Sora de La Urgente

giannijolys
ANNA SIMONS
Sora de la
urgen]`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CORNELIA BI}OIANU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
|n momentul când sosea la trecerea peste calea ferat`,

ma[ina Joannei p`ru, \n mod bizar, c`-[i pierde viteza.
Ap`s` pân` la fund pedala de accelera]ie, dar nu se
schimb` nimic. Fiesta ei galben` se opri brusc \n mijlocul
[inelor.
Joanna \[i sim]i stomacul strângându-se. Cu siguran]`
nu era locul cel mai bun s` i se opreasc` motorul. Reveni
la punctul mort [i ac]ion` demarorul. Tot ceea ce ob]inu
fu un fel de geam`t sc`zut. Pentru a-i spori [i mai mult
grijile, [oferul BMW-ului care o urm`rea \nc` de la sta]ia
de benzin`, \ncepu s` claxoneze.
– Fir-ar s` fie bomb`ni ea, v`zându-l \n oglinda
retrovizoare c`-i cerea s` \nainteze, doar nu r`mân aici de
pl`cere!
Nu exista decât o singur` pomp` de serviciu la mica
sta]ie de benzin` unde se oprise \n urm` cu cinci minute.
6 ANNA SIMONS
Sosit imediat dup` ea, el se sprijinise de capota ma[inii

lui [i o privise umplându-[i rezervorul cu toate semnele
unei mari ner`bd`ri. Pref`cându-se c`-l ignor`, Joanna
refuzase s` se gr`beasc`. Oricât de bogat [i de important
era, judecând dup` aparen]e, n-avea decât s-a[tepte.
Acum, bine\n]eles, situa]ia nu era \n \ntregime aceea[i.
Era tot atât de \ngrijorat` s` plece ca [i el. Degeaba
\ntorcea [i re\ntorcea cu disperare cheia de contact. Spre
marea ei groaz`, semaforul se aprinsese [i \n acela[i timp
r`sun` brusc o sonerie. Era anun]at un tren!
Cu degetele tremurânde, Joanna \[i desprinse centura
de siguran]`. Era preferabil s` \ncerce s` \mping` ma[ina
ca s` degajeze drumul. {i dac` n-avea timp, nu-i mai
r`mânea decât s-o abandoneze [i s` se salveze alergând.
O portier` pocni [i spre marea ei u[urare, \l v`zu pe
conduc`torul BMW-ului venindu-i \n ajutor. Cu un gest
poruncitor al mâinii, \i indic` s` r`mân` acolo unde era,
\n timp ce el \nsu[i se va ocupa de aceast` problem`.
Stopul trecu la ro[u \n timp ce Fiesta \ncepea \ncet s`
\nainteze. |nc` nu era de cealalt` parte a [inelor [i deja
barierele se l`sau.
Cu palmele umede [i inima b`tând repede, Joanna coti
\n afara [oselei apoi se aplec` pe volan cu capul \ntre
bra]e [i scoase un oftat lung. Nu-i fusese niciodat` atât de
fric`.
O lovitur` u[oar` \n geam o readuse la realitate [i \[i
aminti c` datora mul]umiri. Cuvinte de recuno[tin]` se
SORA DE LA URGEN}~ 7
formau deja \n mintea ei, se gr`bi s` lase geamul, dar nu

avu totu[i ocazia s` deschid` gura.
– V-a]i s`turat de via]` sau ce? ]ip` salvatorul ei.
Ochii lui verzi \i studiau fa]a palid` cu un aer acuzator.
Joanna schi]` un surâs slab [i-[i d`du la o parte p`rul de
pe frunte.
– Eu… m` \ntrebam dac` nu cumva via]a s-a s`turat de
mine, reu[i ea s` articuleze cu o voce care p`rea c` vine
de dincolo de mormânt. |n orice caz, v` mul]umesc. V`
sunt extrem de recunosc`toare.
– Hmm.
El \[i \ncrunt` sprâncenele [i continu` s-o cerceteze
\ntr-un mod mai curând tulbur`tor. |n ceea ce o privea,
Joanna nu se putea opri s` nu-l g`seasc` deosebit de
seduc`tor, cu toat` lipsa lui de amabilitate. Avea tr`s`turi
regulate, un profil distins [i buze senzuale care
dezv`luiau dou` [iruri perfecte de din]i albi. Pentru
moment totu[i, erau crispate \ntr-o linie sever` [i vocea
profund` care sc`pa de pe ele era tot ce avea mai
dezaprobator.
– Când vrei s` ai o ma[in`, trebuie s-o \ntre]ii.
– Dar o \ntre]in. Este prima dat` când m` g`sesc \ntr-o
asemenea situa]ie, replic` Joanna. Nu \n]eleg. Nu sunt
totu[i \n pan` de benzin`… abia i-am f`cut plinul.
– Da, [tiu.
Privirea lui verde se mut` spre BMW-ul lui, imobilizat
de cealalt` parte a trecerii de nivel.
8 ANNA SIMONS
– P`re]i hot`rât` s` m` \ntârzia]i prin toate mijloacele,

relu` el cu un ton arogant.
– Oh, v` rog! protest` Joanna. Nici m`car nu eram
chiar con[tient` de existen]a dumneavoastr` \nainte de a
\ncepe s` claxona]i.
R`maser` un timp t`cu]i, preocupa]i fiecare de
gândurile lui, ea \ntrebându-se ce va face [i el, \nfipt \n
fa]a portierei sale, b`tând cu degetele pe acoperi[ul
Fiestei.
– Scuza]i-m`, declar` ea \n cele din urm`, pute]i s` m`
l`sa]i s` cobor? Ar trebui s` g`sesc un telefon [i s` sun la
un garaj.
El o privi [i-[i mângâie b`rbia cu un aer gânditor.
– Poate am o ideee… Rezervorul era gol când a]i oprit
la pomp`?
– Da, aproape mi-a fost team` c` n-o s` ajung.
El se deplas` imediat \n fa]a Fiestei [i, punându-[i
mâinile pe capot`, \i aplic` dou` sau trei scutur`turi
puternice.
– |ncerca]i din nou acum, \i arunc` el, [i asigura]i-v`
mai \ntâi c` sunte]i \n punctul mort.
Manierele lui autoritare sem`nau mult cu cele ale unui
instructor de la [coala de [oferi fa]` de o elev` deloc
str`lucit`. Joanna verific` totu[i ca s` fie absolut sigur` [i
s` evite aceast` umilire, de[i dup` toate aparen]ele el
hot`râse deja c` apar]inea categoriei blondelor f`r`
minte. Apoi \ntoarse cheia de contact [i mototul porni.
– Cum a]i f`cut? se interes` ea, \ncântat`.

– |mi \nchipui c` trebuie s` se fi format o bul` de aer
[i \n acest caz, adeseori nu este nimic de f`cut decât o
bun` scutur`tur`.
El \i arunc` o privire iritat`.
– De altfel, exist` altcineva c`reia mi-ar pl`cea s`-i aplic
acela[i tratament, r`spunse el. F`r` dumneavoastr`,
tân`r` doamn`, a[ fi ajuns deja.
Acum c` problemele ei erau rezolvate, Joanna \[i
rec`p`t` sângele rece. Ea \i arunc` un zâmbet dezarmant.
– |mi pare rù, declar` ea. Sper c` nu este foarte
important.
– Poate doar o chestiune de via]` sau de moarte.
El scoase un oftat, dar nu-i d`du alte explica]ii.
Joanna \l cercet` cu curiozitate. |i amintea vag de
cineva, dar era incapabil` s` spun` de cine.
– Vorbi]i serios?
– Da, absolut.
|n dep`rtare, un vuiet de tren care se apropia era acum
perfect sesizabil.
– V-a]i revenit suficient dup` emo]iile prin care a]i
trecut ca s` conduce]i? o \ntreb` el.
– Da, bine\n]eles.
– Bine, atunci gr`bi]i-v` s` pleca]i, altfel m` ve]i
\ntârzia [i mai mult.
– Nu mi-a[ permite a[a ceva, bine\n]eles, replic` ea cu
o expresie pozna[`. |n fine, \nc` o dat` mul]umirile mele.
10 ANNA SIMONS
Joanna \[i relu` drumul, sperând c` aceast` problem`

de via]` sau de moarte era o glum`. Oricum, nu putea s`-l
fi re]inut mai mult de zece minute. Spusese probabil asta
doar ca s-o nec`jeasc`.
Acum, aproape sosise la destina]ie. Cu toate astea, cum
mai era \nc` marcat` de team`, \[i spori pruden]a. De
altfel, chiar \nainte de acest incident, nu se sim]ea tocmai
\n form`; ca dup` fiecare din \ntâlnirile cu familia ei mare
[i mai ales când \[i luase r`mas-bun de la mama ei care era
din nou gata de plecare. De data asta spre Europa. Un
turneu cu orchestra Operei din Londra.
Joanna [tia c-ar fi trebuit s` fie obi[nuit`. Toat`
copil`ria [i adolescen]a ei fusese plasat` sub semnul
acestor permanente plec`ri [i veniri [i rela]iile lor
fuseser` ceva foarte fragil, de[i extrem de pre]ioase.
Helen nu era f`cut` s` fie mam`, de[i avea dou` fiice de
la doi so]i diferi]i [i pe care le iubea la fel [i pe una [i pe
alta. Din fericire, fusese \ntotdeauna m`tu[a Beth ca s` se
ocupe de cas` atunci când toat` lumea era plecat`. Era
singurul element stabil din existen]a lor cel pu]in
haotic`.
BMW-ul gri metalizat o dep`[i \n mare vitez` [i
conduc`torul \i adres` un semn cu claxonul. Schi]ând un
zâmbet, Joanna \i r`spunse cu un s`rut pe care i-l trimise
din vârful degetelor. Foarte calm [i sigur pe el, acest
domn nu era dup` toate aparen]ele genul care s` se lase
impresionat de ceva.
Se \ntreb` unde era a[teptat. La o \ntâlnire important`

de afaceri? |ntr-o sâmb`t` seara, erau pu]ine [anse. La o
cin`, poate. Oricum, \i salvase via]a [i chiar \mpiedicase
f`r` \ndoial` un grav accident.
Disp`ruse de mult când ap`rur` cl`dirile Spitalului
Trinity. Complet renovat de pu]in timp, devenise unul
dintre cele mai bune centre spitalice[ti de pe valea
Tamisei.
Continuându-[i drumul spre c`minul infirmierelor,
Joanna \i arunc` o privire afectuoas`. Dup` [ase luni de
când lucra aici, se sim]ea foarte fericit`. Atmosfera era
mult mai destins` decât la Saint-Martin unde povara
tradi]iilor seculare se resim]ea \nc` din plin. Totu[i,
fusese preg`tit` la o [coal` foarte bun` [i se sim]ise bine
acolo. F`r` acea aventur` dezastruoas` cu Shaun Cassidy,
un medic intern, probabil c` ar fi r`mas la Londra.
Acest seduc`tor \i sucise complet capul [i refuzase
mult timp s` admit` c` nu era serios. Poate era sincer
când \i spunea c-o iubea dar nu era mai pu]in nestatornic
[i, \ndat` ce ob]inuse diploma, Joanna sfâr[ise prin a lua
hot`rârea care se impunea: s` pun` o cât mai mare
distan]` \ntre ea [i el.
Acum, aceast` poveste nu mai era decât o amintire [i
se consacra exclusiv carierei. Dup` ce cotise pe o alee
m`rginit` de arbori, opri \n fa]a c`minului, \[i lu` geanta
de voiaj de pe bancheta din spate [i urc` \n camera ei.
12 ANNA SIMONS
Aceasta nu fusese aerisit` de cincisprezece zile [i

domnea un miros greu de \nc`pere \nchis`. Joanna
deschise larg fereastra [i se rezem` un moment de
balustrad`. De[i era trecut de ora nou`, nu se \ntunecase
complet [i aerul acestei seri blânde de mai era pl`cut
parfumat. Dup` agita]ia [i fumul capitalei, era bine s`
reg`seasc` atmosfera lini[tit` din aceast` regiune \nverzit`
cu ora[ele [i satele ei ascunse de-a lungul fluviului.
Sunetul unui tranzistor \i atrase aten]ia c`tre fereastra
de al`turi [i la câteva secunde dup` aceea, b`tea [i intra la
vecina ei.
– Bun` seara Gail!
|mbr`cat` \ntr-un capot roz, prietena ei \[i usca p`rul
\n fa]a oglinzii.
– Joanna! exclam` ea cu un zâmbet c`lduros. Cât sunt
de mul]umit` s` te rev`d! Nu mai era nimeni care s`-mi
asculte vìc`relile dup` plecarea ta. Bei o cafea?
– Cu pl`cere. Nu te mi[ca, m` ocup eu.
Puse \n priz` ceainicul [i preg`ti pentru fiecare câte o
cea[c` de cafea solubil`.
– Apropo, de ce te plângi? vru s` [tie când totul fu
gata.
– Oh, ca de obicei. Despre lipsa de personal \n raport
cu num`rul de pacien]i. Cum a fost c`s`toria surorii
tale?
– Foarte, foarte bine. Rachel era superb`. Toat`
trupa ei era acolo, precum [i câteva nume mari din
teatru. Sper c` va dura; ei nu se cuno[teau decât de

câteva luni [i cuplurile nu sunt prea trainice \n zilele
noastre.
Gail strâmb` din nas [i se a[ez` \ntr-un fotoliu, cu
cea[ca \n mâini.
– P`rin]ii tì au plecat deja? \ntreb` ea.
– Nu, mâine diminea]`. Beth trebuie s`-i conduc` la
aeroport unde se vor al`tura celorlal]i. Din fericire, au un
organizator bun ca s` se ocupe de toate detaliile. Sunt
atât de distra]i, Maleom [i mama. {i-ar uita [i capul, f`r`
m`tu[a Beth.
Joanna scoase un suspin.
– Bruxelles, Hamburg, Floren]a, Budapesta, te face s`
visezi, nu-i a[a? Nu [tiu de ce n-am mo[tenit nici un talent
artistic.
– De ce, tat`l tù este [i el muzician?
– Da, cânt` la numeroase instrumente, mai ales la
clarinet. |l v`d ocazional când este \n trecere pe aici,
deoarece acum locuie[te \n Statele Unite. Te face s` te
\ntrebi cum au putu s` conceap` pe una ca mine. Eu am
vrut \ntotdeauna s` fiu infirmier`. Ei g`sesc asta cam
ciudat, adùg` ea cu un zâmbet.
– Totu[i, trebuie s` fie bine, replic` Gail. {i apoi, cel
pu]in, nimeni nu te va acuza c` e[ti distrat`. Nu exist`
altcineva mai serioas` [i mai chibzuit` ca tine.
Joanna schi]` o grimas`.
14 ANNA SIMONS
– |nve]i repede s` devii când nu e[ti \n m`sur` s`

contezi decât pe tine \ns`]i. {i cunosc pe cineva care n-ar
fi de acord cu tine.
|i povesti \ntâmplarea cu trecerea peste calea ferat`.
– Cum bine se spune, \ncheie ea, nimic nu face cât o
pereche bun` de bicepsi ca s` te scoat` din \ncurc`tur`.
– Nimic nu face cât o pereche bun` de bicepsi, punct
final, chicoti Gail. Cum era? Tân`r, b`trân?
– Hmm… |n jur de treizeci de ani, cred. Foarte sigur
pe el [i destul de autoritar, genul dominator. Dar dac`
m-ai pune la curent cu ultimele nout`]i? relu` ea. Ce s-a
\ntâmplat interesant aici, \n timpul absen]ei mele?
– Oh, nimic senza]ional. {tii c` [eful nostru, b`trânul
profesor James a f`cut un infarct?
Distinsul profesor James Beltane era chirurg
consultant la Trinity de mul]i ani.
– Da, replic` Joanna, s-a \ntâmplat \nainte de plecarea
mea \n concediu. Cum se simte?
– Este \n convalescen]`. Nu cred c`-l vom revedea
curând. |n fine, suntem foarte mul]umi]i de
\nlocuitorul lui.
– Ah, da? Cine este?
– Fiul lui, Giles. Este exact ca tat`l lui, doar mai tân`r.
Mult` prestan]` [i foarte chipe[.
Joanna pocni din degete.
– Iat` de cine \mi amintea…
– Despre cine vorbe[ti?
– Despre domnul care mi-a scos ma[ina de pe calea

ferat`. Mi-a spus c` era a[teptat undeva [i c` poate era
vorba de via]` sau de moarte. Am crezut c` râdea de mine,
dar poate fusese chemat aici de urgen]`.
– Ei bine, nu vei \ntârzia s` afli, nu-i a[a? V` ve]i vedea
obligatoriu \n timpul serviciului.
– Da, \ntr-adev`r…
Ea \ncepu deodat` s` râd` \ncet.
– {i eu care i-am trimis un s`rut, când m-a dep`[it.
– Asta te va \nv`]a minte. Ce-ai mai f`cut \n timpul
acestor cincisprezece zile?
– Am fost la una sau dou` serate cu Adrian, fiul pe care
Malcom l-a avut din prima c`s`torie. N-am nimic pentru
el, dar ne consider`m pu]in ca frate [i sor`. Mi-am rev`zut
de asemenea câ]iva prieteni de la Saint-Martin. Ei m-au
pus la curent cu ultimele bârfe. |]i aminte[ti de acel intern
cu care trebuia s` m` c`s`toresc?
Gail \ncuviin]`.
– |chipuie[te-]i c` nu mai este acolo. M` felicit c` m-am
trezit la timp.
Imaginea seduc`torului irlandez, cu p`rul lui blond [i
ochii alba[tri, \i ap`ru \n fa]a ochilor. Fusese de o
naivitate… |i trebuise destul timp \nainte de a-[i da
seama c` Shaun n-avea nici o inten]ie s` se angajeze \ntr-o
rela]ie stabil` [i durabil`. Fidelitatea nu intra cu siguran]`
\n obiceiurile lui.
|[i termin` cafeaua [i se ridic`.
16 ANNA SIMONS
– Bun, acum te las. |nc` n-am despachetat [i vreau

s`-mi sp`l p`rul. |ncepi diminea]`, mâine?
– Din p`cate. {i tu?
– Nu, \nainte de prânz.
– Apropo, se organizeaz` o serat`, o inform` Gail.
Inten]ionezi s` participi?
– O serat` \n onoarea cui?
– Medicii din Serviciul Urgen]e au decis c` trebuie s`
se cunoasc` mai bine cu noi ceilal]i. Se simt pu]in izola]i
[i este adev`rat c` asta ar u[ura lucrurile când [tii cu cine
ai de-a face.
– Da, este drept, aprob` Joanna. Asta va depinde de
lucrul pe care-l vom avea. Dac` n-o s` fiu prea obosit`, a[
veni.
***
La \nceputul dup`-amiezii, \n ziua urm`toare, Joanna

\[i relu` serviciul. |n rochia albastr` de uniform`, cu p`rul
blond strâns la ceaf`, era imaginea \ns`[i a vitalit`]ii.
Doamna Judd, supraveghetoarea, \[i \ntâmpin`
infirmiera cu un zâmbet c`lduros.
– Bun` ziua draga mea, e[ti str`lucitoare. Ai avut un
concediu pl`cut?
– Da, mul]umesc. {i dumneavoastr`, ce mai face]i?
– Nu prea rù dar a[ avea o mare nevoie de câteva
perechi de bra]e suplimentare, \n aceast` diminea]`.
|ntr-o dispozi]ie de obicei calm`, doamna Judd p`rea

pu]in nemul]umit`.
– Nu mai avem nici un post liber, explic` ea. A fost un
accident, noaptea trecut`. Am primit trei dintre r`ni]i [i
deja am fost obligat` s` amân trei interven]ii care erau pro-
gramate mâine. Nu-mi place asta, dar n-am avut de ales, nu
mai avem loc, adùg` ea resemnat` cu o ridicare din umeri.
Echipa de la jum`tatea zilei se adun`. R`sfoindu-[i
agenda, doamna Judd le inform` despre starea
pacien]ilor care fuseser` admi[i, cea mai mare parte, \n
timpul concediului Joannei.
– … To]i r`ni]ii din noaptea trecut` sunt sub perfuzie,
\ncheie supraveghetoarea. Cred c` medicii vor trece s`-i
examineze azi.
Ea \i arunc` o privire Joannei.
– E[ti la curent cu ce s-a \ntâmplat profesorului
Beltane? se inform` ea.
– Da, nu este un noroc.
– |ntr-adev`r… De când \l cunosc, nu l-am v`zut
niciodat` bolnav. |n fine, dac` este \n]eleg`tor ar trebui s`
se restabileasc` destul de rapid.
Ea \i \ntinse cheile farmaciei.
– Bine, acum m` duc s` prânzesc. Mai este de f`cut
distribuirea medicamentelor. Carol o s` te ajute.
Doamna Judd \[i adun` lucrurile [i disp`ru curând \n
timp ce infirmierele se gr`bir` s` execute ceea ce le
ceruse.
18 ANNA SIMONS
Ca \ntotdeauna cu ea, serviciul func]iona la perfec]ie.

Sub rezerva c` Joanna nu era cu adev`rat mul]umit` de
starea uneia dintre accidenta]ii din ajun, tân`ra Lucy
Rhodes. Ea suferise o rezec]ie a splinei [i p`rea febril`.
Rondul lor fiind terminat, o l`s` pe Carol s` aranjeze
c`ruciorul [i instrumentele lor [i se re\ntoarse la c`p`tâiul ei.
Acolo, se asigur` c` perfuzia func]iona, verific` dac`
pansamentele erau curate [i apel` la ajutorul unei
\ngrijitoare ca s`-i schimbe cear[afurile [i s-o r`coreasc`.
Revenise \n birou [i se preg`tea s` studieze câteva
dosare când sosir` doctorii. Peter Green, chirurgul [ef,
\nso]it de internul lui, Steve Marks, erau [i unul [i altul \n
bluze albe. Al treilea, care etala o vest` superb` de piele
de c`prioar` [i un pantalon de catifea de aceea[i culoare,
nu era altul decât Giles Beltane.
Joanna se ridic` s`-i \ntâmpine [i-l v`zu ridicând
sprâncenele.
– Bun` ziua, Joanna, zise Peter. Doamna Judd nu este aici?
– Nu, este plecat` la mas`. Pot s` v` fiu de folos?
– Da. Oh, presupun c` nu-l cuno[ti \nc` pe domnul
Beltane, relu` el p`rând c`-[i aminte[te c` tocmai se \ntorcea
din concediu. Iat-o pe domni[oara Leigh, profesore.
– Ah, murmur` Giles Beltane cu un aer amuzat,
[oferi]a cu ochi alba[tri.
– Poftim?
Peter p`rea destul de surprins [i Joanna, cu obrajii
\mbujora]i, crezu c` este bine s`-i explice.
– Ne-am \ntâlnit deja ieri, dar prezent`rile n-au fost
f`cute. Ma[ina mea s-a defectat, iar domnul Beltane m-a
ajutat s-o pornesc.
– Hmm, femeile [i automobilele, ai avea cu ce s` scrii

un roman.
Giles Beltane f`cu o pauz` cu un lic`r mali]ios \n
adâncul ochilor verzi.
– Bun, acum ce-ar fi s` mergem, suger` el brusc. {ti]i
desigur c` am oroare s` pierd timpul.
Ceilal]i doi schimbar` zâmbete de \n]elegere \n timp ce
Joanna \i privea pe rând f`r` s` \ncerce s`-[i ascund`
surprinderea.
– Vre]i s` face]i \ntr-adev`r un tur general? se mir` ea.
Era duminic` [i majoritatea bolnavilor a[teptau vizite.
– Nu, nu, lini[ti]i-v` domni[oar`, replic` Giles Beltane
pe un ton exagerat de r`bd`tor. Numai r`ni]ii de ieri.
Sunt probleme?
– Nu, nu cred, de[i Lucy Rhodes \nc` mai are
temperatur`, \l inform` Joanna.
Cu un pas u[or, \i conduse la c`p`tâiul ei. Era
preferabil s` uite precedenta lor \ntâlnire, hot`r\ ea. Acest
domn poate avea o p`rere proast` despre femeile la
volan, dar ea nu va avea nici un fel de dificultate s`-i
dovedeasc` faptul c` era o excelent` infirmier`.
Sau mai exact, n-ar trebui s` aib`. |i pl`cea meseria [i
o exercita cu toat` competen]a care se a[tepta de la ea.
Necazul a fost c` \n timpul acestei vizite, de fiecare dat`
când privirea lui se \ncruci[a cu a ei, se tulbura [i se
sim]ea la fel de nervoas` ca o \ncep`toare. Destul cât s`
strice evident o imagine…
Capitolul 2
Dup` ce examinaser` cei trei r`ni]i, medicii se

\ntoarser` \n birou.
– O tân`r` fermec`toare, Lucy Rhodes, observ` Peter.
{i foarte inteligent`. |mi pare rù pentru logodnicul ei.
– De ce? Ce i s-a \ntâmplat? \ntreb` Joanna.
– El era cel ce conducea. A murit.
Ochii ei se m`rir` de mil` [i de stupefac]ie.
– Dumnezeule! Nu [tiam…
– Arme ucig`toare, ma[inile, coment` Giles Beltane
punându-[i semn`tura \n josul notelor ei.
Un gând \ngrozitor trecu deodat` prin mintea Joannei.
Dac` ea nu l-ar fi \ntârziat, ar fi fost oare \n m`sur` s`-l
salveze pe acest tân`r? Era ceva ce nu dorea s` aib` pe
con[tiin]`
Doamna Judd reveni de la mas` tocmai \n acel
moment [i se amestec` \n discu]ie. |n acela[i timp, Joanna
fu anun]at` de alt` infirmier` c` trebuia s` schimbe

flaconul de la transfuzia lui Lucy Rhodes [i se ghr`bi s`
dispar`.
Aceast` opera]ie terminat`, \ntârzie câteva clipe la
capul tinerei paciente sub pretextul c` supravegheaz`
perfuzia. Voia s` \ncerce s-o reconforteze [i s`-i arate
simpatia ei, dar nu prea [tia cum.
– Lucy, murmur` ea \n fine, am aflat despre prietenul
dumitale. |mi pare sincer rù.
Buzele lui Lucy \ncepur` s` tremure.
– Toat`… toat` lumea spune c` este mai bine a[a…
dar, oh, este atât de nedrept, bâigui ea.
– Da, [tiu… |n]eleg foarte bine ceea ce sim]i.
Cu un nod \n gât, Joanna f`cu o pauz`.
– Cum s-a produs accidentul? relu` ea apoi.
– Un… nebun ne-a dep`[it. O ma[in` venea din fa]` [i
au intrat \n coliziune. N-am putut s`-i evit`m. Tony…
Tony a r`mas \n]epenit \n spatele volanului.
Acum c` \ncepuse, Lucy p`rea u[urat` s` vorbeasc`.
Avea nevoie s` se destìnuie, s`-[i descarce sufletul [i
Joanna o ascult` cu aten]ie, strecurând ocazional câteva
cuvinte de consolare. Ea afl` c` tân`rul era student la
medicin`, ceea ce f`cea aceast` \ntâmplare tragic` [i mai
cumplit`.
Primii vizitatori soseau [i o doamn` se \ndrept` spre
ea, cu un buchet \n bra]e.
22 ANNA SIMONS
– Iat-o pe mama mea, murmur` Lucy tamponându-[i

ochii. Nu trebuie s` vad` c` am plâns.
Joanna se \ntoarse s-o \ntâmpine.
– Bun` ziua doamn` Rhodes, declar` ea, medicii
tocmai au examinat-o pe Lucy. Sunt foarte mul]umi]i de
modul cum a evoluat starea ei.
– Da, asta mi-au spus [i mie, replic` ea, cu figura totu[i
marcat` de \ngrijorare.
Ea se aplec` s`-[i s`rute fiica.
– Cum te sim]i, draga mea?
Lucy schi]` curajoas` un zâmet.
– Hmm, nu prea rù… Ce trandafiri frumo[i!
– Sunt splendizi, \nt`ri Joanna. A[tepta]i, m` duc s`-i
pun \ntr-o vaz`.
Sc`pând-o pe doamna Rhodes de flori, ea le p`r`si pe
amândou`.
Dac` trandafirii erau frumo[i, ei nu erau f`r` spini.
Joanna descoperi asta \n detrimentul ei când se \n]ep`
vrând s` smulg` câteva frunze ca s`-i aranjeze mai bine \n
vaz`. Dup` ce-i pusese pe noptiera lui Lucy, se re\ntoarse
\n birou.
Doctorii plecaser` [i doamna Judd \[i f`cea de lucru
clasând documente.
– Ah, Joanna, spuse ea ridicând u[or capul, vom avea
o nou` stagiar` \ncepând de mâine. Nu voi fi aici, am
câteva zile libere, ai grij` s` v` ocupa]i de ea.
– Da, bine\n]eles.
Joanna \[i inspect` vârful degetului [i-l duse la buze.
– Ce ai? \ntreb` doamna Judd. Te-ai tìat?
– Nu, m-am \n]epat \ntr-un spin. Acum pot s` cobor
s`-mi beau ceaiul?
– Bine\n]eles, draga mea, al]ii deja sunt acolo.
Steve Marks, internul lui Peter Green, o \ntâlni la cafea.
|[i luar` t`vile [i se a[ezar` \mpreun` la o mas`.
– {tii c` sunt mul]umit s` te rev`d, Joanna, remarc` el.
|ncepeai s` ne lipse[ti.
– Oh, te rog!
Ea desf`cu ambalajul batonului de ciocolat`, \l rupse \n
dou` [i \i oferi jum`tate.
– Te asigur! potest` el \ntre dou` \nghi]ituri. Nu c` noi
am avea timp s` ne plictisim, observ doar. M-am culcat
dup` ora dou` de diminea]`. Sunt complet istovit. {i
Beltane care mai are \nc` energie din bel[ug, chiar dup`
ce s-a \ntâmplat \n noaptea asta, este deprimant.
Joanna amestec` pe gânduri \n cafeaua ei.
– Vorbe[ti despre accident?
– Da… Serviciul „Urgen]e“ era plin. Doi r`ni]i au fost
trimi[i la neurologie [i trei la ortopedie, plus cei care au
fost admi[i \n serviciul nostru.
– Logodnicul lui Lucy Rhodes… când a sosit exact?
– El avea multiple leziuni interne. A murit \n
ambulan]`. Nimeni n-ar fi putut s`-l men]in` \n via]`,
oricum, nici chiar marele Giles.
24 ANNA SIMONS
– Oh, \n]eleg.
Joanna \n ciuda circumstan]elor, se sim]i u[urat`. Dac`
tân`rul murise \n drum spre spital, dac` l-ar fi \ntârziat
sau nu pe chirurg asta n-ar mai fi schimbat nimic.
– Cum te \n]elegi cu Beltane? se interes` ea. Consideri
c` e bun?
– Da, foarte bun. Este mai mult decât la \n`l]ime. {i el
nu \ncearc` s`-i umileasc` pe al]ii.
– Este \n interesul lui dac` vrea s` ob]in` cooperarea
lor. Nu suport medicii care au o p`rere prea bun` despre
persoana lor.
Steve o privi o secund` [i schi]` o grimas`.
– Iat` un comentariu mai degrab` acid. Din partea ta
este uimitor. Am crezut de altfel c` am observat o mic`
tensiune \ntre voi doi, adineauri.
– Nicidecum, replic` ea.
– |n orice caz, are un succes nebun. Toate
doamnele din blocul operator se supun necondi]ionat
voin]ei lui. Dar aten]ie, el nu apreciaz` amabilitatea
afectat`. Dac` faci o prostie schifoselile nu te vor duce
la nimic cu el.
El lu` a doua bucat` de ciocolat`.
– N-o m`nânci, nu-i a[a?
– Oricum, \mi este egal. {i n-am obiceiul s` fac pe
creaturile slabe [i f`r` defecte, a[a cum [tii, r`spunse ea
cu un zâmbet larg.
– Voiam s` te previn, asta-i tot. N-a[ vrea ca mica ta

frumoas` inim` s` sufere. Pare c` exercit` un soi de
fascina]ie asupra sexului slab. Spune-mi, vii la serata de la
„Urgen]e“?
Joanna \[i strânse buzele cu un aer evaziv.
– Gail mi-a vorbit despre asta, dar voi vedea cum m`
voi sim]i la sfâr[itul zilei.
– Oh, haide, for]eaz`-te pu]in. Trebuie s` \ncuraj`m
acest gen de ini]iativ`.
– Nu spuneai c` e[ti istovit? suse ea pe un ton ironic.
– Tocmai. Nu este nimic mai bun decât o petrecere
bun` s` pui pe cineva pe picioare.
– De acord, m-ai convins. Pu]in` relaxare nu-mi va
face rù nici mie.
Doamna Judd [i majoritatea personalului p`r`sind
lucrul lor la patru [i jum`tate, nu mai r`mâneau decât trei
infirmiere [i o auxiliar` ca s` asigure \ngrijirile de sear`.
Când terminar`, Joanna \ntocmi raportul [i la ora nou`
seara, Delphine Dupont sosi s` preia schimbul.
– Serul pentru Lucy se g`se[te \n frigider, declar`
Joanna dup` ce o pusese la curent cu situa]ia. Sunt dou`
flacoane, suficient pentru aceast` noapte. {i cum toate
paturile sunt ocupate, ar trebui s` fii mai lini[tit` decât
ieri sear`.
Delphine, o fran]uzoaic` \ncânt`toare cu ochi negri,
ridic` din umeri.
26 ANNA SIMONS
– Sper, replic` ea \n engleza ei ezitant`. A fost o

nebunie. To]i pacien]ii se trezeau cerând ceva. |n fine, nu
po]i s` faci nimic, nu-i a[a?
Joanna râse slab.
– A[a-i, \n felul acesta e[ti sigur` c` n-o s` a]ipe[ti!
Bine, te las, i-am promis lui Steve s` trec pe la Urgen]e, la
serat`.
– Transmite]i-i toate cele bune din partea mea. A fost
fantastic ieri sear`.
Ochii negri ai Delphinei str`lucir` brusc altfel.
– Cât despre domnul Giles, s` nu mai vorbim!
Joanna \i arunc` un mic surâs mali]ios.
– Nu visa]i prea mult, se pare c` este complet imunizat
\mpotriva femeilor.
– Poate c` nu-i place s` amestece lucrul cu pl`cerea
dar…
Delphine o avertiz` cu un deget.
– … este un temperament, nu-i a[a?
– Da, f`r` nici o \ndoial`, admise Joanna. Acum plec,
pe mâine!
Gr`bind pasul s` se \ntoarc` la c`min, Joanna nu se
putu st`pâni s` nu se gândeasc` la un alt „temperament“
care-i r`scoli inima: doctorul Shaun Cassidy. Str`lucitoare
personalitate [i seduc`tor des`vâr[it, nu-i fusese greu s`
suceasc` repede capul unei tinere infirmiere \nc` foarte
impresionabil`. Slav` Domnului, nu era pe punctul s`
fac` aceea[i gre[eal`. {i dac` Giles Beltane era b`rbatul

care prefer` rela]ii strict profesionale \n locul glumelor,
asta-i convenea perfect.
|ndat` ce ajunse \n camer`, f`cu un du[ [i se preg`ti
pentru cocteil. Optând pentru un pantalon negru [i o
bluz` de m`tase ro[u aprins, \[i perie p`rul pe care-l
prinse cu o panglic` de catifea. O dat` machiat`, cu o
pereche de cercei \n urechi, verific` \n oglind` cum ar`ta
[i \ncepu s` se simt` dispus` s` se amuze.
C`minul medicilor se g`sea la extremitatea unei alei a
spitalului. Tìnd prin parcare, era la distan]` de cinci
minute pe jos de la c`minul ei.
Când a \mpins u[ile batante, era pauz` [i Joanna
\ncerc` s` recunoasc` fe]ele familiare prin mul]ime.
Zgomotul era practic la maximum [i râsetele [i vocile se
amestecau \ntr-o atmosfer` vesel` [i animat`.
Un b`rbat tân`r \nalt, brunet, se \ndrept` spre ea.
– Bun` seara, ave]i un aer pu]in pierdut. Da]i-mi voie
s` m` prezint: Alex Hill. Sunt unul din medicii de la
Ugen]e.
Joanna \i r`spunse cu un zâmbet.
– Bun` seara, Joanna Leigh, lucrez \n serviciul de
medicin` general`.
– |ncântat s` v` cunosc, Joanna. Cunoa[te]i pe unii
dintre colegii mei?
– Nu, sau numai din vedere, de[i probabil am vorbit la
telefon \ntr-un moment sau altul.
28 ANNA SIMONS
– Veni]i s` be]i ceva.

O prinse de cot [i o conduse spre bar, \n spatele c`ruia
erau doi din colegii lui.
– John, iat-o pe Joanna, declar` el. John este
infirmierul nostru [ef, urm` el. Omul cheie din tot
serviciul; f`r` care m` \ntreb ce-am deveni.
– Nu-l asculta]i, Joanna, replic` John, are \ntotdeauna
tendin]a s` exagereze. |n orice caz sunt \ncântat c` a]i
venit. V` servesc o cup`?
Umplu un pahar cu [ampanie [i i-l \ntinse. Sprijinit de
tejghea, Alex o privea cum lua o \nghi]itur` cu un interes
nedisimulat.
– Sunte]i un produs al Trinity? se inform` el.
– Nu, nu sunt aici decât de [ase luni. M-am format la
Saint-Martin.
– Ah, da? Am un prieten care era intern acolo, Shaun
Cassidy. Numele lui v` spune poate ceva?
Joanna era cât pe ce s` se \nece cu [ampania.
– Da, \ntr-adev`r, replic` ea for]ându-se s`-[i revin` \n
fire.
– Avea o reputa]ie de donjuan. Nu [tiu dac` mai
bântuie pe acolo.
Era tot de ceea ce avea nevoie… De ce trebuia ca
fantoma lui Shaun s` apar` tocmai când se gândea c`-l
d`duse definitiv uit`rii?
– Nu, am aflat c` nu mai este acolo, declar` ea cu un
ton care lui i se p`ru pu]in crispat.
Din fericire, John puse cap`t acestei discu]ii cerând

nout`]i despre r`ni]ii transfera]i \n serviciul lor [i
continuar` s` vorbeasc` apoi despre munc` pân` ce Alex
chem` pe altcineva [i Steve veni s-o smulg` de la bar.
– Aproape renun]asem, observ` el. Hai s` dans`m.
Ajutându-se de coate, \[i f`cur` loc \n jurul lor [i
\ncepur` s` danseze pe una din melodiile de succes ale
momentului.
– Oh, apropo, Delphine \]i transmite complimente, \[i
aminti deodat` Joanna. S-ar p`rea c` ai fost fantastic ieri
sear`, adùg` ea cu un aer ironic, de[i habar n-am ce
\n]elege prin asta.
El ridic` o sprâncean`,perplex.
– A spus asta? |n acest caz, m` voi \ntoarce poate s-o
v`d imediat.
– Te credeam obosit.
– Nu destul ca s` las s` treac` o ocazie ca asta.
– Ah b`rba]ii, sunte]i to]i la fel, exclam` ea cu o
pref`cut` exasperare.
– Sesisez oare un anumit cinism din partea ta?
Ea strâmb` din nas.
– S` admitem c` n-a[ supravie]ui f`r` \ndoial` \n
aceast` jungl` f`r` a fi con[tient` de câteva realit`]i.
– Ce vrei, draga mea, este b`trânul Adam care doarme
\n noi. Nu po]i merge \mpotriva naturii.
Joanna râse.
30 ANNA SIMONS
– Foarte bine, Casanova, \ncearc`-]i norocul cu

Delphine. Voi g`si pe altcineva s` se ocupe de mine.
Melodia ajunsese la sfâr[it.
– Oricum, sunt de gard`, replic` el, deci este preferabil
s` urc ca s` m` asigur c` nu este nevoie de mine. Te rev`d
aici peste un moment.
Joanna o z`ri pe Gail \n compania câtorva persoane
din blocul operator [i se duse spre ea. Printre ei era
Dorian Hardy, noul anestezist, un blond de vreo treizeci
de ani cu un \nceput de calvi]ie [i un umor mu[c`tor.
– {i dumneata, Joanna, o \ntreb` el pe un ton pozna[,
ce gen de fapt` eroic` ]i-ar pl`cea s` \ndepline[ti?
– Oh, nici una. Prefer s` nu m` fac remarcat` [i s` evit
necazurile, r`spunse ea cu dezinvoltur`.
– Asta este [i filozofia mea.
El f`cu o pauz` [i o cercet` din cap pân` \n picioare.
– Totu[i, n-ai nimic [ters, remarc` el. {i iat` pe
altcineva \n aceea[i situa]ie, adùg` el, privirea lui fixând
un punct \n spatele ei. Bun` seara, Giles.
To]i se \ntoarser` s`-l salute pe chirurg. Joanna \l z`rise
\ndat` ce intrase. Giles Beltane avea prea mult` prezen]`
ca s` treac` neobservat. |l remarcase discret \n timp ce
circula prin mul]ime [i f`cea eforturi s` fie amabil cu toat`
lumea. Ceea ce n-o \mpiedic` s`-[i simt` stomacul cum se
strânge când se apropie de ei.
Se schimbar` amabilit`]i [i dup` câteva preliminarii,
Joanna se g`si brusc obiectul curiozit`]ii lui. Ochii lui
verzi \i cùtau pe ai ei.
– A[adar, v-a]i \ntors din concediu. Unde a]i fost? se

inform` el.
– Doar acas`, de data asta, r`spunse ea. Am avut o
c`s`torie \n familie.
– {i unde-i asta, „acas`“?
– |n Chelsea.
Sub insisten]a privirii lui, pulsul ei, \ncepu s` bat` mai
repede [i se lans` \n explica]ii ample \n speran]a c`
\nfrânge aceast` tensiune.
– Recep]ia a avut loc la bordul unei [alupe pe Tamisa.
A fost fantastic!
– Asta trebuie s` fie la mod` \n acest moment,
interveni Tasmin, supraveghetoarea blocului operator.
N-a fost vorba de o cânt`rea]` care s-a c`s`torit [i ea pe un
vas? Rachel Gibson, dac` nu m` \n[el, nu?
– Da… Rachel este sora mea, recunoscu Joanna cu un
zâmbet slab. A fost un eveniment foarte mediatizat.
Plecându-[i ochii, inspect` punctul dureros din vârful
degetului \nainte de a-l suge delicat.
– Sunte]i cu siguran]` foarte diferite una de alta,
observ` Giles.
– Noi nu suntem decât surori vitrege, preciz` ea. Dar
\ntr-adev`r, eu fac o excep]ie \n sânul clanului nostru. Ei
sunt cu to]ii \n lumea spectacolului \n afar` de mine.
|n general, p`rea c` discu]ia se purta \ntre ea [i el. Ea
se interes` din nou de deget.
32 ANNA SIMONS
– Ce v` deranjeaz` la acel deget? \ntreb` el.

– M-am \n]epat cu un trandafir \n aceast` dup`-amiaz`.
– L`sa]i-m` s` v`d.
|i lu` mâna [i i-o examin` cu aten]ie, gest care o agas`,
cel pu]in tot atât de mult cât o punea \n \ncurc`tur`.
– Simt ceva, urm` el ap`sând pe extremitatea falangei
ei. Vreun spin?
Tasmin izbucni \n râs.
– Nu contra mea! Nu este genul de accesoriu pe care
s`-l aduci la o serat`.
Joanna \ncerc` s`-[i retrag` mâna.
– Nu-i nimic, \l voi scoate când m` \ntorc la mine.
– Este preferabil s` sc`pa]i de el imediat. |nso]i]i-m` la
Urgen]e.
Ea ridic` ochii spre cer.
– V` rog, nu este nevoie s` face]i o \ntreag` poveste
pentru un lucru atât de mic.
– Lucrurile mici pot provoca mari probleme. Veni]i!
F`r` alte discu]ii, o lu` de umeri [i o conduse \n
direc]ia ie[irii \n timp ce râsetele izbucneau \n spatele lor.
– Aceast` manifestare de autoritate nu era deloc
necesar`, protest` ea. M-a]i ridiculizat.
– Nu, dumneavoastr` v-a]i ridiculizat, o corect` el. Nu
avea]i decât s` m` urma]i de bun`voie [i nimeni n-ar fi
observat.
}inând-o zdrav`n de mân`, o ghid` pe un coridor
lung.
– Presupun c` sunte]i vaccinat` contra tetanosului?

– Da, replic` ea sec. Am oroare când mi se dau ordine.
– Dumnezeule, un caracter rebel! Iat` ceva care
promite s` fie interesant.
Nici o replic` destul de virulent` nu-i veni \n minte. Va g`si
probabil una \ntr-o jum`tate de or` când va deveni inutil`,
deoarece avea inten]ia s` termine cât mai repede cu el.
– Pute]i s`-mi da]i drumul, declar` ea cu un aer demn.
Nu voi \ncerca s` fug.
– Iat`-v` \n fine rezonabil`, o ironiz` el, dar n-a l`sat-o
\nainte de a ajunge \n departamentul de Urgen]e.
La aceast` ora din noapte, peste tot era lini[te.
Supraveghetoarea \[i ridic` sprâncenele v`zându-i c`
traverseaz` coridorul dar Giles o lini[ti cu un zâmbet [i o
\mpinse pe Joanna \n primul cabinet de consulta]ii pe
care-l g`sir`.
– A[eza]i-v`, \i ceru el.
Ea se execut` cu un oftat de resemnare \n timp ce el
lua un ac hipodermic [i-i sfâ[ia ambalajul. Apoi,
strângându-i degetul \ntre ale lui, \l \nfipse \n locul unde
ghimpele era \nfipt [i nu \ntârzie s`-l extrag`.
– Ei bine, `sta este, am prins vinovatul.
I-l ar`t` \nainte de a aplica o doz` bun` de antiseptic.
– Bun, acum \nceta]i s` mai face]i figura asta [i
mul]umi]i-mi.
Mul]umesc, replic` ea cu r`ceal` [i se ridic` s` plece.
El f`cu o grimas` amuzat`.
34 ANNA SIMONS
– Dac` \mi amintesc bine, ultima dat` când v-am f`cut

un serviciu am avut dreptul la un s`rut, sublinie el.
– Asta a fost \nainte s` [tiu cine sunte]i.
– Dac` a]i fi [tiut, s-ar fi schimbat ceva?
– Probabil c` nu, i-o \ntoarse ea. Era vorba de un
simplu reflex din partea mea.
– Hmm… [i eu care credeam c` \mi era]i sincer
recunosc`toare!
El se \ntrerupse, \i lu` mâinile [i le inspect` atent.
– De ce v` roade]i unghiile? Munca v` produce
necazuri?
Ea ar fi trebuit s` se a[tepte c` va remarca |[i retrase
repede mâinile [i le \nfund` \n buzunare.
– Nu, deloc. {i eu n-o fac… \n fine, nu tot timpul.
Numai când m` gândesc la anumite lucruri.
Joanna n-avea nici o dorin]` s` prelungeasc` aceast`
\ntrevedere \ntre patru ochi. Siguran]a [i aerele lui
superioare \i displ`ceau, se sim]ea stânjenit` [i
stângace.
– Mergem? suger` ea.
– De acord. V` duc \napoi la serat`.
Nu se punea cu siguran]` problema s` se \ntoarc`
acolo, deoarece el hot`râse astfel. |[i consult` ostentativ
ceasul.
– Nu cred c` este necesar. Se va termina curând.
Oricum, \mi ajunge pentru azi… \ncep devreme mâine
diminea]`.
– Cum dori]i.
P`r`sir` culoarele lini[tite ale serviciului. Cerul era
pres`rat de stele când ie[ir` \n aerul proasp`t al nop]ii.
Joanna se \ntoarse \n direc]ia parc`rii [i Giles mergea \n
spatele ei.
– A]i venit cu ma[ina? se inform` el.
– Nu, pe jos. Locuiesc la c`minul infirmierelor.
– Oh, \n acest caz, ar fi mai bine s` v` \nso]esc.
– Nu este nevoie, \ntr-adev`r nu este departe, protest` ea.
– Imagina]i-v` c` vi s-ar \ntâmpla ceva dup` ce v-a[
p`r`si. Ce crede]i c` a[ sim]i?
Ea \[i st`pâni râsul, cucerit` de un asemenea sim] al
umorului.
– U[urare, f`r` \ndoial`, la ideea de a nu v` mai
\mpiedica de mine. Presupunând c` asta v` afecteaz` \n
vreo m`sur`, i-o \ntoarse ea.
– Hm…
El \i arunc` o privire piezi[`.
– Nu sunt dintre aceia care se bucur` de moartea celor
mai rì du[mani ai lor, cu atât mai pu]in de a unei mici
infirmiere obosite.
Merser` câteva momente f`r` s` spun` nimic \nainte ca
el s` reia brusc:
– V` place la c`min?
– Oh, nu este rù [i mai ales este foarte practic.
Acum c` terminaser` s` se \nfrunte [i când el p`rea c`
voia s` se arate agreabil, nu vedea nici un motiv s` nu-i
r`spund` la fel.
36 ANNA SIMONS
– La Londra, urm` ea, \mp`r]eam un apartament cu

dou` prietene, era mai simpatic…
Se opri pentru a-i arunca o privire pe furi[.
– {i dumneavoastr`, \ntreb` ea, unde era]i \nainte de a
veni aici?
– Am petrecut câtva timp \n Orientul Mijlociu.
– Boala tat`lui dumneavoastr` a fost motivul revenirii
\n Anglia?
– Nu, deja revenisem [i trebuia s` lucrez cu el oricum.
Trebuie s` recunosc c` dup` masacrul din Liban am
apreciat revenirea \n ]ara noastr` \nverzit`.
– |mi \nchipui, mai ales c` regiunea este \ncânt`toare.
Exist` locuri foarte frumoase \n apropierea fluviului. Apa
m-a atras \ntotdeauna, poate pentru c` fac parte din zodia
pe[tilor, adùg` ea glumind.
El \ncepu s` râd`.
– S` nu-mi spune]i c` da]i crezare acestor prostii!
– |mi citesc mereu horoscopul, replic` ea pe un ton
nep`s`tor. Dac`-mi este favorabil, sunt bine dispus` toat`
ziua, altfel decretez c` sunt prostii.
– Asta se cheam` logic` feminin`, nu-i a[a?
Ajunser` \n fa]a intr`rii \n c`min.
– Ei bine, adùg` el, \n interesul fiec`ruia, s` sper`m
c` astrele v` rezerv` ve[ti pl`cute pentru mâine. Bun`
seara, Joanna.
Cu un mic zâmbet arogant, se \ntoarse pe c`lcâie [i-[i
relu` drumul \n sens invers.
Timp de câteva secunde, Joanna \i urm`ri silueta

\nalt` cu privirea apoi se gr`bi s` urce \n camera ei,
comportamentul lui dispre]uitor inspirându-i dou`
sau trei reflec]ii pe care nu le-ar g`si probabil
m`gulitoare.
|n]elegea ce vrusese Steve s`-i spun` apropo de
puterea de seduc]ie a lui Giles Beltane. Era incontestabil
c` avea ceva. Personalit`]ile puternice cu caracter
dominator se dovedeau deseori fascinante. Mai ales când
combinau asprimea [i cu o anumit` gentile]e, ca aceea pe
care o manifesta fa]` de pacien]ii lui. Acest gen de detalii
avea tendin]a de a [terge totul. {i apoi dac` lucrase \n
Liban, era o prob` de generozitate.
Oricum ar fi, nu prezenta nici un pericol pentru
Joanna. Nu era gata s` cedeze farmecelor unui b`rbat gata
s`-[i impun` voin]a aproape \ntotdeauna, dar nu exista
nici un motiv s` nu \ntre]in` rela]ii profesionale
satisf`c`toare.
Se preg`tea de culcare când b`tu cineva la u[a ei. Era
Gail.
– Ah, te-ai \ntors!
Ochii ei negri reflectau curiozitate.
– Noi ne \ntrebam ce putea Giles s`-]i fac`.
– Nimic care s` merite s` apar` \ntr-un ziar, te asigur.
Mi-a ascos spinul apoi am hot`rât c` era prea târziu s` ne
\ntoarcem la serat`.
Gail f`cu o strâmb`tur` amuzat`.
38 ANNA SIMONS
– Ai fost cumva decep]ionat`? |n orice caz, serata a fost

reu[it`, nu? Cum l-ai g`sit pe Dorian?
– Arat` bine.
– Pari cam lipsit` de entuziasm.
Joanna schi]` un zâmbet.
– M` cuno[ti, am devenit extrem de ne\ncrez`toare
dup` ultima mea experien]`. Dar asta nu te influen]eaz`,
totu[i.
|[i \n`bu[i un c`scat.
– Ascult`, trebuie s` dorm, altfel n-o s` pot s` m`
trezesc mâine diminea]`.
– De acord, aveam ceva s`-]i spun, dar poate s`
a[tepte. Noapte bun`.
Dup` ce [i-a potrivit ceasul s` sune la ora [apte, Joanna
se strecur` \n a[ternut [i, \nainte de a adormi, trecu \n
revist` evenimentele zilei; mai ales cele mai recente. |ntr-un
mod ciudat, p`rea c` Giles Beltane era complet dominat
de \ntâmplarea de la \ntoarcerea la spital \n asemenea
m`sur` \ncât pân` \n momentul când subiectul ap`ruse \n
discu]ie, ast` sear`, c`s`toria lui Rachel [i plecarea mamei
ei [i a lui Malcom \i ie[iser` din minte. |n mod normal,
n-ar fi \ncetat s` se gândeasc` la asta. Ea era \ntotdeauna
pu]in nostalgic` dup` aceste reuniuni familiale, dar de
data asta, altceva \i acaparase mintea.
Capitolul 3
|n absen]a doamnei Judd, Joanna avea

responsabilitatea serviciului [i astfel n-avea deloc timp s`
se gândeasc` la altceva decât la lucrul ei.
|ntre dosare de completat, fi[e de regim, comenzi de
materiale [i medicamente de expediat la intenden]` [i
rezultatele analizelor de clasat, nu realiz` când trecu
diminea]a.
Era ora prânzului bolnavilor când doctorii sosir`. Nu
erau decât doi, Peter Green [i Steve. |ntr-un fel, Joanna fu
u[urat` c` Giles Beltane nu era cu ei. Dup` mica lor
ciocnire din ajun, se felicita c` avea un r`gaz \nainte de a
fi obligat` s`-l revad`.
– Bun` ziua, v-a]i ales bine momentul! le arunc` ea.
– Ah, sunte]i \n curs de a servi masa, asta-i? |mi pare
rù, se strâmb` Peter, dar clinica a durat mai mult decât
prev`zusem \n aceast` diminea]`.
40 ANNA SIMONS
Vizita se desf`[ura totu[i f`r` piedici, chirurgul

scuzându-se fa]` de pacien]i c` le-a \ntrerupt masa, apoi
totul s-a terminat \n birou prin punerea la punct a muncii
de toate zilele [i o cea[c` de ceai.
– Exist` un anumit domn Montagu la Urgen]e pe care
Giles vrea s`-l aduc` aici, declar` Peter. Noi vom elibera trei
paturi; imediat ce va fi unul preg`tit, anun]a]i s`-l aduc`.
– Domnul Beltane inten]ioneaz` s` vin` \n timpul
zilei? \ntreb` Joanna.
– Nu cred. }ine o conferin]` la [coala de infirmiere.
– Toate domni[oarele acelea vor ie[i de acolo cu ochi
vis`tori, interveni Steve.
Joanna râse \ncet.
– Ce te face s` crezi c` toate suntem atât de sensibile
la imaginea virilit`]ii? i-o \ntoarse ea.
– Cum? Tu nu e[ti?
– Este mult timp de când sunt dezam`git` de aceast`
problem`. Acum, dac` ace[ti domni au terminat, mi-ar
pl`cea s` m` re\ntorc la lucrul meu.
Peter se ridic` de pe scaun.
– De acord. Anun]a]i Urgen]ele pentru domnul
Montagu.
Steve \i f`cu pozna[ cu ochiul coborând de pe col]ul
biroului pe care se a[ezase [i disp`ru \n acela[i timp cu
chirurgul.
Gail era deja la mijlocul prânzului sù când Joanna o
g`si \n sala de mese.
– Ce voiai s`-mi spui, ieri sear`? se inform` ea \n timp

ce punea maionez` pe salata de orez.
– Ai fi tentat` de ideea s` \mpar]i o cas` cu mine?
Joanna f`cu ochii mari.
– De ce, ai auzit c` se vorbe[te ceva?
– Da, \n apropiere de Pangsbourne. Este vorba de cea
a uneia din veri[oarele mele.
Gail se \ntrerupse pentru a \nghi]i ultima \mbuc`tur`
din tarta ei cu ou`, [unc` [i smântân`.
– So]ul ei trebuie s` se mute curând \n Olanda, relu`
ea. Ei ar prefera s`-mi \nchirieze mie locuin]a mai ieftin,
mai degrab` decât s` ri[te s` nu-i poate scoate pe chiria[i
când vor dori s` [i-o recupereze. Este la dou`zeci de
minute de aici cu ma[ina [i \n plus ne-o vor l`sa mobilat`
[i echipat`.
– Va fi minunat! exclam` Joanna. La ce dat` va fi liber`?
– Nu [tiu exact, dar le-am promis s` trecem pe la ei \n
timpul weekendului ca s` vorbim. Când vei fi liber`?
– Duminic` dup`-amiaz`, dac`-]i convine.
Joanna \ncepu brusc s` râd` [i Gail vru s` cunoasc`
motivul veseliei ei.
– Tocmai mi-am amintit ceva apropo de ieri sear`,
când Giles Beltane m-a condus. I-am spus c`-mi urm`resc
horoscopul [i el a râs de mine. Glumeam, bine\n]eles, dar
imagineaz`-]i c` \n aceast` diminea]` l-am citit [i ap`rea
„c` o schimbare de scen`“ \mi va fi indicat`.
Gail schi]` un zâmbet.
42 ANNA SIMONS
– Oricum, nu te-ai certat cu el? relu` ea. Nimeni nu-i

refuz` niciodat` nimic.
Joanna se \ncrunt`.
– |mi imaginez c` s-au f`cut comentarii când m-a luat
de la serat`.
– Nu, deloc. Dorian ne-a explicat c` Giles este aproape
paranoic \n privin]a riscurilor infec]iei. Se pare c` so]ia lui
a murit din cauza unei septicemii dup` ce s-a \n]epat \n
picior cu o sârm` ghimpat`.
Joanna fu foarte mi[cat`.
– Dumnezeule, murmur` ea, este groaznic. Când s-a
\ntâmplat?
– Acum câ]iva ani. Dorian [i cu el erau \mpreun` la
Radcliffe \n acea perioad`.
– M` \ntreb dac` `sta este motivul pentru care a plecat
\n Liban, declar` Joanna gânditoare. Ca s` uite…
Poate n-avea inten]ia s-o fac` din zel, la urma urmei, \n
ajun. Experien]a lui personal` \i ar`tase c` nu trebuia
niciodat` s` neglijeze nici o precau]ie.
Gail arunc` o privire rapid` la ceas.
– Bun, urc. Voi telefona veri[oarei mele ca s-o avertizez
c` vom merge la ei duminic`, de acord?
– Da, foarte bine.
Joanna a r`mas s` bea o cafea \nainte de a se \ntoarce
la postul ei, prad` unor sentimente diverse. Pe de-o parte,
era foarte entuziasmat` la perspectiva de a se muta [i pe
de alta se gândea la ceea ce aflase despre Giles. Nu [tii
niciodat`, reflect` ea, cum se formeaz` caracterul cuiva.
Dup`-amiaza se scurse rapid [i la ora patru [i jum`tate

pred` cheile serviciului schimbului ei.
Afar` era un timp superb. Trecând prin fa]a cl`dirilor
[colii de infirmiere, se surprinse c` se gânde[te la Giles [i
la conferin]a lui. Mai multe eleve coborau treptele
peronului, cu clasoarele lor \n mân`. Judecând dup`
voio[ia exclama]iilor [i dup` comportamentul lor, era
limpede c` nu se plictisiser`.
Anumite expuneri, f`cute de profesori eminen]i la care
Joanna asistase se dovediser` plicticoase. Avea impresia
c` nu era cazul cu Giles Beltane. |n primul rând, el avea
o voce profund` [i bine modulat` [i apoi se exprima cu
tot atâta u[urin]` cât` claritate. |n plus, nu era dezagreabil
s`-l prive[ti. Problema era c` unele din aceste domni[oare
\nc` deosebit de impresionabile riscau s` dea mai mult`
aten]ie b`rbatului decât mesajului sù. |n privin]a asta,
poate c` Steve avea dreptate.
Ea spuse „bun` seara“ la dou` fete pe care le avusese
\n stagiu \n serviciul ei [i se gr`bi \n direc]ia c`minului.
N-avea nici cea mai mic` dorin]` s`-l \ntâlneasc` dac` mai
era \n zon`.
Se gândi la tragedia care marcase via]a lui [i la aceea
care o afectase pe Lucy. Joanna terminase cu Shaun
deoarece nu avea nici un viitor cu el. Dar când acest viitor
exista, drumul destinului putea foarte bine s` r`stoarne
totul. Poate c` era preferabil s` trìe[ti de azi pe mâine, \n
acest caz. Asta era ce f`cea mama ei… dar nu era fericit`
44 ANNA SIMONS
decât cu intermiten]e. Ea cunoscuse perioade foarte grele

când se desp`r]ise de primii doi so]i. Joanna ajunsese la
concluzia c` dragostea era un adev`rat câmp de mine [i
fericirea nu era niciodat` garantat`.
Gail sosise \naintea ei [i era deja schimbat`. Prepar`
cafeaua \n timp ce Joanna \[i scotea la rândul ei uniforma
[i-[i punea un trening ro[u.
– Am sunat-o pe veri[oara mea [i este de acord pentru
duminic`, declar` Gail. I-am spus c` pe la ora cinci,
pentru c` ei trebuie s` ias` dup` aceea.
– Perfect. |]i dai seama c` asta ne va schimba via]a, o
cas` adev`rat` numai pentru noi. Vom fi \n m`sur` s`
invit`m oameni [i apoi vom avea cel pu]in spa]iu. Ai chef
s` faci ceva, seara asta?
– Nimic care s` cear` prea mult` energie. Nu-mi mai
simt picioarele.
Hot`râr` prin urmare s` mearg` s` cumpere mâncare
de la un birt [i s` revin` apoi s` m`nânce \n fa]a
televizorului.
***
Joanna nu se sup`r` s` vad` sosind sfâr[itul

s`pt`mânii. Fusese mai degrab` dificil` [i \n plus domnul
Montagu, pacientul lui Giles Baltane, murise. Operat
pentru o leziune intestinal`, f`cuse o cangren` \mpotriva
c`reia antibioticele r`m`seser` f`r` efect. A l`sat o v`duv`

\ndurerat` [i to]i din serviciu, inclusiv doctorii, au fost
foarte deprima]i de acest deces.
Joanna [tia c` Giles efectuase frecvente incursiuni \n
serviciul lor, dar ea nu fusese acolo niciodat` \n acela[i
timp cu el. |[i imagina totu[i c` trebuie s` fie [i el foarte
decep]ionat de acest insucces.
Liberul ei de duminic` dup`-amiaz` a fost binevenit [i
se bucur` s-o \nso]easc` pe Gail la veri[oara ei pentru a
stabili detaliile cu privire la \nchirierea casei.
Au luat ma[ina lui Gail, deoarece ea cuno[tea drumul.
Dup` ie[irea din ora[, un drum de ]ar` le conduse pân`
la \ncânt`torul or`[el Pangbourne, situat pe malul
Tamisei. Au traversat centrul cu vechile lui case [i barajul,
apoi Gail a luat-o la dreapta \n direc]ia unor mici loturi
din \mprejurimi.
– Am ajuns, anun]` ea oprind Wolkswagenul \n fa]a
unei vile albe cu ferestre mari.
– Bine… aprob` Joanna sco]ându-[i centura.
– Da… Nu este foarte mult timp de când s-au c`s`torit
[i este prima lor locuin]`, din cauza asta nu vor s`
\nchirieze oricui.
Ea clxon`, ceea ce o f`cu pe veri[oara ei Pam s` apar`
imediat pe peron.
– Intra]i! le strig` ea cu un zâmbet c`lduros.
Precedându-le \ntr-un salon cochet mobilat, le invit` s`
bea o cea[c` de ceai \nainte de a le ar`ta celelalte camere.
46 ANNA SIMONS
– Jim risc` s` \ntârzie, declar` ea, dar putem foarte

bine s` ne \n]elegem f`r` el. Las lenjeria [i vesela de toate
zilele. Totu[i, dac` asta nu v` sup`r`, a[ duce unele din
cadourile noastre de nunt` \n vestiarul de sus.
– Da, ar fi mai bine, consim]i Joanna. N-ar trebui s`
spargem ceva.
– Pe de alt` parte, exist` Willow, motanul, relu` Pam.
Mi-e team` c` nu face parte din mobilier, dar este
imposibil s`-l lu`m cu noi. V-ar deranja s` v` ocupa]i voi
de el? Este foarte pl`cut [i o s` v` las un stoc de cutii ca
s`-l hr`ni]i.
Cele dou` prietene sus]inând c` vor fi bucuroase s`
aib` un animal, Pam le conduse s` viziteze vila.
Parterul cuprindea o buc`t`rie \n \ntregime echipat` [i
o sufragerie. Etajul se compunea din dou` camere
zugr`vite \n tonuri pastel, un vestiar [i o mare sal` de
baie.
Cuplul inten]iona s` plece peste cincisprezece zile.
– Când vom reveni v` vom anun]a cu suficient timp
\nainte ca s` v` muta]i, declar` Pam.
– Nici o problem`, replic` Gail. |n cazul cel mai rù,
vom putea oricând s` ne \ntoarcem la c`min.
Convenind s` pl`teasc` chiria \n fiecare lun` prin
virament bancar, se felicitar` toate trei de acest
aranjament [i Pam le conduse pe peron, nu f`r` s` le
promit` c-o s` le anun]e data exact` când vor fi \n m`sur`
s` se mute.
Era cea mai frumoas` perioad` a anului, la sfâr[itul

prim`verii [i \nainte de \nceputul verii. Trandafirii erau \n
floare [i un parfum greu de liliac plutea \n aer.
– Sunt \ntr-adev`r \ncântat`, oft` Joanna cu un
zâmbet de mul]umire. Hai s` ne s`rb`torim evenimentul
undeva.
– Excelent` idee, aprob` Gail. Cunosc un bar foarte
simpatic, la Goring. Ne vom sim]i acolo ca reginele.
Cinci minute mai târziu, se oprea \n curtea unui han
vechi. Dup` ce comandar` fiecare câte un Martini, ie[ir`
s`-l savureze pe teras`.
|n fa]a lor, paji[tile coborau \n pant` dulce pân` la
fluviu de unde numai murmurul lui pa[nic tulbura
lini[tea.
– Nu este `sta paradisul? \ntreb` Joanna, instalat`
confortabil \ntr-un fotoliu din r`chit`.
– |n \ntregime, nu mai lipse[te decât un erou frumos
romantic s` vin` s` ne duc` la bordul iahtului sù, replic`
Gail, cu ochi vis`tori.
– Oh, nu, asta ar strica totul… [arpele strecurându-se
\n gr`dina raiului. Trebuie s` recunosc c` o invidiez pe
veri[oara ta pentru acel adev`rat cuib al dragostei. S` faci
pe femeia de cas` poate nu este dezagreabil, la urma
urmei, dac` ai g`sit b`rbatul vie]ii tale.
– Asta-i toat` problema. Dar sunt optimist`, nu trebuie
niciodat` s` disperi.
48 ANNA SIMONS
Deocamdat`, Joanna se considera foarte mul]umit` de

soarta ei. Nu cerea nimic \n plus de la via]`. Avea o slujb`
care-i pl`cea, câ]iva buni prieteni [i nici o sechel` dup`
p`]ania cu Shaun.
Din mul]imea de trandafiri risipi]i pe gazonul verde, se
ridica un parfum delicios care umplea aerul serii. Unii
dintre ei erau de un galben portocaliu absolut splendid [i
Joanna nu putu rezista s` nu se duc` s`-i miroas`.
– Sunt trandafiri de Ispahan, \i spuse ea lui Gail,
revenind s` se a[eze dup` ce citise eticheta. Sunt
splendizi, nu-i a[a?
Gail nu asculta decât pe junm`tate. Aten]ia \i era fixat`
pe u[a restaurantului \n cadrul c`reia ap`ruser` doi
b`rba]i. Absorbi]i de conversa]ia lor, \naintar` pe teras`.
– Dac` nu gre[esc, murmur` ea, iat`-l pe Giles Beltane.
– Unde?
Joanna se \ntoarse brusc s` priveasc` [i-[i ]inu
r`suflarea. Nu atât la vederea lui Giles Beltane \n costum
de pânz` de in bej cât la vederea \nso]itorului pu]in mai
scund decât el [i cu p`rul de un blond ro[cat.
|n acela[i moment, cei doi b`rba]i \ntoarser` capul
spre ele. F`r` \ndoial`, toat` lumea \i recunoscuse. Se
oprir`, schimbar` câteva cuvinte, apoi Giles Beltane [i
Shaun Cassidy se apropiar` de masa lor.
Joanna \nchise ochii.
– Oh, nu, nu poate fi adev`rat, murmur` ea
consternat`.
Capitolul 4
Gail râse u[or.

– Inutil s` iei aceast` expresie consternat` pentru c`
Giles vine s` ne spun` „bun` seara“.
– Asta nu-i din cauza lui, replic` Joanna.
N-avea timp s`-i dea explica]ii mai detaliate. Shaun
\nainta deja spre ea, cu un zâmbet larg pe buze.
– Ei bine, exclam` el, ce surpriz`!
El se aplec` s-o s`rute \n timp ce ea se for]` s`-[i
ascund` stânjeneala \n spatele unei uimiri bine jucate.
– Shaun! Ce faci aici?
– Acum sunt generalist [i m-am stabilit \n regiune.
Domnul Beltane mi-a spus c` lucra]i amândoi la Trinity,
urm` el, incluzând-o [i pe Gail \n zâmbetul lui
Aparent foarte \n largul ei, Joanna f`cu prezent`rile [i
Gail r`spunse adecvat. Cât despre Giles, dup` ce le salut`
politicos [i pe una [i pe alta, \l l`s` pe volubilul lui
50 ANNA SIMONS
\nso]itor s` sus]in` conversa]ia. Totu[i, \ntâlnindu-i pe

ascuns privirea, Joanna sim]i c` \i ghicise tensiunea.
Se dojeni \n sinea ei. Ce noroc! De ce din toat` Anglia,
trebuise ca Shaun s` se hot`rasc` s` se stabileasc` tocmai
aici?
– V` cunoa[te]i de mult timp, amândoi? se inform` ea
preocupat` s` men]in` o aparen]` de sociabilitate.
– Nu, ne-am cunoscut la o comisie regional`, explic`
Giles. Dar dac` am \n]eles bine, \l cunao[te]i pe Cassidy
de la Saint-Martin?
– Da, am fost foarte buni prieteni, nu-i a[a Joanna?
Shaun ridic` o sprâncean` [i o fix` cu un aer amuzat.
– O mai faci [i acum, dup` câte v`d.
– Ce? replic` ea cu un ton defensiv.
– }i-ai vârât nasul \n flori. Este acoperit de polen.
El râse slab [i \i [terse praful fin g`lbui cu vârful
degetului, \n timp ce ea ro[ea f`r` voia ei.
Apoi \i trecu mâna prin p`r, afirmând c` era sincer
bucuros c-o revedea [i voia s` [tie dac` acesta era barul
lor preferat.
– Nu, nu tocmai, r`spunse Joanna.
Gail adùg`:
– Ne-am oprit s` s`rb`torim viitoarea noastr` mutare
\ntr-o cas` din \mprejurimi.
– Ah, foarte bine. Sper s` fiu invitat la instalarea \n cas`
nou`.
Giles \[i consult` ostentativ ceasul.
– Dac` trebuie s`-]i consult pacientul, doctore Cassidy,

cred c` ar trebui s` scurt`m aceast` mic` reuniune simpatic`.
– Da, bine\n]eles. |mi pare rù, Joanna, trebuie s` plec.
Vom discuta mai mult data viitoare. Acum c` [tiu unde te
g`sesc, te voi cùta.
Acestea fiind zise, cei doi doctori \[i luar` imediat
r`mas-bun de la ele.
Cu un oftat adânc, Joanna \[i a[ez` una din [uvi]ele
blonde dup` ureche.
– |mi \nchipui c-ai ghicit cine era, nu-i a[a?
– Cred c` da, \ncuviin]` Gail. Este vorba de b`rbatul cu
care ai rupt-o. Pare totu[i fermec`tor [i \ntr-adev`r
mul]umit c` te vede. Ce n-a mers \ntre voi?
– Oh, aproape totul. Este \ntr-adev`r \ncânt`tor [i am
petrecut momente foarte frumoase, dar este un afemeiat.
I-am spus c` refuz s`-l \mpart cu jum`tate din infirmierele
din spital. A r`spuns c` eram prea posesiv`. Atunci l-am
sf`tuit s` pun` cap`t pove[tii noastre…. [i el a f`cut-o.
– Nu credeai c` te va lua \n serios?
– Nu [i mi-a fost greu s` admit m`rturisi Joanna.
Totu[i, era singura solu]ie posibil`. Cum po]i spera s` fii
fericit` cu un b`rbat \n care nu ai \ncredere? Am venit aici
pentru a \ncepe o via]` nou`. {i ultimul lucru de care
aveam nevoie este ca tot corpul medical din regiune s` fie
la curent cu aceast` poveste.
– Giles nu este omul care s` colporteze bârfele asupra
vie]ii private a celorlal]i, o asigur` Gail.
52 ANNA SIMONS
– Da, f`r` \ndoial`.

– Ai fost emo]ionat` rev`zându-l?
– Nu, surprins`. Nu-l mai iubesc, s-a terminat.
Fusese uimit` \n mod pl`cut dându-[i seama c` n-a
sim]it nici o tres`rire \n inima ei, nici o dorin]` de a se
reg`si \n bra]ele lui, ci numai stânjeneal` \n fa]a lui
Shaun. Era un lucru bun.
Aceast` comoar` idilic` de verdea]` pe malul Tamisei
\ncepuse totu[i s`-[i piard` atrac]ia.
– Dac` ne-am \ntoarce? suger` ea. A[ juca tenis dac`
exist` un teren liber.
|[i terminar` bùturile [i se \ntoarser` la ma[in`.
– |n orice caz, a fost o idee excelent`, observ` Gail,
pornind \n direc]ia c`minului. Vreau s` vorbim despre
s`rb`torirea de instalare \n cas` nou`.
Joanna aprob`.
– Toate pretextele sunt bune pentru a organiza o
petrecere… [i nu suntem obligate s`-l invit`m, nu-i a[a?
{i una [i alta erau foarte optimiste \n ceea ce prive[te
viitorul lor apropiat. |ndat` ce s-au \ntors \[i puser` ]inuta
de tenis [i se \ndreptar` spre terenurile din spatele
c`minului doctorilor. Amândou` erau ocupate. Primul de
dou` perechi [i al doilea de Steve [i Dorian.
Se a[ezar` pe iarb` [i le f`cur` un semn din mân`.
– A]i venit pentru mult timp? le arunc` Gail.
– Nu, doar pentru câteva schimburi de mingi,
r`spunse Dorian. Veni]i cu noi.
Erau departe de a fi juc`tori buni dar f`cur` o partid`

bun`, foarte animat` [i \ntrerupt` de numeroase izbucniri
\n râs, \nainte de a merge s`-[i ia ni[te bùturi r`coritoare
bine meritate. Ca \ntotdeauna, la bar era mult` lume. De
obicei aproape trebuia s` strigi pentru a acoperi
zgomotul muzicii dar ast` sear`, \n mod excep]ional,
sta]ia stereo era t`cut`.
Un pian care cunoscuse [i zile mai bune servea drept
suport pentru pahare dup` ce se goleau. Joanna \l puse
pe al ei al`turi de al altora, ridic` \ncet capacul pianului [i
f`cu s` r`sune dou` sau trei acorduri.
– Are \nc` acela[i sunet frumos, remarc` ea.
– Suntem pe punctul de a asista la un recital? o tachin`
Dorian.
– Da, interpreteaz`-ne ceva, \l sus]inu Steve,
\ntinzându-i un taburet.
– Nu [tiu dac` voi reu[i…
Joanna se a[ez` totu[i [i \[i l`s` degetele s` alerge pe
clape ca s` le dezmor]easc`. Apoi o melodie \i reveni \n
memorie [i instinctiv \[i aminti notele. Era vorba de „My
Fair Lady“, faimoasa comedie muzical`. Rachel de]inuse
un rol \n ea [i ajutând-o s` repete, Joanna sfâr[ise prin a
re]ine partitura. Un mic grup se strânse \n jurul pianului.
Cineva lu` paharele [i ridic` partea de sus a pianului.
Apoi toat` lumea \ncepu s` cânte [i s` bat` din palme [i
s` cear` altceva când termin`.
54 ANNA SIMONS
– |mi pare rù, dar asta va fi tot, râse Joanna. Cu imnul

na]ional, acestea sunt singurele buc`]i din repertoriul meu.
Ea \nchise capacul. Fiind n`scut` \ntr-un mediu
artistic, \nv`]ase c` este mai bine s` la[i auditoriul
fl`mând decât s`-]i asumi riscul s` devii plictisitor.
Ceea ce nu [tiuse \nainte s` se \ntoarc` era c` printre
cei care o ascultau era [i Giles Beltane.
|ntâlnindu-i privirea, el schi]` o figur` amuzat`, ca \n
fa]a unei adolescente care-[i f`cuse num`rul. {i de fapt,
trebuia s` par` foarte tân`r` cu fusta ei scurt` de tenis.
Se ridic` [i arunc` o privire \n jurul ei.
– Cred c` mi-am pus paharul undeva, murmur` ea.
– M` duc s`-]i caut altul, \i propuse imediat Dorian. O
cola cu rom, este bine?
– Numai cola, te rog.
Oamenii care se apropiaser` \ncepur` s` se risipeasc`
[i Gail [i Steve \l urmar` pe Dorian la bar. Era acum -
singur` cu Giles [i inacapabil` s` g`seasc` ceva s`-i spun`.
Mereu producea acest efect asupra ei. Prezen]a lui o
tulbura fizic. Era extrem de sensibil` la impresia de for]`
pe care o degaja.
El se sprijini de pian f`r` s` renun]e la expresia u[or
ironic`.
– Hot`rât lucru, sunte]i plin` de surprize, observ` el.
– Crede]i?
|[i impuse s` sfideze str`lucirea ochilor sì verzi cu o
indiferen]` studiat`.
– Dat fiind c` nu [ti]i nimic despre mine, presupun c`

este normal, replic` ea.
– Gre[i]i, am aflat multe lucruri despre dumneavoastr`
\n pu]inul timp de când ne cunoa[tem.
El \ncepu s` enumere pe degete.
– Familia dumneavoastr` st` \n Chelsea. To]i sunt \n
lumea spectacolului \n afar` de dumneavoastr`. Ave]i o
sor` vitreg`… ceea ce \nseamn` c` mama sau tat`l
dumneavoastr` s-a rec`s`torit. A]i \nv`]at la Saint-Martin,
unde l-a]i cunoscut pe Cassidy. {i ca majoritatea femeilor,
sunte]i un pericol public când ave]i un volan \n mâini…
– Ah, nu, pardon! i-o tìe ea pe un ton indignat. Toate
statisticile arat` c` femeile fac de dou` ori mai pu]ine
accidente decât b`rba]ii.
El ignor` aceast` \ntrerupere [i urm`:
– Se pare c` ave]i o sl`biciune pentru flori. |mp`r]i]i o
cas` cu Gail [i sunte]i n`scut` \n zodia pe[tilor. Asta nu
este rù! Vre]i s` conitnuu?
– Nu, nu.
Joanna fu obligat` s` zâmbeasc`.
– Asta dovede[te c` ave]i o memorie excelent`, asta-i tot.
Se sim]i u[urat` c` \ntoarcerea celorlal]i trei cu bùturi
pune cap`t conversa]iei \ntre patru ochi [i c` discu]ia
continu` pe teme mai generale.
Referindu-se la \ntrevederea lor de la bar, Gail \ntreb`
de ce pacientul doctorului Casidy nu putuse fi examinat
\n spital.
56 ANNA SIMONS
– Este vorba de o femeie tân`r` atins` de tiroidit`,

explic` Giles. Este foarte nervoas`. Urmeaz` un
tratament, dar trebuia s-o v`d rapid. Vreau s-o fac s` fie de
acord cu o extirpare par]ial` de tiroid`.
Acei domni \ncepur` imediat s` discute despre
riscurile pe care le comport` interven]ia [i despre
complica]iile posibile [i cele dou` prietene hot`râr` s`-i
p`r`seasc`.
– G`sesc c` nu ne-am pierdut timpul, azi, dar tu?
observ` Gail când se \ntorceau la c`min.
– Ce? Ah, vorbe[ti despre cas`? Nu, \ntr-adev`r, este
minunat`.
Aceast` treab` \i ie[ise complet din minte o dat` cu
\ntâlnirea cu Shaun [i cu acea conversa]ie absurd` cu
Giles.
P`rea totu[i c` \nregistrase destule lucruri despre ea.
Nu c` asta ar \nsemna ceva. |n meseria lui, trebuia s` fii
bun observator [i s` ai o memorie bun`. Ar putea
probabil s`-i spun` tot atâtea despre to]i colegii lui.
De altfel, ea \ns`[i re]inuse câteva informa]ii \n privin]a
lui. Lucrase la Radcliffe cu Dorian… so]ia lui murise \n
circumstan]e tragice… trìse \n Liban… avea cuno[tin]e
de mecanic`, nu era \ncarnarea r`bd`rii, dar nu ezita s`
fac` un serviciu. {i, cariera trecând \nainte de toate, va
ajunge desigur printre cei mai buni medici, ca tat`l lui.
Era a[adar preferabil s`-[i \n`bu[e atrac]ia ridicol` pe
care o sim]ea pentru el. Dac` el \[i permite s` glumeasc`
uneori cu ea, nu \nsemna absolut nimic. Mai ales n-ar

trebui s` se intereseze de el dac` n-avea chef s`
re\nnoiasc` aceia[i experien]` pe care o avusese cu
Shaun.
Când ajunse pe coridorul care ducea la camerele lor,
telefonul suna. Gail se repezi s` r`spund` [i-i \ntinse
imediat receptorul Joannei.
– Este pentru tine, [opti ea.
– Alo? Joanna? se auzi o voce masculin`. Ghici cine
este?
Ea f`cu ochii mari de uimire.
– Tata?
– Ai câ[tigat! Nu e[ti u[or de g`sit, draga mea. Azi am
\ncercat deja de trei ori…
Joanna râdea de bucurie. Nu avusese nout`]i de la tat`l
ei de când \i telefonase din Texas, de mai bine de un an,
ca s-o felicite pentru reu[ita ei la examene.
– Unde e[ti? \l \ntreb` ea.
– La doi pa[i, scumpa mea. Suntem aici pentru var`, cu
o serie de concerte. |n ultima s`pt`mân` am fost la
Oxford, acum suntem la Reading. Am un program foarte
\nc`rcat, dar mi-ar pl`cea mult s` te vad. Putem cina
\mpreun` mâine sear`?
– Oh, da, tat`, cu bucurie. A trecut o eternitate, nu-i
a[a?
– M` tem c` da, mica mea Jojo. Este vina mea, de
altfel… Ce mai faci?
58 ANNA SIMONS
– Bine, [i tu?
– Fac fa]`. {tii c` tocmai am \mplinit cincizeci de ani.
Am telefonat la Chelsea [i am discutat pu]in cu Beth.
Mama ta este \n strìn`tate.
– Da, pe continent. Cred c` se va \ntoarce peste trei
luni. Vei mai fi aici?
– Hmm… greu de spus. Bun, \n leg`tur` cu cina…
Am descins la hotelul Chiltern. Ar fi posibil s` ne
\ntâlnim… pe la [apte?
– De acord, voi fi acolo.
– Perfect, Jojo. Vom avea ocazia s` vorbim pu]in.
Trebuie s` te las, acum. Bun` seara, draga mea.
Joanna l`s` receptorul [i se gr`bi s-o \ntâlneasc` pe Gail.
– Era tat`l meu, o anun]` ea, cu privirea str`lucitoare.
– Te-a sunat din Statele Unite?
– Nu, este aici pentru var`. Cinez cu el mâine sear`.
Reu[i cu greu s` \nchid` ochii noaptea, atât era de
entuziasmat`. |ncercase s` se am`geasc`, spunând c`
pu]in o interesau t`cerile lui [i faptul c` uitase \n mod
sigur aniversarea ei \n timp ce ea [i-o amintea \ntotdeauna
pe a lui. Când o contacta \n sfâr[it, o cople[ea o bucurie
imens`. {i era o eternitate de când nu-i spusese „Jojo“.
Acest diminutiv afectuos \i amintea de anii copil`riei,
când urca s-o s`rute dup` ce se culca [i când acordurile
clarinetului sù r`sunau \n toat` casa. Mult timp \nainte
s` descopere c` [i dragostea putea s` despart` fiin]ele [i
familia….
***
Chiltern era un hotel de lux pe malul Tamisei.

Saloanele lui de epoc` primeau congrese [i reuniuni
interna]ionale, ca [i cea mai bun` societate din zon`
Joanna \[i opri Fiatul printre Jaguaruri [i Rollsuri [i
cobor\. |[i pusese o rochie ro[ie care favoriza admirabil
silueta ei [i \[i ridicase p`rul \ntr-un coc. Numeroase
capete se \ntorceau la trecerea ei când travers` recep]ia,
dar nici unul din ele nu-i era familiar. Oricum, era exact
ora [apte.
Erau [ase ani de când nu-l v`zuse pe tat`l ei. A[adar,
probabil se schimbase, dar se \ndoia c` trecerea timpului
\i afectase distinc]ia tr`s`turilor.
Sim]indu-se pu]in stingher`, ie[i pe teras`. Nu era
nici aici. Se \ntoarse \n hol [i se a[ez` pe o banchet` ca
s`-l a[tepte. {i a[tept`, a[tept`. Era opt f`r` un sfert
când ap`ru \nso]it de o tân`r` elegant` cu p`r castaniu
ro[cat. Chiar dac` tâmplele lui erau pu]in grizonante
[i dac` se \ngr`[ase pu]in, r`m`sese acela[i din
amintirea ei.
El cercet` \nc`perea cu privirea. Joanna se ridic`, pe
jum`tate ezitant`, [i un zâmbet larg lumin` fa]a lui \n
timp ce se apropia cu bra]ele \ntinse.
– Joanna, Dumnezeule, e[ti o adev`rat` femeie, acum!
exclam` el \nainte s-o s`rute tandru.
60 ANNA SIMONS
Nici un cuvânt de scuz` pentru \ntârzierea lui… [i

r`suflarea lui l`s` s` ghiceasc` un miros de alcool.
– Bun` seara, tat`, declar` \ntorcându-i zâmbetul, dar
fu pu]in decep]ionat` când descoperi c` nu vor fi singuri.
|ncepusem s` cred c` m-am \n[elat cu hotelul.
– Cum? Oh, e[ti de mult timp aici? Este din cauza lui
Kay, a monopolizat baia mai mult timp. Nu-i a[a, scumpo?
– Nu m` prezin]i, Eddie? replic` „scumpa“ \n
chestiune, cu accent u[or din Sud.
El le \nconjur` pe amândou` de umeri.
– Joanna, iat-o pe \ncânt`toarea mea so]ie de o lun`,
Kay, Joanna, nu mai pu]in adorabila mea fiic`.
Discu]ia a r`mas deci la un nivel u[uratic [i superficial.
Se p`rea totu[i c` Kay era cânt`rea]a forma]iei. Cel
pu]in aceast` c`s`torie nu va suferi lungi desp`r]iri
contrar celorlalte, reflect` Joanna. Fuseser` numeroase
femei \n via]a lui Ed Leigh, dup` divor]ul de mama
Joannei. Kay p`rea s` fie o persoan` afectuoas` [i discret`
[i dac` prefera b`rba]ii mai \n vârst`, poate c` aceast`
c`s`torie va dura. Dar trebuia s` fie totu[i o diferen]`
\ntre ei de aproape dou`zeci [i cinci de ani…
La ora zece, Joannei i-a fost destul. Mu[chii fe]ei o
dureau de atâtea zâmbete for]ate [i conversa]ia lâncezea.
|[i consult` ceasul.
– Acum trebuie s` fug, declar` ea. Sunt foarte
bucuroas` c` v-am v`zut.
– Deja? se mir` tat`l ei. |n fine, cum vrei… |]i chem un
taxi?
– Nu, sunt cu ma[ina.

O conduser` pân` la Fiat [i mai schimbar` câteva
cuvinte cu ea.
– De ce n-a]i cùta de lucru \n Statele Unite? suger`
Kay. Vom fi aproape unii de al]ii.
– Da, este o idee excelent`, Kay, aprob` tat`l ei. Jojo,
noi cânt`m la Centrul Regency, miercuri sear`. |ncearc`
s` vii, de acord? Aduci pe cineva [i ne \ntâlnim apoi \n
culise. |]i voi l`sa dou` bilete la ghi[eu.
Ele \[i atinser` u[or obrajii cu un s`rut.
– Sunt \ncântat` s` te cunosc, Joanna, se sclifosi
americanca. Tat`l dumitale mi-a vorbit atâta despre
dumneata!
Joannei \i trebui câteva secunde s`-[i revin` \n fire.
– Voi… v-a]i c`s`torit? Oh, felicit`rile mele, atunci.
Tat`, de ce nu mi-ai spus nimic?
El \i adres` o clipire din ochi.
– Voiam s`-]i fac o surpriz`. Acum, ]in s` deveni]i
prietene, amândou`. Când ne vom \ntoarce \n Texas, va
trebui s` vii s` ne vezi, Joanna. Va face senza]ie acolo,
nu-i a[a, Kay?
A fost de departe seara cea mai \ngrozitoare pe care
Joanna a petrecut-o. Se for]a s` fie amabil` [i vesel` dar
g`si c` tat`l ei c`s`torit cu cineva care-ar putea s`-i fie fiic`
era mai mult decât surprinz`tor, demoralizant.
Scontase ca aceast` cin` s` le permit` s` povesteasc` [i
unul [i altul, s` discute \ntre patru ochi [i s` recâ[tige
62 ANNA SIMONS
pu]in din timpul pierdut. Dar cum ar fi fost posibil \n

prezen]a unei ter]e persoane, unei strìne.
Joanna r`spunse c` nu [tia dac` putea, dar c` va face
tot posibilul [i se desp`r]ir` dup` s`rut`ri [i manifest`ri
de afec]iune.
Luând direc]ia c`minului, nu se sim]ise niciodat` atât
de nefericit`. Tat`l ei era incorigibil. N-avea nici cea mai
mic` idee ce \nsemna fidelitatea [i stabilitatea. El nu trìa
decât pentru pl`cerea clipei prezente. Pu]in cam ca
Shaun. Oh, [i apoi la naiba cu toate aceste pove[ti de
inim` [i de sex. Era mult mai bucuroas` singur`. Cât
despre a merge la acest afurisit de concert, de ce s`-[i dea
osteneala? Era de-ajuns dac` se gândea la ea o dat` pe an.
|ntorcând scurt la intrarea \n parcare, fu cât pe ce s`
loveasc` un BMW metalizat care ie[ea [i se opri \ntr-un
scrâ[net de pneuri.
G`sind un loc liber, se opri, cobor\ din ma[in` [i trânti
portiera cu mintea \n \ntregime la preocup`rile ei
personale.
Conduc`torul BMW-ului coborâse [i el [i \nainta spre ea.
– Eram sigur c` erai dumneata! exclam` Giles Beltane,
cu un aer furios. Felicita]i-v` c` am frâne bune.
Pretindea]i c` femeile fac de dou` ori mai pu]ine
accidente decât b`rba]ii. E caraghios!
Dac` se a[tepta la un r`spuns ustur`tor din partea ei,
fu \n zadar. Joanna izbucni \n plâns.
Capitolul 5
– Oh, te rog, murmur` ea cu lacrimile [iroind pe

obraji, n-am f`cut nici un rù, dup` câte [tiu.
– Asta nu datorit` dumitale, \n orice caz. Conduci ca o
nebun`. {i \nceteaz` s` te vìc`re[ti, sunt total insensibil
la acest gen de argument.
– Du-te dracului! ripost` ea. Sunt suficient de enervat`
f`r` s` fiu nevoit` s` suport mai mult.
Vru s` plece, dar el o re]inu de bra].
– Bun, de acord, calmeaz`-te. Ce nu merge? Te-ai
certat cu iubitul dumitale?
– Nici un risc, protest` ea \ncercând s` se desprind`.
Am cinat cu tat`l meu…
– Ah, \n]eleg.
– Nu, nu \n]elegi, nu \n]elegi nimic.
Lacrimile izbucnir` din nou.
64 ANNA SIMONS
– Las`-m`, murmur` ea.

– |n starea asta? Ar fi inuman, draga mea copil`. Vino
s` te a[ezi \n ma[ina mea, s`-mi poveste[ti de ce aceast`
mas` cu tat`l dumitale a fost atât de teribil`.
|n ciuda protestului ei, o conduse pân` la BMW-ul lui
[i când erau instala]i, \i \ntinse o cutie cu batiste de
hârtie.
– {terge-te, \i porunci el.
Ea se execut` [i se for]` s`-[i reg`seasc` sângele rece.
Sco]ând un oftat adânc, \[i mu[c` buzele.
– Bine , atunci, relu` el, te-ai certat cu tat`l dumitale?
Asta nu este atât de dramatic, se \ntâmpl` tuturor.
Joanna respir` adânc [i-[i [terse din nou vârful nasului.
– Nu, nu ne-am certat, bâigui ea. Dar…. Oh, el este
absolut imposibil.
|ncepu s`-i povesteasc` lui Giles despre apari]ia
inopinat` a lui Ed Leigh [i [ocul pe care-l avusese când
i-o prezentase pe a doua lui so]ie.
– Are practic aceea[i vârst` cu mine, rezum` ea. Dac`
m-ar fi prevenit, cel pu]in. |n fine, cum a putut? M`
\mboln`ve[te!
– Vrei s` spui c` este destul de tân`r` pentru a-i fi fiic`?
{tii, astfel de cazuri se \ntâmpl` frecvent, Joanna. Sunt
b`rba]i care \ncearc` astfel s`-[i reg`seasc` tinere]ea.
– Este jenant… [i ridicol, declar` ea cu un ton
indignat. Slav` Domnului, nu-i voi vedea des.
|[i mângâie b`rbia cu un aer gânditor.
– Nu e[ti pu]in geloas` pe ea, din \ntâmplare?

Cum \ndr`znea el s` analizeze problema din punct de
vedere advers, de[i se sim]ea tr`dat` \n mod ru[inos?
– {i chiar dac` ar fi a[a? ripost` ea. N-am dreptul s` fiu?
Tot ce am dorit vreodat` a fost s` am p`rin]i normali, ca
fiecare. Mama este la al treilea so].
El schi]` un zâmbet.
– P`rin]ii nu sunt sfin]i, Joanna. Sunt supu[i gre[elii,
ca noi to]i. {i atât cât \mi este permis s` judec, se pare c`
nu prea ai avut de ce s` te plângi de ei.
– Nu, \ntr-adev`r, nu mi-a lipsit niciodat` nimic. A
existat mereu cineva care s` se ocupe de mine [i
ob]ineam tot ce doream. Dar n-am avut niciodat`
sentimentul c`-i interesez prea mult.
Ea \ncepu s`-[i road` unghia de la degetul mare.
– F`r` \ndoial` pentru c` sunt diferit`, urm` ea. Au fost
mira]i când am vrut s` devin infirmier` \n loc s` intru la
Conservator sau s` fac dans.
– Ei n-au \ncercat totu[i s` te \mpiedice, te-au l`sat
s`-]i urmezi dorin]a. N-ar trebui s` fii recunosc`toare?
Giles avea dreptate, f`r` \ndoial`, numai c` nu era
dispus` s` admit`. Ea \i arunc` o privire \ntunecat` [i
\ncepu s`-[i rup` \n buc`]ele batista.
– E[ti pe cale s`-mi murd`re[ti ma[ina, sublinie el [i
cred c`-]i plângi prea mult de mil`.
– Po]i s` vorbe[ti, nu e[ti \n locul meu, protest` ea
tìos.
El \i studie un moment expresia r`zboinic`.
66 ANNA SIMONS
– |ntrucât nu vei schimba nimic, oricum, declar` el \n

fine, de ce nu \ncerci s` accep]i situa]ia? Este posibil s`
mearg` foarte bine, de altfel, un b`rbat cu o femeie mai
tân`r`. Mult mai bine când este vorba de contrariu.
Logica lui \i d`dea dorin]a s`-l p`lmuiasc`. O va for]a
s` \n]eleag` sau s-o comp`timeasc`? Nu, nicidecum!
– Pentru numele lui Dumnezeu, explod` ea,
opre[te-te s`-mi dai lec]ii! Parc-ai fi un b`trân demn din
epoca victorian`.
– {i n-ai fi apreciat deloc ca tat`l dumitale s` fie de
genul acesta, nu-i a[a Joanna?
Ea \[i mu[c` o alt` unghie, dar fu incapabil` s`-[i
reprime un surâs.
– Nu, cu siguran]` nu.
– Vezi, este expresia independen]ei dumitale de spirit.
Dar presupun c` este scris \n horoscop, o tachin` el.
Luându-i mâna de la gur`, \i examin` unghiile [i scoase
o exclama]ie dezaprobatoare.
– Da [tiu, sunt incorigibil`, recunoscu Joanna. Bine,
acum, dac` ai terminat cu sfaturile [i aceast` [edin]` de
psianaliz`, a[ putea s` m` \ntorc la mine? Nu voi \ncerca
s` m` arunc \n fluviu sau orice altceva.
– Perfect. Cei de la Urgen]e vor aprecia.
El porni [i o conduse pân` la intrarea c`minului.
– Apropo de concert, o \ntreb` el când ajunser`.
Inten]ionezi s` te duci?
Ea strâmb` din nas.
– Nu, nu cred.
– Ar trebui, el are probabil nevoie de aprobarea dumitale.
Ea \l privi printre genele lungi, \nc` umede.
– Crezi?
– Da. To]i avem nevoie s` ne sim]im aproba]i, nu
g`se[ti?
– Poate, da…
Nu era deloc obi[nuit`, \n ceea ce-l privea.
– N-am chef s` merg singur`, relu` ea, [i nici s`
vorbesc cu altcineva.
– Te voi \nso]i eu, dac` vrei, \i propuse el pe nea[teptate.
|[i f`cu mari ochii ei alba[tri.
– Este foarte amabil din partea dumitale, dar n-ai nici
un motiv s` te implici \n problemele mele, protest` ea. Eu
nu \ncercam…
– Nu, sunt sigur, i-o tìe el. Este deci stabilit. |mi vei da
toate detaliile mai târziu. Noapte bun` [i vise pl`cute. {i
nu te nec`ji din cauza tat`lui dumitale, este destul de
mare ca s` se ocupe de el.
Apoi se aplec` [i-i deschise portiera [i ea inspir` pu]in
din mirosul lui. Furia de la \nceput o p`r`sise, l`sând-o
prad` unei tulbur`ri profunde amestecat` cu gratiduine.
Ca \ntotdeauna \n aceste momente de emo]ie, nu [tia ce
s` spun`.
– Bun` seara, murmur` ea, [i mul]umesc.
Ac]ionând dintr-un impuls, depuse un s`rut fugitiv pe
obrazul lui [i cobor\ din ma[in`.
68 ANNA SIMONS
Abia mult mai târziu, când deja era culcat` [i trecea \n

revist` evenimentele din acea sear`, \[i d`du seama de
\ndr`zneala ei. Dumnezeule din cer, de când o infirmier`
\[i permitea s` s`rute un chirurg f`r` ca el s-o fi \ncurajat?
Dac` el nu credea c-o f`cuse numai ca s-o \nso]easc` la
concert, ar trebui s`-[i schimbe p`rerea.
De ce naiba trebuise s` se repead` la el, se lament` ea.
Ca [i când n-avea deja destule probleme f`r` s`-[i mai
creeze [i altele la spital. |n fine, Giles nu era decât un
b`rbat la urma urmei, \[i aminti ea. Nu era Dumnezeu,
avea cu siguran]` sl`biciunile lui. Nu va avea decât s`-i
explice c` era \nc` sub [oc.
|n ziua urm`toare, la ora prânzului, când Joanna se
prezent` s`-[i reia tura, doamna Judd o anun]` c`
pacienta cu tiroidit` fusese internat` \n acea diminea]`.
– Este vorba de doamna Hazel Wing, preciz` ea,
dou`zeci [i patru de ani. Este foarte \ngrijorat`, dar nu va
fi operat` \nainte de joi. Pân` atunci, vom avea timp s`-i
lini[tim temerile. Am instalat-o \n aceea[i camer` cu Lucy,
fiind aproape de aceea[i vârst`.
Dup` plecarea supraveghetoarei, Joanna se duse s-o
vad` [i schimb` câteva cuvinte cu ea pentru a \ncerca s-o
fac` s` se simt` bine.
Se \ntorsese \n birou [i verifica lista testelor pe care
trebuia s` le efectueze când Shaun Cassidy d`du buzna.
– Domnul fie lùdat, exclam` el, speram c` vei fi aici!
De duminic`, am sentimentul c` trebuie s` fi fost scris
undeva s` ne re\ntâlnim.
Joanna \[i ridic` ochii spre cer, dar nu se putu

\mpiedica s` nu zâmbeasc`.
– Explic`-mi ce te-a determinat s` vii s` te instalezi aici,
replic` ea.
– Este destinul, draga mea. Dar este oare un mod de a
\ntâmpina un vechi prieten?
{ocul primei lor \ntâlniri trecut, Joanna nu \ncerca \n
mod bizar nici o stânjeneal` fa]` de el. F`r` \ndoial`, era o
dovad` c` totul se terminase [i c` nu-i mai inspira nimic.
– Dac` mi-ai spune ce te aduce? Presupun c` n-ai
trecut doar s` m` vezi? \ntreb` ea.
– Nu, nu \n \ntregime. Doamna Wing a fost primit`?
Joanna \ncuviin]`.
– |ntr-adev`r. Vrei s-o examinezi?
– Te rog. Apoi, voi reveni s` vorbesc cu tine, promise
el ridicându-i b`rbia.
Joanna \l conduse [i-l l`s` la capul pacientei lui. Zece
minute mai târziu, se \ntorcea [i se declara mul]umit de
starea de spirit a doamnei Wing.
– Nu mi s-a p`rut prea nelini[tit`, adùg` el. M`
temeam s` nu renun]e \n ultimul moment.
– Probabil c` farmecul tù \nc` mai opereaz`, \i
strecur` ea pe un ton ironic.
El se aplec` peste un col] al mesei [i o privi o clip`
gânditor.
– {tii, Joana, spuse el brusc, cu aerul cel mai serios din
lume, un generalist are nevoie de o so]ie. Ai fi de acord s`
ne c`s`torim?
70 ANNA SIMONS
Joanna r`mase stupefiat`. Tot timpul cât durase

leg`tura lor, nu vorbise o singur` dat` despre c`s`torie.
|nghi]i \n sec, apoi \ncepu s` râd`.
– |mi pare rù,Shaun, n-am nevoie de un so].
– Oh, te rog, iubito. Ne-am sim]it bine \mpreun`,
nu?
– Tu nu erai \n mod exclusiv cu mine, \i aminti ea.
– M-am schimbat, te asigur, replic` el pe un ton
lingu[itor [i o lic`rire mali]ioas` \n fundul ochilor lui
alba[tri.
Ea scutur` din cap.
– S` fim prieteni, dac` vrei. Am mult` afec]iune pentru
tine, dar nu te mai iubesc, Shaun. Acum, dac` nu te
superi, a[ dori s` m` \ntorc la lucrul meu.
– De acord, vom discuta din nou mai târziu, când
circumstan]ele vor fi mai potrivite. Oricum voi fi nevoit s`
revin aici. Am o zi de gard` pe s`pt`mân` de efectuat la
Urgen]e.
Plec`, la fel de dezinvolt [i de nep`s`tor [i câtu[i de
pu]in descump`nit de refuzul ei.
Privindu-l cum se \ndep`rteaz`, Joanna avu un surâs
\ng`duitor. Nu era nici o \ndoial` c` nu va \ntârzia s`
conving` pe una sau pe alta de necontenitele lui cuceriri.
Dar nu pe ea. D`du câteva telefoane [i apoi cobor\ s`-[i ia
ceaiul.
La \ntoarcere, afl` c` doctorii sosiser` s-o examineze
pe Hazel Wing.
– Este vorba de Steve [i de domnul Beltane, preciz`

Carol, una din asistente. Eunice este cu ei.
Joanna hot`r\ s-o lase pe Eunice s`-i \nso]easc` pe cei
doi medici \n timp ce ea \ns`[i se va ocupa de distribuirea
medicamentelor. Era pu]in \ngrijorat` la ideea de a-l
revedea pe Giles dup` ce s-a petrecut \n ajun. Se \ntreba
dac`, gândindu-se bine, el nu regreta c`-i propusese s-o
\nso]easc` la concert. |n acest caz, ar putea pretinde
oricând c` are mult de lucru, nu-i a[a? Continu` s` fie
chinuit` \n mod ciudat [i obi[nuitele discu]ii cu bolnavii
nu schimbar` nimic. Când termin` se duse s` se spele pe
mâini [i tocmai \n momentul acela doctorii ie[eau din
camera lui Hazel Wing.
Steve [i Eunice duceau câteva probe ca s` le analizeze
la laborator, \n timp ce Giles se \ntâlni cu Joanna \n fa]a
sp`l`torului din vestiar.
– Cum te sim]i, azi? se inform` el.
– Bine, mul]umesc, r`spunse ea lini[tit \n ciuda
b`tìlor accelerate ale inimii.
{i-a [ters mâinile cu un prosop de hârtie [i el o privi
periindu-[i meticulos p`rul.
– Giles.
Ezit`, cu un picior pe pedala co[ului de hârtii pe
care-l ]inu deschis pân` când se debaras` [i el de
prosopul lui.
– Apropo de ieri sear`, relu` ea, cred c-ar fi mai bine
s` ui]i aranjamentul nostru… \n ceea ce prive[te
concertul tat`lui meu.
72 ANNA SIMONS
– De ce?
El o supuse unei priviri lungi.
– Ai hot`rât s` nu te duci?
– Nu, dar n-ar fi trebuit s` accept s` vii cu mine. Nu-mi
dau seama de ce am f`cut-o.
– Poate ai cedat unui impuls, suger` el. Exact ca \n
cazul s`rutului.
Ea se \nro[i violent [i scoase un mic râs nervos.
– Da, cu siguran]`, a[a este, bâigui ea. Totu[i, n-aveam
de ce s` te amestec \n problemele mele personale.
El \[i l`s` man[etele c`m`[ii \n jos [i-[i puse butonii
\nainte s-o priveasc` din nou.
– Dac` am memorie bun`, eu \nsumi m-am amestecat,
observ` el. Aceast` schimbare subit` are vreo leg`tur` cu
doctorul Cassidy?
– Nu, de ce m` \ntrebi asta?
– |mi puneam \ntrebarea. Ne-am \ncruci[at \n parcare
[i mi-a spus c` ie[ea din biroul tù. Am crezut c` poate vei
prefera compania unui prieten mai vechi.
– Nu, deloc. De luni de zile nu l-am v`zut… [i nu alerg
dup` b`rba]i, adùg` ea cu demnitate.
O lic`rire amuzat` trecu prin privirea lui.
– Ei bine, \n felul acesta, nu voi risca s` m` \n[el asupra
inten]iilor dumitale, nu-i a[a? Ascult`, nu vom schimba
nimic din ce am stabilit. Doresc foarte mult s` asist la
acest concert, ca s` nu-]i ascund nimic. Am mare nevoie
s` m` destind. Acum, dac` am reveni la lucruri mai
serioase? Am câteva am`nunte de stabilit cu tine \n
leg`tur` cu doamna Wing.
Se \ntoarser` \n birou [i-i explic` procedura pe care

conta s-o urmeze ca s-o preg`teasc` pe pacienta lui
pentru opera]ie.
Când termin`, el se ridic` s` plece.
– |n cazul când nu voi veni la spital, mâine, la ce or` s`
trec s` te caut?
– Concertul \ncepe la ora opt. La ora [apte [i jum`tate,
este bine?
– R`mâne stabilit, s` fii gata.
El disp`ru, l`sând-o \n prada unor sentimente
amestecate fa]` de oportunitatea de a merge cu el la acest
concert. Prezen]a lui ar fi f`r` \ndoial` o anumit`
consolare, ]inând seama de circumstan]e, dar pe de alt`
parte, chiar aceast` prezen]` trezea \n ea senza]ii deloc
lini[titoare. Era totu[i clar c` era vorba numai de
amabilitate. |n propriul ei interes, era preferabil s` se
mul]umeasc` doar cu atât. Nici nu se punea problema
s`-[i piard` capul dup` un alt seduc`tor.
***
A dou` zi seara, ploua cu g`leata la ora \ntâlnirii lor. |[i

puse un pantalon din pânz` de in, negru ca antracitul [i
o bluz` de m`tase verde, cu o garnitur` de smaralde pe
care mama ei i-o adusese din una din numeroasele ei
c`l`torii. Era gata [i a[tepta \n holul imobilului când
BMW-ul lui Giles intr` pe aleea c`minului.
74 ANNA SIMONS
Oprindu-se s`-[i deschid` umbrela, ea se repezi apoi

spre locul unde garase \n timp ce el se apleca s`-i
deschid` portiera.
– Mul]umesc, murmur` ea luând loc al`turi de el. |mi
pare rù c` te târ`sc afar` pe un asemenea timp.
– Odat` ce vom ajunge, timpul nu va mai avea
importan]`, replic` el, pornind. G`sesc dimpotriv` c` este
cel mai frumos mod de a petrece seara.
Intimitatea situa]iei \[i producea efectul obi[nuit.
Singur` cu el \n obscuritatea ma[inii, Joanna se sim]ea
foarte tulburat`. Era prea con[tient` de apropierea
corpului sù musculos [i de parfumul subtil de b`rbat
care plutea \n aer. Asta, combinate cu scopul [i cu motivul
ie[irii lor, \i sporea nelini[tea.
– Este la Regency Centre, nu-i a[a?
Vocea lui Giles \i \ntrerupse cursul gândurilor.
– Avem biletele?
– Nu, tata mi-a spus c` le va l`sa la ghi[eu.
– Am v`zut un afi[ undeva… Marea Orchestr`
Franklin, nu-i a[a?
– Da, tat`l meu cânt` la clarinet, \ntre altele. {i
dumneata? se interes` ea ca s` \ntre]in` conversa]ia. Cân]i
la vreun instrument?
El avu un zâmbet slab.
– Aveam o chitar` când eram mai tân`r, dar n-am fost
niciodat` un viruoz. Totu[i, \mi place muzica.
Ajunser` curând la Regency.
– Te las aici, declar` el oprind \n fa]a intr`rii. Astfel vei

recupera biletele \n timp ce au parchez.
– De acord, pe curând.
Ea nu-[i d`du osteneala s` se mai \ncurce cu umbrela
[i se repezi \n holul teatrului. Acesta era plin de lume.
Ajungând cu greu la cas`, descoperi totu[i c` nu exista
nici o invita]ie pe numele Joannei Leigh. N-a fost foarte
surprins`. Ar fi fost mult mai mirat` dac` tat`l ei n-ar fi
uitat. Din fericire, mai erau locuri. Ceru deci dou` bilete,
\n primele rânduri, felicitându-se c` Giles nu era cu ea. Ar
fi fost foarte jenant ca el s` pl`teasc`, a[a cum ar fi insistat
f`r` \ndoial` s-o fac`.
V`zându-l c` tocmai sosea, se \ndrept` spre el.
– Ai biletele, este perfect, declar` el. Cred c` n-avem
timp s` bem ceva. O vom face mai târziu, \n antract.
P`trunser` \n sal`.
– Ultima dat` când am fost aici, \i m`rturisi el, era la o
gal` de Cr`ciun, cu mult timp \n urm`. Eram \nc` student.
– La facultatea de medicin`?
– Da, bine\n]eles. Am uitat tot ce-a precedat acestei
perioade, a trecut prea mult timp.
– Oh, te rog, replic` ea cu un ton slab, nu e[ti totu[i
atât de b`trân.
– Mi se \ntâmpl` uneori s` m` \ntreb. Mai ales \n fa]a
unei anumite persoane, adùg` el aruncându-i o privire
plin` de sub\n]eles.
– Adev`rat? {i eu te credeam imperturbabil, murmur`
ea \nainte de a se adânci \n studiul programului.
76 ANNA SIMONS
Discutar` apoi despre con]inutul acestuia. Era vorba

de o selec]ie, relativ clasic`, con]inând piesele cele mai
cunoscute din repertoriul de jazz, cu dou` momente solo
pentru cânt`rea]` [i câteva fragmente din comedii
muzicale.
De pe scen`, le parveneau câteva game executate de
muzicienii care-[i acordau instrumentele. Apoi luminile
se stinser` [i cortina se ridic`. Concertul se deschise cu o
adaptare plin` de antren a temei principale din „Poveste
din cartierul de vest“.
|n smochinguri albastre \mpodobite cu paiete, cei
dou`zeci [i patru de jazzmeni erau grupa]i \n semicerc \n
jurul [efului de orchestr` [i cântau cu toat` str`lucirea [i
virtuozitatea proprie marilor forma]ii americane.
– Care este tat`l dumitale? vru s` [tie Giles, al c`rui
picior b`tea instinctiv ritmul.
– Al treilea din partea dreapt`. Acum este la saxofon.
Ea \l g`sea extrem de distins [i se sim]ea foarte mândr`
de el.
– Este prima dat` când asist la unul din concertele lor,
murmur` ea. Sunt buni, nu?
El \ncuviin]`.
– Excelen]i! Trebuie s` fie o imens` satisfac]ie s` atingi
un asemenea grad de perfec]iune.
– Da, presupun. Dar este o existen]` cam nesigur`.
– |n zilele noastre, este valabil pentru toat` lumea,
replic` el. Trebuie s` [tii s`-]i asumi riscuri [i s` faci ce
este mai bine.
T`cur` ca s` poat` asculta melodiile cunoscute ale lui

Irving Berlin [i ritmurile avântate ale lui Sousa. Prima
parte se termin` prin una din cele dou` piese vocale
\nscrise \n program. Kay intr` \n scen`, superb` \ntr-un furou
de lame argintiu, cu p`rul ro[u plutind pe umerii ei goi.
– Iat-o pe mama mea vitreg`, [opti Joanna.
Giles \[i ridic` sprâncenele apreciativ.
– Trebuie s` admit c` tat`l tù are gust. S` sper`m c`
talentul ei este la \n`l]imea fizicului.
N-au fost dezam`gi]i. Dotat` cu o minunat` voce de
sopran` [i având o real` prezen]`, Kay interpret` câteva
fragmente din „Porgy [i Bess“ cu o u[urin]` care-i aduse
aplauze bine meritate.
– Este ciudat c` tat`l meu pare s` aib` o sl`biciune
pentru cânt`re]e, declar` Joanna \nmuindu-[i buzele \n
cupa de [ampanie \n momentul pauzei.
– De ce, mama dumitale cânta [i ea?
– Nu, ea este violonist`. Dar tata ne-a p`r`sit. Tot
pentru o cânt`rea]`.
Schimbând abil subiectul discu]iei, Giles o determin`
treptat s`-i fac` multe dezv`luiri \n leg`tur` cu
extravaganta ei familie.
– Acesta s` fie oare motivul profund pentru aceast`
nevoie de siguran]`? o tachin` el.
Ea \ncepu s` râd`.
– |n felul acesta interpretezi? Sincer, sunt foarte
mul]umit` cu soarta mea, chiar dac` trec drept disident`
\n sânul familiei. Prefer modul meu de via]` decât al lor.
78 ANNA SIMONS
Muzica \ncepuse deja s`-[i produc` magia [i \n

momentul când concertul se termin`, Joanna se sim]ea
\ntr-o excelent` dispozi]ie.
– Mi-a pl`cut mult, declar` ea cu un zâmbet larg
\nso]itorului ei. {i dumitale?
– Da, [i mie la fel, aprob` Giles. Te duci s`-l vezi pe
tat`l dumitale?
– Cred c` trebuie, replic` ea strâmbând din nas. M`
\nso]e[ti?
– Nu, este preferabil s` fii singur`. Te voi a[tepta \n
fa]a intr`rii.
– De acord, nu voi \ntârzia mult.
Se desp`r]ir` pe culoar. Joanna se \ndrept` spre culise
[i \mpinse o u[` mic`. |n spatele cortinei, muzicienii se
agitau s`-[i aranjeze instrumentele [i s`-[i adune
partiturile. Unii se gr`beau deja spre ie[ire.
V`zând un b`rbat cu o cutie de trompet` sub bra],
Joanna se apropie de el.
– Scuza]i-m`… {ti]i dac` Ed Leigh mai este aici?
\ntreb` ea.
– N-am nici cea mai mic` idee, draga mea. |l vei g`si
sus, dac` n-a plecat deja.
El schi]` un semn din cap \n direc]ia [irului de trepte
care duceau pe scen` [i se gr`bi s` dispar`.
Un alt instrumentist cobora. Joanna \l l`s` s` treac` [i
\[i re\nnoi \ntrebarea.
– Bine\n]eles, dr`gu]a mea, \i r`spunse el \nv`luindu-i

silueta zvelt` cu o privire apreciativ`. Urca]i, Ed, strig` el,
te caut` o doamn`! Totdeauna sunt unii care au noroc.
Fluieratul lui admirativ r`sun` \n spatele ei \n timp ce
se avânta pe scar`.
Tat`l ei vorbea cu percu]ionistul [i termina de aranjat
lucrurile. Se ar`t` mirat z`rind-o.
– Jojo, exclam` el, ce surpriz`! Nu m` a[teptam s` te
v`d!
– M-ai invitat, totu[i, replic` ea cu un zâmbet.
– Da, dar nu credeam c`… Dumnezeule, am uitat
complet s`-]i las biletele! Sunt incorigibil.
O lu` \n bra]e [i o s`rut` pe amândoi obrajii.
– |n fine, e[ti aici, foarte amabil din partea ta.
Chuck, se adres` el percu]ionistului, ]i-o prezint pe
adorabila mea fiic`. Este infirmier`. Este singura care
lucreaz` cu adev`rat din toat` familia, suntem foarte
mândri de ea.
– Nu [tiu dac`-i chiar a[a, râse Joanna. Concertul
vostru a fost \ntr-adev`r foarte bun, urm` ea [i am g`sit c`
Kay are o voce superb`.
– Este minunat`, nu-i a[a? \nt`ri el, \ncântat. Vino la
hotel s` bei un pahar cu noi. |]i vom face loc \n autobuz,
dac` nu e[ti cu ma[ina.
– |]i mul]umesc tat`, dar sunt a[teptat` [i nu cred c`
vrea s` m` a[tepte. Opereaz` mâine diminea]` devreme.
– Ah, exist` un b`rbat \n via]a ta? |n acest caz, gr`be[te-te
s` fixezi data ceremoniei, ca s` te conduc la altar.
80 ANNA SIMONS
– Nu, nu este b`rbatul vie]ii mele, se strâmb` Joanna.

{i deocamdat`, n-am nicidecum inten]ia s` m`
c`s`toresc.
Expresia lui Ed Leigh se \ntrist`.
– Fire[te, exemplul meu nu risc` s` te incite, murmur`
el. Dar de data asta este de durat`, sunt sigur.
Percu]ionistul afirm` c` fusese foarte fericit c` o
cunoscuse pe Joanna, apoi disp`ru. Tat`l [i fiica r`maser`
s` mai discute pu]in pân` când cineva strig` c` autobuzul
era gata de plecare, dac` domnul Leigh voia s` se
gr`beasc`.
Coborâr` \mpreun` [i Joanna \l conduse pân` la ie[ire.
|i adres` un semn lui Kay [i-i trimise un s`rut prin geamul
aburit al autobuzului \nainte de a-l \mbr`]i[a pe tat`l ei.
– V` doresc sincer s` fi]i foarte ferici]i, le ur` ea.
– {i ]ie la fel, scumpa mea. S`rut-o pe mama ta când o
vei vedea. Mi-a f`cut pl`cere c-ai venit. Pe curând, Jojo.
Ea era \n al [aptelea cer alergând spre intrarea unde
Giles o a[tepta \n ma[in`. Fa]a ei era ud` de ploaie [i
scoase o batist` ca s` se [tearg`.
– Lini[te[te-te, explic` ea cu o voce pu]in gâfâit`, nu
plâng.
– Sunt u[urat s` te aud, replic` el. Totul a fost bine?
– Da, a fost foarte mul]umit. Suntem invita]i s`
mergem s` lu`m un pahar la hotelul lor, dar m-am gândit
c` nu te va tenta deloc.
– Cum ]i-ai permis s` m` lipse[ti de coniacul meu de
sear`? o tachin` el cu un aer fals dojenitor.
– Oh, fii cinstit, ai fi refuzat. Voi prepara o cafea, dac`

]ii neap`rat s` bei ceva, replic` ea.
– Ai permisiunea s` prime[ti b`rba]i \n camera ta?
– Bine\n]eles. Suntem \n secolul dou`zeci, s` [tii.
El schi]` un zâmbet.
– Voi da urmare invita]iei la cafea când te vei instala \n
casa ta. Ast` sear` m` voi mul]umi cu unul din gesturile
tale impulsive.
– Dac` este premeditat, nu mai este un impuls, i-o
\ntoarse ea cu o senza]ie curioas` de gol \n stomac.
– Nu, \ntr-adev`r.
El porni [i f`cur` drumul pân` la c`min f`r` s` mai
spun` ceva.
– |]i mul]umesc din nou c` ai venit, declar` ea când el
opri \n fa]a cl`dirii.
Se \ntreba dac` va trebui sau nu s` fac` gestul la care
el f`cuse aluzie [i dup` lic`rirea mali]ioas` din ochii lui,
\n]elese c`-i citea gândurile ca \ntr-o carte deschis`.
Rezolv` el \nsu[i problema luându-i mâna pentru a
depune pe ea un s`rut u[or.
– Acum, \n pat, spuse el \n loc de r`mas-bun.
Capitolul 6
Joanna r`mase pu]in pe gânduri dup` desp`r]irea de

Giles. Avusese dreptate \n \ntregime sf`tuind-o s` se
duc` s`-l vad` pe tat`l ei. Nu regreta nicidecum c` f`cuse
acest efort. Pl`cerea lui evident` cu care o primise o
r`spl`tise din plin. Era totu[i destul de ofensator faptul
c` medicul fusese obligat s`-i sugereze linia de conduit`.
De asemenea, era straniu modul \n care acest b`rbat o
tulbura. Se \ntreba dac` el era con[tient de asta. Ea se
str`duia s` nu lase nimic s` se vad`, dar era dificil s`
lupte \mpotriva acestor for]e misterioase care te \mping
spre cineva.
Trebuia totu[i s` reu[easc` s` le domine, deoarece
n-avea nici o inten]ie s` cedeze farmecului domnului
Beltane. Mai ales \n ceea ce-l privea, nu p`rea deloc
\nclinat s-o \ncurajeze. Nu, decret` ea, nici nu se punea
problema s`-[i piard` capul pentru acest domn.
Cu toate acestea, \i ocupa \nc` gândurile, a doua zi la

prânz, atunci când se preg`tea s`-[i reia serviciul. La
aceast` or`, el trebuie s` fi efectuat deja câteva interven]ii,
printre care aceea a lui Hazel Wing. Când totul se va
termina, va fi o femeie fericit` care se va \ntoarce acas`. O
tiroidectomie d`dea rezultate miraculoase pentru pacient
[i pline de satisfac]ie pentru medicul lui. Era cu siguran]`
o mare mul]umire s` ai puterea de a \mbun`t`]i via]a
oamenilor, se gândea ea. Dar ce crud` ironie a sor]ii
pentru un b`rbat ca Giles s` nu fi putut \ncerca nimic
s`-[i salveze so]ia. Ca [i cum destinul vrusese s`-i
aminteasc` propriile lui limite.
Ploaia se oprise \n cursul nop]ii [i o frumoas` zi de
iunie o a[tepta pe Joanna când ie[i din cl`dire \mbr`cat`
doar cu o jachet` bleumarin pus` pe deasupra
uniformei.
La spital, \n biroul ei, doamna Judd afi[a o figur`
contrariat`.
– Bun` ziua, spuse Joanna. Ce nu merge? N-ave]i un
aer mul]umit.
– Doamna Wing a f`cut un stop cardiac, replic`
supraveghetoarea.
De stupefac]ie, Joanna r`mase o clip` f`r` replic`.
– Oh, nu, murmur` ea. Ea a… ?
– Imposibil de spus, se \ncearc` reanimarea ei. Bietul
domn Beltane, este co[marul oric`rui chirurg.
84 ANNA SIMONS
– Dumnezeule! S-a produs \n timpul interven]iei?

– Nu, cred c` terminaser`. S` sper`m c` vom avea ve[ti
mai lini[titoare \nainte ca so]ul s` telefoneze.
Doamna Judd \[i scutur` umerii ei robu[ti.
– Bun, asta nu este tot, trebuie ca lucrul s` continue.
Vre]i s` v` ocupa]i de distribuirea medicamentelor?
Cobor s` prânzesc, voi afla poate mai mult.
Când reveni, doamna Judd fu \n m`sur` s-o informeze
c` spre marea u[urare a tuturor, Hazel Wing \[i rec`p`tase
pulsul normal [i acum se g`sea \n Serviciul de terapie
intensiv`.
– Opera]ia fusese un succes deplin, mai explic` ea.
Nici o tumoare malign`, nimic. A trebuit ca inima s-o lase
o clip` când se preg`teau s-o transfere \n sala de
reanimare. |n fine, slav` Domnului, c-au reu[it s-o
reanimeze. Acum nu mai trebuie s` a[tepte s` vad` modul
cum evolueaz`.
Restul zilei se scurse f`r` alt incident. Totul era lini[tit
când medicii trecur` spre sfâr[itul dup`-amiezii, dup`
plecarea doamnei Judd, ca s`-[i examineze pacien]ii.
Giles, Peter Green [i Steve formau un trio mai
degrab` solemn, seara asta. Joanna \i \nso]i \n vizita lor
[i a revenit cu ei \n birou. Pân` acum, nimeni nu f`cuse
nici cea mai mic` aluzie la accidentul survenit \n blocul
operator.
Joanna \i privea rând pe rând, cu un aer \ngrijorat.
– Cum se simte doamna Wing? \ntreb` ea.

– Sper c` sta]ionar, r`spunse Giles pe un ton
moroc`nos.
– Trebuie s` recunosc c` am tremurat de team`,
declar` Peter, deoarece este prima dat` când ni se
\ntâmpl` a[a ceva.
– Mie nu, mormì Giles. M` duc s`-i arunc o privire, te
voi ]ine la curent.
Ie[i cu mâinile \nfundate \n buzunarele bluzei, cu
umerii pr`bu[i]i sub greutatea oboselii. P`rea atât de
obosit [i de sup`rat \ncât Joanna ar fi vrut s`-i poat` aduce
pu]in` consolare.
– Bietul Giles, suspin` ea, ce responsabilitate are. {i
voi p`re]i istovi]i, amândoi. V` prepar cafea?
– }i s-a spus vreodat` c` e[ti un \nger? replic` Steve.
Ea râse \ncet.
– Recent, nu.
***
Se f`cuse ora nou` [i Joanna preda serviciul

\nlocuitoarei când Giles reveni. Ea \i adres` o privire
\ntreb`toare.
– Continu`, murmur` el voi reveni peste cinci minute.
El se \ndrept` spre unul din pacien]ii lui [i se \ntoarse
\n momentul când se preg`tea s` plece.
86 ANNA SIMONS
– Cum se simte ea? \ntreb` imediat Joanna.

El \[i \ncruci[` degetele.
– Pentru moment, totul este bine.
Coborâr` \mpreun`.
– Cred c` va sc`pa cu bine, relu` el. Am vorbit cu so]ul
ei. Doctorul Cassidy \l avertizase c` nu are inima prea
solid`, dar asta l-a zdruncinat totu[i, nefericitul.
|[i r`scoli p`rul lui negru.
– Sunt zile când m` \ntreb dac` n-ar fi fost mai bine s`
m` fac gr`dinar sau [ef de echip` pe [antier, continu` el.
Orice mai curând decât s` m` joc cu via]a oamenilor.
– Nu spune prostii, replic` Joanna. Dac` n-ar fi c`zut
pe tine, ar fi c`zut pe capul altuia. Este fatalitatea…
Acum, cine este cel ce se \nduio[eaz` de soarta lui?
– De acord, am meritat-o.
El avu un râs u[or.
– Bun, ei bine, \ntrucât te sim]i \ndrept`]it` s`-mi dai
o lec]ie de \n]elepciune, de data asta cred c` ar trebui
s`-]i petreci restul serii cu mine, ca s`-mi ridici moralul.
Ie[ind \n aerul rece al nop]ii, Joanna \[i strânse jacheta
\n jurul umerilor.
– Eu, s`-]i ridic moralul? r`spunse ea pe un ton ironic.
Am crezut \ntotdeauna c`, dimpotriv`, te exasperez.
– Tocmai, este principiul medicamentului revulsiv.
– Mul]umesc de compliment. Totu[i, dac` sunt un
revulsiv, tu e[ti deosebit de ar]`gos, seara asta. Du-te
acas` [i \nghite un medicament pentru ficat.
– |n cazul acesta, vino cu mine [i asigur`-te c` \]i

urmez sfatul.
Joanna fu scuturat` de un râs slab.
– Acum, devii \ntr-adev`r ridicol.
Ajunser` \n parcare. El se opri \n dreptul ma[inii lui.
– Nu uita c`-mi datorezi o favoare, insist` el. Haide,
vino.
|i deschise portiera.
Ea arunc` o privire perplex` asupra uniformei.
– De acord, dar n-a[ putea s` trec s` m` schimb,
\nainte?
– Nu-i nevoie, vom mânca acas` la mine. Voi fi singurul
tù public.
O \mpinse pe scaun [i trânti portiera. Joanna \[i
strânse buzele. Cum naiba f`cuse s` se lase prins` \n
capcan`?
Totu[i, era adev`rat c` el p`rea destul de deprimat. |l
cercet` pe ascuns când se instal` la volan. Totul la el
respira proast` dispozi]ie [i deprimare [i era incapabil` s`
g`seasc` ceva de spus ca s`-i descre]easc` fruntea.
– Cum se simte tat`l tù? se gândi ea s` se
informeze.
El ie[i din gândurile lui sumbre.
– Tat`l meu? Bine. Este \n convalescen]`, \n Jersey.
– Ah, bun… Crezi c` inten]ioneaz` s` ias` la pensie?
– Nu, nu \nc`. Totu[i, este posibil s`-[i restrâng` pu]in
activit`]ile.
88 ANNA SIMONS
El nu avea deci nici o problem` dinspre partea asta.

A[adar, numai starea doamnei Wing \l fr`mânta. |n]elegea
foarte bine c` era cu moralul la p`mânt. Este \ntotdeauna
extrem de dureros s` [tii zilele unui bolnav amenin]ate,
mai ales când este vorba de o persoan` atât de tân`r`.
Reu[ise cu toate astea s`-l fac` s` se gândeasc` la altceva.
Ca revulsiv, se dovedise mai curând eficace, estima ea
st`pânindu-[i un zâmbet.
Nu peste mult timp, el opri \n fa]a unei re[edin]e
luxoase ale c`rei terase [i balcoane largi d`deau spre
fluviu. Apartamentul sù se g`sea la etajul al doilea. O
conduse \ntr-un salon mare, mobilat agreabil, cu
canapele adânci de piele [i draperii grele din catifea bej la
ferestre.
Aprinse câteva aplice [i o lamp` mare \nainte de a-[i
scoate haina [i cravata.
– Simte-te ca acas`, declar` el. Poate vrei s` te
r`core[ti.
Cu man[etele ridicate, pantalonul subliniindu-i
musculatura coapselor, p`rea mai viril [i mai atr`g`tor ca
oricând [i \ncepea s` simt` o ame]eal` u[oar`.
– Da, bucuroas`, \ncuviin]` ea.
|n sala de baie, \[i sp`l` mâinile, d`du cu pu]in` ap`
rece pe fa]` [i \[i aranj` p`rul. Niciodat` nu se sim]ise
atât de prost \mbr`cat` ca \n aceast` sear`, \n uniforma
albastr`. Chiar dac` ar fi vrut – [i nu era cazul – nu \n
aceast` \mbr`c`minte caraghioas` risca s` trezeasc` \n el
un alt interes decât profesional. |l auzi agitându-se \n

buc`t`rie [i \l g`si golind cu zel cuburi de ghea]` \ntr-un
bol.
– Ce vrei s` bei? o \ntreb` el \ntorcându-se la
apari]ia ei.
– Un suc de portocale… sau un sifon, \n nici un caz
alcool.
Avea inten]ia ferm` s`-[i p`streze capul limpede.
El scoase o sticl` din frigider, umplu un pahar cu suc
de portocale, adùg` ghea]` [i i-l \ntinse. Apoi, lu` o
\nghi]itur` de scotch pe care \l preg`tise \n absen]a ei [i
\ncerc` s` fac` inventarul proviziilor lui.
– Nu am mare lucru, observ` el. Menajera mea trebuie
s` m` aprovizioneze mâine. Vom avea brânz`, ou`,
jambon sau o cutie de conserve. Ce preferi?
– Ce-ai spune de o omlet`? suger` ea.
El f`cu o grimas` amuzat`.
– Talentele mele de buc`tar nu sunt atât de
dezvoltate.
– Nu te nelini[ti, m` ocup eu, este specialitatea
mea. Pr`je[te doar jambonul [i g`se[te-mi o salatier` [i
un tel.
Ridicând sprâncenele, el mai lu` o \nghi]itur` de
scotch \nainte de a executa ordinele ei.
– Nu e[ti lipsit` de autoritate, dup` cum v`d,
remarc` el.
O privi cum bate ou`le [i pune untul \n tigaie.
90 ANNA SIMONS
– Dup` m`tu[a mea Beth, nu exist` nimic mai potrivit

decât o mas` bun` ca s`-]i recape]i buna dispozi]ie,
replic` ea, hot`rât` s-o p`streze pe a ei.
Ea \i \ntinse un cu]it.
– Jambonul este gata? Taie-l \n felii sub]iri, te rog.
– Cine este m`tu[a Beth? vru el s` [tie, efectuând docil
ce-i ceruse.
Cu ochiul fixat pe lucrul ei [i for]ându-se s` ignore
accelera]ia pulsului de fiecare dat` când corpurile lor se
atingeau, Joanna \i explic`.
– Nu este realmente m`tu[a mea. Mama o angajase ca
bon` la copii, când a plecat [i apoi ea a r`mas.
|ntotdeauna am considerat-o ca un membru al familiei.
To]i \i suntem foarte ata[a]i.
Omleta coapt` [i aurit` dup` plac, o \mp`r]i \n dou`,
fiecare parte punând-o pe o farfurie [i o mâncar` pe masa
din buc`t`rie.
– Delicioas`, coment` Giles. Pentru prima dat`, nu am
impresia c` mestec o bucat` de cauciuc.
– Am un talent s-o reu[esc, glumi ea. Acas`, o fac
mereu.
El p`rea acum \ntr-o mai bun` stare de spirit.
– Hai s` ne a[ez`m suger` el, mâncarea terminat`, voi
prepara o cafea.
– Nu, nu, du-te [i a[az`-te, replic` ea, eu dau ordine
seara asta.
– Nu discuta, te rog. {i de ce nu-]i sco]i aceast`

uniform` ridicol`? |mi aminte[te de spital.
– N-ai vrut s` trec s` m` schimb, protest` ea. {i nu se
pune cu siguran]` problema s`-]i acord beneficiul unui
striptease.
– Bun, de acord…
O prinse de umeri [i o scoase afar` din buc`t`rie.
– Acum, instaleaz`-te \n salon, vin [i eu.
Joanna se a[ez` la o extremitate a canapelei, \[i scoase
\nc`l]`mintea [i \[i \ntinse picioarele pe perne. Poate c` el
\[i uitase \n parte grijile, dar ea se sim]ea mai nervoas` ca
niciodat`. {tia c` n-ar fi trebuit s` accepte aceast` sear`
\ntre patru ochi cu el, ]inând seama de efectul pe care-l
producea asupra ei. Dup` ce \[i vor bea cafeaua, \i va cere
s-o conduc` acas`. Oricum, era trecut deja de ora
unsprezece…
Ea se \ntinse [i respir` profund, for]ându-se s` se
destind`, aruncând o privire \n jurul ei. |n fa]a ferestrelor,
pe toat` l`]imea peretelui, elemente \ncastrate
ad`posteau c`r]i, o combin` audio [i alte accesorii ale
vie]ii moderne. Un tablou abstract arunca o not` colorat`
pe dominanta crem a decorului [i un birou din o]el [i
sticl` ocupa un col] al camerei.
Sosirea lui Giles cu cafeaua puse cap`t studierii
locului. El puse ce[tile pe m`su]a joas` din fa]a canapelei,
se duse s` pun` o caset` apoi reveni la ea. Se preg`tea
92 ANNA SIMONS
s`-[i ridice picioarele ca s`-i fac` loc, dar \nainte s` fi avut

timp, el i le ridic`, se a[ez` [i le puse pe genunchii lui.
– Este foarte bine a[a, nu te mi[ca, declar` el
b`tându-i u[or picioarele.
I-ar fi fost greu s` fac` altfel f`r` câteva mi[c`ri lipsite
de demnitate, deoarece mâna lui mare \i ]inea prizoniere
gleznele. Totu[i, nu din acest motiv se sim]ea foarte \n
largul ei \n aceast` pozi]ie.
El \ncepu s`-i testeze alene reflexele, plimbându-[i
unghia degetului mare pe talpa picioarelor ei.
|i arunc` o privire amuzat`.
– Totul mi se pare normal, coment` el.
– Dar nu cred s` am vreo problem`, replic` ea lini[tit`,
\n ciuda ritmului accelerat al pulsului.
– Hm… nu este nimic de spus, nici la nivelul
articula]iilor urm` el, examinând de data asta oasele
gleznelor.
|n cele din urm`, \i gâdil` degetele de la picioare.
Joanna scoase o exclama]ie [i se desprinse brusc.
– Ah nu, ajunge! exclam` ea râzând.
El \[i reprim` un zâmbet [i se aplec` s`-[i ia cea[ca. Ea
\l imit` apoi se a[ez` confortabil \n col]ul canapelei [i
\nchise ochii ca s` asculte mai bine muzica. Era vorba
ne\ndoielnic de un studiu de Chopin [i \ncet-\ncet,
savurând muzica, \ncepu s` se destind`.
Terminându-[i cafeaua, se ridic` totu[i aproape cu
regret.
– Trebuie s` plec, declar` ea. Oricum, revulsivul pare

c` [i-a f`cut efectul.
– Nu e[ti \n m`sur` s` judeci.
O trase cu hot`râre lâng` el [i o b`tu pe obraji.
– Fii dr`gu]` [i stai pu]in lini[tit`, relu` el. Nu ne
sim]im bine aici?
El poate, dar \n ceea ce o privea, nu era sigur`. Inima
ei \ncepu s` bat` mult mai repede [i acest crescendo se
mai accentu`, când, deodat`, sim]i buzele lui atingându-i
p`rul. Apoi, f`r` nici un efort aparent nici de la unul nici
de la altul, gurile lor se \ntâlnir` [i se trezi \n bra]ele lui,
mole[it` toat` [i \nfiorat`. Mângâierile lui erau senzuale [i
experte. Intuitiv, se lipi de corpul lui pe m`sur` ce s`rutul
lui devenea mai preten]ios, m`turând toat` ap`rarea ei.
Asprimea pielii lui peste a ei o readuse \n cele din urm`
la realitate.
– |n]epi! exclam` ea cu o voce totu[i pu]in
tremur`toare. Ar trebui s` te razi!
El \i d`du drumul, \[i frec` b`rbia [i-i arunc` un zâmbet
indolent.
– Crezi c` ar merita osteneala?
– Cu siguran]` nu, replic` ea cu r`ceal`. Acum, este
destul pentru aceast` sear`. Este timpul s` plec.
El se ridic` [i se \ntinse, mu[chii spatelui jucând supli
sub c`ma[a fin` de bumbac alb.
– Poate ai dreptate, admise el. |n acest caz, strânge-]i
lucrurile.
94 ANNA SIMONS
|[i lu` haina, \n timp ce ea se \nc`l]a [i se str`dui s`

pun` p`rul \n ordine, regretând c` nu poate aplica acela[i
tratament emo]iilor diferite care o \nsufle]eau.
Curând dup` aceea, el o conduse acas`.
– |]i mul]umesc c` ai venit, spuse el oprind \n fa]a
c`minului. Am apreciat mult buc`t`ria… [i compania ta,
adùg` el cu un surâs larg.
– Sunt \ncântat`, replic` ea. Dar a fost foarte agreabil
[i pentru mine, a fost o schimbare fa]` de aici.
Ea schi]` un semn din cap \n direc]ia cl`dirii \n timp ce
el o privea \n t`cere.
– Ochii tì sunt la fel de alba[tri ca uniforma, rosti el
\n cele din urm`.
– Dumnezeule, [i tu care o g`se[ti \ngrozitoare.
– Nu culoarea ei, dimpotriv`. Totu[i, sunt foarte
expresivi, fii atent` la \ntrebuin]area care le-o dai.
El nu \ncerc` s-o s`rute [i-l privi dup` aceea demarând
\n direc]ia spitalului. Se ducea cu siguran]` s-o vad` pe
Hazel Wing [i micul lor flirt \i ie[ise deja complet din
minte.
Se avânt` \n urcarea sc`rii, foarte agasat`. Lui nu-i
lipsea \ndr`zneala! s-o pun` \n gard` \mpotriva pretinsei
elocven]e a privirii ei, ca [i cum \l provocase! Se dusese la
el \n ideea de a-i aduce o anumit` consolare, s`-l ajute
s`-[i \nving` deprimarea. Era oare un motiv s` profite de
asta?
– To]i b`rba]ii sunt la fel! Pândind \ntotdeauna o ocazie.

|n capot, cu trusa de toalet` sub bra], Gail revenea pe
cât se pare din baie când ea ap`ru pe coridor. O privi pe
Joanna ca un aer stupefiat.
– De unde vii? se mir` ea. La aceast` or` [i \n uniform`?
– De la Giles. Avea nevoie s`-i ridic pu]in moralul dup`
ce s-a \ntâmplat cu doamna Wing. M-am dus s`-i g`tesc.
– S` faci ce?
Joanna izbucni \n râs \n fa]a figurii ne\ncrez`toare a
prietenei ei.
– Din \ntâmplare, am ie[it \mpreun` din spital. Am
vorbit despre ea [i l-am v`zut atât de contrariat \ncât am
considerat de datoria mea s` \ncerc s`-l distrez, explic` ea
cu umor.
Gail ridic` sceptic o sprâncean`.
– Hm…. murmur` ea.
– Nu, nu este ceea ce crezi, protest` Joanna. Sincer` s`
fiu, nici eu nu m` sim]eam foarte bine. |i repetasem de
atâtea ori doamnei Wing c` va avea toate motivele s` se
felicite pentru aceast` opera]ie… Era a[adar atât pentru
mine cât [i pentru el.
– Da, \ntr-adev`r, tuturor le-a fost foarte team`, admise
Gail. Dorian a fost [i el zdruncinat, dar nu m-am gândit s`
scot din asta vreun avantaj. Va trebui s`-mi dai lec]ii.
Gail mai vru s` [tie unde locuia Giles [i cum era
apartamentul lui, apoi curiozitatea fiindu-i satisf`cut`,
schimb` subiectul.
96 ANNA SIMONS
– Am primit ve[ti de la veri[oara mea Pam, anun]` ea.

Pleac` la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. Vom putea deci s`
ne mut`m sâmb`t`.
O urm` pe Joanna \n camera ei [i se a[ez` pe pat
pentru a mai flec`ri pu]in.
– Vom putea \n sfâr[it s` ne organiz`m cum ne convine
[i s` ne primim prietenii, continu` ea, entuziast`. Ce
schimbare!
– Sunt ner`bd`toare s` plec de aici, \nt`ri Joanna.
Seara asta am fost \ntr-adev`r \ncântat` s` preg`tesc o
mas` [i s` m` aflu \ntr-o cas` adev`rat`.
– F`r` a vorbi despre rest, spuse Gail cu un mic zâmbet
ironic \nainte de a se ridica s` se duc` \n camera ei.
Dup` plecarea ei, Joanna \[i scoase uniforma, \[i goli
buzunarele [i o puse \n co[ul de rufe apoi se duse s` fac`
o baie.
Odihnindu-se \n apa parfumat`, se gândi la seara ei cu
Giles [i se \ntreb` dac` [i el se gândea la asta. |n orice caz,
spera din toat` inima c`-l tulburase la fel de mult cât o
tulburase el. A[a ar fi fost drept. Nu p`ruse deosebit de
contrariat c` ea pusese cap`t avansurilor lui. Privise
situa]ia cu cea mai mare degajare. Ca s` se \ntoarc` dup`
aceea la spital, preocupat numai de starea pacientei lui.
Scoase un oftat. Blestemat s` fie Giles Beltane. N-avea
dreptul s`-i bulverseze via]a ei lini[tit`.
Capitolul 7
|nainte ca Giles s`-[i schimbe programul \n ajuns

avusese inten]ia s` telefoneze la Chelsea. Era aniversarea
m`tu[ii Beth, s`pt`mâna viitoare. Restul familiei fiind \n
c`l`torie, se gândise s` profite de o zi liber` ca s` mearg`
la Londra, s-o invite pe Beth la restaurant [i poate apoi
s-o duc` la un spectacol.
|nc` n-avusese timp s-o anun]e c`-l v`zuse pe tat`l ei.
El \i spusese c` vorbise pu]in cu ea la telefon, dar Joanna
se \ntreba dac`-i vorbise de noua lui so]ie. Oricât de
tolerant` era, Beth nu aprecia deloc caracterul
dezordonat al vie]ii lui amoroase [i era foarte posibil ca el
s` fi evitat cu pruden]` s` abordeze acest subiect.
Deoarece era târziu când reu[ise s` adoarm` Joanna se
trezi cu greu \n diminea]a urm`toare. Degeaba se
str`duise s`-l scoat` pe Giles din minte, r`m`sese cu ochii
deschi[i pân` aproape \n zori. Era agasat` de atitudinea
98 ANNA SIMONS
lui [i totodat` pu]in nelini[tit` de senza]iile pe care le

trezea \n ea. Fusese aproape s`-[i piard` complet capul \n
bra]ele lui.
Dar dac` el credea c` s-o seduc` va fi un joc de copil,
se gândi Joanna, putea s`-[i revizuiasc` judecata. Totu[i,
risca s` fie greu de reluat rela]ii normale dup` asta. De
altfel, oare ce atitudine va adopta? Oricum, era inutil s` se
fr`mânte dinainte, hot`r\ ea subit. Va observa când va
veni momentul.
Dup` un du[ [i o cea[c` de cafea neagr` se aprovizion`
cu un stoc de monede [i se duse \n capot la cabina de pe
coridor.
Beth fu \ncântat` s-o aud`.
– Tu e[ti, draga mea? Vroiam [i eu s` te sun, dar nu
[tiam care era momentul cel mai potrivit s` te g`sesc. Ce
mai faci?
– Bine…
Joanna \ncepu imediat s`-i explice despre viitoarea ei
mutare.
– Exist` o canapea-pat \n salon, preciz` ea, astfel c` ai
putea veni s`-]i petreci weekendul dac` vrei.
– Cu pl`cere, sunt foarte mul]umit` pentru tine. De fapt,
ai ve[ti de la tat`l tù? A telefonat [i i-am dat num`rul tù.
– Da, am cinat \mpreun`. A cântat aici cu orchestra
lui, am fost la concertul lor. A fost foarte bine. Este
mereu acela[i, nu s-a schimbat. Te-a anun]at c` s-a
rec`s`torit?
– Oh! Nu, nu mi-a spus nimic. Asta nu m` mir`.

Beth râse \ncet.
– Ea era cu el?
– Da, r`spunse Joanna, ne-am cunoscut. Este foarte
dr`gu]`, o ro[cat` cu ochi verzi. Cânt` cu forma]ia lor.
Trebuie s` aib` cam dou`zeci [i cinci de ani mai pu]in
decât el, adùg` ea cu un ton fals nep`s`tor.
– Nu, nu poate fi adev`rat… Ce impresie ]i-a f`cut?
Joanna scoase un suspin.
– N-am fost tocmai \ncântat`, dar pare foarte
simpatic`. Ne-am desp`r]it \n termeni excelen]i.
– Cu atât mai bine, aprob` Beth. Via]a este prea scurt`
ca s` ne petrecem timpul f`când mutre, nu-i a[a?
– Exact. Bun, acum s` vorbim pu]in despre aniversarea
ta. Vin la Londra miercuri, [i am inten]ia s` te invit la
prânz. Apoi am putea s` mergem la teatru dac` reu[esc s`
ob]in locuri, ce p`rere ai?
– Sunt bucuroas`! Este foarte dr`gu] din partea ta,
Joanna. Dar, hm… \nainte de a continua, trebuie s`-]i
spun ceva…
Ea f`cu o pauz` [i ceva din vocea ei o alarm` pe
Joanna.
– Nu este vorba de o veste proast`, cel pu]in? \ntreb`
ea \ngrijorat`.
– Dimpotriv`, din punctul meu de vedere. }ine-te
bine… m` voi c`s`tori.
Joanna f`cu ochii mari de uimire.
100 ANNA SIMONS
– Te c`s`tore[ti? repet` ea.

– Da, \n]eleg c` este un [oc. |mi pare rù c` te anun]
a[a, pe nepus` mas`.
– Dar… când te-ai hot`rât? \ntreb` Joanna. |l cunosc?
– Nu, de[i poate m-ai auzit deja vorbind despre el. Ne-am
cunoscut la club. {tii, acolo unde iau lec]ii de buc`t`rie.
Se nume[te John [i este v`duv. S-a \nscris când a fost
obligat s`-[i preg`teasc` singur mâncarea. Totul a \nceput
de aici, explic` Beth. Este farmacist. Are doar cu zece ani
mai mult decât mine [i ne \n]elegem foarte bine.
– Dumnezeule, exclam` Joanna, mi-ai tìat r`suflarea.
Dar este minunat, sunt \ncântat`. Ceilal]i sunt la curent?
– Nu \nc`. {tiam c` m` iubea mult, dar propunerea lui
a fost o surpriz` [i pentru mine. Adev`rul este, Joanna, c`
se va pune problema s` las casa din Chelsea. A devenit
prea mare acum c` to]i trì]i pe picioarele voastre. Mama
ta [i Malcom ar vrea s`-[i ia un apartament, dar [tiu c`
mama ta se nelini[te[te \n leg`tur` cu ceea ce-o s` se \ntâm-
ple cu mine. Voi nu mai ave]i de fapt nevoie de serviciile
mele. De aceea, va fi bine pentru toat` lumea, nu?
Joanna era de acord, de[i nu era u[or de acceptat. S`
vând` casa din Chelsea? Asta \nsemna s` trag` o linie
definitiv` peste trecut.
– |]i voi explica totul \n am`nunt când ne vom vedea,
relu` vesel Beth.
Stabilir` locul unde se vor \ntâlni miercurea urm`toare
[i-[i luar` r`mas-bun.
Revenind \n camera ei, Joanna se sim]ea \ngrozitor de

nostalgic`. Casa, Beth erau o parte important` din via]a ei
peste care urma s` trag` o linie. Timpul trecea, totul se
schimba, poate c` venise [i pentru ea vremea unui nou
\nceput, s`-[i creeze alte leg`turi, alte amintiri. Ar putea
s` \ncerce poate o carier` de asistent social sau, de ce nu,
s` caute de lucru \n Statele Unite, cum \i sugerase Jay.
Pentru moment, totu[i se cuvenea s` se gândeasc` la
prezent [i la faptul c` o chema datoria. Dar era cu gândul
\n alt` parte când se \ndrepta spre spital.
|n timpul dimine]ii, \n serviciul de urgen]e fusese adus
un r`nit, afl` ea de la doamna Judd care se preg`tea s`
plece \ntr-un weekend prelungit.
– Este vorba de un b`rbat tân`r explic` ea. A \ncercat
s` opreasc` doi derbedei care smulseser` geanta unei
doamne \n vârst`. I-au tìat practic gâtul [i i-au sfâ[iat fa]a
cu lovituri de brici. A pierdut mult sânge, dar medicii au
reu[it s`-i sutureze vena jugular`. Este sub transfuzie,
acum. Trebuie verificat` tensiunea arterial` la fiecare
jum`tate de or` [i s` fie ]inut sub pethidin` pân` când
starea lui se va stabiliza.
Supraveghetoarea cl`tin` din cap.
– Ce situa]ie trist`. Ace[ti derbedei ar trebui spânzura]i.
Bun, v` las, acum, adùg` ea \ntinzându-i cheile.
Joanna se duse imediat la tân`rul r`nit. Era culcat pe o
parte, pe jum`tate incon[tient, cu un bandaj enorm \n
jurul gâtului, cu contuzii [i puncte de sutur` pe toat` fa]a.
102 ANNA SIMONS
Se asigur` c` n-avea febr` [i \i lu` tensiunea, apoi se

\ntoarse la ocupa]iile ei. La \nceputul serii, totu[i, dup` ce
el redevenise con[tient, \nregistr` cu nelini[te o \ncetinire
a ritmului cardiac. Transfuzia era totu[i la locul ei [i nu
descoperi nici un semn de infec]ie sub pansamente.
Repezindu-se \n biroul ei, chem` imediat internul de
serviciu.
– Steve? |n leg`tur` cu Richard Trent, r`nitul din
aceast` diminea]`. Pulsul lui a sc`zut foarte mult, nu este
deloc bine… M` \ntreb dac` nu are hemoragie intern`.
– Doamne Dumnezeule! Vin imediat.
Dou` minute mai târziu era acolo, cu o figur`
nelini[tit`. Dup` ce-l examin`, \[i mângâie b`rbia cu un
aer perplex [i arunc` o privire Joannei ca [i cum era lipsit
complet de inspira]ie.
– Peter a plecat \n weekend, spuse el, cred c-ar fi mai
bine s`-l previn pe Giles. {tiu c` este la terapie intensiv`
\n acest moment.
– Da, ar fi f`r` \ndoial` mai prudent. Gr`be[te-te \i
[opti ea cu un ton insistent, am impresia c` una din
ligaturi nu va rezista.
– De acord, dar sper c` ai dreptate, altfel voi p`rea un
dobitoc.
Plec`, l`sându-i Joannei grija s`-i explice pacientului [i
s`-i lini[teasc` temerile.
Pu]in dup` aceea, Steve reveni \mpreun` cu Giles, care
confirm` presupunerile Joannei.
– Nu va fi nimic, declar` el tân`rului r`nit, doar de

ref`cut o sutur`. O anestezie local` va fi de-ajuns. Po]i s`-mi
dai lidocain`, te rog? adùg` el adresându-se Joannei.
Anticipând cererea lui, ea preg`tise deja seringa, un
platou cu fire de sutur` [i pansamente. |n timp ce el \[i
sp`la mâinile [i-[i punea m`nu[ile, ea \l preg`ti pe
Richard pentru interven]ie [i \ntr-un sfert de or` totul a
fost rezolvat.
– N-a]i suferit prea mult? \l \ntreb` Giles \n timp ce
Joanna \i ref`cea bandajul.
– Nu, r`spunse Richard, \n]ep`tura a fost mai
dureroas`.
– Perfect. Acum n-ar trebui s` mai fie probleme.
Smulgându-[i m`nu[ile, le arunc` pe c`rucior, apoi \[i
cobor\ mânecile, \[i puse butonii [i o b`tu pe Joanna pe um`r.
– Ce ne-am face f`r` tine? o tachin` el.
– Da, [i eu m` \ntreb, replic` ea cu umor.
Privirea ochilor lui verzi, se pironi \n ai ei [i \[i sim]i
inima \ncepând s` bat` mai repede. Apoi, cu un râs u[or,
se r`suci pe c`lcâie, antrenându-l pe Steve cu el.
For]ându-se s`-[i alunge din minte pe el [i manierele
lui exasperante, Joanna se concentr` asupra lucrului ei.
Totu[i, \ntârziase [i era trecut de ora nou` seara când
termin` de redactat raportul zilnic. Echipa de noapte
sosise deja, le transmise dispozi]iile, nu-i mai r`mânea
decât s` plece acas`.
Intrând \n ascensor, avu surpriza s`-l g`seasc` pe Giles,
preg`tit [i el de plecare.
giannijollys
104 ANNA SIMONS
– |nc` mai e[ti aici? se mir` el.

– Da… aceast` poveste cu Richard Trent m-a
dezorganizat pu]in, replic` ea stânjenit`, ca de fiecare
dat` când era singur` cu el.
El o privi cu un aer amuzat.
– Presupun c` azi nu voi avea drept la \ncurajarea ta?
– Cu siguran]`.
Ajunser` la parter.
– Dac` cineva are nevoie s` fie \ncurajat seara asta, aceea
sunt eu, adùg` ea. Am trecut printr-un moment greu.
– Sunt sigur. Totu[i, te-ai descurcat foarte bine. Bun,
atunci este rândul meu s`-]i ofer simpatie?
– Mul]umesc, dar nu-i nevoie. O s` m` culc imediat.
– A[teapt`, [i eu trec pe acolo.
El o urm` \n direc]ia parc`rii.
– Ceva nu-i \n ordine? se inform` el când ajunse la
ma[ina lui.
– Nu, nimic.
– Te simt foarte distant`. Credeam totu[i c` suntem
prieteni. Sau ar trebui s` spun adul]i care [tiu ce fac?
– Horoscopul meu poate m-a sf`tuit s` n-am \ncredere
\ntr-un necunoscut cu p`rul negru, replic` ea.
– „Adult“ nu era probabil cuvântul potrivit. {i nu sunt
un necunoscut.
– Dac` asta \]i face pl`cere, replic` ea cu un surâs
afectat. Oricum, bun` seara Giles.
|l l`s` acolo [i-[i continu` drumul, mult mai pu]in
sigur` de ea, decât d`dea impresia.
|i b`tea tare inima [i-i tremurau picioarele. De ce naiba

trebuia s` se lase tulburat` astfel de acest individ? se cert`
ea. Nici nu se punea problema ca un b`rbat, \ntr-un viitor
apropiat [i poate chiar mai \ndep`rtat s` capete vreo
importan]` \n via]a ei. {i nici nu mai avea inten]ia s` fie un
element relaxant dup` o zi de munc`. Nu, de acum \nainte
rela]iile ei cu Giles Beltane vor fi exclusiv profesionale.
***
A doua zi, Hazel Wing reveni \n serviciul lor. Radiografiile

ei fiind r`t`cite \ntre terapie intensiv` [i secretariatul
domnului Beltane, Joanna fu obligat` s` mearg` s` le
recupereze [i la \ntoarcere s` treac` pe la Urgen]e.
|n cotitura unui coridor, d`du nas \n nas cu Shaun care
ie[ea din cabinetul de consulta]ii.
– Ia te uit`, este ziua ta de gard`? se mir` ea.
– |ntr-adev`r. Vino aici o clip`.
O conduse \n biroul lui [i \nchise u[a.
– Ai reflectat la ceea ce te-am \ntrebat? relu` el.
– S` m` c`s`toresc cu tine? se strâmb` ea. Deja ]i-am
dat r`spunsul, Shaun.
Strângea dosarul la piept. El i-l lu`, \l puse pe mas` [i
o trase spre el.
– Te rog Joanna, nu m` duce cu vorba.
– Nici m`car nu \ncerc. N-am nici cea mai mic` dorin]`
s` m` c`s`toresc [i mai ales cu tine. Acum las`-m`, te rog.
Poate intr` cineva.
106 ANNA SIMONS
El \i d`du drumul, nu \nainte de a-i fura un s`rut pe furi[.

– Ascult`, termin la ora opt. Promite-mi c` accep]i s` te
invit la cin`, \n amintirea timpurilor frumoase.
Ea ezit` o clip`.
– De acord, sfâr[i ea prin a consim]i. Orice ca s` am lini[te.
Cum ea termina lucrul ei mai devreme \n seara aceea,
se \n]eleser` c` va reveni s`-l caute la spital.
Dup` un du[ bun, \ncepu s` se preg`teasc` apoi cu cea
mai mare grij`. |[i sp`l` p`rul, \l usc` [i-l perie pân` când
str`luci ca m`tasea, apoi \mbr`c` o rochie vaporoas` de
satin de culoare turcoaz [i-[i puse o pereche de cercei
fantezie de aceea[i culoare. Faptul c` aceast` \ntâlnire nu
va duce la nimic nu \nsemna c` nu trebuie s` arate cât mai
bine… Acum, dac` doctorul Cassidy avea regrete cu
privire la ea, cu atât mai rù pentru el.
Se \ntoarse la Urgen]e [i flec`ri pu]in cu una dintre
infirmiere a[teptând ca Shaun s` fi terminat. Apoi se
\ndrept` spre locul unde el parcase ma[ina.
– Ce s-a \ntâmplat cu ma[ina ta? se mir` ea \n fa]a noii
[i conven]ionalei berline.
– Aceea nu era potrivit` pentru bravul doctor de
familie care am devenit, o tachin` el deschizându-i
portiera. De altfel, acum m-am lini[tit complet.
– Ah, da. Unde m` duci?
– Am rezervat o mas` la Chiltern. Este cel mai bun loc
pe care-l cunosc. Vreau s` te r`sf`].
Joanna ar fi preferat totu[i s` aleag` un alt restaurant,
Chiltern fiind prea legat de seara petrecut` cu tat`l ei.
Aceasta nu va fi totu[i cu siguran]` atât de traumatizant.

Era perfect \n m`sur` s`-i ]in` piept lui Shaun [i de altfel
el fusese \ntotdeauna o excelent` companie.
La hotel, se instalar` mai \ntâi pe teras` \n fa]a cocteilurilor,
dep`nând amintiri \n timp ce se preg`tea masa lor.
– Acum, fii rezonabil`, declar` el deodat`. Pe când
fix`m data?
– Oh, Shaun, fii tu \nsu]i rezonabil. {tii foarte bine c`
povestea noastr` s-a terminat de mult. Explic`-mi mai
curând de ce e[ti deodat` atât de dornic s` te c`s`tore[ti.
– To]i asocia]ii mei sunt c`s`tori]i [i oamenii \i prefer`.
Ei g`sesc asta mai lini[titor. Problema este c` partidele
sunt mai curând rare, [i nu reu[esc s` le g`sesc.
Joanna izbucni \n râs.
– Sunt sigur` c` nu va \ntârzia s` se \ntâmple. Vei
rezolva repede aceast` problem`, te asigur!
Chelnerul [ef veni s`-i anun]e c` puteau fi servi]i [i-i
conduse la masa lor.
– Locul pare preferat la cei din spital, observ` brusc
Shaun dup` ce comandaser`. Prive[te cine este acolo.
Joanna se \ntoarse [i-l z`ri pe Giles \n cap`tul cel`lalt
al s`lii, \n compania secretarei sale, Tracy Kirk. Se gr`bi
s`-[i \ntoarc` ochii. Giles [i Tracy? Nu [i-ar fi imaginat c`
era genul lui. Tracy era o tân`r` femeie \nalt`, foarte
eficient`, [i cu o \nf`]i[are cum nu se putea mai clasic`.
Fusese complet devotat` profesorului Beltane pe care-l
considera pu]in ca proprietatea ei personal`, dar dup`
zvonurile care circulau, acum era fermecat` cu totul de
fiul lui.
108 ANNA SIMONS
Joanna ridic` \n sinea ei din umeri. La urma urmei, asta

n-o privea.
– Doamna Wing a ta a revenit \n serviciul nostru azi, \l
anun]` ea pe nea[teptate. Trebuie s` fii u[urat s` [tii c` a
sc`pat cu bine.
Shaun \[i \ncrunt` sprâncenele.
– A sc`pat cu bine? De ce, ce s-a \ntâmplat?
– Cum, nu e[ti la curent? A f`cut un stop cardiac \n
blocul operator. Dup` câteva zile de tratament intensiv,
acum este bine.
– Doamne Dumnezeule, nu [tiam nimic! Nu l-am v`zut
pe Beltane de când… Va trebui s` vorbesc cu el despre asta.
Cina lor continu` \ntr-un mod foarte destins, dar
Joanna ar fi apreciat f`r` \ndoial` mai mult dac` n-ar fi
fost con[tient` de prezen]a lui Giles. Shaun \[i ridicase
paharul \n direc]ia lui pu]in dup` ce-i spusese c` era
acolo [i ea se sim]ise obligat` s` se \ntoarc` [i s` schi]eze
un zâmbet. Cel cu care \i r`spunsese era evident crispat,
dar Shaun se pref`cuse c` nu observase.
Profitând c` el pl`tea nota, Joanna se duse la toalet`.
|n momentul când ie[ea de acolo, Tracy Kirk intra.
– Bun` seara! Hot`rât lucru, lumea este mic`, nu-i a[a?
\i arunc` vesel secretara.
– Da, \ntr-adev`r, replic` Joanna.
Giles [i Shaun discutau \n holul de la recep]ie. Nu
putea s` nu li se al`ture, dar tocmai când se apropia se
anun]` c` doctorul Cassidy este chemat la telefon.
Shaun scoase un oftat.
– Scuza]i-m`, spuse el, \nainte s-o lase singur` cu Giles.

Urm` o t`cere grea.
– V`d c` ]i-ai g`sit pe cineva s` te \ncurajeze, sfâr[i ea
prin a spune cu o u[oar` impertinen]`.
El f`cu o mutr` cinic`.
– {i tu la fel, se pare.
– Da. {i unul [i altul, suntem cople[i]i.
Blestemând soarta crud` care se \nver[una \mpotriva
lui, Shaun reveni.
– Una din viitoarele mele mame are probleme, explic`
el. Mi-e team` c-o s` te gr`besc pu]in, Joanna.
– Du-te acolo, o vom conduce noi, propuse Giles
– Adev`rat? V` mul]umesc.
Shaun o prinse de talie, depuse un s`rut u[or pe
obrazul ei, promise s-o sune [i plec`.
Avea un nod \n gât. Cum naiba se \ntâmpla s` ajung`
\ntotdeauna \n astfel de situa]ii? |n fine, cel pu]in de data
asta o va avea pe redutabila Tracy Kirk \n rol de
\nso]itoare.
– |mi pare rù c`-]i impun prezen]a mea, murmur` ea,
dar tu ai vrut-o.
– Da… s-ar p`rea c` este ceva care m` dep`[e[te.
Tracy li se al`tur` tocmai \n acest moment.
– Ce noroc s` fim aici, spuse ea. Altfel, ce-ai fi f`cut?
– M-a[ fi \ntors cu un taxi. Este \nc` posibil, de altfel,
dac` v` deranjeaz`, replic` ea.
– Nicidecum, interveni Giles. Oricum, trebuie s` m`
\ntorc la spital. O vom l`sa pe Tracy \n drum.
110 ANNA SIMONS
Tracy locuia la p`rin]ii ei, la Caversham, care nu era

tocmai \n drumul lor, chiar dac` acesta a fost itinerarul pe
care-l alese.
– Mul]umesc foarte mult, domnule Beltane, am
petrecut o sear` excelent`, se fandosi ea când el cobor\
curtenitor s`-i deschid` portiera.
El o gratific` cu unul din zâmbetele lui
str`lucitoare.
– Te rog, Tracy, toat` pl`cerea a fost pentru mine.
El p`str` portiera deschis` dup` ce secretara lui
disp`ru pe aleea gr`dinii ei.
– Po]i s` urci \n fa]`, \i arunc` el Joannei, ca [i cum era
vorba mai mult de un ordin decât de o sugestie.
Joanna se execut` [i se instal` al`turi de el, for]ându-se
s`-[i ascund` nelini[tea pe care i-o provoca.
Pentru moment, era ocupat s` scoat` ma[ina pe [osea.
Ea \i arunc` pe furi[ o privire exasperat` de darul pe care-l
avea s-o tulbure. De ce oare nu insistase s` ia un taxi? Sau
chiar s` plece cu Shaun? Mai degrab` decât s` suporte
acest stânjenitor tete-a-tete cu el.
Ma[ina demar` [i se \nscrise \n fluxul circula]iei.
– Ei bine, iat`-ne din nou \mpreun`, spuse el pe un
ton lejer.
– Da. |mi pare rù c` ]i-am stricat seara cu Tracy.
– N-ai stricat nimic… Mi-am \ndeplinit doar o datorie.
Tracy este o foarte bun` secretar` [i cum o apreciez, \mi
place s` i-o ar`t, din când \n când.
– Oh, \n]eleg.
|[i d`dea oare seama c` aceast` femeie era nebun`
dup` el? se \ntreb` totu[i Joanna. Cu siguran]`. B`rba]ii
sunt de obicei destul de promp]i \n a detecta acest gen de
lucruri.
– Te invit s` bem o cafea la mine? suger` el,
\ntrerupând cursul gândurilor ei.
– Nu, mul]umesc, deja am bùt. De altfel, credeam c`
trebuie s` te \ntorci la spital.
– Nu este nimic urgent. Te conduc direct acas`, atunci?
– Te rog.
Urm` o pauz`, apoi el \ntreb` brusc:
– Este ceva foarte serios \ntre doctorul Cassidy [i tine?
Joanna ro[i.
– Nicidecum. Este un prieten, nimic mai mult. De ce,
ce ]i-a spus?
El \i arunc` o privire sceptic`.
– Nimic, nu-mi face confiden]e, dar judecând dup`
atitudinea lui fa]` de tine, am impresia c` este ceva mai
mult.
Opri \n fa]a c`minului, tìe contactul [i se rezem`
confortabil de sp`tarul scaunului, cu un bra] trecut \n
spatele ei, a[teptând evident o explica]ie.
Capitolul 8
|n fa]a privirii lui insistente, Joanna se sim]i obligat` s`

recunoasc` adev`rul.
– De acord, ai ghicit, declar` ea cu un mic râs \ncurcat.
A existat \ntr-adev`r ceva \ntre noi, dar este o poveste
veche. Acum suntem doar prieteni.
– Ha! Ha!
Ea schi]` un zâmbet.
– S-ar spune c` ai descoperit un secret ru[inos ascuns!
glumi ea.
– Este poate terminat` pentru tine, dar nu cred c` este
[i cazul lui, replic` el. Dac` tu crezi sincer ceea ce mi-ai
spus, de ce nu p`strezi distan]a [i s` \ncetezi s`-l la[i s`-[i
fac` idei?
– Nu \n]eleg \ntr-adev`r de ce oamenii n-ar putea
r`mâne \n termeni buni o dat` ce au decis c` totul s-a
terminat, protest` ea tìos.
– Este discutabil.
El continua s-o priveasc` atent [i p`rea gr`bit s`
scurteze \ntrevederea lor \ntre patru ochi.
– Ce face tat`l tù? se interes` el.
– Nu am primit alte ve[ti de la concert. De altfel, nici nu
a[tept. El se manifest` doar din când \n când, când are chef.
– {i restul familiei?
– Bine. Chiar o s` avem o alt` c`s`torie. M`tu[a mea,
Beth… Va fi prima dat` \n ceea ce-o prive[te [i ultima, \mi
\nchipui. Are un caracter mai degrab` stabil.
– Nu suntem atât de numero[i, \n acest caz.
Degetele lui trecur` peste sp`tarul scaunului la baza
gâtului ei, jucându-se neglijent cu p`rul ei. Ea se gr`bi s`
\ntoarc` u[or capul ca s` scape de aceast` atingere.
– Ajunge cu pove[tile mele personale, decret` ea.
Ce-ar fi s`-mi vorbe[ti despre ale tale, ca s` schimb`m?
– {tiai c` am fost c`s`torit? o \ntreb` el dup` o scurt`
pauz`.
Dup` nota pu]in aspr` care transp`rea \n vocea lui, ea
regret` c` avansase pe acest teren.
– Da… am auzit vorbindu-se, r`spunse ea.
Apoi se gr`bi s`-i explice, de team` s` nu-[i imagineze
c` f`cuse obiectul unor bârfe indecente:
– Când mi-ai scos ghimpele din deget, Dorian a
men]ionat c` so]ia ta a murit de o septicemie. |mi pare
rù, Giles. Trebuie s` fi fost groaznic pentru tine.
El \[i freca obrazul cu un aer gânditor.
114 ANNA SIMONS
– |ntr-adev`r… Nu este u[or s` trìe[ti cu regrete.

Avem prea mult tendin]a s` consider`m oamenii ca parte
integrant` din decor [i dup` aceea este prea târziu.
Oricum, continu` el, revenindu-[i brusc, munca este cel
mai bun remediu. Lucrul [i un revulsiv ocazional, adùg`
el glumind.
Mâna lui r`t`ci din nou \n regiunea gâtului ei, trezind
fiori de pl`cere pe pielea ei. El schi]` un semn din cap \n
direc]ia c`minului.
– Credeam c` inten]ionai s` te mu]i, spuse el.
– |ntr-adev`r, sâmb`ta viitoare.
O t`cere \ncordat` se l`s` brusc.
– Bine, presupun c` este timpul s` intru, murmur` ea.
– Da, cred c` ar fi preferabil. {i pentru c` nu \ncalc
dreptul nim`nui.
|i \nconjur` brusc umerii [i o trase spre el. „Oh, nu te
implor“ se gândi ea disperat`, dar era deja prea târziu s`
se gândeasc` s`-i opun` cea mai mic` rezisten]`. Buzele
lui puseser` st`pânire pe ale ei. I-ar fi fost imposibil s` nu
r`spund`, chiar dac` ar fi vrut. Bra]ele ei se \nnodar` de
la sine \n jurul gâtului lui [i sim]i c` se tope[te sub s`rutul
lui delicios [i senzual. Acesta se prelungi câtva timp [i
când sfâr[i prin a-i da drumul, fu \ngrozitor de
decep]ionat`.
– Mul]umesc, declar` el cu un zâmbet amuzat, a fost
cel mai minunat moment al serii.
– Este preferabil ca secretara ta s` nu te aud`, replic`

ea pe acela[i ton lipsit de gravitate. Bun` seara!
Se gr`bi s` coboare din ma[in` [i apoi s` se repead`
spre camera ei.
Inima ei b`tea s` se rup`, degetele \i tremurau. Cum
putuse vreodat` s` se cread` \ndr`gostit` de Shaun? }inea
de copil`rie, comparat` cu senza]iile \nnebunitoare pe
care Giles le trezea \n ea. Dar pentru el era vorba doar de
un exerci]iu agreabil! „Du-te naibii, domnule Beltane“
murmur` ea, la fel de furioas` pe el ca pe ea \ns`[i. „{i
mai ales, las`-m` \n pace“!
***
Miercuri diminea]`, Joanna se duse la gar`. Parcarea

era complet`, dar reu[i s` g`seasc` un loc pe o mic`
strad` \nvecinat`. Cu trenul, va fi la Londra \n dou`zeci [i
cinci de minute fa]` de cele dou` ore cât le-ar fi f`cut cu
Fiesta ei, ]inând seama de ambuteiaje [i de timpul
petrecut s` g`seasc` loc de parcare.
Sosit` la amiaz` la Paddington, lu` metroul pân` la
Marble Arch [i intr` \n holul hotelului Cumberland. Beth
o a[tepta \ntr-o elegant` rochie de m`tase [i un blazer alb.
Se \mbr`]i[ar` cu efuziune.
– E[ti absolut str`lucitoare, exclam` Joanna \n fa]a
figurii radioase a fostei ei bone. Este de la aceea c` e[ti
\ndr`gostit`?
Beth izbucni \n râs.
116 ANNA SIMONS
– Este teribil de pasionant, nu-i a[a? Nu mi-am

imaginat niciodat` c` mi se va \ntâmpla [i mie!
Se \ndreptar` spre restaurant unde, \n fa]a unei mese
savuroase [i a unei sticle de vin, flec`rir` cu vioiciune.
– Vorbe[te-mi despre acest minunat John, spuse
Joanna, dup` ce schimbar` ultimele nout`]i. Când v` ve]i
cununa?
– A[tept`m mai \ntâi ca mama ta [i Malcom s` se
\ntoarc`. Apoi vom decide.
– Unde o s` locui]i?
– La \nceput \n apartamentul de deasupra farmaciei
lui. John n-are copii, deci nu exist` nici o problem`
dinspre partea asta. {i tu, Joanna? se interes` Beth. Nici
un pretendent la orizont?
Joanna, \n ciuda diferen]ei lor de vârst`, putuse
\ntotdeauna s` se confeseze lui Beth. |[i \ncre]i nasul.
– |nchipuie-]i c` Shaun [i-a f`cut apari]ia. Este medic,
acum, [i face schimburi de gard` la spital. Nu vei ghici
niciodat`. M-a cerut \n c`s`torie.
– Dumnezeule!
Beth f`cu ochii mari.
– Ai inten]ia s` accep]i?
– Bine\n]eles c` nu, este prea târziu. Oricum, am
hot`rât ca pentru moment s` m` consacru exclusiv carierei.
– Nu este o idee proast`. Ai tot timpul s` te gânde[ti la
c`s`torie.
Joanna \ncuviin]` [i-[i termin` vinul roze.
– Bun, acum s` mergem s` facem cump`r`turi, suger`

ea. Apoi vom lua ceaiul undeva \nainte de a merge la teatru.
Mult mai târziu, dup` ce au râs din toat` inima de
numeroasele \ncurc`turi [i de dialogurile irezistibile ale
unei comedii de bulevard, ie[ir` \n noaptea londonez`.
Neoanele scânteiau, o mul]ime cosmopolit` se \nghesuia
pe trotuare \n timp ce autobuzul, taxiurile [i alte vehicule
se str`duiau s` ocoleasc` pietonii care nu ezitau s` pun`
st`pânire pe [osea.
Beth \[i strecur` bra]ul sub cel al Joannei.
– Nu te \ntoarce seara asta, spuse ea. Este trecut deja
de ora zece. Vino mai degrab` s` dormi la Chelsea, vei
pleca mâine diminea]`.
– Da, va fi la fel de bine, ced` Joanna. Mai ales c` nu
lucrez decât dup`-amiaz`.
N-ar fi putut termina mai bine seara decât petrecând-o
\n casa copil`riei [i discutând cu Beth \n jurul unei ce[ti
de ceai bun [i câteva pr`jituri de cas` cu unt [i
marmelad`.
Lu` trenul de ora unsprezece a doua zi diminea]`.
Brava ei Fiesta era acolo unde o l`sase [i se duse s-o ia cu
un pas gr`bit. Apropiindu-se, \[i d`du seama c` fusese
lovit`. Para[ocul din fa]` fusese \nfundat [i unul din faruri
era spart.
– Oh, la naiba! izbucni ea.
Totu[i, oricât de regretabil era incidentul, ma[ina era
\nc` \n stare s` ruleze. Cu un oftat pe cât de exasperat tot
118 ANNA SIMONS
pe atât de resemnat, Joanna descuie portiera [i se instal`

la volan. Puse contactul, \ntoarse cheia dar nu ob]inu
absolut nici un rezultat, ca [i cum motorul era mort. Era
ridicol! Rezervorul era pe jum`tate plin [i bateria data de
mai pu]in de o lun`…
|n`bu[indu-[i un mârâit, arunc` o privire la ceas. Acum
nu putea s` fac` nimic, dac` nu voia s` \ntârzie la serviciu.
Trebuia s` roage pe cineva s` vin` s` vad` ma[ina ast`
sear`.
Cobor\ din nou, trânti furioas` portiera, o \ncuie [i
\ncepu s` caute un autobuz sau un taxi. Din p`cate,
taxiurile p`reau disp`rute complet din circula]ie [i nu se
vedea nici un autobuz. Timpul trecea, \n timp ce ea
a[tepta \n sta]ie cu ner`bdare [i o iritare crescând`.
|n fine, ap`ru un autobuz la cap`tul str`zii, precedat
de un BMW care-i era familiar. Recunoscându-l pe Giles la
volan, \naint` spre bordura trotuarului [i-i adres` semne
frenetice. El opri câ]iva metri mai departe [i ea alerg` spre
ma[in`.
– Mergi la spital? \ntreb` ea.
– Da, urc`. De ce o asemenea panic`? se interes` el \n
momentul plec`rii.
– Un imbecil a intrat \n ma[ina mea, tun` [i fulger` ea.
Imposibil de pornit… [i trebuie s` fiu la serviciu \ntr-o
or`.
El o privi rapid.
– Te sim]i bine?
– Oh, da, doar c` m-am \nfuriat.
|i explic` apoi cum s-au petrecut lucrurile.
– Presupun c` ai garat-o prost.
– Nicidecum! se burzului ea pe un ton indignat. Eram
\ntr-un impas. Problema, continu` ea, este c` am nevoie
de ea pentru weekend. Ne mut`m sâmb`t`.
– Poate c` nu este mare lucru, un simplu fir debran[at.
El f`cu o pauz`.
– Vrei s` arunc o privire?
Ea \l privi cu un aer surprins.
– Ai putea s`-]i faci timp? {tiu c` e[ti foarte ocupat…
– |ntr-adev`r, dar e[ti un spin permanent \n piciorul
meu, tân`r` doamn`. Ast` sear` ]i-ar conveni?
– |n \ntregime, \]i mul]umesc… numai c` nu voi fi
liber` \nainte de nou` [i jum`tate.
Acum erau aproape de spital [i el opri \n fa]a
c`minului.
– Voi trece s` te iau de aici pe la ora zece.
– De acord.
Ea \i arunc` un zâmbet larg [i cobor\ din ma[in`.
– Mul]umesc c` m-ai adus, adùg` ea, \nainte de a
\nchide portiera. Mi-ai salvat via]a.
– Ai uitat s` spui „\nc` o dat`“, \i aminti el pe un ton
ironic.
La ora unu, Joanna era la postul ei, cu preocup`rile
personale l`sate momentan deoparte ca s` se
120 ANNA SIMONS
concentreze asupra lucrului ei [i s` se intereseze de

treburile curente. Ca \ntotdeauna dup` o zi liber`, trebuia
s` studieze dosarele noilor pacien]i [i s` se informeze de
starea celor mai vechi.
Era foarte mul]umit` s-o reg`seasc` pe Gail la cafenea
când se duse s`-[i bea ceaiul. Tracasat` de
comportamentul unuia dintre bolnavii sì, un oarecare
domn Lloyd, care fusese operat la vezica biliar`, \i vorbi
imediat despre el.
– Exist` ceva bizar la el…. Are ochi foarte palizi care te
privesc fix [i uneori m` \nfioar`. Imagineaz`-]i c` s-a enervat
\n aceast` dup`-amiaz` [i [i-a aruncat castronul \n capul
unei stagiare. A trebuit doar s` se schimbe, dar oricum…
Ridic` din umeri [i alungând subiectul din minte,
povesti ce f`cuse la Londra.
– Am r`mas s` dorm acolo, conchise ea [i când m-am
\ntors \n aceast` diminea]`, am descoperit c` ma[ina mea
fusese lovit` \n fa]`. Imposibil de pornit. Nu \n]eleg de ce,
pagubele nu mi s-au p`rut atât de grave.
Gail se \ncrunt`.
– N-ai l`sat farurile aprinse?
– Nu, se f`cuse ziu` de mult când am plecat. |n fine,
m` preg`team s` iau autobuzul, dar Giles Beltane a
ap`rut [i m-a luat.
– Cu atât mai bine. {i atunci, ce inten]ionezi s` faci cu
Fiesta ta? Dorian m-a invitat s` merg s` beau un pahar ast`
sear`, adùg` Gail dup` o secund` de ezitare, a[ putea
eventual…
– Nu, nu, nu-i nevoie, o \ntrerupse Joanna, Giles mi-a

promis c` vine s` arunce o privire. Avem \ntâlnire la ora
zece.
– Amabil din partea lui. Este adev`rat c` este a[a, nu?
– Trebuia s` se \ntâmple tocmai acum, bomb`ni
Joanna, tocmai când s` ne mut`m.
– Nu te nec`ji, avem Wolkswagenul meu. {i apoi,
poate nu va dura mult s-o repare.
– S` sper`m, murmur` Joanna, cu o expresie
\ntunecat`.
La ora nou` [i jum`tate, se duse s` se schimbe. Vremea
era rece [i \nchis`, astfel c` \mbr`c` o pereche de blugi [i
un pulover gros bleumarin \nainte de a cobor\ \n hol s`-l
a[tepte pe Giles.
|[i schimbase [i el costumul de ora[ cu blugi [i un
tricou [i, a[ezat` al`turi de el \n \ntunericul BMW-ului,
Joanna constat` din nou efectele devastatoare pe care le
avea asupra ei.
– Este foarte amabil din partea ta, murmur` ea,
\nghi]ind cu nervozitate.
Ochii lui verzi se a]intir` asupra ei.
– Da, nu-i a[a? Trebuie s` fiu pu]in masochist.
Ea schi]` un zâmbet.
– Totu[i, nu \n]eleg ce-ai putea face… cel pu]in poate
s`-mi recomanzi un mecanic bun, dac` se \ntâmpl` s`
cuno[ti unul.
122 ANNA SIMONS
– Vom hot`r\ la fa]a locului, dac` vrei. Acum, spune-mi

pe unde s-o iau.
|i indic` drumul pe care s`-l urmeze ca s` ajung` la
str`du]a unde era garat` [i el opri curând lâng` Fiesta.
– Bine, s` \ncerc`m s` localiz`m aceast` pan`, spuse el
coborând din ma[in`.
Joanna se strecur` \n spatele volanului [i debloc`
maneta capotei. El o ridic`, o deschise complet [i se
aplec` asupra motorului ca s`-l cerceteze.
– Ce s-a \ntâmplat cu bateria ta? \i arunc` el deodat`.
Ea \[i \ncrunt` sprâncenele.
– Nimic, dup` câte [tiu.
– Da, ei bine, n-o mai ai. Nu mai este aici.
– Cum?
S`ri de pe scaunul ei [i alerg` s` verifice. |ntr-adev`r,
nu mai exista decât un spa]iu gol [i câteva fire tìate \n
locul unde ar fi trebuit s` se afle.
– De necrezut! exclam` ea. Mi-a fost furat`?
Giles \nchise lini[tit capota.
– Nu mai r`mâne decât s` cumperi alta.
– M` \ntreb cum au f`cut-o, mormì ea \n timp ce
str`b`teau ora[ul \n cùtarea unui autoservice.
– S` [tii c` o capot` se deschide la fel de u[or ca o
broasc` dac` ai echipament adecvat, replic` el. Nu-]i
lipsea nimic dinùntru?
– Nu m-am uitat, dar oricum n-aveam nimic de valoare.
Presupun c` am avut noroc c` nu mi-au furat ma[ina.
Insist` s` pl`teasc` ea \ns`[i bateria, felicitându-se c`

avea cartea de credit \n geant` [i zece minute mai târziu,
Giles o punea la locul ei. De data asta, când \ntoarse cheia
de contact, motorul demar` imediat.
– Minunat! exclam` ea.
Coborând, \i aduse o cârp` s`-[i [tearg` mâinile.
– |]i sunt foarte recunosc`toare, Giles.
El l`s` jos capota, \[i [terse degetele [i o privi cu un
anumit amuzament.
– |n acest caz, arat`-mi, spuse el.
Joanna ezit`, subjugat` de farmecul pe care \l degaja
[i for]ându-se s`-[i domine impulsurile de nem`rturisit pe
care le stârnea \n ea.
– Ei bine? murmur` el cu o voce seduc`toare.
Se apropie s`-l s`rute. Timp de câteva \ncânt`toare [i
exaltante secunde, bra]ele lui se \nchiser` \n jurul ei \n
timp ce gurile lor se uneau \ntr-un s`rut tandru [i
senzual. Ea nu-[i imagina nimic mai delicios decât s` i se
d`ruiasc` total, chiar \n clipa aceea. Totu[i, ra]iunea avu
câ[tig de cauz` [i se desprinse din \mbr`]i[are.
– Poftim, m-am achitat de datorie, coment` ea.
– De fapt, nu era exact ce aveam \n minte, replic` el pe
un ton mali]ios. M` gândeam mai degrab` la o omlet`
bun`. Ce spui?
Ro[ea]a \i urc` \n obraji, dar izbucni \n râs.
– Oh, nu, nu \n seara asta! Este mult prea târziu.
El nu \ncerc` s-o conving`.
124 ANNA SIMONS
– Foarte bine, atunci gr`be[te-te s` pleci. {i te rog,

str`duie[te-te s` evi]i necazurile. E[ti pe punctul s`-mi
epuizezi toate rezervele de r`bdare.
O \mpinse cu blânde]e \n interiorul Fiestei, \nchise
portiera [i-i adres` un semn cu mâna.
Joanna se \ntoarse la c`min cu mintea fr`mântat`. Era
ceva care o dep`[ea, Giles o atr`gea teribil [i era limpede
c` nici el nu era insensibil la farmecele ei. Totu[i, cariera
lui trecea \nainte de toate \n ceea ce-l privea [i era
preferabil s` nu-[i fac` nici un vis romantic \n privin]a lui.
Era de asemenea posibil ca el s` fie \nc` fidel memoriei
so]iei lui. Oricum ar \ntoarce problema, era de
nerezolvat. Faptul c` se ar`ta amabil cu ea nu \nsemna
absolut nimic. A[a cum precizase atât de bine Gail, era \n
firea lui, chiar dac` ea g`sea asta extrem de emo]ionant.
Oricum, nu era dispus` s` se lanseze \ntr-o nou`
aventur` amoroas` f`r` viitor, nu-i a[a? |nsemna s` alerge
spre dezastru [i ea [tia ceva despre asta.
Capitolul 9
– Cum s-a terminat, ieri sear`, Joanna? se interes` Gail.

Mergeau \mpreun` spre spital, devreme, vineri
diminea]`.
– Giles a fost \n m`sur` s` fac` ceva pentru ma[ina ta?
– Da, din fericire. Nu vei crede niciodat`… Mi se
furase bateria. A trebuit s` mergem s` cump`r`m una. O
dat` ce a bran[at-o, n-a mai fost nici o problem`, a r`mas
doar farul. O voi da la reparat. La urma urmei, era mai
pu]in grav decât m` temeam.
– B`rba]ii [tiu uneori s` se fac` utili, filozof` Gail.
Bine, deci va fi posibil s` ne mut`m mâine. Pam mi-a
telefonat. Pleac` azi. Va l`sa cheile sub un ghiveci de flori
lâng` grilaj. Nu lucrezi \n acest weekend?
– Nu, am aranjat cu cineva. Oh, eram \ntr-adev`r
ner`bd`toare s` ne vedem instalate! Sper c` veri[oara ta
nu va reveni curând.
126 ANNA SIMONS
– Nu \nainte de cel pu]in un an, dup` ea. Dar pân`

atunci se poate \ntâmpla orice.
|mpingând u[ile grele ale recep]iei, \ntrar` \n hol. Aici,
drumurile lor se desp`r]eau.
– Mult curaj, \i ur` Gail, te voi vedea la prânz.
Se \ndrept` spre s`lile de opera]ie \n timp ce Joanna
urca la primul etaj, la serviciul ei. |[i l`s` geanta [i
impermeabilul \n vestiar \nainte de a se \ntâlni cu ceilal]i
\n birou ca s` asculte darea de seam` a Delphinei.
Se pare c` noaptea fusese calm`. Nu fusese decât o
singur` problem`.
– Domnul Lloyd, explic` Delphine cu accentul ei
fran]uzesc, a fost foarte agitat, [i-a smuls perfuzia. Era
ultimul flacon [i era aproape terminat, astfel c` internul a
spus c` era inutil s`-l pun` la loc.
– |ntr-adev`r, aprob` doamna Judd, ar trebui s`
\nceap` s` bea [i s` se alimenteze normal de ast`zi.
Ochii ei se \ngustar`.
– Cel pu]in n-a mai aruncat nimic \n capul cuiva? se
interes` ea.
– Nu, dar are un temperament foarte coleric, replic`
Delphine. Nu voi regreta s`-l v`d plecat.
– Nu sunte]i singura, \nt`ri doamna Judd. Trebuie s`
\nve]e s` se arate indulgent, uneori. Exist` oameni care
nu suport` s` fie bolnavi. S-o l`s`m pe Joanna s` se ocupe
de el, continu` ea, [tiind c` multe stagiare nu p`reau \n
largul lor, ea are avantajul experien]ei.
Achitându-se de serviciile administrative, \n timp ce

ajutoarele [i cele din anul trei se ocupau de paturi [i de
cur`]enie, Joanna \ncepu s` schimbe pansamentele.
Ajunse curând la patul domnului Lloyd.
– Bun` ziua, \i arunc` ea vesel. Cum v` sim]i]i \n
aceast` diminea]`?
– Al naibii de mul]umit c` am sc`pat de perfuzia aceea
afurisit`, mormì el.
– Da, \n]eleg. Acum pute]i s` v` mi[ca]i cum dori]i.
Observ` c` p`rea foarte nervos [i respira zgomotos. Pe
de alt` parte, nu \nceta s`-[i treac` mâna peste fa]`, ca [i
când \ncerca s` alunge ceva. Nu era nimic acolo, dar
transpira foarte mult [i poate asta-l jena. N-avea
temperatur`, totu[i.
– V` este cald? se interes` ea dup` ce o l`sase docil s`-i
schimbe pansamentul. A[ putea s` v` iau o p`tur`.
Cu privirea goal`, el f`cu un gest evaziv.
– Face]i cum vre]i, dar a[ bea ceva.
– Ce dori]i? O cea[c` de ceai?
– Ceai? Nu, so]ia \mi va aduce limonad`, azi.
– Ah! ei bine, v` vom da un suc de fructe pân` atunci,
dac` asta prefera]i.
Ea se retrase, \ngândurat`. Hot`rât lucru, avea un
comportament ciudat. Reveni totu[i aducându-i
r`coritoarea promis`, apoi se \ntoarse la ocupa]iile ei.
La cafenea, la prânz, discuta cazul acesta cu Gail.
128 ANNA SIMONS
– |]i aminte[ti de b`rbatul despre care ]i-am vorbit ieri?

\ntreb` ea. Este \ntr-adev`r bizar. P`rea totu[i foarte
normal \nainte de opera]ie. S-ar spune c` nu mai este el
\nsu[i. Este uimitor, nu g`se[ti?
– Poate c` este maniaco-depresiv, glumi Gail.
– Asta-i tot ceea ce-ai inventat?
|ncepur` amândou` s` râd`, apoi Joanna relu`:
– Nu, serios, nu exist` nimic \n dosarul lui care s`-]i
permit` s` presupui asta. M` \ngrijoreaz` poate f`r`
motiv, observ` ea. La urma urmei, nu va fi ultimul
fenomen cu care vom avea de-a face.
Când reveni, departamentul era \n plin` efervescen]`.
Era ora lu`rii tensiunii [i a temperaturii [i doctorii
sosiser`. Ei discutau to]i trei \n birou cu doamna Judd,
gata s`-[i \nceap` vizita. O stagiar` fiind desemnat` s`
\mping` c`ruciorul cu dosare, Joanna hot`r\ s` se ocupe
de \mp`r]irea medicamentelor.
Totu[i, dac` ea se concentra asupra lucrului, nu putea
s` nu fie con[tient` de prezen]a lui Giles. Percepea ecoul
vocii lui, vibrant` [i profund`, \n timp ce trecea de la pat
la pat.
Era exact b`rbatul pe care-l visase. Puternic, lini[titor [i
teribil de seduc`tor, dar din p`cate acaparat complet de
munca lui. Mai bine s` accepte situa]ia [i s` se ]in` de
decizia pe care o luase \n ajun, \[i aminti ea cu un oftat.
F`r` vise iluzorii \n leg`tur` cu domnul Beltane.
Ajunsese aproape \n dreptul camerei pe care domnul

Lloyd o \mp`r]ea cu al]i trei bolnavi când unul din b`rba]i
o chem`.
– Domni[oar`, veni]i repede! Tom este ciudat.
Abandonând repede medicamentele, alerg` s` vad` ce
se \ntâmpla. Tom Lloyd era \ntr-adev`r scos din fire, cu
ochi de nebun [i cu fa]a strâmb`.
– Ce s-a \ntâmplat, domnule Lloyd? \l \ntreb` ea pe un
ton nelini[tit.
Privirea \ndreptat` spre ea reflecta o groaz` intens`, ca
[i când \l recunoscuse pe diavol \n persoan`. Scoase un
fel de mormìt s`lbatic [i, cum ea se aplec` \ngrijorat`
asupra lui, o prinse deodat` de gât.
Auzi o stagiar` ]ipând. Auzi pacientul de al`turi urlând
„ajutor, opri]i-l“, dar mâinile o strângeau mereu,
strângeau, strângeau [i o scuturau ca [i când ar fi fost o
p`pu[` de cârp`. {i nu reu[ea s`-l fac` s`-i dea drumul.
Totul \ncepu s` se \nvârteasc`… picioarele n-o mai
]ineau, capul \i era pe punctul s` explodeze… |n cele din
urm`, un v`l negru se ab`tu asupra ei.
***
Când \[i reveni, era a[ezat` pe un scaun, pe culoar.

|nghi]i greu, gâtul o durea, \nc` sub efectul [ocului.
– Nu-i nimic, Joanna, o asigur` Carol, cu un bra] \n
jurul umerilor ei. Ai avut o mic` ame]eal`.
130 ANNA SIMONS
Joanna \[i duse mâna la gâtul amor]it. Din camera

domnului Lloyd, ajungeau la ea zgomote de voci, a lui
Giles [i ale colegilor lui care se ocupau de pacientul lor
periculos.
Apoi Giles ie[i [i \naint` spre ea. Era foarte calm [i
sigur de el [i la vederea lui pu]in lipsi s` nu izbucneasc`
\n plâns.
Se opri \n fa]a ei [i-i lu` mâna.
– Ai trecut printr-un moment greu, Joanna. Te sim]i
bine, acum?
Ea \ncuviin]`, for]ându-se s`-[i controleze tremurul
buzelor.
– Ce este… ce are? bâigui ea.
– A avut halucina]ii. Este alcoolul, mai exact lipsa lui.
I-am administrat un tranchilizant.
– A f`cut o criz` de delirium tremens? murmur`,
\n]elegând \ncetul cu \ncetul.
– Exact. N-a mai putut s` bea de când este aici. Acum
c` [tim care este problema lui, vom fi \n m`sur` s`
ac]ion`m.
– Dumnezeule, suspin` doamna Judd ap`rând, m`
\ntreb de ce oamenii nu se gândesc s` ne avertizeze, \n
astfel de cazuri.
– Jum`tate din alcoolici nu [tiu c` sunt, interveni Peter
Green.
– Da, este adev`rat, \ncuviin]` supraveghetoarea.
Se \ntoarse spre Joanna, cu o figur` nelini[tit`.
– Cum v` sim]i]i acum? se interes` ea.

– |nc` pu]in zdruncinat`. Va fi mai bine peste cinci
minute.
|ncerc` s` se ridice, dar trebui s` renun]e.
– A[teapt`, s` te ajut, \i propuse Giles.
{i luând-o de talie, o sus]inu pân` la birou.
– |nc` pu]in [i \]i pierdeai una din cele nou` vie]i, o
tachin` el a[ezând-o \ntr-un fotoliu.
Ea schi]` un zâmbet slab.
– Ai \ntr-adev`r sim]ul umorului, replic` ea.
Doamna Judd \i urmase.
– S` v` prepar o cea[c` de ceai, mic` prieten`, spuse
ea. Ce sugera]i, domnule Beltane, un unguent bun
pentru decontractarea mu[chilor gâtului?
El aprob`.
– {i apoi, s` se duc` acas`. A]i putea s` v` descurca]i?
– Da, da, am suficient personal, r`spunse doamna
robust`.
– Perfect. Pentru mai mult` siguran]`, s-o conduc`
cineva.
Pu]in dup` aceea, \ntoars` \n camera ei, Joanna \[i
scoase uniforma, apoi \mbr`cat` \ntr-un capot, se pr`bu[i
pe pat. Era epuizat`. F`r` \ndoial`, reflect` ea pe jum`tate
adormit`, era consecin]a [ocului.
La ora [ase, câteva lovituri \n u[` o trezir`. Gail intr` [i
veni s` se a[eze la picioarele patului.
132 ANNA SIMONS
– Giles m-a \ns`rcinat s` veghez asupra ta, spuse ea cu

un mic zâmbet \ncurajator. Te sim]i bine?
Joanna scoase un suspin [i se ridic` pe perna ei.
– Da, dac` n-a[ fi complet istovit`. E[ti la curent cu ce
s-a \ntâmplat?
– Hm… Nu spuneai c` g`seai la acest pacient ceva
bizar?
– Ei bine, acum este verificat. Din fericire, era lume \n jur.
Gail \[i ridic` ochii \n tavan.
– Ar trebui curând s` figureze \n programul nostru
cursuri de autoap`rare. Ce-ai dori s` m`nânci? Presupun
c` nu ]ii s` ie[i.
– Nu, \ntr-adev`r. De altfel, nici nu prea mi-e foame. O
sup` s-ar potrivi perfect. |nc` m` doare gâtul.
– Am \n]eles, am mai multe plicule]e de sup`. }i-o
preg`tesc, nu te mi[ca. Vom petrece o sear` cât se poate
de lini[tit` [i poate \ncepem s` \mpachet`m lucrurile, nu?
Mâine este marea zi, s` n uit`m!
Disp`ru, apoi reveni dup` pu]in timp cu dou` boluri
cu sup` de ro[ii, o bucat` de brânz` [i o pâine rotund`
proasp`t`.
– Iat`, n-ar trebui s` fie prea greu de \nghi]it, coment`
ea punând platoul pe mas`.
– Mul]umesc, e[ti un \nger.
Masa terminat` [i dup` ce discutaser` despre
evenimentele zilei, nici una nici alta nu sim]i dispozi]ia s`
se ocupe de cutii.
– Cred c` voi face o baie [i m` culc, spuse Joanna.

Gail se \ntinse [i \[i r`v`[i p`rul lung castaniu.
– Cum vrei. Oricum, nimic nu ne gr`be[te. Este
suficient ca la dou`sprezece [i jum`tate s` eliber`m locul.
Atunci, pe mâine.
Revenind din baie, Joanna \[i aplic` o pomad` pe
semnele de pe gât [i \[i studie \ndelung imaginea \n
oglind`. V`zuse moartea cu ochii de foarte aproape \n
aceast` dup`-amiaz`. Poate c` avea tendin]a s`
dramatizeze, dar dac` ajutoarele nu ajungeau la timp sau
dac` incidentul se producea \n cursul unui rond de noapte,
de exemplu, ar fi putut foarte bine s`-[i piard` via]a.
Se strecur` \n a[ternut, stinse lumina [i medit` asupra
caracterului nesigur al vie]ii. |[i d`dea seama cât trebuie
s` fi suferit Giles când \[i pierduse so]ia. De acum \nainte
se va ar`ta mai indulgent` cu oamenii [i de asemenea mai
conving`toare. Cu to]ii putem s` disp`rem atât de
devreme, oricât de pu]in amestec ar avea destinul \n asta.
Se felicit` c` Giles o determinase s`-[i revad` tat`l [i c` se
desp`r]iser` \n termeni buni.
Ultimul ei gând fu pentru chirurg. |n preajma lui,
\ncerca o senza]ie curioas` de siguran]` [i de pericol.
De siguran]` pentru c` p`rea s` fie \ntotdeauna acolo
când avea nevoie cineva [i de pericol deoarece \i era
foarte team` de atrac]ia extraordinar` pe care o sim]ea
pentru el.
134 ANNA SIMONS
***
A doua zi, cele dou` prietene erau \n picioare foarte

devreme. Dup` ce [i-au bùt cafeaua \mpreun`, hot`râr`
s`-[i aduc` ma[inile \n fa]a c`minului pentru a \nc`rca
pachetele mai u[oare.
|ntoars` \n camera ei, Joanna cobor\ valizele de pe
dulap [i \ncepu s` goleasc` sertarele, s` desprind` afi[ele
[i s` pun` c`r]ile \n cutii.
– Este o nebunie, atâtea fleacuri [i hârtii am putut
aduna, bomb`ni Gail oprindu-se o clip` \n pragul camerei
ei, cu bra]ele \nc`rcate. Dac` cel pu]in am avea la dispozi]ie
una din acele perechi de bicep[i, despre care vorbeai.
Ea \[i relu` drumul [i Joanna o auzi schimbând câteva
cuvinte cu cineva, la cap`tul culoarului. F`r` \ndoial` una
din colegele lor, se gândi ea, continuând s` goleasc`
metodic noptiera de con]inutul ei.
Dou` secunde mai târziu un cioc`nit u[or \n u[a ei
deschis` larg o oblig` s`-[i ridice ochii [i inima ei o lu`
razna. Era Giles, mai seduc`tor ca oricând \n pantalon de
pânz` bej [i un pulov`r de ca[mir peste o c`ma[` ecosez.
– Bun`, \i arunc` ea. Ce faci aici?
– Am venit dup` ve[ti. N-ai avut prea multe co[maruri
\n noaptea asta, sper?
Vocea lui profund` o \nv`luia ca o mângâiere [i se for]`
s` lupte cu tulburarea care o cuprindea.
– Nu, deloc…
|i adres` un zâmbet timid.
– Dimpotriv`, am fost atât de mul]umit` c` sunt \n
via]` \ncât am luat o mul]ime de hot`râri bune.
– Adev`rat?
Buzele lui senzuale se strânser`.
– Care? se interes` el.
– Ah! \mi pare rù, trebuie ]inute secrete.
– |mi dai voie s` intru?
– Te rog. Scuz` dezordinea, parc-am fi la Harrods, \n
ultima zi a soldurilor. Ia loc!
Eliber` unicul fotoliu de gr`mada de haine care-l
acoperea, dar el alese s` se instaleze pe marginea patului.
Ochii lui verzi \i urm`reau cele mai mici mi[c`ri [i ea nu
mai [tia nici ce spune, nici ce face.
– Cum se simte domnul Lloyd? se gândi ea s`
\ntrebe.
– Oh, foarte bine acum c`-l avem sub controlul nostru.
Trebuie s` recunosc, continu` el cu un zâmbet ironic, c`
mi s-a \ntâmplat uneori [i mie s` doresc s`-]i sucees gâtul,
dar am fost foarte sup`rat c` altcineva a \ncercat s-o fac`.
Ea lu` un aer fals indignat.
– Foarte bine, \n cazul acesta, nu se mai pune
problema s` mai m`nânci vreuna din omletele mele.
– Este o amenin]are sau o promisiune?
|i prinse \ncheietura mâinii tocmai când se preg`tea s`
se \ntoarc` la pachetele ei.
136 ANNA SIMONS
– R`mâi lini[tit` o secund`, pentru Dumnezeu!

O for]` s` se a[eze lâng` el.
– Ai toat` ziua \n fa]a ta, nu?
– Nu chiar… Trebuie s` fim plecate la dou`sprezece [i
jum`tate. {i apoi, exist` pisoiul care trebuie hr`nit,
oricum.
– Ce pisoi?
|i explic` faptul c` era pisoiul proprietarilor, care l-au
l`sat \n grija lor.
– Este adorabil, un mic siamez cu ochi alba[tri. N-am
avut niciodat` un animal de cas`.
Se \ntrerupse brusc con[tient` de felul cum o privea [i
la expresia privirii lui, sim]i cum i se acceleraz` pulsul.
Ro[i.
– Ei bine, continu`, murmur` el.
Spre marea ei u[urare, Gail ap`ru chiar \n momentul
acela [i, aruncând o privire \n camer`, se opri \n prag.
– Giles, \i arunc` ea pe un ton amuzat, ai inten]ia s` ne
\ntârzii, din \ntâmplare?
Joanna se ridic` imediat.
– Are dreptate, nu pot petrece diminea]a flec`rind cu
tine. Mai curând f`-te util [i ajut`-m` s` cobor câteva
pachete.
– S-ar p`rea c` nu fac altceva decât s` m` fac util, de
când te cunosc, replic` el cu umor.
Ea \l gratific` cu un mic zâmbet insolent.
– Dar s` [tii c` apreciez asta, Superman!

– Este oare una din deciziile tale bune, s` m` seduci
prin m`gulire?
Ea \[i \ncre]i nasul, se aplec` [i \nchise fermoarul unei
gen]i mari de voiaj \nc`rcat` din plin.
– Vrei s-o iei?
El se ridic` [i-[i trecu mâna prin buclele ei blonde.
– N-am obiceiul s` m` conformez ordinelor unei
doamne, dar de data asta voi face o excep]ie.
Ridic` geanta [i ea \l urm` cu ceainicul electric [i o
cutie cu vesel`.
El f`cu mai multe drumuri atât pentru Joanna cât [i
pentru Gail, pân` când toate lucrurile au ajuns la bordul
ma[inilor lor.
– |mi pare rù, dar nu pot veni s` le descarc cu voi,
spuse el dup` ce-[i consult` ceasul. Am o \ntâlnire la prânz.
– Ne vom descurca, \l asigur` Gail. Mul]umesc mult.
– Da, mul]umesc, adùga Joanna. Tocmai ne
plângeam c` nu avem o pereche de bra]e suplimentare la
dispozi]ia noastr` când ai sosit. Trebuie s` fi fost
telepatie.
Ea schi]` o grimas` amuzat`.
– Eu numesc asta a profita de firea mea serviabil` [i
generoas`, replic` el.
Cele dou` prietene se \ntoarser` s` verifice dac` n-au
uitat nimic, apoi predar` cheile port`resei \nainte de a
porni spre Pangbourne.
138 ANNA SIMONS
P`strând Wolkswagenul lui Gail la vedere, Joanna

\nregistr` itinerarul pe care-l urmau \ncât s` nu se
r`t`ceasc` atunci când \l va face singur` [i dou`zeci de
minute mai târziu, ajungeau la destina]ie. O sticl` de lapte
proasp`t le a[tepta \n fa]a grilajului precum [i o not` de
la l`ptar ar`tând c` le va asigura [i aprovizionarea cu
legume, pâine, ou` [i brânzeturi.
Dup` ce desc`rcaser` lucrurile, au deschis ferestrele
[i au \nceput s` ia \n st`pânire noua lor locuin]`.
Veri[oara lui Gail le l`sase câteva provizii \n frigider [i \n
dulapuri.
– |mi spusese, declar` Gail, inventariind rapid stocul.
Exist` [i [unc`… Mi-e foame, ]ie nu?
Deoarece nu bùse decât o cea[c` de cafea, Joannei \i
era [i ei foarte foame. Prin urmare, se a[ezar` la mas` \n
fa]a unei copioase gust`ri \nainte de a-[i despacheta
valizele [i cutiile.
Ziua trecu rapid cu instalarea [i organizarea [i seara
hot`râr` s` mearg` s` testeze meniul de la un bar din
\mprejurimi. Cinar` pe teras`, o salat` de legume [i o
delicioas` tart` cu ou`, smântân` [i [unc`, \nso]it` de o
sticl` de vin, apoi coborâr` s` se plimbe pe ]`rmul
fluviului.
Pe taluzul din fa]`, gr`dinile \[i etalau iarba \nverzit`
pân` la apa pe care se leg`nau \ncet câteva vase de
agrement. Mai departe, fluviul venea s` se loveasc` de un
baraj, ridicând un val \nspumat [i coline \mp`durite se

ridicau la orizontul cu luciri ro[iatice. Scena avea un
farmec aproape idilic.
Joanna scoase un oftat vis`tor.
– O culegere de versuri la umbra unui boschet, un
urcior cu vin, rotunjimea unei pâini crocante [i… tu!
recit` ea amintindu-[i un poem pe care-l \nv`]ase cu ani
\n urm`.
– Ah, da? Izbucni \n râs Gail. Auzindu-te, s-ar spune c`
e[ti \ndr`gostit`.
– Sunt… de via]`, deocamdat`. Nu uita c` a fost cât pe
ce s` mor, ieri.
Era o explica]ie plauzibil`, dac` nu era exact`.
Adev`rul era c` Joanna se gândea la Giles [i fusese cu
gândul la el practic toat` ziua. Fusese foarte fericit` c`
venise s-o vad` \nainte de a pleca. Bine\n]eles, s-ar fi
nelini[tit la fel pentru oricare alt membru al echipei lui,
dar nu era obligat s` se deplaseze personal! El \i ceruse
deja lui Gail s` vegheze asupra ei. Joanna scoase un nou
suspin, \n mintea ei \nv`lm`[indu-se multe \ntreb`ri f`r`
r`spuns. Era suficient s` fie singur` cu el ca inima s`
\nceap` s` bat` o saraband` nest`pânit`, dar era complet
ridicol s`-[i imagineze c` [i lui i se \ntâmpla la fel.
– Slav` Domnului, e[ti \nc` \n via]`, sublinie Gail,
\ntrerupându-i cursul gândurilor, \ncearc` s` te compor]i
ca [i cum nu s-a \ntâmplat nimic.
Ea alung` o musculi]` de pe bra]ul ei.
140 ANNA SIMONS
– Acum s` ne \ntoarcem, te rog, relu` ea, \nainte s` fim

complet devorate.
|ntoarse acas`, hot`râr` s` stabileasc` un buget privind
cheltuielile curente, apoi telefonar` prietenilor pentru a
le comunica schimbarea adresei [i num`rul de telefon,
dup` care se instalar` un timp \n fa]a televizorului,
\nainte de a se duce la culcare.
Camera Joannei era dintre cele mai romantice, cu
mobilele ei l`cuite \n alb [i cu tapetul mov cu flori mici.
Ghemuit` \n a[ternutul ei, studie cu aten]ie noul ei decor,
imaginându-[i ce ar alege dac` va avea o cas` de aranjat.
Acesta ar fi fost cazul dac` accepta s` se c`s`toreasc` cu
Shaun. Dar c`s`toria nu consta doar \n a face pe
decoratorul. Pentru \nceput, trebuie s` g`se[ti alesul
inimii [i asta nu este atât de u[or. E[ecurile matrimoniale
succesive ale p`rin]ilor ei erau o dovad`.
Gândurile o readuser` la Giles. Mai devreme sau mai
târziu, drumurile lor vor lua direc]ii diferite, a[a cum se
\ntâmpl` adesea \n lumea medical`. Poate c` \ntr-o zi,
când va fi supraveghetoare, cu p`rul \nc`run]it sub
boneta ei, când va avea cas` pe Harley Street, se vor
revedea [i el \[i va reaminti de tân`ra infirmier` c`reia
vrusese s`-i suceasc` gâtul.
Avu un surâs amuzat, stinse veioza [i adormi cu aceast`
imagine \nduio[`toare.
Capitolul 10
Luni diminea]`, având or` la dentist foarte devreme,

Gail plec` prima.
La cinci minute dup` plecarea ei, telefonul sun` [i
Joanna avu surpriza s-o aud` pe mama ei, la cap`tul
firului.
– E[ti tu Joanna? Sunt acas`, scumpa mea.
– Mam`! exclam` ea, \ncântat`. Când te-ai \ntors? Am
fost la Beth sâmb`t` seara [i nu mi-a spus…
– Nu, noi am sosit foarte târziu ast` noapte [i n-am
vrut s`-i cer s` vin` s` ne caute.
– Ah, \n]eleg! Ce mai faci [i cum a fost turneul?
– Foarte, foarte bine. Am avut o primire foarte
c`lduroas` pretutindeni, atât din partea publicului cât [i
a autorit`]ilor. Mai ales la Budapesta, care este un ora[
fascinant.
142 ANNA SIMONS
Helen se lans` \n explica]ii entuziaste despre locurile

pe care le vizitaser` [i despre oamenii pe care-i
\ntâlniser`.
Revenind \n cele din urm` la chestiuni mai personale,
vorbir` despre planurile de c`s`torie ale lui Beth, despre
cea a tat`lui Joannei [i despre reapari]ia lui Shaun.
– Ai inten]ia s` reiei leg`tura cu el? se interes` Helen
pe un ton pu]in nelini[tit.
– Nu, nicidecum, suntem \nc` prieteni, totu[i. |l v`d
din când \n când, efectueaz` g`rzi la Urgen]e. Dar ce am
aflat, continu` Joanna, vre]i s` v` muta]i?
– Ei bine… ca s` nu-]i ascund nimic, noi o s`
divor]`m, r`spunse Helen dup` o scurt` ezitare.
Joanna c`zu din nori, era ultimul lucru la care se
a[tepta.
– Oh, nu, nu poate fi adev`rat, gemu ea. Te credeam
totu[i foatrte fericit` cu Malcom.
– Am fost, \ntr-adev`r. Dar abaterile lui de comportare
deveniser` prea frecvente [i m-am s`turat. Am avut o
ceart` serioas` tocmai \nainte de c`s`toria lui Rachel, de
fapt. Totu[i, n-am vrut s` stric`m nimic, de aceea n-am
spus nimic pân` acum. Beth ghicise, dar am ]inut s`-]i
vorbesc eu \ns`mi.
Joanna scoase un oftat.
– Dumnezeule, \mi pare rù. E[ti foarte nefericit`,
mam`?
– Am fost la \nceput, este normal. Acum, este mai bine.
El p`r`se[te orchestra [i nu vom mai lucra \mpreun`, va
fi mai u[or. |ndat` ce casa va fi vândut`, voi cump`ra un

apartament \n Hampstead. Am deja unul \n vedere. Ai
putea veni adesea, când vei dori, evident, [i nu voi fi sin-
gur`, adùg` ea pe un ton vesel, am numero[i prieteni.
|n timp ce mama ei sporovìa, Joanna se str`duia \nc`
s` asimileze vestea. Hot`rât lucru, se gândea ea,
deprimat`, fie c` era vorba de tat`l sau de mama ei, le
pl`cea schimbarea.
Cu toate acestea, fu obligat` s` pun` cap`t
conversa]iei.
– Iart`-m` mam`, trebuie s` m` preg`tesc s` plec la
spital. |]i voi face o mic` vizit` imediat ce voi avea o zi
liber`, promise ea. Te voi suna, oricum.
Când plec` spre Trinity, moralul ei era la p`mânt.
Crezuse [i sperase c` a treia c`s`torie a mamei va fi cea
bun`. Durase mai mult timp decât precedentele [i-l iubise
\ntotdeauna pe Malcom. De ce naiba trebuise s` fie [i el
nestatornic? Oare to]i b`rba]ii erau la fel sau mama ei
n-avea noroc?
Absorbit` de gândurile ei, parc` [i intr` \n spital pe la
Urgen]e [i d`du nas \n nas cu Giles. N-avea chef s`
vorbeasc` acum cu nimeni [i cu el mai pu]in decât cu
oricine.
– Bun`, murmur` ea.
Abia dac` schi]` un surâs [i se preg`tea s`-[i continue
drumul, când el o re]inu de bra], cu o anumit` curiozitate
\n fundul ochilor lui verzi.
144 ANNA SIMONS
– Ce mai faci, Joanna?

Ea afi[` un zâmbet pe care-l sper` mai conving`tor.
– Foarte bine, mul]umesc.
– M` lini[te[ti. Ai f`cut o asemenea figur`, când ai
sosit, \ncât mi-a fost team` ca astrele tale s` nu-]i fi
prescris o zi proast`, glumi el.
– |nc` n-am citit ziarul, a[a c` nu [tiu, replic` ea \n
acela[i mod degajat.
– Ah… m` \ntrebam dac` erai nelini[tit` \n leg`tur` cu
prietenul nostru, domnul Lloyd.
Acum era mai serios.
– N-ai de ce s` fii, continu` el. Avem situa]ia \n mân`.
Nu mai prezint` nici un pericol. Va fi mai degrab` pocìt.
Ea reu[i s` râd` \ncet.
– Nu, nu sunt deloc nelini[tit`. Trebuie s` m` gr`besc,
adùg` ea, dac` nu vreau s` \ntârzii. La revedere!
Se repezi pe scar` \nainte ca el s` aib` timp s`-i pun`
alte \ntreb`ri, [tiind \n mod sigur c` \n ciuda eforturilor ei
pentru a-l induce \n eroare, el nu se l`sase \n[elat. Dar la
urma urmei, dac` lui \i pl`cea s`-[i imagineze c` era
\ngrijorat` la ideea de a se confrunta cu domnul Lloyd,
n-avea decât.
|n birou, doamna Judd \i confirm` c` domnul Lloyd
era acum perfect calm.
– Ghici]i ce i-a adus nevasta lui! \ncheie
supraveghetoarea. Votc` pur`, \ntr-o sticl` de limonad`!
{i-a dat seama c`-i lipsea \nt`ritorul lui preferat, dar nu

credea c` pu]in alcool o s`-i fac` rù, ne-a spus ea când
i-am explicat ce s-a \ntâmplat.
Scutur` din cap cu un aer \ngrozit.
– Incredibil! |n sfâr[it, domnul Beltane s-a \ns`rcinat s`
l`mureasc` totul cu ea.
Asta n-o \mpiedic` pe Joanna s` tresar` violent când fu
cât pe ce s` se izbeasc` de domnul Lloyd, dup`-amiaz`,
când ie[ea din sala de baie. |nalt [i destul de corpolent,
avea cu ce s` impresioneze pe oricine avea chef s` se
m`soare cu el, cu atât mai mult pe o tân`r`.
– Scuza]i-m`, nu voiam s` v` sperii, domni[oar`,
declar` el, v`zând-o dând \napoi instinctiv.
Dumneavoastr` sunte]i aceea pe care v-am prins, \n ziua
când mi-am pierdut capul, nu-i a[a?
– Da, \ntr-adev`r.
– Sunt cu adev`rat stânjenit, domni[oar`. Este pentru
prima dat` când mi s-a \ntâmplat a[a ceva. |mi pare rù,
crede]i-m`. Sper c` v` sim]i]i bine, acum?
– Da, da, nu v` nec`ji]i. {tia]i c` era]i alcoolic?
– Ei bine… n-am b`nuit niciodat` pân` la ce punct.
Voi \ncerca s` reduc pu]in consumul când voi ie[i de aici.
– Mai bine opri]i-v` complet, dac` pute]i, \l sf`tui
Joanna. Vorbi]i cu medicul dumneavoastr` obi[nuit sau
consulta]i o asocia]ie.
|i arunc` un zâmbet \ncurajator [i cobor\ s`-[i bea
ceaiul.
146 ANNA SIMONS
Când reveni, doamna Judd se preg`tea s` plece.

– Domnul Beltane [i-a terminat vizita, o inform` ea pe
Joanna. Pentru domnul Lloyd a redus dozele de
Heminevrin la dou` ca[ete o dat` la [ase ore [i trebuie
anun]at imediat dac` se ive[te cea mai mic` problem`, dar
nu cred c` va fi cazul. Oh, [i apoi, un oarecare doctor
Cassidy din serviciul Urgen]a v-a cùtat. N-a spus de ce,
numai c` va suna mai târziu.
Pu]in mai târziu dup` ora de vizite, când arunc` o
privire \n camere, Joanna v`zu c` so]ia domnului Lloyd se
afla lâng` el. |[i not` \n minte s` verifice dup` plecarea ei
dac` nu-i adusese alcool, apoi se retrase \n birou ca s`
aduc` dosarele la zi. La ora opt totu[i, când sun`
clopo]elul, doamna Lloyd \ns`[i se prezent` \n fa]a ei,
punând pe mas` o cutie cu ciocolat`.
– Este din partea lui Tom, domni[oar`, spuse ea. Ne
pare sincer rù pentru ce s-a \ntâmplat \n acea zi.
– Oh, mul]umesc, replic` Joanna. Din fericire, rùl n-a
fost prea grav.
Ea f`cu o pauz`.
– Nu-i ve]i mai aduce votc`, nu-i a[a? I s-a administrat
un medicament care combate lipsa de alcool.
– Bine\n]eles c` nu, draga mea copil`. Nu m-a[ gândi
la asta nici o secund`, acum c` [tiu… Dumnezeule, când
m` gândesc ce s-ar fi putut \ntâmpla! |nc` mi se face
pielea de gìn`. Niciodat` nu mi-a[ fi imaginat c` lipsa
alcoolului \l va \nnebuni.
– Este un drog, sublinie Joanna [i devii dependent,

cum se \ntâmpl` cu toate drogurile.
Doamna Lloyd cl`tin` din cap [i scoase un oftat.
– Da, f`r` \ndoial`, murmur` ea. Spune]i-mi,
domni[oar`, adùg` ea pe un ton nelini[tit, nu-i ve]i
purta pic` pentru acel nefericit accident? {ti]i, Tom nu
este…
– Nu, bine\n]eles c` nu, o asigur` Joanna. Tot ce
dorim, este s`-i fie mai bine.
Fermec`toarea doamn` p`ru extrem de u[urat`.
– Este foarte amabil din partea dumneavoastr`, v`
mul]umesc, spuse ea \nainte de a pleca, vizibil \ncântat`
c` destinsese atmosfera.
La ora opt [i jum`tate, Shaun \[i f`cu brusc apari]ia [i
se a[ez` \n al doilea fotoliu din birou.
– Bun` seara, \i arunc` el cu un aer jovial, a fost cât pe
ce s` fii sugrumat`, dup` câte am auzit?
– {i pentru asta ai sunat, ca s` te interesezi de
s`n`tatea mea? replic` Joanna cu o blânde]e pref`cut`.
– Nu numai.
– Sunt foarte mi[cat` de solicitudinea ta, \l ironiz` ea.
De ce altceva, \n acest caz?
– Serios, relu` el aplecându-se s`-i ia mâna, cum te
sim]i?
– Bine. M` cuno[ti… sunt tare ca o stânc`.
O lumin` amuzat` trecu prin ochii ei alba[tri.
148 ANNA SIMONS
– {i la fel de \nc`p`]ânat` ca un catâr, uneori. Acum,

draga mea, vreau s` te descurci \n a[a fel \ncât s` ie[i
devreme, joi seara cinezi cu mine.
– Nici nu te gândi
– Joanna, te rog, insist` el, nu face pe \nc`p`]ânata.
– Ascult`, Shaun, este inutil s` continui s` m`
h`r]uie[ti, nu voi accepta niciodat` s` m` c`s`toresc cu
tine.
– Bine, de acord, s` l`s`m asta deoparte, deocamdat`.
|n leg`tur` cu ziua de joi, unul din asocia]ii mei d` un
dineu. To]i ceilal]i vor veni cu so]iile lor [i vor fi doi sau
trei doctori \nso]i]i [i ei de iubitele lor, \mi imaginez. M`
tem s` par ridicol ap`rând acolo singur. Nu vrei s`-mi faci
acest serviciu?
Ea izbucni \n râs.
– Dumnezeule, Shaun luat pe nepreg`tite! Iat` ceva
surprinz`tor. De acord, voi veni cu tine, dar numai din
prietenie, nimic mai mult.
El \i r`v`[i p`rul, cu un larg surâs pe buze.
– {tiam c` pot conta pe tine.
|n momentul acela, Delphine sosi s-o schimbe pe
Joanna. El se \ntoarse spre ea, m`surându-i silueta zvelt`
cu o privire apreciativ`.
– {i acum, cine este? murmur` el.
– Iat-o pe Delphine, anun]` Joanna, contribu]ia
Fran]ei la pia]a comun`. Delphine, doctorul Shaun
Cassidy.
– Bun` seara, spuse Delphine cu accentul ei u[or

t`r`g`nat.
Shaun se ridic` [i se \nclin` galant.
– |ncântat, domni[oar`, replic` el, \ncercând cu curaj
limba lui Moliere.
Joanna f`cu o mutr` amuzat`.
– Nu te-ar deranja s`-]i exersezi franceza \n alt` parte?
se interes` ea pe un ton mieros. Se \ntâmpl` ca noi dou`
s` avem o „conferin]`“.
– Voi sta cuminte \ntr-un col] s` a[tept pân` termina]i,
suger` el. Apoi coborâm s` bem un pahar [i atunci \]i voi
da toate detaliile \n leg`tur` cu joi seara.
– Cum vrei.
Termin` rapid de redactat raportul [i transmise
consemnele Dephinei.
– Bun` seara, Delphine, murmur` Shaun cu un
zâmbet fermec`tor când Joanna era gata de plecare. Sper
c` ne vom revedea.
Ea \[i ridic` spre el ochii mari [i negri.
– Lucra]i aici?
– Numai din când \n când, la Urgen]e, dar m-am
stabilit \n regiune. Pe curând.
Joanna \[i lu` geanta [i plecar` \n direc]ia
cafenelei.
– Este cu adev`rat fermec`toare, spuse el pe un ton
vis`tor.
150 ANNA SIMONS
– {i tu e[ti mereu acela[i, replic` Joanna râzând.

Dup` ce s-au servit cocteiurile, se instalar` pe o
banchet` pu]in mai la o parte.
– Nu stau mult, \l avertiz` Joanna. Am de f`cut un
drum mai lung, acum c` locuim la Pangbourne.
– Ah, a[adar te-ai mutat? Bine, va fi mai practic s` vin
s` te caut joi…
El se \ntinse [i-[i ap`s` pântecele cu o u[oar`
strâmb`tur`.
– Ce ai? \ntreb` ea. N-ai digerat?
– Nu, doar un punct dureros \n stomac. O s` treac`,
am luat ceva.
Schimb` imediat subiectul ca s`-i vorbeasc` pu]in
despre colegii lui [i despre cabinetul lor.
– To]i sunt foarte agreabili, \ncheie el. C`s`tori]i,
bine\n]eles, [i to]i de familie. Sunt sigur c` te-ai integra
foarte bine.
– Ce \nseamn` asta? râse ea. N-am nici so], nici copii,
[i nu sunt preg`tit` s` am!
– Nu depinde decât de tine.
Ea scutur` \ncet din cap.
– Dimpotriv`, replic` el, \nc` mai sper.
Schimbar` adresele [i numerele de telefon [i se
preg`tea de plecare când Giles ap`ru cu un alt coleg.
Toat` lumea se salut` politicos.
– Am aflat c` sunte]i invitat la asociatul meu, joi seara,
\i spuse Shaun lui Giles. Noi mergem \mpreun`, adùg`
el \nconjurându-i talia Joannei. Vom fi \ncânta]i s` v`

\ntâlnim acolo.
Giles \i arunc` o scurt` privire Joannei, cu sprâncenele
u[or \ncruntate [i ea g`si zâmbetul lui pu]in crispat.
– Da, va fi foarte simpatic, murmur` el.
Pe drumul de \ntoarcere, Joanna se sim]ea [i mai
deprimat` decât diminea]a. Ca [i când vestea viitorului
divor] al mamei ei nu era de-ajuns, mai trebuise ca Shaun
s-o pun` \ntr-o situa]ie pe care ar fi preferat s-o evite.
Dac` ar fi vrut s-o fac` dinadins, n-ar fi reu[it mai bine. Nu
putea desigur s` fi ghicit ce sim]ea ea pentru Giles, dar
s`-[i domine sentimentele \n cadrul slujbei era ceva, s`-l
vad` \n afar` [i s` fie obligat` s` fac` schimb de amabilit`]i
cu el, era cu totul altceva.
Pe de alt` parte, era poate la fel de bine ca Giles s`
cread` c` era \nc` ceva \ntre ea [i Shaun. Asta \l va
determina s` p`streze distan]a, un punct bun pentru ea.
Ajunse s` se \ntrebe pe cine va aduce la dineu… [i sim]i
imediat cea mai vie antipatie pentru fericita aleas`,
oricine va fi.
***
Capricios, destinul hot`r\ totu[i ca Shaun s` nu duc`

pe nimeni la nici un dineu, un timp. A doua zi dup`-
amiaz`, Joanna a fost rugat` s` preg`teasc` un pat pentru
o apendicit` acut` operat` de urgen]`.
152 ANNA SIMONS
– Este vorba de unul din doctorii no[tri, \i explic`

John, infirmierul [ef din acela[i serviciu. Shaun Cassidy, \l
cunoa[te]i?
– Bine\n]eles, eram cu el ieri sear`. A men]ionat \ntr-
adev`r c` avea o durere de stomac, \[i aminti Joanna.
– Da, ei bine, asta a dus la criz`. Este \n drum spre
blocul operator. Giles a spus c` e preferabil s` nu
t`r`g`neze.
– |n]eleg, John, \i preg`tim o camer`.
Joanna \nchise telefonul [i d`du ordine ca totul s` fie
gata \n momentul când \l vor aduce pe Shaun. „Bietul“, se
gândi ea, dar \n acela[i timp sim]i o u[urare la ideea c`
faimosul lor dineu va fi anulat.
Se eliber` de sentimentul de vinov`]ie r`mânând
dup` ora la care ar fi trebuit s` plece ca s` a[tepte
trezirea lui [i s` afle cum decursese opera]ia. Lini[tit` \n
privin]a st`rii lui, \l l`s` \n cele din urm` bunelor \ngrijiri
ale Delphinei, \[i strânse lucrurile [i se \ndrept` spre
ascensor. Ca \ntotdeauna, inima i se strânse când \l v`zu
pe Giles, venind din cealalt` extremitate a coridorului,
impecabil [i diabolic de seduc`tor \ntr-o bluz` alb`
imaculat` deschis` peste un costum gri, cu p`rul negru
u[or ciufulit.
– Ia te uit`, mai e[ti aici? se mir` el, \ncre]ind
sprâncenele. E[ti \ncarnarea devotamentului.
– Mi se pare normal, fiind prietena lui, s` fiu

\ngrijorat`, replic` ea. Cum merge?
– |n principiu, n-ar trebui s` aib` vreo problem`.
El \[i frec` b`rbia cu un aer gânditor.
– Ai o expresie trist` \n ultimul timp, remarc` el. Ce
s-a \ntâmplat cu zâmbetul tù fermec`tor?
– Nimeni nu poate str`luci \ntotdeauna din plin, se
ap`r` ea, pu]in mai tìos decât avea inten]ia.
El o cercet` cu aten]ie.
– Trebuie s` recunosc c` n-ai fost r`sf`]at` de
evenimente, murmur` el. Ce-ai spune dac` mi-a[
propune s` \ncerc s` te distrez?
Ea \l privi [i se \ntreb` dac` ghicise c` el era principala
ei preocupare.
– Nu, nu te fr`mânta pentru mine, replic` ea pe un
ton nep`s`tor. Sunt din acelea care supravie]uiesc la
orice.
{i cum ascensorul sosise, se gr`bi s` se urce.
El p`rea s` aib` un fel de geniu infailibil ca s` sesizeze
varia]iile ei de dispozi]ie, bomb`nea \n sinea ei cinci
minute mai târziu, la volanul Fiestei. F`r` \ndoial`, [tia ce
efect avea asupra ei. To]i b`rba]ii seduc`tori sunt de
obicei con[tien]i de farmecul lor.
Scoase un oftat [i se str`dui s`-l alunge din gândurile
ei. S` se concentreze asupra carierei, era singura solu]ie,
decret` ea \nc` o dat`. Munca o va ajuta s` uite.
154 ANNA SIMONS
La vil`, Gail \[i f`cuse valiza [i se preg`tea s` plece s`

petreac` la mama ei, la Canterbury, câteva zile.
– Pe vineri! \i arunc` ea Joannei \n momentul plec`rii.
Nu uita s` hr`ne[ti fiara, mai ales.
R`mas` singur`, Joanna \[i r`zbun` sup`r`rile [i
frustr`rile asupra aspiratorului. Când termin` cu
mocheta, frec` sala de baie, puse rufele \n ma[ina de
sp`lat [i se \ntoarse \n buc`t`rie s` deschid` o cutie cu ton
[i s` taie dou` ro[ii pe care le mânc` \n fa]a jurnalului
televizat. Dup` care, \[i permise s` dea câteva telefoane
vechilor prieteni din Londra \nainte de a se urca \n pat cu
ultimul roman poli]ist al unuia din autorii ei prefera]i,
Dick Francis.
|n seara asta, totu[i, el nu reu[i s-o captiveze [i adormi
f`g`duind o ur` neputincioas` celei pe care Giles o va
duce joi seara la dineul asocia]ilor lui Shaun.
Capitolul 11
Shaun se restabili rapid dup` opera]ia de apendicit`. A

doua zi dup` opera]ie i se scotea deja perfuzia [i-[i revenise
suficient ca s` flirteze, unii spuneau excesiv, cu Delphine.
Joanna care-l [tia – [i pe bun` dreptate – incorigibil,
g`si c` era amuzant [i nu \ntârzie s`-l tachineze \n
leg`tur` cu acest subiect. Asta n-o \mpiedic` s` fie
absorbit` complet de munca ei, a[a cum luase hot`rârea
ferm`. |l z`ri pe Giles când ap`ru \mpreun` cu Peter [i
Steve ca s` efectueze vizita, \i adres` un zâmbet slab la
care el \i r`spunse, dar f`când \n a[a fel \ncât s` fie
ocupat`, nu fu obligat` s`-i urmeze.
Rezultatul acestei atitudini riguroase se dovedi
concludent. Era \n cea mai bun` stare de spirit \n acea
sear` p`r`sind spitalul. Dac` va continua astfel, considera
cu optimism c` va fi f`cut totul pentru a uita periculoasa
ei atrac]ie pentru domnul Beltane.
156 ANNA SIMONS
O dat` \ntoars` la vil`, \[i schimb` uniforma cu un

pantalon de bumbac alb [i o bluz` larg` albastr` [i ie[i s`
se plimbe \n gr`din`. Era aproape zece seara, dar mai era
\nc` lumin`. Mâine, reflect` ea, de vreme ce dineul ei cu
Shaun fusese anulat, se va duce s` se \nscrie la cursul de
gimnastic` aerobic` a c`rui reclam` o v`zuse pe un panou
de afi[aj din vestiar. {i apoi, va trebui s` se gândeasc` s`
cumpere ceva \n vederea c`s`toriei lui Beth.
Cu capul plin de planuri, se aplec` s` taie un trandafir,
\nainte s` revin` \n cas`, când auzi o b`taie la u[a din
spate. Se \ntoarse [i \[i sim]i inima b`tând ca o tob`. Era
Giles.
– Am \ncercat s` sun la grilaj, spuse el cu un zâmbet \n
fa]a aerului ei surprins.
Ea \nghi]i cu dificultate.
– Bun` seara. Ce… de ce e[ti aici?
– Te cùtam.
– Dar… cum ai [tiut unde m` g`se[ti? se interes` ea.
– Am f`cut o mic` anchet`. |mi dai voie s` intru?
– Te rog, tocmai m` preg`team s` fac cafea.
|l preced` \n salon [i se r`suci brusc ca s`-i fac` fa]`.
– Este vorba de o vizit` cu caracter monden sau…
– Da, po]i s-o nume[ti a[a, rosti el mângâindu-[i
gânditor b`rbia. Iat`, dat fiind c` cel cu care aveai
\ntâlnire mâine sear` este ]intuit la pat, am hot`rât s`-]i
propun s` te invit eu \nsumi la acest dineu.
– Oh, nu-]i face griji pentru asta, sunt \ncântat` c` nu

merg acolo. |n fine, vreau s` spun c` nu este evenimentul
anului, se corect` ea cu un râs u[or, cu to]i acei medici [i
so]iile lor! |]i mul]umesc totu[i, dar oricum prev`zusem
deja s` urmez un curs de gimnastic` aerobic`.
– Un curs de gimnastic` aerobic`! exclam` el pe un
ton comic. Te rog, nu po]i l`sa s`-]i scape ocazia unui
dineu \n compania mea pentru o lec]ie de gimnastic`.
– {i de ce nu? protest` ea. De altfel, cu cine inten]ionai
pân` acum s` mergi acolo? Ai fost l`sat balt`?
– Nicidecum. M` gândisem s` ]i-o cer mai curând, dar
prietenul tù mi-a luat-o \nainte.
Ea f`cu ochii mari de uimire.
– Adev`rat?
– Da. L-a[ fi sugrumat cu pl`cere, de altfel.
Ea \ncepu s` râd`.
– Din fericire, el n-a [tiut, altfel n-ar fi fost foarte lini[tit
[tiind c`-l operezi.
– Mi-ar fi pl`cut s`-i scot mai mult, mult mai mult decât
apendicele, bomb`ni el. Ascult`, pot avea speran]a c` nu
exist` nimic special \ntre voi?
– Este o eternitate de când ]i-am r`spuns.
– Atunci, dac`-i a[a, avem de vorbit, tu [i cu mine.
|i prinse mâinile [i o trase spre el. Câteva lungi
secunde, ochii lui verzi \i scrutar` pe ai ei, apoi bra]ele lui
o f`cur` prizonier` [i gura lui o cùt` pe a ei. Joanna nu
mai avea nici voin]a, nici dorin]a de a se \mpotrivi. Se lipi
giannijollys
158 ANNA SIMONS
de el, uitându-[i toat` hot`rârile [i abandonându-se

s`rutului lui, un s`rut pe cât de pasionat, pe atât de
imperios, s`rutul pe care-l visa de atâta timp.
– Bine, acum e[ti dispus` s` ascul]i ce am de spus?
[opti el \ndep`rtând-o u[or.
– Dumnezeule, murmur` ea, cu inima b`tând cu
putere, pare ceva foarte serios. Nu… n-ar fi mai bine s`
ne a[ez`m?
El o conduse spre canapea, p`strând-o \mbr`]i[at` cu
tandre]e.
– Joanna, \ncepu el cu o voce r`gu[it`, când so]ia mea
a murit, am hot`rât s` [terg cu buretele capitolul
dragoste. Nu voiam s`-mi asum riscul s` suf`r din nou un
asemenea traumatism. {i totul mergea bine pân` \n ziua
când drumul meu s-a \ncruci[at cu cel al unei blonde
\ncânt`toare cu ochi alba[tri.
F`cu o pauz` [i schi]` un zâmbet ironic.
– Giles Beltane, relu` el, b`rbatul care n-avea nevoie
de nimeni! De fiecare dat` când te vedeam cu Cassidy, m`
\nfuriam. Era pur [i simplu gelozie, chiar dac` refuzam s`
admit. Apoi a fost acel nebun care a \ncercat s` te
sugrume [i… am \n]eles c` nu suportam ideea de a trì
f`r` tine.
O prinse de umeri, cu ochii lui verzi adânci]i \n ai ei.
– Te iubesc, Joanna, te doresc, \mi e[ti necesar` ca
aerul pe care-l respir. Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine.
Ea \[i re]inu respira]ia, cu lacrimi de bucurie \n ochi.
– Oh, Giles, murmur` ea, te iubesc [i eu, dar… crezi

c` este rezonabil, cu antecedentele mele? P`rin]ii mei
sunt \n total la a [asea c`s`torie [i mama se preg`te[te
pentru al treilea divor].
– A[adar, asta te fr`mânta, \n ultimul timp…
O s`rut` cu tandre]e.
– Nu este ereditar, scumpa mea, o lini[ti el, [i oricum
genetica progreseaz` cu pa[i de uria[. A[adar, ce spui?
Pentru la bine [i la rù?
– Pân` \n negura timpurilor, r`spunse ea zâmbind ca
\n pove[ti.
Sfâr[it
giannijolys

Sora de La Urgente

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sora de La Urgente

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giannijolys

|n momentul când sosea la trecerea peste calea ferat`,

Sosit imediat dup` ea, el se sprijinise de capota ma[inii

formau deja \n mintea ei, se gr`bi s` lase geamul, dar nu

– P`re]i hot`rât` s` m` \ntârzia]i prin toate mijloacele,

– Cum a]i f`cut? se interes` ea, \ncântat`.

Joanna \[i relu` drumul, sperând c` aceast` problem`

Se \ntreb` unde era a[teptat. La o \ntâlnire important`

Aceasta nu fusese aerisit` de cincisprezece zile [i

teatru. Sper c` va dura; ei nu se cuno[teau decât de

– |nve]i repede s` devii când nu e[ti \n m`sur` s`

– Despre domnul care mi-a scos ma[ina de pe calea

– Bun, acum te las. |nc` n-am despachetat [i vreau

La \nceputul dup`-amiezii, \n ziua urm`toare, Joanna

|ntr-o dispozi]ie de obicei calm`, doamna Judd p`rea

Ca \ntotdeauna cu ea, serviciul func]iona la perfec]ie.

– Hmm, femeile [i automobilele, ai avea cu ce s` scrii

Dup` ce examinaser` cei trei r`ni]i, medicii se

fu anun]at` de alt` infirmier` c` trebuia s` schimbe

– Iat-o pe mama mea, murmur` Lucy tamponându-[i

– Voiam s` te previn, asta-i tot. N-a[ vrea ca mica ta

– Sper, replic` ea \n engleza ei ezitant`. A fost o

fac` aceea[i gre[eal`. {i dac` Giles Beltane era b`rbatul

– Veni]i s` be]i ceva.

Din fericire, John puse cap`t acestei discu]ii cerând

– Foarte bine, Casanova, \ncearc`-]i norocul cu

– A[adar, v-a]i \ntors din concediu. Unde a]i fost? se

– Ce v` deranjeaz` la acel deget? \ntreb` el.

– Presupun c` sunte]i vaccinat` contra tetanosului?

– Dac` \mi amintesc bine, ultima dat` când v-am f`cut

– La Londra, urm` ea, \mp`r]eam un apartament cu

Timp de câteva secunde, Joanna \i urm`ri silueta

– Ai fost cumva decep]ionat`? |n orice caz, serata a fost

|n absen]a doamnei Judd, Joanna avea

Vizita se desf`[ura totu[i f`r` piedici, chirurgul

– Ce voiai s`-mi spui, ieri sear`? se inform` ea \n timp

– Oricum, nu te-ai certat cu el? relu` ea. Nimeni nu-i

Dup`-amiaza se scurse rapid [i la ora patru [i jum`tate

decât cu intermiten]e. Ea cunoscuse perioade foarte grele

Joanna nu se sup`r` s` vad` sosind sfâr[itul

c`reia antibioticele r`m`seser` f`r` efect. A l`sat o v`duv`

– Jim risc` s` \ntârzie, declar` ea, dar putem foarte

Era cea mai frumoas` perioad` a anului, la sfâr[itul

Deocamdat`, Joanna se considera foarte mul]umit` de

Gail râse u[or.

\nso]itor s` sus]in` conversa]ia. Totu[i, \ntâlnindu-i pe

– Dac` trebuie s`-]i consult pacientul, doctore Cassidy,

– Da, f`r` \ndoial`.

Erau departe de a fi juc`tori buni dar f`cur` o partid`

– |mi pare r`u, dar asta va fi tot, râse Joanna. Cu imnul

– Dat fiind c` nu [ti]i nimic despre mine, presupun c`

– Este vorba de o femeie tân`r` atins` de tiroidit`,

uneori cu ea, nu \nsemna absolut nimic. Mai ales n-ar

Chiltern era un hotel de lux pe malul Tamisei.

Nici un cuvânt de scuz` pentru \ntârzierea lui… [i

– Nu, sunt cu ma[ina.

pu]in din timpul pierdut. Dar cum ar fi fost posibil \n

– Oh, te rog, murmur` ea cu lacrimile [iroind pe

– Las`-m`, murmur` ea.

– Nu e[ti pu]in geloas` pe ea, din \ntâmplare?

– |ntrucât nu vei schimba nimic, oricum, declar` el \n

Abia mult mai târziu, când deja era culcat` [i trecea \n

Joanna \[i ridic` ochii spre cer, dar nu se putu