Sunteți pe pagina 1din 156

LINDA ADAMS

Salvatorul
misterios

ALCRIS
Capitolul 1

O lumin` aurie sc`lda stâncile col]uroase,


anticipând apusul. Firele de iarb` se aplecau supuse
sub boarea serii, fo[nind misterios.
Un drume], c`lare pe un cal gri arab gonea pe dru-
mul nisipos. Atingerea h`]urilor pe partea dreapt` a
gâtului lung [i \ncordat al calului \l struni spre \ntin-
derea stâncoas`, p`r`sind drumul.
Brandy Ames \[i opri calul pe vârful unei stânci,
privind \ntinderea ce se def`[ura la picioarele ei.
Bidiviul \[i \ncord` gâtul, nemul]umit de strânsoarea
h`]urilor [i \[i scutur` ner`bd`tor capul.
Cerul albastru era br`zdat spre vest de dungi por-
tocalii. Soarele se preg`tea s` apun`. P`rul auriu al lui
Brandy c`p`tase o nuan]` ar`mie.

5
– A[ fi vrut s` fiu pictori]`, ca s` imortalizez pri-
veli[tea asta, \[i spuse ea, mângâind absent`, cu un
gest obi[nuit gâtul calului. Este absolut magic. Parc` a[
privi un boboc, \nflorind cu \ncetinitorul.
Calul forn`i [i Brandy \l mângâie râzând.
– Devin prea fantezist`, Rashad? Când vom ajunge
s` ne cunoa[tem mai bine, o s`-]i dai seama c` m`
pasioneaz` apusurile de soare din Arizona.
Brandy s`ri din [a plin` de gra]ie [i naturale]e,
apropiindu-se de marginea pr`pastiei. Cerul devenise
sângeriu.
Ochii ei verzi str`lucir`. Gura ei delicat` [i perfect
conturat` se arcui u[or, \ntr-un zâmbet de \ncântare.
Era o femeie frumoas`. Fragil`, cu osatura fin`, de
\n`l]ime medie, dar cu o atitudine semea]`.
Nu era ru[inoas`, dar aerul ei rezervat o f`cea pen-
tru unii inaccesibil`. Acum era singur` [i de aceea se
sim]ea liber` s`-[i manifeste sentimentele.
Calul o atinse cu botul pe um`r, amintindu-i parc`
de prezen]a lui.
– Ast`zi, la magazin, \i vorbi ea calului, privind \n
continuare apusul, Karen \mi povestea de frumuse]ea

6
Mun]ilor Stânco[i. Poate s` cread` ce vrea, eu \ns`
nu-mi voi tr`da niciodat` dragostea pentru de[ertul
Sonora. Mai ales la apus.
Vârfurile mun]ilor care \nconjurau valea parc`
luaser` foc. Brandy sim]i cum i se taie respira]ia,
admirând bog`]ia culorilor. Mângâie botul fin al calu-
lui, \mp`rt`[ind cu el minun`]ia peisajului.
Calul o atinse din nou pe um`r, plesnind nervos
din coad`.
– Nu te mai gândi doar la stomac, Rashad. Nu-]i
fur` nimeni mâncarea din box`. Prive[te [i tu apusul.
Trebuie s` \nve]i s`-l admiri, a[a cum o f`cea Star, \n
fiecare sear` când veneam cu el aici, ca s`-mi iau
cina.
|ntotdeauna când \[i amintea de Star, ochii lui
Brandy se \ntristau. De mic` \[i dorise un cal. |l pri-
mise la zece ani [i-l botezase Star. F`cuser` o pereche
inseparabil`, pân` \n ziua \n care calul murise de
b`trâne]e, la optsprezece ani. Brandy avea dou`zeci
de ani. Pe Rashad \l primise iarna trecut`, dup` o
lung` perioad` de durere, dedicat` memoriei pri-
etenului copil`riei sale. Lui Brandy \i era greu s` nu

7
fac` din când \n când compara]ii \ntre cei doi cai.
Aveau personalit`]i a[a de diferite!
{i era normal. Fusese foarte ata[at` de Star. Fusese
cel mai bun prieten al ei. Nu c` ar fi fost genul de per-
soan` singuratic`. Avea prieteni de [coal`. Dar fiind
singur` la p`rin]i [i cu vecini la distan]e apreciabile,
a[a cum se \ntâmpla cu to]i locuitorii din Tucson,
g`sise \n calul ei un confident fidel.
Crescuse relativ singur`, dar nu o resim]ise nicio-
dat`. P`rin]ii ei, de[i nu erau naturali, o iubiser` ca pe
propria lor fiic`. Leonora [i Stewart Ames, doctoranzi
\n domeniile lor, erau preocupa]i de carier` [i li se
p`rea ciudat` lipsa de ambi]ie a lui Brandy.
Dar fiind doi oameni cultiva]i, o l`saser` s`-[i
aleag` singur` calea, f`r` s-o influen]eze \n vreun
fel. Dac` ea prefera ol`ritul [i muncile fizice, ei nu
aveau s`-i repro[eze nimic. De[i erau dezam`gi]i \n
sinea lor de faptul c` ea nu-[i alesese o meserie
intelectual`, nu i-o ar`tau niciodat`. Nu de pu]ine
ori, Brandy li se sim]ise inferioar` prin pozi]ia pe
care o avea la magazinul de decora]iuni interioare,
unde lucra.

8
Karen, prietena cea mai bun` [i colega ei de servi-
ciu, o \ntrebase adesea dac` nu ar vrea s` se mute
\mpreun` cu ea \ntr-un apartament \n Tucson. Dar
Brandy, la aproape dou`zeci [i unu de ani, era greu de
urnit din sânul familiei. Mai mult pentru c` asta \nsem-
na s`-l p`r`seasc` pe Rashad [i \mrejurimile s`lbatice,
pustii [i lini[tite ale de[ertului Sonora.
{i apusurile. Cum ar fi putut ea s` se bucure \n ora[
de apusurile de soare? Uneori le privea din curtea fer-
mei, alteori, ca acum, c`l`torea mile \ntregi prin
de[ert. Dar niciodat` nu le pierdea.
Brandy oft` adânc, \naintând \nc` pu]in spre mar-
ginea stâncii, dorind parc` s` ating` apusul cu mâna.
Aerul devenise rece [i nemi[cat. |nainte s`-[i \mbrace
c`ma[a denim legat` peste [olduri se mai bucur` o
dat` de r`coarea serii, care venise dup` o dup`-amiaz`
\n`bu[itoare.
– Fantastic! Nici un apus nu seam`n` cu altul. Este
ca un caleidoscop infinit [i magic.
Calul \ncepu s` bat` ner`bd`tor din copite, pe stân-
ca plat`. Brandy \[i \ntoarse privirile verzi spre ochii
nelini[ti]i ai lui Rashad.

9
– Dac` era [i tata de fa]`, ]i-ar fi dat o explica]ie
[tiin]ific` detaliat` a apusurilor de soare. Vezi tu,
Rashad, totul ]ine de atmosfera p`mântului [i de felul
\n care este filtrat` lumina. Motivul pentru care
soarele pare a[a de str`lucitor la amiaz` este c` atunci,
el se afl` exact deasupra capetelor noastre [i lumina
lui trece prin mai pu]ine straturi ale atmosferei. La
apus [i la r`s`rit, lumina lui trebuie s` str`bat` mai
multe straturi [i violetul, albastrul [i verdele nu se v`d,
l`sând s` ajung` la noi doar portocaliul, galbenul [i
ro[ul. Apusurile sunt mai colorate pentru c` seara \n
atmoasfer` plutesc particule de praf, adunate peste zi.
Orizontul c`p`t` o nuan]` rubinie intens`. Brandy
\[i b`g` mânile \n buzunarele de la spatele blugilor [i
oft`.
– Apusul \[i pierde tot farmecul atunci când \ncepi
s` vorbe[ti despre el \n termeni [tiin]ifici, nu-i a[a?
Este mai pl`cut doar s`-l prive[ti.
Ultimele cuvinte \i fur` acoperite de o bufnitur`
puternic`. Un fermier \mpu[case undeva, departe un
coiot. |n de[ert, zgomotele str`b`teau distan]e mari [i
se amplificau.

10
Pocnitura \l sperie pe cal, care dintr-o s`ritur` se
\ntoarse cu spatele la ea [i o lu` la galop spre cas`.
Prima reac]ie a lui Brandy fu aceea de a-[i duce
degetele la gur` [i a fluiera dup` el. Star i-ar fi r`spuns
imediat, dar Rashad nu \n]elese mesajul.
– Rashad! strig` Brandy alergând \n urma calului,
\necându-se cu praful ridicat de acesta. Rashad! Vino
\napoi! Opre[te-te imediat!
Dar dup` câ]iva pa[i, Brandy realiz` c` era prea târ-
ziu. Nu avea nici o [ans` s` ajung` calul care se \ndrep-
ta spre cas`, acolo unde \l a[tepta g`leata plin` cu ov`z.
– A[teapt`-m`, cal prost ce e[ti! gâfâi ea, oprindu-se
dezam`git` de lipsa de loialitate a calului ei.
|[i trecu mâna prin p`r \ngrijorat`. Nu avea de ce s`
dea vina pe el. Ea era de vin`. Nu trebuia s`-l lase din
h`]uri. Rashad nu era suficient dresat. |[i merita soar-
ta. Nu fusese prudent` [i acum pl`tea. Avea de
str`b`tut un drum lung spre cas`.
Se bucura c` p`rin]ii ei erau pleca]i de acas` \n
seara aceea, pentru c` altfel s-ar fi \ngrijorat v`zându-l
pe Rashad sosind f`r` ea. Seara \ncepea s` coboare
peste de[ert.

11
Cu calul, cele cinci mile pân` acas` nici nu le-ar fi
sim]it. Pe jos \ns`, era altceva. O a[tepta un drum
lung, obositor, prin frig [i noapte. |n plus, \i mai era
[i foame. Sandvi[urile ei erau legate de [aua lui
Rashad.
Arunc` o privire sclipirii ultimei raze de soare.
Bucata de cer \nro[it se mic[ora cu repziciune [i
\ntunericul avea s` pun` st`pânire peste de[ert \n
câteva minute.
Scuturând \nfrigurat` din umeri, Brandy se
\ndrept` spre cas`. Priveli[tea p`rea mult diferit` fa]`
de cea privit` de la \n`l]ime, de pe [aua calului.
Pe p`mântul arid se l`sau umbrele lungi ale serii.
|ncerc` s` se \ncurajeze, imaginându-[i acelea[i
peisaje ziua. Oricum, peste câteva mile, avea s` se
ghideze dup` lumina de veghe a grajdului.
|nainta gr`bit`. |ntunericul se l`s` pe nesim]ite.
Luna [i stelele argintii \i luminau slab c`rarea.
Singurul zgomot era cel f`cut de pa[ii ei prin
nisipul [i pietri[ul drumului. Era dificil s` evite cactu[ii
care-i ie[eau \n cale. La fiecare pas se lovea de ei,
\n]epându-se dureros.

12
|[i focaliz` toat` aten]ia asupra drumului. Din când
\n când \l pierdea, risipind apoi minute pre]ioase pen-
tru a-l reg`si. Totul era s` ]in` drumul.
Era prea \ntuneric ca s` poat` vedea limbile ceasu-
lui, dar presupuse c` dup` a doua colin` avea s` vad`
lumina grajdului.
Privi cerul \ngrijorat`. Era posibil s` se \ntunece
mai tare? Acum \i p`rea r`u c` niciodat` nu avusese
suficient` r`bdare s`-[i asculte tat`l atunci când \ncer-
ca s`-i explice cum s` se ghideze dup` stele.
– Colina aia acoper` lumina grajdului, \[i spuse ea
cu voce tare.
Nu [tia cât \naintase. P`rea c` str`b`tuse mile
\ntregi, dar nu era a[a.
|ncepu s` tremure din tot trupul. Foamea \i sfâ[ia
stomacul. Abia a[tepta s` ajung` acas` [i s` devoreze
friptura din frigider, pe care i-o l`sase mama ei la prânz.
Dup` ce mai str`b`tu o bucat` de drum se opri
dezorientat`. Peisajul nu era deloc familiar. Undeva,
gre[ise drumul. Obosit` [i sl`bit` de foame, se pr`bu[i
\n genunchi, ignorând pietrele col]uroase care-i
r`neau genunchii. Se pierduse.

13
|ntrebarea era cât de departe se afla de cas`? {i cum
s` g`seasc` drumul cel bun? Nu era pentru prima oar`
când se r`t`cea \n de[ert. Dar era pentru prima oar`
când se r`t`cea singur`, f`r` cal. |n mod normal, Star
ar fi g`sit drumul spre cas`. Dar Star murise [i Rashad
o p`r`sise.
Nu putea s` \nainteze \ntr-o direc]ie gre[it`. |[i frec`
energic bra]ele \nfrigurate [i porni din nou la drum,
sperând s` vad` lumina casei ei sau a vreunui vecin.
Mi[carea era mai eficient` decât a[teptarea. Nu putea
s` stea s` \nghe]e de frig. De obicei, recomandarea \n
asemenea cazuri era s` se opreasc` \ntr-un loc [i s`
a[tepte ajutoare. Dar ea nu era complet pierdut`. {tia c`
undeva \n fa]` sau la dreapta trebuia s` fie casa ei.
O durere ascu]it` o f`cu s` se opreasc`. Trebuia s`
fie splina. Sau frica. Zâmbi. Nu. Era splina. F`cuse un
efort neobi[nuit de mare [i organismul \ncepuse s`
riposteze.
Privi \mprejurimile \nc` o dat`, \nainte de a porni
la drum. {i, victorie! Undeva la stânga ei, \n dep`rtare,
v`zu o lumin`. Sau poate c` i se p`ruse, pentru c`
aceasta disp`ru.

14
Dar ap`ru din nou. Animat` de un ]el, Brandy
prinse for]e proaspete. O lumin` \n de[ert pre-
supunea o existen]` uman`. Era convins` c` nu
putea fi casa ei. Dar nu conta. Nu mai voia s` fie sin-
gur`.
Se apropie \n grab`, ignorând cactu[ii [i bolovanii,
privind mai atent` lumina, care prinse form`. Era un
foc de tab`r`.
– Hei! Strig` ea fericit`, alergând cu ultimile puteri
spre fl`c`ri.
|n lumina focului se contur` o siluet`. Silueta sal-
vatorului ei necunoscut.
– Hei! Tu! Ce bine \mi pare s` dau de tine, spuse
ea râzând. M-am r`t`cit. Credeam c` voi petrece sin-
gur` noaptea \n de[ert.
– Serios? \ntreb` b`rbatul cu o voce dur` care
ascundea un fel de sup`rare t`cut`.
Brandy se \ncrunt` imperceptibil. Nu se a[teptase
la o primire c`lduroas`, dar spera ca b`rbatul s` dea
dovad` de pu]in` \ngrijorare.
– C`l`ream, explic` ea \n continuare. {i calul
meu... a fugit. {i... s-a \ntunecat. De asta m-am r`t`cit.

15
B`rbatul t`cu dou` secunde, dup` care spuse cu o
voce joas`, u[or amuzat`:
– {i a[a ai dat de mine, nu?
– Da, am v`zut lumina focului t`u de tab`r`, spuse
ea ezitant, \ncercând s`-i vad` tr`s`turile fe]ei b`rbatu-
lui cu care vorbea.
Un cal trop`i \n \ntuneric [i Brandy sim]i cum
\ncepe s` transpire.
– {i m-am bucurat, continu` ea dezam`git`.
Dintr-o dat` nu se mai sim]ea chiar a[a de noro-
coas`. Cine era acel b`rbat [i ce c`uta el singur \n
mijlocul de[ertului?
Focul pocni [i dou` lemne se pr`bu[ir` incandes-
cente, provocând scântei. |n acel moment, ceva sclipi \n
mâna str`inului. Brandy \nghe]`. Era lama unui cu]it.
|i privi \nc` o dat` fa]a b`rbatului [i deslu[i o barb`
crescut` \n dezordine. Peste c`ma[` purta o vest` care-i
accentua l`]imea umerilor. Blugii ponosi]i \i st`teau
strân[i pe coapse. |n lumnia fl`c`rilor b`rbatul p`rea
mare [i \nfrico[`tor.
Nu p`rea deloc \ngrijorat de faptul c` ea se r`t`cise.
Era sup`rat c` \i violase intimitatea.

16
Nu. Era sup`rat c` \l g`sise. Pentru c` era clar c`
b`rbatul acela nu voia s` fie deranjat. Brandy \nghi]i
greu. Trecuser` zilele Vestului S`lbatic plin de fugari [i
infractori. Atunci de ce \i era fric`? De ce avea senza]ia
c` se afl` \n fa]a unui evadat sau a unui renegat,
urm`rit de lege?
Nu era un v`car de la vreo ferm` vecin`. |i cuno[tea
pe to]i. {i trecuser` vremurile \n care v`carii \[i f`ceau
tabere, \nnoptând \n de[ert.
|n ce se b`gase?
Privi din nou cu]itul cu lam` lucioas`. Frica \i
str`b`tu trupul, \nfiorând-o. M`car dac` sc`pa cu
via]`!
– Uite, nu vreau s` te deranjez, spuse ea cu voce
tremurând`. Dac` \mi spui \n ce direc]ie se afl` ferma
Ames, te las.
– M` la[i, nu? repet` el amuzat, dezvelind dou`
rânduri de din]i albi. Dac` te pierzi din nou?
{i \n acel moment, Brandy realiz` cu groaz` c`
b`rbatul nu o l`sa s` plece. Panica o sufoc`. B`rbatul
f`cu un pas spre ea [i disperat`, se \ntoarse [i o rupse
la fug` ]ipând.

17
Nu conta \n ce direc]ie alerga. Voia s` ajug` cât mai
departe. Inamicul ei se materializase. Prinsese form`
uman`. Alerga printre cactu[i [i scaie]i care \i sfâ[iau
bluza [i pielea. {i dup` câ]iva pa[i se \mpiedic` de un
bolovan [i cazu, r`nindu-se la genunchi.
Se rostogoli pe spate, gemând de durere.
– Ce prostie mare ai f`cut! spuse b`rbatul privind-o
de sus [i dând din cap batjocoritor.
O urm`rise!
Se aplec` asupra ei, dar Brandy se retrase cu
spatele, amenin]ând \nfrico[at`:
– S` nu te atingi de mine!
– Taci! strig` el, luând-o de picioare.
Brandy \ncepu s` se zbat`, dorind s` scape de
strânsoarea lui, dar \l lovi drept \n b`rbie.
– Târf` mic` ce e[ti! Ce naiba vrei s`-mi ar`]i?
B`rbatul o lu` cu o mi[care brusc` de mâini, o
smuci aruncând-o pe um`r [i o c`r` \napoi la foc, ca
pe un sac de cartofi.
– Las`-m` jos c` ]ip!
– Ce mai amenin]are! râse el. Oricum ]ipi. {i po]i
]ipa cât vrei, oricum nu te aude nimeni. Sau, mai [tii?

18
Poate c` te salveaz` vreun scorpion sau vreun coiot.
Brandy \ncepu s` se zbat` mai viguros.
– Lini[te[te-te, femeie! spuse el, l`sând-o pe
p`mânt.
Brandy \ncerc` s-o rup` la fug`, dar b`rbatul o
prinse de mân`.
– Te-ai r`t`cit, da? \ntreb` el \ncet. Sau te a[teapt`
prietenii dup` deal?
– Nu, protest` ea. }i-am spus c` m-am r`t`cit. Nu
m` a[tept` nimeni dup` deal.
Realiz` prea tâziu c` ideea unor prieteni imaginari
care ar fi a[teptat-o dup` deal ar fi putut s-o salveze.
Poate c` a[a ar fi l`sat-o \n pace.
Disperat`, se zb`tu, dar v`zând c` nu poate sc`pa
din strânsoare, \l mu[c` de mân`.
– Hei! Nu-]i mai suport istericalele.
Brandy \i lovi \ntre picioare cu putere, f`cându-l s`
sl`beasc` strânsoarea. Se trase cu for]`, dar nu reu[i s`
scape de el. {i se trezi pr`bu[indu-se \n praf, cu
str`inul deasupra.
|ncerc` s`-l dea jos de pe ea, dar nu reu[i. Sim]ea
c` se sufoc`. A[a c` \[i folosi armele femeie[ti [i anume

19
unghiile, zgâriindu-l pe fa]`, \ncercând \nver[unat` s`-i
scoat` ochii.
B`rbatul o apuc` de mâini [i o ]intui la p`mânt.
– Vrei s` te potole[ti, nebuno?!
Brandy se opri s` respire. Ochii b`rbatului
str`luceau aproape de fa]a ei. Respira]ia lui fierbinte \i
ardea fa]a. Trupul ei era complet prins sub al lui. Era
sufocat` sub masculinitatea lui covâr[itoare.
– D`-te jos de pe mine! spuse ea cu din]ii \ncle[ta]i.
Nu m` atinge!
– Nu? zåmbi el batjocoritor. Voiam s` facem
dragoste. Asta merit` creaturile s`lbatice ca tine.
Sufletul ei strig` disperat, dar nu scoase nici un
sunet. Se temuse atât de tare pentru via]a ei, \ncât nu
se mai gândise la nimic altceva. |[i ridic` b`rbia,
deschizându-[i ochii rotunji]i de teama c` i s-ar putea
\ntâmpla altceva.
|n mi[carea brusc`, se lipi cu buzele de col]ul
buzelor lui. Paralizat` de contactul nea[teptat, \[i ]inu
respira]ia, ne\ndr`znind s` se mai mi[te.
– Te rog, [opti ea. Te rog, las`-m` s` plec. Jur, jur
c` nu voi spune nimic poli]iei.

20
Mi[carea buzelor ei rupse vraja. Trupul str`inului
se \ncord`. Brandy a[tept` \nfrico[at` urm`toarea lui
mi[care. Nu [tia ce putea s` urmeze.
– Ce nu vei spune poli]iei? \ntreb` el, dep`rtându-se
pu]in de buzele ei.
– Nu voi spune c` te-am v`zut, promise ea
tremurând. Adic` nici nu te-am v`zut... furând vreo
vit`, a[a c` nu voi min]i. Promit c` nu voi spune
nim`nui c` te-am v`zut.
– Deci, ghice[ti de ce m` aflu aici, nu-i a[a? \ntreb`
el zâmbind.
Brandy scutur` din cap ezitant, \ntrebându-se dac`
f`cuse bine spunându-i de vite. Poate asta urma s`-l
decid` s` n-o mai lase s` plece.
Cu o mi[care incredibil de agil` pentru un
b`rbat de dimensiunile lui, str`inul se ridic` \n
picioare.
– Promi]i s`-mi p`strezi micul secret? \ntreb` el,
amuzat din cine [tie ce motiv.
– Dac` m` la[i s` plec, promise ea.
Se ridic` \ncet \n picioare, nesc`pându-l din ochi
pe str`inul acela periculos. {i atunci observ` privirile

21
lui \ndreptate spre bluza ei sfâ[iat` de cactu[i [i scaie]i. O
trase discret, \ncercând s`-[i acopere goliciunea [i r`nile.
– Dac` ai putea s`-mi spui... \ncotro s` m`
\ndrept...
– Unde locuie[ti?
– La ferma Ames. Tat`l meu este Stewart Ames. Se
afl` la cincisprezece mile de ferma Saguarro.
– Mi-e team` c` nu cunosc prea bine \mprejurimi-
le, spuse el, scuturând din cap. |mi amintesc c` am tre-
cut pe lâng` o ferm`, dar nu pot spune care anume
era. {i chiar dac` \]i spun direc]ia, nu [tiu dac` te des-
curci pe \ntuneric.
Pentru prima oar`, Brandy avu \ncredere \n el.
P`rea sincer.
– Nu vreau s` [tiu decât direc]ia, \n mare, \l asigur` ea
rapid. Dac` ajung \ntr-o zon` familiar`, m` descurc eu.
– Crezi c` te caut` p`rin]ii?
Nu [tia dac` s`-i spun` adev`rul sau s`-l mint`.
– Nu [tiu, spuse ea. Sunt pleca]i de acas` [i proba-
bil c` atunci când se vor \ntoarce va fi prea târziu ca s`
mai vad` dac` am venit. Vor presupune c` dorm
lini[tit` \n patul meu.

22
– Adic` nu-]i vor sim]i absen]a pân` diminea]a?
– Corect.
– De[i vreau s` scap de tine, spuse el, analizând
situa]ia, nu te pot trimite \n de[ert singur`, orbec`ind
pe \ntuneric. Te po]i r`t`ci de tot. Sau \]i mai rupi vreun
picior, ceva, [i atunci s-a zis cu tine. Nu pot s` risc asta.
– Dar...
– Nu m` contrazice. Vei petrece noaptea cu mine.
Mâine te voi conduce eu.
– Dar nu pot s` stau aici, cu tine, protest` ea.
– Ce? N-ai \ncredere \ntr-un ho] de vite? \ntreb` el
cu o sclipire diavoleasc` \n ochi.
– Pot avea? \ntreb` ea cu un fals tupeu, strângându-[i
mai tare bluza peste piept.
– |]i promit c` nu m` voi atinge de tine. Vom
\mp`r]i doar c`ldura focului. Asta dac` n-ai de gând s`
r`mâi acolo unde e[ti. Mai bine vino mai aproape [i
\nc`lze[te-te.
De fric`, Brandy nu mai sim]ise frigul nop]ii din
de[ert. Cuvintele lui \i reamintir` \ns` senza]ia [i \ncepu
s` tremure. Se apropie de foc, ]inându-se \ns` la dis-
tan]` de str`in. Nu [tia cât credit putea s`-i acorde.

23
C`ldura radiat` de focul de tab`r` era ca o
binecuvântare.
B`rbatul \ncepu s`-[i vad` de treaba lui [i Brandy
\l privi recunosc`toare. Dar brusc, se \ncord`
\nfrico[at`. Str`inul \[i scoase din nou cu]itul cu lam`
str`lucitoare din teaca de piele de la centur`.
– }i-e foame? \ntreb` el, improvizând ni[te
frig`rui.
– Da, recunoscu ea, amintindu-[i de foamea care
o chinuia [i privind cu poft` carnea \nfipt` \n
be]i[oare.
Str`inul t`ie o bucat` de carne fript` [i i-o
d`du.
– Ce este asta? \ntreb` ea, analizând carnea cu
\ndoial`.
– Iepure, spuse el, tran[ând un picior [i
\nfigându-l \n ]epu[`. Este cam tare, dar se poate
mânca.
Brandy lu` o mu[c`tur`. La cât de \nfometat` era,
carnea i se p`ru minunat`.
– Tu l-ai vânat?
– Da.

24
– Dintr-o singur` \mpu[c`tur`?
– Da. De ce? o privi el curios.
– Din cauza zgomotului \mpu[c`turii tale, mi-a
fugit mie calul.
– Deci, pân` la urm`, \mi merit soarta. Eu sunt
vinovatul, nu?
– Nu, spuse ea repede, scuturându-[i buclele
blonde. Eu am gre[it c` nu mi-am priponit calul. Eram
prea preocupat` s` privesc apusul. Am f`cut o gre[eal`
prosteasc`.
– Da.
Brandy mestec` \n t`cere carnea, nemul]umit` de
r`spunsul lui scurt. Str`inul era de acord cu faptul c`
ea f`cuse o gre[eal` prosteasc`. Dar de fapt el era cel
vinovat. Ea avea tot dreptul s` c`l`toreasc` prin acele
locuri. Dar el? Ce c`uta pe acolo? De ce vâna prin
locurile acelea?
Ho] nenorocit ce era!

25
Capitolul 2

Dup` ce terminar` de mâncat iepurele, se delectar`


la desert cu fructe de cactus. O dat` ce-[i potolise
foamea, Brandy se a[ez` mai aproape de foc, bând
dintr-o can` de tinichea cafea fierbinte oferit` de str`in.
Nu aveau decât o can` [i, de[i ea ar fi dorit s` savureze
licoarea fierbinte, trebuia s` se gr`beasc`.
– Este bun`, murmur` ea, \ntinzându-i cana goal`.
Toat` mâncarea a fost bun`. Bine, \mi era a[a de
foame, \ncât nu mi-ar fi p`sat ce a[ fi b`gat \n gur`.
B`rbatul se mul]umi doar s` dea din cap, turnându-[i
cafea.
– A[a m`nânci tu de obicei? \ntreb` ea, sprijinindu-se
\ntr-un cot. Adic`, obi[nuie[ti s`-]i vânezi mâncarea?

26
– Da. |ntotdeauna când m` aflu \n de[ert. Nu vreau
s` m` \ncarc cu provizii.
Corect. Proviziile i-ar fi \ncetinit \naintarea unui
fugar ca el.
– C`l`tore[ti des prin de[ert?
– Destul de des, spuse el, aruncându-i o privire
rapid`. Str`inul lu` o gur` zdrav`n` de cafea, f`r` s` se
strâmbe, de[i era clocotit`.
Brandy a[tepta explica]ii mai detaliate, dar probabil
c` str`inul nu avea suficient` \ncredere \n ea, \ncât s`
i se dest`inuiasc`. {i poate c` avea dreptate. Nici
Brandy nu era convins` c` putea ]ine un asemenea
secret.
B`rbatul mai lu` o gur` de cafea, dup` care
arunc` za]ul pe p`mânt, scuturând bine cana. Se
ridic` \n picioare [i se \ndrept` spre rucsacul atår-
nat de ramura unui arbust. Brandy \l privi
curioas` cum scoase ceva din`untru. Era o cutie
alb`.
– Ce ai acolo? \ntreb` ea.
– O trus` de prim ajutor, spuse el aruncându-i o
privire. Trebuie s`-]i cur`]`m r`nile.

27
Brandy \[i privi r`nile. De[i ar`tau destul de urât,
a[a sângerânde cum erau, nu o dureau deloc. Spinii
nu-i p`trunseser` adânc \n piele. Erau mai mult ni[te
zgârieturi.
– Nu m` dor, protest` ea. Abia dac` le simt.
B`rbatul n-o ascult`. Se a[ez` \ntr-un genunchi \n
fa]a ei [i deschise cutia, sco]ând o sticl` cu antiseptic.
– O s` te doar` dac` se infecteaz`.
Avea dreptate. Dar nu voia s` se lase tratat` de acel
infractor.
– Las`-m` pe mine, spuse ea.
– Nu le vezi pe toate, spuse el, tamponându-i r`nile
cu o bucat` de vat` \mbibat` \n antiseptic.
Focul \i lumin` fa]a. Era pentru prima oar` când
Brandy \l putea studia \ndeaproape. Tr`s`turile lui pu-
ternice \i d`deau un aer dur, care-l f`cea s` par`
periculos. Avea p`rul, sprâncenele [i barba negre, la fel
ca [i ochii, iar tenul \i era ars de soare.
F`r` barba aceea s`lbatic`, ar fi fost \ntr-un fel fru-
mos. Probabil c` [i-o l`sase s` creasc` pentru a se
deghiza. {i, ciudat, avea ceva familiar, ceva care lui
Brandy \i sc`pa.

28
{i totu[i o surprindea \n privirile lui lipsa sclipirii
unui infractor. P`rea sigur pe sine, cu o atitudine
semea]`, improprie unui urm`rit de lege.
Totu[i, era un ho] de vite. {i ce anume \l f`cuse pe
b`rbatul acela de treizeci de ani s` aleag` o asemenea soart`?
B`rbatul \ncepu s`-i dezinfecteze r`nile de pe
cel`lalt bra]. Degetele lui nu p`reau muncite, erau fine
[i aveau o atingere delicat`.
Brandy era uimit` cum de sc`pase cu bine din
lupta pe care o purtase cu el mai devreme. Pentru c`
dac` [i-ar fi pus mintea cu ea, i-ar fi putut rupe cu
u[urin]` oasele. Con[tientizarea acelui fapt o f`cu s` se
simt` mai \n siguran]` cu el.
B`rbatul termin` de dezinfectat [i ultima zgârietur`
[i arunc` tamponul de vat` \n foc.
– Mul]umesc, spuse ea.
– Scoate-]i bluza, ca s`-]i cur`] r`nile de pe pipt.
Brandy \[i strânse automat bluza peste piept [i se
retrase \n defensiv`.
– Te rog s` \ncetezi s` mai faci pe nebuna, spuse el
lini[tit. Chiar vrei s`-]i mai pierzi timpul luptându-te cu
mine? dac` nu-]i sco]i bluza, ]i-o scot eu.

29
– Nu. D`-mi tamponul s` m` cur`] singur`.
– E[ti cumva contorsionist`? Hai, las`-m` s` te ajut.
Nu reu[e[ti s` ajungi singur` la toate. O fac spre binele t`u.
– Nu!
– Stai lini[tit`. Am mai v`zut trupuri femeie[ti.
Consider`-m` doctorul t`u.
– Nu!
– Hai, las` la o parte ru[inea, nu fi proast`.
V`zând c` nu-l poate convinge, Brandy se supuse
cu \ndoial`, sperând s` scape cât mai repede.
|n primii ani ai adolescen]ei, Brandy crezuse c` nu
va avea niciodat` sâni. Dar ace[tia ap`ruser` repede,
rotunjindu-se voluptuos, o dat` cu trecerea anilor.
Cu sfial`, \[i desf`cu bluza, r`mânând \n fa]a lui
\ntr-un sutien sub]ire de dantel`.
– Spuneai c` te cheam` Ames. {i mai cum? \ntreb`
el, \ncercând s-o fac` s` uite de stânjeneal`.
– Brandy, spuse ea cu voce sufocat`, tres`rind la
fiecare atingere a tamponului de vat` pe pielea pieptu-
lui ei.
– Brandy? P`cat c` n-ai un strop de brandy la tine.
}i-ar fi prins bine.

30
– Da, zâmbi ea. Dar pe tine cum te cheam`?
– Jim.
Atât. F`r` nume de familie. {i era normal. Dac` o
min]ea? Oricum, nu conta. Din partea ei putea s`-l cheme
[i Tom sau Sam. Important era c` f`cuser` prezent`rile.
– Trebuie s`-]i dau pu]in la o parte bretelu]a de la
sutien, spuse el. Mai ai aici o zgârietur`.
Brandy nu mai avu timp s` protesteze. |[i arunc` o
privire rapid` asupra um`rului pe care avea o zgâ-
rietur` lung`, ro[iatic`. Atingerea degetelor lui o f`cu
s` tresar`.
– Te doare? \ntreb` el \ngrijorat.
– Nu, spuse ea repede, \nro[indu-se.
Dar nici nu putea r`mâne indiferent` la atingerea
aeea intim` [i neobi[nuit de delicat`.
– Câ]i ani ai? \ntreb` Jim.
– Dou`zeci. De ce?
Jim \i zâmbi, privind-o prietenos.
– Ro[e[ti ca o adolescent`. Sau ca o virgin`, ad`ug`
el \n [oapt`.
Brandy se \nro[i mai tare. Ar fi vrut s` protesteze,
dar el [i-ar fi dat seama c` minte. Se s`rutase [i se

31
mângâiase cu diver[i b`ie]i de vârsta ei, dar niciodat`
nu sim]ise dorin]a s` mearg` pân` la cap`t.
– Po]i s`-]i pui bluza, spuse el, terminând de dezin-
fectat ultima [i cea mai mare zgârietur`.
Brandy \[i \ncheie repede nasturii, privindu-l neli-
ni[tit` pe Jim care se \ntorsese cu spatele la ea,
\ndesându-[i \n rucsac trusa de prim ajutor.
– E[ti obosit`? \ntreb` el, prinzând leg`turile ruc-
sacului.
Brandy \[i privi ceasul [i constat` cu surprindere c`
era aproape miezul nop]ii.
– Da, spuse ea nesigur`.
Jim desf`cu un sac de dormit de o singur` persoan`.
– Dormi aici, spuse el.
– {i tu unde dormi?
– Presupun c` nu vrei s` \mp`r]im sacul de dormit,
spuse el râzând. A[a c` voi dormi lâng` foc.
– Nu. Po]i s` dormi tu \n sacul de dormit. Stau eu
lâng` foc.
– Treci \n sac [i dormi, ordon` el, redevenind serios.
Brandy \l ascult`, presupunând c` dac` nu ar fi
f`cut-o de bun`-voie, s-ar fi ajuns la o alt` alterca]ie, pe

32
care nu [i-o mai dorea. |i arunc` totu[i o privire
furioas`, dându-i de \n]eles c` nu-i conveneau ordinele
lui. Dar pe Jim nu p`ru s`-l afecteze.
Brandy se desc`l]`, \n timp ce Jim mai arunc` ni[te
lemne pe foc. De[i era târziu, nu se sim]ea deloc
obosit`. Privi focul care devenise mai puternic, \ntre-
bându-se dac` p`rin]ii ei \i sesizaser` lipsa. Poate c`
deja organizaser` echipe de c`utare.
|l privi pe Jim care \[i mai puse o jachet` ca s` se pro-
tejeze de frigul nop]ii. Ce ar spune p`rin]ii ei dac` ar
g`si-o petrecându-[i noaptea al`turi de un b`rbat ca el?
Era uimit` de reac]iile ei contradictorii. Ba se temea
de el, ba \l admira. Oricum, nu-i era indiferent deloc.
Felul \n care \i tratase r`nile, \i oferise sacul de dormit,
o hr`nise. Era drept, toate le f`cuse mai mult cu for]a.
O obliga, \i comanda. {i asta nu-i pl`cea deloc. O con-
sidera o pu[toaic`.
Clipi obosit`, privind cerul. Luna p`rea o tipsie mare
de aur. Abia a[tepta s` se fac` diminea]`. |[i \ntinse
oasele obosite \ntre faldurile groase [i c`lduroase ale
sacului de dormit. Aerul rece al nop]ii \i pi[ca obrajii. Se
\ntoarse cu fa]a spre c`ldura focului de tab`r`.

33
Focul de tab`r` care... se stinsese! Cenu[a \nc` mai
fumega. Dar Jim disp`ruse. Uimit`, Brandy se ridic`
\ntr-un cot, privind \n jur.
Unde era? O p`r`sise? Se r`zgândise? Nu avea
\ncredere \n ea?
Punându-[i o mie de \ntreb`ri [i neg`sind r`spuns
la nici una, Brandy se ridic` repede \n capul oaselor,
c`utându-[i ghetele.
|n spate se auzi forn`itul unui cal.
– Scutur`-le bine \nainte s` ]i le pui \n picioare,
spuse o voce din spate. Nu [tii ce scorpion [i-a f`cut
culcu[ \n ghetele tale.
Brandy se \ntoarse spre el u[urat`. Deci, pân` la
urm` nu o p`r`sise! Privind \n ochii lui negri, sim]i c`-[i
pierde r`suflarea.
Se \ntoarse ru[inat` de propria reac]ie [i \ncepu s`-[i
scuture con[tiincioas` ghetele.
– Trebuia s` m` treze[ti mai devreme, spuse ea
sup`rat`, \nc`l]ându-se.
– Dormeai dus` [i nu avea sens s` te trezesc.
Cafeaua este \nc` fierbinte [i ]i-am p`strat ni[te fructe
de cactus pentru micul dejun.

34
– O cafea \mi ajunge.
Cana de tinichea o a[tepta \n cenu[a cald`. Se ridic`
din sacul de dormit, \nfrigurat` de contactul cu aerul
rece al dimine]ii.
– Ai dormit bine? \ntreb` el.
– Da, de ce?
– |ntrebam [i eu a[a, spuse el ridicând din umeri [i
apropiindu-se de mormanul de cenu[`. Credeai c` am
plecat f`r` tine?
– Se putea \ntâmpla, nu? spuse ea aruncând o
privire t`ioas` zâmbetului lui ironic.
– Da, a[a este. Ai terminat cafeaua?
Brandy \nghi]i repede ultimele pic`turi de cafea [i \i
\nmân` cana, pe care Jim o \ndes` \ntre bagaje. Brandy
privi cu regret culcu[ul cald \n care dormise. Mai
r`mânea de \mpachetat sacul de dormit.
– Ie[i, soare, spuse Brandy, privind \nfrigurat` spre
r`s`rit. Ie[i, soare, [i \nc`lze[te de[ertul.
Observ`, aruncat` lâng` foc, p`tura cu care se
\nvelise Jim. O ridic` de jos [i [i-o puse \n jurul -
umerilor.
– Nu, spuse Jim. D`-mi-o.

35
Brandy o l`s` dezam`git` s` cad` de pe umerii ei
\nfrigura]i.
– Ce faci? \ntreb` ea uimit`, v`zându-l c` scoate
cu]itul din teac`.
– Mai este o or` pân` r`sare soarele. O s` \nghe]i de
tot, spuse el, t`ind o gaur` \n mijlocul p`turii. A[a, ]i-o
po]i lega \n jurul taliei cu cureaua.
Brandy privi uimit` p`tura transformat` \ntr-un
poncho. Inima i se \nc`lzi v`zând gestul grijuliu al lui
Jim.
– }i-ai stricat p`tura, spuse ea.
Era o observa]ie inutil`.
– A[a se pare, zâmbi el amuzat.
Din câteva mi[c`ri rul` sacul de dormit [i-l leg` de
[aua calului. Brandy \i urm` instruc]iunile, punându-[i
p`tura peste umeri, sco]ându-[i capul prin gaura f`cut`
de Jim, [i o leg` \n jurul taliei cu cureaua blugilor.
Sim]ea nevoia s`-[i dovedeasc` recuno[tin]a, dar nu
[tia cum. Oricum, Jim nu p`rea s` se a[tepte la
mul]umiri din partea ei.
Jim \mpr`[tie cenu[a, stingând t`ciunii aprin[i, [i se
sui pe cal, ajutând-o [i pe Brandy s` urce \n spatele lui.

36
– Cred c` b`nuiesc pe unde ar fi casa ta, spuse el,
dând pinteni calului. S-ar putea s` ne \ntâlnim cu
echipele de salvare pân` o g`sim.
Brandy era de acord cu el. Privi \n urm`, observând
urmele copitelor care dovedeau trecerea lor prin acele
locuri. Dar de[ertul avea s` [tearg` curând toate
urmele. |ntr-un fel se sim]ea trist` [i nu [tia de ce.
Agil [i cu for]e proaspete, calul \i purt` u[or prin
de[ert, printre cactu[i [i scaie]i. |mprejurimile erau
necunoscute pentru Brandy, de[i \n mare, de[ertul
p`rea acela[i din toate unghiurile.
Protejat` de poncho [i de c`ldura radiat` de trupul lui
Jim, Brandy se bucur` de frumuse]ea c`l`toriei. R`coarea
dimine]ii scotea s`lb`ticiunile din bârloguri, la vân`toare.
Dup` câteva mile, calul p`ru s` nu mai r`spund` a[a
de rapid la comenzi. Brandy se gândi c` poate \i intrase
o piatr` sub potcoav`. Dar privindu-l \l v`zu cu capul
ridicat, gâtul \ncordat [i urechile \ndreptate \nainte.
Sim]ea ceva.
– Ce are calul t`u? \ntreb` Brandy. Nu vrea s` mai
transporte dou` persoane?
– Nu, r`spunse Jim.

37
Ceva era \n neregul`. Oprir` [i desc`lecar`, dar
calul tot nu se lini[ti. Forn`ia agitat \ntruna, ]inându-[i
gâtul \ncordat [i urechile ciulite.
– Urc`-te repede \n spatele meu, comand` Jim,
suindu-se \n sc`ri.
Brandy aproape zbur` prin aer, tras` de bra]ul
puternic al lui Jim. Nu mai avu timp s` se uite \n urm`,
fiind preocupat` s` se ]in` bine de mijlocul lui Jim,
care d`duse pinteni calului. Galopau \n for]`, \n
direc]ia opus` din care veniser`. Calul sesizase ceva [i
Jim \[i d`duse seama de pericol. Ce putea fi? Poli]ia?
Pentru c` Jim p`rea foarte agitat.
|n scurt timp, Jim struni brusc calul [i Brandy
aproape se pr`bu[i peste el, luat` prin surprindere.
– Hai! D`-te jos, spuse Jim, smucind-o \n spatele
unor stânci.
Brandy se supuse cu ezitare, crezând c` Jim o va
p`r`si, plecând mai departe. |n loc de asta, v`zu cu sur-
prindere c` Jim \ncepuse s` dezlege bagajele legate de
[aua calului [i s` le arunce la p`mânt.
– Ce e? Ce se petrece? \ntreb` ea nemai\n]elegând
nimic din gesturile lui.

38
– Vine peste noi o furtun` de nisip, spuse repede Jim.
Brandy privi \n direc]ia din care veniser` [i...
Doamne! Undeva la nord, se contura un nor cenu[iu,
ca o cea]`, care \nainta spre ei cu repeziciune. Frica \i
reprim` orice gest.
Nu era pentru prima oar` când vedea o furtun` de
nisip, dar niciodat` nu fusese martora ei \n de[ert, f`r`
un acoperi[ desupra capului, expus`, neprotejat`.
Privi speriat` spre b`rbatul de lâng` ea, care se
chinuia s` scoat` harna[amentul de pe cal.
– Ce faci? \ntreb` ea speriat`. S` nu-mi spui c` \i dai
drumul!
|n acel moment calul, eliberat, o lu` la galop.
– Este n`scut [i crescut \n de[ert. {tie mai bine decât
noi ce are de f`cut. Stai ghemuit` \ntre stânci, spuse el
desf`când sacul de dormit, [i pune-]i asta \n cap.
Brandy nu mai avea nevoie de alte imbolduri.
Vântul devenise puternic [i instinctul de conservare \[i
f`cea datoria. Se ghemui \ntre stânci, \ntr-un loc care
p`rea un fel de mic` pe[ter` [i se acoperi cu sacul de
dormit. Sim]indu-se relativ \n siguran]`, se \ntoarse s`-l
cheme pe Jim lâng` ea.

39
Dar \n acela[i moment, Jim se arunc` peste ea, pro-
tejând-o cu trupul lui. Desf`cut, sacul de dormit le
ajungea la amândoi. St`teau ca \ntr-un cocon. |n jurul
lor era \ntuneric. Doar inimile li se mai auzeau b`tând
\n acea t`cere mormântal`.
|n câteva secunde, furtuna veni peste ei, lovindu-i
cu o ploaie de pietre. Vântul era a[a de puternic, \ncât
p`rea s`-i smulg` cu totul din ad`post. Brandy se ghe-
mui instinctiv la pieptul lui Jim.
Praful fin p`trundea \n ad`postul lor improvizat,
intrându-le \n nas [i \n gur`. Nisipul p`rea s` intre din
toate p`r]ile, bombardându-i ca mii de ace fine. Brandy
[tia c` Jim suporta tot greul.
Zgomotul se \nte]i. Aerul era fierbinte [i plin de particu-
le sufocante. Brandy voia s` arunce totul de pe ea, s` ias`
ca s` respire. Dar [tia c` era imposibil. Afar` era mai r`u.
– Nu mai pot... s` respir, spuse ea \necându-se,
lipit` de gâtul lui.
Jim o strânse mai puternic \n bra]e.
– Rezist`, micu]o. Hai, \nc` pu]in [i trece. Mai
rezist` pu]in. Hai, c` se poate, o \ncuraj` el cu
blânde]e. Trecem noi [i de furtuna asta.

40
Brandy se str`dui s` nu se mai gândeasc` la nimic.
Singurul lucru pe care-l mai auzea era inima ei care
b`tea aproape de a lui Jim.
Urm`torul minut p`ru o or` interminabil`.
Furtuna se \ndep`rt` rapid, luând cu ea norul de
nisip [i l`sând \n urm` o lini[te mormântal`. Jim
\ncerc` s-o \ndep`rteze pe Brandy de la pieptul lui,
dar nu reu[i. Fata era a[a de speriat`, \ncât se ag`]ase
cu toate puterile de el. Nici nu mai realiza c` furtuna
trecuse.
– Brandy, o chem` el \ncet cu glas blând, trecându-[i
degetele prin buclele ei aurii. Brandy, gata. A trecut.
Hai, lini[te[te-te.
Brandy nu p`rea s`-l aud`. Se ]inea strâns la pieptul
lui, cu ochii \nchi[i [i fruntea \ncruntat`.
Jim \i desf`cu bra]ele din jurul lui [i o rezem` cu
spatele de stânci. Dup` câteva momente, deschise
tem`toare ochii, privind \n jur. Soarele str`lucea pe
cer, iar singurul semn al trecerii furtunii era praful fin
suspendat \n atmosfer` [i nisipul de pe sacul lor de dormit.
– Nu-mi vine s` cred, [opti ea respirând u[urat`,
bucurându-se de fiecare respira]ie.

41
– Ce nu-]i vine s` crezi? zâmbi ironic Jim.
– Nu-mi vine s` cred c` a trecut.
|[i sprijini capul de stânc` [i \i zâmbi alene. |n ochii
lui Jim str`luci o lumin` \ntunecat`, f`cându-l s` par`
mai misterios [i atr`g`tor. Jim \i atinse \n joac` vârful
nasului [i-i scutur` u[or praful de pe obraji. Gestul lui
\i f`cu inima s` tresar` violent.
– Ai pielea ca glaspapirul, spuse el.
– Dac` ]i-ai vedea barba! spuse ea râzând.
Jim se \ncrunt` juc`u[, ridicându-se \n picioare. Apoi,
cu fals` ceremonie, \i \ntinse o mân` pentru a o ajuta s`
se ridice. Brandy r`spunse jocului [i punându-[i mâna
fin` \n mâna lui puternic` [i mare, se ridic` cu gra]ie.
Jim nu-i eliber` mâna, dar Brandy nu protest`.
Câteva minute mai devreme se sim]ise protejat` la
pieptul lui. Nu avea de ce s` se team`. Jim se dovedise
un b`rbat de \ncredere.
– {tii, spuse ea alintându-se, nici m`car n-am apu-
cat s`-]i mul]umesc pentru tot ceea ce ai f`cut pentru
mine noaptea trecut`, acum...
– Ar trebui s` primesc o recompens` pentru c` te-am
salvat, nu-i a[a? glumi Jim.

42
Trecuser` prin multe \mpreun` \n ultimele
dou`zeci [i patru de ore. A[a c` f`r` team`, Brandy se
ridic` pe vârfuri [i se ag`]` cu bra]ele de gâtul lui, flu-
turând din gene.
|[i apropie buzele de obrazul lui [i... ceea ce se
dorea a fi un s`rut inocent de mul]umire se transform`
\n altceva. Jim \[i apropie buzele de ale ei [i o s`rut`
tandru [i ferm.
Dar scurt. {i Brandy \[i deschise ochii dezam`git`.
Privirea ei spunea totul.
Mâna lui Jim care \i sprijinea ceafa se \ncord`
hot`rât`, tr`gând-o din nou spre el. De data aceasta
s`rutul deveni insistent [i pasionat, f`când-o s`-[i
piard` min]ile. Trupul ei se lipi instinctiv de al lui.
Era \ntr-o lume condus` de instincte [i senza]ii
care explodau \n jurul ei. Pulsul \i b`tea nebune[te \n
urechi. Mirosul lui b`rb`tesc o \nv`lui ca o matie.
Fiecare p`rticic` a pielii ei purta amprenta trupului
lui masculin.
Gura lui Jim se \ndep`rt` u[or de a ei. Brandy \[i
a[ez` cu regret capul pe pieptul lui, \ncercând s`-[i
revin`.

43
Jim o ]inea cu tandre]e de dup` umeri, mângâind-o
u[or. Ea \i sim]i s`rutul pe cre[tetul capului, ca o
p`rere de r`u.
Uimit` de nea[teptata retragere \n defensiv`,
Brandy se uit` \n ochii lui \ncercând s`-i \n]eleag` ges-
tul. Dar Jim \i evit` privirea, \ndep`rtând-o de la piep-
tul lui.
– N-ar fi trebuit s` fac asta, spuse el \ntorcându-se
cu spatele.
– De ce? râse ea nervos. Mie nu-mi pare r`u.
– Nu pot s`-]i explic, spuse el, preocupat s` strâng`
sacul de dormit [i bagajele pline de nisip. E vina mea.
S` uit`m ce s-a \ntâmplat. E mai bine a[a.
– De ce? insist` ea.
– Nu vreau s`-]i faci o idee gre[it`, spuse el scu-
turând p`turile.
– Dar oamenii se s`rut` tot timpul. Am f`cut ceva
gre[it? S`rutul este ceva obi[nuit \ntre dou` fiin]e
care se simt atrase una de cealalt`. Poate par eu
tân`r`, dar s` [tii c` sunt suficient de de[teapt` ca
s`-mi dau seama c` asta nu reprezint` o declara]ie de
dragoste.

44
– Nu pari tân`r`. E[ti tân`r` [i u[or impresionabil`.
– Nu! A[a vezi tu, la anii t`i! ]ip` ea, contraatacând
enervat`.
Jim o privi \ntreb`tor, ridicând o sprâncean`.
– Rectific. E[ti tân`r`, impresionabil` [i plin` de
ie[iri temperamentale.
– Iart`-m`, spuse ea. N-am vrut s` ]ip, dar nu \n]eleg
de ce regre]i c` m-ai s`rutat?
– |mi place de tine, Brandy. {i dac` a[ fi [tiut de
asear` ce fel de om e[ti, toate astea nu s-ar fi \ntâm-
plat.
– Ce vrei s` spui?
Jim o studie \ndelung.
– Sunt multe lucruri pe care nu le cuno[ti despre
mine, Brandy.
Frustrat` de r`spunsurile lui evazive, Brandy se
\ntoarse cu spatele, fluturându-[i mâinile \n aer.
– Presupun c` e[ti \nsurat [i ai trei copii. Ei, [i? Asta
ar trebui s` m` [ocheze, sau s` m` fac` s` m` simt ca o
nenorocit` care destram` c`snicii?
– Nu sunt \nsurat, spuse Jim pufnind \n râs. Hai,
Brandy, s` l`s`m asta. Ne a[teapt` un drum lung.

45
Câteva minute mai târziu, Brandy uit` de mica lor
alterca]ie. Nu se mai gândea la nimic decât la p`rin]ii
ei, care probabil \n acele momente o c`utau dispera]i.
{i ea, \n loc s` fie \ngrijorat`, se certa cu un ho] de
vite.
– Ce faci? Ai de gând s`-]i la[i bagajele aici? \ntreb`
ea, a[ezându-se \n fa]a lui.
– Le iau la \ntoarcere, spuse el, ocolind-o.
Bagajele erau grele [i nu avea sens s` le care pe
acela[i drum de dou` ori. Jim avea dreptate. Dar dac`
le g`sea cineva? Era problema lui, oricum.
Brandy privi f`r` speran]` de[ertul vast. Nic`ieri \n
jur, pe linia orizontului, nu se \ntrez`rea vreo a[ezare.
De[ertul imens era „decorat“ doar cu cactu[i [i stânci.
Cât de departe erau de cas`?
– {i cum faci ca s`-]i g`se[ti calul? \ntreb` ea,
alergând dup` Jim.
– Nu [tiu. Dar sunt sigur c` a fugit spre un ]arc din
apropiere.
Un ]arc \n apropiere? Brandy nu cuno[tea nici unul.
Probabil c` Jim avea un loc al lui \n care \[i ]inea vitele
furate. Doar a[a se explica.

46
Brandy \i studie uimit` profilul. De ce oare un
b`rbat ca el, \n deplin`tatea maturit`]ii [i puterilor ale-
sese s` se fac` ho] de vite? Ar fi putut s` aib` o meserie
cinstit`. Era p`cat de el. Dac` \l prindeau?
– Jim? \l strig` ea cu ezitare. De când furi vite? Adic`,
nu ]i-ai dorit niciodat` s` faci [i altceva?
– M` \ntrebam dac` va mai dura mult, spuse el,
\ntorcându-se zâmbitor spre Brandy.
Iar r`spundea evaziv.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea exasperat`.
– Tocmai ai scos la iveal` o latur` specific` femeilor.
Toate \ncerca]i s` ne schimba]i pe noi, b`rba]ii. Ai de
gând s`-mi ]ii o predic` despre traiul meu nes`n`tos?
– Eram curioas`, se ap`r` ea.
Brandy a[tept` r`spunsul lui \n zadar. |n final se
l`s` p`guba[`. Era clar c` nu reu[ea s` scoat` nimic de
la b`rbatul acela plin de secrete.

47
Capitolul 3

C`l`torir` prin de[ert pe drumul nisipos [i [erpuind


printre cactu[i [i scaie]i câteva ore bune. Cu toate astea
nu str`b`tuser` mai mult de dou` mile. Soarele arz`tor
era sus pe cer, \ncingåndu-le cre[tetele capetelor. Jim \[i
scosese jacheta [i \[i desf`cuse vesta, iar Brandy
renun]ase la poncho-ul improvizat, legându-l \n jurul
coapselor.
Epuizat`, se opri la marginea drumului, refuzând s`
mai \nainteze.
– Nu mai pot! strig` ea dup` Jim, care n-o observase.
Jim se \ntoarse [i \i f`cu semn s` se ridice.
– Nu, mai stau pu]in s` m` odihnesc.
Jim se \ntoarse dup` ea [i o lu` de mân`, for]ând-o
s` se ridice.

48
– Hai ne odihnim acolo, spuse el, ar`tându-i albia
unui râu secat.
Resemnat`, Brandy \l urm` târându-[i picioarele [i se
trânti pe marginea albiei, care avea o nuan]` verzuie.
– Ce p`cat c` a secat, spuse Brandy. M-a[ fi aruncat
cu totul \n râul `sta.
– }i-e sete?
– Sigur.
– De ce nu spui? \ntreb` Jim, desf`cându-[i de la
cing`toare un mic termos.
Lichidul nu era prea rece, dar p`rea o adev`rat`
binecuvântare pentru gâtul ei uscat.
– Se vede c` nu sunt obi[nuit` s` merg pe jos.
– Soarele `sta ne usca [i ne obosea chiar dac`
aveam calul. Singura diferen]` este c` am fi \naintat mai
rapid.
– {i nu era bine?
– Ba da, dar acum, asta este! spuse el u[or enervat,
ducându-[i termosul la gur`.
Brandy \[i l`s` privirea \n p`mânt, concentrându-se
asupra zgomotului pe care \l auzea \n urechi. Credea c`
era inima ei, dar zgomotul p`rea s` se \nte]easc`.

49
– Jim?
– Da?
– Cred c`... aud apropiindu-se un... elicopter? Da!
Sigur este un elicopter, spuse ea privind spre cer. Uite-l!
– O echip` de c`utare, spuse Jim \ncruntându-se.
– {tiu! spuse ea vesel`.
|n câteva minute avea s` fie salvat`. Abia a[tepta s`
ajung` acas` la p`rin]ii ei. |i p`rea r`u pentru Jim. O aju-
tase mult [i acum avea s` fie arestat. Dar faptul c` o aju-
tase nu-l absolvea de vin`. Cu toate astea, sim]ea c` era
rândul ei s`-l ajute s` scape.
– Nu ne-au v`zut \nc`, spuse Brandy nelini[tit`.
Ascunde-te repede undeva. Nu vor [ti niciodat` c` ai
fost pe aici. |]i promit. }i-am promis.
– Nu vrei s` m` denun]i? \ntreb` el, zâmbind.
– Nu pot, spuse ea, privind elicopterul care se
apropia. Repede, Jim. Ascunde-te acum, cât mai ai
timp.
Jim se ridic` \n picioare [i Brandy \l privi cu triste]e.
Nu \i pl`ceau desp`r]irile.
– Ai grij` de tine, [opti ea.
– Nu plec nic`ieri, Brandy, ezit` el, privind-o serios.

50
Elicopterul se apropie a[a de mult de ei, \ncât
puteau s`-l vad` pe pilotul care gesticula spre ei.
– Dar, Jim...
Era prea târziu.
– Jim, spuse ea cu lacrimi \n ochi. Ne-au v`zut. Te-au
v`zut!
– Brandy, spuse el, dându-i o [uvi]` de p`r auriu
dup` ureche. |mi pare r`u... |mi pare tare r`u.
– Mie \mi pare r`u, spuse Brandy, \ncruntându-se
confuz`.
– Uite, vor ateriza acolo, spuse Jim \ntorcând-o cu
fa]a spre un platou. S` mergem.
– Ce faci? Nu \ncerci m`car s` fugi? Mai ai timp!
– Hai!
– Tu chiar vrei s` fii prins, nu-i a[a? O s` ajungi la
\nchisoare, Jim, \]i dai seama?
– Brandy, spuse Jim tu[ind u[or. Trebuie s`-]i spun
ceva.
– Da?
– Nu sunt ho] de vite.
– Dar ai spus c`...
– Nu. Tu ai spus.

51
Brandy \l privi uimit` pe Jim care ar`ta ciudat.
– Cine e[ti tu de fapt? \ntreb` ea, privindu-l atent`.
Elicopterul se apropie de pâmânt, stârnind un nor
de praf \n jur. Dup` ce ateriz`, un b`rbat \mbr`cat la
costum ie[i \n grab`, ferindu-se de praf [i \ncepu s`
alerge spre ei.
– La naiba, Jim! strig` b`rbatul. M` bucur c` te-am
g`sit! spuse el, scuturându-i mâna. Raymond ]i-a v`zut
calul \ndreptându-se spre cas`, \nainte s` vin` furtuna.
Tu trebuie s` fii fata lui Ames, spuse el, \ntorcându-se
spre Brandy.
Brandy confirm` dând confuz` din cap. Lucrurile
deveneau din ce \n ce mai neclare. Ce se petrecea? Ce
era adev`r [i ce era minciun`? Pe b`rbatul de lâng` ea
\l chema cu siguran]` Jim. Dar nu era ho] de vite. Era o
persoan` important`. Cine era el de fapt?
|[i aminti c` la prima impresie i se p`ruse o per-
soan` cunoscut`. Avea ceva familiar. Din cauza b`rbii
nu reu[ea s`-[i dea seama cine era el cu adev`rat.
– Sunte]i gata?
Jim o \ntrebase ceva, dar ea nu-l auzise. Se str`duia
s`-[i dea seama cine putea fi.

52
– Domni[oar` Ames, sunte]i gata?
Domni[oar` Ames! Formalismul cu care i se adrease
o f`cu s` tresar`. P`rea distant [i politicos. Renun]ase
s-o numeasc` Brandy. De ce?
– Da, r`spunse ea [i mai confuz`.
Cel`lalt b`rbat \i oferi bra]ul [i o conduse \n eli-
copterul pornit, pe scaunul din spate. |[i leg` centura,
privindu-l pe Jim care se a[ezase lâng` ea. Str`inul se
a[ez` lâng` pilot [i-l \ntreb` cu voce tare, \ncercând s`
acopere zgomotul motorului:
– L-ai anun]at pe [erif [i familia Ames c` am
g`sit-o pe domni[oara Ames \mpreun` cu domnul
Corbett?
– Da, spuse pilotul.
Corbett! Auzind numele, Brandy se sim]i ca [i cum
cineva o lovise drept \n plex. Barba [i \mprejur`rile o
orbiser` complet. Cine ar fi crezut c` sub identitatea
unui ho] de vaci, care c`l`torea prin de[ert, se ascundea
faimosul James Corbett, steaua de cinema?
Da! Chiar el era. Brandy \l privi din nou, sim]indu-se
din ce \n ce mai prost. Cât o mai fi râs Jim de ea! S`-l
considere un ho] de vite! {i-l imagin` povestindu-le

53
celor din lumea lui \ntâmplarea. |n ce situa]ie se
pusese! Se f`cuse de râs!
Fl`c`rile ru[inii \i arser` obrajii. |[i \nfipse din]ii \n
buza inferioar`, sim]indu-se umilit`.
Se uit` la el din nou cu coada ochiului [i \i \ntâlni
privirea amuzat`. Doamne! Ce gre[eal`! Ru[inat`, \[i
\ntoarse ochii spre geam, privind de[ertul de la
picioarele lor.
Spre surprinderea ei, \nc` se gândea la el ca fiind
Jim! Nu! Trebuia s` se gândeasc` la el ca la James
Corbett! Un actor faimos, [i de ce nu, \ngâmfat, plin
de aere. A[a erau to]i actorii! De ce ar fi fost el
altfel?
Pilotul se \ntoarse spre b`rbatul de lâng` el [i \i
spuse ceva.
– La casa lui Ames ne a[teapt` o turm` de reporteri,
spuse b`rbatul, \ntorcându-se spre Jim. Preferi s`
ateriz`m la Saguarro?
Brandy \l privi pe Jim care se strâmb` nemul]umit.
Ea [i-ar fi dorit ca totul s` se termine cât mai repede. S`
ajung` acas` [i s` uite tot. Nici ea nu avea chef de repor-
teri indiscre]i.

54
– Nu, mergem la ferma Ames! r`spunse Jim.
B`rbatul ridic` din umeri nedumerit [i \i comunic`
ordinul pilotului. Actorii aveau ciud`]eniile lor, dar tre-
buiau asculta]i.
Curând, Brandy \ncepu s` vad` desf`[urându-se la
picoarele ei peisaje familiare. Grajdurile, casa ei [i
p`rin]ii, al`turi de o mul]ime de oameni, a[teptând-o \n
fa]a casei.
Elicopterul \ncepu s` coboare [i ateriz` pe un pla-
tou. Pilotul opri motoarele [i Brandy \[i desf`cu centu-
ra de siguran]`. Jim coborâse \naintea ei [i \i oferi mâna,
ajutând-o s` coboare. Brandy \i ignor` ajutorul [i s`ri
din elicopter.
– Domnule Corbett, m` scuza]i, spuse ea, v`zându-l
pe Jim c` \i bloca drumul [i evitându-i privirea intens`,
dar trebuie s` plec.
{i strecurându-se pe lâng` el, alerg` fericit` spre
p`rin]ii ei care o a[teptau ner`bd`tori, privind uimi]i
celebritatea care o \nso]ea.
Leonora, mama ei, p`rea calm` [i mul]umit`. Brandy
se arunc` \n bra]ele ei, fericit` s` g`seasc` siguran]a
dup` care tânjise atâta.

55
– Ne-ai tras o sperietur`! spuse mama ei, mângâind-o.
Vai! {i ar`]i ca o mic` vagaboand`, draga mea.
– {tiu, spuse Brandy râzând, s`rind \n bra]ele tat`lui
ei. Ce bine e acas`!
– Draga tatei! Cum te sim]i?
– Bine, tat`! M` simt foarte bine! spuse ea, privind
peste um`rul tat`lui ei [i observând reporterii \nghe-
suindu-se \n jurul lui Jim.
Dup` ce se desf`cu din \mbr`]i[area p`rinteasc`,
trei reporteri o \nconjurar`, bombardând-o cu
\ntreb`ri:
– Cum v` sim]i]i, domni[oar` Ames?
– Bine, r`spunse ea.
– Este bine acas`?
– Cu siguran]`!
– Cum v-a]i r`t`cit?
– Cum este o noapte \n de[ert?
– Povesti]i-ne!
O ploaie de \ntreb`ri c`zu asupra ei. Nu reu[ea s`
r`spund` bine la una, c` imediat i se punea alta. Nici
nu-l observ` pe Jim care se apropiase de p`rin]ii ei,
prezentându-se politicos.

56
– Am auzit c` v-a prins o furtun` \n de[ert, este
adev`rat? \l \ntreb` tat`l ei pe Jim.
– Da...
– Domni[oar` Ames, ce a]i f`cut când a \nceput fur-
tuna? \ntreb` un reporter.
– De fapt, J... adic` domnul Corbett a intuit apari]ia fur-
tunii [i am avut timp s` ne ad`postim \n spatele unor stânci.
– Vre]i s` spune]i c` dumneavoastr` [i domnul
Corbett era]i \mpreun` când v-a prins furtuna?
Brandy realiz` prea târziu c` reporterii nu [tiau c` ei
petrecuser` noaptea \mpreun`. Credeau c` se pier-
duser` separat.
– Adic`... vreau s` spun... b`lm`ji \ncurcat` Brandy,
privindu-l pe Jim cu p`rere de r`u.
– Eu \mpreun` cu domni[oara Ames ne-am \ntâlnit
noaptea trecut`, spuse Jim calm, adresându-se repor-
terilor. Se pierduse [i mi-a z`rit focul de tab`r`. A[a
ne-am cunoscut.
– A]i petrecut noaptea \mpreun`?
– Am putea spune a[a, zâmbi Jim.
– De unde ave]i zgârieturile, domni[oar` Ames?
\ntreb` un reporter.

57
Brandy \[i privi r`nile de care uitase. Ar fi trebuit s`
[i le ascund`, dar acum era prea târziu.
– Alergam prin de[ert [i m-am zgâriat \n cactu[i [i scaie]i.
– De ce alerga]i? \ntreb` un reporter privind-o indiscret.
Brandy \[i aminti momentul \n care v`zuse cu]itul
din mâna lui Jim.
– Insinua]i c` am alergat-o pe domni[oara Ames \n
jurul focului? interveni Jim.
– Nu.
– Ei bine, era sperit` de \ntuneric [i \nainte de a m`
\ntâlni, se gr`bea s` g`seasc` drumul. A]i uitat c` se
r`t`cise?
– Descrie]i-ne cum este s` fii \n mijlocul de[ertului
al`turi de James Corbett, spuse un reporter, f`cându-i
cu ochiul.
– La \nceput, spuse cu precau]ie Brandy, v`zând c`
Jim n-o ajuta, m-am bucurat s` g`sesc o fiin]` uman` \n
mijlocul de[ertului.
– {i apoi?
– Apoi...
– Apoi a mâncat al`turi de mine un iepure pe care
\l \mpu[casem mai devreme, interveni Jim, [i i-am

58
dezinfectat r`nile provocate de scaie]i. Este un
subiect bun de film, nu-i a[a?
Reporterii \ncepur` s` râd`. Dar ei nu [tiau tot. Dac`
ar fi aflat c` \l confundase cu un ho] de vite! Atunci ar fi
râs cu gura pân` la urechi!
– Domnul Corbett are o reputa]ie de cuceritor \n
rândul femeilor. V-a]i temut vreo clip` s` v` petrece]i
noaptea al`turi de domnul Corbett?
– Nu m-am gândit niciodat` la reputa]ia lui,
r`spunse sincer Brandy.
Dar acum, amintindu-[i s`rutul lui expert,
\nghe]`. La via]a lui, Jim avusese o mul]ime de femei
celebre [i versate. Un alt motiv de umilin]` pentru
ea.
Cum fusese a[a de naiv`? Nu era de mirare c` apoi \i
ceruse s` uite de acel s`rut! El era o stea, iar ea era un
nimeni! Nici m`car nu ar`ta nemaipomenit.
– Cred c` a fost emo]ionant` \ntâlnirea cu James
Corbett! spus un reporter, \mpingându-i un reportofon
sub nas.
Emo]ionant`? Umilitoare! Brandy \l privi pe Jim care
afi[a un zâmbet ironic.

59
– Da, a fost emo]ionant`, min]i ea cu calm.
– Domni[oar`, \ncepu un alt reporter, dar b`rbatul
din elicopter veni \n mijlocul lor, \ntrerupându-i:
– Domnilor, domnilor, v` rog! Domni[oara Ames
vrea s` se odihneasc` [i s` se bucure de re\ntâlnirea cu
familia ei. Domnul Corbett are film`ri mâine
diminea]`. A]i primit suficiente r`spunsuri. Acum, v`
rog s` pleca]i.
Reporterii protestar` pu]in, dar se supuser`,
\mpr`[tiindu-se.
Brandy se \ntoarse spre Jim, ne[tiind cum s`-[i ia la
revedere.
– Domnule Corbett, v` mul]umesc pentru ajutor [i...
la revedere.
Jim se \ncrunt` pu]in. La ce se a[teptase? Voia s-o
vad` mai impresionat`?
– Mi-a f`cut pl`cere, spuse el, \ntinzându-i mâna.
– Sunt sigur` c` v-a]i amuzat copios.
Jim \i strânse mâna pu]in cam tare, zâmbindu-i \n
schimb politicos.
– Duce]i-v` \n cas`, spuse tat`l lui Brandy, eu \l voi
\nso]i pe domnul Corbett pân` la elicopter.

60
Brandy \l mai privi o dat` pe Jim [i intr` dup` mama ei
\n cas`, sim]indu-se pentru prima oar` cu adev`rat epuizat`.
– Cred c` ]i-e foame, spuse mama ei zâmbindu-i. S`-]i
fac ni[te sandvi[uri. De fapt o s` fac mai multe. Nici noi
n-am pus nimic \n gur` de diminea]`. Tocmai storceam
portocalele când am descoperit c` lipse[ti.
– {tiam c` ve]i descoperi abia diminea]a c` nu sunt acas`.
Brandy se a[tepta ca p`rin]ii ei s`-i pun` mai multe \ntreb`ri
decât reporterii [i nu se sim]ea \n stare s` le r`spund`.
– Mam`, [tii ce? A[ face o baie lung` [i fierbinte.
– Te rog. Pân` atunci va fi gata [i masa.

*
* *

O or` mai târziu, Brandy intr` \n buc`t`rie cu p`rul


ud, proasp`t` [i \nviorat`, adulmecând mirosul apeti-
sant de sup` de ro[ii.
– Unde este feti]a str`zii? o \ntreb` zâmbind tat`l ei.
– S-a sp`lat, r`spunse ea, a[ezându-se la mas` al`turi
de p`rin]ii ei [i a[teptând ner`bd`toare supa.
Stewart Ames izbucni \n râs.

61
– Ce e? \ntreb` Brandy.
– Ho] de vite! Cred c` a fost o lovitur` serioas` \n
orgoliul lui James Corbett!
– Da, protest` enervat` Brandy, ap`rându-se, dar
nici el nu m-a contrazis. M-a l`sat s`-l cred ho] de vite.
M-am sim]it tare umilit` când am aflat adev`rul.
– Dar a fost tare amuzant, interveni mama ei. P`rea
foarte jenat când i-a povestit \ntâmplarea tat`lui t`u.
– Jenat? Nu cred c` James Corbet se poate sim]i
jenat de ceva. Nu putem s` schimb`m subiectul? Nu
vreau s` mai aud numele de James Corbett.
{i \ntr-adev`r nu-l mai auzi, pân` a doua zi
diminea]a, când intrând pe u[a magazinului de deco-
ra]iuni interioare unde lucra, prietena ei ro[cat` o
\ntâmpin` fluturându-i pe sub nas ziarul de
diminea]`.
– Brandy, este adev`rat? Chiar te-ai r`t`cit \n de[ert
[i te-ai \ntâlnit cu faimosul James Corbett?
– Da, spuse ea oftând obosit`, punându-[i haina \n
cuier. Mai este cafea?
– Da, las` asta. Poveste[te-mi tot!
– N-ai citit ziarul? \ntreb` ea, exasperat`.

62
– Hai, Brandy, te rog. Trebuie s` fi fost mai intere-
sant, spune-mi. Promit c` nu suflu o vorb` nim`nui, se
rug` Karen.
– C`l`ream prin de[ert. M-am oprit s` v`d apusul [i
calul meu s-a speriat [i a fugit. M-a prins noaptea pe
drum [i am v`zut focul de tab`r` al lui James Corbett. A
doua zi ne-a prins furtuna, ne-am ad`postit [i apoi ne-a
g`sit elicopterul, care ne-a dus acas`.
– Dar ce ai f`cut când ]i-ai dat seama c` era James
Corbett?
– Am fost [ocat`, spuse ea, luând o gur` de cafea.
Unde este doamna Phillips?
– La banc`, [i nu schimba subiectul. Spune-mi, ce a]i
vorbit? }i-a povestit despre filmul pe care \l face \n
Tucson?
– Nu.
– Atunci despre ce a]i vorbit? insist` Karen.
– Lucruri obi[nuite.
Karen se \ncrunt` nemul]umit`.
– Tu \mi ascunzi ceva. A]i stat o noapte \mpreun`.
Nu s-a dat deloc la tine? Nu ]i-a f`cut avansuri?
– Nu fi ridicol`.

63
– Brandy! Te-a s`rutat, nu-i a[a? Pun pariu c` te-a
s`rutat. Se vede pe fa]a ta!
– {i dac` m-a s`rutat, ce? izbucni Brandy. Nici m`car
nu [tiam cine...
– Ce nu [tiai? Vrei s` spui c`... Nu [tiai cine este?
Asta vrei s` spui?
– Da, recunoscu Brandy nelini[tit`. Nu [tiam cine
era. Nu l-am recunoscut, bine?
– Vai! Nu l-ai recunoscut pe James Corbett? Vorbe[ti
serios? Nu pot s` cred! spuse Karen sc`pând ziarul din mân`.
– Prive[te-l \n poza asta din ziar. A[a l-am v`zut [i eu.
Era noapte, eram r`t`cit`, speriat`. Cum s`-l recunosc
sub barba asta? {i cum s`-mi imaginez c` dau peste el
tocmai \n mijlocul de[ertului?
– Ce c`uta el de fapt acolo?
– Nu [tiu, r`spunse ea iritat`. Am \n]eles din ce le-a
povestit reporterilor, c` voia s` se relaxeze.
– {i cum s`rut`?
– Drag`, nu [tiam c` m` s`rut` James Corbett, se
strâmb` ea min]ind, cu amintirea vie a s`rutului pe
buze, a[a c` n-am luat noti]e. Poate c` dac` a[ fi [tiut mi
s-ar fi t`iat r`suflarea.

64
– De ce te enervezi? Te \ntreb [i eu. Sunt curioas`.
Tu n-ai fi?
– Iart`-m`, spuse ea obosit`. Dar vreau s` uit tot inci-
dentul. Nu vreau s`-mi amintesc cum a râs James
Corbett \n sinea lui de ignoran]a mea. Este deja ora
nou`. Ne-a l`sat doamna Phillips cheia de la u[a din fa]`?
– Da, spuse Karen urmând-o \n birou. V` mai vede]i?
– Ce vrei s` spui?
– Nu te-a invitat undeva?
– Nu. Karen, ai v`zut prea multe filme.
– Ba tu ai v`zut prea pu]ine. Tu n-ai \nv`]at c` reali-
tatea \ntrece orice imagina]ie?
– Ei, nu m-a invitat nic`ieri [i chiar dac` ar fi f`cut-o,
l-a[ fi refuzat.
– Nu cred.
– A râs destul pe seama mea. Tu nu-]i dai seama c`
pentru el sunt o pu[toaic` de la ]ar`? Nu sunt genul lui.
Tu [tii cu ce femei sofisticate umbl`?
– Poate vrea s` \ncerce [i altceva, zâmbi Karen,
f`cându-i cu ochiul.
– Atunci s` caute \n alt` parte. Eu nu vreau s`-l mai v`d \n ochi.
Sau cel pu]in a[a credea ea.

65
Capitolul 4

Soarele str`luci \n p`rul auriu al lui Brandy, care se


aplec` s` miroas` buchetul de trandafiri ro[ii din vaza
de pe masa din camera de zi. Florile a[teptaser` toat`
ziua \ntoarcerea ei de la serviciu.
Când \l v`zuse, dup` ce citise cartea de vizit` care-l
\nso]ea, prima reac]ie fusese s`-l arunce la gunoi. Era
o reac]ie copil`reasc`, dar toat` ziua fusese bombar-
dat` cu \ntreb`ri venite din partea diverselor
cuno[tin]e. Toat` lumea dorea s` cunoasc` dedesub-
turile \ntâlnirii cu James Corbett.
Era o prostie s` se r`zbune pe ni[te flori nevino-
vate. Mesajul de pe cartea de vizit` era politicos [i
nevinovat. James Corbett \[i exprima p`rerile de r`u

66
pentru suferin]a pe care o \ndurase \n de[ert [i se
semnase Jim. Poate de aceea Brandy se hot`râse s` nu
arunce florile. Sim]ea c` primise buchetul de la ho]ul
de vite [i nu de la faimosul actor de cinema.
Brandy aranj` mai bine florile \n vaza cu motive
chineze[ti pe care mama ei o mo[tenise de genera]ii [i
o a[ez` pe o m`su]` de lemn de nuc, \ntr-un loc mai
retras al \nc`perii.
– Bun`, Brandy, spuse mama ei, intrând \n camer`.
Vai, ce flori frumoase! De la cine le-ai primit?
– De la James Corbett, spuse Brandy \ncercând s`
par` nep`s`toare.
– Ce dr`gu] din partea lui!
– Nu [tiu ce s` spun. Poate vrea s`-[i p`streze o
imagine bun`.
– E[ti cinic`, drag`.
– Nu sunt. Este un gest de polite]e, \ntr-adev`r. Sunt
sigur` c` James Corbett [i-a pus secretara s`-mi trimit`
ni[te flori. Apreciez gestul, dar nu este ceva nemaipomenit.
Nu sunt obligat` s` cad pe spate de emo]ie.
– Dar n-am spus asta.
– M` duc s` prepar cina. Unde este tata?
– |n garaj. Brandy?

67
– Da? se opri ea, privind spre mama ei, peste um`r.
– Ce s-a \ntâmplat ast`zi?
– Nimic. Am fost la serviciu [i atât.
– Te \ntreb, fiindc` eu [i Stewart am fost asalta]i cu
\ntreb`ri despre evenimentul prin care ai trecut. Cred
c` [i tu la fel. |]i \n]eleg am`r`ciunea.
– Normal c` sunt sup`rat`. Cui \i place s` se râd`
pe seama lui? Crezi c` mie \mi cade bine s` [tiu c` nu
l-am recunoscut de la \nceput pe James Corbett? Toat`
lumea crede c` a fost o aventur` romantic`, dar afl` c`
m-am sim]it tare umilit`. {i acum, dac` nu te superi,
eu m` duc s` prepar cina.
Mama ei nu mai reveni la subiect, iar tat`l ei se
limit` s` fac` o remarc` de admira]ie asupra florilor [i
atât. Probabil c` mama ei \i povestise \ntâmplarea [i de
aceea o l`sase \n pace.
A doua zi evit` s`-i povesteasc` lui Karen despre
buchetul de flori. Prietena ei avea o imagina]ie bogat`
[i ar fi reinterpretat gestul.
|n câteva zile, \ntâmplarea \[i mai atenu` din
importan]`. Tensiunea acumulat` se risipi [i lucrurile
reintrar` \n normal. Brandy spera ca \n scurt timp
totul s` fie dat complet uit`rii.

68
Joi seara Brandy se hot`r\ s` priveasc` apusul din curtea
interioar`. P`rin]ii ei st`teau \n birou [i scriau ni[te lucr`ri
pentru a doua zi. Toate intraser` \n rutina obi[nuit`.
Soarele se preg`tea s` apun` \n spatele dealurilor,
peste rezerva]ia natural` Papago. Brandy urm`rea
\ntr-o t`cere admirativ` explozia de culori.
– Nu \n]eleg de ce trebuie s` te mai duci \n de[ert
ca s` vezi asemenea apusuri de soare, spuse o voce
masculin` din spatele ei.
Brandy s`ri din [ezlong ca ars` [i d`du nas \n nas
cu James Corbett.
De data asta \l recunoscu. Ochii erau singurii care-i
aminteau de Jim. Nu mai avea barb` [i putea s`-i vad`
clar fiecare cut` imprimat` de zâmbetul lui ironic
obi[nuit. O pereche de pantaloni elegan]i de var` \i
\nlocuiau blugii jerpeli]i [i purta o c`ma[` scump` de
m`tase crem. {i totu[i nu-[i pierduse acel magnetism
irezistibil, acel lic`r periculos din priviri.
– Cum ai... intrat aici? reu[i ea s` \ngaime.
– Am sunat la u[` [i mi-a deschis mama ta. Mi-a
spus c` te g`sesc aici.
– Aha, murmur` ea. Am primit florile de la tine.
Mul]umesc.

69
Sunase a[a de nesincer, \ncât mai bine n-ar fi
men]ionat acel lucru.
– Cu pl`cere. Pot s` stau pu]in?
– Da, desigur, spuse ea, ar`tând spre [ezlongurile
goale.
Jim se a[ez` pe [ezlongul liber de lâng` al ei.
Brandy se ridic` nelini[titt` \n picioare [i-l \ntreb`:
– Presupun c` nu este o vizit` de curtoazie. Cu ce
ocazie pe la noi?
– De unde [tii c` nu este o vizit` de curtoazie?
\ntreb` el zâmbind ironic.
– Presupun c` ai venit s` m` \ntrebi cum m-am des-
curcat cu indiscre]ia cuno[tin]elor.
– Da?
– M-am descurcat bine. |ntre timp lucrurile s-au
mai lini[tit.
– M` bucur, Brandy.
Ascultându-[i numele rostit de el, f`r` s`-l
priveasc`, aproape c` uita cu cine st`tea de vorb`. I se
p`rea c` este \n compania lui Jim. Era ciudat s` se gân-
deasc` la el ca la dou` persoane diferite.
– Presupun c` ai l`murit motivul vizitei. Te mai
intereseaz` [i altceva?

70
– Brandy, ]i-ai creat o impresie gre[it` despre
mine. Nu sunt un domn. A[a c` o s` ignor sugestia ta.
N-am de gând s` plec. |nc`.
– Corect, spuse Brandy acr`. {tiam c` nu e[ti un
domn. Dar uitasem. Bine c` mi-ai amintit.
– A[a! |ncepem s` ne apropiem de subiect.
– Ce subiect?
– {tiu c` te-ai sup`rat pe mine atunci când ai
descoperit cine sunt cu adev`rat.
– Cui \i place s` se râd` pe seama lui? {tiu c` te-ai
amuzat copios c` nu te-am recunoscut. Dac` ai venit
pentru scuze...
– N-am venit s`-mi cer scuze. N-am de ce, o \ntre-
rupse el. Nu regret nimic din ce am f`cut. {i dac` nu
\ncepi s`-mi spui Jim, o s` supor]i consecin]ele.
– Serios? zâmbi Brandy, pu]in intimidat`.
– N-ai gre[it cu nimic \n de[ert, numindu-m` Jim.
– Era singurul nume pe care-l cuno[team. Dac` te
prezentai de la \nceput, poate te numeam „domnul Corbett“.
– Te-ai gândit vreodat` de ce nu m-am recomandat?
– Presupun de ce.
– Serios? Atunci nu trebuie s`-mi mai r`cesc gura ca
s`-]i explic.

71
– Explic`-mi, totu[i. Sunt sigur` c` ai de spus ceva
interesant.
– Când ai ap`rut \n seara aceea, credeam c` e[ti
vreo admiratoare fanatic`. Mi s-a \ntâmplat deseori s`
fiu deranjat de diverse tinere adolescente \n momente
\n care nu-mi doream decât lini[te [i singur`tate. Nu
aveam de unde s` [tiu c` tu nu erai vreo admiratoare
\nfl`c`rat`.
– Cred c` ai fost dezam`git s` afli c` nu eram o
admiratoare. Oricum, ]i-am \nviorat \ntr-un fel seara.
~sta este unul dintre avantajele de a fi vedet`.
– Profesia mea este interesant` din multe puncte
de vedere. {i am multe beneficii, dar pentru toate tre-
buie s` pl`tesc. Via]a mea personal` este public`.
Poate de asta mi-o ap`r cu atâta \nver[unare. {i dac`
\mi doresc o companie feminin`, \mi place s`-mi aleg
singur locul [i persoana.
– |n]eleg, spuse pe un ton conciliant Brandy.
– Sper c` m` \n]elegi de ce m-am amuzat atunci
când m-ai crezut ho] de vite. {i tu erai a[a de convins`
de acest lucru, \ncât \mi era aproape imposibil s` te
conving de contrariu. {i apoi, m-am gândit c` poate
era mai bine a[a.

72
– Da, a fost amuzant, spuse Brandy cu am`r`ciune.
– Nu, Brandy, spuse Jim, ridicându-se [i apro-
piindu-se de ea. N-am râs de ignoran]a ta. Pentru
prima oar` \n via]a mea, \n ochii cuiva eram alt` per-
soan`. Era o schimbare binevenit`. |mi doream a[a
ceva.
Explica]ia lui p`rea plauzibil`.
– Pân` la urm` mi-a[ fi dat seama cine erai.
– Da, dar \mi era suficient s` m` consideri altcine-
va o perioad` oarecare de timp. Ini]ial m` gândeam s`
te las cât mai aproape de cas` [i s` m` despart de tine.
Dar furtuna mi-a schimbat planurile.
– De ce?
– Dup` furtun`, a ap`rut elicopterul. L-am
recunoscut imediat. Apar]inea fermei Saguarro. {tiam
c` Don Peters, managerul meu, nu-[i oferea voluntar
serviciile pentru c`utarea ta, f`r` s` aib` un avantaj.
Era clar c` m` c`uta [i pe mine. I-a convenit de
minune s` ne g`seasc` pe amândoi. Nu puteam s` fug.
Omul [i a[a are destule probleme cu ulcerul.
Jim st`tea \n fa]a ei, dominându-o cu \n`l]imea [i
for]a pe care o degaja. Erau a[a de aproape \ncât
aproape c` se puteau atinge.

73
– N-a fost cinstit din partea ta c` nu mi-ai spus cine
erai cu adev`rat, protest` ea vag.
– Când am v`zut elicopterul mi-am dat seama c` nu
am nici o [ans`, spuse el, trecându-[i degetele prin
buclele ei aurii. Nu mai aveam timp s`-]i explic cine
eram [i motivele pentru care m` aflam \n de[ert.
Voiam s`-]i dezv`lui totul, o dat` ajun[i acas`. Dar tu
]i-ai dat seama de când eram \n elicopter.
– Da... L-am auzit pe managerul t`u spunându-]i
Corbett. Atunci mi-am dat seama.
– Dac` te-ai fi v`zut ce figur` aveai atunci când ]i-ai
dat seama cine sunt...
– Ce vrei s` spui?
– Dintr-o dat` ]i s-a schimbat privirea. Nici nu mi-a
mai p`sat ce credeai tu despre mine.
– {i acum?
– Tot n-ai \ncredere \n mine, nu?
– Am vreun motiv?
– Nu, dar cred c` m-am purtat destul de frumos cu
tine \n de[ert, nu?
– Da...
– Atunci vrei s` lu`m cina \mpreun` sâmb`t` seara?
– Poftim?

74
– Repet. Vrei s` iei cina cu mine sâmb`t` seara?
– De ce?
– De ce crezi? Pur [i simplu vreau s` iau cina cu tine.
– Nu trebuie s` te sim]i obligat s` faci asta. }i-am
\n]eles perfect motivele.
Brandy \l privi, sim]indu-i prezen]a carismatic`. Era
o vedet` \n toat` puterea cuvântului. Nu se putea l`sa
vr`jit`. El era James Corbett. {i ea? O fat` obi[nuit`.
Nu putea s`-[i fac` iluzii.
– Nu m` mai privi a[a, spuse el.
– Nu m` pot ab]ine.
– La naiba, Brandy! Cum s` te fac s` pricepi?
– Nu pot uita cine e[ti. Sunt flatat` c` m` invi]i la
cin`, dar...
– Flatat`! Nu sunt vreun zeu care \]i face o favoare.
– Atunci ce vrei s` spun? Dac` vrei un r`spuns sim-
plu, ]i-l dau: nu! Acum pleac`, te rog, spuse ea
\ndep`rtându-se.
Era o nebunie. Ar fi vrut s`-[i retrag` cuvintele. O
voce interioar` \i [optea s-o fac`. M`car de curiozitate.
Ar fi fost interesant ca experien]`. Ar fi avut ceva
interesant de povestit nepo]ilor.
– Sper s`-]i schimbi p`rerea, Brandy.

75
– Nu, domnule Corbett. Nu mi-o voi schimba.
Jim o mai privi o dat` [i apoi se \ntoarse [i disp`ru
dup` u[ile glisante de sticl`. {i Brandy se sim]i mai
lini[tit`. Era mai bine a[a.

*
* *

Zilele urm`toare, Brandy se trezi tres`rind la


fiecare zgomot ciudat care venea de afar`. Inima \i
tres`rea de fiecare dat` când suna telefonul. Cu toate
astea, pân` luni, nu primi nici un semn de la Jim. De[i
\l refuzase, [i-ar fi dorit ca el s` fi insistat mai mult.
Trecuse o s`pt`mân` f`r` s` mai aud` nimic de Jim.
Aflase de la prietena ei Karen, care citea presa mon-
den`, c` James Corbett se \ncurcase cu o faimoas`
actri]`, LaRaine Evans, cu care filma \n Tucson. Karen
\i ar`tase poza dintr-un ziar, \n care frumoasa brunet`
st`tea cuib`rit` \n bra]ele lui Jim. {i Brandy sim]ise
pentru prima oar` col]ii geloziei.
Petrecuser` o s`pt`mân` \n Nogales, un or`[el din
apropierea Tucson-ului, unde fuseser` v`zu]i la o
lupt` de tauri. Actri]a era \nsetat` de sânge, altfel n-ar

76
fi putut urm`ri un asemenea spectacol. Brandy [tia c`
ea n-ar fi fost \n stare de a[a ceva.
Pe m`sur` ce trecea timpul \[i d`dea seama c` nu
avea s`-l mai vad` niciodat` pe Jim. {i la ce se a[tep-
tase? Ar`ta bine, era celebru. De ce s` se ]in` dup` o
pu[toiac` cum era ea, când avea oricând la dispozi]ie
actri]e celebre [i frumoase?
– Ce vrei s` faci, Brandy? o \ntreb` Karen.
– Vreau s` redecorez pu]in pe aici. N-am mai
schimbat nimic din aprilie. Ne pierdem clien]ii.
– Vrei s` te ajut?
– Nu, mul]umesc. M` descurc [i singur`.
– Bine. Eu m` ocup de clien]i pân` vine doamna
Phillips din ora[ [i o s` te ajut dup` aceea. Nu [tiu cum
ar fi supravie]uit magazinul `sta dac` nu eram noi.
Doamna Phillips trece cam rar pe la magazin. Ar trebui
s` aprecieze faptul c` are ni[te angaja]i a[a de devota]i.
– De asta ne-a angajat, râse Brandy.
– O, [opti Karen, cred c` vine doamna Goodwin
dup` setul de macrameuri promis de doamna Phillips.
Sper c` de data asta pleac` mul]umit`.
– Succes, spuse Brandy urcându-se pe treptele care
duceau la etaj, unde era depozitul.

77
– A[ dori s` v`d ni[te vase de ceramic`, spuse o
voce masculin`.
Brandy \nghe]`. Era Jim. Nu o v`zuse. Oare el [tia
c` lucra aici? Sau venise \ntâmpl`tor?
– Sigur, spuse Karen cu voce tremurând`, con-
ducându-l spre zona rezervat` decora]iilor de ceramic`.
Brandy \l urm`ri cu aten]ie. Ar`ta ca un om normal.
Nu p`rea o vedet`. |l tr`da doar aerul de siguran]` pe
care \l degaja. {i era a[a de frumos!
– V` place... ceramica, domnule Corbett? \l \ntreb`
Karen, bâlbâindu-se.
– |mi place s` fac singur vase de lut \n timpul liber.
– Cred c` este un mod pl`cut de a v` relaxa dup`
film`ri, nu? Vai, domnule Corbett, nici nu [ti]i ce
emo]ionat` sunt s` v` cunosc personal. Sunt o mare
admiratoare a dumneavoastr`. V-am v`zut toate
filmele de cel pu]in dou` ori.
– Mul]umesc, zâmbi modest Jim. Sper c` v-au
pl`cut.
– Vai, sigur c` da. Abia a[tept s` v` v`d ultimul film.
Ave]i o munc` foarte interesant`.
– |ntr-un fel, da. Dar câteodat` poate deveni foarte
obositoare.

78
– Nu pot s` cred, râse Karen. Mi-ar pl`cea foarte
mult s` v`d pe viu cum se filmeaz` o scen`. Via]a pe
platoul de filmare m-a pasionat \ntotdeauna.
Brandy spera ca prietena ei s` nu-i men]ioneze
numele. La cât de vorb`rea]` era, ar fi fost \n stare s`
fac` o asemenea gre[eal`.
Jim \[i alese ni[te vase de ceramic` oferite de
Karen, care p`rea un titirez \nvårtindu-se cu o vitez`
ame]itoare \n jurul lui.
– V-ar pl`cea s` veni]i pe platoul de filmare,
domni[oar`...?
– Justin. Karen Justin. Desigur. A[ fi deosebit de
onorat`... Când?
– |ntr-o zi, s`pt`mâna viitoare. Când v` convine?
– Joi dup`-amiaz`.
– Bine. Poate o convinge]i [i pe domni[oara Ames
s` v` \nso]easc`, zâmbi Jim, aruncând o privire spre
perdeaua dup` care se ascundea Brandy.
{ocat` de \ntors`tura nea[teptat` a evenimentelor,
Brandy se retrase doi pa[i \napoi, \mpiedicându-se
ne\ndemânatic` de ni[te cutii, care se r`sturnar` cu
zgomot.
Ce gre[eal`!

79
– De ce te ascunzi? \ntreb` Jim, dând la o parte
perdeaua care o camufla pe Brandy.
– Nu m` ascundeam. C`utam ceva \n depozit,
spuse ea ro[ie \n obraji, f`cându-[i de lucru printre
cutii. E o dezordine aici...
– Bine, m` scuzi. |nseamn` c` n-ai auzit invita]ia pe
care i-am f`cut-o domni[oarei Justin.
– Ce invita]ie?
– Vrei s-o \nso]e[ti pe platoul de filmare din
Tucson? Vreau s`-]i ofer ]ie [i prietenei tale dou`
legitima]ii de liber` trecere. Joi dup`-amiaz` am
\n]eles c` sunte]i libere. |]i convine?
– Sigur c` \i convine, interveni Karen.
– Bine, spuse Brandy. Vom veni.
La urma urmei nu avea nimic de pierdut. {i nu
venea singur`. O \nso]ea Karen.
– Perfect, spuse vesel Jim. Veni]i joi [i eu voi vorbi
cu portarul s` v` dea voie s` intra]i.
– Mul]umim, domnule Corbett, spuse Karen.
Sunte]i foarte dr`gu].
– Pl`cerea este de partea mea.
Normal. Ideea era c` James Corbett ob]inea \ntot-
deauna ceea ce \[i dorea. Manipula femeile cum voia

80
el. O ]inuse \n tensiune aproape dou` s`pt`mâni, ca
apoi s` apar` \n cel mai nea[teptat loc, cu o alt` pro-
punere. Tocmai când se gândea c` nu avea s`-l mai
vad` niciodat`. Tocmai când \ncepuse s` regrete c` \i
refuzase invita]ia la cin`.
{i ce propunere \i f`cuse! Fusese viclean. N-o invi-
tase \ntr-un loc intim, singur`. Se folosise de naivitatea
prietenei ei.
Oricum, era o invita]ie inocent`, la lumina zilei, pe
un platou de filmare plin de oameni. Schimbase
\mprejur`rile, [tiind c` ea nu mai putea s`-l refuze.
Poate c` prietena ei avea dreptate. O asemenea
[ans` venea o dat` \n via]`. Chiar era curioas` s` afle
cum se turna un film.
Doar c` joi p`rea o zi foarte \ndep`rtat`. Pân`
atunci avea prea mult timp la dispozi]ie. Timp s`-[i
fac` fel de fel de idei [i gânduri.

81
Capitolul 5

– Vai, ce emo]ionat` sunt! Uite cum \mi tremur`


mâinile! spuse Karen râzând.
– Calmeaz`-te! spuse Brandy lini[tit`, sim]indu-[i
palmele transpirate.
Karen opri ma[ina \n spa]iul destinat parc`rii
turi[tilor. |n ora[ul vechi era interzis` circula]ia
ma[inilor.
– Sper c` n-a uitat de invita]ie, spuse Karen \ngri-
jorat`.
– Sigur c` n-a uitat, o asigur` Brandy.
– Corect. Având \n vedere cât de greu te-a convins
s` te \ntâlne[ti cu el... Mie tot nu-mi vine s` cred c` ai
refuzat invita]ia la cin`. Cred c` e[ti nebun`.

82
– Sunt nebun` c` am acceptat s` vin aici.
Dup` ce Jim plecase luni de la magazinul de deco-
ra]iuni interioare, l`sându-le cu gurile c`scate, Brandy
\i povestise lui Karen despre nea[teptata lui vizit`
acas` la ea, cu o s`pt`mân` \n urm`.
– Am mai discutat subiectul `sta, ad`ug` Brandy.
Ce am eu \n comun cu o stea de cinema?
– Cui \i pas`, Brandy, ce naiba? {i dac` nu te
\ntâlne[ti o dat` cu el, nici n-ai de unde s` afli. Sper,
pentru tine, s` nu-l fi pierdut definitiv. Actri]a aceea,
Evans, pare hot`rât` s` pun` mâna pe el. {i sincer, o
\n]eleg perfect.
– S`-l pierd? Dar, ce? L-am avut vreodat`?
Karen ignor` observa]ia, pertinent` de altfel.
– M` \ntreb de ce a a[teptat a[a de mult ca s`-]i mai
fac` o invita]ie. Poate c` nu-i place de Evans. Sau poate
c` s-au certat. Ori...
– Da, Karen, o \ntrerupse Brandy, exasperat` de
supozi]iile interminabile ale prietenei sale. Orice e posibil.
Intrar` pe o u[` \ngust` \ntr-o \nc`pere mic` [i
\ntunecoas` [i se a[ezar` la coada pentru biletele de
intrare, \n spatele unui cuplu de b`trâni.

83
Un domn elegant se apropie de ele, arborând un
zâmbet oficial.
– Bun` ziua, doamnelor.
– Venim din partea domnului Corbett... \ncepu
Brandy. Am \n]eles c` ne-a rezervat ni[te legitima]ii de
liber` trecere?
– Presupun c` sunte]i domni[oarele Justin [i Ames?
zâmbi c`lduros domnul. A[tepta]i un minut. Va veni
cineva s` v` introduc`.
– Mul]umim, spuse Karen, tr`gând-o pe Brandy de
la coada format` pentru bilete.
– Domni[oar` Ames, ad`ug` b`rbatul,
fotografia din ziar este o copie palid` a dumnea-
voastr`.
Brandy [tia c` ziarele nu publicaser` decât o sin-
gur` fotografie [i credea c` evenimentul fusese dat
uit`rii. Nu-[i \nchipuise ca cineva s`-i mai ]in` minte
numele, dar figura!
– Mul]umesc, spuse Brandy repede.
A[teptar` câteva minute, privind fotografiile de pe
pere]ii \nc`perii, care reprezentau scene din diverse
filme turnate \n Tucson.

84
B`rbatul cel elegant reveni \nso]it de un alt b`rbat,
\mbr`cat \n cowboy, cu insign` de [erif \n piept [i pis-
toale la [olduri. P`rea rupt dintr-o scen` din Vestul
S`lbatic. |l tr`dau doar ochelarii [i o sta]ie de emisie-
recep]ie.
– Dumnealui este Dick Murphy. Dick?
Domni[oarele Ames [i Justin sunt invitatele domnului
Corbett. Te rog s` ai grij` de ele.
– Doamnelor, spuse Dick, v` rog s` m` urma]i.
– Parc` am fi ni[te Vip-uri, [opti emo]ionat` Karen
la urechea lui Brandy.
– Am \n]eles c` sunte]i din Tucson, spuse Dick, a[a
c` s-ar putea s` cunoa[te]i faptul c` vechiul ora[ a fost
reconstruit \n anul 1939 pentru turnarea filmului
Arizona.
– Da, [tim, spuse Karen. De fapt, Bran...
domni[oara Ames este din Tucson. Eu locuiesc
aici de câ]iva ani [i provin din Breckenridge,
Colorado.
– Adic` din Mun]ii Stânco[i, coment` pl`cut
impresinonat Dick. Sunt ni[te peisaje grozave pe
acolo.

85
– Mie-mi spune]i? N-am fost niciodat` \n zona asta
a ora[ului. Cum reu[esc s-o protejeze?
– Este o arie \nchis` publicului.
– Ce se filmeaz` ast`zi?
– O scen` dintr-un or`[el mexican.
Ajunser` \n fa]a unor por]i p`zite de un b`rbat
\mbr`cat ca Dick. Dick \i f`cu semn din cap b`rbatului
[i acesta le d`du drumul \n`untru.
P`r`sir` traseul principal [i peisajul deveni din ce
\n ce mai rustic, cu case de lemn, specifice vestului, [i
drumuri pr`fuite.
Brandy [i Karen \[i d`dur` seama c` se apropiau de
platoul de filmare. Se apropiar` t`cute de mul]imea de
oameni grupa]i \n jurul actorilor. Tehnicienii mi[unau
\n t`cere printre aparate [i reflectoare. Camerele de
luat vederi, echipamentele, \ncreng`tura de fire le
blocau drumul.
Brandy \l c`ut` cu aten]ie din priviri pe James
Corbett. {i \l v`zu. St`tea retras pe veranda unei case,
\mbr`cat ca un cowboy veritabil, sprijinit de perete, cu
un genunchi \ndoit. Ar`ta ca Jim, ho]ul de vite pe care
\l cunoscuse ea, puternic, independent, dar f`r`

86
barb`. Avea p`l`ria de cowboy tras` peste ochi, dar ea
putea s`-i simt` intensitatea privirii \ndreptat` spre
scena care tocmai se filma.
Inima \ncepu s`-i bat` puternic, observându-l
\ntorcându-[i privirile \n direc]ia ei. Arbor` un zâmbet
timid, dar Jim p`ru c` n-o v`zuse. Dezam`git`, \l privi
\ndreptându-se c`tre un b`rbat care avea un aer pre-
ocupat, cu ochelari cu rame groase [i un creion potri-
vit dup` ureche. P`rea a fi regizorul.
Scena de film se terminase [i oamenii \ncepuser` s`
se \mpr`[tie, aplaudând, murmurând diverse aprecieri.
|n acela[i moment o femeie frumoas` li se al`tur`
lui Jim [i b`rbatului cu ochelari. Era \mbr`cat` \ntr-o
rochie de ]`ranc` din vest, cu fust` lung`, larg` [i
colorat` [i umerii goi. P`rul lung [i negru \i c`dea pe
spate str`lucind de s`n`tate [i \ngrijire.
Brandy o recunoscu. Era LaReine Evans, femeia cu
care fusese v`zut Jim de c`tre reporteri. |[i pusese cu un
gest famliar mâna \n jurul taliei lui Jim, râzând zgomotos.
Cu durere, Brandy constat` c` le st`tea bine \mpre-
un`. Erau amândoi la fel de str`lucitori, atr`gând
privirile tuturor. Formau un cuplu perfect.

87
Karen discuta \nfl`c`rat` cu Dick despre scena care
urma s` se toarne, dar Brandy nu avea urechi pentru
ei. Era concentrat` la reac]iile lui Jim.
Ce proast` fusese s` cread` chiar [i o secund` c`
Jim s-ar fi putut fi sim]it atras de ea! Numai Karen \i
b`gase prostiile acelea \n cap!
|n acel moment, Jim \i prinse privirea disperat`. Era
prea departe ca s`-[i dea seama dac` se uita \ntr-adev`r
la ea, sau la altcineva din spatele ei. Totul dur` o
frac]iune de secund`, pentru c` Jim se \ntoarse din
nou spre brunet`.
Emo]ionat`, Brandy se concentr` la discu]ia pe
care o purta Karen cu Dick. |l v`zu cu coada ochiului
pe Jim \ndreptându-se spre ea. Inima \ncepu s`-i bat`
cu putere.
– V`d c` a]i reu[it s` veni]i, pân` la urm`, spuse Jim.
Brandy se pref`cu surprins` de vederea lui.
– Da. V` mul]umim pentru invita]ie, domnule
Corbett, spuse ea emo]ionat`. Ne place foarte mult
aici. Este deosebit de interesant.
– Da, interveni Karen. Dick... adic`... domnul
Murphy ne-a explicat toate detaliile.

88
– Dick, \]i mul]umesc c` ai avut grij` de
domni[oare, spuse Jim, remarcând u[oara ro[ea]` din
obrajii lui Brandy.
– Oricând, Jim, spuse Dick, luându-[i la revedere [i
\ndep`rtându-se, l`sându-le \n compania lui.
Brandy realizase c` restul turului aveau s`-l fac`
\nso]ite de Jim. De fapt a[a \[i imaginase ini]ial, dar
sosind acolo, realiz` c` el putea fi ocupat cu
film`rile.
– Arat` bine, nu-i a[a? \i ceru p`rerea Karen.
Brandy tres`ri violent, \nro[indu-se, apoi realiz` c`
prietena ei se referea la Dick.
– A, da, desigur, spuse ea repede.
– P`cat c` poart` verighet`, ad`ug` Karen
dezam`git`. ~sta este norocul meu.
– So]ia lui Dick a murit acum un an \ntr-un acci-
dent de ma[in`, o inform` Jim.
– Vai, s`racul, murmur` sincer comp`timitoare
Karen. Dar asta face s`-mi creasc` [ansele, nu-i a[a?
– Da, spuse Jim. Asta este via]a. Merge \nainte.
– Nu lucra]i ast`zi? \ntreb` Brandy \ncercând s`
par` serios preocupat` de profesia lui.

89
– Nu. M-am gândit s` fac o pauz` ca s` v` ar`t pla-
tourile de filmare.
– Ce dr`gu] din partea dumneavoastr`!
– Da, nu-i a[a? zâmbi el ironic.
– Iubitule! \i \ntrerupse o voce senzual` [i vibrant`.
Ignorând compania lui Jim, Evans \[i puse bra]ele
moi \n jurul gâtului lui, \ntrebâdu-l insinuant:
– Ce-ar fi s` m` \nso]e[ti \ntr-un loc cald [i umed?
De aproape, actri]a era [i mai frumoas`.
– |mi pare r`u, spuse Jim zâmbind. Alt` dat`. Ast`zi
am invita]i.
– Invita]i? repet` uimit` Evans, f`când o piruet`
spre fete.
– LaReine, ea este Karen Justin [i ea, Brandy Ames.
Iar aceast` frumoas` [i talentat` doamn` este actri]a
LaReine Evans.
– {i buna ta prieten`, iubitule, ad`ug`, numai zâm-
bete, actri]a.
– M` rog, po]i spune [i a[a, coment` Jim, fluturând
indiferent din mân`.
Bruneta se \ncrunt` imperceptibil, nemul]umit` de
retragerea \n defensiv` a lui Jim.

90
– Hmmm, Brandy..., spuse ea gânditoare, flu-
turând artificial din gene. Ai un nume neobi[nuit.
– Da, este un nume rar \ntâlnit, admise Brandy f`r`
s` ofere alte explica]ii.
– Sigur, zâmbi larg actri]a. Acum \mi amintesc. Tu
e[ti domni[orica r`t`cit` \n de[ert, care [i-a petrecut
noaptea al`turi de Jim.
Felul \n care \i spusese „domni[orica“ o f`cea pe
Brandy s` se revolte \n sinea ei.
– Da, a[a este, admise ea, privindu-l pe Jim plic-
tisit` [i enervat`.
– Jim, [trengarule, spuse actri]a, mângâindu-l pe
sub b`rbie, nu mi-ai spus c` este a[a de dr`gu]`.
– Asta nu ]i-am mai povestit, dar \mi amintesc
foarte clar c` ]i-am spus cât de bine m-am sim]it \n
compania ei.
Actri]a f`cu o grimas` pe care [i-o ascunse repede
sub un zâmbet fals.
– Ai grij`, dragule, s` nu [i-o ia \n cap. Cine [tie ce
idei \i mai vin?
– Serios? zâmbi r`ut`cios Jim, privind obrajii ro[ii
ai lui Brandy. Foarte bine.

91
– Vai, Jim! E[ti imposibil, spuse actri]a plesnindu-l
peste mân`.
– Vezi? |ncepi s` \nve]i! o provoc` el. Ai face bine s`
bei ceva cât mai ai timp. Nu [tiu când \]i mai d` Bill
pauz`.
Buzele ei ro[ii se crispar`.
– Ai dreptate, spuse ea, plecând [i l`sând \n urm`
o dâr` de miros de parfum scump.
– Doamne! exclam` Karen. Credeam c` o s`
explodeze!
Jim nu sc`p` remarca, de[i Karen abia o
[optise.
– |n urm`toarea scen` LaReine trebuie s`-[i arate
latura temperamental`. O va prinde de minune, spuse
el, clipind din ochi.
– Tocmai [i-a f`cut \nc`lzirea, coment` Karen.
Brandy nu se ab]inu s` nu zâmbeasc` satisf`cut`.
Jim nu p`rea deloc deranjat de ie[irea lui LaReine. Dar
ea se \ntreba dac` nu f`cuse asta tocmai pentru a-i
stârni actri]ei gelozia. Jim nu era genul de b`rbat care
s` se lase dominat de o femeie, iar LaReine tocmai asta
\ncerca s` fac`.

92
– V`d c` cei de aici preg`tesc unghiurile camerelor
de luat vederi. Mai bine mergem s` v` ar`t celelalte
aspecte tehnice ale culiselor.
Jim \[i puse o mân` u[oar` [i protectoare pe
spatele lui Brandy, ghidându-i ie[irea prin mul]imea
curioas` de spectatori. Toat` lumea \ncerca s`-[i dea
seama cine erau cele dou` tinere care-l \nso]eau pe
Corbett [i c`rora acesta le acorda atâta aten]ie. Toat`
lumea [u[otea pe la spatele lor, iar unii chiar le f`ceau
fotografii.
O tân`r` emo]ionat` le ie[i \n cale cu un stilou [i o
bucat` de hârtie \n mân`.
– Domnule Corbett, \mi acorda]i un autograf, v`
rog frumos?
– Sigur, zâmbi Jim, semnând gr`bit, dar f`r` \nflori-
turi.
– V` mul]umesc, spuse tân`ra tremurând fericit`.
– Cu pl`cere, r`spunse el, ducându-[i mâna la
p`l`rie. M` scuza]i...
Apoi \[i puse din nou mâna pe spatele lui Brandy.
Karen observase gestul [i clipi complice spre ea.
Brandy se \nro[i toat`. |i pl`cea senza]ia, dar se sim]ea

93
stânjenit`. Toat` lumea o privea curioas`. Nu era
obi[nuit` cu a[a ceva.
Un angajat deschise u[a unei case care ad`postea
diverse scene.
Interiorul avea tavanul \nalt [i era \mp`r]it \n mai
multe sec]iuni prin pere]i desp`r]itori u[ori. P`[ir`
\ntr-un salon amenajat ca un bar de stil vechi. |n
spatele barului era o oglind` enorm` cu rafturi mon-
tate pe care se aflau diverse sticle cu b`uturi alcoolice.
Pe o latur` a barului se aflau dou` u[i batante, pe
care erau pictate peisaje exterioare.
Pe al treilea perete erau desenate o serie de u[i
care, evident, nu duceau nic`ieri.
|n centrul camerei se aflau mese [i scaune de lemn,
care p`reau vechi [i uzate.
– Aici se toarn` scenele interioare, le explic` Jim.
Vreau s` v` spun c` acest salon a fost folosit \n multe
filme. Publicul nu recunoa[te salonul, pentru c` de
fiecare dat` se schimb` decorul [i luminile.
– Dar nu este cam mic?
– Camera de luat vederi face ca totul s` par` mai
mare decât \n realitate. Este un artificiu necesar.

94
Dintr-un spa]iu minim, po]i crea o mul]ime de iluzii
optice. Dar mai exist` un risc. Toate actri]ele par cu
cinci kilogarme mai grase decât \n realitate. De aceea
ele se afl` tot timpul sub stresul kilogramelor.
– Le \n]eleg. C`rei femei \i place s` par` mai gras`
decât este? Chiar dac` realitatea spune contrariul.
– Exist` o mul]ime de efecte speciale. Presupun c`
pe unele dintre ele le cunoa[te]i. S` nu v` \nchipui]i
c` mesele care se sparg \n capetele actorilor sunt din
lemn masiv. Sau sticlele. Sticlele sunt f`cute din
zah`r. Sau mai bine zis erau f`cute, pentru c` teh-
nicienii [i figuran]ii obi[nuiau s` m`nânce recuzita.
Acum sunt f`cute din alte materiale. Sau b`uturile
alcoolice... Sunt un ceai dulce cu ghea]`. Nu au reu[it
\nc` s` g`seasc` un \nlocuitor al berii. Nici un lichid
nu face spum` ca berea. {i spuma se men]ine numai
dac` berea este cald`. De aceea actorii beau rar bere
\n scenele de film. Asta numai dac` actorii nu sunt
englezi, zâmbi el, conducându-le spre o alt` camer`.
Acest interior reprezint` biroul unui [erif. Iar acesta
este un dormitor, care bine\n]eles poate fi transfor-
mat \n orice alt` \nc`pere.

95
– {i cum se filmeaz` scenele de noapte? \ntreb` Brandy.
– Ziua, râse Jim. De fapt asta este treaba camera-
manului. Cu anumite filtre [i lentile, poate crea
diverse iluzii optice.
– {i ploile? \ntreb` Karen.
– Dup` cum [ti]i, \n Arizona plou` foarte rar.
C`ldur`, soare, nisip [i cactu[i avem \n exces, dar
ploaie, aproape deloc. A[a c` trebuie inventat`.
– Cum? Cu un furtun?
– {ti]i, chiar dac` ar ploua cu adev`rat, camera n-ar
reu[i s` prind` foarte bine fenomenul, a[a c` atunci
când plou` \ntr-un film, s` [ti]i c` plou` cu lapte.
– Glumi]i! exclam` uimit` Karen.
– Nu. Gene Kelly cânta [i dansa \n lapte.
– Vai! |mi spulbera]i fanteziile!
Jim izbucni \ntr-un râs profund [i senzual care \i
provoc` lui Brandy fiori de-a lungul [irei spin`rii.
– Acum v` voi duce s` vede]i \ntreaga garderob` a
actorilor.

96
Capitolul 6

O b`trân` angajat` le ar`t` fetelor \ntreaga garde-


rob` din dotare. Schi]ele rochiilor fuseser` f`cute cu
s`pt`mâni \n urm` [i reprezentau copii fidele ale
hainelor purtate delocuitorii vestului. Fiecare costum
urma s` fie modificat dup` talia actorului care \l purta.
Personalul angajat avea sarcina s` \ntre]in` cos-
tumele, s` le modifice [i s` le preg`teasc` pentru
fiecare scen`. Unele, distruse \n timpul film`rilor,
necesitau o refacere integral`.
Apoi, Jim le ar`t` boxele \n care erau ]inute ani-
malele [i \n special caii. Printrei ei se aflau câ]iva
m`g`ru[i [i câteva vite. Toate erau obi[nuite cu
oamenii [i agita]ia, cu zgomotele film`rilor.

97
Brandy observ` un cal costeliv, cu p`rul ne]es`lat [i
o privire h`ituit`.
– Domnule Corbett? Ce are calul acesta? Este bol-
nav? \ntreb` \ngrijorat` Brandy.
– Nu. Este subnutrit.
– Vai! De ce?
– Era necesar` apar]i]ia cât mai jalnic` a unui cal
\ntr-o scen` anume.
– Dac` v` v`d cei de la protec]ia animalelor...
– De acolo a fost luat.
– De ce avea]i nevoie de el?
– Am jucat o scen` \n care str`b`team un drum lung
prin de[ert. La sfâr[itul c`l`toriei calul meu trebuia s`
arate jalnic. {tii, genul care abia se mai ]ine pe picioare.
– De aceea, atunci când ne-am \ntâlnit avea]i barb`?
– Da, zâmbi el.
– {i ce o s` face]i cu calul, acum? \ntreb` Brandy
privind comp`timitor animalul.
– O s`-l punem la \ngr`[at, ca s`-l mai putem folosi
[i \n alte scene. Dac` refuz` s` m`nânce, nu avem
altceva de f`cut decât s`-l vindem vreunui iubitor de
animale, care s`-l \ngrijeasc` cu dragoste.

98
– A[a ar fi cel mai bine.
– Vre]i s` bem un suc rece undeva, la umbr`?
– Ar fi excelent, spuse Karen.
La ad`postul unui cort mare deschis, câ]iva actori
beau r`coritoare, ferindu-se de soarele arz`tor.
Jim le prezent` pe cele dou` fete actorilor, care se
gr`bir` s` le ofere scaunele lor. Intrar` \n conversa]ie
imediat. Nici unul dintre ei nu p`rea \nfumurat, cu
aere de vedet`, de[i majoritatea se puteau l`uda cu o
carier` bogat` \n domeniul cinematografic. Le
povestir` diverse scene amuzante sau periculoase din
timpul film`rilor, r`spunzându-le la \ntreb`ri, politi-
co[i [i r`bd`tori.
– Ei, ar trebui s` plec acas`, spuse un actor ridicân-
du-se \n picioare.
Brandy \[i privi ceasul cu uimire. Era aproape [ase.
Nici nu realizase cât de repede zburase timpul.
Petrecuse patru ore agreabile.
– Ar trebui s` plec`m [i noi, \i spuse ea lui Karen.
– Da, ar trebui, suspin` cu regret Karen.
Grupul de actori \ncepu s` se \mpr`[tie. Jim se
\ndrept` zâmbitor spre Brandy.

99
– Ei?
– V` mul]umim c` ne-a]i ar`tat \mprejurimile. Ne-a
pl`cut foarte mult.
– M` bucur c` v-a pl`cut. |mi pare r`u c` v` gr`bi]i
s` pleca]i, spuse Jim, luându-i mâna.
– Este târziu, spuse Brandy sim]ind fiori de emo]ie
\n stomac.
– Da, spuse [i Karen. Este cam târziu. Pân` ajung
acas` o s` se fac` opt. Trebuie s-o duc [i pe Brandy la
ferm`, pentru c` doar eu sunt cu ma[ina. V`
mul]umim \nc` o dat` pentru invita]ie, domnule
Corbett.
– Pentru nimic. {i a[ vrea s`-mi spune]i Jim.
– Bine... Jim, spuse Karen \nro[indu-se \ncântat`.
– Tu nu e[ti cu ma[ina? o \ntreb` Jim pe Brandy.
– Nu, a avut tata nevoie de ea. Mama a trebuia s`
ajung` la ni[te cursuri \n afara ora[ului [i nu putea s`-l
conduc` [i pe tata, care are ore \n Phoenix.
– Karen, [tii ce? spuse Jim cu o sclipire ciudat` \n
priviri. O conduc eu pe Brandy acas`, nu te mai
deranja tu. Trebuie s` fii obosit`.
– Vai, dar nu... protest` Brandy.

100
– Sigur, de ce nu? o \ntrerupse Karen.
– Dar...
– Dar ce, Brandy? Locuie[ti \n aceea[i zon` cu
mine. De ce nu?
– Nu vreau s` crezi c`...
– {tiu ce vrei s` spui. Fii lini[tit`. Nu cred nimic.
Hai, mergem? Ma[ina mea se afl` \n parcarea destinat`
personalului.
– Bine, spuse ea ezitând u[or.
Jim [i Karen se aliaser` \mpotriva ei. De[i \i pl`cea
s` se afle \n compania lui, ar fi preferat s` evite un
drum lung, singur`, al`turi de el. Sentimentele con-
tradictorii o n`uceau. Parc` era un copil care arunca o
juc`rie, ca dup` aceea s-o doreasc` \napoi.
– Deci r`mâne a[a, spuse Karen. Ne vedem mâine,
Brandy. Jim? Mul]umesc \nc` o dat`.
Brandy \l privi cu coada ochiului pe Jim. Nu voia s`
par` copil`roas`. |n fond de ce se temea de el? B`rba-
tul acela, de[i era Jim Corbett, se oferise s-o conduc`
acas`. De ce s`-l refuze?
– Mergem? \ntreb` ea, ridicându-[i b`rbia, cu o ati-
tudine semea]`.

101
– Hai.
Absen]a lui Karen o f`cea s` se simt` stânjenit`.
Prietena ei [tia s` poarte o conversa]ie. Ea ce putea
spune f`r` s` par` fals`, artificial`?
|n drum spre parcare, Jim salut` diver[i actori [i
tehnicieni care nu p`rur` uimi]i de compania lui.
Brandy se \ntreb` din nou dac` Jim nu o folosea pen-
tru a o face geloas` pe LaReine Evans. Bârfele spuneau
c` cei doi erau foarte intimi, dar comportamentul lui
Jim fa]` de ea fusese contradictoriu.
Era o situa]ie foarte ciudat`. Rela]iile ei cu b`rba]ii
fuseser` \ntotdeauna directe [i lpsite de ascunzi[uri.
Cu Jim, se sim]ea prins` \ntr-o capcan`.
– De ce te \ncrun]i? o \ntreb` Jim, deschizând
portiera locului din dreapta ma[inii de teren.
– M` \ncruntam? \ntreb` Brandy repede, des-
tinzându-[i fruntea. Nu [tiu. M` gândeam la... nimic
important.
Jim n-o mai \ntreb` nimic [i porni motorul puternic.
– Tot \ngrijorat` e[ti, Brandy? \ntreb` el dup` un timp.
– |ngrijorat`? Ce vrei s` spui?
– De ce \]i faci complexe de inferioritate?

102
– Nu-mi fac niciodat` complexe. Mai ales de inferi-
oritate, brav` ea.
– A[a mi-ai l`sat impresia atunci când ai refuzat
invita]ia la cin`, spuse el accelerând.
– Nu m` simt deloc inferioar`. Doar c` suntem doi
oameni foarte diferi]i. Lumea mea nu are nici o
leg`tura cu a ta.
– Ai cunoscut azi o parte din lumea mea. }i s-au
p`rut altfel oamenii cu care ai stat de vorb`? Te-au
tratat de sus, cu superioritate?
– Nu, admise ea, prins` \n capcan`.
– Atunci de ce nu te mai gânde[ti un pic?
– La ce?
– Dac` vrei s` lu`m cina \mpreun`.
Brandy ar fi spus de data asta „da“ cu toat` fiin]a.
Dar nu voia s` par` ner`bd`toare. Mândria o oprea s`
rosteasc` un cuvânt atât de simplu!
Jim \ncetini viteza, virând u[or spre marginea dru-
mului [i opri motorul. Brandy \nlemni. Inima \ncepu
s`-i bat` cu putere.
– De ce ne-am opit? \ntreb` ea, privind \n jur nelini[tit`.
– Vreau s` ne plimb`m pu]in. Ce spui?

103
– Dar... ezit` ea \n fa]a \ntors`turii nea[teptate a
evenimentelor. M` a[teapt` p`rin]ii. Trebuie s` ajung
acas` la cin`, altfel se vor \ngrijora [i...
– Nu st`m aici toat` noaptea, Brandy. Ne plimb`m
pu]in. E[ti o femeie matur`. P`rin]ii t`i nu se vor \ngri-
jora dac` \ntârzii câteva ore.
– Bine, accept` ea, v`zând c` nu are cale de mijloc.
Cobor\ din ma[in`, p`[ind prin nisipul de[ertu-
lui. Peisajul era \ntr-adev`r superb [i relaxant.
Cactu[ii gigantici ai Arizonei \ncepuser` s` \nflo-
reasc`. Anun]au venirea noului an al amerindienilor
Papago.
Plimbându-se printre acei gigan]i b`trâni, care \[i
\n`l]au ramurile drepte spre cer mândri [i maiestuo[i,
Brandy se sim]i cople[it`. Ca s` \nfloreasc` pentru
prima oar`, cactu[ii trebuiau s` ating` venerabila
vârst` de [aptezeci de ani. Dup` \n`l]ime, unii dintre
ei erau de pe vremea când statul Arizona nici nu
exista. Iar al]ii... de pe vremea când America nici nu
fusese descoperit`.
– Câte pove[ti cunosc ei! murmur` Brandy,
privindu-i cu respect.

104
– |]i spun eu c` nu vei regreta plimbarea. Peisajele
sunt superbe.
– Nu o regret. De fapt n-am avut nimic de obiectat
\mpotriva unei simple plimb`ri.
– Nu? \ntreb` el, ridicând o sprâncean`.
– Ei, doar un pic, admise ea, zâmbind.
Motorul unei ma[ini care trecu prin spatele lor le
reaminti de civiliza]ie.
– Hai s` mergem pu]in mai departe, suger` Jim,
luând-o de bra].
– Nu \n]eleg de ce unor oameni nu le place
de[ertul. De exemplu lui Karen. Ea s-a n`scut \n
Mun]ii Stânco[i [i tot \mi spune cât de s`rac [i de lip-
sit de substan]` este de[ertul.
– Depinde de gust. Depinde cu ce ai fost \nv`]at.
Depinde de foarte mul]i factori. De exemplu, un
african n-o s` guste niciodat` Polul Nord.
– }ie \]i place de[ertul?
– Da, r`spunse el sincer.
– Mie nu mi-ar pl`cea s` locuiesc \n alt` parte.
Nu-mi imaginez via]a \n alt loc, decât aici.
– La fel [i eu.

105
– De[ertul este casa mea. Aici m-am n`scut. |l
iubesc. Dar tu? }ie de ce \]i place? Tu nu locuie[ti aici.
– Ba da, zâmbi el. ~sta este micul meu secret care
a sc`pat indiscre]iei reporterilor.
– Undelocuie[ti? Sunt sigur` c` nu stai prin zon`.
– Dac` [tii tu sigur, atunci... o tachin` el.
– Nu pot s` cred. Stai \n Arizona?
– Da.
– Nu trebuie s`-mi spui unde.
Brandy era moart` de curiozitate, dar nu voia s`-l
descoase. Dac` Jim prefera s`-[i p`streze intimitatea,
avea tot dreptul s-o fac`.
– Nu m` deranjeaz` s`-]i spun unde locuiesc. {tiu
c` nu m` vei tr`da.
– Bine, unde locuie[ti?
– La ferma Saguarro.
– Saguarro? Dar ferma Saguarro apar]ine unei cor-
pora]ii din California, de ani de zile. Sunt sigur`!
– Corect. Dar eu de]in acea corpora]ie.
– Doamne! excalm` ea, nevenindu-i s` cread`. Nu
[tiu ce s` spun!
– Spune-mi vecine!

106
– Salut, vecine! exclam` ea \nro[indu-se.
– Am un elicopter cu care vin [i plec de la ferm`.
A[a c` nimeni nu [tie cine locuie[te cu adev`rat acolo.
{i doar [tii ce distan]e mari sunt \ntre vecini.
– Dar oamenii de la ferm`?
– Sunt angaja]ii mei. |i pl`tesc s` aib` grij` de
ferm` [i mai ales s` p`streze secretul.
– Ai ni[te angaja]i de n`dejde. Te po]i baza pe ei.
N-au suflat o vorb` nim`nui.
– Ei, s-au mai sc`pat ni[te mici [oapte [i bârfe, dar
cum nimeni nu m-a v`zut practic acolo, nu li s-a acor-
dat prea mult credit.
– {i nimeni nu se \ntreab` de ce stai acum, \n
perioada film`rilor, acolo?
– Nu. Tu te-ai \ntreba?
– A[ presupune c` ai fost invitat de c`tre corpora]ia
din California s` locuie[ti acolo.
– A[a crede toat` lumea. {i \ntr-un fel este adev`rat.
M-am invitat singur, râse el.
– Doamne! Ai fost vecinul meu atâta timp [i eu
n-am [tiut! zâmbi ea, privind mâna lui mare, care i-o
]inea cu atâta blânde]e pe a ei.

107
Jim \i strânse mâna u[or, privind-o drept \n ochii ei
de culoarea smaraldului. Ochii lui \ntuneca]i p`reau
s-o atrag` \n adâncimea lor nem`rginit`.
Brandy se l`s` cuprins` \n bra]ele lui puternice.
Capul i se aplec` u[or, primindu-i c`ldura buzelor
senzuale.
Cu un geam`t eliberator de inhibi]ii, Brandy \i
r`spunse s`rutului posesiv. Lipindu-se de trupul lui, o
\ncercar` senza]ii stranii.
Lumea devenise un apus nesfår[it. Culorile
str`lucitoare [i intense ale imagina]iei ei \ntrecur`
realitatea. Se sim]ea plutind \ntr-un curcubeu ro[u,
galben [i portocaliu.
Jim \i eliber` gura, f`r` s` sl`beasc` strânsoarea
bra]elor. |[i l`s` capul pe spate [i o privi provoca-
tor.
– Spune-mi c` nu vrei s` iei cina cu mine...
Brandy \l privi uimit`, \ntrebându-se cum l-ar mai fi
putut refuza dup` o asemenea abandonare.
– ...
Jim \i acoperi gura cu alt s`rut, mai pasionat, mai
dornic, care \i t`ie respira]ia [i \i \nmuie genunchii.

108
– Nu te las pân` nu accep]i, spuse el pecetluindu-i
ochii, obrajii, urechile [i gâtul cu s`rut`ri scurte [i calde.
– Atunci... Mai a[teapt` pu]in, spuse ea, \ncercând
s` revin` cu picioarele pe p`mânt.
– R`utate ce e[ti! zâmbi el, s`rutând-o iar [i iar, fre-
netic, \nnebunitor.
– Jim...
– Poate ar fi mai bine s` plec`m \nainte s` se \ntâm-
ple ceva ce o s` regre]i mai târziu, propuse el privind-o
provocator, \ndep`rtându-se u[or.
|n acel moment, Brandy [tia c` nu va regreta nimic
din ce s-ar fi putut \ntâmpla [i \[i strânse bra]ele \n
jurul gâtului lui.
El \ncerc` s`-i desfac` bra]ele [i Brandy se temu ca
nu cumva s` se repete scena din de[ert, când Jim
regretase c` o s`rutase [i \i spusese s` uite tot. N-ar
mai fi suportat o asemenea umilin]`.
Dar Jim n-o \ndep`rt`. |[i puse un bra] dup` umerii
ei [i pornir` plimbându-se agale spre ma[in`.
Urcar`, dar el nu porni motorul. B`g` cheia \n con-
tact, r`mânând t`cut câteva minute [i apoi se \ntoarse
cu fa]a spre ea.

109
– Brandy, \ncepu el cu blânde]e, s` [tii c` succesul
[i faima nu schimb` \n nici un fel natura omului, inte-
riorul lui. Dac` este vorba de o persoan` rea, crud` [i
egoist`, ea va r`mâne la fel. Dac` are anumite calit`]i,
ele nu se schimb`. Singurul lucru care se modific` este
felul \n care este el perceput de cei din jur. |n]elegi ce
vreau s`-]i spun?
Inima lui Brandy se umplu de c`ldur` la auzul
dest`inuirii lui. Bucuria i se citi \n ochii verzi [i umezi.
– Da. Vrei s` spui c` e[ti acela[i b`rbat pe care l-am
cunoscut \n de[ert. Niciodat` n-ai fost altcineva.
Imagina]ia mea te-a transformat \n alt` persoan`.
Cu un oftat de u[urare, Jim o privi zâmbindu-i cald.
– Eu, Jim Corbett, a[ vrea s` accep]i verbal invita]ia
mea la cin`, sâmb`t` seara.
– Jim Corbett, mi-ar face mare pl`cere s` iau cina
cu tine, spuse ea cu vocea vibrându-i de emo]ie.
– Nu vreau s` te r`zgânde[ti, pentru c` sunt \n
stare de orice, amenin]` el pe jum`tate \n glum`, pe
jum`tate \n serios. Sunt \n stare chiar s` te r`pesc.
– Serios? \l tachin` ea.
– Pune-m` la \ncercare! spuse el, pornind motorul.

110
Brandy se l`s` pe sp`tarul scaunului, zâmbind de
emo]ie, u[urare [i \ncântare. Pentru prima oar` \[i
d`dea seama c` se \ndr`gostea de Jim Corbett! {i
recunoa[terea acelui fapt n-o \ngrijora deloc.
Privi t`cut` profilul lui Jim, pe fondul unui apus
superb, ca toate apusurile din Sonora. For]a
tr`s`turilor lui \nc` o mai intimida.
Jim o privi cu coada ochiului [i o lu` \ncet de mân`.
{i nu-i mai d`du drumul decât atunci când ajunser` \n
fa]a casei ei. Opri motorul [i se \ntoarse cu fa]a zâm-
bitoare spre ea.
– {apte [i jum`tate este bine? \ntreb` el, dându-i o
[uvi]` blond` dup` ureche.
– Poftim? tres`ri ea, smuls` din reveria \n care se
scufundase.
– La ce or` vrei s` ne \ntâlnim sâmb`t`? reformul`
el, privind-o cu aten]ie.
– Ah!
Deci Jim voia cu tot dinadinsul s` cineze \mpreun`
sâmb`t` seara.
– Da, ad`ug` ea. Sâmb`t` la ora [apte [i jum`tate
este perfect!

111
– S-ar putea s` \ntârzii pu]in, pentru c` nu [tiu cât
se vor prelungi film`rile, dar te rog s` m` a[tep]i. Voi
veni cu siguran]`.
– O s` te a[tept.
– Bine. Dac` m` vor re]ine peste program [i voi fi
nevoit s` stau prea mult, te voi suna, dar promit c` nu
anulez \ntâlnirea, bine?
– Bine.
Jim o privi cu blânde]e.
– Vino aici, draga mea, spuse el, desf`cându-[i
bra]ele.
Brandy nu mai avu nevoie de o a doua invita]ie [i
se arunc` \n bra]ele lui puternice [i protectoare.
Se \mbr`]i[ar` câteva minute strângându-se [i
mângâindu-se tandri [i apoi se \ndep`rtar` zâmbind
emo]iona]i.
– Ar fi bine s` pleci \nainte ca p`rin]ii t`i s` orga-
nizeze echipe de c`utare, zâmbi el.
– Corect, spuse ea coborând din ma[in`.
– R`mâne pe sâmb`t`, \i reaminti el, ca [i cum ea
ar fi putut uita.

112
Capitolul 7

Farurile unei ma[ini luminar` camera de zi a fermei


Ames.
– A venit Jim! Mam`, spune-mi, cum ar`t? \ntreb`
Brandy emo]ionat`.
Era mai ceva ca la prima \ntâlnire din via]a ei. Se
privise \n toate oglinzile din cas` de zeci de ori \n ulti-
ma jum`tate de or`.
Alegerea hainelor fusese un adev`rat chin. Nu
reu[ise s` se hot`rasc` cu ce s` se \mbrace. Nu [tia
dac` s` aleag` o ]inut` elegant` sau una sofisticat`.
|n cele din urm` se \mbr`case \ntr-o pereche de
pantaloni crem vaporo[i, care \i subliniau talia fin`, [i

113
o bluz` pe gât, f`r` mâneci. }inuta simpl` o echili-
brase cu un set de bijuterii artizanale din pietre de
agat verzi, care \i d`deau str`lucire ochilor.
– E[ti adorabil`, drag`, o asigur` mama ei.
– Sper, spuse ea agitat`, auzind portiera ma[inii
trântindu-se.
– Brandy, spuse u[or \ngrijorat` mama sa.
Brandy zâmbi. {tia ce voia s` \i zic`: „Jim este un
b`rbat matur, experimentat, [i mai presus de toate,
este o adev`rat` vedet`“. Mama ei voia s-o avertizeze s`
nu se arunce cu capul \nainte \ntr-o rela]ie f`r` viitor.
– {tiu ce fac, mam`, o lini[ti ea, zâmbind.
Soneria o f`cu s`-[i piard` cump`tul. Cu genunchii
tremurând de emo]ie, se duse la u[`. Deschise [i-l
privi f`r` suflare pe b`rbatul din fa]a ei. Era un alt Jim.
Un Jim pe care nu-l v`zuse niciodat` \n realitate, ci
numai prin revistele mondene. Purta un costum cu o
t`ietur` clasic`, ce \i c`dea perfect pe trupul bine
cl`dit.
– Ai \ntârziat doar un sfert de or`, spuse ea.
– Brandy, e[ti foarte frumoas`, murmur` el pe o
tonalitate joas` [i senzual`.

114
Intrând, Brandy uit` de prezen]a p`rin]ilor ei. |l
]inea pe Jim de mân`, scufundat` \n adâncimea
ochilor lui \ntuneca]i. Dup` câteva secunde de t`cere,
mama ei tu[i u[or [i Brandy se \nro[i stânjenit`.
– M` duc s`-mi iau geanta, spuse ea.
– Nu te gr`bi. M` bucur s` v` v`d, doamn` Ames,
domnule...
Brandy reveni rapid [i-l privi ner`bd`toare.
– Mergem? \ntreb` el.
– Da. Noapte bun`, mam`, tat`.
– Noapte bun`, spuse [i Jim. Nu v` \ngrijora]i,
doamn` Ames, Brandy este \n siguran]` cu mine.
Mama ei zâmbi pl`cut surprins` [i \nchise u[a \n
urma lor, f`cându-i cu ochiul lui Brandy.
– De unde [tiai c` mama este \ngrijorat`?
– Mi se pare normal. La ce reclam` mi s-a f`cut prin ziare...
– Corect. Am auzit c` e[ti un adev`rat cuceritor. Un
fel de Don Juan.
– |]i este team`? \ntreb` el, pornind motorul.
– Nu \nc`, râse ea.
Jim \i ridic` u[or b`rbia [i \i s`rut` buzele \ntre-
deschise de surprindere.

115
– N-are de ce s`-]i fie.
Ce voia s` spun`? Voia doar s-o lini[teasc`, sau \i
promitea ceva? Se bucura prea mult de compania lui
ca s`-[i mai piard` timpul fr`mântându-[i mintea cu fel
de fel de \ntreb`ri f`r` r`spuns.
– }i-e foame?
– Sunt de-a dreptul fl`mând`. Unde mergem?
Jim \i spuse numele unui restaurant de care Brandy
auzise, dar \n care nu intrase niciodat`.
– |]i place restaurantul?
– Nu [tiu. N-am fost niciodat` acolo.
– Ai fi preferat s` mergem \n alt` parte?
– Nu... De fapt, credeam c` vom cina la tine acas`.
Nu [tiam c` ri[ti s` te afi[ezi cu mine.
– Crezi c` \mi este ru[ine cu tine?
– Nu, dar m` gândeam c` n-ai chef de priviri indis-
crete.
Jim t`cu pu]in [i izbucni \n râs.
– De ce râzi?
– Nu credeam c` ai fi avut atâta \ncredere \n per-
soana mea, \ncât s` acep]i o invita]ie la mine acas`.
Nici eu n-a[ fi avut \ncredere \n mine!

116
Brandy se \nro[i, imaginându-[i o scen` de
dragoste dintre ea [i Jim.
– N-ai nimic de spus?
– Nu, spuse ea calm`.
– Nu te \nsp`imânt` ideea?
– Nu, spuse ea sincer.
Jim t`cu.
– A[ fi preferat s` nu-mi spui asta, zise el \ncet.
– De ce?
– Pentru c` poate pân` la urm` vom ajunge la mine
acas`. Nu este timpul pierdut. Dar este prea devreme
pentru tine.
Poate c` Jim avea dreptate. Nici ea nu se obi[nuise
cu ideea c` se \ndr`gostise de el. Cu câteva zile \n
urm`, \[i dorea s` nu-l mai vad` niciodat`.
Evenimentele se succedau cu o vitez` ame]itoare.
– Cum este restaurantul? \ntreb` ea.
– Pl`cut. Este frecventat de personalit`]i, a[a c` nu
vom face senza]ie.
A[a era. Câteva minute mai târziu intrar` \n restau-
rant, \ntâmpina]i de patron. Jim fu recunoscut imediat,
dar nimeni nu veni s`-i cear` autografe sau interviuri.

117
– Domnule Corbett, ce onoare s` v` avem printre
noi \n aceast` sear`, \i \ntâmpin` patronul.
– Mul]umim. Am dori o mas` retras` de dou` per-
soane.
– Desigur, domnule.
Se \ndreptar` spre col]ul salonului principal. De[i
majoritatea clientelei era format` din personalit`]i
marcante, toat` lumea \ntorcea capul dup` ei.
Brandy [tia c` to]i se \ntrebau cine era acea
necunoscut` care se ]inea de bra]ul lui James Corbett.
Formau un cuplu contrastant. Jim era \nalt, emana
for]` [i masculinitate, iar Brandy era firav`, fragil`,
micu]` de statur`, dar foarte feminin`. Ea purta un
compleu crem, care contrasta puternic cu costumul
lui negru.
Jim \i oferi un scaun, ajutând-o s` se a[eze, apoi o
s`rut` pe gât, acolo unde pulsul era fierbinte, trans-
mi]ându-i fiori de pl`cere [i surpriz` de-a lungul
spatelui.
Ru[inat`, privi \n jur, observând câteva cupluri care
[u[oteau [i \i priveau pe furi[, comentând probabil
gestul lui Jim.

118
– Nu trebuia s` faci asta, spuse Brandy.
Admiratoarele tale vor deveni geloase.
– {i la fel to]i b`rba]ii din \nc`pere.
– Nu-i adev`rat, protest` ea timid, \ndreptându-[i
aten]ia asupra meniului.
– Ba da. Dac` ai [ti ce priviri \]i aruncau când treceam
printre mese! Orice b`rbat de aici ar schimba fericit locul
cu mine. Acuma [tiu c` trebuie s` se pun` cu mine.
– Nu. M-au v`zut cu tine [i presupun c` sunt o per-
soan` celebr`, [i \ncearc` s`-[i dea seama cine.
– Poate [i asta.
– Dori]i un cocteil aperitiv? \ntreb` chelnerul
\nclinându-se respectuos.
Comandar` ni[te b`uturi [i se privir` \n lini[te,
studiindu-se, \ncercând s` tatoneze terenul.
– Ai avut o zi grea? \ntreb` Brandy.
– Da. Se vede? Am filmat ni[te scene \n care trebuia
s` alerg, s` m` lupt, s` m` t`v`lesc prin praf. Mi-am
descoperit mu[chi de mult uita]i.
– Stai prost cu condi]ia fizic`?
– |mb`trânesc, spuse el sincer [i simplu.
Chelnerul le aduse b`uturile.

119
– Da, ce s` spun! Tare b`trân e[ti. Câ]i ani ai? Treizeci?
– N-ai citit multe despre mine. Am treizeci [i patru.
– Jim, iubitule! ciripi cristalin din spatele lui
Brandy o voce feminin` cunoscut`.
LaReine Evans se apropie de masa lor. Rochia
fabuloas` de dantel` neagr` pe care o purta nu l`sa
prea mult loc imagina]iei. |n compara]ie cu ea, Brandy
se sim]ea ca o [col`ri]`.
Jim se ridic` \n picioare, lipsit de expresie. Brandy
nu [tia dac` el se bucura s-o vad` sau dac` era enervat
de apari]ia ei.
LaReine \[i puse o mân` cu manichiura perfect`,
vopsit` \ntr-o culoare sângerie, pe pieptul lui Jim [i-l
s`rut` ap`sat pe obraz.
– Vai, ce ]i-am f`cut! exclam` ea, pocnind din
palme.
|ncepu s`-i scotoceasc` cu familiaritate prin
buzunare [i scoase o batist` cu care \i [terse urmele
ro[ii de ruj de pe obraz.
– Gata, drag`. S-a dus.
– Mul]umesc, LaReine, spuse el, luându-i cu un
gest neceremonios batista din mân`.

120
– Sunt foarte sup`rat` pe tine, dragule. Ai fugit azi-
noapte f`r` s` spui o vorb`.
– Era târziu. O cuno[ti pe domni[oara Ames?
LaReine \[i \ntoarse spre ea o privire rece [i plic-
tisit`.
– Sigur. Brandy, nu? |mi amintesc numele `sta
neobi[nuit.
Comentariul l`sa de \n]eles c` numele era singurul
lucru pe care [i-l mai amintea actri]a despre Brandy.
– Corect, doamn` Evans.
– Spune-mi LaReine, insist` ea. |n fond avem ceva
\n comun, nu-i a[a? ad`ug` ea insinuant, privindu-l
t`ios pe Jim.
Brandy se \nro[i. LaReine voia s` spun` c` amân-
dou` \l doreau pe Jim. Dar asta le f`cea \ntr-un fel
rivale. {i pe lâng` sclipitoarea actri]`, ea se sim]ea ca
r`]u[ca cea urât`.
– Jim, s` [tii c` de data asta te iert c` n-ai venit la
petrecerea mea, de[i mi-ai promis c` \]i vei face timp
s` treci pe acolo.
Ce petrecere? Jim nu-i spusese despre nici o petre-
cere. Despre ce petrecere vorbea LaReine?

121
– |n seara asta era? \ntreb` el, cu o privire plictisit`.
Am uitat complet, LaReine.
– Vai, drag`, ce r`u e[ti! Ai uitat când ]i-am spus c`
ne vom \ntâlni to]i aici?
Inima lui Brandy se strânse dureros. Jim nu-i spu-
sese despre nici o petrecere. {i dac` [tia c` urma s` se
\ntâlneasc` cu invita]ii [i cu LaReine \n acel restaurant,
\nsemna c` temerile ei erau reale. Jim o folosea! Nu
putea s` cread` c` toate erau simple coinciden]e.
– Ceilal]i invita]i sunt \n salonul al`turat, spuse
actri]a. Haide, nu vii [i tu? Ia-o [i pe Brandy.
– Nu, mul]umesc. Prefer s` cinez lini[tit aici, \mpre-
un` cu invitata mea.
– Prostii! Toate tinerele ador` petrecerile, nu-i a[a,
Brandy?
Ea ce ar fi trebuit s` spun`? |l privi pe Jim, dar el se
uita la bruneta aceea languroas`. F`ceau o pereche
perfect`. Ce c`uta ea acolo? S` refuze? S` accepte? Nu
voia s` intervin` \ntre ei, de[i o durea faptul c` Jim o
folosea.
Sim]indu-se tr`dat`, Brandy prefer` un r`spuns
evaziv, dorind s` par` c` n-o deranja.

122
– Nu neap`rat.
– Vai, Jim, [opti ea suficient de tare \ncât s` se fac`
auzit` de Brandy. Cred c` se teme de tine. Nu vrea s`
te supere. Vrea ca tu s` fii cel care alege.
Nu! Brandy voia s` ia cina singur`, al`turi de Jim.
F`r` alt` companie. Probabil c` Jim \[i d`dea [i singur
seama de asta.
– Nu conteaz`, pufni ea furioas`, r`nit` [i confuz`.
– Vezi? Vrea s` vin`! exclam` triumf`toare LaReine.
|i este ru[ine s`-]i spun`.
– Atunci, spuse Jim, strângând din din]i, venim.
Hai, s` mergem, Brandy.
Bruneta zâmbi satisf`cut`.
– Trebuia s`-mi spui c` vrei s` ne al`tur`m petre-
cerii, \i [opti dur Jim.
– Dac` voiam s` vin, ]i-a[ fi spus! Dar mi-a fost clar
c` tu ai fi vrut s` mergem.
– Eu?
– De asta m-ai adus aici, nu?
– Doamne, Brandy! oft` Jim râzând. Mereu \n]elegi
lucrurile pe dos!
– Vrei s` spui c` n-ai fi vrut?

123
– Nu! Preferam s` cinez \n compania ta.
Normal. Ce putea s`-i spun`? Jim \[i d`duse seama
c` Brandy se \ndr`gostise de el. {i era un b`rbat politi-
cos. N-ar fi putut s-o r`neasc`, m`rturisindu-i
adev`ratele dedesubturi ale ac]iunilor lui.
Intrar` \n salonul \n care se ]inea petrecerea, fiind
imediat \nconjura]i de invita]i g`l`gio[i care \i \ntâm-
pinar` cu urale. Erau doar zece in[i, cu excep]ia ei [i a
lui Jim.
Primul lucru pe care-l remarc` Brandy fu acela c`
erau mai mul]i b`rba]i decât femei. {i pu]inele femei
invitate erau palide \n compara]ie cu actri]a. Asta era
mâna lui LaReine. |i pl`cea s` fie \nconjurat` de admi-
ratori, f`r` poten]iale concurente feminine pericu-
loase.
Brandy nu recunoscu pe nimeni \ntâlnit pe pla-
tourile de filmare. Probabil erau prietenii actri]ei.
To]i aruncau priviri uimite, de la ea, la Jim [i la
LaReine. Leg`tura dintre Jim [i LaReine nu le era
necunoscut`.
Brandy se sim]i stingher` printre ei. Râsetele artifi-
ciale din jurul ei, stropite cu b`uturi alcoolice din

124
abunden]`, o f`ceau s` se simt` prost. Se strânse mai
aproape de Jim, de[i LaReine \ncercase de
nenum`rate ori s`-i despart`.
Actri]a porni o discu]ie cu Jim \n leg`tur` cu
film`rile din acea zi, despre care Brandy nu cuno[tea
am`nunte [i de aceea nici nu putea interveni. Nu c` ar
fi f`cut-o. Oricum, sim]ea c` \n compania actri]ei n-ar
fi avut mare lucru de spus.
Pe scaunul liber de lâng` ea se a[ez` un tân`r, cu
doi sau trei ani mai mare decât ea.
– Bun`, spuse el, zâmbind fals prietenos.
Brandy sim]i c` sub acel surâs nesincer se ascundea
ceva putred.
– Bun`.
– Eu sunt Bryce Conover. Tu e[ti Brandy. Am
re]inut bine, nu?
– Da, spuse ea privindu-l pe Jim s` vad` dac` obser-
vase apari]ia acelui tân`r.
Dar Jim p`rea s` nu aib` ochi decât pentru
LaReine.
– {tiu c` nu-]i aminte[ti de mine. Ne-am cunoscut
ieri, când l-ai vizitat pe Jim la film`ri.

125
– |mi pare r`u. Am cunoscut atâta lume...
– Nu-i nimic, \n]eleg. Vrei s` dans`m?
Din boxe r`zb`tea \n surdin` muzica suav` a unei
melodii lente.
Ini]ial se gândi s` refuze, dar privindu-l din nou pe
Jim, care nici de data asta n-o observase, se hot`r\:
– Da.
Bryce \i zâmbi triumf`tor lui Jim, care \ntorsese
capul [i \i privea surprins.
– Am invitat-o pe Brandy la dans. Nu te superi, nu-i
a[a, Jim?
– Sigur c` nu se sup`r`, interveni LaReine, punân-
du-[i o mân` posesiv` pe piciorul lui.
Bryce nu mai a[tept` confirmarea lui Jim [i o con-
duse pe Brandy pe ringul de dans. Brandy \ncerc` s`
se ]in` cât mai departe de el, evitând pe cât posibil
contactul fizic direct cu acel tân`r ciudat.
– Ar trebui s`-l la[i \n pace, spuse Bryce,
observându-i privirile pe care i le tot arunca lui Jim.
Corbett este al lui LaReine.
– Serios? {i el [tie asta? \ntreb` ea cu r`ceal`,
privind pierdut` \n gol.

126
– Toat` lumea [tie, zâmbi el superior. Ei, acum
sunt un pic certa]i, dar a[a se \ntâmpl` atunci când se
\ntâlnesc dou` personalit`]i puternice. Dar sub masca
asta sunt foarte atra[i unul de cel`lalt.
– |n]eleg, spuse ea cu indiferen]`. {i care este rolul
meu \n toat` povestea?
– Tu e[ti blonda inocent`. LaReine este seduc`toarea.
Doar \n filme eroii se \ndr`gostesc de blondele
inocente. |n realitate este invers. E[ti folosit`, drag`,
mai precis.
De[i n-ar fi vrut s` cread` asta [i inima \i spunea c`
nu era a[a, faptele erau evidente [i se desf`[urau cu
claritate sub ochii ei.
Melodia se termin` [i Brandy vru s` se smulg` din
bra]ele lui Bryce, dar tân`rul o apuc` strâns de mân`
[i \i [opti:
– |ncepe alt` melodie. Nu vezi c` nu e[ti dorit`
acolo? Hai mai bine s` dans`m.
Ochii ei verzi se \ndreptar` spre LaReine care st`tea
aplecat` cu tot trupul peste Jim. Decolteul rochiei de
dantel` i se desf`cuse, dezvelindu-i sânii plini exact
sub nasul lui Jim.

127
La vederea spectacolului, Brandy se smulse
furioas` din strânsoarea lui Bryce.
– E[ti o proast`, Brandy, \i [opti acuzator Bryce.
LaReine o s` te sfâ[ie!
Cånd se apropiar` de masa lor, Jim o privi indife-
rent [i rece. Bryce \[i pusese mâna \n jurul taliei lui
Brandy [i zâmbea admirativ, f`cându-i cu ochiul lui
Jim, \n ciuda celor spuse mai devreme. Probabil c` Jim
se sim]ea u[urat c` sc`pase de ea \n mod onorabil,
pentru c` nu p`ru deranjat de aten]ia pe care i-o acor-
da Bryce.
|nainte s` ajung` la mas`, un b`rbat \n costum i se
a[ez` \n cale, blocându-i drumul.
– Bun` seara, domnule Corbett, spuse el, punân-
du-[i mâinile pe umerii lui Jim. Doamn` Evans!
– Domnule Spencer! Ce surpriz`! spuse Jim pe un
ton deloc surprins.
– Este un jurnalist renumit, \i explic` Bryce lui
Brandy. Conduce un cunoscut ziar de scandal.
– {i ce caut` aici?
– Nu [tiu. Cred c` a mirosit ceva. Oricum, are mare
trecere printre vedete. {i este \n avantajul lor. Dac` se

128
pun r`u cu el, este \n stare s` le distrug` cariera.
– S-ar p`rea c` am nimerit \n mijlocul unei petre-
ceri, nu-i a[a? spuse b`rbatul f`când un gest larg spre
mijlocul salonului. Se anun]` vreo logodn`, sau mi se
pare mie? \ntreb` el, zâmbind spre LaReine [i f`cându-i
cu ochiul lui Jim.
– Doamne, nu! Domnule Spencer, la ce v` gândi]i!
zâmbi fals ru[inat` actri]a. Este doar o mic` petrecere.
S`rb`torim sfâr[itul de s`pt`mân`.
– Ce p`cat. Speram c` se oficializeaz` ceva \ntre voi
doi. Când s` ne a[tept`m la fericitul eveniment? Vreau
s` am exclusivitate.
– Domnule Spencer, spuse Jim, ridicând un pahar
de lichior, eu [i domni[oara Evans lucr`m la acela[i
film. Este normal s` fim v`zu]i des \mpreun`. Doar
suntem colegi de breasl`. Dac` va fi vorba de a[a ceva,
promit c` ve]i fi primul care va afla. Dar, deocamdat`,
nu este cazul s` v` ambala]i prea tare.
– Corect, \nt`ri LaReine. Eu [i Jim suntem foarte
buni prieteni.
– O s` v` citez \ntr-un articol, spuse ziaristul,
råzând baritonal.

129
Inima lui Brandy se opri \n loc. „Foarte buni pri-
eteni“ putea avea multe semnifica]ii. |l urm`ri atent`
pe b`rbatul acela, care de altfel \i f`cuse o impresie
proast`. O dat` cu el i se spulberaser` [i ultimele spe-
ran]e. Jim se \ntoarse spre ea, prinzându-i privirea
\ndurerat`.
Brandy \ncerc` s` par` degajat` [i nep`s`toare. Ar
fi vrut s` se ascund`, s` fug`. Dar mândr`, cu b`rbia
ridicat`, \[i relu` locul la mas`, al`turi de Jim. Nu tre-
buia s`-i arate sl`biciune. Nu voia s` par` o la[`.
F`r` s-o mai \ntrebe altceva, Jim chem` chelnerul,
comandând cina. Brandy accept` bucuroas` oferta,
sperând ca seara aceea umilitoare s` se sfâr[easc` cât
mai repede.
Oaspe]ii protestar`, dar LaReine, fiind o femeie
viclean`, nu se \mpotrivi. Se vedea clar c` ar fi f`cut
orice ca s` nu-l piard` pe Jim.

130
Capitolul 8

LaReine \i aranj` la mas`, a[ezându-l pe Jim \ntre ea


[i Brandy. {i din nou monopoliz` conversa]ia. De[i
Jim o \ncuraj` de câteva ori pe Brandy s` se al`ture \n
discu]ie, ea prefer` s` nu intervin`. Discu]ia se
\nvârtea \n jurul meseriei de actor, despre care ea nu
[tia nimic. A[a c` deveni din ce \n ce mai t`cut` [i mai
deprimat`.
Dup` ce terminar` de mâncat, se \ntinser` la cafele.
Chelnerul le umplu ce[tile de dou`, trei ori, iar
Brandy \ncepu s` se \ntrebe cât avea s` mai dureze.
La un moment dat, sc`pând un mic oftat, \i atrase
aten]ia lui Jim, care imediat \mpinse cea[ca din fa]` [i
se ridic` de pe scaun.

131
– Ce faci? \ntreb` LaReine.
– Brandy, hai s` plec`m.
– A[a de repede? \ntreb` din nou actri]a. Abia acum
se \ncinge distrac]ia.
– Nu mai sunt chiar a[a de tân`r. Am avut o zi
obositoare. Trebuie s-o conduc pe Brandy acas`. Se
pare c` nici ea nu mai rezist`.
Brandy confirm` bucuroas`. |[i luar` la revedere
scurt [i p`r`sir` restaurantul \n t`cere. Aproape tot
drumul nu scoaser` nici un cuvânt.
Se \ntreba de ce Jim era a[a de t`cut. Dar nu trebuia
s`-i pese. Ce, lui Jim \i p`sa de ea?
Dar cu toate astea, nu era indiferent`. Era o prostie,
dar se \ndr`gostise de el [i nu avea cum s` nege acest
lucru.
Privi pe fereastr`, amintindu-[i cât de bine \nce-
puser` seara. Asta \nainte s` apar` LaReine. {i de
atunci se sim]ise folosit`.
Jim \ncetini viteza [i opri pe marginea drumului.
– De ce ne-am oprit aici?
Jim se r`suci spre ea, sprijinindu-se cu spatele de
u[` [i cu bra]ul stâng de volan.

132
– Vreau s` [tiu ce se petrece cu tine.
– Nu [tiu despre ce vorbe[ti.
– Te-ai retras \ntr-o carapace [i vreau s` [tiu de ce.
– Gre[e[ti, spuse ea, privind \n gol.
– T`cerea ta spune altceva.
– T`cerea mea! râse ea amar. Nu mi-ai adresat un
cuvânt de când am plecat de la restaurant!
– Având \n vedere faptul c` nici tu n-ai scos nici un
cuvânt la mas`, am considerat c` nu este cazul s` te
deranjez. Presupun c` te fr`mânt` ceva. Ce ai? De ce
e[ti sup`rat`?
Brandy \[i strânse buzele furioas`. Ar fi vrut s`-i
arunce \n fa]` adev`rul. S` \i spun` cât de mult \l
iubea! {i cât de geloas` era pe LaReine.
– Nu sunt sup`rat`.
Cu o mi[care brusc`, Jim \i apuc` b`rbia, \ntor-
cându-i fa]a spre el, a[a de aproape, \ncât \i vedea
fiecare nuan]` a ochilor lui negri, sc`lda]i de razele
lunii.
– Spune-mi! ordon` el.
– Nu-mi place s` fiu folosit`.
– Folosit`? Asta crezi tu c` fac? C` te folosesc?

133
– Jim, te rog... spuse ea exasperat`. Scute[te-m` de
protestele astea inocente. Crezi c` sunt oarb`?
– |ncep s`-mi pun \ntreb`ri. {i cum ]i se pare ]ie c`
te folosesc?
– Nu este evident? {tiu de ce m-ai invitat \n seara
asta la restaurant. Nu are rost s` te mai ascunzi dup`
deget.
– Nu te \n]eleg. De ce nu-mi spui clar care este
problema?
– M` refer la LaReine [i la farsa ridicol` din seara
asta.
– |n]eleg, spuse el acru. Ai tras ni[te concluzii
despre rela]ia mea cu LaReine.
– Da. Nu vrei s` m` duci, totu[i, acas`?
– {i presupun c` vrei o explica]ie? Ei bine, nu-]i voi
da nici una.
– Nu vreau! izbucni Brandy.
Jim o prinse cu for]` de bra]e [i o scutur` violent,
apropiindu-se amenin]`tor de fa]a ei. Apoi dintr-un
impuls nest`vilit, \[i lipi buzele de ale ei, strivindu-i-le.
Brandy se lupt` câteva secunde icnind neputincioas`,
\mpingându-l din toate puterile.

134
Durerea deveni o dulce tortur`. |ncet, Jim sl`bi
strânsoarea [i Brandy \ncepu s`-i r`spund`, la \nceput
timid, iar apoi din ce \n ce mai \nfl`c`rat. |nchise ochii
abandonându-i-se total.
|[i l`s` capul pe spate, oferindu-[i gâtul lui Jim.
Respira sacadat, la \nceput din cauza fricii, apoi din
cauza dorin]ei. Buzele lui explorau curbura gâtului
ei firav, s`rutându-i pulsul fierbinte al venelor
alb`strui.
Cu o mi[care la fel de brusc` [i posesiv` ca la
\nceput, Jim o cuprinse \n bra]e. Brandy \[i l`s` capul
pe pieptul lui, ascultându-i b`t`ile puternice [i regu-
late ale inimii. Jim \[i trecu mâna prin p`rul ei blond
[i m`t`sos, \i mângâie spatele, gâtul [i cobor\ pe spate,
provocându-i valuri de fiori [i excita]ie. Brandy se
sim]ea ca \ntr-un leag`n al dragostei.
– Jim, [opti ea.
– {[[. |n]elegi de ce n-am vrut s` te duc la mine
acas`?
– Da, spuse ea pe un ton plin de regrete.
– |n ma[in`, mai ai timp s` te r`zgânde[ti.
– Eu s` m` r`zgândesc sau tu?

135
– Brandy? Mereu e[ti a[a de nesigur` de atrac]ia ta?
– Nu. Doar cu tine sunt a[a, [opti ea, evitându-i
ru[inat` privirea.
Jim o privi cu drag, zâmbindu-i cald. Era a[a de
inocent` [i de pur`!
– Mai bine te duc acas`.
|nainte ca Brandy s` protesteze, Jim porni motorul
[i se \ncadr` pe drumul spre ferm`. |i lu` mâna cu un
gest firesc [i \ncepu s`-i povesteasc` despre filmul pe
care-l f`cea.
Brandy \[i aminti c` aceea[i discu]ie o purtase Jim
mai devreme [i cu LaReine. Gestul lui \i \nc`lzi inima.
De data asta se sim]ea important` pentru el. {i \l iert`
pentru comportamentul din seara aceea. Dac` ar fi
fost mai cooperant`, Jim ar fi atras-o cu siguran]` \n
discu]ie [i ea nu s-ar mai fi sim]it a[a de stingher`.
Nici nu sim]i cånd se scurse timpul \n drum spre
cas`. Ajunseser` prea repede [i lui Brandy \i p`ru r`u.
Tat`l ei \i l`sase lumina din hol aprins`.
– Brandy... spuse Jim, f`r` s` opreasc` motorul.
– Nu este chiar a[a de târziu. Nu vrei s` intri [i s`
bem o cafea?

136
– Nu. Am mult` treab` mâine. Trebuie s` m` culc devreme.
– Ce treab`? Mâine nu ave]i film`ri.
– Nu, dar trebuie s` studiez scenariul [i apoi tre-
buie s` m` \ntâlnesc cu Don, ca s` discut ni[te detalii.
O s` am o zi plin` [i destul de agitat`.
– Sigur, la asta nu m-am gândit, zâmbi ea
dezam`git`.
Sperase s` se \ntâlneasc` a doua zi cu Jim, dar se
p`rea c` nu avea timp de ea.
– La ce or` te treze[ti mâine?
– De ce?
– A[ vrea s` c`l`rim pu]in prin de[ert, pân` nu se
face prea cald.
– Sigur!
– Cinci [i jum`tate este prea devreme?
– Perfect! exclam` ea \ncântat`.
– O s` vin s` te iau.
Jim se aplec` u[or spre ea [i o s`rut` \ncet, gustân-
du-i buzele.
– Noapte bun`, Brandy. Pe mâine.
Brandy cobor\ din ma[in` ame]it` [i a[tept` ca Jim
s` dispar` din raza ei vizual`, \nainte de a intra \n cas`.

137
De[i Jim nu-i d`duse nici o explica]ie despre leg`tura
lui cu LaReine, Brandy sim]ea c` putea s` aib`
\ncredere \n el. Nu [tia de ce, dar i se p`ruse c` \n
seara aceea, \n ma[in`, totul fusese prea perfect, ca
Jim s` n-o considere o persoan` important` \n via]a
lui.

*
* *

Fredonând acordurile unei melodii ascultate \n


restaurant seara trecut`, Brandy \[i umplu un pahar cu
suc proasp`t de portocale pe care \l b`u dintr-o
suflare.
– Brandy! exclam` surprins tat`l ei din u[a
buc`t`riei. Am auzit zgomote [i am coborât s` v`d
cine este. Credeam c` sunt ho]ii. Ce-i cu tine treaz` la
ora asta?
– Bun` diminea]a, tat`, spuse ea vioaie, s`rutându-l
pe obraz.
– Diminea]a? Este ora cinci! Te mai \ntreb o dat`.
De ce te-ai trezit a[a de devreme?

138
– M-a invitat Jim la o plimbare prin de[ert cu caii.
Trebuie s` vin` din clip` \n clip` s` m` ia.
– A[a devreme?
– Este ora... cinci [i jum`tate!
– Da, dar nici n-a r`s`rit soarele.
De afar` se auzi \n lini[tea dimine]ii un trop`it de
cal. Brandy privi pe fereastr` [i apucându-[i din zbor
haina, spuse:
– Gata, tat`, a venit. S`-i spui mamei c` am f`cut eu
cafeaua. Nu trebuie decât s-o mai \nc`lzeasc`.
– Brandy?
– Da, tat`, spuse ea, oprindu-se \n u[`.
– {tii de ce se zice diminea]a devreme c` „se crap`
de ziu`“?
– Nu. De ce?
– Pentru c` practic e[ti nevoit s` te rupi din a[ter-
nuturi, ca s` te scoli din pat.
– Da?
– {i doar dou` lucruri te pot determina s` faci asta. {tii care?
– Nu. Spune-mi tu.
– Banii sau dragostea, spuse el, f`cându-i cu
ochiul. Presupun c` la tine nu este vorba de bani.

139
– Corect! râse Brandy, disp`rând pe u[`.
Jim desc`lecase [i o a[tepta lâng` un cal superb,
pur-sânge arab, de culoare vine]ie. Se vedea c` era
foarte bine \ngrijit.
– Bun` diminea]a, Brandy.
– Bun` diminea]a.
– E[ti gata?
– Grajdul este \n spatele casei. M` duc s`-mi scot
calul [i s`-i pun [aua.
O lumin` l`ptoas` \ncepuse s` se \ntrez`reasc` la
orizont, spre est, când pornir` la drum. De[ertul p`rea
inert, scufundat \n lini[te [i calm.
– Este superb, nu-i a[a? \ntreb` Brandy.
– Da, aprob` Jim.
C`l`rir` \n t`cere, bucurându-se de respira]ia noii
zile. O lumin` purpurie \ncepuse s` se \ntind` peste
infinitul albastru. Soarele r`s`ri maiestuos, binecuvân-
tând cu razele sale nisipul rece al de[ertului.
Jim \[i struni calul, oprindu-se \n vârful unui
deal.
– N-am v`zut niciodat` un r`s`rit de soare ca `sta,
spuse Brandy.

140
– De[ertul, spuse Jim coborând cu elegan]` din
sc`ri, ne ajut` s` \n]elegem adev`rata dimensiune a
vie]ii. Abia aici \]i dai seama ce f`ptur` ne\nsemnat`
este omul. Valorile materiale nu mai sunt importante.
Nimic pe lumea asta nu poate \nlocui asemenea
peisaje. De[ertul m` ajut` mult \n meseria mea. M`
]ine cu picioarele pe p`mânt.
– De asta \]i place s` c`l`tore[ti prin de[ert? Este
mai mult decât o nevoie de intimitate?
– Câte pu]in din fiecare. Mergem mai departe?
\ntreb` el, urcându-se pe cal.
– Da, spuse Brandy pornindu-[i calul. Cât mai
filmezi \n Tucson?
– Cel mult o lun`.
– {i apoi?
– M` \ntorc la Los Angeles pentru montaje spuse
el, \ncercând s`-[i dea seama cât era ceasul dup`
soare.
Brandy [tia c` plecarea lui era inevitabil`, dar ar fi
vrut s` mai r`mån`. Nu se sim]ea preg`tit` pentru o
desp`r]ire de Jim. Abia se obi[nuise cu ideea c` se
\ndr`gostise de el.

141
– {i dup` ce termini filmul?
– Am semnat un contract pentru un alt film, care
\ncepe imediat dup` ce termin cu `sta. {i dac` Don nu
se potole[te cu angajamentele, nu voi avea timp nici s`
respir.
– {i unde o s` filmezi?
Jim o privi cu regret, realizând esen]a \ntreb`rii.
– Oricum, nu \n Arizona.
– Da... spuse ea pe un ton ostenit. C`l`tore[ti mult,
nu-i a[a? Trebuie s` fie tare interesant s` vezi atâtea
locuri minunate.
– Da. |mi pl`cea s` c`l`toresc.
– {i acum?
– Acum... oft` el. Acum trebuie s` ne \ntoarcem
spre cas`, evit` el r`spunsul.
Brandy presupuse c` nu era preg`tit s`-i r`spund`
la acea \ntrebare. Poate c` nici el nu cuno[tea r`spun-
sul. Era oare din cauza ei sau din cauza lui LaReine?
Confuz` [i frustrat`, \[i strânse buzele [i d`du pin-
teni calului, ]â[nind ca o s`geat` pe lâng` Jim.
– Te provoc la \ntrecere! Prinde-m` dac` po]i!
strig` Brandy râzând.

142
Era la câ]iva metri buni \naintea lui, când calul
vine]iu al lui Jim, se cabr` [i o lu` la galop, urm`rind-o.
Cei doi cai goneau nebune[te prin de[ert, stârnind
un nor de praf sub copite, care p`reau c` abia ating
p`mântul.
Rashad era un bun alerg`tor, dar nu reu[i s` con-
duc` mult timp. Pur-sångele vine]iu prelu` condu-
cerea [i Jim prinse z`bala lui Rashad, for]ându-l s` se
opreasc`.
– La \nceput am fost pe primul loc! gâfâi
Brandy.
– Nu avea]i nici o [ans` \n fa]a calului meu. Provine
din p`rin]i campioni, are pedigree [i a câ[tigat câteva
concursuri.
– Nu este corect! Ai oprit cursa exact \n momentul
\n care m-ai \ntrecut.
– Da. Asta \nseamn` c` n-am câ[tigat?
– Ai tri[at! amenin]` ea cu degetul ar`t`tor.
– Asta este via]a! râse Jim. E timpul s`-mi primesc
premiul.
Jim se apropie de ea [i o s`rut`. Speria]i de atin-
gere, caii se \ndep`rtar` nelini[ti]i, desp`r]indu-i.

143
– Dac` [tiam c` `sta este premiul, pierdeam mai
u[or, râse Brandy.
– Mmm, interesant!
L`sar` caii \n voie pentru a se lini[ti [i ei se bucu-
rar` de plimbarea \n drum spre cas`.
– Dac` nu intervine ceva, s`pt`mâna asta am un
program foarte \nc`rcat. O s` lucrez pân` seara târziu
[i nu ne vom mai vedea decât la sfâr[it de s`pt`mân`.
O s` te sun eu.
– Bine, \n]eleg, spuse ea dezam`git`.
Brandy sperase ca Jim s`-[i fac` timp [i pentru ea,
sau s-o mai cheme pe platoul de filmare. |ntr-un fel, se
sim]ea dat` la o parte.
Col]ii geloziei \ncepur` s-o road`, dându-[i seama
c` LaReine avea s`-l vad` \n fiecare zi.

144
Capitolul 9

– Brandy, te caut` cineva la telefon, spuse Karen


preluând zâmbitoare clientul de la tejghea.
– Cine?
– El, [opti ea misterioas`.
Cu o voin]` de fier, Brandy se str`dui s` nu alerge din
tot sufletul la telefon. Trecuser` dou` zile de la plim-
barea din diminea]a aceea cu Jim [i el nu d`duse nici un
semn de via]`. Nu se a[teptase s-o sune la serviciu.
Respir` adânc, potolindu-[i b`t`ile inimii [i r`spunse:
– Alo?
– Brandy? Sunt eu, Jim, se recomand` el, ca [i cum
ea nu l-ar fi recunoscut. Sper c` nu vei avea probleme
c` te-am sunat la serviciu.

145
– Nu. Deloc.
– E[ti liber` \n seara asta?
– Da, spuse ea sim]ind cum \i tresalt` inima.
– {tiu c` te anun] cam tårziu, dar sper c` po]i veni
la c`s`toria unor colegi de-ai mei. Ginny Baker, secre-
tara de platou, se c`s`tore[te cu Tom McWade, unul
din cameramani. {i echipa de filmare vrea s` dea o
petrecere \n cinstea lor. Vrei s` vii cu mine?
Brandy se gândi dac` Jim n-o va folosi din nou pen-
tru a o face geloas` pe LaReine, pentru c` sim]ea c` nu
mai putea suporta asemenea umilin]e.
– Brandy?
– Da, scuz`-m`, eram atent` la altceva, min]i ea. De
ce n-o invi]i pe LaReine? Toat` lumea spune c` face]i o
pereche frumoas`. {i pe lâng` asta, eu nu cunosc pe
nimeni de la petrecere.
– Dac` voiam s-o iau pe LaReine la petrecere, nu
te-a[ fi invitat pe tine, nu? O s` vin` câ]iva invita]i pe
care i-ai cunoscut pe platou, iar cu restul vei face
cuno[tin]`. Nu v`d de ce s`-]i faci asemenea probleme.
Vrei s` vii sau nu?
– Da...

146
– Bine. Las vorb` la poart` s` te primeasc`. S` vii
\ntre [ase [i [apte.
– Bine.
– Acum nu pot s` mai vorbesc. Pauza s-a terminat.
Ne vedem disear`.
Brandy privi uimit` receptorul din care r`zb`tea
tonul. Jim \i \nchisese f`r` s`-[i ia la revedere. Se
sup`rase pe ea. De ce oare? Ea ar fi trebuit s` fie cea
sup`rat`.
Ziua trecu greu pentru ea, fr`mântându-[i mintea
cu \ntreb`ri [i \ndoieli.
Pu]in dup` ora [ase, parc` \n fa]a por]ii princi-
pale a ora[ului vechi. R`mase \n ma[in` câteva
minute cu motorul pornit, \ntrebându-se dac` era
bine ceea ce f`cea. Poate ar fi fost mai bine s` nu fi
venit.
Cu toate astea, \[i f`cu curaj [i cobor\ din ma[in`,
\ndreptându-se spre poart`.
O a[tepta acela[i b`rbat care le \ntâmpinase pe ea
[i pe Karen \n ziua \n care vizitaser` platourile.
– Bun` seara, domni[oar` Ames, o \ntâmpin` por-
tarul. V` a[teptam.

147
– Am fost invitat` de domnul Corbett, zâmbi ea amabil`.
– {tiu. Mi-a comunicat, spuse el, f`când semn unui
b`rbat \mbr`cat \n cowboy s` se apropie. A[tepta]i
pu]in. Troy, condu-o te rog pe domni[oara Ames la
petrecere.
B`rbatul care o escorta era mai \n vârst` decât Dick
Murphy, dar la fel de amabil [i politicos.
– A [i \nceput petrecerea? \ntreb` uimit` Brandy,
auzind g`l`gie, râsete [i muzic`.
– De dou` ore.
– A[a devreme? Dar domnul Corbett mi-a spus s`
vin la [ase.
– Da, pentru c` el a fost nevoit s` filmeze pân` mai
târziu. Nu cred c` mai are mult [i termin`.
Când se apropiar` de mul]imea de invita]i
petrec`re]i, o figur` familiar` [i nesuferit` se separ` de
grup [i se \ndrept` spre ei. Era Bryce Conover.
– M`i, m`i, m`i! râse batjocotritor Bryce. Uite cine
vine! N-o fi blonda inocent` gata s`-[i \ncerce din nou
norocul?
– Bun` seara, domnule Conover, \l salut` rece
Brandy.

148
– Spune-mi Bryce. Gata, Smith, zise el, f`când un
gest ner`bd`tor din mân`. Dispari.
B`rbatul se \nclin` scurt, nemul]umit, [i o salut`
zâmbind pe Brandy, care \i r`spunse la fel de ama-
bil.
– E[ti necioplit... Bryce! \i arunc` ea observa]ia
peste um`r, cu un gest mândru din b`rbie.
– De ce spui asta? zâmbi el amuzat.
– Puteai s` fii mai politicos.
– Pentru ce?
– Cum pentru ce? Din respect! Trebuie s` ai un
motiv anume ca s` fii dr`gu] cu cei din jur?
– Sigur, spuse el, luând-o for]at de bra].
– {i ce scop ai de te por]i a[a de frumos cu
mine?
– Un scop nobil!
– Serios? zâmbi Brandy ne\ncrez`toare.
– LaReine mi-a cerut ajutorul. M-a rugat s` te dis-
trez bine \n seara asta. Nu pot s-o refuz.
– De ce nu po]i s-o refuzi? Te-ai \ndr`gostit de ea?
– Nu, râse Bryce zgomotos. O fac pentru c` târfa
aia brunet` \[i face loc cu coatele \n cercurile \nalte.

149
Personal, nu cred c` are cine [tie ce talent, dar se va
descurca. Este bine s`-]i faci asemenea rela]ii. O s` m`
ajute s` r`zbat mai u[or \n jungla asta a cine-
matografiei. Nu se [tie niciodat`. Poate m` propune
pentru ni[te roluri mai serioase.
– La tine primeaz` interesul! pufni Brandy cu dispre].
– Nu. Primeaz` hot`rârea [i dorin]a de afirmare.
Este cu totul altceva. Scopul scuz` mijloacele. Hai mai
bine s` ne lu`m ceva de b`ut.
– Prefer s`-mi iau singur`.
– Nu, nu, nu, râse Bryce. |n seara asta voi fi umbra
ta. Nu scapi tu a[a u[or de mine. Hai, fi fat` bun` [i
\ncearc` s` te sim]i bine al`turi de mine.
– Nu, mul]umesc.
– Speri c` te va salva James Corbett? râse el sarcastic.
– El m-a invitat.
– Te-ai \ntrebat de ce a f`cut-o? \ntreb` el, luând-o
din nou de bra] [i for]ând-o s` mearg` spre bar.
Refuz` [ampania oferit` cu insisten]` de Bryce [i
comand` un suc rece de fructe. Apoi \ncepu s`-l caute
din priviri prin mul]ime pe Jim. Nu-l vedea nic`ieri.
– Uit`-l, drag`, [i distreaz`-te.

150
– Ce-ar fi s` m` la[i \n pace?
– Nu pot s` te neglijez. Ia te uit`! Brandy, i-ai
cunoscut pe Tom [i Mary?
Bryce f`cu prezent`rile, f`r` s` specifice c` Brandy
era invitata lui Jim.
Se bucura c` cel pu]in prezen]a cuplului
\ndep`rtase aten]ia enervant` pe care i-o acorda
Bryce. Cu toate astea, \nc` o mai ]inea de bra]. |ncerc`
de câteva ori s` se elibereze, dar nu reu[i.
|i arunc` priviri furioase lui Bryce care se f`cu c` nu
pricepe mesajul [i o strânse mai tare \n bra]e, zâmbind.
– M` bucur s` v`d c` te-ai integrat bine, spuse Jim
din spatele ei.
Brandy se \ntoarse spre el. Sclipirea din ochii lui
era elocvent`. |[i crease o impresie gre[it` [i Bryce i-o
\nt`rea, strângând-o la piept.
Jim era \nso]it de LaReine, care \i privea cu satis-
fac]ie nedisimulat`.
– Vai, drag`, nu trebuie s` te jenezi, \i spuse
LaReine lui Brandy. Bryce este un adev`rat crai.
Brandy se smulse furioas` din strânsoarea lui
Bryce, care o privi cu o expresie jignit`.

151
– Ai terminat de filmat, Jim? \l \ntreb` ea, \ncercând
s` par` degajat`.
– Da.
– Cum a fost scena de dragoste dintre tine [i
LaReine? \ntreb` Bryce f`cându-le cu ochiul.
– Minunat`, zâmbi LaReine. {i foarte lung`.
Regizorul ne-a pus s-o repet`m de nenum`rate ori,
pân` s-a declarat satisf`cut.
Imaginându-[i-l pe Jim \n bra]ele hr`p`re]e ale
actri]ei, stomacul lui Brandy se r`scul`.
– Iart`-ne, LaReine. Eu [i Brandy trebuie s`
felicit`m mirele [i mireasa, spuse Jim.
Brandy \l privi surprins`. Nu se a[teptase s` scape
a[a de repede de prezen]a lui LaReine.
– Spune-i lui Ginny c` o s` trec pe la ea mai târziu,
zâmbi fals actri]a.
Se vedea clar c` nu-i convenea, dar nu voia s`-l
supere pe Jim.
– Sigur, spuse el.
– S` mi-o aduci \ntreag`, Jim, spuse Bryce f`când
un gest brusc spre Brandy.
|n acel moment, vinul ro[u din paharul lui se v`rs`

152
pe rochia verde deschis a lui Brandy, p`tându-i decolteul.
Brandy \nghe]`.
– Bryce! Ce ai f`cut! exclam` \ngrijorat` LaReine
luând batista din buzunarul lui Jim [i [tergând-o
repede. Ce prost ne\ndemânatic e[ti!
Grija ar`tat` de actri]` p`rea incredibil`. {i totu[i,
La Reine era dornic` s-o ajute. Poate pân` la urm` nu
era o fiin]` a[a de nesuferit`.
– N-am vrut, Brandy, iart`-m`.
– Degeaba, Bryce. Ai p`tat-o! S` vezi ce urât` o s`
fie dup` ce se usuc`. Mai bine o sp`l`m acum. Ce zici,
Brandy? Hai s` mergem \n rulota lui Jim, spuse actri]a,
\ntorcându-se spre el. Ne dai cheia?
– Ia-o, i-o \ntinse Jim, surprins de atitudinea ciu-
dat` a actri]ei.
– Pot s` v` ajut? \ntreb` Marie.
– Nu, r`spunse LaReine zâmbind, luând-o pe
Brandy la bra]. Ne descurc`m.
Pornir` \mpreun` spre rulot`, sub privirile uimite
ale lui Jim.
– Dormitorul este \n spate, \i indic` actri]a. Eu m`
duc la baie s` v`d dac` avem ap` cald`.

153
Brandy o ascult`, gândindu-se cât de orbit` de
gelozie fusese. LaReine era o fiin]` foarte grijulie [i
atent`. Nu meritase s` se poarte cu ea a[a de rece.
– LaReine...
– Da, drag`?
– |]i mul]umesc.
– Pentru nimic, draga mea, spuse ea, fluturând
indiferent` din mân`.
Brandy se duse \n dormitor [i \[i scoase rochia.
– Te-ai dezbr`cat? \ntreb` actri]a de pe hol.
– Da.
– D`-mi-o! Vezi c` g`se[ti \n dulap o rochie.
|ncearc-o. Poate \]i vine. Pân` se usuc` a ta...
Brandy deschise dulapul [i v`zu o rochie ro[ie
cu paiete sclipind printre c`m`[i [i costume
b`rb`te[ti. |nghe]`. Ce c`utau hainele lui LaReine
\n dulapul lui Jim? |n acel moment realiz` de ce
actri]a se purtase a[a de amabil cu ea. Planificase cu
grij` tot scenariul, ca s`-i dovedeasc` pe ce pozi]ie
se afla.
Planul \[i atinsese scopul. Oare Jim [tia c` LaReine
\[i ]inea rochiile \n dulapul lui? Sigur [tia! Era imposi-

154
bil ca totul s` fi fost planificat. LaReine [i Jim erau
aman]i! {i actri]a voia s`-i dovedeasc` asta.
Ceva muri \n fiin]a ei. Cu gesturi automate, scoase
rochia din dulap [i o \mbr`c`. LaReine o privea din
cadrul u[ii.
– Nu m` \ntrebi nimic?
– Nu, spuse Brandy ca \n trans`.
– Credeam c` m` vei \ntreba ce caut` rochia mea \n
dulapul lui Jim.
– Ar trebui s` te \ntreb? Am [tiut dintotdeauna c` \l
vrei pe Jim.
– C` \l am, nu c` \l vreau, o corect` \n]epat` actri]a.
– Nu-l vrei?
– Dac` \l am, natural c`-l vreau.
– |l vrei sau \l iube[ti?
– Las` asta. Ideea este c` form`m un cuplu perfect.
Brandy \[i aminti de conversa]ia cu Bryce [i se
\ncrunt`.
– |l vrei pe Jim pentru c` este o stea de cinema [i
crezi c` te va trage dup` el, nu-i a[a? Eu \l iubesc pe
b`rbatul Jim Corbett. Tu \l iube[ti pe celebrul James
Corbett.

155
– Din p`cate cei doi sunt una [i aceea[i persoan`.
{i eu \i am pe amândoi.
– {i dac` este a[a, de ce te temi de mine?
– |mi aminte[ti de veri[oara mea. P`rea o fat` dulce
[i inocent`, dar ascundea o fire diabolic`. Nu vreau s`-]i
ofer [ansa s`-mi strici rela]ia cu Jim.
– |mi pare r`u c` nu este [i el aici s` te aud`, s`-[i
dea seama ce fel de om e[ti. De[i cred c` [i-a dat
seama. De asta m-a ales pe mine, contraatac` cura-
joas` Brandy.
– S` nu exager`m. Te-a invitat de dou` ori \n ora[,
nu te-a cerut de nevast`. |nainte s` ne \ntâlnim cu tine,
tocmai \mi spunea cât de r`u \i pare c` te-a invitat la
petrecere. Voia s`-]i spun` c` este obosit [i s` te duc`
acas`. Eu zic s` te scute[ti de o situa]ie penibil` [i s`
pleci. Oricum e[ti \n plus. Nu te mai \nc`p`]âna. Nu
vei ob]ine nimic.
– Ai vrea tu s` plec, nu? spuse Brandy cuprins` de
o nea[teptat` \nc`p`]ânare.
– Proast` mic` ce e[ti!
– Destul, LaReine! tun` Jim, \mpingând u[a de la
intrare de perete.

156
LaReine \[i reveni mai repede decât Brandy. Se
\ndrept` spre Jim [i \i surâse angelic.
– Jim, drag`, tocmai vorbeam cu Brandy despre...
– {tiu exact despre ce vorbea]i. Am ascultat toat`
conversa]ia.
LaReine o privi veninos pe Brandy.
– {i presupun c` o s`-i iei ap`rarea târfei `steia
mici, nu-i a[a?
– Ai f`cut o gre[eal` fatal`, LaReine. Ai \nceput s`
crezi articolele din ziarele de scandal.
– Dar noi...
– Niciodat` n-a existat un „noi“, decât \n mintea
agentului t`u de publicitate. Ai venit la mine ca s` m`
rogi s` te ajut s`-]i \mbun`t`]e[ti imaginea. Nimic mai
mult. |]i propun s`-]i mi[ti fundul obraznic din rulota
mea, \nainte s` te arunc cu mâna mea afar`.
LaReine f`cu mândr` o piruet` [i disp`ru f`r` alte
proteste, trântind u[a dup` ea. Jim se \ntoarse pentru
prima oar` spre Brandy [i o privi amuzat.
– Culoarea asta nu ]i se potrive[te deloc. Cine ]i-a
dat rochia asta? LaReine?
– Era \n dulapul t`u, [opti ea intimidat`.

157
– Presupun c` vrei s` [tii cum a ajuns acolo.
LaReine mi-a cerut cheia de la rulot` de diminea]`. Nu
[tiam ce treab` avea, dar i-am dat-o, f`r` alte comen-
tarii. Dac` realizam mai devreme c` pune la cale un
plan... Presupun c` te-a b`gat serios la b`nuieli.
– Mi-e team` c` da.
– Brandy? Vrei s` repe]i afirma]ia pe care ai f`cut-o
mai devreme \n prezen]a lui LaReine? \ntreb` el, stor-
cându-i rochia pus` la sp`lat \n chiuvet`.
– Care afirma]ie?
– |n leg`tur` cu ceea ce sim]i fa]` de mine.
Inima ei tres`ri violent.
– Spuneam c`... te iubesc.
– Serios? zâmbi el, ridicând dintr-o sprâncean`,
privind-o peste um`r. {i sus]ii acela[i lucru \n
continuare?
– Da.
– Atunci presupun c` n-ai nimic de obiectat dac`
ne c`s`torim \n august, spuse el cu fals` indiferen]`.
– Nu! s`ri fericit` Brandy de gâtul lui.
– |]i convine \n august?
– Mai e a[a de mult pân` atunci!

158
– Draga mea! spuse el, luând-o \n bra]e. Vreau doar
s` fii sigur` c` [i eu te iubesc la fel de mult cum m`
iube[ti tu. M` crezi?
– Da, suspin` Brandy, [tergându-[i o lacrim`.
– Te iubesc, repet` el, s`rutând-o.
Brandy i se abandon` cu totul, r`spunzându-i cu
aceea[i pasiune [i bucurie, strângându-l \n bra]e,
sim]indu-l pentru prima oar` doar al ei. Toate
\ndoielile se risipiser`. Jim \i apar]inea doar ei [i
LaReine disp`ruse din vie]ile lor.
Culorile magice ale apusului din Sonora str`b`tur`
prin fereastra rulotei, binecuvântându-le dragostea.

Sfâr[it

159