Tema pentru acasa

Ex2 pag 191 (Catana Ionela, Covaci Alexandra, Bădica Jana, Badica Irina)
1. Titlul piesei de teatru
“Terasa Oteteșan- aici începe iubirea”
2. Personajele implicate (vârsta și statutul fiecăruia)
Rebreanu- 24 ani (Debutant în domeniul literaturii)
Fanny Rădulescu- 23 ani (Absolvent a conservatorului de artă dramatică)
Emil Gârleanu- 32ani (Prozator, prieten/ îndrumătorul lui Rebreanu)

3. Descrierea detaliată ( camera în care locuiește actrița)

În odaie era o amestecătură comică. Un pantof era în pat, pe un
scenariu deschis, pus probabil ca să nu uite ulima replică citită. Covorul era
semănat cu note muzicale, răsfirate nebunește, spre a găsi în pripă ceva. În
cutia cu bijuterii erau aruncate laolaltă ace, batiste subțiri, cărți de vizită,
bucăți de ciocolată mușcate cu dinții. Totul era atât de imprevizibil, dar
totuși te făcea să te simți confortabil. Acolo mai era o fereastră mare,
perdea cu draperii verzi. În colțul de lângă fereastră se află o canapea
veche, dar drăguță, duminica citea cărți, scenarii sau doar odihnea. Alături
de canapea se află o masă de cafea, a cărei este vopsit asemenea unei table
de șah. Deseori la această masă juca adesea șah sau dame. Exista și un
bufet în care se aflau multe lucruri interesante, cum ar fi cadouri, suveniruri
și multe altele aruncate din întâmplare. În dulapurile inferioare ale
bufetului, stochează cărți despre aventuri, detectivi, reviste și desigur multe
scenarii. Lângă fereastră se află biroul, pe care se află o lampă de masă
frumoasă. Lampa luminează acvariul de langă ea. Pentru recreere există și
un televizor. Camera este întotdeauna curată și confortabilă.

4. Dialogul dintre Funny și Liviu când se cunosc + scena în care Funny

primește scrisoare.
a.)
- Încotro?
- Ies puțin la aer, răspunse ea cu vocea sugrumată de emoție.
 Era nedumerită. Voia să se calmeze, să pară firesc, să se stăpânească, dar
nu putea. Inima ei o luase razna și trebuia să o țină cu mâna, ca să nu-i sară
din piept.
El vedea toate , dar se purta ca un priten în care poți avea încredere
deplină.
– Ești ciufulită. Parcă ai avea cinșpe ani, râse, revenindu-și în fire. De acum
crea el continuarea jocului.
– Bine. Mai bine așa decât să par babă de douășitrei de ani, îi răspunse ea
simplu, dând din umeri.
– Nu ești cam imprudentă? Îi spui unui străin câți ani ai? o iscodi el, privind-o
cu o sprânceană ridicată.
Ea sări din învârtitoare chiar în fața lui. Își ținea mâna stângă în jurul
inimii și cu arătătorul celeilalte îl împungea, în joacă, tot în inimă.
– Atât timp cât nu știi câți ani am aici, nu-mi pasă. Nu te-ai gândit că sufletul
meu a trăit mai mult decât al tău?
Tânărul pufni în râs.
– Acum filosofezi? Ești interesantă.
– De fapt, vrei să spui că sunt frumoasă, nu mai ocoli atâta!
– Citești și gândurile?
– Ghicesc doar ce gândește inima ta, îi răspunse ea copilărește.
- Arăți minunat! Doar că mie îmi placi mai mult așa...
În timp ce vorbea, i-a desfăcut cu gingășie una din codițe, trăgând de
elastic cu degetele sale fine. De emoție, n-a fost în stare să se împotrivească.
Și-a trecut apoi mâna prin părul ei elecrizând-o. Îl simțea dureros de aproape
și, totodată infinit de departe.
În mod obișnuit e o timidă. Nicăieri nu se simțea în apele ei. Prefera
stabilitatea. Cu el însă se simțea nespus de bine! Avea impresia că îl cunoștea
de o viață. Era iluzia iubirii? Era iubirea însăși?
- Ești încă foarte tânără, i-a spus.
- Așa crezi? L-a întrebat și s-a simțit ca o adolescentă în pragul primei declarații
de iubire.
b.)
Era o seară de vineri târzie. Vântul sufla ușor, jucându-se cu unele șuvițe
de păr ale lui Fanny. Aceasta mergea la braț cu Liviu. Doi îndrăgostiți, pe
aleea singură ce era dominată de vremea de afară. Cei doi s-au retras în
camera actriței, filozofând ceea ce s-a întâmplat pe scenă astă seară. Fanny
era pierdută în detalii, povestindu-i iubitului ei bucuria și extazul ce le
simte în fața spectatorilor. Liviu o admira, se minuna că asemenea ființă îi
aparține. Dintr-odată l-a străpuns un gând.
--- Știi ce ne ajută să supraviețuim? a întrebat el într-un sfârșit.
--- Intuiesc, dar probabil îmi vei spune tu.
A strâns-o de mână ușor și recunoscător, simțind mâinile fine ale lui Fanny.
--- Iubirea-doar așa izbutim în viață, iar tu ești izvorul existenței mele.
--- E de prisos să te intreb, i-a zis Fanny, dar există ceva ce nu poți face?
--- Da, nu pot trăi fără tine.
Era plăcut pentru Fanny ce a auzit, chiar dacă în adâncul inimii simțea cum
tremură ușor un strop de neîncredere.
--- De asta te-ai întristat când ai observat că vreau să mă apropii de tine, de
sufletul tău?
--- Așa ți s-a părut?
--- Poate era efectul tuturor oamenilor triști și singuri din jurul nostru.
--- Are ceva comun cu noi?
Liviu a avut o tresărire de moment, dar s-a stăpânit și a cuprins-o pe Fanny
cu mâna.
--- Întregul Univers are ceva cu noi.
--- Ai ocolit răspunsul.. S-a întâmplat ceva?
--- Da, m-am îndrăgostit.. de tine.
--- Mereu fugi de răspunsuri, în schimb, știi să flatezi.
--- E prea puțin în comparație cu ce doresc.
--- Și ce doresc?
--- Să fiu bărbatul vieții tale, să te pot face fericită.
--- Asta doresc și eu.
(Liviu Rebreanu i-a oferit declarația de dragoste).