Sunteți pe pagina 1din 13

1

SULI}A DIN CER


Siracuza, Sicilia, 456 `.Hr.

Soarele dup\-amiezii se rev\rsa ca mierea aurie peste


rndurile amfiteatrului din Siracuza. Pindar sfor\ia
lini[tit, tol\nit `n partea de sus a tribunei. Un firi[or
de saliv\ i se scurgea pe la col]ul buzelor `ntredeschise.
Ceva mai `ncolo, `n stnga acestuia, Eschil `[i ascun-
dea fa]a `n mini ca s\ nu mai vad\ ce se petrecea dina-
inte-i. A[ezat `ntre cei doi, un tn\r pe nume Learcos
asista deopotriv\ amuzat [i buim\cit la nebunia care
se desf\[ura pe scen\. Ecoul unei voci pi]ig\iate, r\z-
b\tnd printr-o masc\ `ndurerat\ de femeie, se propaga
`ntr-un plnset crispat [i sf[ietor la care corul din pro-
sceniu r\spundea cu o solemn\ [i grav\ conten]iune.
Ce arme au cu ei? S\ge]i care `ncordeaz\ arcul?
`ntreb\ regina Atosa, r\t\cind dezn\d\jduit\ printre
membrii orchestrei, cnd privindu-i `n ochi `n c\u-
tarea unei l\muriri, cnd scrutnd cerul diafan `n care
nu-[i afla alinarea. Sub al cui sceptru sunt mna]i
`n lupt\?
PMNT I AP 21

Nu recunosc s\ aib\ vreo c\petenie, st\pn\


r\spunser\ `ntr-un glas sfetnicii credincio[i, c\ci nu
sunt sclavi, ci oameni liberi.
Nu, nu nu-i a[a! morm\ia Eschil printre din]i,
f\r\ a putea `nl\tura ispita de a trage cu ochiul de dup\
cortina degetelor. Zeus mi-e martor c\ nu e a[a!
Dintr-odat\, un sol plin de praful C\ii Regale `ntre-
rupse dialogul. Ajunse cu hainele zdren]uite, gfind
ca un cine. ~[i drese glasul [i `n]elep]ii de la Curte
se `ntoarser\ c\tre el. ~naint\ `mpleticindu-se [i c\zu
cu fa]a la p\mnt `naintea mamei lui Xerxes, `[i `n\l]\
privirea, cernd `ng\duin]a s\ vorbeasc\ [i implor\
s\ fie iertat pentru funesta veste pe care o aducea.
O, cet\]i ale Asiei! O, p\mnt al Persiei, liman
de necuprinse bog\]ii! bolborosi pe cnd `ncerca s\-[i
trag\ sufletul [i s\ se lini[teasc\. Cum numai dintr-o
lovitur\ s-a pr\bu[it deodat\ tot bel[ugul! C\zut\-i
floarea per[ilor! Vai, mie, nefericitul, c\ci venit-am
primul s\ vestesc attea rele! Dar negre[it se cade s\
v\ `nf\]i[ez `ntocmai nenorocirea care s-a ab\tut asu-
pra noastr\. Per[i, toat\ armata a fost nimicit\!
Pe cnd erau rostite cuvintele acestea, uluirea puse
st\pnire pe suveran\, care se pr\bu[i pe tronul ei de
aur [i filde[, `n timp ce dreg\torii `[i ascunser\ fe]ele
`n mantiile de purpur\.
Cu ochii mei v\zut-am cumplitele fapte! `i `ncre-
din]eaz\ `ndurerat trimisul. }\rmurile Salaminei sunt
acoperite de trupurile f\r\ via]\ ale solda]ilor no[tri.
Zadarnice au fost s\ge]ile iscusi]ilor arca[i: am fost
`nvin[i. Cor\biile noastre au fost zdrobite `n lupt\.
22 JULIO MURILLO

O, Atena! strigar\ furio[i sfetnicii `ncle[-


tndu-[i pumnii. Ne`ndur\toare e[ti cu cei care-]i
sunt potrivnici!
Spune-mi, trimisule, ce comandan]i per[i mai sunt
`n via]\ [i care regi ce-au crmuit noroade pierir\ pe
cmpul de lupt\? `ntreb\ Atosa zdrobit\ de durere.
Xerxes `nc\ mai tr\ie[te, m\rit\ st\pn\! o `nsu-
fle]i solul.
Mi-e iar\[i dat s\ v\d lumina zilei murmur\
ea. Din nou s-a ivit soarele, dup\ o clip\ `n care am
r\t\cit `n bezn\.

Un potop de gesturi [i blesteme nedeslu[ite puse


cap\t repeti]iei. Privirile tuturor se `ndreptar\ spre
partea de sus a amfiteatrului.
Ajunge! Ajunge, am spus! tun\ [i fulger\ Eschil
ridicndu-se `n picioare. Pe zei pe tot ce e frumos,
armonios [i bun, ajunge!
Dramaturgul, `ncruntat [i cu sufletul aprins de
mnie, `[i `ndrept\ petasul cu boruri largi pe chelia
ro[ie [i str\lucitoare, str\b\tu culoarul dintre primele
dou\ [iruri de trepte [i cobor` ca un tr\snet pe scara
din mijloc, apucndu-[i poalele lungului chiton ca s\
nu se `mpiedice.
Ce se `ntmpl\, maestre? a `ntrebat actorul des-
cump\nit, dndu-[i la o parte masca `ndurerat\ a Ato-
sei [i ar\tnd o fa]\ osoas\ [i prelung\, acoperit\ de
o barb\ neagr\, deas\ [i ascu]it\. Fruntea `i era `mbro-
bonit\ de sudoare. Ceva nu merge cum ]i-e voia?
PMNT I AP 23

Dac\ m-ai `ntreba ce merge bine, am termina


mai degrab\. Melicerte! rosti Eschil furios. Nu-]i dai
seama c\ improvizezi? Ba `nc\ [i mai r\u Unde sunt
muzica, inflexiunea, m\sura `n recitare? Parc-ai fi o
bocitoare chemat\-n prip\ care abia a[teapt\ s\ fie
scos mortul din cas\. ~n gesturile tale nu-i demnitate,
ci doar histrionism. Ai uitat c\ e[ti v\duva marelui
Darius, mama lui Xerxes regina-mam\ a unui im-
periu pe care nu de mult l-au zdrobit hopli]ii no[tri?
Melicerte se sc\rpin\ `n cre[tet [i oft\ adnc:
Mai e ceva? `ntreb\ `ngrijorat.
Da. Vocea `i repro[\ dramaturgul , vocea asta
ascu]it\, de castrat. |sta nu-i glasul unei femei de neam
ales, ci de g\in\ care st\ s\ ou\.
~mi pare r\u, maestre, m\ doare gtul, fac [i eu
ce pot, `i curm\ vorba Melicertes, st\pnindu-[i cu
greu iritarea de a fi criticat `n fa]a celorlal]i actori.
Prea bine. Iat\ `nc\ un motiv s\ termin\m pe
ziua de azi, spuse Eschil str\b\tut de un fior. Con-
tinu\m mine. Mai sunt multe de f\cut.
Protagoni[tii [i cori[tii p\r\sir\ scena prin paro-
dos, cu capul `n jos. Glasurile li se auzeau tot mai slab
pn\ cnd se topir\ `n larma care st\pnea strada prin-
cipal\ a cartierului din Neapolis. Eschil `[i arcui o
sprncean\, ridic\ din umeri [i-i c\ut\ din priviri pe
discipol [i pe prietenul s\u. Learcos, `n picioare, `l
scutura pe Pindar, care c\sca [i-[i `ntindea m\dularele,
picotind `nc\ fericit.
Gata? `ntreb\ timid poetul cnd ajunse `n locul
rezervat orchestrei unde se afla dramaturgul. Pe zei,
24 JULIO MURILLO

ce-am mai dormit! ~mi pare r\u c\ m-a furat som-


nul, prietene, se pare c-am mncat prea mult.
Eschil surse [i-l b\tu prietene[te pe um\r.
Las\, nu te mai dezvinov\]i! `l lini[ti cu blnde]e.
Nu-i grec care s\ se poat\ l\uda c-a `ndurat mai
multe repeti]ii de-ale Per[ilor dect tine. Bine faci
c\ dormi. Trebuie s\ recunosc c\ mi-e mi-a devenit
cu totul nesuferit\.
Amndoi izbucnir\ `ntr-un hohot de rs sonor, la
care se al\tur\ bucuros [i Learcos, pe cnd se `ndrep-
tau spre ie[ire.
Maestre Eschil rosti sfios b\iatul de `ndat\ ce
ie[ir\ din amfiteatru, dac\ ast\zi nu mai ai nevoie
de mine
Nu, nu mai am nevoie Po]i s\ te duci. Ne
vedem mine. Ct mai devreme cu putin]\. Vreau s\-]i
dictez ni[te scrisori pe care Pindar le va duce la Atena.
Am `n]eles, pe mine-diminea]\ atunci se `nvoi
Learcos `nainte de a o lua la fug\ `n josul str\zii.
Soarele `[i `ncepuse maiestuoasa lui alunecare spre
linia orizontului, iar Eschil `i propuse prietenului s\u
s\ se plimbe prin cartierul Ortigia, cel mai vechi [i
mai aglomerat dintre cele cinci districte ale coloniei
grece[ti. Se `ntindea pe o mare peninsul\ al c\rei bra]
desp\r]ea cele dou\ porturi ale capitalei. Pe aceast\
`ntindere se `n\l]au frumosul templu al lui Apollo,
spre care `[i `ndreptau pa[ii cet\]eni [i c\l\tori `nc\rca]i
de ofrande, [i cel al Atenei cu coloanele-i frumoase
[i maiestuoase aflat `n apropierea proaspetei [i
r\coroasei fntni a Aretusei.
PMNT I AP 25

Te v\d adncit `n gnduri Nu cumva te fr\mnt\


reprezenta]ia de s\pt\mna viitoare? `ntreb\ Pindar
remarcnd ct de t\cut era Eschil. Ai s\ vezi, totul
o s\ ias\ bine.
Nu, aceasta nu m\ fr\mnt\ deloc r\spunse
Eschil f\r\ chef, `n timp ce mergea cu minile la
spate, privindu-[i sandalele. Va fi bine. Mai pu]in Me-
licerte, bine`n]eles.
De ce n-ai pus `n scen\ Orestiada? ~n Atena
`nc\ se mai vorbe[te despre impresionanta premier\
de acum doi ani. Parc\ v\d [i acum fa]a acr\ a lui
Sofocle cnd s-a anun]at premiul. {i-a `nghi]it cu
greu `nfrngerea!
Recunosc, mi-ar fi pl\cut, `ncuviin]\ dramatur-
gul nu f\r\ resemnare, `ns\ [tii doar c\ Per[ii m\
]in `nl\n]uit.
{tiu. ~ns\ Orestiada
Sunt mndru de Orestiada, Pindar! Dar trage-
dia asta mi-a adus oprobriul multora dintre atenieni.
Publicul e ingrat O adun\tur\ de neghiobi Spun
despre mine c-a[ fi aristocrat. Tu crezi c\ actul al trei-
lea, Eumenidele, v\de[te aplecarea mea spre aristo-
cra]ie? Asta-i o neghiobie! {i chiar de-ar fi adev\rat,
ce importan]\ ar avea! Nimeni nu este vinovat de
`mprejur\rile `n care i-a fost dat s\ se nasc\. Nu po]i
s\-]i tr\dezi stirpea [i rangul, a[a cum nu po]i s\ le
`ntorci spatele zeilor. Nimeni nu m\ va putea acuza
niciodat\ de nimic. Eu singur m-am condamnat la
ostracizare. De aceea m\ aflu aici, [i nu la Atena.
26 JULIO MURILLO

Pindar `i d\du dreptate [i `[i continu\ drumul `n


t\cere. Prietenia care se legase `ntre el [i Eschil era
veche, dintre acelea care se p\streaz\ cu grij\ [i nu
se destram\ niciodat\. Cuno[tea toate am\r\ciunile
pe care dramaturgul trebuise s\ le `nfrunte de-a lun-
gul vie]ii. Faima acestuia, care se r\spndise pe toate
meleagurile sc\ldate de marea cunoscut\, nu era un
capriciu al Fortunei. Concet\]enii lui `l considerau
p\rintele tragediei, un ap\r\tor `ndrjit al patriei [i
al valorilor ei, un erou nemuritor de la Maraton,
Salamina [i Plateea [i una dintre cele mai luminate
min]i ale epocii sale. Poate c\ de asta cuvintele, ope-
rele, chiar [i t\cerile lui erau m\surate, cercetate [i in-
terpretate `n acela[i chip `n care asupra celui judecat
public `n Areopag se a]intesc priviri [i b\nuieli, `n
a[teptarea probei incriminatoare.
Atena e o mam\ schimb\toare, prietene con-
tinu\ Eschil. ~[i acoper\ fiii de glorie drept r\splat\
pentru d\ruirea [i dragostea lor, pentru ca mai apoi
s\ le pun\ la `ndoial\ fidelitatea. Mereu a fost a[a:
Clistene, Jantipo, Temistocle, Cimon [i at]ia al]ii,
indiferent de partea cui li s-ar fi `nclinat iubirea [i
interesele, manifeste sau ascunse. Exilul `i love[te `n
egal\ m\sur\ pe fideli [i tr\d\tori. E de ajuns s\ fii
influent [i s\ te asculte mul]imile pentru ca orice
`ngust la minte s\-]i scrijeleasc\ numele pe o bucat\
de ]igl\ [i astfel s\ ]i se dicteze exilul pentru zece ani.
Uitat-ai poate ce s-a `ntmplat cu Aristide?
Nu, `mi amintesc prea bine. Cnd l-au exilat m\
aflam `n Atena
PMNT I AP 27

Cel Drept! To]i `i spuneau Aristide cel Drept,


exclam\ Eschil ridicndu-[i expresiv minile `mpo-
triva purt\rii nerecunosc\toare a compatrio]ilor lui.
Un model de cet\]ean: cump\tat, lipsit de ambi]ii per-
sonale Singurul lui p\cat a fost s\ se opun\ ideii
de ap\rare `mpotriva per[ilor pe mare [i s\ i se al\ture
`n privin]a asta lui Miltiade.
Pindar `[i aminti toate am\nuntele acelei campanii
pornite `mpotriva unui b\rbat att de respectabil [i cin-
stit. ~[i c[tigase pe drept supranumele de cel Drept. Se
spunea despre el, printre multe alte elogii ce umblau
din gur\ `n gur\, c\ ceruse cu glas tare tribunalului `n
fa]a c\ruia ajunsese din pricina unei ne`n]elegeri s\ i
se dea ascultare [i adversarului s\u `nainte de a se dicta
o sentin]\ favorabil\ lui `nc\ de la bun `nceput. Acest
om c\ruia nu i se putea g\si vreo vin\ a fost alungat
din Atena `n lunile tulburi de dup\ invazia per[ilor,
`ntruct urna era plin\ de ostraka `nsemnate cu numele
lui. Cei care `i l\udau integritatea povesteau c\, `n tim-
pul votului, un om din mul]ime care nu-l cuno[tea s-a
apropiat de el [i i-a spus s\ scrie pe un ciob de teracot\
numele lui Aristide, propriul nume. Pe cnd `i `nde-
plinea cererea, arhontele l-a `ntrebat ce r\u `i f\cuse ace-
luia care voia s\-l condamne la exil. Necunoscutul i-a
r\spuns: Aristide nu mi-a f\cut nimic, dar m-am s\turat
s\ i se tot spun\ cel Drept.
A[a se `ntmpl\ `n democra]ie, Eschil murmur\
Pindar. Iar democra]ia voastr\ atenian\ e `nc\ tn\r\,
cu toate virtu]ile [i neajunsurile ei, dintre care poate
cele dinti sunt mai numeroase dect cele din urm\.
28 JULIO MURILLO

Oricum, `ng\duie-mi s\-]i reamintesc c\ acela care


a tras sforile exil\rii lui Aristide a fost Temistocle,
pe care tu `l pre]uie[ti atta.
Da, Temistocle numai la pomenirea nume-
lui vestitului arhonte ochii lui Eschil se luminar\.
{tii, Pindar? Dintre toate fiin]ele pe care le-am cu-
noscut, niciuna nu-mi lipse[te mai mult ca el. L-am
plns adeseori.
E-adev\rat ce se poveste[te despre moartea lui?
Eu cred c\ toate lucrurile astea au fost spuse ca s\ fie
pream\rit [i s\ nu-i fie [tirbit\ onoarea
Pot s\ te `ncredin]ez c\ ceea ce se zice este
adev\rat, Pindar.
~n timpul r\zboiului a]i fost nedesp\r]i]i
Am fost, a[a e. Am f\cut multe lucruri `mpreun\.
Multe. Unele, m\rturisesc, au fost cumplite. Cndva
Atena va afla adev\rul despre ce s-a `ntmplat.
Ce vrei s\ spui?
Vreau s\ spun, vechiul meu prieten, c\ `n cu-
rnd, dup\ ce voi fi murit, va fi dezv\luit\ o tain\
mai rosti Eschil cu jum\tate de glas. O tain\ amar\,
o povar\ ap\s\toare pe care am fost nevoit s\ o port
`n to]i ace[ti ani. Nu [tiu de va fi `n]eleas\. Presimt
c\ to]i o vor considera un sacrilegiu [i, uitnd ce a
fost bun `n str\dania noastr\, ne vor condamna nu-
mele la oprobriu [i uitare. Dar pe atunci eu m\ voi
fi dus `n cel mai `ndep\rtat t\rm, unde am s\ stau
de vorb\ cu Pitagora.
Pindar se opri pe o dal\ din drum, `n apropierea
altarului ridicat de tiranul Hieron `n cinstea lui Zeus.
PMNT I AP 29

Dup\ doi pa[i se opri [i Eschil, care se `ntoarse, sur-


prins s\ nu-l vad\ pe poet lng\ el.
Ce s-a `ntmplat? De ce te-ai oprit?
M\ `ngroze[te s\ te aud vorbind astfel, m\
`nsp\imn]i
S\ nu exager\m!
Nu exagerez. Te cunosc prea bine [i [tiu c\ nu
glume[ti, iar `n ochii nobili ai poetului din Teba se
aprinse o scnteie de b\nuial\. Ce a]i f\cut tu [i Te-
mistocle, dac\ e cu putin]\ s\ se [tie?
Eschil izbucni `n rs. Se apropie de altarul lui Zeus
[i lovi marmura cu palma `ntr-un gest pe ct de tea-
tral pe att de nelini[titor.
I-am `nfruntat pe zei, Pindar! Pe zeii `n[i[i!
M\ min]i. Nimeni nu se teme de zei mai mult
dect tine.
Dramaturgul `[i lu\ de pe cap petasul [i-[i petrecu
mna peste chelie, netezindu-[i ni[te fire nev\zute.
Apoi r\mase pe gnduri, cu privirea pierdut\ `n les-
pezile de pe strad\.
E drept, m\ tem de ei. ~ntotdeauna m-am temut
[i dintr-odat\ `[i puse din nou petasul [i schimb\ vorba.
{tii c\ `n ultimul an m-am `ndeletnicit cu scrisul?
Poetul se `ncrunt\, trecnd de la `ndoial\ la uimire.
O nou\ tragedie? `ntreb\.
Ah, nu, tragedii am scris destule, r\spunse iro-
nic atenianul.
Atunci ce?
Mi-am scris memoriile.
Memoriile? Att de b\trn te sim]i?
30 JULIO MURILLO

Eschil izbucni `ntr-un hohot de rs tare [i sincer.


Nu, a[tern pe hrtie ce-mi amintesc din cte s-au
`ntmplat `n r\zboiul `mpotriva per[ilor, l\muri el.
Cu toate astea `mi `nchipui c\ nu te dep\rtezi
prea mult de ce ai scris `n piesa care te ]ine att de
`nl\n]uit [i att de mult te `mbog\]e[te, mai spuse
ironic poetul.
E ceva diferit, Pindar, foarte diferit. Mereu ade-
v\rul apare `n alt chip.
Atunci s\ m\ crezi de-]i spun c\ m-ai pus pe j\ratic.
Fii pe pace, a[teptarea va fi scurt\ murmur\
scriitorul. Privirea i se `nnegur\, iar vocea `i p\rea
lugubr\, de parc\ ar fi venit din nep\trunsele adn-
curi ale Hadesului. R\zbunarea zeilor e z\bavnic\, dar
zboar\ la `n\l]imi. ~n zori po]i s\ te mngi cu gndul
c\ nu te vor atinge, dar la sfr[itul zilei pricepi c\ nu-i
loc pe p\mnt unde s\ te po]i ascunde. Chiar Apollo
mi-a [optit aceasta la ureche pe cnd eram la Delfi.
O suli]\ din cer m\ va lovi, b\trnul meu prieten.
Pindar nu se putu st\pni s\ nu-[i `nal]e pentru
cteva clipe ochii spre cer. Un nor singuratic precum
v\l\tucul unui berbec tuns de curnd plutea `n albas-
trul ocrotitor al v\zduhului, acoperind soarele. O pre-
sim]ire funest\ `i `mboldi inima s\ bat\ mai tare.
Tulburat, `l c\ut\ pe Eschil.
Dramaturgul o pornise `n josul str\zii cu capul
plecat.
S\ se-ntlneasc\ `n pace cu destinul.
Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.