c`, \n definitiv, \nc`
nu-l pierduse.
Acest gând avu puterea s-o sus]in` pe Joanna, s`-i
dea energie [i s`-i creeze o stare de bun` dispozi]ie,
ceea ce-i aducea \ntotdeauna [i bac[i[uri mai mari.
Localul se golise din nou, când intr` o tân`r` care se
a[ez` la o mas` goal`, trântind un teanc de c`r]i pe
scaunul de lâng` ea. Obrajii \i erau \mbujora]i [i ochii
\i str`luceau. Joanna o privi cu admira]ie [i invidie;
anul viitor pe vremea aceasta, tot a[a va ar`ta [i ea –
frumoas` [i \ngrijit`.
– Pot s` m` a[ez aici? Sunt singur`.
– Nu mai e aglomerat, a[a c` nu e nici o problem`,
\i r`spunse Joanna zâmbind [i dându-i meniul.

26
 – Doar cafea [i... ce ave]i? Nu mi-e chiar atât de
foame.
– Avem un [trudel special, cel mai bun \n Midwest.
– Atunci, \mi da]i unul.
Peggy se gândi c` n-are nici un rost s` deschid`
cartea, pentru c` tot nu s-ar fi putut concentra. Era
atât de fericit`, \ncât abia putuse dormi noaptea
trecut`; cuvintele lui Jack \nc` \i r`sunau \n urechi [i
sim]ea [i acum pe buze primul lui s`rut. Era prea
frumos s` fie adev`rat. {i când se gândea c`, \n dou`
ore, se va \ntâlni din nou cu el.
– Pari transportat` undeva departe. }i se r`ce[te
cafeaua, o \mbie Joanna, care nu putea \n]elege cum
de poate ignora cineva un [trudel, mai ales c` acum,
nemafiind atât de ocupat`, \[i d`dea seama c`-i e
foame [i avea tot interesul ca tenta]ia s` dispar` din
fa]a ei.
– Da, ai dreptae... M` gândeam la altceva...
„Arat` cu adev`rat fericit`”, se gândi Joanna. „Oare
se iube[te [i e \mp`cat` cu sine? Asta a vrut s` spun`
Brock?“
– Nu [tiu la ce te gândeai, dar se vede c` e vorba
despre ceva pl`cut.
– Simt c` plesnesc de fericire. Nu-mi \nchipuiam
vreodat` c` pot s` fiu atât de fericit`, dar presupun c`
numai dragostea te aduce \n starea aceasta.

27
 – Ah, e vorba de dragoste... Sun` cam periculos.
– De data aceasta, cred c` nu. Sau, mai degrab`,
nu [tiu. E prima dat` când sunt \ndr`gostit`. Nu
vorbesc de pasiunile trec`toare din liceu... acelea nu
pot fi considerate iubiri. Dar, nu v`d cum ar putea fi
ceva periculos – nu este vorba despre un astfel de
individ.
– |l cuno[ti de mult timp? Adic`, po]i \ntâlni un tip
despre care s` crezi c` e nemaipomenit, ca apoi s` ai
tot felul de surprize.
– Ah, nu este cazul lui. |l cunosc din prim`vara
trecut`. E pu]in mai \n vârst` decât mine, adic` un
b`rbat cu adev`rat matur. Nu cred c` e genul de
individ care mi-ar spune c` m` iube[te dac` nu m-ar
iubi cu adev`rat.
– Nu pare ceva periculos, ci foarte serios. E[ti la
colegiu?
– Da, \n penultimul an. Poate c` ]i se pare c` m`
comport proste[te, dar sunt extrem de fericit`. Ai
dreptate, e ceva serios. De fapt, el nu mai e student. {i
e minunat. Dac` n-ar fi el, \n capul meu ar fi o
adev`rat` z`p`ceal` [i notele mele n-ar fi tocmai
grozave. Pe când a[a, se pare c` voi termina printre
primii.
– Doar nu te-ai \ndr`gostit de vreun profesor! se
\ngrijor` brusc Joanna care auzise destule pove[ti

28
despre studente implicate \n rela]ii sentimentale cu
profesori \nsura]i – pove[ti al c`ror final era aproape
invariabil dezastruos.
– Nu. Nu mai e student, dar \nc` nu e profesor,
de[i are o minte sclipitoare. Jack este asistent [i spune
c`-[i testeaz` tehnicile pe mine. Pân` acum, tehnicile
lui au dat rezultate excelente – absolut toate...
– Jack?
– Jack Curtis. L-am cunoscut la sfâr[itul
semestrului trecut, când treceam printr-o perioad`
\ngrozitoare. M-a depistat \n mijlocul tuturor acelor
probleme personale [i ne-am \mprietenit. Am devenit
prieteni atât de buni, \ncât mi-a trebuit destul timp ca
s`-mi dau seama ce simt cu adev`rat pentru el.
Credeam c` n-o s` pot s`-i spun niciodat`, c` nu voi
avea niciodat` curajul sau ocazia. Apoi, deodat`, m-am
trezit pur [i simplu c`-i spun [i el, la rândul lui mi-a
spus c` m` iube[te. Sunt atât de fericit`... simt c`
lumea \ntreag` e a mea.
Tot vorbind, Peggy \[i puse jacheta, \[i lu` c`r]ile [i
merse s` achite nota de plat`.
– Hei, Peggy! Ce mai faci? \ntreb` Brock.
Complet ame]it`, Joanna o privi pe tân`r`
discutând pu]in cu Brock, apoi ie[ind din restaurant,
parc` plutind.

29
 R`mase ]intuit`. Crezuse c` era \n siguran]`, c` mai
are timp. Dar, lucrul de care se temuse cel mai mult se
\ntâmplase. Jack – Jack Curtis, asistent la Universitatea
Midwest. El era cel ce aprinsese stele \n ochii acestei
tinere frumoase [i zvelte. Biata Peggy, habar n-avea.
Era \ndr`gostit`. Dar, [i ea era \ndr`gostit`. B`rbatul
pe care amândou` \l iubeau era Johnny Cryzynski care
hot`râse s`-[i schimbe numele \n Jack Curtis, cât lucra
\n mediul academic. Joanna era so]ia lui.

*
* *

Laurie ridic` mâna stâng` pentru a admira mai bine

inelul cu diamant.
– Este superb, Mark; nu-mi vine s` cred. {i asear`...
parc` totul a fost un vis.
– Acum suntem treji amândoi, a[a c` putem confirma
c` n-a fost un vis. |n plus, mahmureala cu care m-am
trezit de diminea]` a fost cât se poate de adev`rat`.
– Prea mult` [ampanie... Ce petrecere! A[ fi vrut s`
nu se termine niciodat`.
– Nici nu se va termina. De fapt, e abia \nceputul.
Se ridic` de la birou [i o lu` \n bra]e. Când te privesc,
mi se taie respira]ia. Cum mai pot lucra când vii a[a,
luându-m` pe nepreg`tite?

30
 – E[ti irezistibil, Mark. Nu pot sta departe de tine nici
o clip`. Sunt geloas` pe oricine [i pe orice mi te r`pe[te.
– Dac` nu \ncetez de-a m` mai gândi la tine m`car
câteva ore [i nu termin ce am de f`cut, vom fi nevoi]i
s` ne amân`m planul legat de petrecerea lunii de
miere \n Caraibe. Trebuie s` p`strez cât de cât o
aparen]` de lucru.
– Când e[ti lâng` mine, fac totul cu mai mult`
pl`cere – ca de exemplu asear`, când am asistat la \nc`
un concert al lui Leslie. Mi s-a p`rut chiar c`
interpretarea ei a atins apogeul. Dar nu cred c` voi fi
un critic muzical foarte obiectiv. Cât despre petrecere,
a fost locul ideal de-a face anun]ul: [ampanie, icre
negre, tortul sclipind de lumân`rele [i inelul de
logodn`. Ce surpriz` minunat`! Ah, dragul meu, m-ai
f`cut atât de fericit`.
– Pare ceva firesc, Laurie. Simt c` ne cunoa[tem
dintotdeauna.
– Disear` vom s`rb`tori doar noi doi. Am de f`cut
o mul]ime de cump`r`turi. Ne vedem la [apte [i
jum`tate; nu \ntârzia.
– Mai am patru ore pân` atunci – nu prea mult,
având \n vedere c` mâine trebuie s` plec la Cleveland.
Dar pân` acum n-am \ntârziat niciodat`, a[a c` nu o
voi face nici de data aceasta. De fapt, abia a[tept s` te
pot strânge din nou \n bra]e.

31
 Laurie se smulse cu greu din deliciul senza]iilor
provocate de s`rutul lui din ce \n ce mai pasional când
telefonul sun`.
– {apte [i jum`tate, [opti ea \nc` o dat`, cu
r`suflarea t`iat`, fugind spre u[`. Nu \ntârzia.
Mark f`cu un efort s`-[i adune gândurile [i s`
r`spund` la telefon. Nu era surprins de faptul c` o
auzea pe Jennifer Brooks, ci de desperarea din glasul
acesteia. Cu o sear` \nainte, fusese fermec`toare – o
gazd` perfect`. Era u[or de \n]eles de ce tat`l lui o
iubea [i admira atât de mult. Dar acum, p`rea
\ncordat` [i nec`jit`, nu prea dispus` s`-i r`spund` la
complimente [i glume.
– Da, da... A fost o petrecere minunat`, \ntr-adev`r.
{i anun]ul... {tiam c` tu [i Laurie petrece]i mult timp
\mpreun`, dar anun]ul t`u a fost o adev`rat` surpriz`.
Trebuie s` discut neap`rat cu tine, Mark. E ceva
urgent. Ar fi trebuit s`-]i spun cu mul]i ani \n urm`...
trebuie s` [tii... Plec imediat de acas`. Ne vedem peste
o or` \n fa]a biroului t`u.

*
* *

Sheila tocmai pusese un alt teanc de dosare pe

biroul lui Chris, care se \ntreba dac` va fi vreodat` \n
stare s` termine toat` acea munc` istovitoare.

32
 Cu o sear` \nainte, fusese prins` pur [i simplu \ntr-un
vârtej. O \nso]ise cu micu]a Karen, pe doamna Becker,
la spital. De la camera de gard` se primise diagnosticul
c` aceasta se afla \n com` diabetic` [i trebuia internat`
de urgen]`. Era posibil s` dureze câteva s`pt`mâni
pân` s` fie \n stare s` se ocupe din nou de copil, dup`
cum \i spusese Snapper.
A[adar, feti]a r`m`sese \n grija lui Chris. O adusese
acas`, la familia Brooks, unde toat` lumea se agita cu
preg`tirile de ultim` or` pentru petrecere. Jen d`dea
ultimele intruc]iuni pentru recep]ia [i aniversarea zilei
de na[tere care urmau concertului lui Leslie. Nici nu se
putea un moment mai nepotrivit. Totu[i, dup` ce Chris
explic` situa]ia, mama ei, Jen, accept` f`r` nici o ezitare.
Chris o duse pe Karen \n vechiul dormitor al lui
Leslie.
– Pot s` pun mâna pe ele? \ntreb` feti]a, cu ochii
mari de \ncântare, privind colec]ia de p`pu[i de pe
rafturi.
– Sunt ale uneia dintre surorile mele, dar cred c`
Leslie nu se va sup`ra, dac` te por]i frumos cu ele.
– Ce nume frumos e Leslie... Mi-ar fi pl`cut [i mie
s` am surori.
– Poate vei avea, dup` ce mama ta se face bine.
R`m`sese \n camer` pân` când feti]a adormise. Se
scuzase c` nu poate asista la concert, promi]ând c` va

33
veni la petrecerea care-i urma. Dar, când ajunse acas`
la ea, [tiu sigur c` nu va mai merge nic`ieri. Era trecut
de miezul nop]ii când Snapper o g`si dormind,
\mbr`cat` cum era, pe un fotoliu.
|n aceast` diminea]`, se trezise cu ochii
\mp`ienjeni]i. Abia dup` ce b`u dou` cafele se sim]i \n
stare s` citeasc` ziarul. A[a cum prev`zuse doamna
Becker, titlul de pe prima pagin` anun]a: SUSPECT DE
VIOL {I ARESTAT. Doi martori spuseser` c`-l v`zuser`
pe Ron Becker pu]in mai devreme \n aceea[i sear` cu
o femeie care fusese apoi g`sit` violat` [i b`tut` \n
apartamentul ei. Chris sim]i un fior de groaz`.
Viol... era tocmai subiectul de care nu mai voia s`
aud`. {i acum, trebuia s` fac` investiga]ii – s`
interogheze martorii, s` ia leg`tura cu Ron Becker,
s`-l anun]e de starea so]iei sale, s`-l \ntrebe ce
inten]ioneaz` s` fac`.
Ziua se anun]a extrem de aglomerat` [i nu reu[ea
deloc s` progreseze. Mai \ntâi, \i telefon` Jen s-o
asigure c` totul era \n regul` cu Karen [i s-o pun` la
curent cu ce se \ntâmplase la petrecere [i mai ales cu
vestea cea mare: Mark [i Laurie inten]ionau s` se
c`s`toreasc` de Cr`ciun. Judecând \ns` dup` tonul lui
Jen, Chris avu impresia c` era ceva ce o nemul]umea.
Apoi, Laurie \ns`[i \i telefon` s-o dojeneasc` pentru c`

34
lipsise de la petrecere [i s`-i anun]e personal
evenimentul. Acum, Peg, care vorbea f`r` \ncetare...
|ntotdeauna sora ei cea mic` avea câte ceva... De data
aceasta, se pare c` era vorba despre o poveste de
dragoste.
|n sfâr[it, venise doamna Cryzynski – ultima
programare pe ziua respectiv`. Era deja extenuat`,
de[i nu realizase prea mult din ce avea scris pe agenda
ei de lucru. Cu toate acestea, [tia c` nu va avea lini[te
dac`, \n drum spre cas`, nu va trece [i pe la micu]a
Karen.
Blond`, cu ochi alba[tri, frumoas`, de[i cam
gr`su]`, dar emanând un aer de s`n`tate, doamna
Cryzynski intr` hot`rât` [i se a[ez` pe scaunul de
lâng` biroul ei. Dincolo de fardul u[or al femeii, ochii
ei \nro[i]i de plâns vorbeau despre un zbucium care
nu putea fi ascuns.
– Da, doamn` Cryzynski. Cu ce v` pot ajuta?
– Am venit pentru c` so]ul meu vrea s`-[i schimbe
numele.
– |n mod legal?
– Da. {ti]i, Cryzynski nu e un nume u[or de
pronun]at. So]ul meu e asistent universitar [i a
considerat c` e mai simplu s` foloseas` un alt nume.
Dar, având dou` nume, se pot crea confuzii, doamn`
Foster. De aceea m` adresez dumneavoastr`, \n

35
speran]a c` m` pute]i ajuta. Dore[te ca numele s`
r`mân`, \n mod legal, cel sub care e cunoscut de toat`
lumea la universitate.
„|n sfâr[it, o problem` care poate fi rezolvat`
simplu”, se gândi Chris.
– {i care este numele care dore[te s`-i r`mân`
legal? \ntreb` ea, deja gândindu-se la formalit`]ile ce
urmau \ndeplinite.
– Jack Curtis.
Jack Curtis... Jack Curtis... Numele \i suna vag
cunoscut. Incon[tient, \ncerca s`-[i aminteasc` unde-l
auzise. Brusc, \[i d`du seama: Jack Curtis...
universitatea... Peggy... Sora ei, Peggy, \i vorbise atât
de entuziasmat` despre un b`rbat cu acest nume – un
b`rbat de care era \ndr`gostit`, f`r` ca m`car s`
b`nuiasc` despre existen]a femeii care tocmai se afla
\n biroul ei: so]ia lui Jack Curtis.

36
 Capitolul 3

Era aproape ora [ase când Chris \[i parc` ma[ina

ro[ie sport \n fa]a casei familiei Brooks. Casa p`rea
neobi[nuit de calm` dup` agita]ia din seara dinainte.
Spre surprinderea ei, \n holul principal cu scara
impun`toare, nu era nici un semn care s` aminteasc`
de petrecere – cu excep]ia, poate, a aranjamentelor
florale deosebite.
– Hei! Nu e nimeni aici? strig` ea, ner`bd`toare s-o
vad` pe Karen.
De[i zguduit` de tot ce se \ntâmplase, feti]a \[i
p`strase calmul. S` fi fost datorit` capacit`]ii de
adaptare specifice copiilor, sau Karen avea ceva
deosebit, o for]` [i o inteligen]` aparte?
– |n sfâr[it, ai ap`rut! spuse Jen. Murim de foame.
Chiar ne gândeam s` ne a[ez`m la mas` f`r` tine.

37
 – Munce[ti prea mult, spuse Stuart, \mbr`]i[ând-o.
Cred c` e timpul s`-]i iei o mic` vacan]`.
– Greg lucreaz` de dou` luni la cazul Laker [i eu
trebuie s` rezolv celelalte probleme singur`. Vreau s`
mai angaj`m un avocat, dar, cum postul nu e prea
bine pl`tit, nu sunt amatori. {i, \n ceea ce prive[te
vacan]a, ar trebui s` vorbe[ti cu Snapper despre asta.
Când \[i va organiza via]a astfel \ncât cel pu]in s` se
\ntoarc` de la spital \nainte de miezul nop]ii – asta \n
cele mai bune cazuri – atunci ne vom putea gândi cum
s` petrecem o zi \mpreun`, ca s` nu mai vorbim de o
vacan]`. Apoi, aplecându-se pe covor, unde Karen
a[eza piesele \ntr-un puzzle, introduse [i ea una. Ce
faci, Karen? Jen se poart` frumos cu tine?
– Mama ta e nemaipomenit`, Chris, r`spunse feti]a
radiind de fericire. Cum m-am trezit, am telefonat la
spital, dar ne-au spus c` mama \nc` doarme. La micul
dejun, am mâncat pr`jituri \nsiropate, apoi am mers la
cump`r`turi [i Jen mi-a cump`rat ace[ti blugi nou-
nou]i [i ni[te tricouri grozave [i [osete [i o rochie... Pe
urm` am mers la un restaurant unde am putut
comanda tot ce am vrut [i am mâncat un hamburger
uria[. Este ca de Cr`ciun! Ba nu, mult mai bine!
– Nu va fi \n fiecare zi a[a, spuse Jen cu blânde]e,
dar trebuia s` facem unele cump`r`turi. Nu-i a[a c`
ne-am distrat grozav?

38
 Privind-o pe Karen, Chris \[i amintea de propria ei
copil`rie [i brusc, se sim]i cople[it` de un val de
melancolie, o melancolie pe care o \ncercase tot mai
des \n ultima vreme. {tia foarte bine ce \nsemna
aceasta: \[i dorea foarte mult copii. „Poate anul viitor”,
spusese Snapper. Chris \ncerc` s` ias` din starea asta
[i s` se comenteze asupra momentului prezent.
– }i-am adus ceva. Sper s`-]i plac`.
– E cumva o minge? Pentru c` asta-mi doresc cel
mai mult.
– Nu, nu e o minge, dar sper s`-]i plac`. Apoi, l`sând-o
s` despacheteze, se adres` lui Jen: am vorbit cu Snapper
chiar \nainte de a pleca de la birou. Spunea c` starea
doamnei Becker este aceea[i; se pare c` nu e nici un
pericol, dar, pe de alt` parte, nici vreo ameliorare.
– Din moment ce voi, fetelor, nu prea v` gr`bi]i s`
ne aduce]i nepo]i, Karen este un substitut perfect,
nu-i a[a Jen?
– Ia te uit`, spuse Karen, terminând de
despachetat. E o p`pu]`. Ce figur` caraghioas` are!
– O fi ea caraghioas`, spuse Jen râzând, dar se pare
c` are nevoie de tine [i cere s` fie \mbr`]i[at`.
– |mi doream o minge, continu` Karen, examinând
p`pu[a u[or dezaprobator; apoi, brusc, expresia ei se
schimb`, s`ri [i o s`rut` pe Chris. O iubesc mult; am
s`-i pun numele Susy.

39
 – Atunci, ia-o pe Susy [i s` mergem to]i la mas`. Te
vedem foarte rar \n ultima vreme, Chris, spuse Stuart,
cuprinzând-o pe dup` umeri. {i ne-ai lipsit tuturor
asear`. Poate c` acum, cât st` Karen aici, poate \]i vei
face mai mult timp s` treci s` ne vezi.
– Este vechiul sindrom Stuart Brooks, spuse Chris,
a[ezându-se la vechiul ei loc de mas`. Munc`, munc`,
munc`.
– {tii ce se spune: de prea mult` munc`, ajungi s`
devii un robot lipsit de imagina]ie.
– |ncerci s`-mi spui c` sunt o fiin]` tern`,
plictisitoare, un fel de cap p`trat, tat`?
– Orice, numai o persoan` obtuz` [i [tears` nu e[ti.
|mi dau seama cât de greu \]i este, mai ales c` [i
Snapper e extrem de ocupat acum.
Era atât de bine acas`. Remarcele candide ale lui
Karen [i modul ei de a-[i exprima opiniile creaser` o
atmosfer` destins`, de bucurie. Dup` cina propriu-
zis`, Jen o delect` pe Chris cu ultimele nout`]i. Nu
exista s` se petreac` vreo mi[care \n Genoa City de
care Jen, prin cuno[tin]ele ei \n cercurile mondene [i
Stuart, datorit` muncii lui la ziar, s` nu [tie. De la
divor]ul instalatorului, pân` la manevrele electorale,
familia Brooks era la curent cu totul.
Chris \[i aminti \ns` c` trebuie neap`rat s` discute
\ntre patru ochi cu Stuart \nainte de a pleca acas` la ea.

40
 – Cred c` e timpul s` mergi la culcare, spuse Jen
v`zând-o pe Karen c`scând.
– Nu putem s` ne uit`m la televizor?
– |n seara aceasta \]i voi citi o poveste. Mâine va
trebui s` \ncepem s` ne gândim la [coal`. {i, poate c`,
nu [tiu sigur, vei putea lua acel televizor mic din
biroul de sus. Vom vedea.
– Pot s` m` culc cu Susy?
– Sigur c` da. Cu ea, vei avea numai vise pl`cute.
Când Jen o lu` pe Karen s-o conduc` \n camera ei,
Chris r`mase numai cu Stuart.
– Ceva nou \n cazul Becker, tat`?
– Se pare c` n-are un alibi puternic. Poli]ia a g`sit
doi martori care au spus c` l-au v`zut ie[ind din acea
cas`. Dar, cum era \ntuneric, cred c` n-au putut face
identificarea foarte corect. Doar dac` femeia \n cauz`
\l recunoa[te. So]ul ei fusese plecat \ntr-o c`l`torie de
lucru; el a fost cel ce-a g`sit-o când s-a \ntors acas`
asear` târziu. Din câte am auzit, nu prea s-a ar`tat
\n]eleg`tor; nici nu crede c-ar fi vorba despre un viol,
ci b`nuie[te mai degrab` c` so]ia lui are un amant cam
dur... e genul de individ gelos.
– Cred c` va trebui s` discut eu \ns`mi cu Ron
Becker. Voi interoga [i martorii.
– S` vedem dac` femeia \[i men]ine acuzarea. {tii
mai bine decât oricine altcineva, Chris, c` de foarte

41
multe ori, astfel de acuza]ii sunt retrase. Poate c` nu
vrea s` treac` printr-un astfel de proces, de[i, pe de
alt` parte, este posibil s` mearg` pân` la cap`t pentru
a-[i convinge so]ul c` e nevinovat`.
– |nainte de a le[ina, doamna Becker a insistat
asupra faptului c` so]ul ei e nevinovat. P`rea foarte
convins`.
– Sper s` nu se \n[ele asupra omului cu care e
c`s`torit`. Ar fi cumplit pentru aceast` feti]` s` [tie c`
tat`l ei e criminal.
– {i \nc`, un criminal de cea mai joas` categorie.
Este exact tipul de caz \n care n-a[ mai fi vrut s` fiu
niciodat` implicat`, dar acum nu mai m` pot eschiva.
– Mergi [i discut` cu el, s` vezi ce spune.
– Ei, [i acum, urm`torul punct de pe agenda mea.
A venit ast`zi la mine o oarecare doamn` Cryzynski.
Poate c` o cuno[ti – e chelneri]` la restaurantul
Allegro. Blond`, cu ochi alba[tri, gras` dar dr`gu]`.
Sau, cel pu]in \]i dai seama c` a fost sau c` ar putea fi
dr`gu]`.
– Cum s` n-o cunosc pe Joanna. |ntotdeauna m`
a[ez la una din mesele la care serve[te ea când intru la
Allegro. O femeie extrem de bun` – un suflet de aur.
Cred c` Brock Reynolds ar fi pierdut f`r` ea.
– A venit, p`rând cam ab`tut`. A spus c` so]ul ei
dore[te s`-[i schimbe numele \n mod legal. {tii, tat`,

42
\mi vine s` [i râd. Am r`suflat u[urat`, gândindu-m`
c`, \n sfâr[it dup` atât de mult timp, am [i eu un caz
u[or care poate fi rezolvat f`r` nici o problem`: doar
o procedur` simpl`, cât s` fac o scurt` pauz` de la
chestiunile complicate care m` a[teapt`. Apoi, mi-a
spus numele pe care so]ul ei \l folose[te la
universitate, unde e asistent. |]i spune ceva numele
Jack Curtis?
– Curtis... Curtis... sun` cunoscut...
– N-ai discutat cu Peggy?
– Dumnezeule! Acel Jack Curtis! Nu vorbe[te decât
despre el! E \n al nou`lea cer. Nu l-am cunoscut, dar
ea nu vorbe[te decât despre el de vreo patru luni. {i
vrei s` spui c` Peggy nu [tie nimic? Stuart se plimba
nervos, de la un cap`t la altul al camerei. Nu-]i face
griji. Mâine diminea]` voi avea o mic` discu]ie cu Jack
Curtis.
Chris \l l`s` pe Stuart fierbând de mânie [i porni
spre camera lui Karen, pentru a-i spune „noapte
bun`”. Tocmai \ncepuse s` urce sc`rile, când telefonul
din hol sun`. Se opri s` r`spund`.
– Tu e[ti, Chris? reu[i s` rosteasc`, printre hohote
de plâns, vocea de la cel`lalt cap`t al firului.
– Laurie, ce-ai p`]it?
– Cheam-o pe mama. Vreau s` vorbesc imediat
cu ea.

43
 Chris o strig` pe Jen [i \ntr-o clip`, o auzi
r`spunzând la telefonul din camera de sus. F`r` s`-[i
poat` explica de ce, Chris nu \nchise, ci continu` s`
asculte.
– Unde este? Ce i-ai f`cut? ]ip` Laurie.
– Laurie, despre ce vorbe[ti?
– {tii foarte bine ce vreau s` spun. Nu te mai
preface. Vorbesc despre Mark – a disp`rut. Trebuia s`
ne \ntâlnim la cin` la [apte [i jum`tate. Am tot
a[teptat, dar n-a ap`rut. Am sunat acas` la el, la birou,
la doctorul Henderson. Eram pe punctul de a \ncepe
s` telefonez la spitale [i la poli]ie, dar, \n cele din
urm`, am g`sit-o pe secretara lui. Mi-a spus c` s-a dus
la o \ntâlnire cu tine, pentru c` aveai s`-i spui ceva
misterios. Asta se \ntâmpla târziu dup`-amiaz`. Mam`,
ce-ai f`cut? Ai fost ultima persoan` care l-a v`zut. Dup`
aceea, parc` pur [i simplu a disp`rut de pe fa]a
p`mântului.

*
* *

Stuart Brooks \ncerca s` se st`pâneasc`. Avusese o

noapte agitat`, dup` dezv`luirea f`cut` de Chris,
telefonul de la Laurie, desperat`, aproape isteric` [i
tulburarea lui Jen. Dup` ce se plimbase aproape toat`

44
diminea]a de la un cap`t la cel`lalt al biroului lui, se
afla acum \n fa]a facult`]ii, m`surând cl`direa cu pa[i
nervo[i. Când clopo]elul sun`, se post` la o oarecare
distan]`, c`utând \n mul]imea de studen]i ce umplu
campusul, b`rbatul care s` corespund` descrierii lui
Peggy. {uvoiul se scurse \ns`, f`r` s` poat` identifica
persoana c`utat`.
Deodat`, v`zu un b`rbat cu p`rul blond-cenu[iu [i
un chip care p`rea r`v`[it de gânduri, ducând o map`
plin` pân` la refuz [i un teanc de c`r]i. Stuart merse
direct la el.
– Jack Curtis? \ntreb` Stuart [i \ncepu s` mearg`
al`turi de el dup` ce acesta \ncuviin]` din cap. Sunt
Stuart Brooks, tat`l lui Peggy.
– |mi p`rea]i cunoscut. V-am v`zut fotografia \n
ziar.
– Cred c` acum m` vei cunoa[te mai bine.
– Uita]i, domnule Brooks...
– Mai bine ascult` ce am s`-]i spun.
Jack era evident stânjenit. Dou` din c`r]ile pe care
le ducea sub bra] \i c`zur` [i, când se aplec` s` le
ridice, c`zur` [i celelalte. Ar`ta de parc` \ntregul lui
univers se n`ruia.
Privindu-l, furia lui Stuart \ncepea s` se topeasc`,
dar nu [i hot`rârea de a duce lucrurile pân` la cap`t.

45
 – Nu cred c` [tii c` so]ia ta a venit la Biroul de
Asisten]` Juridic` ieri, pentru a clarifica problema
celor dou` nume sub care e[ti cunoscut. Dorea s`
\ndeplineasc` formalit`]ile pentru schimbarea legal`
a numelui t`u. Cred c` astfel, a vrut s` ne anun]e,
prin fiica mea Chris, c` b`rbatul cu care Peggy se
\ntâlne[te are alte angajamente. Mai \ntâi, trebuie
s`-]i spun c-o cunosc pe so]ia ta. Deoarece trec
adesea pe la Allegro, o cunosc pe Joanna suficient de
bine pentru a-]i spune cu toat` convingerea c` nu
merit` o asemenea lovitur` din partea ta. Nu [tiu
unde ai putea g`si o femeie mai dulce [i mai bun`
decât ea. {i \mi vine foarte greu s` cred c` nu-]i e
absolut devotat`. Cât despre Peggy, fiica mea – [i ea
e dulce [i bun`... [i foarte naiv`. Sunt sigur c` nu
]i-a fost deloc greu s` te joci cu sentimentele ei. Dar
te avertizez c`, dac` nu vei pune cap`t imediat
acestei situa]ii, vei regreta amarnic.
– Domnule Brooks, nu \n]elegi. Problemele dintre
mine [i Joanna nu intr` acum \n discu]ie [i nici nu v`
privesc. |n ceea ce o prive[te pe Peggy, n-am vrut
niciodat` s-o r`nesc. Este o fat` minunat`. A trecut
printr-o perioad` dificil` [i avea nevoie de ajutor.
Ne-am \mprietenit. Recunosc c` nu i-am spus c` sunt
c`s`torit, dar am avertizat-o. I-am spus c` nu vreau...

46
c` nu pot s` m` implic \ntr-o rela]ie cu ea. Apoi, brusc,
s`pt`mâna trecut`, lucrurile au sc`pat pur [i simplu
de sub control.
– A[a s-ar spune, ascultând-o pe Peggy... coment`
Stuart \mbufnat, de[i con[tient c` era pur [i simplu
dezarmat de candoarea lui Jack,
– O iubesc cu adev`rat pe Peggy, domnule Brooks.
Este [i foarte greu s`-i rezi[ti. {tiu c` ar trebui s`-i
spun. Am \ncercat, dar nu g`sesc o modalitate de a o
face f`r` s-o r`nesc.
– Curtis, vorbe[ti ca un prost. Deja ai r`nit-o [i nu
v`d cum ai putea s` evi]i s-o r`ne[ti [i mai mult. Vreau
s` l`mure[ti problema, [i asta imediat.
– Domnule Brooks, [tiu c` dori]i ca totul s` se
rezolve cu bine, dar \mi trebuie timp. Doar nu v`
\nchipui]i c` pot s`-i arunc asta a[a, pur [i simplu. O
iubesc cu adev`rat pe fiica dumneavoastr`! continu`
Jack s` strige dup` ce Stuart, privindu-l cu dispre], \i
\ntoarse spatele [i se \ndep`rt`. Nu vreau s`-i zdrobesc
inima!

*
* *

Chris cuno[tea bine locul acela: pere]ii verzi,

ferestrele \nalte cu gratii, masa lung` [i scaunele

47
pliante metalice, toate ad`ugau câte ceva acelei
atmosfere sumbre care \ntotdeauna o deprima. |[i
a[ez` mapa pe mas`, scoase un carne]el [i \ncerc` s`
se gândeasc` la altceva. Dup` câteva minute, se auzi
un zgomot de cheie, se deschise u[a [i un poli]ist
aduse un b`rbat vânjos, de \n`l]ime medie, având
spre treizeci de ani, \mbr`cat \n blugi [i o c`ma[`
[ifonat`.
– Bun`. Sunt Christiana Foster.
– Ron Becker, r`spunse b`rbatul, evitându-i
privirea.
– A[tept afar`, spuse poli]istul.
– Ia loc, domnule Becker.
– Uite ce e; nu [tiu cine e[ti, sau cine te-a trimis,
dar vreau s` ies de aici. Totul este o glum` proast`.
– Sunt avocat, domnule Becker. Lucrez \n cadrul
Biroului de Asisten]` Juridic` [i m` aflu aici pentru
c` so]ia ta a apelat la mine. |ncerci s`-mi spui, de
fapt, c` nu e[ti vinovat de acuza]iile care \]i sunt
aduse?
– N-am atins \n via]a mea acea femeie. Am v`zut-o
de câteva ori – eram cu un tip – la barul Ransom de
pe strada Mt. Clair. Dar asta este tot. Absolut tot.
– Exist` doi martori care spun c` te-au v`zut ie[ind
din cl`direa unde locuie[te ea. Dac` te identific`,
situa]ia ta devine foarte critic`. Din câte am \n]eles, vor

48
 giannijollys

veni mâine diminea]`. Oricum, acesta nu e decât parte

din motivul pentru care m` aflu aici. M` \ngrijoreaz`
soarta so]iei [i a fiicei tale.
– Nancy... Unde este? Mi-am f`cut atâtea griji
pentru ea. C`utam ceva de lucru. Tr`im de azi pe
mâine [i, când m-au \n[f`cat [i m-au târât aici...
– So]ia ta este la Spitalul Genoa City.
– La spital!
– {tii c` are diabet, nu-i a[a? A venit la mine la birou
disperat`, s` cear` ajutor [i, la pu]in timp dup` aceea,
a le[inat. La spital, medicii au pus diagnosticul de
com` diabetic`.
– Dumnezeule! Biata Nancy! Acum se simte bine?
O s` se fac` bine?
Ron Becker trase un scaun [i se a[ez`, cu coatele pe
genunchi, acoperindu-[i fa]a neras` cu mâinile.
– Din r`u \n mai r`u! morm`i el. Lucrurile merg
din ce \n ce mai r`u.
– A ie[it din com` [i se pare c`-[i revine, dar va
trebui s` mai r`mân` \n spital câteva s`pt`mâni. Am
venit s` te \ntreb dac` ave]i familie... rude care v-ar
putea ajuta.
– N-am familie. Nu mi-am cunoscut tat`l [i mama
m-a dat spre adop]ie când aveam doi ani. Am mers
dintr-un c`min \n altul. Un timp am lucrat \n Detroit,
pentru Uzinele General Motors. Atunci am cunoscut-o

49
pe Nancy. P`rin]ii ei au fost de la bun \nceput
\mpotriva mea. Considerau c` e prea tân`r`, c`-[i stric`
via]a. Erau genul de oameni care mergeau la biseric` \n
fiecare zi... Considerau c` fiica lor ar fi meritat s` se
m`rite cu Pre[edintele Companiei General Motors,
de[i abia puteau s`-[i pl`teasc` ipoteca.
– N-am putea lua leg`tura cu ei? Trebuie achitate
taxe de spitalizare, de urmat un tratament, va avea
nevoie de un loc \n care s` stea dup` ce va fi externat`.
– Nu, nu pute]i lua leg`tura cu ei, r`spunse Ron
aproape sarcastic. Ne-au spus c`, dac` ne c`s`torim, s`
nu venim la ei s` ne plângem, indiferent ce s-ar
\ntâmpla. S` nu crede]i c-ar ceda, de[i Nancy e unicul
lor copil. Sunt foarte duri. Nancy a mai \ncercat s`-i
sune, dar de fiecare dat` \i \nchid telefonul [i nu vor
s` discute cu ea.
– Nu sun` deloc promi]`tor. Nancy [i Karen...
– Karen! Dumnezeule! Ce s-a \ntâmplat cu Karen?
– Domnule Becker, fiind o situa]ie excep]ional`,
un caz de urgen]`, am dus-o pe Karen la p`rin]ii mei
care au fost de acord s` aib` grij` de ea pân` când
so]ia ta iese din spital.
– Slav` Domnului c` e \n siguran]`. De dou` nop]i
nu dorm gândindu-m` la ele. M` tot \ntreb... Nu-mi
vine s` cred c` s-a putut \ntâmpla a[a ceva.
– Trebuie s-o lu`m \ncet, pas cu pas. Chris examin`
chipul blajin al b`rbatului aproape pr`bu[it pe scaun.

50
Ochi alba[tri, nas drept, p`r negru – era un b`rbat
frumos. Tinere]ea [i povestea lui trist` \i d`deau o
not` de vulnerabilitate. Sim]ea compasiune [i
\n]elegere fa]` de el, dar, \n acela[i timp, \n mod
inexplicabil, ceva o deranja, trezindu-i \ndoiala [i
ne\ncrederea. Cred c` va trebui s` \ncerc s` rezolv
ceva, continu` ea, prin agen]iile de asisten]` social`.
– Ai f`cut foarte mult pentru noi, spuse Ron
privind-o pentru prima dat` \n ochi. Nu [tiu cum s`-]i
mul]umesc. Nancy este \n siguran]`, cel pu]in
deocamdat`. Karen este la p`rin]ii t`i. Dar eu m` aflu
\ntr-o situa]ie \ngrozitoare. Doamn` Foster, dac`
mâine diminea]` iese prost...
– Voi discuta cu asocia]ii mei de la Brioul de
Asisten]` Juridic` [i voi vedea dac` poate veni cineva
pentru a se ocupa de cazul t`u. Asta \n cazul \n care
vrei s` te reprezent`m noi.
– Nu asta am vrut s` spun. Privirea lui o implora,
seduc`tor. Ai ajutat-o pe Nancy, ai ajutat-o pe Karen;
e[ti singura care m` po]i ajuta s` ies de aici.
– Domnule Becker, \n]eleg \ngrijorarea ta, \ncepu
Chris, \ncercând s` fac` ordine \n impresiile ei
contradictorii. Acuza]ia care ]i se aduce este una foarte
grav`. Dar nu m` pot ocupa de cazul t`u, pentru c` nu
pot... fi obiectiv`. M` tem c` nu sunt persoana potrivit`
c`reia s` i te adresezi. {i eu am fost victima unui viol.

51
 Capitolul 4

Laurie st`tea la fereastra apartamentului ei. Soarele

apunea, \mbr`când ora[ul \n auriu. Pentru ea, \ntreaga
lume se acoperise cu o plac` din plumb. Cum de Mark
a putut s` plece f`r` s`-i spun` un cuvânt? De ce Jen
i-a spus lui Mark [i nu ei, mai \ntâi?
Merse la bar [i-[i umplu din nou paharul. Nu
\ndr`znea s` se priveasc` \n oglind`. Cum putea s`
arate, cu fa]a umflat` [i ochii ro[ii de plâns, dup` o
noapte de nesomn [i zbucium [i o zi de \ncerc`ri
inutile de a uita totul.
Votc` [i tranchilizante – o combina]ie \n nici un caz
recomandat`. Dar, oricum, nu-i mai p`sa. Mark plecase.
Totul era distrus; avusese grij` mama ei s` se \ntâmple a[a.
– Nu [tiu unde este, insistase Jen la telefon, cu acel
calm imperturbabil pe care Laurie \l ura.
Cel pu]in, nu min]ise.

52
 – Dac` nu vrei s`-mi spui la telefon, vin eu la tine
[i am s` te scutur pân` când voi afla.
Plecase. Era o minune c` ajunsese pân` acolo,
conducând ca o dement`. Când sosi, v`zu ma[ina lui
Chris care deja se \ndep`rta. „Fugi!” se gândi ea,
trântind portiera [i intrând ca o vijelie \n cas`. „Nu
a[tepta ca s` fii nevoit` s` ai de-a face cu Laurie cea
rea. Dumnezeule, sunte]i imposibili cu to]ii, v`
detest!”
Jen cobor\ \ntr-un halat roz din catifea, gata s`
mearg` la culcare.
– Laurie! {opti ea, de parc` nu s-ar fi a[teptat s-o
vad`.
– Credeai c` am s` stau acas` plângând singur`?
Credeai c` scapi?
Jen \ncerc` s-o \mbr`]i[eze, dar Laurie, ferindu-se,
intr` \n salon [i-[i lu` ceva de b`ut.
– Acum, spune! De ce te-ai \ntâlnit cu Mark? Ce i-ai
f`cut?
– Nu i-am f`cut nimic [i nu [tiu unde este. Dar cred
c` ai dreptate, Laurie, spuse Jen pe un ton blând.
Poate c` ar fi trebuit s` vorbesc mai \ntâi cu tine. Mi-a
fost team` c` nu vei fi suficient de tare. {i nu mi-am
\nchipuit c` Mark va disp`rea pur [i simplu.
– Pentru ce s` fiu suficient de tare? Spune mai
repede, pentru numele lui Dumnezeu.

53
 Jen se pr`bu[i pe canapea, p`rând c`, pe m`sur` ce
vorbe[te, se retrage tot mai mult undeva \n ea \ns`[i.
– |]i aminte[ti, Laurie, ce s-a \ntâmplat anul trecut?
|naintea opera]iei de mastectomie, m` gândeam foarte
serios s`-l p`r`sesc pe tat`l vostru. Aveam atât de
multe probleme, \ncât nu vedeam nici o solu]ie, \n
afar`, doar, de a \ncerca s` men]inem aparen]ele.
Bruce reap`ruse \n via]a mea. Bruce [i cu mine ne
cuno[team de mult timp. Eram mai tân`r` decât tine
când l-am \ntâlnit. Ne-am \ndr`gostit nebune[te unul
de cel`lalt, a[a cum numai când e[ti foarte tân`r ]i se
poate \ntâmpla. Bruce era b`rbatul visurilor mele [i,
timp de un an sau doi, totul a fost perfect.
{i Stuart [i Bruce [i-au \ndeplinit serviciul militar \n
acela[i timp. R`m`sesem f`r` amândoi – cei mai buni
prieteni ai mei. Stuart a fost eliberat mai \ntâi, a[a c`
am \nceput s` ne vedem foarte des. Stuart era
\ntotdeauna lâng` mine s` m` \nveseleasc`, s`-mi
ridice moralul... Am \nceput s` ]in foarte mult la el,
dar tot tânjeam dup` Bruce. La un moment dat, \ns`,
timpul [i-a spus cuvântul asupra rela]iei noastre.
Bruce a \nceput s` insiste c` nu-mi poate cere s`
a[tept atât de mult, c` trebuie s` \ncep s` m` distrez.
M` sim]eam r`nit`, furioas`, cu inima zdrobit`. Dar el
p`rea de neclintit \n hot`rârea lui. |ncepusem s`-mi
petrec timpul tot mai mult cu Stuart. La mai pu]in de

54
o lun` dup` aceea, \n octombrie, ne-am c`s`torit. Cât
timp am fost c`s`torit` cu Stuart, nu m-am \ntâlnit cu
Bruce decât o singur` dat` – o \ntâlnire scurt`, de o
intensitate extrem`. Dup` nou` luni, te-ai n`scut tu.
Atunci eram din nou fericit`. Nu regretasem c`s`toria
cu Stuart. F`cusem tot posibilul s` nu m` mai gândesc
la Bruce [i credeam c` reu[isem. Dar, vezi... nu po]i fi
niciodat` sigur`. {i tu erai un copil atât de frumos, de
minunat...
– Vrei s` spui c` s-ar putea ca Stuart s` nu fie tat`l meu?
– Nu \n]elegi? S-ar putea ca tu [i Mark s` fi]i fra]i
vitregi. Nu puteam risca. Trebuia s`-i spun.
– N-ai putut s`-mi spui mie! se auzi Laurie urlând
de furie. Toat` via]a n-ai f`cut decât s`-mi dai tot felul
de lucruri, ca apoi, \ntr-un fel sau altul, s` mi le iei
\napoi. Strici totul. Pentru prima dat` eram cu
adev`rat fericit`. Dar nu se putea s` nu distrugi totul,
tu cu secretele tale. Mark era tot ce-mi doream pe
lume [i acum mi l-ai luat. A plecat din cauza ta [i nici
m`car nu [tiu unde. {i asta nu e tot! Acum, mi-l iei [i
pe tata! Ce ]i-a mai r`mas de distrus?
F`r` s` mai a[tepte r`spunsul lui Jen, Laurie ie[i
din cas`, se urc` la volanul ma[inii [i conduse
nebune[te ore \n [ir. Nici acum nu [tia cum ajunsese
acas`, sau de ce nu continuase s` mearg`, pân` când
ar fi pierdut controlul ma[inii.

55
 Nu-[i putea reveni. Bruce Henderson, tat`l ei [i
Mark, fratele vitreg. Parc` era \ntr-un co[mar. |l
pierduse pentru totdeauna pe Mark. Nu-i va mai auzi
niciodat` râsul cald, [oaptele pline de tandre]e, nu-i va
mai sim]i bra]ele puternice. Hohote de plâns \i
zguduir` din nou trupul \n timp ce lacrimile \i curgeau
\ntr-un [uvoi imposibil de oprit.

*
* *

Era \nc` \ntuneric când Laurie se trezi pe

canapeaua din catifea neagr`. Ceasul de pe poli]a
c`minului ar`ta ora [ase diminea]a. Sim]ea c`-i ard
ochii. Nu putea s` mai continue a[a. Trebuia s` existe
o cale. Deodat`, \i veni ideea: Jen nu era absolut
sigur`. Mai exista o [ans` ca Stuart Brooks s` fie tat`l
ei. {i atât timp cât acea [ans` exista, trebuia s` fac`
totul. Se puteau face teste de paternitate – Snapper
este cel mai \n m`sur` s` [tie. Merse ame]it` la baie [i
se sp`l` cu ap` rece. Apoi, d`du telefon.
– Alo! Laura Brooks la telefon, spuse ea asistentei
care r`spunse. Doresc o programare la doctorul
Foster. Este urgent.

*
* *

56
 Peggy \[i l`s` c`r]ile pe masa din hol [i intr` \n
sufragerie. Cele patru lumân`ri care ardeau \n
sfe[nicele din argint r`spândeau o lumin` cald` \n
toat` \nc`perea.
– Ai venit, \n sfâr[it, draga mea. Eram \ngrijora]i.
I-am dat s` m`nânce lui Karen, am dus-o la culcare [i,
\n cele din urm`, ne-am hot`rât s` \ncepem f`r` tine,
spuse Jen, zâmbindu-i, \ncântat` de frumuse]ea [i
prospe]imea lui Peg. Tocmai ne relaxam dup` o zi
lung`.
– Am lucrat pân` târziu la bibliotec`. Dar, ca s` fiu
sincer`, am stat pe gânduri dac` s` mai vin sau nu.
– Asta ce mai e? \ntreb` Stuart zâmbind. Credeam
c` ai trecut de faza de adolescent` rebel`.
– E o adev`rat` cas` de nebuni aici: Chris vrea s`
fac` orfelinat, Laurie d` buzna ]ipând \n miez de
noapte... {i acum, ultima noutate... Peggy \l privi fix pe
Stuart. Am auzit c` ai fost \n campus de diminea]`. Ce
urmeaz`? S` angajeze un detectiv?
– Peg, nu [tiu ce...
– Ba [tii foarte bine despre ce vorbesc. Ai f`cut o
adev`rat` scen` acolo, punându-m` [i pe mine \ntr-o
situa]ie nepl`cut`. Ai ]ipat la Jack [i l-ai amenin]at \n
fa]a cl`dirii principale cu s`lile de curs. Tot campusul
bârfe[te.

57
 – Recunosc c` am mers acolo [i am discutat cu
prietenul t`u, dar am fost discret. Nu s-a discutat pe un
ton ridicat [i nu era nimeni acolo \n afar` de mine [i de
Jack.
– Dac` ai fost atât de discret, cum se face c` [ase
persoane au venit la mine \n aceast` dup`-amiaz`, s`
m` \ntrebe dac` [tiu c` tat`l meu a venit azi \mbr`cat
\n armur` [i c`lare pe un cal alb, s`-mi apere onoarea?!
– Cred c` voi, tinerii, ave]i tendin]a de a exagera. E
firesc s`-mi fac griji \n privin]a ta, Peggy. Ai vorbit atât
de des despre acest Jack Curtis, \ncât m-am gândit c`
ar fi bine s`-l cunosc [i eu, s` v`d ce fel de om este.
Trebuie s` recunosc, am fost pu]in surprins. Nu crezi
c` e o diferen]` de vârst` cam mare \ntre voi?
– Nu. {i nu cred c` nu sunt suficient de matur` ca
s` [tiu ce fac. Cred c` sunt destul de mare [i nu mai
este nevoie ca tat`l meu s` m` spioneze [i s` m`
controleze. De asemenea, mai cred c` ar trebui s`-]i
vezi de treburile tale – [i asta, \ncepând chiar de acum.
– Peg, draga mea...
– F`r` nici o „draga mea”. Dac` voiai s`-l cuno[ti, de
ce n-ai propus s`-l invit`m la cin`? De ce nu m-ai \ntrebat
pe mine ce voiai s` [tii? Este absolut umilitor s` vin` tat`l
[i s` fac` moral` prietenului \n fa]a tuturor colegilor.
– Ascult`, Peg. |mi cer scuze, dac` aceasta te ajut`
la ceva. M-am sim]it \ndrept`]it s` fiu \ngrijorat: mi-ai

58
spus c` iubitul t`u este un b`rbat cu cel pu]in zece ani
mai mare decât tine. Vreau s` fii fericit`. Nu crezi c` ar
fi mai bine s` te mai \ntâlne[ti [i cu al]ii, de exemplu
cu colegi din anii mai mari? Acel Don Keller p`rea
foarte interesat de tine \n prim`var`. Face parte [i din
echipa de fotbal, nu-i a[a?
– |nceteaz`, tat`. Don e un copil. Suntem doar
amici [i nu prea avem nimic \n comun când e vorba de
probleme serioase. De fapt, nu te prive[te deloc.
– E[ti fiica mea. Atâta timp cât locuie[ti \n casa mea
[i eu \]i pl`tesc taxele [colare, sigur c` m` prive[te.
– Vrei s`-mi spui c` trebuie s` m` mut, s` renun] la
[coal` [i s`-mi iau un serviciu ca s` am dreptul s`-mi
tr`iesc via]a?
– Din nou, tendin]a de exagerare. Te iubesc, Peg [i
vreau s` fii fericit`. Asta e tot. Acum, m`nânc`. Dac`
vrei s` te lup]i cu mine, atunci trebuie s` ai suficient`
for]`.
– Bun`! spuse Chris din pragul u[ii. M-am gândit s`
trec s` v`d ce mai face Karen. Dar, ca s` fiu sincer`,
mor de foame. Fiindc` Snapper lucreaz` pân` târziu [i
m-am plictisit de cine reci, m-am gândit s` profit de
ocazie [i s` m` \nfrupt [i eu din aceast` g`in` a
voastr`.
– Florence! chem` Jen menajera. A venit Chris. Mai
pune un tacâm, te rog.

59
 – Pur [i simplu mor de foame, continu` Chris,
servindu-se cu o por]ie uria[` de friptur` de pui,
brocoli, orez [i salat`. N-am mâncat nici la prânz. L-am
ajutat pe Ron Becker s`-[i g`seasc` un apartament.
– Becker, repet` Jen. Nu e \n \nchisoare?
– A fost. L-am eliberat de diminea]`. Unul din
martori n-a mai fost sigur. I s-a p`rut c`-l vede ie[ind
din cl`dire, dar era \ntuneric [i n-a mai fost sigur.
Cel`lalt martor \[i sus]inea \n continuare declara]ia,
dar ghici]i cine a ap`rut. Unul din amicii lui Ron cu
care mergea la barul Ransom. A semnat o declara]ie \n
care ar`ta c` Ron \l dusese acas`. Tipul nu cite[te
ziarele, dar când a auzit de „mica \ncurc`tur`” \n care
se afla Ron, a venit repede s`-i sar` \n ajutor. |n orice
caz, poli]ia n-a avut dovezi s`-l re]in`.
– Tu ce crezi, Chris? \ntreb` Stuart.
– Nu [tiu. E un b`rbat fermec`tor, frumos [i
\nsurat. N-ar fi avut nici un motiv s` se preteze la viol.
Dar, dac` e[ti un om bolnav, atunci nimic nu mai
conteaz`. Nu [tiu.
– Nu [tii, dar \l aju]i s`-[i g`seasc` un apartament!
exclam` Jen.
– {i serviciu! Când a fost arestat, lucra la un magazin
de articole sportive. Din cauza publicit`]ii f`cute, nu-l
mai vor \napoi. Nu pentru Ron \mi fac griji, ci pentru
Nancy [i Karen. Vreau s` le [tiu \n siguran]`.

60
 – S`-mi spui dac` pot s` te ajut cumva, se oferi
Stuart. De fapt, voi da ni[te telefoane mâine; trebuie s`
existe cineva care s` aib` nevoie [i s`-l angajeze pe
domnul Becker.
– Mul]umesc, tat`. Asta va fi de mare ajutor. Am
impresia c` am \ntrerupt o discu]ie, spuse ea dându-[i
seama c` Peggy o privea furioas`.
– O \ncurajam pe Peggy s`-[i extind` cercul de
prieteni.
– Ah! Ce mai face... acel Jack?
– Cum de, brusc, pe to]i v` intereseaz` Jack? Când
te-am sunat diminea]`, Chris, s` te \ntreb dac` pot s`
te ajut \n vreun fel \n privin]a lui Karen, primul lucru
pe care l-ai spus a fost: „Te mai vezi cu individul acela,
Jack?” Ce se petrece aici?
– Ne facem to]i griji din pricina ta, Peg, spuse Jen.
E[ti o fat` minunat` [i nu dorim decât ceea ce este mai
bun pentru tine. Vrem s` fii fericit`.
– Bine, dar sunt fericit`. Niciodat` n-am fost mai
fericit` ca acum. Niciodat` n-a existat \n via]a mea un
b`rbat ca Jack. {i acum, [tiu c` [i el simte acela[i lucru,
c` [i el m` iube[te.
– Tr`ie[ti \ntr-o lume de vis, Peg, spuse Stuart. Jack
nu este pentru tine. Nu este vorba de vârsta lui. Mai
are mul]i ani de studiat pân` \[i ia toate gradele, dup`
care trebuie s`-[i g`seasc` un post. Facult`]ile care

61
 giannijollys

ofer` posturi de asisten]i nu angajeaz` ca profesori

fo[tii studen]i. Apoi, chiar dac` g`se[te un post,
trebuie s` se titularizeze. Va dura ani de zile pân` va
avea o pozi]ie stabil`.
– Asta i-ai spus ast`zi? Nu te apropia de fiica mea,
pentru c` va mai dura pân` când vei avea o pozi]ie
stabil`?! Nu e genul t`u, tat`. Ceva e suspect.
– I-am spus c` nu sunt mul]umit de rela]ia voastr`
[i c`, dup` p`rerea mea, a profitat de tinere]ea ta.
– Cum \ndr`zne[ti? Cum \ndr`zne[ti s` m` tratezi
ca pe un copil? |]i \nchipui c` [tii totul, c` ai r`spuns
la orice. Ei bine, dac` m` mai spionezi [i te amesteci
\n via]a mea, plec de acas`. Voi renun]a la [coal`, \mi
voi lua un serviciu. Jack [i cu mine vom...
– Uit`-l pe Jack, Peggy. Nu [tii ce-i mai important \n
leg`tur` cu el.
– Acum, te pretezi la calomnie. Inventezi orice
pentru a-l denigra. Tu nu [tii nimic despre el. Nu te
gânde[ti decât la câ]i bani, ce serviciu [i câ]i bani are.
|]i spun eu: e bun [i tandru [i are o minte sclipitoare.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Peggy. Treze[te-te!
Jack Curtis e \nsurat.

*
* *

62
 Cu o s`pt`mân` \n urm`, parc` avea aripi; acum,
sim]ea c` abia se târ`[te, iar greutatea c`r]ilor pe care
le ducea i se p`rea insuportabil`.
Fusese o noapte \ngrozitoare. Era ca [i cum cineva
o aruncase din vârful muntelui, \ntr-o groap` adânc`.
De ce au fost to]i atât de cruzi cu ea? Chris, mama, tata.
Chiar dac` \i spuseser` adev`rul, tot nu-i putea ierta. Se
sim]ea tr`dat`, nu numai de Jack, ci [i de to]i ceilal]i.
Acum, diminea]a, era chiar [i mai r`u. De data
aceasta, ea \l pândea pe Jack \n fa]a cl`dirii principale.
Reu[i s` se st`pâneasc`, dup` ce acesta ap`ru, pân`
când g`sir` un loc mai retras, \n spatele
departamentului de fizic`, dup` care nu-[i mai putu
controla lacrimile. Cum a putut s-o lase s` aib`
\ncredere \n el? S`-l iubeasc` total, cu toat` inima? De
ce nu i-a spus? {i acum, când aflase, de[i o min]ise,
cum va suporta s` renun]e la el?
Jack nu [tiuse ce s` r`spund`. Tot ce putuse s`
spun` era c` este extrem de important` pentru el [i c`
a tot \ncercat s`-i spun` c` e c`s`torit, dar [tiind cât de
dureros va fi acest adev`r, a amânat pân` avea s`
g`seasc` un moment mai potrivit – moment care n-a
venit, pentru c`, pe m`sur` ce timpul trecea, devenea
din ce \n ce mai important` pentru el.
– C`s`toria mea este ca [i moart`, spuse Jack. {tiu
c`, de[i a[a stau lucrurile, tot c`s`torit sunt [i c` asta

63
nu m` scuz` pentru c` nu ]i-am spus. N-a[ fi vrut
pentru nimic \n lume s` te r`nesc. So]ia mea nu e ca
tine, Peggy. N-are familie, nu e instruit`, n-are
\ncredere \n ea. {i-a construit \ntreaga existen]` \n
jurul meu. Nu [tiu ce s-ar face dac` a[ p`r`si-o. De
dou` luni nu m` gândesc decât la divor], dar m`
gândesc cu groaz` ce s-ar \ntâmpla dac` o p`r`sesc. Pe
de alt` parte, nu pot concepe via]a f`r` tine.
Sfâr[ir` a[adar, Peggy plângând \n bra]ele lui, iar
Jack desperat c` s-ar putea s` piard` tot ce d`dea sens
vie]ii lui. Când s-au desp`r]it, nu ajunseser` la nici o
concluzie.
Privindu-l cum se \ndep`rteaz`, Peggy lu` o
hot`râre care o f`cu s` se \ntoarc` la Allegro cu un
plan: dac` ar lua-o pe Joanna sub ocrotirea ei, dac` ar
\ncuraja-o s` sl`beasc`, s` se aranjeze, poate chiar
s`-[i continue studiile – s`-[i aib` propria ei via]` –
atunci, poate c` aceasta n-ar mai depinde cu atâta
desperare de Jack [i Jack ar fi liber. Numai atunci ar
putea lua o hot`râre bazat` pe sentimentele sale [i nu
pe vinov`]ie [i obliga]ie.
A[ezându-se la o mas` \ntr-un col] retras al
restaurantului Allegro [i a[teptând ca Joanna s`-i
aduc` meniul, Peggy [tia dou` lucruri: Joanna era
rivala ei; \n al doilea rând, dac` ea, Peggy, voia s`-l
câ[tige pe Jack, trebuia mai \ntâi s-o transforme pe
Joanna \ntr-o rival` la \n`l]ime.

64
 Capitolul 5

Verdele paji[tilor Universit`]ii Midwestern

r`m`sese doar o amintire sub covorul de frunze
moarte. Copacii ale c`ror crengi dezgolite se profilau
pe cerul plumburiu de noiembrie vegheau ca ni[te
stranii santinele. Aerul era plin de [oaptele frunzelor
r`v`[ite de pa[ii Joannei. Se sim]ea plin` de energie,
ame]it` de \ndr`zneala noului ei plan [i totu[i
\ngrijorat`. Nu-i venea s` cread` c` era chiar ea:
aranjat`, cu un caiet sub bra], pe cale s` devin`
student`.
Azi audia primul curs; nu trebuia decât s` stea \n
sal` [i s` asculte. Slav` Domnului, nu trebuia s` spun`
nimic [i s` r`spund` la nici o \ntrebare. Cu toate
acestea, era emo]ionat` [i se sim]ea oarecum o intrus`.
Jack aranjase totul. Era cam târziu, pentru c`
semestrul \ncepuse deja, dar va face o prob`. Astfel, se

65
va obi[nui cu ideea de a fi student`, cu atmosfera din
campus, va avea ocazia de a-[i cunoa[te viitorii colegi.
Apoi la prim`var`, când va \ncepe urm`torul semestru,
se va putea \nscrie. Brock Reynolds fusese atât de
\ncântat [i entuziasmat de planurile ei, \ncât \[i
convinsese mama s-o ajute \n privin]a taxei de
[colarizare. N-a fost greu nici s` solicite s` audieze
cursurile; Jack o asigurase c` tân`rul conferen]iar care
]inea cursul de Introducere \n romanul modern va fi
flatat.
Asta era. Aproape c` devenise o nou` persoan`.
Totul \ncepuse \n acea diminea]`, acum o lun`, când
Peggy ap`ruse la Allegro atât de cople[it` de durere.
Instinctiv, intuitiv, Joanna \i \n]elesese durerea. La
urma urmei, amândou` erau femei, amândou`
\ndr`gostite, amândou` \n \ncurc`tur`. Nu era nimic
surprinz`tor \n faptul c` deveniser` prietene.
Prietenia lui Peggy fusese o revela]ie. Brusc, Joanna
avea o prieten`. Via]a ei nu se mai rezuma la
speran]ele [i temerile legate de Jack. Putea discuta cu
Peggy, mergeau \mpreun` \n diverse locuri.
La \nceput, se ar`tase reticent` când Peggy \i
propusese s` mearg` \mpreun` la cump`r`turi. De
unde s` [tie Peggy Brooks de la ce magazine \[i poate
permite s` cumpere Joanna Cryzynski? Cu toate
acestea, Peggy se dovedise o adev`rat` comoar`: intuia

66
cu precizie ce haine aveau s` arate nemaipomenit pe
Joanna, ce culori [i croieli creau o iluzie de suple]e.
Fusta lung` neagr` [i bluza negru cu verde pe care le
purta chiar ast`zi pe sub vechiul ei palton erau dou`
dintre primele lucruri pe care Peggy i le alesese.
Simplul fapt de a se fi \mbr`cat a[a, o f`cuse mai
\ncrez`toare \n ea \ns`[i.
De[i Peggy \i fusese de un real ajutor \n alegerea
\mbr`c`mintei, Joanna se opusese când venise vorba
de schimbarea coafurii.
– Ai nevoie de ceva nou, ceva care s`-]i dea un aer
cochet, insistase Peggy.
Joanna nu-[i d`duse seama c` p`rul ei blond drept
poate p`rea demodat sau neatractiv. De fapt, nici nu-i
d`duse importan]`. Dar, când ie[i din salonul de
coafur`, parc` era cu totul alta. Se \ntreba de ce nu
f`cuse acest lucru mai de mult. P`rul tuns scurt [i
drept \i ar`ta pome]ii mai \nal]i, tr`s`turile fe]ei mai
fine.
Urm`torul pas a fost salonul de cosmetic` unde a
\nv`]at cum s` foloseasc` fardurile astfel \ncât s`-[i
scoat` \n eviden]` fiecare tr`s`tur` ce o avantaja.
Joanna cheltui cea mai mare parte a bac[i[urilor pe o
s`pt`mân` pe articole cosmetice – era r`sf`]ul suprem
pe care [i-l permitea. Era convins` c` Jack devenea
sensibil – \ncet, dar sigur – la schimbarea ei.

67
 |n compania lui Peggy – o tovar`[` de mas` atât de
pl`cut` [i de spiritual`, Joannei \i veni foarte u[or s`
]in` regimul propus [i sl`bi mai mult de [ase
kilograme \n trei s`pt`mâni. Era doar un \nceput, dar
unul foarte important, dup` cum Jack \nsu[i
recunoscuse.
„Ei, s` vedem dac` merge”, se gândi Joanna,
\ndreptându-se spre sala de cursuri – sala 115; chiar
dup` col]. Brusc, se opri. Nu cumva vorbeau
neobi[nuit de tare? Cum de \i auzise? Mai \ntâi, vocea
lui Jack, amplificat` parc` de un difuzor.
„|i voi cere divor]ul, Peggy. |nc` o lun` [i va fi total
independent`. Nu [tiu ce-i cu ea, Peg, dar s-a schimbat
complet. {i-a c`p`tat propria ei personalitate. Nu mai
e atât de desperat` [i \n curând nu va mai avea nevoie
de mine, oricum, nu a[a ca \nainte. Dup` vacan]`,
când se va \nscrie la facultate, \i voi cere s` divor]eze.
Voi fi liber [i vom putea fi \mpreun`. Putem \ncepe s`
facem planuri de viitor. Vreau s` m` c`s`toresc cu
tine, Peg.”
Cuvintele o izbir` pe Joanna ca un tr`snet. O clip`,
r`mase ]intuit` locului. Apoi, \ncepu s` alerge, f`r` s`-i
pese de lacrimile ce-i inundau obrajii [i de oamenii
care se opreau s` se uite la ea, mira]i. Gâfâind, reu[i s`
ajung` acas`, la marginea campusului, \n
apartamentul lor de la etajul al doilea.

68
 |ntr-un acces de furie, \[i smulse hainele de pe ea,
aruncându-le \n salon. {i-ar fi smuls [i p`rul din
r`d`cin`. Fusese \n[elat`, i se \ntinsese o capcan`.
Cum de a putut fi atât de proast`, \ncât s`-[i \nchipuie
c` Peggy vrea s-o ajute cu adev`rat, când de fapt nu
\ncetase nici o clip` s`-l doreasc` pe Jack?
Deschise frigiderul [i \ncepu s` scoat` tot ce era
\n`untru. |[i d`du seama c` n-avea decât pu]in` salat`,
o jum`tate de leg`tur` de morcovi, o ]elin` [i o cutie
cu margarin` dietetic`. Deschise, \nnebunit`, dulapul
de buc`t`rie, dar [i acesta era aproape gol. |[i aminti
c` Peggy o convinsese s` arunce tot ce-ar fi putut-o
tenta s` m`nânce.
Alerg` \n dormitor [i se trânti pe pat. Cum a putut
fi atât de proast`! A crezut c` Jack o va g`si irezistibil`
pe noua Joanna, pe când el nu a[tepta decât
momentul potrivit ca s-o p`r`seasc`. Crezuse c` Peggy
\i era prieten`, pe când aceasta nu f`cuse decât s-o
preg`teasc` pentru clipa desp`r]irii de Jack. Crezuse
c` via]a ei \ncepe din nou, când de fapt se sfâr[ea. Ea
\i va pune cap`t. Vor vedea ei [i vor regreta.
Joanna merse \n baie [i lu` din dul`piorul cu
medicamente un flacon. „Ar`t ca un clown”, \[i spuse
ea [i \ncepu s` râd` isteric v`zându-[i \n oglind` chipul
cu obrajii mânji]i de rimel, rujul \ntins, p`rul ciufulit.
Mecanic, deschise robinetul [i, umplându-[i pahar
dup` pahar, \nghi]i medicamentele.

69
 *
* *

TENTATIV~ DE SINUCIDERE E{UAT~! TRAGEDIE

EVITAT~ |N TRIUNGHIUL UNEI FIERBIN}I RELA}II
AMOROASE DIN CAMPUS!
Acestea au fost primele rânduri care au captat
aten]ia lui Stuart cum a intrat \n birou. F`r` s`-i mai fie
necesar s` termine de citit articolul, se repezi la
telefon, dând ordin editorilor s` mu[amalizeze totul.
Apoi, telefon` acas`.
– Jen, s-a trezit Peggy? Mai e acas`?
– Nu [tiu. N-am v`zut-o de diminea]`. S` m` duc s` v`d?
– Dac` este acolo, vreau s` discut cu ea imediat.
– Ce s-a \ntâmplat, tat`? se auzi, dup` o scurt`
pauz`, vocea somnoroas` a lui Peggy.
– Credeam c` s-a terminat cu aceast` prostie!
Credeam c` ai terminat cu Jack Curtis! De fapt,
credeam c` te-ai \mprietenit cu so]ia lui.
– {i eu cred c` ]i-am mai spus c` nu te prive[te.
– Cum \ndr`zne[ti s`-mi spui c` nu m` prive[te!
Tocmai te-am salvat de la scandalul pe care-l provoci
[i \n care \i târ`[ti [i pe al]ii! {tii unde e Joanna? La
spitalul Genoa City. {i [tii de ce? Pentru c` a \ncercat
s` se sinucid` ieri dup`-amiaz`. Articolul din
diminea]a aceasta este despre un triunghi amoros din
campusul universitar, iar tu e[ti „cealalt` femeie”. Din

70
fericire, articolul nu va vedea niciodat` tiparul. Dar
Joanna ar fi moart` acum dac` n-ar fi g`sit-o Brock
care venise, \ntâmpl`tor, s-o \ntrebe dac` nu vrea s-o
duc` el cu ma[ina la serviciu. Gânde[te-te, Peggy.
Tragedia a fost evitat` \n ultima clip`. Chiar vrei s` ai
via]a unui om pe con[tiin]`?
Trecur` câteva clipe pân` ca Stuart s`-[i dea seama
c` nu va primi r`spunsul, pentru c` Peggy \nchisese
deja telefonul.

*
* *

– Pute]i intra, spuse asistenta.

Laurie intr` din sala de a[teptare \n cabinetul lui
Snapper.
– Ar`]i mult mai bine, Laurie, spuse Snapper.
– Mie mi se pare c` nu m` simt cu mult mai bine,
de[i sunt nop]i \n care reu[esc s` dorm pu]in. Nu te
\n]eleg, Snapper. De ce m` evi]i? De ce m` tot amâni?
Testele acelea ar fi trebuit s` fie gata de acum câteva
s`pt`mâni.
– Poate c` n-ar fi trebuit s` vii la mine. Poate c-ar fi
trebuit s` apelezi la un medic care-]i poate dedica tot
timpul. Am o mul]ime de pacien]i la terapie intensiv`,
sau care necesit` interven]ii chirurgicale dificile, care

71
se zbat \ntre via]` [i moarte. E[ti cumnata mea [i a[
vrea s`-]i acord prioritate absolut`, dar trebuie s` ]in
cont de gravitatea cazurilor.
– |mi vorbe[ti de parc` ar fi vorba de un
capriciu copil`resc. Nu \n]elegi, Snapper? Nu
\n]elegi ce \nseamn` Mark pentru mine? Din
punctul meu de vedere, aceasta e o problem` de
via]` [i de moarte.
– Este \ntr-adev`r o mare dezam`gire, dar to]i avem
dezam`giri. {tii, ceri prea mult. Gânde[te-te c` Stuart
nu [tie nimic. A trebuit s` inventez un pretext ca s`-l
aduc pentru a i se lua o prob` de sânge. La rândul lui,
[i el este atât de ocupat, \ncât a blocat \ntregul proces.
Abia s`pt`mâna trecut` a venit.
– Te rog, s` nu ne cert`m. S` nu crezi c` nu-]i sunt
extrem de recunosc`toare. E[ti ultima mea speran]`.
}i-a parvenit rezultatul de la laborator?
– Te-am chemat imediat ce am primit rezultatul.
Stuart are un element foarte rar care ar trebui s` apar`
[i \n compozi]ia sângelului t`u. Nu apare, Laurie.
Sigur, nu e un rezultat definitiv, dar are marja cea mai
mare de probabilitate. Ne-ar trebui o mostr` de sânge
[i de la Bruce Henderson. Se pare c` problema nu
poate fi rezolvat`. S-ar putea ca Stuart s` nu fie tat`l
t`u, dar nu e sigur. Este posibil ca acel element
sanguin rar s` nu-]i fi fost transmis.

72
 – Trebuie s` existe o cale de-a fi sigur!
– Numai dac` le spui despre ce e vorba, dac`
doctorul Henderson accept` s` vin` pentru a i se face
unele analize [i dac` Stuart accept` s` fie supus unor
analize mai sofisticate decât simpla recoltare a unei
probe de sânge, atunci am putea fi siguri.
– {tii c` nu pot face acest lucru; nu \nainte de a
discuta cu Mark. {i nimeni nu [tie, sau nu vrea s`-mi
spun` unde este.
– Nu [tiu dac` fac sau nu bine, dar iat` ce am primit
prin po[t` acum câteva zile.
Snapper \i \ntinse o carte po[tal` simpl`, adresat`
lui Chris.
Sunt foarte ocupat cu noul serviciu. Vom ]ine
leg`tura dup` ce m` stabilesc.
Era semnat` de Mark [i avea timbru de Cleveland.
– Mul]umesc, Snapper, spuse Laurie ridicându-se
[i \napoindu-i cartea po[tal`. {tiu c` ai f`cut tot ce ai
putut. Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc. Ai fost minunat.

*
* *

Brock Reynolds puse deoparte revista pe care o

citea [i privi spre Joanna care dormea u[or. Era tras`
la fa]` [i avea o culoare cadaveric`, dar era \n afara

73
oric`rui pericol. Ce nebunie! Fusese atât de pl`cut
surprins, de entuziasmul chiar, de modul cum Joanna
\ncepuse s`-[i transforme via]a, ca, deodat`, totul s` se
pr`bu[easc`.
De fapt, uitase c` ea trebuia s` fie la facultate la ora
aceea. Trecea \ntâmpl`tor pe acolo [i [tiind c` urma s`
lucreze \n tura de noapte, s-a oprit s-o \ntrebe dac`
vrea s-o duc` la serviciu cu ma[ina. B`tuse de câteva
ori, dar... nici un r`spuns. U[a nu era \ncuiat`, a[a c`
Brock a intrat, g`sind-o z`când incon[tient` pe jos, \n
dormitor. Când medicii au terminat s`-i dreneze
stomacul, i-au spus c-o g`sise la timp [i-i salvase via]a.
Dup` ce [i-a revenit pu]in, Joanna \i mul]umise, cu o
voce stins`, \[i ceru scuze pentru prostia pe care o f`cuse
[i bâlbâise ceva \n leg`tur` cu acordul ei pentru divor].
Când veni \n aceast` diminea]` s-o vad`, i se p`ru
c` arat` pu]in mai bine.
– Brock, spuse Joanna, timid. A fost cea mai mare
prostie pe care am f`cut-o vreodat`. Nici nu [tiu cum
s`-]i mul]umesc.
– Dac` te sim]i bine, e suficient. M` bucur enorm
c` am fost acolo. Nu [tiu ce ne-am face f`r` tine.
– |mi pare r`u, Brock. Nu [tiu ce mi-a venit. Eram
sup`rat` [i \n cas` nu era nimic de mâncare [i m-am
gândit s` iau ceva s` m` calmez pu]in. Am g`sit ni[te
medicamente vechi pe care le lua Jack pentru relaxare
muscular`, când \l durea spatele, [i cred c` am luat

74
mai multe decât trebuia. Apoi, \i strânse mâna,
primind s`rutul lui pe obraz. Ai g`sit pe cineva care se
lucreze \n locul meu?
– Nu-]i face griji. Va lucra Angela pân` când te vei
sim]i mai bine, ceea ce sper c` se va \ntâmpla \n
curând. |]i sim]im to]i lipsa, dar acum cel mai
important lucru este s` te sim]i bine. Crede-m` c`,
indiferent ce te fr`mânt`, totul se rezolv`.
– Acum cred c` am \nv`]at asta.
– Nu [tiu dac`-]i aminte[ti, dar asear` m-ai rugat
s`-l sun pe Jack [i s`-i spun c` te-ai nec`jit pentru c` ai
avut emo]ii \n ce prive[te cursurile [i ai hot`rât s`
r`mâi noaptea cu Angela.
– {i ce a spus?
– A p`rut foarte surprins. Ideea de a r`mâne la
Angela i s-a p`rut de-a dreptul ciudat`. Dar, cred c` am
reu[it s`-l asigur c` totul e \n regul` cu tine. De[i, nu [tiu
de ce nu vrei ca el s` afle, Joanna. Ar trebui s` fie aici.
– Crede-m` c` este mai bine a[a. Spunându-i, n-a[
face decât s` \nr`ut`]esc situa]ia. Disear` merg acas`.
M` voi menaja câteva zile.
Brock plec`, dar se \ntoarse imediat dup` ce trecu
aglomera]ia de la ora prânzului.
– Sper s` nu te superi, dar acum, pentru c` ]i-am
salvat via]a, m` simt r`spunz`tor fa]` de tine.
– Brock, e[ti un scump, dar nu e cazul s`-]i mai faci
griji. Curând, \mi voi reveni complet.

75
 Dup` toate aparen]ele, avea s` se \ns`n`to[easc`.
Urma s` p`r`seasc` spitalul \n câteva ore. Nu mai avea
rost ca Brock s` r`mân`; va veni mai târziu, s-o duc`
acas` cu ma[ina. Mâine diminea]`, va trece din nou pe
la ea s` vad` cum se simte. Se tot gândea de ce n-o fi
vrut ca Jack s-o ajute, s` aib` grij` de ea, dar probabil
c` avea motivele ei. Tocmai se ridica s` plece, când v`zu
pe cineva \n pragul u[ii, ezitând dac` s` intre sau nu.
– Peggy, tu e[ti?
Cu o figur` \ngrozit` [i un buchet de flori \n mân`,
Peggy intr`.
– E treaz`?
V`zând-o pe Peggy, Joanna f`cu un efort pentru a
se ridica pe perne.
– Eu plec, spuse Brock uitându-se la ceas. Ne
vedem mai târziu, Joanna. Odihne[te-te.
– Astea sunt pentru tine, Joanna, spuse Peggy
\naintând [ov`ielnic spre pat. Ar fi trebuit s` le dau
unei asistente s` le pun` \ntr-o vaz`. Am auzit ieri ce
s-a \ntâmplat. A fost \ngrozitor. Am fost foarte
\ngrijorat`. Când m` gândesc la ce tragedie ar fi putut
fi... Vreau s` te faci bine.
– Nu mai min]i, Peggy Brooks. Am auzit totul.
Mergeam spre sala de curs [i l-am auzit pe Jack vorbind
cu tine. Crezi poate c` ai reu[it s`-]i ba]i joc de mine...
pref`cându-te c`-mi e[ti prieten` mergând la cump`r`turi
cu mine, ar`tându-mi cum s`-mi aranjez p`rul.

76
 – Am \ncercat doar s` m` port corect.
– Corect? S` umbli cu b`rbatul meu pe ascuns
\nseamn` s` te por]i corect? Când nu [tiai c` Jack e
c`s`torit, era altceva – am \n]eles. Dar am crezut c`
totul s-a terminat, c`-mi e[ti prieten`, c` m` aju]i s`-mi
refac via]a [i c`snicia. Dar m-ai \n[elat.
– N-am inten]ionat niciodat` s`...
– Nu min]i. }i-am spus c` v-am auzit. L-am auzit pe
Jack spunându-]i c`, dup` vacan]`, \mi va cere s`
divor]`m, c` vrea s` fie liber ca s` se \nsoare cu tine.
Am vrut s` mor. Eram chiar pe punctul de a muri. {i,
dup` ce mi-au f`cut sp`l`turile stomacale [i s-au
\nc`p`]ânat s` nu m` lase s` mor, m-am gândit s`
renun], s`-l las pe Jack s` divor]eze. Acum \ns`,
gândesc altfel. {tii, domni[oar` Peggy Brooks, nu sunt
sigur` c` Jack vrea cu adev`rat s` m` p`r`seasc`. Pân`
acum, mie nu mi-a spus nici un cuvânt despre divor].
{i, pân` când n-o va face, nu sunt dispus` s` iau \n
considerare aceast` alternativ`. Atunci când \mi va
spune el, [i dac` \mi va spune, nu [tiu exact ce
hot`râre voi lua. Am fost la un pas de a muri, dar sunt
\nc` \n via]` [i m` bucur pentru aceasta. Dac` \]i
\nchipui c`-]i po]i bate joc de mine [i-mi po]i lua so]ul,
s` [tii c` te \n[eli. Voi lupta pentru ceea ce-mi
apar]ine.

77
 Capitolul 6

Joanna fredona \ncet \n timp ce servea la mese. |n

general, totul mergea bine. Dup` acea \ntâmplare ce
era pe punctul s-o coste via]a, sl`bise f`r` s`-[i dea
seama aproape zece kilograme. De ani de zile nu se
mai sim]ise atât de bine. I se p`ruse chiar c` vede o
sclipire \n ochii lui Jack, ceva amintind vag de magia
de alt`dat`. Era oare posibil s` revin` la ea? Discuta cu
clien]ii, lua comenzile, se mi[ca extrem de eficient, dar
gândul ei era departe, undeva \n lumina blând` a
lumân`rilor din seara trecut`.
Preg`tise mâncarea preferat` a lui Jack, dup` o
re]et` pe care mama lui i-o trimisese imediat dup`
c`s`torie. Ea \ns`[i se aranjase cu mult` grij` [i se
\mbr`case cu rochia din catifea roz pe care o p`stra
pentru ocazii speciale [i care-i punea perfect \n
eviden]` noua siluet`.

78
 Aranjase masa festiv \n salon [i, când auzi cheia lui
Jack \n u[`, aprinse cele patru lumân`ri albe a[ezate
\ntr-un sfe[nic din sticl`.
– Am uitat ceva? \ntreb` Jack total surprins. E ziua
ta? E ziua mea? Cu ce ocazie?
– M-am gândit c` n-aveam suficiente ocazii de a
s`rb`tori, a[a c` am inventat una. Te deranjeaz`?
– Deloc, spuse el l`sând teancul de c`r]i cu care
venise, pe canapea. {i mi se pare c` miroase a...
– Munce[ti atât de mult, Jack. M-am gândit c` nu-]i
stric` o mic` surpriz`.
– Dumnezeule! Ador surprizele... pe cele pl`cute,
bine\n]eles.
Deschise el sticla cu vin [i umplu paharele, spre
\ncântarea Joannei. Cina decurse perfect, puiul era
delicios, exact a[a cum \i pl`cea lui. |l \ndemnase s`
discute despre cursurile lui, studen]i, munca de
cercetare pentru teza lui. |nc` mai avea de povestit
când deschise cea de-a doua sticl` cu vin [i Joanna
sim]i \n sfâr[it, dup` mult timp, o apropiere \ntre ei.
Era mult trecut de miezul nop]ii când merser` s` se
culce. Plin` de speran]`, dar prudent`, Joanna se
apropie de el, \l cuprinse \n bra]e [i-l s`rut`. P`ruse
receptiv, apoi, \ntr-o clip`, adormise [i \ncepuse s`
sfor`ie. Numai vinul b`ut o ajut` pe Joanna s`
adoarm` [i ea \ntr-un târziu, \n`bu[indu-[i lacrimile de

79
amarnic` dezam`gire, pe când ultimul cuvânt pe care
el \l [optise \n urechea ei r`suna iar [i iar, din ce \n ce
mai dureros: „Peggy”.
Cu toate acestea, de diminea]` se trezise hot`rât`
s` profite la maximum de ceea ce realizase: lui Jack \i
f`cuse pl`cere acea sear`, \i f`cuse pl`cere s` se afle \n
compania ei, s` discute cu ea. |n definitiv, nici Roma
n-a fost construit` \ntr-o zi. Recucerirea lui Jack avea s`
dureze. Dar, merita efortul? \[i spuse ea, aducându-i o
a doua cafea. Cel pu]in, era un \nceput.
– Ce s-a \ntâmplat? morm`i el. M` simt de parc`
m-ar fi lovit un camion. Dumnezeule, nu m-am mai
trezit a[a mahmur de când eram elev de liceu. Ce am
f`cut asear`? Nu-mi amintesc nimic.
– Nimic? Nu-]i aminte[ti paprica[ul de pui? Jack
gemu [i scutur` din cap. Nu-]i aminte[ti de cina la
lumina lumân`rilor? Urm` un alt geam`t. Nu-]i
aminte[ti ce amant pasionat ai fost?
– Cine, eu?
– Tu, spuse Joanna, \ncercând s` dea vocii sale o
not` de satisfac]ie, pe când Jack se ridic` din pat, cu
mare efort [i merse la du[.

*
* *

80
 „Cel pu]in, acum are la ce s` se gândeasc`”, \[i spuse ea.
Peggy... Gândul la ea o f`cu s` revin` la realitate.
Culmea! Fata asta chiar venise acolo.
– Joanna! [opti Peggy, a[ezându-se \ntr-un separeu.
Trebuie s` discut`m.
– N-avem ce discuta.
– Trebuie neap`rat s`-]i vorbesc. M-am tot gândit [i
mi-am cercetat sufletul – pur [i simplu nu pot s-o fac.
Am crezut c` este corect din partea mea s` te ajut,
astfel \ncât Jack s` poat` alege, f`r` ca una dintre noi
s` fie dezavantajat` – dar e prea dureros. Nu mai pot
continua a[a.
– S` continuu? Ce s` continuu? Totul s-a terminat.
Toat` aceast` discu]ie despre corectitudine n-are nici
un rost. Nimic nu e corect. Ce fel de avantaj \]i
\nchipui c` ai avea? Dac` una dintre noi are vreun
avantaj, ei bine, aceea sunt eu, pentru c` Jack este
so]ul meu [i pe mine m` iube[te, ceea ce a [i dovedit
când am f`cut dragoste asear`. A[a c`, ia-]i c`r]ile,
feti]o [i du-te acas`. Acum o lun` mi-a fost mil` de
tine. Credeam c` e[ti o micu]` nevinovat`. Apoi, ai fost
pe punctul de-a m` convinge c`-mi e[ti prieten`. Dar
nu-mi e[ti. E[ti nebun`! Corectitudine? Probabil c` nu
[tii ce \nseamn`. Nu te mai apropia de so]ul meu! {i
nici de mine! Nu mai ai ce c`uta aici, nu mai vreau
s`-mi tulburi via]a [i c`snicia.

81
 – A]i... f`cut dragoste? [opti Peggy, distrus`.
– Nu e normal, \ntr-o c`snicie fericit`? Acum, pleac`
de aici. Nu vreau s` te mai v`d vreodat`, s` mai aud de
tine, sau s` vorbesc cu tine. Niciodat` \n via]a mea!
Peggy ie[i din restaurant, aproape fugind. Inima \i
b`tea cu putere [i avea senza]ia c`-i plesne[te capul.
Doar cu o s`pt`mân` \n urm`, Jack o asigurase c` nu
mai era nimic \ntre el [i Joanna, decât grija lui fa]` de
soarta ei. Doar ieri o s`rutase [i-i [optise c` totul e o
chestiune de timp. O min]ise? Abia mai putea respira
dup` ce traversase \n fug` \ntregul campus [i urcase
sc`rile departamentului de literatur`. Tocmai intrase
pe coridorul care ducea spre cabinetul lui, când \l
v`zu venind spre ea.
– Jack!
– Peggy! Ce faci aici? Ce ai p`]it? |[i deschise larg
bra]ele, strângând-o la piept. Calmeaz`-te [i spune-mi
ce s-a \ntâmplat.
O conduse \ncet \n cabinetul lui, unde o lu` din
nou \n bra]e, leg`nând-o u[or [i mângâind-o.
– Jack, chiar ai f`cut-o?
– Ce s` fac?
– {tii... Ai f`cut dragoste cu Joanna? Joanna a[a
spune – [i c` \ntre voi, lucrurile au revenit la normal,
c` vrei s` fii cu ea, nu cu mine. M-ai min]it? Trebuie s`
[tiu adev`rul.

82
 – A spus asta Joanna? Doamne, Peggy, nu-mi
amintesc nimic din ce s-a petrecut noaptea trecut`.
Când am venit acas`, am g`sit-o \mbr`cat` festiv,
a[teptându-m` cu o cin` la lumina lumân`rilor. Ca s`
fiu sincer, am b`ut atât de mult, \ncât nu [tiu ce am
f`cut. Dar, cunoscându-m`, este foarte probabil s` fi
adormit bu[tean. Nu [tiu decât c` m-am trezit de
diminea]` \ngrozitor de mahmur.
– Dar Joanna a spus...
– {tiu ce a spus. La naiba, a vrut s` te r`neasc`! Se
pare c` a \nv`]at foarte bine s` aib` grij` de ea. Asta
\nseamn` c` va [ti s` se descurce. N-o voi l`sa s`-]i fac`
una ca asta. Merg acas` chiar acum [i-i spun. Nu mai
a[tept pân` dup` vacan]`. Vreau s` divor]ez [i s` fim
\mpreun`, Peg.
Peggy \nc` tremura. |l privea cum \[i ia haina din
cuier, gata s` plece; p`rea atât de puternic, de sigur pe
el, de hot`rât. Dar nu [tia nimic de tentativa de
sinucidere. Speriat`, se zb`tea \ntre sentimentul de
vinov`]ie [i nesiguran]`, ne[tiind cum s` procedeze.
Oare Joanna va putea suporta? Dac` va mai repeta
tentativa când Jack o p`r`se[te? {i dac`, de data
aceasta, totul se termin` cu o tragedie?
– A[teapt`! Trebuie s`-]i spun ceva.
|nnebunit` de durere, v`zu cum, pe m`sur` ce-i
povestea, hot`rârea de pe chipul lui l`s` locul unei
expresii \ngrozite.

83
 – Dumnezeule! repet` el, pr`bu[indu-se pe un
scaun.N-am [tiut... Tu ai crezut c` e[ti corect`... eu am
crezut c` sunt corect... Dar am jucat un rol periculos.
Te iubesc [i vreau s` fim \mpreun`, dar trebuie s`
l`muresc lucrurile chiar acum, \nainte de a fi prea
târziu. M` a[tep]i aici?
– Nu. M` simt \ngrozitor. {tiu c`, imediat ce vei
pleca, m` va cuprinde desperarea [i voi avea
sentimentul c` sunt p`r`sit`. Nu pot nici s` r`mân aici,
nici s` merg acas`, la p`rin]i. Cred c` voi merge la
birou la Chris. Nu vreau s` fiu singur`.
P`r`sir` t`cu]i cl`direa, Jack cu mâinile \nfundate
\n buzunare, Peggy \ncercând s`-[i ascund` fa]a plâns`
\n fularul gros.
– Vei vedea c` totul se va rezolva. Nu mai pot risca.
S` nu ui]i cât de mult te iubesc, spuse Jack \nainte de
a se desp`r]i, s`rutând-o u[or pe frunte.

*
* *

Era aproape ora cinci când Peggy ajunse la biroul

lui Chris. Sheila, care se preg`tea s` plece, o
\ntâmpin` cu un zâmbet cald.
– Hei, ce te aduce aici? Nu te-am mai v`zut de atât
de mult timp! Trebuie s` plec acum, continu` ea,

84
v`zând c` era ceva \n neregul` cu Peggy. Am or` la
dentist. Intr` \n biroul lui Chris.
– E[ti ocupat`? \ntreb` Peggy \ncet, din pragul u[ii.
– Peggy! Ce surpriz`! Ce-i cu tine? Intr` [i ia loc.
Acolo... pune dosarele de pe acel scaun pe jos [i
a[az`-te. Ceva \n neregul` \n paradis? \ntreb` ea,
intuind despre ce poate fi vorba [i dându-[i seama c`
Peggy \nc` nu poate scoate nici un cuvânt. {tii c`
nu-mi place s` intervin, Peg, dar nepl`cerile sunt
inevitabile \ntr-o rela]ie cu un b`rbat \nsurat.
– Nu [tiam c` e \nsurat când m-am \ndr`gostit de el
[i acum, când [tiu, e deja prea târziu.
– Cine ]i-a spus asta? Niciodat` nu e prea târziu. Te-ai
\ntrebat vreodat` de ce Jack nu ]i-a spus de la bun
\nceput c` e c`s`torit? De ce nu te-a f`cut s` \n]elegi c`
nu e disponibil? Poate c` n-a vrut s` fie necinstit, dar i-a
pl`cut s` cocheteze cu ideea de a avea o rela]ie cu tine.
Brusc, aceasta a devenit realitate [i acum e pus \n
situa]ia de a alege; numai c` nu poate alege [i astfel v`
provoac` amândurora suferin]` [i durere. Nu \n]elegi,
Peggy? Las` figura asta cople[it` de durere. Revolt`-te!
Chris \ncerc` s-o consoleze [i s-o \ncurajeze, dar
era clar c` Peggy suferea cumplit. Ah! Ura s`-[i vad`
sora prad` unui asemenea zbucium sufletesc. Peggy
plângea de când venise [i ea \ns`[i era la cap`tul
puterilor când sun` telefonul. Foarte surprins`, \i
d`du receptorul lui Peggy.

85
 – E Jack.
– Jack, abia reu[i Peggy s` articuleze, \necându-se
de plâns. Nu [tiu ce s` spun. Cred c` mi-a ajuns... nu
mai pot continua a[a, sunt complet distrus`. Rezolv`
cumva... Nu, nu vreau s` ne \ntâlnim mâine. Nu mai
vreau s` discut`m... Nu! Dac` vei fi vreodat` liber,
sun`-m`. Abia atunci vom putea continua.
Apoi, cu mare efort, \nchise telefonul.
– E greu, spuse Chris, dar vei vedea c` va fi mai
bine. Ei, nu putem sta aici toat` noaptea. Am promis
s` trec pe la familia Becker, s` v`d cum s-au aranjat \n
noul lor apartament. De ce nu r`mâi la mine \n
noaptea aceasta? Snapper e plecat la o \ntrunire
medical`, a[a c` ar fi bine s` st`m \mpreun`. Te las la
mine acas`, apoi \mi continuu drumul. Nu \ntârzii
mult.

*
* *

Undeva \n dep`rtare se auzeau clopotele unei

biserici. Laurie se uit` la ceas: ora [apte. R`mase cu
degetul \ntins spre soneria din dreptul c`r]ii de vizit`.
„Mark Henderson”. Ce o re]inea? Oricum, era prea
târziu ca s` renun]e acum. Din clipa \n care a ie[it din
cabinetul lui Snapper, a [tiut exact ce are de f`cut. {i

86
totu[i, avusese nevoie de dou` s`pt`mâni ca s`-[i duc`
planul la \ndeplinire. Dou` s`pt`mâni de nesiguran]`
chinuitoare. S` mearg` \n Cleveland la Mark? S`-i
\mp`rt`[easc` planul ei? Va vrea s-o asculte? Chiar [i
dup` ce-[i f`cuse rezervarea la avion, fusese pe
punctul de a renun]a. Pân` [i acum, nu se putea hot`r\
dac` s` sune sau nu.
„Sunt ridicol`”, \[i spuse, obligându-se s` apese pe
soneria de la interfon.
– Da?
– Mark, tu e[ti? Sunt Laurie.
– Laurie! Ce naiba faci aici?
– Ai de gând s` m` ]ii la u[`?
Dup` o scurt` pauz`, u[a se deschise. Laurie intr`,
tem`toare, [i lu` liftul pân` la etajul al patrulea, unde
Mark o a[tepta cu u[a deschis`. La simpla vedere a
acestuia i se t`ie respira]ia; prezen]a lui o f`cea s` se
simt` din nou vibrând de via]`. Cum ar putea tr`i f`r` el?
– Iart`-m`, Laurie, dar m-ai lut total pe nepreg`tite.
Intr`.
De[i era \ntr-adev`r uluit, f`cea eforturi s` se
st`pâneasc`.
– Sper c` m` \n]elegi... Trebuia s` vin. Cum ai
putut s` pleci [i s` m` la[i a[a?
Chiar printre lacrimile pe care nu [i le putea st`pâni,
vedea cum Mark \ncearc` disperat s` r`mân` calm.

87
 – Mi-am \nchipuit c` Jen ]i-a spus [i ]ie... [i c` vei
\n]elege imposibilitatea rela]iei noastre. A fost prea
dureros... a fost un [oc prea mare. N-am putut
suporta s`-]i dau eu vestea. Crezi c` numai tu ai suferit
un [oc?
– |mi vine s-o omor pe mama pentru tot ce a
t`inuit ani de zile! {tia c` ne \ntâlnim, c` suntem
\mpreun`. De ce n-a spus nimic? S-a temut mai mult
de un scandal decât de r`ul pe care ni-l putea face
nou`?
– Poate a crezut c` nu va fi nimic serios \ntre noi,
[i atunci n-ar mai fi fost necesar s` dezv`luie nimic.
– Scandal! Ca [i cum mamei i-ar p`sa de scandal!
Aminte[te-]i ce a f`cut anul trecut!
– E o diferen]` \ntre a-]i p`r`si so]ul pentru o nou`
dragoste [i a recunoa[te c` ai o fiic`, de acum matur`,
cu altcineva, [i nu cu so]ul t`u. |n orice caz, Stuart nu
e un prost. Probabil a avut ni[te b`nuieli, dar a
preferat s` le ignore.
– Nu e drept, Mark. Nu pot suporta s` te pierd [i
pe tine [i pe tat`l t`u.
– Fii ra]ional`, Laurie. Nu-]i pierzi tat`l.
Paternitatea genetic` nu e totul. Stuart ]i-a fost [i va
r`mâne \ntotdeauna pentru tine un tat` minunat.
Nimeni nu poate [terge sau modifica experien]a de
via]` al`turi de el.

88
 – Dar faptele schimb` totul, chiar [i pe mine. Nu
mai sunt cine credeam.
– E[ti [i vei fi mereu Laurie.
– Atunci, c`s`tore[te-te cu mine, Mark. Doar ai
spus chiar acum c` nimic nu trebuie s` se schimbe.
– {tii c` nu pot face asta. Nu acum.
– Dac` te \nsp`imânt` gândul la incest, oricum e
prea târziu. Faptul e deja consumat. Am f`cut deja
dragoste \mpreun` [i a fost minunat, perfect. Nu e
neap`rat s` avem copii. Putem adopta, eventual.
– Laurie, [tii bine c` nu se poate. {i a[a e foarte
greu. Asta ar \nsemna alte secrete... Totul s-ar termina
dezastruos. Te iubesc, Laurie. Te voi iubi \ntotdeauna.
Dar, toate planurile noastre s-au n`ruit. Sper c` ne va
fi de folos dac` nu ne mai vedem. Crede-m`, nimeni
nu regret` mai mult decât mine. Am primit aici o
ofert` decent` de serviciu. Voi r`mâne, s` v`d ce iese.
Dup` aceea, cine [tie. Acum, te conduc la hotel. Mâine
diminea]` vei lua avionul [i, ajuns` acas`, vei \ncepe
s`-]i faci planuri de viitor. E[ti o femeie minunat`,
foarte deosebit` – prea deosebit` ca s`-]i petreci anii
tr`ind \n minciun`. Poate c` dragostea noastr` este o
dragoste \ntre frate [i sor`. Poate c` a[a ar fi fost dac`
am fi [tiut de la \nceput. Deocamdat`, nu mai putem
avea nici asta. Amândoi trebuie s` ne continu`m via]a.
Sper din tot sufletul ca, nu peste mult timp, s`
\ntâlne[ti o mare dragoste.

89
 Cu fa]a inundat` de lacrimi, abia putând s` mearg`,
Laurie se l`s` condus` la taxi.
Abia a doua zi diminea]`, cu ochii \mp`ienjeni]i de
nesomn, Mark observ` inelul de logodn` cu diamante.
Tres`ri; nu s-ar fi gândit niciodat` s`-l cear` \napoi. Nu
de inel avea nevoie, ci de Laurie.

*
* *

– E mic, dar cochet, nu-i a[a, Chris? \ntreb` Nancy

Becker, preg`tind dou` ce[ti cu cafea pe masa din
buc`t`rie. |mi pare r`u c` n-am [tiut c` vii; tocmai am
culcat-o pe Karen. A]i f`cut un lucru minunat pentru
ea. Tot timpul vorbe[te despre tine [i despre mama ta
[i se roag` pentru voi \n fiecare sear`.
Nancy nu mai sem`na deloc cu femeia care le[inase
\n biroul ui Chris: obrajii ei prinseser` culoare [i \n
priviri avea un lic`r de speran]`.
– Mamei i-a f`cut pl`cere s` aib` grij` de ea, iar eu
am con[tientizat [i mai mult cât a[ dori s` am un copil.
Cât despre apartament, cred c` este exact ceea ce
trebuie. Am trecut pe aici chiar \nainte ca tu s` ie[i din
spital, ca s` v`d dac` totul e \n ordine [i, când am
v`zut aceast` mas`, pur [i simplu m-am \ndr`gostit de
ea. Ron mi-a spus c` el a f`cut-o [i mi-a promis [i mie
una. E foarte talentat.

90
 – Da, Ron poate face din lemn aproape orice. Masa
aceasta e \ntr-adev`r frumoas`.
– E minunat`. Nu s-a gândit niciodat` s`-[i câ[tige
existen]a executând lucr`ri de tâmpl`rie de mobilier?
– Cred c` e mai mult o pasiune...
– M` \ntrebam dac` [i-a g`sit de lucru. Am impresia
c` n-a \ncercat s` ia leg`tura cu nici una din
persoanele la care l-am trimis.
– |nc` nu, dar se va duce. Am \ncercat deocamdat`
s` ne organiz`m aici. Acum, de când ai aflat c` mama
mi-a l`sat ni[te bani când a murit anul trecut, nu mai
suntem chiar atât de despera]i.
– Nancy, nu vreau s` fiu indiscret`, dar tata,
surprins c` Ron n-a \ncercat s` ia leg`tura cu nimeni
pentru a se angaja, a f`cut unele investiga]ii. Reiese c`
Ron are cazier, nu-i a[a?
– Nu... nu cred.
– A fost \nchis pentru furt prin efrac]ie. {i asta nu e
tot; a fost acuzat pentru viol, dar acuza]ia a fost apoi
retras`.
– Ah, Chris... Ron ar fi trebuit s`-]i spun`. S-a
\ntâmplat cu ani \n urm`, \nainte de a ne c`s`tori. Ne
cunoscusem doar de câteva s`pt`mâni. Ron a acostat-o
pe femeia aceea \ntr-un bar, unde b`use prea mult.
Individa l-a dus la ea acas` [i a \ncercat s`-l seduc`,
dar, când el a refuzat-o, a pretins c` a violat-o. Ron

91
n-a f`cut nimic. N-ar fura nimic, niciodat`. {i [tiu
sigur c` nici n-a violat-o. Dar, i s-a spus c` va putrezi \n
\nchisoare dac` nu se declar` vinovat pentru furt. Nici
m`car nu i-au spus c` acuza]ia de viol fusese retras`.
Dup` ce a provocat \ntregul scandal, femeia n-a mai
vrut s` depun` m`rturie la tribunal. Cum ar fi putut
s-o fac`, din moment ce min]ea? Ai mei au \nnebunit
de furie când, dup` ce Ron a ie[it din \nchisoare, le-am
spus c` ne c`s`torim. Erau convin[i c` \ntr-adev`r
f`cuse asta, dar eu [tiam c` e nevinovat. Mi-au spus c`,
dac` totu[i m` c`s`toresc cu Ron, nu mai am ce c`uta
la ei niciodat`.
– {i, \n ciuda a orice, te-ai c`s`torit cu el.
– Da, [i n-am regretat niciodat`, de[i am trecut prin
multe. |l iubesc, Chris. {tiu c` n-ar fi putut face acele
lucruri \ngrozitoare.
– Sper c` Ron apreciaz` \ncrederea pe care o ai \n el.
– Da, categoric. {i pentru el a fost greu, dar [tiu c`,
dac` ne stabilim aici [i \ncepe s` lucreze, totul va fi
altfel – adic`, a[a cum ne-am dorit \ntotdeauna. Poate
vom mai avea un copil.
U[a se deschise [i Ron ap`ru \n prag, scuturându-[i
cizmele de z`pad`. P`ru foarte mirat v`zând-o pe
Chris, apoi oarecum \ncurcat.
– |nchide u[a [i intr`, pân` nu ne transformi \n
]ur]uri de ghea]`.

92
 – Bun`, iubito, spuse Ron, s`rutând-o pe Nancy
u[or pe buze. Bun`, Chris. Ce surpriz` pl`cut`.
– M-am gândit s` trec s` v`d dac` v-a]i aranjat
cuibul!
– Tot atât de mult \]i place masa f`cut` de mine?
– {tii c` da.
– Ei bine, ]i-am f`cut [i ]ie una, a[a cum ]i-am
promis. M-am gândit s` trec pe la tine s` ]i-o las, dar
cred c` am nimerit la alt` adres`. Am sunat de câteva
ori, dar era \ntuneric [i n-a r`spuns nimeni. }i-o pot
aduce mâine diminea]`.
– Trebuie s` fiu la serviciu foarte devreme. Cred c`
ar fi mai bine s` l`s`m pentru weekend. Atunci te
poate ajuta [i Snapper s-o instalezi.
– Perfect.
Se a[ezar` to]i la o cafea \n jurul mesei, f`când
planuri de viitor, apoi, dup` o jum`tate de or`, Chris
se ridic` s` plece acas`. Ron o conduse la ma[in` [i
r`mase f`cându-i cu mâna pân` se \ndep`rt`. Imaginea
lui, cum st`tea acolo, \i mai persist` un timp \n minte:
un b`rbat frumos, bun, prietenos, dup` toate
aparen]ele. {i totu[i, ceva o deranja \n ceea ce privea
\ncrederea oarb` a lui Nancy [i felul seduc`tor de a se
purta al lui Ron. Toate acele acuza]ii grave pe care
Nancy le cataloga f`r` nici o umbr` de \ndoial` drept
false... {i Peggy, de ce se \ndr`gostise de un b`rbat ca

93
Jack, care probabil va continua s` se complac` \n
aceea[i situa]ie? Când vor avea timp s` fie mai mult
\mpreun`, s` aib` copilul pe care [i l-au dorit
\ntotdeauna?
Chris parc` ma[ina \n fa]a casei, cu gândurile
r`t`cind departe. Abia când ajunse \n fa]a u[ii \[i d`du
seama c` \n`untru era \ntuneric. Ce o fi cu Peggy? S-o
fi dus deja la culcare? R`suci cheia \n broasc`, dar u[a
era descuiat`.
– Peggy! E[ti aici? Nici un r`spuns. Peggy!
Chris r`mase o clip` \n vestibulul \ntunecat [i t`cut.
Apoi, i se p`ru c` aude un zgomot ciudat. Merse \n
direc]ia respectiv` [i aprinse lumina.
– Dumnezeule! Ce s-a \ntâmplat?
Cu hainele sfâ[iate, fa]a plin` de vân`t`i, un ochi
complet \nchis din cauza umfl`turii [i cel`lalt abia
\ntredeschis, Peggy z`cea ghemuit` [i gemând pe
podeaua salonului.

94
 Capitolul 7

– Nu te mi[ca, Peg. Sunt aici, lâng` tine. Fac doar

câ]iva pa[i pân` la telefon. E nevoie de ajutor.
Abia respirând, f`când eforturi desperate s` nu
intre \n panic` [i s` se poat` concentra, Chris reu[i s`
telefoneze la poli]ie [i la Salvare, cople[it` sub povara
amintirilor hidoase ale acelei nop]i – imagini de
co[mar pe care se str`duise s` le uite [i care acum \i
reveneau dureros. Furie [i neputin]`; neputin]` [i
furie. Numai c`, de data aceata, victima era Peggy.
– O femeie a fost atacat`, b`tut` [i cred c` violat`.
Avem nevoie de un echipaj de poli]ie [i de o
ambulan]`, spuse Chris, dându-[i adresa [i
implorându-i s` se gr`beasc`.
De ce nu era Snapper acolo s` le ajute? Cum a fost
posibil a[a ceva... \n casa ei?

95
 – Vor veni imediat, Peg – poli]ia [i un doctor. Nu
te mi[ca de aici, pentru c` mi-e team` s` nu fii lovit`
r`u. Acum a trecut... Totul va fi bine, \ncerc` ea s-o
lini[teasc`, de[i [tia c` nu va trece niciodat` complot
[i va mai dura mult pân` ce totul s` reintre \n normal.
L-a[ omor\ pe cel ce ]i-a f`cut asta. L-ai v`zut? Peggy
\ncepu s` plâng`. |l cuno[ti? Plânsul lui Peggy deveni
aproape isteric. Bine, nu trebuie s`-mi spui nimic.
Lini[te[te-te. Acum e[ti \n sigruan]`. Sunt aici [i
nimeni nu-]i va mai face nici un r`u.
|n scurt timp, sunetul sirenelor anun]` sosirea
ma[inii poli]iei [i a ambulan]ei.
– Dup` halul \n care arat`, a fost o lupt` serioas`,
spuse unul din poli]i[ti. A fost cineva cunoscut?
– Cuno[ti individul? \ntreb` medicul, aplecându-se
asupra lui Peggy.
Aceasta \ncepu s` se zbat` [i s` plâng` isteric,
\mpingându-l.
– Sunt aici s` te ajut, dar nu trebuie s`-mi spui
nimic dac` nu vrei. |n afara unor contuzii destul de
grave, nu cred c` exist` alte leziuni, se adres` el lui
Chris.
Abia dup` ce medicul [i infirmierul o scoaser` pe
Peggy pe targ`, Chris izbucni \ntr-un plâns nervos.
Când \[i reveni, relat` poli]i[tilor, cât putu mai
detaliat, cum o g`sise pe sora ei.

96
 – Cred c` a fost cineva pe care-l cuno[tea, sau pe
care credea c`-l cunoa[te. Toate ferestrele sunt \nchise
[i u[a n-a fost for]at`, spuse o poli]ist` care se prezent`
drept sergent Weston.
„Pe cine s` fi cunoscut Peggy? Pe cine s` cunosc eu,
care s` fi f`cut a[a ceva?” Sim]i un fior de groaz`, apoi
refuz` s` se mai gândeasc`. Se urc` [i ea \n ambulan]`,
lâng` sora ei.
Spitalul Genoa City era relativ lini[tit.
Chris \nso]i targa \n \nc`perea destinat` cazurilor
de urgen]`.
Din nou, amintirile deschiser` acea genune de
durere. {i ea, care crezuse c` dep`[ise momentul
respectiv.
– Chris, ce s-a \ntâmplat? \ntreb` \ngrijorat
doctorul Fletcher care urma s` preia cazul.
– N-am p`]it nimic, Jim. E vorba de Peggy. A fost
atacat` [i cred... violat`.
– Bun, nu te mai \ntreb nimic. Din câte \mi dau
seama, a fost lovit` s`lbatic, dar nu sunt oase rupte [i
traumatisme grave. A[teapt`, te rog, afar`, pân` când
facem totu[i examenul medical de rigoare.
– Jim, e ceva grav?
– Fizic, nu, dar r`mâne de v`zut ce va sim]i când \[i
revine. {tii foarte bine c` \n astfel de cazuri, trauma
emo]ional` este cea mai periculoas`.

97
 – Anun]`-m` când termina]i. Dac` se treze[te,
spune-i c` sunt aici.
Chris ie[i, torturat` de gânduri: dac` Peggy ar fi
venit cu ea... dac` Snapper ar fi fost acas`... dac` Peggy
n-ar fi fost atât de deprimat`... dac`... dac`...
Stuart trebui s-o strige de dou` ori ca s`-l aud`.
– N-ai p`]it nimic? Ce e cu Peggy? De ce m-ai chemat?
– Doctorul Fletcher tocmai o examineaz`, dar
crede c`, fizic, nu e nimic foarte grav. Bine, dar cum
de e[ti aici?Cum ai aflat? M-am z`p`cit, pur [i simplu.
Am uitat s` te sun.
– C`pitanul Anderson a telefonat; nu era sigur care
din voi a fost atacat`. Am venit cât am putut de repede.
– Se pare c` nu putem face prea mult nici unul din
noi doi – cel pu]in, momentan.
– Crede-m`, [tiu prin ce-ai trecut, [tiu c` ]i-a fost
\ngrozitor de greu, dar Jen [i cu mine am suferit [i noi,
pot spune c` aproape la fel de mult. Nu pot s` cred c`
acum s-a \ntâmplat acela[i lucru cu Peg... E atât de
tân`r`... aproape un copil \nc`. |[i va reveni oare?
– Sincer, nu [tiu...
– Scuza]i-m`, dar a[ dori s` v` pun câteva \ntreb`ri,
li se adres` poli]ista Weston. Doamn` Foster, v` rog
s`-mi mai spune]i o dat` ce a]i v`zut, din momentul \n
care v-a]i apropiat de cas`.
Chris repet` relatarea, atent` s` nu omit` vreun
detaliu.

98
 – Acum, cine crede]i c` [tia c` Peggy e acolo?
– P`i... Jack Curtis, b`rbatul cu care Peg are o
rela]ie. E c`s`torit [i are destule necazuri cu so]ia lui.
Au avut o discu]ie \n aceast` dup`-amiaz` – de aceea
Peg venise la mine la birou. A sunat-o acolo, chiar
\nainte ca noi s` plec`m. S-ar putea s`-[i fi \nchipuit c`
Peg a mers la mine acas`. Peg i-a spus c` nu vrea s`-l
mai vad` pân` când nu-[i clarific` situa]ia, ceea ce
probabil c` l-a mâhnit. Dar, chiar dac` [i-ar fi imaginat
c` Peg e la mine, n-ar fi avut cum s` [tie c` e singur`.
– Dar dumneavoastr`, doamn` Foster? Este posibil
s` fi fost urm`rit` de cineva?
– Eu?
– |n definitiv, s-a \ntâmplat la dumneavoastr`
acas`. Poate persoana respectiv` nu [tia c` sora
dumneavoastr` e acolo; poate c` ]inta lui era]i chiar
dumneavoastr`.
Brusc \ngrozit`, Chris \[i d`du seama c` a[a era.
Desigur! Ea era ]inta violului, nu Peggy, care c`zuse
victim` dintr-o pur` \ntâmplare.
– V` vine cineva \n minte? \ntreb` sergentul
Weston, urm`rind figura cutremurat` de groaz` a lui
Chris.
– Parc` nici s` gândesc nu mai pot... Apoi, privind
drept spre poli]ist`, rosti numele pe care
subcon[tientul ei \ncercase s`-l ignore. Ron Becker.

99
 |n minte \i reveni imaginea lui când, \ntorcându-se
acas`, o g`sise \n buc`t`rie. I se p`ruse ciudat` mirarea
lui – doar nu era prima dat` când venea la ei. Apoi,
p`ruse foarte \ncurcat – s` fi fost pentru c` o [tia
z`când acolo pe jos, pe când ea râdea [i discuta \n
buc`t`ria lui?
|ncet, povesti totul poli]istei: ceea ce [tia despre
acuza]iile care i se aduseser` [i apoi fuseser` retrase
din lips` de probe, despre so]ia lui care era convins`
de nevinov`]ia lui, despre feti]a lor la care p`rea s`
]in` mult.
– Când e vorba de un om bolnav psihic, nu
conteaz` nimic din ce au: so]ii, copii, amante. |l vom
aduce pentru a fi chestionat. V` mul]umesc, doamn`
Foster. Ne-a]i fost de mare ajutor.
Tocmai atunci, ap`ru [i doctorul Fletcher.
– Peggy se va face bine; cel pu]in din punct de
vedere fizic, nu va r`mâne cu sechele. Cred \ns` c` e
mai bine s` r`mân` aici \n noaptea aceasta [i, dac`
mâine se simte mai bine, o ve]i putea lua acas`. Acum,
merge]i to]i s` v` odihni]i.
– Chris, vino la noi. Nu te las s` te \ntorci singur`
acas` la tine.
– Mul]umesc, tat`. Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine.

*
* *

100
 – Pur [i simplu nu pot, spuse Peggy inflexibil` –
când Jen opri ma[ina \n fa]a sec]iei de poli]ie. Nu pot.
Era \ntuneric. Nu [tiu decât c`, \ntr-o clip`, a fost
deasupra mea. }ineam ochii \nchi[i [i ]ipam [i
\ncercam s` m` lupt cu el. I-am spus poli]istei c` n-am
v`zut nimic. Nu-mi amintesc fa]a lui.
– Poate are dreptate, spuse Jen cu blânde]e,
temându-se ca Peggy s` nu \nceap` s` plâng` din nou.
Poate c` nu e preg`tit` \nc`. Totul este prea proasp`t
– nu au trecut decât dou` zile [i abia a ie[it prima dat`
din cas`.
– Dac` Peggy nu \ncearc` m`car s`-l identifice, \i d`
mân` liber`. Nimic nu-l va opri s` p`r`seasc` ora[ul,
sau s` mai violeze pe cineva mâine, spuse Chris.
– Are dreptate, Jen, interveni [i Stuart. Lupt`-te,
Peg. Poate c` te vei sim]i mai bine [tiind c` faci un
lucru bun, c` vii \n ajutorul altcuiva. Nu e decât o
treab` de câteva minute. Chris [i cu mine te vom \nso]i.
|n maximum o jum`tate de or`, suntem \napoi acas`.
– Cum de sunte]i to]i atât de \n]elep]i? Cum se face
c` [ti]i to]i ce trebuie s` fac? De ce nim`nui nu-i pas`
ce vreau s` fac?
– Ce vrei s` faci, Peg? \ntreb` Jen.
– Nu [tiu...
F`r` nici un chef, Peggy cobor\ din ma[in` [i intr`
\n cl`direa poli]iei.
Era mare agita]ie \n incinta sec]iei.

101
 – Bun`, Chris, spuse Ron Becker care era condus
de un poli]ist \n camera unde urma s` se fac`
identificarea. Iar tu, trebuie s` fii Peggy. Nu m`
cuno[ti, dar eu o cunosc pe sora ta. E o persoan`
nemaipomenit` [i a f`cut enorm pentru mine. |mi
pare foarte r`u de ce s-a \ntâmplat...
|nainte s` poat` termina, poli]istul \l trase brutal,
for]ându-l s`-[i continue drumul.
Chris sim]i un fior de groaz`. O privi pe Peggy, dar
fa]a acesteia r`mase impasibil`. A[teptar` to]i t`cu]i,
pân` când o poli]ist` \i pofti \n \nc`perea aproape
obscur`. {ase b`rba]i st`teau \n picioare \n [ir,
lumina]i puternic. Fiecare din ei trebuia s` [opteasc`,
atunci când \i venea rândul, acelea[i cuvinte: „Nu ]ipa.
Nu-]i fac nici un r`u.”
|ncordat`, Peggy \nchise ochii. Parc` plutea \ntr-un
vis, ascultându-l pe primul b`rbat [optind acele
cuvinte pe care le ura, apoi pe al doilea... când cel
de-al patrulea b`rbat termin` de pronun]at propozi]ia,
Peggy, f`r` s`-[i dea seama ce face [i f`r` s` se poat`
controla, de parc` trupul ei ar fi ascultat de propriile
lui legi, s`ri ca un arc de la locul ei [i se repezi asupra
unui b`rbat, lovindu-l cu pumnii \n piept, zgâriindu-l
[i ]ipând. Apoi, se sim]i prins` ca \ntr-un cerc de o]el
[i oprit`. Când \[i reveni, gâfâind \nc`, \[i d`du seama

102
c` poli]istul cel solid o imobilizase. |n fa]a ei, cu
mâinile \nc` ridicate pentru a-[i ap`ra chipul de
loviturile ei, st`tea Ron Becker.

*
* *

Era o sear` lini[tit` \n casa familiei Brooks. Se

chinuiser` toat` dup`-amiaza s-o calmeze pe Peggy.
Acum, aceasta dormea \n camera ei, sub efectul
tranchilizantelor prescrise de doctorul Fletcher.
– A[ fi vrut s` nu apar` \n ziar, Jen, dar nu se poate
ca un violator s` fie l`sat \n libertate, f`r` ca lumea s`
fie avertizat`. Am \ncercat s` punem accentul pe
criminal [i pe avertismentul asupra pericolului pe care
acesta \l reprezint`, dar sigur c` a ap`rut [i numele lui
Peggy.
– Din fericire, Harriet a mai triat apelurile
telefonice. De dou` zile, telefonul sun` continuu. Nu
vreau s` vorbesc cu nimeni \n afara prietenelor cele
mai apropiate – cel pu]in, pân` se termin` totul.
– Lucrurile se vor lini[ti, dar va mai dura pân`
când se termin` cu adev`rat totul. Va fi greu pentru
Peggy. P`cat c` n-ai v`zut-o cum s-a dus direct la
individul acela.

103
 – Dup` cum mi-ai povestit, reac]ia ei a fost violent`
[i sigur`. Doar cu o sear` \nainte, sus]inea c` n-a v`zut
[i nu-[i aminte[te nimic.
– Este posibil ca timbrul vocii s` fi declan[at
amintirea. Asta a fost [i p`rerea judec`torului, de
aceea i-a stabilit cau]iunea lui Becker la o sut` de mii
de dolari.
– Peggy poate r`spunde la telefon? \ntreb` Harriet,
vârând capul pe u[`.
– Cine e? \ntreb` Stuart.
– Prietenul ei, Jack. Spune c` este foarte important
s` discute cu ea.
– R`spund eu, spuse Stuart, s`rind de la locul lui [i
mergând s` r`spund` din bibliotec`. Ce dore[ti? ]ip`
el \n telefon. Ce tupeu ai, s` suni aici. A cui crezi c` e
vina pentru tot ce s-a \ntâmplat? Dac` n-ai fi fost tu,
Peggy ar fi venit \n seara aceea acas`. Dac` ar fi dup`
mine, ar trebui s` fii [i tu \n \nchisoare al`turi de
psihopatul care mi-a violat fiica. S` nu mai aud de tine
[i s-o la[i pe Peggy \n pace!

104
 Capitolul 8

Era o \nc`pere cu o atmosfer` pl`cut` [i intim`;

pere]ii erau acoperi]i cu lambriuri din lemn,
separeurile tapi]ate [i confortabile, iar focul din c`min
\mpr`[tia o lumin` blând`. „Maimu]a de bronz” era
unul din cele mai selecte restaurante din Genoa City,
dar Chris reu[ise cu mare greutate s-o conving` pe Peg
s` vin` s` ia masa \mpreun`.
– M` bucur c` ai venit, Peg. Trebuia s` te scot din
cas`. Nu po]i sta la nesfâr[it \ncuiat` \n camera ta.
– Mul]umesc. Nu mi-a[ fi \nchipuit vreodat` c`-mi
va fi atât de greu s` ies \n ora[. Numai c`, n-am chef s`
merg nic`ieri [i s` fac nimic. Totul a devenit atât de
confuz \n aceste câteva s`pt`mâni. A[tept ca lucrurile
s` revin` la normal, dar...
– Uneori, e mai bine s` ac]ionezi. }i-a spus Stuart
c` am fost s` discut cu acea doamn` Ralston?

105
 – Femeia pe care se presupune c` Ron Becker a
violat-o acum [ase ani?
– Da. Acum e c`s`torit` [i are doi b`ie]i. Este foarte
dr`gu]`, foarte amabil`, dar n-a vrut s`-mi spun`
nimic. Aproape c` am implorat-o. {tii care e p`rerea
mea: fiecare femeie care nu vrea s` coopereze \n
aceast` privin]`, practic le pune \n pericol pe toate
celelalte. A sus]inut \ns` c` totul a fost o gre[eal`
\ngrozitoare [i c` s-a \ntâmplat cu mult prea mult timp
\n urm`, \ncât [i s` vrea, nu [i-ar mai aminti. Oricum,
eu am \ncercat.
– Sunt norocoas` c` te ocupi chiar tu de cazul
meu.
– La audierea preliminar`, rezultatul a fost nesigur.
Pe baza faptului c` Ron ]i-a adresat câteva cuvinte
\nainte de identificare, avocatul lui era convins c`
aceasta nu mai e concludent`. Din fericire,
judec`torul Swenson a stabilit c`, din moment ce nu
]i-l descrisesem niciodat` pe Ron [i tu nu-l cuno[teai
dinainte, el a creat \ntreaga situa]ie. Lawrence,
avocatul lui Ron, a pierdut acest punct, dar am lucrat
de multe ori \mpreun`, câteodat` de aceea[i parte a
baricadei, [i [tiu c` este foarte abil.
– Chiar crezi c-ar trebui s` mergem \n instan]`?
Totul e atât de confuz \n mintea mea.

106
 – Sunt sigur` c` trebuie s` mergem pân` la cap`t.
Dac` nu iei m`suri, o s` ajungi s` crezi c` totul s-a
\ntâmplat din vina ta.
Ridicând privirea, Chris v`zu o blond` foarte
atr`g`toare care st`tea \n picioare lâng` masa lor.
Figura i se p`rea cunoscut`, dar nu-[i amintea de
unde.
– Presupun c` nu v` mai aminti]i de mine, \ncepu
femeia. Sunt Joanna Cryzynski... Joanna Curtis. Am
fost acas` la tine, Peggy, dar mi-au spus c` e[ti plecat`.
Apoi, am v`zut ma[ina parcat` aici [i m-am gândit s`
intru. Pot s` m` a[ez lâng` voi, doar pentru câteva
clipe?
Peggy o privea mirat`; piept`nat` modern,
proasp`t fardat`, cu o siluet` foarte atr`g`toare,
Joanna era aproape de nerecunoscut.
– Vreau neap`rat s`-]i spun c` regret foarte mult
cele \ntâmplate, continu` Joanna, a[ezându-se lâng`
Chris. Trebuie s` fie \ngrozitor pentru tine, Peggy. E[ti
foarte curajoas` c` mergi \n instan]`. Am citit totul \n
ziare. Am vrut s` [tii c` m-am schimbat mult. Am spus
cuvinte dure, dar m-ai ajutat enorm, Peggy. Nu [tiu
dac` a[ ar`ta acuma atât de bine, sau m-a[ sim]i atât de
bine, dac` n-ai fi fost tu – am ]inut mult s`-]i spun
toate astea. |mi voi continua studiile. I-am spus lui
Jack c` vreau s` divor]`m. N-am de gând s`-l ]in cu

107
for]a lâng` mine. Dar el e distrus. Tat`l t`u i-a vorbit
foarte dur. Dac`-l iube[ti [i crezi c` v` pute]i cl`di
un viitor \mpreun`, trebuie s` i-o spui. Red`-i
\ncrederea [i speran]a. Eu am \ncercat s`-l ajut, dar
n-am reu[it.
– Mul]umesc, Joanna. M` bucur c`-]i merge bine.
{tiu c` meri]i s` fii fericit`. Deocamdat` \ns`,
sentimentele mele sunt foarte confuze... nu mai [tiu
ce simt.
– {tiu c` ]i-a fost greu, dar trebuie s` vorbe[ti cu el.
Este complet distrus. E convins c` tot ce s-a \ntâmplat
a fost numai din vina lui.
Apoi, Joanna se ridic` [i plec`, p`[ind hot`rât` [i
\ncrez`toare. „Joanna s-a schimbat. Dar nici eu nu mai
sunt aceea[i”, se gândi Peggy cu triste]e.
– |nc` \l mai iube[ti pe Jack? \ntreb` Chris, dup` o
lung` t`cere.
– Sincer, nu [tiu.

*
* *

– Ai omis aici o por]iune, spuse Nancy Becker,

ar`tând spre un col] al tavanului.
Ron mut` scara [i acoperi cu vopsea alb` locul
indicat.

108
 – E[ti mul]umit` acum?
– Este perfect.
Nancy, \ngrijorat`, \ncerca s`-i mai g`seasc` o
ocupa]ie casnic` lui Ron. Trebuia s`-l ]in` ocupat...
toat` s`pt`mâna fusese nervos. Venise acas` furios de
la audiere, indignat de nedreptatea ce i se f`cea [i de
faptul c` n-avea nici o [ans` \n fa]a banilor [i influen]ei
familiei Brooks.
Cu greu reu[ise s`-l calmeze [i s`-l adoarm`, ca pe
un copil, dar a doua zi diminea]a se trezise la fel de
irascibil. Mâine, totul se va termina. Se va dovedi c`
Ron e nevinovat [i via]a lor va reintra \n normal. Sau,
cel pu]in a[a crezuse pân` azi, când g`sise acel bilet
\n buzunarul jachetei lui. Luase biletul, dar r`m`sese
cu o spaim` nerostit`, un semn de \ntrebare
chinuitor.
– Ai f`cut o treab` grozav`! se str`dui ea s` spun`
pe un ton vesel.
– Nu te chinui prea mult s` aranjezi aceast` cas`,
pentru c` nu vom r`mâne aici decât pân` se va
termina procesul. M-am s`turat de Genoa City! Vom
pleca undeva \n sud, unde s` nu \nghe]`m jum`tate
din an, ca \n acest ora[. Vom lua totul de la \nceput.
– Sun` grozav.
Deodat`, Nancy nu mai putu suporta. Trebuia s`-l
\ntrebe, s` afle adev`rul, [i asta chiar acum.

109
 – Ron... am g`sit asta...
– Ce naiba e asta? |i smulse din mân` biletul [i-l
arunc` la gunoi. Unde l-ai g`sit?
– L-am scos din buzunarul jachetei tale, \nainte s-o
duc la cur`]`torie.
– {i?
– E adresa lui Chris.
– {i ce-i cu asta?
– I-ai spus c` ai avut adresa gre[it`, pe când asta e
adresa corect`.
– De unde [tii?
– M-am uitat \n cartea de telefon.
– Cum!? Propria mea so]ie nu m` crede. |i spun c`
e adresa gre[it` [i ea verific`! }i-am spus c` am avut
adresa gre[it`. Când am condus-o la ma[in` mi-a
dat-o pe cea bun`. Pe cealalt` am aruncat-o, normal.
|n definitiv, de partea cui e[ti? Vrei s` m` vezi
putrezind \n \nchisoare? Te-a pus Chris s` m`
spionezi? Fac pariu c` i-ar pl`cea s` m` vad` lin[at.
Doar are [i ea de pl`tit o poli]` – pretinde c` a fost
violat`. Violat`, pe naiba! Tocmai ea, care e avocat`!
– Ron! Cum po]i vorbi a[a? A fost atât de bun` cu
noi. Dac` n-ar fi fost ea, nu [tiu ce s-ar fi \ntâmplat cu
Karen [i cu mine. {i toat` familia Brooks... to]i au
\ncercat s` ne ajute.

110
 – Ajutorul lor! Nu fac asta decât ca s` arate cât sunt
de puternici. Nu-i cost` nimic. {i tu, g`se[ti o buc`]ic`
de hârtie [i crezi c`...
– Nu cred nimic, Ron. Te-am \ntrebat doar. {tii cât
de mult te iubesc. Avem nevoie de tine, eu [i Karen.
Dar... ai dreptate. Mâine se va termina totul. Ne vom
muta \n sud [i vom lua via]a de la \nceput.
|l mângâie [i, când el o cuprinse \n bra]e, temerile
ei se risipir`: Nancy nu mai sim]ea decât pl`cerea [i
siguran]a de a-l [ti lâng` ea.
|n seara aceea se culcar` devreme. Nancy adormise
de mult timp, dar imaginile se succedau \n continuare
\n fa]a ochilor lui Ron. |[i amintea perfect cum g`sise
fereastra de la pivni]` deschis`, se strecurase \n`untru
[i stinsese lumina de la tabloul de siguran]e. A[teptase
aproape o or` \n \ntuneric pân` când auzise cheia \n
broasc`. O atacase din spate. Se zb`tuse [i se luptase
ca o leoaic`, nef`când altceva decât s`-l excite [i mai
mult. Chris Foster – doamna avocat, doamna
binef`c`toare. Crezuse c`-i venise de hac, [i când
colo... Ce [oc avusese când o v`zuse \n propria lui
buc`t`rie, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. |[i
amintea totul [i se \ntreba cum va reu[i s` termine
mâine procesul ca om liber.
Nu [tia cum, dar trebuia s` ias` din sala
tribunalului ca om liber.

111
 *
* *

Peggy st`tea tem`toare lâng` Chris. Con[tientiza cu

greu c` sala tribunalului era plin` pân` la refuz. Stuart
reu[ise s` ]in` sub control presa din fieful s`u, dar nu
[i pe cea a concuren]ei. Ca urmare a implic`rii fiicei lui
Stuart Brooks, cazul f`cuse senza]ie.
Aproape c` Peggy nu dormise deloc noaptea
dinainte. Cum ar mai fi putut, dup` vizita lui Nancy?
Tocmai terminaser` cina când Nancy Becker ap`ruse
\n prag, cu fa]a sc`ldat` \n lacrimi, implorându-i s`-[i
retrag` acuza]ia, s` se gândeasc` la micu]a Karen [i
asigurându-i c`, imediat dup` proces, vor p`r`si
ora[ul.
„Spune]i c-o iubi]i pe Karen. Cum pute]i s`-l lua]i
pe tat`l ei de lâng` ea?”
Stuart \i explicase cu blânde]e c` era prea târziu, c`
dac` Ron era vinovat, situa]ia era mult prea grav`
pentru a r`mâne f`r` urm`ri.
Nancy plecase, l`sând-o pe Peggy prad` unui
zbucium cumplit. Fusese \ntuneric. Putea s` fie sigur`?
Putea declara sub jur`mânt c` Ron Becker o atacase?
Se zb`tuse toat` noaptea, apoi, epuizat`, dormise
pu]in [i se trezise \ngrozit`, \n mijlocul unui co[mar,
ca [i cum totul se repeta. Brusc, rev`zu clar ceea ce se

112
petrecuse, de la \nceput. Descuiase, \ncercase s`
aprind` lumina \n vestibul [i, mirat` c` nu
func]ioneaz`, se \ndreptae spre o veioz` din living. |n
momentul acela, fusese atacat` din spate. Lovise cu
picioarele, cu pumnii, mu[case, zgâriase. La rândul ei,
primea lovitur` dup` lovitur`. |ntr-o frac]iune de
secund`, \nainte ca ochiul s` i se umfle, \i deslu[ise
chipul \n \ntunericul cu care acum se mai obi[nuie:
v`zuse chipul lui Ron Becker.
Nu [tia dac` acum, la tribunal, va putea suporta
s`-l priveasc` din nou. |ncerc` s` evite orice contact
vizual cu acuzatul, \n timp ce depunea jur`mântul.
Repet` declara]ia, cu mai multe detalii decât fusese \n
stare s` furnizeze poli]iei.
Robert Lawrence, avocatul lui Ron, o \ntreb` \n
repetate rânduri cum de putea fi atât de sigur`.
Spusese \nainte c` era \ntuneric, \[i ]inuse ochii
\nchi[i, nu-[i putea aminti. Doar \l v`zuse pe Becker
\nainte \n incinta poli]iei [i nu-l recunoscuse. Nu
ceruse ea ca to]i suspec]ii adu[i pentru identificare s`
spun` cuvintele „Nu ]ipa, nu-]i fac nici un r`u”, tocmai
pentru c` nu [tia sigur cine o atacase?
– Nu-mi pot explica de ce nu l-am putut identifica
imediat. Doar l-am v`zut. {tiu sigur c` el este.
Apoi se \ntoarse lâng` Chris, nevoit` s` suporte
tortura de a auzi toate acele am`nunte intime expuse
de medic \n fa]a s`lii arhipline.

113
 Veni rândul lui Chris s` depun` m`rturie, relatând
am`nun]it ce se petrecuse \n seara aceea.
– Cred c` este foarte posibil, sfâr[i Chris, ca
violatorul s` fi fost convins c` m-a atacat pe mine.
Lawrence obiect`, obiec]ie admis` de judec`tor.
Apoi, o interog` el \nsu[i pe Chris.
– Este adev`rat c` acum doi ani ai fost tu \ns`]i
victima unui viol?
– Da.
– Este adev`rat c`, \n urma procesului intentat pe
baza acuza]iilor tale, respectivul b`rbat a fost
condamnat?
– Da.
– Conform renumitului psiholog Seymour Weber,
s-a observat c` femeile care au fost victima unui viol au
mult timp resentimente puternice fa]` de b`rba]i.
Chiar dup` condamnarea [i \nchiderea atacatorului
lor, acestea continu` s` resimt` aceea[i ostilitate fa]`
de b`rba]i, adesea chiar fa]` de ta]ii [i so]ii lor. Cred c`
este posibil s` ne confrunt`m cu un astfel de caz.
Având \n vedere condi]iile \n care l-ai cunoscut pe
domnul Becker, se poate s`-l fi catalogat drept violator
[i s` fi f`cut leg`tura \n subcon[tient \ntre acesta [i
\ntâmplarea surorii dumitale. Este foarte posibil s`-]i fi
influen]at sora \n a-l acuza pe clientul meu.

114
 – Nu este adev`rat... nu este adev`rat... Chiar i-am
spus surorii mele: „Peggy, sper din tot sufletul s` nu fi
fost el.”
– Asta e tot, conchise Lawrence dispre]uitor,
reluându-[i locul, cu un aer mul]umit de sine, lâng`
Ron.
Acolo, \i [opti ceva acestuia [i, confruntându-se cu
un refuz, insist`, dar, neajungând la nici un rezultat,
se ridic`, merse din nou la bar` [i anun]` c` acuzatul
dore[te s` fac` o declara]ie.
Ron Becker – cu un corp atletic, frumos, \mbr`cat
\ngrijit, chiar elegant, lu` cuvântul.
– Nu m` cunoa[te]i, [tiu; sunt de pu]in timp \n
acest ora[. Sunt con[tient de faptul c` familia Brooks
este una din familiile de vaz` \n care ave]i deplin`
\ncredere. Dar n`d`jduiesc c` judecata
dumneavoastr` va fi impar]ial`. Cred c` avocata
acuz`rii are o idee preconceput` \mpotriva mea nu
pentru c` dumneaei \ns`[i a fost victima unui viol, ci
pentru c`, de[i a \ncercat s` m` ajute, nu i-am spus
nimic despre acuzarea mea anterioar`. Când am
discutat despre acel incident, i-am explicat ce s-a
\ntâmplat [i doamna Foster m-a asigurat c` are deplin`
\ncredere \n mine. Apoi, sora dumneaei a fost atacat`
[i brusc n-a mai contat nimic decât faptul de a-i fi

115
ascuns atunci \ntregul adev`r. Dar, cum nu fusesem
vinovat, pur [i simplu am vrut s` dau uit`rii acea
experien]` nepl`cut`.
Suntem o familie tân`r` – so]ia mea Nancy, feti]a
noastr` Karen [i cu mine. N-avem pe nimeni influent
care s` ne sus]in` [i lupt`m din greu s` ne croim un
drum \n via]`. So]ia mea are diabet; a ie[it din spital
doar cu dou` s`pt`mâni \n urm` [i \nc` e \n
convalescen]` dup` coma diabetic` pe care a suferit-o.
Este o femeie minunat` [i curajoas` [i o iubesc foarte
mult. Feti]a noastr`, Karen, e un copil minunat [i are
nevoie de noi amândoi. Familia mea are nevoie de
mine. N-am f`cut niciodat` nici un r`u nici lor, nici
altcuiva [i nici n-am s` fac vreodat`. Ceea ce am spus
aici, \n fa]a dumneavoastr` [i a lui Dumnezeu, este
purul adev`r. Sunt nevinovat.
„To]i \l cred”, [opti Peggy, \ngrozit`. „Dac` n-a[ fi
fost acolo [i nu l-a[ fi v`zut, a[ fi crezut [i eu”.
Murmurul care umplu deodat` sala dovedea
impresia puternic` pe care acel discurs o f`cuse
asupra jura]ilor [i a \ntregului auditoriu.
Magistra]ii se retraser` pentru deliberare.

116
 Capitolul 9

Evitând reporterii [i aparatele de filmat, Chris,

Peggy, Stuart [i Jen p`r`sir` \mpreun` tribunalul. Era
dup`-amiaza târziu [i cerul ca de plumb anun]a
ninsoarea.
De[i atmosfera de acas` era atât de cald`, tot nu se
puteau elibera de tensiunea acumulat` pe parcursul zilei.
– Nu-mi vine s` cred! izbucni Stuart. Un nebun
care stoarce lacrimi cu povestea lui siropoas`.
– Ba s` crezi! vorbi Chris \n cuno[tin]` de cauz`.
Nu m-ar mira deloc ca jura]ii s` se lase impresiona]i.
– Nu se poate! Trebuie s`-[i dea seama c` e vinovat.
Este ca [i cum ar l`sa nepedepsit`... o crim`, interveni
Peggy cu o furie pe care cu greu [i-o mai putea re]ine.
– Sunt foarte mândr` de felul \n care te-ai
descurcat, Peg. Ceea ce nu pot spune [i despre mine.
Lawrence a fost mai bun; m-a prins descoperit`.

117
 giannijollys

– Amândou` v-a]i comportat admirabil, spuse Jen

\nv`luindu-le \ntr-o privire plin` de iubire. Nu cred c`
eu a[ fi avut curajul s` fac ceea ce a]i f`cut voi dou`
ast`zi.
– Curajul nu e suficient. Vreau s` sufere [i el la fel
ca mine. Vreau s` moar`.
– Ce crezi c` simt eu, dup` ceea ce ]i-a f`cut ]ie?
Dac` am fi tr`it \ntr-o alt` epoc`, eu a[ fi fost cel care
te-ar fi r`zbunat. {i, un simplu glon] n-ar fi fost nici pe
departe o pedeaps` suficient` pentru un astfel de
monstru. Dar suntem oameni civiliza]i – nu trebuie s`
r`spundem violen]ei tot prin violen]`. Ne conducem
dup` principii etice; credem \n justi]ie [i trebuie s`
respect`m legea.
Au fost to]i tri[ti [i ab`tu]i \n timpul cinei.
Venise [i Snapper, care-[i reorganizase programul
astfel \ncât s` fie acas` noaptea. Telefonase [i Laurie;
refuzase s`-i vorbeasc` lui Jen, dar le \ncurajase pe
Peggy [i pe Chris. D`duse primul semn de via]` doar
dup` ce [tirea despre viol ap`ruse \n ziar. |i spusese
lui Chris c` e pe Coasta de Vest, \n vizit` la o prieten`,
c` se sim]ea mai bine, lucra la o nou` carte [i poate va
veni de Cr`ciun. Sunase [i Leslie din Seattle unde
urma s` dea un concert chiar \n seara aceea, dar ]inuse
s` le spun` c` e [i ea cu gândul al`turi de ei to]i.

118
 Acum, Chris [i Snapper plecaser`, iar Jen [i Stuart
se culcar`, epuiza]i. Doar Peggy r`m`sese treaz`.
|n fa]a ochilor i se derulau, pentru a nu [tiu câta
oar`, imaginile din timpul zilei, pe fundalul acelora[i
gânduri deprimante: nu mai mersese la [coal`, ceea ce
\nsemna c` va trebui s` repete semestrul. |ntreaga
via]a i se transformase \ntr-un haos \n care nu
\ntrez`rea nici o speran]`. De dou` s`pt`mâni, nu mai
voia s` discute cu nimeni [i-[i \nchisese telefonul.
R`mase foarte mirat` când \l auzi sunând [i-[i d`du
seama c`-l uitase deschis de diminea]`, când sunase
undeva.
– Peggy, se auzi vocea \ngrijorat` [i cald` a unui
b`rbat. Sunt eu, Jack. |ncerc de zile \n [ir s` iau
leg`tura cu tine. Am \ncercat s` m` apropii de tine
când ai ie[it de la tribunal, dar erai \nconjurat` de to]i
cei din familie [i... [tiu ce crede tat`l t`u despre mine.
Trebuie s` te v`d, trebuie s`-]i vorbesc.
– Nu [tiu ce s`-]i spun. Totul e \ngrozitor. M-am
\ntâlnit cu Joanna... Arat` grozav. Se pare c` lucrurile
s-au schimbat \n bine pentru ea [i e fericit`.
– Totul s-a schimbat, Peggy. Joanna vrea s`
divor]`m [i a consultat deja un avocat. Am fost atât de
\ngrijorat pentru tine! M` simt r`spunz`tor pentru ce
s-a \ntâmplat. Te iubesc, Peg [i vreau s` ne c`s`torim.
Dar, dup` toate acestea... m` mai vrei oare?

119
 – Nu e[ti r`spunz`tor pentru ce mi s-a \ntâmplat.
Putea s` se \ntâmple oricum. E \ngrozitor pentru to]i.
– Peggy, trebuie s` te v`d. Trebuie s` discut`m.
– Acum nu m` pot gândi, Jack. Vreau s` se termine
acest proces. Nu [tiu ce s`-]i spun. Nu pot s` m`
\ntâlnesc cu tine. Nu mai [tiu ce vreau – deocamdat`.
Peggy \nchise telefonul [i adormi plângând.

*
* *

Târziu, diminea]a urm`toare, au fost anun]a]i c`

verdictul va fi comunicat la ora unu.
|n drum spre tribunal, Peggy era deopotriv`
\ngrozit` s` intre iar \n acea sal` [i dornic` de a i se
face dreptate.
Dup` interminabila procedur` de deschidere a
[edin]ei, judec`torul se adres` prim-juratului cu
rug`mintea de a citi verdictul.
„Ne-a fost foarte greu s` ajungem la o decizie
unanim`, având \n vedere c` faptele sunt foarte
confuze. Este clar vorba despre un viol [i declara]iile
din partea acuz`rii ne fac s` credem c` domnul
Becker a fost f`pta[ul, dar pe de alt` parte, din lips`
de probe suficiente, suntem nevoi]i s` d`m verdictul
Nevinovat”.

120
 – Nu e posibil! s`ri Peggy, ]ipând. El a f`cut-o! L-am
v`zut. Nu-l pute]i l`sa nepedepsit. {ti]i c` el e
vinovatul [i totu[i \l l`sa]i s` scape din cauza unui viciu
tehnic. El a f`cut-o! Nu-l pute]i l`sa nepedepsit! ]ip` ea
\n fa]a jura]ilor, f`r` s` poat` fi oprit`. Iar tu, vei pl`ti!
\l amenin]` pe Ron Becker, apoi se pr`bu[i \n bra]ele
lui Chris, hohotind de plâns.
Când se calm`, r`mase privindu-l pe Robert
Lawrence cum \[i conduce clientul victorios spre ie[ire.
Abia atunci \[i d`du seama clar ce \nsemna aceasta.
– Dumnezeule! [opti ca un r`suflarea \ntret`iat`,
tremurând. De acum e liber [i nimic nu-l va mai opri!
Pericolul e \ngrozitor. Pentru toate!

*
* *

Ningea de dou` zile [i se p`rea c` avea s` mai

continue. Abia vineri se opri ninsoarea [i Genoa City
\ncerca s` se elibereze de n`me]i. Chris tocmai voia s`
ias` din birou pentru a merge la mas`, când telefonul
sun`.
– Sunt la aeroport. Pute]i veni aici?
– Poftim? Cine sunte]i?
– Ierta]i-m`, sunt Sharon Ralston. A]i venit acum
dou` s`pt`mâni la mine \n leg`tur` cu Ron Becker.

121
Sunt \n sala de a[teptare a aeroportului. Pute]i veni
aici? Am bilet la urm`toarea curs` spre ora[ul meu.
– Vin imediat. Se circul` \nc` prost din cauza
z`pezii. V` rog, a[tepta]i-m`.
Dur`, \ntr-adev`r, mai mult de o jum`tate de or`
pân` când Chris ajunse. Cum intr` \n sal`, recunoscu
imediat femeia scund` blond`, bând ceva singur` la o
mas`.
– |mi pare r`u c` am \ntârziat, doamn` Ralston, dar
se circul` foarte greu din cauza z`pezii.
– {tiu. Viscolul acesta a fost mai \ntâi la noi. M-am
hot`rât s` vorbesc. M-am gândit la ceea ce mi-a]i spus
[i mi-am rezervat bilet la avion pentru luni. Dar, din
cauza ninsorii, toate cursele au fost anulate [i...
– P`cat c` n-a]i telefonat m`car, spuse Chris
gândindu-se c` ar fi putut ob]ine m`car o amânare, pe
baza unor noi dovezi.
– N-am putut din cauza so]ului meu. Tot din cauza
lui n-a[ fi putut veni nici la proces. Este \ngrozitor de
gelos [i nu mi-ar ierta-o niciodat`. Dar m-am hot`rât s`
v` spun totul dumneavoastr`, doamn` Foster. Tocmai
de aceea sunt aici. M-am gândit c` v-a[ fi de ajutor.
– Spune-mi Chris. Te ascult.
– Ei bine, s-a \ntâmplat acum [ase ani. Aveam
dou`zeci [i trei de ani [i eram destul de naiv` \n ceea
ce prive[te b`rba]ii. Mergeam destul de des la un bar

122
Sweeney’s unde erau mul]i tineri [i un tonomat.
Uneori, se [i dansa. Eram oarecum deprimat` pentru
c` tocmai m` desp`r]isem de un individ la care ]ineam
[i nu m` interesa s`-mi g`sesc un alt partener când
acest tip, Ron, a venit. Era un tip bine, nu chiar atât de
tân`r ca noi ceilal]i, mai lini[tit. Mi-a oferit ceva de
b`ut, am dansat \mpreun`, apoi m-a \ntrebat dac`
poate s` m` conduc` acas`. „Sigur c` da”, i-am spus.
Avea o camionet` pr`p`dit`, albastr`. |mi amintesc...
|mi f`cea o mul]ime de complimente [i-mi pl`cea. M`
sim]eam mult mai bine. Când am ajuns acas`, l-am
invitat \n`untru s` mai bem ceva. Aveam o coleg` de
camer`, dar era plecat` \n acel weekend, a[a c` eram
singur`. Nu [tiu ce a fost \n mintea mea, de am invitat
\n cas` un tip pe care practic nici nu-l cuno[team.
Cred c` m-am gândit c` mai dans`m pu]in dup`
casetofon, dup` care ne s`rut`m [i stabilim o \ntâlnire
dup` câteva zile... Dar, \n clipa \n care am intrat, s-a
n`spustit asupra mea. L-am rugat frumos s` \nceteze,
dar n-a vrut. Dup` care, m-a trântit pe podea. Am
\nceput s` m` lupt cu el, s` ]ip, s` plâng, s`-l implor.
|mi sfâ[ia hainele [i râdea, repetându-mi c` nu-i
adev`rat, c` de fapt voiam s` se \ntâmple asta... Când
a plecat, eram \ngrozit`, \ntr-o stare de isterie. Cum
mi-am revenit pu]in, am chemat poli]ia. Ciudat este
c`, atunci când au venit, am avut impresia c` [i ei

123
râdeau de mine, siguri fiind c` de fapt, asta [i
c`utasem. Sigur c`-l puteam identifica f`r` nici o
problem`, continu` ea dup` o pauz`. Doar \i [tiam
numele [i petrecusem toat` seara cu el. Apoi, am
\nceput s` m` gândesc. La \nceput am fost atât de
furioas`, \ncât am vrut s`-i intentez proces. Pe urm`,
mi s-a f`cut team`. Ravenswood e un ora[ mic. Toat`
lumea avea s` citeasc` \n ziare ce mi s-a \ntâmplat \n
seara aceea, cu toate am`nuntele oribile. {i dac`
judec`torul avea s` conchid` c` eu am provocat
\ntreaga situa]ie? Atunci, el avea s` fie liber, iar eu
urma s` p`r`sesc ora[ul, s`-mi schimb numele...
M-am gândit c` m-a[ sim]i atât de umilit`, \ncât n-a[
mai putea privi pe nimeni \n ochi. Dup` un timp, am
\nceput s` nu mai fiu sigur`... Eram atât de cople[it`
de ru[ine... Am \nceput eu \ns`mi s` cred c` totul a
fost din vina mea... A[a c`, mi-am retras plângerea.
– {i a[a s-a terminat totul? \ntreb` Chris, gândindu-se
cu triste]e la capcana psihologic` \n care societatea
atr`gea victimele violurilor, astfel \ncât acestea
ajungeau s` se \nvinov`]easc` pe ele \nsele.
– Nu. S`pt`mâni \ntregi m-a tot sunat. Uneori, doar
gâfâia \n receptor, alteori râdea [i \nchidea, o dat`
mi-a spus „Tu ai vrut s` se \ntâmple”. M` \nnebunea
de spaim`. Telefoanele n-au \ncetat decât când mi-am
schimbat num`rul de telefon [i am cerut s` fie secret.

124
Sau, poate plecase din ora[... A fost un co[mar. Un an
de zile n-am mai ie[it \n ora[, nu mai aveam \ncredere
\n nimeni... apoi, l-am cunoscut pe Dan. A fost extrem
de r`bd`tor cu mine, pentru c` nu mai suportam nici
un b`rbat s` se apropie... Dup` [ase luni, ne-am
c`s`torit. Acum, \n]elegi de ce n-am vrut s`-mi mai
amintesc?
– Sharon, am pierdut procesul [i el e \n libertate.
Dar po]i face totu[i ceva foarte important. N-ai putea
s` reprogramezi biletul pentru o curs` pu]in mai
târziu? A[ vrea s` vorbe[ti cu cineva.
Sharon a fost de acord [i, \n drum spre ora[, \n
ma[ina lui Chris, continu` s`-i povesteasc`.
– I-am spus so]ului meu c` vin aici la o fost` coleg`
care e \n spital dup` un accident de ma[in`. Dan e
nebun dup` mine, e un individ grozav, dar foarte
suspicios. Acum, am emo]ii. {tiu c` m-am schimbat [i
c` e foarte pu]in probabil ca Ron Becker s` m` mai
recunoasc`, dar nu vreau pentru nimic \n lume s` risc
s` m` \ntâlnesc cu el.
Chris \i telefonase lui Nancy, spunându-i c` vrea
neap`rat s` treac` pe la ea, iar aceasta o asigurase c`
Ron era cu Karen la film [i c` e singur` acas` cel pu]in
dou` ore. Totu[i, [i Chris [i Sharon intrar` cu destul
de mult` team` când Nancy le pofti \n`untru.
– Nancy, aceasta este femeia care l-a acuzat pe Ron
de viol acum [ase ani, \n Ravenswood. {i-a retras

125
acuza]ia. N-a vrut s` apar` la proces nici atunci, nici
acum. Dar a ]inut s` discute cu mine [i eu m-am gândit
c` ar fi bine s` auzi [i tu ce are de spus.
– |mi pare \ngrozitor c` trebuie s` afli de la mine,
\ncepu Sharon, cu o not` de sincer` \ngrijorare, dar
so]ul t`u, dac` el este acel Ron Becker care a fost acum
[ase ani \n Ravenswood, Montana, m-a violat. Mi-a fost
mult prea ru[ine, m-am sim]it mult prea umilit` ca s`
intentez atunci proces. Aceast` nou` \ntâmplare m-a
f`cut s` m` \ndoiesc de faptul c` am procedat corect
atunci. Acum, a f`cut acela[i lucru \ngrozitor. Poate c`
l-a[ fi oprit, dac` atunci aveam curajul s` merg pân` la
cap`t cu acuza]ia.
– |mi iubesc so]ul... reu[i Nancy s` \ngaime printre
lacrimi. S-a dovedit c` e nevinovat.
– S-a dovedit, sau doar a reu[it s` scape din nou?
So]ul t`u este un b`rbt periculos [i violent.
– Ascult`-m`, Nancy, interveni Chris. Este o problem`
grav`. Ron nu e un om normal [i e foarte periculos. Nu
e nevoie s` r`mâi al`turi de el. Jen [i cu mine putem
avea grij` de Karen pân` când reu[e[ti s` te stabile[ti
undeva departe de el, unde s` fi]i \n siguran]`.
– E[ti nebun`! Ron nu e un om bolnav psihic [i nu
e periculos. Niciodat` nu ne-a f`cut vreun r`u mie [i
lui Karen. Cine crezi c` e[ti de ai dreptul s` te amesteci
\n via]a altora [i s` distrugi oameni nevinova]i? Nici nu
vom mai r`mâne aici. |n câteva zile, p`r`sim acest ora[

126
nenorocit de care ne-am s`turat. Vom pleca departe,
atfel \ncât s` nu v` mai pute]i amesteca \n via]a
noastr`. Acum, pleca]i de aici [i l`sa]i-m` \n pace! Nu
vreau s` v` mai v`d sau s` mai aud vreodat` de voi!

*
* *

– Biata femeie! spuse Sharon urcând din nou \n

ma[in`.
– Pur [i simplu refuz` s` cread` c` e adev`rat.
Perspectiva e mult prea \nsp`imânt`toare pentru ea.
Dar [i mai \nsp`imânt`tor este s` te izbe[ti de un astfel
de refuz. |ntâlnesc o mul]ime de asemenea cazuri \n
profesia mea: pentru a nu fi obligat` s` ia o ini]iativ`
dur` – poate divor]ul, sau s` \nceap` o nou` via]`
singur` – so]ia se \nc`p`]âneaz` s` nu cread` adev`rul
[i s` se aga]e de o iluzie. Ceea ce m` \ngrijoreaz` \ns`
cu adev`rat, este micu]a Karen; n-a[ suporta ca via]a ei
s` poarte amprenta cine [tie c`rei traume psihice...
– Chris, \mi pare r`u c` n-am f`cut [i n-am putut
face mai mult, spuse Sharon coborând din ma[in`, la
aeroport. Dar, m` bucur c` am venit. Am \n]eles c` nu
numai eu sunt implicat` [i c` un ajutor dat la timp
poate salva vie]i. Mul]umesc, Chris, pentru ceea ce
m-ai f`cut s` \n]eleg. Mi-a f`cut pl`cere s` te cunosc.

127
 *
* *

Nancy abia reu[ise s` se lini[teasc` pu]in, când Ron

[i Karen intrar`, scuturându-se de z`pad`.
– V-a]i \ntors! Mi-a fost dor de voi! Cum a fost
filmul?
– Grozav! spuse Karen [i \ncepu s`-l povesteasc` pe
ner`suflate. {i am mâncat atâ]ia fulgi de porumb...
– Ron! Sper c` n-ai cump`rat o pung` mare, din
aceea din care se pot hr`ni zece oameni.
– Mergem la cinema doar de dou` ori pe an, a[a c`
ne-am f`cut de cap.
Dup` ce o culc` pe Karen, Nancy se strecur` \ncet
\n dormitor unde Ron aproape c` adormise.
– |ncep mâine s` \mpachetez, spuse ea, \ncercând
s` par` vesel`.
– S` \mpachetezi? De ce?
– Nu plec`m? N-ai spus c` plec`m \n Carolina
imediat cum se termin` procesul?
– Carolina? Am spus eu a[a ceva? Nici s` nu te
gânde[ti. R`mânem aici. Nimeni nu m` va goni din
ora[ul `sta, indiferent dac`-i place sau nu lui Stuart
Brooks. |n plus, mai am \nc` de rezolvat ceva aici, \n
Genoa City.

128
 Capitolul 10

Peggy se plimba \ncet, savurând aerul rece [i

proasp`t de iarn`. Peste câteva zile era Cr`ciunul –
primul Cr`ciun pentru care nu se preg`tise deloc. Nu
cump`rase cadouri, nu trimisese felicit`ri. |n toat`
aceast` perioad`, aproape c` nu ie[ise din camera ei,
iar din cas` nu plecase decât de câteva ori. Acum,
sim]ea c` toat` agita]ia din ora[ din ajunul s`rb`torilor
n-avea nimic comun cu ea. Zilele trecute, Brock
Reynolds \i f`cuse o vizit`, total nea[teptat`, care
probabil c-o ajutase s` ias` din letargie.
Brock insistase ca Peggy s` fac` o plimbare cu el. O
ajutase s`-[i pun` cizmele, o \ncheiase la palton [i-i
\nf`[urase fularul \n jurul nasului, l`sându-i doar ochii
descoperi]i, apoi o \mpinse \n fa]a oglinzii din vestibul,
f`când-o s` râd` la vederea propriei ei imagini.

129
 Se plimbar` \n jurul casei, apoi Brock o provoc` la
o b`taie cu bulg`ri de z`pad`. Mai \ntâi doar ferindu-se
[i ezitând, Peggy accept` apoi provocarea [i-l atac` [i
ea energic, pân` când, recunoscându-[i \nfrângerea,
Brock se pred`, alergând spre ea cu mâinile ridicate [i
ridicând-o aproape de la p`mânt \n \mbr`]i[area lui.
– Aprinde focul \n c`min, spuse Peggy când intrar`
din nou \n cas`. |ntre timp, preg`tesc o ciocolat`
fierbinte. Crezi c` m` po]i face s` m` simt iar copil?
\ntreb` ea râzând vesel`.
– Nu [tiu dac` mai po]i fi copil, dar e[ti cu
siguran]` o tân`r` frumoas`, cu un viitor minunat.
– Crezi?
– Sunt convins. A[ putea chiar paria.
A[ezat` \n fa]a focului lâng` Brock, sim]indu-i
bra]ul puternic \n jurul umerilor, Peggy, \ncurajat` de
optimismul lui tr`ia, dup` mult timp, clipe de lini[te [i
mul]umire.
– M` simt atât de bine, Brock, spuse ea,
rezemându-[i capul de um`rul lui. A[ vrea s` stau a[a
la nesfâr[it.
– Foarte simplu; c`s`tore[te-te cu mine, Peggy.
– S` m` c`s`toresc cu tine?
– Ce e atât de ciudat? Cred c` ne-am face foarte
ferici]i unul pe cel`lalt. Cred c` te-a[ putea face foarte
fericit`. Acum, trebuie s` m` \ntorc la Allegro, dar a[

130
vrea s` te gânde[ti la asta. E o idee foarte bun`. A[a,
am putea prelungi aceste clipe la nesfâr[it.
Trecuse mult de când o s`rutase u[or pe frunte [i
plecase l`sând-o gândindu-se la aceast` idee
nea[teptat`. S` se m`rite cu Brock! Nu se gândise
niciodat` la a[a ceva. Brock \i f`cuse aceast`
propunere din mil`, sau pentru c` avea, \ntr-adev`r
fa]` de ea, sentimente pe care niciodat` nu [i le
dezv`luise? Abia se cuno[teau, dar nu putea nega c`
Brock \i adusese clipe de lini[te [i mul]umire, f`când-o
s` se relaxeze [i s` se simt` din nou plin` de via]`.
Peggy \ncepu s` fac` scurte plimb`ri singur`. Cu o
zi \nainte, Brock venise din nou [i f`cuser` un drum
mai lung, pân` la lac; alergaser`, se jucaser` ca ni[te
copii, se plimbaser`, discutaser`, sau pur [i simplu
r`m`seser` t`cu]i, bucurându-se fiecare de compania
celuilalt. |n aceast` dup`-amiaz`, Peggy se dusese la
Allegro. Era ziua liber` a Joannei, a[a c` nu risca s-o
\ntâlneasc`. Se a[ez` \n fa]a unei ce[ti cu cafea [i-l
observ` cu aten]ie pe Brock: zâmbind [i discutând
vesel, era o prezen]` pl`cut` pentru to]i: brutar,
casier`, chelneri]e, clien]i. Era pur [i simplu modul
s`u de a fi – ar fi vrut s` fac` pe toat` lumea fericit`.
A[teptând la semafor, dup` ce plec` de la
restaurant, Peggy se \ntreba dac` va putea suporta
agita]ia din centru, pentru a \ncerca s` fac` unele
cump`r`turi de Cr`ciun, când auzi o voce.

131
 – Peggy! A[teapt`-m`, sunt eu! Trebuie neap`rat
s`-]i vorbesc! strig` Jack, alergând spre ea.
De ce simpla lui vedere \i readuse totul \n minte?
Camera de spital a Joannei, livingul lui Chris,
tribunalul – tot ce voia s` uite. Culoarea semaforului
se schimb` [i \ncepu s` traverseze.
– Peggy! Brock mi-a spus c` te-a cerut \n c`s`torie.
Sunt liber! Nu vor mai fi necazuri. Divor]ul este
aproape pronun]at. Ne putem realiza tot ce ne-am
propus. Nimic nu ne mai \mpiedic`, acum.
– Nu [tiu... |mi dau seama c` te chinui [i pe tine. A[
vrea foarte mult s`-]i pot spune ce vreau. Brock este
un prieten minunat.
– Dar noi am fost mai mult decât prieteni. {tii c`
vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Te-am f`cut s`
suferi, dar nu pentru c` nu eram sigur pe mine. {tiu
bine ce vreau [i credeam c` amândoi vrem acela[i
lucru.
– S-au \ntâmplat atâtea... Te iubesc, Jack. Doar c`
nu [tiu ce s` fac, nu [tiu ce vreau s` fac. |nainte,
credeam c` n-aveam de \nl`turat decât un simplu
obstacol; acum, \mi dau seama c` nimic nu e atât de
simplu. Totul m` sperie.
– |n]eleg. Vreau s`-]i dau ceva. Scoase din buzunar
o cutiu]` [i i-o d`du. P`streaz`-l; nu e nevoie s`-l por]i,
nu vreau s`-mi dai nici un r`spuns acum. P`streaz`-l [i

132
când vei sim]i c` e[ti preg`tit`, poart`-l. Eu [tiu ce
vreau: vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Voi a[tepta.
Apoi, o s`rut` pe obraz [i plec`. Peggy deschise
capacul [i privi lung inelul de aur pe care era montat
un diamant mic, perfect.

*
* *

A doua zi diminea]a, Peggy se trezi devreme. Inelul

de pe degetul ei reflecta lumina soarelui. Se hot`râse
s`-l poarte, chiar \nainte de a adormi. |i r`sunau \n
minte cuvintele lui Brock: nimic nu se schimbase, iar
ea era aceea[i dintotdeauna.
|ncepuse s` cread` \n adev`rul acelor cuvinte.
Ridic` receptorul, form` num`rul [i \ncepu s` râd`
când o voce somnoroas` r`spunse morm`ind.
– Te-am trezit? Inelul este foarte frumos. |l port.
Râser` amândoi [i hot`râr` s` s`rb`toreasc` la cin`.
– Te ador, Peggy. Nu vei regreta niciodat`.
Era bine dispus` [i o surprinse \n mod pl`cut pe
Jen, rugând-o s-o ajute la cump`r`turi. Trecea fericit`
de la un raion la altul [i reu[ise s` tr`iasc` din nou
bucuria de a preg`ti surprize celor dragi. R`mas`
singur`, dup` ce Jen plec` s`-[i caute o toalet` pentru
seara de Cr`ciun, Peggy \ncerca s` se hot`rasc` la un

133
pulover pentru Stuart, nesigur` pe care dintre cele
dou` pe care le ]inea \n mân` s`-l aleag`.
– Peggy!
– Ah, bun`!
– Sunt o femeie liber`, spuse Joanna, zâmbind. S-a
pronun]at divor]ul.
– Nu [tiu ce s` spun. Pari fericit`. S` te felicit?
– Nu sunt \nc` sigur`, dar cred c` da, ar fi potrivit.
|ncep [coala dup` vacan]a de iarn` [i stau \n acela[i
apartament cu Angela Watkins cu care lucrez la
Allegro. Dumnezeule, por]i un inel?
– Ne vom c`s`tori, spuse Peggy, acoperindu-[i
mâna cu puloverul. {tiai asta.
– Dar e prea devreme. Divor]ul s-a pronun]at abia
\n aceast` diminea]`! Nu putea]i avea m`car decen]a
de a mai a[tepta pu]in?
– Am a[teptat destul.
– N-are importan]`! Ce [tii tu despre sentimente [i
bun`-cuviin]`? Dac` \ncerci s` alegi un pulover pentru
Jack, s` [tii c` prefer` albastrul, mai ad`ug` ea, \nainte
de a pleca.
– Nu e pentru Jack, se trezi Peggy spunând, dup`
ce r`mase un timp complet z`p`cit`. E pentru tata.
Dar, nu mai era decât vânz`toarea care s-o aud`.
Tot entuziasmul \i pieri. Merse direct acas` [i, abia
mai g`sind energia s`-i spun` lui Jen c` va lipsi la cin`,
se retrase \n camera ei.

134
 *
* *

Când Peggy sosi la Cedar’s, Jack o a[tepta deja.

Lumina candelabrelor se rev`rsa \n nuan]e dulci
asupra rochiei ei din m`tase; \[i strânsese p`rul \ntr-un
coc care-i punea \n eviden]` tr`s`turile fine, f`când-o
s` par` mai \n vârst` decât cei dou`zeci [i unu de ani
pe care-i avea.
– |mi pare r`u c` nu m-ai l`sat s` te iau de acas`.
|nc` m` mai consider` tat`l t`u un monstru? Sau \nc`
nu i-ai spus?
– |i voi spune curând...
– E[ti atât de frumoas`, \ncât te-a[ lua \n bra]e [i a[
face dragoste cu tine chiar \n clipa asta... Apoi \[i d`du
seama c` nu prea nimerise complimentul, pentru c`
Peg p`rea tem`toare [i nesigur`. O sim]ea la fel de
reticent` [i dup` ce-i lu` mâna [i-i mângâie delicat
degetele. |mi pare r`u... {tiu c` te-ai \ntâlnit cu
Joanna de diminea]`. M-a sunat chiar \nainte s` plec;
p`rea furioas`. M-am oprit pe la ea \nainte de a veni
aici. Nu [tiu ce avea de gând. Peste tot erau pungi cu
cartofi pr`ji]i, bomboane, \nghe]at`. Am \ncercat s`
discut ra]ional cu ea, dar m-a dat practic afar`. I se
pare c` ne gr`bim. Mie mi se pare c` am a[teptat o
ve[nicie.

135
 – Jack, nu [tiu ce s` fac. M` gândesc c` totul e \n
regul`, apoi...
– Totul e \n regul`. Ne iubim, suntem logodi]i [i ne
vom c`s`tori. Acum, s` \ncerc`m s` ne imagin`m c` nu
mai e nimeni pe lume \n afar` de noi. S` ne bucur`m
de aceste clipe. Voi sta aici, desf`tându-mi privirea cu
tine [i visând. |]i promit c` nu voi face nici o mi[care
pân` când nu sim]i c` e[ti preg`tit` [i dore[ti [i tu.

*
* *

– M` r`sfe]i cu toate aceste bun`t`]i, spuse

Snapper zâmbind [i servindu-se cu \nc` o por]ie de
pui. Nu voi mai putea reveni niciodat` la sandvi[urile
din restaurantele cu autoservire.
– Cât trebuie s` se chinuie o so]ie de medic pentru
a-[i aduce so]ul noaptea acas`... Dac` a[ fi [tiut...
– Ce ai fi f`cut dac` ai fi [tiut?! Hei, ]i-am spus c`
sunt liber dou` zile de Cr`ciun? Am putea...
– Nu, nu putem. Dup` tot ce au avut de suferit Jen
[i Stuart, nu putem s` nu petrecem Cr`ciunul cu ei.
Nu [tiu dac` Laurie va veni, iar Leslie trebuie s`
r`mân` la New York. Nu-i putem dezam`gi, iubitule.
– Of, Chris! De ce trebuie s` fii pilonul familiei?
Crezi c` totul s-ar pr`bu[i f`r` sus]inerea ta?

136
 – De la tine am \nv`]at, r`spunse ea râzând.
Abia \ncepu s` strâng` masa când telefonul sun`.
– R`spund eu. La naiba! ]ip` Chris exasperat`,
trântind receptorul.
– Iar el? Iar a gâfâit \n receptor?
– Nu, acum vorbe[te, numai c` spune ni[te lucruri
atât de dezgust`toare!
– Destul!
Snapper se ridic`, \[i puse haina [i se \ndrept` spre
u[`.
– Unde pleci? \ntreb` Chris, intrând \n panic`.
– {tii cine telefoneaz`. M` duc s` pun cap`t acestei
situa]ii. |ncuie u[a dup` ce plec eu.

*
* *

Nancy Becker tocmai termina de sp`lat vasele când

auzi soneria.
– Ah, domnul doctor Foster! Ce surpriz`! Ce s-a
\ntâmplat?
Snapper o \ngrijise cât fusese \n spital. |i era mil`
de ea: o femeie atât de blând` [i bun`, care \ns` se
compl`cea s` tr`iasc` \ntr-o iluzie, refuzând s` cread`
c` so]ul ei e bolnav psihic. V`zând-o atât de palid` [i
obosit`, se str`dui s`-[i atenueze furia.

137
 – |mi pare r`u c` te deranjez, Nancy. So]ul t`u e acas`?
– E \n dormitor, cu Karen; se uit` la televizor.
Intra]i. |i voi spune c` a]i venit.
Becker ap`ru imediat, cu o naturale]e studiat`.
– Becker! vorbi Snapper printre din]i. |nceteaz` de
a o mai suna pe so]ia mea!
– E[ti nebun, omule! De ce a[ suna-o pe so]ia ta?
Nancy! Doctorul Foster crede c` am dat telefon.
Spune-i c` n-am ie[it din cas` toat` seara.
Nancy confirm`.
– Nu [tiu ce leg`tur` are ie[itul din cas` cu
telefonul. S` nu-]i \nchipui c` am s` tolerez ca un
nebun s-o deranjeze pe so]ia mea cu telefoane
dezgust`toare. M-ai \n]eles?
– Dar n-a ie[it din cas`, insist` Nancy.
– Nu trebuie s` ie[i din cas` pentru a da un telefon.
– Explic`-i, Nancy, pentru c` tot nu pricepe.
– N-avem telefon \nc` [i Ron a fost acas` toat`
seara.
|ncurcat, Snapper plec`.
Morm`ind sup`rat, Ron se a[ez` iar \n fa]a
televizorului, iar Nancy \[i relu` treaba la buc`t`rie.
– Mami, spuse Karen lini[tit`, venind lâng` ea.
L-am auzit pe domnul doctor Foster. Tata a min]it. Cât
timp ai fost s` faci du[, a ie[it.
Nancy puse deoparte buretele cu care cur`]a
chiuveta [i merse \n dormitor unde era Ron.

138
 – Ron, Karen spune c` ai ie[it din cas` cât timp eu
am fost la du[.
– Ah, uitasem! Am ie[it s`-mi cump`r un pachet de
]ig`ri, dar am lipsit doar dou` minute. Ce-i cu tine?
N-ai \ncredere \n mine? Of, Doamne, ce tupeu au
oamenii `[tia, s` vin` \n casa mea. Ce, \i dai dreptate?
}i-ai ie[it din min]i?
Nancy ridic` din umeri [i o duse pe Karen la
culcare. Totu[i, o chinuia o \ndoial`. Ce s` fac`? S`
mearg` la Chris? Aceasta va \ncepe imediat s`-l
denigreze pe Ron [i s-o sf`tuiasc` s`-l p`r`seasc`. Dar
cum s`-l p`r`seasc`? Numai pe el \l aveau, ea [i Karen.
Unde s` mearg` [i ce s` fac` singure?
Adormi \n cele din urm`, dar a doua zi se trezi
complet epuizat`. Deschise sertar dup` sertar al
comodei, c`utând cu ce s` se \mbrace pentru a o duce
pe Karen la [coal` [i, când v`zu \n ultimul un cartu[ de
]ig`ri, \l \nchise repede, \ngrozit`, de parc` prin gestul
ei le-ar fi putut face s` dispar`.
– M-ai min]it, \i repro[` ea lui Ron, dup` ce se
\ntoarse de la [coal`. |l trase \n dormitor [i-i ar`t`
]ig`rile. Ai telefonat acas` la Chris Foster, nu-i a[a?
– E[ti nebun`! Fere[te-te de femeia aia! ]ip` Ron,
\ngrozind-o cu furia ce i se citea \n ochi. |]i bag` \n cap
fel de fel de idei.
Sunetul soneriei \l \ntrerupse.

139
 – Compania de telefonie, spuse un tân`r,
zâmbind prietenos. Am venit s` v` instal`m postul
telefonic.
– Ne-am r`zgândit, nu mai vrem telefon, rosti
bâlbâind Nancy.
– Pe naiba! ]ip` Ron. Intra]i [i instala]i-l chiar aici,
pe perete. Femei afurisite! continu` el s` ]ipe la
Nancy, dup` ce angajatul companiei plec`. Sunte]i
toate la fel, ca mama. V` \nchipui]i c` m` pute]i
conduce [i controla! [i ie[i furios din camer`.
|nsp`imântat`, Nancy merse ezitând la telefon [i
form` num`rul de la biroul lui Chris.
– Cu Chris Foster, [opti ea. Doresc s` vorbesc cu...
Deodat`, o mân` uria[` \i smulse receptorul [i o
lovi peste obraz cu o for]` [i o brutalitate care o f`cur`
s` se rostogoleasc` prin \nc`pere.
– Nu m` crezi, nu-i a[a? Ei bine, da. Ascult`-m`
bine. Eu am f`cut tot. {i [tii de ce? Din cauza ta! Din
cauza miorl`itului [i scâncetelor tale. Ce [tii tu \n
leg`tur` cu nevoile unui b`rbat! Ce fel de femeie e[ti?
Ce b`rbat ar vrea una ca tine? Nu [tii decât s` plângi.
M` dezgu[ti!
Cu sângele curgându-i de deasupra ochiului, unde
o lovise cu pumnul, tremurând f`r` s` se poat` opri,
Nancy reu[i cu greu s` se ridice.

140
 – Doar nu-]i imaginezi c` mai suport a[a ceva! Plec.
Te p`r`sesc, [i o iau [i pe Karen, \nainte s-o distrugi [i
pe ea.
Dup` câ]iva pa[i, Nancy se pr`bu[i, sub privirile
reci [i veninoase ale lui Ron. |nc` respira, dar avea o
privire fix`. Dup` ce-[i agit` de câteva ori mâna prin
fa]a ochilor ei iner]i, Ron d`du telefon la spital.
– Bun` seara. Numele – Ron Becker. Adresa –
Strada Platanilor, num`rul 324. So]ia mea... Nancy...
Pute]i trimite, v` rog, un medic? Cred c` a avut un [oc
nervos.

141
 Capitolul 11

Ron r`mase \n picioare \n prag, privind infirmierii

ridicând targa pe care era \ntins` Nancy. Medicii se
ar`taser` plini de compasiune, de[i nu vedeau pentru
prima dat` un pacient \n stare de [oc cataleptic.
Cu voce blând`, Ron explicase c` so]ia lui avea de
câteva s`pt`mâni un comportament destul de ciudat [i
era foarte irascibil`. Se certase la telefon cu mama ei,
]ipase [i brusc c`zuse, lovindu-se cu capul de mas`,
dup` care avusese un atac de apoplexie. Timp de mai
bine de o or`, el \ncercase prin toate mijloacele s-o
fac` s`-[i revin`, dar ea r`m`sese complet inert`.
Promise c` va veni [i el la spital imediat ce-[i va aduce
feti]a de la [coal`.
– Sunt \ngrozitor de \ngrijorat, mai spuse el. Oare
\[i va reveni? Se va face bine? Voi c`uta actele

142
 giannijollys

necesare pentru internare cum m` lini[tesc pu]in. Eu

\nsumi pot spune c` sunt \n stare de [oc.
R`mas singur, Ron intr` \n buc`t`rie [i-[i lu` o bere
din frigider, apoi, dându-[i seama c` n-ar fi un lucru
\n]elept din partea lui, o puse \napoi. Se \mbr`c`
\ngrijit [i curat [i merse s-o ia pe Karen de la [coal`.
De[i surprins`, \ncântat` s`-l vad` pe Ron, Karen
r`spunse vesel` tot drumul pân` acas` \ntreb`rilor lui
despre [coal`, \nv`]`toare, prietena ei. Abia când intr`
\n apartamentul pustiu, Karen \ntreb` unde e mama.
– Mami e din nou bolnav`.
– Bolnav`? La spital? \ntreb` feti]a, brusc
\nsp`imântat`. Putem s` mergem s-o vedem? Data
trecut` am mers s-o vizitez.
– Da, e la spital, dar n-o po]i vizita deocamdat`...
Poate mai târziu, când se va sim]i mai bine. Te voi
duce la bunica ta, spuse el luând o valiz` [i \ncepând
s` arunce \n`untru lucrurile feti]ei.
– Care bunic`? Eu credeam c` bunica mea e sus \n
cer, cu \ngerii.
Ron nu [tia exact ce s` fac`. Sim]ea o presiune
teribil` asupra lui. Trebuia neap`rat s` plece, s`
p`r`seasc` acest loc. Brusc... se opri. O lu` pe Karen
de mân` [i o târ\ \n buc`t`rie.
– Karen, vreau s` faci exact ce-]i spun. Eu am s`
formez un num`r de telefon, dup` care tu vei cere s`

143
vorbe[ti cu doamna Chris Foster. Când r`spunde
Chris, spune-i c` e[ti aici singur`. |n]elegi? Absolut
singur`, f`r` mama [i f`r` mine. Poate va veni s` te ia
s` aib` grij` de tine cât timp mama e \n spital.
– Spuneai c` m` duci la bunica.
– N-ai auzit? spuse Ron amenin]`tor, r`sucindu-i
dureros bra]ul. F` exact cum ]i-am spus.
– Pot s` vorbesc cu Chris? reu[i Karen s` spun`, a[a
cum o obligase tat`l ei. Chris, sunt eu, Karen. Mama e
din nou bolnav`. Sunt singur` [i... mi-e fric`.

*
* *

„Lini[te[te-te”, \i spuse Chris. „Bea un pahar cu

lapte, m`nânc` un biscuit, deschide televizorul [i
nu-]i face griji. Vin imediat” O rugase pe Sheila s`-l
anun]e pe Snapper c` Nancy era din nou \n spital [i c`
merge acas` la familia Becker s` vad` ce e cu Karen,
apoi plecase \n mare grab`. Pe drum, i se p`ruse
oarecum ciudat c` Nancy era iar \n stare critic`, pentru
c` Snapper o examinase doar cu dou` s`pt`mâni \n
urm` [i spusese c` o nou` criz` nu e posibil` decât \n
circumstan]e cu totul ie[ite din comun. Sim]ea o
oarecare nelini[te, dar nu-i d`du importan]`,

144
prioritar` fiind doar \ngrijorarea ei pentru Karen care,
la cei cinci ani ai ei, avusese deja parte de atâta
zbucium.
Opri \n fa]a casei, s`ri din ma[in [i sun`. Neprimind
nici un r`suns, \ncerc` u[a – era deschis`. Imediat
cum intr`, Ron Becker ap`ru din dormitor, privind-o
amenin]`tor.
– Unde e Karen? \ntreb` ea, f`r` s` dea importan]`
figurii lui amenin]`toare [i \ncercând s` se \ndrepte
spre camera feti]ei.
– Unde e Karen? o imit` Ron \n b`taie de joc. Toate
sunte]i la fel! E[ti \ngrijorat` pentru copil, nu-i a[a?
– Ce i-ai f`cut?
– Nimic din ceea ce o s` p`]e[ti tu, spuse el printre
din]i, \ncuind u[a cu o mi[care rapid`.
– Mi-ai \ntins o curs`! url` Chris, \n timp ce Beker
o \n[f`c`, o zgâl]âi [i \ncepu s`-i sfâ[ie hainele.
– Toate sunte]i la fel! Ni[te tic`loase. F` asta; nu
face aia. Tot timpul plânge]i [i v` smiorc`i]i. Vino aici;
pleac`! {i Nancy era la fel. Credeam c` te-am \nv`]at
minte, dar \n locul t`u a fost proasta de sora ta! |]i dai
aere! Crezi c` e[ti prea bun` pentru mine, nu-i a[a?
Am s`-]i ar`t eu ce fel de b`rbat sunt [i ce \nseamn` un
b`rbat adev`rat!
Cu buza deja umflat`, Chris abia mai putea respira.
|l lovise cu picioarele, \l mu[case, se zb`tuse, dar totul

145
se dovedise zadarnic. F`cea tot posibilul s` nu intre \n
panic`, s` gândeasc` lucid, \n timp ce bra]ele lui
puternice o ]intuiser` la perete, blocându-i orice
posibilitate de a se mi[ca. Cu o zvâcnire disperat`
\ncerc`, f`r` a reu[i, s`-l \mping`, apoi se sim]i cuprins`
de un vertij [i scufundându-se \ntr-un h`u negru.
– Ce faci, tati?
Vocea lui Karen o smulse din starea de incon[tien]`
\n care era pe punctul de a se scufunda. Chris sim]i
cum, brusc, strânsoarea bra]elor lui Becker cedeaz` [i,
f`r` sprijinul lor, se pr`bu[i ca o p`pu[` de cârp` la
podea.
– }i-am spus s` te duci la doamna Stevens [i s`
r`mâi acolo pân` când vin s` te iau! url` Becker.
– Nu era acas`, bâlbâi Karen, apoi, \ngrozit`, se
ad`posti la pieptul lui Chris.
Pentru o clip`, Becker r`mase locului, cu pumnul
ridicat, gata s` loveasc`, apoi, cu o expresie de
dezgust, izbi oglinda din perete, f`când-o ]`nd`ri [i
fugi pe u[a din spate.
Strângând-o pe Karen la piept, Chris izbucni \n plâns.
– Trebuie s`... plec`m de aici, spuse ea, \ncercând
zadarnic s` se ridice.
Dup` câteva minute, erau \nc` acolo jos, pe podea,
una \n bra]ele celeilalte, când Greg Foster intr`
alergând pe u[a deschis` din spate.

146
 – Dumnezeule! Chris! Mi-a spus Sheila unde ai
plecat [i am venit cât am putut de repede. Ai p`]it
ceva? El unde este?
– N-am p`]it nimic, sunt doar speriat`. Becker a
fugit. Dac` n-ar fi fost Karen... Ce prostie am f`cut!
– Eu sunt Greg, \i explic` el lui Karen, v`zându-i
nedumerirea. Doctorul Foster este fratele meu, de
aceea sem`n`m atât de mult. Chris [i cu mine suntem
avoca]i [i lucr`m \mpreun` la Biroul de Asisten]`
Juridic`.
Greg tocmai pusese \n jurul umerilor lui Chris care
\nc` tremura, o p`tur`, când \n u[a din fa]` se auzir`
ni[te bubuituri puternice. Cum deschise Greg,
Snapper se n`pusti \n`untru [i, alergând spre Chris, o
lu` \n bra]e, acoperindu-i fa]a cu s`rut`ri, fiind \n acele
clipe singura lui modalitate \n care putea s`-[i exprime
desperarea [i u[urarea.
– Unde este maniacul `la? Dac`-l v`d, \l omor,
izbucni Snapper.
– Ssst! [opti Chris, ar`tând spre Karen.
– Tat`l meu e r`u; ]i-a f`cut r`u.
}inând-o pe Karen \n bra]e, durerea [i nel`murirea
feti]ei \i transformar` propria furie \n altceva: ceea ce
Ron Becker f`cuse \i implica pe to]i: Karen, Nancy,
Peggy, Sharon, Stuart, Snapper.

147
 – Nu e r`u, \ncerc` ea s-o lini[teasc` pe Karen. E
bolnav. Are nevoie de ajutor [i, dac`-l g`sim, exist`
oameni care-l pot ajuta, astfel \ncât s` nu mai vrea s`
fac` r`u.
– {i mama e bolnav`. Putem s-o vizit`m la spital, ca
data trecut`?
– Când se va sim]i mai bine, spuse Snapper.
Dându-[i seama c` este extrem de important s`
ac]ioneze repede, Chris \i ajut` pe Greg [i Snapper s`
furnizeze poli]iei informa]iile necesare pentru ca Ron
Becker s` fie pus sub urm`rire.
|ntr-adev`r, poli]ia \l captur` imediat, doar la câteva
str`zi de locuin]a lui, unde \ncerca s` se ascund` pe o alee.
Chris r`mase surprins` de propria sa reac]ie la
aceast` veste. Pentru prima dat` dup` mult timp, nu
mai sim]i nici team`, nici am`r`ciune, ci doar se rug`
ca Ron Becker s` nu mai aib` ocazia de a mai face
vreun r`u cuiva.

*
* *

De[i obosi]i, Chris [i Snapper r`maser` s`

urm`reasc` la televizor [tirile de noapte. Figura lui
Ron Becker umplea ecranul, tot a[a cum umpluse [i
prima pagin` a edi]iei de sear` a ziarelor.

148
 – Merit`m o vacan]`, spuse Snapper. Din moment ce
amândoi avem urm`toarele dou` zile libere, am putea...
– Nu, n-am putea. E Ajunul Cr`ciunului [i ]i-am
spus deja c` trebuie s` mergem la p`rin]ii mei. De
fapt, [i ]ie \]i place.
– Bine, bine, acum s` ne odihnim.
– L-am sunat pe Greg. I-am spus c` nu mai putem
\ntârzia cu cererea pentru tutel`...
– Ce tutel`?
– Asupra lui Karen. Tutela permanent` este primul
pas, dup` care urmeaz` adop]ia. Dac` nu proced`m
a[a, Ron Becker poate s-o revendice. |n acest caz, nici
tutela permanent` nu ne-ar fi de mare ajutor, pentru
c` p`rin]ii naturali, indiferent cine sunt ace[tia, au
prioritate.
– Chris, asta e o nebunie! Nu-]i dai seama ce
complica]ii se creeaz`? Chiar dac` am reu[i s-o
adopt`m, Ron sau Nancy ar putea reveni; am r`mâne
lega]i de ei toat` via]a.
– Dac` Nancy se face bine, renun]`m. Dar
gânde[te-te ce s-ar \ntâmpla cu aceast` feti]` lâng` un
asemenea tat`. Pe când noi i-am putea oferi un c`min
[i un viitor sigur.
– {i nou`, o mul]ime de probleme.
– {tiu c` nu po]i gândi a[a! Oricum, e un proces de
durat`, dar trebuie \nceput. |n]elegi?

149
 – {tiu c` tu [i cu Jen v-a]i ata[at foarte mult de ea.
Dar, foarte curând, vom avea proprii no[tri copii. {i
apoi, copiii sunt rezisten]i, adaptabili – supravie]uiesc.
Câteodat`, o inim` bun` nu aduce decât zbucium
sufletesc, Chris. M` voi gândi serios.

*
* *

|n casa familiei Brooks, atmosfera de s`rb`toare

aducea mul]umire deopotriv` pe chipurile gazdelor [i
ale invita]ilor: editorii ziarului Cronica \mpreun` cu
so]iile lor [i prietenele apropiate ale lui Jen cu so]ii.
Din familie, doar Leslie lipsea, care avea un concert la
New York.
Snapper, urcat pe o scar`, \mpodobea vârful
bradului. Jen, absolut superb` \n rochia gri-argintiu, o
ajuta pe Karen s` aleag` ornamentele pe care, ridicat`
apoi de Greg Foster, i le d`dea lui Snapper.
Peggy \l prezenta pe Jack fiec`rui grup de invita]i,
mul]umind, fericit`, felicit`rilor pentru logodna lor.
– Peg arat` bine [i se pare c` se simte bine. Doar,
oare chiar a[a o fi? \ntreb` Laurie.
– Nu [tiu, r`spunse Stuart. Dup` p`rerea mea, mi
se pare c` s-au cam gr`bit. Dar, \n definitiv, se cunosc
de luni de zile [i acum el e liber. Peggy insist` c` [tie
ce vrea.

150
 – Oare nu cumva face acest pas atât de repede
tocmai pentru a dovedi c` totul e \n regul`, c` [i-a
revenit total?
– Exact la asta m` gândesc [i eu, Laurie [i de altfel,
i-am [i spus lui Jack. Peggy e foarte imprevizibil`: când
e sigur` c`-l iube[te, când \ncepe s` fie cople[it` de
nesiguran]` [i r`mâne zile \n [ir \nchis` \n camera ei.
Dar, una e s` fii logodit [i alta, c`s`torit. Poate-i
conving s` mai prelungeasc` logodna, ca Peggy s` fie
absolut sigur` c` [tie ce face. Apropo, tu ce ai mai
f`cut? Unde ai fost?
– I-am spus lui Chris... Am petrecut câteva
s`pt`mâni \n Los Angeles, la ni[te prieteni. Apoi, m-am
\ntors [i am \nceput s` lucrez la o nou` carte.
– Suntem \ngrijora]i când nu [tim nimic de tine. A
ap`rut cineva \n via]a ta?
– Nu. Suf`r \nc` din cauza lui Mark.
– |n curând, va ap`rea cineva, tocmai când te
a[tep]i mai pu]in. Meri]i un b`rbat deosebit.
Cuvintele tat`lui ei erau ecoul cuvintelor lui Mark,
dar ea \ncepuse s` se \ndoiasc` de faptul c` va mai
exista vreun b`rbat \n via]a ei. Se temuse s` vin` \n
seara aceasta acas`, ca nu cumva s` constate c` se
petrecuse o schimbare esen]ial`... Dar, nu, Stuart era
\n continuare tat`l minunat pe care-l iubise
\ntotdeauna.

151
 – Trebuie neap`rat s`-l tentez pe Snapper cumva
ca s`-l conving s` coboare de acolo, spuse Chris,
venind spre Laurie [i Stuart. |n curând, bradul se va
r`sturna. De fapt, cred c`-i place acolo sus, deasupra
noastr`, a muritorilor de rând.
Râser` [i Stuart le l`s` \mpreun`, \ndreptându-se
spre un grup de invita]i.
– Ar`]i superb. E[ti bine? o \ntreb` Laurie. Povestea
din ziare [i de la televizor a fost \nfrico[`toare.
– Sunt bine. {i tu ar`]i minunat. Unde ai disp`rut
atâta timp? Sincer, m` simt bine. Nu e nici pe departe
ca data trecut` – [i asta, cred c` datorit` lui Karen.
Se f`cuse târziu când stinser` luminile [i aprinser`
lumân`rile din sfe[nice, apoi se strânser` \n jurul
pianului pentru a cânta colinde. |nainte ca invita]ii s`
plece, Peggy, radiind de fericire, avându-l pe Jack
al`turi, f`cu un anun].
– A fost o sear` minunat`. V` dorim tuturor un
Cr`ciun fericit [i, \nainte de a pleca, dorim s` v`
anun]`m c` Jack [i cu mine am hot`rât s` ne c`s`torim
de Revelion.

152
 Capitolul 12

Devenise o tradi]ie ca to]i membrii familiei s` pun`

cadourile sub bradul din casa p`rinteasc`. Anul acesta,
primul lucru care putea fi v`zut cum intrai \n living,
era elefantul uria[ din plu[ alb pentru Karen, mare
aproape cât ea.
Abia dup` ce toate cadourile au fost desf`cute [i
masa a fost servit`, Stuart reu[i s-o ia pe Peggy
deoparte.
– Ne-ai luat pe to]i prin surprindere asear` cu
anun]ul t`u. Nu crezi c` v` gr`bi]i?
– Nu mai are rost s` amân`m, tat`. Vreau s` ne
c`s`torim cât se poate de repede. Am stat de
diminea]` [i m-am gândit... Nu va fi o nunt` mare.
P`rin]ii lui Jack nu vor putea veni tocmai din Florida,
a[a c` nu vom fi decât noi [i câ]iva prieteni. Nu va fi
nevoie decât de ni[te flori, o rochie, câteva invita]ii...

153
 – V-a]i gândit c`... poate ar fi bine s`... locui]i un
timp \mpreun`? suger` Stuart, jenat. Atunci, a]i [ti
sigur. C`s`toria e un lucru serios – nu ceva asupra
c`ruia s` hot`r`[ti \n zece minute.
– Tat`, [tiu c` \nceputul a fost prost. Adic`, nimeni
n-a avut \ncredere \n Jack, to]i l-a]i crezut neserios.
Dar acum, lucrurile s-au schimbat. L-a]i cunoscut, v`
place – chiar [i ]ie [i lui Chris.
– Peggy, nu \n]elegi. Nu e vorba dac`-mi place mie
Jack sau nu, ci dac` tu e[ti sau nu preg`tit` pentru o
c`s`torie. Este vorba despre fericirea ta. Ai trecut
printr-o perioad` grea [i suntem \ngrijora]i pentru
tine.
– Nu v` mai face]i griji. M` simt foarte bine [i voi fi
o mireas` grozav`.
Dou` nop]i mai târziu, ]ipetele lui Peggy sfâ[iar`
lini[tea casei, f`cându-i pe Jen [i pe Stuart s` alerge
\ngrozi]i \n camera ei. O g`sir` stând pe marginea
patului, zguduit` de hohote de plâns isteric [i abia
putând vorbi. Ne[tiind cum s-o lini[teasc`, pentru c`
fie nu putea, fie nu voia s` spun` ce s-a \ntâmplat, \i
telefonar` lui Snapper [i, la recomandarea acestuia, \i
d`dur` un calmant.
A doua zi diminea]`, Chris veni \mpreun` cu
Karen. N-o g`si decât pe Jen \n sufragerie. Peggy \nc`
dormea.

154
 – Chris, ce bine c` ai venit.
– Suntem [i eu [i Karen \n vacan]`. Ea [i-a adus
câteva juc`rii cu care se va juca \n bibliotec` \n timp ce
noi discut`m.
– E vreo schimbare \n starea lui Nancy? \ntreb` Jen
când r`maser` singure.
– Nu cred c`-[i va reveni vreodat`. L-am rugat pe
Greg s` depun` o cerere pentru tutel` permanent`,
aceasta fiind calea cea mai rapid` pentru adop]ie.
Adic`, sper din tot sufletul ca Nancy s`-[i revin`,
continu` Chris, observând expresia de dezaprobare de
pe figura mamei ei.
– Suntem \ngrijora]i pentru Peggy, a c`rei hot`râre
ni se pare pripit`. Acum, v`d c` [i tu iei decizii rapide.
Te-ai gândit bine?
– Am discutat cu Snapper. Doar adop]ia l-ar putea
\mpiedica pe RonBecker s` cear` el \nsu[i tutela.
Snapper nu e foarte entuziasmat de idee; spune c`
astfel nu vom mai sc`pa niciodat` de familia Becker.
Dar eu sunt mai optimist` [i cred c`-l voi convinge.
– Snapper are dreptate, Chris, dar asta nu
\nseamn` c` n-o iubim to]i pe Karen. Am fi bucuro[i
dac` ar face [i ea parte din familie. Ah, Peggy... vino, ia
loc lâng` noi.
Peggy, cu ochii \ncerc`na]i, p`rul ciufulit [i o figur`
desperat`, se a[ez` [i imediat izbucni din nou \n
lacrimi.

155
 – Nu pot... nu pot...
– Calmeaz`-te. |ncearc` s` te lini[te[ti. Ce s-a
\ntâmplat noaptea trecut`? Ce anume nu po]i?
– Am avut un co[mar. Dumnezeule! A fost
\ngrozitor. M` plimbam lâng` lac cu Brock, discutam,
glumeam. Apoi, a \nceput s` m` s`rute [i... s` facem
dragoste. Numai c` nu mai era Brock, ci se
transformase \n Jack. Am \nchis ochii; era minunat –
a[ fi vrut s` ne s`rut`m la nesfâr[it. Apoi, am deschis
ochii [i l-am privit. Nu mai era Jack, ci Ron Becker care
râdea de mine. A \nceput s` m` loveasc` peste fa]` cu
pumnii, s`-mi sfâ[ie hainele. N-am putut sc`pa de el,
indiferent cât am \ncercat [i... atunci m-am trezit ]ipând.
– {tiu, Peggy. E \ngrozitor, spuse Chris,
cuprinzându-i umerii cu bra]ul.
– A[a ai p`]it [i tu, Chris?
– Luni de zile. Luni de zile, \n fiecare noapte m`
trezeam ]ipând [i plângând. Credeam c` nu-mi voi
reveni niciodat`. Nu puteam dormi decât pu]in, ca
apoi s` m` trezesc extenuat`. Sim]eam c` \nnebunesc.
– {i totu[i, te-ai c`s`torit dup` câteva luni.
– Am s`-]i spun ceva ce n-am mai spus nim`nui. M-am
c`s`torit cu Snapper, dar n-am putut face dragoste cu
el. Nici m`car nu suportam s` m` ating` sau s` m`
s`rute. Ideea de rela]ie sexual` m` dezgusta, m` f`cea
s` m` simt murdar`. Eram c`s`tori]i aproape de dou`
luni când am avut o rela]ie intim`.

156
 – Dar acum e[ti fericit` [i nu-]i pare r`u c` te-ai c`s`torit.
– |ntr-adev`r, numai c` Snapper este un om cu
totul deosebit.
– L-am sunat deja pe Jack \n aceast` diminea]`.
Trebuia s`-i spun. Am anulat nunta.
– Poate e mai bine a[a, spuse Jen. Poate ai nevoie
de mai mult timp.
– Jack s-a \ntristat \ngrozitor [i a spus c` va a[tepta
atât cât va fi nevoie. Dar nu [tiu dac` eu voi fi vreodat`
preg`tit`.

*
* *

Era unsprezece [i jum`tate noaptea [i grupul de

invita]i se strânsese deja \n livingul familiei Brooks.
Chris venise mai devreme ca s-o ajute pe Jen. Leslie [i
Brad tocmai se \ntorseser` de la New York. Laurie \i
surprinsese pe to]i ap`rând cu un b`rbat \nalt, frumos,
pu]in trecut de patruzeci de ani: Tad Connors. |n
noapea aceasta, care ar fi trebuit s` fie a nun]ii lor,
Peggy se sim]ea bine al`turi de Jack.
– Poate c` nu e cea mai grozav` petrecere de Anul
Nou, toast` Stuart la miezul nop]ii, dar a fost un an
agitat [i cred c` to]i ne dorim unul mai lini[tit.
Urmar` clinchetele paharelor cu [ampanie,
\mbr`]i[`ri, s`rut`ri, ur`ri.

157
 *
* *

Chris [i Snapper se trezir` din cauza soneriei

persistente a telefonului.
– Snapper, doar nu trebuie s` mergi [i ast`zi la
spital, de ziua lui Karen.
Deodat`, \l v`zu s`rind ca un arc din pat, a[a cum \l
v`zuse f`când de nenum`rate ori când era chemat de
urgen]`. |n plus, se \ntoarse cu spatele spre ea, ca [i cum
persoana de la cel`lalt cap`t al firului i-ar fi dat o veste
proast`. „Mama”, se gândi Chris imediat. „Ceva trebuie
s` se fi \ntâmplat cu mama”. |ncepuse deja s` caute ceva
cu care s` se \mbrace rapid ca s` mearg` s-o vad`.
– Chris! A[az`-te, iubito. Am ceva s`-]i spun.
– A murit, nu-i a[a? A murit mama.
– Nici vorb`! Despre Nancy Becker e vorba. {i-a
revenit [i vrea s-o vad` pe Karen. Nici doctorilor nu le
vine s` cread`: revenirea ei e un miracol.
Chris privi lung cadourile preg`tite pentru Karen.
„La mul]i ani, micu]o!” [opti ea. „Ast`zi \]i vei primi
mama \napoi”.

*
* *

158
 Laurie Brooks citi ziarul de sear` cu oarecare
deta[are. Era o fotografie \nf`]i[ând-o pe Nancy
Becker \mbr`]i[ându-[i fiica. Amândou` ar`tau fericite
[i \ncrez`toare \n viitor. Aveau [i motive de optimism,
din moment ce Ron Becker, izolat \n spitalul
\nchisorii, nu le mai putea face nici un r`u.
Ciudat, dar \n ultimele s`pt`mâni o invidiase pe
Nancy Becker. I-ar fi pl`cut [i ei s` se retrag` \ntr-o
lume iluzorie, departe de amintiri dureroase. Nici
acum nu putea pronun]a numele lui Mark f`r` s`
izbucneasc` \n lacrimi.
Via]a \i fusese distrus` de o nes`buin]` comis` de
Jen. Nu mai apar]inea familiei Brooks; probabil c` nu
era fiica lui Stuart; Mark era iubirea vie]ii ei, dar nu-l
putea avea. Nici m`car nu se putea elibera demascând
nedreptatea ce i se f`cuse – jurase \n fa]a lui Jennifer s`
nu tr`deze secretul. Ce ironie! Devenise aliata acesteia.
Dar Laurie \[i va lua revan[a \n fa]a sor]ii. Nu-i va
putea fi niciodat` luat dreptul de a scrie. Va lovi [i ea
din paginile unui roman. Va fi un fel de catharsis. Privi
lung tastatura ma[inii de scris [i deodat` \i veni o idee.
Un zâmbet de r`zbunare \i ap`ru \n col]ul buzelor. Le
va ar`ta tuturor [i... totodat`, se va elibera de ei to]i.

Sfâr[it

159

giannijollys