Sunteți pe pagina 1din 156

giannijollys

ETHEL POLLEY

Patronul
spitalului
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:
CORNELIA ALEXOI-SHILI

ALCRIS
giannijollys

Capitolul 1

Trenul de la Dar-es-Salaam opri \ntr-o alt` halt` – locul era prea


mic pentru a putea primi numele de gar` – [i Sara Wayne privi
amuzat` grupul de copii africani care d`dur` n`val`, imediat ce
trenul \ncepu s` \ncetineasc`.
– Bananas, memsahib? \ntreb` unul dintre ei, râzând cu toat`
fa]a.
– Banane, pentru cea mai frumoas` doamn` din tren?
Sara \ntoarse \ncet capul, \ntrebându-se cine \i f`cea un
compliment atât de special. B`rbatul o privi dezam`git de refuzul
ei, dar imediat dup` aceea \l v`zu aplicând aceea[i tactic` cu o alt`
femeie din apropiere.
– Ah, b`rba]ii, murmur` Sara ca pentru ea. Japi]e
ca-ntotdeauna.
Zâmbi apoi amar, dar se [i mustr` \n gând pentru importan]a pe
care o d`duse incidentului.
U[a compartimentului vecin se deschise brusc [i Sara se uit`
uimit` la b`rbatul masiv, care \[i puse pe um`r bagajul enorm [i s`ri
cu u[urin]` pe iarba care ]inea loc de peron, disp`rând apoi vioi \n
6 ETHEL POLLEY

mul]ime.
Probabil era vreun rugbist, se gândi Sara, uitându-se lung dup`
statura lui atletic`.
Era \mbr`cat cu un costum bine croit, dintr-o stof` foarte
scump`, dup` toate aparen]ele.
Aceasta fusese singura figur` care-i atr`sese cu adev`rat aten]ia,
de la \nceputul acestui voiaj.
Privi apoi distrat` valul de du-te-vino, \ntrebându-se dac` va mai
revedea vreodat` silueta atletic` a b`rbatului care-i stârnise atâta
interes.
Dup` câteva momente, \l observ`, foarte aproape, al`turi de o
femeie mai \n vârst`.
– Cum Dumnezeu au fost \n stare s` te vâre \ntr-o asemenea
situa]ie? o \ntreb` el pe vârstnica din dreptul lui [i Sara remarc`
imediat timbrul deosebit de pl`cut al vocii necunoscutului.
Femeia \l privi u[or \ngândurat`.
Era [i ea destul de \nalt` [i foarte atr`g`toare, de[i bronzul pielii
\i accentua pu]in peste m`sur` ridurile din jurul ochilor [i gurii.
– Nu m-au vârât \n nimic, dragul meu, r`spunse ea cu o voce
destul de rece.
B`rbatul o privi nemul]umit, dar totu[i cu afec]iune:
– S` fim serio[i, mam`. Cum putem s-o angaj`m pe fata asta ca
sor` medical`, când tot ce [tim despre ea e c` se nume[te Wayne [i
c` [i-a luat examenele cu foarte bine?
Probabil era doctor, se gândi Sara [i ca orice doctor minimaliza
competen]a surorilor medicale.
Apoi, ca [i cum s-ar fi trezit abia atunci, realiz` c` el \i pomenise
numele.
Ah, \[i spuse ea, nu putea fi chiar m`tu[a ei aceast` doamn`…
PATRONUL SPITALULUI 7

Doamne, nu, nu m`tu[a mea, se rug` ea \n gând.


Fusese totu[i mult prea clar c` el se referise la persoana ei. |i
pomenise doar numele.
M`tu[a sa, Laura, pe care n-o mai \ntâlnise niciodat`, dar care
insistase atât de mult s` vin` \n Tanzania, pe de o parte pentru a-i
]ine companie veri[oarei ei, Felicity, iar pe de alt` parte, pentru a
se angaja ca sor` medical` la compania la care unchiul ei fusese
manager.
Sara strânse buzele. Nu trebuia s` ia \n seam` cele auzite, dac`
nu vroia s`-[i \nceap` noua slujb` \ntr-o atmosfer` de ostilitate.
Ar fi vrut, totu[i, s`-i spun` acestui b`rbat c` nu numai c` [i-a
luat cu foarte bine toate examenele, dar a primit [i medalia de aur
pentru cea mai bun` sor` medical` a anului. |i putea demonstra
oricând abilit`]ile ei profesionale, \[i spuse Sara, privind cu coada
ochiului figura impozant` a tân`rului pe care-l admirase cu doar
câteva minute mai \nainte.
Trenul porni din nou. Sara \[i privi \ngândurat` ceasul. Peste o
or` va ajunge la destina]ie. Tocmai bine pentru a putea mânca ceva
[i a-[i putea preg`ti bagajele pentru coborâre.
C`ldura care o izbi \n momentul \n care se d`du jos din tren era
de-a dreptul sufocant`.
Tr`gând adânc aer \n piept, Sara se uit` cu aten]ie \n jur,
\ncercând s` deslu[easc` \n mul]ime dac` m`tu[a sau v`rul ei o
c`utau din priviri.
Nu-i z`ri \ns` nic`ieri [i r`mase câteva momente pe peron,
gândindu-se la ce avea de f`cut. Bagajele erau prea grele pentru a
le putea ridica de una singur`, dar cum to]i hamalii treceau pe
lâng` ea, \nc`rca]i pân` peste cap, \[i lu` inima-n din]i [i le c`r` ea
\ns`[i, \ndreptându-se \ncet spre ie[ire.
8 ETHEL POLLEY

– {ti]i cumva dac` doamna Wayne a venit \n \ntâmpinarea mea?


\l \ntreb` ea pe tân`rul de la casa de bilete.
– Vre]i s` ajunge]i la Kwaheri, memsahib? o \ntreb` el, [i Sara
\ncuviin]`, mirat` totu[i c` acesta cuno[tea numele fermei situat` la
cel pu]in patruzeci de mile distan]` de locul \n care se aflau. Mai
bine merge]i cu Bwana Halifax, continu` el, privind spre un
autobuz vechi, parcat \n fa]a sta]iei. Memsahib Wayne conduce
foarte prost.
Bucuroas` c` putea ie[i din \ncurc`tur`, Sara \[i cump`r` un
bilet [i-i permise tân`rului s`-i \ncarce bagajele \n autobuzul
supraaglomerat, dup` care se urc` [i ea, fericit` c` sc`pase de
povara geamantanelor.
U[a se \nchise \n urma ei, iar [oferul tocmai se preg`tea s`
porneasc` motorul, când o fa]` rotund` [i vesel` se lipi de geamul
portierei, privind cu aten]ie \n`untru.
Dup` câteva momente, u[a se deschise din nou [i tân`ra care se
uitase pe fereastr` s`ri repede \n ma[in`.
– E[ti, cumva, Sara? \ntreb` ea, privind peste umerii celor din
fa]a ei.
Sara se uit` lung la fa]a \nro[it` de c`ldur` a fetei, cu p`rul t`iat
[i foarte dichisit aranjat, \n contrast puternic cu blugii foarte uza]i
[i tricoul vechi [i l`lâu.
– Tu e[ti Felicity? \ntreb` Sara zâmbind.
Cealalt` fat` \ncuviin]`, zâmbind la rândul ei.
– Ia-i bagajele [i d`-le jos, Tom, spuse Felicity, uitându-se spre
taxator. {i prinde asta, continu` ea, aruncându-i o moned` de
argint, care str`luci o clip` \n b`taia soarelui.
– Mul]umesc, memsahib! scânci el, supunându-se, dup` care se
\ntoarse la locul lui de la casa de bilete.
PATRONUL SPITALULUI 9

– Se pare c` doar Tom nu e toropit de c`ldura asta, coment`


Felicity. Cred c` \i face pl`cere s` alerge de colo-colo, continu` ea
cu un zâmbet vesel, care o f`cu, brusc, deosebit de atractiv`.
Ce p`cat c` nu avea zâmbetul `sta tot timpul, se gândi Sara.
Nu-i st`tea bine deloc mofluz`, cum o v`zuse \n primele momente.
– Foarte dr`gu] din partea ta c` ai venit s` m` iei, spuse Sara
\ncet. |]i mul]umesc.
– O, Doamne, chiar n-ai de ce s`-mi mul]ume[ti. Vin, oricum
aici o dat` pe s`pt`mân` s` ridic coresponden]a [i, ca s` fim sinceri,
Kwaheri nici nu-i chiar a[a de departe. Nu pentru standardele
noastre. Puteai s` vii cu cursa local`, dar e atât de cald, \ncât mi-ar
fi mil` [i de un câine s`-l v`d \nchis acolo pe c`ldura asta, spuse
Felicity, s`rind pe scaunul [oferului [i deschizând cealalt` portier`,
pentru a putea urca [i Sara. Cred c` va fi foarte amuzant s` te am \n
preajm`, continu` ea, dup` ce porni motorul. Sper c` te vei
\n]elege cu mama, de[i nimeni nu prea reu[e[te asta. Oricum, n-a[
putea spune c` e o femeie rea. Trebuie doar s` [tii cum s-o iei.
Sara se foi pe scaun, u[or \ngrijorat` de cele auzite. Nu era chiar
atât de \ncurajator faptul c` m`tu[a sa nu se \n]elegea cu nimeni.
– Dac` tu te \n]elegi cu ea, spuse Sara surâzând, atunci cred c`
voi putea [i eu.
Felicity o privi amuzat`:
– Nici nu-]i va fi prea greu, presupun, de vreme ce vei fi plecat`
de-acas` mai tot timpul.
Felicity conducea cu o grimas` de plictiseal`, ca [i cum ar fi
b`tut la nesfâr[it drumurile din Tanzania. Cu toate acestea, p`rea
foarte st`pân` pe sine la volan [i Sara o privi cu coada ochiului cum
manevreaz` totul cu cea mai mare dexteritate, dup` care \[i mut`
privirile asupra drumului.
10 ETHEL POLLEY

Erau foarte pu]ine lucruri de v`zut, \n afara câtorva plante arse


de soare [i, din loc \n loc, câte un cactus.
– Cum se numesc aceste plante? \ntreb` Sara \n momentul \n
care trecur` pe lâng` un pâlc mai consistent de verdea]`.
– Sisal, r`spunse Felicity surâzând, observând stinghereala
veri[oarei sale datorat` acestei mici ignoran]e. Cu toate c` nu prea
mai au la ce s` fie folosite, acum, \n epoca nailonului.
– Atunci, de ce nu se gândesc s` cultive altceva? \ntreb` Sara.
– Pentru c` nu cre[te nimic altceva aici, r`spunse prompt
Felicity. Aici e… sisal sau nimic, surâse ea din nou, cu toat` fa]a.
Dar nu te \ngrijora, localnicii s-au adaptat din mers la vremurile pe
care le tr`im [i [i-au g`sit, fiecare, o modalitate de a supravie]ui.
Sara nu mai spuse nimic. P`mântul acesta, \ntr-adev`r, nu ar`ta
foarte fertil. Condi]iile de trai erau probabil foarte dificile \n ]ara \n
care descinsese, se gândi Sara, privind cu luare-aminte relieful arid.
Cu toate acestea, sim]ea deja c` \ncepe s` \ndr`geasc` nespus
aceste locuri.
Aceasta era Africa. Locul unde puteai \ntâlni \n fiecare clip` ceva
ce p`ruse imposibil pân` atunci.
Imediat ce casa familiei Wayne se z`ri \n dep`rtare, Felicity
ap`s` atât de tare pe accelera]ie, \ncât ma[ina p`ru s` prind` aripi.
– Cas`, dulce cas`!… exclam` ea. Bine c` n-ai venit cu Matt.
Conduce ca un nebun, explic` Felicity. Spre deosebire de el, James
conduce arareori, [i extrem de prudent.
– James? \ntreb` Sara uimit`, realizând abia atunci cât de pu]ine
lucruri despre mo[ie \i spusese, de fapt, m`tu[a ei.
– E fratele lui Matt. Ur`[te sisalul [i vrea s` scrie c`r]i.
– Atunci, de ce n-o face? \ntreb` Sara, contrariat`. Nu \n]eleg.
– Vei \n]elege, o asigur` Felicity.
PATRONUL SPITALULUI 11

Ma[ina opri brusc \n fa]a casei, f`cându-i pe to]i copii din curte
s` fug` speria]i \n toate direc]iile.
Sara cobor\ \ncet din ma[in`, uimit` c` rezistase \n soarele
care-i b`tuse \n ceaf` tot timpul.
|[i aranj` cu grij` fusta, dar probabil, \[i spuse ea, va r`mâne
complet bo]it`, pân` la urm`toarea sp`lare.
Ar fi vrut s` arate mai bine la prima \ntâlnire cu m`tu[a sa, dar
presupunea c` to]i cei care soseau \n asemenea condi]ii, ar`tau la
fel de jalnic.
Felicity o invit` pe terasa care \nconjura casa, asigurând astfel
r`coarea pentru toate camerele din`untru.
– Mama te a[teapt` probabil \n sufragerie, spuse ea, a[a c`
du-te mai \ntâi s-o vezi, dup` care \]i voi ar`ta camera ta.
Momentul \ntâlnirii cu m`tu[a sosise, a[adar, [i Sara se sim]ea
nervoas` [i emo]ionat`, deopotriv`. Era foarte curioas` s-o vad` [i
spera c` se vor \n]elege bine \mpreun`, pentru c` era \ngrozitor s`
tr`ie[ti \n conflict cu cineva, \ntr-un spa]iu atât de mic.
Doamna Wayne era \ntins` pe un [ezlong, stând cu ochii \nchi[i.
Corpul ei fragil era \mbr`cat \ntr-un capot de satin roz-deschis,
[i era \nconjurat` de o mul]ime de reviste [i jurnale.
– Mam`, treze[te-te, spuse Felicity. Sara a[teapt` s` te salute.
Doamna Wayne \[i deschise ochii somnoro[i.
– Arat`-i camera ei, draga mea. {tii c` dorm \ntotdeauna la ora
asta [i mi-e imposibil s` primesc, r`spunse ea [i pleoapele \i c`zur`
din nou. P`rea s` fie, \ntr-adev`r, una dintre acele persoane care
adorm extrem de u[or.
Felicity str`b`tu toat` camera [i se opri \n u[`, apoi, privind
dezam`git` spre Sara:
– Trebuie s`-]i ar`t mai \ntâi camera ta.
12 ETHEL POLLEY

Sara zâmbi cu afec]iune. |ncepea s` \n]eleag` c`rui fapt se


datora expresia ei de plictiseal` [i-[i promise \n gând s` fac` tot
ce-i st`tea \n putin]` s-o fac` s` se simt` mai bine.
Sara nu avusese niciun fel de idee despre cum \[i mobileaz`
oamenii casa la Tropice. Citise ceva \nainte despre toate acestea,
dar, ca de obicei, la fa]a locului lucrurile st`teau cu totul altfel.
Camera care \i fu indicat` era mobilat` foarte simplu, cu un pat,
o mas` [i un scaun. Câteva col]uri erau prev`zute cu ni[te perdele,
dup` care se puteau ]ine hainele, dar materialul din care erau
f`cute era deja pe jum`tate rupt. Toat` mobila era foarte veche, iar
aerul foarte \nchis.
Dup` ce plec` Felicity, Sara se a[ez` pe marginea patului,
bucuroas` s` fie câteva clipe singur`.
Covorul uzat [i husa de lân` de pe scaun, extrem de uzat` [i ea,
o uimir` peste m`sur` pe Sara. Dac` ar fi fost dup` ea, le-ar fi dat
foc imediat.
|n u[` se auzi o b`taie scurt` [i Felicity intr` imediat dup` aceea,
cu o tav` cu ceai \n mâini.
– Sper c` te sim]i bine aici, spuse ea zâmbind. N-am avut timp
s` cur`] \nainte de a pleca dup` tine, dar v`d c` a f`cut servitoarea
câte ceva pe-aici, a[a c` \i vei putea mul]umi.
Sara o asigur` c` avea tot ce avea nevoie.
Camera era destul de r`coroas`, fa]` de c`ldura de afar` [i era
ordonat` [i curat`.
– |mi pare r`u c` nu putem sta \n alt` parte acum, dar mama
vrea s` mai doarm`. Obi[nuie[te s` doarm` de diminea]` pân`
seara [i st` treaz` noaptea, când e mai r`coare. Nu trebuie s`-]i faci
probleme dac` o auzi noaptea prin cas`. Nu va intra niciodat` aici.
Sara nu spuse nimic. |[i b`u ceaiul \n t`cere, sim]ind cum \i
PATRONUL SPITALULUI 13

alunec` u[or pe gâtul uscat.


Nu fusese niciodat` o mare b`utoare de ceai \n Anglia, dar \n
Tanzania era probabil foarte greu s` nu consumi cantit`]i
industriale. Fierbin]eala ceaiului \i f`cu mult mai bine pe c`ldura
aceea, decât orice b`utur` r`coritoare rece.
– Bei \ntotdeauna ceai la ora asta? \ntreb` Sara.
– Cam cu o jum`tate de or` mai târziu, r`spunse Felicity.
B`iatul \n cas` nu e aici \ntre ora dou` [i patru [i, \n plus, toat`
lumea doarme la aceste ore.
– A[ vrea s`-mi spui cu ce te pot ajuta \n cas`, spuse Sara, cu o
u[oar` ezitare.
Felicity o privi surprins`.
– Aici, doar africanii se ocup` cu astfel de lucruri, spuse ea. Sau
putem angaja pe cineva pentru o zi, continu` ea, cu cel mai atractiv
zâmbet pe care Sara i-l v`zuse pân` atunci. Dar \]i mul]umesc c`
te-ai gândit s` m` aju]i. Dac` nu mai vrei ceai, voi duce tava de aici,
spuse ea brusc [i ie[i gr`bit`.
|n urma ei, Sara zâmbi pentru sine \ns`[i… |ncepea deja s` ]in`
foarte mult la aceast` fat`. Ce dr`gu] din partea ei s`-i aduc` ceai,
la o or` la care nimeni nu o putea ajuta cu astfel de treburi.
Doamna Wayne anun]` c` este gata s-o \ntâlneasc` pe Sara la
ora [ase.
– Spune-i c` nu e nevoie s`-[i schimbe \mbr`c`mintea, draga
mea, \i spuse ea fiicei sale. Vreau s-o v`d \nainte de cin`. {tiu cum
sunt fetele de obicei. Nu se machiaz` toat` ziua, pe urm`, seara, \[i
pun o cantitate uria[` de machiaj, care le schimb` total. Vreau s-o
v`d pe Sara natural`, a[a cum o va vedea el.
Felicity n-o mai \ntreb` de care el era vorba, pentru c` putea
ghici cu u[urin]`, cunoscând obiceiurile mamei sale.
14 ETHEL POLLEY

Sara fu foarte surprins` s` constate ce femeie dr`gu]` era


m`tu[a sa. F`r` a mai fi \nc` tân`r`, avea totu[i un farmec aparte,
astfel \ncât o \ndr`gi imediat.
– E[ti frumu[ic`, \i spuse doamna Wayne, \nc` din prima clip`
când o v`zu. |mi place foarte mult [i modul cum \]i por]i p`rul.
}i-l vopse[ti?
– Nu, e culoarea mea natural`, r`spunse Sara, spunându-[i \n
acela[i timp c` probabil i se va pune de foarte multe ori aceast`
\ntrebare \n Tanzania.
Doamna Wayne o privi gale[, ca o pisic`. De fapt, \n toate
mi[c`rile era ceva de felin`.
– Asta-i foarte bine. Lui nu-i plac lucrurile nenaturale. E de
\n]eles, nu-i a[a?
Sara presupuse c` doamna Wayne se referea la fiul s`u, astfel c`
r`spunse imediat:
– Ah, nu cred c` va avea timp s` m` studieze, r`spunse ea [i
sper` c` replica sa nu suna a fals` modestie.
– Ah, te va studia cu siguran]`, spuse doamna Wayne. Am v`zut
cum se uita la fotografiile pe care le am cu tine.
Totu[i, Sara nu putea crede c` m`tu[a sa era chiar atât de naiv`
pe cât vroia s` par`.
– Nu [tiu ce planuri ]i-ai f`cut \n privin]a mea, m`tu[` Laura,
replic` Sara, dar te asigur c` am venit aici numai [i numai pentru
munca mea. Nu m` intereseaz` nimic altceva.
– Ah, bine\n]eles, iubito, nimeni nu spune c` ai venit din alte
motive. Te rog, \ns`, nu-mi spune m`tu[, m` faci s` m` simt atât de
b`trân`… {i, \n fond, nici nu sunt m`tu[a ta. S-a \ntâmplat doar s`
m` c`s`toresc cu unchiul t`u. Spune-mi Laura, a[a cum face toat`
lumea.
PATRONUL SPITALULUI 15

Acesta era din nou unul din trucurile sale de pisicu]`, se gândi
Sara.
– Cred c` am auzit o ma[in`, mam`, spuse Felicity, intrând \n
grab` \n \nc`pere.
Doamna Wayne s`ri imediat la fereastr` [i se uit` cu mult`
aten]ie.
– Cred c` e Matt, spuse ea, destul de emo]ionat` de toat`
situa]ia, dup` toate aparen]ele.
Se l`s` o scurt` t`cere, timp \n care se auzi ma[ina oprind \n fa]a
casei.
– M` duc s` m` schimb, spuse Felicity [i arunc` o privire gr`bit`
asupra camerei, dup` care ie[i, uitându-se la Sara cu ochi zâmbitori
[i complici.
– E atât de ru[inoas`, spuse doamna Wayne atât de automat,
\ncât Sara se gândi imediat c` m`tu[a sa folose[te \ntotdeauna
aceast` fraz` pentru a o caracteriza pe fiica sa, de[i Felicity nu
p`ruse nicio clip` ru[inoas` fa]` de ea. Poate, totu[i, \[i spuse Sara,
\n prezen]a lui Matt era schimbat`. Fetele sunt, adeseori, foarte
diferite \n comportament fa]` de persoanele de sex opus.
Zgomotul motorului se opri de-a binelea [i foarte curând se
auzir` pa[i pe verand`.
– Am trecut doar s`-]i spun c` s-ar putea s` dorm aici, doamn`
Wayne, spuse tân`rul care se opri \n u[`, privind-o lung pe Sara. Tu
cine e[ti? \ntreb` el.
Sara se \ntoarse spre el, privindu-l la rândul ei din cap pân`-n
picioare.
Desigur, [tie foarte bine cine sunt, \[i spuse ea.
– E nepoata mea, Sara, r`spunse doamna Wayne. Ce mai faci,
Matt? \ntreb` ea, din nou automat.
16 ETHEL POLLEY

– Ai spus c` e nepoata ta? \ntreb` tân`rul, intrând cu pa[i rari \n


\nc`pere.
– Da. A venit cu trenul cu care ai venit [i tu.
– Cum? \ntreb` Matt.
Sara se uit` \ntreb`toare de la unul la altul.
– I-am spus mamei tale c` va sosi azi. A venit \n locul surorii
medicale pe care ai avut-o pân` acum. A fost sugestia doamnei
Halifax [i a fost un motiv \n plus s` ne hot`râm s` st`m aici.
Matt se \ntoarse cu spatele la ea, \n mod deliberat, dup` cât se
p`rea.
Ochii Sarei \i \ntâlni apoi pe ai lui Matt [i fu deosebit de
surprins` s` constate c` erau la fel de alba[tri ca ai ei, \n exact
acelea[i nuan]e.
– Dac` [tiam c` vei veni, a[ fi trimis pe cineva s` te \ntâmpine la
Dar-es-Salaam. |n trenurile noastre nu e un lucru obi[nuit s` vezi o
femeie singur`. Habar n-am avut unde [i când vei sosi.
Urm` o t`cere stânjenitoare, dup` care Sara spuse:
– E adev`rat c` am fost pu]in surprins` c` nu m-a a[teptat
nimeni la Dar-es-Salaam, dar m-am gândit c` nu se obi[nuie[te,
pentru c` am trimis o telegram` s`-mi anun] sosirea [i trenul pe
care-l voi lua.
– Nu-i deloc ,,obi[nuit'', domni[oar` Wayne.
Pentru o clip`, Sara avu impresia c` vede \n ochii lui un lic`r de
amuzament. Apoi o privi din cap [i pân`-n picioare, ca [i cum ar fi
vrut s-o evalueze.
– Va s` zic`, e[ti sor` medical`? \ntreb` el, parc` nevenindu-i s`
cread`.
– Da, r`spunse ea simplu.
– Bine. Vei avea curând ocazia s` ne demonstrezi asta. Vei
PATRONUL SPITALULUI 17

\ncepe mâine un stagiu la unul dintre spitalele noastre, dar trebuie


s` [tii dinainte c` dac` nu te ridici la standardele de aici, pentru noi
nu va conta faptul c` domnul Wayne ]i-a fost unchi.
– Mi-ar fi pl`cut s` \ncep acest stagiu \n alte \mprejur`ri,
r`spunse ea cu mândrie.
– Vom vedea mâine de ce e[ti \n stare, r`spunse el, dup` care
p`r`si \nc`perea f`r` a se uita spre doamna Wayne.
Sara se \ntoarse spre m`tu[a sa, care o privi cu [i mai mult`
blânde]e ca de obicei.
– Am [tiut c` va fi de acord cu tine imediat ce te va vedea, spuse
ea.
Capitolul 2

– E[ti \nc` sup`rat`? o \ntreb` Felicity, a doua zi diminea]`,


privind-o peste mas`, la micul dejun.
– N-am fost sup`rat`, doar c` simt c` \mprejur`rile \n care am
venit aici m` pun \ntr-o lumin` fals`. Vezi, munca mea \nseamn`
foarte mult pentru mine. Prefer s`-mi pot câ[tiga singur` pâinea [i
vreau s` muncesc cu adev`rat.
Felicity \i arunc` o privire amuzat`:
– Ah, nu-]i face nicio grij` \n privin]a asta. Matt s-a n`scut
undeva \n sudul Americii. |i trateaz` pe to]i ca pe ni[te sclavi. De
fapt, chiar avea mare nevoie de o sor` medical`. Putea, desigur, s`
g`seasc` una aici, dar \n mod sigur n-ar fi fost atât de eficient` ca
tine, coment` ea, punându-i Sarei \nc` o cea[c` de ceai. Orice alt`
fat` [i-ar fi f`cut griji c`l`torind de una singur` pân` aici. Pentru
tine \ns`, n-a fost un fapt special. Cred c` nu te-ai gândit nicio clip`
c` ar putea fi periculos.
– De ce m-a[ fi temut? Acas` la mine e un fapt absolut normal.
Credeam c` a[a e considerat [i aici.
– {i noi c`l`torim singure, dar numai dac` e o urgen]` [i n-avem
PATRONUL SPITALULUI 19

alt` solu]ie. Vrei s` te duc eu la spital ast`zi? Am cerut un jeep


special pentru asta.
– Un jeep? repet` Sara.
– Da. Nu e foarte nou, dar e rapid.
Felicity \[i \ndep`rt` pu]in scaunul de mas` [i o privi pe Sara cu
mult` aten]ie.
– }i-a mai spus cineva pân` acum c` ar`]i foarte [ic \n uniforma
asta? zâmbi ea, continuând s-o analizeze.
Sara nu r`spunse. Era \ntotdeauna ceva atât de cinic \n
observa]iile acestei fete, \ncât nu puteai s` nu te \ntrebi dac` era
\ntr-adev`r a[a, sau era doar o atitudine pe care o aborda din
teribilism.
Dup` câteva minute ie[ir` \n curte, unde le a[tepta jeepul de
care pomenise Felicity.
Avea o form` de-a dreptul monstruoas`, a[a cum st`tea acolo,
cu farurile aprinse.
– Chiar crezi c` voi putea conduce ar`tarea asta?
– De ce nu? |ntr-un autobuz local nu cred c` te-ai sim]i mai
bine.
Sara deschise portiera [i se a[ez` pe scaunul de la volan,
ap`sând u[or pedala enorm` [i privind speriat` aceleratorul uria[.
Ar fi vrut acum s` fi acordat mai mult` aten]ie \n timpul [colii
studen]ilor de la medicin` care aveau, \n cele mai multe dintre
cazuri, o ma[in` destul de asem`n`toare.
– Vrei s` conduci tu? \ntreb` Felicity.
Sara scutur` u[or din cap.
– Nu \n diminea]a asta, r`spunse ea cu fermitate, a[ezându-se
pe scaunul pasagerului [i privind cu aten]ie mi[c`rile pe care le
executa cu atâta u[urin]` Fecility.
20 ETHEL POLLEY

|n mai pu]in de trei minute, sosir` la spital.


|nainte de a cobor\, Sara arunc` o privire profesional` asupra
cl`dirii [i se declar` mul]umit`. Era o cl`dire joas`, \nconjurat` de
copaci. Acoperi[ul era de tabl`, ceea ce \nsemna c` \n`untru
trebuia s` fie teribil de cald, dar era vopsit \ntr-o culoare foarte
vesel` [i relaxant`, foarte bine \ntre]inut.
Ca [i cum cineva i-ar fi semnalat la sosirea lor, Matt le ie[i \n
\ntâmpinare.
Felicity \i f`cu bucuroas` cu mâna, dar Sara \[i aminti, deodat`,
toate resentimentele pe care le avea fa]` de el, din momentul \n
care o \ntrebase dac` era, \ntr-adev`r, sor` medical`.
|n diminea]a aceasta, Matt era destul de sociabil. |mbr`cat cu
uniforma de spital [i cu pantofii bine lustrui]i, ar`ta foarte agreabil
\n acele momente, de[i, când se \ntoarse spre Felicity ,spuse cu o
voce seac`:
– Faptul c` sora Wayne e veri[oara ta, nu-]i va permite s-o
deranjezi de la program.
Sara \[i privi imediat ceasul. Mai era \nc` un minut [i jum`tate
pân` la ora opt. Nu \ntârziase, a[adar.
– Ah, nu m` plictisi cu toate astea, Matt, spuse Felicity. Sara nu
[tie s` conduc` jeepul, a[a c` am adus-o eu.
– N-ai mai condus niciodat` o ma[in` cu volanul pe stânga?
\ntreb` Matt [i de ast` dat` buzele lui scoaser` un [uierat plin de
uimire [i amuzament.
– Nu, recunoscu Sara.
– P`i, comand` Matt, privind-o pe Felicity, du-o la u[a
dispensarului. Aici nu e permis s` faci atâta zgomot.
Sara se \ncrunt`, mu[cându-[i u[or buza. Pentru nimic \n lume
nu putea s-o lase acum pe Felicity s` conduc`. Condusul ma[inii
PATRONUL SPITALULUI 21

f`cea parte din proba de angajare ale celor mai multe firme. Nu
putea fi chiar atât de dificil, \[i spuse ea, s` mi[ti din loc hardughia
asta.
S`ri a[adar pe scaunul [oferului [i ap`s` pe accelerator cu
degetele piciorului drept. Spre u[urarea ei, motorul porni. Asta
\nsemna ceva, oricum. Apoi, \ncerc` s`-[i aminteasc` manevrele pe
care le f`cuse mai \nainte Felicity.
– Ai mai condus \nainte, sor`? \ntreb` Matt, destul de \ngrijorat.
– Nu, domnule Halifax, recunoscu Sara \nro[indu-se, dar voi
\nv`]a. Nu poate fi chiar atât de dificil [i…
De ce naiba nu vrea s` se pun` \n mi[care monstruozitatea asta?
se \ntreb` Sara, cu nervozitate. M`car de data asta.
Matt o privi \nc` o dat`, foarte alarmat [i obrajii Sarei se
aprinser` din nou.
– Cred c` era mai bine dac` \nv`]ai ceva din toate astea mai
\nainte. Hai, coboar` [i vom merge s` te prezint colectivului din
care vei face parte.
Sara \i arunc` veri[oarei sale o privire, dup` care \[i urm` [eful
f`r` s` crâcneasc`.
Interiorul spitalului era a[a cum [i-ar fi dorit orice sor`
medical`, din orice parte a lumii. Pere]ii aveau o culoare
crem-deschis deosebit de frumoas` [i erau extrem de cura]i, iar
mobilierul era nou [i foarte modern.
– E minunat, aici, exclam` Sara, cu deplin` sinceritate. E mai
mult decât a[ fi putut visa vreodat`.
– Vrem ca echipa noastr` s` se simt` foarte bine aici, r`spunse
Matt cu un zâmbet scurt de mul]umire. E foarte dificil s` lucrezi pe
o asemenea c`ldur`, a[a c` am avut grij` s` cre`m o atmosfer`
pl`cut` [i relaxant`.
22 ETHEL POLLEY

Sara continu` s` se uite cu admira]ie \n jur [i nu putu s` nu se


gândeasc` la colegele ei din Londra [i la cât de mult ar invidia-o
dac` ar vedea-o aici.
Matt b`tu de câteva ori \n cea de-a treia u[` de pe holul larg [i
elegant, dup` care intr` \n`untru.
– 'nea]a, Cengupta, spuse el cu cel mai prietenos ton pe care-l
auzise Sara pân` acum din gura lui. Vreau s` ]i-o prezint pe noua
sor` medical`, domni[oara Wayne, care a sosit mult mai devreme
decât ne a[teptam. Vezi, ocup`-te de ea [i ajut-o cu tot ce are
nevoie.
Sara se apropie [i d`du nas \n nas cu un indian, a c`rui fa]`
maronie se lumin` de un zâmbet cald de bun venit, imediat ce o
v`zu.
B`rbatul \[i \mpreun` mâinile, dup` care le duse la inim`.
Sara \l privi cu aten]ie [i, cu unul dintre cele mai prietenoase
surâsuri posibile \i \ntinse mâna, pe care b`rbatul o strânse cu toat`
c`ldura.
Matt \ns` vroia ca Sara s` fie cunoscut`, de c`tre cei mai
importan]i dintre colegii s`i.
– Sora Lucy este \nc` aici? \ntreb` el.
Doctorul Cengupta \ncuviin]`.
– Sor`! strig` acesta, sco]ându-[i capul pe u[` [i uitându-se cu
aten]ie de-a lungul holului.
– Yes, sir, veni repede r`spunsul. Ave]i nevoie de mine?
Sora se apropie \ncet de u[`, venind dinspre oficiu [i le zâmbi
tuturor cu c`ldur`, ar`tându-[i din]ii splendizi, \n contrast puternic
cu fa]a neagr`.
– Sora Lucy Mgweri, spuse Matt, pe un ton vesel.
Sara zâmbi la rândul ei, dup` care f`cu câ]iva pa[i spre u[`,
PATRONUL SPITALULUI 23

pentru a ie[i \n \ntâmpinarea simpaticei sale viitoare colege.


– Tu e[ti noua sor`? \ntreb` Lucy.
Sara d`du afirmativ din cap.
– E foarte bine c` ai venit, continu` Lucy, doctorul Cengupta
tocmai ne spunea zilele trecute c` avem nevoie de ni[te fe]e noi
pe-aici. Avem doar un singur pacient \n momentul de fa]`, dar va fi
benefic pentru el s` vad` o sor` atât de dr`gu]`.
Sara râse din toat` inima, dar se \ntreb` \n acela[i timp dac`
ar`ta \ntr-adev`r atât de bine \n acea zi sau era doar un compliment
generat de bucuria Lucyei de a mai avea o sor` medical` prin
preajm`.
– Sora Wayne are nevoie de un [ofer, pentru cazul când va fi
chemat` pentru vreun pacient, pân` când va \nv`]a s` conduc`.
Gabriel e foarte bun, dar nu [tiu exact dac` va fi destul de liber
pân` s`pt`mâna viitoare. Mai e [i altcineva care ar putea s` ne ajute
\n acest sens?
Doctorul Cengupta d`du u[or din capul lui ar`tos [i-l conduse
pe Matt la u[`.
– Va fi o mare pl`cere pentru mine s` lucrez cu sora Wayne,
spuse el, curtenitor. Cred c` trebuie s`-]i mul]umesc c` ai g`sit o
nou` sor` atât de repede.
Matt zâmbi cu toat` fa]a:
– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti mie. Trebuie s`-i mul]ume[ti
doamnei Wayne, spuse Matt, [i ie[i gr`bit.
Sara \l privi de fereastra biroului [i-i urm`ri mi[c`rile agile [i
elegante cu care s`ri \n ma[in`. Nu era atât de \nalt cum i se p`ruse
la \nceput, dar d`dea mereu impresia c` era cea mai masiv`
persoan` din \nc`pere.
Doctorul Cengupta se \ntoarse \n birou [i, v`zând-o la fereastr`,
24 ETHEL POLLEY

spuse cu un zâmbet:
– E un om foarte fin. E un privilegiu s` lucrezi pentru el.
Câteva momente, r`maser` a[a amândoi, um`r lâng` um`r,
scrutând \mpreun` orizontul, dup` care doctorul Cengupta spuse
foarte hot`rât:
– Acum, sor`, s` ne apuc`m de treab`. Iart`-m` dac` va trebui
s`-]i pun o serie \ntreag` de \ntreb`ri, dar \mi place s` [tiu cât mai
multe lucruri despre surorile cu care lucrez. Tu, de asemenea, va
trebui s` [tii cât mai multe lucruri despre spitalul nostru [i cred c`
e mai bine s` vorbim despre toate astea acum, când nu suntem
foarte ocupa]i.
Sara d`du u[or din cap, \ncuviin]ând.
N-avea de ce s` nu-i vorbeasc` despre calific`rile ei. Erau dintre
cele mai bune [i [tia foarte bine asta, astfel c` i le \n[ir` pe toate,
rând pe rând.
– Suntem foarte noroco[i s` te avem printre noi. Sunt foarte
surprins c` n-ai r`mas la un spital din Londra.
– Am vrut s` c`l`toresc, explic` Sara. Mi s-a oferit un post acolo,
dar am refuzat. M`tu[a mea mi-a sugerat s` vin aici [i am considerat
c` e o idee foarte bun`, de[i n-am [tiut c` ave]i un spital atât de
dotat. M` tem c` tot ceea ce [tiam despre Africa erau doar lucruri
aflate din filme, care m-au f`cut s` m` gândesc la acest continent ca
la ceva foarte primitiv.
– Suntem foarte noroco[i, aici la Kwaheri, coment` doctorul.
Matt s-a \ngrijit \ntotdeauna s` avem cel mai bun echipament. Pe
vremea când Matt era doar un copil, |n aceast` localitate a avut loc
un accident foarte grav pe care Matt nu l-a uitat niciodat`, pentru
c` persoana care a murit \n acest accident ar fi putut fi salvat` dac`
aici era un spital dotat cu cele necesare. Asta l-a f`cut pe Matt ca
PATRONUL SPITALULUI 25

atunci când a putut s` ia o astfel de decizie, s` construiasc` un


spital dotat cu cea mai modern` aparatur`. Am fost foarte norocos
c` am fost primit ca doctor aici.
– Sunte]i de mult timp aici? \ntreb` Sara, interesat` de tot ce
]inea de viitorul ei loc de munc`.
– Sunt aici de doisprezece ani. Matt are treizeci [i patru de ani,
acum, spuse doctorul [i ochii lui c`prui \i zâmbir` cu c`ldur`. Asta
mi-a amintit c` nu te-am \ntrebat câ]i ani ai.
– Am dou`zeci [i cinci de ani, r`spunse Sara imediat. Am
devenit sor` medical` la optsprezece ani [i \mi amintesc cu mare
bucurie de fiecare moment \n leg`tur` cu profesia mea.
– Cu asta, cred c` am terminat cu \ntreb`rile, spuse doctorul.
Acum, voi \ncerca s`-]i explic ce vei avea de f`cut aici. Poate nu-]i va
fi tocmai u[or, \nceput, pentru c` suntem organiza]i \ntr-un alt mod
decât cel din Anglia. De multe ori e necesar s` zbur`m \n vreo
regiune din apropiere, chiar [i pentru o simpl` injec]ie. |n aceast`
zon` sunt angaja]i un num`r mare de muncitori pe planta]iile de
sisal [i \n orice moment poate interveni vreun moment nefericit. Pe
de alt` parte, le ajut`m pe femeile din localitate [i din jur s`-[i
aduc` pe lume copila[ii. Suntem cu to]ii foarte mândri de clinica
noastr`.
Sara zâmbi cu c`ldur`, amintindu-[i de un bebelu[ negru pe
care-l v`zuse la clinica din Londra. Era foarte solid [i dr`g`la[.
– Sper c` voi putea asista [i eu la o na[tere, exclam` Sara,
entuziasmat`.
– Hai s` vizit`m spitalul, spuse doctorul Cengupta, privind-o cu
mul]umire.
O parte a spitalului era destinat` persoanelor convalescente.
– Malaria, o inform` doctorul Cengupta, trecând pe lâng`
26 ETHEL POLLEY

paturile celor abia sc`pa]i de suferin]`. Cu toate m`surile noastre


de prevenire, avem \nc` destul de multe cazuri, dar sper`m ca,
\ntr-o bun` zi, de aceast` boal` se va mai pomeni doar \n c`r]ile de
istorie a medicinii.
Sarei nu-i lu` prea mult timp pentru a observa c` doctorul
Cengupta punea acela[i accent pe disciplin`, ca \n toate marile
spitale. Totu[i, spuse, cl`tinind u[or din cap:
– Nu prea ne formaliz`m, pe-aici, dar asta nu \nseamn` c`
suntem mai pu]in eficien]i.
Urm` apoi un tur al s`lilor de a[teptare, deja pline cu o mul]ime
de africani de diferite vârste, care a[teptau s` fie examina]i.
Restul dimine]ii nu fu foarte obositor, pentru c` venir` doar doi
pacien]i, care a[teptau \n lini[te s`-[i ia re]etele.
Peste câtva timp, Sara putu s` vad` \n sfâr[it oficiul unde va
lucra. Nu era atât de mare ca cel al doctorului, dar \i pl`cu imediat,
mult mai mult. Soarele nu p`trundea pân` aici, astfel c` era mult
mai r`coros. Era zugr`vit \ntr-un albastru-deschis, spre deosebire
de celelalte camere care erau crem. |ntr-unul din col]uri era o
chiuvet` destul de mare, iar ceva mai \ncolo o m`su]` pictat`, pe
care se ]ineau hârtiile.
Sara se a[ez` imediat pe un scaun, bucuroas` c` nu observase
nimeni c` nu fusese prezent` pentru prânz.
– F`-]i un ceai, o sf`tui Lucy intrând. O cea[c` mare de ceai de
Kenya \]i va prinde foarte bine acum.
Chiar asta inten]ionase s` fac`, \[i spuse Sara.
Ceaiul de Kenya era o noutate absolut` pentru ea [i era extrem
de curioas` s` [tie prin ce se deosebea de cel din China sau India.
Constat` c` avea un gust situat \ntre cele dou`. Oricum, extrem
de r`coritor.
PATRONUL SPITALULUI 27

Sara se \ndrept` apoi spre fereastr`, uitându-se peste planta]iile


de sisal care \nconjurau spitalul..
Cufundat` \n visare, abia auzi b`taia din u[`.
– Ce se \ntâmpl` aici? \ntreb` o voce de femeie, cu curiozitate.
Siesta?
Sara s`ri imediat [i deschise larg u[a.
– Pot s` v` ajut? \ntreb` ea.
Ochii tinerei privir` pe deasupra ei.
– E \n regul`, James, am g`sit pe cineva…
Un tân`r cu o statur` foarte asem`n`toare cu cea a lui Matt, se
apropie \n grab`, venind din cap`tul coridorului. Le privi zâmbitor
pe cele dou` fete, dup` care spuse, cercetând-o cu aten]ie pe Sara.
– E Julia Davids, iubita lui Matt, spuse el foarte repede. O doare
capul.
Sara privi cu c`ldur` spre tân`ra din fa]a ei [i o \ntreb` dac` ar
vrea s` stea pe un scaun.
– Sunt nou` aici, spuse Sara, dar s` sper`m c` voi g`si ceva ce
te poate ajuta. Doctorul Cengupta [i sora Lucy tocmai \[i iau
prânzul, \ns` trebuie s` se \ntoarc` \n câteva minute.
– Tu nu te-ai dus s` m`nânci? \ntreb` Julia, surprins`.
– Nu, r`spunse Sara cu un surâs amuzat. Nu sunt obi[nuit` s`
m`nânc \n timpul serviciului, a[a c` nu mi se face foame la aceast`
or`.
– Dar dac` [i ]ie ]i s-ar fi f`cut foame, n-a[ fi g`sit pe nimeni aici,
care s` m` poat` ajuta? James, se \ntoarse ea spre tân`rul care o
adusese. }i-am spus c` acest spital e total dezorganizat. Trebuie s`
vorbesc [i cu Matt despre asta. Angajeaz` aici pe oricine se
nimere[te, a[a c` n-are cum s` progreseze.
James se \nro[i la fa]` [i r`spunse cu o nervozitate abia
28 ETHEL POLLEY

st`pânit`.
– Totul merge foarte bine, aici, nu avem probleme.
– Vorbesc despre calificarea celor pe care-i aduce aici. Sper c`
domni[oara Wayne este \ntr-adev`r, sor` medical`.
Fu rândul Sarei s` intervin`:
– Dac` a[ fi vrut s` iau [i eu prânzul, domni[oar` Davids, a[ fi
a[teptat mai \ntâi s` se \ntoarc` cineva aici. Cât despre calificarea
mea, \ntâmpl`tor este mult mai mult decât adecvat`. V` voi da o
aspirin`. Dori]i ceva mai puternic?
Domni[oara Julia Davids, se gândi Sara \n timp ce se \ndrepta
spre farmacia spitalului, nu era nici pe departe genul de fat` pe
care s-ar fi a[teptat s-o aleag` Matt. |[i imaginase c` iubita lui era o
domni[oar` dr`gu]`, amabil` [i loial`, dar fata asta nu era \n stare
de mai mult` loialitate decât un [arpe cu clopo]ei. De ce trebuia s`
se amestece \n problemele de serviciu ale lui Matt? se \ntreb` ea,
indignat`. Poate durerea de cap pe care o acuza nici m`car nu era
real`, continu` Sara s` reflecteze \n gând, uimit` de indignarea care
o cuprinsese.
– Ea st` \nchis`-n cas`, \[i termin` Julia discursul, \n momentul
\n care se \ntoarse Sara \n oficiu [i era cât se poate de evident c` se
referise la mama lui Matt.
James ridic` din umeri, ne[tiind exact ce ar putea spune despre
fratele s`u, dând impresia c` atâta vreme cât \[i primea cecul, nu-l
interesa dac` Matt avea probleme sau nu.
– |]i iei tabletele cu ap`, de obicei, sau preferi o cea[c` de ceai?
\ntreb` Sara cât de dr`gu] era \n stare \n acel moment.
Spre surprinderea ei, Julia zâmbi.
– A[ vrea pu]in ceai. Mi s-a uscat gâtul din cauza c`ldurii pe care
am suportat-o conducând pân` aici [i mai dureaz` pân` vom
PATRONUL SPITALULUI 29

ajunge acas`. |n plus, vreau s` fac partida de golf cu Matt acum,


pentru c` nu [tiu dac` voi avea timp mai târziu.
– Matt e un mare juc`tor de golf, interveni James. E de-a dreptul
pasionat de acest joc.
Sara se gândi la toate glumele pe care le auzise \n leg`tur` cu
acest joc [i zâmbi u[or.
Umplu trei ce[ti cu ceai [i pe dou` dintre ele le \ntinse
interlocutorilor s`i.
– |mi pare r`u c` nu v` pot oferi [i ni[te biscui]i sau ceva dulce.
|nc` nu [tiu exact cum sunt a[ezate lucrurile aici, spuse Sara,
\ncercând s` fie cât mai amabil` [i mai zâmbitoare fa]` de Julia.
– Dup` alte câteva minute, cei doi plecar` [i tân`ra sor`
medical` deveni din nou st`pân` peste tot spitalul.
Doctorul Cengupta \[i petrecu toat` dup`-amiaza vizitând ni[te
bolnavi care nu se puteau deplasa la spital, iar sora Lucy plecase
acas`, pentru c` urma s` intre \n tura de sear`.
Sara \[i ocup` timpul cercetând unde se aflau toate cele
necesare pentru cazuri de urgen]`.
|ntr-unul din dul`pioarele din oficiu, Sara g`si un material
imens, cu tot ce era necesar pentru cazul \n care ar fi fost chemat`
\n afara spitalului, pentru vreun caz de urgen]`.
Dup` asta, cercet` cu aten]ie lista celor \nregistra]i ca având
probleme [i care ar putea cere ajutor \n orice moment.
Doctorul Cengupta notase totul cu mult` grij` [i cu un scris
extrem de cite], pentru a nu exista nici un fel de probleme cu
privire la informa]iile necesare pentru un caz sau altul.
Sara fu surprins` s` constate c` erau [i câteva familii de
europeni pe lista celor afla]i \n eviden]a spitalului lor, ni[te nem]i
care aveau fermele \n apropiere, \mpreun` cu so]iile [i copiii lor.
30 ETHEL POLLEY

Cercetând [i celelalte liste \ns`, Sara descoperi c` erau acolo [i alte


na]ionalit`]i europene, ca de pild` greci, sau englezi. |[i aminti,
astfel c`, de exemplu, Tanganyka a fost colonie german`, ceea ce
explica num`rul mare de germani din aceast` parte a lumii [i
mul]imea de Volkswagenuri care pot fi v`zute peste tot, datorit`
interesului pe care Germania \l poart` \nc` pentru Tanzania, chiar
[i dup` independen]a acesteia.
Pacien]ii indieni erau \ns` mult mai numero[i [i doctorul
Cengupta notase, grijuliu, secta din care f`ceau parte, pentru a lua
\n seam` idiosincrasiile care s-ar putea produce din motive
religioase, \n cazul \n care ace[tia ar fi spitaliza]i. Niciun pic de
carne de vit` pentru hindu[i [i mare aten]ie la modul \n care sunt
t`iate oile pentru musulmani. Dificult`]ile ce puteau fi \ntâmpinate
din aceste motive p`reau s` fie multiple, dar spitalul nu doar \[i
propunea s` le rezolve, ci chiar reu[ise s` fac` fa]` cu brio la tot ce
fusese pân` atunci. Urm` apoi o list` cu pacien]ii africani, cu nume
dificile, pe care Sara nu reu[ea s` le pronun]e. Cei mai mul]i dintre
ei erau \ns` cre[tini, cu pronume pe care le cuno[tea.
Sara se gândi cu emo]ie la via]a care o a[tepta \n viitor acolo. |n
ciuda a ceea ce credea Julia [i chiar m`tu[a sa, se sim]ea pe deplin
preg`tit` s` rezolve toate problemele legate de munca de acolo.
Satisfac]iile, era sigur`, nu vor \ntârzia s` apar`. De[i totul era mult
diferit de tot ce cunoscuse \nainte \n spitalele \n care fusese,
abilit`]ile dobândite o puteau ajuta acum foarte mult. Devenea o
mic` parte a unui mecanism uria[ [i asta era exact ce-[i dorise.
Sara era \nc` ocupat` cu cercet`rile ei \n leg`tur` cu ceea ce
avea de f`cut \n spital, \n momentul \n care Lucy se \ntoarse la
slujb`.
Tân`ra sor` african` era o persoan` foarte vesel`, de pe a c`rei
PATRONUL SPITALULUI 31

fa]` zâmbetul nu lipsea niciodat`.


– Oh, ai f`cut o mul]ime de lucruri \n lipsa mea, spuse Lucy cu
admira]ie. Cred c` \]i place foarte mult munca asta, ad`ug` ea.
Sara \[i f`cuse, \ntr-adev`r o p`rere general` despre pacien]ii
spitalului [i se ridic` \n picioare, zâmbind, pentru a-i da locul
colegei sale.
– Domnul Matt te a[teapt` deja cu jeepul \n curte, spuse Lucy,
a[ezându-se la birou. Te gr`be[ti, nu-i a[a?
Sara \i zâmbi cu amabilitate, \n timp ce \[i strângea lucrurile. De
ce trebuia s` se gr`beasc` atât de tare, dac` o a[tepta Matt? Putea s`
a[tepte, programul de lucru abia s-a terminat, se gândi ea, dar ie[i
totu[i din spital, alergând.
Capitolul 3

Imediat ce ie[i, Sara \[i aminti c` nu intrase s`-[i ia la revedere


de la unicul ei pacient. |i d`duse prânzul [i-i promisese c` nu va
pleca \nainte de a-[i lua r`mas-bun pentru acea zi.
|i va spune mâine cât a fost de ocupat`.
Acum, era st`pânit` de un singur gând: Matt nu s-a dus cu Julia,
s` joace golf…
|n schimb, venise dup` ea.
– Ce mai faci, sor`? \ntreb` Matt, stând rezemat de jeep, imediat
ce o v`zu. Am fost \n ora[ azi-diminea]` [i ]i-am luat o licen]`
provizorie pentru condus ma[ina, a[a c` hai, urc`-te, s` vedem ce
e[ti \n stare. Mai \ntâi \]i voi ar`ta, bine\n]eles, ce e de f`cut, dar
dup` asta vei conduce singur`.
Sara \ncuviin]`. Era foarte sigur` c` se va descurca, dac` \i va
explica pu]in ce avea de f`cut.
Matt se a[ez` cu non[alan]` al`turi de ea [i o fix` cu aten]ie.
Sara descoperi \ns` \n doar câteva momente c`-i era foarte dificil
s` transforme indica]iile lui \n ac]iune.
Astfel, Sara \ncerc` de nenum`rate ori s` pun` motorul \n
PATRONUL SPITALULUI 33

ac]iune, \n timp ce Matt st`tea relaxat pe spate, a[teptând.


– Ce am gre[it? \ntreb` ea, impacientat`. De ce nu porne[te?
– Pentru c` ai ap`sat din prima prea tare pedala acceleratorului.
O gre[eal` pe care o fac frecvent femeile.
– Femeile sunt ni[te [oferi]e grozave, \ntotdeauna, coment`
Sara, str`duindu-se s` repete \ntocmai ceea ce-i explicase el.
– Am reu[it, exclam` ea, triumf`toare, \n momentul \n care auzi
\n sfâr[it motorul pornind.
– Foarte bine. Acum, opre[te-l [i porne[te din nou, spuse el
calm.
Timp de aproape o or`, repetar` aceast` manevr` din nou [i din
nou, pân` când Sara \ncepu s` se uite, f`r` vlag`, \n gol.
– E[i obosit`. Schimb`m locurile [i te conduc acas`.
Sara trecu pe scaunul de lâng` [ofer, bucuroas` c` puteau pleca
\n sfâr[it. Acas`, se gândi ea. Era foarte amuzant, poate, dar casa \n
care locuia aici, era deja acas`, pentru ea.
– Dormi adeseori \n casa \n care locuie[te m`tu[a mea? \ntreb`
Sara, amintindu-[i c` acesta fusese motivul din pricina c`ruia se
trezise cu el \n sufragerie, seara trecut`.
– De multe ori, mai ales \n timpul s`pt`mânii. Casa mea e prea
departe de aici [i dac` am ceva de f`cut foarte de diminea]`, mi-e
prea peste mân` s` vin de acolo.
Se p`rea c` toat` lumea numea casa de la ferma familiei Halifax,
,,acas`''. Sara se \ntreb` de ce. Asta, dup` toate aparen]ele, se
petrecea \nc` de pe vremea \n care familia Halifax locuia \ntr-o cas`
mult mai mic`, construindu-[i \n acela[i timp casa de pe deal, care
era atât de frumoas`, \ncât devenise casa la care visa oricine.
– Totu[i, \n seara asta nu voi r`mâne. Avem musafiri [i James e
\n ora[, a[a c` mama m-a rugat s` m` \ntorc acas`, ad`ug` el.
34 ETHEL POLLEY

|n fa]a casei, Matt opri [i s`ri din ma[in`.


– Vrei o mân` de ajutor? \ntreb` el, deschizând portiera dinspre
scaunul pasagerilor.
Sara accept` cu pl`cere, pentru simplul fapt c` era deosebit de
greu pentru ea s` coboare din jeep.
– Mul]umesc foarte mult, r`spunse ea, pu]in ru[inat`. {i pentru
lec]ia de conducere.
Matt o privi zâmbind. Ar`ta atât de tân`r`, de obosit` [i de
fragil`, cu cearc`ne adânci sub ochi \n acel moment, [i practic f`r`
nicio urm` de machiaj.
– E-n regul`, spuse el. Vei \nv`]a [i asta, destul de repede.
Las-o [i pe Felicity s` te ajute pu]in.
Dup` o baie [i dup` ce \[i schimb` hainele, Sara intr` \n
sufragerie.
Un alt lucru care-i pl`cea foarte mult \n Africa erau serile. Apoi,
cina \n sufragerie. Dup` ce ai petrecut atâ]ia ani g`tindu-]i singur`
ultima mas` a zilei pe un re[ou \n dormitor, a[a cum fusese cazul
Sarei, ritualul cinei \n familie era de-a dreptul o fericire.
Doamna Wayne era \nc` destul de somnoroas` când Sara se
duse s-o salute. Deschise doar un ochi [i \ntreb` r`gu[it:
– Ce or` e? Nu e \nc` [ase, nu-i a[a?
– Aproape [ase [i jum`tate, r`spunse Sara.
Doamna Wayne se ridic` \n pat [i o privi cu un zâmbet cald [i
amuzat.
– Ai dormit bine? \ntreb` Sara.
– Da, \ncuviin]` ea. C`ldura asta m` sec`tuie[te complet. Ia-]i
ceva de b`ut, draga mea.
– Nu, mul]umesc. Nu beau alcool decât foarte rar la anivers`ri,
[i atunci foarte pu]in.
PATRONUL SPITALULUI 35

– Dar toat` lumea bea aici, e un fel de compensa]ie din cauza


suferin]ei `steia cu c`ldura, sau ceva de genul `sta. Oricum, uit`-te
pu]in la b`uturile pe care le are Felicity, poate alegi un whisky
de-acolo. E b`utura ei preferat`.
Sara ]inu cont de ast` dat` de sugestia m`tu[ii sale, pentru a-i
face pe plac. Nu suporta de obicei whiskyul, dar acum, la
schimbarea brusc` de temperatur` de la c`ldura infernal` de peste
zi la r`coarea serii, Sara sim]i c` se revigoreaz` complet.
– Felicity e \n ora[, o inform` doamna Wayne. A plecat cu James
[i al]i câ]iva prieteni. Obi[nuiesc s` plece seara la nu [tiu câte mile
de aici [i uneori se \ntorc abia diminea]a. Doamna Halifax pretinde
c` nu [tie nimic despre rela]ia dintre Felicity [i James, dar trebuie
s` fii orb s` nu vezi ce se petrece \ntre ei. Ce p`rere ai despre
James?
Sara se \nec` de-a binelea când auzi toate acestea, astfel c`
jum`tate din b`utur` i se v`rs` pe rochie.
– James?
– Da. L-ai \ntâlnit la spital, nu-i a[a?
Sara fu surprins` cât de repede ajung ve[tile la urechile
doamnei Wayne.
– Da, l-am v`zut azi acolo, admise Sara. Se oprise \n drum spre
cas` la spital, cu o anume domni[oar` Davids, care avea o durere
puternic` de cap.
Acest nume nu era cunoscut doamnei Wayne.
– Nu cred c` am auzit de ea vreodat`. A \ntrebat de Matt, sau de
doamna Halifax?
– N-a[ putea spune, r`spunse Sara.
Cu toate c` [tia foarte bine, nu vedea motivul pentru care ar fi
trebuit s` dezv`luie acest fapt \n fa]a doamnei Wayne.
36 ETHEL POLLEY

Doamna Wayne o privi pisicindu-se.


– A, \mi aduc aminte c` s-a vorbit o dat` pe-aici despre Matt [i o
domni[oar` Julia. Nu trebuie \ns` s`-l la[i s`-]i scape printre degete.
Sara se mi[c`, u[or stingherit`.
– Nu poate fi nimic, niciodat`, de genul acesta \ntre mine [i
Matt, m`tu[`. El e doar… patronul meu… Nimic mai mult.
Doamna Wayne \ncepu s` m`nânce o bucat` de ciocolat`, g`sit`
undeva prin buzunarele hainelor sale.
– Nu trebuie s` m` iei \n seam`, draga mea, dar eu am spus
\ntotdeauna ceea ce gândesc [i cred c` trebuie s` fii proast` s`-l la[i
s`-]i scape, coment` ea, dup` care \[i linse buzele cu limba,
savurând urmele de ciocolat`.
Sara sper` ca m`tu[a ei s` schimbe subiectul, dar aceasta
continu` cu [i mai mult` insisten]`.
– Nu-]i place, Matt? E cel mai extraordinar exemplar al familiei
Halifax.
– Nu [tiu dac` \mi place cu adev`rat, spuse Sara, ezitând. Nu
pot s` uit c` a fost \mpotriva venirii mele aici.
Doamna Wayne o privi cu ochi mari [i amuza]i:
– |mi placi foarte mult. E[ti extraordinar`. Nu-]i voi mai vorbi
despre asta, dar sunt sigur` c` vei pune mâna pe el.
Sara izbucni \n râs:
– E[ti incorigibil`, m`tu[`, dar [i tu \mi placi foarte mult,
r`spunse Sara [i fu surprins` de cât de mult adev`r era \n cuvintele
ei.
Fu de-a dreptul fericit`, \n momentul \n care servitorul african
intr` s` anun]e c` cina era servit`. Cum nu-[i luase prânzul, Sara se
sim]ea \nfometat`. |n plus, [tia deja cât` grij` pentru calitatea
mânc`rii era \n acea cas`.
PATRONUL SPITALULUI 37

Doamna Wayne \[i p`r`si imediat patul, se \ndrept` spre


dormitorul ei, iar când se \ntoarse \n sufragerie, era total
transformat`. Nu mai r`m`sese nimic din creatura [leamp`t` [i
somnoroas` de dinainte. |n fa]a lor st`tea o doamn` des`vâr[it`,
frumoas`, elegant` [i deosebit de grijulie cu cei din jur.
Era un mare p`cat, se gândi Sara c` doar ea putuse asista la
aceast` transformare, pentru c` \n noul rol, doamna Wayne era
de-a dreptul minunat`.
Cu o sear` \nainte, Sara fusese deranjat` de prezen]a africanului
care st`tea t`cut \n spatele ei, a[teptând s`-i \ndeplineasc` ordinele.
|ncet, \ncet, \ncepea s` se adapteze la tot ce era aici. Pe m`sur`
ce se va obi[nui, se gândi ea, va reu[i s` ia maximum posibil din
fiecare minut liber. Erau atât de multe lucruri pe care vroia s` le
fac` [i atât de multe locuri pe care vroia s` le vad`, \n orele sale
libere de la sfâr[itul s`pt`mânii. Nimic nu-i p`rea imposibil \n ]ara
aceasta atât de divers`.
F`când parte din rolul s`u de gazd`, doamna Wayne o \ntreb`
pe Sara ce f`cuse \n cursul zilei la spital. Era incredibil cât de multe
lucruri [tia m`tu[a sa despre acea regiune, de[i refuza cu
\nd`r`tnicie s` ias`.
– Lucy Mgweri a studiat pe banii lui Matt, o inform` doamna
Wayne. El a ]inut \ntotdeauna s`-i poat` ajuta pe africanii de aici.
– Sora Lucy pare foarte eficient`, spuse Sara.
Doamna Wayne \ncuviin]`.
– Oh, da, foarte. Din p`cate, nu are pe nimeni. Matt s-a gândit
s-o ajute, pentru c` familia sa este complet needucat` [i n-a putut
s-o sprijine cu nimic. Lucy a urmat o [coal` misionar`.
– Pare foarte fericit`, cu toate acestea, coment` Sara.
– Poate chiar este, pentru c` acum are o pozi]ie social`
38 ETHEL POLLEY

onorabil`.
– Memsahib, spuse un tân`r african, aplecându-se peste um`rul
Sarei. La telefon…
Sara se ridic` imediat \n picioare [i ie[i din camer`.
Cine putea fi la ora aceasta? se \ntreb` ea.
De la cel`lalt cap`t al firului, doctorul Cengupta \ncepu imediat:
– |mi pare r`u c` te deranjez la ora asta, sor`, dar am un caz
urgent. O apendicit`. Vreau s` fac opera]ia imediat [i m` \ntrebam
dac` ai putea s` vii s` m` aju]i.
– Bine\n]eles, domnule, voi fi acolo \n zece minute, r`spunse
Sara, cu mult` seriozitate.
– Nu e[ti obosit`? O am aici pe sora Lucy, dar n-a mai participat
niciodat` la o opera]ie.
– Nu, nu sunt obosit`. |mi voi pune uniforma [i voi veni
imediat.
– Mul]umesc, sor`.
Sara puse receptorul la loc, gânditoare. |i pl`cea s` participe la
opera]ii, dar ar fi vrut s` fi fost mult mai odihnit`. Avusese o zi
foarte plin` [i o dureau picioarele.
Doamna Wayne ie[i din sufragerie foarte uimit`.
– Vei pleca din nou?
Sara d`du afirmativ din cap.
– Da, o urgen]`. Nu [tiu când m` voi \ntoarce.
– Gr`be[te-te. Te duc eu.
Sara f`cu ochii mari de surpriz`:
– {tii s` conduci?
– Bine\n]eles. Cine a \nv`]at-o pe Felicity?
|n doar câteva minute, Sara avu prilejul s` constate c` m`tu[a sa
conducea cu aceea[i pasiune [i nebunie a vitezei ca [i Felicity.
PATRONUL SPITALULUI 39

Ajunser` la spital \ntr-un timp record [i Sara cobor\ gr`bit` din


ma[in`.
– Mul]umesc foarte mult, m`tu[`, spuse ea, recunosc`toare.
Mi-ar fi luat mult timp dac` a[ fi f`cut acest drum pe jos.
– Ai fi ajuns mai târziu, dar ai fi fost mai \n siguran]`, nu-i a[a?
o tachin` doamna Wayne. Te rog, nu-mi mai spune m`tu[`.
Spitalul era foarte slab luminat, pentru a nu atrage insectele.
Umbra doctorului se profil` imediat pe pere]i:
– E[ti tu, sor`? Sora Lucy a preg`tit toate cele necesare \n sala
de opera]ie, a[a c` preg`te[te-te s` intr`m. M` voi \ntoarce \n câteva
minute. Trebuie s` am aprobarea cuiva \nainte de a ne apuca de
treab`.
Doctorul se \ndrept` spre telefon [i Sara intr` \n sala de
opera]ii.
Sora Lucy era ocupat` cu c`utatul instrumentelor \ntr-o trus`
imens`.
– Ai ajuns foarte repede, spuse ea peste um`r.
– Doamna Wayne m-a adus pân` aici.
Când doctorul Cengupta intr` \n sala de opera]ie, Sara era
preg`tit`, \ntru totul.
– N-am reu[it s` iau leg`tura la telefon cu p`rin]ii b`iatului [i nu
pot s` merg acolo, pentru c` e dintr-o regiune vecin`. Vezi dac`
po]i rezolva problema asta, sor`, pân` m` voi \mbr`ca eu, spuse el,
privind-o pe Sara.
Sara alerg` \n oficiu [i puse mâna pe receptor.
O list` cu toate telefoanele importante era acolo, la \ndemân`,
astfel c` Sara putu s` formeze imediat num`rul aflat \n capul listei.
La cap`tul cel`lalt al firului fu o pauz` lung`, incredibil de
lung`, dup` care o voce r`spunse, foarte iritat`:
40 ETHEL POLLEY

– Alo…
– Sun de la spital, spuse Sara. Vrem permisiunea de a-l opera pe
David Mbudu. A[ putea vorbi cu domnul Halifax, v` rog?
– James Halifax la telefon. Sara Wayne?
– Da, r`spunse Sara.
– Matt e plecat \n ora[. Mama e pe-aici, pe undeva… Ar putea
ea s` te ajute. O va c`uta Felicity s-o informeze despre asta.
Câteva momente mai târziu, Sara \l auzi vorbind cu cineva, dup`
care reveni la telefon.
– Sara, e[ti \nc` pe fir? Bun. Ascult`… Nu sufla, te rog, nicio
vorb` despre faptul c` Felicity e aici. Mama ei [i-ar ie[i din min]i
dac` ar afla c` avem o rela]ie atât de serioas`. Ea crede c` doar
ie[im \mpreun`… Hei, mai e[ti acolo?
– Da, sunt aici. Dar cred c` m`tu[a Laura n-are nimic \mpotriva
rela]iei voastre.
– Nu, nu va fi deloc \ncântat` dac` va [ti c` Felicity e cu mine [i
vei afla \n curând de ce spun asta. E mam`, [i…
Dup` asta, se auzi vocea rece a doamnei Halifax, spunând ceva
lâng` el, \nainte de a prelua ea receptorul.
– |]i dau aprobarea. In loco parentis. Cred c` \mi amintesc bine
formula. De[i ar fi mult mai bine dac` ai putea vorbi cu Matt. L-ai
putea prinde la aerodrom. A primit ni[te ve[ti proaste din Arusha [i
a plecat \nspre acolo. Asta-i tot ce dore[ti? Atunci, noapte bun`.
Sara str`b`tu \n fug` coridorul pân` la sala de opera]ie [i-i relat`
totul doctorului Cengupta.
– Vre]i s` \ncerc s`-l g`sesc pe domnul Halifax?
– Da, am nevoie de o aprobare scris`, dac` e posibil. Dac` nu,
vom face opera]ia [i f`r` asta. Ur`sc s` fac opera]ii [i dac` nici n-am
toate aprob`rile legale…
PATRONUL SPITALULUI 41

Vocea lui era destul de iritat` [i Sara alerg` din nou \n oficiu,
pentru a suna la aerodrom.
Matt, \ns`, nu mai era acolo.
– A plecat cu ma[ina, o inform` mecanicul. Eu eram \nc` la
Auster când a venit aici. Mai era cu cineva.
Asta era tot ce putu afla Sara \n acel moment, astfel c` \nchise
telefonul [i se gr`bi s` ajung` \n sala de opera]ie.
Doctorul Cengupta sfâr[ise cu preg`tirile [i a[tepta ca cineva
s`-l ajute s` \mbrace costumul pentru opera]ie.
Sara \i s`ri imediat \n ajutor.
– Nu era la aerodrom, spuse ea, legând strâns la spate costumul
doctorului. A plecat cu ma[ina. Avea un pasager.
Doctorul o privi pe deasupra m`[tii.
– Poate vine aici. Avea un r`nit?
– Nu [tiu. Doamna Halifax mi-a spus doar c` au primit ni[te
ve[ti proaste din Arusha.
Doctorul Cengupta avu \ns` dreptate, pentru c` dup` câteva
minute pe coridor se auzi o voce care chema pe cineva foarte
urgent [i dup` alte câteva clipe, Matt intr` \n sala de opera]ie.
– Ce s-a \ntâmplat, Matt? \ntreb` indianul prin masca pentru
opera]ie.
– Am nevoie de sora Wayne. Repede! Ce se petrece aici? \ntreb`
el, apropiindu-se [i mai mult.
– O urgen]` cu apendicit`, r`spunse doctorul Cengupta.
Trebuie s`-mi semnezi aprobarea.
O chem` apoi pe sora Lucy pentru a aduce formularele.
– Am nevoie de sora Wayne aici, spuse doctorul Cengupta
foarte hot`rât. Are mai mult` experien]`.
– |mi pare foarte r`u, Karim, dar azi vei opera cu sora Lucy.
42 ETHEL POLLEY

Pacientul meu e foarte nelini[tit [i am nevoie de sora Wayne cu


mine.
– Doctorul oft`.
– Cred c` ai dreptate, c`zu el de acord. Sora Wayne are
specializare \n astfel de probleme.
– Exact, replic` Matt. Am venit s` te iau [i pe tine, dar dac` ai o
urgen]` voi pleca doar cu sora Wayne.
Sara fu foarte emo]ionat` la gândul; c` va zbura al`turi de Matt
la Arusha. Era foarte interesant pentru ea s` vad` [i o alt` parte a
acestei ]`ri [i totodat` mai mult din afacerea atât de complicat` a
familiei Halifax.
La un semn al doctorului, Sara p`r`si sala de opera]ie [i alerg`
\n biroul ei pentru a-[i lua trusa destinat` cazurilor de urgen]` \n
afara spitalului. Binecuvânt` \n gând ideea pe care o avusese cu
câteva ore mai devreme, \n acea zi, de a controla trusaa de urgen]`
[i de a a[eza toate lucrurile astfel \ncât s`-[i u[ureze munca \n caz
de nevoie. Lu` \n grab` stetoscopul [i o fa[`, \[i puse geanta pe
um`r [i se \ntoarse \n sala de opera]ie.
– Sunt gata de plecare, gâfâi ea, odat` ajuns`.
Doctorul Cengupta o privi cu aten]ie, constatând mul]umit
profesionalismul tinerei surori medicale.
– Atunci, du-te [i las`-m` s`-mi fac [i eu treaba, zâmbi el. E[ti
gata, sor`? \[i a]inti el privirile spre Lucy.
Aceasta \ncuviin]` u[or din cap.
Sara constat` amuzat` c` ochii tinerei negrese erau aproape
sco[i din orbite de aten]ia [i emo]ia cu care privea totul \n jur, dar
cu toate acestea \ncerca s`-[i p`streze calmul [i se preg`ti s`-l asiste
pe doctorul Cengupta cu cea mai mare seriozitate.
– Ai tot ce-]i trebuie? \ntreb` Matt, uitându-se lung la Sara, care
PATRONUL SPITALULUI 43

a[tepta cu trusa pe um`r.


– Da, domnule Halifax, replic` ea.
– Matt, spuse el scurt.
Matt, repet` ea \n gând, \ntrebându-se dac` aceast` prescurtare
venea de la Matthew sau de la un alt prenume, care nu-i pl`cea [i
prefera s`-l ]in` secret. Ceva de genul Mathias sau Hermatus, \[i
spuse Sara.
– Hai odat`, o strig` el. Urc` repede \n ma[in`.
Sara cobor\ \n fug` sc`rile spitalului, dup` care deschise repede
portiera [i se a[ez` pe scaunul de lâng` [ofer, ]inându-[i geanta pe
genunchi.
– Cât timp ne ia pân` acolo? \ntreb` Sara, v`dit emo]ionat`.
– Câteva ore. De obicei, fac drumul `sta \n trei ore. Vei vedea o
regiune total diferit` de tot ceea ce ai v`zut pân` acum, aici.
Str`b`tur` toat` regiunea.
Trecur` prin Dar-es-Salaam, dup` care traversar` Zanzibarul.
Minunat!
|ntr-adev`r, \[i spuse Sara, privind cu uimire \n jur. Mai frumos
decât \n toate visele sale.
Toate acestea \i \nte]ir` [i mai mult dorin]a de a vizita toate
locurile magice despre care auzise: muntele Kilimanjaro [i muntele
Kenya, spre exemplu. Apoi, \n nord, lacurile populate cu
magnificele p`s`ri roz, care se odihneau \n picioare [i care
câteodat` adormeau chiar \ntr-un singur picior. Erau atât de multe
locuri pe care vroia s` le vad`!
Sosirea la aerodrom curm` brusc firul vis`rii Sarei.
Dup` o c`l`torie ce durase câteva ore, coborâr` \n grab` [i se
\ndreptar` spre hangar, unde \i a[tepta un aeroplan.
Mecanicul era \nc` acolo, m`surând cu o vergea cantitatea de
44 ETHEL POLLEY

ulei din rezervor.


– E gata, totul? \ntreb` Matt \n swahili.
– Ndiyo, bwana, replic` mecanicul, uitându-se apoi spre Sara [i
f`când o remarc` adresat` lui Matt, care zâmbi amuzat.
Sara \i privi nedumerit`.
– Mi-a spus c` ar`]i ca [i cum n-ai mai fi zburat niciodat`, \i
explic` Matt. Surescitat`, dar [i pu]in prudent`.
Sara recunoscu zâmbind c` nu mai zburase niciodat` cu un
aeroplan, dar [tia c` asta putea p`rea ridicol \n aceste p`r]i, unde
toat` lumea zbura din momentul \n care s-a n`scut.
Privi apoi cu curiozitate spre aeroplanul \n care urma s` se urce.
P`rea s` fie foarte rezistent, de[i vopseaua era dus` pe alocuri, iar
scaunele erau atât de mici c` p`reau f`cute pentru copii.
Sara trase aer \n piept [i se uit` lung spre Matt, dup` care se
urc`.
Matt trecu de partea cealalt` a aeroplanului [i se a[ez` pe
scaunul de lâng` ea.
– E \n regul`? \ntreb` el.
Sara \ncuviin]`, dar f`r` s` poat` scoate un cuvânt.
|ncerc` doar s`-[i aminteasc` tot ce citise \n leg`tur` cu c`l`toria
cu un astfel de mijloc de transport.
Mai \ntâi trebuia s`-[i pun` centura \[i aminti ea [i \ncepu s`
caute ceva asem`n`tor acelei indica]ii. D`du peste dou` bretele
care se legau una de alta printr-o cataram` foarte sofisticat`. |ncerc`
s` execute aceast` opera]iune, dar f`r` rezultat.
Matt o observ` c` se g`sea \n dificultate [i o ajut` imediat.
– N-am realizat pân` acum c` e[ti atât de neajutorat`, spuse el
[i Sara se \nro[i atât de tare \ncât fu bucuroas` de \ntunericul
aproape total din jurul ei.
PATRONUL SPITALULUI 45

Matt porni motorul [i Sara sim]i vibra]iile aeroplanului \n toat`


fiin]a ei. Aeroplanul p`rea s` se cutremure din toate \ncheieturile,
parc` ar fi avut de gând s` se dezmembreze, nu s` ia startul.
Sara \ncerc` s` se relaxeze [i se a[ez` mai bine \n scaun.
-}i-e fric`? o \ntreb` Matt.
– Nu, r`spunse Sara cu un zâmbet, \ncercând s` nu arate cât de
tare se temea, \n fond.
Auzi apoi ro]ile scrâ[nind peste iarba uscat`, dup` care f`cur`
un salt [i, \n sfâr[it, se ridicar` \n aer.
Primul ei zbor tocmai \ncepuse.
Privi cu aten]ie mâinile puternice ale lui Matt [i se relax` pu]in.
|i vorbea \ntr-un microfon ata[at de casc`, dar Sara nu \n]elese
nimic. De altfel, nici nu vroia s` [tie.
|n urm`toarele minute, micu]a ma[in`rie \ncepu s` danseze \n
lumina stelelor [i aceasta era pentru Sara cea mai minunat`
experien]` pe care o avusese pân` atunci.
Capitolul 4

|ncet, \ncet, se \n`l]ar` tot mai sus, spre cerul \nstelat. Sara se
sim]ea tot mai atras` de aceste locuri. Privi cu \ncântare \n jos. Din
când \n când, putea z`ri luminile pâlpâitoare ale vreunui grup de
nomazi, masai, probabil, iar, alteori, din loc \n loc, sclipirile mult
mai puternice ale electricit`]ii, \n a[ez`ri mult mai avansate.
|ncerc` s` p`trund` mai bine \ntunericul [i se concentr` tot mai
mult, privind spre pâlcurile de copaci, care abia se mai z`reau \n
\ntunericul nop]ii, dup` care v`zu chiar un grup de zebre, dup`
câte \[i putea da seama.
Matt plan` peste un sat de nativi africani, unde se celebra un
eveniment [i se dansa.
Sara privi siluetele din jurul focului [i Matt o inform` c` dansul
lor putea dura ore \ntregi. Pentru câteva momente, Sara auzi
sunetul tobelor, dup` care se \n`l]ar` din nou [i totul deveni ca
\ntr-un dans de umbre.
Cea mai mare parte a zborului Sara t`cu, nedorind s`-l
deranjeze pe b`rbatul de lâng` ea, care p`rea foarte concentrat
asupra a ceea ce avea de f`cut. |n plus, era prea con[tient` de faptul
PATRONUL SPITALULUI 47

c` via]a sa era acum \n mâinile lui.


Dup` un timp \ns`, Matt rupse t`cerea:
– E pu]in diferit de zborul cu un Boeing, nu-i a[a? zâmbi el.
– Da. Dar e mult mai interesant.
– De ce nu mi-ai vorbit mai mult despre calific`rile tale? \ntreb`
el brusc.
– N-am vrut s` m` crezi mai experimentat` decât sunt.
– Am \n]eles, replic` el. N-ai vrut s` te favorizez, pentru c`
unchiul t`u a fost angajatul meu. Dar, totu[i, asta nu \nseamn` c`
trebuie s` depui tot soiul de eforturi \n plus fa]` de celelalte surori
de aici, spuse el, privind-o cu un zâmbet cald [i foarte larg.
Sara schimb` subiectul.
– De ce trebuie s` mergem acum la Arusha? A avut cineva vreun
accident acolo?
– Nu, dar so]ia v`rului meu a[teapt` un copil. N-ar fi fost acum
timpul s` nasc`, dar are dureri [i Joe m-a rugat s`-l aduc pe
Cengupta, pentru orice eventualitate.
Profesionalismul Sarei se revolt` imediat la auzul acestor vorbe.
– Dar nu este acolo niciun doctor, mai aproape? \ntreb` ea,
indignat`. So]ia v`rului t`u ar fi trebuit examinat` periodic, pentru
a fi sigur` c` nu va avea probleme.
– E mult mai u[or pentru mine s` zbor pân` acolo decât s`
g`seasc` ei un doctor care s` ajung` \n timp la Arusha. Cengupta a
ajutat-o, deja, s` nasc` de dou` sau trei ori. De-asta au vrut s`-l aduc
din nou pe el. Se tem c` vor fi complica]ii [i \n Cengupta au
\ncredere.
Sara \i reaminti c` o strigase pe ea, când intrase \n spital.
– Am vrut s` vii [i tu, exclam` el. Dar când am auzit c` doctorul
trebuie s` opereze te-am luat doar pe tine. Nu putea]i veni
48 ETHEL POLLEY

amândoi. E adev`rat ce mi-a spus Karim, c` treaba asta ]ine de


specialitatea ta?
– Da, e adev`rat, recunoscu simplu Sara. Nu sim]ea acum
nevoia s` dea r`spunsuri elaborate, pentru c`, moment exista o
comuniune perfect` \ntre ei. Era foarte important pentru ea s`
simt` c` era apreciat` pentru meritele ei [i nu pentru c` era
nepoata unchiului ei.
Sara respir` adânc [i spuse singurul lucru care-i veni \n minte:
– Julia va fi foarte sup`rat`, probabil, c` nu vei fi cu ea \n seara
asta.
Fusese o fraz` spus` doar ca s` umple t`cerea, dar \[i d`du
seama imediat, dup` modul \n care \[i strânse el buzele, c` reu[ise
s` distrug` momentul de pace dintre ei.
– Nu cred, spuse el, \ncercând s` nu arate prea mult c` era
deranjat de acest subiect. Se afl` aici mai mult pentru a sta cu mama
sa, decât pentru orice altceva. Mama ei e veri[oara mea primar` [i
are [i ea parte din avere. Normal, vine foarte des pentru a vedea ce
se \ntâmpl` aici.
R`spunsul lui p`ru foarte rezonabil, dar Sara regret` imediat c`
adusese vorba despre Julia.
Acum Matt putea s`-[i \nchipuie c` vrea s` se amestece \n via]a
sa privat`, dar era foarte departe de ea gândul acesta.
– James a adus-o ast`zi la spital, continu` totu[i Sara. Mi-a spus
c` e prietena ta. E foarte dr`gu]`, ad`ug` ea.
Matt nu spuse nimic, de aceea Sara se gândi c` era mai bine
dac` nu s-ar fi amestecat atât de mult \n aceste probleme.
Dup` un timp, când \ncepu s` vorbeasc` din nou, spuse \ncet,
dar r`spicat, \ncât s` se poat` face \n]eles:
– O cunosc pe Julia de când m` [tiu. Ne-am n`scut aproape \n
PATRONUL SPITALULUI 49

acela[i timp [i ne place s` juc`m golf \mpreun`. Golful este,


probabil, cel mai important lucru din via]a Juliei. Alearg` de la un
club la altul, jucând ori de câte ori poate [i a câ[tigat o mul]ime de
cupe pân` acum. Când se simte foarte obosit`, vine aici s` se
odihneasc`. De-asta a venit [i acum. De asemenea, e [i o problem`
legat` de bani. Golful e un sport foarte scump. |n plus, vine mereu
aici pentru a se asigura c` afacerea familiei merge bine sub
conducerea mea. Asta a fost \ntotdeauna problema acestei mari
familii. Fiecare a crezut c` ar fi putut conduce mai bine decât cel
c`ruia i-a revenit, pentru moment, aceast` sarcin`.
– N-am [tiut c` sunte]i rude.
– O, Doamne, dar am o duzin` [i jum`tate de veri[oare [i
veri[ori. Acum vezi de ce sunt atât de preocupat de competen]a ta,
sor` Wayne. Trebuie s` explic tot timpul unde s-au dus banii. Va
trebui s` notezi tot ce s-a cheltuit.
Sara fu atent` la cifrele imense de care Matt \i pomeni, \n
leg`tur` cu toate cheltuielile pentru spital [i \[i spuse c` era nevoie
de foarte mult` competen]` pentru a ]ine \n mâini o afacere atât de
complex`.
Era pe jum`tate adormit` când Matt \ncepu s` coboare,
preg`tindu-se de aterizare.
Dup` ce anun]` ceva foarte repede \n microfon, Matt cobor\ cu
mare vitez`, astfel c` Sara sim]i un gol teribil \n stomac. Era o
senza]ie pe care n-o mai tr`ise niciodat`. |nchise ochii [i savur`
bucuroas` mirajul.
Dup` câteva minute sim]i o zguduitur` puternic` \n scaun [i
\n]elese c` atinseser` p`mântul.
|naintar` cu mare vitez`, apoi, ghida]i de un african cu dou`
tor]e \n mâini.
50 ETHEL POLLEY

Matt opri chiar lâng` el. Acesta alerg` imediat spre ei [i deschise
u[a dinspre partea lui Matt.
– Jambo, bwana! Jambo, memsahib! spuse el \n swahili, o limb`
pe care Sara nu spera s-o \nv`]e vreodat`.
– Trebuie s` ne gr`bim, \i spuse Matt. Copilul se preg`te[te s`
vin` pe lume.
Sara \[i lu` imediat bagajul pe um`r [i \ncerc` s`-[i reg`seasc`
autocontrolul profesional. Trecuse adeseori la Londra printr-o
situa]ie asem`n`toare [i [tia c` emo]iile nu o puteau ajuta \n astfel
de clipe.
Trebuia s` fie preg`tit` pentru a face fa]` situa]iei, nu s` se lase
prad` emo]iei. Trebuia s` fie o ma[in` rece [i calculat`, capabil` de
orice efort.
Dup` ce se \ncuraj` astfel, Sara \l urm` pe Matt \n cas`.
|n c`min ardea focul [i, instinctiv, amândoi se apropiar` de
sursa de c`ldur`.
– Pe unde umbl` Joe? \ntreb` Matt. Trebuia s` fie aici s` ne ofere
ceva de b`ut.
Sara se uit` \ngrijorat` \n jur. Era absolut ridicol s` fie atât de
frig \n \nc`pere, când se a[tepta venirea pe lume a unui copil, dar
chiar asta se \ntâmpla. Frigul o cuprinse imediat, f`când-o s`
tremure [i s` aib` piele de g`in`.
– Am s` pun b`iatul s` aib` mai mult` grij` de foc, spuse Matt,
[i \n timp ce el va face asta, eu voi da o rait` s` v`d pe unde sunt
Joe [i nevast`-sa.
Matt ie[i din \nc`pere [i Sara r`mase singur`.
Nu era nimeni \n toat` casa [i se sim]i cuprins` de nelini[te.
Peste câteva momente, \ns`, \n \nc`pere intr` surâzând un tân`r
african care, dup` ce o privi cu c`ldur` din cap pân` \n picioare,
PATRONUL SPITALULUI 51

\ncepu s` pun` lemne pe foc [i s` scurme cu un drug de fier


j`ratecul.
Sara \l privi cu groaz` cum prinde cu ambele mâini bara \ncins`
de fier, ridicând astfel lemnele stivuite \n c`min, pentru a permite
focului s` se anime.
– Aten]ie la mâini, strig` Sara, \ngrozit`.
Africanul râse cu poft`, un râs care-i scutur` tot corpul, f`când
atmosfera din camer` s` se relaxeze subit.
|ntinse apoi bara spre ea, pentru a o face s` \n]eleag` c` nu era
niciun pericol, pentru c` nu avusese timp s` se \ncing` atât de tare
\ncât s`-i fac` r`u.
– Hapana moto, memsahib, surâse el. Nu fierbinte.
Sara \i surâse la rândul ei [i africanul se \ntoarse din nou spre
foc, v`zându-[i de treburile lui.
Dup` câteva momente, Matt se auzi pe sc`rile de la intrare [i
Sara zâmbi, mul]umit`.
Nu se a[teptase s` nu g`seasc` pe nimeni aici, se gândi Sara.
Nimic nu indica faptul c` se a[tepta un copil. Nu avusese cum s`-[i
\nchipuie c` va zbura sute de mile pân` aici doar pentru a constata
c` pacientul disp`ruse [i ea nu avea, deci, nimic de f`cut.
Matt cobor\ din nou sc`rile [i Sara ie[i s` vad` ce se \ntâmplase.
– I-ai g`sit? \ntreb` ea, ner`bd`toare.
– Da, spuse el, luându-i geanta de pe um`r. Sunt \n casa de
oaspe]i, ceva mai \ncolo. Era \n gr`din` când au \nceput durerile.
Noroc c` era [i Joe cu ea.
Matt porni gr`bit spre gr`din` [i Sara \l urm`. Merser` pe o
c`rare foarte \ngust`, la cap`tul c`reia se afla o cas` \nconjurat` de
flori [i sc`ldat` de lumina lunii. Sara se bucur` nespus la vederea
acestui spectacol atât de exotic.
52 ETHEL POLLEY

Intrar` \n cas` f`r` a mai bate \n u[`, dar Matt strig` din hol:
– Joe, sunt eu, Matt. Am venit cu sora.
Un b`rbat scund [i urât ie[i din \nc`perea principal` [i le zâmbi
cu toat` fa]a.
– Tocmai m` \ntrebam dac` mai veni]i. Se pare c` Marjorie are
ceva probleme. Vrei s` intr`m, sor`?
Sara \l urm` imediat, iar Matt o urm` la rându-i pe Sara, pentru
a-i duce \n`untru geanta cu ustensile, pe care o puse lâng` pat.
– Bun` seara, doamn` Halifax, spuse tân`ra, cu blânde]e.
Numele meu e Sara. Sunt sora dup` care a trimis so]ul dumitale.
Marjorie Halifax surâse scurt:
– A[ fi putut s` cobor pe coast`, spuse ea, dac` a[ fi [tiut c` va
dura atât de mult pân` ajunge]i, coment` ea, fr`mântând mâinile
Sarei pân` când aceasta aproape c` gemu de durere.
– Vei fi foarte bine acum, spuse Sara, calm.
Era familiarizat` cu astfel de reac]ii. Se \ntâlnise cu ele adeseori
la maternitatea din Londra, la care lucrase \nainte.
Nu fusese o na[tere foarte dificil`. Putea spune chiar c` fusese
normal`.
|n timpul durerilor, Marjorie \i vorbise despre via]a sa dinainte,
la câteva mile distan]` de acolo, iar Sara \i vorbise despre via]a ei
din Anglia.
– Ai fost f`r` minte s` vii aici, \i spuse Marjorie. Dac` Joe n-ar fi
fost de aici, m-a[ fi \ntors acas` \n clipa asta, scânci ea \n durerile
facerii, acuzând condi]iile de trai din locurile unde se n`scuse [i
tr`ise b`rbatul ei.
Sara \ncerc` s-o lini[teasc`, dar \n acele momente nimeni n-ar fi
reu[it. Vroia s` simt` ploaia [i iarba verde de acas`. |i vorbi apoi
despre cele [ase luni de vis, petrecute cu Joe \n Anglia.
PATRONUL SPITALULUI 53

– Dup` ce am venit aici, i-am cerut mereu lui Joe s` ne


\ntoarcem acolo.
Sara o privi lung pe Majorie… Un alt Halifax se preg`tea s` se
nasc`. Cât de mult va iubi noua genera]ie aceste locuri? se \ntreb`
Sara.
Când copilul veni \n sfâr[it pe lume, Sara abia se mai putu ]ine
pe picioare, de oboseal`. Bebelu[ul era pu]in mai mic decât era
normal, dar altfel era foarte bine.
Sara \l puse cu drag \n bra]ele mamei sale [i ie[i pentru a-i
anun]a pe cei doi b`rba]i, care a[teptau ner`bd`tori rezultatul.
Joe \ncepu s` plâng` ca un copil, iar Matt \l \mbr`]i[` [i-l felicit`
[i toat` lumea fu foarte bucuroas` auzindu-l pe noul Halifax ]ipând
din to]i pl`mânii.
– Un adev`rat Halifax, surâse Matt. Mai bine te-ai duce s`-i ar`]i
c` tu e[ti \nc` st`pânul \n cas`, glumi el, adresându-i-se lui Joe.
Joe zâmbi printre lacrimile de fericire [i intr` \n dormitor.
– Marjorie e bine? \ntreb` Matt.
– Da, tot ce vrea acum este ca Joe s`-i spun` c` a fost
extraordinar` aducând pe lume copilul [i c` se va restabili complet
dup` un somn bun.
– {i tu? Po]i s` mai faci fa]` \nc` unui zbor de o or` [i ceva?
Sara \l privi uimit`.
– |i l`s`m singuri aici, acum? Nu se poate. Voi dormi pu]in [i
vom pleca dup` ce va veni cineva care va putea avea grij` de
Marjorie.
– Eu trebuie s` m` \ntorc azi. De unde trebuie s` vin` aceast`
persoan`?
– Din Tanga.
Sara se cl`tin` de oboseal`.
54 ETHEL POLLEY

– Trebuie s` te culci, \ntr-adev`r, spuse Matt. Se pare c` trebuie


s` r`mâi aici. Nu mai po]i merge nici m`car pân` \n cealalt` cas`.
– De ce au venit aici? Nu sunt destule camere \n cealalt` cas`?
De ce au f`cut o alt` cas` pentru oaspe]i?
– A[a e obiceiul aici, \n Africa de Sud, spuse el, [i ie[i.
Sara intr` \ntr-unul din dormitoare, \[i schimb` hainele [i se vâr\
\n pat. Trase plapuma peste ea [i adormi imediat.
Soarele era sus pe cer, când se trezi Sara a doua zi.
Lâng` fereastra dormitorului ei se auzi cineva [i Sara deschise
ochii. |[i aminti din nou priveli[tea de vis din noaptea trecut` [i se
\ntreb` dac` gr`dina era la fel de frumoas` [i la lumina zilei.
Se \mbr`c` [i ie[i repede, s` arunce o privire.
Gr`dinarul o salut` \nclinând u[or din cap [i-i zâmbi prietenos.
Sara \i surâse la rândul ei [i-[i \ndrept` privirile peste gr`din`.
Florile erau \ntr-adev`r, magnifice.
– Te-ai trezit \n sfâr[it, sau am vreo viziune? se auzi o voce \n
spatele ei, de la fereastra unuia dintre dormitoare.
Sara se \ntoarse \ncet spre locul din care i se vorbise. Ie[it pe
jum`tate pe fereastr`, Matt o analiza zâmbind vesel.
– M-am trezit cu adev`rat, \l asigur` ea. Am vrut s` merg la
Marjorie, dar n-am putut s` nu dau \ntâi o rait` prin gr`din`.
– Trebuie s` ne \ntoarcem, sor`, spuse Matt, ap`sat. Va veni o
vecin` care va avea grij` de Marjorie. A fost sor` medical` \nainte de
a se c`s`tori, a[a c` n-ai de ce s`-]i faci probleme.
– P`i, \ncepu ea… Eu…
– E foarte important s` m` \ntorc azi la Kwaheri.
Din cauza Juliei? se \ntreb` Sara, strângând din buze.
– La ce or` vom pleca? \ntreb` Sara.
– Cât mai curând posibil, sor`. |ntr-o or` [i jum`tate. Te a[tept
PATRONUL SPITALULUI 55

la aeroplan.
Lucrurile \ns` \ncepur` s` nu mearg` tocmai bine. Marjorie
n-avea lapte [i era convins` c` bebelu[ul va muri. Fosta sor`,
chemat` pentru a avea grij` de ea, nu putu face nimic \n fa]a acestei
crize. Sara \ncerc` s` calmeze pu]in lucrurile, dar asta \i lu` mai
bine de trei sferturi de or`, astfel c` ajunse cu \ntârziere la
aerodrom.
Matt o a[tepta deja pe scaunul pilotului [i nu-i d`du niciun fel
de aten]ie când se urc` pe scaunul de lâng` el.
– |mi pare foarte r`u, Matt, n-a fost vina mea.
Matt \ntoarse capul spre ea [i o privi cu cei mai reci ochi pe care
Sara \i v`zuse vreodat`:
– Sor` Wayne. N-a fost doar decizia mea s` m` \ntorc azi la
Kwaheri. Trebuia s` te gânde[ti la asta. Dac` am dat un ordin, vreau
s` fiu ascultat. |mi place eficien]a. E clar?
Sara \ncuviin]` dând u[or din cap. |[i pierduse cuvintele \n fa]a
unei injusti]ii atât de strig`toare la cer. Nu fusese vina ei c`
\ntârziase [i, \nainte de a-i fi f`cut aceast` moral`, ar fi trebuit s-o
\ntrebe de ce a \ntârziat.
Se a[ez` t`cut` mai bine \n scaun, reu[ind cu mare greutate
s`-[i st`pâneasc` lacrimile.
Matt porni motorul [i \ncet, \ncet, se desprinser` de p`mânt.
– Acum, po]i s` \mi spui ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Matt, de[i abia
se puteau auzi.
Sara zâmbi amar [i scutur` u[or din cap. Dac` vroia eficien]`,
asta e chiar ceea ce dovedise ea, doar c` el nu avea ochi decât
pentru problemele sale.
|[i lipi capul de fereastra de plastic [i privi \ngândurat` \n gol.
Cât de prost se sfâr[ea o c`l`torie de care se bucurase atât de mult.
56 ETHEL POLLEY

Matt ridic` din umeri \n fa]a atitudinii ei [i se concentr` asupra


zborului.
Era pu]in \ngrijorat din cauza faptului c` James folosise
aeroplanul \n ultimul timp [i [tia c` fratele s`u nu avea niciodat`
grij` de nimic.
|n ceea ce-l prive[te, verificase totul \nainte de decolare, dar asta
nu-l f`cea s` fie mai pu]in atent la sunetul motorului.
Pentru Sara, t`cerea care se l`sase \ntre ei p`rea s` fie pentru
totdeauna.
|ncercase de câteva ori s` lege din nou o conversa]ie, dar
abandon` imediat ideea, preferând s` priveasc` locurile peste care
zburau, doar pentru a nu se mai gândi la ceea ce se \ntâmplase.
Marea savan` Masai se \ntindea sub ei, Africa dintotdeauna,
vast` [i ne\mblânzit`, cu semnele care marcheaz` teritoriile
periculoase. Zebrele, elefan]ii enormi, plimbându-se \n familie, leii
dormind \n soare.
– Nu po]i vedea bine de aici toate animalele astea, spuse Matt
\n sfâr[it, privind-o cu coada ochiului. |ntr-una din zilele viitoare te
voi duce \ntr-un parc natural, unde le vei putea admira \n voie.
V`zând c` ea nu r`spunde, Matt \[i ridic` amuzat sprâncenele.
Dup` un timp, tân`ra sor` medical` \ntreb` totu[i,
ne\ncrez`toare:
– Adev`rat? Chiar m` vei duce?
– Bine\n]eles. Putem s` mergem \ntr-un weekend. A[ vrea s`
vezi [i craterul Ngorogora. }i-ar pl`cea s`-l vezi?
– Oh, sigur c` da, r`spunse Sara, entuziasmat`. Vreau s` v`d tot
ce pot, aici. Ah, uite o giraf`, spuse Sara, uitându-se din nou spre
p`mânt. Sunt mult mai interesante \n realitate, continu` ea. Vreau
s` spun, decât mi s-au p`rut când le-am v`zut \n Anglia, la Zoo. |]i
PATRONUL SPITALULUI 57

vine s` crezi c` pot tr`i [i \ntr-o clim` mai rece?


Sara \l privi, a[teptând un r`spuns, dar fu extrem de
nemul]umit`, când \l v`zu râzând de naivitatea \ntreb`rii ei.
– Nu e necesar s` m` prive[ti cu atâta superioritate, doar pentru
c` nu sunt familiarizat` cu toate acestea. De ce nu m` \nve]i, dac`
[tii mai multe?
Matt surâse, satisf`cut. Nu era nevoie s`-l invite de dou` ori s`
vorbeasc` despre locurile care \i erau atât de dragi.
Animalele, \ncepu el, simt comportamentul uman fa]` de ele,
imediat. Dac` ]inem cont de obiceiurile [i nevoile lor, putem tr`i
al`turi de ele f`r` nicio problem`. Dac` ignor`m, \n schimb, toate
acestea, devin periculoase.
Matt \i vorbi apoi despre zilele de pionierat ale Africii [i despre
b`rba]ii care au ajutat dezvoltarea acestui continent.
Cuprins de bucuria povestirii, Matt se cufund` de-a binelea \n
istorisirea lor, astfel c` Sara fu prima care auzi scrâ[netul \necat al
motorului.
– Matt, exclam` ea. Ce e acest zgomot?
B`rbatul ascult` cu aten]ie, dup` care se \ncrunt`, f`r` s` spun`
nimic.
– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Sara, \nsp`imântat`. E ceva serios?
– Nu, Nu e niciun pericol. Dac` la urm`torul post de control nu
vom fi v`zu]i, vor trimite pe cineva s` vad` ce s-a \ntâmplat.
– Am \n]eles, spuse ea privindu-l \n ochi, [i \n momentul acela
\ntre ei se stabili un contact cald [i apropiat.
– E-n regul`, spuse el. Vom cobor\ acum, spuse Matt [i
aeroplanul se \ndrept` spre p`mânt cu toat` viteza. Sara \nchise
ochii [i se ag`]` bine de scaun.
Ne pr`bu[im, \[i spuse ea [i fu foarte surprins` s` constate c` nu
58 ETHEL POLLEY

se temea. Dup` câteva minute ro]ile atinser` p`mântul. Aterizaser`.


Motorul mai scrâ[ni o dat`, dup` care muri. Matt r`sufl` u[urat, \n
spatele ei. Aeroplanul se opri atât de brusc, \ncât Sara sim]i
catarama centurii de siguran]` intrându-i \n stomac.
Matt \[i puse o mân` peste a ei.
– Am crezut c` ne von pr`bu[i, spuse Sara. cu ochii \nc` \nchi[i.
– N-a lipsit prea mult, \ng`im` Matt, \mbr`]i[ând-o.
Capitolul 5

Sara se desprinse \ncet din bra]ele lui.


Viziunea pe care o avusese, cu m`tu[a sa stând \ntins` pe
canapeaua ei [i zâmbindu-i aprobator o f`cu s` se gândeasc` foarte
serios la cât de \n[el`toare pot fi aparen]ele, uneori. Nu existase
nimic romantic \n \mbr`]i[area lui Matt, dar, cu siguran]`, ar fi fost
foarte greu s-o conving` de asta pe doamna Wayne.
Toate acestea nu f`ceau decât s`-i arate cât de atent` va trebui
s` fie cu declara]iile despre acest eveniment, odat` \ntor[i \n
civiliza]ie.
Deocamdat`, \ns`, trebuia s` se concentreze asupra a ceea ce
aveau de f`cut pe moment. Abord` o figur` non[alant` [i-l \ntreb`
pe Matt, zâmbind:
– Cât de departe de cas` suntem aici?
B`rbatul o privi cu aten]ie, u[or amuzat de cât de u[or acceptase
situa]ia.
– Prea departe pentru a ajunge pe jos, spuse el, luând o hart` [i
ar`tându-i cu degetul locul unde se aflau. Suntem \n mijlocul
savanei Masai, probabil undeva, aproape de Sonjo.
60 ETHEL POLLEY

– Sonjo? \ntreb` ea, \ncercând s`-[i aduc` aminte dac` mai


auzise vreodat` acest nume.
{tia c` Masai era un trib r`zboinic, r`spândit la grani]a Kenyei [i
ai c`rui membri erau foarte \nal]i. Despre Sonjo, \ns`, auzea pentru
prima dat`.
– Tribul Sonjo tr`ie[te \n sate fortificate, cu [an]uri de ap`rare.
Uite, aici sunt câmpiile Serengeti, spuse el, indicându-i din nou un
loc pe hart`. Cred c` acesta e locul \n care ne afl`m. Sonjo e pu]in
mai \ncolo.
– Avem de mers vreo dou`zeci de mile pân` acolo.
– Exact. }i-ai pus pantofii pentru maraton, sor` Wayne?
Sara se uit` spre pantofii de la uniforma ei de sor`, u[ori [i
rezisten]i [i zâmbi cu duio[ie:
– M` gândesc câte mii de mile au f`cut pantofii `[tia, pe
coridoare [i pe parchete lustruite. Poate le prinde bine o
schimbare.
Cu toate c` r`spunsul pe care-l d`duse nu l`sa s` se \ntrevad`
asta, inima Sarei se strânse \ngrijorat`, undeva, \n adâncul pieptului
ei.
Dou`zeci de mile \ntr-o ]ar` ca Africa nu era deloc de ici de colo
[i Sara se temea c` nu va fi tocmai o bucurie dac` se vor \ntâlni cu
animalele pe care le admirase, \n siguran]`, din aeroplan.
– Cei care ne vor c`uta imediat ce vor realiza dispari]ia noastr`,
vor g`si cu siguran]` aeroplanul. Vrei, mai bine, s` r`mânem aici?
Sara se gândi foarte serios la decizia pe care urma s-o ia
\mpreun` cu Matt.
Nu puteau fi siguri c` vor fi g`si]i foarte repede, astfel c` era mai
bine s` fac` cele dou`zeci de mile acum, decât dup` câteva ore de
a[teptare, când vor fi [i mai obosi]i, [i mai \nseta]i.
PATRONUL SPITALULUI 61

– Crezi c` ne vor g`si ast`zi? \ntreb` ea, ezitând.


– Nu putem fi siguri. Poate da, poate nu. Oricum, am nimerit
\ntr-un loc frumos, spuse el cu un zâmbet ironic. Sunt foarte mul]i
elefan]i pe-aici [i poate ]i-ar face pl`cere s`-i privim mai
\ndeaproape.
– E… spa]iul lor, aici?
Matt nu spuse nimic [i Sara fu bucuroas` c` nu afl` r`spunsul.
– Mai bine s` ne gr`bim s` ie[im din aceast` zon` pân` nu se
las` \ntunericul, replic` ea, fericit` c` se putuse contrala \ndeajuns
pentru a nu-[i l`sa vocea s`-i tremure.
Ie[ir` a[adar din aeroplan [i-[i \ncepur` drumul, unul lâng`
altul. Matt \[i lu` harta [i alte câteva lucruri pe care nu le putea l`sa
\n aeroplan, iar Sara, geanta ei medical`.
Din când \n când, se opreau pentru a se uita din nou pe hart`,
asigurându-se astfel c` erau pe drumul bun.
– |mi pare foarte r`u de ceea ce s-a \ntâmplat, \i spuse Matt,
dup` vreo dou` mile de mers pe jos.
– Nu e vina ta, r`spunse Sara, mi[cându-[i degetele obosite \n
pantofi, dup` care \[i \ntoarse fa]a surâzând, pentru a alunga
suspiciunile lui Matt, care o privi \ntreb`tor.
– |n parte, a fost vina mea, replic` el. Nu trebuia s`-i permit lui
James s`-l foloseasc`. {tiam c` n-are grij` de el [i c` se poate, astfel,
deteriora.
– Cum a[a? Nu se poate avea \ncredere \n James?
– Poate n-a fost nici vina lui, continu` Matt, dar nu e la fel de
grijuliu ca mine cu toate aceste lucruri.
Sara se gândi cât de r`u \i p`rea acum c` nu se putuse bucura
pe de-a-ntregul de prima ei ie[ire. Iarba uscat` [i p`mântul arzând
sub picioarele ei nu era tocmai ce visase pentru prima ei excursie
62 ETHEL POLLEY

\n acele locuri.
Se opri o clip` pentru a scruta din ochi orizontul, \ntrebându-se
cum va rezista s` fac` tot acel drum.
Deodat`, z`ri \n dep`rtare o form` ce se \ndrepta spre ei. Mai
\ntâi avu impresia c` era doar o p`rere, din cauza luminii puternice
a soarelui, dar dup` ce \[i puse mâna strea[in` deasupra ochilor,
uitându-se \nc` o dat`, fu cât se poate de sigur`.
– Matt, exclam` ea, vine ceva spre noi! Sunt ni[te oameni. Cine
sunt?
Matt se uit` \n direc]ia indicat` de ea.
– Sonjo, cred, spuse el \ncet. Nu cred c` sunt masai, de[i se
\mbrac` la fel. Nu sunt atât de \nal]i. Slav` Domnului, continu` el.
Probabil ne-au v`zut venind spre ei.
Matt scoase ni[te sunete \n stil african [i primi r`spunsul
imediat.
Era probabil un mare eveniment pentru ei s` \ntâlneasc` albi,
pentru c` nu prea ajungeau turi[ti \n acele p`r]i.
Dup` ce se apropiar`, Matt vorbi cu conduc`torul, un b`rbat
mult mai \n vârst` decât ceilal]i, cu o strung` mare \ntre din]i [i cu
un abces atât de mare la picior, \ncât Sarei i se opri respira]ia.
– Am v`zut cum a c`zut de pe cer pas`rea ta, spuse el \ntr-o
englez` cu un accent extrem de ciudat. Am plecat imediat spre voi,
s` vedem dac` mai tr`i]i. V` ducem \n sat.
Matt accept` invita]ia f`când un gest larg din mâini, dup` care \l
\ntreb` dac` ar putea delega pe vreunul dintre b`rba]ii mai tineri
din grup s` stea lâng` aeroplan, \n a[teptarea echipei de salvare,
care sigur va porni \n c`utarea lor [i c`rora s` le explice unde au
plecat ei.
{eful grupului \ncuviin]`, dup` care f`cu câteva semne spre
PATRONUL SPITALULUI 63

unul dintre tineri, care porni imediat \n direc]ia \n care c`zuse


aeroplanul. Pe urm`, b`trânul \[i \ndrept` aten]ia spre Sara,
privind-o lung, pre] de câteva minute bune.
– Domni[oara va putea face tot acest drum pe jos? \ntreb` el, \n
sfâr[it.
Matt o privi pe Sara, \ntreb`tor.
– }i-ar pl`cea s` vorbesc cu ei s`-]i fac` un fel de hamac, \n care
s` te poarte? \ntreb` el.
Fata scutur` repede din cap:
– Nu, exclam` ea. Nu, dac` cineva are acum nevoie de un
hamac, atunci este acest om. I-ai v`zut piciorul?
B`trânul \n]elese [i se uit` zâmbind spre rana despre care
vorbise Sara, dup` care le explic` [i celorlal]i schimbul de cuvinte
care avusese loc. B`rba]ii se puser` cu to]ii pe râs, privind-o pe Sara
foarte amuza]i.
Aceast` reac]ie o f`cu s` se simt` foarte str`in` [i
neexperimentat`, ceea ce o determin` s` \l ia imediat de mân` pe
Matt, care \i r`spunse strângând-o cu putere.
– Ai uitat cât de mult ]i-ai dorit s` vezi Africa, sor` Wayne? [opti
el, \ntorcându-se \ncet spre ea.
Adev`rat, \[i spuse Sara. |[i dorise asta mai mult decât orice pe
lume. Nimic altceva nu-i aprinsese, niciodat`, mai mult imagina]ia.
Aceasta era o parte din marea Afric`, a[a cum a fost
dintotdeauna, unde b`rba]ii [i animalele se respect` [i se \n]eleg
reciproc, unde moartea face parte din via]` [i râsul din suferin]`.
– Trebuie s`-l tratez, când ajungem \n sat. N-o mai duce mult,
a[a.
Matt privi [i el cu aten]ie piciorul b`trânului.
– Dac` te gânde[ti c` vei reu[i s` rezolvi problema asta, \l voi
64 ETHEL POLLEY

lega, pentru c` altfel nu [tiu dac` va accepta, spuse Matt [i râser`


cu to]ii.
– Cât de departe e satul? \ntreb` Sara, uitându-se zâmbind spre
conduc`torul grupului.
– O or` [i ceva de mers pe jos, de aici, r`spunse el, solemn.
– Trebuie s` socote[ti dublu, [opti Matt, africanii spun \ntot-
deauna ceea ce cred c` ai vrea s` auzi.
– E oricum mai pu]in decât dup` socotelile noastre. Probabil
sunt doar vreo opt mile pân` acolo, nu dou`zeci.
C`ldura soarelui o f`cea s` se simt` deja foarte \ncins`. Se
sim]ea ame]it` [i abia mai putea s` mearg`, dar nu vroia ca Matt
s-o considere o biat` sor` medical` care nu era \n stare s` parcurg`
pe jos nici m`car opt mile. Nu vroia ca la sfâr[it de lun`, când se va
face bilan]ul, s` fie considerat` neeficient`.
Sara \[i [terse fa]a cu dosul mâinii [i constat` c` era atât de
transpirat`, ca [i cum ar fi fost plin` de lacrimi.
– Nu e atât de mult pân` acolo. Doar opt mile, [opti ea, mai
mult pentru a-[i face curaj.
Matt \i arunc` o privire \ngrijorat`.
– Sim]i un zumz`it \n cap? \ntreb` el, cât se poate de serios.
Sara râse. Era o \ntrebare atât de stranie.
– Sunt doar \n [oc, murmur` ea. Nu m-am mai pr`bu[it
niciodat` pân` acum cu aeroplanul.
Matt nu r`spunse. Se \ntoarse spre africani [i-[i continuar`
drumul, dar efortul c`ruia la \nceput crezuse c` \i va face fa]`,
fusese prea mult pentru ea [i se pr`bu[i la p`mânt.
Când Matt \ntoarse capul spre ea, Sara se sim]i absolut
mizerabil, din cauza neputin]ei ei.
– Du-te, spuse ea, foarte ap`sat.
PATRONUL SPITALULUI 65

Matt \ns` se apropie, \i puse o mân` pe frunte [i declar`:


– Temperatur`. Foarte mare, sor` Wayne. Nu-i de mirare c` ai
fost atât de vorb`rea]`, o tachin` el.
Aceast` nedreptate o \nfurie mult pe tân`ra sor` medical`, care
\l privi \ncruntându-se:
– Te ur`sc, strig` ea. Ai \n]eles? Te ur`sc!
Matt strâmb` din nas.
– Ai ur\ pe oricine ar fi acum aici cu tine, spuse el. Nu plânge,
asta o s`-]i accentueze durerea de cap.
Matt \i lu` geanta medical` de pe um`r [i c`ut` ni[te
medicamente pe care i le \nmân`.
– Ia astea, comand` el, cu vocea tremurându-i de râs. Vei avea,
\ntr-adev`r, un motiv foarte serios s` m` ur`[ti dup` aceea.
Sara nu se uit` s` vad` ce-i d`duse.
Nimic nu m` va mai pune pe picioare, se gândi ea. Le lu`,
totu[i, mul]umindu-i din ochi, sup`rat` pe ea \ns`[i c` se l`sase
prad` furiei. Poate avea dreptate [i ea gre[ea. Nu era bolnav` cu
adev`rat, dar cu siguran]` avea o stare foarte ciudat`.
Matt se \ndep`rt` [i Sara se sim]i abandonat`. Scoase un oftat
adânc [i \ncepu s` plâng`.
Dou` mâini negre o prinser` cu putere [i o a[ezar` cu grij` pe
un fel de targ` de piele, foarte rudimentar`.
Sara se zb`tu cât putu de tare, cerându-le s-o lase \n pace.
Nu putea suporta mirosul greu al pielii din care era f`cut
ciudatul mijloc de transport [i nici mirosul puternic de transpira]ie
al celor care-l mânuiau.
– Matt! strig` ea, plângând, ca scoas` din min]i.
– Sst… f`cu el, [i Sara fu surprins` s`-l vad` atât de aproape de
ea. Lini[te[te-te, trebuie s` te \nf`[or, spuse el [i \ncepu s-o
66 ETHEL POLLEY

\mpresoare cu o fa[` mare, care s-o apere de soare.


Dup` ce termin` aceast` stranie ac]iune, Sara se sim]i ca o
mumie. Nu-[i putea mi[ca nici mâinile, nici picioarele [i se sim]ea
bolnav` [i \nsetat`.
– De ce nu m-ai l`sat s` continui drumul pe jos? \ntreb` ea. A[
fi putut. N-am nimic. Nu poate fi malarie, pentru c` n-am stat atât
de mult \n contact cu alte persoane aici, trebuie s` fie altceva.
– E malarie. |ncearc` s` dormi, dac` po]i.
Ce sugestie imposibil`, se gândi ea. Câteodat` se sim]ea
cuprins` de o fierbin]eal` extraordinar`, alt`dat` de un frig teribil
[i, de multe ori, de amândou` deodat`.
Doi dintre africani priser` barele de lemn de care era prins`
pielea grosolan` [i Sara le privi \ndelung mu[chii puternici
str`lucind \n lumina soarelui, \ntrebându-se cât de u[or le va fi s-o
duc`, pân` \n sat, cu toat` statura lor masiv`.
Conduc`torul grupului \ncepu s` psalmodieze ceva [i to]i
ceilal]i \l urmar`, murmurând aceea[i stranie incanta]ie.
|ncet, \ncet, melodia monoton` o f`cu s` se relaxeze [i nu se
mai gândi nici la cât de departe era satul, nici la cât de greu le era
s-o care.
Probabil dormise o bun` bucat` de drum, pentru c` atunci când
deschise din nou ochii soarele tocmai apunea [i r`coarea care se
l`sase o f`cu s` se simt` mult mai bine.
– Matt, murmur` ea.
Tân`rul veni imediat, zâmbindu-i cu c`ldur`.
– }i-e sete? \ntreb` el.
Sara \ncuviin]` [i Matt \i d`du imediat s` bea din bidonul pe
care-l purta \ntotdeauna la [old.
– Bea de aici [i-]i voi da \nc` o pastil`.
PATRONUL SPITALULUI 67

Sara se supuse, de[i nu [tia cât de mult o putea ajuta acum


pilula antimalarie. {tia c` unele persoane care tr`iau la tropice o
luau \n fiecare zi, dar Sara se \ntreb` cât de eficient` putea fi \n
cazul ei.
Era foarte dificil s` \nghi]i o pastil` stând culcat`, mai ales când
ai mâinile legate, a[a c` Matt o ajut` imediat.
Africanii \ncepur` s` râd` din nou, privind-o cu prietenie [i
interes.
Sara \i privi \ntreb`toare [i Matt \i [opti:
– Trebuie s` te obi[nuie[ti cu modul lor de a fi. |n plus,
a[teapt`-te s` vin` tot satul s` te vad`, când vom ajunge acolo.
Dac` s-ar fi sim]it bine, \[i spuse Sara, probabil s-ar fi amuzat [i
ea de toate acestea, dar tot ce-[i dorea acum era s` fie pus` undeva
la r`coare, \n \ntuneric. [i s` fie l`sat` s` doarm`. |ncerc` s` \nchid`
ochii, dar o dureau [i mai tare a[a, decât când \i ]inea deschi[i.
– Sara, nu dormi? o \ntreb` Matt apropiindu-[i fa]a de a ei.
– Nu, r`spunse ea simplu.
– Bun. Vom \ncepe s` coborâm acum de pe deal [i probabil nu
va fi foarte confortabil pentru tine, dar nu mai avem mult pân` \n
sat.
La un moment dat, tinerii care o purtau sc`par` targa [i numai
mâinile puternice ale lui Matt o oprir` s` nu se rostogoleasc` la
vale, ca un bolovan.
O a[ezar` \ns` repede la loc [i chemar` al]i africani pentru a
continua s-o poarte, pentru ca un astfel de incident s` nu se mai
\ntâmple.
Ajunser` \n sfâr[it [i Sara fu impresionat` de frumuse]ea
fortifica]iei de lemn, care \nconjura localitatea.
Grupul care \i \nso]ise pân` aici, \ncepu \ncet, \ncet, un dans
68 ETHEL POLLEY

ritual, iar Sara se sim]i mai relaxat` \n ritmul incanta]iilor care le


\nso]eau mi[c`rile.
Satul \ns`, era practic pustiu. Câteva femei [i câ]iva b`trâni se
apropiar` de ei, curio[i s`-i vad` pe nou-sosi]i. Cei mai mul]i dintre
locuitorii satului erau pleca]i la vân`toare sau la pescuit.
Dup` ce b`rba]ii care o purtaser` pân` acolo l`sar` targa jos [i
Matt o desf`[ur` din straniul ve[mânt protector, Sara se ridic` [i
\ncepu s` fac` câ]iva pa[i, sub privirile curioase ale celor din jur.
– |n locul t`u a[ fi pu]in mai prudent, spuse Matt. Ai stat foarte
mult timp \ntins`, a[a c` trebuie s` te repui \n mi[care \ncetul cu
\ncetul, pentru a nu ame]i.
Dar Sara vroia s` se simt` din nou independent` [i st`pân` pe
propriile-i picioare.
– De ce nu admi]i c` e[ti bolnav` [is` ne la[i s` avem grij` de
tine? \ntreb` Matt, cuprinzând-o cu bra]ele pentru a o sprijini.
Tandre]ea din vocea lui \i umplu ochii de lacrimi, mai ales c`
ame]eala pe care o sim]i o f`cu aproape s` se pr`bu[easc`.
Dup` asta, Sara \[i ridic` ochii spre femeia care se apropie de ei,
spunând ceva \n african`. Matt \i r`spunse [i f`cu prezent`rile, iar
aceasta ad`ug`, uitându-se lung la Sara:
– Kuja, memsahib, spuse ea \ncet. Kuja.
Cei doi tineri care o aduseser` pân` aici, se apropiar` din nou
[i, luând-o de bra]e, o duser` \n cea mai apropiat` cas`.
Sara fu surprins` de cur`]enia des`vâr[it` care domnea \n
interior [i accept` cu pl`cere s` se a[eze pe salteaua de paie din
col]ul camerei, care \i fu indicat`.
Femeia ie[i, iar dup` câteva momente Sara o auzi chemându-l
pe Matt. R`coarea \nc`perii [i confortul \n care fusese a[ezat` era o
bucurie atât de mare pentru Sara, \ncât adormi mai \nainte ca Matt
PATRONUL SPITALULUI 69

s` intre \n`untru.
|i trebuir` câteva momente bune, dup` ce se trezi a doua zi
diminea]`, pentru a \n]elege c` sunetul pe care-l auzea \n urechi era
exact ceea ce p`rea.
Se ridic` \n capul oaselor [i privi lung peretele, dinspre care se
auzea zgomotul. O [opârl` s`ri de pe peretele de lâng` ea, se opri
pu]in lâng` saltea, dup` care disp`ru \n semi\ntunericul \nc`perii.
Câteva minute mai târziu, perdeaua ag`]at` de u[` se d`du la o
parte [i Matt intr` \n`untru, f`când ochii mici, pentru a se obi[nui
cu \ntunericul.
Sara \l privi zâmbitoare, dar [i pu]in ru[inat`.
– E târziu?
– Nu, dar se v`d ni[te focuri pe povârni[ [i m` duc s` v`d ce se
\ntâmpl`. E[ti bine?
Sara \ncuviin]`, dar \n acela[i timp se \ntreb` ce s-ar \ntâmpla cu
ea dac` nu l-ar mai vedea niciodat`.
– Crezi c` au \nceput s` ne caute? \ntreb` Sara.
– S-ar putea. Cred c` [i-au dat seama pân` acum c` am c`zut
pe-aici, pe undeva.
|n lumina palid` a \nc`perii, fa]a lui p`rea tras` [i \ngândurat`.
Era un om activ, [tia asta [i inactivitatea pe care trebuia s-o suporte
acum \l scotea desigur din s`rite.
– Voi ie[i [i eu de aici, spuse Sara. M` simt mai bine [i cred c` a
trecut [i febra.
Matt o privi iritat.
– Nu te vei mi[ca de aici, ai \n]eles? ordon` el. {i pentru numele
lui Dumnezeu, ]ine cont de sfaturile mele.
Sara \i spuse c` n-avea de gând s` stea imobilizat` acolo, iar el \i
r`spunse cu [i mai mare nervozitate, dup` care ie[i.
70 ETHEL POLLEY

– F` ce ]i-am spus.
Sara se hot`r\ s` se aranjeze pu]in \nainte de a ie[i, dar n-avea
prea multe posibilit`]i \n situa]ia \n care era.
Avea o oglind` mic` \n geanta medical` [i probabil putea g`si
acolo [i un ruj.
P`r`si a[adar \nc`perea [i se duse s` vad` ce se \ntâmpla \n jurul
casei.
Câteva femei [i câ]iva copii erau prin[i cu muncile lor [i Sara \i
privi cu aten]ie.
Cei mai mul]i dintre ei erau ocupa]i cu muncile din gr`din`,
s`pând p`mântul \ntr-un mod foarte primitiv, folosindu-se doar de
un b`], dar f`ceau totul cu mult` grij` pentru existen]a lor.
Conduc`torul grupului care-i adusese aici cu o zi \nainte se
apropie de ea [i-i spuse cu blânde]e:
– Se pare c` te sim]i mult mai bine, sor`.
Sara d`du u[or din cap, zâmbind u[or.
– Atunci, po]i s` te ocupi de piciorul meu, spuse el.
– Când se va \ntoarce Bwana Halifax, r`spunse Sara.
– Nu, zâmbi el. Acum.
Sara \l invit` \n`untru. Probabil durerile deveniser`
insuportabile [i trebuia s` fac` ceva pentru el. Nu se sim]ea \nc` pe
deplin \ntremat`, dar o opera]ie atât de simpl` nu-i putea pune
probleme, \[i spuse Sara.
– Foarte bine, atunci, v` voi opera acum.
– |mi voi chema so]iile, spuse el [i ie[i.
|n a[teptarea lui, Sara \[i preg`ti instrumentele.
Una dintre femeile africane puse ap` la fiert [i preg`ti ni[te
p`turi.
Pân` la sosirea pacientului ei, Sara arunc` o privire peste sat.
giannijolys
PATRONUL SPITALULUI 71

Noaptea trecut` nu fusese preocupat` de astfel de lucruri.


Cele mai multe dintre case erau circulare, iar alte câteva erau
dreptunghiulare. Acoperi[urile de paie erau destul de groase [i
aveau un aspect jalnic, ca [i pere]ii, care nu mai fuseser` repara]i,
\n mod sigur, de foarte mult` vreme. Por]ile, \ns`, erau \ntr-adev`r
impresionante, cu platformele lor largi a[ezate deasupra intr`rilor
\nguste, unde bravii b`rba]i Sonjo f`cuser` \ntotdeauna tot ce le-a
stat \n putin]` pentru a opri \naintarea r`zboinicilor din tribul
Masai, care \[i terorizaser` dintotdeauna vecinii, \nainte de venirea
germanilor [i mai ales a englezilor, care-i obligaser` la o via]` mult
mai pa[nic`.
Dup` ce conduc`torul tribului se \ntoarse \n sfâr[it, \nso]it de
aproape \ntreaga familie, Sara \ncepu s`-l trateze emo]ionat`,
punându-i mai \ntâi un anestezic puternic pe rana adânc`.
– Aya! exclam` \ntreaga audien]`, aproape \n acela[i timp.
Mâinile Sarei tremurar` o clip`, dar apoi se str`dui s`-i uite,
concentrându-se asupra a ceea ce avea de f`cut. Era obi[nuit` \nc`
de pe vremea când f`cuse [coala, s` fie privit` \n timp ce lucra.
Ast`zi, \ns`, ar fi preferat s` nu aib` niciun fel de asisten]`.
Temperatura mare pe care o avusese o sl`bise prea mult [i-i era
mult mai greu s`-[i st`pâneasc` nervii.
|n doar câteva minute, \ns`, Sara reu[i totu[i s` cure]e rana [i
s-o ung` cu po]iunile necesare.
– Aya! exclam` din nou unul dintre observatori, cu satisfac]ie.
Din grup se desprinse apoi o femeie mai \n vârst` – probabil cea
care \ndeplinea func]ia de vraci local – [i, luând vasul \n care Sara
pusese putreziciunea, le ar`t` celorlal]i diavolul care intrase \n
piciorul [efului lor.
Cu adev`rat un demon, \[i spuse Sara, dup` mirosul care se
72 ETHEL POLLEY

degaj` \n toat` \nc`perea.


Dezinfect` dup` aceea instrumentele [i le puse la loc. Era
fericit` c` putuse fi de ajutor. Era mul]umit` deplin de ea \ns`[i.
Doar un singur lucru o mai deranja acum. Foamea. O foame
cum nu mai sim]ise niciodat` \n via]a ei.
S`tenii nu p`reau s` m`nânce foarte mult, se gândi Sara. St`teau
\ntin[i \n jurul caselor, jucându-se cu copiii [i discuându somnoro[i
\ntre ei. Era prea cald pentru orice alt` activitate.
Sara se \ntreb` de unde g`sise Matt atâta energie pentru a vrea
povârni[ul pe o astfel de vreme. Plecase de mult timp [i se sim]ea
foarte singur` f`r` el. Nu era nimeni \n jur cu care ar fi putut vorbi
[i nu mai avea nicio treab` de f`cut. Se hot`r\, a[adar, s` porneasc`
\n c`utarea lui.
C`rarea pe care veniser` cu o zi \nainte era foarte bine definit`,
a[a c` nu putea s` se r`t`ceasc`. C`ldura era atât de mare, \ncât nu
se vedea nicio vietate \n jur. Era o lini[te des`vâr[it`.
Dup` un timp, z`ri statura \nalt` a lui Matt coborând povârni[ul
[i-i f`cu semn cu mâna. El, \ns`, nu o observ`. Venea cu pa[i mari,
mic[orând cu repeziciune distan]a dintre ei, a[a c` se opri s`-l
a[tepte, la umbra unor spini.
– Ar`]i mult mai bine, coment` el, când ajunse aproape de ea.
– Dar chiar sunt mai bine, surâse ea, \n timp ce Matt o analiz`
din cap pân`-n picioare cu o privire care f`cu s`-i apar` bujori \n
obraji.
– |n acest caz, nu mai am de ce s`-]i repro[ez c` ai ignorat
ordinele mele de a nu ie[i din cas`.
Sara \[i aminti abia acum c` \i spusese s` r`mân` \n camer` [i-[i
l`s` ochii \n jos, neputând suporta privirile lui p`trunz`toare.
– Am plecat \n c`utarea ta, [opti ea.
PATRONUL SPITALULUI 73

– Asta v`d, r`spunse el.


Ceva din tonul lui o f`cu s`-[i ridice repede ochii [i-l v`zu
zâmbindu-i afectuos [i amuzat.
– Ne-a reperat cineva? \ntreb` ea.
Matt scutur` u[or din cap.
– Nu \nc`. Dar o vor face, [i \n acest timp vom \ncerca s`-i
ajut`m pe cei din sat cu tot ce putem.
– Crezi c` am putea g`ti ceva, Matt? \ntreb` ea. Ceva consistent.
– Carne, r`spunse el. E[ti \nfometat`, sor` Wayne?
– Mi-e o foame de lup!…
Capitolul 6

Mirosul care venea dinspre foc o f`cu pe Sara s` strâmbe din


nas.
– Mi-ai ars carnea, \i spuse Matt, indignat. |mi place s` fie \n
sânge.
– Am vrut s` m`nânc, replic` Sara.
– Problema cu tine e c` nu [ii s` fii doamn` de companie.
Trebuie s` te \nv`].
Sara se \ncrunt` [i privi nemul]umit` \n jurul ei. Câteva femei
ale tribului se uitau lung spre ei [i Sara \[i spuse c` probabil râdeau
\n sinea lor, v`zându-l pe Matt buc`t`rind [i f`cându-i observa]ie
pentru modul \n care preg`tise ea mâncarea.
– E[ti prea sl`bit` de boal` s` te ocupi de toate astea, continu`
Matt. Du-te mai bine s`-]i iei medicamentele.
Sara r`mase \ns` locului, privindu-l cu cât` dexteritate \ntorcea
buc`]ile de carne deasupra focului.
– De unde ai toate astea? \ntreb` Sara.
– Ai scos azi un diavol din piciorul [efului, a[a c` ]i-ai primit
onorariul. Când ni se va mai face foame, deci, vei face \nc` alte
PATRONUL SPITALULUI 75

câteva opera]ii [i totul se va rezolva.


Sara surâse, amuzat`.
– Sper c` nu s-au sim]it \ndatora]i din aceast` cauz`.
– Mai mult decât \]i \nchipui.
– Dac` nu mi-ar fi fost atât de foame, n-a[ fi putut s` primesc
nimic, spuse ea, scuzându-se.
Matt \nfipse o bucat` de carne \ntr-o vergea [i i-o \ntinse.
– Asta-i mai pr`jit`, spuse el – [i e a[a din cauza ta, a[a c` e just
s-o m`nânci tu.
Sara lu` vergeaua, rupse cu grij` o bucat` din carnea \ncins` [i
o mestec` mul]umit`. Era mai bun` decât oricare alt` bucat` de
carne pe care o mâncase \n via]a ei.
– Ce fel de carne e? \ntreb` ea, curioas`.
– E plata ta \n produse, spuse el, luând o alt` fleic` [i ]inând-o
cu grij` deasupra focului.
Sara \i privi profilul frumos [i col]ul gurii care se str`duia s` nu
zâmbeasc`.
– E foarte bun`, coment` Sara, satisf`cut`.
Dup` ce termin` de pr`jit [i bucata sa de carne, Matt se a[ez`
lâng` Sara, mâncând \ncet [i strângându-[i picioarele lungi \n fa]`,
cu un oftat de relaxare.
– S`r`cu]a de tine. Ce noroc ai mai avut… Cum te-ai mai distrat
pân` acum \n Africa… Te-ai pr`bu[it cu avionul, te-ai \mboln`vit de
malarie [i ai avut parte de un picnic atât de rudimentar.
– Voi avea ce s` le povestesc nepo]ilor, glumi ea. {i oricum, nu
cred c` am avut malarie. N-am stat aici atât de mult pentru a fi fost
timp de o perioad` de incuba]ie.
Matt privi \n dep`rtare, gânditor.
– Ai c`l`torit [i cu vaporul, pân` aici. Probabil ai contractat-o \n
76 ETHEL POLLEY

Egipt.
Sara \[i aminti mizeria din portul egiptean [i se gândi c`,
\ntr-adev`r, fusese posibil s` contracteze acolo o astfel de boal`. Nu
v`zuse niciodat` o ap` mai infect` decât acolo [i totu[i v`zuse
localnici care b`user` din ea, ferici]i.
– Sper s` nu mai fac niciodat` aceast` boal`. Nu m-am sim]it
niciodat` atât de pr`bu[it` [i de transpirat`.
Din]ii lui puternici prinser` o alt` bucat` de carne.
– Ai avut probabil \nainte ni[te dureri de cap care puteau fi un
semn de alarm`, pentru a-]i lua medicamentele antimalarie \n
fiecare zi, dar n-ai ]inut cont de ele.
Sara zâmbi cu c`ldur`. N-ar fi putut exista cineva, \n toat` Africa,
mai competent decât el \n aceste probleme.
– Ce \nseamn` Kwaheri? \ntreb` ea brusc.
– |nseamn` la revedere. Cu mult timp \n urm`, \nainte de a fi
atât de mul]i albi \n Africa, acolo tr`iser` doi misionari. Unul dintre
ei, mai \n vârst` cu câteva luni decât cel`lalt, când sim]i c` i se
apropie sfâr[itul, se hot`r\ s` se \ntoarc` \n Europa, s` moar` acolo.
Cel`lalt, care r`m`sese aici, \l \nso]i o bucat` de drum. La desp`r]ire
au suferit foarte mult [i modul \n care [i-au luat la revedere i-a
impresionat foarte mult pe africanii care i-au v`zut [i au numit acel
loc ,,La revedere''. Denumirea s-a p`strat pân` \n ziua de azi.
Dup` ce termin` de povestit, Matt se \ntoarse spre Sara. Ochii
tinerei erau plini de lacrimi.
– E foarte impresionant. Ce s-a mai \ntâmplat, pe urm`?
Matt o privi surprins.
– De unde vrei s` [tiu?
– Oh, f`cu Sara, dezam`git` c` nu se mai interesase nimeni de
cei doi.
PATRONUL SPITALULUI 77

Dup` asta, Matt t`cu [i continuar` s` m`nânce \ncet.


Undeva \n dep`rtare se auzi un aeroplan, dar mintea ei se
concentr` mai mult la faptul c` Matt veni foarte aproape de ea.
Asta a fost tot. Dup` alte câteva momente, Matt se retrase din
nou, dar ea continu` s` tremure de emo]ie.
– Ascult`! exclam` el. Se pare c` au \nceput s` ne caute, spuse
el, ridicându-se \n picioare cu privirile a]intite spre cer. Sara se
ridic` [i ea, \ncercând s` deslu[easc` ceva \n \naltul albastru. Peste
câteva momente, aeroplanul \ncepu s` coboare spre ei. Plan` \n
cercuri peste sat [i Sara putu s`-l vad` pe pilot f`cându-i cu mâna
lui Matt.
|i g`siser`!
|n clipele imediat urm`toare, Sara se \ntreb` de ce nu era
bucuroas` de acest fapt.
Va pleca din nou la Kwaheri, se va \ntoarce la slujba pentru care
f`cuse drumul din Anglia pân` aici. De ce se sim]ea atunci atât de
trist` c` au venit dup` ei?
Satul se molipsi de entuziasmul lui Matt. Africanii alergau \n
toate p`r]ile, purtând vestea de la unul la altul, câinii l`trau de
mama focului, oile se \nvârteau agitate \n cerc. Pân` [i pacientul ei
fugea ca disperatul, \nfruntând cu stoicism durerea pe care,
desigur, o mai avea \n picior, dând indica]ii ici [i colo, fericit de
acest eveniment inedit.
Aeroplanul ateriz`, \n sfâr[it, dup` care un tân`r \nalt cobor\ \n
grab` [i se \ndrept` spre ei. Sara \l privi, impresionat`. Era atât de
frumos, cum probabil rar se putea vedea un b`rbat \n acele locuri.
Matt \i \ntinse mâna [i tân`rul surâse cu toat` fa]a, m`surând-o
pe Sara din ochi:
– Nu faci prezent`rile, Matt? \ntreb` el.
78 ETHEL POLLEY

Matt d`du din mâini ca \n fa]a unui lucru lipsit de importan]`.


– Credeam c` vei fi \n culmea fericirii c` am dat de voi, continu`
tân`rul.
– Oh, bine\n]eles c` suntem, interveni Sara, zâmbitoare, dar
Matt o fulger` cu privirea, reducând-o imediat la t`cere.
Pentru o clip`, Sara se \ntreb` ce avea \mpotriva salvatorului lor,
dar Matt, ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, spuse cu r`ceal`:
– Dragul meu John, sigur c` m` bucur c` ai venit dup` noi, dar
m` \ntreb de ce ]i-a luat atât de mult timp.
– Mi-a luat câteva ore s` te g`sesc, r`spunse John [i ochii lui
alba[tri scânteiar` \n lumina soarelui. A[ fi \ntârziat [i mai mult,
dac` [tiam \n ce companie deosebit` e[ti, glumi el.
Sara se \nro[i, iar Matt izbucni \n râs, privind-o lung [i cald.
– Trebuie s` fii foarte atent ce vorbe[ti de fa]` cu sora Wayne,
John, pentru c` ea ia \ntotdeauna lucrurile foarte \n serios.
– La ce te referi? \ntreb` Sara, indignat` de faptul c` el
minimaliza \ntr-atât umorul ei.
– Ca \n cazul cu Marjorie, r`spunse el, pe care l-ai dramatizat
foarte mult.
Sara \l privi cu repro[. Cum altfel ar fi trebuit s` se comporte cu
o femeie aflat` \n durerile facerii? Oricine \n locul ei ar fi reac]ionat
la fel.
– Dar era normal s`-i \mp`rt`[esc suferin]a \ntr-o astfel de
situa]ie, replic` Sara.
– Hai s-o l`s`m balt`, r`spunse el. Tocmai spuneam c`
obi[nuie[ti s` iei lucrurile foarte \n serios [i mi-ai dovedit asta,
acum, \nc` o dat`.
Unde erau momentele când st`tuser` \mpreun` la picnic, \n
armonie deplin`? Sara se sim]i r`nit`, dar era prea mândr` pentru
PATRONUL SPITALULUI 79

a ar`ta. Poate n-avea un sim] al umorului prea dezvoltat, dar,


oricum, nu se a[teptase \n acel moment ca Matt s` fie atât de pu]in
amabil. |[i plimb` apoi privirile de la unul la cel`lalt [i v`zu c` John
zâmbea [i el, amuzat de remarca lui Matt.
– Cred c` ar fi mai bine s` ne preg`tim de zbor, spuse el,
uitându-se spre Sara cu ochi mici, \nainte de a \ncepe s` te \nfurii
de-a binelea.
– Mi s-a p`rut mie, sau de obicei ]ii cu doamnele? \ntreb` Matt
[i se \ndrept` spre mijlocul satului, l`sându-i s` hot`rasc` singuri
dac` \l urmeaz` sau nu.
– Ai f`cut ceva ce nu i-a convenit? \ntreb` John, r`mas singur cu
tân`ra sor` medical`.
– Nu [tiu, r`spunse ea, uitându-se lung dup` Matt.
– Nu trebuie s` pui la inim`. Matt este foarte temperamental [i
se \nfurie din nimica-toat`.
Sara zâmbi [i se sim]i mai relaxat`.
– Lucreaz` prea mult, coment` ea, \ntrebându-se \ns` imediat
dup` aceea dac` nu se confesa cu prea mare u[urin]` acestui str`in.
Nimeni nu s-a \ngrijorat, la Kwaheri? \ntreb` Sara.
– Ca s` spun drept, nu…
Sara ridic` din sprâncene, gânditoare, surprins` o dat` \n plus
de accentul lui, dup` care \ntreb`:
– E[ti australian?
– Da.
– {i ce cau]i pe-aici?
– |i recuperez pe naufragia]i, zâmbi el. Englezii nu se prea
\nghesuie s` fac` asta.
John o cuprinse apoi dup` mijloc [i pornir` \mpreun` spre
centrul satului.
80 ETHEL POLLEY

Matt luase \ntre timp bagajele:


– Mai aveai [i altceva? \ntreb` el, \nmânându-i Sarei geanta
medical`.
Sara scutur` din cap.
John r`mase discret ceva mai departe de ei, a[teptându-i s`-[i
fac` bagajele.
Dup` câteva minute, timp \n care Matt o mustr` pe Sara c` nu e
preocupat` s`-[i ia la timp pilulele contra malariei, iar Sara \i replic`
\mbufnat` c` nu va mai lua niciun fel de medicament, John spuse
gr`bit:
– Dac` sunte]i gata, m` duc s`-l chem pe b`trânul [ef de trib,
pentru a v` lua la revedere.
– Cei din grupul Sonjo nu spun despre el c` e b`trân. |l numesc
cârmaciul.
– Un sistem interesant, spuse John.
– Dac` cineva \l ofenseaz`, continu` Matt, i se taie por]ia de ap`
pentru o zi sau dou`. Pare c` asta func]ioneaz`. Nim`nui nu-i place
s` stea f`r` ap`.
– E adev`rat, fu John de acord.
Adev`rul era c` nu mai avea niciun sens s`-[i anun]e plecarea,
pentru c` tot satul era deja \n jurul aeroplanului [i abia a[teptau cu
to]ii s` vad` cum \[i va lua zborul strania pas`re.
|n timp ce Matt era ocupat s` strâng` mâna tuturor [i s` le
mul]umeasc` pentru ospitalitate, John o ajut` pe Sara s` ocupe
locul din spatele pilotului.
|n momentul \n care Sara le f`cu cu mâna, privindu-i de la
fereastra aparatului de zbor, \[i fluturar` cu to]ii bra]ele, surâzând
larg spre femeia care scosese diavolul din piciorul conduc`torului
lor.
PATRONUL SPITALULUI 81

|ntr-un fel, fusese foarte amuzant totul, \[i spuse Sara [i gândul
\i zbur` din nou la momentele de intimitate pe care le avusese
acolo cu Matt. Fuseser` clipe foarte pre]ioase pentru inima ei, \n
special cele dinaintea sosirii lui John.
Ar fi s`rutat-o, oare, dac` nu sosea \n acel moment? Poate a fost
atât de furios la \ntâlnirea cu John, tocmai pentru c` le \ntrerupsese
apropierea.
Sara \[i duse \ncet mâna la buze, \ntr-un gest aproape
incon[tient. A fi s`rutat` de Matt, ar fi fost probabil un eveniment
pentru orice fat`.
Sara \[i aduse aminte de cuvintele m`tu[ii ei: ,,Sunt sigur` c` vei
putea pune mâna pe el". Cuvintele \i sunar` \n urechi iar`[i [i
iar`[i, iar obrajii i se umplur` de bujori.
Cei doi b`rba]i se a[ezar` mai bine \n scaunele din fa]a ei [i
controlar` cu aten]ie u[ile.
Matt \i [opti ceva lui John [i acesta se \ntoarse, grijuliu, spre ea.
– E totul \n regul`? \ntreb` el.
Sara \ncuviin]` zâmbind, de[i la gândul c` se va \n`l]a din nou
\n cutia zbur`toare, era atât de tensionat` cum nu mai fusese
niciodat` \n via]a ei.
John control` \nc` o dat` aparatele din fa]a lui dup` care porni
motorul [i, peste pu]in, se ridicar`. |nsp`imântat` la culme, Sara \[i
mu[c` buzele pentru a nu le striga s` coboare [i s-o lase s` ias` de
acolo.
Se prinse de scaunul lui Matt [i-l strânse cu toat` puterea. Nu
mic` \i fu surpriza când \l sim]i pe Matt c`-[i pune mâinile peste ale
ei.
– E totul bine, acolo \n spate? \ntreb` el. Uit`-te \n jos… Un
ultim omagiu adus tribului Sonjo.
82 ETHEL POLLEY

Sara privi imediat pe fereastr`. Probabil nu va mai ajunge


niciodat` pe-aici, se gândi ea, mirându-se cât de mult se ata[ase de
aceste locuri [i de cât de sentimental` putea fi.
– |n cât timp vom fi acas`? \ntreb` ea.
John se \ntoarse spre ea.
– Ce-ai spus?
Sara repet` \ntrebarea, ]ipându-i \n ureche, dup` care John \l
privi pe Matt cu un surâs amuzat.
– |nainte de toate, trebuie s` repar`m aeroplanul cu care am
venit. Sper c` vom reu[i s` facem asta pân` disear` [i s` ne
\ntoarcem la Kwaheri.
– Nu, f`cu Sara, \ngrozit`. Dac` se va pr`bu[i din nou?
– Nu-l pot l`sa aici. Am nevoie de el pentru spital.
– Bine, r`spunse Sara, resemnat`. Voi r`mâne cu tine. Am plecat
\mpreun`, ne vom \ntoarce \mpreun`.
– Poate ar fi mai bine, totu[i, s` fii dus` acas` [i s` te vâri direct
\n pat. Nu cred c` mai rezi[ti la toate acestea.
– Dar – \ncepu ea.
– E[ti cea mai nesuferit` femeie pe care am \ntâlnit-o vreodat`,
se r`]oi el. John te va duce acas` [i cu asta am \ncheiat discu]iile pe
acest subiect.
Matt se \ntoarse apoi cu capul \nainte [i tot ce mai putu Sara s`
vad` din el fu ceafa lui puternic` pe care o ]inea cu foarte mult`
hot`râre.
Partea cea mai amuzant` a lucrurilor, se gândi Sara, era c` de[i
se pr`bu[iser` \mpreun`, se sim]ea mult mai \n siguran]` cu Matt
ca pilot. John se p`rea c` nu era foarte atent la modul cum
conducea aparatul. Spre deosebire de el, Matt \i d`duse impresia c`
este mult mai competent, luând mult mai \n serios fiecare ac]iune
PATRONUL SPITALULUI 83

pe care o executa, a[a cum f`cea \ntotdeauna, \n orice \mprejurare.


Tot ce \[i mai dorea Sara acum, \ns`, era s` se \ntoarc` la
Kwaheri [i s`-[i re\nceap` activitatea \n spital. Acolo era singurul loc
\n care se sim]ea \n elementul ei.
Uneori, continu` Sara cu reflec]iile, \l ura, pur [i simplu pe Matt.
Toate ordinele pe care i le d`dea, ca [i cum ar fi fost un copil, o
scoteau din s`rite. Firea ei, rebel` de obicei, se revolta [i mai mult
\n aceste condi]ii.
Vroia s` se \ntoarc` acas`, acum. Vroia s` doarm` o s`pt`mân`,
pân` când va trece durerea infernal` pe care o sim]ea \n frunte [i
pân` când oceanul de lacrimi din ochii ei va fi secat. |n acela[i timp,
\ns`, vroia s` se \ntoarc` la Kwaheri \mpreun` cu Matt, vroia s`-l
vad` din nou cum o ajut` s` urce \n jeep, vroia… Nu mai [tia nici
ea exact ce vroia, [i mai \nainte de a putea deslu[i ce anume i-ar fi
f`cut mai bine \n acele momente, adormi.
A[a cum stabilise \nc` de la plecarea din sat, Matt fu l`sat s`-[i
repare aeroplanul, pe care-l veghease pân` atunci, cu loialitate [i
devotament, bravul Sonjo trimis de lconduc`torul grupului.
Sara ar fi vrut s` r`mân` [i ea, dar Matt \i mai d`du o pilul` cu
pu]in` ap` [i-i ordon` s` se \ntoarc` acas` cu John [i s` se \ntind`
imediat \n pat. Prea sl`bit` ca s` se mai opun`, mai ales c` \i
crescuse din nou temperatura, Sara trecu pe scaunul de lâng` John
[i \ncerc` s` se relaxeze.
– |]i va fi bine acum \i spuse Matt [i, spre surprinderea ei, se
aplec` [i o s`rut` pe buze.
Dup` asta, Matt \nchise u[a [i se \ndep`rt`, \n timp ce micul
aeroplan se ridic` \ncet \n \naltul cerului.
Capitolul 7

– Te-ai sim]it bine aici, cu Matt? \ntreb` John, \ntr-un moment


\n care putea conduce pu]in mai relaxat.
– Nu, foarte. Dar asta doar din pricina bolii mele. Altfel, Matt
este o fiin]` absolut minunat`.
John o privi câteva momente cu insisten]`, apoi continu`:
– Pare totu[i c` sunte]i destul de apropia]i. Nicio alt` fat` n-a
avut parte de protec]ia lui, pân` acum. Excep]ie f`când, poate,
Julia.
Julia!… Sara uitase cu totul de ea. Cum fusese posibil? se
\ntreb` ea. Cum putuse uita de existen]a acestei fete \n via]a lui
Matt?
– Matt e doar patronul meu. Ca cele mai multe dintre surorile
medicale din lume, nu sunt nici eu o pacient` foarte ascult`toare,
iar el s-a sim]it responsabil pentru ceea ce se \ntâmpl` cu mine.
– E[ti sigur` c` e doar atât?
Sara scutur` hot`rât` din cap. |i p`rea [i ei r`u c` era doar atât,
dar trebuia s` recunoasc` asta, \n fa]a eviden]ei.
John se lumin` la fa]` dintr-o dat`, [i spuse vesel:
PATRONUL SPITALULUI 85

– M` bucur foarte mult c` e doar atât. Vreau s` te invit s` vezi [i


clinica mea. Nu e atât de mare ca cea a lui Matt de la Kwaheri,
desigur, dar e destul de bun` pentru cineva care e str`in \n
Tanzania. A[ vrea s`-mi dai ni[te sfaturi. {i, de altfel, sunt \n
c`utarea unei surori medicale, surâse el, privind-o cu sub\n]eles.
Entuziasmul lui o molipsi [i pe ea, a[a cum se \ntâmpla
\ntotdeauna când venea vorba despre munca ei.
– Ce faci cu cazurile care necesit` internare? \ntreb` Sara.
– Le trimit la spitalul lui Matt.
– Ah, frumos! exclam` Sara, indignat`. {i cu cât contribui la
fondurile spitalului?
– Cu nimic, spuse John, f`r` s` mai surâd`. Spitalul
func]ioneaz` oricum, iar cele câteva cazuri \n plus pe care le trimit
eu acolo n-au cum s` dezechilibreze situa]ia.
– Atunci, se cheam` c` n-ai nevoie de o sor` medical` care s`
lucreze pentru tine tot timpul.
– Nici n-am spus asta. }i-am sugerat doar s` vii s` vezi clinica
mea [i s`-mi dai ni[te sfaturi.
Sara se \nro[i de furie. Era obi[nuit` cu oameni care vorbeau cu
ea foarte serios despre meseria ei, dar John p`rea interesat mai
mult de alte lucruri, când \i lansase invita]ia.
– Oh, se strâmb` ea, nemul]umit` de atitudinea lui.
– Atunci, cum r`mâne? insist` John.
– Mi-ar pl`cea, dac` te-a[ putea ajuta cu sfaturile mele, spuse ea,
\ncercând s`-[i p`streze calmul. De altfel, era interesat` s`-[i
extind` aria de ac]iune \n afara spitalului din Kwaheri. Vorbe[te-mi
pu]in despre clinica ta.
– Am fost \n Africa de Nord, \n timpul r`zboiului, \ncepu el, [i
am trecut pe-aici \n drumul nostru spre Italia. Cum m-am
86 ETHEL POLLEY

\mboln`vit \n aceste locuri, am fost luat pentru o s`pt`mân` \n


\ngrijire la ni[te localnici. M-am ata[at imediat de aceste locuri [i
m-am a[ezat aici. N-am o cas` atât de mare, dar nici nu mi-am dorit
niciodat` asta. Tot ce am vrut a fost s` am o cas` pl`cut` \n care s`
m` \ntorc dup` orele de lucru.
|i vorbi apoi despre diferite alte evenimente din via]a lui [i Sara
\l ascult` doar pe jum`tate, aproape adormit` \n scaunul ei,
mul]umit` c` era o mic` parte din aceast` vast` lume. Nu se mai
temea. Fiecare moment care trecea o ducea mai aproape de patul
ei. Era prea obosit` pentru a mai putea s` se gândeasc` la altceva.
|n clipa \n care auzi ro]ile aeroplanului atingând p`mântul, Sara
deschise mai bine ochii [i se ridic` mul]umit` \n scaun.
– Iat`-ne ajun[i, spuse John. Teferi [i ferici]i. M` duc s` v`d cum
g`sesc o ma[in` s` te duc acas`, continu` el, dup` care cobor\ [i se
\ndrept` spre primul african pe care-l \ntâlni.
Dup` ce schimbar` câteva vorbe \ntre ei, africanul se \ndep`rt`,
\ndreptându-se spre hambar, iar John se \ntoarse la ea, pentru a o
ajuta s` coboare \n sfâr[it pe p`mânt.
– Se pare c` te a[teapt` doamna Halifax, cu ma[ina. Te va duce
acas`, dup` care \l va chema pe doctorul Cengupta.
Sara \i mul]umi lui John c` o adusese [i-[i puse cu grij` pe um`r
geanta medical`.
Nu o \ntâlnise niciodat` pe doamna Halifax [i ]inea s` fac` o
impresie cât mai bun`.
Era adev`rat c` o z`rise \n halta aceea, \nainte de a ajunge aici,
dar, cu siguran]`, ea n-o observase.
|n momentul \n care, \ns`, doamna Halifax ie[i din barac`, Sara
nu mai fu atât de sigur` c` era vorba de una [i aceea[i persoan`.
Atunci \i f`cuse impresia c` era \nalt` [i foarte atractiv`, dar acum
PATRONUL SPITALULUI 87

era o femeie cu totul [i cu totul [tears`.


P`rul \i zbura \n toate p`r]ile, iar liniile de sub ochi p`reau
accentuate mai degrab` de surâsul amuzat, decât de o concentrare
special` asupra problemelor serioase cu care se confrunt` \n
ultimul timp.
– Bun`, draga mea, spuse ea [i ochii \i sclipir` cu aceea[i
ironie care exista de cele mai multe ori [i \n ochii fiului ei.
Dup` asta, doamna Halifax o studie pe Sara din cap pân`-n
picioare, cu mare aten]ie, [i \n cele din urm` conchise:
– Ar`]i \ngrozitor, copila mea. Ar fi mai bine dac` ne-am opri
mai \ntâi la spital. Nu cred c` m`tu[a ta are calit`]i de sor`
medical`, iar Felicity nu e niciodat` cu picioarele pe p`mânt.
Doamna Halifax f`cu apoi o pauz` dramatic`, \n care respir`
adânc, timp \n care John se apropie pentru a le spune la revedere.
Sara avu surpriza s-o vad` pe doamna Halifax transformându-se
brusc \ntr-o extraordinar` femeie de afaceri, competent` [i
str`lucitoare, care trata \n deplin` cuno[tin]` de cauz` toate
problemele afacerii familiei.
Sara zâmbi u[or \n fa]a acestei metamorfoz`ri atât de bru[te [i
se \ndep`rt`, pentru a o a[tepta pe doamna Halifax lâng` Jaguar.
– Trebuie s`-mi spui tot ce s-a \ntâmplat, spuse ea imediat ce se
apropie de ma[in` [i invitând-o pe Sara \n`untru, cu gesturi
revelatoare. Sau poate nu chiar tot, spuse ea cu sub\n]eles,
examinând-o amuzat` pe tân`ra care se a[ez` t`cut` pe scaunul de
lâng` locul [oferului. Am fost foarte \ngrijora]i [i noi, continu`
doamna Halifax. James s-a gândit s` \ntoarc` spatele familiei [i s`
plece \n Anglia cu primul vapor [i, ceea ce e cel mai r`u dintre
toate, s-o ia [i pe Felicity cu el.
– Cel mai r`u dintre toate? repet` aproape mecanic Sara, uimit`.
88 ETHEL POLLEY

– Bine\n]eles c` nu e o hot`râre \n]eleapt`. M`tu[a ta ar fi


distrus`. Dar hai s` vorbim mai bine despre tine. Ce s-a \ntâmplat
c` ar`]i atât de r`u?
Sara surâse, amuzat`. Devenise foarte clar pentru ea c` doamna
Halifax avea un extraordinar sim] al efectului, exersat \n ani [i ani
de practic`.
De ce era chiar atât de r`u dac` James pleca \n Anglia cu Felicity?
se \ntreb` Sara. {i ce obiec]ii ar putea avea m`tu[a sa? Sara credea
c`, dimpotriv`, chiar asta era ceea ce-[i dorea doamna Wayne: o
leg`tur` cât mai strâns` cu familia Halifax.
Sara \[i aminti \ns` c` acela[i lucru i-l spusese [i James, \n
momentul \n care sunase pentru a ob]ine aprobarea pentru
opera]ie. {i el avea impresia c` m`tu[a sa este \mpotriva rela]iei lui
cu Felicity, dar era complet neadev`rat. Se afla \n fa]a unui mare
mister, \[i spuse Sara, dar n-avea de gând s` intre \n problemele
mamei lui Matt.
– Am fost pe punctul s` fac o form` foarte grav` de malarie,
cred, dar Matt a avut mult` gij` de mine, astfel \ncât n-a fost chiar
atât de r`u.
– Nu-mi vine s` cred c` Matt ]i-a putut fi de folos \n cazul `sta,
surâse doamna Halifax [i Sara \i \ntoarse zâmbetul. N-ai vrea s`
vorbim mai bine despre James [i Felicity? continu` ea.
– Dac` dori]i s`-mi spune]i, r`spunse Sara, destul de amuzat`.
– Cu Julia nu pot vorbi despre toate aceste lucruri [i eu sunt
destul de feminin` ca s`-mi plac` s` despic firul \n patru, când e
vorba despre astfel de probleme. N-ai vrea s` vii s` stai câteva zile
la noi?
Sarei i-ar fi pl`cut, desigur, s` stea câteva zile la familia Halifax,
unde, era sigur`, ar fi fost \ngrijit` mult mai bine decât la m`tu[a sa,
PATRONUL SPITALULUI 89

care abia avea grij` de ea \ns`[i, dar nu putea accepta. Doamna


Wayne s-ar fi sim]it jignit` [i Sara nu vroia s` existe nicio umbr`
\ntre ea [i so]ia unchiului s`u.
– Mi-ar pl`cea foarte mult, dar m`tu[a mea ar fi foarte
\ngrijorat` dac` nu m-a[ \ntoarce acum la ea.
– |n]eleg, desigur, draga mea, spuse doamna Halifax,
punându-[i o mân` pe genunchii Sarei. De altfel, nici nu m`
a[teptam s` accep]i.
Sara \i zâmbi cu c`ldur`.
– Oricum, v` mul]umesc pentru invita]ie. Spune]i-mi mai multe
despre James [i Felicity.
– Ah, da.
Ochii doamnei Halifax sclipir` de bucurie.
– Vor s` se c`s`toreasc`, continu` ea. Vezi, eu nu sunt cu totul
\mpotriv`, de[i Felicity e genul de fat` pe care James pur [i simplu
ar trebui s-o creasc`, iar el nu e b`rbatul capabil de asta [i atunci
m-am gândit c` ar fi mai bine dac` ar r`mâne lâng` mama ei. |n
acela[i timp, \ns`, i-ar prinde bine s` stea un timp departe de
familia ei, dar nu cred c` doamna Wayne ar fi de acord cu asta.
– N-au vorbit cu ea despre toate astea, \nc`? \ntreb` Sara.
– Nu cred. Dar când o vor face, sunt sigur` c` va lua foc. Laura
Wayne a fost cea mai devotat` so]ie. Orice b`rbat ar fi fost fericit cu
o astfel de femeie.
– Ce leg`tur` are asta cu James [i cu Felicity? \ntreb` Sara,
nedumerit`.
– Vrei s` spui c` nu [tii la ce m` refer? exclam` uimit` doamna
Halifax.
– Nu. Ar fi trebuit s` [tiu?
– Da, cred c` ar fi trebuit s` fi aflat pân` acum. Problema e c`
90 ETHEL POLLEY

James era cu Noel când acesta a fost ucis. Ar fi putut, poate, s`-l
salveze, dar a intrat \n panic`. James nu-[i va putea ierta asta
niciodat`. Toat` lumea a \n]eles situa]ia lui, cu excep]ia Laurei.
Poate nu s-ar mai fi putut face nimic, oricum, dar James n-a fost
capabil \n acele momente nici m`car s` \ncerce.
Doamna Halifax vorbise despre toate aceste lucruri \ntr-un mod
atât de simplu [i de lini[tit, \ncât Sarei nu-i veni s` cread` c` vorbise
pe acel ton despre un fapt atât de grav, \ntâmplat propriului ei fiu.
– |mi pare extrem de r`u, spuse Sara, complet neadecvat.
– A fost o tragedie pentru toat` lumea. |n special pentru James,
care nu va mai crede niciodat` \n sine \nsu[i. Se gândise \nainte de
toat` aceast` \ntâmplare s` plece \n Anglia cu Matt [i acum \l
blameaz` c` n-au f`cut-o. Oricum, dac` va pleca acum, \mi va lipsi
foarte mult.
– Crede]i c` va fi fericit \n Anglia?
– Da. E un scriitor foarte bun. Nu poate fi altceva. N-ar putea
munci niciodat` ca mecanic sau ca fermier. Ur`[te un astfel de gen
de via]`, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.
Sara se gândi la reac]ia lui Matt din momentul \n care realizase
c` se vor pr`bu[i [i la ceea ce spusese despre James. Sara era
departe de a-l acuza c` nu [tiuse s` \ntre]in` aparatul \ntr-o stare
optim` de zbor, dar, \n acela[i timp, se gândi c` ar fi mult mai bine
pentru el dac` ar face ceea ce-i place [i la care, \n plus, se pricepe.
– Vorbi]i-mi pu]in despre modul \n care a murit unchiul meu.
Noi, atunci, am auzit doar c` a fost ucis, \ntr-un accident. Asta a fost
tot. Niciunul dintre noi nu se \ntâlnise cu m`tu[a Laura pân` atunci
[i…
– Desigur, nici ea n-a ]inut foarte mult la asta, r`spunse doamna
Halifax. A fost \ntotdeauna foarte posesiv` cu el, dar l-a f`cut fericit.
PATRONUL SPITALULUI 91

Trebuie, deci, c` are o mul]ime de calit`]i, de[i n-a[ putea s` spun


exact care, pentru c`– [i nu fac niciodat` un secret din
asta – nu-mi place s` stau la taclale cu femeile.
Doamna Halifax trase Jaguarul \n fa]a spitalului [i opri motorul.
– Nu [tiu dac` am f`cut bine c` te-am adus direct aici, spuse
ea… Dar s`-]i spun despre unchiul t`u. Noel a fost \ntotdeauna o
fire foarte temperamental`. S-a \n]eles bine cu b`ie]ii mei, dar,
totu[i, James era cel care se ata[ase mai mult de el. Noel era un
alpinist \nfocat, iar James iubea foarte mult acest sport. |n ziua
aceea ie[iser` \mpreun`, de[i timpul nu era tocmai favorabil… Pe
scurt… |n timp ce escaladau muntele, au constatat c` trebuia s` se
ajute de funii, iar cea pe care a ales-o Noel era r`rit` la mijloc, a[a
c` a cedat [i Noel a c`zut cam de la treizeci de metri. Unii spun c`
James ar fi trebuit s`-i sar` \n ajutor, dar el a fugit acas` s` ne
anun]e. Când s-a \ntors acolo, \mpreun` cu doctorul Cengupta,
Noel era deja mort. A fost un accident, de fapt, dar James a fost
acuzat de moartea unchiului t`u [i Laura nu l-a iertat niciodat`. Nu
cred c` s-au mai v`zut de-atunci. Acum \n]elegi de ce cred c`
m`tu[a ta nu va fi de acord ca el s` se c`s`toreasc` cu Felicity?
– Da, r`spunse Sara. Voi \ncerca s`-i explic, dar nu [tiu ce [anse
voi avea ca ea s` accepte faptul c` a fost doar un accident, \n care
James n-a avut niciun amestec.
– E foarte frumos din partea ta, draga mea, dar nu trebuie ca
problemele cu fiul meu s` afecteze rela]ia ta cu ea.
Sara se gândi la faptul c`, deja, unul dintre fiii doamnei Halifax
\i d`dea destule b`t`i de cap, care o determinau s` \nceap` s`-[i
caute altceva de lucru.
Dup` asta, Sara \i mul]umi interlocutoarei sale c` a adus-o la
spital [i ie[i gr`bit` din ma[in`.
92 ETHEL POLLEY

– Sper c` Matt va ajunge acas` curând, spuse ea, \nainte de a


\nchide portiera.
– Va veni s` te vad` mâine diminea]`, r`spunse doamna Halifax
cu amabilitate, [i o urm`ri pe Sara pân` când aceasta intr` \n`untru.
Apoi, cu un zâmbet plin de satisfac]ie, \ntoarse ma[ina.
Sara fu foarte fericit` când se v`zu, \n sfâr[it, la spital. P`rea c`
nu se \ntâmplase nimic [i avu sentimentul c` \l p`r`sise doar ieri.
Totul era exact a[a cum fusese când plecase, ca [i cum abia
a[teptar` cu to]ii s` se \ntoarc`.
B`tu la u[a doctorului Cengupta, cu inima tremurând de
emo]ie.
De obicei, doctorii se a[teptau ca surorile medicale cu care
lucrau s` fie mereu \n form` [i erau foarte nemul]umi]i dac` una
dintre ele acuza vreo durere.
– Intr`.
Sara deschise u[a, \ncercând s` zâmbeasc` [i aranjându-[i mai
\ntâi hainele [i p`rul.
Doctorul Cengupta se ridic` \n picioare.
– Draga mea sor` Wayne, spuse el, cu tonul lui cald obi[nuit. Ce
]i-au f`cut?
– Capul… M` doare foarte tare capul, spuse ea pu]in cam prea
patetic, sim]ind abia atunci cât de bolnav` era. Matt spune c` e
malarie [i m-a for]at s` iau o mul]ime de medicamente, dar \nc` m`
simt \ngrozitor de r`u, spuse ea [i vocea \i prinse o not` isteric`
spre sfâr[itul discursului.
Doctorul se apropie automat [i-i control` pulsul.
– Da, e[ti \ntr-adev`r foarte r`u, spuse el categoric. O voi chema
pe sora Lucy s` te ajute s` te dezbraci. Te vei sim]i mai bine
diminea]`, a[a c` vei merge acas` abia atunci.
PATRONUL SPITALULUI 93

Sara nu mai spuse nimic [i se l`s` s` cad` pe patul din cabinet.


– Ah, se pare c` e[ti foarte bolnav`, spuse sora Lucy, imediat ce
intr`.
Matt avusese dreptate, reflect` Sara. Era malarie.
Se \ntoarse pe burt`, punându-[i perna sub b`rbie, [i adormi.
– Deci, sor` Wayne, po]i s` te duci acas`. Am sunat-o pe
domni[oara Felicity [i i-am spus c` poate veni dup` tine, imediat
dup` prânz. Ne-ai cam speriat, când ai venit…
– Am fost foarte speriat` eu \ns`mi, spuse Sara. Adev`rul e c`
am \nceput s` m` simt mai bine doar v`zându-v`, domnule doctor.
– Sunt de-a dreptul flatat, r`spunse el. Dar, vorbind serios, pot
s`-]i spun c` e o adev`rat` minune c` te-ai ]inut pe picioare atât de
mult timp. Va trebui s` stai \n pat câteva zile.
– {i ieri diminea]` m-am sim]it mai bine.
– E un lucru comun, pentru febr`. E \n cicluri. Pentru tine, \ns`,
ce a fost mai r`u a trecut. Hai, du-te direct acas` [i stai lini[tit`.
– {i când m` voi putea \ntoarce la munc`?
– Cam peste o s`pt`mân`. |ntre timp voi veni s` te v`d, \i
promise el, dup` care alerg` la alt pacient.
Dar Sara n-avea niciun chef s` stea la pat câteva zile. Vroia s`
munceasc` [i iar s` munceasc`.
Traversând curtea, o auzi pe sora Lucy, \n una dintre camere,
mustrându-l pe b`iatul care fusese operat de apendicit`. Apoi se
auzi râsul ei puternic, urmat de o tirad` a b`iatului, \n limba lui.
Un minut mai târziu, fa]a rotund` a surorii se z`ri cercetând
coridorul
– Oh, dar ar`]i minunat, spuse ea, dând cu ochii de Sara.
– Lucy… \ncepu Sara…Ai auzit cumva dac` domnul Halifax
s-a \ntors asear`?
94 ETHEL POLLEY

– Da, a ajuns cu bine. }ii foarte mult la el, nu-i a[a?


– Da, admise Sara. Tot atât de mult ca tine sau ca oricare alt`
persoan` din spital.
– E un om foarte fin, coment` Lucy.
}i-am preg`tit baia.
Cei din tribul Sonjo sunt foarte murdari. Sunt primitivi,
coment` ea.
A[adar, Matt ajunsese \n siguran]`, reflect` Sara. Nu mai avea de
ce s`-[i fac` griji. Probabil va veni \n curând s` vad` cum se simte.
Felicity \[i anun]` sosirea, ca de obicei, printr-o frânare foarte
brusc`.
Câteva secunde mai târziu, era lâng` patul Sarei, \n camera ei de
spital.
– E prea frumos ca s` fie adev`rat, exclam` ea! Problema e cum
o s` primeasc` mama aceast` veste.
Sara o privi calm:
– Trebuie s` mergi cu James la ea [i s-o anun]a]i \mpreun`.
– Nu [tii pe nimeni altcineva care ar putea s`-i spun`, mai \ntâi?
– Nu, nu [tiu.
– Ah, am fost sigur` c` tu vei face asta pentru mine. Nu [tiu cum
s`-i spun c` voi pleca.
Trebuie s-o facem, nu e nicio [ans` pentru bietul James, \n ]ara
asta.
Nu e bun s` piloteze aeroplane, nici s` lucreze p`mântul, dar
\ntr-o ]ar` civilizat`, cu talentul lui, poate s` fac` multe.
– Da, bine\n]eles, c` poate, fu de acord Sara. Dar e[ti sigur` c`
James e omul potrivit pentru tine? S` tr`ie[ti \n Anglia, e cu totul
diferit fa]` de ceea ce e aici.
– P`i tocmai asta e, Sara.
PATRONUL SPITALULUI 95

Mi-am visat \ntotdeauna s` tr`iesc \n Europa. Nu vreau s` tr`iesc


toat` via]a printre oameni care nu [tiu s` vorbeasc` despre altceva,
\n afar` de sisal.
Tu ai venit de pu]in timp [i poate ]i se pare interesant aici, dar
cine [tie cum te vei sim]i peste câ]iva ani. O s`-]i dore[ti s` nu fi
auzit niciodat` c` exist` o plant` numit` sisal.
Sara se gândi c` nu va ajunge niciodat` s` urasc` aceste locuri,
dar spuse doar atât:
– Sunt foarte fericit` pentru tine [i, bine\n]eles, sper c` sunte]i
ferici]i amândoi.
|i voi spune totul mamei tale, de[i acum eu \ns`mi a[ avea
nevoie de pu]in suport moral.
Râser` amândou` de ineditul situa]iei, dup` care Felicity
ad`ug`:
– Biata mama, e \nc` \n [oc, dup` dispari]ia tat`lui meu, dar
James se va comporta foarte frumos cu ea.
Având u[oare dubii cu privire la reac]iile m`tu[ii sale, Sara nu
spuse nimic.
Ar fi vrut s` poat` sta \n spital pân` când aceast` furtun` va fi
trecut, dar era imposibil, a[a c` se preg`ti de plecare. Se sim]ea \nc`
sl`bit` [i Felicity o prinse de bra], pentru a o ajuta s` ajung` la
ma[in`.
– Tu s` nu te \nve]i s` conduci nebune[te, spuse Felicity. Eu nu
m` mai pot dezobi[nui de asta.
Casa ar`ta pu]in trist` [i dezolant`. Felicity o cuprinse dup`
mijloc [i a[a, \ncet, \ncet,intrar` \n sufragerie.
– Vrei s-o vezi pe mama, acum?
– Nu, nu obi[nuie[te s` vad` pe nimeni la ora asta, replic` Sara.
Se \n[ela \ns`, pentru c` nici nu sfâr[i bine fraza [i doamna
96 ETHEL POLLEY

Wayne ap`ru \n u[`, \mbr`cat` elegant [i foarte zâmbitoare.


– Sara, draga mea, spuse ea, nu vei ghici niciodat` cine a venit
s` te vad`. Am f`cut tot ce mi-a stat \n putin]` s`-i ]in companie, dar
cred c` se gândea doar la tine, gânguri ea [i inima Sarei \ncepu s`
bat` cu putere.
Capitolul 8

James Halifax se ridic` \n picioare, palid [i \ngândurat,


salutându-le respectuos pe cele dou` fete, care intrar` imediat
dup` doamna Wayne.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Felicity, aproape f`r` glas.
James se \nro[i, realizând situa]ia special` \n care se afla.
– M-am gândit… spuse el.
– James a venit s-o vad` pe Sara, interveni doamna Wayne.
– M` \ntrebam ce caut` aici, murmur` Felicity.
Doamna Wayne surâse blând, un surâs foarte feminin, care
vroia, parc` s`-[i cear` iertare \n locul fiicei sale pentru cele
afirmate.
– Eu [i cu James ne \n]elegem foarte bine, a[a c` nu e nicio
problem`, nu-i a[a? \ntreb` Felicity, uitându-se lung spre el..
Urm` o t`cere stânjenitoare [i Sara se \ntreb` ce-ar putea spune
pentru a destinde atmosfera. Atât Felicity cât [i James p`reau foarte
neajutora]i [i foarte neferici]i, \n acel moment. Trebuie s` spun
ceva, exclam` Sara \n sinea ei.
– Ai ve[ti de la Matt? \ntreb` ea, \n sfâr[it.
98 ETHEL POLLEY

De ce se interesa de el \n aceste clipe?


– S-a \ntors cu bine? continu` ea.
– Da, da, r`spunse James. Mi-a spus s` vin s` te anun] c` te va
c`uta mai târziu. Am… Am sperat s` pot vorbi cu tine \ntre patru
ochi.
Felicity \i arunc` o privire nedumerit`.
– De ce? \ntreb` ea.
– E doar un mesaj de la Matt.
Sara o z`ri pe doamna Wayne aruncându-i o privire plin` de
satisfac]ie.
– S` mergem pe verand`, atunci, spuse ea.
Inima \i b`tea cu putere. Un simplu mesaj de la Matt o putea
aduce \n starea asta?
– Despre ce este vorba? \ntreb` ea, destul de rece, când intrar`
pe verand`.
– Vroiam doar s` te rog s` intervii pentru noi pe lâng` mama lui
Felicity. A[ vrea ca Felicity s` vin` cu mine \n Anglia [i…
– Trebuie s`-i spui chiar tu, totul, m`tu[ii mele. Nimeni
altcineva nu o va putea convinge mai bine decât tine.
– Felicity spunea c` tu ai putea…
– {tiu ce crede Felicity, dar trebuie s`-i spune]i voi.
– A[a spunea [i Mat… L-am \ntrebat [i pe el cum e mai bine
[i… Dumnezeule, cât de mult am gre[it c` m-am dus \n ziua aceea
cu Noel…
Sara \l mângâie pe um`r [i surâse cu compasiune, dar schimb`
subiectul:
– Ce anume mi-a transmis Matt?
– Nimic. Am spus doar a[a, ca s` te pot scoate de acolo [i s` te
rog s` vorbe[ti cu doamna Wayne despre mine [i Felicity, r`spunse
PATRONUL SPITALULUI 99

el destul de rece.
– Nu mi-a transmis nimic? \ntreb` Sara, nevenindu-i s` cread`.
Oh, nu-mi mai cere s` intervin pentru voi, sunt deja destul de r`u
cu boala asta, ca s` mai am for]a s` intru \n jocurile voastre.
– |mi pare r`u c` te-am deranjat cu problemele mele. M` voi
ajuta singur, atunci.
– Iart`-m`, James, dar sunt foarte obosit`. Te deranjeaz` dac`
m` retrag \n patul meu, acum?
– Nu, desigur. Nu [tiam c` e[ti \nc` atât de r`u. Vrei s` te ajut?
Sara se gândi la reac]ia pe care ar putea-o avea Felicity, dac` i-ar
permite lui James s-o sprijine acum.
– Nu, nu e nevoie. Du-te mai bine s` vorbe[ti cu m`tu[a Laura.
|l privi apoi lung [i \n]elese c` orice sfat \n acest sens era \n
zadar. Cel pu]in pentru moment.
Sara se ref`cu mai greu decât se a[teptase oricine.
|n prima s`pt`mân` se sim]i \nc` foarte r`u, iar \n cea de-a doua
fu convalescent` [i trebui s` primeasc` fel de fel de vizite ale
vecinilor care se str`duir` s` fie cât mai amabili cu putin]`.
John Halliday deveni unul dintre cei mai frecven]i vizitatori.
Accentul lui australian o enerva peste m`sur` pe doamna Wayne,
care \l evita ori de câte ori era posibil. Rezultatul acestor vizite se
sold` cu exprimarea regretului Sarei c` nu putea s` se simt` atât de
apropiat` de el pe cât ar fi meritat.
|n cea de-a noua zi a convalescen]ei sale, Sara se hot`r\ s` pun`
\n aplicare planurile ei cu privire la aranjamentul gr`dinii. |l chem`
a[adar pe tân`rul african care se ocupa \n mod frecvent de aceste
probleme, pentru m`tu[a ei, dar engleza lui foarte s`rac`, \i
\mpiedic` s` comunice. |n timp ce se str`duia, ajutat` de un
dic]ionar, s` vorbeasc` pe limba lui, auzi \n spatele ei un râs
100 ETHEL POLLEY

cunoscut. Se \ntoarse surprins` [i-l v`zu pe Matt, care \i privea


amuzat.
– E u[or pentru tine s` râzi, spuse ea, indignat`, dar inima \i
b`tu cu putere \n fa]a acestei apari]ii atât de nea[teptate.
– }i-a spus c` nu poate s` creasc` nimic \n acest loc, din cauza
furnicilor albe.
Sara privi uimit` p`mântul uscat, invadat de insectele cu
pricina, dar \i fu imposibil s` cread` c` s`rmanele viet`]i puteau
\mpiedica florile s` creasc` \n locul \n care \[i duceau ele existen]a.
– Nu cred asta.
– Din p`cate, probabil vor distruge \ncet, \ncet, toat` Africa,
transformând-o \ntr-o vast` suprafa]` gola[`, spuse el cu un surâs
amar.
– Nu se poate face nimic pentru a schimba aceast` situa]ie?
– Ba da, spuse Matt, apropiindu-se [i mai mult. Se poate pune
un alt p`mânt \n locul acestuia. Nu [tiu \ns` cât de eficient` e [i
aceast` metod`.
– Oh, probabil c` e, r`spunse Sara. Crezi c` merit` s` \ncerc`m?
Florile vor da mai mult` personalitate acestui loc.
– Tu chiar n-ai nimic altceva de f`cut, acum? o tachin` el.
– N-ai auzit \nc`? E o \ntreag` conspira]ie \mpotriva mea, pentru
a nu mi se permite s` fac ceva. Doctorul Cengupta pur [i simplu
mi-a interzis s` apar la spital, \nc` trei zile de acum \ncolo.
– Mi se pare normal.
Râser` amândoi [i tân`rul gr`dinar le surâse cu simpatie, f`când
ca fa]a sa mobil` s` arate ca o masc` de Halloween.
– Nu cred c` acest tân`r e destul de copt pentru o treab` ca asta,
spuse Sara.
– O s`-]i trimit ni[te b`ie]i mai pricepu]i, r`spunse Matt, dac`
PATRONUL SPITALULUI 101

e[ti sigur` c` vrei s` te apuci de o treab` atât de ingrat`. Mai bine


ai vedea ce po]i face pentru tine \ns`]i, coment` el.
– A[ fi avut acum o oportunitate, dar am refuzat-o. John are
nevoie de o sor` medical`.
Sara se a[tepta ca Matt s` râd` la aceast` remarc`, dar n-o f`cu.
|n schimb, se \ntoarse [i porni spre cas`.
– |ntreab`-l pe John [i despre problema cu p`mântul. Se
pricepe mai bine decât mine. Cred c` are [i ni[te studii \n
horticultur`.
– M` gândeam doar s` \ncerc s` pun pu]in la punct gr`dina asta,
dar \l voi \ntreba, dac` vrei.
– Las`, vom \ncerca s` facem noi ceva.
– Mi-ar pl`cea, r`spunse Sara cu ochii plini de uimire,
privindu-l cum dispare \n cas`, f`r` s-o \ntrebe nimic altceva.
|n dup`-amiaza aceea, \ntr-adev`r, Matt trimise câ]iva tineri
africani foarte competen]i, care puser` peste suprafa]a uscat`
câteva straturi bune de p`mânt proasp`t, unde Sara putea s`-[i
creasc` florile f`r` nicio problem`.
Doamna Wayne renun]` la somnul ei de peste zi [i urm`ri cu
aten]ie toat` procedura.
– Matt pare plin de idei, spuse ea, surâzând.
– Da, m-am bucurat c` a fost de acord s` facem asta, dar sper c`
nu l-am deranjat prea mult de la treburile lui, pentru problemele
astea.
– Ah, nu cred, draga mea. A pierdut doar o jum`tate de zi de
munc`.
– Oh, r`spunse Sara. Crezi c` n-ar fi trebuit s` accept?
– De ce nu? Lui Matt \i place s` fac` uz de puterea sa \n orice
\mprejurare, pentru a face impresie.
102 ETHEL POLLEY

– Oh, m`tu[` Laura, \]i repet c` nu e nimic \ntre mine [i Matt.


– Nici n-am insinuat asta, draga mea. Felicity ar fi putut s` te
ajute [i ea cu toate aceste aranjamente, spuse doamna Wayne,
privind vis`toare peste gr`din`.
– Ah, ea e ocupat` cu James.
– V`d c` tu ai mai mult curaj decât ei doi la un loc, s` aduci
vorba despre asta. |mi vei lipsi când te vei \ntoarce la munc`.
Dar Sara primi \nc` alte dou` zile de vacan]`, astfel c` avu destul
timp pentru a-[i termina planurile legate de gr`din`. Tot ce mai
avea de f`cut acum era s` aleag` cu grij` florile pe care putea s` le
pun` acolo. Matt veni [i el s` vad` cum se \ncheiar` toate aceste
lucr`ri, dar nu avu nicio idee cu privire la plantele care ar fi
potrivite acolo.
– Cartofi, spuse Lucy când Sara se \ntoarse la lucru [i-i povesti
despre gr`din`. Acas` la p`rin]ii mei am [i eu o gr`din` foarte mare
[i am plantat acolo cartofi. Ne plac foarte mult cartofii aici, g`ti]i \n
stil englezesc.
Sara se gândi c` ar fi probabil mult mai eficient dac` \n loc de
flori ar cultiva pe locul amenajat cu atâta greutate cartofi [i alte
legume.
Faima gr`dinii sale se r`spândi \n tot spitalul, f`când-o pe Sara
foarte mândr` de aceast` realizare. |i pl`cea s` se simt` util`.
– N-a mai venit niciun pacient, \n perioada \n care am lipsit?
\ntreb` ea, \n alt` ordine de idei.
– Doi. Au mâncat ceva ce le-a f`cut foarte r`u.
Era foarte bine c` se \ntorsese, era nevoie de ea aici, \[i spuse
Sara [i, cum se va ocupa de acum [i de gr`din`, nu va mai avea timp
s` se gândeasc` la nimic altceva.
John insist` s-o \nve]e s` conduc`, ori de câte ori se \ntâlneau,
PATRONUL SPITALULUI 103

a[a \ncât pân` la urm` accept` [i deveni foarte curând o [oferi]`


excelent`. Sim]ise c` zelul lui John se datora mai mult faptului c` o
putea \ntâlni astfel mai des, decât unui interes real pentru nevoia
ei de a se putea deplasa cu ma[ina f`r` a mai cere ajutorul cuiva,
dar deocamdat` n-avea de gând s` \ncurajeze insisten]ele lui \n
acest sens.
Nu mic` \i fu mirarea când un african veni \ntr-o dup`-amiaz`
pentru a-i spune c` Matt aranjase ca ea s` sus]in` examenul de
conduc`tor auto \n acea zi.
– Bwana James va merge cu memsahib. Bwana Matt e plecat la
Tanga cu memsahib Davids, o inform` tân`rul.
Sara \i mul]umi [i alerg` la doctorul Cengupta pentru a-i cere
liber pentru acea zi. Se \ntâlni cu el chiar \n dreptul u[ii cabinetului
lui.
– Ai nevoie de mine, sor` Wayne?
Sara \i spuse c` Matt vroia s`-[i dea testul pentru condus ma[ina
chiar \n acea zi.
– |n dup`-amiaza asta? \ntreb` el, u[or nemul]umit.
– Da, doctore.
– Atunci, vei merge, dar nu pot spune c` e prea convenabil
pentru mine. E[ti sigur` c` nu se poate s` dai testul \n alt` zi?
– A[a mi-a transmis Matt. C` trebuie s` merg azi.
– Bine, dar vroiam s` te duci pân` la maternitate. Doamna
Halifax a insistat s` mergi acolo s` le dai ni[te indica]ii. Ar fi mai
bine s-o suni [i s`-i explici de ce nu po]i merge.
– Da, doctore, spuse Sara.
Sara se \ndrept` spre oficiul ei, \ntrebându-se dac` doctorul era
chiar atât de obosit pe cât p`rea. John trimisese [i el câ]iva pacien]i,
to]i cu acelea[i simptome, [i asta ceru o gr`mad` de munc` \n plus.
104 ETHEL POLLEY

Ar trebui ca John s` contribuie [i el la cheltuielile spitalului, se


gândi Sara, nu pentru prima dat`. Ar trebui s` existe aici doi
doctori, continu` ea cu reflec]iile.
La ora dou` fix, Sara fu gata s` p`r`seasc` spitalul. Nu-[i
schimbase uniforma, pentru a nu mai pierde timpul cu asta la
\ntoarcere.
James veni s-o ia cu Jaguarul, \mpreun` cu Felicity.
– Sper c` nu te deranjeaz` c` a venit [i Felicity, spuse James, dar
am vrut s` folosim aceast` oportunitate pentru a cump`ra [i
verighetele. O vom face \n timpul \n care \]i vei da testul. S` nu-i
spui nimic Laurei despre asta.
Sara d`du din mâini, \n sensul c` nu era problema ei.
– Matt ]i-a cerut personal s` m` duci tu ast`zi?
– Oh, nu, r`spunse James privind-o prin oglinda de deasupra
lui. Matt \ntotdeauna d` ordinele prin intermediul altcuiva sau prin
mesaje scrise.
– Ai avut probleme cu Cengupta c` ai plecat?
– Da, recunoscu Sara. Doamna Halifax vroia s` merg ast`zi la
maternitate.
– Ah, n-are importan]`, o s` \n]eleag`, spuse James. Nu e genul
de cârcota[`.
Sara era prea bucuroas`, ca s` se mai gândeasc` la toate astea.
Se a[ez` mai bine \n scaunul confortabil [i se preg`ti suflete[te
pentru \ntâlnirea cu Matt.
James ajunse \n fa]a sediului poli]iei [i parc` cu grij` ma[ina.
– Vor veni s` te ia de la aceast` poart`. Ai grij` s` conduci cu
aten]ie, pentru a le face o impresie bun`.
Sara \[i \ncre]i nasul spre el.
– Nu crezi c` sunt deja destul de emo]ionat`? \l \ntreb` ea.
PATRONUL SPITALULUI 105

– Da, te \n]eleg, surâse el cu c`ldur`. Ne vom \ntâlni cu to]ii la


Copper Kettle, unde se va sfâr[i traseul pe care-l ai de f`cut. Vom fi
gata s` te consol`m. |]i voi permite chiar s` plângi pe um`rul meu,
glumi el.
– Ah, nu va fi necesar, interveni Felicity. Sara va lua testul cu
succes. E foarte bun`.
|n sediul poli]iei era o r`coare foarte pl`cut` [i Sara se mai
relax` pu]in.
Un askari african, o privi uimit pe deasupra ziarului pe care-l
citea. Nimeni nu venea, de obicei, la acea or` acolo. Se uit`, deci,
lung la tân`ra memsahib, cu o curiozitate nedisimulat`. Se vedea
cât de colo c` era foarte mândru de pozi]ia pe care o ocupa [i de
uniforma lui modern`. Spera c` tân`ra nu va sufla nicio vorb`
superiorilor lui despre faptul c`-l g`sise citind ziarul \n timpul
serviciului.
Pentru Sara \ns`, b`rbatul care \i ceru imediat s`-i spun` numele
[i adresa, reprezenta chintesen]a eficien]ei africane.
– Mi s-a spus c` domnul Halifax a aranjat ca ast`zi s`i dau testul
pentru carnetul de conducere, spuse ea, cu un surâs de amabil.
Africanul \ncuviin]` cu solemnitate.
– Bwana Cooper va veni foarte curând dup` dumneavoastr`.
Sara \i mul]umi.
Dup` asta, b`rbatul \[i scoase chipiul, \n semn de respect, [i
b`tu la u[a de lâng` el. Nu i se r`spunse \ns` imediat [i \n schimb,
conversa]ia din`untru p`ru s` se aprind` [i mai mult. Dup` câteva
minute, un poli]ist european ap`ru \n sfâr[it \n prag.
– De ce v-a trimis Matt la aceast` or`? \ntreb` el, uitând-se
\ncruntat spre Sara \n timp ce \[i \ncheia \n grab` nasturii
vestonului.
106 ETHEL POLLEY

– Nu v-a spus c` voi veni acum? f`cu Sara ochii mari de surpriz`.
– Mie nu, probabil a vorbit cu colegul meu, spuse el,
nemul]umit. Dac` [eful meu m-ar fi f`cut s` ies afar` la o or` ca
asta, i-a[ fi spus vreo dou`.
– Suntem… suntem foarte gr`bi]i s`-mi iau carnetul, pentru c`
avem foarte multe de f`cut [i e dificil s` g`sesc tot timpul pe cineva
care s` conduc` ma[ina, r`spunse Sara, ru[inat` de deranjul pe
care-l pricinuise.
Domnul Cooper \[i lu` chipiul [i-i zâmbi cu simpatie.
– B`nuiesc c` sunte]i noua sor` medical`.
Sara \l privi surprins` [i ochii lui alba[tri clipir` amuza]i.
– Kwaheri e cea mai important` localitate din ]inut, a[a c` nu se
putea s` nu auzim despre o nou-venit`. Blond`, dr`gu]` [i foarte
eficient`.
– Oh, r`spunse Sara, sper c` nu se spun [i lucruri rele.
– Ca de pild` c` sunte]i nepoata lui Noel? {tim [i asta, surâse el.
Noel era unul dintre cele mai \ndr`gite personaje din jur. Nu se
putea ca cineva venit din familia lui s` nu stârneasc` interes.
Suntem foarte pu]ini europeni \n Tanzania. Ar trebui s` ne sim]im
o comunitate.
Sara nu putu s`-[i st`pâneasc` lacrimile care-i invadar` ochii
[i-l privi cu c`ldur` când acesta realiz` cât de mult o emo]ioneaz`
cuvintele lui.
– Sunte]i deosebit de m`rinimos, domnule Cooper. Eu deja
sunt \ndr`gostit` de aceast` ]ar`.
– Asta-i foarte bine, dar vom vorbi mai mult despre asta dup` ce
vei fi stat ceva timp aici.
Poli]istul \[i \mpinse pu]in pe spate chipiul, dup` care o
conduse spre ie[ire [i deschise u[a.
PATRONUL SPITALULUI 107

– Hai s` vedem dac` putem bea o cea[c` de ceai. E[ti de acord?


– Ah, cu cea mai mare pl`cere.
Sara se a[ez` emo]ionat` \n Jaguar, pe scaunul [oferului [i
a[tept` ca el s` se urce lâng` ea.
– Drept \nainte, spuse poli]istul, dup` ce \nchise portiera.
Pentru Sara, care se a[tepta la un tur t`cut al ora[ului, testul fu
o adev`rat` surpriz`.
C`ldura \n`bu[itoare [i aerul abia respirabil o f`cur` s` se simt`
foarte obosit` [i foarte nervoas`, \n acela[i timp. Nu se putu
concentra de-a binelea aproape nicio clip`, dar f`cu tot ce-i st`tu \n
putin]` pentru a urma instruc]iunile domnului Cooper.
Dup` un timp care \i p`ru Sarei f`r` sfâr[it, acesta se \ntoarse
spre ea pentru a-i anun]a \ncheierea testului.
– Ai reu[it! Iart`-m` c` te-am ]inut atât de mult dar vroiam s` fiu
sigur c` vei putea conduce acest jeep f`r` probleme, chiar atunci
când vei avea de f`cut un drum mai lung.
– Vre]i s` spune]i c` am trecut testul, \ntr-adev`r? \ntreb` Sara,
nevenindu-i s` cread`.
– Exact!…zâmbi el. Te sim]i mai bine acum?
– Nu-mi vine s` cred!… exclam` ea.
Nici m`car atunci când ]inu \n mâini pre]ioasa hârtie care \i
d`dea dreptul s` conduc` f`r` niciun fel de restric]ii \n Kenya,
Uganda [i Tanzania, Sara nu putea s` cread` cu adev`rat c` reu[ise.
Domnul Cooper \[i [terse fa]a cu o batist` uria[`, dup` care
ad`ug`:
– Sper c` \]i faci treaba la fel de bine ca sor` medical`, surâse el,
ar`tându-[i to]i din]ii.
Sara \i zâmbi de fericit` [i-l \ntreb` plin` de ner`bdare:
– A]i putea s`-mi spune]i unde e cafeneaua Cooper Kettle?
108 ETHEL POLLEY

Trebuie s` m` \ntâlnesc cu James [i cu Felicity acolo.


– E pe High Street.
Dup` ce \[i lu` r`mas-bun, cu mult` c`ldur`, de la amabilul
poli]ist, Sara se \ndrept` spre Cooper Kettle, pe care o g`si f`r`
prea mare dificultate, dup` ibricul desenat pe fereastr`.
Era un loc foarte modern, decorat \n negru [i stacojiu, unde se
vindea ceai [i \nghe]at`. Cafeaua espresso nu era \nc` atât de
\ndr`git` aici, de[i \n Dar-es-Salaam se putea bea acest tip de cafea
\n câteva baruri.
Patroana localului, \mbr`cat` \n haine aduse direct de la Paris,
se plimba grijulie de la o mas` la alta, dând impresia c` cei mai
mul]i dintre cei prezen]i veniser` acolo mai mult pentru a o vedea
pe ea.
Foarte curios pentru Sara fu \ns` faptul c` o reper` imediat ce o
z`ri:
– Sor` Wayne? \ntreb` ea [i o \mbr`]i[` f`r` s` mai a[tepte
r`spunsul. Te a[teapt` cineva, ad`ug` ea [i o conduse pe Sara la
una din mesele din apropiere.
Unde era Felicity?
Gazda sa se opri cu un zâmbet larg, lâng` col]ul mesei la care
st`tea, enervat, un b`rbat.
Nimeni altul decât Matt.
Capitolul 9

Când se \ntoarse spre ea, ochii lui erau mai reci decât iarna.
Albastrul lor, de obicei luminos, era \ntunecat de furie.
Sara sim]i nevoia s` r`mân` singur` cu el, dar patroana localului
nu d`du niciun semn c` ar vrea s` se \ndep`rteze. Ba mai mult, \[i
duse mâinile la piept [i-i privea cu mult` curiozitate.
Sara se a[ez` stingher` pe marginea unui scaun [i \ntreb` cu
nedumerire:
– Unde sunt James [i Felicity?
Matt o fix` cu r`ceal`:
– I-am trimis \napoi la Kwaheri, r`spunse el. Dou` ceaiuri, te
rog, doamn` Jarvis, ad`ug` el, \ntorcându-se spre patroan`.
|n alte \mprejur`ri, Sara ar fi fost amuzat` de reac]ia de
dezam`gire a acesteia \n momentul \n care fu rugat` s` p`r`seasc`
spectacolul la care asistase cu atâta interes. Acum, \ns`, era mult
prea preocupat` de atitudinea lui Matt, care o f`cu s` simt` un nod
\n stomac.
Cu ce gre[ise atât de mult? Se \ntreb` Sara. De ce o privea Matt
cu atâta repro[?
110 ETHEL POLLEY

– Am luat testul, spuse Sara, destul de nervoas`. Domnul


Cooper mi-a dat carnetul de conducere… A fost foarte surprins c`
am venit \n miezul zilei la examen, dar a fost cu toate acestea foarte
amabil. Nu [tiu cât am fost de bun`, dar el a fost mul]umit [i mi-a
spus c` e convins c` voi putea s` conduc jeepul f`r` nicio
problem`, chiar la un drum mai lung.
– Felicit`ri, rânji Matt.
Un tân`r african, \mbr`cat \n alb imaculat, le aduse ceaiurile [i
le a[ez` zâmbind pe masa curat`.
– Ai vrea s` m`nânci, ceva? \ntreb` Matt, foarte grijuliu, de ast`
dat`.
– Nu, beau doar un ceai, r`spunse Sara, \nc` sup`rat`. Mi-e
\ngrozitor de cald.
– A[ putea s` [tiu ce anume ai c`utat azi aici? \ntreb` Matt,
ridicându-[i sprâncenele cu curiozitate.
– Dar mi-ai transmis s`-mi dau azi testul de conducere! exclam`
Sara, nevenindu-i s` cread` c` \i pusese o astfel de \ntrebare.
– Eu? \ntreb` Matt, nervos. Nu ]i-am transmis nimic de felul `sta.
Crezi c` te-a[ fi chemat aici pe c`ldura asta? Cine te-a vârât \n
chestia asta, Sara? James?
– Nu, r`spunse ea, dezorientat`. A venit cineva la spital [i mi-a
dat un bile]el \n care scria c` vrei s` m` prezint azi dup`-amiaz` la
testul pentru carnetul de conducere.
– Dar nu ]i-am trimis niciun mesaj, Sara. Ce ai f`cut cu bile]elul?
– L-am dat \napoi.
– P`cat. Cred c` cineva are chef s` intre \n conflict cu mine.
Mi-am asumat r`spunderea pentru tine \n toat` problema asta, dar
James [i Felicity s-au sp`lat pe mâini. Nu te uita a[a la mine! N-am
de gând s` te m`nânc.
PATRONUL SPITALULUI 111

– Era mai bine dac` nu veneam, spuse ea \ncet. Mama ta vroia


s` merg la maternitate azi, [i doctorul Cengupta m-a l`sat s` plec
doar pentru c` mesajul era de la tine.
Sara \[i aminti apoi c` \n mesaj se mai spunea c` Matt plecase cu
Julia la Tanga. Dar nu era posibil ca el s` fi fost acolo [i s` se fi
\ntors pentru a fi la aceast` or` aici.
– |n mesaj se spunea [i c` tu ai plecat la Tanga.
– Cine ]i-a spus asta?
– A[a scria \n mesajul pe care mi l-a adus acel tân`r african. C`
ai plecat cu Julia la Tanga.
Matt \mpinse cea[ca de ceai [i o privi pe Sara \n ochi.
– Da, au fost ieri ni[te planuri \n sensul `sta, dar am renun]at,
pentru c` vom avea \n curând reuniunea de familie anual` [i
trebuie s` mai pun ni[te lucruri la punct. Dar nu-]i dai seama c`
dac` a[ fi fost la Tanga n-aveam cum s` m` \ntorc?
– |ntr-adev`r, n-aveai cum, fu de acord Sara, gândindu-se \n
acela[i timp cât de mult i-ar fi pl`cut s` fi fost acum cu Matt \n satul
tribului Sonjo, pentru c` momentele tr`ite acolo \mpreun`, p`reau,
c` nu se vor mai repeta niciodat`.
– S`pt`mâna viitoare va fi foarte dificil` pentru mine. Vor sta cu
noi to]i verii, toate m`tu[ile, to]i unchii, vor veni din toate p`r]ile.
Am uitat s` te \ntreb dac` \]i place \n Tanzania, zâmbi el.
Sara \[i sim]ea gura uscat` [i limba p`ru c` i se umflase atât de
mult, \ncât abia dac` putu s` \ngaime:
– |mi… \mi place foarte mult.
– }i-ar pl`cea s` tr`ie[ti aici pentru totdeauna? S`-]i iei
cet`]enie?
Sara \ncuviin]`, surâzând larg. Ar fi vrut s` ]in` un discurs
entuziast despre asta, dar nodul din gât pur [i simpu o reduse la
112 ETHEL POLLEY

t`cere.
R`spunsul ei \l f`cu, \ns`, pe Matt s-o priveasc` foarte tandru.
– Toate astea s-ar putea \mplini dac` te vei c`s`tori cu mine,
spuse el, cu acela[i ton cu care ar fi comentat starea vremii,
probabil.
– Nu… Nu \n]eleg, r`spunse Sara, confuz`.
Matt f`cu o grimas` plin` de ironie, surâzând cu atâta
amuzament, \ncât Sara cobor\ imediat cu picioarele pe p`mânt. Ce
proast`!… Pentru o clip`, chiar a crezut c` vorbea serios…
– A[ putea tr`i aici, r`spunse ea, dar ideile mele de c`s`torie
sunt demodate.
– Depinde cât de demodate, r`spunse el. Eu vreau s` m`
c`s`toresc cu tine cât de curând posibil. Vreau s` anun]`m deja
logodna noastr` s`pt`mâna viitoare, când se va strânge toat`
familia.
– Dar… dar de ce vrei asta?
Mat ridic` o sprâncean`, nemul]umit.
– Asta-i tot ce g`se[ti de spus \n aceste momente? \ntreb` el,
iritat. Pentru c` ]in la tine foarte mult. Pentru c` am constatat c` nu
pot s` r`mân mult timp sup`rat pe tine. Un lucru foarte neobi[nuit
la modul meu de a fi. {i pentru c` trebuie s` dau un r`spuns
familiei veri[oarei mele s`pt`mâna viitoare. Julia mi-a cerut s` m`
hot`r`sc dac` vreau s` ne c`s`torim sau nu.
Nimic din cele spuse de el nu aveau nimic \n comun cu ceea ce
ar fi vrut ea s` aud`. Se sim]ea exact ca atunci când o anun]ase c`
se vor pr`bu[i.
,,Ne vom pr`bu[i", \i sun` o voce \n urechi.
Da, r`spunse ea… Va fi o pr`bu[ire spectaculoas`, total` [i
definitiv`… F`r` niciun supravie]uitor. Aproape c` regret` c` nu se
PATRONUL SPITALULUI 113

\ntâmplase a[a, \nainte.


– Ei, ce zici? \ntreb` el.
– M` voi c`s`tori cu tine, se auzi ea spunând.
Era o proast`. Oricine i-ar fi spus asta, acum. Ce [ans` avea s`
fie fericit` \ntr-o astfel de c`s`torie? O parte a fiin]ei ei, \ns`, \i [opti
\n mod cu totul surprinz`tor c` va fi fericit`. Atât de fericit`, \ncât
sim]ea deja furnic`turi \n tot corpul.
Aceast` parte a ei era sigur`, oh, atât de sigur` c`, odat`
c`s`torit` cu Matt, nu-i va fi deloc greu s`-l fac` s` se \ndr`gosteasc`
de ea.
|ntoarcerea la Kwaheri se desf`[ur` \n t`cere.
O hot`râre atât de important` pentru amândoi nici nu putea,
probabil, s` le provoace o alt` reac]ie.
Nu [tia \nc` de ce acceptase s`-i devin` so]ie [i nici cât de mult
\l iubea.
Fa]a lui era acum la fel de imobil` ca a unui str`in.
Sara spera, totu[i, c` Matt nu va crede c` a acceptat c`s`toria cu
el doar pentru c` era cea mai bun` partid` din district.
– Mama va fi foarte mul]umit`, rupse el t`cerea, \n sfâr[it. Te
place foarte mult.
Era doar tensiunea care o f`cuse s` aud` exact ce dorea?
Se a[ez` mai bine \n scaun, \ncercând s` se relaxeze, dar sim]i
c` era foarte \ncordat`.
– Cred c` visez, nu-i a[a? \ntreb` ea. Nu poate fi real ceea ce se
\ntâmpl`.
– A[a ]i se pare? \ntreb` el pe un ton cald, dar plin de
curiozitate, \n acela[i timp. Vrei s` dai \napoi?
– N-nu.
– Asta-i foarte bine, pentru c` oricum n-aveam de gând s` te las
114 ETHEL POLLEY

s`-mi scapi, draga mea. Am prea mult` nevoie de tine, spuse el [i se


\ntoarse surâzând spre ea.
Sara sim]i cum obrajii \ncep s`-i ard`, a[a c` se \ntoarse s`
priveasc` pe fereastr`. Iarba p`rea c` scoate fum sub soarele
arz`tor… Sau era doar din cauza lacrimilor care \ncepur` s`-i
\mp`ienjeneasc` privirea?
Un leu se profil` la orizont, apoi se apropie de ei, cu mi[c`ri la
fel de feline ca ale unei pisici. Privi lung \nspre ma[in` [i Sara putu
s`-i observe ochii: aurii [i mândri.
Matt opri ma[ina [i-l privir` amândoi cum se \ndep`rteaz`.
– Probabil a g`sit o prad` mai interesant`, pe undeva, spuse
Matt. |mi pare r`u c` n-avem timp s`-l urm`rim, iubito, dar ne vom
distra destul cu toate astea, de acum \ncolo.
Iubito! |i va spune [i ea, curând, iubitule, se gândi Sara,
emo]ionat`. Când o va face, probabil inima ei se va topi de bucurie.
– Bine, nu-i nimic dac` nu vedem acum toate astea, murmur`
ea.
Probabil pentru Julia ar fi f`cut-o, \[i spuse Sara. Va trebui s`
\ncerce s` elimine conflictele dintre ei, continu` ea cu reflec]iile.
Când intrar` \n sfâr[it pe [oseaua care ducea spre Kwaheri,
gândurile ei se \ndreptar` spre m`tu[a sa, \ntrebându-se cum va
reac]iona aceasta când \i va spune c` se logode[te cu Matt.
– Când… Când vei anun]a logodna noastr`? \ntreb` ea brusc,
sperând c` va avea totu[i câteva zile \n care s` se preg`teasc`
pentru acest eveniment.
– Nu voi face mare tam-tam pe chestia asta, r`spunse el rar [i
ap`sat. O voi anun]a mai \ntâi pe mama [i pe urm` voi vedea cum
voi g`si un prilej destul de potrivit pentru a o anun]a [i pe m`tu[a
ta, de[i nu [tiu cât de bine e s-o fac curând, pentru c` e deja foarte
PATRONUL SPITALULUI 115

stresat` de rela]ia dintre James [i Felicity.


Sara [tia, \ns`, c` m`tu[a sa se va bucura [i nu va fi niciodat`
lipsit` de tact, \n aceast` privin]`.
– |i voi spune eu totul m`tu[ii mele, replic` Sara, cu mult`
hot`râre.
Matt o privi mul]umit.
– {tiam c` asta vei spune, surâse el. De altfel, sunt convins c` se
va bucura, râse el abia auzit.
Sara \l privi cu coada ochiului.
{tia oare ceva \n leg`tur` cu planurile pe care [i le f`cuse
doamna Wayne \n leg`tur` cu ei? Obrajii Sarei se aprinser` imediat,
la acest gând.
Când ajunser` \n fa]a spitalului, se sim]i de-a dreptul u[urat`.
Ie[i repede, murmurând un mul]umesc scurt, f`r` a putea s`-l
priveasc` pe Matt, de[i sim]i c` el n-avea de gând s` plece imediat.
Dar fusese prea mult pentru o singur` dup`-amiaz`, se gândi Sara.
Abia intrase \n biroul ei când auzi pa[ii doctorului indian pe hol,
iar o secund` mai târziu \l v`zu ap`rând \n pragul u[ii.
– Ai trecut? \ntreb` el.
– S` trec ce? \ntreb` ea, nerealizând \n primul moment despre
ce vorbea.
– Testul, sor`.
Ah, testul! Cât timp trecuse de când condusese Jaguarul, sub
privirile atente ale poli]istului examinator?
|[i ridic` ochii spre doctorul Cengupta, care p`rea s` nu aib`
niciun fel de dubiu c` reu[ise.
– Da, l-am trecut, zâmbi ea. Nu [tiu cum, dar l-am trecut. Am
f`cut tot ce mi-a cerut. A]i avut vreodat` senza]ia c` a]i trecut ceva
ca gâsca prin ap`?
116 ETHEL POLLEY

Doctorul Cengupta surâse cu toat` fa]a [i-i spuse povestea cu


examenul de conduc`tor auto, dup` care ad`ug` entuziasmat:
– Trebuie s` s`rb`torim asta. M` voi ocupa eu de toate. Accep]i
invita]ia mea de a s`rb`tori acest eveniment la mine acas`? \ntreb`
doctorul, foarte vesel.
– Ah, cu mare pl`cere, r`spunse Sara imediat.
– So]ia mea va fi foarte fericit` s` te poat` servi cu un ceai.
Suntem foarte englezi, \n aceast` privin]`. Amândoi abia a[tept`m
s` ne lu`m ceaiul, dup`-amiaza.
– Ierta]i-m` c` v` \ntreb spuse Sara cu ochii str`lucind, pe
vremea când era sor` medical`, so]ia dumneavoastr` nu a[tepta cu
aceea[i ner`bdare acest moment?
Doctorul surâse larg.
– |i voi spune Kamalei s` se preg`teasc` pentru mâine. S`
sper`m c` nu vom avea nicio opera]ie la acea or`.
V`zându-l atât de bine dispus, Sara \i pomeni cele spuse de Matt
\n leg`tur` cu biletul prin care i se ceruse s` mearg` s`-[i dea testul
ast`zi. |l [tia un om cinstit [i era foarte dornic` s`-i afle p`rerea
despre aceast` \ntâmplare. Omise s`-i spun` p`rerea lui Matt, cum
c` James sau Felicity erau implica]i \n aceast` chestiune, dar
sublinie faptul c` Matt va cerceta cu siguran]` problema.
Fa]a indianului deveni imediat foarte serioas`.
– Asta nu sun` prea grozav, replic` el. Nu e cazul s` avem acum
astfel de r`zboaie la Kwaheri.
– Din nefericire, n-am p`strat biletul, spuse Sara cu regret.
– Dar, n-are niciun sens s` plângi, niciodat`, dup` laptele
v`rsat. Trebuie s` vedem cum ie[im din asta. Sunt sigur, \ns`, c`
n-ai nicio vin`.
Era foarte frumos din partea lui c` n-o g`sea vinovat` [i Sara \i
PATRONUL SPITALULUI 117

surâse recunosc`toare.
– M` simt, totu[i, responsabil` de toat` povestea asta. Probabil
era mai bine dac` m` asiguram \nainte c` lucrurile stau cum mi s-a
spus.
– Ah, e mai bine s` uit`m toate astea, spuse cu fermitate
doctorul. Dac` vom sta acum s` despic`m firul \n patru, nu vom
mai avea lini[te. Oricum, pare mai mult o glum`, decât o fapt`
f`cut` cu vreun scop. Nu e scuzabil` \n niciun caz, \ns`, oft` el.
Sara putu s` conduc` jeepul de una singur` pentru prima dat`
\n acea sear`.
Timpul se mai r`corise, \n sfâr[it, odat` cu apusul soarelui, iar
noaptea promitea s` fie de-a dreptul rece.
Pe moment, \ns`, aerul proasp`t care-i b`tea \n fa]` pe fereastra
deschis` era deosebit de pl`cut.
Erau momente de pace, datorit` c`rora Sara iubea foarte mult
Africa.
|n t`cerea aceea, chiar motorului ma[inii p`rea un afront.
Sara se relax` mai bine \n scaun [i privi cu \ncântare cerul pe
care se preg`teau s` apar` primele stele. Ar fi vrut s` poat`
imortaliza aceast` imagine.
Pentru un moment, \ncerc` s`-[i reaminteasc` de casa sa din
Anglia, dar parc` nici n-ar fi tr`it acolo cu adev`rat. Aici era casa ei.
Casa e acolo unde ne e sufletul. {i casa ei era ,, La revedere".
Ajunse \n sfâr[it acas` [i un african se gr`bi s`-i deschid` garajul.
Sara \i trimise un semn de mul]umire, din mân`, dup` care intr`
\n`untru. Peste câteva clipe cobor\ din ma[in` privind cu uimire
lumea strâns` pe sc`ri.
– Felicit`ri! \i strig` Felicity. Spune-mi, spune-mi!
– Am trecut!
118 ETHEL POLLEY

– Cu Matt cum te-ai descurcat? Era foarte furios c` te-am dus


acolo pe c`ldura asta când abia ai sc`pat de malarie. A fost,
\ntr-adev`r, o prostie din partea noastr`.
– Nu m` chemase el acolo, a[a c` era normal s` se supere. Sper
c` tu [i cu James n-a]i avut niciun amestec \n toat` treaba asta.
– Po]i crede ce vrei, r`spunse Felicity, f`r` s-o priveasc`. Sunt
obi[nuit` ca James s` fie blamat de toat` lumea, dar cum, din
\ntâmplare, azi a fost cu mine \nc` de diminea]`, va trebui s` g`se[ti
alt ]ap isp`[itor.
Sara o prinse de bra], \mp`ciuitor:
– N-am spus c` James a f`cut asta. Oricum, nu m-a[ fi gândit
s`-l acuz. M-am \ntrebat dac` nu cumva cineva a f`cut o glum`.
Iart`-m` dac` te-am sup`rat.
Felicity \i \ntinse Sarei mâna [i zâmbi cu c`ldur`;
– Nu face nimic. M-am sup`rat pu]in, dar mi-a trecut.
Dup` asta, intrar` \n cas` \mpreun`.
John Halliday se ridic` \n picioare pentru a le saluta.
– Am auzit c` ai chiulit azi de al serviciu, Sara, o tachin` el.
Sara d`du u[or din cap. Chiar nu putea face nicio mi[care f`r`
s` se [tie?
– Nu s-ar putea spune asta. Am fost \n ora[ s`-mi dau testul
pentru condus.
– Adev`rat? nu asta e povestea care a ajuns la urechile mele.
– Atunci, presupun c` vei fi de acord s` ne spui ce ai auzit,
r`spunse Sara, iritat`.
– Am trecut pe la Julia, spuse el. Mi-a spus c` ai plecat la o
petrecere [i Matt s-a dus dup` tine, nu e adev`rat?
– Dumnezeule! Nicio boab`, din toate astea, nu e adev`rat!
Oricum, aflând c` am plecat \n ora[, e adev`rat c` a venit dup`
PATRONUL SPITALULUI 119

mine. S-a sup`rat pe James [i pe Felicity, pentru c` prezen]a lor


acolo \i \ncurca planurile. Vede]i… vroia s` fie singur cu mine,
pentru c` dorea s`-mi vorbeasc`. Vrea s` ne c`s`torim.
Urm` un moment de [oc, \n care se l`s` o t`cere deplin`.
– Ce vrea? \ntreb` John, \n culmea uimirii.
– E[ti sigur`? \ntreb` [i Felicity.
Sara sim]i cum e cuprins`, \n toat` fiin]a ei, de un sentiment de
mândrie pe care nu-l mai cunoscuse pân` atunci. A fost un miracol,
\ntr-adev`r, c` Matt i-a cerut s`-i fie so]ie, dar faptele st`teau exact
cum a spus [i-[i ridic` b`rbia, plin` de orgoliu [i de bucurie.
– Am acceptat, r`spunse ea, privind pe rând fe]ele lor uimite.
– Ah, n-ai putut s` faci una ca asta, exclam` Felicity. M` gândesc
ce va spune mama.
– Va fi bucuroas`. Mi-a sugerat \nc` de la \nceput c` a[ putea s`
m` c`s`toresc cu Matt, [i, iat`, o voi face.
– Da, m-am gândit c` mama dore[te asta, murmur` Felicity.
Sara râse emo]ionat`. Era foarte mul]umit` de ea \ns`[i.
Va trebui s`-i spun` totul m`tu[ii sale, cât timp se mai ]inea \nc`
pe picioare, \[i spuse ea. Se sim]ea emo]ionat`, ca [i cum ar fi b`ut
o cantitate imens` de vin. Spera c` nu va \nnebuni de fericire.
John p`ru s` se simt` la fel.
– Ce \ntâmplare, [opti el, cu privirile pierdute. {i eu care am
venit s` te invit la mine, \n seara asta.
– Ah, \ntr-adev`r, John? Ce frumos din partea ta, spuse Sara cu
amabilitate.
– Hm, cred c` nu sunt f`cut s` m` \n]eleg cu englezii, spuse el,
\ncercând s` glumeasc`. De fapt, mi-am \nchipuit c` \ntre tine [i
Matt e o rela]ie serioas`, când am v`zut cum te-a s`rutat.
– A s`rutat-o Matt? interveni Felicity, [i mai uimit` decât fusese
120 ETHEL POLLEY

pân` atunci. Când?


Sara sim]i cum i se \nro[esc obrajii.
– Dar v`d c` \n loc s` m` felicita]i, sunte]i complet dezam`gi]i
de toate astea, spuse ea.
– Felicit`ri! exclamar` cu to]ii, la unison.
– Sper c` vei fi fericit`, Sara, spuse John [i tonul lui p`ru de
sincer.
{i eu sper! {i eu sper, \[i repet` \n gând Sara.
Dup` câteva momente, \[i f`cu apari]ia [i doamna Wayne.
Auzise totul, a[a cum aflase fiecare mi[care pe care o f`cuse Sara
pân` atunci.
– Ai luat examenul? \ntreb` ea, pisicindu-se.
Sara \ncuviin]`.
– Da, [i m-am [i logodit. Cu Matt.
Doamna Wayne se a[ez` imediat pe sofa [i o privi lung pe
nepoata sa.
– E[ti sigur`?… E[ti absolut sigur` c` vrei s` megi pe acest
drum? \ntreb` ea, [i nimeni n-ar fi putut spune c` a auzit-o mai
\nainte vorbind pe un ton mai alarmat decât \n acele momente.
– Da, sunt absolut sigur`, r`spunse Sara, cuprins` de un alt val
de mândrie.
– Atunci, sper c` vei fi fericit`, replic` doamna Wayne, pe un ton
amabil. De fapt, surâse ea, este exact ce mi-am dorit pentru tine.
Matthew conduce afacerea familiei de foarte mult timp [i avea
nevoie de cineva care s`-l ajute.
Auzind-o vorbind astfel, Sara \[i spuse amuzat` c` era posibil ca
ea s` fi aranjat ca lucrurile s` mearg` \n acest sens, mai ales c` acum
o observ` schimbând cu Felicity priviri pline de mul]umire [i de
bucurie.
PATRONUL SPITALULUI 121

– Sunt foarte bucuroas` pentru tine, continu` doamna Wayne [i


se ridic` s`-[i s`rute nepoata, dup` care ceilal]i \i urmar` pe rând
exemplul.
– Ce ne po]i spune despre tine, Felicity? Nu e cazul s` ni te
confesezi [i tu? \ntreb` John, zâmbind cu sub\n]eles.
Felicity \[i plec` privirile, stânjenit`.
– Nu, nu acum, murmur` ea. Trebuie s`-]i spun, Sara, c` n-ai
pierdut timpul pe-aici, continu` ea cu sarcasm. Ai pus mâna pe cea
mai bun` partid` din regiune.
– Nu-mi vine s` cred, \nc`, r`spunse Sara cu sinceritate. Nu c`
l-a[ fi privit pe Matt astfel… Ca pe o partid` foarte bun`, vreau s`
spun… Pentru mine e doar Matt.
Sara f`cu o pauz`, dându-[i seama c`-i era imposibil s` exprime
\n cuvinte ce sim]ea.
– Cred c` trebuie s` m` duc s` m` schimb, dac` nu ave]i nimic
\mpotriv`, continu` ea, surâzând fericit`. Uniforma asta era curat`
azi-diminea]` [i acum, uita]i-v` cum arat`!
Ajuns` \n dormitorul ei, Sara respir` u[urat`.
Africanii intraser` \naintea ei aici [i puseser` totul \n ordine, a[a
c` privi cu satisfac]ie patul cu lenjeria de m`tase, curgând \n valuri
suple peste margini.
Se duse apoi la fereastr`, o deschise [i privi cu bucurie stelele
care ap`reau pe cer una câte una. P`reau atât de aproape, \ncât avu
senza]ia c` ajungea doar s` \ntind` mâna pentru a le putea atinge.
Era un moment potrivit s` reflecteze asupra sentimentelor ei
fa]` de Matt, se gândi ea. Sau s` se gândeasc` la sentimentele lui
pentru ea, continu` Sara cu reflec]iile. Poate aceasta era partea cea
mai important` a problemei. Ce sim]ea, era foarte u[or de
descoperit.
122 ETHEL POLLEY

– Sunt nebun` dup` el, \[i spuse Sara \n [oapt`.


Dar el? El doar o pl`cea. Poate, pentru moment, ar trebui s` se
mul]umeasc` doar cu atât. |i spusese c`-i era imposibil s` ]in`
sup`rare când era vorba de ea. Oricum, \[i spuse Sara, era mai bine
s` nu-l \nfurie.
Cel mai important dintre toate era faptul c` va deveni doamna
Halifax. Se va purta frumos cu so]ia sa, reflect` Sara. Era
\ntotdeauna foarte atent cu ce-i apar]inea. Nu era ca James. Avea un
sentiment foarte dezvoltat al propriet`]ii.
Gândul acesta \ns` o deprim`. Nu vroia ca el doar s` fie amabil
cu ea. Nu vroia s` fie doar unul dintre lucrurile care intrau \n
posesia lui. Vroia s-o iubeasc` tot atât de mult cât \l iubea ea.
De dincolo de u[a dormitorului se auzea Felicity, râzând din
toat` inima \mpreun` cu James. John ie[i pe verand`.
– Nu sunt \n stare s` stau cu cineva foarte mult timp, draga mea,
spuse el, destul de tare pentru ca vorbele lui s` ajung` f`r` nicio
dificultate pân` la Sara. {i cred c` Matt e la fel. Ar fi trebuit s`-i
spun` Sarei c` nu e tipul care s` poat` fi fidel pe de-a-ntregul
\ntr-o c`s`torie.
Sara nu mai auzi r`spunsul pe care i-l d`du veri[oara sa. Plec`
de la fereastr` \ngândurat`, sim]ind o durere imens` \n piept, ca [i
cum i s-ar fi rupt inima-n dou`.
Capitolul 10

Sara se trezi a doua zi diminea]a atât de târziu, \ncât nu reu[i s`


bea nici m`car o cea[c` de ceai \n \ntregime, \nainte de a pleca spre
spital.
Acolo, totul p`rea foarte lini[tit. Sora Lucy tocmai preg`tea cele
necesare pentru vizita de diminea]` prin saloane, iar doctorul o
urm`rea aprobator.
– Trebuie s`-]i spunem cât de ferici]i suntem, coment` el,
v`zând-o pe Sara intrând. Matt ne-a spus totul, asear`, \nainte de a
pleca acas`. E[ti foarte norocoas`.
A[adar, Matt nu vroia s` piard` timp, se gândi Sara, dac` a
\nceput s` anun]e deja logodna lor.
– Am impresia c` aici toate nout`]ile zboar` cu viteza vântului,
r`spunse ea, pu]in ru[inat`.
– To]i din spital ne sim]im foarte onora]i c` am aflat de asta
\naintea celorlal]i, exclam` doctorul. So]ia mea \]i transmite, de
asemenea, felicit`ri. E convins` c` tu [i cu Matt ve]i face multe
lucruri \mpreun` pentru s`n`tatea celor din Kwaheri.
Sara se gândi c` so]ia sa nu spusese nimic din toate astea, dar,
124 ETHEL POLLEY

pentru c` d`dea foarte bine s` abordeze astfel problema, doctorul


se str`duia s` fie cât mai amabil.
– Sper c` va fi a[a, r`spunse Sara. Sunt \nc` foarte multe de
f`cut \n acest sens.
Lucy \ns` o privea cu mare r`ceal`, ca [i cum s-ar fi transformat
\n alt` persoan`, peste noapte.
– Vei fi foarte fericit` cu domnul Matt, spuse ea, totu[i.
– Cred c` da, r`spunse Sara, iar Lucy o privi cu un amestec de
admira]ie [i p`rere de r`u.
– Când iube[ti un b`rbat [i el te iube[te de asemenea, nu se
poate s` nu fii fericit`. Te asigur, domni[oar` Sara c` acest om te
iube[te, dac` a ales s` se c`s`toreasc` cu tine.
Sarei \ns`, \i era imposibil s-o cread`. |n schimb, se apuc`
\ndârjit` de lucru, f`când orele s` zboare, negândindu-se la nimic
altceva.
Astfel, ziua trecu incredibil de repede [i la ora trei erau cu to]ii
gata pentru ceaiul de la casa domnului Cengupta.
Doctorul \nsu[i o ajut` s` se a[eze pe scaunul pasagerilor \n
Volkswagenul s`u, [i-i spuse surâzând blajin, ca [i cum s-ar fi
scuzat:
– So]ia mea vorbe[te foarte pu]in engleze[te [i m` tem c` nu
s-a familiarizat \nc` prea mult cu obieiurile britanicilor, de[i e foarte
silitoare, \n acest sens. Totu[i, ]ine deja discursuri la aproape toate
\ntâlnirile femeilor de aici.
Doctorul era, dup` cum vorbise, foarte mândru de realiz`rile
so]iei sale. Kamala era o femeie norocoas` cu un astfel de so], se
gândi Sara. Se c`s`torise cu un b`rbat care o iubea foarte mult.
– Dar [i mie mi-ar pl`cea s` [tiu mai multe despre obiceiurile
voastre, replic` ea. |ntr-o societate mixt`, a[a cum e cea de aici,
PATRONUL SPITALULUI 125

putem \nv`]a multe lucruri unii de la ceilal]i.


– Da, Tanzania e deja [i casa ta, spuse el cu satisfac]ie. Eu simt
la fel. Cu ceva timp \n urm` am fost \n vizit` \n India, dar nu m` mai
pot acomoda acolo. A[a c` m-am c`s`torit cât de repede am putut
[i mi-am adus so]ia aici. Suntem foarte ferici]i [i pentru asta trebuie
s`-i mul]umim \n primul rând lui Matt.
– P`rin]ii dumneavoastr` sunt \n India?
– Au murit. |n timpul rajahului britanic au stat mult timp \n
\nchisoare. |mp`rt`[eau convingerile politice ale lui Ghandi. |n
ceea ce m` prive[te, prefer s` tr`iesc \n Africa, \ncheie el.
|n acel moment ajunser` \n fa]a casei. Era construit` \n stil
european, dar cu toate acestea avea ceva foarte diferit. Probabil din
cauza statuilor indiene care \mpânzeau gr`dina, sau poate din
cauza celor doi b`ie]ei cu ochi mari, c`prui, care a[teptau ca tat`l
lor s` coboare din ma[in`.
– Fiii mei, spuse foarte mândru doctorul Cengupta, dup` ce
coborâr` din ma[in`.
Cei doi b`ie]ei \[i \mpreunar` mâinile \n semn de respect [i
f`cur` o plec`ciune.
Sara le r`spunse cu un surâs.
|n acel moment \[i f`cu apari]ia doamna Cengupta.
La \nceput nu-i putu z`ri fa]a, din cauza umbrei \n care se
a[ezase. Astfel, Sara \i admir` imediat sariul orange \n care era
\mbr`cat` [i pielea ciocolatie, extraordinar de fin`. Dup` asta,
doamna Cengupta se apropie [i Sara fu uimit` de frumuse]ea ie[it`
din comun a so]iei doctorului. Nu era machiat`, dar avea ochii
contura]i cu negru, astfel c` \ntreaga ei fa]` p`rea dominat` de
privirea magnific`.
– V` rog, intra]i, spuse ea cu o voce joas` [i pl`cut`.
126 ETHEL POLLEY

Sara o urm` \n sufragerie [i clipi \ncet pentru a se acomoda la


\ntunericul de acolo. Draperiile erau ridicate doar pe sfert, pentru
a nu l`sa lumina soarelui s` p`trund` \n`untru. |[i reveni \ns`
repede [i admir` din toat` inima mobila englezeasc`, din mahon
maro-\nchis. De[i potrivit` mai mult pentru iernile lungi ale Angliei
decât pentru c`ldura torid` a Tanzaniei, crea un cadru foarte pl`cut
[i Sara surâse, impresionat`.
– V` rog s` lua]i loc, spuse doamna Cengupta, cu timiditate.
Doctorul Cengupta se a[ez` \mpreun` cu so]ia sa pe canapeaua
din partea opus` Sarei. Erau amândoi foarte emo]iona]i de
prezen]a musafirului lor.
– Avem ceai englezesc, spuse doamna Cengupta, foarte mândr`.
Sara \ncerc` s` nu-[i arate dezam`girea.
– Mul]umesc, dar nu vreau s` v` deranjez atât de mult. Sunt
foarte fericit` c` m-a]i invitat, pentru c` n-am fost niciodat` \n casa
unei familii de indieni.
Kamala \i zâmbi cu bucurie.
– Suntem foarte ferici]i c` e[ti aici, r`spunse ea, dup` care \i
spuse ceva \n indian` so]ului ei.
Acesta \ncuviin]`.
– |]i vom oferi ceva din tradi]ia noastr` indian`, \n a[teptarea
domnului Halifax, continu` doamna Cengupta.
– Va veni [i Matt? exclam` Sara. Dar…
– Kamala a fost de p`rere c` nu putem s`rb`tori un astfel de
eveniment f`r` el, interveni doctorul. El vine adeseori aici, pentru
a vedea ce mai fac b`ie]ii no[tri, a[a c` mi s-a p`rut normal s`-l invit
s` bem un ceai \mpreun`, de vreme ce te-am invitat pe tine.
Doamna Cengupta disp`ru câteva momente [i se \ntoarse cu o
cutie foarte frumos ornamentat`, pe care o puse \n fa]a Sarei.
PATRONUL SPITALULUI 127

– Pan-dan, spuse ea. E una dintre delicatesele favorite \n India.


Sara extrase cu grij` din cutie acel ceva sem`nând cu o frunz` [i
\ncepu s-o miroas`.
– Ce sunt astea? \ntreb` Sara.
Kamala \[i privi so]ul, neajutorat`.
– F`in` cu o serie \ntreag` de alte lucruri: tei, nuc[oar`, nuc` de
cocos [i probabil [i pu]in tutun, explic` doctorul.
– Oh, da, vreau s` v`d ce gust are.
Doctorul râse [i-i oferi delicatesa, cu mult` bucurie.
– Cum se m`nânc`?
– Se mestec`, surâse doctorul.
Gustul era exotic [i revigorant.
– V` place? \ntreb`, curioas`, doamna Cengupta.
– Ah, bine\n]eles.
– Nu se serve[te de obicei la ceai, dar am v`zut c` sunte]i
interesat` de tradi]iile Indiei, nu-i a[a?
– Când se mesteca asta, de obicei?
– Dup` carne, spuse Kamala [i-i oferi o alt` frunz`.
Se \ntoarse apoi s`-i spun` ceva doctorului, dar se \ntrerupse
brusc.
|n pragul u[ii, urm`rind amuzat scena, era Matt.
Trebuie s` \mi p`strez cump`tul, \[i spuse Sara, extrem de
emo]ionat`. |n mod deliberat, \ndoi strania delicates` [i o vâr\ \n
gur`.
– V`d c` te sim]i ca acas`, o tachin` Matt, apropiindu-se [i
s`rutând-o pe obraji, sub privirile aprobatoare ale gazdelor.
Sara clipi cu repeziciune.
– Chiar m` simt ca acas`, spuse ea. Ai ron]`it vreodat` pan? E o
delicates` minunat`.
128 ETHEL POLLEY

Matt surâse amuzat [i accept` o frunz` din mâinile Kamalei.


– Da, spuse el, [tiu c` sunt minunate. Kamala, nici nu [tii cât te
iubesc pentru acest dar. E tocmai ceea ce aveam nevoie ca s` m`
mai revigorez pu]in. Am condus toat` ziua [i a fost infernal de cald.
– M` duc s` aduc ceaiul, spuse Kamala [i Sara se oferi s-o ajute.
Fu foarte fericit` când \ntâlni privirile aprobatoare ale lui Matt [i
zâmbetul de acceptare al doamnei Cengupta.
|n aceast` stare de bun` dispozi]ie, p`r`sir` amândou`
sufrageria.
Fusese foarte interesant pentru Sara s` vad` modul \n care
tradi]ia britanic` a ceaiului de dup`-amiaz` fusese asimilat` de
indieni. |n plus, \ns`, doamna Cengupta \[i servi musafirii cu
sandvi[uri [i cu dou` feluri de pr`jituri, lucru care nu s-ar fi
\ntâmplat niciodat` \n Anglia, la acea or`. Sara o urm`ri cu aten]ie
pe tân`ra indian` \n timp ce prepara cunoscuta licoare [i fu
surprins` s` vad` c` adaug`, \n plus, ni[te prafuri verzi, din tradi]ia
culinar` a Indiei.
Mai \ntâi fur` ruga]i s` se spele pe mâini \n ni[te boluri speciale,
dotate cu [erve]ele minuscule de bumbac.
Dup` asta, trecur` la \ngurgitarea sandvi[urilor, asezonate cu
ni[te mirodenii foarte curioase, dar \n acela[i timp foarte gustoase.
– Când v` ve]i c`s`tori? \ntreb` Kamala pe un ton lipsit de
curiozitate, dar din care se putea deduce interesul ei sincer pentru
acest eveniment.
– Cât mai curând posibil, r`spunse Matt. Nu avem de ce s` mai
amân`m c`s`toria [i, \n acela[i timp, e mai bine s-o facem \nainte
de sosirea anotimpului ploios.
Sara fu uimit` de tonul banal pe care-l abord` Matt, vorbind
despre acest eveniment atât de important. Este total lipsit de
PATRONUL SPITALULUI 129

sensibilitate, \[i spuse ea [i se \ntinse dup` un alt sandvi[,


neobservând c`-l luase de pe un alt platou.
Imediat dup` aceea sim]i c` gura \i ia foc [i lacrimi \ncepur` s-i
curg` pe obraji.
Asisten]a \ncepu s` râd`.
– Ah, \mi pare r`u, spuse Kamala, zâmbind totu[i amuzat`.
Trebuia s` v` previn. Ni[te ceai, repede, spuse ea.
Sara \[i termin` cu greutate sandvi[ul [i trecu la pr`jituri. Erau
foarte dulci [i cu mult` crem`, dar cu ceai erau deosebit de
gustoase.
Dup` ce \[i b`ur` ceaiul, b`rba]ii \ncepur` s` vorbeasc` despre
afaceri, iar doamna Cengupta se ridic` [i spuse cu un surâs de
regret amabil:
– Eu [i cu domni[oara Wayne vom merge s` vedem gr`dina.
De[i era foarte surprins` de atitudinea doamnei Cengupta, Sara
o urm` cu bucurie.
– So]ul meu vrea s` vorbeasc` ceva special cu Matt, spuse tân`ra
doamn` indian`, iar eu abia am a[teptat s` st`m pu]in singure,
explic` ea. Nu v` v`d foarte fericit`, domni[oar` Wayne. Mama
dumneavoastr` nu e aici [i… Eu sunt o persoan` foarte discret` [i
cred c` v` face bine s`-mi vorbi]i… Nu-i a[a?
Sara se gândi c` era aproape ridicol c` aceast` femeie care p`rea
mai tân`r` decât ea [i care era de o alt` ras`, ar putea s`-i dea
sfaturi, dar cu toate acestea fu bucuroas` de propunere.
– Mul]umesc. Sunt foarte fericit` s` pot vorbi despre apropiata
mea c`s`torie. Nu-mi mai doresc nimic altceva pe lumea asta, decât
s` m` c`s`toresc cu Matt. A[ vrea, totu[i, ca [i el s` m` iubeasc`.
– Dar nu v` iube[te?
– Nu.
giannijolys
130 ETHEL POLLEY

Kamala o privi, pu]in amuzat`.


– |n Anglia e foarte important s` te c`s`tore[ti din dragoste,
nu-i a[a?
|n India nu era a[a? se \ntreb` Sara. Ea nu se c`s`torise din
dragoste cu doctorul Cengupta?
Mai \nainte de a-i da vreun r`spuns la aceste \ntreb`ri, doamna
Cengupta \ncepu s` se dest`inuiasc`.
– Eu m-am c`s`torit cu Karin la dorin]a p`rin]ilor no[tri. Noi nu
ne-am \ntâlnit niciodat`, \nainte, spuse ea, [i f`cu o pauz` pentru
a-[i g`si cuvintele potrivite. Dup` asta \ns`, ne-am pl`cut foarte
mult. |l iubesc pe Karim pentru c` e so]ul meu.
– Eu n-a[ fi putut s` fiu de acord cu acest sistem.
– Ah, o privi surprins` Kamala. Vei vedea c` dup` ce \i vei face
lui Matt copii, te va iubi foarte mult.
Dac` ar fi fost indian`, se gândi Sara, poate ar fi fost [i ea de
acord cu acest mod simplu de a vedea lucrurile. A[a, \ns`, totul era
atât de complicat pentru ea.
De ce \i ceruse Matt s` se c`s`toreasc` cu el? Ce n-ar da s` afle
asta, oft` Sara.
Cei doi b`rba]i vorbeau \nc` despre afacerile lor, când intrar`
din nou \n sufragerie, a[a c` \ncepur` s` vorbeasc` despre rochiile
tradi]ionale indiene.
Pentru Sara, sariul era un miracol al vie]ii practice [i nu putu s`
nu-[i exprime invidia pe care o sim]ea v`zând-o pe doamna
Cengupta \mbr`cat` astfel, pe acea c`ldur` insuportabil`, \n vreme
ce ea se topea \n hainele ei de bumbac.
– Un singur lucru nu \n]eleg, spuse Sara. Cum se \mbrac` acest
ve[mânt?
– E foarte simplu, spuse doamna Cengupta. V` voi ar`ta.
PATRONUL SPITALULUI 131

O invit` deci pe Sara \n dormitorul ei [i deschise u[a unui


dulap, sco]ând de acolo metri [i metri \ntregi de materiale,
imprimate \n diverse culori.
– Mai \ntâi se \mbrac` bluza. Apoi fusta, spuse ea, alegând dou`
buc`]i de material, pe care le \ntinse pe pat.
Dup` asta, tân`ra indian` \i ar`t`, cu lux de am`nunte, cum se
\mbr`cau ve[mintele atât de admirate de Sara.
– {i nu se desprind? \ntreb`, repede, plin` de curiozitate,
viitoarea doamn` Halifax.
– Nu, nu se desfac. V` rog s` primi]i unul cadou.
Sara protest`, \nro[indu-se.
– Am atât de multe, spuse tân`ra indian`, dup` care alese din
dulap un sari roz, festonat cu argintiu. Acesta cred c` v` vine
perfect, ad`ug` ea [i puse sariul \n bra]ele Sarei. V` place?
– Ah, e minunat, dar nu sunt sigur` c` pot s`-l primesc.
Kamala o prinse de mijloc [i o conduse spre sufragerie.
– Matt, spuse ea, trebuie s` o convingi pe logodnica ta s`
primeasc` acest sari.
Matt privi amuzat spre Sara.
– Nu-]i place?
– Bine\n]eles c` \mi palce. Dar e prea valoros ca s`-l pot primi.
Dup` asta, toat` asisten]a se str`dui s-o conving` pe Sara c`
poate primi cadoul, deoarece e oferit cu tot dragul.
– S`-l vedem cu to]ii, spuse doctorul Cengupta.
Sara \[i puse \n fa]` sariul, privindu-i cu interes.
– E minunat, spuse ea.
– Da, fu de acord [i Matt, cu ochii str`lucind, [i Sara avu
impresia c` Matt se refereai mai mult la ea, decât la sari.
Plin` de emo]ie, declar` apoi c` trebuia s` se retrag`.
132 ETHEL POLLEY

– Te conduc acas`, Sara? \ntreb` Matt.


– Da, mul]umesc.
Plecar`, a[adar, nu \nainte \ns` de a-i promite Kamalei c` vor
veni din nou, cât de curând.
– M-am sim]it foarte bine, spuse Sara, imediat ce se a[ez` pe
scaunul de lâng` Matt [i termin` cu flutur`rile din mâini spre
inimoasa familie indian`.
– Sunt foarte fericit, spuse Matt, pentru c` n-au prea mul]i
prieteni aici. Cea mai mare parte a celor din regiune nu vor s` intre
\n niciun fel de leg`turi cu ei.
– Dar mi-au f`cut o impresie admirabil`! exclam` Sara.
– Da, e foarte bine. Dar o vezi pe m`tu[a ta invitându-i la un
ceai?
– Nu, admise ea. Dar mie mi-au pl`cut foarte mult.
|n acela[i timp, Sara se gândi cât de bucuroas` ar fi m`tu[a sa
dac` ar fi tratat` de doctorul Cengupta, \n cazul \n care s-ar
\nboln`vi. Spera ca \n Tanzania modern` aceste lucruri s` dispar`
cât mai curând.
Matt \[i privi cu aten]ie ceasul.
– Te deranjeaz` dac` vom merge s` vedem mai \ntâi planta]ia?
Vreau s` m` asigur c` totul va fi a[a cum trebuie.
Sara se sim]i fericit` s` poat` sta mai mult cu el, a[a c` \ncuviin]`
cu bucurie.
– Când se va reuni toat` familia? \ntreb` ea, nemaiputând s`-[i
domine curiozitatea.
– Primul val poate sosi \n orice moment, de acum \ncolo.
Iart`-m` c` nu te voi vedea prea des \n perioada asta, dar trebuie s`
m` ocup de toate problemele legate de proprietate [i de \mp`r]irea
bunurilor, [i tot restul. A[a e când ai o familie numeroas` care are
PATRONUL SPITALULUI 133

drepturi egale asupra mo[tenirii.


– Ce e doar al t`u din toate astea? \ntreb` Sara.
– Cele dou` case.
– Ambele?
– Da.
– Doar atât?
– Da.
– Dar nu e drept, r`spunse Sara. Tu \]i petreci toat` via]a având
grij` de toate problemele mo[iei iar ei vin doar s` culeag` roadele.
– Cineva trebuie s` se ocupe de tot ce e aici. Problema e c`
unchiul David insist` pe lâng` James s`-i vând` partea lui. Eu \ns`
nu l-am l`sat pe James s` vând` nimic. Va veni o vreme când
boabele de soia vor fi o adev`rat` bog`]ie.
Ah, atunci acesta era motivul pentru care Matt i-a interzis lui
James s` p`r`seasc` proprietatea, \[i spuse Sara, \ntrebându-se
totodat` cât [tia Felicity din toate acestea [i \n ce m`sur`
cunoa[terea acestor chestiuni din familia Halifax ar putea influen]a
planurile ei. |n mod sigur, James \[i va lua partea de profit \naintea
plec`rii \n Anglia.
– Matt, dar noi unde vom locui dup` c`s`torie? \ntreb` brusc
Sara.
– |n casa managerial`, spuse el, f`r` s` ezite. E mult mai
convenabil decât dac` am locui cu mama [i \n plus, gr`dina ta va
ar`ta mult mai bine.
Inima Sarei tres`ri cu putere. Unde se va duce m`tu[a sa? Sara
[tia c` aceasta nu avea drepturi legale asupra casei, dar, oricum, va
fi foarte dificil s` plece \n alt` parte. Se obi[nuise s` tr`iasc` \n acea
cas`, \nc` de pe vremea \n care era c`s`torit` cu unchiul ei.
Probabil nu se va acomoda niciodat` \n alt` parte.
134 ETHEL POLLEY

– Nu putem construi o cas` nou`? suger` Sara.


– Draga mea, nu pentru c` e foarte scump, \n primul rând, nu
ne vom construi o cas` nou`, ci pentru c` foarte curând ne vom
muta \n Arusha. James are dreptul s` stea acolo doar atât timp cât
eu n-am nevoie de acea cas`. El va pleca, oricum, \n Anglia, foarte
curând.
– Ne vom muta din Kwaheri? Dar credeam c` proprietatea
aceasta e toat` via]a ta.
– Africa e via]a mea. Nu are importan]` unde voi locui [i cred c`
nici pentru tine nu e important asta.
– N-are importan]`! repet` ea. Kwaheri e Africa, pentru mine.
Iubesc aceste locuri!
– Kwaheri va fi \ntotdeauna aici. Ne vom \ntoarce ori de câte ori
]i se va face dor s`-l revezi.
– Cu m`tu[a Laura ce se va \ntâmpla?
– Cu ea e o mic` problem`, \ntr-adev`r. N-a[ vrea s` te bat` la
cap prea mult, a[a c` e mai bine s` se mute. Dar, ca s` fiu foarte
sincer, cred c` vrea s` plece \n Anglia, cu Felicity, când va sosi
momentul.
Sara \ns` nu credea asta. Era gata s` cread` c` va fi de acord cu
James, c` va vrea s` locuiasc` \n alt` parte, dar \i era imposibil s`
cread` c` m`tu[a era de acord s` plece \n Anglia [i s` locuiasc`
acolo cu Felicity [i cu James.
– O cunosc de mult timp [i [tiu c` fratele meu e un prost dac`
\[i \nchipuie c` ea nu [tie de rela]ia lui cu Felicity. Bine\n]eles, c`
[tie. {tie, \ntotdeauna, totul. Are cel mai extraordinar sistem de
spionaj din Tanzania! Ceea ce o deranjeaz` e doar faptul c` ei nu
au destul` \ncredere \n ea, pentru a-i m`rturisi adev`rul.
Sara \[i aminti cele spuse de m`tu[a sa, \n timp ce ea se ocupa
PATRONUL SPITALULUI 135

de gr`din`: ,, Ai mai mult curaj decât ei doi la un loc.'' Da. |nsemna


c` [tia, \ntr-adev`r, totul. Poate era mai bine dac` mergea [i ea \n
Anglia, unde nu va mai fi tot timpul \n contact cu locurile care-i
aduceau aminte de via]a pe care o avusese al`turi de so]ul ei.
Mirosul care venea dinspre planta]ie \l recompens` pe Matt
pentru drumul lung f`cut pân` acolo.
– Miroase destul de bine, spuse el, satisf`cut.
Sara strâmb` totu[i din nas, când se apropiar` mai mult.
– N-a[ putea spune c` e cel mai extraordinar miros de pe
proprietate, spuse ea. Mirosul de tulpini putrezite nu corespunde
\ntru totul ideii mele de prospe]ime [i s`n`tate, râse ea cu poft`.
Matt \[i \n`l]` nasul, tr`gând cu putere aerul \n piept.
– Ah, ador mirosul `sta, f`cu el, dup` care râser` amândoi.
Sara fu de-a dreptul surprins` \n momentul \n care el opri
ma[ina [i se uit` spre ea cu mult` seriozitate:
– E[ti fericit` c` ne vom c`s`tori?
Sara nu avu \ns` timp s` r`spund`, pentru c`, v`zând-o ezitând,
Matt o prinse cu putere \n bra]e [i o s`rut` pe gur`.
Mirosul sisalului disp`ru dintr-o dat` [i Sara \[i imagin` c` sunt
din nou \n satul tribului Sonjo, \nfulecând buc`]ile enorme de
carne, la lumina focului.
Se \mbr`]i[ar` \n t`cere, dup` care Sara \l urm`ri surprins` pe
Matt cum coboar` din ma[in` [i se \ndreapt` spre planta]ie,
gânditor.
|n momentul acela, Sara fu mai sigur` ca oricând \n via]a ei c`
nu se va putea c`s`tori cu el. Dar fu fericit` c` tr`ise acest minut de
\mbr`]i[are, \n afara oric`rei idei despre timp [i spa]iu. Un moment
pentru totdeauna, se gândi ea.
Nu g`si \n ea for]a, \ns`, s`-i spun` totul, chiar atunci.
136 ETHEL POLLEY

|i voi spune neap`rat mâine, se gândi ea.


Astfel, când Matt se \ntoarse \n ma[in`, Sara t`cu \ndelung.
Ca [i cum n-ar fi observat starea ei, Matt porni motorul [i se
angaj` pe [osea.
– Vrei, te rog, s` m` la[i la spital? spuse ea, \n momentul \n care
se apropiar` destul de mult. Mi-am l`sat jeepul aici [i vreau s`-l iau.
Am nevoie de el mâine diminea]`.
Matt \i zâmbi larg. Era foarte greu pentru ea s`-l vad` atât de
mul]umit de via]a lui. Ce anume l-o fi f`cut s` fie a[a? se \ntreb`
Sara. |n mod sigur, un simplu s`rut nu te poate aduce \n aceast`
stare, reflect` ea.
– V`d c` a mai avut cineva ideea s` vin` aici, spuse el.
– Cine?
– Pare a fi Willy Friedrich. M` \ntreb ce-o fi vrând.
Matt ap`s` pe accelerator [i \n urm`toarele secunde fur` exact
lâng` ma[ina parcat` \n fa]a spitalului.
– E vreo problem`? \ntreb` Matt, dup` ce cobor\ din ma[in` [i
se afl` destul de aproape pentru a putea fi auzit.
Din Volkswagenul elegant ie[i \n grab` un om scund [i \ndesat.
– Ah, Matt, dragul meu prieten, exclam` el. Copila mea. Am
adus-o la spitalul t`u. E foarte bolnav`, continu` str`inul,
mu[cându-[i mâinile de disperare. Doctorul t`u e aici?
Matt se uit` \ntreb`tor la Sara.
– M` tem c` e deja acas`, la ora asta, spuse ea. A[ vrea s`-mi
permite]i s-o v`d eu, acum, pe fiica dumneavoastr` [i doctorul
Cengupta va fi anun]at s` vin` [i el la spital, conchise Sara, dup`
care \i mai zâmbi \nc` o dat` scundului german.
giannijollys

Capitolul 11

Nu era greu s`-]i dai seama cât de bolnav` era feti]a. St`tea
\ntins` pe bancheta din spate, tremurând din tot corpul ei firav, pe
jum`tate adormit`.
– Bun`, iubito, spuse Sara, cu inima strâns` de p`rere de r`u
pentru pl`pânda fiin]`.
– Papa, murmur` micu]a.
Fa]a tat`lui ei se strecur` peste umerii Sarei.
– Mein Gott! spuse el patetic. Care poate fi problema cu ea?
\ntreb` el, \ntr-o englez` cu un puternic accent german.
– Se va face bine, \l asigur` Sara. Nu vorbe[te deloc engleza?
B`rbatul scutur` din cap:
– E prea mic` pentru astfel de lec]ii, explic` el. {i eu vorbesc cu
so]ia mea numai \n german`.
– Sper c` ne vom \n]elege totu[i, surâse Sara cu c`ldur`, dup`
care o lu` pe feti]` \n bra]e [i o purt`, cu cea mai mare grij`, \n
spital.
Feti]a \ncepu s` plâng`, dar Sara o a[ez` u[or pe unul dintre
paturi [i o mângâie pe obraji.
138 ETHEL POLLEY

– A dat vreun semn c` \i este foarte frig? \l \ntreb` Sara pe tat`l


feti]ei care se apropie \ngrijorat.
– Poate, nu [tiu. Eu n-am fost acas` [i so]ia mea nu mi-a spus.
Matt veni [i el de la telefon [i-i spuse feti]ei, surâzând:
– E[ti mai bine, liebling?
|ncet, \ncet, micu]a \ncepu s` surâd` [i spuse câteva cuvinte \n
german`.
– Asta-i foarte bine, r`spunse Matt.
|n acel moment, doctorul indian ap`ru \n salon, cu o privire
foarte grav`.
– Trebuie s-o intern`m. Cred c` are poliomielit`, spuse el dup`
câteva momente.
– Ah, doctore, exclam` Matt, e imposibil, e atât de rar` boala
asta, pe-aici.
– Da, dar acestea sunt simptomele. Sora Wayne a \ntâlnit
asemenea cazuri la Londra, eu mi-am f`cut stagiul la Londra, de
asemenea, a[a c` suntem familiariza]i cu boala [i feti]a se va bucura
de cele mai bune \ngrijiri.
– Dar spitalul acesta e atât de mic, spuse germanul. A[ putea
s-o duc la Dar-es-Salaam, nu? O duc cu avionul. Acolo sunt a[a de
mul]i doctori.
– Pute]i face asta, desigur dac` dori]i, dar nu v` sf`tuiesc.
Trebuie s` stea lini[tit`.
– E imposibil, asta. So]ia mea nu va fi niciodat` de acord ca
feti]a s` fie \ngrijit` de o doic` indian`. |n plus, sora pe care o ave]i
aici e african`. Feti]a se va speria când o va vedea.
Matt scutur` cu putere din cap.
– Nu cred c` trebuie s`-]i faci niciun fel de probleme.
Domni[oara Wayne e foarte competent` [i va avea doar ea grij` de
PATRONUL SPITALULUI 139

feti]a ta.
– Sigur? \ntreb` germanul.
– Bine\n]eles, confirm` [i doctorul Cengupta, cu gentile]e. Cred
c` a[a va fi mai bine pentru feti]` [i asta e tot ce conteaz`.
– Cum s`-i spun so]iei mele? Cum s`-i spun? se agit germanul
disperat, \n timp ce Sara o dezbr`c` pe feti]` de hainele cu care
venise [i o \mbr`c` \ntr-o pijama cu câteva numere mai mari.
– Va trebui s-o izol`m, sor`, spuse doctorul Cengupta. |l voi
invita câteva minute pe Herr Friedrich \n biroul meu pentru a-mi da
ni[te informa]ii, dup` care m` voi \ntoarce [i vom vedea ce e de
f`cut.
Dup` asta, doctorul \l lu` pe tat`l feti]ei dup` umeri [i ie[ir` din
salon.
– Eu trebuie s` plec, spuse Matt. |mi pare r`u c` te-am \nc`rcat
[i cu acest caz, dar e bine s`-i atragem spre noi pe fermierii din jur.
– N-ar fi fost bine pentru feti]`, \n primul rând, s` fie
transportat` \n starea ei.
– Nu, [i sper c` la noi va fi tratat` mai bine decât \n alt` parte.
Sara fu de acord, cl`tinând din cap.
Pe urm`, se gândi c` vor trece probabil câteva zile pân` va putea
g`si un moment potrivit pentru a-l anun]a c` nu se va c`s`tori cu
el. Imediat, \ns`, \[i aminti c` rudele lui puteau sosi de acum
\nainte \n orice moment [i nu trebuia \n niciun caz ca el s` le
vorbeasc` despre c`s`torie. Trebuia s`-i spun` chiar acum. Când
deschise \ns` gura pentru a-l anun]a pe Matt decizia ei, cuvintele
refuzar` s` se materializeze.
– Ai grij` de tine, spuse Matt \ncet. Apoi se apropie [i o s`rut`
pe frunte. De ce ]i-ai ales o slujb` atât de complicat`? o \ntreb` el.
Nu voi avea niciun moment de lini[te pân` când nu voi [ti c` totul
140 ETHEL POLLEY

e bine aici.
– Las` prostiile, Matt, totul va decurge f`r` nicio problem`.
Matt \i d`du un bobârnac u[or:
– Aminte[te-mi s`-]i spun ceva dup` ce vor trece toate astea.
Ceva foarte important, ce ar fi trebuit s`-]i spun deja, coment` el [i
Sara \nchise ochii \n semn c` e preg`tit` pentru orice. Când
deschise din nou ochii, Matt plecase.
Sara oft` [i l`s` perdelele.
|i va scrie chiar acum. Nu putea s` lase lucrurile a[a.
Micu]a Hedda se f`cea tot mai bine, cu fiecare zi care trecuse.
Fusese foarte curajoas`, iar Sara st`tuse permanent lâng` ea,
dându-i toate cele necesare, masându-i cu regularitate picioarele,
f`când tot ce era omene[te posibil pentru ca virusul s` lase cât mai
pu]ine urm`ri \n trupul firav al feti]ei.
Zilele trecuser` cu repeziciune, una dup` alta, pân` când se
scursese \ntreaga s`pt`mân`.
De la fereastra spitalului, Sara putu s` observe sosirea rudelor
familiei Halifax [i se \ntreb` unde \i va caza Matt pe to]i.
|ntr-una din zile \l v`zu pe Matt \n ma[ina Juliei, dar se retrase
imediat la patul micu]ei bolnave, f`r` a-i fi f`cut niciun semn [i f`r`
a se mai gândi la nimic \n leg`tur` cu Matt.
|ntr-un fel, \n ultima vreme, fusese rupt` de toat` lumea.
Era adev`rat c` ar fi putut s` dea telefoane din spital, dar se
sim]i mult mai bine a[a.
Veni \n sfâr[it timpul când Hedda putu s` se ridice din pat. Se
sim]ea \nc` foarte sl`bit`, dar nu era niciun semn c` poliomielita
l`sase vreo urm` de paralizie.
Doctorul Cengupta se declar` foarte mul]umit [i s`rb`toriser`
cu pan trimise de so]ia sa, auzind ve[tile bune.
PATRONUL SPITALULUI 141

Nemaivrând s` amâne nici m`car o zi problemele importante,


Sara \[i \ncheie noti]ele cu privire la cazul pe care tocmai \l
rezolvase [i \ncepu s`-i scrie lui Matt:
“Drag` Matt,
Ce s` facem?… Eu m-am r`zgândit [i nu mai vreau s` m`
c`s`toresc cu tine.
A fost o perioad` \n care mi-a[ fi dorit s` stau \mbr`]i[at` cu tine
\ntreaga zi, pân` \n seara \n care s-a internat aceast` biat` feti]`.
Sunt foarte fericit` c` r`ul a trecut. Acum pot s` m` gândesc din
nou la situa]ia noastr`.
Cei din tribul Sonjo spuneau c` o mam` ghice[te \ntotdeauna
dac` o fat` e cu adev`rat \ndr`gostit` de fiul s`u. Mama ta m-a luat
de la aerodrom cu ma[ina, pentru a m` duce acas`. }i-a spus cumva
ceva de felul acesta, când te-a v`zut dup` aceea?…”
Ce s` mai scriu? se \ntreb` Sara cu voce tare… {i de ce fac toate
acestea? |n fond sunt atât de fericit` de via]a mea…
– E[ti? Matt spunea c` nu e sigur dac` te pot g`si aici.
– Oh, spuse Sara.
Doamna Halifax zâmbi.
– Când vei fi liber`? Vom da o petrecere de familie [i vrem s` fii
prezent`. Ai vrea s` vii?
– Ah, da, voi fi \ncântat`, se trezi Sara spunând. Nu vom mai fi
mult` vreme \n carantin`.
– Bun. Atunci, voi fixa data petrecerii pentru acest weekend. Te
voi anun]a ora, draga mea. Oricum, vroiam s` [tii cât de binevenit`
e[ti, iubito. {i te rog s` nu acorzi nicio aten]ie pove[tilor de familie
pe care le vei auzi. David, \n special, are un sim] al umorului foarte
straniu, nu trebuie s`-l iei prea mult \n seam`. Atunci, r`mâne
stabilit, nu-i a[a?
142 ETHEL POLLEY

– Da, da [i… mul]umesc, doamn` Halifax. N-am crezut


niciodat` \n glumele cu privire la soacre [i pot s` v` spun c` Matt
a luat o hot`râre foarte bun`, trimi]ându-v` azi aici.
Doamna Halifax p`ru emo]ionat`.
– Ah, m-ai f`cut s` plâng, iubito, va trebui s` trec mai \ntâi prin
camera mea s`-mi refac machiajul, când voi ajunge acas`.
– Dar [i eu plâng. Poate din cauz` c` suntem fericite?
Doamna Halifax râse. Un râs nervos [i emo]ionat, dar cu aceea[i
not` de amuzament care-i caracteriza permanent atitudinea.
– M` duc s` dau ni[te telefoane, mai \nainte de a fi prins` din
nou de alte probleme, spuse doamna Halifax cu un surâs plin de
c`ldur`.
Dup` ce mama lui Matt plec`, Sara revizui scrisoarea pe care o
\ncepuse pentru acesta.
Rupse hârtia \n buc`]ele m`runte [i o arunc` \n co[ul de gunoi.
A fi liber` o zi \ntreag` de la spital pentru a se putea preg`ti
pentru o petrecere, era un r`sf`] pe care Sara nu-l mai cunoscuse
niciodat`.
Her Friedrich venise dis-de-diminea]` s`-[i ia acas` feti]a,
de-acum doar convalescent`, [i le mul]umi din toat` inima pentru
\ngrijirile de care avusese parte micu]a \n spitalul lor.
– Ce ne-am fi f`cut f`r` voi? spuse el, cu un accent nem]esc mai
pronun]at ca niciodat`.
– A]i fi zburat la Dar-es-Salaam, replic` Sara. Asta \ns` ar fi
\ntârziat [i mai mult aplicarea tratamentului [i lucrurile s-ar fi putut
complica foarte mult.
Peste pu]in timp, Hedda fu gata de ie[ire.
– Sor`, spuse ea… Papa…
– A \nv`]at engleze[te? \ntreb` surprins Herr Friedrich. |n
PATRONUL SPITALULUI 143

curând, va vorbi mult mai bine decât tat`l ei, nu-i a[a?
|[i luar` la revedere cu mult` c`ldur`, dup` care Sara fu liber`
tot restul zilei.
C`ldura era deja \n`bu[itoare [i jeepul deveni atât de \ncins,
\ncât Sara ]ip`i ca la o arsur` puternic` \n momentul \n care atinse
metalul portierei.
Apoi, savurând fiecare moment al libert`]ii sale, se \ndrept` spre
cas`.
Pe teras`, \ntin[i lene[ pe ni[te [ezlonguri, Sara \i g`si pe
Felicity, James [i John, to]i pu[i evident pe fel de fel de [otii.
– Bun`, str`ino, spuse Felicity \ntinzându-se lene[. Nu-mi spune
c` locuie[ti aici!…
– Ba da, r`spunse Sara. Din când \n când.
Ce se a[tepta? se \ntreb` Sara. C` va dormi tot timpul \n spital?
– Din gând \n gând, mai mult, replic` James, \ncercând s` fac`
un joc de cuvinte, pentru c`, de când cu invazia, m-am instalat eu
\n dormitorul t`u.
– Apropo, interveni [i John Halliday, Julia te-a c`utat ca o
nebun`!… Vroia s` [tie ce culoare va avea rochia ta disear`.
– Acesta a fost pretextul, dar motivul?… \ntreb` Felicity.
– Nu [tiu, spuse John râzând cu poft`, dar ar`ta de parc` ar fi
vrut s` omoare pe cineva.
– Adu-mi ni[te limonad`, sclavo, zise James, lovind cu piciorul
[ezlongul pe care st`tea Felicity.
– Ajut`-te singur, replic` aceasta.
James ridic` din umeri [i se duse cu pa[i rari [i obosi]i la masa
din sufragerie, \nc`rcat` cu fel de fel de b`uturi r`coritoare.
– Po]i s` stai \n locul meu, Sara, spuse el, ar`]i ca [i cum vei
c`dea de pe picioare \n momentul imediat urm`tor, dac` nu te
144 ETHEL POLLEY

a[ezi.
Sara \i mul]umi [i-l refuz` politicos, dup` care ad`ug`:
– Trebuie s` fac o baie, mai \ntâi, [i s` m` schimb. Te deranjeaz`
dac` intru \n dormitorul \n care te-ai instalat \n lipsa mea, pentru
a-mi c`uta ni[te haine?
– E[ti invitata mea, surâse James.
Apoi se apropie \ncet de ea [i-i puse mâinile pe umeri:
– {tii ceva, viitoare veri[oar`? Familia Waynes [i cu mine am
\ngropat securile.
– Vrei s` spui c` a]i anun]at-o?
James \ncuviin]`.
– Da, dar cred c` se a[tepta. Mi-a spus doar c` sper` s` cresc
\ntr-o bun` zi [i voi putea sta pe picioarele mele.
– A[a va fi, nu?
– Hai, nu \ncepe [i tu Po]i s` \n]elegi c` m-am schimbat? Mai
bine uit`-te ce se \ntâmpl` cu gr`dina ta, c` n-a mai avut nimeni
grij` de ea \n ultima vreme.
– {i ce s-a \ntâmplat?
– Cum, n-ai v`zut, \nc`? E aproape \n paragin`, probabil Matt a
alungat muncitorii pân` se va termina reuniunea de familie.
– Arat` bine, nu-i nicio problem`, interveni Felicity.
Dup` asta, Sara nu mai avu timp s` se gândeasc` la starea
gr`dinii.
Doamna Wayne se culcase \n sufragerie, a[a c`, pentru a trece
\n partea cealalt` a casei, Sara deschise u[a cu cea mai mare grij`.
Intr` apoi \n camera sa, unde o r`coare foarte pl`cut` o
cuprinse imediat.
|[i d`du jos uniforma [i c`ut` lenjerie curat`, dup` care \[i
scoase din dulap o rochie de bumbac de culoarea fierului.
PATRONUL SPITALULUI 145

Intr` dup` asta \n baie [i l`s` apa rece s`-i biciuiasc` tot corpul,
\n universul u[or parfumat al s`punului, care se ridic` \ncet \n aer.
Acesta era momentul cel mai relaxant din ultimele zile.
Se \mbr`c` repede [i se \ntoarse \n camer`, [tergându-[i p`rul
umed cu prosopul.
Vocile de pe teras` se \nte]ir`, devenind mult mai protocolare.
Se \ntreb` dac` aveau musafiri la acea or`, sperând totu[i c` nu.
Nici nu sfâr[i bine gândul, c` se auzi o b`taie \n u[`.
– Pot s` intru?
Sara se \ntoarse repede [i o v`zu pe Julia.
– Da, po]i intra, dar tocmai mi-am terminat treburile aici, a[a c`
vom ie[i pe teras`.
Julia \ns` surâse dintr-un col] al gurii [i se a[ez` pe marginea
patului.
– Micu]a sor` s-a gândit s`-[i asigure viitorul, nu-i a[a? Felicit`ri.
– Mul]umesc, r`spunse Sara. Mi-a spus John c` m-ai c`utat.
– Da? f`cu Julia, uimit`. }i-a spus cumva [i de ce?
– Mi-a spus c` vrei s` [tii ce culoare va avea rochia pe care o voi
purta disear`, dar cred c` glumea.
– Nu, chiar asta a fost scuza pe care am g`sit-o. Te-am c`utat
pentru c` m-a rugat Matt. B`rba]ii nu se uit` niciodat` pe cine roag`
când e vorba s` ob]in` o favoare. Vreau s` spun c` nu-i va fi foarte
u[or s` te prezinte disear` \n calitate de logodnic` a sa, \n fa]a
\ntregii familii. Nu trebuie s` te sim]i ofensat`. Dar oameni ca
unchiul David se vor uita \ntotdeauna la calitatea rochiei, iar tu nu
te-ai putut \mbr`ca de la magazinele din Paris, nu-i a[a? |n]elegi ce
vreau s` spun?
– Nu!
– C` Matt nu vrea s` fii prezent` disear` la reuniunea de familie.
146 ETHEL POLLEY

Vei spune c` ai avut o durere de cap sau a[a ceva, c` ai fost foarte
obosit` dup` ce ai avut grij` atâta timp de micu]a aceea bolnav`.
– Da, probabil a[a voi face.
– Atunci f`-o, insist` Julia.
– De ce ai venit, Julia? Nu te-a trimis Matt, nu-i a[a? {tiu c`
n-ar fi f`cut-o niciodat`.
– Nu, n-a f`cut-o, recunoscu Julia, cu o grimas`. Dar tu \]i
\nchipui c` poate intra oricine \n familia Halifax? Trebuie s` te mai
gânde[ti. Niciunul dintre noi nu te accept`. S-a hot`rât asta
azi-diminea]`, la micul dejun. Nu am ajuns u[or aici! De ce-ai veni
tu, acum, s` culegi roadele, f`r` s` fi f`cut nimic pentru asta?
– Iart`-m` c` insist, dar ce anume a]i decis la micul dejun?
– Am decis ca to]i s` te ignor`m dac` vei veni disear`. N-am vrut
ca Matt s` sufere o asemenea umilin]`, a[a c` mi-am spus c` e mai
bine s` vorbesc cu tine \nainte.
– |n]eleg.
– Chiar \n]elegi modul cum func]ioneaz` un sistem colonial, ca
cel de aici? E o ]ar` dur`! Aici, ucizi sau e[ti ucis!…
Sara zâmbi, amuzat`.
– Cât de necivilizat…
– {i, ca s`-]i spun drept, nici nu cred c`-l iube[ti pe Matt.
– Nu? Asta e, \ntr-adev`r, o problem`, nu-i a[a? Vrei s` pleci,
acum, te rog?
Sara se \ntoarse spre fereast` [i n-o v`zu pe Julia ie[ind, dar auzi
u[a deschizându-se, pentru a se \nchide apoi \ncet \n urma ei.
Sara se preg`ti, totu[i, pentru petrecere. Scoase din dulap unica
sa rochie de sear` [i trebui s` admit` c` Julia avea dreptate. Nu era
un model de la Paris. Era simpl`, dar atractiv`, tocmai de aceea.
Sau, cel pu]in, a[a crezuse \ntotdeauna.
PATRONUL SPITALULUI 147

Dup` prânz, John plec` acas`, iar James [i Felicity ie[iser` \n


ora[, \n ciuda c`ldurii \n`bu[itoare. R`mas` singur`, Sara se retrase
pe verand` [i \ncerc` s` citeasc` ceva. De fapt, se gândea la unchiul
David. Omul cu un sim] al umorului atât de straniu, care nu putea
suporta fetele care nu erau \mbr`cate cu rochii aduse de la Paris.
Acum era momentul s`-i spun` lui Matt c` nu vrea s` se
c`s`toreasc` cu el. Nu c`utase o ocazie s`-l anun]e c` nu e
interesat` de aceast` c`s`torie? Acum \i era oferit` pe tav` [i tot ce
f`cea era s` stea pe verand` [i s`-[i plâng` de mil`. Nu era mai
simplu s` dea un telefon [i s` cear` s` vorbeasc` cu el? Va fi fericit
s` afle c` s-a r`zgândit. Se putea \ntoarce atunci la aceast` fat` care
nu f`cea nimic altceva toat` ziua decât s` se dichiseasc` pentru el.
Era atât de egoist`, \ncât putea s` pun` fericirea ei mai presus de a
lui?
Telefonul era \n holul central. Se \ndrept`, a[adar \ntr-acolo,
\nchizând \ncet dup` ea u[a de la sufragerie.
– E[ti tu, draga mea? spuse doamna Wayne, somnoroas`.
Sara \ntredeschise din nou u[a [i vâr\ capul \n sufragerie.
– Deci, te-ai \ntors. }i-au spus c` mi-au vorbit, \n sfâr[it, de
rela]ia lor?
– Da, sunt foarte bucuroas` c` au avut curajul s` v` anun]e.
Nu acum! Nu acum! \[i spuse Sara.
– Plec [i eu \n Anglia cu ei. Am stat aici pentru Noel, dar de fapt
nu mi-a pl`cut niciodat` via]a de aici, dup` independen]`, iar
Felicity va avea nevoie de ajutor pentru copiii pe care pl`nuiesc
s`-i aib`. E ea \ns`[i doar un copil, nu poate avea grij` de altcineva.
Matt avusese atunci dreptate, c` m`tu[a sa dore[te s` plece cu
fiica ei \n Anglia. Pentru acest motiv, nu [tia nici ea de ce, sim]i
c`-l iube[te [i mai mult. Aceast` cas` va fi liber`. Vor putea locui
148 ETHEL POLLEY

aici, nu va mai fi necesar s` plece cine [tie unde. |n orice caz, nu


\mpreun`.
– Sper c` ve]i fi cu to]ii foarte ferici]i, spuse Sara cu sinceritate.
– Vom fi, r`spunse doamna Wayne, foarte sigur` de cele
afirmate. Eu [tiu s` nu m` amestec \n c`s`toria lor, a[a c` vor fi
ferici]i s` m` aib` \n preajm`, \n mod discret. O baby-sitter e foarte
apreciat` \n Anglia, dup` cum am auzit.
– Da, e adev`rat, r`spunse Sara. M` duc doar s`-i dau un telefon
lui Matt, s`-l anun] ceva important, dup` care m` voi \ntoarce aici.
Doamna Wayne \ncuviin]`, fericit`.
Doar c` nu se va mai \ntoarce. |[i va \mpacheta hainele [i-i va
l`sa un bilet. Se va duce cu jeepul pân` la halt` [i va lua apoi trenul
pentru Dar-es-Salaam. Acolo, nu va fi dificil s`-[i g`seasc` o slujb`.
Spitalele sunt \ntotdeauna bucuroase s` primeasc` surori din
Europa.
Era \ns` o problem`.
|n halt` era desigur \ngrozitor de cald [i trenul urm`tor cine [tie
peste cât timp va sosi.
Va fi, desigur, urm`rit` [i i se va impune s` se \ntoarc` la
Kwaheri…
|nchise u[a de la sufragerie [i se \ndrept` spre telefon, dar
acesta \ncepu s` sune exact \n momentul \n care vru s` ridice
receptorul pentru a forma num`rul lui Matt.
– Alo, spuse ea.
– Alo… P`rea s` fie doamna Halifax, dar linia era prea \nc`rcat`
pentru a putea fi sigur` de asta.
– Nu se aude bine, spuse Sara.
– Nu, nu se aude bine. E foarte cald [i sunt probleme cu
leg`tura.
PATRONUL SPITALULUI 149

Apoi, vocea f`cu o referire la Matt.


Disperat`, Sara \ncerc` s` aud` ce spune.
– Ce e cu Matt? \ntreb` Sara vorbind tare.
– E foarte r`u. Are frisoane [i o durere de cap \ngrozitoare. Are
[i temperatur` foarte mare.
Poliomielit`! \[i spuse Sara cu disperare. S-a molipsit de la
micu]a Hedda. A fost aproape de ea exact \n momentul \n care
boala era la apogeu.
– Vin imediat acolo.
– Ce pot s` fac pân` atunci?
– Ajuta]i-l s` se lini[teasc` [i chema]i-l pe doctorul Cengupta.
Sara l`s` repede receptorul [i intr` \n camera ei, pentru a-[i
schimba hainele.
– Ce este? \ntreb` doamna Wayne.
– Matt nu se simte bine.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Nu [tiu. Merg acum la el. Iau jeepul.
– Ie[i pe u[a din spate. I-am spus [oferului s`-l pun` sub copaci.
Metalul `la se \ncinge atât de tare la soare, \ncât tot timpul mi-e
fric` s` nu iei foc, \n`untru.
Sara \i mul]umi, dar n-o mai auzi, pentru c` se gândea deja la
problemele legate de Matt. Era prea mult s` spere c` va putea
rezolva [i acest caz f`r` ca boala s` lase sechele. Ce va face Matt
da– c` va r`mâne paralizat? |l va ajuta s` treac` peste asta. Nu se
putea s` r`mân` paralizat. |l va masa pân` \i vor c`dea mâinile.
Alerg` \n camera ei [i-[i lu` geanta medical`. Se asigur` c` are \n
ea tot ceea ce era necesar pentru un astfel de caz.
Apoi ie[i din camer` [i alerg` cu toat` puterea spre sc`ri.
– Sara! strig` doamna Wayne.
150 ETHEL POLLEY

– Da? se \ntoarse ea, pe jum`tate.


– A[teapt` o clip`.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Matt a fost aici azi-diminea]`, [i nu avea nimic.
– Adev`rat? \ntreb` ea, \ncercând s` nu-[i arate prea mult
mirarea. Trebuie s` plec, m`tu[` Laura. La revedere.
Nu mai a[tept` r`spunsul m`tu[ii sale.
Trecu \n partea din spate a casei [i de acolo ie[i \n soarele
orbitor.
– Matt, murmur` ea, sim]ind o durere \ngrozitoare
str`pungându-i pieptul.
Capitolul 12

Avusese un vis foarte curios…


Cu ea [i Julia. Jucau golf \mpreun`. Julia \nvinsese, ceea ce nu
fusese o surpriz` pentru ea, pentru c` doar Matt era \n stare s-o
\nving`. A[a \i spusese James.
Sara deschise ochii, amintindu-[i toate acestea [i se \ntreb`
unde se afla. Era foarte \ntuneric, iar hainele ei erau umede [i i se
lipiser` de corp. |[i aminti apoi c` \n timp ce fugea spre jeep c`zuse
\ntr-una din gropile din spatele casei. Trecuser` câteva ore de
atunci. |ncercase mult timp s` strige dup` ajutor, dar nu o auzi
nimeni.
Cum nu o g`siser` pân` atunci? Era doar atât de aproape de
cas`. N-o c`utaser`?
Se \ntreb` dac` fusese \ntr-adev`r necesar s` se sape atât de
mult pentru p`mântul pe care-l puseser` oamenii lui Matt la florile
ei.
Se prinse cu putere de marginile gropii [i \ncerc` s` ias` afar`.
|ncet, \ncet, \ncepu s` escaladeze groapa. Se pr`bu[i \ns` din nou.
Ciudat, câteva momente mai \nainte avusese impresia c` vede o
152 ETHEL POLLEY

umbr` \n cap`tul de sus al gropii. Acum, \ns`, disp`ruse. Nu credea


\n spirite, dar [tia c` africanii erau siguri c` ele exist`.
Dup` ce \ncerc` din nou s` escaladeze pere]ii, cu toat` for]a ei,
reu[i \n sfâr[it s` vad` luminile de afar`. Aproape reu[ise.
– Sunt aici! Sunt aici! V` rog ajuta]i-m`, strig` ea.
L`mpile venir` [i mai aproape.
– Sara!
|ncerc` s` r`spund`, dar niciun sunet nu mai ie[i din gura ei
uscat`.
L`mpile pâlpâir` [i Sara se temu c` vor disp`rea din nou.
– Sunt aici! \ng`im` ea.
|n sfâr[it, luminile o \mpresurar`.
– Unde e[ti, exact? \ntreb` vocea care sem`na foarte mult cu cea
a a lui Matt, dar acest lucru era imposibil.
– Sunt aici…
– Biata de tine, unde fugeai a[a, c` ai c`zut aici? \ntreb` vocea,
\n timp ce dou` mâini se \ntinser` spre ea.
– Vroiam s` merg la Matt. E bolnav! M-a sunat doamna Halifax.
E foarte r`u.
– Chiar a[a? Uite, v`d c` nu reu[esc s` te scot singur de aici.
P`mântul alunec` sub mine. Te las din nou jos [i merg s` cer
ajutoare.
– Bine, spuse Sara. Cine e[ti?
– Sunt Matt, spuse el [i vocea \i tremur` de râs. A[teapt`-m`, nu
lipsesc mult.
– Matt? Dar nu e[ti bolnav?
Sara r`mase t`cut` \n fundul gropii, gândindu-se cu
stupefac]ie…Matt. Poate e bolnav, dar ie[ise totu[i s-o caute. Era
nebun, dac` f`cuse asta! Oh, ce spirit al sacrificiului poate s` aib`.
PATRONUL SPITALULUI 153

Matt, te iubesc, [opti ea, impresionat`.


Dup` câteva minute, Matt se \ntoarse [i fix` din nou lumina spre
ea.
– |mi pare r`u, iubito, n-am g`sit nimic. Unchiul David a plecat
s` caute ni[te funii, a[a c` am venit s`-]i ]in companie.
Nervoas`, Sara \l \ntreb`, aproape strigând:
– Nu ai febr`?
– Nu sunt bolnav, o asigur` el, cu seriozitate. |n schimb, John
\]i mul]ume[te pentru sfaturi. Copilul lui e bolnav. L-a chemat pe
Karin, care a avut grij` de el. Satisf`cut`?
– Vrei s` spui c` nu te-ai sim]it r`u?
– Exact.
– Am crezut c` ai poliomielit`, spuse ea cu indignare, de[i \[i
d`dea seama c` era o nebunie s` regrete c` nu fusese bolnav.
– Da? De-asta te-ai gr`bit a[a [i ai c`zut \n groap`?
Sara schimb` subiectul.
– }i-am scris.. Ca s`-]i spun c` nu m` pot c`s`tori cu tine. Ar fi
o gre[eal` care ne-ar costa pe amândoi. |n]elegi, nu?
– Pentru c` ai crezut c` am poliomielit`?
Sara nu-l putea vedea, dar \[i putea imagina expresia lui:
col]urile gurii trase pu]in \n sus, cu tandre]e, iar ochii…
– Nu, bine\n]eles c` nu din cauza asta. Tu… Tu e[ti \ndr`gostit
de alt` persoan` [i eu… eu de asemenea, spuse ea, triumf`toare.
– De cine e[ti \ndr`gostit`? De John Halliday?
– Ah, nu.
Matt se a[ez` pe marginea gropii.
– Nu te cred, spuse el, \ncet. Dar vor veni \n curând cu funiile
[i vreau s` ne l`murim pân` atunci, pentru c` vreau s` anun]`m
logodna.
154 ETHEL POLLEY

– Nu vom anun]a nimic.


– Poate m-am \n[elat \n privin]a ta, de[i nu pot s` cred asta.
– Ah, nu te prosti!… {tii la fel de bine ca [i mine c` familia ta
nu m` accept`. Mi-a spus Julia [i are dreptate. Nu sunt la
standardele familiei Halifax. De fapt, n-a[ vrea s` tr`iesc a[a nici
dac` a[ putea. Unchiul David tr`ie[te dup` regula “noblesse oblige”
[i este \mpotriva mea.
Matt oft`:
– Ah, Julia, din nou! L-ai \ntâlnit pe unchiul David?
– Nu, admise Sara.
– Poate ai dreptate, desigur. E un om foarte \nchis \n el [i n-ar
fi spus niciodat` ce gânde[te despre tine.
Urm` o t`cere lung` [i ap`s`toare. Era atât de absurd. De ce era
important` p`rerea unchiului David, \n leg`tur` cu c`s`toria lor?
Doamna Halifax a aprobat decizia lui Matt.
|n acel moment, câteva voci se apropiau de ei din ce \n ce mai
mult.
– Te vom scoate de acolo, feti]o, nu-]i face nicio grij`, spuse o
voce cu accent str`in.
– Ah, ]i-am spus \ntotdeauna c` va avea grij` de tine, sun` [i
vocea m`tu[ii sale.
– Prinde asta, Matt, [i arunc`-i-o fetei, s` poat` ie[i de acolo.
– Hai, ]ine-te bine de astam spuse Matt, l`sând \n jos funia
groas`. N-o s` cazi. Te trag afar`.
Sara \ncerc` s` se prind`, dar mâinile \i erau deja r`nite de când
\ncercase s` escaladeze peretele gropii.
– Nu pot, spuse ea, \ngrozit`.
– Care-i problema? \ntreb` Matt. Nu vezi funia? Hai… |ncearc`.
Sara se ag`]` de funie, \n sfâr[it [i când ajunse sus, Matt o prinse
PATRONUL SPITALULUI 155

\n bra]e. |i putea sim]i respira]ia accelerat`, dar nu-l privi.


– Mul]umesc, Matt, regret c` ]i-am dat b`t`i de cap, spuse ea
\ncet.
– Te duc \n cas`, spuse el, \ncruntat.
Un moment, Sara se gândi s` refuze, dar vocea cu care-i vorbi
nu admitea un refuz, a[a c`, f`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei,
unchiul David o ridic` \n spinarea lui Matt.
– Ne-am \ngrijorat pentru tine cu to]ii.
Sara respir` adânc.
Era foarte pl`cut s` [tie c` cineva \[i f`cuse griji pentru ea.
– Regret foarte mult cele \ntâmplate. Am uitat de gropile din
spatele casei [i n-am fost atent`.
– Când a sunat-o mama, a \n]eles c` eu sunt cel bolnav, explic`
Matt.
– Ah, spuse unchiul David. |nseamn` c` e o fat` foarte potrivit`
pentru tine. Nu pot s` \n]eleg ce-a g`sit la un cap p`trat ca tine, râse
el. Ai f`cut spitalul `sta! La ce folose[te? E prea mic.
– Am crezut c` nu agreezi ideea de a face un spital.
– Cine ]i-a spus asta?
Sara \ncepu s` râd` printre lacrimi.
– Hai, du mai repede fata \n cas`, Matt. O s` pun funia lâng`
groap`. Poate va mai avea [i alcineva nevoie, spuse el cu ironie.
Cineva \i ridic` mai bine perna, [i Sara deschise ochii.
– Cine e? \ntreb` ea, strângându-[i picioarele.
– Sunt, eu, Julia.
– Oh, f`cu Sara, gr`bindu-se s` aprind` lumina. Ce cau]i aici?
– Am venit s`-]i spun c` plec. Nu mai am nicio [ans`. Acum c`
unchiul David te-a v`zut [i e de acord cu tine… Ai jucat foarte
bine… Toat` aceast` poveste atât de dramatic`, cu o salvare atât de
156 ETHEL POLLEY

spectaculoas`… Ai [tiut s`-i impresionezi. Asta e! Nu e bine s`


plângi, niciodat`, dup` laptele v`rsat…Plec la Dar-es-Salaam. M`
voi c`s`tori cu un milionar de acolo. Toat` problema e c` lui nu-i
place s` joace golf. Matt era altceva…
– Dar de ce ai venit s`-mi spui toate astea?
– Pentru c` [tiu c` familia mea nu va fi de acord cu Edgar [i
vreau s` m` asigur c` vei pune o vorb` pentru mine. O vei face,
nu-i a[a?
– Da, r`spunse Sara \ncet. Dac` e[ti sigur` c` te va ajuta la ceva.
– Da, sunt sigur`, spuse ea [i se \ntoarse spre oglind`. Ce p`rere
]i-a f`cut unchiul David? \ntreb` ea, admirându-se.
– Mi-a pl`cut foarte mult. Dar l-am v`zut doar pu]in, pe
\ntuneric. Matt m-a adus imediat aici. Unde locuie[te?
– Toat` Africa \l cunoa[te. Nu locuie[te nic`ieri. E unul dintre
cei care bat tot timpul continentul. Africanii sunt copiii lui [i
animalele prietenii. Nu poate sta locului mai mult de o s`pt`mân`,
niciodat`.
– Nu este deci la curent cu ultimele modele de la Paris, surâse
Sara cu ironie.
– Ah, se strâmb` Julia. Am plecat! Sper c` vei fi fericit`. Oh, nu
uita s`-i spui lui Matt s`-]i cumpere un inel, \nainte de a anun]a
logodna \n fa]a \ntregii familii, ai \n]eles?
Dup` plecarea ei, Sara stinse lumina [i se \ntinse din nou \n pat.
Biata Julia! |i p`rea r`u pentru ea c` nu se c`s`torise cu b`rbatul pe
care [i-l dorise atât de mult.
Julia s-a jucat cu focul [i s-a ars, \[i spuse Sara. Spera, \ns`, c` \[i
va g`si fericirea. Dorea ca toat` lumea s` fie fericit` \n seara aceea.
– Julia a plecat, o anun]` Matt, intrând \ncet \n camera ei.
– {tiu. |]i pas` chiar atât de mult?
PATRONUL SPITALULUI 157

– Mie? De ce mi-ar p`sa? Doar c` mi-ar p`rea r`u dac` ar face


vreo prostie care i-ar aduce nefericirea, asta-i tot.
Sara \[i ridic` u[or b`rbia:
– Sigur?
Era ultimul dubiu din mintea ei cu privire la Matt [i vroia s`-l
clarifice o dat` pentru totdeauna.
– Foarte sigur. Dar cum ai [tiut c` a plecat?
– A venit aici, azi-noapte, s`-mi spun` la revedere.
– Da? {i ce altceva ]i-a mai spus?
– C` pleac` s` se c`s`toreasc` cu un anume Edgar. Era
\ngrijorat` din cauza faptului c` familia Halifax nu-l va accepta.
– Crezi c` doar de asta a venit? surâse el. M` tem c` era ceva mai
mult la mijloc.
– Poate. Dar acum a plecat. }i-a l`sat un mesaj, continu` Sara,
privindu-l cu \ndr`zneal`. S` nu uit s`-]i spun s` cumperi un inel,
\nainte de a m` prezenta restului familiei.
Ochii lui clipir`, amuza]i:
– Credeam c` nu mai vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, o tachin` el.
Sara \[i plec` privirile.
Asta \nsemna c` n-o mai vroia?
– A[a am crezut [i eu, r`spunse ea, \ntr-un târziu. Vezi, Matt…
M-am gândit c` nu m` pot c`s`tori cu un b`rbat care nu m` iube[te
atât de mult cât \l iubesc eu.
– {i ce te face s` crezi c` nu te iubesc la fel de mult?
– Nu mi-ai spus-o niciodat`, r`spunse ea, cu ochii surâzând.
Cum ai fi vrut s` [tiu, altfel? :i-ai spus c` m` placi, c` nu po]i fi furios
pe mine…
– Era atât de greu s` vezi asta? Toat` lumea [i-a dat seama.
– Dar eu nu!
158 ETHEL POLLEY

– Când ]i-ai pus pe lâng` tine sariul albastru, am crezut c` te


m`nânc.
– {tii c` am fost gata s` plec la Dar-es-Salaam? Dac` n-ar fi
telefonat atunci mama ta, acum eram acolo. Matt.. Ce face
copila[ul?
– E bine, acum, spuse el [i se aplec` s-o strâng` la piept.
|n acel moment, \ns`, se auzi o b`taie \n u[`.
– Acum, cine mai e? \ntreb` Matt. Nu putem fi niciodat` singuri,
aici.
B`taia \n u[` se repet`, dar Matt nu r`spunse… Era prea
preocupat s`-[i s`rute mireasa…

Sfâr[it

giannijollys