Linda Adams

LINDA ADAMS
Salvatorul
misterios
ALCRIS
Capitolul 1
O lumin` aurie sc`lda stâncile col]uroase,

anticipând apusul. Firele de iarb` se aplecau supuse
sub boarea serii, fo[nind misterios.
Un drume], c`lare pe un cal gri arab gonea pe dru-
mul nisipos. Atingerea h`]urilor pe partea dreapt` a
gâtului lung [i \ncordat al calului \l struni spre \ntin-
derea stâncoas`, p`r`sind drumul.
Brandy Ames \[i opri calul pe vârful unei stânci,
privind \ntinderea ce se def`[ura la picioarele ei.
Bidiviul \[i \ncord` gâtul, nemul]umit de strânsoarea
h`]urilor [i \[i scutur` ner`bd`tor capul.
Cerul albastru era br`zdat spre vest de dungi por-
tocalii. Soarele se preg`tea s` apun`. P`rul auriu al lui
Brandy c`p`tase o nuan]` ar`mie.
5
– A[ fi vrut s` fiu pictori]`, ca s` imortalizez pri-
veli[tea asta, \[i spuse ea, mângâind absent`, cu un
gest obi[nuit gâtul calului. Este absolut magic. Parc` a[
privi un boboc, \nflorind cu \ncetinitorul.
Calul fornì [i Brandy \l mângâie râzând.
– Devin prea fantezist`, Rashad? Când vom ajunge
s` ne cunoa[tem mai bine, o s`-]i dai seama c` m`
pasioneaz` apusurile de soare din Arizona.
Brandy s`ri din [a plin` de gra]ie [i naturale]e,
apropiindu-se de marginea pr`pastiei. Cerul devenise
sângeriu.
Ochii ei verzi str`lucir`. Gura ei delicat` [i perfect
conturat` se arcui u[or, \ntr-un zâmbet de \ncântare.
Era o femeie frumoas`. Fragil`, cu osatura fin`, de
\n`l]ime medie, dar cu o atitudine semea]`.
Nu era ru[inoas`, dar aerul ei rezervat o f`cea pen-
tru unii inaccesibil`. Acum era singur` [i de aceea se
sim]ea liber` s`-[i manifeste sentimentele.
Calul o atinse cu botul pe um`r, amintindu-i parc`
de prezen]a lui.
– Ast`zi, la magazin, \i vorbi ea calului, privind \n
continuare apusul, Karen \mi povestea de frumuse]ea
6
Mun]ilor Stânco[i. Poate s` cread` ce vrea, eu \ns`
nu-mi voi tr`da niciodat` dragostea pentru de[ertul
Sonora. Mai ales la apus.
Vârfurile mun]ilor care \nconjurau valea parc`
luaser` foc. Brandy sim]i cum i se taie respira]ia,
admirând bog`]ia culorilor. Mângâie botul fin al calu-
lui, \mp`rt`[ind cu el minun`]ia peisajului.
Calul o atinse din nou pe um`r, plesnind nervos
din coad`.
– Nu te mai gândi doar la stomac, Rashad. Nu-]i
fur` nimeni mâncarea din box`. Prive[te [i tu apusul.
Trebuie s` \nve]i s`-l admiri, a[a cum o f`cea Star, \n
fiecare sear` când veneam cu el aici, ca s`-mi iau
cina.
|ntotdeauna când \[i amintea de Star, ochii lui
Brandy se \ntristau. De mic` \[i dorise un cal. |l pri-
mise la zece ani [i-l botezase Star. F`cuser` o pereche
inseparabil`, pân` \n ziua \n care calul murise de
b`trâne]e, la optsprezece ani. Brandy avea dou`zeci
de ani. Pe Rashad \l primise iarna trecut`, dup` o
lung` perioad` de durere, dedicat` memoriei pri-
etenului copil`riei sale. Lui Brandy \i era greu s` nu
7
fac` din când \n când compara]ii \ntre cei doi cai.
Aveau personalit`]i a[a de diferite!
{i era normal. Fusese foarte ata[at` de Star. Fusese
cel mai bun prieten al ei. Nu c` ar fi fost genul de per-
soan` singuratic`. Avea prieteni de [coal`. Dar fiind
singur` la p`rin]i [i cu vecini la distan]e apreciabile,
a[a cum se \ntâmpla cu to]i locuitorii din Tucson,
g`sise \n calul ei un confident fidel.
Crescuse relativ singur`, dar nu o resim]ise nicio-
dat`. P`rin]ii ei, de[i nu erau naturali, o iubiser` ca pe
propria lor fiic`. Leonora [i Stewart Ames, doctoranzi
\n domeniile lor, erau preocupa]i de carier` [i li se
p`rea ciudat` lipsa de ambi]ie a lui Brandy.
Dar fiind doi oameni cultiva]i, o l`saser` s`-[i
aleag` singur` calea, f`r` s-o influen]eze \n vreun
fel. Dac` ea prefera ol`ritul [i muncile fizice, ei nu
aveau s`-i repro[eze nimic. De[i erau dezam`gi]i \n
sinea lor de faptul c` ea nu-[i alesese o meserie
intelectual`, nu i-o ar`tau niciodat`. Nu de pu]ine
ori, Brandy li se sim]ise inferioar` prin pozi]ia pe
care o avea la magazinul de decora]iuni interioare,
unde lucra.
8
Karen, prietena cea mai bun` [i colega ei de servi-
ciu, o \ntrebase adesea dac` nu ar vrea s` se mute
\mpreun` cu ea \ntr-un apartament \n Tucson. Dar
Brandy, la aproape dou`zeci [i unu de ani, era greu de
urnit din sânul familiei. Mai mult pentru c` asta \nsem-
na s`-l p`r`seasc` pe Rashad [i \mrejurimile s`lbatice,
pustii [i lini[tite ale de[ertului Sonora.
{i apusurile. Cum ar fi putut ea s` se bucure \n ora[
de apusurile de soare? Uneori le privea din curtea fer-
mei, alteori, ca acum, c`l`torea mile \ntregi prin
de[ert. Dar niciodat` nu le pierdea.
Brandy oft` adânc, \naintând \nc` pu]in spre mar-
ginea stâncii, dorind parc` s` ating` apusul cu mâna.
Aerul devenise rece [i nemi[cat. |nainte s`-[i \mbrace
c`ma[a denim legat` peste [olduri se mai bucur` o
dat` de r`coarea serii, care venise dup` o dup`-amiaz`
\n`bu[itoare.
– Fantastic! Nici un apus nu seam`n` cu altul. Este
ca un caleidoscop infinit [i magic.
Calul \ncepu s` bat` ner`bd`tor din copite, pe stân-
ca plat`. Brandy \[i \ntoarse privirile verzi spre ochii
nelini[ti]i ai lui Rashad.
9
– Dac` era [i tata de fa]`, ]i-ar fi dat o explica]ie
[tiin]ific` detaliat` a apusurilor de soare. Vezi tu,
Rashad, totul ]ine de atmosfera p`mântului [i de felul
\n care este filtrat` lumina. Motivul pentru care
soarele pare a[a de str`lucitor la amiaz` este c` atunci,
el se afl` exact deasupra capetelor noastre [i lumina
lui trece prin mai pu]ine straturi ale atmosferei. La
apus [i la r`s`rit, lumina lui trebuie s` str`bat` mai
multe straturi [i violetul, albastrul [i verdele nu se v`d,
l`sând s` ajung` la noi doar portocaliul, galbenul [i
ro[ul. Apusurile sunt mai colorate pentru c` seara \n
atmoasfer` plutesc particule de praf, adunate peste zi.
Orizontul c`p`t` o nuan]` rubinie intens`. Brandy
\[i b`g` mânile \n buzunarele de la spatele blugilor [i
oft`.
– Apusul \[i pierde tot farmecul atunci când \ncepi
s` vorbe[ti despre el \n termeni [tiin]ifici, nu-i a[a?
Este mai pl`cut doar s`-l prive[ti.
Ultimele cuvinte \i fur` acoperite de o bufnitur`
puternic`. Un fermier \mpu[case undeva, departe un
coiot. |n de[ert, zgomotele str`b`teau distan]e mari [i
se amplificau.
10
Pocnitura \l sperie pe cal, care dintr-o s`ritur` se
\ntoarse cu spatele la ea [i o lu` la galop spre cas`.
Prima reac]ie a lui Brandy fu aceea de a-[i duce
degetele la gur` [i a fluiera dup` el. Star i-ar fi r`spuns
imediat, dar Rashad nu \n]elese mesajul.
– Rashad! strig` Brandy alergând \n urma calului,
\necându-se cu praful ridicat de acesta. Rashad! Vino
\napoi! Opre[te-te imediat!
Dar dup` câ]iva pa[i, Brandy realiz` c` era prea târ-
ziu. Nu avea nici o [ans` s` ajung` calul care se \ndrep-
ta spre cas`, acolo unde \l a[tepta g`leata plin` cu ov`z.
– A[teapt`-m`, cal prost ce e[ti! gâfâi ea, oprindu-se
dezam`git` de lipsa de loialitate a calului ei.
|[i trecu mâna prin p`r \ngrijorat`. Nu avea de ce s`
dea vina pe el. Ea era de vin`. Nu trebuia s`-l lase din
h`]uri. Rashad nu era suficient dresat. |[i merita soar-
ta. Nu fusese prudent` [i acum pl`tea. Avea de
str`b`tut un drum lung spre cas`.
Se bucura c` p`rin]ii ei erau pleca]i de acas` \n
seara aceea, pentru c` altfel s-ar fi \ngrijorat v`zându-l
pe Rashad sosind f`r` ea. Seara \ncepea s` coboare
peste de[ert.
11
Cu calul, cele cinci mile pân` acas` nici nu le-ar fi
sim]it. Pe jos \ns`, era altceva. O a[tepta un drum
lung, obositor, prin frig [i noapte. |n plus, \i mai era
[i foame. Sandvi[urile ei erau legate de [aua lui
Rashad.
Arunc` o privire sclipirii ultimei raze de soare.
Bucata de cer \nro[it se mic[ora cu repziciune [i
\ntunericul avea s` pun` st`pânire peste de[ert \n
câteva minute.
Scuturând \nfrigurat` din umeri, Brandy se
\ndrept` spre cas`. Priveli[tea p`rea mult diferit` fa]`
de cea privit` de la \n`l]ime, de pe [aua calului.
Pe p`mântul arid se l`sau umbrele lungi ale serii.
|ncerc` s` se \ncurajeze, imaginându-[i acelea[i
peisaje ziua. Oricum, peste câteva mile, avea s` se
ghideze dup` lumina de veghe a grajdului.
|nainta gr`bit`. |ntunericul se l`s` pe nesim]ite.
Luna [i stelele argintii \i luminau slab c`rarea.
Singurul zgomot era cel f`cut de pa[ii ei prin
nisipul [i pietri[ul drumului. Era dificil s` evite cactu[ii
care-i ie[eau \n cale. La fiecare pas se lovea de ei,
\n]epându-se dureros.
12
|[i focaliz` toat` aten]ia asupra drumului. Din când
\n când \l pierdea, risipind apoi minute pre]ioase pen-
tru a-l reg`si. Totul era s` ]in` drumul.
Era prea \ntuneric ca s` poat` vedea limbile ceasu-
lui, dar presupuse c` dup` a doua colin` avea s` vad`
lumina grajdului.
Privi cerul \ngrijorat`. Era posibil s` se \ntunece
mai tare? Acum \i p`rea rù c` niciodat` nu avusese
suficient` r`bdare s`-[i asculte tat`l atunci când \ncer-
ca s`-i explice cum s` se ghideze dup` stele.
– Colina aia acoper` lumina grajdului, \[i spuse ea
cu voce tare.
Nu [tia cât \naintase. P`rea c` str`b`tuse mile
\ntregi, dar nu era a[a.
|ncepu s` tremure din tot trupul. Foamea \i sfâ[ia
stomacul. Abia a[tepta s` ajung` acas` [i s` devoreze
friptura din frigider, pe care i-o l`sase mama ei la prânz.
Dup` ce mai str`b`tu o bucat` de drum se opri
dezorientat`. Peisajul nu era deloc familiar. Undeva,
gre[ise drumul. Obosit` [i sl`bit` de foame, se pr`bu[i
\n genunchi, ignorând pietrele col]uroase care-i
r`neau genunchii. Se pierduse.
13
|ntrebarea era cât de departe se afla de cas`? {i cum
s` g`seasc` drumul cel bun? Nu era pentru prima oar`
când se r`t`cea \n de[ert. Dar era pentru prima oar`
când se r`t`cea singur`, f`r` cal. |n mod normal, Star
ar fi g`sit drumul spre cas`. Dar Star murise [i Rashad
o p`r`sise.
Nu putea s` \nainteze \ntr-o direc]ie gre[it`. |[i frec`
energic bra]ele \nfrigurate [i porni din nou la drum,
sperând s` vad` lumina casei ei sau a vreunui vecin.
Mi[carea era mai eficient` decât a[teptarea. Nu putea
s` stea s` \nghe]e de frig. De obicei, recomandarea \n
asemenea cazuri era s` se opreasc` \ntr-un loc [i s`
a[tepte ajutoare. Dar ea nu era complet pierdut`. {tia c`
undeva \n fa]` sau la dreapta trebuia s` fie casa ei.
O durere ascu]it` o f`cu s` se opreasc`. Trebuia s`
fie splina. Sau frica. Zâmbi. Nu. Era splina. F`cuse un
efort neobi[nuit de mare [i organismul \ncepuse s`
riposteze.
Privi \mprejurimile \nc` o dat`, \nainte de a porni
la drum. {i, victorie! Undeva la stânga ei, \n dep`rtare,
v`zu o lumin`. Sau poate c` i se p`ruse, pentru c`
aceasta disp`ru.
14
Dar ap`ru din nou. Animat` de un ]el, Brandy
prinse for]e proaspete. O lumin` \n de[ert pre-
supunea o existen]` uman`. Era convins` c` nu
putea fi casa ei. Dar nu conta. Nu mai voia s` fie sin-
gur`.
Se apropie \n grab`, ignorând cactu[ii [i bolovanii,
privind mai atent` lumina, care prinse form`. Era un
foc de tab`r`.
– Hei! Strig` ea fericit`, alergând cu ultimile puteri
spre fl`c`ri.
|n lumina focului se contur` o siluet`. Silueta sal-
vatorului ei necunoscut.
– Hei! Tu! Ce bine \mi pare s` dau de tine, spuse
ea râzând. M-am r`t`cit. Credeam c` voi petrece sin-
gur` noaptea \n de[ert.
– Serios? \ntreb` b`rbatul cu o voce dur` care
ascundea un fel de sup`rare t`cut`.
Brandy se \ncrunt` imperceptibil. Nu se a[teptase
la o primire c`lduroas`, dar spera ca b`rbatul s` dea
dovad` de pu]in` \ngrijorare.
– C`l`ream, explic` ea \n continuare. {i calul
meu... a fugit. {i... s-a \ntunecat. De asta m-am r`t`cit.
15
B`rbatul t`cu dou` secunde, dup` care spuse cu o
voce joas`, u[or amuzat`:
– {i a[a ai dat de mine, nu?
– Da, am v`zut lumina focului tù de tab`r`, spuse
ea ezitant, \ncercând s`-i vad` tr`s`turile fe]ei b`rbatu-
lui cu care vorbea.
Un cal tropì \n \ntuneric [i Brandy sim]i cum
\ncepe s` transpire.
– {i m-am bucurat, continu` ea dezam`git`.
Dintr-o dat` nu se mai sim]ea chiar a[a de noro-
coas`. Cine era acel b`rbat [i ce cùta el singur \n
mijlocul de[ertului?
Focul pocni [i dou` lemne se pr`bu[ir` incandes-
cente, provocând scântei. |n acel moment, ceva sclipi \n
mâna strìnului. Brandy \nghe]`. Era lama unui cu]it.
|i privi \nc` o dat` fa]a b`rbatului [i deslu[i o barb`
crescut` \n dezordine. Peste c`ma[` purta o vest` care-i
accentua l`]imea umerilor. Blugii ponosi]i \i st`teau
strân[i pe coapse. |n lumnia fl`c`rilor b`rbatul p`rea
mare [i \nfrico[`tor.
Nu p`rea deloc \ngrijorat de faptul c` ea se r`t`cise.
Era sup`rat c` \i violase intimitatea.
16
Nu. Era sup`rat c` \l g`sise. Pentru c` era clar c`
b`rbatul acela nu voia s` fie deranjat. Brandy \nghi]i
greu. Trecuser` zilele Vestului S`lbatic plin de fugari [i
infractori. Atunci de ce \i era fric`? De ce avea senza]ia
c` se afl` \n fa]a unui evadat sau a unui renegat,
urm`rit de lege?
Nu era un v`car de la vreo ferm` vecin`. |i cuno[tea
pe to]i. {i trecuser` vremurile \n care v`carii \[i f`ceau
tabere, \nnoptând \n de[ert.
|n ce se b`gase?
Privi din nou cu]itul cu lam` lucioas`. Frica \i
str`b`tu trupul, \nfiorând-o. M`car dac` sc`pa cu
via]`!
– Uite, nu vreau s` te deranjez, spuse ea cu voce
tremurând`. Dac` \mi spui \n ce direc]ie se afl` ferma
Ames, te las.
– M` la[i, nu? repet` el amuzat, dezvelind dou`
rânduri de din]i albi. Dac` te pierzi din nou?
{i \n acel moment, Brandy realiz` cu groaz` c`
b`rbatul nu o l`sa s` plece. Panica o sufoc`. B`rbatul
f`cu un pas spre ea [i disperat`, se \ntoarse [i o rupse
la fug` ]ipând.
17
Nu conta \n ce direc]ie alerga. Voia s` ajug` cât mai
departe. Inamicul ei se materializase. Prinsese form`
uman`. Alerga printre cactu[i [i scaie]i care \i sfâ[iau
bluza [i pielea. {i dup` câ]iva pa[i se \mpiedic` de un
bolovan [i cazu, r`nindu-se la genunchi.
Se rostogoli pe spate, gemând de durere.
– Ce prostie mare ai f`cut! spuse b`rbatul privind-o
de sus [i dând din cap batjocoritor.
O urm`rise!
Se aplec` asupra ei, dar Brandy se retrase cu
spatele, amenin]ând \nfrico[at`:
– S` nu te atingi de mine!
– Taci! strig` el, luând-o de picioare.
Brandy \ncepu s` se zbat`, dorind s` scape de
strânsoarea lui, dar \l lovi drept \n b`rbie.
– Târf` mic` ce e[ti! Ce naiba vrei s`-mi ar`]i?
B`rbatul o lu` cu o mi[care brusc` de mâini, o
smuci aruncând-o pe um`r [i o c`r` \napoi la foc, ca
pe un sac de cartofi.
– Las`-m` jos c` ]ip!
– Ce mai amenin]are! râse el. Oricum ]ipi. {i po]i
]ipa cât vrei, oricum nu te aude nimeni. Sau, mai [tii?
18
Poate c` te salveaz` vreun scorpion sau vreun coiot.
Brandy \ncepu s` se zbat` mai viguros.
– Lini[te[te-te, femeie! spuse el, l`sând-o pe
p`mânt.
Brandy \ncerc` s-o rup` la fug`, dar b`rbatul o
prinse de mân`.
– Te-ai r`t`cit, da? \ntreb` el \ncet. Sau te a[teapt`
prietenii dup` deal?
– Nu, protest` ea. }i-am spus c` m-am r`t`cit. Nu
m` a[tept` nimeni dup` deal.
Realiz` prea tâziu c` ideea unor prieteni imaginari
care ar fi a[teptat-o dup` deal ar fi putut s-o salveze.
Poate c` a[a ar fi l`sat-o \n pace.
Disperat`, se zb`tu, dar v`zând c` nu poate sc`pa
din strânsoare, \l mu[c` de mân`.
– Hei! Nu-]i mai suport istericalele.
Brandy \i lovi \ntre picioare cu putere, f`cându-l s`
sl`beasc` strânsoarea. Se trase cu for]`, dar nu reu[i s`
scape de el. {i se trezi pr`bu[indu-se \n praf, cu
strìnul deasupra.
|ncerc` s`-l dea jos de pe ea, dar nu reu[i. Sim]ea
c` se sufoc`. A[a c` \[i folosi armele femeie[ti [i anume
19
unghiile, zgâriindu-l pe fa]`, \ncercând \nver[unat` s`-i
scoat` ochii.
B`rbatul o apuc` de mâini [i o ]intui la p`mânt.
– Vrei s` te potole[ti, nebuno?!
Brandy se opri s` respire. Ochii b`rbatului
str`luceau aproape de fa]a ei. Respira]ia lui fierbinte \i
ardea fa]a. Trupul ei era complet prins sub al lui. Era
sufocat` sub masculinitatea lui covâr[itoare.
– D`-te jos de pe mine! spuse ea cu din]ii \ncle[ta]i.
Nu m` atinge!
– Nu? zåmbi el batjocoritor. Voiam s` facem
dragoste. Asta merit` creaturile s`lbatice ca tine.
Sufletul ei strig` disperat, dar nu scoase nici un
sunet. Se temuse atât de tare pentru via]a ei, \ncât nu
se mai gândise la nimic altceva. |[i ridic` b`rbia,
deschizându-[i ochii rotunji]i de teama c` i s-ar putea
\ntâmpla altceva.
|n mi[carea brusc`, se lipi cu buzele de col]ul
buzelor lui. Paralizat` de contactul nea[teptat, \[i ]inu
respira]ia, ne\ndr`znind s` se mai mi[te.
– Te rog, [opti ea. Te rog, las`-m` s` plec. Jur, jur
c` nu voi spune nimic poli]iei.
20
Mi[carea buzelor ei rupse vraja. Trupul strìnului
se \ncord`. Brandy a[tept` \nfrico[at` urm`toarea lui
mi[care. Nu [tia ce putea s` urmeze.
– Ce nu vei spune poli]iei? \ntreb` el, dep`rtându-se
pu]in de buzele ei.
– Nu voi spune c` te-am v`zut, promise ea
tremurând. Adic` nici nu te-am v`zut... furând vreo
vit`, a[a c` nu voi min]i. Promit c` nu voi spune
nim`nui c` te-am v`zut.
– Deci, ghice[ti de ce m` aflu aici, nu-i a[a? \ntreb`
el zâmbind.
Brandy scutur` din cap ezitant, \ntrebându-se dac`
f`cuse bine spunându-i de vite. Poate asta urma s`-l
decid` s` n-o mai lase s` plece.
Cu o mi[care incredibil de agil` pentru un
b`rbat de dimensiunile lui, strìnul se ridic` \n
picioare.
– Promi]i s`-mi p`strezi micul secret? \ntreb` el,
amuzat din cine [tie ce motiv.
– Dac` m` la[i s` plec, promise ea.
Se ridic` \ncet \n picioare, nesc`pându-l din ochi
pe strìnul acela periculos. {i atunci observ` privirile
21
lui \ndreptate spre bluza ei sfâ[iat` de cactu[i [i scaie]i. O
trase discret, \ncercând s`-[i acopere goliciunea [i r`nile.
– Dac` ai putea s`-mi spui... \ncotro s` m`
\ndrept...
– Unde locuie[ti?
– La ferma Ames. Tat`l meu este Stewart Ames. Se
afl` la cincisprezece mile de ferma Saguarro.
– Mi-e team` c` nu cunosc prea bine \mprejurimi-
le, spuse el, scuturând din cap. |mi amintesc c` am tre-
cut pe lâng` o ferm`, dar nu pot spune care anume
era. {i chiar dac` \]i spun direc]ia, nu [tiu dac` te des-
curci pe \ntuneric.
Pentru prima oar`, Brandy avu \ncredere \n el.
P`rea sincer.
– Nu vreau s` [tiu decât direc]ia, \n mare, \l asigur` ea
rapid. Dac` ajung \ntr-o zon` familiar`, m` descurc eu.
– Crezi c` te caut` p`rin]ii?
Nu [tia dac` s`-i spun` adev`rul sau s`-l mint`.
– Nu [tiu, spuse ea. Sunt pleca]i de acas` [i proba-
bil c` atunci când se vor \ntoarce va fi prea târziu ca s`
mai vad` dac` am venit. Vor presupune c` dorm
lini[tit` \n patul meu.
22
– Adic` nu-]i vor sim]i absen]a pân` diminea]a?
– Corect.
– De[i vreau s` scap de tine, spuse el, analizând
situa]ia, nu te pot trimite \n de[ert singur`, orbecìnd
pe \ntuneric. Te po]i r`t`ci de tot. Sau \]i mai rupi vreun
picior, ceva, [i atunci s-a zis cu tine. Nu pot s` risc asta.
– Dar...
– Nu m` contrazice. Vei petrece noaptea cu mine.
Mâine te voi conduce eu.
– Dar nu pot s` stau aici, cu tine, protest` ea.
– Ce? N-ai \ncredere \ntr-un ho] de vite? \ntreb` el
cu o sclipire diavoleasc` \n ochi.
– Pot avea? \ntreb` ea cu un fals tupeu, strângându-[i
mai tare bluza peste piept.
– |]i promit c` nu m` voi atinge de tine. Vom
\mp`r]i doar c`ldura focului. Asta dac` n-ai de gând s`
r`mâi acolo unde e[ti. Mai bine vino mai aproape [i
\nc`lze[te-te.
De fric`, Brandy nu mai sim]ise frigul nop]ii din
de[ert. Cuvintele lui \i reamintir` \ns` senza]ia [i \ncepu
s` tremure. Se apropie de foc, ]inându-se \ns` la dis-
tan]` de strìn. Nu [tia cât credit putea s`-i acorde.
23
C`ldura radiat` de focul de tab`r` era ca o
binecuvântare.
B`rbatul \ncepu s`-[i vad` de treaba lui [i Brandy
\l privi recunosc`toare. Dar brusc, se \ncord`
\nfrico[at`. Strìnul \[i scoase din nou cu]itul cu lam`
str`lucitoare din teaca de piele de la centur`.
– }i-e foame? \ntreb` el, improvizând ni[te
frig`rui.
– Da, recunoscu ea, amintindu-[i de foamea care
o chinuia [i privind cu poft` carnea \nfipt` \n
be]i[oare.
Strìnul tìe o bucat` de carne fript` [i i-o
d`du.
– Ce este asta? \ntreb` ea, analizând carnea cu
\ndoial`.
– Iepure, spuse el, tran[ând un picior [i
\nfigându-l \n ]epu[`. Este cam tare, dar se poate
mânca.
Brandy lu` o mu[c`tur`. La cât de \nfometat` era,
carnea i se p`ru minunat`.
– Tu l-ai vânat?
– Da.
24
– Dintr-o singur` \mpu[c`tur`?
– Da. De ce? o privi el curios.
– Din cauza zgomotului \mpu[c`turii tale, mi-a
fugit mie calul.
– Deci, pân` la urm`, \mi merit soarta. Eu sunt
vinovatul, nu?
– Nu, spuse ea repede, scuturându-[i buclele
blonde. Eu am gre[it c` nu mi-am priponit calul. Eram
prea preocupat` s` privesc apusul. Am f`cut o gre[eal`
prosteasc`.
– Da.
Brandy mestec` \n t`cere carnea, nemul]umit` de
r`spunsul lui scurt. Strìnul era de acord cu faptul c`
ea f`cuse o gre[eal` prosteasc`. Dar de fapt el era cel
vinovat. Ea avea tot dreptul s` c`l`toreasc` prin acele
locuri. Dar el? Ce cùta pe acolo? De ce vâna prin
locurile acelea?
Ho] nenorocit ce era!
25
Capitolul 2
Dup` ce terminar` de mâncat iepurele, se delectar`

la desert cu fructe de cactus. O dat` ce-[i potolise
foamea, Brandy se a[ez` mai aproape de foc, bând
dintr-o can` de tinichea cafea fierbinte oferit` de strìn.
Nu aveau decât o can` [i, de[i ea ar fi dorit s` savureze
licoarea fierbinte, trebuia s` se gr`beasc`.
– Este bun`, murmur` ea, \ntinzându-i cana goal`.
Toat` mâncarea a fost bun`. Bine, \mi era a[a de
foame, \ncât nu mi-ar fi p`sat ce a[ fi b`gat \n gur`.
B`rbatul se mul]umi doar s` dea din cap, turnându-[i
cafea.
– A[a m`nânci tu de obicei? \ntreb` ea, sprijinindu-se
\ntr-un cot. Adic`, obi[nuie[ti s`-]i vânezi mâncarea?
26
– Da. |ntotdeauna când m` aflu \n de[ert. Nu vreau
s` m` \ncarc cu provizii.
Corect. Proviziile i-ar fi \ncetinit \naintarea unui
fugar ca el.
– C`l`tore[ti des prin de[ert?
– Destul de des, spuse el, aruncându-i o privire
rapid`. Strìnul lu` o gur` zdrav`n` de cafea, f`r` s` se
strâmbe, de[i era clocotit`.
Brandy a[tepta explica]ii mai detaliate, dar probabil
c` strìnul nu avea suficient` \ncredere \n ea, \ncât s`
i se destìnuiasc`. {i poate c` avea dreptate. Nici
Brandy nu era convins` c` putea ]ine un asemenea
secret.
B`rbatul mai lu` o gur` de cafea, dup` care
arunc` za]ul pe p`mânt, scuturând bine cana. Se
ridic` \n picioare [i se \ndrept` spre rucsacul atår-
nat de ramura unui arbust. Brandy \l privi
curioas` cum scoase ceva dinùntru. Era o cutie
alb`.
– Ce ai acolo? \ntreb` ea.
– O trus` de prim ajutor, spuse el aruncându-i o
privire. Trebuie s`-]i cur`]`m r`nile.
27
Brandy \[i privi r`nile. De[i ar`tau destul de urât,
a[a sângerânde cum erau, nu o dureau deloc. Spinii
nu-i p`trunseser` adânc \n piele. Erau mai mult ni[te
zgârieturi.
– Nu m` dor, protest` ea. Abia dac` le simt.
B`rbatul n-o ascult`. Se a[ez` \ntr-un genunchi \n
fa]a ei [i deschise cutia, sco]ând o sticl` cu antiseptic.
– O s` te doar` dac` se infecteaz`.
Avea dreptate. Dar nu voia s` se lase tratat` de acel
infractor.
– Las`-m` pe mine, spuse ea.
– Nu le vezi pe toate, spuse el, tamponându-i r`nile
cu o bucat` de vat` \mbibat` \n antiseptic.
Focul \i lumin` fa]a. Era pentru prima oar` când
Brandy \l putea studia \ndeaproape. Tr`s`turile lui pu-
ternice \i d`deau un aer dur, care-l f`cea s` par`
periculos. Avea p`rul, sprâncenele [i barba negre, la fel
ca [i ochii, iar tenul \i era ars de soare.
F`r` barba aceea s`lbatic`, ar fi fost \ntr-un fel fru-
mos. Probabil c` [i-o l`sase s` creasc` pentru a se
deghiza. {i, ciudat, avea ceva familiar, ceva care lui
Brandy \i sc`pa.
28
{i totu[i o surprindea \n privirile lui lipsa sclipirii
unui infractor. P`rea sigur pe sine, cu o atitudine
semea]`, improprie unui urm`rit de lege.
Totu[i, era un ho] de vite. {i ce anume \l f`cuse pe
b`rbatul acela de treizeci de ani s` aleag` o asemenea soart`?
B`rbatul \ncepu s`-i dezinfecteze r`nile de pe
cel`lalt bra]. Degetele lui nu p`reau muncite, erau fine
[i aveau o atingere delicat`.
Brandy era uimit` cum de sc`pase cu bine din
lupta pe care o purtase cu el mai devreme. Pentru c`
dac` [i-ar fi pus mintea cu ea, i-ar fi putut rupe cu
u[urin]` oasele. Con[tientizarea acelui fapt o f`cu s` se
simt` mai \n siguran]` cu el.
B`rbatul termin` de dezinfectat [i ultima zgârietur`
[i arunc` tamponul de vat` \n foc.
– Mul]umesc, spuse ea.
– Scoate-]i bluza, ca s`-]i cur`] r`nile de pe pipt.
Brandy \[i strânse automat bluza peste piept [i se
retrase \n defensiv`.
– Te rog s` \ncetezi s` mai faci pe nebuna, spuse el
lini[tit. Chiar vrei s`-]i mai pierzi timpul luptându-te cu
mine? dac` nu-]i sco]i bluza, ]i-o scot eu.
29
– Nu. D`-mi tamponul s` m` cur`] singur`.
– E[ti cumva contorsionist`? Hai, las`-m` s` te ajut.
Nu reu[e[ti s` ajungi singur` la toate. O fac spre binele tù.
– Nu!
– Stai lini[tit`. Am mai v`zut trupuri femeie[ti.
Consider`-m` doctorul tù.
– Nu!
– Hai, las` la o parte ru[inea, nu fi proast`.
V`zând c` nu-l poate convinge, Brandy se supuse
cu \ndoial`, sperând s` scape cât mai repede.
|n primii ani ai adolescen]ei, Brandy crezuse c` nu
va avea niciodat` sâni. Dar ace[tia ap`ruser` repede,
rotunjindu-se voluptuos, o dat` cu trecerea anilor.
Cu sfial`, \[i desf`cu bluza, r`mânând \n fa]a lui
\ntr-un sutien sub]ire de dantel`.
– Spuneai c` te cheam` Ames. {i mai cum? \ntreb`
el, \ncercând s-o fac` s` uite de stânjeneal`.
– Brandy, spuse ea cu voce sufocat`, tres`rind la
fiecare atingere a tamponului de vat` pe pielea pieptu-
lui ei.
– Brandy? P`cat c` n-ai un strop de brandy la tine.
}i-ar fi prins bine.
30
– Da, zâmbi ea. Dar pe tine cum te cheam`?
– Jim.
Atât. F`r` nume de familie. {i era normal. Dac` o
min]ea? Oricum, nu conta. Din partea ei putea s`-l cheme
[i Tom sau Sam. Important era c` f`cuser` prezent`rile.
– Trebuie s`-]i dau pu]in la o parte bretelu]a de la
sutien, spuse el. Mai ai aici o zgârietur`.
Brandy nu mai avu timp s` protesteze. |[i arunc` o
privire rapid` asupra um`rului pe care avea o zgâ-
rietur` lung`, ro[iatic`. Atingerea degetelor lui o f`cu
s` tresar`.
– Te doare? \ntreb` el \ngrijorat.
– Nu, spuse ea repede, \nro[indu-se.
Dar nici nu putea r`mâne indiferent` la atingerea
aeea intim` [i neobi[nuit de delicat`.
– Câ]i ani ai? \ntreb` Jim.
– Dou`zeci. De ce?
Jim \i zâmbi, privind-o prietenos.
– Ro[e[ti ca o adolescent`. Sau ca o virgin`, adùg`
el \n [oapt`.
Brandy se \nro[i mai tare. Ar fi vrut s` protesteze,
dar el [i-ar fi dat seama c` minte. Se s`rutase [i se
31
mângâiase cu diver[i bìe]i de vârsta ei, dar niciodat`
nu sim]ise dorin]a s` mearg` pân` la cap`t.
– Po]i s`-]i pui bluza, spuse el, terminând de dezin-
fectat ultima [i cea mai mare zgârietur`.
Brandy \[i \ncheie repede nasturii, privindu-l neli-
ni[tit` pe Jim care se \ntorsese cu spatele la ea,
\ndesându-[i \n rucsac trusa de prim ajutor.
– E[ti obosit`? \ntreb` el, prinzând leg`turile ruc-
sacului.
Brandy \[i privi ceasul [i constat` cu surprindere c`
era aproape miezul nop]ii.
– Da, spuse ea nesigur`.
Jim desf`cu un sac de dormit de o singur` persoan`.
– Dormi aici, spuse el.
– {i tu unde dormi?
– Presupun c` nu vrei s` \mp`r]im sacul de dormit,
spuse el râzând. A[a c` voi dormi lâng` foc.
– Nu. Po]i s` dormi tu \n sacul de dormit. Stau eu
lâng` foc.
– Treci \n sac [i dormi, ordon` el, redevenind serios.
Brandy \l ascult`, presupunând c` dac` nu ar fi
f`cut-o de bun`-voie, s-ar fi ajuns la o alt` alterca]ie, pe
32
care nu [i-o mai dorea. |i arunc` totu[i o privire
furioas`, dându-i de \n]eles c` nu-i conveneau ordinele
lui. Dar pe Jim nu p`ru s`-l afecteze.
Brandy se desc`l]`, \n timp ce Jim mai arunc` ni[te
lemne pe foc. De[i era târziu, nu se sim]ea deloc
obosit`. Privi focul care devenise mai puternic, \ntre-
bându-se dac` p`rin]ii ei \i sesizaser` lipsa. Poate c`
deja organizaser` echipe de cùtare.
|l privi pe Jim care \[i mai puse o jachet` ca s` se pro-
tejeze de frigul nop]ii. Ce ar spune p`rin]ii ei dac` ar
g`si-o petrecându-[i noaptea al`turi de un b`rbat ca el?
Era uimit` de reac]iile ei contradictorii. Ba se temea
de el, ba \l admira. Oricum, nu-i era indiferent deloc.
Felul \n care \i tratase r`nile, \i oferise sacul de dormit,
o hr`nise. Era drept, toate le f`cuse mai mult cu for]a.
O obliga, \i comanda. {i asta nu-i pl`cea deloc. O con-
sidera o pu[toaic`.
Clipi obosit`, privind cerul. Luna p`rea o tipsie mare
de aur. Abia a[tepta s` se fac` diminea]`. |[i \ntinse
oasele obosite \ntre faldurile groase [i c`lduroase ale
sacului de dormit. Aerul rece al nop]ii \i pi[ca obrajii. Se
\ntoarse cu fa]a spre c`ldura focului de tab`r`.
33
Focul de tab`r` care... se stinsese! Cenu[a \nc` mai
fumega. Dar Jim disp`ruse. Uimit`, Brandy se ridic`
\ntr-un cot, privind \n jur.
Unde era? O p`r`sise? Se r`zgândise? Nu avea
\ncredere \n ea?
Punându-[i o mie de \ntreb`ri [i neg`sind r`spuns
la nici una, Brandy se ridic` repede \n capul oaselor,
cùtându-[i ghetele.
|n spate se auzi fornìtul unui cal.
– Scutur`-le bine \nainte s` ]i le pui \n picioare,
spuse o voce din spate. Nu [tii ce scorpion [i-a f`cut
culcu[ \n ghetele tale.
Brandy se \ntoarse spre el u[urat`. Deci, pân` la
urm` nu o p`r`sise! Privind \n ochii lui negri, sim]i c`-[i
pierde r`suflarea.
Se \ntoarse ru[inat` de propria reac]ie [i \ncepu s`-[i
scuture con[tiincioas` ghetele.
– Trebuia s` m` treze[ti mai devreme, spuse ea
sup`rat`, \nc`l]ându-se.
– Dormeai dus` [i nu avea sens s` te trezesc.
Cafeaua este \nc` fierbinte [i ]i-am p`strat ni[te fructe
de cactus pentru micul dejun.
34
– O cafea \mi ajunge.
Cana de tinichea o a[tepta \n cenu[a cald`. Se ridic`
din sacul de dormit, \nfrigurat` de contactul cu aerul
rece al dimine]ii.
– Ai dormit bine? \ntreb` el.
– Da, de ce?
– |ntrebam [i eu a[a, spuse el ridicând din umeri [i
apropiindu-se de mormanul de cenu[`. Credeai c` am
plecat f`r` tine?
– Se putea \ntâmpla, nu? spuse ea aruncând o
privire tìoas` zâmbetului lui ironic.
– Da, a[a este. Ai terminat cafeaua?
Brandy \nghi]i repede ultimele pic`turi de cafea [i \i
\nmân` cana, pe care Jim o \ndes` \ntre bagaje. Brandy
privi cu regret culcu[ul cald \n care dormise. Mai
r`mânea de \mpachetat sacul de dormit.
– Ie[i, soare, spuse Brandy, privind \nfrigurat` spre
r`s`rit. Ie[i, soare, [i \nc`lze[te de[ertul.
Observ`, aruncat` lâng` foc, p`tura cu care se
\nvelise Jim. O ridic` de jos [i [i-o puse \n jurul -
umerilor.
– Nu, spuse Jim. D`-mi-o.
35
Brandy o l`s` dezam`git` s` cad` de pe umerii ei
\nfrigura]i.
– Ce faci? \ntreb` ea uimit`, v`zându-l c` scoate
cu]itul din teac`.
– Mai este o or` pân` r`sare soarele. O s` \nghe]i de
tot, spuse el, tìnd o gaur` \n mijlocul p`turii. A[a, ]i-o
po]i lega \n jurul taliei cu cureaua.
Brandy privi uimit` p`tura transformat` \ntr-un
poncho. Inima i se \nc`lzi v`zând gestul grijuliu al lui
Jim.
– }i-ai stricat p`tura, spuse ea.
Era o observa]ie inutil`.
– A[a se pare, zâmbi el amuzat.
Din câteva mi[c`ri rul` sacul de dormit [i-l leg` de
[aua calului. Brandy \i urm` instruc]iunile, punându-[i
p`tura peste umeri, sco]ându-[i capul prin gaura f`cut`
de Jim, [i o leg` \n jurul taliei cu cureaua blugilor.
Sim]ea nevoia s`-[i dovedeasc` recuno[tin]a, dar nu
[tia cum. Oricum, Jim nu p`rea s` se a[tepte la
mul]umiri din partea ei.
Jim \mpr`[tie cenu[a, stingând t`ciunii aprin[i, [i se
sui pe cal, ajutând-o [i pe Brandy s` urce \n spatele lui.
36
– Cred c` b`nuiesc pe unde ar fi casa ta, spuse el,
dând pinteni calului. S-ar putea s` ne \ntâlnim cu
echipele de salvare pân` o g`sim.
Brandy era de acord cu el. Privi \n urm`, observând
urmele copitelor care dovedeau trecerea lor prin acele
locuri. Dar de[ertul avea s` [tearg` curând toate
urmele. |ntr-un fel se sim]ea trist` [i nu [tia de ce.
Agil [i cu for]e proaspete, calul \i purt` u[or prin
de[ert, printre cactu[i [i scaie]i. |mprejurimile erau
necunoscute pentru Brandy, de[i \n mare, de[ertul
p`rea acela[i din toate unghiurile.
Protejat` de poncho [i de c`ldura radiat` de trupul lui
Jim, Brandy se bucur` de frumuse]ea c`l`toriei. R`coarea
dimine]ii scotea s`lb`ticiunile din bârloguri, la vân`toare.
Dup` câteva mile, calul p`ru s` nu mai r`spund` a[a
de rapid la comenzi. Brandy se gândi c` poate \i intrase
o piatr` sub potcoav`. Dar privindu-l \l v`zu cu capul
ridicat, gâtul \ncordat [i urechile \ndreptate \nainte.
Sim]ea ceva.
– Ce are calul tù? \ntreb` Brandy. Nu vrea s` mai
transporte dou` persoane?
– Nu, r`spunse Jim.
37
Ceva era \n neregul`. Oprir` [i desc`lecar`, dar
calul tot nu se lini[ti. Fornìa agitat \ntruna, ]inându-[i
gâtul \ncordat [i urechile ciulite.
– Urc`-te repede \n spatele meu, comand` Jim,
suindu-se \n sc`ri.
Brandy aproape zbur` prin aer, tras` de bra]ul
puternic al lui Jim. Nu mai avu timp s` se uite \n urm`,
fiind preocupat` s` se ]in` bine de mijlocul lui Jim,
care d`duse pinteni calului. Galopau \n for]`, \n
direc]ia opus` din care veniser`. Calul sesizase ceva [i
Jim \[i d`duse seama de pericol. Ce putea fi? Poli]ia?
Pentru c` Jim p`rea foarte agitat.
|n scurt timp, Jim struni brusc calul [i Brandy
aproape se pr`bu[i peste el, luat` prin surprindere.
– Hai! D`-te jos, spuse Jim, smucind-o \n spatele
unor stânci.
Brandy se supuse cu ezitare, crezând c` Jim o va
p`r`si, plecând mai departe. |n loc de asta, v`zu cu sur-
prindere c` Jim \ncepuse s` dezlege bagajele legate de
[aua calului [i s` le arunce la p`mânt.
– Ce e? Ce se petrece? \ntreb` ea nemai\n]elegând
nimic din gesturile lui.
38
– Vine peste noi o furtun` de nisip, spuse repede Jim.
Brandy privi \n direc]ia din care veniser` [i...
Doamne! Undeva la nord, se contura un nor cenu[iu,
ca o cea]`, care \nainta spre ei cu repeziciune. Frica \i
reprim` orice gest.
Nu era pentru prima oar` când vedea o furtun` de
nisip, dar niciodat` nu fusese martora ei \n de[ert, f`r`
un acoperi[ desupra capului, expus`, neprotejat`.
Privi speriat` spre b`rbatul de lâng` ea, care se
chinuia s` scoat` harna[amentul de pe cal.
– Ce faci? \ntreb` ea speriat`. S` nu-mi spui c` \i dai
drumul!
|n acel moment calul, eliberat, o lu` la galop.
– Este n`scut [i crescut \n de[ert. {tie mai bine decât
noi ce are de f`cut. Stai ghemuit` \ntre stânci, spuse el
desf`când sacul de dormit, [i pune-]i asta \n cap.
Brandy nu mai avea nevoie de alte imbolduri.
Vântul devenise puternic [i instinctul de conservare \[i
f`cea datoria. Se ghemui \ntre stânci, \ntr-un loc care
p`rea un fel de mic` pe[ter` [i se acoperi cu sacul de
dormit. Sim]indu-se relativ \n siguran]`, se \ntoarse s`-l
cheme pe Jim lâng` ea.
39
Dar \n acela[i moment, Jim se arunc` peste ea, pro-
tejând-o cu trupul lui. Desf`cut, sacul de dormit le
ajungea la amândoi. St`teau ca \ntr-un cocon. |n jurul
lor era \ntuneric. Doar inimile li se mai auzeau b`tând
\n acea t`cere mormântal`.
|n câteva secunde, furtuna veni peste ei, lovindu-i
cu o ploaie de pietre. Vântul era a[a de puternic, \ncât
p`rea s`-i smulg` cu totul din ad`post. Brandy se ghe-
mui instinctiv la pieptul lui Jim.
Praful fin p`trundea \n ad`postul lor improvizat,
intrându-le \n nas [i \n gur`. Nisipul p`rea s` intre din
toate p`r]ile, bombardându-i ca mii de ace fine. Brandy
[tia c` Jim suporta tot greul.
Zgomotul se \nte]i. Aerul era fierbinte [i plin de particu-
le sufocante. Brandy voia s` arunce totul de pe ea, s` ias`
ca s` respire. Dar [tia c` era imposibil. Afar` era mai rù.
– Nu mai pot... s` respir, spuse ea \necându-se,
lipit` de gâtul lui.
Jim o strânse mai puternic \n bra]e.
– Rezist`, micu]o. Hai, \nc` pu]in [i trece. Mai
rezist` pu]in. Hai, c` se poate, o \ncuraj` el cu
blânde]e. Trecem noi [i de furtuna asta.
40
Brandy se str`dui s` nu se mai gândeasc` la nimic.
Singurul lucru pe care-l mai auzea era inima ei care
b`tea aproape de a lui Jim.
Urm`torul minut p`ru o or` interminabil`.
Furtuna se \ndep`rt` rapid, luând cu ea norul de
nisip [i l`sând \n urm` o lini[te mormântal`. Jim
\ncerc` s-o \ndep`rteze pe Brandy de la pieptul lui,
dar nu reu[i. Fata era a[a de speriat`, \ncât se ag`]ase
cu toate puterile de el. Nici nu mai realiza c` furtuna
trecuse.
– Brandy, o chem` el \ncet cu glas blând, trecându-[i
degetele prin buclele ei aurii. Brandy, gata. A trecut.
Hai, lini[te[te-te.
Brandy nu p`rea s`-l aud`. Se ]inea strâns la pieptul
lui, cu ochii \nchi[i [i fruntea \ncruntat`.
Jim \i desf`cu bra]ele din jurul lui [i o rezem` cu
spatele de stânci. Dup` câteva momente, deschise
tem`toare ochii, privind \n jur. Soarele str`lucea pe
cer, iar singurul semn al trecerii furtunii era praful fin
suspendat \n atmosfer` [i nisipul de pe sacul lor de dormit.
– Nu-mi vine s` cred, [opti ea respirând u[urat`,
bucurându-se de fiecare respira]ie.
41
– Ce nu-]i vine s` crezi? zâmbi ironic Jim.
– Nu-mi vine s` cred c` a trecut.
|[i sprijini capul de stânc` [i \i zâmbi alene. |n ochii
lui Jim str`luci o lumin` \ntunecat`, f`cându-l s` par`
mai misterios [i atr`g`tor. Jim \i atinse \n joac` vârful
nasului [i-i scutur` u[or praful de pe obraji. Gestul lui
\i f`cu inima s` tresar` violent.
– Ai pielea ca glaspapirul, spuse el.
– Dac` ]i-ai vedea barba! spuse ea râzând.
Jim se \ncrunt` jucù[, ridicându-se \n picioare. Apoi,
cu fals` ceremonie, \i \ntinse o mân` pentru a o ajuta s`
se ridice. Brandy r`spunse jocului [i punându-[i mâna
fin` \n mâna lui puternic` [i mare, se ridic` cu gra]ie.
Jim nu-i eliber` mâna, dar Brandy nu protest`.
Câteva minute mai devreme se sim]ise protejat` la
pieptul lui. Nu avea de ce s` se team`. Jim se dovedise
un b`rbat de \ncredere.
– {tii, spuse ea alintându-se, nici m`car n-am apu-
cat s`-]i mul]umesc pentru tot ceea ce ai f`cut pentru
mine noaptea trecut`, acum...
– Ar trebui s` primesc o recompens` pentru c` te-am
salvat, nu-i a[a? glumi Jim.
42
Trecuser` prin multe \mpreun` \n ultimele
dou`zeci [i patru de ore. A[a c` f`r` team`, Brandy se
ridic` pe vârfuri [i se ag`]` cu bra]ele de gâtul lui, flu-
turând din gene.
|[i apropie buzele de obrazul lui [i... ceea ce se
dorea a fi un s`rut inocent de mul]umire se transform`
\n altceva. Jim \[i apropie buzele de ale ei [i o s`rut`
tandru [i ferm.
Dar scurt. {i Brandy \[i deschise ochii dezam`git`.
Privirea ei spunea totul.
Mâna lui Jim care \i sprijinea ceafa se \ncord`
hot`rât`, tr`gând-o din nou spre el. De data aceasta
s`rutul deveni insistent [i pasionat, f`când-o s`-[i
piard` min]ile. Trupul ei se lipi instinctiv de al lui.
Era \ntr-o lume condus` de instincte [i senza]ii
care explodau \n jurul ei. Pulsul \i b`tea nebune[te \n
urechi. Mirosul lui b`rb`tesc o \nv`lui ca o matie.
Fiecare p`rticic` a pielii ei purta amprenta trupului
lui masculin.
Gura lui Jim se \ndep`rt` u[or de a ei. Brandy \[i
a[ez` cu regret capul pe pieptul lui, \ncercând s`-[i
revin`.
43
Jim o ]inea cu tandre]e de dup` umeri, mângâind-o
u[or. Ea \i sim]i s`rutul pe cre[tetul capului, ca o
p`rere de rù.
Uimit` de nea[teptata retragere \n defensiv`,
Brandy se uit` \n ochii lui \ncercând s`-i \n]eleag` ges-
tul. Dar Jim \i evit` privirea, \ndep`rtând-o de la piep-
tul lui.
– N-ar fi trebuit s` fac asta, spuse el \ntorcându-se
cu spatele.
– De ce? râse ea nervos. Mie nu-mi pare rù.
– Nu pot s`-]i explic, spuse el, preocupat s` strâng`
sacul de dormit [i bagajele pline de nisip. E vina mea.
S` uit`m ce s-a \ntâmplat. E mai bine a[a.
– De ce? insist` ea.
– Nu vreau s`-]i faci o idee gre[it`, spuse el scu-
turând p`turile.
– Dar oamenii se s`rut` tot timpul. Am f`cut ceva
gre[it? S`rutul este ceva obi[nuit \ntre dou` fiin]e
care se simt atrase una de cealalt`. Poate par eu
tân`r`, dar s` [tii c` sunt suficient de de[teapt` ca
s`-mi dau seama c` asta nu reprezint` o declara]ie de
dragoste.
44
– Nu pari tân`r`. E[ti tân`r` [i u[or impresionabil`.
– Nu! A[a vezi tu, la anii tì! ]ip` ea, contraatacând
enervat`.
Jim o privi \ntreb`tor, ridicând o sprâncean`.
– Rectific. E[ti tân`r`, impresionabil` [i plin` de
ie[iri temperamentale.
– Iart`-m`, spuse ea. N-am vrut s` ]ip, dar nu \n]eleg
de ce regre]i c` m-ai s`rutat?
– |mi place de tine, Brandy. {i dac` a[ fi [tiut de
asear` ce fel de om e[ti, toate astea nu s-ar fi \ntâm-
plat.
– Ce vrei s` spui?
Jim o studie \ndelung.
– Sunt multe lucruri pe care nu le cuno[ti despre
mine, Brandy.
Frustrat` de r`spunsurile lui evazive, Brandy se
\ntoarse cu spatele, fluturându-[i mâinile \n aer.
– Presupun c` e[ti \nsurat [i ai trei copii. Ei, [i? Asta
ar trebui s` m` [ocheze, sau s` m` fac` s` m` simt ca o
nenorocit` care destram` c`snicii?
– Nu sunt \nsurat, spuse Jim pufnind \n râs. Hai,
Brandy, s` l`s`m asta. Ne a[teapt` un drum lung.
45
Câteva minute mai târziu, Brandy uit` de mica lor
alterca]ie. Nu se mai gândea la nimic decât la p`rin]ii
ei, care probabil \n acele momente o cùtau dispera]i.
{i ea, \n loc s` fie \ngrijorat`, se certa cu un ho] de
vite.
– Ce faci? Ai de gând s`-]i la[i bagajele aici? \ntreb`
ea, a[ezându-se \n fa]a lui.
– Le iau la \ntoarcere, spuse el, ocolind-o.
Bagajele erau grele [i nu avea sens s` le care pe
acela[i drum de dou` ori. Jim avea dreptate. Dar dac`
le g`sea cineva? Era problema lui, oricum.
Brandy privi f`r` speran]` de[ertul vast. Nicìeri \n
jur, pe linia orizontului, nu se \ntrez`rea vreo a[ezare.
De[ertul imens era „decorat“ doar cu cactu[i [i stânci.
Cât de departe erau de cas`?
– {i cum faci ca s`-]i g`se[ti calul? \ntreb` ea,
alergând dup` Jim.
– Nu [tiu. Dar sunt sigur c` a fugit spre un ]arc din
apropiere.
Un ]arc \n apropiere? Brandy nu cuno[tea nici unul.
Probabil c` Jim avea un loc al lui \n care \[i ]inea vitele
furate. Doar a[a se explica.
46
Brandy \i studie uimit` profilul. De ce oare un
b`rbat ca el, \n deplin`tatea maturit`]ii [i puterilor ale-
sese s` se fac` ho] de vite? Ar fi putut s` aib` o meserie
cinstit`. Era p`cat de el. Dac` \l prindeau?
– Jim? \l strig` ea cu ezitare. De când furi vite? Adic`,
nu ]i-ai dorit niciodat` s` faci [i altceva?
– M` \ntrebam dac` va mai dura mult, spuse el,
\ntorcându-se zâmbitor spre Brandy.
Iar r`spundea evaziv.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea exasperat`.
– Tocmai ai scos la iveal` o latur` specific` femeilor.
Toate \ncerca]i s` ne schimba]i pe noi, b`rba]ii. Ai de
gând s`-mi ]ii o predic` despre traiul meu nes`n`tos?
– Eram curioas`, se ap`r` ea.
Brandy a[tept` r`spunsul lui \n zadar. |n final se
l`s` p`guba[`. Era clar c` nu reu[ea s` scoat` nimic de
la b`rbatul acela plin de secrete.
47
Capitolul 3
C`l`torir` prin de[ert pe drumul nisipos [i [erpuind

printre cactu[i [i scaie]i câteva ore bune. Cu toate astea
nu str`b`tuser` mai mult de dou` mile. Soarele arz`tor
era sus pe cer, \ncingåndu-le cre[tetele capetelor. Jim \[i
scosese jacheta [i \[i desf`cuse vesta, iar Brandy
renun]ase la poncho-ul improvizat, legându-l \n jurul
coapselor.
Epuizat`, se opri la marginea drumului, refuzând s`
mai \nainteze.
– Nu mai pot! strig` ea dup` Jim, care n-o observase.
Jim se \ntoarse [i \i f`cu semn s` se ridice.
– Nu, mai stau pu]in s` m` odihnesc.
Jim se \ntoarse dup` ea [i o lu` de mân`, for]ând-o
s` se ridice.
48
– Hai ne odihnim acolo, spuse el, ar`tându-i albia
unui râu secat.
Resemnat`, Brandy \l urm` târându-[i picioarele [i se
trânti pe marginea albiei, care avea o nuan]` verzuie.
– Ce p`cat c` a secat, spuse Brandy. M-a[ fi aruncat
cu totul \n râul `sta.
– }i-e sete?
– Sigur.
– De ce nu spui? \ntreb` Jim, desf`cându-[i de la
cing`toare un mic termos.
Lichidul nu era prea rece, dar p`rea o adev`rat`
binecuvântare pentru gâtul ei uscat.
– Se vede c` nu sunt obi[nuit` s` merg pe jos.
– Soarele `sta ne usca [i ne obosea chiar dac`
aveam calul. Singura diferen]` este c` am fi \naintat mai
rapid.
– {i nu era bine?
– Ba da, dar acum, asta este! spuse el u[or enervat,
ducându-[i termosul la gur`.
Brandy \[i l`s` privirea \n p`mânt, concentrându-se
asupra zgomotului pe care \l auzea \n urechi. Credea c`
era inima ei, dar zgomotul p`rea s` se \nte]easc`.
49
– Jim?
– Da?
– Cred c`... aud apropiindu-se un... elicopter? Da!
Sigur este un elicopter, spuse ea privind spre cer. Uite-l!
– O echip` de cùtare, spuse Jim \ncruntându-se.
– {tiu! spuse ea vesel`.
|n câteva minute avea s` fie salvat`. Abia a[tepta s`
ajung` acas` la p`rin]ii ei. |i p`rea rù pentru Jim. O aju-
tase mult [i acum avea s` fie arestat. Dar faptul c` o aju-
tase nu-l absolvea de vin`. Cu toate astea, sim]ea c` era
rândul ei s`-l ajute s` scape.
– Nu ne-au v`zut \nc`, spuse Brandy nelini[tit`.
Ascunde-te repede undeva. Nu vor [ti niciodat` c` ai
fost pe aici. |]i promit. }i-am promis.
– Nu vrei s` m` denun]i? \ntreb` el, zâmbind.
– Nu pot, spuse ea, privind elicopterul care se
apropia. Repede, Jim. Ascunde-te acum, cât mai ai
timp.
Jim se ridic` \n picioare [i Brandy \l privi cu triste]e.
Nu \i pl`ceau desp`r]irile.
– Ai grij` de tine, [opti ea.
– Nu plec nicìeri, Brandy, ezit` el, privind-o serios.
50
Elicopterul se apropie a[a de mult de ei, \ncât
puteau s`-l vad` pe pilotul care gesticula spre ei.
– Dar, Jim...
Era prea târziu.
– Jim, spuse ea cu lacrimi \n ochi. Ne-au v`zut. Te-au
v`zut!
– Brandy, spuse el, dându-i o [uvi]` de p`r auriu
dup` ureche. |mi pare rù... |mi pare tare rù.
– Mie \mi pare rù, spuse Brandy, \ncruntându-se
confuz`.
– Uite, vor ateriza acolo, spuse Jim \ntorcând-o cu
fa]a spre un platou. S` mergem.
– Ce faci? Nu \ncerci m`car s` fugi? Mai ai timp!
– Hai!
– Tu chiar vrei s` fii prins, nu-i a[a? O s` ajungi la
\nchisoare, Jim, \]i dai seama?
– Brandy, spuse Jim tu[ind u[or. Trebuie s`-]i spun
ceva.
– Da?
– Nu sunt ho] de vite.
– Dar ai spus c`...
– Nu. Tu ai spus.
51
Brandy \l privi uimit` pe Jim care ar`ta ciudat.
– Cine e[ti tu de fapt? \ntreb` ea, privindu-l atent`.
Elicopterul se apropie de pâmânt, stârnind un nor
de praf \n jur. Dup` ce ateriz`, un b`rbat \mbr`cat la
costum ie[i \n grab`, ferindu-se de praf [i \ncepu s`
alerge spre ei.
– La naiba, Jim! strig` b`rbatul. M` bucur c` te-am
g`sit! spuse el, scuturându-i mâna. Raymond ]i-a v`zut
calul \ndreptându-se spre cas`, \nainte s` vin` furtuna.
Tu trebuie s` fii fata lui Ames, spuse el, \ntorcându-se
spre Brandy.
Brandy confirm` dând confuz` din cap. Lucrurile
deveneau din ce \n ce mai neclare. Ce se petrecea? Ce
era adev`r [i ce era minciun`? Pe b`rbatul de lâng` ea
\l chema cu siguran]` Jim. Dar nu era ho] de vite. Era o
persoan` important`. Cine era el de fapt?
|[i aminti c` la prima impresie i se p`ruse o per-
soan` cunoscut`. Avea ceva familiar. Din cauza b`rbii
nu reu[ea s`-[i dea seama cine era el cu adev`rat.
– Sunte]i gata?
Jim o \ntrebase ceva, dar ea nu-l auzise. Se str`duia
s`-[i dea seama cine putea fi.
52
– Domni[oar` Ames, sunte]i gata?
Domni[oar` Ames! Formalismul cu care i se adrease
o f`cu s` tresar`. P`rea distant [i politicos. Renun]ase
s-o numeasc` Brandy. De ce?
– Da, r`spunse ea [i mai confuz`.
Cel`lalt b`rbat \i oferi bra]ul [i o conduse \n eli-
copterul pornit, pe scaunul din spate. |[i leg` centura,
privindu-l pe Jim care se a[ezase lâng` ea. Strìnul se
a[ez` lâng` pilot [i-l \ntreb` cu voce tare, \ncercând s`
acopere zgomotul motorului:
– L-ai anun]at pe [erif [i familia Ames c` am
g`sit-o pe domni[oara Ames \mpreun` cu domnul
Corbett?
– Da, spuse pilotul.
Corbett! Auzind numele, Brandy se sim]i ca [i cum
cineva o lovise drept \n plex. Barba [i \mprejur`rile o
orbiser` complet. Cine ar fi crezut c` sub identitatea
unui ho] de vaci, care c`l`torea prin de[ert, se ascundea
faimosul James Corbett, steaua de cinema?
Da! Chiar el era. Brandy \l privi din nou, sim]indu-se
din ce \n ce mai prost. Cât o mai fi râs Jim de ea! S`-l
considere un ho] de vite! {i-l imagin` povestindu-le
53
celor din lumea lui \ntâmplarea. |n ce situa]ie se
pusese! Se f`cuse de râs!
Fl`c`rile ru[inii \i arser` obrajii. |[i \nfipse din]ii \n
buza inferioar`, sim]indu-se umilit`.
Se uit` la el din nou cu coada ochiului [i \i \ntâlni
privirea amuzat`. Doamne! Ce gre[eal`! Ru[inat`, \[i
\ntoarse ochii spre geam, privind de[ertul de la
picioarele lor.
Spre surprinderea ei, \nc` se gândea la el ca fiind
Jim! Nu! Trebuia s` se gândeasc` la el ca la James
Corbett! Un actor faimos, [i de ce nu, \ngâmfat, plin
de aere. A[a erau to]i actorii! De ce ar fi fost el
altfel?
Pilotul se \ntoarse spre b`rbatul de lâng` el [i \i
spuse ceva.
– La casa lui Ames ne a[teapt` o turm` de reporteri,
spuse b`rbatul, \ntorcându-se spre Jim. Preferi s`
ateriz`m la Saguarro?
Brandy \l privi pe Jim care se strâmb` nemul]umit.
Ea [i-ar fi dorit ca totul s` se termine cât mai repede. S`
ajung` acas` [i s` uite tot. Nici ea nu avea chef de repor-
teri indiscre]i.
54
– Nu, mergem la ferma Ames! r`spunse Jim.
B`rbatul ridic` din umeri nedumerit [i \i comunic`
ordinul pilotului. Actorii aveau ciud`]eniile lor, dar tre-
buiau asculta]i.
Curând, Brandy \ncepu s` vad` desf`[urându-se la
picoarele ei peisaje familiare. Grajdurile, casa ei [i
p`rin]ii, al`turi de o mul]ime de oameni, a[teptând-o \n
fa]a casei.
Elicopterul \ncepu s` coboare [i ateriz` pe un pla-
tou. Pilotul opri motoarele [i Brandy \[i desf`cu centu-
ra de siguran]`. Jim coborâse \naintea ei [i \i oferi mâna,
ajutând-o s` coboare. Brandy \i ignor` ajutorul [i s`ri
din elicopter.
– Domnule Corbett, m` scuza]i, spuse ea, v`zându-l
pe Jim c` \i bloca drumul [i evitându-i privirea intens`,
dar trebuie s` plec.
{i strecurându-se pe lâng` el, alerg` fericit` spre
p`rin]ii ei care o a[teptau ner`bd`tori, privind uimi]i
celebritatea care o \nso]ea.
Leonora, mama ei, p`rea calm` [i mul]umit`. Brandy
se arunc` \n bra]ele ei, fericit` s` g`seasc` siguran]a
dup` care tânjise atâta.
55
– Ne-ai tras o sperietur`! spuse mama ei, mângâind-o.
Vai! {i ar`]i ca o mic` vagaboand`, draga mea.
– {tiu, spuse Brandy râzând, s`rind \n bra]ele tat`lui
ei. Ce bine e acas`!
– Draga tatei! Cum te sim]i?
– Bine, tat`! M` simt foarte bine! spuse ea, privind
peste um`rul tat`lui ei [i observând reporterii \nghe-
suindu-se \n jurul lui Jim.
Dup` ce se desf`cu din \mbr`]i[area p`rinteasc`,
trei reporteri o \nconjurar`, bombardând-o cu
\ntreb`ri:
– Cum v` sim]i]i, domni[oar` Ames?
– Bine, r`spunse ea.
– Este bine acas`?
– Cu siguran]`!
– Cum v-a]i r`t`cit?
– Cum este o noapte \n de[ert?
– Povesti]i-ne!
O ploaie de \ntreb`ri c`zu asupra ei. Nu reu[ea s`
r`spund` bine la una, c` imediat i se punea alta. Nici
nu-l observ` pe Jim care se apropiase de p`rin]ii ei,
prezentându-se politicos.
56
– Am auzit c` v-a prins o furtun` \n de[ert, este
adev`rat? \l \ntreb` tat`l ei pe Jim.
– Da...
– Domni[oar` Ames, ce a]i f`cut când a \nceput fur-
tuna? \ntreb` un reporter.
– De fapt, J... adic` domnul Corbett a intuit apari]ia fur-
tunii [i am avut timp s` ne ad`postim \n spatele unor stânci.
– Vre]i s` spune]i c` dumneavoastr` [i domnul
Corbett era]i \mpreun` când v-a prins furtuna?
Brandy realiz` prea târziu c` reporterii nu [tiau c` ei
petrecuser` noaptea \mpreun`. Credeau c` se pier-
duser` separat.
– Adic`... vreau s` spun... b`lm`ji \ncurcat` Brandy,
privindu-l pe Jim cu p`rere de rù.
– Eu \mpreun` cu domni[oara Ames ne-am \ntâlnit
noaptea trecut`, spuse Jim calm, adresându-se repor-
terilor. Se pierduse [i mi-a z`rit focul de tab`r`. A[a
ne-am cunoscut.
– A]i petrecut noaptea \mpreun`?
– Am putea spune a[a, zâmbi Jim.
– De unde ave]i zgârieturile, domni[oar` Ames?
\ntreb` un reporter.
57
Brandy \[i privi r`nile de care uitase. Ar fi trebuit s`
[i le ascund`, dar acum era prea târziu.
– Alergam prin de[ert [i m-am zgâriat \n cactu[i [i scaie]i.
– De ce alerga]i? \ntreb` un reporter privind-o indiscret.
Brandy \[i aminti momentul \n care v`zuse cu]itul
din mâna lui Jim.
– Insinua]i c` am alergat-o pe domni[oara Ames \n
jurul focului? interveni Jim.
– Nu.
– Ei bine, era sperit` de \ntuneric [i \nainte de a m`
\ntâlni, se gr`bea s` g`seasc` drumul. A]i uitat c` se
r`t`cise?
– Descrie]i-ne cum este s` fii \n mijlocul de[ertului
al`turi de James Corbett, spuse un reporter, f`cându-i
cu ochiul.
– La \nceput, spuse cu precau]ie Brandy, v`zând c`
Jim n-o ajuta, m-am bucurat s` g`sesc o fiin]` uman` \n
mijlocul de[ertului.
– {i apoi?
– Apoi...
– Apoi a mâncat al`turi de mine un iepure pe care
\l \mpu[casem mai devreme, interveni Jim, [i i-am
58
dezinfectat r`nile provocate de scaie]i. Este un
subiect bun de film, nu-i a[a?
Reporterii \ncepur` s` râd`. Dar ei nu [tiau tot. Dac`
ar fi aflat c` \l confundase cu un ho] de vite! Atunci ar fi
râs cu gura pân` la urechi!
– Domnul Corbett are o reputa]ie de cuceritor \n
rândul femeilor. V-a]i temut vreo clip` s` v` petrece]i
noaptea al`turi de domnul Corbett?
– Nu m-am gândit niciodat` la reputa]ia lui,
r`spunse sincer Brandy.
Dar acum, amintindu-[i s`rutul lui expert,
\nghe]`. La via]a lui, Jim avusese o mul]ime de femei
celebre [i versate. Un alt motiv de umilin]` pentru
ea.
Cum fusese a[a de naiv`? Nu era de mirare c` apoi \i
ceruse s` uite de acel s`rut! El era o stea, iar ea era un
nimeni! Nici m`car nu ar`ta nemaipomenit.
– Cred c` a fost emo]ionant` \ntâlnirea cu James
Corbett! spus un reporter, \mpingându-i un reportofon
sub nas.
Emo]ionant`? Umilitoare! Brandy \l privi pe Jim care
afi[a un zâmbet ironic.
59
– Da, a fost emo]ionant`, min]i ea cu calm.
– Domni[oar`, \ncepu un alt reporter, dar b`rbatul
din elicopter veni \n mijlocul lor, \ntrerupându-i:
– Domnilor, domnilor, v` rog! Domni[oara Ames
vrea s` se odihneasc` [i s` se bucure de re\ntâlnirea cu
familia ei. Domnul Corbett are film`ri mâine
diminea]`. A]i primit suficiente r`spunsuri. Acum, v`
rog s` pleca]i.
Reporterii protestar` pu]in, dar se supuser`,
\mpr`[tiindu-se.
Brandy se \ntoarse spre Jim, ne[tiind cum s`-[i ia la
revedere.
– Domnule Corbett, v` mul]umesc pentru ajutor [i...
la revedere.
Jim se \ncrunt` pu]in. La ce se a[teptase? Voia s-o
vad` mai impresionat`?
– Mi-a f`cut pl`cere, spuse el, \ntinzându-i mâna.
– Sunt sigur` c` v-a]i amuzat copios.
Jim \i strânse mâna pu]in cam tare, zâmbindu-i \n
schimb politicos.
– Duce]i-v` \n cas`, spuse tat`l lui Brandy, eu \l voi
\nso]i pe domnul Corbett pân` la elicopter.
60
Brandy \l mai privi o dat` pe Jim [i intr` dup` mama ei
\n cas`, sim]indu-se pentru prima oar` cu adev`rat epuizat`.
– Cred c` ]i-e foame, spuse mama ei zâmbindu-i. S`-]i
fac ni[te sandvi[uri. De fapt o s` fac mai multe. Nici noi
n-am pus nimic \n gur` de diminea]`. Tocmai storceam
portocalele când am descoperit c` lipse[ti.
– {tiam c` ve]i descoperi abia diminea]a c` nu sunt acas`.
Brandy se a[tepta ca p`rin]ii ei s`-i pun` mai multe \ntreb`ri
decât reporterii [i nu se sim]ea \n stare s` le r`spund`.
– Mam`, [tii ce? A[ face o baie lung` [i fierbinte.
– Te rog. Pân` atunci va fi gata [i masa.
*
* *
O or` mai târziu, Brandy intr` \n buc`t`rie cu p`rul

ud, proasp`t` [i \nviorat`, adulmecând mirosul apeti-
sant de sup` de ro[ii.
– Unde este feti]a str`zii? o \ntreb` zâmbind tat`l ei.
– S-a sp`lat, r`spunse ea, a[ezându-se la mas` al`turi
de p`rin]ii ei [i a[teptând ner`bd`toare supa.
Stewart Ames izbucni \n râs.
61
– Ce e? \ntreb` Brandy.
– Ho] de vite! Cred c` a fost o lovitur` serioas` \n
orgoliul lui James Corbett!
– Da, protest` enervat` Brandy, ap`rându-se, dar
nici el nu m-a contrazis. M-a l`sat s`-l cred ho] de vite.
M-am sim]it tare umilit` când am aflat adev`rul.
– Dar a fost tare amuzant, interveni mama ei. P`rea
foarte jenat când i-a povestit \ntâmplarea tat`lui tù.
– Jenat? Nu cred c` James Corbet se poate sim]i
jenat de ceva. Nu putem s` schimb`m subiectul? Nu
vreau s` mai aud numele de James Corbett.
{i \ntr-adev`r nu-l mai auzi, pân` a doua zi
diminea]a, când intrând pe u[a magazinului de deco-
ra]iuni interioare unde lucra, prietena ei ro[cat` o
\ntâmpin` fluturându-i pe sub nas ziarul de
diminea]`.
– Brandy, este adev`rat? Chiar te-ai r`t`cit \n de[ert
[i te-ai \ntâlnit cu faimosul James Corbett?
– Da, spuse ea oftând obosit`, punându-[i haina \n
cuier. Mai este cafea?
– Da, las` asta. Poveste[te-mi tot!
– N-ai citit ziarul? \ntreb` ea, exasperat`.
62
– Hai, Brandy, te rog. Trebuie s` fi fost mai intere-
sant, spune-mi. Promit c` nu suflu o vorb` nim`nui, se
rug` Karen.
– C`l`ream prin de[ert. M-am oprit s` v`d apusul [i
calul meu s-a speriat [i a fugit. M-a prins noaptea pe
drum [i am v`zut focul de tab`r` al lui James Corbett. A
doua zi ne-a prins furtuna, ne-am ad`postit [i apoi ne-a
g`sit elicopterul, care ne-a dus acas`.
– Dar ce ai f`cut când ]i-ai dat seama c` era James
Corbett?
– Am fost [ocat`, spuse ea, luând o gur` de cafea.
Unde este doamna Phillips?
– La banc`, [i nu schimba subiectul. Spune-mi, ce a]i
vorbit? }i-a povestit despre filmul pe care \l face \n
Tucson?
– Nu.
– Atunci despre ce a]i vorbit? insist` Karen.
– Lucruri obi[nuite.
Karen se \ncrunt` nemul]umit`.
– Tu \mi ascunzi ceva. A]i stat o noapte \mpreun`.
Nu s-a dat deloc la tine? Nu ]i-a f`cut avansuri?
– Nu fi ridicol`.
63
– Brandy! Te-a s`rutat, nu-i a[a? Pun pariu c` te-a
s`rutat. Se vede pe fa]a ta!
– {i dac` m-a s`rutat, ce? izbucni Brandy. Nici m`car
nu [tiam cine...
– Ce nu [tiai? Vrei s` spui c`... Nu [tiai cine este?
Asta vrei s` spui?
– Da, recunoscu Brandy nelini[tit`. Nu [tiam cine
era. Nu l-am recunoscut, bine?
– Vai! Nu l-ai recunoscut pe James Corbett? Vorbe[ti
serios? Nu pot s` cred! spuse Karen sc`pând ziarul din mân`.
– Prive[te-l \n poza asta din ziar. A[a l-am v`zut [i eu.
Era noapte, eram r`t`cit`, speriat`. Cum s`-l recunosc
sub barba asta? {i cum s`-mi imaginez c` dau peste el
tocmai \n mijlocul de[ertului?
– Ce cùta el de fapt acolo?
– Nu [tiu, r`spunse ea iritat`. Am \n]eles din ce le-a
povestit reporterilor, c` voia s` se relaxeze.
– {i cum s`rut`?
– Drag`, nu [tiam c` m` s`rut` James Corbett, se
strâmb` ea min]ind, cu amintirea vie a s`rutului pe
buze, a[a c` n-am luat noti]e. Poate c` dac` a[ fi [tiut mi
s-ar fi tìat r`suflarea.
64
– De ce te enervezi? Te \ntreb [i eu. Sunt curioas`.
Tu n-ai fi?
– Iart`-m`, spuse ea obosit`. Dar vreau s` uit tot inci-
dentul. Nu vreau s`-mi amintesc cum a râs James
Corbett \n sinea lui de ignoran]a mea. Este deja ora
nou`. Ne-a l`sat doamna Phillips cheia de la u[a din fa]`?
– Da, spuse Karen urmând-o \n birou. V` mai vede]i?
– Nu te-a invitat undeva?
– Nu. Karen, ai v`zut prea multe filme.
– Ba tu ai v`zut prea pu]ine. Tu n-ai \nv`]at c` reali-
tatea \ntrece orice imagina]ie?
– Ei, nu m-a invitat nicìeri [i chiar dac` ar fi f`cut-o,
l-a[ fi refuzat.
– Nu cred.
– A râs destul pe seama mea. Tu nu-]i dai seama c`
pentru el sunt o pu[toaic` de la ]ar`? Nu sunt genul lui.
Tu [tii cu ce femei sofisticate umbl`?
– Poate vrea s` \ncerce [i altceva, zâmbi Karen,
f`cându-i cu ochiul.
– Atunci s` caute \n alt` parte. Eu nu vreau s`-l mai v`d \n ochi.
Sau cel pu]in a[a credea ea.
65
Capitolul 4
Soarele str`luci \n p`rul auriu al lui Brandy, care se

aplec` s` miroas` buchetul de trandafiri ro[ii din vaza
de pe masa din camera de zi. Florile a[teptaser` toat`
ziua \ntoarcerea ei de la serviciu.
Când \l v`zuse, dup` ce citise cartea de vizit` care-l
\nso]ea, prima reac]ie fusese s`-l arunce la gunoi. Era
o reac]ie copil`reasc`, dar toat` ziua fusese bombar-
dat` cu \ntreb`ri venite din partea diverselor
cuno[tin]e. Toat` lumea dorea s` cunoasc` dedesub-
turile \ntâlnirii cu James Corbett.
Era o prostie s` se r`zbune pe ni[te flori nevino-
vate. Mesajul de pe cartea de vizit` era politicos [i
nevinovat. James Corbett \[i exprima p`rerile de rù
66
pentru suferin]a pe care o \ndurase \n de[ert [i se
semnase Jim. Poate de aceea Brandy se hot`râse s` nu
arunce florile. Sim]ea c` primise buchetul de la ho]ul
de vite [i nu de la faimosul actor de cinema.
Brandy aranj` mai bine florile \n vaza cu motive
chineze[ti pe care mama ei o mo[tenise de genera]ii [i
o a[ez` pe o m`su]` de lemn de nuc, \ntr-un loc mai
retras al \nc`perii.
– Bun`, Brandy, spuse mama ei, intrând \n camer`.
Vai, ce flori frumoase! De la cine le-ai primit?
– De la James Corbett, spuse Brandy \ncercând s`
par` nep`s`toare.
– Ce dr`gu] din partea lui!
– Nu [tiu ce s` spun. Poate vrea s`-[i p`streze o
imagine bun`.
– E[ti cinic`, drag`.
– Nu sunt. Este un gest de polite]e, \ntr-adev`r. Sunt
sigur` c` James Corbett [i-a pus secretara s`-mi trimit`
ni[te flori. Apreciez gestul, dar nu este ceva nemaipomenit.
Nu sunt obligat` s` cad pe spate de emo]ie.
– Dar n-am spus asta.
– M` duc s` prepar cina. Unde este tata?
– |n garaj. Brandy?
67
– Da? se opri ea, privind spre mama ei, peste um`r.
– Ce s-a \ntâmplat ast`zi?
– Nimic. Am fost la serviciu [i atât.
– Te \ntreb, fiindc` eu [i Stewart am fost asalta]i cu
\ntreb`ri despre evenimentul prin care ai trecut. Cred
c` [i tu la fel. |]i \n]eleg am`r`ciunea.
– Normal c` sunt sup`rat`. Cui \i place s` se râd`
pe seama lui? Crezi c` mie \mi cade bine s` [tiu c` nu
l-am recunoscut de la \nceput pe James Corbett? Toat`
lumea crede c` a fost o aventur` romantic`, dar afl` c`
m-am sim]it tare umilit`. {i acum, dac` nu te superi,
eu m` duc s` prepar cina.
Mama ei nu mai reveni la subiect, iar tat`l ei se
limit` s` fac` o remarc` de admira]ie asupra florilor [i
atât. Probabil c` mama ei \i povestise \ntâmplarea [i de
aceea o l`sase \n pace.
A doua zi evit` s`-i povesteasc` lui Karen despre
buchetul de flori. Prietena ei avea o imagina]ie bogat`
[i ar fi reinterpretat gestul.
|n câteva zile, \ntâmplarea \[i mai atenu` din
importan]`. Tensiunea acumulat` se risipi [i lucrurile
reintrar` \n normal. Brandy spera ca \n scurt timp
totul s` fie dat complet uit`rii.
68
Joi seara Brandy se hot`r\ s` priveasc` apusul din curtea
interioar`. P`rin]ii ei st`teau \n birou [i scriau ni[te lucr`ri
pentru a doua zi. Toate intraser` \n rutina obi[nuit`.
Soarele se preg`tea s` apun` \n spatele dealurilor,
peste rezerva]ia natural` Papago. Brandy urm`rea
\ntr-o t`cere admirativ` explozia de culori.
– Nu \n]eleg de ce trebuie s` te mai duci \n de[ert
ca s` vezi asemenea apusuri de soare, spuse o voce
masculin` din spatele ei.
Brandy s`ri din [ezlong ca ars` [i d`du nas \n nas
cu James Corbett.
De data asta \l recunoscu. Ochii erau singurii care-i
aminteau de Jim. Nu mai avea barb` [i putea s`-i vad`
clar fiecare cut` imprimat` de zâmbetul lui ironic
obi[nuit. O pereche de pantaloni elegan]i de var` \i
\nlocuiau blugii jerpeli]i [i purta o c`ma[` scump` de
m`tase crem. {i totu[i nu-[i pierduse acel magnetism
irezistibil, acel lic`r periculos din priviri.
– Cum ai... intrat aici? reu[i ea s` \ngaime.
– Am sunat la u[` [i mi-a deschis mama ta. Mi-a
spus c` te g`sesc aici.
– Aha, murmur` ea. Am primit florile de la tine.
Mul]umesc.
69
Sunase a[a de nesincer, \ncât mai bine n-ar fi
men]ionat acel lucru.
– Cu pl`cere. Pot s` stau pu]in?
– Da, desigur, spuse ea, ar`tând spre [ezlongurile
goale.
Jim se a[ez` pe [ezlongul liber de lâng` al ei.
Brandy se ridic` nelini[titt` \n picioare [i-l \ntreb`:
– Presupun c` nu este o vizit` de curtoazie. Cu ce
ocazie pe la noi?
– De unde [tii c` nu este o vizit` de curtoazie?
\ntreb` el zâmbind ironic.
– Presupun c` ai venit s` m` \ntrebi cum m-am des-
curcat cu indiscre]ia cuno[tin]elor.
– Da?
– M-am descurcat bine. |ntre timp lucrurile s-au
mai lini[tit.
– M` bucur, Brandy.
Ascultându-[i numele rostit de el, f`r` s`-l
priveasc`, aproape c` uita cu cine st`tea de vorb`. I se
p`rea c` este \n compania lui Jim. Era ciudat s` se gân-
deasc` la el ca la dou` persoane diferite.
– Presupun c` ai l`murit motivul vizitei. Te mai
intereseaz` [i altceva?
70
– Brandy, ]i-ai creat o impresie gre[it` despre
mine. Nu sunt un domn. A[a c` o s` ignor sugestia ta.
N-am de gând s` plec. |nc`.
– Corect, spuse Brandy acr`. {tiam c` nu e[ti un
domn. Dar uitasem. Bine c` mi-ai amintit.
– A[a! |ncepem s` ne apropiem de subiect.
– Ce subiect?
– {tiu c` te-ai sup`rat pe mine atunci când ai
descoperit cine sunt cu adev`rat.
– Cui \i place s` se râd` pe seama lui? {tiu c` te-ai
amuzat copios c` nu te-am recunoscut. Dac` ai venit
pentru scuze...
– N-am venit s`-mi cer scuze. N-am de ce, o \ntre-
rupse el. Nu regret nimic din ce am f`cut. {i dac` nu
\ncepi s`-mi spui Jim, o s` supor]i consecin]ele.
– Serios? zâmbi Brandy, pu]in intimidat`.
– N-ai gre[it cu nimic \n de[ert, numindu-m` Jim.
– Era singurul nume pe care-l cuno[team. Dac` te
prezentai de la \nceput, poate te numeam „domnul Corbett“.
– Te-ai gândit vreodat` de ce nu m-am recomandat?
– Presupun de ce.
– Serios? Atunci nu trebuie s`-mi mai r`cesc gura ca
s`-]i explic.
71
– Explic`-mi, totu[i. Sunt sigur` c` ai de spus ceva
interesant.
– Când ai ap`rut \n seara aceea, credeam c` e[ti
vreo admiratoare fanatic`. Mi s-a \ntâmplat deseori s`
fiu deranjat de diverse tinere adolescente \n momente
\n care nu-mi doream decât lini[te [i singur`tate. Nu
aveam de unde s` [tiu c` tu nu erai vreo admiratoare
\nfl`c`rat`.
– Cred c` ai fost dezam`git s` afli c` nu eram o
admiratoare. Oricum, ]i-am \nviorat \ntr-un fel seara.
~sta este unul dintre avantajele de a fi vedet`.
– Profesia mea este interesant` din multe puncte
de vedere. {i am multe beneficii, dar pentru toate tre-
buie s` pl`tesc. Via]a mea personal` este public`.
Poate de asta mi-o ap`r cu atâta \nver[unare. {i dac`
\mi doresc o companie feminin`, \mi place s`-mi aleg
singur locul [i persoana.
– |n]eleg, spuse pe un ton conciliant Brandy.
– Sper c` m` \n]elegi de ce m-am amuzat atunci
când m-ai crezut ho] de vite. {i tu erai a[a de convins`
de acest lucru, \ncât \mi era aproape imposibil s` te
conving de contrariu. {i apoi, m-am gândit c` poate
era mai bine a[a.
72
– Da, a fost amuzant, spuse Brandy cu am`r`ciune.
– Nu, Brandy, spuse Jim, ridicându-se [i apro-
piindu-se de ea. N-am râs de ignoran]a ta. Pentru
prima oar` \n via]a mea, \n ochii cuiva eram alt` per-
soan`. Era o schimbare binevenit`. |mi doream a[a
ceva.
Explica]ia lui p`rea plauzibil`.
– Pân` la urm` mi-a[ fi dat seama cine erai.
– Da, dar \mi era suficient s` m` consideri altcine-
va o perioad` oarecare de timp. Ini]ial m` gândeam s`
te las cât mai aproape de cas` [i s` m` despart de tine.
Dar furtuna mi-a schimbat planurile.
– De ce?
– Dup` furtun`, a ap`rut elicopterul. L-am
recunoscut imediat. Apar]inea fermei Saguarro. {tiam
c` Don Peters, managerul meu, nu-[i oferea voluntar
serviciile pentru cùtarea ta, f`r` s` aib` un avantaj.
Era clar c` m` cùta [i pe mine. I-a convenit de
minune s` ne g`seasc` pe amândoi. Nu puteam s` fug.
Omul [i a[a are destule probleme cu ulcerul.
Jim st`tea \n fa]a ei, dominându-o cu \n`l]imea [i
for]a pe care o degaja. Erau a[a de aproape \ncât
aproape c` se puteau atinge.
73
– N-a fost cinstit din partea ta c` nu mi-ai spus cine
erai cu adev`rat, protest` ea vag.
– Când am v`zut elicopterul mi-am dat seama c` nu
am nici o [ans`, spuse el, trecându-[i degetele prin
buclele ei aurii. Nu mai aveam timp s`-]i explic cine
eram [i motivele pentru care m` aflam \n de[ert.
Voiam s`-]i dezv`lui totul, o dat` ajun[i acas`. Dar tu
]i-ai dat seama de când eram \n elicopter.
– Da... L-am auzit pe managerul tù spunându-]i
Corbett. Atunci mi-am dat seama.
– Dac` te-ai fi v`zut ce figur` aveai atunci când ]i-ai
dat seama cine sunt...
– Dintr-o dat` ]i s-a schimbat privirea. Nici nu mi-a
mai p`sat ce credeai tu despre mine.
– {i acum?
– Tot n-ai \ncredere \n mine, nu?
– Am vreun motiv?
– Nu, dar cred c` m-am purtat destul de frumos cu
tine \n de[ert, nu?
– Da...
– Atunci vrei s` lu`m cina \mpreun` sâmb`t` seara?
– Poftim?
74
– Repet. Vrei s` iei cina cu mine sâmb`t` seara?
– De ce?
– De ce crezi? Pur [i simplu vreau s` iau cina cu tine.
– Nu trebuie s` te sim]i obligat s` faci asta. }i-am
\n]eles perfect motivele.
Brandy \l privi, sim]indu-i prezen]a carismatic`. Era
o vedet` \n toat` puterea cuvântului. Nu se putea l`sa
vr`jit`. El era James Corbett. {i ea? O fat` obi[nuit`.
Nu putea s`-[i fac` iluzii.
– Nu m` mai privi a[a, spuse el.
– Nu m` pot ab]ine.
– La naiba, Brandy! Cum s` te fac s` pricepi?
– Nu pot uita cine e[ti. Sunt flatat` c` m` invi]i la
cin`, dar...
– Flatat`! Nu sunt vreun zeu care \]i face o favoare.
– Atunci ce vrei s` spun? Dac` vrei un r`spuns sim-
plu, ]i-l dau: nu! Acum pleac`, te rog, spuse ea
\ndep`rtându-se.
Era o nebunie. Ar fi vrut s`-[i retrag` cuvintele. O
voce interioar` \i [optea s-o fac`. M`car de curiozitate.
Ar fi fost interesant ca experien]`. Ar fi avut ceva
interesant de povestit nepo]ilor.
– Sper s`-]i schimbi p`rerea, Brandy.
75
– Nu, domnule Corbett. Nu mi-o voi schimba.
Jim o mai privi o dat` [i apoi se \ntoarse [i disp`ru
dup` u[ile glisante de sticl`. {i Brandy se sim]i mai
lini[tit`. Era mai bine a[a.
*
* *
Zilele urm`toare, Brandy se trezi tres`rind la

fiecare zgomot ciudat care venea de afar`. Inima \i
tres`rea de fiecare dat` când suna telefonul. Cu toate
astea, pân` luni, nu primi nici un semn de la Jim. De[i
\l refuzase, [i-ar fi dorit ca el s` fi insistat mai mult.
Trecuse o s`pt`mân` f`r` s` mai aud` nimic de Jim.
Aflase de la prietena ei Karen, care citea presa mon-
den`, c` James Corbett se \ncurcase cu o faimoas`
actri]`, LaRaine Evans, cu care filma \n Tucson. Karen
\i ar`tase poza dintr-un ziar, \n care frumoasa brunet`
st`tea cuib`rit` \n bra]ele lui Jim. {i Brandy sim]ise
pentru prima oar` col]ii geloziei.
Petrecuser` o s`pt`mân` \n Nogales, un or`[el din
apropierea Tucson-ului, unde fuseser` v`zu]i la o
lupt` de tauri. Actri]a era \nsetat` de sânge, altfel n-ar
76
fi putut urm`ri un asemenea spectacol. Brandy [tia c`
ea n-ar fi fost \n stare de a[a ceva.
Pe m`sur` ce trecea timpul \[i d`dea seama c` nu
avea s`-l mai vad` niciodat` pe Jim. {i la ce se a[tep-
tase? Ar`ta bine, era celebru. De ce s` se ]in` dup` o
pu[toiac` cum era ea, când avea oricând la dispozi]ie
actri]e celebre [i frumoase?
– Ce vrei s` faci, Brandy? o \ntreb` Karen.
– Vreau s` redecorez pu]in pe aici. N-am mai
schimbat nimic din aprilie. Ne pierdem clien]ii.
– Vrei s` te ajut?
– Nu, mul]umesc. M` descurc [i singur`.
– Bine. Eu m` ocup de clien]i pân` vine doamna
Phillips din ora[ [i o s` te ajut dup` aceea. Nu [tiu cum
ar fi supravie]uit magazinul `sta dac` nu eram noi.
Doamna Phillips trece cam rar pe la magazin. Ar trebui
s` aprecieze faptul c` are ni[te angaja]i a[a de devota]i.
– De asta ne-a angajat, râse Brandy.
– O, [opti Karen, cred c` vine doamna Goodwin
dup` setul de macrameuri promis de doamna Phillips.
Sper c` de data asta pleac` mul]umit`.
– Succes, spuse Brandy urcându-se pe treptele care
duceau la etaj, unde era depozitul.
77
– A[ dori s` v`d ni[te vase de ceramic`, spuse o
voce masculin`.
Brandy \nghe]`. Era Jim. Nu o v`zuse. Oare el [tia
c` lucra aici? Sau venise \ntâmpl`tor?
– Sigur, spuse Karen cu voce tremurând`, con-
ducându-l spre zona rezervat` decora]iilor de ceramic`.
Brandy \l urm`ri cu aten]ie. Ar`ta ca un om normal.
Nu p`rea o vedet`. |l tr`da doar aerul de siguran]` pe
care \l degaja. {i era a[a de frumos!
– V` place... ceramica, domnule Corbett? \l \ntreb`
Karen, bâlbâindu-se.
– |mi place s` fac singur vase de lut \n timpul liber.
– Cred c` este un mod pl`cut de a v` relaxa dup`
film`ri, nu? Vai, domnule Corbett, nici nu [ti]i ce
emo]ionat` sunt s` v` cunosc personal. Sunt o mare
admiratoare a dumneavoastr`. V-am v`zut toate
filmele de cel pu]in dou` ori.
– Mul]umesc, zâmbi modest Jim. Sper c` v-au
pl`cut.
– Vai, sigur c` da. Abia a[tept s` v` v`d ultimul film.
Ave]i o munc` foarte interesant`.
– |ntr-un fel, da. Dar câteodat` poate deveni foarte
obositoare.
78
– Nu pot s` cred, râse Karen. Mi-ar pl`cea foarte
mult s` v`d pe viu cum se filmeaz` o scen`. Via]a pe
platoul de filmare m-a pasionat \ntotdeauna.
Brandy spera ca prietena ei s` nu-i men]ioneze
numele. La cât de vorb`rea]` era, ar fi fost \n stare s`
fac` o asemenea gre[eal`.
Jim \[i alese ni[te vase de ceramic` oferite de
Karen, care p`rea un titirez \nvårtindu-se cu o vitez`
ame]itoare \n jurul lui.
– V-ar pl`cea s` veni]i pe platoul de filmare,
domni[oar`...?
– Justin. Karen Justin. Desigur. A[ fi deosebit de
onorat`... Când?
– |ntr-o zi, s`pt`mâna viitoare. Când v` convine?
– Joi dup`-amiaz`.
– Bine. Poate o convinge]i [i pe domni[oara Ames
s` v` \nso]easc`, zâmbi Jim, aruncând o privire spre
perdeaua dup` care se ascundea Brandy.
{ocat` de \ntors`tura nea[teptat` a evenimentelor,
Brandy se retrase doi pa[i \napoi, \mpiedicându-se
ne\ndemânatic` de ni[te cutii, care se r`sturnar` cu
zgomot.
Ce gre[eal`!
79
– De ce te ascunzi? \ntreb` Jim, dând la o parte
perdeaua care o camufla pe Brandy.
– Nu m` ascundeam. Cùtam ceva \n depozit,
spuse ea ro[ie \n obraji, f`cându-[i de lucru printre
cutii. E o dezordine aici...
– Bine, m` scuzi. |nseamn` c` n-ai auzit invita]ia pe
care i-am f`cut-o domni[oarei Justin.
– Ce invita]ie?
– Vrei s-o \nso]e[ti pe platoul de filmare din
Tucson? Vreau s`-]i ofer ]ie [i prietenei tale dou`
legitima]ii de liber` trecere. Joi dup`-amiaz` am
\n]eles c` sunte]i libere. |]i convine?
– Sigur c` \i convine, interveni Karen.
– Bine, spuse Brandy. Vom veni.
La urma urmei nu avea nimic de pierdut. {i nu
venea singur`. O \nso]ea Karen.
– Perfect, spuse vesel Jim. Veni]i joi [i eu voi vorbi
cu portarul s` v` dea voie s` intra]i.
– Mul]umim, domnule Corbett, spuse Karen.
Sunte]i foarte dr`gu].
– Pl`cerea este de partea mea.
Normal. Ideea era c` James Corbett ob]inea \ntot-
deauna ceea ce \[i dorea. Manipula femeile cum voia
80
el. O ]inuse \n tensiune aproape dou` s`pt`mâni, ca
apoi s` apar` \n cel mai nea[teptat loc, cu o alt` pro-
punere. Tocmai când se gândea c` nu avea s`-l mai
vad` niciodat`. Tocmai când \ncepuse s` regrete c` \i
refuzase invita]ia la cin`.
{i ce propunere \i f`cuse! Fusese viclean. N-o invi-
tase \ntr-un loc intim, singur`. Se folosise de naivitatea
prietenei ei.
Oricum, era o invita]ie inocent`, la lumina zilei, pe
un platou de filmare plin de oameni. Schimbase
\mprejur`rile, [tiind c` ea nu mai putea s`-l refuze.
Poate c` prietena ei avea dreptate. O asemenea
[ans` venea o dat` \n via]`. Chiar era curioas` s` afle
cum se turna un film.
Doar c` joi p`rea o zi foarte \ndep`rtat`. Pân`
atunci avea prea mult timp la dispozi]ie. Timp s`-[i
fac` fel de fel de idei [i gânduri.
81
Capitolul 5
– Vai, ce emo]ionat` sunt! Uite cum \mi tremur`

mâinile! spuse Karen râzând.
– Calmeaz`-te! spuse Brandy lini[tit`, sim]indu-[i
palmele transpirate.
Karen opri ma[ina \n spa]iul destinat parc`rii
turi[tilor. |n ora[ul vechi era interzis` circula]ia
ma[inilor.
– Sper c` n-a uitat de invita]ie, spuse Karen \ngri-
jorat`.
– Sigur c` n-a uitat, o asigur` Brandy.
– Corect. Având \n vedere cât de greu te-a convins
s` te \ntâlne[ti cu el... Mie tot nu-mi vine s` cred c` ai
refuzat invita]ia la cin`. Cred c` e[ti nebun`.
82
– Sunt nebun` c` am acceptat s` vin aici.
Dup` ce Jim plecase luni de la magazinul de deco-
ra]iuni interioare, l`sându-le cu gurile c`scate, Brandy
\i povestise lui Karen despre nea[teptata lui vizit`
acas` la ea, cu o s`pt`mân` \n urm`.
– Am mai discutat subiectul `sta, adùg` Brandy.
Ce am eu \n comun cu o stea de cinema?
– Cui \i pas`, Brandy, ce naiba? {i dac` nu te
\ntâlne[ti o dat` cu el, nici n-ai de unde s` afli. Sper,
pentru tine, s` nu-l fi pierdut definitiv. Actri]a aceea,
Evans, pare hot`rât` s` pun` mâna pe el. {i sincer, o
\n]eleg perfect.
– S`-l pierd? Dar, ce? L-am avut vreodat`?
Karen ignor` observa]ia, pertinent` de altfel.
– M` \ntreb de ce a a[teptat a[a de mult ca s`-]i mai
fac` o invita]ie. Poate c` nu-i place de Evans. Sau poate
c` s-au certat. Ori...
– Da, Karen, o \ntrerupse Brandy, exasperat` de
supozi]iile interminabile ale prietenei sale. Orice e posibil.
Intrar` pe o u[` \ngust` \ntr-o \nc`pere mic` [i
\ntunecoas` [i se a[ezar` la coada pentru biletele de
intrare, \n spatele unui cuplu de b`trâni.
83
Un domn elegant se apropie de ele, arborând un
zâmbet oficial.
– Bun` ziua, doamnelor.
– Venim din partea domnului Corbett... \ncepu
Brandy. Am \n]eles c` ne-a rezervat ni[te legitima]ii de
liber` trecere?
– Presupun c` sunte]i domni[oarele Justin [i Ames?
zâmbi c`lduros domnul. A[tepta]i un minut. Va veni
cineva s` v` introduc`.
– Mul]umim, spuse Karen, tr`gând-o pe Brandy de
la coada format` pentru bilete.
– Domni[oar` Ames, adùg` b`rbatul,
fotografia din ziar este o copie palid` a dumnea-
voastr`.
Brandy [tia c` ziarele nu publicaser` decât o sin-
gur` fotografie [i credea c` evenimentul fusese dat
uit`rii. Nu-[i \nchipuise ca cineva s`-i mai ]in` minte
numele, dar figura!
– Mul]umesc, spuse Brandy repede.
A[teptar` câteva minute, privind fotografiile de pe
pere]ii \nc`perii, care reprezentau scene din diverse
filme turnate \n Tucson.
84
B`rbatul cel elegant reveni \nso]it de un alt b`rbat,
\mbr`cat \n cowboy, cu insign` de [erif \n piept [i pis-
toale la [olduri. P`rea rupt dintr-o scen` din Vestul
S`lbatic. |l tr`dau doar ochelarii [i o sta]ie de emisie-
recep]ie.
– Dumnealui este Dick Murphy. Dick?
Domni[oarele Ames [i Justin sunt invitatele domnului
Corbett. Te rog s` ai grij` de ele.
– Doamnelor, spuse Dick, v` rog s` m` urma]i.
– Parc` am fi ni[te Vip-uri, [opti emo]ionat` Karen
la urechea lui Brandy.
– Am \n]eles c` sunte]i din Tucson, spuse Dick, a[a
c` s-ar putea s` cunoa[te]i faptul c` vechiul ora[ a fost
reconstruit \n anul 1939 pentru turnarea filmului
Arizona.
– Da, [tim, spuse Karen. De fapt, Bran...
domni[oara Ames este din Tucson. Eu locuiesc
aici de câ]iva ani [i provin din Breckenridge,
Colorado.
– Adic` din Mun]ii Stânco[i, coment` pl`cut
impresinonat Dick. Sunt ni[te peisaje grozave pe
acolo.
85
– Mie-mi spune]i? N-am fost niciodat` \n zona asta
a ora[ului. Cum reu[esc s-o protejeze?
– Este o arie \nchis` publicului.
– Ce se filmeaz` ast`zi?
– O scen` dintr-un or`[el mexican.
Ajunser` \n fa]a unor por]i p`zite de un b`rbat
\mbr`cat ca Dick. Dick \i f`cu semn din cap b`rbatului
[i acesta le d`du drumul \nùntru.
P`r`sir` traseul principal [i peisajul deveni din ce
\n ce mai rustic, cu case de lemn, specifice vestului, [i
drumuri pr`fuite.
Brandy [i Karen \[i d`dur` seama c` se apropiau de
platoul de filmare. Se apropiar` t`cute de mul]imea de
oameni grupa]i \n jurul actorilor. Tehnicienii mi[unau
\n t`cere printre aparate [i reflectoare. Camerele de
luat vederi, echipamentele, \ncreng`tura de fire le
blocau drumul.
Brandy \l cùt` cu aten]ie din priviri pe James
Corbett. {i \l v`zu. St`tea retras pe veranda unei case,
\mbr`cat ca un cowboy veritabil, sprijinit de perete, cu
un genunchi \ndoit. Ar`ta ca Jim, ho]ul de vite pe care
\l cunoscuse ea, puternic, independent, dar f`r`
86
barb`. Avea p`l`ria de cowboy tras` peste ochi, dar ea
putea s`-i simt` intensitatea privirii \ndreptat` spre
scena care tocmai se filma.
Inima \ncepu s`-i bat` puternic, observându-l
\ntorcându-[i privirile \n direc]ia ei. Arbor` un zâmbet
timid, dar Jim p`ru c` n-o v`zuse. Dezam`git`, \l privi
\ndreptându-se c`tre un b`rbat care avea un aer pre-
ocupat, cu ochelari cu rame groase [i un creion potri-
vit dup` ureche. P`rea a fi regizorul.
Scena de film se terminase [i oamenii \ncepuser` s`
se \mpr`[tie, aplaudând, murmurând diverse aprecieri.
|n acela[i moment o femeie frumoas` li se al`tur`
lui Jim [i b`rbatului cu ochelari. Era \mbr`cat` \ntr-o
rochie de ]`ranc` din vest, cu fust` lung`, larg` [i
colorat` [i umerii goi. P`rul lung [i negru \i c`dea pe
spate str`lucind de s`n`tate [i \ngrijire.
Brandy o recunoscu. Era LaReine Evans, femeia cu
care fusese v`zut Jim de c`tre reporteri. |[i pusese cu un
gest famliar mâna \n jurul taliei lui Jim, râzând zgomotos.
Cu durere, Brandy constat` c` le st`tea bine \mpre-
un`. Erau amândoi la fel de str`lucitori, atr`gând
privirile tuturor. Formau un cuplu perfect.
87
Karen discuta \nfl`c`rat` cu Dick despre scena care
urma s` se toarne, dar Brandy nu avea urechi pentru
ei. Era concentrat` la reac]iile lui Jim.
Ce proast` fusese s` cread` chiar [i o secund` c`
Jim s-ar fi putut fi sim]it atras de ea! Numai Karen \i
b`gase prostiile acelea \n cap!
|n acel moment, Jim \i prinse privirea disperat`. Era
prea departe ca s`-[i dea seama dac` se uita \ntr-adev`r
la ea, sau la altcineva din spatele ei. Totul dur` o
frac]iune de secund`, pentru c` Jim se \ntoarse din
nou spre brunet`.
Emo]ionat`, Brandy se concentr` la discu]ia pe
care o purta Karen cu Dick. |l v`zu cu coada ochiului
pe Jim \ndreptându-se spre ea. Inima \ncepu s`-i bat`
cu putere.
– V`d c` a]i reu[it s` veni]i, pân` la urm`, spuse Jim.
Brandy se pref`cu surprins` de vederea lui.
– Da. V` mul]umim pentru invita]ie, domnule
Corbett, spuse ea emo]ionat`. Ne place foarte mult
aici. Este deosebit de interesant.
– Da, interveni Karen. Dick... adic`... domnul
Murphy ne-a explicat toate detaliile.
88
– Dick, \]i mul]umesc c` ai avut grij` de
domni[oare, spuse Jim, remarcând u[oara ro[ea]` din
obrajii lui Brandy.
– Oricând, Jim, spuse Dick, luându-[i la revedere [i
\ndep`rtându-se, l`sându-le \n compania lui.
Brandy realizase c` restul turului aveau s`-l fac`
\nso]ite de Jim. De fapt a[a \[i imaginase ini]ial, dar
sosind acolo, realiz` c` el putea fi ocupat cu
film`rile.
– Arat` bine, nu-i a[a? \i ceru p`rerea Karen.
Brandy tres`ri violent, \nro[indu-se, apoi realiz` c`
prietena ei se referea la Dick.
– A, da, desigur, spuse ea repede.
– P`cat c` poart` verighet`, adùg` Karen
dezam`git`. ~sta este norocul meu.
– So]ia lui Dick a murit acum un an \ntr-un acci-
dent de ma[in`, o inform` Jim.
– Vai, s`racul, murmur` sincer comp`timitoare
Karen. Dar asta face s`-mi creasc` [ansele, nu-i a[a?
– Da, spuse Jim. Asta este via]a. Merge \nainte.
– Nu lucra]i ast`zi? \ntreb` Brandy \ncercând s`
par` serios preocupat` de profesia lui.
89
– Nu. M-am gândit s` fac o pauz` ca s` v` ar`t pla-
tourile de filmare.
– Ce dr`gu] din partea dumneavoastr`!
– Da, nu-i a[a? zâmbi el ironic.
– Iubitule! \i \ntrerupse o voce senzual` [i vibrant`.
Ignorând compania lui Jim, Evans \[i puse bra]ele
moi \n jurul gâtului lui, \ntrebâdu-l insinuant:
– Ce-ar fi s` m` \nso]e[ti \ntr-un loc cald [i umed?
De aproape, actri]a era [i mai frumoas`.
– |mi pare rù, spuse Jim zâmbind. Alt` dat`. Ast`zi
am invita]i.
– Invita]i? repet` uimit` Evans, f`când o piruet`
spre fete.
– LaReine, ea este Karen Justin [i ea, Brandy Ames.
Iar aceast` frumoas` [i talentat` doamn` este actri]a
LaReine Evans.
– {i buna ta prieten`, iubitule, adùg`, numai zâm-
bete, actri]a.
– M` rog, po]i spune [i a[a, coment` Jim, fluturând
indiferent din mân`.
Bruneta se \ncrunt` imperceptibil, nemul]umit` de
retragerea \n defensiv` a lui Jim.
90
– Hmmm, Brandy..., spuse ea gânditoare, flu-
turând artificial din gene. Ai un nume neobi[nuit.
– Da, este un nume rar \ntâlnit, admise Brandy f`r`
s` ofere alte explica]ii.
– Sigur, zâmbi larg actri]a. Acum \mi amintesc. Tu
e[ti domni[orica r`t`cit` \n de[ert, care [i-a petrecut
noaptea al`turi de Jim.
Felul \n care \i spusese „domni[orica“ o f`cea pe
Brandy s` se revolte \n sinea ei.
– Da, a[a este, admise ea, privindu-l pe Jim plic-
tisit` [i enervat`.
– Jim, [trengarule, spuse actri]a, mângâindu-l pe
sub b`rbie, nu mi-ai spus c` este a[a de dr`gu]`.
– Asta nu ]i-am mai povestit, dar \mi amintesc
foarte clar c` ]i-am spus cât de bine m-am sim]it \n
compania ei.
Actri]a f`cu o grimas` pe care [i-o ascunse repede
sub un zâmbet fals.
– Ai grij`, dragule, s` nu [i-o ia \n cap. Cine [tie ce
idei \i mai vin?
– Serios? zâmbi rùt`cios Jim, privind obrajii ro[ii
ai lui Brandy. Foarte bine.
91
– Vai, Jim! E[ti imposibil, spuse actri]a plesnindu-l
peste mân`.
– Vezi? |ncepi s` \nve]i! o provoc` el. Ai face bine s`
bei ceva cât mai ai timp. Nu [tiu când \]i mai d` Bill
pauz`.
Buzele ei ro[ii se crispar`.
– Ai dreptate, spuse ea, plecând [i l`sând \n urm`
o dâr` de miros de parfum scump.
– Doamne! exclam` Karen. Credeam c` o s`
explodeze!
Jim nu sc`p` remarca, de[i Karen abia o
[optise.
– |n urm`toarea scen` LaReine trebuie s`-[i arate
latura temperamental`. O va prinde de minune, spuse
el, clipind din ochi.
– Tocmai [i-a f`cut \nc`lzirea, coment` Karen.
Brandy nu se ab]inu s` nu zâmbeasc` satisf`cut`.
Jim nu p`rea deloc deranjat de ie[irea lui LaReine. Dar
ea se \ntreba dac` nu f`cuse asta tocmai pentru a-i
stârni actri]ei gelozia. Jim nu era genul de b`rbat care
s` se lase dominat de o femeie, iar LaReine tocmai asta
\ncerca s` fac`.
92
– V`d c` cei de aici preg`tesc unghiurile camerelor
de luat vederi. Mai bine mergem s` v` ar`t celelalte
aspecte tehnice ale culiselor.
Jim \[i puse o mân` u[oar` [i protectoare pe
spatele lui Brandy, ghidându-i ie[irea prin mul]imea
curioas` de spectatori. Toat` lumea \ncerca s`-[i dea
seama cine erau cele dou` tinere care-l \nso]eau pe
Corbett [i c`rora acesta le acorda atâta aten]ie. Toat`
lumea [u[otea pe la spatele lor, iar unii chiar le f`ceau
fotografii.
O tân`r` emo]ionat` le ie[i \n cale cu un stilou [i o
bucat` de hârtie \n mân`.
– Domnule Corbett, \mi acorda]i un autograf, v`
rog frumos?
– Sigur, zâmbi Jim, semnând gr`bit, dar f`r` \nflori-
turi.
– V` mul]umesc, spuse tân`ra tremurând fericit`.
– Cu pl`cere, r`spunse el, ducându-[i mâna la
p`l`rie. M` scuza]i...
Apoi \[i puse din nou mâna pe spatele lui Brandy.
Karen observase gestul [i clipi complice spre ea.
Brandy se \nro[i toat`. |i pl`cea senza]ia, dar se sim]ea
93
stânjenit`. Toat` lumea o privea curioas`. Nu era
obi[nuit` cu a[a ceva.
Un angajat deschise u[a unei case care ad`postea
diverse scene.
Interiorul avea tavanul \nalt [i era \mp`r]it \n mai
multe sec]iuni prin pere]i desp`r]itori u[ori. P`[ir`
\ntr-un salon amenajat ca un bar de stil vechi. |n
spatele barului era o oglind` enorm` cu rafturi mon-
tate pe care se aflau diverse sticle cu bùturi alcoolice.
Pe o latur` a barului se aflau dou` u[i batante, pe
care erau pictate peisaje exterioare.
Pe al treilea perete erau desenate o serie de u[i
care, evident, nu duceau nicìeri.
|n centrul camerei se aflau mese [i scaune de lemn,
care p`reau vechi [i uzate.
– Aici se toarn` scenele interioare, le explic` Jim.
Vreau s` v` spun c` acest salon a fost folosit \n multe
filme. Publicul nu recunoa[te salonul, pentru c` de
fiecare dat` se schimb` decorul [i luminile.
– Dar nu este cam mic?
– Camera de luat vederi face ca totul s` par` mai
mare decât \n realitate. Este un artificiu necesar.
94
Dintr-un spa]iu minim, po]i crea o mul]ime de iluzii
optice. Dar mai exist` un risc. Toate actri]ele par cu
cinci kilogarme mai grase decât \n realitate. De aceea
ele se afl` tot timpul sub stresul kilogramelor.
– Le \n]eleg. C`rei femei \i place s` par` mai gras`
decât este? Chiar dac` realitatea spune contrariul.
– Exist` o mul]ime de efecte speciale. Presupun c`
pe unele dintre ele le cunoa[te]i. S` nu v` \nchipui]i
c` mesele care se sparg \n capetele actorilor sunt din
lemn masiv. Sau sticlele. Sticlele sunt f`cute din
zah`r. Sau mai bine zis erau f`cute, pentru c` teh-
nicienii [i figuran]ii obi[nuiau s` m`nânce recuzita.
Acum sunt f`cute din alte materiale. Sau bùturile
alcoolice... Sunt un ceai dulce cu ghea]`. Nu au reu[it
\nc` s` g`seasc` un \nlocuitor al berii. Nici un lichid
nu face spum` ca berea. {i spuma se men]ine numai
dac` berea este cald`. De aceea actorii beau rar bere
\n scenele de film. Asta numai dac` actorii nu sunt
englezi, zâmbi el, conducându-le spre o alt` camer`.
Acest interior reprezint` biroul unui [erif. Iar acesta
este un dormitor, care bine\n]eles poate fi transfor-
mat \n orice alt` \nc`pere.
95
– {i cum se filmeaz` scenele de noapte? \ntreb` Brandy.
– Ziua, râse Jim. De fapt asta este treaba camera-
manului. Cu anumite filtre [i lentile, poate crea
diverse iluzii optice.
– {i ploile? \ntreb` Karen.
– Dup` cum [ti]i, \n Arizona plou` foarte rar.
C`ldur`, soare, nisip [i cactu[i avem \n exces, dar
ploaie, aproape deloc. A[a c` trebuie inventat`.
– Cum? Cu un furtun?
– {ti]i, chiar dac` ar ploua cu adev`rat, camera n-ar
reu[i s` prind` foarte bine fenomenul, a[a c` atunci
când plou` \ntr-un film, s` [ti]i c` plou` cu lapte.
– Glumi]i! exclam` uimit` Karen.
– Nu. Gene Kelly cânta [i dansa \n lapte.
– Vai! |mi spulbera]i fanteziile!
Jim izbucni \ntr-un râs profund [i senzual care \i
provoc` lui Brandy fiori de-a lungul [irei spin`rii.
– Acum v` voi duce s` vede]i \ntreaga garderob` a
actorilor.
96
Capitolul 6
O b`trân` angajat` le ar`t` fetelor \ntreaga garde-

rob` din dotare. Schi]ele rochiilor fuseser` f`cute cu
s`pt`mâni \n urm` [i reprezentau copii fidele ale
hainelor purtate delocuitorii vestului. Fiecare costum
urma s` fie modificat dup` talia actorului care \l purta.
Personalul angajat avea sarcina s` \ntre]in` cos-
tumele, s` le modifice [i s` le preg`teasc` pentru
fiecare scen`. Unele, distruse \n timpul film`rilor,
necesitau o refacere integral`.
Apoi, Jim le ar`t` boxele \n care erau ]inute ani-
malele [i \n special caii. Printrei ei se aflau câ]iva
m`g`ru[i [i câteva vite. Toate erau obi[nuite cu
oamenii [i agita]ia, cu zgomotele film`rilor.
97
Brandy observ` un cal costeliv, cu p`rul ne]es`lat [i
o privire hìtuit`.
– Domnule Corbett? Ce are calul acesta? Este bol-
nav? \ntreb` \ngrijorat` Brandy.
– Nu. Este subnutrit.
– Vai! De ce?
– Era necesar` apar]i]ia cât mai jalnic` a unui cal
\ntr-o scen` anume.
– Dac` v` v`d cei de la protec]ia animalelor...
– De acolo a fost luat.
– De ce avea]i nevoie de el?
– Am jucat o scen` \n care str`b`team un drum lung
prin de[ert. La sfâr[itul c`l`toriei calul meu trebuia s`
arate jalnic. {tii, genul care abia se mai ]ine pe picioare.
– De aceea, atunci când ne-am \ntâlnit avea]i barb`?
– Da, zâmbi el.
– {i ce o s` face]i cu calul, acum? \ntreb` Brandy
privind comp`timitor animalul.
– O s`-l punem la \ngr`[at, ca s`-l mai putem folosi
[i \n alte scene. Dac` refuz` s` m`nânce, nu avem
altceva de f`cut decât s`-l vindem vreunui iubitor de
animale, care s`-l \ngrijeasc` cu dragoste.
98
– A[a ar fi cel mai bine.
– Vre]i s` bem un suc rece undeva, la umbr`?
– Ar fi excelent, spuse Karen.
La ad`postul unui cort mare deschis, câ]iva actori
beau r`coritoare, ferindu-se de soarele arz`tor.
Jim le prezent` pe cele dou` fete actorilor, care se
gr`bir` s` le ofere scaunele lor. Intrar` \n conversa]ie
imediat. Nici unul dintre ei nu p`rea \nfumurat, cu
aere de vedet`, de[i majoritatea se puteau lùda cu o
carier` bogat` \n domeniul cinematografic. Le
povestir` diverse scene amuzante sau periculoase din
timpul film`rilor, r`spunzându-le la \ntreb`ri, politi-
co[i [i r`bd`tori.
– Ei, ar trebui s` plec acas`, spuse un actor ridicân-
du-se \n picioare.
Brandy \[i privi ceasul cu uimire. Era aproape [ase.
Nici nu realizase cât de repede zburase timpul.
Petrecuse patru ore agreabile.
– Ar trebui s` plec`m [i noi, \i spuse ea lui Karen.
– Da, ar trebui, suspin` cu regret Karen.
Grupul de actori \ncepu s` se \mpr`[tie. Jim se
\ndrept` zâmbitor spre Brandy.
99
– Ei?
– V` mul]umim c` ne-a]i ar`tat \mprejurimile. Ne-a
pl`cut foarte mult.
– M` bucur c` v-a pl`cut. |mi pare rù c` v` gr`bi]i
s` pleca]i, spuse Jim, luându-i mâna.
– Este târziu, spuse Brandy sim]ind fiori de emo]ie
\n stomac.
– Da, spuse [i Karen. Este cam târziu. Pân` ajung
acas` o s` se fac` opt. Trebuie s-o duc [i pe Brandy la
ferm`, pentru c` doar eu sunt cu ma[ina. V`
mul]umim \nc` o dat` pentru invita]ie, domnule
Corbett.
– Pentru nimic. {i a[ vrea s`-mi spune]i Jim.
– Bine... Jim, spuse Karen \nro[indu-se \ncântat`.
– Tu nu e[ti cu ma[ina? o \ntreb` Jim pe Brandy.
– Nu, a avut tata nevoie de ea. Mama a trebuia s`
ajung` la ni[te cursuri \n afara ora[ului [i nu putea s`-l
conduc` [i pe tata, care are ore \n Phoenix.
– Karen, [tii ce? spuse Jim cu o sclipire ciudat` \n
priviri. O conduc eu pe Brandy acas`, nu te mai
deranja tu. Trebuie s` fii obosit`.
– Vai, dar nu... protest` Brandy.
100
– Sigur, de ce nu? o \ntrerupse Karen.
– Dar...
– Dar ce, Brandy? Locuie[ti \n aceea[i zon` cu
mine. De ce nu?
– Nu vreau s` crezi c`...
– {tiu ce vrei s` spui. Fii lini[tit`. Nu cred nimic.
Hai, mergem? Ma[ina mea se afl` \n parcarea destinat`
personalului.
– Bine, spuse ea ezitând u[or.
Jim [i Karen se aliaser` \mpotriva ei. De[i \i pl`cea
s` se afle \n compania lui, ar fi preferat s` evite un
drum lung, singur`, al`turi de el. Sentimentele con-
tradictorii o nùceau. Parc` era un copil care arunca o
juc`rie, ca dup` aceea s-o doreasc` \napoi.
– Deci r`mâne a[a, spuse Karen. Ne vedem mâine,
Brandy. Jim? Mul]umesc \nc` o dat`.
Brandy \l privi cu coada ochiului pe Jim. Nu voia s`
par` copil`roas`. |n fond de ce se temea de el? B`rba-
tul acela, de[i era Jim Corbett, se oferise s-o conduc`
acas`. De ce s`-l refuze?
– Mergem? \ntreb` ea, ridicându-[i b`rbia, cu o ati-
tudine semea]`.
101
– Hai.
Absen]a lui Karen o f`cea s` se simt` stânjenit`.
Prietena ei [tia s` poarte o conversa]ie. Ea ce putea
spune f`r` s` par` fals`, artificial`?
|n drum spre parcare, Jim salut` diver[i actori [i
tehnicieni care nu p`rur` uimi]i de compania lui.
Brandy se \ntreb` din nou dac` Jim nu o folosea pen-
tru a o face geloas` pe LaReine Evans. Bârfele spuneau
c` cei doi erau foarte intimi, dar comportamentul lui
Jim fa]` de ea fusese contradictoriu.
Era o situa]ie foarte ciudat`. Rela]iile ei cu b`rba]ii
fuseser` \ntotdeauna directe [i lpsite de ascunzi[uri.
Cu Jim, se sim]ea prins` \ntr-o capcan`.
– De ce te \ncrun]i? o \ntreb` Jim, deschizând
portiera locului din dreapta ma[inii de teren.
– M` \ncruntam? \ntreb` Brandy repede, des-
tinzându-[i fruntea. Nu [tiu. M` gândeam la... nimic
important.
Jim n-o mai \ntreb` nimic [i porni motorul puternic.
– Tot \ngrijorat` e[ti, Brandy? \ntreb` el dup` un timp.
– |ngrijorat`? Ce vrei s` spui?
– De ce \]i faci complexe de inferioritate?
102
– Nu-mi fac niciodat` complexe. Mai ales de inferi-
oritate, brav` ea.
– A[a mi-ai l`sat impresia atunci când ai refuzat
invita]ia la cin`, spuse el accelerând.
– Nu m` simt deloc inferioar`. Doar c` suntem doi
oameni foarte diferi]i. Lumea mea nu are nici o
leg`tura cu a ta.
– Ai cunoscut azi o parte din lumea mea. }i s-au
p`rut altfel oamenii cu care ai stat de vorb`? Te-au
tratat de sus, cu superioritate?
– Nu, admise ea, prins` \n capcan`.
– Atunci de ce nu te mai gânde[ti un pic?
– La ce?
– Dac` vrei s` lu`m cina \mpreun`.
Brandy ar fi spus de data asta „da“ cu toat` fiin]a.
Dar nu voia s` par` ner`bd`toare. Mândria o oprea s`
rosteasc` un cuvânt atât de simplu!
Jim \ncetini viteza, virând u[or spre marginea dru-
mului [i opri motorul. Brandy \nlemni. Inima \ncepu
s`-i bat` cu putere.
– De ce ne-am opit? \ntreb` ea, privind \n jur nelini[tit`.
– Vreau s` ne plimb`m pu]in. Ce spui?
103
– Dar... ezit` ea \n fa]a \ntors`turii nea[teptate a
evenimentelor. M` a[teapt` p`rin]ii. Trebuie s` ajung
acas` la cin`, altfel se vor \ngrijora [i...
– Nu st`m aici toat` noaptea, Brandy. Ne plimb`m
pu]in. E[ti o femeie matur`. P`rin]ii tì nu se vor \ngri-
jora dac` \ntârzii câteva ore.
– Bine, accept` ea, v`zând c` nu are cale de mijloc.
Cobor\ din ma[in`, p`[ind prin nisipul de[ertu-
lui. Peisajul era \ntr-adev`r superb [i relaxant.
Cactu[ii gigantici ai Arizonei \ncepuser` s` \nflo-
reasc`. Anun]au venirea noului an al amerindienilor
Papago.
Plimbându-se printre acei gigan]i b`trâni, care \[i
\n`l]au ramurile drepte spre cer mândri [i maiestuo[i,
Brandy se sim]i cople[it`. Ca s` \nfloreasc` pentru
prima oar`, cactu[ii trebuiau s` ating` venerabila
vârst` de [aptezeci de ani. Dup` \n`l]ime, unii dintre
ei erau de pe vremea când statul Arizona nici nu
exista. Iar al]ii... de pe vremea când America nici nu
fusese descoperit`.
– Câte pove[ti cunosc ei! murmur` Brandy,
privindu-i cu respect.
104
– |]i spun eu c` nu vei regreta plimbarea. Peisajele
sunt superbe.
– Nu o regret. De fapt n-am avut nimic de obiectat
\mpotriva unei simple plimb`ri.
– Nu? \ntreb` el, ridicând o sprâncean`.
– Ei, doar un pic, admise ea, zâmbind.
Motorul unei ma[ini care trecu prin spatele lor le
reaminti de civiliza]ie.
– Hai s` mergem pu]in mai departe, suger` Jim,
luând-o de bra].
– Nu \n]eleg de ce unor oameni nu le place
de[ertul. De exemplu lui Karen. Ea s-a n`scut \n
Mun]ii Stânco[i [i tot \mi spune cât de s`rac [i de lip-
sit de substan]` este de[ertul.
– Depinde de gust. Depinde cu ce ai fost \nv`]at.
Depinde de foarte mul]i factori. De exemplu, un
african n-o s` guste niciodat` Polul Nord.
– }ie \]i place de[ertul?
– Da, r`spunse el sincer.
– Mie nu mi-ar pl`cea s` locuiesc \n alt` parte.
Nu-mi imaginez via]a \n alt loc, decât aici.
– La fel [i eu.
105
– De[ertul este casa mea. Aici m-am n`scut. |l
iubesc. Dar tu? }ie de ce \]i place? Tu nu locuie[ti aici.
– Ba da, zâmbi el. ~sta este micul meu secret care
a sc`pat indiscre]iei reporterilor.
– Undelocuie[ti? Sunt sigur` c` nu stai prin zon`.
– Dac` [tii tu sigur, atunci... o tachin` el.
– Nu pot s` cred. Stai \n Arizona?
– Da.
– Nu trebuie s`-mi spui unde.
Brandy era moart` de curiozitate, dar nu voia s`-l
descoase. Dac` Jim prefera s`-[i p`streze intimitatea,
avea tot dreptul s-o fac`.
– Nu m` deranjeaz` s`-]i spun unde locuiesc. {tiu
c` nu m` vei tr`da.
– Bine, unde locuie[ti?
– La ferma Saguarro.
– Saguarro? Dar ferma Saguarro apar]ine unei cor-
pora]ii din California, de ani de zile. Sunt sigur`!
– Corect. Dar eu de]in acea corpora]ie.
– Doamne! excalm` ea, nevenindu-i s` cread`. Nu
[tiu ce s` spun!
– Spune-mi vecine!
106
– Salut, vecine! exclam` ea \nro[indu-se.
– Am un elicopter cu care vin [i plec de la ferm`.
A[a c` nimeni nu [tie cine locuie[te cu adev`rat acolo.
{i doar [tii ce distan]e mari sunt \ntre vecini.
– Dar oamenii de la ferm`?
– Sunt angaja]ii mei. |i pl`tesc s` aib` grij` de
ferm` [i mai ales s` p`streze secretul.
– Ai ni[te angaja]i de n`dejde. Te po]i baza pe ei.
N-au suflat o vorb` nim`nui.
– Ei, s-au mai sc`pat ni[te mici [oapte [i bârfe, dar
cum nimeni nu m-a v`zut practic acolo, nu li s-a acor-
dat prea mult credit.
– {i nimeni nu se \ntreab` de ce stai acum, \n
perioada film`rilor, acolo?
– Nu. Tu te-ai \ntreba?
– A[ presupune c` ai fost invitat de c`tre corpora]ia
din California s` locuie[ti acolo.
– A[a crede toat` lumea. {i \ntr-un fel este adev`rat.
M-am invitat singur, râse el.
– Doamne! Ai fost vecinul meu atâta timp [i eu
n-am [tiut! zâmbi ea, privind mâna lui mare, care i-o
]inea cu atâta blânde]e pe a ei.
107
Jim \i strânse mâna u[or, privind-o drept \n ochii ei
de culoarea smaraldului. Ochii lui \ntuneca]i p`reau
s-o atrag` \n adâncimea lor nem`rginit`.
Brandy se l`s` cuprins` \n bra]ele lui puternice.
Capul i se aplec` u[or, primindu-i c`ldura buzelor
senzuale.
Cu un geam`t eliberator de inhibi]ii, Brandy \i
r`spunse s`rutului posesiv. Lipindu-se de trupul lui, o
\ncercar` senza]ii stranii.
Lumea devenise un apus nesfår[it. Culorile
str`lucitoare [i intense ale imagina]iei ei \ntrecur`
realitatea. Se sim]ea plutind \ntr-un curcubeu ro[u,
galben [i portocaliu.
Jim \i eliber` gura, f`r` s` sl`beasc` strânsoarea
bra]elor. |[i l`s` capul pe spate [i o privi provoca-
tor.
– Spune-mi c` nu vrei s` iei cina cu mine...
Brandy \l privi uimit`, \ntrebându-se cum l-ar mai fi
putut refuza dup` o asemenea abandonare.
– ...
Jim \i acoperi gura cu alt s`rut, mai pasionat, mai
dornic, care \i tìe respira]ia [i \i \nmuie genunchii.
108
– Nu te las pân` nu accep]i, spuse el pecetluindu-i
ochii, obrajii, urechile [i gâtul cu s`rut`ri scurte [i calde.
– Atunci... Mai a[teapt` pu]in, spuse ea, \ncercând
s` revin` cu picioarele pe p`mânt.
– Rùtate ce e[ti! zâmbi el, s`rutând-o iar [i iar, fre-
netic, \nnebunitor.
– Jim...
– Poate ar fi mai bine s` plec`m \nainte s` se \ntâm-
ple ceva ce o s` regre]i mai târziu, propuse el privind-o
provocator, \ndep`rtându-se u[or.
|n acel moment, Brandy [tia c` nu va regreta nimic
din ce s-ar fi putut \ntâmpla [i \[i strânse bra]ele \n
jurul gâtului lui.
El \ncerc` s`-i desfac` bra]ele [i Brandy se temu ca
nu cumva s` se repete scena din de[ert, când Jim
regretase c` o s`rutase [i \i spusese s` uite tot. N-ar
mai fi suportat o asemenea umilin]`.
Dar Jim n-o \ndep`rt`. |[i puse un bra] dup` umerii
ei [i pornir` plimbându-se agale spre ma[in`.
Urcar`, dar el nu porni motorul. B`g` cheia \n con-
tact, r`mânând t`cut câteva minute [i apoi se \ntoarse
cu fa]a spre ea.
109
– Brandy, \ncepu el cu blânde]e, s` [tii c` succesul
[i faima nu schimb` \n nici un fel natura omului, inte-
riorul lui. Dac` este vorba de o persoan` rea, crud` [i
egoist`, ea va r`mâne la fel. Dac` are anumite calit`]i,
ele nu se schimb`. Singurul lucru care se modific` este
felul \n care este el perceput de cei din jur. |n]elegi ce
vreau s`-]i spun?
Inima lui Brandy se umplu de c`ldur` la auzul
destìnuirii lui. Bucuria i se citi \n ochii verzi [i umezi.
– Da. Vrei s` spui c` e[ti acela[i b`rbat pe care l-am
cunoscut \n de[ert. Niciodat` n-ai fost altcineva.
Imagina]ia mea te-a transformat \n alt` persoan`.
Cu un oftat de u[urare, Jim o privi zâmbindu-i cald.
– Eu, Jim Corbett, a[ vrea s` accep]i verbal invita]ia
mea la cin`, sâmb`t` seara.
– Jim Corbett, mi-ar face mare pl`cere s` iau cina
cu tine, spuse ea cu vocea vibrându-i de emo]ie.
– Nu vreau s` te r`zgânde[ti, pentru c` sunt \n
stare de orice, amenin]` el pe jum`tate \n glum`, pe
jum`tate \n serios. Sunt \n stare chiar s` te r`pesc.
– Serios? \l tachin` ea.
– Pune-m` la \ncercare! spuse el, pornind motorul.
110
Brandy se l`s` pe sp`tarul scaunului, zâmbind de
emo]ie, u[urare [i \ncântare. Pentru prima oar` \[i
d`dea seama c` se \ndr`gostea de Jim Corbett! {i
recunoa[terea acelui fapt n-o \ngrijora deloc.
Privi t`cut` profilul lui Jim, pe fondul unui apus
superb, ca toate apusurile din Sonora. For]a
tr`s`turilor lui \nc` o mai intimida.
Jim o privi cu coada ochiului [i o lu` \ncet de mân`.
{i nu-i mai d`du drumul decât atunci când ajunser` \n
fa]a casei ei. Opri motorul [i se \ntoarse cu fa]a zâm-
bitoare spre ea.
– {apte [i jum`tate este bine? \ntreb` el, dându-i o
[uvi]` blond` dup` ureche.
– Poftim? tres`ri ea, smuls` din reveria \n care se
scufundase.
– La ce or` vrei s` ne \ntâlnim sâmb`t`? reformul`
el, privind-o cu aten]ie.
– Ah!
Deci Jim voia cu tot dinadinsul s` cineze \mpreun`
sâmb`t` seara.
– Da, adùg` ea. Sâmb`t` la ora [apte [i jum`tate
este perfect!
111
– S-ar putea s` \ntârzii pu]in, pentru c` nu [tiu cât
se vor prelungi film`rile, dar te rog s` m` a[tep]i. Voi
veni cu siguran]`.
– O s` te a[tept.
– Bine. Dac` m` vor re]ine peste program [i voi fi
nevoit s` stau prea mult, te voi suna, dar promit c` nu
anulez \ntâlnirea, bine?
– Bine.
Jim o privi cu blânde]e.
– Vino aici, draga mea, spuse el, desf`cându-[i
bra]ele.
Brandy nu mai avu nevoie de o a doua invita]ie [i
se arunc` \n bra]ele lui puternice [i protectoare.
Se \mbr`]i[ar` câteva minute strângându-se [i
mângâindu-se tandri [i apoi se \ndep`rtar` zâmbind
emo]iona]i.
– Ar fi bine s` pleci \nainte ca p`rin]ii tì s` orga-
nizeze echipe de cùtare, zâmbi el.
– Corect, spuse ea coborând din ma[in`.
– R`mâne pe sâmb`t`, \i reaminti el, ca [i cum ea
ar fi putut uita.
112
Capitolul 7
Farurile unei ma[ini luminar` camera de zi a fermei

Ames.
– A venit Jim! Mam`, spune-mi, cum ar`t? \ntreb`
Brandy emo]ionat`.
Era mai ceva ca la prima \ntâlnire din via]a ei. Se
privise \n toate oglinzile din cas` de zeci de ori \n ulti-
ma jum`tate de or`.
Alegerea hainelor fusese un adev`rat chin. Nu
reu[ise s` se hot`rasc` cu ce s` se \mbrace. Nu [tia
dac` s` aleag` o ]inut` elegant` sau una sofisticat`.
|n cele din urm` se \mbr`case \ntr-o pereche de
pantaloni crem vaporo[i, care \i subliniau talia fin`, [i
113
o bluz` pe gât, f`r` mâneci. }inuta simpl` o echili-
brase cu un set de bijuterii artizanale din pietre de
agat verzi, care \i d`deau str`lucire ochilor.
– E[ti adorabil`, drag`, o asigur` mama ei.
– Sper, spuse ea agitat`, auzind portiera ma[inii
trântindu-se.
– Brandy, spuse u[or \ngrijorat` mama sa.
Brandy zâmbi. {tia ce voia s` \i zic`: „Jim este un
b`rbat matur, experimentat, [i mai presus de toate,
este o adev`rat` vedet`“. Mama ei voia s-o avertizeze s`
nu se arunce cu capul \nainte \ntr-o rela]ie f`r` viitor.
– {tiu ce fac, mam`, o lini[ti ea, zâmbind.
Soneria o f`cu s`-[i piard` cump`tul. Cu genunchii
tremurând de emo]ie, se duse la u[`. Deschise [i-l
privi f`r` suflare pe b`rbatul din fa]a ei. Era un alt Jim.
Un Jim pe care nu-l v`zuse niciodat` \n realitate, ci
numai prin revistele mondene. Purta un costum cu o
tìetur` clasic`, ce \i c`dea perfect pe trupul bine
cl`dit.
– Ai \ntârziat doar un sfert de or`, spuse ea.
– Brandy, e[ti foarte frumoas`, murmur` el pe o
tonalitate joas` [i senzual`.
114
Intrând, Brandy uit` de prezen]a p`rin]ilor ei. |l
]inea pe Jim de mân`, scufundat` \n adâncimea
ochilor lui \ntuneca]i. Dup` câteva secunde de t`cere,
mama ei tu[i u[or [i Brandy se \nro[i stânjenit`.
– M` duc s`-mi iau geanta, spuse ea.
– Nu te gr`bi. M` bucur s` v` v`d, doamn` Ames,
domnule...
Brandy reveni rapid [i-l privi ner`bd`toare.
– Mergem? \ntreb` el.
– Da. Noapte bun`, mam`, tat`.
– Noapte bun`, spuse [i Jim. Nu v` \ngrijora]i,
doamn` Ames, Brandy este \n siguran]` cu mine.
Mama ei zâmbi pl`cut surprins` [i \nchise u[a \n
urma lor, f`cându-i cu ochiul lui Brandy.
– De unde [tiai c` mama este \ngrijorat`?
– Mi se pare normal. La ce reclam` mi s-a f`cut prin ziare...
– Corect. Am auzit c` e[ti un adev`rat cuceritor. Un
fel de Don Juan.
– |]i este team`? \ntreb` el, pornind motorul.
– Nu \nc`, râse ea.
Jim \i ridic` u[or b`rbia [i \i s`rut` buzele \ntre-
deschise de surprindere.
115
– N-are de ce s`-]i fie.
Ce voia s` spun`? Voia doar s-o lini[teasc`, sau \i
promitea ceva? Se bucura prea mult de compania lui
ca s`-[i mai piard` timpul fr`mântându-[i mintea cu fel
de fel de \ntreb`ri f`r` r`spuns.
– }i-e foame?
– Sunt de-a dreptul fl`mând`. Unde mergem?
Jim \i spuse numele unui restaurant de care Brandy
auzise, dar \n care nu intrase niciodat`.
– |]i place restaurantul?
– Nu [tiu. N-am fost niciodat` acolo.
– Ai fi preferat s` mergem \n alt` parte?
– Nu... De fapt, credeam c` vom cina la tine acas`.
Nu [tiam c` ri[ti s` te afi[ezi cu mine.
– Crezi c` \mi este ru[ine cu tine?
– Nu, dar m` gândeam c` n-ai chef de priviri indis-
crete.
Jim t`cu pu]in [i izbucni \n râs.
– De ce râzi?
– Nu credeam c` ai fi avut atâta \ncredere \n per-
soana mea, \ncât s` acep]i o invita]ie la mine acas`.
Nici eu n-a[ fi avut \ncredere \n mine!
116
Brandy se \nro[i, imaginându-[i o scen` de
dragoste dintre ea [i Jim.
– N-ai nimic de spus?
– Nu, spuse ea calm`.
– Nu te \nspìmânt` ideea?
– Nu, spuse ea sincer.
Jim t`cu.
– A[ fi preferat s` nu-mi spui asta, zise el \ncet.
– De ce?
– Pentru c` poate pân` la urm` vom ajunge la mine
acas`. Nu este timpul pierdut. Dar este prea devreme
pentru tine.
Poate c` Jim avea dreptate. Nici ea nu se obi[nuise
cu ideea c` se \ndr`gostise de el. Cu câteva zile \n
urm`, \[i dorea s` nu-l mai vad` niciodat`.
Evenimentele se succedau cu o vitez` ame]itoare.
– Cum este restaurantul? \ntreb` ea.
– Pl`cut. Este frecventat de personalit`]i, a[a c` nu
vom face senza]ie.
A[a era. Câteva minute mai târziu intrar` \n restau-
rant, \ntâmpina]i de patron. Jim fu recunoscut imediat,
dar nimeni nu veni s`-i cear` autografe sau interviuri.
117
– Domnule Corbett, ce onoare s` v` avem printre
noi \n aceast` sear`, \i \ntâmpin` patronul.
– Mul]umim. Am dori o mas` retras` de dou` per-
soane.
– Desigur, domnule.
Se \ndreptar` spre col]ul salonului principal. De[i
majoritatea clientelei era format` din personalit`]i
marcante, toat` lumea \ntorcea capul dup` ei.
Brandy [tia c` to]i se \ntrebau cine era acea
necunoscut` care se ]inea de bra]ul lui James Corbett.
Formau un cuplu contrastant. Jim era \nalt, emana
for]` [i masculinitate, iar Brandy era firav`, fragil`,
micu]` de statur`, dar foarte feminin`. Ea purta un
compleu crem, care contrasta puternic cu costumul
lui negru.
Jim \i oferi un scaun, ajutând-o s` se a[eze, apoi o
s`rut` pe gât, acolo unde pulsul era fierbinte, trans-
mi]ându-i fiori de pl`cere [i surpriz` de-a lungul
spatelui.
Ru[inat`, privi \n jur, observând câteva cupluri care
[u[oteau [i \i priveau pe furi[, comentând probabil
gestul lui Jim.
118
– Nu trebuia s` faci asta, spuse Brandy.
Admiratoarele tale vor deveni geloase.
– {i la fel to]i b`rba]ii din \nc`pere.
– Nu-i adev`rat, protest` ea timid, \ndreptându-[i
aten]ia asupra meniului.
– Ba da. Dac` ai [ti ce priviri \]i aruncau când treceam
printre mese! Orice b`rbat de aici ar schimba fericit locul
cu mine. Acuma [tiu c` trebuie s` se pun` cu mine.
– Nu. M-au v`zut cu tine [i presupun c` sunt o per-
soan` celebr`, [i \ncearc` s`-[i dea seama cine.
– Poate [i asta.
– Dori]i un cocteil aperitiv? \ntreb` chelnerul
\nclinându-se respectuos.
Comandar` ni[te bùturi [i se privir` \n lini[te,
studiindu-se, \ncercând s` tatoneze terenul.
– Ai avut o zi grea? \ntreb` Brandy.
– Da. Se vede? Am filmat ni[te scene \n care trebuia
s` alerg, s` m` lupt, s` m` t`v`lesc prin praf. Mi-am
descoperit mu[chi de mult uita]i.
– Stai prost cu condi]ia fizic`?
– |mb`trânesc, spuse el sincer [i simplu.
Chelnerul le aduse bùturile.
119
– Da, ce s` spun! Tare b`trân e[ti. Câ]i ani ai? Treizeci?
– N-ai citit multe despre mine. Am treizeci [i patru.
– Jim, iubitule! ciripi cristalin din spatele lui
Brandy o voce feminin` cunoscut`.
LaReine Evans se apropie de masa lor. Rochia
fabuloas` de dantel` neagr` pe care o purta nu l`sa
prea mult loc imagina]iei. |n compara]ie cu ea, Brandy
se sim]ea ca o [col`ri]`.
Jim se ridic` \n picioare, lipsit de expresie. Brandy
nu [tia dac` el se bucura s-o vad` sau dac` era enervat
de apari]ia ei.
LaReine \[i puse o mân` cu manichiura perfect`,
vopsit` \ntr-o culoare sângerie, pe pieptul lui Jim [i-l
s`rut` ap`sat pe obraz.
– Vai, ce ]i-am f`cut! exclam` ea, pocnind din
palme.
|ncepu s`-i scotoceasc` cu familiaritate prin
buzunare [i scoase o batist` cu care \i [terse urmele
ro[ii de ruj de pe obraz.
– Gata, drag`. S-a dus.
– Mul]umesc, LaReine, spuse el, luându-i cu un
gest neceremonios batista din mân`.
120
– Sunt foarte sup`rat` pe tine, dragule. Ai fugit azi-
noapte f`r` s` spui o vorb`.
– Era târziu. O cuno[ti pe domni[oara Ames?
LaReine \[i \ntoarse spre ea o privire rece [i plic-
tisit`.
– Sigur. Brandy, nu? |mi amintesc numele `sta
neobi[nuit.
Comentariul l`sa de \n]eles c` numele era singurul
lucru pe care [i-l mai amintea actri]a despre Brandy.
– Corect, doamn` Evans.
– Spune-mi LaReine, insist` ea. |n fond avem ceva
\n comun, nu-i a[a? adùg` ea insinuant, privindu-l
tìos pe Jim.
Brandy se \nro[i. LaReine voia s` spun` c` amân-
dou` \l doreau pe Jim. Dar asta le f`cea \ntr-un fel
rivale. {i pe lâng` sclipitoarea actri]`, ea se sim]ea ca
r`]u[ca cea urât`.
– Jim, s` [tii c` de data asta te iert c` n-ai venit la
petrecerea mea, de[i mi-ai promis c` \]i vei face timp
s` treci pe acolo.
Ce petrecere? Jim nu-i spusese despre nici o petre-
cere. Despre ce petrecere vorbea LaReine?
121
– |n seara asta era? \ntreb` el, cu o privire plictisit`.
Am uitat complet, LaReine.
– Vai, drag`, ce rù e[ti! Ai uitat când ]i-am spus c`
ne vom \ntâlni to]i aici?
Inima lui Brandy se strânse dureros. Jim nu-i spu-
sese despre nici o petrecere. {i dac` [tia c` urma s` se
\ntâlneasc` cu invita]ii [i cu LaReine \n acel restaurant,
\nsemna c` temerile ei erau reale. Jim o folosea! Nu
putea s` cread` c` toate erau simple coinciden]e.
– Ceilal]i invita]i sunt \n salonul al`turat, spuse
actri]a. Haide, nu vii [i tu? Ia-o [i pe Brandy.
– Nu, mul]umesc. Prefer s` cinez lini[tit aici, \mpre-
un` cu invitata mea.
– Prostii! Toate tinerele ador` petrecerile, nu-i a[a,
Brandy?
Ea ce ar fi trebuit s` spun`? |l privi pe Jim, dar el se
uita la bruneta aceea languroas`. F`ceau o pereche
perfect`. Ce cùta ea acolo? S` refuze? S` accepte? Nu
voia s` intervin` \ntre ei, de[i o durea faptul c` Jim o
folosea.
Sim]indu-se tr`dat`, Brandy prefer` un r`spuns
evaziv, dorind s` par` c` n-o deranja.
122
– Nu neap`rat.
– Vai, Jim, [opti ea suficient de tare \ncât s` se fac`
auzit` de Brandy. Cred c` se teme de tine. Nu vrea s`
te supere. Vrea ca tu s` fii cel care alege.
Nu! Brandy voia s` ia cina singur`, al`turi de Jim.
F`r` alt` companie. Probabil c` Jim \[i d`dea [i singur
seama de asta.
– Nu conteaz`, pufni ea furioas`, r`nit` [i confuz`.
– Vezi? Vrea s` vin`! exclam` triumf`toare LaReine.
|i este ru[ine s`-]i spun`.
– Atunci, spuse Jim, strângând din din]i, venim.
Hai, s` mergem, Brandy.
Bruneta zâmbi satisf`cut`.
– Trebuia s`-mi spui c` vrei s` ne al`tur`m petre-
cerii, \i [opti dur Jim.
– Dac` voiam s` vin, ]i-a[ fi spus! Dar mi-a fost clar
c` tu ai fi vrut s` mergem.
– Eu?
– De asta m-ai adus aici, nu?
– Doamne, Brandy! oft` Jim râzând. Mereu \n]elegi
lucrurile pe dos!
– Vrei s` spui c` n-ai fi vrut?
123
– Nu! Preferam s` cinez \n compania ta.
Normal. Ce putea s`-i spun`? Jim \[i d`duse seama
c` Brandy se \ndr`gostise de el. {i era un b`rbat politi-
cos. N-ar fi putut s-o r`neasc`, m`rturisindu-i
adev`ratele dedesubturi ale ac]iunilor lui.
Intrar` \n salonul \n care se ]inea petrecerea, fiind
imediat \nconjura]i de invita]i g`l`gio[i care \i \ntâm-
pinar` cu urale. Erau doar zece in[i, cu excep]ia ei [i a
lui Jim.
Primul lucru pe care-l remarc` Brandy fu acela c`
erau mai mul]i b`rba]i decât femei. {i pu]inele femei
invitate erau palide \n compara]ie cu actri]a. Asta era
mâna lui LaReine. |i pl`cea s` fie \nconjurat` de admi-
ratori, f`r` poten]iale concurente feminine pericu-
loase.
Brandy nu recunoscu pe nimeni \ntâlnit pe pla-
tourile de filmare. Probabil erau prietenii actri]ei.
To]i aruncau priviri uimite, de la ea, la Jim [i la
LaReine. Leg`tura dintre Jim [i LaReine nu le era
necunoscut`.
Brandy se sim]i stingher` printre ei. Râsetele artifi-
ciale din jurul ei, stropite cu bùturi alcoolice din
124
abunden]`, o f`ceau s` se simt` prost. Se strânse mai
aproape de Jim, de[i LaReine \ncercase de
nenum`rate ori s`-i despart`.
Actri]a porni o discu]ie cu Jim \n leg`tur` cu
film`rile din acea zi, despre care Brandy nu cuno[tea
am`nunte [i de aceea nici nu putea interveni. Nu c` ar
fi f`cut-o. Oricum, sim]ea c` \n compania actri]ei n-ar
fi avut mare lucru de spus.
Pe scaunul liber de lâng` ea se a[ez` un tân`r, cu
doi sau trei ani mai mare decât ea.
– Bun`, spuse el, zâmbind fals prietenos.
Brandy sim]i c` sub acel surâs nesincer se ascundea
ceva putred.
– Bun`.
– Eu sunt Bryce Conover. Tu e[ti Brandy. Am
re]inut bine, nu?
– Da, spuse ea privindu-l pe Jim s` vad` dac` obser-
vase apari]ia acelui tân`r.
Dar Jim p`rea s` nu aib` ochi decât pentru
LaReine.
– {tiu c` nu-]i aminte[ti de mine. Ne-am cunoscut
ieri, când l-ai vizitat pe Jim la film`ri.
125
– |mi pare rù. Am cunoscut atâta lume...
– Nu-i nimic, \n]eleg. Vrei s` dans`m?
Din boxe r`zb`tea \n surdin` muzica suav` a unei
melodii lente.
Ini]ial se gândi s` refuze, dar privindu-l din nou pe
Jim, care nici de data asta n-o observase, se hot`r\:
– Da.
Bryce \i zâmbi triumf`tor lui Jim, care \ntorsese
capul [i \i privea surprins.
– Am invitat-o pe Brandy la dans. Nu te superi, nu-i
a[a, Jim?
– Sigur c` nu se sup`r`, interveni LaReine, punân-
du-[i o mân` posesiv` pe piciorul lui.
Bryce nu mai a[tept` confirmarea lui Jim [i o con-
duse pe Brandy pe ringul de dans. Brandy \ncerc` s`
se ]in` cât mai departe de el, evitând pe cât posibil
contactul fizic direct cu acel tân`r ciudat.
– Ar trebui s`-l la[i \n pace, spuse Bryce,
observându-i privirile pe care i le tot arunca lui Jim.
Corbett este al lui LaReine.
– Serios? {i el [tie asta? \ntreb` ea cu r`ceal`,
privind pierdut` \n gol.
126
– Toat` lumea [tie, zâmbi el superior. Ei, acum
sunt un pic certa]i, dar a[a se \ntâmpl` atunci când se
\ntâlnesc dou` personalit`]i puternice. Dar sub masca
asta sunt foarte atra[i unul de cel`lalt.
– |n]eleg, spuse ea cu indiferen]`. {i care este rolul
meu \n toat` povestea?
– Tu e[ti blonda inocent`. LaReine este seduc`toarea.
Doar \n filme eroii se \ndr`gostesc de blondele
inocente. |n realitate este invers. E[ti folosit`, drag`,
mai precis.
De[i n-ar fi vrut s` cread` asta [i inima \i spunea c`
nu era a[a, faptele erau evidente [i se desf`[urau cu
claritate sub ochii ei.
Melodia se termin` [i Brandy vru s` se smulg` din
bra]ele lui Bryce, dar tân`rul o apuc` strâns de mân`
[i \i [opti:
– |ncepe alt` melodie. Nu vezi c` nu e[ti dorit`
acolo? Hai mai bine s` dans`m.
Ochii ei verzi se \ndreptar` spre LaReine care st`tea
aplecat` cu tot trupul peste Jim. Decolteul rochiei de
dantel` i se desf`cuse, dezvelindu-i sânii plini exact
sub nasul lui Jim.
127
La vederea spectacolului, Brandy se smulse
furioas` din strânsoarea lui Bryce.
– E[ti o proast`, Brandy, \i [opti acuzator Bryce.
LaReine o s` te sfâ[ie!
Cånd se apropiar` de masa lor, Jim o privi indife-
rent [i rece. Bryce \[i pusese mâna \n jurul taliei lui
Brandy [i zâmbea admirativ, f`cându-i cu ochiul lui
Jim, \n ciuda celor spuse mai devreme. Probabil c` Jim
se sim]ea u[urat c` sc`pase de ea \n mod onorabil,
pentru c` nu p`ru deranjat de aten]ia pe care i-o acor-
da Bryce.
|nainte s` ajung` la mas`, un b`rbat \n costum i se
a[ez` \n cale, blocându-i drumul.
– Bun` seara, domnule Corbett, spuse el, punân-
du-[i mâinile pe umerii lui Jim. Doamn` Evans!
– Domnule Spencer! Ce surpriz`! spuse Jim pe un
ton deloc surprins.
– Este un jurnalist renumit, \i explic` Bryce lui
Brandy. Conduce un cunoscut ziar de scandal.
– {i ce caut` aici?
– Nu [tiu. Cred c` a mirosit ceva. Oricum, are mare
trecere printre vedete. {i este \n avantajul lor. Dac` se
128
pun rù cu el, este \n stare s` le distrug` cariera.
– S-ar p`rea c` am nimerit \n mijlocul unei petre-
ceri, nu-i a[a? spuse b`rbatul f`când un gest larg spre
mijlocul salonului. Se anun]` vreo logodn`, sau mi se
pare mie? \ntreb` el, zâmbind spre LaReine [i f`cându-i
cu ochiul lui Jim.
– Doamne, nu! Domnule Spencer, la ce v` gândi]i!
zâmbi fals ru[inat` actri]a. Este doar o mic` petrecere.
S`rb`torim sfâr[itul de s`pt`mân`.
– Ce p`cat. Speram c` se oficializeaz` ceva \ntre voi
doi. Când s` ne a[tept`m la fericitul eveniment? Vreau
s` am exclusivitate.
– Domnule Spencer, spuse Jim, ridicând un pahar
de lichior, eu [i domni[oara Evans lucr`m la acela[i
film. Este normal s` fim v`zu]i des \mpreun`. Doar
suntem colegi de breasl`. Dac` va fi vorba de a[a ceva,
promit c` ve]i fi primul care va afla. Dar, deocamdat`,
nu este cazul s` v` ambala]i prea tare.
– Corect, \nt`ri LaReine. Eu [i Jim suntem foarte
buni prieteni.
– O s` v` citez \ntr-un articol, spuse ziaristul,
råzând baritonal.
129
Inima lui Brandy se opri \n loc. „Foarte buni pri-
eteni“ putea avea multe semnifica]ii. |l urm`ri atent`
pe b`rbatul acela, care de altfel \i f`cuse o impresie
proast`. O dat` cu el i se spulberaser` [i ultimele spe-
ran]e. Jim se \ntoarse spre ea, prinzându-i privirea
\ndurerat`.
Brandy \ncerc` s` par` degajat` [i nep`s`toare. Ar
fi vrut s` se ascund`, s` fug`. Dar mândr`, cu b`rbia
ridicat`, \[i relu` locul la mas`, al`turi de Jim. Nu tre-
buia s`-i arate sl`biciune. Nu voia s` par` o la[`.
F`r` s-o mai \ntrebe altceva, Jim chem` chelnerul,
comandând cina. Brandy accept` bucuroas` oferta,
sperând ca seara aceea umilitoare s` se sfâr[easc` cât
mai repede.
Oaspe]ii protestar`, dar LaReine, fiind o femeie
viclean`, nu se \mpotrivi. Se vedea clar c` ar fi f`cut
orice ca s` nu-l piard` pe Jim.
130
Capitolul 8
LaReine \i aranj` la mas`, a[ezându-l pe Jim \ntre ea

[i Brandy. {i din nou monopoliz` conversa]ia. De[i
Jim o \ncuraj` de câteva ori pe Brandy s` se al`ture \n
discu]ie, ea prefer` s` nu intervin`. Discu]ia se
\nvârtea \n jurul meseriei de actor, despre care ea nu
[tia nimic. A[a c` deveni din ce \n ce mai t`cut` [i mai
deprimat`.
Dup` ce terminar` de mâncat, se \ntinser` la cafele.
Chelnerul le umplu ce[tile de dou`, trei ori, iar
Brandy \ncepu s` se \ntrebe cât avea s` mai dureze.
La un moment dat, sc`pând un mic oftat, \i atrase
aten]ia lui Jim, care imediat \mpinse cea[ca din fa]` [i
se ridic` de pe scaun.
131
– Ce faci? \ntreb` LaReine.
– Brandy, hai s` plec`m.
– A[a de repede? \ntreb` din nou actri]a. Abia acum
se \ncinge distrac]ia.
– Nu mai sunt chiar a[a de tân`r. Am avut o zi
obositoare. Trebuie s-o conduc pe Brandy acas`. Se
pare c` nici ea nu mai rezist`.
Brandy confirm` bucuroas`. |[i luar` la revedere
scurt [i p`r`sir` restaurantul \n t`cere. Aproape tot
drumul nu scoaser` nici un cuvânt.
Se \ntreba de ce Jim era a[a de t`cut. Dar nu trebuia
s`-i pese. Ce, lui Jim \i p`sa de ea?
Dar cu toate astea, nu era indiferent`. Era o prostie,
dar se \ndr`gostise de el [i nu avea cum s` nege acest
lucru.
Privi pe fereastr`, amintindu-[i cât de bine \nce-
puser` seara. Asta \nainte s` apar` LaReine. {i de
atunci se sim]ise folosit`.
Jim \ncetini viteza [i opri pe marginea drumului.
– De ce ne-am oprit aici?
Jim se r`suci spre ea, sprijinindu-se cu spatele de
u[` [i cu bra]ul stâng de volan.
132
– Vreau s` [tiu ce se petrece cu tine.
– Nu [tiu despre ce vorbe[ti.
– Te-ai retras \ntr-o carapace [i vreau s` [tiu de ce.
– Gre[e[ti, spuse ea, privind \n gol.
– T`cerea ta spune altceva.
– T`cerea mea! râse ea amar. Nu mi-ai adresat un
cuvânt de când am plecat de la restaurant!
– Având \n vedere faptul c` nici tu n-ai scos nici un
cuvânt la mas`, am considerat c` nu este cazul s` te
deranjez. Presupun c` te fr`mânt` ceva. Ce ai? De ce
e[ti sup`rat`?
Brandy \[i strânse buzele furioas`. Ar fi vrut s`-i
arunce \n fa]` adev`rul. S` \i spun` cât de mult \l
iubea! {i cât de geloas` era pe LaReine.
– Nu sunt sup`rat`.
Cu o mi[care brusc`, Jim \i apuc` b`rbia, \ntor-
cându-i fa]a spre el, a[a de aproape, \ncât \i vedea
fiecare nuan]` a ochilor lui negri, sc`lda]i de razele
lunii.
– Spune-mi! ordon` el.
– Nu-mi place s` fiu folosit`.
– Folosit`? Asta crezi tu c` fac? C` te folosesc?
133
– Jim, te rog... spuse ea exasperat`. Scute[te-m` de
protestele astea inocente. Crezi c` sunt oarb`?
– |ncep s`-mi pun \ntreb`ri. {i cum ]i se pare ]ie c`
te folosesc?
– Nu este evident? {tiu de ce m-ai invitat \n seara
asta la restaurant. Nu are rost s` te mai ascunzi dup`
deget.
– Nu te \n]eleg. De ce nu-mi spui clar care este
problema?
– M` refer la LaReine [i la farsa ridicol` din seara
asta.
– |n]eleg, spuse el acru. Ai tras ni[te concluzii
despre rela]ia mea cu LaReine.
– Da. Nu vrei s` m` duci, totu[i, acas`?
– {i presupun c` vrei o explica]ie? Ei bine, nu-]i voi
da nici una.
– Nu vreau! izbucni Brandy.
Jim o prinse cu for]` de bra]e [i o scutur` violent,
apropiindu-se amenin]`tor de fa]a ei. Apoi dintr-un
impuls nest`vilit, \[i lipi buzele de ale ei, strivindu-i-le.
Brandy se lupt` câteva secunde icnind neputincioas`,
\mpingându-l din toate puterile.
134
Durerea deveni o dulce tortur`. |ncet, Jim sl`bi
strânsoarea [i Brandy \ncepu s`-i r`spund`, la \nceput
timid, iar apoi din ce \n ce mai \nfl`c`rat. |nchise ochii
abandonându-i-se total.
|[i l`s` capul pe spate, oferindu-[i gâtul lui Jim.
Respira sacadat, la \nceput din cauza fricii, apoi din
cauza dorin]ei. Buzele lui explorau curbura gâtului
ei firav, s`rutându-i pulsul fierbinte al venelor
alb`strui.
Cu o mi[care la fel de brusc` [i posesiv` ca la
\nceput, Jim o cuprinse \n bra]e. Brandy \[i l`s` capul
pe pieptul lui, ascultându-i b`tìle puternice [i regu-
late ale inimii. Jim \[i trecu mâna prin p`rul ei blond
[i m`t`sos, \i mângâie spatele, gâtul [i cobor\ pe spate,
provocându-i valuri de fiori [i excita]ie. Brandy se
sim]ea ca \ntr-un leag`n al dragostei.
– Jim, [opti ea.
– {[[. |n]elegi de ce n-am vrut s` te duc la mine
acas`?
– Da, spuse ea pe un ton plin de regrete.
– |n ma[in`, mai ai timp s` te r`zgânde[ti.
– Eu s` m` r`zgândesc sau tu?
135
– Brandy? Mereu e[ti a[a de nesigur` de atrac]ia ta?
– Nu. Doar cu tine sunt a[a, [opti ea, evitându-i
ru[inat` privirea.
Jim o privi cu drag, zâmbindu-i cald. Era a[a de
inocent` [i de pur`!
– Mai bine te duc acas`.
|nainte ca Brandy s` protesteze, Jim porni motorul
[i se \ncadr` pe drumul spre ferm`. |i lu` mâna cu un
gest firesc [i \ncepu s`-i povesteasc` despre filmul pe
care-l f`cea.
Brandy \[i aminti c` aceea[i discu]ie o purtase Jim
mai devreme [i cu LaReine. Gestul lui \i \nc`lzi inima.
De data asta se sim]ea important` pentru el. {i \l iert`
pentru comportamentul din seara aceea. Dac` ar fi
fost mai cooperant`, Jim ar fi atras-o cu siguran]` \n
discu]ie [i ea nu s-ar mai fi sim]it a[a de stingher`.
Nici nu sim]i cånd se scurse timpul \n drum spre
cas`. Ajunseser` prea repede [i lui Brandy \i p`ru rù.
Tat`l ei \i l`sase lumina din hol aprins`.
– Brandy... spuse Jim, f`r` s` opreasc` motorul.
– Nu este chiar a[a de târziu. Nu vrei s` intri [i s`
bem o cafea?
136
– Nu. Am mult` treab` mâine. Trebuie s` m` culc devreme.
– Ce treab`? Mâine nu ave]i film`ri.
– Nu, dar trebuie s` studiez scenariul [i apoi tre-
buie s` m` \ntâlnesc cu Don, ca s` discut ni[te detalii.
O s` am o zi plin` [i destul de agitat`.
– Sigur, la asta nu m-am gândit, zâmbi ea
dezam`git`.
Sperase s` se \ntâlneasc` a doua zi cu Jim, dar se
p`rea c` nu avea timp de ea.
– La ce or` te treze[ti mâine?
– De ce?
– A[ vrea s` c`l`rim pu]in prin de[ert, pân` nu se
face prea cald.
– Sigur!
– Cinci [i jum`tate este prea devreme?
– Perfect! exclam` ea \ncântat`.
– O s` vin s` te iau.
Jim se aplec` u[or spre ea [i o s`rut` \ncet, gustân-
du-i buzele.
– Noapte bun`, Brandy. Pe mâine.
Brandy cobor\ din ma[in` ame]it` [i a[tept` ca Jim
s` dispar` din raza ei vizual`, \nainte de a intra \n cas`.
137
De[i Jim nu-i d`duse nici o explica]ie despre leg`tura
lui cu LaReine, Brandy sim]ea c` putea s` aib`
\ncredere \n el. Nu [tia de ce, dar i se p`ruse c` \n
seara aceea, \n ma[in`, totul fusese prea perfect, ca
Jim s` n-o considere o persoan` important` \n via]a
lui.
*
* *
Fredonând acordurile unei melodii ascultate \n

restaurant seara trecut`, Brandy \[i umplu un pahar cu
suc proasp`t de portocale pe care \l bù dintr-o
suflare.
– Brandy! exclam` surprins tat`l ei din u[a
buc`t`riei. Am auzit zgomote [i am coborât s` v`d
cine este. Credeam c` sunt ho]ii. Ce-i cu tine treaz` la
ora asta?
– Bun` diminea]a, tat`, spuse ea vioaie, s`rutându-l
pe obraz.
– Diminea]a? Este ora cinci! Te mai \ntreb o dat`.
De ce te-ai trezit a[a de devreme?
138
– M-a invitat Jim la o plimbare prin de[ert cu caii.
Trebuie s` vin` din clip` \n clip` s` m` ia.
– A[a devreme?
– Este ora... cinci [i jum`tate!
– Da, dar nici n-a r`s`rit soarele.
De afar` se auzi \n lini[tea dimine]ii un tropìt de
cal. Brandy privi pe fereastr` [i apucându-[i din zbor
haina, spuse:
– Gata, tat`, a venit. S`-i spui mamei c` am f`cut eu
cafeaua. Nu trebuie decât s-o mai \nc`lzeasc`.
– Brandy?
– Da, tat`, spuse ea, oprindu-se \n u[`.
– {tii de ce se zice diminea]a devreme c` „se crap`
de ziu`“?
– Nu. De ce?
– Pentru c` practic e[ti nevoit s` te rupi din a[ter-
nuturi, ca s` te scoli din pat.
– Da?
– {i doar dou` lucruri te pot determina s` faci asta. {tii care?
– Nu. Spune-mi tu.
– Banii sau dragostea, spuse el, f`cându-i cu
ochiul. Presupun c` la tine nu este vorba de bani.
139
– Corect! râse Brandy, disp`rând pe u[`.
Jim desc`lecase [i o a[tepta lâng` un cal superb,
pur-sânge arab, de culoare vine]ie. Se vedea c` era
foarte bine \ngrijit.
– Bun` diminea]a, Brandy.
– Bun` diminea]a.
– E[ti gata?
– Grajdul este \n spatele casei. M` duc s`-mi scot
calul [i s`-i pun [aua.
O lumin` l`ptoas` \ncepuse s` se \ntrez`reasc` la
orizont, spre est, când pornir` la drum. De[ertul p`rea
inert, scufundat \n lini[te [i calm.
– Este superb, nu-i a[a? \ntreb` Brandy.
– Da, aprob` Jim.
C`l`rir` \n t`cere, bucurându-se de respira]ia noii
zile. O lumin` purpurie \ncepuse s` se \ntind` peste
infinitul albastru. Soarele r`s`ri maiestuos, binecuvân-
tând cu razele sale nisipul rece al de[ertului.
Jim \[i struni calul, oprindu-se \n vârful unui
deal.
– N-am v`zut niciodat` un r`s`rit de soare ca `sta,
spuse Brandy.
140
– De[ertul, spuse Jim coborând cu elegan]` din
sc`ri, ne ajut` s` \n]elegem adev`rata dimensiune a
vie]ii. Abia aici \]i dai seama ce f`ptur` ne\nsemnat`
este omul. Valorile materiale nu mai sunt importante.
Nimic pe lumea asta nu poate \nlocui asemenea
peisaje. De[ertul m` ajut` mult \n meseria mea. M`
]ine cu picioarele pe p`mânt.
– De asta \]i place s` c`l`tore[ti prin de[ert? Este
mai mult decât o nevoie de intimitate?
– Câte pu]in din fiecare. Mergem mai departe?
\ntreb` el, urcându-se pe cal.
– Da, spuse Brandy pornindu-[i calul. Cât mai
filmezi \n Tucson?
– Cel mult o lun`.
– {i apoi?
– M` \ntorc la Los Angeles pentru montaje spuse
el, \ncercând s`-[i dea seama cât era ceasul dup`
soare.
Brandy [tia c` plecarea lui era inevitabil`, dar ar fi
vrut s` mai r`mån`. Nu se sim]ea preg`tit` pentru o
desp`r]ire de Jim. Abia se obi[nuise cu ideea c` se
\ndr`gostise de el.
141
– {i dup` ce termini filmul?
– Am semnat un contract pentru un alt film, care
\ncepe imediat dup` ce termin cu `sta. {i dac` Don nu
se potole[te cu angajamentele, nu voi avea timp nici s`
respir.
– {i unde o s` filmezi?
Jim o privi cu regret, realizând esen]a \ntreb`rii.
– Oricum, nu \n Arizona.
– Da... spuse ea pe un ton ostenit. C`l`tore[ti mult,
nu-i a[a? Trebuie s` fie tare interesant s` vezi atâtea
locuri minunate.
– Da. |mi pl`cea s` c`l`toresc.
– {i acum?
– Acum... oft` el. Acum trebuie s` ne \ntoarcem
spre cas`, evit` el r`spunsul.
Brandy presupuse c` nu era preg`tit s`-i r`spund`
la acea \ntrebare. Poate c` nici el nu cuno[tea r`spun-
sul. Era oare din cauza ei sau din cauza lui LaReine?
Confuz` [i frustrat`, \[i strânse buzele [i d`du pin-
teni calului, ]â[nind ca o s`geat` pe lâng` Jim.
– Te provoc la \ntrecere! Prinde-m` dac` po]i!
strig` Brandy râzând.
142
Era la câ]iva metri buni \naintea lui, când calul
vine]iu al lui Jim, se cabr` [i o lu` la galop, urm`rind-o.
Cei doi cai goneau nebune[te prin de[ert, stârnind
un nor de praf sub copite, care p`reau c` abia ating
p`mântul.
Rashad era un bun alerg`tor, dar nu reu[i s` con-
duc` mult timp. Pur-sångele vine]iu prelu` condu-
cerea [i Jim prinse z`bala lui Rashad, for]ându-l s` se
opreasc`.
– La \nceput am fost pe primul loc! gâfâi
Brandy.
– Nu avea]i nici o [ans` \n fa]a calului meu. Provine
din p`rin]i campioni, are pedigree [i a câ[tigat câteva
concursuri.
– Nu este corect! Ai oprit cursa exact \n momentul
\n care m-ai \ntrecut.
– Da. Asta \nseamn` c` n-am câ[tigat?
– Ai tri[at! amenin]` ea cu degetul ar`t`tor.
– Asta este via]a! râse Jim. E timpul s`-mi primesc
premiul.
Jim se apropie de ea [i o s`rut`. Speria]i de atin-
gere, caii se \ndep`rtar` nelini[ti]i, desp`r]indu-i.
143
– Dac` [tiam c` `sta este premiul, pierdeam mai
u[or, râse Brandy.
– Mmm, interesant!
L`sar` caii \n voie pentru a se lini[ti [i ei se bucu-
rar` de plimbarea \n drum spre cas`.
– Dac` nu intervine ceva, s`pt`mâna asta am un
program foarte \nc`rcat. O s` lucrez pân` seara târziu
[i nu ne vom mai vedea decât la sfâr[it de s`pt`mân`.
O s` te sun eu.
– Bine, \n]eleg, spuse ea dezam`git`.
Brandy sperase ca Jim s`-[i fac` timp [i pentru ea,
sau s-o mai cheme pe platoul de filmare. |ntr-un fel, se
sim]ea dat` la o parte.
Col]ii geloziei \ncepur` s-o road`, dându-[i seama
c` LaReine avea s`-l vad` \n fiecare zi.
144
Capitolul 9
– Brandy, te caut` cineva la telefon, spuse Karen

preluând zâmbitoare clientul de la tejghea.
– Cine?
– El, [opti ea misterioas`.
Cu o voin]` de fier, Brandy se str`dui s` nu alerge din
tot sufletul la telefon. Trecuser` dou` zile de la plim-
barea din diminea]a aceea cu Jim [i el nu d`duse nici un
semn de via]`. Nu se a[teptase s-o sune la serviciu.
Respir` adânc, potolindu-[i b`tìle inimii [i r`spunse:
– Alo?
– Brandy? Sunt eu, Jim, se recomand` el, ca [i cum
ea nu l-ar fi recunoscut. Sper c` nu vei avea probleme
c` te-am sunat la serviciu.
145
– Nu. Deloc.
– E[ti liber` \n seara asta?
– Da, spuse ea sim]ind cum \i tresalt` inima.
– {tiu c` te anun] cam tårziu, dar sper c` po]i veni
la c`s`toria unor colegi de-ai mei. Ginny Baker, secre-
tara de platou, se c`s`tore[te cu Tom McWade, unul
din cameramani. {i echipa de filmare vrea s` dea o
petrecere \n cinstea lor. Vrei s` vii cu mine?
Brandy se gândi dac` Jim n-o va folosi din nou pen-
tru a o face geloas` pe LaReine, pentru c` sim]ea c` nu
mai putea suporta asemenea umilin]e.
– Brandy?
– Da, scuz`-m`, eram atent` la altceva, min]i ea. De
ce n-o invi]i pe LaReine? Toat` lumea spune c` face]i o
pereche frumoas`. {i pe lâng` asta, eu nu cunosc pe
nimeni de la petrecere.
– Dac` voiam s-o iau pe LaReine la petrecere, nu
te-a[ fi invitat pe tine, nu? O s` vin` câ]iva invita]i pe
care i-ai cunoscut pe platou, iar cu restul vei face
cuno[tin]`. Nu v`d de ce s`-]i faci asemenea probleme.
Vrei s` vii sau nu?
– Da...
146
– Bine. Las vorb` la poart` s` te primeasc`. S` vii
\ntre [ase [i [apte.
– Bine.
– Acum nu pot s` mai vorbesc. Pauza s-a terminat.
Ne vedem disear`.
Brandy privi uimit` receptorul din care r`zb`tea
tonul. Jim \i \nchisese f`r` s`-[i ia la revedere. Se
sup`rase pe ea. De ce oare? Ea ar fi trebuit s` fie cea
sup`rat`.
Ziua trecu greu pentru ea, fr`mântându-[i mintea
cu \ntreb`ri [i \ndoieli.
Pu]in dup` ora [ase, parc` \n fa]a por]ii princi-
pale a ora[ului vechi. R`mase \n ma[in` câteva
minute cu motorul pornit, \ntrebându-se dac` era
bine ceea ce f`cea. Poate ar fi fost mai bine s` nu fi
venit.
Cu toate astea, \[i f`cu curaj [i cobor\ din ma[in`,
\ndreptându-se spre poart`.
O a[tepta acela[i b`rbat care le \ntâmpinase pe ea
[i pe Karen \n ziua \n care vizitaser` platourile.
– Bun` seara, domni[oar` Ames, o \ntâmpin` por-
tarul. V` a[teptam.
147
– Am fost invitat` de domnul Corbett, zâmbi ea amabil`.
– {tiu. Mi-a comunicat, spuse el, f`când semn unui
b`rbat \mbr`cat \n cowboy s` se apropie. A[tepta]i
pu]in. Troy, condu-o te rog pe domni[oara Ames la
petrecere.
B`rbatul care o escorta era mai \n vârst` decât Dick
Murphy, dar la fel de amabil [i politicos.
– A [i \nceput petrecerea? \ntreb` uimit` Brandy,
auzind g`l`gie, râsete [i muzic`.
– De dou` ore.
– A[a devreme? Dar domnul Corbett mi-a spus s`
vin la [ase.
– Da, pentru c` el a fost nevoit s` filmeze pân` mai
târziu. Nu cred c` mai are mult [i termin`.
Când se apropiar` de mul]imea de invita]i
petrec`re]i, o figur` familiar` [i nesuferit` se separ` de
grup [i se \ndrept` spre ei. Era Bryce Conover.
– Mì, mì, mì! râse batjocotritor Bryce. Uite cine
vine! N-o fi blonda inocent` gata s`-[i \ncerce din nou
norocul?
– Bun` seara, domnule Conover, \l salut` rece
Brandy.
148
– Spune-mi Bryce. Gata, Smith, zise el, f`când un
gest ner`bd`tor din mân`. Dispari.
B`rbatul se \nclin` scurt, nemul]umit, [i o salut`
zâmbind pe Brandy, care \i r`spunse la fel de ama-
bil.
– E[ti necioplit... Bryce! \i arunc` ea observa]ia
peste um`r, cu un gest mândru din b`rbie.
– De ce spui asta? zâmbi el amuzat.
– Puteai s` fii mai politicos.
– Pentru ce?
– Cum pentru ce? Din respect! Trebuie s` ai un
motiv anume ca s` fii dr`gu] cu cei din jur?
– Sigur, spuse el, luând-o for]at de bra].
– {i ce scop ai de te por]i a[a de frumos cu
mine?
– Un scop nobil!
– Serios? zâmbi Brandy ne\ncrez`toare.
– LaReine mi-a cerut ajutorul. M-a rugat s` te dis-
trez bine \n seara asta. Nu pot s-o refuz.
– De ce nu po]i s-o refuzi? Te-ai \ndr`gostit de ea?
– Nu, râse Bryce zgomotos. O fac pentru c` târfa
aia brunet` \[i face loc cu coatele \n cercurile \nalte.
149
Personal, nu cred c` are cine [tie ce talent, dar se va
descurca. Este bine s`-]i faci asemenea rela]ii. O s` m`
ajute s` r`zbat mai u[or \n jungla asta a cine-
matografiei. Nu se [tie niciodat`. Poate m` propune
pentru ni[te roluri mai serioase.
– La tine primeaz` interesul! pufni Brandy cu dispre].
– Nu. Primeaz` hot`rârea [i dorin]a de afirmare.
Este cu totul altceva. Scopul scuz` mijloacele. Hai mai
bine s` ne lu`m ceva de bùt.
– Prefer s`-mi iau singur`.
– Nu, nu, nu, râse Bryce. |n seara asta voi fi umbra
ta. Nu scapi tu a[a u[or de mine. Hai, fi fat` bun` [i
\ncearc` s` te sim]i bine al`turi de mine.
– Nu, mul]umesc.
– Speri c` te va salva James Corbett? râse el sarcastic.
– El m-a invitat.
– Te-ai \ntrebat de ce a f`cut-o? \ntreb` el, luând-o
din nou de bra] [i for]ând-o s` mearg` spre bar.
Refuz` [ampania oferit` cu insisten]` de Bryce [i
comand` un suc rece de fructe. Apoi \ncepu s`-l caute
din priviri prin mul]ime pe Jim. Nu-l vedea nicìeri.
– Uit`-l, drag`, [i distreaz`-te.
150
– Ce-ar fi s` m` la[i \n pace?
– Nu pot s` te neglijez. Ia te uit`! Brandy, i-ai
cunoscut pe Tom [i Mary?
Bryce f`cu prezent`rile, f`r` s` specifice c` Brandy
era invitata lui Jim.
Se bucura c` cel pu]in prezen]a cuplului
\ndep`rtase aten]ia enervant` pe care i-o acorda
Bryce. Cu toate astea, \nc` o mai ]inea de bra]. |ncerc`
de câteva ori s` se elibereze, dar nu reu[i.
|i arunc` priviri furioase lui Bryce care se f`cu c` nu
pricepe mesajul [i o strânse mai tare \n bra]e, zâmbind.
– M` bucur s` v`d c` te-ai integrat bine, spuse Jim
din spatele ei.
Brandy se \ntoarse spre el. Sclipirea din ochii lui
era elocvent`. |[i crease o impresie gre[it` [i Bryce i-o
\nt`rea, strângând-o la piept.
Jim era \nso]it de LaReine, care \i privea cu satis-
fac]ie nedisimulat`.
– Vai, drag`, nu trebuie s` te jenezi, \i spuse
LaReine lui Brandy. Bryce este un adev`rat crai.
Brandy se smulse furioas` din strânsoarea lui
Bryce, care o privi cu o expresie jignit`.
151
– Ai terminat de filmat, Jim? \l \ntreb` ea, \ncercând
s` par` degajat`.
– Da.
– Cum a fost scena de dragoste dintre tine [i
LaReine? \ntreb` Bryce f`cându-le cu ochiul.
– Minunat`, zâmbi LaReine. {i foarte lung`.
Regizorul ne-a pus s-o repet`m de nenum`rate ori,
pân` s-a declarat satisf`cut.
Imaginându-[i-l pe Jim \n bra]ele hr`p`re]e ale
actri]ei, stomacul lui Brandy se r`scul`.
– Iart`-ne, LaReine. Eu [i Brandy trebuie s`
felicit`m mirele [i mireasa, spuse Jim.
Brandy \l privi surprins`. Nu se a[teptase s` scape
a[a de repede de prezen]a lui LaReine.
– Spune-i lui Ginny c` o s` trec pe la ea mai târziu,
zâmbi fals actri]a.
Se vedea clar c` nu-i convenea, dar nu voia s`-l
supere pe Jim.
– Sigur, spuse el.
– S` mi-o aduci \ntreag`, Jim, spuse Bryce f`când
un gest brusc spre Brandy.
|n acel moment, vinul ro[u din paharul lui se v`rs`
152
pe rochia verde deschis a lui Brandy, p`tându-i decolteul.
Brandy \nghe]`.
– Bryce! Ce ai f`cut! exclam` \ngrijorat` LaReine
luând batista din buzunarul lui Jim [i [tergând-o
repede. Ce prost ne\ndemânatic e[ti!
Grija ar`tat` de actri]` p`rea incredibil`. {i totu[i,
La Reine era dornic` s-o ajute. Poate pân` la urm` nu
era o fiin]` a[a de nesuferit`.
– N-am vrut, Brandy, iart`-m`.
– Degeaba, Bryce. Ai p`tat-o! S` vezi ce urât` o s`
fie dup` ce se usuc`. Mai bine o sp`l`m acum. Ce zici,
Brandy? Hai s` mergem \n rulota lui Jim, spuse actri]a,
\ntorcându-se spre el. Ne dai cheia?
– Ia-o, i-o \ntinse Jim, surprins de atitudinea ciu-
dat` a actri]ei.
– Pot s` v` ajut? \ntreb` Marie.
– Nu, r`spunse LaReine zâmbind, luând-o pe
Brandy la bra]. Ne descurc`m.
Pornir` \mpreun` spre rulot`, sub privirile uimite
ale lui Jim.
– Dormitorul este \n spate, \i indic` actri]a. Eu m`
duc la baie s` v`d dac` avem ap` cald`.
153
Brandy o ascult`, gândindu-se cât de orbit` de
gelozie fusese. LaReine era o fiin]` foarte grijulie [i
atent`. Nu meritase s` se poarte cu ea a[a de rece.
– LaReine...
– Da, drag`?
– |]i mul]umesc.
– Pentru nimic, draga mea, spuse ea, fluturând
indiferent` din mân`.
Brandy se duse \n dormitor [i \[i scoase rochia.
– Te-ai dezbr`cat? \ntreb` actri]a de pe hol.
– Da.
– D`-mi-o! Vezi c` g`se[ti \n dulap o rochie.
|ncearc-o. Poate \]i vine. Pân` se usuc` a ta...
Brandy deschise dulapul [i v`zu o rochie ro[ie
cu paiete sclipind printre c`m`[i [i costume
b`rb`te[ti. |nghe]`. Ce cùtau hainele lui LaReine
\n dulapul lui Jim? |n acel moment realiz` de ce
actri]a se purtase a[a de amabil cu ea. Planificase cu
grij` tot scenariul, ca s`-i dovedeasc` pe ce pozi]ie
se afla.
Planul \[i atinsese scopul. Oare Jim [tia c` LaReine
\[i ]inea rochiile \n dulapul lui? Sigur [tia! Era imposi-
154
bil ca totul s` fi fost planificat. LaReine [i Jim erau
aman]i! {i actri]a voia s`-i dovedeasc` asta.
Ceva muri \n fiin]a ei. Cu gesturi automate, scoase
rochia din dulap [i o \mbr`c`. LaReine o privea din
cadrul u[ii.
– Nu m` \ntrebi nimic?
– Nu, spuse Brandy ca \n trans`.
– Credeam c` m` vei \ntreba ce caut` rochia mea \n
dulapul lui Jim.
– Ar trebui s` te \ntreb? Am [tiut dintotdeauna c` \l
vrei pe Jim.
– C` \l am, nu c` \l vreau, o corect` \n]epat` actri]a.
– Nu-l vrei?
– Dac` \l am, natural c`-l vreau.
– |l vrei sau \l iube[ti?
– Las` asta. Ideea este c` form`m un cuplu perfect.
Brandy \[i aminti de conversa]ia cu Bryce [i se
\ncrunt`.
– |l vrei pe Jim pentru c` este o stea de cinema [i
crezi c` te va trage dup` el, nu-i a[a? Eu \l iubesc pe
b`rbatul Jim Corbett. Tu \l iube[ti pe celebrul James
Corbett.
155
– Din p`cate cei doi sunt una [i aceea[i persoan`.
{i eu \i am pe amândoi.
– {i dac` este a[a, de ce te temi de mine?
– |mi aminte[ti de veri[oara mea. P`rea o fat` dulce
[i inocent`, dar ascundea o fire diabolic`. Nu vreau s`-]i
ofer [ansa s`-mi strici rela]ia cu Jim.
– |mi pare rù c` nu este [i el aici s` te aud`, s`-[i
dea seama ce fel de om e[ti. De[i cred c` [i-a dat
seama. De asta m-a ales pe mine, contraatac` cura-
joas` Brandy.
– S` nu exager`m. Te-a invitat de dou` ori \n ora[,
nu te-a cerut de nevast`. |nainte s` ne \ntâlnim cu tine,
tocmai \mi spunea cât de rù \i pare c` te-a invitat la
petrecere. Voia s`-]i spun` c` este obosit [i s` te duc`
acas`. Eu zic s` te scute[ti de o situa]ie penibil` [i s`
pleci. Oricum e[ti \n plus. Nu te mai \nc`p`]âna. Nu
vei ob]ine nimic.
– Ai vrea tu s` plec, nu? spuse Brandy cuprins` de
o nea[teptat` \nc`p`]ânare.
– Proast` mic` ce e[ti!
– Destul, LaReine! tun` Jim, \mpingând u[a de la
intrare de perete.
156
LaReine \[i reveni mai repede decât Brandy. Se
\ndrept` spre Jim [i \i surâse angelic.
– Jim, drag`, tocmai vorbeam cu Brandy despre...
– {tiu exact despre ce vorbea]i. Am ascultat toat`
conversa]ia.
LaReine o privi veninos pe Brandy.
– {i presupun c` o s`-i iei ap`rarea târfei `steia
mici, nu-i a[a?
– Ai f`cut o gre[eal` fatal`, LaReine. Ai \nceput s`
crezi articolele din ziarele de scandal.
– Dar noi...
– Niciodat` n-a existat un „noi“, decât \n mintea
agentului tù de publicitate. Ai venit la mine ca s` m`
rogi s` te ajut s`-]i \mbun`t`]e[ti imaginea. Nimic mai
mult. |]i propun s`-]i mi[ti fundul obraznic din rulota
mea, \nainte s` te arunc cu mâna mea afar`.
LaReine f`cu mândr` o piruet` [i disp`ru f`r` alte
proteste, trântind u[a dup` ea. Jim se \ntoarse pentru
prima oar` spre Brandy [i o privi amuzat.
– Culoarea asta nu ]i se potrive[te deloc. Cine ]i-a
dat rochia asta? LaReine?
– Era \n dulapul tù, [opti ea intimidat`.
157
– Presupun c` vrei s` [tii cum a ajuns acolo.
LaReine mi-a cerut cheia de la rulot` de diminea]`. Nu
[tiam ce treab` avea, dar i-am dat-o, f`r` alte comen-
tarii. Dac` realizam mai devreme c` pune la cale un
plan... Presupun c` te-a b`gat serios la b`nuieli.
– Mi-e team` c` da.
– Brandy? Vrei s` repe]i afirma]ia pe care ai f`cut-o
mai devreme \n prezen]a lui LaReine? \ntreb` el, stor-
cându-i rochia pus` la sp`lat \n chiuvet`.
– Care afirma]ie?
– |n leg`tur` cu ceea ce sim]i fa]` de mine.
Inima ei tres`ri violent.
– Spuneam c`... te iubesc.
– Serios? zâmbi el, ridicând dintr-o sprâncean`,
privind-o peste um`r. {i sus]ii acela[i lucru \n
continuare?
– Da.
– Atunci presupun c` n-ai nimic de obiectat dac`
ne c`s`torim \n august, spuse el cu fals` indiferen]`.
– Nu! s`ri fericit` Brandy de gâtul lui.
– |]i convine \n august?
– Mai e a[a de mult pân` atunci!
158
– Draga mea! spuse el, luând-o \n bra]e. Vreau doar
s` fii sigur` c` [i eu te iubesc la fel de mult cum m`
iube[ti tu. M` crezi?
– Da, suspin` Brandy, [tergându-[i o lacrim`.
– Te iubesc, repet` el, s`rutând-o.
Brandy i se abandon` cu totul, r`spunzându-i cu
aceea[i pasiune [i bucurie, strângându-l \n bra]e,
sim]indu-l pentru prima oar` doar al ei. Toate
\ndoielile se risipiser`. Jim \i apar]inea doar ei [i
LaReine disp`ruse din vie]ile lor.
Culorile magice ale apusului din Sonora str`b`tur`
prin fereastra rulotei, binecuvântându-le dragostea.
Sfâr[it
159

Linda Adams - Salvatorul Misterios

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Linda Adams - Salvatorul Misterios

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O lumin` aurie sc`lda stâncile col]uroase,

Dup` ce terminar` de mâncat iepurele, se delectar`

C`l`torir` prin de[ert pe drumul nisipos [i [erpuind

O or` mai târziu, Brandy intr` \n buc`t`rie cu p`rul

Soarele str`luci \n p`rul auriu al lui Brandy, care se

Zilele urm`toare, Brandy se trezi tres`rind la

– Vai, ce emo]ionat` sunt! Uite cum \mi tremur`

O b`trân` angajat` le ar`t` fetelor \ntreaga garde-

Farurile unei ma[ini luminar` camera de zi a fermei

LaReine \i aranj` la mas`, a[ezându-l pe Jim \ntre ea

Fredonând acordurile unei melodii ascultate \n

– Brandy, te caut` cineva la telefon, spuse Karen

S-ar putea să vă placă și