Patronul Spitalului Giannijollys 1

giannijollys
ETHEL POLLEY
Patronul
spitalului
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:
CORNELIA ALEXOI-SHILI
ALCRIS
giannijollys
Capitolul 1
Trenul de la Dar-es-Salaam opri \ntr-o alt` halt` – locul era prea

mic pentru a putea primi numele de gar` – [i Sara Wayne privi
amuzat` grupul de copii africani care d`dur` n`val`, imediat ce
trenul \ncepu s` \ncetineasc`.
– Bananas, memsahib? \ntreb` unul dintre ei, râzând cu toat`
fa]a.
– Banane, pentru cea mai frumoas` doamn` din tren?
Sara \ntoarse \ncet capul, \ntrebându-se cine \i f`cea un
compliment atât de special. B`rbatul o privi dezam`git de refuzul
ei, dar imediat dup` aceea \l v`zu aplicând aceea[i tactic` cu o alt`
femeie din apropiere.
– Ah, b`rba]ii, murmur` Sara ca pentru ea. Japi]e
ca-ntotdeauna.
Zâmbi apoi amar, dar se [i mustr` \n gând pentru importan]a pe
care o d`duse incidentului.
U[a compartimentului vecin se deschise brusc [i Sara se uit`
uimit` la b`rbatul masiv, care \[i puse pe um`r bagajul enorm [i s`ri
cu u[urin]` pe iarba care ]inea loc de peron, disp`rând apoi vioi \n
6 ETHEL POLLEY
mul]ime.
Probabil era vreun rugbist, se gândi Sara, uitându-se lung dup`
statura lui atletic`.
Era \mbr`cat cu un costum bine croit, dintr-o stof` foarte
scump`, dup` toate aparen]ele.
Aceasta fusese singura figur` care-i atr`sese cu adev`rat aten]ia,
de la \nceputul acestui voiaj.
Privi apoi distrat` valul de du-te-vino, \ntrebându-se dac` va mai
revedea vreodat` silueta atletic` a b`rbatului care-i stârnise atâta
interes.
Dup` câteva momente, \l observ`, foarte aproape, al`turi de o
femeie mai \n vârst`.
– Cum Dumnezeu au fost \n stare s` te vâre \ntr-o asemenea
situa]ie? o \ntreb` el pe vârstnica din dreptul lui [i Sara remarc`
imediat timbrul deosebit de pl`cut al vocii necunoscutului.
Femeia \l privi u[or \ngândurat`.
Era [i ea destul de \nalt` [i foarte atr`g`toare, de[i bronzul pielii
\i accentua pu]in peste m`sur` ridurile din jurul ochilor [i gurii.
– Nu m-au vârât \n nimic, dragul meu, r`spunse ea cu o voce
destul de rece.
B`rbatul o privi nemul]umit, dar totu[i cu afec]iune:
– S` fim serio[i, mam`. Cum putem s-o angaj`m pe fata asta ca
sor` medical`, când tot ce [tim despre ea e c` se nume[te Wayne [i
c` [i-a luat examenele cu foarte bine?
Probabil era doctor, se gândi Sara [i ca orice doctor minimaliza
competen]a surorilor medicale.
Apoi, ca [i cum s-ar fi trezit abia atunci, realiz` c` el \i pomenise
numele.
Ah, \[i spuse ea, nu putea fi chiar m`tu[a ei aceast` doamn`…
PATRONUL SPITALULUI 7
Doamne, nu, nu m`tu[a mea, se rug` ea \n gând.

Fusese totu[i mult prea clar c` el se referise la persoana ei. |i
pomenise doar numele.
M`tu[a sa, Laura, pe care n-o mai \ntâlnise niciodat`, dar care
insistase atât de mult s` vin` \n Tanzania, pe de o parte pentru a-i
]ine companie veri[oarei ei, Felicity, iar pe de alt` parte, pentru a
se angaja ca sor` medical` la compania la care unchiul ei fusese
manager.
Sara strânse buzele. Nu trebuia s` ia \n seam` cele auzite, dac`
nu vroia s`-[i \nceap` noua slujb` \ntr-o atmosfer` de ostilitate.
Ar fi vrut, totu[i, s`-i spun` acestui b`rbat c` nu numai c` [i-a
luat cu foarte bine toate examenele, dar a primit [i medalia de aur
pentru cea mai bun` sor` medical` a anului. |i putea demonstra
oricând abilit`]ile ei profesionale, \[i spuse Sara, privind cu coada
ochiului figura impozant` a tân`rului pe care-l admirase cu doar
câteva minute mai \nainte.
Trenul porni din nou. Sara \[i privi \ngândurat` ceasul. Peste o
or` va ajunge la destina]ie. Tocmai bine pentru a putea mânca ceva
[i a-[i putea preg`ti bagajele pentru coborâre.
C`ldura care o izbi \n momentul \n care se d`du jos din tren era
de-a dreptul sufocant`.
Tr`gând adânc aer \n piept, Sara se uit` cu aten]ie \n jur,
\ncercând s` deslu[easc` \n mul]ime dac` m`tu[a sau v`rul ei o
cùtau din priviri.
Nu-i z`ri \ns` nicìeri [i r`mase câteva momente pe peron,
gândindu-se la ce avea de f`cut. Bagajele erau prea grele pentru a
le putea ridica de una singur`, dar cum to]i hamalii treceau pe
lâng` ea, \nc`rca]i pân` peste cap, \[i lu` inima-n din]i [i le c`r` ea
\ns`[i, \ndreptându-se \ncet spre ie[ire.
8 ETHEL POLLEY
– {ti]i cumva dac` doamna Wayne a venit \n \ntâmpinarea mea?

\l \ntreb` ea pe tân`rul de la casa de bilete.
– Vre]i s` ajunge]i la Kwaheri, memsahib? o \ntreb` el, [i Sara
\ncuviin]`, mirat` totu[i c` acesta cuno[tea numele fermei situat` la
cel pu]in patruzeci de mile distan]` de locul \n care se aflau. Mai
bine merge]i cu Bwana Halifax, continu` el, privind spre un
autobuz vechi, parcat \n fa]a sta]iei. Memsahib Wayne conduce
foarte prost.
Bucuroas` c` putea ie[i din \ncurc`tur`, Sara \[i cump`r` un
bilet [i-i permise tân`rului s`-i \ncarce bagajele \n autobuzul
supraaglomerat, dup` care se urc` [i ea, fericit` c` sc`pase de
povara geamantanelor.
U[a se \nchise \n urma ei, iar [oferul tocmai se preg`tea s`
porneasc` motorul, când o fa]` rotund` [i vesel` se lipi de geamul
portierei, privind cu aten]ie \nùntru.
Dup` câteva momente, u[a se deschise din nou [i tân`ra care se
uitase pe fereastr` s`ri repede \n ma[in`.
– E[ti, cumva, Sara? \ntreb` ea, privind peste umerii celor din
fa]a ei.
Sara se uit` lung la fa]a \nro[it` de c`ldur` a fetei, cu p`rul tìat
[i foarte dichisit aranjat, \n contrast puternic cu blugii foarte uza]i
[i tricoul vechi [i l`lâu.
– Tu e[ti Felicity? \ntreb` Sara zâmbind.
Cealalt` fat` \ncuviin]`, zâmbind la rândul ei.
– Ia-i bagajele [i d`-le jos, Tom, spuse Felicity, uitându-se spre
taxator. {i prinde asta, continu` ea, aruncându-i o moned` de
argint, care str`luci o clip` \n b`taia soarelui.
– Mul]umesc, memsahib! scânci el, supunându-se, dup` care se
\ntoarse la locul lui de la casa de bilete.
– Se pare c` doar Tom nu e toropit de c`ldura asta, coment`

Felicity. Cred c` \i face pl`cere s` alerge de colo-colo, continu` ea
cu un zâmbet vesel, care o f`cu, brusc, deosebit de atractiv`.
Ce p`cat c` nu avea zâmbetul `sta tot timpul, se gândi Sara.
Nu-i st`tea bine deloc mofluz`, cum o v`zuse \n primele momente.
– Foarte dr`gu] din partea ta c` ai venit s` m` iei, spuse Sara
\ncet. |]i mul]umesc.
– O, Doamne, chiar n-ai de ce s`-mi mul]ume[ti. Vin, oricum
aici o dat` pe s`pt`mân` s` ridic coresponden]a [i, ca s` fim sinceri,
Kwaheri nici nu-i chiar a[a de departe. Nu pentru standardele
noastre. Puteai s` vii cu cursa local`, dar e atât de cald, \ncât mi-ar
fi mil` [i de un câine s`-l v`d \nchis acolo pe c`ldura asta, spuse
Felicity, s`rind pe scaunul [oferului [i deschizând cealalt` portier`,
pentru a putea urca [i Sara. Cred c` va fi foarte amuzant s` te am \n
preajm`, continu` ea, dup` ce porni motorul. Sper c` te vei
\n]elege cu mama, de[i nimeni nu prea reu[e[te asta. Oricum, n-a[
putea spune c` e o femeie rea. Trebuie doar s` [tii cum s-o iei.
Sara se foi pe scaun, u[or \ngrijorat` de cele auzite. Nu era chiar
atât de \ncurajator faptul c` m`tu[a sa nu se \n]elegea cu nimeni.
– Dac` tu te \n]elegi cu ea, spuse Sara surâzând, atunci cred c`
voi putea [i eu.
Felicity o privi amuzat`:
– Nici nu-]i va fi prea greu, presupun, de vreme ce vei fi plecat`
de-acas` mai tot timpul.
Felicity conducea cu o grimas` de plictiseal`, ca [i cum ar fi
b`tut la nesfâr[it drumurile din Tanzania. Cu toate acestea, p`rea
foarte st`pân` pe sine la volan [i Sara o privi cu coada ochiului cum
manevreaz` totul cu cea mai mare dexteritate, dup` care \[i mut`
privirile asupra drumului.
10 ETHEL POLLEY
Erau foarte pu]ine lucruri de v`zut, \n afara câtorva plante arse

de soare [i, din loc \n loc, câte un cactus.
– Cum se numesc aceste plante? \ntreb` Sara \n momentul \n
care trecur` pe lâng` un pâlc mai consistent de verdea]`.
– Sisal, r`spunse Felicity surâzând, observând stinghereala
veri[oarei sale datorat` acestei mici ignoran]e. Cu toate c` nu prea
mai au la ce s` fie folosite, acum, \n epoca nailonului.
– Atunci, de ce nu se gândesc s` cultive altceva? \ntreb` Sara.
– Pentru c` nu cre[te nimic altceva aici, r`spunse prompt
Felicity. Aici e… sisal sau nimic, surâse ea din nou, cu toat` fa]a.
Dar nu te \ngrijora, localnicii s-au adaptat din mers la vremurile pe
care le trìm [i [i-au g`sit, fiecare, o modalitate de a supravie]ui.
Sara nu mai spuse nimic. P`mântul acesta, \ntr-adev`r, nu ar`ta
foarte fertil. Condi]iile de trai erau probabil foarte dificile \n ]ara \n
care descinsese, se gândi Sara, privind cu luare-aminte relieful arid.
Cu toate acestea, sim]ea deja c` \ncepe s` \ndr`geasc` nespus
aceste locuri.
Aceasta era Africa. Locul unde puteai \ntâlni \n fiecare clip` ceva
ce p`ruse imposibil pân` atunci.
Imediat ce casa familiei Wayne se z`ri \n dep`rtare, Felicity
ap`s` atât de tare pe accelera]ie, \ncât ma[ina p`ru s` prind` aripi.
– Cas`, dulce cas`!… exclam` ea. Bine c` n-ai venit cu Matt.
Conduce ca un nebun, explic` Felicity. Spre deosebire de el, James
conduce arareori, [i extrem de prudent.
– James? \ntreb` Sara uimit`, realizând abia atunci cât de pu]ine
lucruri despre mo[ie \i spusese, de fapt, m`tu[a ei.
– E fratele lui Matt. Ur`[te sisalul [i vrea s` scrie c`r]i.
– Atunci, de ce n-o face? \ntreb` Sara, contrariat`. Nu \n]eleg.
– Vei \n]elege, o asigur` Felicity.
Ma[ina opri brusc \n fa]a casei, f`cându-i pe to]i copii din curte
s` fug` speria]i \n toate direc]iile.
Sara cobor\ \ncet din ma[in`, uimit` c` rezistase \n soarele
care-i b`tuse \n ceaf` tot timpul.
|[i aranj` cu grij` fusta, dar probabil, \[i spuse ea, va r`mâne
complet bo]it`, pân` la urm`toarea sp`lare.
Ar fi vrut s` arate mai bine la prima \ntâlnire cu m`tu[a sa, dar
presupunea c` to]i cei care soseau \n asemenea condi]ii, ar`tau la
fel de jalnic.
Felicity o invit` pe terasa care \nconjura casa, asigurând astfel
r`coarea pentru toate camerele dinùntru.
– Mama te a[teapt` probabil \n sufragerie, spuse ea, a[a c`
du-te mai \ntâi s-o vezi, dup` care \]i voi ar`ta camera ta.
Momentul \ntâlnirii cu m`tu[a sosise, a[adar, [i Sara se sim]ea
nervoas` [i emo]ionat`, deopotriv`. Era foarte curioas` s-o vad` [i
spera c` se vor \n]elege bine \mpreun`, pentru c` era \ngrozitor s`
trìe[ti \n conflict cu cineva, \ntr-un spa]iu atât de mic.
Doamna Wayne era \ntins` pe un [ezlong, stând cu ochii \nchi[i.
Corpul ei fragil era \mbr`cat \ntr-un capot de satin roz-deschis,
[i era \nconjurat` de o mul]ime de reviste [i jurnale.
– Mam`, treze[te-te, spuse Felicity. Sara a[teapt` s` te salute.
Doamna Wayne \[i deschise ochii somnoro[i.
– Arat`-i camera ei, draga mea. {tii c` dorm \ntotdeauna la ora
asta [i mi-e imposibil s` primesc, r`spunse ea [i pleoapele \i c`zur`
din nou. P`rea s` fie, \ntr-adev`r, una dintre acele persoane care
adorm extrem de u[or.
Felicity str`b`tu toat` camera [i se opri \n u[`, apoi, privind
dezam`git` spre Sara:
– Trebuie s`-]i ar`t mai \ntâi camera ta.
12 ETHEL POLLEY
Sara zâmbi cu afec]iune. |ncepea s` \n]eleag` c`rui fapt se

datora expresia ei de plictiseal` [i-[i promise \n gând s` fac` tot
ce-i st`tea \n putin]` s-o fac` s` se simt` mai bine.
Sara nu avusese niciun fel de idee despre cum \[i mobileaz`
oamenii casa la Tropice. Citise ceva \nainte despre toate acestea,
dar, ca de obicei, la fa]a locului lucrurile st`teau cu totul altfel.
Camera care \i fu indicat` era mobilat` foarte simplu, cu un pat,
o mas` [i un scaun. Câteva col]uri erau prev`zute cu ni[te perdele,
dup` care se puteau ]ine hainele, dar materialul din care erau
f`cute era deja pe jum`tate rupt. Toat` mobila era foarte veche, iar
aerul foarte \nchis.
Dup` ce plec` Felicity, Sara se a[ez` pe marginea patului,
bucuroas` s` fie câteva clipe singur`.
Covorul uzat [i husa de lân` de pe scaun, extrem de uzat` [i ea,
o uimir` peste m`sur` pe Sara. Dac` ar fi fost dup` ea, le-ar fi dat
foc imediat.
|n u[` se auzi o b`taie scurt` [i Felicity intr` imediat dup` aceea,
cu o tav` cu ceai \n mâini.
– Sper c` te sim]i bine aici, spuse ea zâmbind. N-am avut timp
s` cur`] \nainte de a pleca dup` tine, dar v`d c` a f`cut servitoarea
câte ceva pe-aici, a[a c` \i vei putea mul]umi.
Sara o asigur` c` avea tot ce avea nevoie.
Camera era destul de r`coroas`, fa]` de c`ldura de afar` [i era
ordonat` [i curat`.
– |mi pare rù c` nu putem sta \n alt` parte acum, dar mama
vrea s` mai doarm`. Obi[nuie[te s` doarm` de diminea]` pân`
seara [i st` treaz` noaptea, când e mai r`coare. Nu trebuie s`-]i faci
probleme dac` o auzi noaptea prin cas`. Nu va intra niciodat` aici.
Sara nu spuse nimic. |[i bù ceaiul \n t`cere, sim]ind cum \i
alunec` u[or pe gâtul uscat.

Nu fusese niciodat` o mare bùtoare de ceai \n Anglia, dar \n
Tanzania era probabil foarte greu s` nu consumi cantit`]i
industriale. Fierbin]eala ceaiului \i f`cu mult mai bine pe c`ldura
aceea, decât orice bùtur` r`coritoare rece.
– Bei \ntotdeauna ceai la ora asta? \ntreb` Sara.
– Cam cu o jum`tate de or` mai târziu, r`spunse Felicity.
Bìatul \n cas` nu e aici \ntre ora dou` [i patru [i, \n plus, toat`
lumea doarme la aceste ore.
– A[ vrea s`-mi spui cu ce te pot ajuta \n cas`, spuse Sara, cu o
u[oar` ezitare.
Felicity o privi surprins`.
– Aici, doar africanii se ocup` cu astfel de lucruri, spuse ea. Sau
putem angaja pe cineva pentru o zi, continu` ea, cu cel mai atractiv
zâmbet pe care Sara i-l v`zuse pân` atunci. Dar \]i mul]umesc c`
te-ai gândit s` m` aju]i. Dac` nu mai vrei ceai, voi duce tava de aici,
spuse ea brusc [i ie[i gr`bit`.
|n urma ei, Sara zâmbi pentru sine \ns`[i… |ncepea deja s` ]in`
foarte mult la aceast` fat`. Ce dr`gu] din partea ei s`-i aduc` ceai,
la o or` la care nimeni nu o putea ajuta cu astfel de treburi.
Doamna Wayne anun]` c` este gata s-o \ntâlneasc` pe Sara la
ora [ase.
– Spune-i c` nu e nevoie s`-[i schimbe \mbr`c`mintea, draga
mea, \i spuse ea fiicei sale. Vreau s-o v`d \nainte de cin`. {tiu cum
sunt fetele de obicei. Nu se machiaz` toat` ziua, pe urm`, seara, \[i
pun o cantitate uria[` de machiaj, care le schimb` total. Vreau s-o
v`d pe Sara natural`, a[a cum o va vedea el.
Felicity n-o mai \ntreb` de care el era vorba, pentru c` putea
ghici cu u[urin]`, cunoscând obiceiurile mamei sale.
14 ETHEL POLLEY
Sara fu foarte surprins` s` constate ce femeie dr`gu]` era

m`tu[a sa. F`r` a mai fi \nc` tân`r`, avea totu[i un farmec aparte,
astfel \ncât o \ndr`gi imediat.
– E[ti frumu[ic`, \i spuse doamna Wayne, \nc` din prima clip`
când o v`zu. |mi place foarte mult [i modul cum \]i por]i p`rul.
}i-l vopse[ti?
– Nu, e culoarea mea natural`, r`spunse Sara, spunându-[i \n
acela[i timp c` probabil i se va pune de foarte multe ori aceast`
\ntrebare \n Tanzania.
Doamna Wayne o privi gale[, ca o pisic`. De fapt, \n toate
mi[c`rile era ceva de felin`.
– Asta-i foarte bine. Lui nu-i plac lucrurile nenaturale. E de
\n]eles, nu-i a[a?
Sara presupuse c` doamna Wayne se referea la fiul sù, astfel c`
r`spunse imediat:
– Ah, nu cred c` va avea timp s` m` studieze, r`spunse ea [i
sper` c` replica sa nu suna a fals` modestie.
– Ah, te va studia cu siguran]`, spuse doamna Wayne. Am v`zut
cum se uita la fotografiile pe care le am cu tine.
Totu[i, Sara nu putea crede c` m`tu[a sa era chiar atât de naiv`
pe cât vroia s` par`.
– Nu [tiu ce planuri ]i-ai f`cut \n privin]a mea, m`tu[` Laura,
replic` Sara, dar te asigur c` am venit aici numai [i numai pentru
munca mea. Nu m` intereseaz` nimic altceva.
– Ah, bine\n]eles, iubito, nimeni nu spune c` ai venit din alte
motive. Te rog, \ns`, nu-mi spune m`tu[, m` faci s` m` simt atât de
b`trân`… {i, \n fond, nici nu sunt m`tu[a ta. S-a \ntâmplat doar s`
m` c`s`toresc cu unchiul tù. Spune-mi Laura, a[a cum face toat`
lumea.
Acesta era din nou unul din trucurile sale de pisicu]`, se gândi
Sara.
– Cred c` am auzit o ma[in`, mam`, spuse Felicity, intrând \n
grab` \n \nc`pere.
Doamna Wayne s`ri imediat la fereastr` [i se uit` cu mult`
aten]ie.
– Cred c` e Matt, spuse ea, destul de emo]ionat` de toat`
situa]ia, dup` toate aparen]ele.
Se l`s` o scurt` t`cere, timp \n care se auzi ma[ina oprind \n fa]a
casei.
– M` duc s` m` schimb, spuse Felicity [i arunc` o privire gr`bit`
asupra camerei, dup` care ie[i, uitându-se la Sara cu ochi zâmbitori
[i complici.
– E atât de ru[inoas`, spuse doamna Wayne atât de automat,
\ncât Sara se gândi imediat c` m`tu[a sa folose[te \ntotdeauna
aceast` fraz` pentru a o caracteriza pe fiica sa, de[i Felicity nu
p`ruse nicio clip` ru[inoas` fa]` de ea. Poate, totu[i, \[i spuse Sara,
\n prezen]a lui Matt era schimbat`. Fetele sunt, adeseori, foarte
diferite \n comportament fa]` de persoanele de sex opus.
Zgomotul motorului se opri de-a binelea [i foarte curând se
auzir` pa[i pe verand`.
– Am trecut doar s`-]i spun c` s-ar putea s` dorm aici, doamn`
Wayne, spuse tân`rul care se opri \n u[`, privind-o lung pe Sara. Tu
cine e[ti? \ntreb` el.
Sara se \ntoarse spre el, privindu-l la rândul ei din cap pân`-n
picioare.
Desigur, [tie foarte bine cine sunt, \[i spuse ea.
– E nepoata mea, Sara, r`spunse doamna Wayne. Ce mai faci,
Matt? \ntreb` ea, din nou automat.
16 ETHEL POLLEY
– Ai spus c` e nepoata ta? \ntreb` tân`rul, intrând cu pa[i rari \n

\nc`pere.
– Da. A venit cu trenul cu care ai venit [i tu.
– Cum? \ntreb` Matt.
Sara se uit` \ntreb`toare de la unul la altul.
– I-am spus mamei tale c` va sosi azi. A venit \n locul surorii
medicale pe care ai avut-o pân` acum. A fost sugestia doamnei
Halifax [i a fost un motiv \n plus s` ne hot`râm s` st`m aici.
Matt se \ntoarse cu spatele la ea, \n mod deliberat, dup` cât se
p`rea.
Ochii Sarei \i \ntâlni apoi pe ai lui Matt [i fu deosebit de
surprins` s` constate c` erau la fel de alba[tri ca ai ei, \n exact
acelea[i nuan]e.
– Dac` [tiam c` vei veni, a[ fi trimis pe cineva s` te \ntâmpine la
Dar-es-Salaam. |n trenurile noastre nu e un lucru obi[nuit s` vezi o
femeie singur`. Habar n-am avut unde [i când vei sosi.
Urm` o t`cere stânjenitoare, dup` care Sara spuse:
– E adev`rat c` am fost pu]in surprins` c` nu m-a a[teptat
nimeni la Dar-es-Salaam, dar m-am gândit c` nu se obi[nuie[te,
pentru c` am trimis o telegram` s`-mi anun] sosirea [i trenul pe
care-l voi lua.
– Nu-i deloc ,,obi[nuit'', domni[oar` Wayne.
Pentru o clip`, Sara avu impresia c` vede \n ochii lui un lic`r de
amuzament. Apoi o privi din cap [i pân`-n picioare, ca [i cum ar fi
vrut s-o evalueze.
– Va s` zic`, e[ti sor` medical`? \ntreb` el, parc` nevenindu-i s`
cread`.
– Da, r`spunse ea simplu.
– Bine. Vei avea curând ocazia s` ne demonstrezi asta. Vei
\ncepe mâine un stagiu la unul dintre spitalele noastre, dar trebuie

s` [tii dinainte c` dac` nu te ridici la standardele de aici, pentru noi
nu va conta faptul c` domnul Wayne ]i-a fost unchi.
– Mi-ar fi pl`cut s` \ncep acest stagiu \n alte \mprejur`ri,
r`spunse ea cu mândrie.
– Vom vedea mâine de ce e[ti \n stare, r`spunse el, dup` care
p`r`si \nc`perea f`r` a se uita spre doamna Wayne.
Sara se \ntoarse spre m`tu[a sa, care o privi cu [i mai mult`
blânde]e ca de obicei.
– Am [tiut c` va fi de acord cu tine imediat ce te va vedea, spuse
ea.
Capitolul 2
– E[ti \nc` sup`rat`? o \ntreb` Felicity, a doua zi diminea]`,

privind-o peste mas`, la micul dejun.
– N-am fost sup`rat`, doar c` simt c` \mprejur`rile \n care am
venit aici m` pun \ntr-o lumin` fals`. Vezi, munca mea \nseamn`
foarte mult pentru mine. Prefer s`-mi pot câ[tiga singur` pâinea [i
vreau s` muncesc cu adev`rat.
Felicity \i arunc` o privire amuzat`:
– Ah, nu-]i face nicio grij` \n privin]a asta. Matt s-a n`scut
undeva \n sudul Americii. |i trateaz` pe to]i ca pe ni[te sclavi. De
fapt, chiar avea mare nevoie de o sor` medical`. Putea, desigur, s`
g`seasc` una aici, dar \n mod sigur n-ar fi fost atât de eficient` ca
tine, coment` ea, punându-i Sarei \nc` o cea[c` de ceai. Orice alt`
fat` [i-ar fi f`cut griji c`l`torind de una singur` pân` aici. Pentru
tine \ns`, n-a fost un fapt special. Cred c` nu te-ai gândit nicio clip`
c` ar putea fi periculos.
– De ce m-a[ fi temut? Acas` la mine e un fapt absolut normal.
Credeam c` a[a e considerat [i aici.
– {i noi c`l`torim singure, dar numai dac` e o urgen]` [i n-avem
alt` solu]ie. Vrei s` te duc eu la spital ast`zi? Am cerut un jeep

special pentru asta.
– Un jeep? repet` Sara.
– Da. Nu e foarte nou, dar e rapid.
Felicity \[i \ndep`rt` pu]in scaunul de mas` [i o privi pe Sara cu
mult` aten]ie.
– }i-a mai spus cineva pân` acum c` ar`]i foarte [ic \n uniforma
asta? zâmbi ea, continuând s-o analizeze.
Sara nu r`spunse. Era \ntotdeauna ceva atât de cinic \n
observa]iile acestei fete, \ncât nu puteai s` nu te \ntrebi dac` era
\ntr-adev`r a[a, sau era doar o atitudine pe care o aborda din
teribilism.
Dup` câteva minute ie[ir` \n curte, unde le a[tepta jeepul de
care pomenise Felicity.
Avea o form` de-a dreptul monstruoas`, a[a cum st`tea acolo,
cu farurile aprinse.
– Chiar crezi c` voi putea conduce ar`tarea asta?
– De ce nu? |ntr-un autobuz local nu cred c` te-ai sim]i mai
bine.
Sara deschise portiera [i se a[ez` pe scaunul de la volan,
ap`sând u[or pedala enorm` [i privind speriat` aceleratorul uria[.
Ar fi vrut acum s` fi acordat mai mult` aten]ie \n timpul [colii
studen]ilor de la medicin` care aveau, \n cele mai multe dintre
cazuri, o ma[in` destul de asem`n`toare.
– Vrei s` conduci tu? \ntreb` Felicity.
Sara scutur` u[or din cap.
– Nu \n diminea]a asta, r`spunse ea cu fermitate, a[ezându-se
pe scaunul pasagerului [i privind cu aten]ie mi[c`rile pe care le
executa cu atâta u[urin]` Fecility.
20 ETHEL POLLEY
|n mai pu]in de trei minute, sosir` la spital.

|nainte de a cobor\, Sara arunc` o privire profesional` asupra
cl`dirii [i se declar` mul]umit`. Era o cl`dire joas`, \nconjurat` de
copaci. Acoperi[ul era de tabl`, ceea ce \nsemna c` \nùntru
trebuia s` fie teribil de cald, dar era vopsit \ntr-o culoare foarte
vesel` [i relaxant`, foarte bine \ntre]inut.
Ca [i cum cineva i-ar fi semnalat la sosirea lor, Matt le ie[i \n
\ntâmpinare.
Felicity \i f`cu bucuroas` cu mâna, dar Sara \[i aminti, deodat`,
toate resentimentele pe care le avea fa]` de el, din momentul \n
care o \ntrebase dac` era, \ntr-adev`r, sor` medical`.
|n diminea]a aceasta, Matt era destul de sociabil. |mbr`cat cu
uniforma de spital [i cu pantofii bine lustrui]i, ar`ta foarte agreabil
\n acele momente, de[i, când se \ntoarse spre Felicity ,spuse cu o
voce seac`:
– Faptul c` sora Wayne e veri[oara ta, nu-]i va permite s-o
deranjezi de la program.
Sara \[i privi imediat ceasul. Mai era \nc` un minut [i jum`tate
pân` la ora opt. Nu \ntârziase, a[adar.
– Ah, nu m` plictisi cu toate astea, Matt, spuse Felicity. Sara nu
[tie s` conduc` jeepul, a[a c` am adus-o eu.
– N-ai mai condus niciodat` o ma[in` cu volanul pe stânga?
\ntreb` Matt [i de ast` dat` buzele lui scoaser` un [uierat plin de
uimire [i amuzament.
– Nu, recunoscu Sara.
– Pì, comand` Matt, privind-o pe Felicity, du-o la u[a
dispensarului. Aici nu e permis s` faci atâta zgomot.
Sara se \ncrunt`, mu[cându-[i u[or buza. Pentru nimic \n lume
nu putea s-o lase acum pe Felicity s` conduc`. Condusul ma[inii
f`cea parte din proba de angajare ale celor mai multe firme. Nu
putea fi chiar atât de dificil, \[i spuse ea, s` mi[ti din loc hardughia
asta.
S`ri a[adar pe scaunul [oferului [i ap`s` pe accelerator cu
degetele piciorului drept. Spre u[urarea ei, motorul porni. Asta
\nsemna ceva, oricum. Apoi, \ncerc` s`-[i aminteasc` manevrele pe
care le f`cuse mai \nainte Felicity.
– Ai mai condus \nainte, sor`? \ntreb` Matt, destul de \ngrijorat.
– Nu, domnule Halifax, recunoscu Sara \nro[indu-se, dar voi
\nv`]a. Nu poate fi chiar atât de dificil [i…
De ce naiba nu vrea s` se pun` \n mi[care monstruozitatea asta?
se \ntreb` Sara, cu nervozitate. M`car de data asta.
Matt o privi \nc` o dat`, foarte alarmat [i obrajii Sarei se
aprinser` din nou.
– Cred c` era mai bine dac` \nv`]ai ceva din toate astea mai
\nainte. Hai, coboar` [i vom merge s` te prezint colectivului din
care vei face parte.
Sara \i arunc` veri[oarei sale o privire, dup` care \[i urm` [eful
f`r` s` crâcneasc`.
Interiorul spitalului era a[a cum [i-ar fi dorit orice sor`
medical`, din orice parte a lumii. Pere]ii aveau o culoare
crem-deschis deosebit de frumoas` [i erau extrem de cura]i, iar
mobilierul era nou [i foarte modern.
– E minunat, aici, exclam` Sara, cu deplin` sinceritate. E mai
mult decât a[ fi putut visa vreodat`.
– Vrem ca echipa noastr` s` se simt` foarte bine aici, r`spunse
Matt cu un zâmbet scurt de mul]umire. E foarte dificil s` lucrezi pe
o asemenea c`ldur`, a[a c` am avut grij` s` cre`m o atmosfer`
pl`cut` [i relaxant`.
22 ETHEL POLLEY
Sara continu` s` se uite cu admira]ie \n jur [i nu putu s` nu se

gândeasc` la colegele ei din Londra [i la cât de mult ar invidia-o
dac` ar vedea-o aici.
Matt b`tu de câteva ori \n cea de-a treia u[` de pe holul larg [i
elegant, dup` care intr` \nùntru.
– 'nea]a, Cengupta, spuse el cu cel mai prietenos ton pe care-l
auzise Sara pân` acum din gura lui. Vreau s` ]i-o prezint pe noua
sor` medical`, domni[oara Wayne, care a sosit mult mai devreme
decât ne a[teptam. Vezi, ocup`-te de ea [i ajut-o cu tot ce are
nevoie.
Sara se apropie [i d`du nas \n nas cu un indian, a c`rui fa]`
maronie se lumin` de un zâmbet cald de bun venit, imediat ce o
v`zu.
B`rbatul \[i \mpreun` mâinile, dup` care le duse la inim`.
Sara \l privi cu aten]ie [i, cu unul dintre cele mai prietenoase
surâsuri posibile \i \ntinse mâna, pe care b`rbatul o strânse cu toat`
c`ldura.
Matt \ns` vroia ca Sara s` fie cunoscut`, de c`tre cei mai
importan]i dintre colegii sì.
– Sora Lucy este \nc` aici? \ntreb` el.
Doctorul Cengupta \ncuviin]`.
– Sor`! strig` acesta, sco]ându-[i capul pe u[` [i uitându-se cu
aten]ie de-a lungul holului.
– Yes, sir, veni repede r`spunsul. Ave]i nevoie de mine?
Sora se apropie \ncet de u[`, venind dinspre oficiu [i le zâmbi
tuturor cu c`ldur`, ar`tându-[i din]ii splendizi, \n contrast puternic
cu fa]a neagr`.
– Sora Lucy Mgweri, spuse Matt, pe un ton vesel.
Sara zâmbi la rândul ei, dup` care f`cu câ]iva pa[i spre u[`,
pentru a ie[i \n \ntâmpinarea simpaticei sale viitoare colege.

– Tu e[ti noua sor`? \ntreb` Lucy.
Sara d`du afirmativ din cap.
– E foarte bine c` ai venit, continu` Lucy, doctorul Cengupta
tocmai ne spunea zilele trecute c` avem nevoie de ni[te fe]e noi
pe-aici. Avem doar un singur pacient \n momentul de fa]`, dar va fi
benefic pentru el s` vad` o sor` atât de dr`gu]`.
Sara râse din toat` inima, dar se \ntreb` \n acela[i timp dac`
ar`ta \ntr-adev`r atât de bine \n acea zi sau era doar un compliment
generat de bucuria Lucyei de a mai avea o sor` medical` prin
preajm`.
– Sora Wayne are nevoie de un [ofer, pentru cazul când va fi
chemat` pentru vreun pacient, pân` când va \nv`]a s` conduc`.
Gabriel e foarte bun, dar nu [tiu exact dac` va fi destul de liber
pân` s`pt`mâna viitoare. Mai e [i altcineva care ar putea s` ne ajute
\n acest sens?
Doctorul Cengupta d`du u[or din capul lui ar`tos [i-l conduse
pe Matt la u[`.
– Va fi o mare pl`cere pentru mine s` lucrez cu sora Wayne,
spuse el, curtenitor. Cred c` trebuie s`-]i mul]umesc c` ai g`sit o
nou` sor` atât de repede.
Matt zâmbi cu toat` fa]a:
– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti mie. Trebuie s`-i mul]ume[ti
doamnei Wayne, spuse Matt, [i ie[i gr`bit.
Sara \l privi de fereastra biroului [i-i urm`ri mi[c`rile agile [i
elegante cu care s`ri \n ma[in`. Nu era atât de \nalt cum i se p`ruse
la \nceput, dar d`dea mereu impresia c` era cea mai masiv`
persoan` din \nc`pere.
Doctorul Cengupta se \ntoarse \n birou [i, v`zând-o la fereastr`,
24 ETHEL POLLEY
spuse cu un zâmbet:
– E un om foarte fin. E un privilegiu s` lucrezi pentru el.
Câteva momente, r`maser` a[a amândoi, um`r lâng` um`r,
scrutând \mpreun` orizontul, dup` care doctorul Cengupta spuse
foarte hot`rât:
– Acum, sor`, s` ne apuc`m de treab`. Iart`-m` dac` va trebui
s`-]i pun o serie \ntreag` de \ntreb`ri, dar \mi place s` [tiu cât mai
multe lucruri despre surorile cu care lucrez. Tu, de asemenea, va
trebui s` [tii cât mai multe lucruri despre spitalul nostru [i cred c`
e mai bine s` vorbim despre toate astea acum, când nu suntem
foarte ocupa]i.
Sara d`du u[or din cap, \ncuviin]ând.
N-avea de ce s` nu-i vorbeasc` despre calific`rile ei. Erau dintre
cele mai bune [i [tia foarte bine asta, astfel c` i le \n[ir` pe toate,
rând pe rând.
– Suntem foarte noroco[i s` te avem printre noi. Sunt foarte
surprins c` n-ai r`mas la un spital din Londra.
– Am vrut s` c`l`toresc, explic` Sara. Mi s-a oferit un post acolo,
dar am refuzat. M`tu[a mea mi-a sugerat s` vin aici [i am considerat
c` e o idee foarte bun`, de[i n-am [tiut c` ave]i un spital atât de
dotat. M` tem c` tot ceea ce [tiam despre Africa erau doar lucruri
aflate din filme, care m-au f`cut s` m` gândesc la acest continent ca
la ceva foarte primitiv.
– Suntem foarte noroco[i, aici la Kwaheri, coment` doctorul.
Matt s-a \ngrijit \ntotdeauna s` avem cel mai bun echipament. Pe
vremea când Matt era doar un copil, |n aceast` localitate a avut loc
un accident foarte grav pe care Matt nu l-a uitat niciodat`, pentru
c` persoana care a murit \n acest accident ar fi putut fi salvat` dac`
aici era un spital dotat cu cele necesare. Asta l-a f`cut pe Matt ca
atunci când a putut s` ia o astfel de decizie, s` construiasc` un

spital dotat cu cea mai modern` aparatur`. Am fost foarte norocos
c` am fost primit ca doctor aici.
– Sunte]i de mult timp aici? \ntreb` Sara, interesat` de tot ce
]inea de viitorul ei loc de munc`.
– Sunt aici de doisprezece ani. Matt are treizeci [i patru de ani,
acum, spuse doctorul [i ochii lui c`prui \i zâmbir` cu c`ldur`. Asta
mi-a amintit c` nu te-am \ntrebat câ]i ani ai.
– Am dou`zeci [i cinci de ani, r`spunse Sara imediat. Am
devenit sor` medical` la optsprezece ani [i \mi amintesc cu mare
bucurie de fiecare moment \n leg`tur` cu profesia mea.
– Cu asta, cred c` am terminat cu \ntreb`rile, spuse doctorul.
Acum, voi \ncerca s`-]i explic ce vei avea de f`cut aici. Poate nu-]i va
fi tocmai u[or, \nceput, pentru c` suntem organiza]i \ntr-un alt mod
decât cel din Anglia. De multe ori e necesar s` zbur`m \n vreo
regiune din apropiere, chiar [i pentru o simpl` injec]ie. |n aceast`
zon` sunt angaja]i un num`r mare de muncitori pe planta]iile de
sisal [i \n orice moment poate interveni vreun moment nefericit. Pe
de alt` parte, le ajut`m pe femeile din localitate [i din jur s`-[i
aduc` pe lume copila[ii. Suntem cu to]ii foarte mândri de clinica
noastr`.
Sara zâmbi cu c`ldur`, amintindu-[i de un bebelu[ negru pe
care-l v`zuse la clinica din Londra. Era foarte solid [i dr`g`la[.
– Sper c` voi putea asista [i eu la o na[tere, exclam` Sara,
entuziasmat`.
– Hai s` vizit`m spitalul, spuse doctorul Cengupta, privind-o cu
mul]umire.
O parte a spitalului era destinat` persoanelor convalescente.
– Malaria, o inform` doctorul Cengupta, trecând pe lâng`
26 ETHEL POLLEY
paturile celor abia sc`pa]i de suferin]`. Cu toate m`surile noastre

de prevenire, avem \nc` destul de multe cazuri, dar sper`m ca,
\ntr-o bun` zi, de aceast` boal` se va mai pomeni doar \n c`r]ile de
istorie a medicinii.
Sarei nu-i lu` prea mult timp pentru a observa c` doctorul
Cengupta punea acela[i accent pe disciplin`, ca \n toate marile
spitale. Totu[i, spuse, cl`tinind u[or din cap:
– Nu prea ne formaliz`m, pe-aici, dar asta nu \nseamn` c`
suntem mai pu]in eficien]i.
Urm` apoi un tur al s`lilor de a[teptare, deja pline cu o mul]ime
de africani de diferite vârste, care a[teptau s` fie examina]i.
Restul dimine]ii nu fu foarte obositor, pentru c` venir` doar doi
pacien]i, care a[teptau \n lini[te s`-[i ia re]etele.
Peste câtva timp, Sara putu s` vad` \n sfâr[it oficiul unde va
lucra. Nu era atât de mare ca cel al doctorului, dar \i pl`cu imediat,
mult mai mult. Soarele nu p`trundea pân` aici, astfel c` era mult
mai r`coros. Era zugr`vit \ntr-un albastru-deschis, spre deosebire
de celelalte camere care erau crem. |ntr-unul din col]uri era o
chiuvet` destul de mare, iar ceva mai \ncolo o m`su]` pictat`, pe
care se ]ineau hârtiile.
Sara se a[ez` imediat pe un scaun, bucuroas` c` nu observase
nimeni c` nu fusese prezent` pentru prânz.
– F`-]i un ceai, o sf`tui Lucy intrând. O cea[c` mare de ceai de
Kenya \]i va prinde foarte bine acum.
Chiar asta inten]ionase s` fac`, \[i spuse Sara.
Ceaiul de Kenya era o noutate absolut` pentru ea [i era extrem
de curioas` s` [tie prin ce se deosebea de cel din China sau India.
Constat` c` avea un gust situat \ntre cele dou`. Oricum, extrem
de r`coritor.
Sara se \ndrept` apoi spre fereastr`, uitându-se peste planta]iile

de sisal care \nconjurau spitalul..
Cufundat` \n visare, abia auzi b`taia din u[`.
– Ce se \ntâmpl` aici? \ntreb` o voce de femeie, cu curiozitate.
Siesta?
Sara s`ri imediat [i deschise larg u[a.
– Pot s` v` ajut? \ntreb` ea.
Ochii tinerei privir` pe deasupra ei.
– E \n regul`, James, am g`sit pe cineva…
Un tân`r cu o statur` foarte asem`n`toare cu cea a lui Matt, se
apropie \n grab`, venind din cap`tul coridorului. Le privi zâmbitor
pe cele dou` fete, dup` care spuse, cercetând-o cu aten]ie pe Sara.
– E Julia Davids, iubita lui Matt, spuse el foarte repede. O doare
capul.
Sara privi cu c`ldur` spre tân`ra din fa]a ei [i o \ntreb` dac` ar
vrea s` stea pe un scaun.
– Sunt nou` aici, spuse Sara, dar s` sper`m c` voi g`si ceva ce
te poate ajuta. Doctorul Cengupta [i sora Lucy tocmai \[i iau
prânzul, \ns` trebuie s` se \ntoarc` \n câteva minute.
– Tu nu te-ai dus s` m`nânci? \ntreb` Julia, surprins`.
– Nu, r`spunse Sara cu un surâs amuzat. Nu sunt obi[nuit` s`
m`nânc \n timpul serviciului, a[a c` nu mi se face foame la aceast`
or`.
– Dar dac` [i ]ie ]i s-ar fi f`cut foame, n-a[ fi g`sit pe nimeni aici,
care s` m` poat` ajuta? James, se \ntoarse ea spre tân`rul care o
adusese. }i-am spus c` acest spital e total dezorganizat. Trebuie s`
vorbesc [i cu Matt despre asta. Angajeaz` aici pe oricine se
nimere[te, a[a c` n-are cum s` progreseze.
James se \nro[i la fa]` [i r`spunse cu o nervozitate abia
28 ETHEL POLLEY
st`pânit`.
– Totul merge foarte bine, aici, nu avem probleme.
– Vorbesc despre calificarea celor pe care-i aduce aici. Sper c`
domni[oara Wayne este \ntr-adev`r, sor` medical`.
Fu rândul Sarei s` intervin`:
– Dac` a[ fi vrut s` iau [i eu prânzul, domni[oar` Davids, a[ fi
a[teptat mai \ntâi s` se \ntoarc` cineva aici. Cât despre calificarea
mea, \ntâmpl`tor este mult mai mult decât adecvat`. V` voi da o
aspirin`. Dori]i ceva mai puternic?
Domni[oara Julia Davids, se gândi Sara \n timp ce se \ndrepta
spre farmacia spitalului, nu era nici pe departe genul de fat` pe
care s-ar fi a[teptat s-o aleag` Matt. |[i imaginase c` iubita lui era o
domni[oar` dr`gu]`, amabil` [i loial`, dar fata asta nu era \n stare
de mai mult` loialitate decât un [arpe cu clopo]ei. De ce trebuia s`
se amestece \n problemele de serviciu ale lui Matt? se \ntreb` ea,
indignat`. Poate durerea de cap pe care o acuza nici m`car nu era
real`, continu` Sara s` reflecteze \n gând, uimit` de indignarea care
o cuprinsese.
– Ea st` \nchis`-n cas`, \[i termin` Julia discursul, \n momentul
\n care se \ntoarse Sara \n oficiu [i era cât se poate de evident c` se
referise la mama lui Matt.
James ridic` din umeri, ne[tiind exact ce ar putea spune despre
fratele sù, dând impresia c` atâta vreme cât \[i primea cecul, nu-l
interesa dac` Matt avea probleme sau nu.
– |]i iei tabletele cu ap`, de obicei, sau preferi o cea[c` de ceai?
\ntreb` Sara cât de dr`gu] era \n stare \n acel moment.
Spre surprinderea ei, Julia zâmbi.
– A[ vrea pu]in ceai. Mi s-a uscat gâtul din cauza c`ldurii pe care
am suportat-o conducând pân` aici [i mai dureaz` pân` vom
ajunge acas`. |n plus, vreau s` fac partida de golf cu Matt acum,

pentru c` nu [tiu dac` voi avea timp mai târziu.
– Matt e un mare juc`tor de golf, interveni James. E de-a dreptul
pasionat de acest joc.
Sara se gândi la toate glumele pe care le auzise \n leg`tur` cu
acest joc [i zâmbi u[or.
Umplu trei ce[ti cu ceai [i pe dou` dintre ele le \ntinse
interlocutorilor sì.
– |mi pare rù c` nu v` pot oferi [i ni[te biscui]i sau ceva dulce.
|nc` nu [tiu exact cum sunt a[ezate lucrurile aici, spuse Sara,
\ncercând s` fie cât mai amabil` [i mai zâmbitoare fa]` de Julia.
– Dup` alte câteva minute, cei doi plecar` [i tân`ra sor`
medical` deveni din nou st`pân` peste tot spitalul.
Doctorul Cengupta \[i petrecu toat` dup`-amiaza vizitând ni[te
bolnavi care nu se puteau deplasa la spital, iar sora Lucy plecase
acas`, pentru c` urma s` intre \n tura de sear`.
Sara \[i ocup` timpul cercetând unde se aflau toate cele
necesare pentru cazuri de urgen]`.
|ntr-unul din dul`pioarele din oficiu, Sara g`si un material
imens, cu tot ce era necesar pentru cazul \n care ar fi fost chemat`
\n afara spitalului, pentru vreun caz de urgen]`.
Dup` asta, cercet` cu aten]ie lista celor \nregistra]i ca având
probleme [i care ar putea cere ajutor \n orice moment.
Doctorul Cengupta notase totul cu mult` grij` [i cu un scris
extrem de cite], pentru a nu exista nici un fel de probleme cu
privire la informa]iile necesare pentru un caz sau altul.
Sara fu surprins` s` constate c` erau [i câteva familii de
europeni pe lista celor afla]i \n eviden]a spitalului lor, ni[te nem]i
care aveau fermele \n apropiere, \mpreun` cu so]iile [i copiii lor.
30 ETHEL POLLEY
Cercetând [i celelalte liste \ns`, Sara descoperi c` erau acolo [i alte

na]ionalit`]i europene, ca de pild` greci, sau englezi. |[i aminti,
astfel c`, de exemplu, Tanganyka a fost colonie german`, ceea ce
explica num`rul mare de germani din aceast` parte a lumii [i
mul]imea de Volkswagenuri care pot fi v`zute peste tot, datorit`
interesului pe care Germania \l poart` \nc` pentru Tanzania, chiar
[i dup` independen]a acesteia.
Pacien]ii indieni erau \ns` mult mai numero[i [i doctorul
Cengupta notase, grijuliu, secta din care f`ceau parte, pentru a lua
\n seam` idiosincrasiile care s-ar putea produce din motive
religioase, \n cazul \n care ace[tia ar fi spitaliza]i. Niciun pic de
carne de vit` pentru hindu[i [i mare aten]ie la modul \n care sunt
tìate oile pentru musulmani. Dificult`]ile ce puteau fi \ntâmpinate
din aceste motive p`reau s` fie multiple, dar spitalul nu doar \[i
propunea s` le rezolve, ci chiar reu[ise s` fac` fa]` cu brio la tot ce
fusese pân` atunci. Urm` apoi o list` cu pacien]ii africani, cu nume
dificile, pe care Sara nu reu[ea s` le pronun]e. Cei mai mul]i dintre
ei erau \ns` cre[tini, cu pronume pe care le cuno[tea.
Sara se gândi cu emo]ie la via]a care o a[tepta \n viitor acolo. |n
ciuda a ceea ce credea Julia [i chiar m`tu[a sa, se sim]ea pe deplin
preg`tit` s` rezolve toate problemele legate de munca de acolo.
Satisfac]iile, era sigur`, nu vor \ntârzia s` apar`. De[i totul era mult
diferit de tot ce cunoscuse \nainte \n spitalele \n care fusese,
abilit`]ile dobândite o puteau ajuta acum foarte mult. Devenea o
mic` parte a unui mecanism uria[ [i asta era exact ce-[i dorise.
Sara era \nc` ocupat` cu cercet`rile ei \n leg`tur` cu ceea ce
avea de f`cut \n spital, \n momentul \n care Lucy se \ntoarse la
slujb`.
Tân`ra sor` african` era o persoan` foarte vesel`, de pe a c`rei
fa]` zâmbetul nu lipsea niciodat`.

– Oh, ai f`cut o mul]ime de lucruri \n lipsa mea, spuse Lucy cu
admira]ie. Cred c` \]i place foarte mult munca asta, adùg` ea.
Sara \[i f`cuse, \ntr-adev`r o p`rere general` despre pacien]ii
spitalului [i se ridic` \n picioare, zâmbind, pentru a-i da locul
colegei sale.
– Domnul Matt te a[teapt` deja cu jeepul \n curte, spuse Lucy,
a[ezându-se la birou. Te gr`be[ti, nu-i a[a?
Sara \i zâmbi cu amabilitate, \n timp ce \[i strângea lucrurile. De
ce trebuia s` se gr`beasc` atât de tare, dac` o a[tepta Matt? Putea s`
a[tepte, programul de lucru abia s-a terminat, se gândi ea, dar ie[i
totu[i din spital, alergând.
Capitolul 3
Imediat ce ie[i, Sara \[i aminti c` nu intrase s`-[i ia la revedere

de la unicul ei pacient. |i d`duse prânzul [i-i promisese c` nu va
pleca \nainte de a-[i lua r`mas-bun pentru acea zi.
|i va spune mâine cât a fost de ocupat`.
Acum, era st`pânit` de un singur gând: Matt nu s-a dus cu Julia,
s` joace golf…
|n schimb, venise dup` ea.
– Ce mai faci, sor`? \ntreb` Matt, stând rezemat de jeep, imediat
ce o v`zu. Am fost \n ora[ azi-diminea]` [i ]i-am luat o licen]`
provizorie pentru condus ma[ina, a[a c` hai, urc`-te, s` vedem ce
e[ti \n stare. Mai \ntâi \]i voi ar`ta, bine\n]eles, ce e de f`cut, dar
dup` asta vei conduce singur`.
Sara \ncuviin]`. Era foarte sigur` c` se va descurca, dac` \i va
explica pu]in ce avea de f`cut.
Matt se a[ez` cu non[alan]` al`turi de ea [i o fix` cu aten]ie.
Sara descoperi \ns` \n doar câteva momente c`-i era foarte dificil
s` transforme indica]iile lui \n ac]iune.
Astfel, Sara \ncerc` de nenum`rate ori s` pun` motorul \n
ac]iune, \n timp ce Matt st`tea relaxat pe spate, a[teptând.

– Ce am gre[it? \ntreb` ea, impacientat`. De ce nu porne[te?
– Pentru c` ai ap`sat din prima prea tare pedala acceleratorului.
O gre[eal` pe care o fac frecvent femeile.
– Femeile sunt ni[te [oferi]e grozave, \ntotdeauna, coment`
Sara, str`duindu-se s` repete \ntocmai ceea ce-i explicase el.
– Am reu[it, exclam` ea, triumf`toare, \n momentul \n care auzi
\n sfâr[it motorul pornind.
– Foarte bine. Acum, opre[te-l [i porne[te din nou, spuse el
calm.
Timp de aproape o or`, repetar` aceast` manevr` din nou [i din
nou, pân` când Sara \ncepu s` se uite, f`r` vlag`, \n gol.
– E[i obosit`. Schimb`m locurile [i te conduc acas`.
Sara trecu pe scaunul de lâng` [ofer, bucuroas` c` puteau pleca
\n sfâr[it. Acas`, se gândi ea. Era foarte amuzant, poate, dar casa \n
care locuia aici, era deja acas`, pentru ea.
– Dormi adeseori \n casa \n care locuie[te m`tu[a mea? \ntreb`
Sara, amintindu-[i c` acesta fusese motivul din pricina c`ruia se
trezise cu el \n sufragerie, seara trecut`.
– De multe ori, mai ales \n timpul s`pt`mânii. Casa mea e prea
departe de aici [i dac` am ceva de f`cut foarte de diminea]`, mi-e
prea peste mân` s` vin de acolo.
Se p`rea c` toat` lumea numea casa de la ferma familiei Halifax,
,,acas`''. Sara se \ntreb` de ce. Asta, dup` toate aparen]ele, se
petrecea \nc` de pe vremea \n care familia Halifax locuia \ntr-o cas`
mult mai mic`, construindu-[i \n acela[i timp casa de pe deal, care
era atât de frumoas`, \ncât devenise casa la care visa oricine.
– Totu[i, \n seara asta nu voi r`mâne. Avem musafiri [i James e
\n ora[, a[a c` mama m-a rugat s` m` \ntorc acas`, adùg` el.
34 ETHEL POLLEY
|n fa]a casei, Matt opri [i s`ri din ma[in`.

– Vrei o mân` de ajutor? \ntreb` el, deschizând portiera dinspre
scaunul pasagerilor.
Sara accept` cu pl`cere, pentru simplul fapt c` era deosebit de
greu pentru ea s` coboare din jeep.
– Mul]umesc foarte mult, r`spunse ea, pu]in ru[inat`. {i pentru
lec]ia de conducere.
Matt o privi zâmbind. Ar`ta atât de tân`r`, de obosit` [i de
fragil`, cu cearc`ne adânci sub ochi \n acel moment, [i practic f`r`
nicio urm` de machiaj.
– E-n regul`, spuse el. Vei \nv`]a [i asta, destul de repede.
Las-o [i pe Felicity s` te ajute pu]in.
Dup` o baie [i dup` ce \[i schimb` hainele, Sara intr` \n
sufragerie.
Un alt lucru care-i pl`cea foarte mult \n Africa erau serile. Apoi,
cina \n sufragerie. Dup` ce ai petrecut atâ]ia ani g`tindu-]i singur`
ultima mas` a zilei pe un re[ou \n dormitor, a[a cum fusese cazul
Sarei, ritualul cinei \n familie era de-a dreptul o fericire.
Doamna Wayne era \nc` destul de somnoroas` când Sara se
duse s-o salute. Deschise doar un ochi [i \ntreb` r`gu[it:
– Ce or` e? Nu e \nc` [ase, nu-i a[a?
– Aproape [ase [i jum`tate, r`spunse Sara.
Doamna Wayne se ridic` \n pat [i o privi cu un zâmbet cald [i
amuzat.
– Ai dormit bine? \ntreb` Sara.
– Da, \ncuviin]` ea. C`ldura asta m` sec`tuie[te complet. Ia-]i
ceva de bùt, draga mea.
– Nu, mul]umesc. Nu beau alcool decât foarte rar la anivers`ri,
[i atunci foarte pu]in.
– Dar toat` lumea bea aici, e un fel de compensa]ie din cauza

suferin]ei `steia cu c`ldura, sau ceva de genul `sta. Oricum, uit`-te
pu]in la bùturile pe care le are Felicity, poate alegi un whisky
de-acolo. E bùtura ei preferat`.
Sara ]inu cont de ast` dat` de sugestia m`tu[ii sale, pentru a-i
face pe plac. Nu suporta de obicei whiskyul, dar acum, la
schimbarea brusc` de temperatur` de la c`ldura infernal` de peste
zi la r`coarea serii, Sara sim]i c` se revigoreaz` complet.
– Felicity e \n ora[, o inform` doamna Wayne. A plecat cu James
[i al]i câ]iva prieteni. Obi[nuiesc s` plece seara la nu [tiu câte mile
de aici [i uneori se \ntorc abia diminea]a. Doamna Halifax pretinde
c` nu [tie nimic despre rela]ia dintre Felicity [i James, dar trebuie
s` fii orb s` nu vezi ce se petrece \ntre ei. Ce p`rere ai despre
James?
Sara se \nec` de-a binelea când auzi toate acestea, astfel c`
jum`tate din bùtur` i se v`rs` pe rochie.
– James?
– Da. L-ai \ntâlnit la spital, nu-i a[a?
Sara fu surprins` cât de repede ajung ve[tile la urechile
doamnei Wayne.
– Da, l-am v`zut azi acolo, admise Sara. Se oprise \n drum spre
cas` la spital, cu o anume domni[oar` Davids, care avea o durere
puternic` de cap.
Acest nume nu era cunoscut doamnei Wayne.
– Nu cred c` am auzit de ea vreodat`. A \ntrebat de Matt, sau de
doamna Halifax?
– N-a[ putea spune, r`spunse Sara.
Cu toate c` [tia foarte bine, nu vedea motivul pentru care ar fi
trebuit s` dezv`luie acest fapt \n fa]a doamnei Wayne.
36 ETHEL POLLEY
Doamna Wayne o privi pisicindu-se.

– A, \mi aduc aminte c` s-a vorbit o dat` pe-aici despre Matt [i o
domni[oar` Julia. Nu trebuie \ns` s`-l la[i s`-]i scape printre degete.
Sara se mi[c`, u[or stingherit`.
– Nu poate fi nimic, niciodat`, de genul acesta \ntre mine [i
Matt, m`tu[`. El e doar… patronul meu… Nimic mai mult.
Doamna Wayne \ncepu s` m`nânce o bucat` de ciocolat`, g`sit`
undeva prin buzunarele hainelor sale.
– Nu trebuie s` m` iei \n seam`, draga mea, dar eu am spus
\ntotdeauna ceea ce gândesc [i cred c` trebuie s` fii proast` s`-l la[i
s`-]i scape, coment` ea, dup` care \[i linse buzele cu limba,
savurând urmele de ciocolat`.
Sara sper` ca m`tu[a ei s` schimbe subiectul, dar aceasta
continu` cu [i mai mult` insisten]`.
– Nu-]i place, Matt? E cel mai extraordinar exemplar al familiei
Halifax.
– Nu [tiu dac` \mi place cu adev`rat, spuse Sara, ezitând. Nu
pot s` uit c` a fost \mpotriva venirii mele aici.
Doamna Wayne o privi cu ochi mari [i amuza]i:
– |mi placi foarte mult. E[ti extraordinar`. Nu-]i voi mai vorbi
despre asta, dar sunt sigur` c` vei pune mâna pe el.
Sara izbucni \n râs:
– E[ti incorigibil`, m`tu[`, dar [i tu \mi placi foarte mult,
r`spunse Sara [i fu surprins` de cât de mult adev`r era \n cuvintele
ei.
Fu de-a dreptul fericit`, \n momentul \n care servitorul african
intr` s` anun]e c` cina era servit`. Cum nu-[i luase prânzul, Sara se
sim]ea \nfometat`. |n plus, [tia deja cât` grij` pentru calitatea
mânc`rii era \n acea cas`.
Doamna Wayne \[i p`r`si imediat patul, se \ndrept` spre

dormitorul ei, iar când se \ntoarse \n sufragerie, era total
transformat`. Nu mai r`m`sese nimic din creatura [leamp`t` [i
somnoroas` de dinainte. |n fa]a lor st`tea o doamn` des`vâr[it`,
frumoas`, elegant` [i deosebit de grijulie cu cei din jur.
Era un mare p`cat, se gândi Sara c` doar ea putuse asista la
aceast` transformare, pentru c` \n noul rol, doamna Wayne era
de-a dreptul minunat`.
Cu o sear` \nainte, Sara fusese deranjat` de prezen]a africanului
care st`tea t`cut \n spatele ei, a[teptând s`-i \ndeplineasc` ordinele.
|ncet, \ncet, \ncepea s` se adapteze la tot ce era aici. Pe m`sur`
ce se va obi[nui, se gândi ea, va reu[i s` ia maximum posibil din
fiecare minut liber. Erau atât de multe lucruri pe care vroia s` le
fac` [i atât de multe locuri pe care vroia s` le vad`, \n orele sale
libere de la sfâr[itul s`pt`mânii. Nimic nu-i p`rea imposibil \n ]ara
aceasta atât de divers`.
F`când parte din rolul sù de gazd`, doamna Wayne o \ntreb`
pe Sara ce f`cuse \n cursul zilei la spital. Era incredibil cât de multe
lucruri [tia m`tu[a sa despre acea regiune, de[i refuza cu
\nd`r`tnicie s` ias`.
– Lucy Mgweri a studiat pe banii lui Matt, o inform` doamna
Wayne. El a ]inut \ntotdeauna s`-i poat` ajuta pe africanii de aici.
– Sora Lucy pare foarte eficient`, spuse Sara.
Doamna Wayne \ncuviin]`.
– Oh, da, foarte. Din p`cate, nu are pe nimeni. Matt s-a gândit
s-o ajute, pentru c` familia sa este complet needucat` [i n-a putut
s-o sprijine cu nimic. Lucy a urmat o [coal` misionar`.
– Pare foarte fericit`, cu toate acestea, coment` Sara.
– Poate chiar este, pentru c` acum are o pozi]ie social`
38 ETHEL POLLEY
onorabil`.
– Memsahib, spuse un tân`r african, aplecându-se peste um`rul
Sarei. La telefon…
Sara se ridic` imediat \n picioare [i ie[i din camer`.
Cine putea fi la ora aceasta? se \ntreb` ea.
De la cel`lalt cap`t al firului, doctorul Cengupta \ncepu imediat:
– |mi pare rù c` te deranjez la ora asta, sor`, dar am un caz
urgent. O apendicit`. Vreau s` fac opera]ia imediat [i m` \ntrebam
dac` ai putea s` vii s` m` aju]i.
– Bine\n]eles, domnule, voi fi acolo \n zece minute, r`spunse
Sara, cu mult` seriozitate.
– Nu e[ti obosit`? O am aici pe sora Lucy, dar n-a mai participat
niciodat` la o opera]ie.
– Nu, nu sunt obosit`. |mi voi pune uniforma [i voi veni
imediat.
– Mul]umesc, sor`.
Sara puse receptorul la loc, gânditoare. |i pl`cea s` participe la
opera]ii, dar ar fi vrut s` fi fost mult mai odihnit`. Avusese o zi
foarte plin` [i o dureau picioarele.
Doamna Wayne ie[i din sufragerie foarte uimit`.
– Vei pleca din nou?
Sara d`du afirmativ din cap.
– Da, o urgen]`. Nu [tiu când m` voi \ntoarce.
– Gr`be[te-te. Te duc eu.
Sara f`cu ochii mari de surpriz`:
– {tii s` conduci?
– Bine\n]eles. Cine a \nv`]at-o pe Felicity?
|n doar câteva minute, Sara avu prilejul s` constate c` m`tu[a sa
conducea cu aceea[i pasiune [i nebunie a vitezei ca [i Felicity.
Ajunser` la spital \ntr-un timp record [i Sara cobor\ gr`bit` din

ma[in`.
– Mul]umesc foarte mult, m`tu[`, spuse ea, recunosc`toare.
Mi-ar fi luat mult timp dac` a[ fi f`cut acest drum pe jos.
– Ai fi ajuns mai târziu, dar ai fi fost mai \n siguran]`, nu-i a[a?
o tachin` doamna Wayne. Te rog, nu-mi mai spune m`tu[`.
Spitalul era foarte slab luminat, pentru a nu atrage insectele.
Umbra doctorului se profil` imediat pe pere]i:
– E[ti tu, sor`? Sora Lucy a preg`tit toate cele necesare \n sala
de opera]ie, a[a c` preg`te[te-te s` intr`m. M` voi \ntoarce \n câteva
minute. Trebuie s` am aprobarea cuiva \nainte de a ne apuca de
treab`.
Doctorul se \ndrept` spre telefon [i Sara intr` \n sala de
opera]ii.
Sora Lucy era ocupat` cu cùtatul instrumentelor \ntr-o trus`
imens`.
– Ai ajuns foarte repede, spuse ea peste um`r.
– Doamna Wayne m-a adus pân` aici.
Când doctorul Cengupta intr` \n sala de opera]ie, Sara era
preg`tit`, \ntru totul.
– N-am reu[it s` iau leg`tura la telefon cu p`rin]ii bìatului [i nu
pot s` merg acolo, pentru c` e dintr-o regiune vecin`. Vezi dac`
po]i rezolva problema asta, sor`, pân` m` voi \mbr`ca eu, spuse el,
privind-o pe Sara.
Sara alerg` \n oficiu [i puse mâna pe receptor.
O list` cu toate telefoanele importante era acolo, la \ndemân`,
astfel c` Sara putu s` formeze imediat num`rul aflat \n capul listei.
La cap`tul cel`lalt al firului fu o pauz` lung`, incredibil de
lung`, dup` care o voce r`spunse, foarte iritat`:
40 ETHEL POLLEY
– Alo…
– Sun de la spital, spuse Sara. Vrem permisiunea de a-l opera pe
David Mbudu. A[ putea vorbi cu domnul Halifax, v` rog?
– James Halifax la telefon. Sara Wayne?
– Da, r`spunse Sara.
– Matt e plecat \n ora[. Mama e pe-aici, pe undeva… Ar putea
ea s` te ajute. O va cùta Felicity s-o informeze despre asta.
Câteva momente mai târziu, Sara \l auzi vorbind cu cineva, dup`
care reveni la telefon.
– Sara, e[ti \nc` pe fir? Bun. Ascult`… Nu sufla, te rog, nicio
vorb` despre faptul c` Felicity e aici. Mama ei [i-ar ie[i din min]i
dac` ar afla c` avem o rela]ie atât de serioas`. Ea crede c` doar
ie[im \mpreun`… Hei, mai e[ti acolo?
– Da, sunt aici. Dar cred c` m`tu[a Laura n-are nimic \mpotriva
rela]iei voastre.
– Nu, nu va fi deloc \ncântat` dac` va [ti c` Felicity e cu mine [i
vei afla \n curând de ce spun asta. E mam`, [i…
Dup` asta, se auzi vocea rece a doamnei Halifax, spunând ceva
lâng` el, \nainte de a prelua ea receptorul.
– |]i dau aprobarea. In loco parentis. Cred c` \mi amintesc bine
formula. De[i ar fi mult mai bine dac` ai putea vorbi cu Matt. L-ai
putea prinde la aerodrom. A primit ni[te ve[ti proaste din Arusha [i
a plecat \nspre acolo. Asta-i tot ce dore[ti? Atunci, noapte bun`.
Sara str`b`tu \n fug` coridorul pân` la sala de opera]ie [i-i relat`
totul doctorului Cengupta.
– Vre]i s` \ncerc s`-l g`sesc pe domnul Halifax?
– Da, am nevoie de o aprobare scris`, dac` e posibil. Dac` nu,
vom face opera]ia [i f`r` asta. Ur`sc s` fac opera]ii [i dac` nici n-am
toate aprob`rile legale…
Vocea lui era destul de iritat` [i Sara alerg` din nou \n oficiu,
pentru a suna la aerodrom.
Matt, \ns`, nu mai era acolo.
– A plecat cu ma[ina, o inform` mecanicul. Eu eram \nc` la
Auster când a venit aici. Mai era cu cineva.
Asta era tot ce putu afla Sara \n acel moment, astfel c` \nchise
telefonul [i se gr`bi s` ajung` \n sala de opera]ie.
Doctorul Cengupta sfâr[ise cu preg`tirile [i a[tepta ca cineva
s`-l ajute s` \mbrace costumul pentru opera]ie.
Sara \i s`ri imediat \n ajutor.
– Nu era la aerodrom, spuse ea, legând strâns la spate costumul
doctorului. A plecat cu ma[ina. Avea un pasager.
Doctorul o privi pe deasupra m`[tii.
– Poate vine aici. Avea un r`nit?
– Nu [tiu. Doamna Halifax mi-a spus doar c` au primit ni[te
ve[ti proaste din Arusha.
Doctorul Cengupta avu \ns` dreptate, pentru c` dup` câteva
minute pe coridor se auzi o voce care chema pe cineva foarte
urgent [i dup` alte câteva clipe, Matt intr` \n sala de opera]ie.
– Ce s-a \ntâmplat, Matt? \ntreb` indianul prin masca pentru
opera]ie.
– Am nevoie de sora Wayne. Repede! Ce se petrece aici? \ntreb`
el, apropiindu-se [i mai mult.
– O urgen]` cu apendicit`, r`spunse doctorul Cengupta.
Trebuie s`-mi semnezi aprobarea.
O chem` apoi pe sora Lucy pentru a aduce formularele.
– Am nevoie de sora Wayne aici, spuse doctorul Cengupta
foarte hot`rât. Are mai mult` experien]`.
– |mi pare foarte rù, Karim, dar azi vei opera cu sora Lucy.
42 ETHEL POLLEY
Pacientul meu e foarte nelini[tit [i am nevoie de sora Wayne cu

mine.
– Doctorul oft`.
– Cred c` ai dreptate, c`zu el de acord. Sora Wayne are
specializare \n astfel de probleme.
– Exact, replic` Matt. Am venit s` te iau [i pe tine, dar dac` ai o
urgen]` voi pleca doar cu sora Wayne.
Sara fu foarte emo]ionat` la gândul; c` va zbura al`turi de Matt
la Arusha. Era foarte interesant pentru ea s` vad` [i o alt` parte a
acestei ]`ri [i totodat` mai mult din afacerea atât de complicat` a
familiei Halifax.
La un semn al doctorului, Sara p`r`si sala de opera]ie [i alerg`
\n biroul ei pentru a-[i lua trusa destinat` cazurilor de urgen]` \n
afara spitalului. Binecuvânt` \n gând ideea pe care o avusese cu
câteva ore mai devreme, \n acea zi, de a controla trusaa de urgen]`
[i de a a[eza toate lucrurile astfel \ncât s`-[i u[ureze munca \n caz
de nevoie. Lu` \n grab` stetoscopul [i o fa[`, \[i puse geanta pe
um`r [i se \ntoarse \n sala de opera]ie.
– Sunt gata de plecare, gâfâi ea, odat` ajuns`.
Doctorul Cengupta o privi cu aten]ie, constatând mul]umit
profesionalismul tinerei surori medicale.
– Atunci, du-te [i las`-m` s`-mi fac [i eu treaba, zâmbi el. E[ti
gata, sor`? \[i a]inti el privirile spre Lucy.
Aceasta \ncuviin]` u[or din cap.
Sara constat` amuzat` c` ochii tinerei negrese erau aproape
sco[i din orbite de aten]ia [i emo]ia cu care privea totul \n jur, dar
cu toate acestea \ncerca s`-[i p`streze calmul [i se preg`ti s`-l asiste
pe doctorul Cengupta cu cea mai mare seriozitate.
– Ai tot ce-]i trebuie? \ntreb` Matt, uitându-se lung la Sara, care
a[tepta cu trusa pe um`r.

– Da, domnule Halifax, replic` ea.
– Matt, spuse el scurt.
Matt, repet` ea \n gând, \ntrebându-se dac` aceast` prescurtare
venea de la Matthew sau de la un alt prenume, care nu-i pl`cea [i
prefera s`-l ]in` secret. Ceva de genul Mathias sau Hermatus, \[i
spuse Sara.
– Hai odat`, o strig` el. Urc` repede \n ma[in`.
Sara cobor\ \n fug` sc`rile spitalului, dup` care deschise repede
portiera [i se a[ez` pe scaunul de lâng` [ofer, ]inându-[i geanta pe
genunchi.
– Cât timp ne ia pân` acolo? \ntreb` Sara, v`dit emo]ionat`.
– Câteva ore. De obicei, fac drumul `sta \n trei ore. Vei vedea o
regiune total diferit` de tot ceea ce ai v`zut pân` acum, aici.
Str`b`tur` toat` regiunea.
Trecur` prin Dar-es-Salaam, dup` care traversar` Zanzibarul.
Minunat!
|ntr-adev`r, \[i spuse Sara, privind cu uimire \n jur. Mai frumos
decât \n toate visele sale.
Toate acestea \i \nte]ir` [i mai mult dorin]a de a vizita toate
locurile magice despre care auzise: muntele Kilimanjaro [i muntele
Kenya, spre exemplu. Apoi, \n nord, lacurile populate cu
magnificele p`s`ri roz, care se odihneau \n picioare [i care
câteodat` adormeau chiar \ntr-un singur picior. Erau atât de multe
locuri pe care vroia s` le vad`!
Sosirea la aerodrom curm` brusc firul vis`rii Sarei.
Dup` o c`l`torie ce durase câteva ore, coborâr` \n grab` [i se
\ndreptar` spre hangar, unde \i a[tepta un aeroplan.
Mecanicul era \nc` acolo, m`surând cu o vergea cantitatea de
44 ETHEL POLLEY
ulei din rezervor.

– E gata, totul? \ntreb` Matt \n swahili.
– Ndiyo, bwana, replic` mecanicul, uitându-se apoi spre Sara [i
f`când o remarc` adresat` lui Matt, care zâmbi amuzat.
Sara \i privi nedumerit`.
– Mi-a spus c` ar`]i ca [i cum n-ai mai fi zburat niciodat`, \i
explic` Matt. Surescitat`, dar [i pu]in prudent`.
Sara recunoscu zâmbind c` nu mai zburase niciodat` cu un
aeroplan, dar [tia c` asta putea p`rea ridicol \n aceste p`r]i, unde
toat` lumea zbura din momentul \n care s-a n`scut.
Privi apoi cu curiozitate spre aeroplanul \n care urma s` se urce.
P`rea s` fie foarte rezistent, de[i vopseaua era dus` pe alocuri, iar
scaunele erau atât de mici c` p`reau f`cute pentru copii.
Sara trase aer \n piept [i se uit` lung spre Matt, dup` care se
urc`.
Matt trecu de partea cealalt` a aeroplanului [i se a[ez` pe
scaunul de lâng` ea.
– E \n regul`? \ntreb` el.
Sara \ncuviin]`, dar f`r` s` poat` scoate un cuvânt.
|ncerc` doar s`-[i aminteasc` tot ce citise \n leg`tur` cu c`l`toria
cu un astfel de mijloc de transport.
Mai \ntâi trebuia s`-[i pun` centura \[i aminti ea [i \ncepu s`
caute ceva asem`n`tor acelei indica]ii. D`du peste dou` bretele
care se legau una de alta printr-o cataram` foarte sofisticat`. |ncerc`
s` execute aceast` opera]iune, dar f`r` rezultat.
Matt o observ` c` se g`sea \n dificultate [i o ajut` imediat.
– N-am realizat pân` acum c` e[ti atât de neajutorat`, spuse el
[i Sara se \nro[i atât de tare \ncât fu bucuroas` de \ntunericul
aproape total din jurul ei.
Matt porni motorul [i Sara sim]i vibra]iile aeroplanului \n toat`

fiin]a ei. Aeroplanul p`rea s` se cutremure din toate \ncheieturile,
parc` ar fi avut de gând s` se dezmembreze, nu s` ia startul.
Sara \ncerc` s` se relaxeze [i se a[ez` mai bine \n scaun.
-}i-e fric`? o \ntreb` Matt.
– Nu, r`spunse Sara cu un zâmbet, \ncercând s` nu arate cât de
tare se temea, \n fond.
Auzi apoi ro]ile scrâ[nind peste iarba uscat`, dup` care f`cur`
un salt [i, \n sfâr[it, se ridicar` \n aer.
Primul ei zbor tocmai \ncepuse.
Privi cu aten]ie mâinile puternice ale lui Matt [i se relax` pu]in.
|i vorbea \ntr-un microfon ata[at de casc`, dar Sara nu \n]elese
nimic. De altfel, nici nu vroia s` [tie.
|n urm`toarele minute, micu]a ma[in`rie \ncepu s` danseze \n
lumina stelelor [i aceasta era pentru Sara cea mai minunat`
experien]` pe care o avusese pân` atunci.
Capitolul 4
|ncet, \ncet, se \n`l]ar` tot mai sus, spre cerul \nstelat. Sara se
sim]ea tot mai atras` de aceste locuri. Privi cu \ncântare \n jos. Din
când \n când, putea z`ri luminile pâlpâitoare ale vreunui grup de
nomazi, masai, probabil, iar, alteori, din loc \n loc, sclipirile mult
mai puternice ale electricit`]ii, \n a[ez`ri mult mai avansate.
|ncerc` s` p`trund` mai bine \ntunericul [i se concentr` tot mai
mult, privind spre pâlcurile de copaci, care abia se mai z`reau \n
\ntunericul nop]ii, dup` care v`zu chiar un grup de zebre, dup`
câte \[i putea da seama.
Matt plan` peste un sat de nativi africani, unde se celebra un
eveniment [i se dansa.
Sara privi siluetele din jurul focului [i Matt o inform` c` dansul
lor putea dura ore \ntregi. Pentru câteva momente, Sara auzi
sunetul tobelor, dup` care se \n`l]ar` din nou [i totul deveni ca
\ntr-un dans de umbre.
Cea mai mare parte a zborului Sara t`cu, nedorind s`-l
deranjeze pe b`rbatul de lâng` ea, care p`rea foarte concentrat
asupra a ceea ce avea de f`cut. |n plus, era prea con[tient` de faptul
c` via]a sa era acum \n mâinile lui.

Dup` un timp \ns`, Matt rupse t`cerea:
– E pu]in diferit de zborul cu un Boeing, nu-i a[a? zâmbi el.
– Da. Dar e mult mai interesant.
– De ce nu mi-ai vorbit mai mult despre calific`rile tale? \ntreb`
el brusc.
– N-am vrut s` m` crezi mai experimentat` decât sunt.
– Am \n]eles, replic` el. N-ai vrut s` te favorizez, pentru c`
unchiul tù a fost angajatul meu. Dar, totu[i, asta nu \nseamn` c`
trebuie s` depui tot soiul de eforturi \n plus fa]` de celelalte surori
de aici, spuse el, privind-o cu un zâmbet cald [i foarte larg.
Sara schimb` subiectul.
– De ce trebuie s` mergem acum la Arusha? A avut cineva vreun
accident acolo?
– Nu, dar so]ia v`rului meu a[teapt` un copil. N-ar fi fost acum
timpul s` nasc`, dar are dureri [i Joe m-a rugat s`-l aduc pe
Cengupta, pentru orice eventualitate.
Profesionalismul Sarei se revolt` imediat la auzul acestor vorbe.
– Dar nu este acolo niciun doctor, mai aproape? \ntreb` ea,
indignat`. So]ia v`rului tù ar fi trebuit examinat` periodic, pentru
a fi sigur` c` nu va avea probleme.
– E mult mai u[or pentru mine s` zbor pân` acolo decât s`
g`seasc` ei un doctor care s` ajung` \n timp la Arusha. Cengupta a
ajutat-o, deja, s` nasc` de dou` sau trei ori. De-asta au vrut s`-l aduc
din nou pe el. Se tem c` vor fi complica]ii [i \n Cengupta au
\ncredere.
Sara \i reaminti c` o strigase pe ea, când intrase \n spital.
– Am vrut s` vii [i tu, exclam` el. Dar când am auzit c` doctorul
trebuie s` opereze te-am luat doar pe tine. Nu putea]i veni
48 ETHEL POLLEY
amândoi. E adev`rat ce mi-a spus Karim, c` treaba asta ]ine de

specialitatea ta?
– Da, e adev`rat, recunoscu simplu Sara. Nu sim]ea acum
nevoia s` dea r`spunsuri elaborate, pentru c`, moment exista o
comuniune perfect` \ntre ei. Era foarte important pentru ea s`
simt` c` era apreciat` pentru meritele ei [i nu pentru c` era
nepoata unchiului ei.
Sara respir` adânc [i spuse singurul lucru care-i veni \n minte:
– Julia va fi foarte sup`rat`, probabil, c` nu vei fi cu ea \n seara
asta.
Fusese o fraz` spus` doar ca s` umple t`cerea, dar \[i d`du
seama imediat, dup` modul \n care \[i strânse el buzele, c` reu[ise
s` distrug` momentul de pace dintre ei.
– Nu cred, spuse el, \ncercând s` nu arate prea mult c` era
deranjat de acest subiect. Se afl` aici mai mult pentru a sta cu mama
sa, decât pentru orice altceva. Mama ei e veri[oara mea primar` [i
are [i ea parte din avere. Normal, vine foarte des pentru a vedea ce
se \ntâmpl` aici.
R`spunsul lui p`ru foarte rezonabil, dar Sara regret` imediat c`
adusese vorba despre Julia.
Acum Matt putea s`-[i \nchipuie c` vrea s` se amestece \n via]a
sa privat`, dar era foarte departe de ea gândul acesta.
– James a adus-o ast`zi la spital, continu` totu[i Sara. Mi-a spus
c` e prietena ta. E foarte dr`gu]`, adùg` ea.
Matt nu spuse nimic, de aceea Sara se gândi c` era mai bine
dac` nu s-ar fi amestecat atât de mult \n aceste probleme.
Dup` un timp, când \ncepu s` vorbeasc` din nou, spuse \ncet,
dar r`spicat, \ncât s` se poat` face \n]eles:
– O cunosc pe Julia de când m` [tiu. Ne-am n`scut aproape \n
acela[i timp [i ne place s` juc`m golf \mpreun`. Golful este,

probabil, cel mai important lucru din via]a Juliei. Alearg` de la un
club la altul, jucând ori de câte ori poate [i a câ[tigat o mul]ime de
cupe pân` acum. Când se simte foarte obosit`, vine aici s` se
odihneasc`. De-asta a venit [i acum. De asemenea, e [i o problem`
legat` de bani. Golful e un sport foarte scump. |n plus, vine mereu
aici pentru a se asigura c` afacerea familiei merge bine sub
conducerea mea. Asta a fost \ntotdeauna problema acestei mari
familii. Fiecare a crezut c` ar fi putut conduce mai bine decât cel
c`ruia i-a revenit, pentru moment, aceast` sarcin`.
– N-am [tiut c` sunte]i rude.
– O, Doamne, dar am o duzin` [i jum`tate de veri[oare [i
veri[ori. Acum vezi de ce sunt atât de preocupat de competen]a ta,
sor` Wayne. Trebuie s` explic tot timpul unde s-au dus banii. Va
trebui s` notezi tot ce s-a cheltuit.
Sara fu atent` la cifrele imense de care Matt \i pomeni, \n
leg`tur` cu toate cheltuielile pentru spital [i \[i spuse c` era nevoie
de foarte mult` competen]` pentru a ]ine \n mâini o afacere atât de
complex`.
Era pe jum`tate adormit` când Matt \ncepu s` coboare,
preg`tindu-se de aterizare.
Dup` ce anun]` ceva foarte repede \n microfon, Matt cobor\ cu
mare vitez`, astfel c` Sara sim]i un gol teribil \n stomac. Era o
senza]ie pe care n-o mai trìse niciodat`. |nchise ochii [i savur`
bucuroas` mirajul.
Dup` câteva minute sim]i o zguduitur` puternic` \n scaun [i
\n]elese c` atinseser` p`mântul.
|naintar` cu mare vitez`, apoi, ghida]i de un african cu dou`
tor]e \n mâini.
50 ETHEL POLLEY
Matt opri chiar lâng` el. Acesta alerg` imediat spre ei [i deschise
u[a dinspre partea lui Matt.
– Jambo, bwana! Jambo, memsahib! spuse el \n swahili, o limb`
pe care Sara nu spera s-o \nv`]e vreodat`.
– Trebuie s` ne gr`bim, \i spuse Matt. Copilul se preg`te[te s`
vin` pe lume.
Sara \[i lu` imediat bagajul pe um`r [i \ncerc` s`-[i reg`seasc`
autocontrolul profesional. Trecuse adeseori la Londra printr-o
situa]ie asem`n`toare [i [tia c` emo]iile nu o puteau ajuta \n astfel
de clipe.
Trebuia s` fie preg`tit` pentru a face fa]` situa]iei, nu s` se lase
prad` emo]iei. Trebuia s` fie o ma[in` rece [i calculat`, capabil` de
orice efort.
Dup` ce se \ncuraj` astfel, Sara \l urm` pe Matt \n cas`.
|n c`min ardea focul [i, instinctiv, amândoi se apropiar` de
sursa de c`ldur`.
– Pe unde umbl` Joe? \ntreb` Matt. Trebuia s` fie aici s` ne ofere
ceva de bùt.
Sara se uit` \ngrijorat` \n jur. Era absolut ridicol s` fie atât de
frig \n \nc`pere, când se a[tepta venirea pe lume a unui copil, dar
chiar asta se \ntâmpla. Frigul o cuprinse imediat, f`când-o s`
tremure [i s` aib` piele de gìn`.
– Am s` pun bìatul s` aib` mai mult` grij` de foc, spuse Matt,
[i \n timp ce el va face asta, eu voi da o rait` s` v`d pe unde sunt
Joe [i nevast`-sa.
Matt ie[i din \nc`pere [i Sara r`mase singur`.
Nu era nimeni \n toat` casa [i se sim]i cuprins` de nelini[te.
Peste câteva momente, \ns`, \n \nc`pere intr` surâzând un tân`r
african care, dup` ce o privi cu c`ldur` din cap pân` \n picioare,
\ncepu s` pun` lemne pe foc [i s` scurme cu un drug de fier

j`ratecul.
Sara \l privi cu groaz` cum prinde cu ambele mâini bara \ncins`
de fier, ridicând astfel lemnele stivuite \n c`min, pentru a permite
focului s` se anime.
– Aten]ie la mâini, strig` Sara, \ngrozit`.
Africanul râse cu poft`, un râs care-i scutur` tot corpul, f`când
atmosfera din camer` s` se relaxeze subit.
|ntinse apoi bara spre ea, pentru a o face s` \n]eleag` c` nu era
niciun pericol, pentru c` nu avusese timp s` se \ncing` atât de tare
\ncât s`-i fac` rù.
– Hapana moto, memsahib, surâse el. Nu fierbinte.
Sara \i surâse la rândul ei [i africanul se \ntoarse din nou spre
foc, v`zându-[i de treburile lui.
Dup` câteva momente, Matt se auzi pe sc`rile de la intrare [i
Sara zâmbi, mul]umit`.
Nu se a[teptase s` nu g`seasc` pe nimeni aici, se gândi Sara.
Nimic nu indica faptul c` se a[tepta un copil. Nu avusese cum s`-[i
\nchipuie c` va zbura sute de mile pân` aici doar pentru a constata
c` pacientul disp`ruse [i ea nu avea, deci, nimic de f`cut.
Matt cobor\ din nou sc`rile [i Sara ie[i s` vad` ce se \ntâmplase.
– I-ai g`sit? \ntreb` ea, ner`bd`toare.
– Da, spuse el, luându-i geanta de pe um`r. Sunt \n casa de
oaspe]i, ceva mai \ncolo. Era \n gr`din` când au \nceput durerile.
Noroc c` era [i Joe cu ea.
Matt porni gr`bit spre gr`din` [i Sara \l urm`. Merser` pe o
c`rare foarte \ngust`, la cap`tul c`reia se afla o cas` \nconjurat` de
flori [i sc`ldat` de lumina lunii. Sara se bucur` nespus la vederea
acestui spectacol atât de exotic.
52 ETHEL POLLEY
Intrar` \n cas` f`r` a mai bate \n u[`, dar Matt strig` din hol:
– Joe, sunt eu, Matt. Am venit cu sora.
Un b`rbat scund [i urât ie[i din \nc`perea principal` [i le zâmbi
cu toat` fa]a.
– Tocmai m` \ntrebam dac` mai veni]i. Se pare c` Marjorie are
ceva probleme. Vrei s` intr`m, sor`?
Sara \l urm` imediat, iar Matt o urm` la rându-i pe Sara, pentru
a-i duce \nùntru geanta cu ustensile, pe care o puse lâng` pat.
– Bun` seara, doamn` Halifax, spuse tân`ra, cu blânde]e.
Numele meu e Sara. Sunt sora dup` care a trimis so]ul dumitale.
Marjorie Halifax surâse scurt:
– A[ fi putut s` cobor pe coast`, spuse ea, dac` a[ fi [tiut c` va
dura atât de mult pân` ajunge]i, coment` ea, fr`mântând mâinile
Sarei pân` când aceasta aproape c` gemu de durere.
– Vei fi foarte bine acum, spuse Sara, calm.
Era familiarizat` cu astfel de reac]ii. Se \ntâlnise cu ele adeseori
la maternitatea din Londra, la care lucrase \nainte.
Nu fusese o na[tere foarte dificil`. Putea spune chiar c` fusese
normal`.
|n timpul durerilor, Marjorie \i vorbise despre via]a sa dinainte,
la câteva mile distan]` de acolo, iar Sara \i vorbise despre via]a ei
din Anglia.
– Ai fost f`r` minte s` vii aici, \i spuse Marjorie. Dac` Joe n-ar fi
fost de aici, m-a[ fi \ntors acas` \n clipa asta, scânci ea \n durerile
facerii, acuzând condi]iile de trai din locurile unde se n`scuse [i
trìse b`rbatul ei.
Sara \ncerc` s-o lini[teasc`, dar \n acele momente nimeni n-ar fi
reu[it. Vroia s` simt` ploaia [i iarba verde de acas`. |i vorbi apoi
despre cele [ase luni de vis, petrecute cu Joe \n Anglia.
– Dup` ce am venit aici, i-am cerut mereu lui Joe s` ne

\ntoarcem acolo.
Sara o privi lung pe Majorie… Un alt Halifax se preg`tea s` se
nasc`. Cât de mult va iubi noua genera]ie aceste locuri? se \ntreb`
Sara.
Când copilul veni \n sfâr[it pe lume, Sara abia se mai putu ]ine
pe picioare, de oboseal`. Bebelu[ul era pu]in mai mic decât era
normal, dar altfel era foarte bine.
Sara \l puse cu drag \n bra]ele mamei sale [i ie[i pentru a-i
anun]a pe cei doi b`rba]i, care a[teptau ner`bd`tori rezultatul.
Joe \ncepu s` plâng` ca un copil, iar Matt \l \mbr`]i[` [i-l felicit`
[i toat` lumea fu foarte bucuroas` auzindu-l pe noul Halifax ]ipând
din to]i pl`mânii.
– Un adev`rat Halifax, surâse Matt. Mai bine te-ai duce s`-i ar`]i
c` tu e[ti \nc` st`pânul \n cas`, glumi el, adresându-i-se lui Joe.
Joe zâmbi printre lacrimile de fericire [i intr` \n dormitor.
– Marjorie e bine? \ntreb` Matt.
– Da, tot ce vrea acum este ca Joe s`-i spun` c` a fost
extraordinar` aducând pe lume copilul [i c` se va restabili complet
dup` un somn bun.
– {i tu? Po]i s` mai faci fa]` \nc` unui zbor de o or` [i ceva?
Sara \l privi uimit`.
– |i l`s`m singuri aici, acum? Nu se poate. Voi dormi pu]in [i
vom pleca dup` ce va veni cineva care va putea avea grij` de
Marjorie.
– Eu trebuie s` m` \ntorc azi. De unde trebuie s` vin` aceast`
persoan`?
– Din Tanga.
Sara se cl`tin` de oboseal`.
54 ETHEL POLLEY
– Trebuie s` te culci, \ntr-adev`r, spuse Matt. Se pare c` trebuie

s` r`mâi aici. Nu mai po]i merge nici m`car pân` \n cealalt` cas`.
– De ce au venit aici? Nu sunt destule camere \n cealalt` cas`?
De ce au f`cut o alt` cas` pentru oaspe]i?
– A[a e obiceiul aici, \n Africa de Sud, spuse el, [i ie[i.
Sara intr` \ntr-unul din dormitoare, \[i schimb` hainele [i se vâr\
\n pat. Trase plapuma peste ea [i adormi imediat.
Soarele era sus pe cer, când se trezi Sara a doua zi.
Lâng` fereastra dormitorului ei se auzi cineva [i Sara deschise
ochii. |[i aminti din nou priveli[tea de vis din noaptea trecut` [i se
\ntreb` dac` gr`dina era la fel de frumoas` [i la lumina zilei.
Se \mbr`c` [i ie[i repede, s` arunce o privire.
Gr`dinarul o salut` \nclinând u[or din cap [i-i zâmbi prietenos.
Sara \i surâse la rândul ei [i-[i \ndrept` privirile peste gr`din`.
Florile erau \ntr-adev`r, magnifice.
– Te-ai trezit \n sfâr[it, sau am vreo viziune? se auzi o voce \n
spatele ei, de la fereastra unuia dintre dormitoare.
Sara se \ntoarse \ncet spre locul din care i se vorbise. Ie[it pe
jum`tate pe fereastr`, Matt o analiza zâmbind vesel.
– M-am trezit cu adev`rat, \l asigur` ea. Am vrut s` merg la
Marjorie, dar n-am putut s` nu dau \ntâi o rait` prin gr`din`.
– Trebuie s` ne \ntoarcem, sor`, spuse Matt, ap`sat. Va veni o
vecin` care va avea grij` de Marjorie. A fost sor` medical` \nainte de
a se c`s`tori, a[a c` n-ai de ce s`-]i faci probleme.
– Pì, \ncepu ea… Eu…
– E foarte important s` m` \ntorc azi la Kwaheri.
Din cauza Juliei? se \ntreb` Sara, strângând din buze.
– La ce or` vom pleca? \ntreb` Sara.
– Cât mai curând posibil, sor`. |ntr-o or` [i jum`tate. Te a[tept
la aeroplan.
Lucrurile \ns` \ncepur` s` nu mearg` tocmai bine. Marjorie
n-avea lapte [i era convins` c` bebelu[ul va muri. Fosta sor`,
chemat` pentru a avea grij` de ea, nu putu face nimic \n fa]a acestei
crize. Sara \ncerc` s` calmeze pu]in lucrurile, dar asta \i lu` mai
bine de trei sferturi de or`, astfel c` ajunse cu \ntârziere la
aerodrom.
Matt o a[tepta deja pe scaunul pilotului [i nu-i d`du niciun fel
de aten]ie când se urc` pe scaunul de lâng` el.
– |mi pare foarte rù, Matt, n-a fost vina mea.
Matt \ntoarse capul spre ea [i o privi cu cei mai reci ochi pe care
Sara \i v`zuse vreodat`:
– Sor` Wayne. N-a fost doar decizia mea s` m` \ntorc azi la
Kwaheri. Trebuia s` te gânde[ti la asta. Dac` am dat un ordin, vreau
s` fiu ascultat. |mi place eficien]a. E clar?
Sara \ncuviin]` dând u[or din cap. |[i pierduse cuvintele \n fa]a
unei injusti]ii atât de strig`toare la cer. Nu fusese vina ei c`
\ntârziase [i, \nainte de a-i fi f`cut aceast` moral`, ar fi trebuit s-o
\ntrebe de ce a \ntârziat.
Se a[ez` t`cut` mai bine \n scaun, reu[ind cu mare greutate
s`-[i st`pâneasc` lacrimile.
Matt porni motorul [i \ncet, \ncet, se desprinser` de p`mânt.
– Acum, po]i s` \mi spui ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Matt, de[i abia
se puteau auzi.
Sara zâmbi amar [i scutur` u[or din cap. Dac` vroia eficien]`,
asta e chiar ceea ce dovedise ea, doar c` el nu avea ochi decât
pentru problemele sale.
|[i lipi capul de fereastra de plastic [i privi \ngândurat` \n gol.
Cât de prost se sfâr[ea o c`l`torie de care se bucurase atât de mult.
56 ETHEL POLLEY
Matt ridic` din umeri \n fa]a atitudinii ei [i se concentr` asupra

zborului.
Era pu]in \ngrijorat din cauza faptului c` James folosise
aeroplanul \n ultimul timp [i [tia c` fratele sù nu avea niciodat`
grij` de nimic.
|n ceea ce-l prive[te, verificase totul \nainte de decolare, dar asta
nu-l f`cea s` fie mai pu]in atent la sunetul motorului.
Pentru Sara, t`cerea care se l`sase \ntre ei p`rea s` fie pentru
totdeauna.
|ncercase de câteva ori s` lege din nou o conversa]ie, dar
abandon` imediat ideea, preferând s` priveasc` locurile peste care
zburau, doar pentru a nu se mai gândi la ceea ce se \ntâmplase.
Marea savan` Masai se \ntindea sub ei, Africa dintotdeauna,
vast` [i ne\mblânzit`, cu semnele care marcheaz` teritoriile
periculoase. Zebrele, elefan]ii enormi, plimbându-se \n familie, leii
dormind \n soare.
– Nu po]i vedea bine de aici toate animalele astea, spuse Matt
\n sfâr[it, privind-o cu coada ochiului. |ntr-una din zilele viitoare te
voi duce \ntr-un parc natural, unde le vei putea admira \n voie.
V`zând c` ea nu r`spunde, Matt \[i ridic` amuzat sprâncenele.
Dup` un timp, tân`ra sor` medical` \ntreb` totu[i,
ne\ncrez`toare:
– Adev`rat? Chiar m` vei duce?
– Bine\n]eles. Putem s` mergem \ntr-un weekend. A[ vrea s`
vezi [i craterul Ngorogora. }i-ar pl`cea s`-l vezi?
– Oh, sigur c` da, r`spunse Sara, entuziasmat`. Vreau s` v`d tot
ce pot, aici. Ah, uite o giraf`, spuse Sara, uitându-se din nou spre
p`mânt. Sunt mult mai interesante \n realitate, continu` ea. Vreau
s` spun, decât mi s-au p`rut când le-am v`zut \n Anglia, la Zoo. |]i
vine s` crezi c` pot trì [i \ntr-o clim` mai rece?

Sara \l privi, a[teptând un r`spuns, dar fu extrem de
nemul]umit`, când \l v`zu râzând de naivitatea \ntreb`rii ei.
– Nu e necesar s` m` prive[ti cu atâta superioritate, doar pentru
c` nu sunt familiarizat` cu toate acestea. De ce nu m` \nve]i, dac`
[tii mai multe?
Matt surâse, satisf`cut. Nu era nevoie s`-l invite de dou` ori s`
vorbeasc` despre locurile care \i erau atât de dragi.
Animalele, \ncepu el, simt comportamentul uman fa]` de ele,
imediat. Dac` ]inem cont de obiceiurile [i nevoile lor, putem trì
al`turi de ele f`r` nicio problem`. Dac` ignor`m, \n schimb, toate
acestea, devin periculoase.
Matt \i vorbi apoi despre zilele de pionierat ale Africii [i despre
b`rba]ii care au ajutat dezvoltarea acestui continent.
Cuprins de bucuria povestirii, Matt se cufund` de-a binelea \n
istorisirea lor, astfel c` Sara fu prima care auzi scrâ[netul \necat al
motorului.
– Matt, exclam` ea. Ce e acest zgomot?
B`rbatul ascult` cu aten]ie, dup` care se \ncrunt`, f`r` s` spun`
nimic.
– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Sara, \nspìmântat`. E ceva serios?
– Nu, Nu e niciun pericol. Dac` la urm`torul post de control nu
vom fi v`zu]i, vor trimite pe cineva s` vad` ce s-a \ntâmplat.
– Am \n]eles, spuse ea privindu-l \n ochi, [i \n momentul acela
\ntre ei se stabili un contact cald [i apropiat.
– E-n regul`, spuse el. Vom cobor\ acum, spuse Matt [i
aeroplanul se \ndrept` spre p`mânt cu toat` viteza. Sara \nchise
ochii [i se ag`]` bine de scaun.
Ne pr`bu[im, \[i spuse ea [i fu foarte surprins` s` constate c` nu
58 ETHEL POLLEY
se temea. Dup` câteva minute ro]ile atinser` p`mântul. Aterizaser`.

Motorul mai scrâ[ni o dat`, dup` care muri. Matt r`sufl` u[urat, \n
spatele ei. Aeroplanul se opri atât de brusc, \ncât Sara sim]i
catarama centurii de siguran]` intrându-i \n stomac.
Matt \[i puse o mân` peste a ei.
– Am crezut c` ne von pr`bu[i, spuse Sara. cu ochii \nc` \nchi[i.
– N-a lipsit prea mult, \ngìm` Matt, \mbr`]i[ând-o.
Capitolul 5
Sara se desprinse \ncet din bra]ele lui.

Viziunea pe care o avusese, cu m`tu[a sa stând \ntins` pe
canapeaua ei [i zâmbindu-i aprobator o f`cu s` se gândeasc` foarte
serios la cât de \n[el`toare pot fi aparen]ele, uneori. Nu existase
nimic romantic \n \mbr`]i[area lui Matt, dar, cu siguran]`, ar fi fost
foarte greu s-o conving` de asta pe doamna Wayne.
Toate acestea nu f`ceau decât s`-i arate cât de atent` va trebui
s` fie cu declara]iile despre acest eveniment, odat` \ntor[i \n
civiliza]ie.
Deocamdat`, \ns`, trebuia s` se concentreze asupra a ceea ce
aveau de f`cut pe moment. Abord` o figur` non[alant` [i-l \ntreb`
pe Matt, zâmbind:
– Cât de departe de cas` suntem aici?
B`rbatul o privi cu aten]ie, u[or amuzat de cât de u[or acceptase
situa]ia.
– Prea departe pentru a ajunge pe jos, spuse el, luând o hart` [i
ar`tându-i cu degetul locul unde se aflau. Suntem \n mijlocul
savanei Masai, probabil undeva, aproape de Sonjo.
60 ETHEL POLLEY
– Sonjo? \ntreb` ea, \ncercând s`-[i aduc` aminte dac` mai

auzise vreodat` acest nume.
{tia c` Masai era un trib r`zboinic, r`spândit la grani]a Kenyei [i
ai c`rui membri erau foarte \nal]i. Despre Sonjo, \ns`, auzea pentru
prima dat`.
– Tribul Sonjo trìe[te \n sate fortificate, cu [an]uri de ap`rare.
Uite, aici sunt câmpiile Serengeti, spuse el, indicându-i din nou un
loc pe hart`. Cred c` acesta e locul \n care ne afl`m. Sonjo e pu]in
mai \ncolo.
– Avem de mers vreo dou`zeci de mile pân` acolo.
– Exact. }i-ai pus pantofii pentru maraton, sor` Wayne?
Sara se uit` spre pantofii de la uniforma ei de sor`, u[ori [i
rezisten]i [i zâmbi cu duio[ie:
– M` gândesc câte mii de mile au f`cut pantofii `[tia, pe
coridoare [i pe parchete lustruite. Poate le prinde bine o
schimbare.
Cu toate c` r`spunsul pe care-l d`duse nu l`sa s` se \ntrevad`
asta, inima Sarei se strânse \ngrijorat`, undeva, \n adâncul pieptului
ei.
Dou`zeci de mile \ntr-o ]ar` ca Africa nu era deloc de ici de colo
[i Sara se temea c` nu va fi tocmai o bucurie dac` se vor \ntâlni cu
animalele pe care le admirase, \n siguran]`, din aeroplan.
– Cei care ne vor cùta imediat ce vor realiza dispari]ia noastr`,
vor g`si cu siguran]` aeroplanul. Vrei, mai bine, s` r`mânem aici?
Sara se gândi foarte serios la decizia pe care urma s-o ia
\mpreun` cu Matt.
Nu puteau fi siguri c` vor fi g`si]i foarte repede, astfel c` era mai
bine s` fac` cele dou`zeci de mile acum, decât dup` câteva ore de
a[teptare, când vor fi [i mai obosi]i, [i mai \nseta]i.
– Crezi c` ne vor g`si ast`zi? \ntreb` ea, ezitând.

– Nu putem fi siguri. Poate da, poate nu. Oricum, am nimerit
\ntr-un loc frumos, spuse el cu un zâmbet ironic. Sunt foarte mul]i
elefan]i pe-aici [i poate ]i-ar face pl`cere s`-i privim mai
\ndeaproape.
– E… spa]iul lor, aici?
Matt nu spuse nimic [i Sara fu bucuroas` c` nu afl` r`spunsul.
– Mai bine s` ne gr`bim s` ie[im din aceast` zon` pân` nu se
las` \ntunericul, replic` ea, fericit` c` se putuse contrala \ndeajuns
pentru a nu-[i l`sa vocea s`-i tremure.
Ie[ir` a[adar din aeroplan [i-[i \ncepur` drumul, unul lâng`
altul. Matt \[i lu` harta [i alte câteva lucruri pe care nu le putea l`sa
\n aeroplan, iar Sara, geanta ei medical`.
Din când \n când, se opreau pentru a se uita din nou pe hart`,
asigurându-se astfel c` erau pe drumul bun.
– |mi pare foarte rù de ceea ce s-a \ntâmplat, \i spuse Matt,
dup` vreo dou` mile de mers pe jos.
– Nu e vina ta, r`spunse Sara, mi[cându-[i degetele obosite \n
pantofi, dup` care \[i \ntoarse fa]a surâzând, pentru a alunga
suspiciunile lui Matt, care o privi \ntreb`tor.
– |n parte, a fost vina mea, replic` el. Nu trebuia s`-i permit lui
James s`-l foloseasc`. {tiam c` n-are grij` de el [i c` se poate, astfel,
deteriora.
– Cum a[a? Nu se poate avea \ncredere \n James?
– Poate n-a fost nici vina lui, continu` Matt, dar nu e la fel de
grijuliu ca mine cu toate aceste lucruri.
Sara se gândi cât de rù \i p`rea acum c` nu se putuse bucura
pe de-a-ntregul de prima ei ie[ire. Iarba uscat` [i p`mântul arzând
sub picioarele ei nu era tocmai ce visase pentru prima ei excursie
62 ETHEL POLLEY
\n acele locuri.
Se opri o clip` pentru a scruta din ochi orizontul, \ntrebându-se
cum va rezista s` fac` tot acel drum.
Deodat`, z`ri \n dep`rtare o form` ce se \ndrepta spre ei. Mai
\ntâi avu impresia c` era doar o p`rere, din cauza luminii puternice
a soarelui, dar dup` ce \[i puse mâna strea[in` deasupra ochilor,
uitându-se \nc` o dat`, fu cât se poate de sigur`.
– Matt, exclam` ea, vine ceva spre noi! Sunt ni[te oameni. Cine
sunt?
Matt se uit` \n direc]ia indicat` de ea.
– Sonjo, cred, spuse el \ncet. Nu cred c` sunt masai, de[i se
\mbrac` la fel. Nu sunt atât de \nal]i. Slav` Domnului, continu` el.
Probabil ne-au v`zut venind spre ei.
Matt scoase ni[te sunete \n stil african [i primi r`spunsul
imediat.
Era probabil un mare eveniment pentru ei s` \ntâlneasc` albi,
pentru c` nu prea ajungeau turi[ti \n acele p`r]i.
Dup` ce se apropiar`, Matt vorbi cu conduc`torul, un b`rbat
mult mai \n vârst` decât ceilal]i, cu o strung` mare \ntre din]i [i cu
un abces atât de mare la picior, \ncât Sarei i se opri respira]ia.
– Am v`zut cum a c`zut de pe cer pas`rea ta, spuse el \ntr-o
englez` cu un accent extrem de ciudat. Am plecat imediat spre voi,
s` vedem dac` mai trì]i. V` ducem \n sat.
Matt accept` invita]ia f`când un gest larg din mâini, dup` care \l
\ntreb` dac` ar putea delega pe vreunul dintre b`rba]ii mai tineri
din grup s` stea lâng` aeroplan, \n a[teptarea echipei de salvare,
care sigur va porni \n cùtarea lor [i c`rora s` le explice unde au
plecat ei.
{eful grupului \ncuviin]`, dup` care f`cu câteva semne spre
unul dintre tineri, care porni imediat \n direc]ia \n care c`zuse

aeroplanul. Pe urm`, b`trânul \[i \ndrept` aten]ia spre Sara,
privind-o lung, pre] de câteva minute bune.
– Domni[oara va putea face tot acest drum pe jos? \ntreb` el, \n
sfâr[it.
Matt o privi pe Sara, \ntreb`tor.
– }i-ar pl`cea s` vorbesc cu ei s`-]i fac` un fel de hamac, \n care
s` te poarte? \ntreb` el.
Fata scutur` repede din cap:
– Nu, exclam` ea. Nu, dac` cineva are acum nevoie de un
hamac, atunci este acest om. I-ai v`zut piciorul?
B`trânul \n]elese [i se uit` zâmbind spre rana despre care
vorbise Sara, dup` care le explic` [i celorlal]i schimbul de cuvinte
care avusese loc. B`rba]ii se puser` cu to]ii pe râs, privind-o pe Sara
foarte amuza]i.
Aceast` reac]ie o f`cu s` se simt` foarte strìn` [i
neexperimentat`, ceea ce o determin` s` \l ia imediat de mân` pe
Matt, care \i r`spunse strângând-o cu putere.
– Ai uitat cât de mult ]i-ai dorit s` vezi Africa, sor` Wayne? [opti
el, \ntorcându-se \ncet spre ea.
Adev`rat, \[i spuse Sara. |[i dorise asta mai mult decât orice pe
lume. Nimic altceva nu-i aprinsese, niciodat`, mai mult imagina]ia.
Aceasta era o parte din marea Afric`, a[a cum a fost
dintotdeauna, unde b`rba]ii [i animalele se respect` [i se \n]eleg
reciproc, unde moartea face parte din via]` [i râsul din suferin]`.
– Trebuie s`-l tratez, când ajungem \n sat. N-o mai duce mult,
a[a.
Matt privi [i el cu aten]ie piciorul b`trânului.
– Dac` te gânde[ti c` vei reu[i s` rezolvi problema asta, \l voi
64 ETHEL POLLEY
lega, pentru c` altfel nu [tiu dac` va accepta, spuse Matt [i râser`

cu to]ii.
– Cât de departe e satul? \ntreb` Sara, uitându-se zâmbind spre
conduc`torul grupului.
– O or` [i ceva de mers pe jos, de aici, r`spunse el, solemn.
– Trebuie s` socote[ti dublu, [opti Matt, africanii spun \ntot-
deauna ceea ce cred c` ai vrea s` auzi.
– E oricum mai pu]in decât dup` socotelile noastre. Probabil
sunt doar vreo opt mile pân` acolo, nu dou`zeci.
C`ldura soarelui o f`cea s` se simt` deja foarte \ncins`. Se
sim]ea ame]it` [i abia mai putea s` mearg`, dar nu vroia ca Matt
s-o considere o biat` sor` medical` care nu era \n stare s` parcurg`
pe jos nici m`car opt mile. Nu vroia ca la sfâr[it de lun`, când se va
face bilan]ul, s` fie considerat` neeficient`.
Sara \[i [terse fa]a cu dosul mâinii [i constat` c` era atât de
transpirat`, ca [i cum ar fi fost plin` de lacrimi.
– Nu e atât de mult pân` acolo. Doar opt mile, [opti ea, mai
mult pentru a-[i face curaj.
Matt \i arunc` o privire \ngrijorat`.
– Sim]i un zumzìt \n cap? \ntreb` el, cât se poate de serios.
Sara râse. Era o \ntrebare atât de stranie.
– Sunt doar \n [oc, murmur` ea. Nu m-am mai pr`bu[it
niciodat` pân` acum cu aeroplanul.
Matt nu r`spunse. Se \ntoarse spre africani [i-[i continuar`
drumul, dar efortul c`ruia la \nceput crezuse c` \i va face fa]`,
fusese prea mult pentru ea [i se pr`bu[i la p`mânt.
Când Matt \ntoarse capul spre ea, Sara se sim]i absolut
mizerabil, din cauza neputin]ei ei.
– Du-te, spuse ea, foarte ap`sat.
Matt \ns` se apropie, \i puse o mân` pe frunte [i declar`:

– Temperatur`. Foarte mare, sor` Wayne. Nu-i de mirare c` ai
fost atât de vorb`rea]`, o tachin` el.
Aceast` nedreptate o \nfurie mult pe tân`ra sor` medical`, care
\l privi \ncruntându-se:
– Te ur`sc, strig` ea. Ai \n]eles? Te ur`sc!
Matt strâmb` din nas.
– Ai ur\ pe oricine ar fi acum aici cu tine, spuse el. Nu plânge,
asta o s`-]i accentueze durerea de cap.
Matt \i lu` geanta medical` de pe um`r [i cùt` ni[te
medicamente pe care i le \nmân`.
– Ia astea, comand` el, cu vocea tremurându-i de râs. Vei avea,
\ntr-adev`r, un motiv foarte serios s` m` ur`[ti dup` aceea.
Sara nu se uit` s` vad` ce-i d`duse.
Nimic nu m` va mai pune pe picioare, se gândi ea. Le lu`,
totu[i, mul]umindu-i din ochi, sup`rat` pe ea \ns`[i c` se l`sase
prad` furiei. Poate avea dreptate [i ea gre[ea. Nu era bolnav` cu
adev`rat, dar cu siguran]` avea o stare foarte ciudat`.
Matt se \ndep`rt` [i Sara se sim]i abandonat`. Scoase un oftat
adânc [i \ncepu s` plâng`.
Dou` mâini negre o prinser` cu putere [i o a[ezar` cu grij` pe
un fel de targ` de piele, foarte rudimentar`.
Sara se zb`tu cât putu de tare, cerându-le s-o lase \n pace.
Nu putea suporta mirosul greu al pielii din care era f`cut
ciudatul mijloc de transport [i nici mirosul puternic de transpira]ie
al celor care-l mânuiau.
– Matt! strig` ea, plângând, ca scoas` din min]i.
– Sst… f`cu el, [i Sara fu surprins` s`-l vad` atât de aproape de
ea. Lini[te[te-te, trebuie s` te \nf`[or, spuse el [i \ncepu s-o
66 ETHEL POLLEY
\mpresoare cu o fa[` mare, care s-o apere de soare.

Dup` ce termin` aceast` stranie ac]iune, Sara se sim]i ca o
mumie. Nu-[i putea mi[ca nici mâinile, nici picioarele [i se sim]ea
bolnav` [i \nsetat`.
– De ce nu m-ai l`sat s` continui drumul pe jos? \ntreb` ea. A[
fi putut. N-am nimic. Nu poate fi malarie, pentru c` n-am stat atât
de mult \n contact cu alte persoane aici, trebuie s` fie altceva.
– E malarie. |ncearc` s` dormi, dac` po]i.
Ce sugestie imposibil`, se gândi ea. Câteodat` se sim]ea
cuprins` de o fierbin]eal` extraordinar`, alt`dat` de un frig teribil
[i, de multe ori, de amândou` deodat`.
Doi dintre africani priser` barele de lemn de care era prins`
pielea grosolan` [i Sara le privi \ndelung mu[chii puternici
str`lucind \n lumina soarelui, \ntrebându-se cât de u[or le va fi s-o
duc`, pân` \n sat, cu toat` statura lor masiv`.
Conduc`torul grupului \ncepu s` psalmodieze ceva [i to]i
ceilal]i \l urmar`, murmurând aceea[i stranie incanta]ie.
|ncet, \ncet, melodia monoton` o f`cu s` se relaxeze [i nu se
mai gândi nici la cât de departe era satul, nici la cât de greu le era
s-o care.
Probabil dormise o bun` bucat` de drum, pentru c` atunci când
deschise din nou ochii soarele tocmai apunea [i r`coarea care se
l`sase o f`cu s` se simt` mult mai bine.
– Matt, murmur` ea.
Tân`rul veni imediat, zâmbindu-i cu c`ldur`.
– }i-e sete? \ntreb` el.
Sara \ncuviin]` [i Matt \i d`du imediat s` bea din bidonul pe
care-l purta \ntotdeauna la [old.
– Bea de aici [i-]i voi da \nc` o pastil`.
Sara se supuse, de[i nu [tia cât de mult o putea ajuta acum

pilula antimalarie. {tia c` unele persoane care trìau la tropice o
luau \n fiecare zi, dar Sara se \ntreb` cât de eficient` putea fi \n
cazul ei.
Era foarte dificil s` \nghi]i o pastil` stând culcat`, mai ales când
ai mâinile legate, a[a c` Matt o ajut` imediat.
Africanii \ncepur` s` râd` din nou, privind-o cu prietenie [i
interes.
Sara \i privi \ntreb`toare [i Matt \i [opti:
– Trebuie s` te obi[nuie[ti cu modul lor de a fi. |n plus,
a[teapt`-te s` vin` tot satul s` te vad`, când vom ajunge acolo.
Dac` s-ar fi sim]it bine, \[i spuse Sara, probabil s-ar fi amuzat [i
ea de toate acestea, dar tot ce-[i dorea acum era s` fie pus` undeva
la r`coare, \n \ntuneric. [i s` fie l`sat` s` doarm`. |ncerc` s` \nchid`
ochii, dar o dureau [i mai tare a[a, decât când \i ]inea deschi[i.
– Sara, nu dormi? o \ntreb` Matt apropiindu-[i fa]a de a ei.
– Nu, r`spunse ea simplu.
– Bun. Vom \ncepe s` coborâm acum de pe deal [i probabil nu
va fi foarte confortabil pentru tine, dar nu mai avem mult pân` \n
sat.
La un moment dat, tinerii care o purtau sc`par` targa [i numai
mâinile puternice ale lui Matt o oprir` s` nu se rostogoleasc` la
vale, ca un bolovan.
O a[ezar` \ns` repede la loc [i chemar` al]i africani pentru a
continua s-o poarte, pentru ca un astfel de incident s` nu se mai
\ntâmple.
Ajunser` \n sfâr[it [i Sara fu impresionat` de frumuse]ea
fortifica]iei de lemn, care \nconjura localitatea.
Grupul care \i \nso]ise pân` aici, \ncepu \ncet, \ncet, un dans
68 ETHEL POLLEY
ritual, iar Sara se sim]i mai relaxat` \n ritmul incanta]iilor care le

\nso]eau mi[c`rile.
Satul \ns`, era practic pustiu. Câteva femei [i câ]iva b`trâni se
apropiar` de ei, curio[i s`-i vad` pe nou-sosi]i. Cei mai mul]i dintre
locuitorii satului erau pleca]i la vân`toare sau la pescuit.
Dup` ce b`rba]ii care o purtaser` pân` acolo l`sar` targa jos [i
Matt o desf`[ur` din straniul ve[mânt protector, Sara se ridic` [i
\ncepu s` fac` câ]iva pa[i, sub privirile curioase ale celor din jur.
– |n locul tù a[ fi pu]in mai prudent, spuse Matt. Ai stat foarte
mult timp \ntins`, a[a c` trebuie s` te repui \n mi[care \ncetul cu
\ncetul, pentru a nu ame]i.
Dar Sara vroia s` se simt` din nou independent` [i st`pân` pe
propriile-i picioare.
– De ce nu admi]i c` e[ti bolnav` [is` ne la[i s` avem grij` de
tine? \ntreb` Matt, cuprinzând-o cu bra]ele pentru a o sprijini.
Tandre]ea din vocea lui \i umplu ochii de lacrimi, mai ales c`
ame]eala pe care o sim]i o f`cu aproape s` se pr`bu[easc`.
Dup` asta, Sara \[i ridic` ochii spre femeia care se apropie de ei,
spunând ceva \n african`. Matt \i r`spunse [i f`cu prezent`rile, iar
aceasta adùg`, uitându-se lung la Sara:
– Kuja, memsahib, spuse ea \ncet. Kuja.
Cei doi tineri care o aduseser` pân` aici, se apropiar` din nou
[i, luând-o de bra]e, o duser` \n cea mai apropiat` cas`.
Sara fu surprins` de cur`]enia des`vâr[it` care domnea \n
interior [i accept` cu pl`cere s` se a[eze pe salteaua de paie din
col]ul camerei, care \i fu indicat`.
Femeia ie[i, iar dup` câteva momente Sara o auzi chemându-l
pe Matt. R`coarea \nc`perii [i confortul \n care fusese a[ezat` era o
bucurie atât de mare pentru Sara, \ncât adormi mai \nainte ca Matt
s` intre \nùntru.
|i trebuir` câteva momente bune, dup` ce se trezi a doua zi
diminea]`, pentru a \n]elege c` sunetul pe care-l auzea \n urechi era
exact ceea ce p`rea.
Se ridic` \n capul oaselor [i privi lung peretele, dinspre care se
auzea zgomotul. O [opârl` s`ri de pe peretele de lâng` ea, se opri
pu]in lâng` saltea, dup` care disp`ru \n semi\ntunericul \nc`perii.
Câteva minute mai târziu, perdeaua ag`]at` de u[` se d`du la o
parte [i Matt intr` \nùntru, f`când ochii mici, pentru a se obi[nui
cu \ntunericul.
Sara \l privi zâmbitoare, dar [i pu]in ru[inat`.
– E târziu?
– Nu, dar se v`d ni[te focuri pe povârni[ [i m` duc s` v`d ce se
\ntâmpl`. E[ti bine?
Sara \ncuviin]`, dar \n acela[i timp se \ntreb` ce s-ar \ntâmpla cu
ea dac` nu l-ar mai vedea niciodat`.
– Crezi c` au \nceput s` ne caute? \ntreb` Sara.
– S-ar putea. Cred c` [i-au dat seama pân` acum c` am c`zut
pe-aici, pe undeva.
|n lumina palid` a \nc`perii, fa]a lui p`rea tras` [i \ngândurat`.
Era un om activ, [tia asta [i inactivitatea pe care trebuia s-o suporte
acum \l scotea desigur din s`rite.
– Voi ie[i [i eu de aici, spuse Sara. M` simt mai bine [i cred c` a
trecut [i febra.
Matt o privi iritat.
– Nu te vei mi[ca de aici, ai \n]eles? ordon` el. {i pentru numele
lui Dumnezeu, ]ine cont de sfaturile mele.
Sara \i spuse c` n-avea de gând s` stea imobilizat` acolo, iar el \i
r`spunse cu [i mai mare nervozitate, dup` care ie[i.
70 ETHEL POLLEY
– F` ce ]i-am spus.
Sara se hot`r\ s` se aranjeze pu]in \nainte de a ie[i, dar n-avea
prea multe posibilit`]i \n situa]ia \n care era.
Avea o oglind` mic` \n geanta medical` [i probabil putea g`si
acolo [i un ruj.
P`r`si a[adar \nc`perea [i se duse s` vad` ce se \ntâmpla \n jurul
casei.
Câteva femei [i câ]iva copii erau prin[i cu muncile lor [i Sara \i
privi cu aten]ie.
Cei mai mul]i dintre ei erau ocupa]i cu muncile din gr`din`,
s`pând p`mântul \ntr-un mod foarte primitiv, folosindu-se doar de
un b`], dar f`ceau totul cu mult` grij` pentru existen]a lor.
Conduc`torul grupului care-i adusese aici cu o zi \nainte se
apropie de ea [i-i spuse cu blânde]e:
– Se pare c` te sim]i mult mai bine, sor`.
Sara d`du u[or din cap, zâmbind u[or.
– Atunci, po]i s` te ocupi de piciorul meu, spuse el.
– Când se va \ntoarce Bwana Halifax, r`spunse Sara.
– Nu, zâmbi el. Acum.
Sara \l invit` \nùntru. Probabil durerile deveniser`
insuportabile [i trebuia s` fac` ceva pentru el. Nu se sim]ea \nc` pe
deplin \ntremat`, dar o opera]ie atât de simpl` nu-i putea pune
probleme, \[i spuse Sara.
– Foarte bine, atunci, v` voi opera acum.
– |mi voi chema so]iile, spuse el [i ie[i.
|n a[teptarea lui, Sara \[i preg`ti instrumentele.
Una dintre femeile africane puse ap` la fiert [i preg`ti ni[te
p`turi.
Pân` la sosirea pacientului ei, Sara arunc` o privire peste sat.
giannijolys
Noaptea trecut` nu fusese preocupat` de astfel de lucruri.

Cele mai multe dintre case erau circulare, iar alte câteva erau
dreptunghiulare. Acoperi[urile de paie erau destul de groase [i
aveau un aspect jalnic, ca [i pere]ii, care nu mai fuseser` repara]i,
\n mod sigur, de foarte mult` vreme. Por]ile, \ns`, erau \ntr-adev`r
impresionante, cu platformele lor largi a[ezate deasupra intr`rilor
\nguste, unde bravii b`rba]i Sonjo f`cuser` \ntotdeauna tot ce le-a
stat \n putin]` pentru a opri \naintarea r`zboinicilor din tribul
Masai, care \[i terorizaser` dintotdeauna vecinii, \nainte de venirea
germanilor [i mai ales a englezilor, care-i obligaser` la o via]` mult
mai pa[nic`.
Dup` ce conduc`torul tribului se \ntoarse \n sfâr[it, \nso]it de
aproape \ntreaga familie, Sara \ncepu s`-l trateze emo]ionat`,
punându-i mai \ntâi un anestezic puternic pe rana adânc`.
– Aya! exclam` \ntreaga audien]`, aproape \n acela[i timp.
Mâinile Sarei tremurar` o clip`, dar apoi se str`dui s`-i uite,
concentrându-se asupra a ceea ce avea de f`cut. Era obi[nuit` \nc`
de pe vremea când f`cuse [coala, s` fie privit` \n timp ce lucra.
Ast`zi, \ns`, ar fi preferat s` nu aib` niciun fel de asisten]`.
Temperatura mare pe care o avusese o sl`bise prea mult [i-i era
mult mai greu s`-[i st`pâneasc` nervii.
|n doar câteva minute, \ns`, Sara reu[i totu[i s` cure]e rana [i
s-o ung` cu po]iunile necesare.
– Aya! exclam` din nou unul dintre observatori, cu satisfac]ie.
Din grup se desprinse apoi o femeie mai \n vârst` – probabil cea
care \ndeplinea func]ia de vraci local – [i, luând vasul \n care Sara
pusese putreziciunea, le ar`t` celorlal]i diavolul care intrase \n
piciorul [efului lor.
Cu adev`rat un demon, \[i spuse Sara, dup` mirosul care se
72 ETHEL POLLEY
degaj` \n toat` \nc`perea.

Dezinfect` dup` aceea instrumentele [i le puse la loc. Era
fericit` c` putuse fi de ajutor. Era mul]umit` deplin de ea \ns`[i.
Doar un singur lucru o mai deranja acum. Foamea. O foame
cum nu mai sim]ise niciodat` \n via]a ei.
S`tenii nu p`reau s` m`nânce foarte mult, se gândi Sara. St`teau
\ntin[i \n jurul caselor, jucându-se cu copiii [i discuându somnoro[i
\ntre ei. Era prea cald pentru orice alt` activitate.
Sara se \ntreb` de unde g`sise Matt atâta energie pentru a vrea
povârni[ul pe o astfel de vreme. Plecase de mult timp [i se sim]ea
foarte singur` f`r` el. Nu era nimeni \n jur cu care ar fi putut vorbi
[i nu mai avea nicio treab` de f`cut. Se hot`r\, a[adar, s` porneasc`
\n cùtarea lui.
C`rarea pe care veniser` cu o zi \nainte era foarte bine definit`,
a[a c` nu putea s` se r`t`ceasc`. C`ldura era atât de mare, \ncât nu
se vedea nicio vietate \n jur. Era o lini[te des`vâr[it`.
Dup` un timp, z`ri statura \nalt` a lui Matt coborând povârni[ul
[i-i f`cu semn cu mâna. El, \ns`, nu o observ`. Venea cu pa[i mari,
mic[orând cu repeziciune distan]a dintre ei, a[a c` se opri s`-l
a[tepte, la umbra unor spini.
– Ar`]i mult mai bine, coment` el, când ajunse aproape de ea.
– Dar chiar sunt mai bine, surâse ea, \n timp ce Matt o analiz`
din cap pân`-n picioare cu o privire care f`cu s`-i apar` bujori \n
obraji.
– |n acest caz, nu mai am de ce s`-]i repro[ez c` ai ignorat
ordinele mele de a nu ie[i din cas`.
Sara \[i aminti abia acum c` \i spusese s` r`mân` \n camer` [i-[i
l`s` ochii \n jos, neputând suporta privirile lui p`trunz`toare.
– Am plecat \n cùtarea ta, [opti ea.
– Asta v`d, r`spunse el.

Ceva din tonul lui o f`cu s`-[i ridice repede ochii [i-l v`zu
zâmbindu-i afectuos [i amuzat.
– Ne-a reperat cineva? \ntreb` ea.
Matt scutur` u[or din cap.
– Nu \nc`. Dar o vor face, [i \n acest timp vom \ncerca s`-i
ajut`m pe cei din sat cu tot ce putem.
– Crezi c` am putea g`ti ceva, Matt? \ntreb` ea. Ceva consistent.
– Carne, r`spunse el. E[ti \nfometat`, sor` Wayne?
– Mi-e o foame de lup!…
Capitolul 6
Mirosul care venea dinspre foc o f`cu pe Sara s` strâmbe din

nas.
– Mi-ai ars carnea, \i spuse Matt, indignat. |mi place s` fie \n
sânge.
– Am vrut s` m`nânc, replic` Sara.
– Problema cu tine e c` nu [ii s` fii doamn` de companie.
Trebuie s` te \nv`].
Sara se \ncrunt` [i privi nemul]umit` \n jurul ei. Câteva femei
ale tribului se uitau lung spre ei [i Sara \[i spuse c` probabil râdeau
\n sinea lor, v`zându-l pe Matt buc`t`rind [i f`cându-i observa]ie
pentru modul \n care preg`tise ea mâncarea.
– E[ti prea sl`bit` de boal` s` te ocupi de toate astea, continu`
Matt. Du-te mai bine s`-]i iei medicamentele.
Sara r`mase \ns` locului, privindu-l cu cât` dexteritate \ntorcea
buc`]ile de carne deasupra focului.
– De unde ai toate astea? \ntreb` Sara.
– Ai scos azi un diavol din piciorul [efului, a[a c` ]i-ai primit
onorariul. Când ni se va mai face foame, deci, vei face \nc` alte
câteva opera]ii [i totul se va rezolva.

Sara surâse, amuzat`.
– Sper c` nu s-au sim]it \ndatora]i din aceast` cauz`.
– Mai mult decât \]i \nchipui.
– Dac` nu mi-ar fi fost atât de foame, n-a[ fi putut s` primesc
nimic, spuse ea, scuzându-se.
Matt \nfipse o bucat` de carne \ntr-o vergea [i i-o \ntinse.
– Asta-i mai pr`jit`, spuse el – [i e a[a din cauza ta, a[a c` e just
s-o m`nânci tu.
Sara lu` vergeaua, rupse cu grij` o bucat` din carnea \ncins` [i
o mestec` mul]umit`. Era mai bun` decât oricare alt` bucat` de
carne pe care o mâncase \n via]a ei.
– Ce fel de carne e? \ntreb` ea, curioas`.
– E plata ta \n produse, spuse el, luând o alt` fleic` [i ]inând-o
cu grij` deasupra focului.
Sara \i privi profilul frumos [i col]ul gurii care se str`duia s` nu
zâmbeasc`.
– E foarte bun`, coment` Sara, satisf`cut`.
Dup` ce termin` de pr`jit [i bucata sa de carne, Matt se a[ez`
lâng` Sara, mâncând \ncet [i strângându-[i picioarele lungi \n fa]`,
cu un oftat de relaxare.
– S`r`cu]a de tine. Ce noroc ai mai avut… Cum te-ai mai distrat
pân` acum \n Africa… Te-ai pr`bu[it cu avionul, te-ai \mboln`vit de
malarie [i ai avut parte de un picnic atât de rudimentar.
– Voi avea ce s` le povestesc nepo]ilor, glumi ea. {i oricum, nu
cred c` am avut malarie. N-am stat aici atât de mult pentru a fi fost
timp de o perioad` de incuba]ie.
Matt privi \n dep`rtare, gânditor.
– Ai c`l`torit [i cu vaporul, pân` aici. Probabil ai contractat-o \n
76 ETHEL POLLEY
Egipt.
Sara \[i aminti mizeria din portul egiptean [i se gândi c`,
\ntr-adev`r, fusese posibil s` contracteze acolo o astfel de boal`. Nu
v`zuse niciodat` o ap` mai infect` decât acolo [i totu[i v`zuse
localnici care bùser` din ea, ferici]i.
– Sper s` nu mai fac niciodat` aceast` boal`. Nu m-am sim]it
niciodat` atât de pr`bu[it` [i de transpirat`.
Din]ii lui puternici prinser` o alt` bucat` de carne.
– Ai avut probabil \nainte ni[te dureri de cap care puteau fi un
semn de alarm`, pentru a-]i lua medicamentele antimalarie \n
fiecare zi, dar n-ai ]inut cont de ele.
Sara zâmbi cu c`ldur`. N-ar fi putut exista cineva, \n toat` Africa,
mai competent decât el \n aceste probleme.
– Ce \nseamn` Kwaheri? \ntreb` ea brusc.
– |nseamn` la revedere. Cu mult timp \n urm`, \nainte de a fi
atât de mul]i albi \n Africa, acolo trìser` doi misionari. Unul dintre
ei, mai \n vârst` cu câteva luni decât cel`lalt, când sim]i c` i se
apropie sfâr[itul, se hot`r\ s` se \ntoarc` \n Europa, s` moar` acolo.
Cel`lalt, care r`m`sese aici, \l \nso]i o bucat` de drum. La desp`r]ire
au suferit foarte mult [i modul \n care [i-au luat la revedere i-a
impresionat foarte mult pe africanii care i-au v`zut [i au numit acel
loc ,,La revedere''. Denumirea s-a p`strat pân` \n ziua de azi.
Dup` ce termin` de povestit, Matt se \ntoarse spre Sara. Ochii
tinerei erau plini de lacrimi.
– E foarte impresionant. Ce s-a mai \ntâmplat, pe urm`?
Matt o privi surprins.
– De unde vrei s` [tiu?
– Oh, f`cu Sara, dezam`git` c` nu se mai interesase nimeni de
cei doi.
Dup` asta, Matt t`cu [i continuar` s` m`nânce \ncet.

Undeva \n dep`rtare se auzi un aeroplan, dar mintea ei se
concentr` mai mult la faptul c` Matt veni foarte aproape de ea.
Asta a fost tot. Dup` alte câteva momente, Matt se retrase din
nou, dar ea continu` s` tremure de emo]ie.
– Ascult`! exclam` el. Se pare c` au \nceput s` ne caute, spuse
el, ridicându-se \n picioare cu privirile a]intite spre cer. Sara se
ridic` [i ea, \ncercând s` deslu[easc` ceva \n \naltul albastru. Peste
câteva momente, aeroplanul \ncepu s` coboare spre ei. Plan` \n
cercuri peste sat [i Sara putu s`-l vad` pe pilot f`cându-i cu mâna
lui Matt.
|i g`siser`!
|n clipele imediat urm`toare, Sara se \ntreb` de ce nu era
bucuroas` de acest fapt.
Va pleca din nou la Kwaheri, se va \ntoarce la slujba pentru care
f`cuse drumul din Anglia pân` aici. De ce se sim]ea atunci atât de
trist` c` au venit dup` ei?
Satul se molipsi de entuziasmul lui Matt. Africanii alergau \n
toate p`r]ile, purtând vestea de la unul la altul, câinii l`trau de
mama focului, oile se \nvârteau agitate \n cerc. Pân` [i pacientul ei
fugea ca disperatul, \nfruntând cu stoicism durerea pe care,
desigur, o mai avea \n picior, dând indica]ii ici [i colo, fericit de
acest eveniment inedit.
Aeroplanul ateriz`, \n sfâr[it, dup` care un tân`r \nalt cobor\ \n
grab` [i se \ndrept` spre ei. Sara \l privi, impresionat`. Era atât de
frumos, cum probabil rar se putea vedea un b`rbat \n acele locuri.
Matt \i \ntinse mâna [i tân`rul surâse cu toat` fa]a, m`surând-o
pe Sara din ochi:
– Nu faci prezent`rile, Matt? \ntreb` el.
78 ETHEL POLLEY
Matt d`du din mâini ca \n fa]a unui lucru lipsit de importan]`.

– Credeam c` vei fi \n culmea fericirii c` am dat de voi, continu`
tân`rul.
– Oh, bine\n]eles c` suntem, interveni Sara, zâmbitoare, dar
Matt o fulger` cu privirea, reducând-o imediat la t`cere.
Pentru o clip`, Sara se \ntreb` ce avea \mpotriva salvatorului lor,
dar Matt, ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, spuse cu r`ceal`:
– Dragul meu John, sigur c` m` bucur c` ai venit dup` noi, dar
m` \ntreb de ce ]i-a luat atât de mult timp.
– Mi-a luat câteva ore s` te g`sesc, r`spunse John [i ochii lui
alba[tri scânteiar` \n lumina soarelui. A[ fi \ntârziat [i mai mult,
dac` [tiam \n ce companie deosebit` e[ti, glumi el.
Sara se \nro[i, iar Matt izbucni \n râs, privind-o lung [i cald.
– Trebuie s` fii foarte atent ce vorbe[ti de fa]` cu sora Wayne,
John, pentru c` ea ia \ntotdeauna lucrurile foarte \n serios.
– La ce te referi? \ntreb` Sara, indignat` de faptul c` el
minimaliza \ntr-atât umorul ei.
– Ca \n cazul cu Marjorie, r`spunse el, pe care l-ai dramatizat
foarte mult.
Sara \l privi cu repro[. Cum altfel ar fi trebuit s` se comporte cu
o femeie aflat` \n durerile facerii? Oricine \n locul ei ar fi reac]ionat
la fel.
– Dar era normal s`-i \mp`rt`[esc suferin]a \ntr-o astfel de
situa]ie, replic` Sara.
– Hai s-o l`s`m balt`, r`spunse el. Tocmai spuneam c`
obi[nuie[ti s` iei lucrurile foarte \n serios [i mi-ai dovedit asta,
acum, \nc` o dat`.
Unde erau momentele când st`tuser` \mpreun` la picnic, \n
armonie deplin`? Sara se sim]i r`nit`, dar era prea mândr` pentru
a ar`ta. Poate n-avea un sim] al umorului prea dezvoltat, dar,

oricum, nu se a[teptase \n acel moment ca Matt s` fie atât de pu]in
amabil. |[i plimb` apoi privirile de la unul la cel`lalt [i v`zu c` John
zâmbea [i el, amuzat de remarca lui Matt.
– Cred c` ar fi mai bine s` ne preg`tim de zbor, spuse el,
uitându-se spre Sara cu ochi mici, \nainte de a \ncepe s` te \nfurii
de-a binelea.
– Mi s-a p`rut mie, sau de obicei ]ii cu doamnele? \ntreb` Matt
[i se \ndrept` spre mijlocul satului, l`sându-i s` hot`rasc` singuri
dac` \l urmeaz` sau nu.
– Ai f`cut ceva ce nu i-a convenit? \ntreb` John, r`mas singur cu
tân`ra sor` medical`.
– Nu [tiu, r`spunse ea, uitându-se lung dup` Matt.
– Nu trebuie s` pui la inim`. Matt este foarte temperamental [i
se \nfurie din nimica-toat`.
Sara zâmbi [i se sim]i mai relaxat`.
– Lucreaz` prea mult, coment` ea, \ntrebându-se \ns` imediat
dup` aceea dac` nu se confesa cu prea mare u[urin]` acestui strìn.
Nimeni nu s-a \ngrijorat, la Kwaheri? \ntreb` Sara.
– Ca s` spun drept, nu…
Sara ridic` din sprâncene, gânditoare, surprins` o dat` \n plus
de accentul lui, dup` care \ntreb`:
– E[ti australian?
– Da.
– {i ce cau]i pe-aici?
– |i recuperez pe naufragia]i, zâmbi el. Englezii nu se prea
\nghesuie s` fac` asta.
John o cuprinse apoi dup` mijloc [i pornir` \mpreun` spre
centrul satului.
80 ETHEL POLLEY
Matt luase \ntre timp bagajele:

– Mai aveai [i altceva? \ntreb` el, \nmânându-i Sarei geanta
medical`.
Sara scutur` din cap.
John r`mase discret ceva mai departe de ei, a[teptându-i s`-[i
fac` bagajele.
Dup` câteva minute, timp \n care Matt o mustr` pe Sara c` nu e
preocupat` s`-[i ia la timp pilulele contra malariei, iar Sara \i replic`
\mbufnat` c` nu va mai lua niciun fel de medicament, John spuse
gr`bit:
– Dac` sunte]i gata, m` duc s`-l chem pe b`trânul [ef de trib,
pentru a v` lua la revedere.
– Cei din grupul Sonjo nu spun despre el c` e b`trân. |l numesc
cârmaciul.
– Un sistem interesant, spuse John.
– Dac` cineva \l ofenseaz`, continu` Matt, i se taie por]ia de ap`
pentru o zi sau dou`. Pare c` asta func]ioneaz`. Nim`nui nu-i place
s` stea f`r` ap`.
– E adev`rat, fu John de acord.
Adev`rul era c` nu mai avea niciun sens s`-[i anun]e plecarea,
pentru c` tot satul era deja \n jurul aeroplanului [i abia a[teptau cu
to]ii s` vad` cum \[i va lua zborul strania pas`re.
|n timp ce Matt era ocupat s` strâng` mâna tuturor [i s` le
mul]umeasc` pentru ospitalitate, John o ajut` pe Sara s` ocupe
locul din spatele pilotului.
|n momentul \n care Sara le f`cu cu mâna, privindu-i de la
fereastra aparatului de zbor, \[i fluturar` cu to]ii bra]ele, surâzând
larg spre femeia care scosese diavolul din piciorul conduc`torului
lor.
|ntr-un fel, fusese foarte amuzant totul, \[i spuse Sara [i gândul
\i zbur` din nou la momentele de intimitate pe care le avusese
acolo cu Matt. Fuseser` clipe foarte pre]ioase pentru inima ei, \n
special cele dinaintea sosirii lui John.
Ar fi s`rutat-o, oare, dac` nu sosea \n acel moment? Poate a fost
atât de furios la \ntâlnirea cu John, tocmai pentru c` le \ntrerupsese
apropierea.
Sara \[i duse \ncet mâna la buze, \ntr-un gest aproape
incon[tient. A fi s`rutat` de Matt, ar fi fost probabil un eveniment
pentru orice fat`.
Sara \[i aduse aminte de cuvintele m`tu[ii ei: ,,Sunt sigur` c` vei
putea pune mâna pe el". Cuvintele \i sunar` \n urechi iar`[i [i
iar`[i, iar obrajii i se umplur` de bujori.
Cei doi b`rba]i se a[ezar` mai bine \n scaunele din fa]a ei [i
controlar` cu aten]ie u[ile.
Matt \i [opti ceva lui John [i acesta se \ntoarse, grijuliu, spre ea.
– E totul \n regul`? \ntreb` el.
Sara \ncuviin]` zâmbind, de[i la gândul c` se va \n`l]a din nou
\n cutia zbur`toare, era atât de tensionat` cum nu mai fusese
niciodat` \n via]a ei.
John control` \nc` o dat` aparatele din fa]a lui dup` care porni
motorul [i, peste pu]in, se ridicar`. |nspìmântat` la culme, Sara \[i
mu[c` buzele pentru a nu le striga s` coboare [i s-o lase s` ias` de
acolo.
Se prinse de scaunul lui Matt [i-l strânse cu toat` puterea. Nu
mic` \i fu surpriza când \l sim]i pe Matt c`-[i pune mâinile peste ale
ei.
– E totul bine, acolo \n spate? \ntreb` el. Uit`-te \n jos… Un
ultim omagiu adus tribului Sonjo.
82 ETHEL POLLEY
Sara privi imediat pe fereastr`. Probabil nu va mai ajunge

niciodat` pe-aici, se gândi ea, mirându-se cât de mult se ata[ase de
aceste locuri [i de cât de sentimental` putea fi.
– |n cât timp vom fi acas`? \ntreb` ea.
John se \ntoarse spre ea.
– Ce-ai spus?
Sara repet` \ntrebarea, ]ipându-i \n ureche, dup` care John \l
privi pe Matt cu un surâs amuzat.
– |nainte de toate, trebuie s` repar`m aeroplanul cu care am
venit. Sper c` vom reu[i s` facem asta pân` disear` [i s` ne
\ntoarcem la Kwaheri.
– Nu, f`cu Sara, \ngrozit`. Dac` se va pr`bu[i din nou?
– Nu-l pot l`sa aici. Am nevoie de el pentru spital.
– Bine, r`spunse Sara, resemnat`. Voi r`mâne cu tine. Am plecat
\mpreun`, ne vom \ntoarce \mpreun`.
– Poate ar fi mai bine, totu[i, s` fii dus` acas` [i s` te vâri direct
\n pat. Nu cred c` mai rezi[ti la toate acestea.
– Dar – \ncepu ea.
– E[ti cea mai nesuferit` femeie pe care am \ntâlnit-o vreodat`,
se r`]oi el. John te va duce acas` [i cu asta am \ncheiat discu]iile pe
acest subiect.
Matt se \ntoarse apoi cu capul \nainte [i tot ce mai putu Sara s`
vad` din el fu ceafa lui puternic` pe care o ]inea cu foarte mult`
hot`râre.
Partea cea mai amuzant` a lucrurilor, se gândi Sara, era c` de[i
se pr`bu[iser` \mpreun`, se sim]ea mult mai \n siguran]` cu Matt
ca pilot. John se p`rea c` nu era foarte atent la modul cum
conducea aparatul. Spre deosebire de el, Matt \i d`duse impresia c`
este mult mai competent, luând mult mai \n serios fiecare ac]iune
pe care o executa, a[a cum f`cea \ntotdeauna, \n orice \mprejurare.

Tot ce \[i mai dorea Sara acum, \ns`, era s` se \ntoarc` la
Kwaheri [i s`-[i re\nceap` activitatea \n spital. Acolo era singurul loc
\n care se sim]ea \n elementul ei.
Uneori, continu` Sara cu reflec]iile, \l ura, pur [i simplu pe Matt.
Toate ordinele pe care i le d`dea, ca [i cum ar fi fost un copil, o
scoteau din s`rite. Firea ei, rebel` de obicei, se revolta [i mai mult
\n aceste condi]ii.
Vroia s` se \ntoarc` acas`, acum. Vroia s` doarm` o s`pt`mân`,
pân` când va trece durerea infernal` pe care o sim]ea \n frunte [i
pân` când oceanul de lacrimi din ochii ei va fi secat. |n acela[i timp,
\ns`, vroia s` se \ntoarc` la Kwaheri \mpreun` cu Matt, vroia s`-l
vad` din nou cum o ajut` s` urce \n jeep, vroia… Nu mai [tia nici
ea exact ce vroia, [i mai \nainte de a putea deslu[i ce anume i-ar fi
f`cut mai bine \n acele momente, adormi.
A[a cum stabilise \nc` de la plecarea din sat, Matt fu l`sat s`-[i
repare aeroplanul, pe care-l veghease pân` atunci, cu loialitate [i
devotament, bravul Sonjo trimis de lconduc`torul grupului.
Sara ar fi vrut s` r`mân` [i ea, dar Matt \i mai d`du o pilul` cu
pu]in` ap` [i-i ordon` s` se \ntoarc` acas` cu John [i s` se \ntind`
imediat \n pat. Prea sl`bit` ca s` se mai opun`, mai ales c` \i
crescuse din nou temperatura, Sara trecu pe scaunul de lâng` John
[i \ncerc` s` se relaxeze.
– |]i va fi bine acum \i spuse Matt [i, spre surprinderea ei, se
aplec` [i o s`rut` pe buze.
Dup` asta, Matt \nchise u[a [i se \ndep`rt`, \n timp ce micul
aeroplan se ridic` \ncet \n \naltul cerului.
Capitolul 7
– Te-ai sim]it bine aici, cu Matt? \ntreb` John, \ntr-un moment

\n care putea conduce pu]in mai relaxat.
– Nu, foarte. Dar asta doar din pricina bolii mele. Altfel, Matt
este o fiin]` absolut minunat`.
John o privi câteva momente cu insisten]`, apoi continu`:
– Pare totu[i c` sunte]i destul de apropia]i. Nicio alt` fat` n-a
avut parte de protec]ia lui, pân` acum. Excep]ie f`când, poate,
Julia.
Julia!… Sara uitase cu totul de ea. Cum fusese posibil? se
\ntreb` ea. Cum putuse uita de existen]a acestei fete \n via]a lui
Matt?
– Matt e doar patronul meu. Ca cele mai multe dintre surorile
medicale din lume, nu sunt nici eu o pacient` foarte ascult`toare,
iar el s-a sim]it responsabil pentru ceea ce se \ntâmpl` cu mine.
– E[ti sigur` c` e doar atât?
Sara scutur` hot`rât` din cap. |i p`rea [i ei rù c` era doar atât,
dar trebuia s` recunoasc` asta, \n fa]a eviden]ei.
John se lumin` la fa]` dintr-o dat`, [i spuse vesel:
– M` bucur foarte mult c` e doar atât. Vreau s` te invit s` vezi [i

clinica mea. Nu e atât de mare ca cea a lui Matt de la Kwaheri,
desigur, dar e destul de bun` pentru cineva care e strìn \n
Tanzania. A[ vrea s`-mi dai ni[te sfaturi. {i, de altfel, sunt \n
cùtarea unei surori medicale, surâse el, privind-o cu sub\n]eles.
Entuziasmul lui o molipsi [i pe ea, a[a cum se \ntâmpla
\ntotdeauna când venea vorba despre munca ei.
– Ce faci cu cazurile care necesit` internare? \ntreb` Sara.
– Le trimit la spitalul lui Matt.
– Ah, frumos! exclam` Sara, indignat`. {i cu cât contribui la
fondurile spitalului?
– Cu nimic, spuse John, f`r` s` mai surâd`. Spitalul
func]ioneaz` oricum, iar cele câteva cazuri \n plus pe care le trimit
eu acolo n-au cum s` dezechilibreze situa]ia.
– Atunci, se cheam` c` n-ai nevoie de o sor` medical` care s`
lucreze pentru tine tot timpul.
– Nici n-am spus asta. }i-am sugerat doar s` vii s` vezi clinica
mea [i s`-mi dai ni[te sfaturi.
Sara se \nro[i de furie. Era obi[nuit` cu oameni care vorbeau cu
ea foarte serios despre meseria ei, dar John p`rea interesat mai
mult de alte lucruri, când \i lansase invita]ia.
– Oh, se strâmb` ea, nemul]umit` de atitudinea lui.
– Atunci, cum r`mâne? insist` John.
– Mi-ar pl`cea, dac` te-a[ putea ajuta cu sfaturile mele, spuse ea,
\ncercând s`-[i p`streze calmul. De altfel, era interesat` s`-[i
extind` aria de ac]iune \n afara spitalului din Kwaheri. Vorbe[te-mi
pu]in despre clinica ta.
– Am fost \n Africa de Nord, \n timpul r`zboiului, \ncepu el, [i
am trecut pe-aici \n drumul nostru spre Italia. Cum m-am
86 ETHEL POLLEY
\mboln`vit \n aceste locuri, am fost luat pentru o s`pt`mân` \n

\ngrijire la ni[te localnici. M-am ata[at imediat de aceste locuri [i
m-am a[ezat aici. N-am o cas` atât de mare, dar nici nu mi-am dorit
niciodat` asta. Tot ce am vrut a fost s` am o cas` pl`cut` \n care s`
m` \ntorc dup` orele de lucru.
|i vorbi apoi despre diferite alte evenimente din via]a lui [i Sara
\l ascult` doar pe jum`tate, aproape adormit` \n scaunul ei,
mul]umit` c` era o mic` parte din aceast` vast` lume. Nu se mai
temea. Fiecare moment care trecea o ducea mai aproape de patul
ei. Era prea obosit` pentru a mai putea s` se gândeasc` la altceva.
|n clipa \n care auzi ro]ile aeroplanului atingând p`mântul, Sara
deschise mai bine ochii [i se ridic` mul]umit` \n scaun.
– Iat`-ne ajun[i, spuse John. Teferi [i ferici]i. M` duc s` v`d cum
g`sesc o ma[in` s` te duc acas`, continu` el, dup` care cobor\ [i se
\ndrept` spre primul african pe care-l \ntâlni.
Dup` ce schimbar` câteva vorbe \ntre ei, africanul se \ndep`rt`,
\ndreptându-se spre hambar, iar John se \ntoarse la ea, pentru a o
ajuta s` coboare \n sfâr[it pe p`mânt.
– Se pare c` te a[teapt` doamna Halifax, cu ma[ina. Te va duce
acas`, dup` care \l va chema pe doctorul Cengupta.
Sara \i mul]umi lui John c` o adusese [i-[i puse cu grij` pe um`r
geanta medical`.
Nu o \ntâlnise niciodat` pe doamna Halifax [i ]inea s` fac` o
impresie cât mai bun`.
Era adev`rat c` o z`rise \n halta aceea, \nainte de a ajunge aici,
dar, cu siguran]`, ea n-o observase.
|n momentul \n care, \ns`, doamna Halifax ie[i din barac`, Sara
nu mai fu atât de sigur` c` era vorba de una [i aceea[i persoan`.
Atunci \i f`cuse impresia c` era \nalt` [i foarte atractiv`, dar acum
era o femeie cu totul [i cu totul [tears`.

P`rul \i zbura \n toate p`r]ile, iar liniile de sub ochi p`reau
accentuate mai degrab` de surâsul amuzat, decât de o concentrare
special` asupra problemelor serioase cu care se confrunt` \n
ultimul timp.
– Bun`, draga mea, spuse ea [i ochii \i sclipir` cu aceea[i
ironie care exista de cele mai multe ori [i \n ochii fiului ei.
Dup` asta, doamna Halifax o studie pe Sara din cap pân`-n
picioare, cu mare aten]ie, [i \n cele din urm` conchise:
– Ar`]i \ngrozitor, copila mea. Ar fi mai bine dac` ne-am opri
mai \ntâi la spital. Nu cred c` m`tu[a ta are calit`]i de sor`
medical`, iar Felicity nu e niciodat` cu picioarele pe p`mânt.
Doamna Halifax f`cu apoi o pauz` dramatic`, \n care respir`
adânc, timp \n care John se apropie pentru a le spune la revedere.
Sara avu surpriza s-o vad` pe doamna Halifax transformându-se
brusc \ntr-o extraordinar` femeie de afaceri, competent` [i
str`lucitoare, care trata \n deplin` cuno[tin]` de cauz` toate
problemele afacerii familiei.
Sara zâmbi u[or \n fa]a acestei metamorfoz`ri atât de bru[te [i
se \ndep`rt`, pentru a o a[tepta pe doamna Halifax lâng` Jaguar.
– Trebuie s`-mi spui tot ce s-a \ntâmplat, spuse ea imediat ce se
apropie de ma[in` [i invitând-o pe Sara \nùntru, cu gesturi
revelatoare. Sau poate nu chiar tot, spuse ea cu sub\n]eles,
examinând-o amuzat` pe tân`ra care se a[ez` t`cut` pe scaunul de
lâng` locul [oferului. Am fost foarte \ngrijora]i [i noi, continu`
doamna Halifax. James s-a gândit s` \ntoarc` spatele familiei [i s`
plece \n Anglia cu primul vapor [i, ceea ce e cel mai rù dintre
toate, s-o ia [i pe Felicity cu el.
– Cel mai rù dintre toate? repet` aproape mecanic Sara, uimit`.
88 ETHEL POLLEY
– Bine\n]eles c` nu e o hot`râre \n]eleapt`. M`tu[a ta ar fi

distrus`. Dar hai s` vorbim mai bine despre tine. Ce s-a \ntâmplat
c` ar`]i atât de rù?
Sara surâse, amuzat`. Devenise foarte clar pentru ea c` doamna
Halifax avea un extraordinar sim] al efectului, exersat \n ani [i ani
de practic`.
De ce era chiar atât de rù dac` James pleca \n Anglia cu Felicity?
se \ntreb` Sara. {i ce obiec]ii ar putea avea m`tu[a sa? Sara credea
c`, dimpotriv`, chiar asta era ceea ce-[i dorea doamna Wayne: o
leg`tur` cât mai strâns` cu familia Halifax.
Sara \[i aminti \ns` c` acela[i lucru i-l spusese [i James, \n
momentul \n care sunase pentru a ob]ine aprobarea pentru
opera]ie. {i el avea impresia c` m`tu[a sa este \mpotriva rela]iei lui
cu Felicity, dar era complet neadev`rat. Se afla \n fa]a unui mare
mister, \[i spuse Sara, dar n-avea de gând s` intre \n problemele
mamei lui Matt.
– Am fost pe punctul s` fac o form` foarte grav` de malarie,
cred, dar Matt a avut mult` gij` de mine, astfel \ncât n-a fost chiar
atât de rù.
– Nu-mi vine s` cred c` Matt ]i-a putut fi de folos \n cazul `sta,
surâse doamna Halifax [i Sara \i \ntoarse zâmbetul. N-ai vrea s`
vorbim mai bine despre James [i Felicity? continu` ea.
– Dac` dori]i s`-mi spune]i, r`spunse Sara, destul de amuzat`.
– Cu Julia nu pot vorbi despre toate aceste lucruri [i eu sunt
destul de feminin` ca s`-mi plac` s` despic firul \n patru, când e
vorba despre astfel de probleme. N-ai vrea s` vii s` stai câteva zile
la noi?
Sarei i-ar fi pl`cut, desigur, s` stea câteva zile la familia Halifax,
unde, era sigur`, ar fi fost \ngrijit` mult mai bine decât la m`tu[a sa,
care abia avea grij` de ea \ns`[i, dar nu putea accepta. Doamna

Wayne s-ar fi sim]it jignit` [i Sara nu vroia s` existe nicio umbr`
\ntre ea [i so]ia unchiului sù.
– Mi-ar pl`cea foarte mult, dar m`tu[a mea ar fi foarte
\ngrijorat` dac` nu m-a[ \ntoarce acum la ea.
– |n]eleg, desigur, draga mea, spuse doamna Halifax,
punându-[i o mân` pe genunchii Sarei. De altfel, nici nu m`
a[teptam s` accep]i.
Sara \i zâmbi cu c`ldur`.
– Oricum, v` mul]umesc pentru invita]ie. Spune]i-mi mai multe
despre James [i Felicity.
– Ah, da.
Ochii doamnei Halifax sclipir` de bucurie.
– Vor s` se c`s`toreasc`, continu` ea. Vezi, eu nu sunt cu totul
\mpotriv`, de[i Felicity e genul de fat` pe care James pur [i simplu
ar trebui s-o creasc`, iar el nu e b`rbatul capabil de asta [i atunci
m-am gândit c` ar fi mai bine dac` ar r`mâne lâng` mama ei. |n
acela[i timp, \ns`, i-ar prinde bine s` stea un timp departe de
familia ei, dar nu cred c` doamna Wayne ar fi de acord cu asta.
– N-au vorbit cu ea despre toate astea, \nc`? \ntreb` Sara.
– Nu cred. Dar când o vor face, sunt sigur` c` va lua foc. Laura
Wayne a fost cea mai devotat` so]ie. Orice b`rbat ar fi fost fericit cu
o astfel de femeie.
– Ce leg`tur` are asta cu James [i cu Felicity? \ntreb` Sara,
nedumerit`.
– Vrei s` spui c` nu [tii la ce m` refer? exclam` uimit` doamna
Halifax.
– Nu. Ar fi trebuit s` [tiu?
– Da, cred c` ar fi trebuit s` fi aflat pân` acum. Problema e c`
90 ETHEL POLLEY
James era cu Noel când acesta a fost ucis. Ar fi putut, poate, s`-l
salveze, dar a intrat \n panic`. James nu-[i va putea ierta asta
niciodat`. Toat` lumea a \n]eles situa]ia lui, cu excep]ia Laurei.
Poate nu s-ar mai fi putut face nimic, oricum, dar James n-a fost
capabil \n acele momente nici m`car s` \ncerce.
Doamna Halifax vorbise despre toate aceste lucruri \ntr-un mod
atât de simplu [i de lini[tit, \ncât Sarei nu-i veni s` cread` c` vorbise
pe acel ton despre un fapt atât de grav, \ntâmplat propriului ei fiu.
– |mi pare extrem de rù, spuse Sara, complet neadecvat.
– A fost o tragedie pentru toat` lumea. |n special pentru James,
care nu va mai crede niciodat` \n sine \nsu[i. Se gândise \nainte de
toat` aceast` \ntâmplare s` plece \n Anglia cu Matt [i acum \l
blameaz` c` n-au f`cut-o. Oricum, dac` va pleca acum, \mi va lipsi
foarte mult.
– Crede]i c` va fi fericit \n Anglia?
– Da. E un scriitor foarte bun. Nu poate fi altceva. N-ar putea
munci niciodat` ca mecanic sau ca fermier. Ur`[te un astfel de gen
de via]`, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.
Sara se gândi la reac]ia lui Matt din momentul \n care realizase
c` se vor pr`bu[i [i la ceea ce spusese despre James. Sara era
departe de a-l acuza c` nu [tiuse s` \ntre]in` aparatul \ntr-o stare
optim` de zbor, dar, \n acela[i timp, se gândi c` ar fi mult mai bine
pentru el dac` ar face ceea ce-i place [i la care, \n plus, se pricepe.
– Vorbi]i-mi pu]in despre modul \n care a murit unchiul meu.
Noi, atunci, am auzit doar c` a fost ucis, \ntr-un accident. Asta a fost
tot. Niciunul dintre noi nu se \ntâlnise cu m`tu[a Laura pân` atunci
[i…
– Desigur, nici ea n-a ]inut foarte mult la asta, r`spunse doamna
Halifax. A fost \ntotdeauna foarte posesiv` cu el, dar l-a f`cut fericit.
Trebuie, deci, c` are o mul]ime de calit`]i, de[i n-a[ putea s` spun

exact care, pentru c`– [i nu fac niciodat` un secret din
asta – nu-mi place s` stau la taclale cu femeile.
Doamna Halifax trase Jaguarul \n fa]a spitalului [i opri motorul.
– Nu [tiu dac` am f`cut bine c` te-am adus direct aici, spuse
ea… Dar s`-]i spun despre unchiul tù. Noel a fost \ntotdeauna o
fire foarte temperamental`. S-a \n]eles bine cu bìe]ii mei, dar,
totu[i, James era cel care se ata[ase mai mult de el. Noel era un
alpinist \nfocat, iar James iubea foarte mult acest sport. |n ziua
aceea ie[iser` \mpreun`, de[i timpul nu era tocmai favorabil… Pe
scurt… |n timp ce escaladau muntele, au constatat c` trebuia s` se
ajute de funii, iar cea pe care a ales-o Noel era r`rit` la mijloc, a[a
c` a cedat [i Noel a c`zut cam de la treizeci de metri. Unii spun c`
James ar fi trebuit s`-i sar` \n ajutor, dar el a fugit acas` s` ne
anun]e. Când s-a \ntors acolo, \mpreun` cu doctorul Cengupta,
Noel era deja mort. A fost un accident, de fapt, dar James a fost
acuzat de moartea unchiului tù [i Laura nu l-a iertat niciodat`. Nu
cred c` s-au mai v`zut de-atunci. Acum \n]elegi de ce cred c`
m`tu[a ta nu va fi de acord ca el s` se c`s`toreasc` cu Felicity?
– Da, r`spunse Sara. Voi \ncerca s`-i explic, dar nu [tiu ce [anse
voi avea ca ea s` accepte faptul c` a fost doar un accident, \n care
James n-a avut niciun amestec.
– E foarte frumos din partea ta, draga mea, dar nu trebuie ca
problemele cu fiul meu s` afecteze rela]ia ta cu ea.
Sara se gândi la faptul c`, deja, unul dintre fiii doamnei Halifax
\i d`dea destule b`tì de cap, care o determinau s` \nceap` s`-[i
caute altceva de lucru.
Dup` asta, Sara \i mul]umi interlocutoarei sale c` a adus-o la
spital [i ie[i gr`bit` din ma[in`.
92 ETHEL POLLEY
– Sper c` Matt va ajunge acas` curând, spuse ea, \nainte de a

\nchide portiera.
– Va veni s` te vad` mâine diminea]`, r`spunse doamna Halifax
cu amabilitate, [i o urm`ri pe Sara pân` când aceasta intr` \nùntru.
Apoi, cu un zâmbet plin de satisfac]ie, \ntoarse ma[ina.
Sara fu foarte fericit` când se v`zu, \n sfâr[it, la spital. P`rea c`
nu se \ntâmplase nimic [i avu sentimentul c` \l p`r`sise doar ieri.
Totul era exact a[a cum fusese când plecase, ca [i cum abia
a[teptar` cu to]ii s` se \ntoarc`.
B`tu la u[a doctorului Cengupta, cu inima tremurând de
emo]ie.
De obicei, doctorii se a[teptau ca surorile medicale cu care
lucrau s` fie mereu \n form` [i erau foarte nemul]umi]i dac` una
dintre ele acuza vreo durere.
– Intr`.
Sara deschise u[a, \ncercând s` zâmbeasc` [i aranjându-[i mai
\ntâi hainele [i p`rul.
Doctorul Cengupta se ridic` \n picioare.
– Draga mea sor` Wayne, spuse el, cu tonul lui cald obi[nuit. Ce
]i-au f`cut?
– Capul… M` doare foarte tare capul, spuse ea pu]in cam prea
patetic, sim]ind abia atunci cât de bolnav` era. Matt spune c` e
malarie [i m-a for]at s` iau o mul]ime de medicamente, dar \nc` m`
simt \ngrozitor de rù, spuse ea [i vocea \i prinse o not` isteric`
spre sfâr[itul discursului.
Doctorul se apropie automat [i-i control` pulsul.
– Da, e[ti \ntr-adev`r foarte rù, spuse el categoric. O voi chema
pe sora Lucy s` te ajute s` te dezbraci. Te vei sim]i mai bine
diminea]`, a[a c` vei merge acas` abia atunci.
Sara nu mai spuse nimic [i se l`s` s` cad` pe patul din cabinet.

– Ah, se pare c` e[ti foarte bolnav`, spuse sora Lucy, imediat ce
intr`.
Matt avusese dreptate, reflect` Sara. Era malarie.
Se \ntoarse pe burt`, punându-[i perna sub b`rbie, [i adormi.
– Deci, sor` Wayne, po]i s` te duci acas`. Am sunat-o pe
domni[oara Felicity [i i-am spus c` poate veni dup` tine, imediat
dup` prânz. Ne-ai cam speriat, când ai venit…
– Am fost foarte speriat` eu \ns`mi, spuse Sara. Adev`rul e c`
am \nceput s` m` simt mai bine doar v`zându-v`, domnule doctor.
– Sunt de-a dreptul flatat, r`spunse el. Dar, vorbind serios, pot
s`-]i spun c` e o adev`rat` minune c` te-ai ]inut pe picioare atât de
mult timp. Va trebui s` stai \n pat câteva zile.
– {i ieri diminea]` m-am sim]it mai bine.
– E un lucru comun, pentru febr`. E \n cicluri. Pentru tine, \ns`,
ce a fost mai rù a trecut. Hai, du-te direct acas` [i stai lini[tit`.
– {i când m` voi putea \ntoarce la munc`?
– Cam peste o s`pt`mân`. |ntre timp voi veni s` te v`d, \i
promise el, dup` care alerg` la alt pacient.
Dar Sara n-avea niciun chef s` stea la pat câteva zile. Vroia s`
munceasc` [i iar s` munceasc`.
Traversând curtea, o auzi pe sora Lucy, \n una dintre camere,
mustrându-l pe bìatul care fusese operat de apendicit`. Apoi se
auzi râsul ei puternic, urmat de o tirad` a bìatului, \n limba lui.
Un minut mai târziu, fa]a rotund` a surorii se z`ri cercetând
coridorul
– Oh, dar ar`]i minunat, spuse ea, dând cu ochii de Sara.
– Lucy… \ncepu Sara…Ai auzit cumva dac` domnul Halifax
s-a \ntors asear`?
94 ETHEL POLLEY
– Da, a ajuns cu bine. }ii foarte mult la el, nu-i a[a?

– Da, admise Sara. Tot atât de mult ca tine sau ca oricare alt`
persoan` din spital.
– E un om foarte fin, coment` Lucy.
}i-am preg`tit baia.
Cei din tribul Sonjo sunt foarte murdari. Sunt primitivi,
coment` ea.
A[adar, Matt ajunsese \n siguran]`, reflect` Sara. Nu mai avea de
ce s`-[i fac` griji. Probabil va veni \n curând s` vad` cum se simte.
Felicity \[i anun]` sosirea, ca de obicei, printr-o frânare foarte
brusc`.
Câteva secunde mai târziu, era lâng` patul Sarei, \n camera ei de
spital.
– E prea frumos ca s` fie adev`rat, exclam` ea! Problema e cum
o s` primeasc` mama aceast` veste.
Sara o privi calm:
– Trebuie s` mergi cu James la ea [i s-o anun]a]i \mpreun`.
– Nu [tii pe nimeni altcineva care ar putea s`-i spun`, mai \ntâi?
– Nu, nu [tiu.
– Ah, am fost sigur` c` tu vei face asta pentru mine. Nu [tiu cum
s`-i spun c` voi pleca.
Trebuie s-o facem, nu e nicio [ans` pentru bietul James, \n ]ara
asta.
Nu e bun s` piloteze aeroplane, nici s` lucreze p`mântul, dar
\ntr-o ]ar` civilizat`, cu talentul lui, poate s` fac` multe.
– Da, bine\n]eles, c` poate, fu de acord Sara. Dar e[ti sigur` c`
James e omul potrivit pentru tine? S` trìe[ti \n Anglia, e cu totul
diferit fa]` de ceea ce e aici.
– Pì tocmai asta e, Sara.
Mi-am visat \ntotdeauna s` trìesc \n Europa. Nu vreau s` trìesc

toat` via]a printre oameni care nu [tiu s` vorbeasc` despre altceva,
\n afar` de sisal.
Tu ai venit de pu]in timp [i poate ]i se pare interesant aici, dar
cine [tie cum te vei sim]i peste câ]iva ani. O s`-]i dore[ti s` nu fi
auzit niciodat` c` exist` o plant` numit` sisal.
Sara se gândi c` nu va ajunge niciodat` s` urasc` aceste locuri,
dar spuse doar atât:
– Sunt foarte fericit` pentru tine [i, bine\n]eles, sper c` sunte]i
ferici]i amândoi.
|i voi spune totul mamei tale, de[i acum eu \ns`mi a[ avea
nevoie de pu]in suport moral.
Râser` amândou` de ineditul situa]iei, dup` care Felicity
adùg`:
– Biata mama, e \nc` \n [oc, dup` dispari]ia tat`lui meu, dar
James se va comporta foarte frumos cu ea.
Având u[oare dubii cu privire la reac]iile m`tu[ii sale, Sara nu
spuse nimic.
Ar fi vrut s` poat` sta \n spital pân` când aceast` furtun` va fi
trecut, dar era imposibil, a[a c` se preg`ti de plecare. Se sim]ea \nc`
sl`bit` [i Felicity o prinse de bra], pentru a o ajuta s` ajung` la
ma[in`.
– Tu s` nu te \nve]i s` conduci nebune[te, spuse Felicity. Eu nu
m` mai pot dezobi[nui de asta.
Casa ar`ta pu]in trist` [i dezolant`. Felicity o cuprinse dup`
mijloc [i a[a, \ncet, \ncet,intrar` \n sufragerie.
– Vrei s-o vezi pe mama, acum?
– Nu, nu obi[nuie[te s` vad` pe nimeni la ora asta, replic` Sara.
Se \n[ela \ns`, pentru c` nici nu sfâr[i bine fraza [i doamna
96 ETHEL POLLEY
Wayne ap`ru \n u[`, \mbr`cat` elegant [i foarte zâmbitoare.

– Sara, draga mea, spuse ea, nu vei ghici niciodat` cine a venit
s` te vad`. Am f`cut tot ce mi-a stat \n putin]` s`-i ]in companie, dar
cred c` se gândea doar la tine, gânguri ea [i inima Sarei \ncepu s`
bat` cu putere.
Capitolul 8
James Halifax se ridic` \n picioare, palid [i \ngândurat,

salutându-le respectuos pe cele dou` fete, care intrar` imediat
dup` doamna Wayne.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Felicity, aproape f`r` glas.
James se \nro[i, realizând situa]ia special` \n care se afla.
– M-am gândit… spuse el.
– James a venit s-o vad` pe Sara, interveni doamna Wayne.
– M` \ntrebam ce caut` aici, murmur` Felicity.
Doamna Wayne surâse blând, un surâs foarte feminin, care
vroia, parc` s`-[i cear` iertare \n locul fiicei sale pentru cele
afirmate.
– Eu [i cu James ne \n]elegem foarte bine, a[a c` nu e nicio
problem`, nu-i a[a? \ntreb` Felicity, uitându-se lung spre el..
Urm` o t`cere stânjenitoare [i Sara se \ntreb` ce-ar putea spune
pentru a destinde atmosfera. Atât Felicity cât [i James p`reau foarte
neajutora]i [i foarte neferici]i, \n acel moment. Trebuie s` spun
ceva, exclam` Sara \n sinea ei.
– Ai ve[ti de la Matt? \ntreb` ea, \n sfâr[it.
98 ETHEL POLLEY
De ce se interesa de el \n aceste clipe?

– S-a \ntors cu bine? continu` ea.
– Da, da, r`spunse James. Mi-a spus s` vin s` te anun] c` te va
cùta mai târziu. Am… Am sperat s` pot vorbi cu tine \ntre patru
ochi.
Felicity \i arunc` o privire nedumerit`.
– De ce? \ntreb` ea.
– E doar un mesaj de la Matt.
Sara o z`ri pe doamna Wayne aruncându-i o privire plin` de
satisfac]ie.
– S` mergem pe verand`, atunci, spuse ea.
Inima \i b`tea cu putere. Un simplu mesaj de la Matt o putea
aduce \n starea asta?
– Despre ce este vorba? \ntreb` ea, destul de rece, când intrar`
pe verand`.
– Vroiam doar s` te rog s` intervii pentru noi pe lâng` mama lui
Felicity. A[ vrea ca Felicity s` vin` cu mine \n Anglia [i…
– Trebuie s`-i spui chiar tu, totul, m`tu[ii mele. Nimeni
altcineva nu o va putea convinge mai bine decât tine.
– Felicity spunea c` tu ai putea…
– {tiu ce crede Felicity, dar trebuie s`-i spune]i voi.
– A[a spunea [i Mat… L-am \ntrebat [i pe el cum e mai bine
[i… Dumnezeule, cât de mult am gre[it c` m-am dus \n ziua aceea
cu Noel…
Sara \l mângâie pe um`r [i surâse cu compasiune, dar schimb`
subiectul:
– Ce anume mi-a transmis Matt?
– Nimic. Am spus doar a[a, ca s` te pot scoate de acolo [i s` te
rog s` vorbe[ti cu doamna Wayne despre mine [i Felicity, r`spunse
el destul de rece.
– Nu mi-a transmis nimic? \ntreb` Sara, nevenindu-i s` cread`.
Oh, nu-mi mai cere s` intervin pentru voi, sunt deja destul de rù
cu boala asta, ca s` mai am for]a s` intru \n jocurile voastre.
– |mi pare rù c` te-am deranjat cu problemele mele. M` voi
ajuta singur, atunci.
– Iart`-m`, James, dar sunt foarte obosit`. Te deranjeaz` dac`
m` retrag \n patul meu, acum?
– Nu, desigur. Nu [tiam c` e[ti \nc` atât de rù. Vrei s` te ajut?
Sara se gândi la reac]ia pe care ar putea-o avea Felicity, dac` i-ar
permite lui James s-o sprijine acum.
– Nu, nu e nevoie. Du-te mai bine s` vorbe[ti cu m`tu[a Laura.
|l privi apoi lung [i \n]elese c` orice sfat \n acest sens era \n
zadar. Cel pu]in pentru moment.
Sara se ref`cu mai greu decât se a[teptase oricine.
|n prima s`pt`mân` se sim]i \nc` foarte rù, iar \n cea de-a doua
fu convalescent` [i trebui s` primeasc` fel de fel de vizite ale
vecinilor care se str`duir` s` fie cât mai amabili cu putin]`.
John Halliday deveni unul dintre cei mai frecven]i vizitatori.
Accentul lui australian o enerva peste m`sur` pe doamna Wayne,
care \l evita ori de câte ori era posibil. Rezultatul acestor vizite se
sold` cu exprimarea regretului Sarei c` nu putea s` se simt` atât de
apropiat` de el pe cât ar fi meritat.
|n cea de-a noua zi a convalescen]ei sale, Sara se hot`r\ s` pun`
\n aplicare planurile ei cu privire la aranjamentul gr`dinii. |l chem`
a[adar pe tân`rul african care se ocupa \n mod frecvent de aceste
probleme, pentru m`tu[a ei, dar engleza lui foarte s`rac`, \i
\mpiedic` s` comunice. |n timp ce se str`duia, ajutat` de un
dic]ionar, s` vorbeasc` pe limba lui, auzi \n spatele ei un râs
100 ETHEL POLLEY
cunoscut. Se \ntoarse surprins` [i-l v`zu pe Matt, care \i privea

amuzat.
– E u[or pentru tine s` râzi, spuse ea, indignat`, dar inima \i
b`tu cu putere \n fa]a acestei apari]ii atât de nea[teptate.
– }i-a spus c` nu poate s` creasc` nimic \n acest loc, din cauza
furnicilor albe.
Sara privi uimit` p`mântul uscat, invadat de insectele cu
pricina, dar \i fu imposibil s` cread` c` s`rmanele viet`]i puteau
\mpiedica florile s` creasc` \n locul \n care \[i duceau ele existen]a.
– Nu cred asta.
– Din p`cate, probabil vor distruge \ncet, \ncet, toat` Africa,
transformând-o \ntr-o vast` suprafa]` gola[`, spuse el cu un surâs
amar.
– Nu se poate face nimic pentru a schimba aceast` situa]ie?
– Ba da, spuse Matt, apropiindu-se [i mai mult. Se poate pune
un alt p`mânt \n locul acestuia. Nu [tiu \ns` cât de eficient` e [i
aceast` metod`.
– Oh, probabil c` e, r`spunse Sara. Crezi c` merit` s` \ncerc`m?
Florile vor da mai mult` personalitate acestui loc.
– Tu chiar n-ai nimic altceva de f`cut, acum? o tachin` el.
– N-ai auzit \nc`? E o \ntreag` conspira]ie \mpotriva mea, pentru
a nu mi se permite s` fac ceva. Doctorul Cengupta pur [i simplu
mi-a interzis s` apar la spital, \nc` trei zile de acum \ncolo.
– Mi se pare normal.
Râser` amândoi [i tân`rul gr`dinar le surâse cu simpatie, f`când
ca fa]a sa mobil` s` arate ca o masc` de Halloween.
– Nu cred c` acest tân`r e destul de copt pentru o treab` ca asta,
spuse Sara.
– O s`-]i trimit ni[te bìe]i mai pricepu]i, r`spunse Matt, dac`
e[ti sigur` c` vrei s` te apuci de o treab` atât de ingrat`. Mai bine

ai vedea ce po]i face pentru tine \ns`]i, coment` el.
– A[ fi avut acum o oportunitate, dar am refuzat-o. John are
nevoie de o sor` medical`.
Sara se a[tepta ca Matt s` râd` la aceast` remarc`, dar n-o f`cu.
|n schimb, se \ntoarse [i porni spre cas`.
– |ntreab`-l pe John [i despre problema cu p`mântul. Se
pricepe mai bine decât mine. Cred c` are [i ni[te studii \n
horticultur`.
– M` gândeam doar s` \ncerc s` pun pu]in la punct gr`dina asta,
dar \l voi \ntreba, dac` vrei.
– Las`, vom \ncerca s` facem noi ceva.
– Mi-ar pl`cea, r`spunse Sara cu ochii plini de uimire,
privindu-l cum dispare \n cas`, f`r` s-o \ntrebe nimic altceva.
|n dup`-amiaza aceea, \ntr-adev`r, Matt trimise câ]iva tineri
africani foarte competen]i, care puser` peste suprafa]a uscat`
câteva straturi bune de p`mânt proasp`t, unde Sara putea s`-[i
creasc` florile f`r` nicio problem`.
Doamna Wayne renun]` la somnul ei de peste zi [i urm`ri cu
aten]ie toat` procedura.
– Matt pare plin de idei, spuse ea, surâzând.
– Da, m-am bucurat c` a fost de acord s` facem asta, dar sper c`
nu l-am deranjat prea mult de la treburile lui, pentru problemele
astea.
– Ah, nu cred, draga mea. A pierdut doar o jum`tate de zi de
munc`.
– Oh, r`spunse Sara. Crezi c` n-ar fi trebuit s` accept?
– De ce nu? Lui Matt \i place s` fac` uz de puterea sa \n orice
\mprejurare, pentru a face impresie.
102 ETHEL POLLEY
– Oh, m`tu[` Laura, \]i repet c` nu e nimic \ntre mine [i Matt.

– Nici n-am insinuat asta, draga mea. Felicity ar fi putut s` te
ajute [i ea cu toate aceste aranjamente, spuse doamna Wayne,
privind vis`toare peste gr`din`.
– Ah, ea e ocupat` cu James.
– V`d c` tu ai mai mult curaj decât ei doi la un loc, s` aduci
vorba despre asta. |mi vei lipsi când te vei \ntoarce la munc`.
Dar Sara primi \nc` alte dou` zile de vacan]`, astfel c` avu destul
timp pentru a-[i termina planurile legate de gr`din`. Tot ce mai
avea de f`cut acum era s` aleag` cu grij` florile pe care putea s` le
pun` acolo. Matt veni [i el s` vad` cum se \ncheiar` toate aceste
lucr`ri, dar nu avu nicio idee cu privire la plantele care ar fi
potrivite acolo.
– Cartofi, spuse Lucy când Sara se \ntoarse la lucru [i-i povesti
despre gr`din`. Acas` la p`rin]ii mei am [i eu o gr`din` foarte mare
[i am plantat acolo cartofi. Ne plac foarte mult cartofii aici, g`ti]i \n
stil englezesc.
Sara se gândi c` ar fi probabil mult mai eficient dac` \n loc de
flori ar cultiva pe locul amenajat cu atâta greutate cartofi [i alte
legume.
Faima gr`dinii sale se r`spândi \n tot spitalul, f`când-o pe Sara
foarte mândr` de aceast` realizare. |i pl`cea s` se simt` util`.
– N-a mai venit niciun pacient, \n perioada \n care am lipsit?
\ntreb` ea, \n alt` ordine de idei.
– Doi. Au mâncat ceva ce le-a f`cut foarte rù.
Era foarte bine c` se \ntorsese, era nevoie de ea aici, \[i spuse
Sara [i, cum se va ocupa de acum [i de gr`din`, nu va mai avea timp
s` se gândeasc` la nimic altceva.
John insist` s-o \nve]e s` conduc`, ori de câte ori se \ntâlneau,
a[a \ncât pân` la urm` accept` [i deveni foarte curând o [oferi]`

excelent`. Sim]ise c` zelul lui John se datora mai mult faptului c` o
putea \ntâlni astfel mai des, decât unui interes real pentru nevoia
ei de a se putea deplasa cu ma[ina f`r` a mai cere ajutorul cuiva,
dar deocamdat` n-avea de gând s` \ncurajeze insisten]ele lui \n
acest sens.
Nu mic` \i fu mirarea când un african veni \ntr-o dup`-amiaz`
pentru a-i spune c` Matt aranjase ca ea s` sus]in` examenul de
conduc`tor auto \n acea zi.
– Bwana James va merge cu memsahib. Bwana Matt e plecat la
Tanga cu memsahib Davids, o inform` tân`rul.
Sara \i mul]umi [i alerg` la doctorul Cengupta pentru a-i cere
liber pentru acea zi. Se \ntâlni cu el chiar \n dreptul u[ii cabinetului
lui.
– Ai nevoie de mine, sor` Wayne?
Sara \i spuse c` Matt vroia s`-[i dea testul pentru condus ma[ina
chiar \n acea zi.
– |n dup`-amiaza asta? \ntreb` el, u[or nemul]umit.
– Da, doctore.
– Atunci, vei merge, dar nu pot spune c` e prea convenabil
pentru mine. E[ti sigur` c` nu se poate s` dai testul \n alt` zi?
– A[a mi-a transmis Matt. C` trebuie s` merg azi.
– Bine, dar vroiam s` te duci pân` la maternitate. Doamna
Halifax a insistat s` mergi acolo s` le dai ni[te indica]ii. Ar fi mai
bine s-o suni [i s`-i explici de ce nu po]i merge.
– Da, doctore, spuse Sara.
Sara se \ndrept` spre oficiul ei, \ntrebându-se dac` doctorul era
chiar atât de obosit pe cât p`rea. John trimisese [i el câ]iva pacien]i,
to]i cu acelea[i simptome, [i asta ceru o gr`mad` de munc` \n plus.
104 ETHEL POLLEY
Ar trebui ca John s` contribuie [i el la cheltuielile spitalului, se

gândi Sara, nu pentru prima dat`. Ar trebui s` existe aici doi
doctori, continu` ea cu reflec]iile.
La ora dou` fix, Sara fu gata s` p`r`seasc` spitalul. Nu-[i
schimbase uniforma, pentru a nu mai pierde timpul cu asta la
\ntoarcere.
James veni s-o ia cu Jaguarul, \mpreun` cu Felicity.
– Sper c` nu te deranjeaz` c` a venit [i Felicity, spuse James, dar
am vrut s` folosim aceast` oportunitate pentru a cump`ra [i
verighetele. O vom face \n timpul \n care \]i vei da testul. S` nu-i
spui nimic Laurei despre asta.
Sara d`du din mâini, \n sensul c` nu era problema ei.
– Matt ]i-a cerut personal s` m` duci tu ast`zi?
– Oh, nu, r`spunse James privind-o prin oglinda de deasupra
lui. Matt \ntotdeauna d` ordinele prin intermediul altcuiva sau prin
mesaje scrise.
– Ai avut probleme cu Cengupta c` ai plecat?
– Da, recunoscu Sara. Doamna Halifax vroia s` merg ast`zi la
maternitate.
– Ah, n-are importan]`, o s` \n]eleag`, spuse James. Nu e genul
de cârcota[`.
Sara era prea bucuroas`, ca s` se mai gândeasc` la toate astea.
Se a[ez` mai bine \n scaunul confortabil [i se preg`ti suflete[te
pentru \ntâlnirea cu Matt.
James ajunse \n fa]a sediului poli]iei [i parc` cu grij` ma[ina.
– Vor veni s` te ia de la aceast` poart`. Ai grij` s` conduci cu
aten]ie, pentru a le face o impresie bun`.
Sara \[i \ncre]i nasul spre el.
– Nu crezi c` sunt deja destul de emo]ionat`? \l \ntreb` ea.
– Da, te \n]eleg, surâse el cu c`ldur`. Ne vom \ntâlni cu to]ii la

Copper Kettle, unde se va sfâr[i traseul pe care-l ai de f`cut. Vom fi
gata s` te consol`m. |]i voi permite chiar s` plângi pe um`rul meu,
glumi el.
– Ah, nu va fi necesar, interveni Felicity. Sara va lua testul cu
succes. E foarte bun`.
|n sediul poli]iei era o r`coare foarte pl`cut` [i Sara se mai
relax` pu]in.
Un askari african, o privi uimit pe deasupra ziarului pe care-l
citea. Nimeni nu venea, de obicei, la acea or` acolo. Se uit`, deci,
lung la tân`ra memsahib, cu o curiozitate nedisimulat`. Se vedea
cât de colo c` era foarte mândru de pozi]ia pe care o ocupa [i de
uniforma lui modern`. Spera c` tân`ra nu va sufla nicio vorb`
superiorilor lui despre faptul c`-l g`sise citind ziarul \n timpul
serviciului.
Pentru Sara \ns`, b`rbatul care \i ceru imediat s`-i spun` numele
[i adresa, reprezenta chintesen]a eficien]ei africane.
– Mi s-a spus c` domnul Halifax a aranjat ca ast`zi sì dau testul
pentru carnetul de conducere, spuse ea, cu un surâs de amabil.
Africanul \ncuviin]` cu solemnitate.
– Bwana Cooper va veni foarte curând dup` dumneavoastr`.
Sara \i mul]umi.
Dup` asta, b`rbatul \[i scoase chipiul, \n semn de respect, [i
b`tu la u[a de lâng` el. Nu i se r`spunse \ns` imediat [i \n schimb,
conversa]ia dinùntru p`ru s` se aprind` [i mai mult. Dup` câteva
minute, un poli]ist european ap`ru \n sfâr[it \n prag.
– De ce v-a trimis Matt la aceast` or`? \ntreb` el, uitând-se
\ncruntat spre Sara \n timp ce \[i \ncheia \n grab` nasturii
vestonului.
106 ETHEL POLLEY
– Nu v-a spus c` voi veni acum? f`cu Sara ochii mari de surpriz`.
– Mie nu, probabil a vorbit cu colegul meu, spuse el,
nemul]umit. Dac` [eful meu m-ar fi f`cut s` ies afar` la o or` ca
asta, i-a[ fi spus vreo dou`.
– Suntem… suntem foarte gr`bi]i s`-mi iau carnetul, pentru c`
avem foarte multe de f`cut [i e dificil s` g`sesc tot timpul pe cineva
care s` conduc` ma[ina, r`spunse Sara, ru[inat` de deranjul pe
care-l pricinuise.
Domnul Cooper \[i lu` chipiul [i-i zâmbi cu simpatie.
– B`nuiesc c` sunte]i noua sor` medical`.
Sara \l privi surprins` [i ochii lui alba[tri clipir` amuza]i.
– Kwaheri e cea mai important` localitate din ]inut, a[a c` nu se
putea s` nu auzim despre o nou-venit`. Blond`, dr`gu]` [i foarte
eficient`.
– Oh, r`spunse Sara, sper c` nu se spun [i lucruri rele.
– Ca de pild` c` sunte]i nepoata lui Noel? {tim [i asta, surâse el.
Noel era unul dintre cele mai \ndr`gite personaje din jur. Nu se
putea ca cineva venit din familia lui s` nu stârneasc` interes.
Suntem foarte pu]ini europeni \n Tanzania. Ar trebui s` ne sim]im
o comunitate.
Sara nu putu s`-[i st`pâneasc` lacrimile care-i invadar` ochii
[i-l privi cu c`ldur` când acesta realiz` cât de mult o emo]ioneaz`
cuvintele lui.
– Sunte]i deosebit de m`rinimos, domnule Cooper. Eu deja
sunt \ndr`gostit` de aceast` ]ar`.
– Asta-i foarte bine, dar vom vorbi mai mult despre asta dup` ce
vei fi stat ceva timp aici.
Poli]istul \[i \mpinse pu]in pe spate chipiul, dup` care o
conduse spre ie[ire [i deschise u[a.
– Hai s` vedem dac` putem bea o cea[c` de ceai. E[ti de acord?

– Ah, cu cea mai mare pl`cere.
Sara se a[ez` emo]ionat` \n Jaguar, pe scaunul [oferului [i
a[tept` ca el s` se urce lâng` ea.
– Drept \nainte, spuse poli]istul, dup` ce \nchise portiera.
Pentru Sara, care se a[tepta la un tur t`cut al ora[ului, testul fu
o adev`rat` surpriz`.
C`ldura \n`bu[itoare [i aerul abia respirabil o f`cur` s` se simt`
foarte obosit` [i foarte nervoas`, \n acela[i timp. Nu se putu
concentra de-a binelea aproape nicio clip`, dar f`cu tot ce-i st`tu \n
putin]` pentru a urma instruc]iunile domnului Cooper.
Dup` un timp care \i p`ru Sarei f`r` sfâr[it, acesta se \ntoarse
spre ea pentru a-i anun]a \ncheierea testului.
– Ai reu[it! Iart`-m` c` te-am ]inut atât de mult dar vroiam s` fiu
sigur c` vei putea conduce acest jeep f`r` probleme, chiar atunci
când vei avea de f`cut un drum mai lung.
– Vre]i s` spune]i c` am trecut testul, \ntr-adev`r? \ntreb` Sara,
nevenindu-i s` cread`.
– Exact!…zâmbi el. Te sim]i mai bine acum?
– Nu-mi vine s` cred!… exclam` ea.
Nici m`car atunci când ]inu \n mâini pre]ioasa hârtie care \i
d`dea dreptul s` conduc` f`r` niciun fel de restric]ii \n Kenya,
Uganda [i Tanzania, Sara nu putea s` cread` cu adev`rat c` reu[ise.
Domnul Cooper \[i [terse fa]a cu o batist` uria[`, dup` care
adùg`:
– Sper c` \]i faci treaba la fel de bine ca sor` medical`, surâse el,
ar`tându-[i to]i din]ii.
Sara \i zâmbi de fericit` [i-l \ntreb` plin` de ner`bdare:
– A]i putea s`-mi spune]i unde e cafeneaua Cooper Kettle?
108 ETHEL POLLEY
Trebuie s` m` \ntâlnesc cu James [i cu Felicity acolo.

– E pe High Street.
Dup` ce \[i lu` r`mas-bun, cu mult` c`ldur`, de la amabilul
poli]ist, Sara se \ndrept` spre Cooper Kettle, pe care o g`si f`r`
prea mare dificultate, dup` ibricul desenat pe fereastr`.
Era un loc foarte modern, decorat \n negru [i stacojiu, unde se
vindea ceai [i \nghe]at`. Cafeaua espresso nu era \nc` atât de
\ndr`git` aici, de[i \n Dar-es-Salaam se putea bea acest tip de cafea
\n câteva baruri.
Patroana localului, \mbr`cat` \n haine aduse direct de la Paris,
se plimba grijulie de la o mas` la alta, dând impresia c` cei mai
mul]i dintre cei prezen]i veniser` acolo mai mult pentru a o vedea
pe ea.
Foarte curios pentru Sara fu \ns` faptul c` o reper` imediat ce o
z`ri:
– Sor` Wayne? \ntreb` ea [i o \mbr`]i[` f`r` s` mai a[tepte
r`spunsul. Te a[teapt` cineva, adùg` ea [i o conduse pe Sara la
una din mesele din apropiere.
Unde era Felicity?
Gazda sa se opri cu un zâmbet larg, lâng` col]ul mesei la care
st`tea, enervat, un b`rbat.
Nimeni altul decât Matt.
Capitolul 9
Când se \ntoarse spre ea, ochii lui erau mai reci decât iarna.
Albastrul lor, de obicei luminos, era \ntunecat de furie.
Sara sim]i nevoia s` r`mân` singur` cu el, dar patroana localului
nu d`du niciun semn c` ar vrea s` se \ndep`rteze. Ba mai mult, \[i
duse mâinile la piept [i-i privea cu mult` curiozitate.
Sara se a[ez` stingher` pe marginea unui scaun [i \ntreb` cu
nedumerire:
– Unde sunt James [i Felicity?
Matt o fix` cu r`ceal`:
– I-am trimis \napoi la Kwaheri, r`spunse el. Dou` ceaiuri, te
rog, doamn` Jarvis, adùg` el, \ntorcându-se spre patroan`.
|n alte \mprejur`ri, Sara ar fi fost amuzat` de reac]ia de
dezam`gire a acesteia \n momentul \n care fu rugat` s` p`r`seasc`
spectacolul la care asistase cu atâta interes. Acum, \ns`, era mult
prea preocupat` de atitudinea lui Matt, care o f`cu s` simt` un nod
\n stomac.
Cu ce gre[ise atât de mult? Se \ntreb` Sara. De ce o privea Matt
cu atâta repro[?
110 ETHEL POLLEY
– Am luat testul, spuse Sara, destul de nervoas`. Domnul

Cooper mi-a dat carnetul de conducere… A fost foarte surprins c`
am venit \n miezul zilei la examen, dar a fost cu toate acestea foarte
amabil. Nu [tiu cât am fost de bun`, dar el a fost mul]umit [i mi-a
spus c` e convins c` voi putea s` conduc jeepul f`r` nicio
problem`, chiar la un drum mai lung.
– Felicit`ri, rânji Matt.
Un tân`r african, \mbr`cat \n alb imaculat, le aduse ceaiurile [i
le a[ez` zâmbind pe masa curat`.
– Ai vrea s` m`nânci, ceva? \ntreb` Matt, foarte grijuliu, de ast`
dat`.
– Nu, beau doar un ceai, r`spunse Sara, \nc` sup`rat`. Mi-e
\ngrozitor de cald.
– A[ putea s` [tiu ce anume ai cùtat azi aici? \ntreb` Matt,
ridicându-[i sprâncenele cu curiozitate.
– Dar mi-ai transmis s`-mi dau azi testul de conducere! exclam`
Sara, nevenindu-i s` cread` c` \i pusese o astfel de \ntrebare.
– Eu? \ntreb` Matt, nervos. Nu ]i-am transmis nimic de felul `sta.
Crezi c` te-a[ fi chemat aici pe c`ldura asta? Cine te-a vârât \n
chestia asta, Sara? James?
– Nu, r`spunse ea, dezorientat`. A venit cineva la spital [i mi-a
dat un bile]el \n care scria c` vrei s` m` prezint azi dup`-amiaz` la
testul pentru carnetul de conducere.
– Dar nu ]i-am trimis niciun mesaj, Sara. Ce ai f`cut cu bile]elul?
– L-am dat \napoi.
– P`cat. Cred c` cineva are chef s` intre \n conflict cu mine.
Mi-am asumat r`spunderea pentru tine \n toat` problema asta, dar
James [i Felicity s-au sp`lat pe mâini. Nu te uita a[a la mine! N-am
de gând s` te m`nânc.
– Era mai bine dac` nu veneam, spuse ea \ncet. Mama ta vroia

s` merg la maternitate azi, [i doctorul Cengupta m-a l`sat s` plec
doar pentru c` mesajul era de la tine.
Sara \[i aminti apoi c` \n mesaj se mai spunea c` Matt plecase cu
Julia la Tanga. Dar nu era posibil ca el s` fi fost acolo [i s` se fi
\ntors pentru a fi la aceast` or` aici.
– |n mesaj se spunea [i c` tu ai plecat la Tanga.
– Cine ]i-a spus asta?
– A[a scria \n mesajul pe care mi l-a adus acel tân`r african. C`
ai plecat cu Julia la Tanga.
Matt \mpinse cea[ca de ceai [i o privi pe Sara \n ochi.
– Da, au fost ieri ni[te planuri \n sensul `sta, dar am renun]at,
pentru c` vom avea \n curând reuniunea de familie anual` [i
trebuie s` mai pun ni[te lucruri la punct. Dar nu-]i dai seama c`
dac` a[ fi fost la Tanga n-aveam cum s` m` \ntorc?
– |ntr-adev`r, n-aveai cum, fu de acord Sara, gândindu-se \n
acela[i timp cât de mult i-ar fi pl`cut s` fi fost acum cu Matt \n satul
tribului Sonjo, pentru c` momentele trìte acolo \mpreun`, p`reau,
c` nu se vor mai repeta niciodat`.
– S`pt`mâna viitoare va fi foarte dificil` pentru mine. Vor sta cu
noi to]i verii, toate m`tu[ile, to]i unchii, vor veni din toate p`r]ile.
Am uitat s` te \ntreb dac` \]i place \n Tanzania, zâmbi el.
Sara \[i sim]ea gura uscat` [i limba p`ru c` i se umflase atât de
mult, \ncât abia dac` putu s` \ngaime:
– |mi… \mi place foarte mult.
– }i-ar pl`cea s` trìe[ti aici pentru totdeauna? S`-]i iei
cet`]enie?
Sara \ncuviin]`, surâzând larg. Ar fi vrut s` ]in` un discurs
entuziast despre asta, dar nodul din gât pur [i simpu o reduse la
112 ETHEL POLLEY
t`cere.
R`spunsul ei \l f`cu, \ns`, pe Matt s-o priveasc` foarte tandru.
– Toate astea s-ar putea \mplini dac` te vei c`s`tori cu mine,
spuse el, cu acela[i ton cu care ar fi comentat starea vremii,
probabil.
– Nu… Nu \n]eleg, r`spunse Sara, confuz`.
Matt f`cu o grimas` plin` de ironie, surâzând cu atâta
amuzament, \ncât Sara cobor\ imediat cu picioarele pe p`mânt. Ce
proast`!… Pentru o clip`, chiar a crezut c` vorbea serios…
– A[ putea trì aici, r`spunse ea, dar ideile mele de c`s`torie
sunt demodate.
– Depinde cât de demodate, r`spunse el. Eu vreau s` m`
c`s`toresc cu tine cât de curând posibil. Vreau s` anun]`m deja
logodna noastr` s`pt`mâna viitoare, când se va strânge toat`
familia.
– Dar… dar de ce vrei asta?
Mat ridic` o sprâncean`, nemul]umit.
– Asta-i tot ce g`se[ti de spus \n aceste momente? \ntreb` el,
iritat. Pentru c` ]in la tine foarte mult. Pentru c` am constatat c` nu
pot s` r`mân mult timp sup`rat pe tine. Un lucru foarte neobi[nuit
la modul meu de a fi. {i pentru c` trebuie s` dau un r`spuns
familiei veri[oarei mele s`pt`mâna viitoare. Julia mi-a cerut s` m`
hot`r`sc dac` vreau s` ne c`s`torim sau nu.
Nimic din cele spuse de el nu aveau nimic \n comun cu ceea ce
ar fi vrut ea s` aud`. Se sim]ea exact ca atunci când o anun]ase c`
se vor pr`bu[i.
,,Ne vom pr`bu[i", \i sun` o voce \n urechi.
Da, r`spunse ea… Va fi o pr`bu[ire spectaculoas`, total` [i
definitiv`… F`r` niciun supravie]uitor. Aproape c` regret` c` nu se
\ntâmplase a[a, \nainte.

– Ei, ce zici? \ntreb` el.
– M` voi c`s`tori cu tine, se auzi ea spunând.
Era o proast`. Oricine i-ar fi spus asta, acum. Ce [ans` avea s`
fie fericit` \ntr-o astfel de c`s`torie? O parte a fiin]ei ei, \ns`, \i [opti
\n mod cu totul surprinz`tor c` va fi fericit`. Atât de fericit`, \ncât
sim]ea deja furnic`turi \n tot corpul.
Aceast` parte a ei era sigur`, oh, atât de sigur` c`, odat`
c`s`torit` cu Matt, nu-i va fi deloc greu s`-l fac` s` se \ndr`gosteasc`
de ea.
|ntoarcerea la Kwaheri se desf`[ur` \n t`cere.
O hot`râre atât de important` pentru amândoi nici nu putea,
probabil, s` le provoace o alt` reac]ie.
Nu [tia \nc` de ce acceptase s`-i devin` so]ie [i nici cât de mult
\l iubea.
Fa]a lui era acum la fel de imobil` ca a unui strìn.
Sara spera, totu[i, c` Matt nu va crede c` a acceptat c`s`toria cu
el doar pentru c` era cea mai bun` partid` din district.
– Mama va fi foarte mul]umit`, rupse el t`cerea, \n sfâr[it. Te
place foarte mult.
Era doar tensiunea care o f`cuse s` aud` exact ce dorea?
Se a[ez` mai bine \n scaun, \ncercând s` se relaxeze, dar sim]i
c` era foarte \ncordat`.
– Cred c` visez, nu-i a[a? \ntreb` ea. Nu poate fi real ceea ce se
\ntâmpl`.
– A[a ]i se pare? \ntreb` el pe un ton cald, dar plin de
curiozitate, \n acela[i timp. Vrei s` dai \napoi?
– N-nu.
– Asta-i foarte bine, pentru c` oricum n-aveam de gând s` te las
114 ETHEL POLLEY
s`-mi scapi, draga mea. Am prea mult` nevoie de tine, spuse el [i se

\ntoarse surâzând spre ea.
Sara sim]i cum obrajii \ncep s`-i ard`, a[a c` se \ntoarse s`
priveasc` pe fereastr`. Iarba p`rea c` scoate fum sub soarele
arz`tor… Sau era doar din cauza lacrimilor care \ncepur` s`-i
\mpìenjeneasc` privirea?
Un leu se profil` la orizont, apoi se apropie de ei, cu mi[c`ri la
fel de feline ca ale unei pisici. Privi lung \nspre ma[in` [i Sara putu
s`-i observe ochii: aurii [i mândri.
Matt opri ma[ina [i-l privir` amândoi cum se \ndep`rteaz`.
– Probabil a g`sit o prad` mai interesant`, pe undeva, spuse
Matt. |mi pare rù c` n-avem timp s`-l urm`rim, iubito, dar ne vom
distra destul cu toate astea, de acum \ncolo.
Iubito! |i va spune [i ea, curând, iubitule, se gândi Sara,
emo]ionat`. Când o va face, probabil inima ei se va topi de bucurie.
– Bine, nu-i nimic dac` nu vedem acum toate astea, murmur`
ea.
Probabil pentru Julia ar fi f`cut-o, \[i spuse Sara. Va trebui s`
\ncerce s` elimine conflictele dintre ei, continu` ea cu reflec]iile.
Când intrar` \n sfâr[it pe [oseaua care ducea spre Kwaheri,
gândurile ei se \ndreptar` spre m`tu[a sa, \ntrebându-se cum va
reac]iona aceasta când \i va spune c` se logode[te cu Matt.
– Când… Când vei anun]a logodna noastr`? \ntreb` ea brusc,
sperând c` va avea totu[i câteva zile \n care s` se preg`teasc`
pentru acest eveniment.
– Nu voi face mare tam-tam pe chestia asta, r`spunse el rar [i
ap`sat. O voi anun]a mai \ntâi pe mama [i pe urm` voi vedea cum
voi g`si un prilej destul de potrivit pentru a o anun]a [i pe m`tu[a
ta, de[i nu [tiu cât de bine e s-o fac curând, pentru c` e deja foarte
stresat` de rela]ia dintre James [i Felicity.

Sara [tia, \ns`, c` m`tu[a sa se va bucura [i nu va fi niciodat`
lipsit` de tact, \n aceast` privin]`.
– |i voi spune eu totul m`tu[ii mele, replic` Sara, cu mult`
hot`râre.
Matt o privi mul]umit.
– {tiam c` asta vei spune, surâse el. De altfel, sunt convins c` se
va bucura, râse el abia auzit.
Sara \l privi cu coada ochiului.
{tia oare ceva \n leg`tur` cu planurile pe care [i le f`cuse
doamna Wayne \n leg`tur` cu ei? Obrajii Sarei se aprinser` imediat,
la acest gând.
Când ajunser` \n fa]a spitalului, se sim]i de-a dreptul u[urat`.
Ie[i repede, murmurând un mul]umesc scurt, f`r` a putea s`-l
priveasc` pe Matt, de[i sim]i c` el n-avea de gând s` plece imediat.
Dar fusese prea mult pentru o singur` dup`-amiaz`, se gândi Sara.
Abia intrase \n biroul ei când auzi pa[ii doctorului indian pe hol,
iar o secund` mai târziu \l v`zu ap`rând \n pragul u[ii.
– Ai trecut? \ntreb` el.
– S` trec ce? \ntreb` ea, nerealizând \n primul moment despre
ce vorbea.
– Testul, sor`.
Ah, testul! Cât timp trecuse de când condusese Jaguarul, sub
privirile atente ale poli]istului examinator?
|[i ridic` ochii spre doctorul Cengupta, care p`rea s` nu aib`
niciun fel de dubiu c` reu[ise.
– Da, l-am trecut, zâmbi ea. Nu [tiu cum, dar l-am trecut. Am
f`cut tot ce mi-a cerut. A]i avut vreodat` senza]ia c` a]i trecut ceva
ca gâsca prin ap`?
116 ETHEL POLLEY
Doctorul Cengupta surâse cu toat` fa]a [i-i spuse povestea cu

examenul de conduc`tor auto, dup` care adùg` entuziasmat:
– Trebuie s` s`rb`torim asta. M` voi ocupa eu de toate. Accep]i
invita]ia mea de a s`rb`tori acest eveniment la mine acas`? \ntreb`
doctorul, foarte vesel.
– Ah, cu mare pl`cere, r`spunse Sara imediat.
– So]ia mea va fi foarte fericit` s` te poat` servi cu un ceai.
Suntem foarte englezi, \n aceast` privin]`. Amândoi abia a[tept`m
s` ne lu`m ceaiul, dup`-amiaza.
– Ierta]i-m` c` v` \ntreb spuse Sara cu ochii str`lucind, pe
vremea când era sor` medical`, so]ia dumneavoastr` nu a[tepta cu
aceea[i ner`bdare acest moment?
Doctorul surâse larg.
– |i voi spune Kamalei s` se preg`teasc` pentru mâine. S`
sper`m c` nu vom avea nicio opera]ie la acea or`.
V`zându-l atât de bine dispus, Sara \i pomeni cele spuse de Matt
\n leg`tur` cu biletul prin care i se ceruse s` mearg` s`-[i dea testul
ast`zi. |l [tia un om cinstit [i era foarte dornic` s`-i afle p`rerea
despre aceast` \ntâmplare. Omise s`-i spun` p`rerea lui Matt, cum
c` James sau Felicity erau implica]i \n aceast` chestiune, dar
sublinie faptul c` Matt va cerceta cu siguran]` problema.
Fa]a indianului deveni imediat foarte serioas`.
– Asta nu sun` prea grozav, replic` el. Nu e cazul s` avem acum
astfel de r`zboaie la Kwaheri.
– Din nefericire, n-am p`strat biletul, spuse Sara cu regret.
– Dar, n-are niciun sens s` plângi, niciodat`, dup` laptele
v`rsat. Trebuie s` vedem cum ie[im din asta. Sunt sigur, \ns`, c`
n-ai nicio vin`.
Era foarte frumos din partea lui c` n-o g`sea vinovat` [i Sara \i
surâse recunosc`toare.
– M` simt, totu[i, responsabil` de toat` povestea asta. Probabil
era mai bine dac` m` asiguram \nainte c` lucrurile stau cum mi s-a
spus.
– Ah, e mai bine s` uit`m toate astea, spuse cu fermitate
doctorul. Dac` vom sta acum s` despic`m firul \n patru, nu vom
mai avea lini[te. Oricum, pare mai mult o glum`, decât o fapt`
f`cut` cu vreun scop. Nu e scuzabil` \n niciun caz, \ns`, oft` el.
Sara putu s` conduc` jeepul de una singur` pentru prima dat`
\n acea sear`.
Timpul se mai r`corise, \n sfâr[it, odat` cu apusul soarelui, iar
noaptea promitea s` fie de-a dreptul rece.
Pe moment, \ns`, aerul proasp`t care-i b`tea \n fa]` pe fereastra
deschis` era deosebit de pl`cut.
Erau momente de pace, datorit` c`rora Sara iubea foarte mult
Africa.
|n t`cerea aceea, chiar motorului ma[inii p`rea un afront.
Sara se relax` mai bine \n scaun [i privi cu \ncântare cerul pe
care se preg`teau s` apar` primele stele. Ar fi vrut s` poat`
imortaliza aceast` imagine.
Pentru un moment, \ncerc` s`-[i reaminteasc` de casa sa din
Anglia, dar parc` nici n-ar fi trìt acolo cu adev`rat. Aici era casa ei.
Casa e acolo unde ne e sufletul. {i casa ei era ,, La revedere".
Ajunse \n sfâr[it acas` [i un african se gr`bi s`-i deschid` garajul.
Sara \i trimise un semn de mul]umire, din mân`, dup` care intr`
\nùntru. Peste câteva clipe cobor\ din ma[in` privind cu uimire
lumea strâns` pe sc`ri.
– Felicit`ri! \i strig` Felicity. Spune-mi, spune-mi!
– Am trecut!
118 ETHEL POLLEY
– Cu Matt cum te-ai descurcat? Era foarte furios c` te-am dus

acolo pe c`ldura asta când abia ai sc`pat de malarie. A fost,
\ntr-adev`r, o prostie din partea noastr`.
– Nu m` chemase el acolo, a[a c` era normal s` se supere. Sper
c` tu [i cu James n-a]i avut niciun amestec \n toat` treaba asta.
– Po]i crede ce vrei, r`spunse Felicity, f`r` s-o priveasc`. Sunt
obi[nuit` ca James s` fie blamat de toat` lumea, dar cum, din
\ntâmplare, azi a fost cu mine \nc` de diminea]`, va trebui s` g`se[ti
alt ]ap isp`[itor.
Sara o prinse de bra], \mp`ciuitor:
– N-am spus c` James a f`cut asta. Oricum, nu m-a[ fi gândit
s`-l acuz. M-am \ntrebat dac` nu cumva cineva a f`cut o glum`.
Iart`-m` dac` te-am sup`rat.
Felicity \i \ntinse Sarei mâna [i zâmbi cu c`ldur`;
– Nu face nimic. M-am sup`rat pu]in, dar mi-a trecut.
Dup` asta, intrar` \n cas` \mpreun`.
John Halliday se ridic` \n picioare pentru a le saluta.
– Am auzit c` ai chiulit azi de al serviciu, Sara, o tachin` el.
Sara d`du u[or din cap. Chiar nu putea face nicio mi[care f`r`
s` se [tie?
– Nu s-ar putea spune asta. Am fost \n ora[ s`-mi dau testul
pentru condus.
– Adev`rat? nu asta e povestea care a ajuns la urechile mele.
– Atunci, presupun c` vei fi de acord s` ne spui ce ai auzit,
r`spunse Sara, iritat`.
– Am trecut pe la Julia, spuse el. Mi-a spus c` ai plecat la o
petrecere [i Matt s-a dus dup` tine, nu e adev`rat?
– Dumnezeule! Nicio boab`, din toate astea, nu e adev`rat!
Oricum, aflând c` am plecat \n ora[, e adev`rat c` a venit dup`
mine. S-a sup`rat pe James [i pe Felicity, pentru c` prezen]a lor

acolo \i \ncurca planurile. Vede]i… vroia s` fie singur cu mine,
pentru c` dorea s`-mi vorbeasc`. Vrea s` ne c`s`torim.
Urm` un moment de [oc, \n care se l`s` o t`cere deplin`.
– Ce vrea? \ntreb` John, \n culmea uimirii.
– E[ti sigur`? \ntreb` [i Felicity.
Sara sim]i cum e cuprins`, \n toat` fiin]a ei, de un sentiment de
mândrie pe care nu-l mai cunoscuse pân` atunci. A fost un miracol,
\ntr-adev`r, c` Matt i-a cerut s`-i fie so]ie, dar faptele st`teau exact
cum a spus [i-[i ridic` b`rbia, plin` de orgoliu [i de bucurie.
– Am acceptat, r`spunse ea, privind pe rând fe]ele lor uimite.
– Ah, n-ai putut s` faci una ca asta, exclam` Felicity. M` gândesc
ce va spune mama.
– Va fi bucuroas`. Mi-a sugerat \nc` de la \nceput c` a[ putea s`
m` c`s`toresc cu Matt, [i, iat`, o voi face.
– Da, m-am gândit c` mama dore[te asta, murmur` Felicity.
Sara râse emo]ionat`. Era foarte mul]umit` de ea \ns`[i.
Va trebui s`-i spun` totul m`tu[ii sale, cât timp se mai ]inea \nc`
pe picioare, \[i spuse ea. Se sim]ea emo]ionat`, ca [i cum ar fi bùt
o cantitate imens` de vin. Spera c` nu va \nnebuni de fericire.
John p`ru s` se simt` la fel.
– Ce \ntâmplare, [opti el, cu privirile pierdute. {i eu care am
venit s` te invit la mine, \n seara asta.
– Ah, \ntr-adev`r, John? Ce frumos din partea ta, spuse Sara cu
amabilitate.
– Hm, cred c` nu sunt f`cut s` m` \n]eleg cu englezii, spuse el,
\ncercând s` glumeasc`. De fapt, mi-am \nchipuit c` \ntre tine [i
Matt e o rela]ie serioas`, când am v`zut cum te-a s`rutat.
– A s`rutat-o Matt? interveni Felicity, [i mai uimit` decât fusese
120 ETHEL POLLEY
pân` atunci. Când?

Sara sim]i cum i se \nro[esc obrajii.
– Dar v`d c` \n loc s` m` felicita]i, sunte]i complet dezam`gi]i
de toate astea, spuse ea.
– Felicit`ri! exclamar` cu to]ii, la unison.
– Sper c` vei fi fericit`, Sara, spuse John [i tonul lui p`ru de
sincer.
{i eu sper! {i eu sper, \[i repet` \n gând Sara.
Dup` câteva momente, \[i f`cu apari]ia [i doamna Wayne.
Auzise totul, a[a cum aflase fiecare mi[care pe care o f`cuse Sara
pân` atunci.
– Ai luat examenul? \ntreb` ea, pisicindu-se.
Sara \ncuviin]`.
– Da, [i m-am [i logodit. Cu Matt.
Doamna Wayne se a[ez` imediat pe sofa [i o privi lung pe
nepoata sa.
– E[ti sigur`?… E[ti absolut sigur` c` vrei s` megi pe acest
drum? \ntreb` ea, [i nimeni n-ar fi putut spune c` a auzit-o mai
\nainte vorbind pe un ton mai alarmat decât \n acele momente.
– Da, sunt absolut sigur`, r`spunse Sara, cuprins` de un alt val
de mândrie.
– Atunci, sper c` vei fi fericit`, replic` doamna Wayne, pe un ton
amabil. De fapt, surâse ea, este exact ce mi-am dorit pentru tine.
Matthew conduce afacerea familiei de foarte mult timp [i avea
nevoie de cineva care s`-l ajute.
Auzind-o vorbind astfel, Sara \[i spuse amuzat` c` era posibil ca
ea s` fi aranjat ca lucrurile s` mearg` \n acest sens, mai ales c` acum
o observ` schimbând cu Felicity priviri pline de mul]umire [i de
bucurie.
– Sunt foarte bucuroas` pentru tine, continu` doamna Wayne [i

se ridic` s`-[i s`rute nepoata, dup` care ceilal]i \i urmar` pe rând
exemplul.
– Ce ne po]i spune despre tine, Felicity? Nu e cazul s` ni te
confesezi [i tu? \ntreb` John, zâmbind cu sub\n]eles.
Felicity \[i plec` privirile, stânjenit`.
– Nu, nu acum, murmur` ea. Trebuie s`-]i spun, Sara, c` n-ai
pierdut timpul pe-aici, continu` ea cu sarcasm. Ai pus mâna pe cea
mai bun` partid` din regiune.
– Nu-mi vine s` cred, \nc`, r`spunse Sara cu sinceritate. Nu c`
l-a[ fi privit pe Matt astfel… Ca pe o partid` foarte bun`, vreau s`
spun… Pentru mine e doar Matt.
Sara f`cu o pauz`, dându-[i seama c`-i era imposibil s` exprime
\n cuvinte ce sim]ea.
– Cred c` trebuie s` m` duc s` m` schimb, dac` nu ave]i nimic
\mpotriv`, continu` ea, surâzând fericit`. Uniforma asta era curat`
azi-diminea]` [i acum, uita]i-v` cum arat`!
Ajuns` \n dormitorul ei, Sara respir` u[urat`.
Africanii intraser` \naintea ei aici [i puseser` totul \n ordine, a[a
c` privi cu satisfac]ie patul cu lenjeria de m`tase, curgând \n valuri
suple peste margini.
Se duse apoi la fereastr`, o deschise [i privi cu bucurie stelele
care ap`reau pe cer una câte una. P`reau atât de aproape, \ncât avu
senza]ia c` ajungea doar s` \ntind` mâna pentru a le putea atinge.
Era un moment potrivit s` reflecteze asupra sentimentelor ei
fa]` de Matt, se gândi ea. Sau s` se gândeasc` la sentimentele lui
pentru ea, continu` Sara cu reflec]iile. Poate aceasta era partea cea
mai important` a problemei. Ce sim]ea, era foarte u[or de
descoperit.
122 ETHEL POLLEY
– Sunt nebun` dup` el, \[i spuse Sara \n [oapt`.

Dar el? El doar o pl`cea. Poate, pentru moment, ar trebui s` se
mul]umeasc` doar cu atât. |i spusese c`-i era imposibil s` ]in`
sup`rare când era vorba de ea. Oricum, \[i spuse Sara, era mai bine
s` nu-l \nfurie.
Cel mai important dintre toate era faptul c` va deveni doamna
Halifax. Se va purta frumos cu so]ia sa, reflect` Sara. Era
\ntotdeauna foarte atent cu ce-i apar]inea. Nu era ca James. Avea un
sentiment foarte dezvoltat al propriet`]ii.
Gândul acesta \ns` o deprim`. Nu vroia ca el doar s` fie amabil
cu ea. Nu vroia s` fie doar unul dintre lucrurile care intrau \n
posesia lui. Vroia s-o iubeasc` tot atât de mult cât \l iubea ea.
De dincolo de u[a dormitorului se auzea Felicity, râzând din
toat` inima \mpreun` cu James. John ie[i pe verand`.
– Nu sunt \n stare s` stau cu cineva foarte mult timp, draga mea,
spuse el, destul de tare pentru ca vorbele lui s` ajung` f`r` nicio
dificultate pân` la Sara. {i cred c` Matt e la fel. Ar fi trebuit s`-i
spun` Sarei c` nu e tipul care s` poat` fi fidel pe de-a-ntregul
\ntr-o c`s`torie.
Sara nu mai auzi r`spunsul pe care i-l d`du veri[oara sa. Plec`
de la fereastr` \ngândurat`, sim]ind o durere imens` \n piept, ca [i
cum i s-ar fi rupt inima-n dou`.
Capitolul 10
Sara se trezi a doua zi diminea]a atât de târziu, \ncât nu reu[i s`

bea nici m`car o cea[c` de ceai \n \ntregime, \nainte de a pleca spre
spital.
Acolo, totul p`rea foarte lini[tit. Sora Lucy tocmai preg`tea cele
necesare pentru vizita de diminea]` prin saloane, iar doctorul o
urm`rea aprobator.
– Trebuie s`-]i spunem cât de ferici]i suntem, coment` el,
v`zând-o pe Sara intrând. Matt ne-a spus totul, asear`, \nainte de a
pleca acas`. E[ti foarte norocoas`.
A[adar, Matt nu vroia s` piard` timp, se gândi Sara, dac` a
\nceput s` anun]e deja logodna lor.
– Am impresia c` aici toate nout`]ile zboar` cu viteza vântului,
r`spunse ea, pu]in ru[inat`.
– To]i din spital ne sim]im foarte onora]i c` am aflat de asta
\naintea celorlal]i, exclam` doctorul. So]ia mea \]i transmite, de
asemenea, felicit`ri. E convins` c` tu [i cu Matt ve]i face multe
lucruri \mpreun` pentru s`n`tatea celor din Kwaheri.
Sara se gândi c` so]ia sa nu spusese nimic din toate astea, dar,
124 ETHEL POLLEY
pentru c` d`dea foarte bine s` abordeze astfel problema, doctorul

se str`duia s` fie cât mai amabil.
– Sper c` va fi a[a, r`spunse Sara. Sunt \nc` foarte multe de
f`cut \n acest sens.
Lucy \ns` o privea cu mare r`ceal`, ca [i cum s-ar fi transformat
\n alt` persoan`, peste noapte.
– Vei fi foarte fericit` cu domnul Matt, spuse ea, totu[i.
– Cred c` da, r`spunse Sara, iar Lucy o privi cu un amestec de
admira]ie [i p`rere de rù.
– Când iube[ti un b`rbat [i el te iube[te de asemenea, nu se
poate s` nu fii fericit`. Te asigur, domni[oar` Sara c` acest om te
iube[te, dac` a ales s` se c`s`toreasc` cu tine.
Sarei \ns`, \i era imposibil s-o cread`. |n schimb, se apuc`
\ndârjit` de lucru, f`când orele s` zboare, negândindu-se la nimic
altceva.
Astfel, ziua trecu incredibil de repede [i la ora trei erau cu to]ii
gata pentru ceaiul de la casa domnului Cengupta.
Doctorul \nsu[i o ajut` s` se a[eze pe scaunul pasagerilor \n
Volkswagenul sù, [i-i spuse surâzând blajin, ca [i cum s-ar fi
scuzat:
– So]ia mea vorbe[te foarte pu]in engleze[te [i m` tem c` nu
s-a familiarizat \nc` prea mult cu obieiurile britanicilor, de[i e foarte
silitoare, \n acest sens. Totu[i, ]ine deja discursuri la aproape toate
\ntâlnirile femeilor de aici.
Doctorul era, dup` cum vorbise, foarte mândru de realiz`rile
so]iei sale. Kamala era o femeie norocoas` cu un astfel de so], se
gândi Sara. Se c`s`torise cu un b`rbat care o iubea foarte mult.
– Dar [i mie mi-ar pl`cea s` [tiu mai multe despre obiceiurile
voastre, replic` ea. |ntr-o societate mixt`, a[a cum e cea de aici,
putem \nv`]a multe lucruri unii de la ceilal]i.

– Da, Tanzania e deja [i casa ta, spuse el cu satisfac]ie. Eu simt
la fel. Cu ceva timp \n urm` am fost \n vizit` \n India, dar nu m` mai
pot acomoda acolo. A[a c` m-am c`s`torit cât de repede am putut
[i mi-am adus so]ia aici. Suntem foarte ferici]i [i pentru asta trebuie
s`-i mul]umim \n primul rând lui Matt.
– P`rin]ii dumneavoastr` sunt \n India?
– Au murit. |n timpul rajahului britanic au stat mult timp \n
\nchisoare. |mp`rt`[eau convingerile politice ale lui Ghandi. |n
ceea ce m` prive[te, prefer s` trìesc \n Africa, \ncheie el.
|n acel moment ajunser` \n fa]a casei. Era construit` \n stil
european, dar cu toate acestea avea ceva foarte diferit. Probabil din
cauza statuilor indiene care \mpânzeau gr`dina, sau poate din
cauza celor doi bìe]ei cu ochi mari, c`prui, care a[teptau ca tat`l
lor s` coboare din ma[in`.
– Fiii mei, spuse foarte mândru doctorul Cengupta, dup` ce
coborâr` din ma[in`.
Cei doi bìe]ei \[i \mpreunar` mâinile \n semn de respect [i
f`cur` o plec`ciune.
Sara le r`spunse cu un surâs.
|n acel moment \[i f`cu apari]ia doamna Cengupta.
La \nceput nu-i putu z`ri fa]a, din cauza umbrei \n care se
a[ezase. Astfel, Sara \i admir` imediat sariul orange \n care era
\mbr`cat` [i pielea ciocolatie, extraordinar de fin`. Dup` asta,
doamna Cengupta se apropie [i Sara fu uimit` de frumuse]ea ie[it`
din comun a so]iei doctorului. Nu era machiat`, dar avea ochii
contura]i cu negru, astfel c` \ntreaga ei fa]` p`rea dominat` de
privirea magnific`.
– V` rog, intra]i, spuse ea cu o voce joas` [i pl`cut`.
126 ETHEL POLLEY
Sara o urm` \n sufragerie [i clipi \ncet pentru a se acomoda la

\ntunericul de acolo. Draperiile erau ridicate doar pe sfert, pentru
a nu l`sa lumina soarelui s` p`trund` \nùntru. |[i reveni \ns`
repede [i admir` din toat` inima mobila englezeasc`, din mahon
maro-\nchis. De[i potrivit` mai mult pentru iernile lungi ale Angliei
decât pentru c`ldura torid` a Tanzaniei, crea un cadru foarte pl`cut
[i Sara surâse, impresionat`.
– V` rog s` lua]i loc, spuse doamna Cengupta, cu timiditate.
Doctorul Cengupta se a[ez` \mpreun` cu so]ia sa pe canapeaua
din partea opus` Sarei. Erau amândoi foarte emo]iona]i de
prezen]a musafirului lor.
– Avem ceai englezesc, spuse doamna Cengupta, foarte mândr`.
Sara \ncerc` s` nu-[i arate dezam`girea.
– Mul]umesc, dar nu vreau s` v` deranjez atât de mult. Sunt
foarte fericit` c` m-a]i invitat, pentru c` n-am fost niciodat` \n casa
unei familii de indieni.
Kamala \i zâmbi cu bucurie.
– Suntem foarte ferici]i c` e[ti aici, r`spunse ea, dup` care \i
spuse ceva \n indian` so]ului ei.
Acesta \ncuviin]`.
– |]i vom oferi ceva din tradi]ia noastr` indian`, \n a[teptarea
domnului Halifax, continu` doamna Cengupta.
– Va veni [i Matt? exclam` Sara. Dar…
– Kamala a fost de p`rere c` nu putem s`rb`tori un astfel de
eveniment f`r` el, interveni doctorul. El vine adeseori aici, pentru
a vedea ce mai fac bìe]ii no[tri, a[a c` mi s-a p`rut normal s`-l invit
s` bem un ceai \mpreun`, de vreme ce te-am invitat pe tine.
Doamna Cengupta disp`ru câteva momente [i se \ntoarse cu o
cutie foarte frumos ornamentat`, pe care o puse \n fa]a Sarei.
– Pan-dan, spuse ea. E una dintre delicatesele favorite \n India.

Sara extrase cu grij` din cutie acel ceva sem`nând cu o frunz` [i
\ncepu s-o miroas`.
– Ce sunt astea? \ntreb` Sara.
Kamala \[i privi so]ul, neajutorat`.
– Fìn` cu o serie \ntreag` de alte lucruri: tei, nuc[oar`, nuc` de
cocos [i probabil [i pu]in tutun, explic` doctorul.
– Oh, da, vreau s` v`d ce gust are.
Doctorul râse [i-i oferi delicatesa, cu mult` bucurie.
– Cum se m`nânc`?
– Se mestec`, surâse doctorul.
Gustul era exotic [i revigorant.
– V` place? \ntreb`, curioas`, doamna Cengupta.
– Ah, bine\n]eles.
– Nu se serve[te de obicei la ceai, dar am v`zut c` sunte]i
interesat` de tradi]iile Indiei, nu-i a[a?
– Când se mesteca asta, de obicei?
– Dup` carne, spuse Kamala [i-i oferi o alt` frunz`.
Se \ntoarse apoi s`-i spun` ceva doctorului, dar se \ntrerupse
brusc.
|n pragul u[ii, urm`rind amuzat scena, era Matt.
Trebuie s` \mi p`strez cump`tul, \[i spuse Sara, extrem de
emo]ionat`. |n mod deliberat, \ndoi strania delicates` [i o vâr\ \n
gur`.
– V`d c` te sim]i ca acas`, o tachin` Matt, apropiindu-se [i
s`rutând-o pe obraji, sub privirile aprobatoare ale gazdelor.
Sara clipi cu repeziciune.
– Chiar m` simt ca acas`, spuse ea. Ai ron]ìt vreodat` pan? E o
delicates` minunat`.
128 ETHEL POLLEY
Matt surâse amuzat [i accept` o frunz` din mâinile Kamalei.

– Da, spuse el, [tiu c` sunt minunate. Kamala, nici nu [tii cât te
iubesc pentru acest dar. E tocmai ceea ce aveam nevoie ca s` m`
mai revigorez pu]in. Am condus toat` ziua [i a fost infernal de cald.
– M` duc s` aduc ceaiul, spuse Kamala [i Sara se oferi s-o ajute.
Fu foarte fericit` când \ntâlni privirile aprobatoare ale lui Matt [i
zâmbetul de acceptare al doamnei Cengupta.
|n aceast` stare de bun` dispozi]ie, p`r`sir` amândou`
sufrageria.
Fusese foarte interesant pentru Sara s` vad` modul \n care
tradi]ia britanic` a ceaiului de dup`-amiaz` fusese asimilat` de
indieni. |n plus, \ns`, doamna Cengupta \[i servi musafirii cu
sandvi[uri [i cu dou` feluri de pr`jituri, lucru care nu s-ar fi
\ntâmplat niciodat` \n Anglia, la acea or`. Sara o urm`ri cu aten]ie
pe tân`ra indian` \n timp ce prepara cunoscuta licoare [i fu
surprins` s` vad` c` adaug`, \n plus, ni[te prafuri verzi, din tradi]ia
culinar` a Indiei.
Mai \ntâi fur` ruga]i s` se spele pe mâini \n ni[te boluri speciale,
dotate cu [erve]ele minuscule de bumbac.
Dup` asta, trecur` la \ngurgitarea sandvi[urilor, asezonate cu
ni[te mirodenii foarte curioase, dar \n acela[i timp foarte gustoase.
– Când v` ve]i c`s`tori? \ntreb` Kamala pe un ton lipsit de
curiozitate, dar din care se putea deduce interesul ei sincer pentru
acest eveniment.
– Cât mai curând posibil, r`spunse Matt. Nu avem de ce s` mai
amân`m c`s`toria [i, \n acela[i timp, e mai bine s-o facem \nainte
de sosirea anotimpului ploios.
Sara fu uimit` de tonul banal pe care-l abord` Matt, vorbind
despre acest eveniment atât de important. Este total lipsit de
sensibilitate, \[i spuse ea [i se \ntinse dup` un alt sandvi[,

neobservând c`-l luase de pe un alt platou.
Imediat dup` aceea sim]i c` gura \i ia foc [i lacrimi \ncepur` s-i
curg` pe obraji.
Asisten]a \ncepu s` râd`.
– Ah, \mi pare rù, spuse Kamala, zâmbind totu[i amuzat`.
Trebuia s` v` previn. Ni[te ceai, repede, spuse ea.
Sara \[i termin` cu greutate sandvi[ul [i trecu la pr`jituri. Erau
foarte dulci [i cu mult` crem`, dar cu ceai erau deosebit de
gustoase.
Dup` ce \[i bùr` ceaiul, b`rba]ii \ncepur` s` vorbeasc` despre
afaceri, iar doamna Cengupta se ridic` [i spuse cu un surâs de
regret amabil:
– Eu [i cu domni[oara Wayne vom merge s` vedem gr`dina.
De[i era foarte surprins` de atitudinea doamnei Cengupta, Sara
o urm` cu bucurie.
– So]ul meu vrea s` vorbeasc` ceva special cu Matt, spuse tân`ra
doamn` indian`, iar eu abia am a[teptat s` st`m pu]in singure,
explic` ea. Nu v` v`d foarte fericit`, domni[oar` Wayne. Mama
dumneavoastr` nu e aici [i… Eu sunt o persoan` foarte discret` [i
cred c` v` face bine s`-mi vorbi]i… Nu-i a[a?
Sara se gândi c` era aproape ridicol c` aceast` femeie care p`rea
mai tân`r` decât ea [i care era de o alt` ras`, ar putea s`-i dea
sfaturi, dar cu toate acestea fu bucuroas` de propunere.
– Mul]umesc. Sunt foarte fericit` s` pot vorbi despre apropiata
mea c`s`torie. Nu-mi mai doresc nimic altceva pe lumea asta, decât
s` m` c`s`toresc cu Matt. A[ vrea, totu[i, ca [i el s` m` iubeasc`.
– Dar nu v` iube[te?
– Nu.
giannijolys
130 ETHEL POLLEY
Kamala o privi, pu]in amuzat`.

– |n Anglia e foarte important s` te c`s`tore[ti din dragoste,
nu-i a[a?
|n India nu era a[a? se \ntreb` Sara. Ea nu se c`s`torise din
dragoste cu doctorul Cengupta?
Mai \nainte de a-i da vreun r`spuns la aceste \ntreb`ri, doamna
Cengupta \ncepu s` se destìnuiasc`.
– Eu m-am c`s`torit cu Karin la dorin]a p`rin]ilor no[tri. Noi nu
ne-am \ntâlnit niciodat`, \nainte, spuse ea, [i f`cu o pauz` pentru
a-[i g`si cuvintele potrivite. Dup` asta \ns`, ne-am pl`cut foarte
mult. |l iubesc pe Karim pentru c` e so]ul meu.
– Eu n-a[ fi putut s` fiu de acord cu acest sistem.
– Ah, o privi surprins` Kamala. Vei vedea c` dup` ce \i vei face
lui Matt copii, te va iubi foarte mult.
Dac` ar fi fost indian`, se gândi Sara, poate ar fi fost [i ea de
acord cu acest mod simplu de a vedea lucrurile. A[a, \ns`, totul era
atât de complicat pentru ea.
De ce \i ceruse Matt s` se c`s`toreasc` cu el? Ce n-ar da s` afle
asta, oft` Sara.
Cei doi b`rba]i vorbeau \nc` despre afacerile lor, când intrar`
din nou \n sufragerie, a[a c` \ncepur` s` vorbeasc` despre rochiile
tradi]ionale indiene.
Pentru Sara, sariul era un miracol al vie]ii practice [i nu putu s`
nu-[i exprime invidia pe care o sim]ea v`zând-o pe doamna
Cengupta \mbr`cat` astfel, pe acea c`ldur` insuportabil`, \n vreme
ce ea se topea \n hainele ei de bumbac.
– Un singur lucru nu \n]eleg, spuse Sara. Cum se \mbrac` acest
ve[mânt?
– E foarte simplu, spuse doamna Cengupta. V` voi ar`ta.
O invit` deci pe Sara \n dormitorul ei [i deschise u[a unui

dulap, sco]ând de acolo metri [i metri \ntregi de materiale,
imprimate \n diverse culori.
– Mai \ntâi se \mbrac` bluza. Apoi fusta, spuse ea, alegând dou`
buc`]i de material, pe care le \ntinse pe pat.
Dup` asta, tân`ra indian` \i ar`t`, cu lux de am`nunte, cum se
\mbr`cau ve[mintele atât de admirate de Sara.
– {i nu se desprind? \ntreb`, repede, plin` de curiozitate,
viitoarea doamn` Halifax.
– Nu, nu se desfac. V` rog s` primi]i unul cadou.
Sara protest`, \nro[indu-se.
– Am atât de multe, spuse tân`ra indian`, dup` care alese din
dulap un sari roz, festonat cu argintiu. Acesta cred c` v` vine
perfect, adùg` ea [i puse sariul \n bra]ele Sarei. V` place?
– Ah, e minunat, dar nu sunt sigur` c` pot s`-l primesc.
Kamala o prinse de mijloc [i o conduse spre sufragerie.
– Matt, spuse ea, trebuie s` o convingi pe logodnica ta s`
primeasc` acest sari.
Matt privi amuzat spre Sara.
– Nu-]i place?
– Bine\n]eles c` \mi palce. Dar e prea valoros ca s`-l pot primi.
Dup` asta, toat` asisten]a se str`dui s-o conving` pe Sara c`
poate primi cadoul, deoarece e oferit cu tot dragul.
– S`-l vedem cu to]ii, spuse doctorul Cengupta.
Sara \[i puse \n fa]` sariul, privindu-i cu interes.
– E minunat, spuse ea.
– Da, fu de acord [i Matt, cu ochii str`lucind, [i Sara avu
impresia c` Matt se refereai mai mult la ea, decât la sari.
Plin` de emo]ie, declar` apoi c` trebuia s` se retrag`.
132 ETHEL POLLEY
– Te conduc acas`, Sara? \ntreb` Matt.

– Da, mul]umesc.
Plecar`, a[adar, nu \nainte \ns` de a-i promite Kamalei c` vor
veni din nou, cât de curând.
– M-am sim]it foarte bine, spuse Sara, imediat ce se a[ez` pe
scaunul de lâng` Matt [i termin` cu flutur`rile din mâini spre
inimoasa familie indian`.
– Sunt foarte fericit, spuse Matt, pentru c` n-au prea mul]i
prieteni aici. Cea mai mare parte a celor din regiune nu vor s` intre
\n niciun fel de leg`turi cu ei.
– Dar mi-au f`cut o impresie admirabil`! exclam` Sara.
– Da, e foarte bine. Dar o vezi pe m`tu[a ta invitându-i la un
ceai?
– Nu, admise ea. Dar mie mi-au pl`cut foarte mult.
|n acela[i timp, Sara se gândi cât de bucuroas` ar fi m`tu[a sa
dac` ar fi tratat` de doctorul Cengupta, \n cazul \n care s-ar
\nboln`vi. Spera ca \n Tanzania modern` aceste lucruri s` dispar`
cât mai curând.
Matt \[i privi cu aten]ie ceasul.
– Te deranjeaz` dac` vom merge s` vedem mai \ntâi planta]ia?
Vreau s` m` asigur c` totul va fi a[a cum trebuie.
Sara se sim]i fericit` s` poat` sta mai mult cu el, a[a c` \ncuviin]`
cu bucurie.
– Când se va reuni toat` familia? \ntreb` ea, nemaiputând s`-[i
domine curiozitatea.
– Primul val poate sosi \n orice moment, de acum \ncolo.
Iart`-m` c` nu te voi vedea prea des \n perioada asta, dar trebuie s`
m` ocup de toate problemele legate de proprietate [i de \mp`r]irea
bunurilor, [i tot restul. A[a e când ai o familie numeroas` care are
drepturi egale asupra mo[tenirii.

– Ce e doar al tù din toate astea? \ntreb` Sara.
– Cele dou` case.
– Ambele?
– Da.
– Doar atât?
– Da.
– Dar nu e drept, r`spunse Sara. Tu \]i petreci toat` via]a având
grij` de toate problemele mo[iei iar ei vin doar s` culeag` roadele.
– Cineva trebuie s` se ocupe de tot ce e aici. Problema e c`
unchiul David insist` pe lâng` James s`-i vând` partea lui. Eu \ns`
nu l-am l`sat pe James s` vând` nimic. Va veni o vreme când
boabele de soia vor fi o adev`rat` bog`]ie.
Ah, atunci acesta era motivul pentru care Matt i-a interzis lui
James s` p`r`seasc` proprietatea, \[i spuse Sara, \ntrebându-se
totodat` cât [tia Felicity din toate acestea [i \n ce m`sur`
cunoa[terea acestor chestiuni din familia Halifax ar putea influen]a
planurile ei. |n mod sigur, James \[i va lua partea de profit \naintea
plec`rii \n Anglia.
– Matt, dar noi unde vom locui dup` c`s`torie? \ntreb` brusc
Sara.
– |n casa managerial`, spuse el, f`r` s` ezite. E mult mai
convenabil decât dac` am locui cu mama [i \n plus, gr`dina ta va
ar`ta mult mai bine.
Inima Sarei tres`ri cu putere. Unde se va duce m`tu[a sa? Sara
[tia c` aceasta nu avea drepturi legale asupra casei, dar, oricum, va
fi foarte dificil s` plece \n alt` parte. Se obi[nuise s` trìasc` \n acea
cas`, \nc` de pe vremea \n care era c`s`torit` cu unchiul ei.
Probabil nu se va acomoda niciodat` \n alt` parte.
134 ETHEL POLLEY
– Nu putem construi o cas` nou`? suger` Sara.

– Draga mea, nu pentru c` e foarte scump, \n primul rând, nu
ne vom construi o cas` nou`, ci pentru c` foarte curând ne vom
muta \n Arusha. James are dreptul s` stea acolo doar atât timp cât
eu n-am nevoie de acea cas`. El va pleca, oricum, \n Anglia, foarte
curând.
– Ne vom muta din Kwaheri? Dar credeam c` proprietatea
aceasta e toat` via]a ta.
– Africa e via]a mea. Nu are importan]` unde voi locui [i cred c`
nici pentru tine nu e important asta.
– N-are importan]`! repet` ea. Kwaheri e Africa, pentru mine.
Iubesc aceste locuri!
– Kwaheri va fi \ntotdeauna aici. Ne vom \ntoarce ori de câte ori
]i se va face dor s`-l revezi.
– Cu m`tu[a Laura ce se va \ntâmpla?
– Cu ea e o mic` problem`, \ntr-adev`r. N-a[ vrea s` te bat` la
cap prea mult, a[a c` e mai bine s` se mute. Dar, ca s` fiu foarte
sincer, cred c` vrea s` plece \n Anglia, cu Felicity, când va sosi
momentul.
Sara \ns` nu credea asta. Era gata s` cread` c` va fi de acord cu
James, c` va vrea s` locuiasc` \n alt` parte, dar \i era imposibil s`
cread` c` m`tu[a era de acord s` plece \n Anglia [i s` locuiasc`
acolo cu Felicity [i cu James.
– O cunosc de mult timp [i [tiu c` fratele meu e un prost dac`
\[i \nchipuie c` ea nu [tie de rela]ia lui cu Felicity. Bine\n]eles, c`
[tie. {tie, \ntotdeauna, totul. Are cel mai extraordinar sistem de
spionaj din Tanzania! Ceea ce o deranjeaz` e doar faptul c` ei nu
au destul` \ncredere \n ea, pentru a-i m`rturisi adev`rul.
Sara \[i aminti cele spuse de m`tu[a sa, \n timp ce ea se ocupa
de gr`din`: ,, Ai mai mult curaj decât ei doi la un loc.'' Da. |nsemna

c` [tia, \ntr-adev`r, totul. Poate era mai bine dac` mergea [i ea \n
Anglia, unde nu va mai fi tot timpul \n contact cu locurile care-i
aduceau aminte de via]a pe care o avusese al`turi de so]ul ei.
Mirosul care venea dinspre planta]ie \l recompens` pe Matt
pentru drumul lung f`cut pân` acolo.
– Miroase destul de bine, spuse el, satisf`cut.
Sara strâmb` totu[i din nas, când se apropiar` mai mult.
– N-a[ putea spune c` e cel mai extraordinar miros de pe
proprietate, spuse ea. Mirosul de tulpini putrezite nu corespunde
\ntru totul ideii mele de prospe]ime [i s`n`tate, râse ea cu poft`.
Matt \[i \n`l]` nasul, tr`gând cu putere aerul \n piept.
– Ah, ador mirosul `sta, f`cu el, dup` care râser` amândoi.
Sara fu de-a dreptul surprins` \n momentul \n care el opri
ma[ina [i se uit` spre ea cu mult` seriozitate:
– E[ti fericit` c` ne vom c`s`tori?
Sara nu avu \ns` timp s` r`spund`, pentru c`, v`zând-o ezitând,
Matt o prinse cu putere \n bra]e [i o s`rut` pe gur`.
Mirosul sisalului disp`ru dintr-o dat` [i Sara \[i imagin` c` sunt
din nou \n satul tribului Sonjo, \nfulecând buc`]ile enorme de
carne, la lumina focului.
Se \mbr`]i[ar` \n t`cere, dup` care Sara \l urm`ri surprins` pe
Matt cum coboar` din ma[in` [i se \ndreapt` spre planta]ie,
gânditor.
|n momentul acela, Sara fu mai sigur` ca oricând \n via]a ei c`
nu se va putea c`s`tori cu el. Dar fu fericit` c` trìse acest minut de
\mbr`]i[are, \n afara oric`rei idei despre timp [i spa]iu. Un moment
pentru totdeauna, se gândi ea.
Nu g`si \n ea for]a, \ns`, s`-i spun` totul, chiar atunci.
136 ETHEL POLLEY
|i voi spune neap`rat mâine, se gândi ea.

Astfel, când Matt se \ntoarse \n ma[in`, Sara t`cu \ndelung.
Ca [i cum n-ar fi observat starea ei, Matt porni motorul [i se
angaj` pe [osea.
– Vrei, te rog, s` m` la[i la spital? spuse ea, \n momentul \n care
se apropiar` destul de mult. Mi-am l`sat jeepul aici [i vreau s`-l iau.
Am nevoie de el mâine diminea]`.
Matt \i zâmbi larg. Era foarte greu pentru ea s`-l vad` atât de
mul]umit de via]a lui. Ce anume l-o fi f`cut s` fie a[a? se \ntreb`
Sara. |n mod sigur, un simplu s`rut nu te poate aduce \n aceast`
stare, reflect` ea.
– V`d c` a mai avut cineva ideea s` vin` aici, spuse el.
– Cine?
– Pare a fi Willy Friedrich. M` \ntreb ce-o fi vrând.
Matt ap`s` pe accelerator [i \n urm`toarele secunde fur` exact
lâng` ma[ina parcat` \n fa]a spitalului.
– E vreo problem`? \ntreb` Matt, dup` ce cobor\ din ma[in` [i
se afl` destul de aproape pentru a putea fi auzit.
Din Volkswagenul elegant ie[i \n grab` un om scund [i \ndesat.
– Ah, Matt, dragul meu prieten, exclam` el. Copila mea. Am
adus-o la spitalul tù. E foarte bolnav`, continu` strìnul,
mu[cându-[i mâinile de disperare. Doctorul tù e aici?
Matt se uit` \ntreb`tor la Sara.
– M` tem c` e deja acas`, la ora asta, spuse ea. A[ vrea s`-mi
permite]i s-o v`d eu, acum, pe fiica dumneavoastr` [i doctorul
Cengupta va fi anun]at s` vin` [i el la spital, conchise Sara, dup`
care \i mai zâmbi \nc` o dat` scundului german.
giannijollys
Capitolul 11
Nu era greu s`-]i dai seama cât de bolnav` era feti]a. St`tea
\ntins` pe bancheta din spate, tremurând din tot corpul ei firav, pe
jum`tate adormit`.
– Bun`, iubito, spuse Sara, cu inima strâns` de p`rere de rù
pentru pl`pânda fiin]`.
– Papa, murmur` micu]a.
Fa]a tat`lui ei se strecur` peste umerii Sarei.
– Mein Gott! spuse el patetic. Care poate fi problema cu ea?
\ntreb` el, \ntr-o englez` cu un puternic accent german.
– Se va face bine, \l asigur` Sara. Nu vorbe[te deloc engleza?
B`rbatul scutur` din cap:
– E prea mic` pentru astfel de lec]ii, explic` el. {i eu vorbesc cu
so]ia mea numai \n german`.
– Sper c` ne vom \n]elege totu[i, surâse Sara cu c`ldur`, dup`
care o lu` pe feti]` \n bra]e [i o purt`, cu cea mai mare grij`, \n
spital.
Feti]a \ncepu s` plâng`, dar Sara o a[ez` u[or pe unul dintre
paturi [i o mângâie pe obraji.
138 ETHEL POLLEY
– A dat vreun semn c` \i este foarte frig? \l \ntreb` Sara pe tat`l

feti]ei care se apropie \ngrijorat.
– Poate, nu [tiu. Eu n-am fost acas` [i so]ia mea nu mi-a spus.
Matt veni [i el de la telefon [i-i spuse feti]ei, surâzând:
– E[ti mai bine, liebling?
|ncet, \ncet, micu]a \ncepu s` surâd` [i spuse câteva cuvinte \n
german`.
– Asta-i foarte bine, r`spunse Matt.
|n acel moment, doctorul indian ap`ru \n salon, cu o privire
foarte grav`.
– Trebuie s-o intern`m. Cred c` are poliomielit`, spuse el dup`
câteva momente.
– Ah, doctore, exclam` Matt, e imposibil, e atât de rar` boala
asta, pe-aici.
– Da, dar acestea sunt simptomele. Sora Wayne a \ntâlnit
asemenea cazuri la Londra, eu mi-am f`cut stagiul la Londra, de
asemenea, a[a c` suntem familiariza]i cu boala [i feti]a se va bucura
de cele mai bune \ngrijiri.
– Dar spitalul acesta e atât de mic, spuse germanul. A[ putea
s-o duc la Dar-es-Salaam, nu? O duc cu avionul. Acolo sunt a[a de
mul]i doctori.
– Pute]i face asta, desigur dac` dori]i, dar nu v` sf`tuiesc.
Trebuie s` stea lini[tit`.
– E imposibil, asta. So]ia mea nu va fi niciodat` de acord ca
feti]a s` fie \ngrijit` de o doic` indian`. |n plus, sora pe care o ave]i
aici e african`. Feti]a se va speria când o va vedea.
Matt scutur` cu putere din cap.
– Nu cred c` trebuie s`-]i faci niciun fel de probleme.
Domni[oara Wayne e foarte competent` [i va avea doar ea grij` de
feti]a ta.
– Sigur? \ntreb` germanul.
– Bine\n]eles, confirm` [i doctorul Cengupta, cu gentile]e. Cred
c` a[a va fi mai bine pentru feti]` [i asta e tot ce conteaz`.
– Cum s`-i spun so]iei mele? Cum s`-i spun? se agit germanul
disperat, \n timp ce Sara o dezbr`c` pe feti]` de hainele cu care
venise [i o \mbr`c` \ntr-o pijama cu câteva numere mai mari.
– Va trebui s-o izol`m, sor`, spuse doctorul Cengupta. |l voi
invita câteva minute pe Herr Friedrich \n biroul meu pentru a-mi da
ni[te informa]ii, dup` care m` voi \ntoarce [i vom vedea ce e de
f`cut.
Dup` asta, doctorul \l lu` pe tat`l feti]ei dup` umeri [i ie[ir` din
salon.
– Eu trebuie s` plec, spuse Matt. |mi pare rù c` te-am \nc`rcat
[i cu acest caz, dar e bine s`-i atragem spre noi pe fermierii din jur.
– N-ar fi fost bine pentru feti]`, \n primul rând, s` fie
transportat` \n starea ei.
– Nu, [i sper c` la noi va fi tratat` mai bine decât \n alt` parte.
Sara fu de acord, cl`tinând din cap.
Pe urm`, se gândi c` vor trece probabil câteva zile pân` va putea
g`si un moment potrivit pentru a-l anun]a c` nu se va c`s`tori cu
el. Imediat, \ns`, \[i aminti c` rudele lui puteau sosi de acum
\nainte \n orice moment [i nu trebuia \n niciun caz ca el s` le
vorbeasc` despre c`s`torie. Trebuia s`-i spun` chiar acum. Când
deschise \ns` gura pentru a-l anun]a pe Matt decizia ei, cuvintele
refuzar` s` se materializeze.
– Ai grij` de tine, spuse Matt \ncet. Apoi se apropie [i o s`rut`
pe frunte. De ce ]i-ai ales o slujb` atât de complicat`? o \ntreb` el.
Nu voi avea niciun moment de lini[te pân` când nu voi [ti c` totul
140 ETHEL POLLEY
e bine aici.
– Las` prostiile, Matt, totul va decurge f`r` nicio problem`.
Matt \i d`du un bobârnac u[or:
– Aminte[te-mi s`-]i spun ceva dup` ce vor trece toate astea.
Ceva foarte important, ce ar fi trebuit s`-]i spun deja, coment` el [i
Sara \nchise ochii \n semn c` e preg`tit` pentru orice. Când
deschise din nou ochii, Matt plecase.
Sara oft` [i l`s` perdelele.
|i va scrie chiar acum. Nu putea s` lase lucrurile a[a.
Micu]a Hedda se f`cea tot mai bine, cu fiecare zi care trecuse.
Fusese foarte curajoas`, iar Sara st`tuse permanent lâng` ea,
dându-i toate cele necesare, masându-i cu regularitate picioarele,
f`când tot ce era omene[te posibil pentru ca virusul s` lase cât mai
pu]ine urm`ri \n trupul firav al feti]ei.
Zilele trecuser` cu repeziciune, una dup` alta, pân` când se
scursese \ntreaga s`pt`mân`.
De la fereastra spitalului, Sara putu s` observe sosirea rudelor
familiei Halifax [i se \ntreb` unde \i va caza Matt pe to]i.
|ntr-una din zile \l v`zu pe Matt \n ma[ina Juliei, dar se retrase
imediat la patul micu]ei bolnave, f`r` a-i fi f`cut niciun semn [i f`r`
a se mai gândi la nimic \n leg`tur` cu Matt.
|ntr-un fel, \n ultima vreme, fusese rupt` de toat` lumea.
Era adev`rat c` ar fi putut s` dea telefoane din spital, dar se
sim]i mult mai bine a[a.
Veni \n sfâr[it timpul când Hedda putu s` se ridice din pat. Se
sim]ea \nc` foarte sl`bit`, dar nu era niciun semn c` poliomielita
l`sase vreo urm` de paralizie.
Doctorul Cengupta se declar` foarte mul]umit [i s`rb`toriser`
cu pan trimise de so]ia sa, auzind ve[tile bune.
Nemaivrând s` amâne nici m`car o zi problemele importante,

Sara \[i \ncheie noti]ele cu privire la cazul pe care tocmai \l
rezolvase [i \ncepu s`-i scrie lui Matt:
“Drag` Matt,
Ce s` facem?… Eu m-am r`zgândit [i nu mai vreau s` m`
c`s`toresc cu tine.
A fost o perioad` \n care mi-a[ fi dorit s` stau \mbr`]i[at` cu tine
\ntreaga zi, pân` \n seara \n care s-a internat aceast` biat` feti]`.
Sunt foarte fericit` c` rùl a trecut. Acum pot s` m` gândesc din
nou la situa]ia noastr`.
Cei din tribul Sonjo spuneau c` o mam` ghice[te \ntotdeauna
dac` o fat` e cu adev`rat \ndr`gostit` de fiul sù. Mama ta m-a luat
de la aerodrom cu ma[ina, pentru a m` duce acas`. }i-a spus cumva
ceva de felul acesta, când te-a v`zut dup` aceea?…”
Ce s` mai scriu? se \ntreb` Sara cu voce tare… {i de ce fac toate
acestea? |n fond sunt atât de fericit` de via]a mea…
– E[ti? Matt spunea c` nu e sigur dac` te pot g`si aici.
– Oh, spuse Sara.
Doamna Halifax zâmbi.
– Când vei fi liber`? Vom da o petrecere de familie [i vrem s` fii
prezent`. Ai vrea s` vii?
– Ah, da, voi fi \ncântat`, se trezi Sara spunând. Nu vom mai fi
mult` vreme \n carantin`.
– Bun. Atunci, voi fixa data petrecerii pentru acest weekend. Te
voi anun]a ora, draga mea. Oricum, vroiam s` [tii cât de binevenit`
e[ti, iubito. {i te rog s` nu acorzi nicio aten]ie pove[tilor de familie
pe care le vei auzi. David, \n special, are un sim] al umorului foarte
straniu, nu trebuie s`-l iei prea mult \n seam`. Atunci, r`mâne
stabilit, nu-i a[a?
142 ETHEL POLLEY
– Da, da [i… mul]umesc, doamn` Halifax. N-am crezut

niciodat` \n glumele cu privire la soacre [i pot s` v` spun c` Matt
a luat o hot`râre foarte bun`, trimi]ându-v` azi aici.
Doamna Halifax p`ru emo]ionat`.
– Ah, m-ai f`cut s` plâng, iubito, va trebui s` trec mai \ntâi prin
camera mea s`-mi refac machiajul, când voi ajunge acas`.
– Dar [i eu plâng. Poate din cauz` c` suntem fericite?
Doamna Halifax râse. Un râs nervos [i emo]ionat, dar cu aceea[i
not` de amuzament care-i caracteriza permanent atitudinea.
– M` duc s` dau ni[te telefoane, mai \nainte de a fi prins` din
nou de alte probleme, spuse doamna Halifax cu un surâs plin de
c`ldur`.
Dup` ce mama lui Matt plec`, Sara revizui scrisoarea pe care o
\ncepuse pentru acesta.
Rupse hârtia \n buc`]ele m`runte [i o arunc` \n co[ul de gunoi.
A fi liber` o zi \ntreag` de la spital pentru a se putea preg`ti
pentru o petrecere, era un r`sf`] pe care Sara nu-l mai cunoscuse
niciodat`.
Her Friedrich venise dis-de-diminea]` s`-[i ia acas` feti]a,
de-acum doar convalescent`, [i le mul]umi din toat` inima pentru
\ngrijirile de care avusese parte micu]a \n spitalul lor.
– Ce ne-am fi f`cut f`r` voi? spuse el, cu un accent nem]esc mai
pronun]at ca niciodat`.
– A]i fi zburat la Dar-es-Salaam, replic` Sara. Asta \ns` ar fi
\ntârziat [i mai mult aplicarea tratamentului [i lucrurile s-ar fi putut
complica foarte mult.
Peste pu]in timp, Hedda fu gata de ie[ire.
– Sor`, spuse ea… Papa…
– A \nv`]at engleze[te? \ntreb` surprins Herr Friedrich. |n
curând, va vorbi mult mai bine decât tat`l ei, nu-i a[a?
|[i luar` la revedere cu mult` c`ldur`, dup` care Sara fu liber`
tot restul zilei.
C`ldura era deja \n`bu[itoare [i jeepul deveni atât de \ncins,
\ncât Sara ]ipì ca la o arsur` puternic` \n momentul \n care atinse
metalul portierei.
Apoi, savurând fiecare moment al libert`]ii sale, se \ndrept` spre
cas`.
Pe teras`, \ntin[i lene[ pe ni[te [ezlonguri, Sara \i g`si pe
Felicity, James [i John, to]i pu[i evident pe fel de fel de [otii.
– Bun`, strìno, spuse Felicity \ntinzându-se lene[. Nu-mi spune
c` locuie[ti aici!…
– Ba da, r`spunse Sara. Din când \n când.
Ce se a[tepta? se \ntreb` Sara. C` va dormi tot timpul \n spital?
– Din gând \n gând, mai mult, replic` James, \ncercând s` fac`
un joc de cuvinte, pentru c`, de când cu invazia, m-am instalat eu
\n dormitorul tù.
– Apropo, interveni [i John Halliday, Julia te-a cùtat ca o
nebun`!… Vroia s` [tie ce culoare va avea rochia ta disear`.
– Acesta a fost pretextul, dar motivul?… \ntreb` Felicity.
– Nu [tiu, spuse John râzând cu poft`, dar ar`ta de parc` ar fi
vrut s` omoare pe cineva.
– Adu-mi ni[te limonad`, sclavo, zise James, lovind cu piciorul
[ezlongul pe care st`tea Felicity.
– Ajut`-te singur, replic` aceasta.
James ridic` din umeri [i se duse cu pa[i rari [i obosi]i la masa
din sufragerie, \nc`rcat` cu fel de fel de bùturi r`coritoare.
– Po]i s` stai \n locul meu, Sara, spuse el, ar`]i ca [i cum vei
c`dea de pe picioare \n momentul imediat urm`tor, dac` nu te
144 ETHEL POLLEY
a[ezi.
Sara \i mul]umi [i-l refuz` politicos, dup` care adùg`:
– Trebuie s` fac o baie, mai \ntâi, [i s` m` schimb. Te deranjeaz`
dac` intru \n dormitorul \n care te-ai instalat \n lipsa mea, pentru
a-mi cùta ni[te haine?
– E[ti invitata mea, surâse James.
Apoi se apropie \ncet de ea [i-i puse mâinile pe umeri:
– {tii ceva, viitoare veri[oar`? Familia Waynes [i cu mine am
\ngropat securile.
– Vrei s` spui c` a]i anun]at-o?
James \ncuviin]`.
– Da, dar cred c` se a[tepta. Mi-a spus doar c` sper` s` cresc
\ntr-o bun` zi [i voi putea sta pe picioarele mele.
– A[a va fi, nu?
– Hai, nu \ncepe [i tu Po]i s` \n]elegi c` m-am schimbat? Mai
bine uit`-te ce se \ntâmpl` cu gr`dina ta, c` n-a mai avut nimeni
grij` de ea \n ultima vreme.
– {i ce s-a \ntâmplat?
– Cum, n-ai v`zut, \nc`? E aproape \n paragin`, probabil Matt a
alungat muncitorii pân` se va termina reuniunea de familie.
– Arat` bine, nu-i nicio problem`, interveni Felicity.
Dup` asta, Sara nu mai avu timp s` se gândeasc` la starea
gr`dinii.
Doamna Wayne se culcase \n sufragerie, a[a c`, pentru a trece
\n partea cealalt` a casei, Sara deschise u[a cu cea mai mare grij`.
Intr` apoi \n camera sa, unde o r`coare foarte pl`cut` o
cuprinse imediat.
|[i d`du jos uniforma [i cùt` lenjerie curat`, dup` care \[i
scoase din dulap o rochie de bumbac de culoarea fierului.
Intr` dup` asta \n baie [i l`s` apa rece s`-i biciuiasc` tot corpul,
\n universul u[or parfumat al s`punului, care se ridic` \ncet \n aer.
Acesta era momentul cel mai relaxant din ultimele zile.
Se \mbr`c` repede [i se \ntoarse \n camer`, [tergându-[i p`rul
umed cu prosopul.
Vocile de pe teras` se \nte]ir`, devenind mult mai protocolare.
Se \ntreb` dac` aveau musafiri la acea or`, sperând totu[i c` nu.
Nici nu sfâr[i bine gândul, c` se auzi o b`taie \n u[`.
– Pot s` intru?
Sara se \ntoarse repede [i o v`zu pe Julia.
– Da, po]i intra, dar tocmai mi-am terminat treburile aici, a[a c`
vom ie[i pe teras`.
Julia \ns` surâse dintr-un col] al gurii [i se a[ez` pe marginea
patului.
– Micu]a sor` s-a gândit s`-[i asigure viitorul, nu-i a[a? Felicit`ri.
– Mul]umesc, r`spunse Sara. Mi-a spus John c` m-ai cùtat.
– Da? f`cu Julia, uimit`. }i-a spus cumva [i de ce?
– Mi-a spus c` vrei s` [tii ce culoare va avea rochia pe care o voi
purta disear`, dar cred c` glumea.
– Nu, chiar asta a fost scuza pe care am g`sit-o. Te-am cùtat
pentru c` m-a rugat Matt. B`rba]ii nu se uit` niciodat` pe cine roag`
când e vorba s` ob]in` o favoare. Vreau s` spun c` nu-i va fi foarte
u[or s` te prezinte disear` \n calitate de logodnic` a sa, \n fa]a
\ntregii familii. Nu trebuie s` te sim]i ofensat`. Dar oameni ca
unchiul David se vor uita \ntotdeauna la calitatea rochiei, iar tu nu
te-ai putut \mbr`ca de la magazinele din Paris, nu-i a[a? |n]elegi ce
vreau s` spun?
– Nu!
– C` Matt nu vrea s` fii prezent` disear` la reuniunea de familie.
146 ETHEL POLLEY
Vei spune c` ai avut o durere de cap sau a[a ceva, c` ai fost foarte
obosit` dup` ce ai avut grij` atâta timp de micu]a aceea bolnav`.
– Da, probabil a[a voi face.
– Atunci f`-o, insist` Julia.
– De ce ai venit, Julia? Nu te-a trimis Matt, nu-i a[a? {tiu c`
n-ar fi f`cut-o niciodat`.
– Nu, n-a f`cut-o, recunoscu Julia, cu o grimas`. Dar tu \]i
\nchipui c` poate intra oricine \n familia Halifax? Trebuie s` te mai
gânde[ti. Niciunul dintre noi nu te accept`. S-a hot`rât asta
azi-diminea]`, la micul dejun. Nu am ajuns u[or aici! De ce-ai veni
tu, acum, s` culegi roadele, f`r` s` fi f`cut nimic pentru asta?
– Iart`-m` c` insist, dar ce anume a]i decis la micul dejun?
– Am decis ca to]i s` te ignor`m dac` vei veni disear`. N-am vrut
ca Matt s` sufere o asemenea umilin]`, a[a c` mi-am spus c` e mai
bine s` vorbesc cu tine \nainte.
– |n]eleg.
– Chiar \n]elegi modul cum func]ioneaz` un sistem colonial, ca
cel de aici? E o ]ar` dur`! Aici, ucizi sau e[ti ucis!…
Sara zâmbi, amuzat`.
– Cât de necivilizat…
– {i, ca s`-]i spun drept, nici nu cred c`-l iube[ti pe Matt.
– Nu? Asta e, \ntr-adev`r, o problem`, nu-i a[a? Vrei s` pleci,
acum, te rog?
Sara se \ntoarse spre fereast` [i n-o v`zu pe Julia ie[ind, dar auzi
u[a deschizându-se, pentru a se \nchide apoi \ncet \n urma ei.
Sara se preg`ti, totu[i, pentru petrecere. Scoase din dulap unica
sa rochie de sear` [i trebui s` admit` c` Julia avea dreptate. Nu era
un model de la Paris. Era simpl`, dar atractiv`, tocmai de aceea.
Sau, cel pu]in, a[a crezuse \ntotdeauna.
Dup` prânz, John plec` acas`, iar James [i Felicity ie[iser` \n

ora[, \n ciuda c`ldurii \n`bu[itoare. R`mas` singur`, Sara se retrase
pe verand` [i \ncerc` s` citeasc` ceva. De fapt, se gândea la unchiul
David. Omul cu un sim] al umorului atât de straniu, care nu putea
suporta fetele care nu erau \mbr`cate cu rochii aduse de la Paris.
Acum era momentul s`-i spun` lui Matt c` nu vrea s` se
c`s`toreasc` cu el. Nu cùtase o ocazie s`-l anun]e c` nu e
interesat` de aceast` c`s`torie? Acum \i era oferit` pe tav` [i tot ce
f`cea era s` stea pe verand` [i s`-[i plâng` de mil`. Nu era mai
simplu s` dea un telefon [i s` cear` s` vorbeasc` cu el? Va fi fericit
s` afle c` s-a r`zgândit. Se putea \ntoarce atunci la aceast` fat` care
nu f`cea nimic altceva toat` ziua decât s` se dichiseasc` pentru el.
Era atât de egoist`, \ncât putea s` pun` fericirea ei mai presus de a
lui?
Telefonul era \n holul central. Se \ndrept`, a[adar \ntr-acolo,
\nchizând \ncet dup` ea u[a de la sufragerie.
– E[ti tu, draga mea? spuse doamna Wayne, somnoroas`.
Sara \ntredeschise din nou u[a [i vâr\ capul \n sufragerie.
– Deci, te-ai \ntors. }i-au spus c` mi-au vorbit, \n sfâr[it, de
rela]ia lor?
– Da, sunt foarte bucuroas` c` au avut curajul s` v` anun]e.
Nu acum! Nu acum! \[i spuse Sara.
– Plec [i eu \n Anglia cu ei. Am stat aici pentru Noel, dar de fapt
nu mi-a pl`cut niciodat` via]a de aici, dup` independen]`, iar
Felicity va avea nevoie de ajutor pentru copiii pe care pl`nuiesc
s`-i aib`. E ea \ns`[i doar un copil, nu poate avea grij` de altcineva.
Matt avusese atunci dreptate, c` m`tu[a sa dore[te s` plece cu
fiica ei \n Anglia. Pentru acest motiv, nu [tia nici ea de ce, sim]i
c`-l iube[te [i mai mult. Aceast` cas` va fi liber`. Vor putea locui
148 ETHEL POLLEY
aici, nu va mai fi necesar s` plece cine [tie unde. |n orice caz, nu

\mpreun`.
– Sper c` ve]i fi cu to]ii foarte ferici]i, spuse Sara cu sinceritate.
– Vom fi, r`spunse doamna Wayne, foarte sigur` de cele
afirmate. Eu [tiu s` nu m` amestec \n c`s`toria lor, a[a c` vor fi
ferici]i s` m` aib` \n preajm`, \n mod discret. O baby-sitter e foarte
apreciat` \n Anglia, dup` cum am auzit.
– Da, e adev`rat, r`spunse Sara. M` duc doar s`-i dau un telefon
lui Matt, s`-l anun] ceva important, dup` care m` voi \ntoarce aici.
Doamna Wayne \ncuviin]`, fericit`.
Doar c` nu se va mai \ntoarce. |[i va \mpacheta hainele [i-i va
l`sa un bilet. Se va duce cu jeepul pân` la halt` [i va lua apoi trenul
pentru Dar-es-Salaam. Acolo, nu va fi dificil s`-[i g`seasc` o slujb`.
Spitalele sunt \ntotdeauna bucuroase s` primeasc` surori din
Europa.
Era \ns` o problem`.
|n halt` era desigur \ngrozitor de cald [i trenul urm`tor cine [tie
peste cât timp va sosi.
Va fi, desigur, urm`rit` [i i se va impune s` se \ntoarc` la
Kwaheri…
|nchise u[a de la sufragerie [i se \ndrept` spre telefon, dar
acesta \ncepu s` sune exact \n momentul \n care vru s` ridice
receptorul pentru a forma num`rul lui Matt.
– Alo, spuse ea.
– Alo… P`rea s` fie doamna Halifax, dar linia era prea \nc`rcat`
pentru a putea fi sigur` de asta.
– Nu se aude bine, spuse Sara.
– Nu, nu se aude bine. E foarte cald [i sunt probleme cu
leg`tura.
Apoi, vocea f`cu o referire la Matt.

Disperat`, Sara \ncerc` s` aud` ce spune.
– Ce e cu Matt? \ntreb` Sara vorbind tare.
– E foarte rù. Are frisoane [i o durere de cap \ngrozitoare. Are
[i temperatur` foarte mare.
Poliomielit`! \[i spuse Sara cu disperare. S-a molipsit de la
micu]a Hedda. A fost aproape de ea exact \n momentul \n care
boala era la apogeu.
– Vin imediat acolo.
– Ce pot s` fac pân` atunci?
– Ajuta]i-l s` se lini[teasc` [i chema]i-l pe doctorul Cengupta.
Sara l`s` repede receptorul [i intr` \n camera ei, pentru a-[i
schimba hainele.
– Ce este? \ntreb` doamna Wayne.
– Matt nu se simte bine.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Nu [tiu. Merg acum la el. Iau jeepul.
– Ie[i pe u[a din spate. I-am spus [oferului s`-l pun` sub copaci.
Metalul `la se \ncinge atât de tare la soare, \ncât tot timpul mi-e
fric` s` nu iei foc, \nùntru.
Sara \i mul]umi, dar n-o mai auzi, pentru c` se gândea deja la
problemele legate de Matt. Era prea mult s` spere c` va putea
rezolva [i acest caz f`r` ca boala s` lase sechele. Ce va face Matt
da– c` va r`mâne paralizat? |l va ajuta s` treac` peste asta. Nu se
putea s` r`mân` paralizat. |l va masa pân` \i vor c`dea mâinile.
Alerg` \n camera ei [i-[i lu` geanta medical`. Se asigur` c` are \n
ea tot ceea ce era necesar pentru un astfel de caz.
Apoi ie[i din camer` [i alerg` cu toat` puterea spre sc`ri.
– Sara! strig` doamna Wayne.
150 ETHEL POLLEY
– Da? se \ntoarse ea, pe jum`tate.

– A[teapt` o clip`.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Matt a fost aici azi-diminea]`, [i nu avea nimic.
– Adev`rat? \ntreb` ea, \ncercând s` nu-[i arate prea mult
mirarea. Trebuie s` plec, m`tu[` Laura. La revedere.
Nu mai a[tept` r`spunsul m`tu[ii sale.
Trecu \n partea din spate a casei [i de acolo ie[i \n soarele
orbitor.
– Matt, murmur` ea, sim]ind o durere \ngrozitoare
str`pungându-i pieptul.
Capitolul 12
Avusese un vis foarte curios…

Cu ea [i Julia. Jucau golf \mpreun`. Julia \nvinsese, ceea ce nu
fusese o surpriz` pentru ea, pentru c` doar Matt era \n stare s-o
\nving`. A[a \i spusese James.
Sara deschise ochii, amintindu-[i toate acestea [i se \ntreb`
unde se afla. Era foarte \ntuneric, iar hainele ei erau umede [i i se
lipiser` de corp. |[i aminti apoi c` \n timp ce fugea spre jeep c`zuse
\ntr-una din gropile din spatele casei. Trecuser` câteva ore de
atunci. |ncercase mult timp s` strige dup` ajutor, dar nu o auzi
nimeni.
Cum nu o g`siser` pân` atunci? Era doar atât de aproape de
cas`. N-o cùtaser`?
Se \ntreb` dac` fusese \ntr-adev`r necesar s` se sape atât de
mult pentru p`mântul pe care-l puseser` oamenii lui Matt la florile
ei.
Se prinse cu putere de marginile gropii [i \ncerc` s` ias` afar`.
|ncet, \ncet, \ncepu s` escaladeze groapa. Se pr`bu[i \ns` din nou.
Ciudat, câteva momente mai \nainte avusese impresia c` vede o
152 ETHEL POLLEY
umbr` \n cap`tul de sus al gropii. Acum, \ns`, disp`ruse. Nu credea

\n spirite, dar [tia c` africanii erau siguri c` ele exist`.
Dup` ce \ncerc` din nou s` escaladeze pere]ii, cu toat` for]a ei,
reu[i \n sfâr[it s` vad` luminile de afar`. Aproape reu[ise.
– Sunt aici! Sunt aici! V` rog ajuta]i-m`, strig` ea.
L`mpile venir` [i mai aproape.
– Sara!
|ncerc` s` r`spund`, dar niciun sunet nu mai ie[i din gura ei
uscat`.
L`mpile pâlpâir` [i Sara se temu c` vor disp`rea din nou.
– Sunt aici! \ngìm` ea.
|n sfâr[it, luminile o \mpresurar`.
– Unde e[ti, exact? \ntreb` vocea care sem`na foarte mult cu cea
a a lui Matt, dar acest lucru era imposibil.
– Sunt aici…
– Biata de tine, unde fugeai a[a, c` ai c`zut aici? \ntreb` vocea,
\n timp ce dou` mâini se \ntinser` spre ea.
– Vroiam s` merg la Matt. E bolnav! M-a sunat doamna Halifax.
E foarte rù.
– Chiar a[a? Uite, v`d c` nu reu[esc s` te scot singur de aici.
P`mântul alunec` sub mine. Te las din nou jos [i merg s` cer
ajutoare.
– Bine, spuse Sara. Cine e[ti?
– Sunt Matt, spuse el [i vocea \i tremur` de râs. A[teapt`-m`, nu
lipsesc mult.
– Matt? Dar nu e[ti bolnav?
Sara r`mase t`cut` \n fundul gropii, gândindu-se cu
stupefac]ie…Matt. Poate e bolnav, dar ie[ise totu[i s-o caute. Era
nebun, dac` f`cuse asta! Oh, ce spirit al sacrificiului poate s` aib`.
Matt, te iubesc, [opti ea, impresionat`.

Dup` câteva minute, Matt se \ntoarse [i fix` din nou lumina spre
ea.
– |mi pare rù, iubito, n-am g`sit nimic. Unchiul David a plecat
s` caute ni[te funii, a[a c` am venit s`-]i ]in companie.
Nervoas`, Sara \l \ntreb`, aproape strigând:
– Nu ai febr`?
– Nu sunt bolnav, o asigur` el, cu seriozitate. |n schimb, John
\]i mul]ume[te pentru sfaturi. Copilul lui e bolnav. L-a chemat pe
Karin, care a avut grij` de el. Satisf`cut`?
– Vrei s` spui c` nu te-ai sim]it rù?
– Exact.
– Am crezut c` ai poliomielit`, spuse ea cu indignare, de[i \[i
d`dea seama c` era o nebunie s` regrete c` nu fusese bolnav.
– Da? De-asta te-ai gr`bit a[a [i ai c`zut \n groap`?
Sara schimb` subiectul.
– }i-am scris.. Ca s`-]i spun c` nu m` pot c`s`tori cu tine. Ar fi
o gre[eal` care ne-ar costa pe amândoi. |n]elegi, nu?
– Pentru c` ai crezut c` am poliomielit`?
Sara nu-l putea vedea, dar \[i putea imagina expresia lui:
col]urile gurii trase pu]in \n sus, cu tandre]e, iar ochii…
– Nu, bine\n]eles c` nu din cauza asta. Tu… Tu e[ti \ndr`gostit
de alt` persoan` [i eu… eu de asemenea, spuse ea, triumf`toare.
– De cine e[ti \ndr`gostit`? De John Halliday?
– Ah, nu.
Matt se a[ez` pe marginea gropii.
– Nu te cred, spuse el, \ncet. Dar vor veni \n curând cu funiile
[i vreau s` ne l`murim pân` atunci, pentru c` vreau s` anun]`m
logodna.
154 ETHEL POLLEY
– Nu vom anun]a nimic.

– Poate m-am \n[elat \n privin]a ta, de[i nu pot s` cred asta.
– Ah, nu te prosti!… {tii la fel de bine ca [i mine c` familia ta
nu m` accept`. Mi-a spus Julia [i are dreptate. Nu sunt la
standardele familiei Halifax. De fapt, n-a[ vrea s` trìesc a[a nici
dac` a[ putea. Unchiul David trìe[te dup` regula “noblesse oblige”
[i este \mpotriva mea.
Matt oft`:
– Ah, Julia, din nou! L-ai \ntâlnit pe unchiul David?
– Nu, admise Sara.
– Poate ai dreptate, desigur. E un om foarte \nchis \n el [i n-ar
fi spus niciodat` ce gânde[te despre tine.
Urm` o t`cere lung` [i ap`s`toare. Era atât de absurd. De ce era
important` p`rerea unchiului David, \n leg`tur` cu c`s`toria lor?
Doamna Halifax a aprobat decizia lui Matt.
|n acel moment, câteva voci se apropiau de ei din ce \n ce mai
mult.
– Te vom scoate de acolo, feti]o, nu-]i face nicio grij`, spuse o
voce cu accent strìn.
– Ah, ]i-am spus \ntotdeauna c` va avea grij` de tine, sun` [i
vocea m`tu[ii sale.
– Prinde asta, Matt, [i arunc`-i-o fetei, s` poat` ie[i de acolo.
– Hai, ]ine-te bine de astam spuse Matt, l`sând \n jos funia
groas`. N-o s` cazi. Te trag afar`.
Sara \ncerc` s` se prind`, dar mâinile \i erau deja r`nite de când
\ncercase s` escaladeze peretele gropii.
– Nu pot, spuse ea, \ngrozit`.
– Care-i problema? \ntreb` Matt. Nu vezi funia? Hai… |ncearc`.
Sara se ag`]` de funie, \n sfâr[it [i când ajunse sus, Matt o prinse
\n bra]e. |i putea sim]i respira]ia accelerat`, dar nu-l privi.

– Mul]umesc, Matt, regret c` ]i-am dat b`tì de cap, spuse ea
\ncet.
– Te duc \n cas`, spuse el, \ncruntat.
Un moment, Sara se gândi s` refuze, dar vocea cu care-i vorbi
nu admitea un refuz, a[a c`, f`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei,
unchiul David o ridic` \n spinarea lui Matt.
– Ne-am \ngrijorat pentru tine cu to]ii.
Sara respir` adânc.
Era foarte pl`cut s` [tie c` cineva \[i f`cuse griji pentru ea.
– Regret foarte mult cele \ntâmplate. Am uitat de gropile din
spatele casei [i n-am fost atent`.
– Când a sunat-o mama, a \n]eles c` eu sunt cel bolnav, explic`
Matt.
– Ah, spuse unchiul David. |nseamn` c` e o fat` foarte potrivit`
pentru tine. Nu pot s` \n]eleg ce-a g`sit la un cap p`trat ca tine, râse
el. Ai f`cut spitalul `sta! La ce folose[te? E prea mic.
– Am crezut c` nu agreezi ideea de a face un spital.
– Cine ]i-a spus asta?
Sara \ncepu s` râd` printre lacrimi.
– Hai, du mai repede fata \n cas`, Matt. O s` pun funia lâng`
groap`. Poate va mai avea [i alcineva nevoie, spuse el cu ironie.
Cineva \i ridic` mai bine perna, [i Sara deschise ochii.
– Cine e? \ntreb` ea, strângându-[i picioarele.
– Sunt, eu, Julia.
– Oh, f`cu Sara, gr`bindu-se s` aprind` lumina. Ce cau]i aici?
– Am venit s`-]i spun c` plec. Nu mai am nicio [ans`. Acum c`
unchiul David te-a v`zut [i e de acord cu tine… Ai jucat foarte
bine… Toat` aceast` poveste atât de dramatic`, cu o salvare atât de
156 ETHEL POLLEY
spectaculoas`… Ai [tiut s`-i impresionezi. Asta e! Nu e bine s`

plângi, niciodat`, dup` laptele v`rsat…Plec la Dar-es-Salaam. M`
voi c`s`tori cu un milionar de acolo. Toat` problema e c` lui nu-i
place s` joace golf. Matt era altceva…
– Dar de ce ai venit s`-mi spui toate astea?
– Pentru c` [tiu c` familia mea nu va fi de acord cu Edgar [i
vreau s` m` asigur c` vei pune o vorb` pentru mine. O vei face,
nu-i a[a?
– Da, r`spunse Sara \ncet. Dac` e[ti sigur` c` te va ajuta la ceva.
– Da, sunt sigur`, spuse ea [i se \ntoarse spre oglind`. Ce p`rere
]i-a f`cut unchiul David? \ntreb` ea, admirându-se.
– Mi-a pl`cut foarte mult. Dar l-am v`zut doar pu]in, pe
\ntuneric. Matt m-a adus imediat aici. Unde locuie[te?
– Toat` Africa \l cunoa[te. Nu locuie[te nicìeri. E unul dintre
cei care bat tot timpul continentul. Africanii sunt copiii lui [i
animalele prietenii. Nu poate sta locului mai mult de o s`pt`mân`,
niciodat`.
– Nu este deci la curent cu ultimele modele de la Paris, surâse
Sara cu ironie.
– Ah, se strâmb` Julia. Am plecat! Sper c` vei fi fericit`. Oh, nu
uita s`-i spui lui Matt s`-]i cumpere un inel, \nainte de a anun]a
logodna \n fa]a \ntregii familii, ai \n]eles?
Dup` plecarea ei, Sara stinse lumina [i se \ntinse din nou \n pat.
Biata Julia! |i p`rea rù pentru ea c` nu se c`s`torise cu b`rbatul pe
care [i-l dorise atât de mult.
Julia s-a jucat cu focul [i s-a ars, \[i spuse Sara. Spera, \ns`, c` \[i
va g`si fericirea. Dorea ca toat` lumea s` fie fericit` \n seara aceea.
– Julia a plecat, o anun]` Matt, intrând \ncet \n camera ei.
– {tiu. |]i pas` chiar atât de mult?
– Mie? De ce mi-ar p`sa? Doar c` mi-ar p`rea rù dac` ar face

vreo prostie care i-ar aduce nefericirea, asta-i tot.
Sara \[i ridic` u[or b`rbia:
– Sigur?
Era ultimul dubiu din mintea ei cu privire la Matt [i vroia s`-l
clarifice o dat` pentru totdeauna.
– Foarte sigur. Dar cum ai [tiut c` a plecat?
– A venit aici, azi-noapte, s`-mi spun` la revedere.
– Da? {i ce altceva ]i-a mai spus?
– C` pleac` s` se c`s`toreasc` cu un anume Edgar. Era
\ngrijorat` din cauza faptului c` familia Halifax nu-l va accepta.
– Crezi c` doar de asta a venit? surâse el. M` tem c` era ceva mai
mult la mijloc.
– Poate. Dar acum a plecat. }i-a l`sat un mesaj, continu` Sara,
privindu-l cu \ndr`zneal`. S` nu uit s`-]i spun s` cumperi un inel,
\nainte de a m` prezenta restului familiei.
Ochii lui clipir`, amuza]i:
– Credeam c` nu mai vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, o tachin` el.
Sara \[i plec` privirile.
Asta \nsemna c` n-o mai vroia?
– A[a am crezut [i eu, r`spunse ea, \ntr-un târziu. Vezi, Matt…
M-am gândit c` nu m` pot c`s`tori cu un b`rbat care nu m` iube[te
atât de mult cât \l iubesc eu.
– {i ce te face s` crezi c` nu te iubesc la fel de mult?
– Nu mi-ai spus-o niciodat`, r`spunse ea, cu ochii surâzând.
Cum ai fi vrut s` [tiu, altfel? :i-ai spus c` m` placi, c` nu po]i fi furios
pe mine…
– Era atât de greu s` vezi asta? Toat` lumea [i-a dat seama.
– Dar eu nu!
158 ETHEL POLLEY
– Când ]i-ai pus pe lâng` tine sariul albastru, am crezut c` te

m`nânc.
– {tii c` am fost gata s` plec la Dar-es-Salaam? Dac` n-ar fi
telefonat atunci mama ta, acum eram acolo. Matt.. Ce face
copila[ul?
– E bine, acum, spuse el [i se aplec` s-o strâng` la piept.
|n acel moment, \ns`, se auzi o b`taie \n u[`.
– Acum, cine mai e? \ntreb` Matt. Nu putem fi niciodat` singuri,
aici.
B`taia \n u[` se repet`, dar Matt nu r`spunse… Era prea
preocupat s`-[i s`rute mireasa…
Sfâr[it
giannijollys

Patronul Spitalului Giannijollys 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patronul Spitalului Giannijollys 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giannijollys

Trenul de la Dar-es-Salaam opri \ntr-o alt` halt` – locul era prea

Doamne, nu, nu m`tu[a mea, se rug` ea \n gând.

– {ti]i cumva dac` doamna Wayne a venit \n \ntâmpinarea mea?

– Se pare c` doar Tom nu e toropit de c`ldura asta, coment`

Erau foarte pu]ine lucruri de v`zut, \n afara câtorva plante arse

Sara zâmbi cu afec]iune. |ncepea s` \n]eleag` c`rui fapt se

alunec` u[or pe gâtul uscat.

Sara fu foarte surprins` s` constate ce femeie dr`gu]` era

– Ai spus c` e nepoata ta? \ntreb` tân`rul, intrând cu pa[i rari \n

\ncepe mâine un stagiu la unul dintre spitalele noastre, dar trebuie

– E[ti \nc` sup`rat`? o \ntreb` Felicity, a doua zi diminea]`,

alt` solu]ie. Vrei s` te duc eu la spital ast`zi? Am cerut un jeep

|n mai pu]in de trei minute, sosir` la spital.

Sara continu` s` se uite cu admira]ie \n jur [i nu putu s` nu se

pentru a ie[i \n \ntâmpinarea simpaticei sale viitoare colege.

atunci când a putut s` ia o astfel de decizie, s` construiasc` un

paturile celor abia sc`pa]i de suferin]`. Cu toate m`surile noastre

Sara se \ndrept` apoi spre fereastr`, uitându-se peste planta]iile

ajunge acas`. |n plus, vreau s` fac partida de golf cu Matt acum,

Cercetând [i celelalte liste \ns`, Sara descoperi c` erau acolo [i alte

fa]` zâmbetul nu lipsea niciodat`.

Imediat ce ie[i, Sara \[i aminti c` nu intrase s`-[i ia la revedere

ac]iune, \n timp ce Matt st`tea relaxat pe spate, a[teptând.

|n fa]a casei, Matt opri [i s`ri din ma[in`.

– Dar toat` lumea bea aici, e un fel de compensa]ie din cauza

Doamna Wayne o privi pisicindu-se.

Doamna Wayne \[i p`r`si imediat patul, se \ndrept` spre

Ajunser` la spital \ntr-un timp record [i Sara cobor\ gr`bit` din

Pacientul meu e foarte nelini[tit [i am nevoie de sora Wayne cu

a[tepta cu trusa pe um`r.

ulei din rezervor.

Matt porni motorul [i Sara sim]i vibra]iile aeroplanului \n toat`

c` via]a sa era acum \n mâinile lui.

amândoi. E adev`rat ce mi-a spus Karim, c` treaba asta ]ine de

acela[i timp [i ne place s` juc`m golf \mpreun`. Golful este,

\ncepu s` pun` lemne pe foc [i s` scurme cu un drug de fier

– Dup` ce am venit aici, i-am cerut mereu lui Joe s` ne

– Trebuie s` te culci, \ntr-adev`r, spuse Matt. Se pare c` trebuie

Matt ridic` din umeri \n fa]a atitudinii ei [i se concentr` asupra

vine s` crezi c` pot tr`i [i \ntr-o clim` mai rece?

se temea. Dup` câteva minute ro]ile atinser` p`mântul. Aterizaser`.

Sara se desprinse \ncet din bra]ele lui.

– Sonjo? \ntreb` ea, \ncercând s`-[i aduc` aminte dac` mai

– Crezi c` ne vor g`si ast`zi? \ntreb` ea, ezitând.

unul dintre tineri, care porni imediat \n direc]ia \n care c`zuse

lega, pentru c` altfel nu [tiu dac` va accepta, spuse Matt [i râser`

Matt \ns` se apropie, \i puse o mân` pe frunte [i declar`:

\mpresoare cu o fa[` mare, care s-o apere de soare.

Sara se supuse, de[i nu [tia cât de mult o putea ajuta acum

ritual, iar Sara se sim]i mai relaxat` \n ritmul incanta]iilor care le

Noaptea trecut` nu fusese preocupat` de astfel de lucruri.

degaj` \n toat` \nc`perea.

– Asta v`d, r`spunse el.

Mirosul care venea dinspre foc o f`cu pe Sara s` strâmbe din

câteva opera]ii [i totul se va rezolva.

Dup` asta, Matt t`cu [i continuar` s` m`nânce \ncet.

Matt d`du din mâini ca \n fa]a unui lucru lipsit de importan]`.

a ar`ta. Poate n-avea un sim] al umorului prea dezvoltat, dar,

Matt luase \ntre timp bagajele:

Sara privi imediat pe fereastr`. Probabil nu va mai ajunge

pe care o executa, a[a cum f`cea \ntotdeauna, \n orice \mprejurare.

– Te-ai sim]it bine aici, cu Matt? \ntreb` John, \ntr-un moment