DENISE ROBINS

Visul meu
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
VIRGIL F~G~DARU

ALCRIS
M94
 Capitolul 1

Micul dejun nu este momentul cel mai propice pentru a

cere cuiva o favoare. {i nimeni nu realiz` acest lucru mai bine
ca Ming Corally, când cobor\ la micul dejun \n acea diminea]`
\nsorit`.
Era momentul cel mai pu]in indicat pentru ca s-o abordeze
pe m`tu[a Prue, care era la ora aceea mai acr` [i mai
nesuferit` ca oricând. Avea obiceiul s` repead` pe oricine.
Rareori mai spunea [i altceva \n afar` de: „mai vrei cafea?“ sau:
„fii atent`, nu-]i pierde capul“, etc. Putea fi uneori [i mai acid`:
„pari foarte pierit` \n diminea]a asta, Ming ... cred c` te-ai
culcat târziu... nu pot spune c` sunt de acord cu felul \n care
se comport` ast`zi tinerele fete, dar asta este problema tat`lui
t`u, nu a mea“...
Tata era un p`rinte foarte bun, care o \n]elegea. Ming \l
adorase \nc` din copil`rie. De fapt, el \i fusese mam` [i tat` de
când \i murise mama, pe când se aflau \n China, iar Ming avea
doar patru ani. Tata o adusese \n Anglia, l`sând-o \n grija
6 DENISE ROBINS

m`tu[ii Prue, sora nec`s`torit`. M`tu[a Prue se oferise s`-i ]in`

loc de mam`, dar [i un copil ca Ming realiz` imediat c`
Prudence Corally nu avea nimic matern, nici un pic de
c`ldur`. Era una din acele fete b`trâne, acrite de via]`, care ura
orice tân`r, sau pe oricine avea porniri [i impulsuri omene[ti
ca Ming. Nu se pl`cuser` chiar de la \nceput. Dar Ming fusese
nevoit` s` se adapteze ca s` poat` tr`i \n Anglia la m`tu[a sa,
\n timp ce tat`l ei se \ntorsese la Shanghai.
|n ultimii doi ani, dup` cea de a nou`sprezecea aniversare
a lui Ming, Tom Corally se pensionase, ajungând la limita de
vârst` [i revenise \n Anglia pentru totdeauna, s` locuiasc`
\mpreun` cu sora sa pe Streatham Common, \n casa mamei
lor.
Ming [i tat`l ei se \n]elegeau foarte bine, dar chiar [i a[a
m`tu[a Prue le f`cea probleme. Avea o limb` foarte ascu]it` [i
nu ierta pe nimeni. |l nec`jea adesea pe Tom pentru
obiceiurile lui de burlac, mai ales pentru mirosul de pip`, care
o scotea din min]i. Mirosul de bere sau whisky era de-ajuns
pentru a o face s` protesteze, s`-[i exprime deschis ceea ce
sim]ea la vederea unui alcoolic, de[i nu era cazul fratelui s`u,
Tom. Era de-ajuns ca acesta s` bea un pahar, pentru ca sora
lui s`-l decreteze be]iv. Fratele ei, Tom avea prea multe
defecte, cel mai mare din ele fiind dragostea fa]` de fiica sa, pe
care o r`sf`]a.
Ming nu venise la micul dejun pentru a-i cere tat`lui ei o
favoare; era prea devreme pentru c` s`n`tatea lui [ubred` se
reflecta \n felul \n care se trezea de diminea]`. Anii \n care
tr`ise [i muncise \n c`ldura din China \i distruseser` ficatul [i
VISUL MEU 7

inima. Dar Prue avea grij` s`-i aduc` aminte de fiecare dat` c`
tusea se datora ]ig`rilor [i b`uturii. Ming, \n schimb, \[i f`cea
probleme pentru inima lui.
Era mai bine s` a[tepte seara ca s`-[i abordeze tat`l [i
m`tu[a \n privin]a planului pe care [i-l f`cuse cu Sallie pentru
weekend. Dar pentru \nceput cei doi trebuia sensibiliza]i s` fie
de acord cu faptul c` va lipsi o zi \ntreag` de acas`.
Sallie \i spusese c` era o prostie s` cear` voie pentru un
lucru atât de nesemnificativ, cum ar fi lipsa de acas`. Dar Sallie
Lawford era altfel crescut`.
Ea avea p`rin]i tineri, moderni, care-i d`deau mult`
libertate.
Tat`l lui Ming fusese destul de b`trân când se c`s`torise,
iar m`tu[a Prue era mai mare cu zece ani decât el. Atmosfera
din casa de pe Streatham Common era una de acum cincizeci
de ani. Erau multe conven]ii [i restric]ii la care Sallie,
norocoasa Sallie, nu fusese supus`...
Ming o invidia. De multe ori ar fi vrut s` schimbe casa
p`rinteasc`, \n care predominau triste]ea [i boala, cu casa \n
care locuia Sallie. Sallie tr`ia \ntr-un apartament vesel din
Kensington, cu p`rin]ii ei tineri [i plini de via]`.
Dar Ming nu se plângea de tat`l ei. Desigur, atunci când
avea probleme cu m`tu[a Prue, tata intervenea \n ap`rarea ei.
Via]a lui Ming devenise mai u[oar` de când se \ntorsese tat`l
ei din China. M`tu[a Prue nu mai era singura care putea s` ia
decizii. Cu toate acestea, faptul c` Tom intervenea mereu \n
favoarea fiicei sale adânci [i mai mult pr`pastia dintre Ming [i
m`tu[a ei.
8 DENISE ROBINS

De mic copil, [i mai apoi [col`ri]` fiind, Ming realizase c`

m`tu[a n-o putea suferi. La vremea aceea nu \n]elegea
motivul. Dar ast`zi \l \n]elese. Discutase de multe ori cu tat`l
ei pe tema aceasta. Adev`ratul motiv era gelozia. Cu dou`zeci
[i doi de ani \n urm`, Prudence Corally sperase ca fratele ei
s-o ia \n China ca s`-i aib` grij` de cas`, moment \n care
ap`ruse \n scen` mama lui Ming... o tân`r` frumoas`. Barbara
era fiica directorului unei b`nci mari din Shanghai, iar Tom
Corally se \ndr`gostise de ea.
Ming [tia c` mama ei fusese foarte frumoas`; v`zuse asta
din multele fotografii pe care Tom Corally le adusese din
China. „Baby“ a[a \i spunea, pentru c` era foarte tân`r` [i
frumoas`, dar [i mic` de statur`. Avea bucle negre, ochi
c`prui... era o nimf` tentant`, cu mult mai tân`r` decât Tom
Corally, care o adora.
Iar Prudence Corally nu suporta nici m`car numele
nepoatei sale: Ming! I se p`rea ridicol. Dar chiar Tom i-l
alesese fiicei sale. Tom era \ndr`gostit de por]elanul
chinezesc, iar Ming era preferatul s`u. Când \[i v`zuse fiica
prima dat` el exclamase: este un por]elan Ming! Ming va fi
numele ei!
La dou`zeci [i unu de ani, Ming era mic` de statur`, zvelt`
ca [i mama ei, [i avea p`rul acesteia, numai c` al ei nu era
ondulat. Nici m`car nu [i-l f`cea permanent, pentru c` m`tu[a
Prue nu i-ar fi \ng`duit.
Iar dup` ce Ming termin` [coala [i ajunse la vârsta la care
putea decide singur` ce s` poarte, \ncepu s`-l pieptene dup`
placul ei. |l strângea la spate.
VISUL MEU 9

Dar ochii nu erau ai Barbarei, ci ai lui Tom Corally: alba[tri

precum apele m`rilor Chinei pe care navigase de multe ori.
V`zu]i pe sub genele dese [i negre, ochii lui Ming p`reau dou`
flori de nu-m`-uita.
Soarele de iunie se filtra prin perdelele uzate ale m`tu[ii
Prue, pentru a c`dea pe covorul turcesc la fel de vechi,
reflectându-se pe tacâmurile aflate pe masa din buc`t`rie.
Când intr` Ming \n sufragerie, m`tu[a Prue se afla deja
acolo [i turna ceaiul, respirând greu, ca de obicei. Era o
femeie solid`, cu p`rul alb, cu ochi inteligen]i dar \ngropa]i
\n gr`sime [i un ten stacojiu. Se \mbr`ca dup` moda altor
timpuri, c`ci nu-i p`sa de mod`. Purta o fust` cu cute, o bluz`
verde [i un lan] gros de aur cu un medalion \n care se g`sea
o bucl` nu se [tie a cui. De fapt, nimeni nu \ndr`znise
vreodat` s-o \ntrebe.
Tat`l lui Ming st`tea \n capul mesei, citind ziarul. Avea o
construc]ie asem`n`toare cu a surorii sale, dar ochii \i erau
mai frumo[i [i exprimau blânde]e.
Ming spuse bun` diminea]a, apoi \l s`rut`. M`tu[a Prue \i
\ntoarse un obraz stacojiu pe care Ming abia \l atinse cu
buzele. Pe b`rbia dubl` a m`tu[ii se mai aflau dou` aluni]e [i
o pereche de must`]i, care o f`cuser` mereu s` simt` repulsie.
|n diminea]a aceasta, cu gândul la ziua pe care o va petrece cu
prietena ei, Ming \ncerc` s` fie deosebit de pl`cut`.
– Sper c` n-am \ntârziat, m`tu[ico.
Miss Corally strânse din buze.
– Nu mi s-ar p`rea ceva neobi[nuit.
– Ei, oricum, apari]ia lui Ming este o bucurie \ntotdeauna,
interveni Tom Corally. Ming era atât de tân`r`, de proasp`t`
10 DENISE ROBINS

[i de frumoas` cu bluza ei alb` [i costumul albastru! De multe

ori, Tom Corally regretase c` nu-[i putuse \ndep`rta fiica de
casa asta veche, de figura neprietenoas` a surorii sale, sau de
acel birou plin de mucegai din Southend, unde Ming lucra ca
dactilograf`. Visa adesea c`-[i va putea duce fiica \napoi \n
China.
Deodat`, o auzi pe Ming spunând:
– A[ vrea s` v` rog ceva pe amândoi.
– Mie s` nu-mi ceri bani, s`ri m`tu[a, ar trebui s` te
descurci cu salariul pe care-l iei.
– Prue, nu \ncepe a[a de diminea]` cu cic`leala, i-o retez`
Tom Corally. Cinci lire nu \nseamn` mare lucru, mai ales când
pl`te[ti trei din ele pentru mas`.
Miss Corally trase aer \n pieptul enorm, care se ridic`
precum creasta unui val, apoi se r`sti indignat`:
– Crezi c` eu \mi pot permite s-o \ntre]in? Pre]urile cresc
mereu, dar nu [i pensiile noastre.
– Foarte bine, zise domnul Corally.
Nu mai avea chef s` se certe cu Prue. La naiba, femeia asta
era o mare cic`litoare! Iar biata Ming avea atâta r`bdare cu ea!
|n ultimul timp, Tom sim]ea c` nu-i mai poate ]ine piept lui
Prue, de[i \n copil`rie o f`cea foarte eficient, reu[ind s`-i
\nchid` gura. Dar acum lucrurile se mai schimbaser`; ea ]inea
banii, iar casa \i fusese l`sat` ei mo[tenire de mama lor. De
aceea, Tom Corally nu se sim]ea deloc bine. De fapt, avea [i
ni[te dureri sâcâitoare \n um`rul stâng [i o senza]ie ciudat` de
sufocare. Sim]ea c` [i inima \i va face curând probleme. Dar
Prue le punea pe toate pe seama fumatului [i b`utului. Tom
Corally zise:
VISUL MEU 11

– Ce voiai s` ne spui, iubito?

Ming \l privi un moment, strivind o firimitur` de pâine
\ntre degetele ei sub]iri. Inima \i b`tea repede [i ciudat de
tare. {tia c` tata nu va avea de obiectat s`-[i petreac` duminica
cu Sallie, dar m`tu[a Prue...
|[i lu` inima \n din]i. Privindu-[i tat`l [i nu m`tu[a, le vorbi
despre planurile sale. Ea [i prietena ei, Sallie Lawford, care era
tot dactilograf` la Colebean & Fox, puseser` deoparte câ]iva
b`nu]i, s`-[i petreac` \mpreun` ziua de sâmb`t` la râu, unde
s` fac` baie, s` m`nânce ceva...
Miss Corally \i \ntrerupse gândurile.
– Vrei s` pleci cu ma[ina? Cu ma[ina cui? Ai dat peste vreo
comoar`?
Ming ro[i, nervoas`.
– Nu, ma[ina apar]ine unui tân`r prieten al lui Sally, care
se nume[te Norman Toll, le explic` ea. Mergem \n patru la
râu. Ming sim]i c`-i piere vocea. Pe figura tat`lui ei citea
\n]elegere. Dar privind-o pe miss Corally \nlemni.
– Vrei s` spui c` pleci \ntr-o excursie cu doi b`rba]i
necunoscu]i? Tu [i Sallie Lawford! Ei bine, pe Sallie o cunosc.
Are ni[te p`rin]i ciuda]i; educa]ia ei las` de dorit. Este l`sat`
s` umble noaptea pe str`zi... cu cine te-ai \nh`itat, Ming?
– M`tu[`, nu \n]elegi lucrurile cu adev`rat. Dumneata e[ti
dep`[it` de evenimente. |n toat` lumea b`ie]ii [i fetele ies la
picnicuri, sau pur [i simplu la plimbare.
– Aici nu suntem pe continent [i nu accept s` aduci astfel
de obiceiuri \n casa mea, s`ri miss Corally.
– Stai pu]in, Prue, interveni tat`l lui Ming. Nu s`ri imediat
cu gura; s-o ascult`m [i pe Ming.
12 DENISE ROBINS

– Sallie nu este cum spune m`tu[a, zise Ming revoltat` pe

imaginea creat` de m`tu[a Prue prietenei sale. P`rin]ii ei \i
dau mai mult` libertate, poate [i pentru c`-l cunosc pe
Norman. Este un tân`r \ncânt`tor [i de]ine un post foarte bun
la Rudd & Brothers.
– Nu m` intereseaz` cine este [i unde lucreaz` acest
individ! exclam` m`tu[a Prue la fel de revoltat`.
– {i prietenul lui, draga mea? \ntreb` domnul Corally.
Ming l`s` ochii ei mari \n jos.
– |l cheam` Walters, Ivor.
– {i el lucreaz` tot la Rudd?
– Nu, tat`, este comis voiajor la alt` fim`.
– L-ai cunoscut bine, draga mea?
– Aproximativ. Norman [i Ivor ne-au condus asear` pe
drumul spre cas`.
– Sunt decep]ionat`, interveni m`tu[a Prue. De ce nu i-ai
invitat \n cas` pe cei doi tineri, s`-i prezin]i tat`lui t`u?
Ming vru s` spun` ceva, dar sesiz` c` tat`l ei o privea cu
\n]elegere, a[a c` nu consider` c` era cazul s` mai
argumenteze. Cum putea aduce un tân`r \n casa m`tu[ii,
unde nu se fuma, nici bea m`car un pahar? I-ar fi speriat pe
to]i!
Acesta era lucrul pe care Tom Corally \l regreta cel mai
mult: c` nu-i oferise fiicei sale o cas` de care s` poat` fi
mândr`, unde s`-[i poat` invita prietenii.
Ming nu uita drumul \n ma[ina lui Norman. Era un tân`r
dr`gu] acest Norman, plin de umor [i foarte \ndr`gostit de
Sallie. Dar Ming era atras` de Ivor Walters.
VISUL MEU 13

La prima lor \ntâlnire, inima lui Ming \ncepuse s` bat`

necontrolat. Ivor era mai mare decât Norman, avea cam
dou`zeci [i [apte de ani, era un tân`r foarte elegant, \mbr`cat
dup` ultima mod`. Era \nalt, blond, cu musta]`. {tia s`
vorbeasc` foarte frumos, s` spun` lucruri interesante, era
manierat. Era primul tân`r care prezenta interes pentru Ming.
Mai cunoscuse [i al]i tineri, pe Teddy Bence, coleg de birou,
pe Eric Bute, vecin cu m`tu[a Prue, [i mai avusese un alt flirt
nevinovat cu un coleg.
Cu Ivor Walters lucrurile st`teau altfel. Era o persoan` care
c`l`torea mult, era experimentat. Ming era sigur` c` tatei i-ar
pl`cea. Ivor o pl`cea [i el. Când o condusese acas` cu o sear`
\n urm`, \i prinsese mâna \n palmele sale, spunându-i:
– Trebuie s` ne revedem, Ming. Vom fixa o alt` dat` prin
intermediul lui Sallie.
Iar a doua zi Sallie \i spusese c` Ivor Walters o g`sea
\ncânt`toare.
Planul pentru duminic` era foarte interesant. Ming nu
putea refuza. O rug` din priviri pe m`tu[a Prue s` nu se mai
opun`.
– Te asigur c` nu vor fi probleme, m`tu[`. Eu [i Sallie vom
avea grij` una de alta.
– De parc` a]i fi capabile s-o face]i... morm`i m`tu[a Prue,
iar fa]a ei urât` deveni [i mai dezagreabil`.
Dar u[a salonului se deschise brusc \n clipa aceea [i intr` o
ar`tare pe care Ming o compara adesea cu m`tu[a Prue. Era
un câine b`trân de doisprezece ani; un animal prost educat,
14 DENISE ROBINS

lacom, pe care Ming nu-l suporta pentru mirosul s`u

imposibil. Pixie, a[a \i spunea m`tu[a, care \i acorda toat`
afec]iunea ei.
Pixie avans` sfor`ind, iar miss Corally schi]` ceea ce numea
ea, un zâmbet. Lu` potaia \n poal`, hr`nind-o cu mâncarea din
farfurie, pe care i-o d`du din palm`. |n acest timp \[i
continu` tirada \mpotriva nepoatei sale [i a zilei pe care
aceasta voia s-o petreac` \n afara casei.
Ming se uit` la ceas [i se ridic`. Abia mai avea timp s`
prind` trenul care o ducea \n centru. I se mai adres` o dat` cu
aceea[i rug`minte m`tu[ii sale.
– |]i promit c` nu va exista nici o problem`, m`tu[`, iar
dac` p`rin]ii lui Sallie o las` s` mearg` m-ai l`sa [i pe mine?
Tom Corally r`spunse \n locul surorii sale:
– Da, feti]o, nu v`d de ce nu te-ai duce, cu condi]ia s` ai
grij` de tine. Uite ce este Prue....Tom Corally se \ntoarse spre
sora sa: \mi asum responsabilitatea pentru fiica mea. Se duce
cu prietena ei, are o vârst`.... ce se poate \ntâmpla? Tu pui r`ul
\ntotdeauna \nainte, dar Ming nu.
Miss Corally \i arunc` o privire ucig`toare fratelui s`u. |l
l`s` jos pe Pixie [i \ncepu s` scuipe venin:
– Exact cum m-am a[teptat! Ridic`-te \mpotriva mea, f`
front comun cu Ming. Poate s` se duc`, dar \mpotriva voin]ei
mele.
Tom Corally r`sufl` u[urat. La naiba cu sora lui ! |i zâmbi
complice lui Ming.
– Gr`be[te-te, s` nu pierzi trenul, fata mea!
Ming \l \mbr`]i[`:
VISUL MEU 15

– Tat`, e[ti atât de bun!

Miss Corally ie[i revoltat` din \nc`pere, urmat` de câinele
ei care str`nuta de zor. Ming \[i lu` la repezeal` m`nu[ile,
p`l`ria [i servieta [i porni spre gar`.
Abia a[tepta s` ajung` la birou s`-i spun` lui Sallie c`
ob]inuse permisiunea de a merge. Seara a[teptau telefoanele
lui Ivor [i Norman pentru a face planurile finale.
Vremea ]inea cu ei, era minunat`, soarele str`lucea, copacii
\nverziser`, iar Ming \ncerc` s`-[i imagineze cum ar`tau la
]ar`...pe marginea râului. Ce schimbare dup` ora[ul plin de
praf [i de zgomot! Vor avea o petrecere sâmb`t` seara [i de
aceea Ming \ncepu s` fac` planuri cu ce s` se \mbrace. Sallie
avea pantaloni moderni [i bluze viu colorate. Avea noroc cu
p`rin]ii ei cei moderni, care-i d`deau bani pe lâng` salariu. Ea
nu avea pantaloni, dar avea o fust` mai modern` [i o bluz` cu
broderie alb`. Spera doar ca Ivor s-o g`seasc` interesant`; el
care era atât de elegant. Abia a[tepta s` vin` duminica, s`
petreac` o zi grozav`.
 Capitolul 2

Ie[irea de duminic` p`rea s` evolueze pe placul lui Ming,

pân` când Sallie [i amicul ei Norman plecar` dup`-mas`
l`sând-o cu Ivor.
Pân` atunci, fusese o atmosfer` de prietenie. Se duseser` la
Shanley, un sat de lâng` Maidenhead, cu ma[ina lui Norman,
se \ndreptaser` direct spre Four Feathers, unde mâncaser` \n
gr`din`, sub o umbrel` mare, cu dungi. Localul, bine
cunoscut celor doi tineri, avea un nume prea preten]ios
pentru zona aceea [i se pretindea a fi \n stil Tudor. Cu toate
acestea, era greu s` apreciezi dac` era a[a sau nu, pentru c`
abia cu greu mai g`seai vreun centimetru de lemn neacoperit
de afi[e de reclam` la ]ig`ri, bere [i ciocolat`.
Era o zi frumoas`, cu mult soare, iar gr`dina aceea li se
p`ru rupt` din rai celor dou` tinere care tr`iau [i munceau
\ntr-un ora[ suprapopulat [i aglomerat. Erau aproape de un
râu. P`rea rece, tentant \n acea dup`-amiaz` foarte cald`. Pe
lâng` hotel trecuser` zeci de tineri la pescuit, cu b`rci cu
VISUL MEU 17

motor. Lui Ming, care nu mai fusese pe râu pân` atunci, i se

p`ru o imagine de vis. Dar undeva, \n adâncul inimii \[i dorea
s` fie mai pu]in` lume \n jur, iar \n locul acelor bungalouri [i
corturi s` fie doar copaci, mai ales s`lcii, sau iarb` nec`lcat`
de picioarele trec`torilor.
Dup` acest gând, Ming \[i repro[` c` era nerecunosc`toare.
Ceaiul fusese excelent, iar acum fuma o ]igar`, un lux pe care
rareori [i-l putea permite, deoarece m`tu[a Prue detesta
fumatul.
Sallie era \n form`. Era o fat` \nalt` cu plete blonde, ochi
mari [i o gur` generoas`, vopsit` \ntr-un ruj de culoare vie,
care-i punea \n eviden]` albea]a din]ilor. Ar`ta foarte bine, a[a
cum era \mbr`cat` \n pantaloni strân[i pe picior [i tricou f`r`
mâneci. P`rul \i era strâns \ntr-o band` multicolor`.
Nu era o fat` prea inteligent`, Ming realizase asta
imediat, dar ]inea la Sallie. Era o fat` binevoitoare [i vesel`.
Toat` lumea o iubea. Desigur, [i Norman Toll. Nu-[i lua
ochii de la ea, iar Sallie asta a[tepta. Erau \ndr`gosti]i. Dar
ceea ce Sallie [i prietenul ei numeau dragoste, nu prezenta
interes pentru Ming. Ea visa la dragostea pasionat` dintre
un b`rbat [i o femeie, ca o emo]ie profund`, subtil`,
frumoas`.
Nu [i-l imagina pe Norman Toll capabil s` inspire asta, sau
sim]ind el \nsu[i o astfel de emo]ie.
Ming sorbea gânditoare din cea[ca de ceai, cu ]igara \n
mân` [i-[i spuse c` Ivor Walters o atr`gea [i mai pu]in decât
neinteresantul Norman.
Ivor era mai mare ca Norman, p`rea mai versat, mai
sofisticat; cel pu]in a[a \i p`ruse când \l cunoscuse la Londra,
18 DENISE ROBINS

când \l considerase \ncânt`tor. Dar dou` sau trei ore petrecute

\n compania lui \i schimbaser` p`rerea. |l considera la fel de
prostu] ca Norman. Iar ea se trezi tratat` \n dup`-amiaza asta
de parc` ar fi fost adus` drept o distrac]ie garantat`. Ivor i se
adresase cu „Ming a mea“, „micu]a mea“, vrând s-o fac` s`
\n]eleag` c` se afla sub aripa lui.
Pe scurt, Ming nu-l pl`cea deloc pe acest Ivor. La un
moment dat, se \ntreb` chiar dac` era bine educat, a[a cum
pretindea.
Pe Ming n-ar fi deranjat-o dac` Ivor ar fi fost, de exemplu,
mecanic \ntr-un atelier oarecare, cu condi]ia s`-i fi spus acest
lucru. Dar nu mai putea s` suporte snobismele lui Ivor
Walters, care \n opinia lui \i d`deau distinc]ie.
Cu toate acestea, Ming nevrând s` fac` not` discordant`,
\ncerc` s` se integreze atmosferei [i se amuz` al`turi de
ceilal]i, nevrând s` le strice ziua.
Ivor \i \ntinse la un moment dat tabachera sa.
– Mai vrei o ]igar`? o invit` el.
– Nu, mul]umesc, una mi-a fost de– ajuns.
El ridic` indiferent din umeri.
– Eu \nnod ]ig`rile.
– Nu cred c` este bine pentru s`n`tatea ta, spuse Ming.
– M` tem c`-mi place tot ce nu este bun pentru mine,
r`spunse el, \nchizând tabachera [i aruncându-i lui Ming o
privire care avea, probabil, semnifica]ie pentru altcineva. Din
p`cate nu [i pentru ea, care nu [tia s` interepreteze acest gen
de priviri. El \i observ` privirea care poposise asupra unei
embleme aflate pe reverul lui.
VISUL MEU 19

– Clubul de nata]ie Thames. Am fost membru.

– Adev`rat? \ntreb` Ming. Când avusese timp s` fac` toate
lucrurile pe care pretindea c` le-ar fi f`cut? Era foarte tân`r.
Lipsa ei de entuziasm \l deranj` pe Ivor. N-o considera cine
[tie ce aventur` pe aceast` Ming. Nu se ridica la nivelul lui. Era
cam ciudat`, secretoas`.... Dr`gu]`, da, poate. Avea ochi mari,
minuna]i, alba[tri, p`rul negru ca o cascad`. Curând o va
vedea goal`, poate \i va pl`cea cum va reac]iona [i va ie[i ceva
din asta. Dar deocamdat` nu prea avea valoare.
– Ce mai facem acum? \ntreb` Ivor puf`ind.
– Ne mai \nvârtim pân` la mas`, apoi eu m` duc cu
Norman pe râu, zise Sallie.
– Mai bine, morm`i Norman.
Ivor se \ntoarse spre Ming.
– Facem [i noi acela[i lucru?
Ming, care adora râul, ar fi mers [i singur`. Chiar mai bine
decât cu Ivor.
– Sigur, mergem, va fi grozav!
Se auzi dintr-o dat` muzic` izbucnind la maximum de
undeva, nu se [tie de unde.
Norman \i f`cu semn lui Sallie:
– Hei, iubito, e perfect!
Sallie, cu bra]ele goale ridicate \n sus, \l imit`:
– Este chiar perfect!
Ming \nchise ochii [i ea. Dar nu f`cu asta din dorin]a de a
asculta muzica. Nici m`car nu suporta pentru c` era prea tare
[i prea zgomotoas`, ad`ugându-se la zgomotele deja
deranjante ale zilei. Dac` voiau s` asculte muzic`, trebuia s`
fie ceva lini[titor, pl`cut auzului, suav... oricum, muzic`
20 DENISE ROBINS

clasic`. Lui Ming \i pl`cea muzica bun`. |i pl`cea [i ei s`

danseze ca [i lui Sallie, dar \i displ`cea muzica de dans care
trebuia doar ascultat`. {i mai ales tare, mult prea tare...
O, acest soare atât de str`lucitor, apele râului care
curgeau zglobiu la vale, copacii atât de verzi! Ceva, o
component` a sufletului ei tânjea dup` solitudine, dup`
pace, sau poate dup` un b`rbat, care nu sem`na cu nici unul
din cei prezen]i.
Masa fu \nso]it` de mult` veselie. Ie[ir` la o mic` plimbare
\n timpul c`reia Ming sim]i c`-i este rece [i-[i puse pulov`rul
pe umeri.
Era o sear` frumoas` [i se puteau vedea becule]ele din
copacii de pe paji[te, care \n opinia lui Ming stricau peisajul;
lui Sallie \i pl`ceau, fiind foarte vesele.
Dar când v`zu c` Sallie [i Norman o iau \n alt` direc]ie, iar
ea r`mâne singur` cu Ivor, Ming avu o senza]ie ciudat`. Acesta
b`use cam mult \nainte [i dup` mas`, râdea prea mult, lungea
nefiresc vorbele [i nu mai ascundea deloc faptul c` venise
pentru ea la aceast` petrecere. |i luase mâna de câteva ori
s`rutându-i-o, iar ea sim]i ceva foarte nepl`cut la atingerea
buzelor lui. Nu-i pl`cea deloc acest Ivor Walters. Ceva, nu [tia
ce anume, \i displ`cea chiar foarte tare. Sim]ea c` nu este o
persoan` de calitate, cum ar fi spus m`tu[a Prue.
Aflat` din nou pe malul apei, cu Ivor lâng` ea, Ming \ncerc`
s` se relaxeze [i-[i strânse jacheta pe lâng` corp, pentru a evita
orice atingere cu acest b`rbat.
Milioane de stele str`luceau deasupra capetelor lor, iar
Ming se gândi c` era o noapte minunat` \n care era grozav s`
fie cu persoana iubit`...
VISUL MEU 21

O invidia pe Sallie. Vesela [i iresponsabila Sallie, era \n

felul ei \ndr`gostit` de acel Norman, pe care, de altfel, Ming \l
considera cam prostu]. Dar Sallie nu vedea lucrurile astfel [i
chiar \nainte de a se desp`r]i, Sallie \i [optise:
– |]i doresc distrac]ie pl`cut`, Ming...uit` de oribila ta
m`tu[` [i distreaz`-te!
Era o filozofie care i-ar fi pl`cut lui Ming, dar nu se putea
distra cum spunea Sallie, cu acest Ivor. Numai figura [i vocea
lui erau de-ajuns s`-i strice ziua.
Urcar` \ntr-o barc`, a[a cum f`ceau to]i tinerii [i pornir`
spre zone mai retrase, dup` cum observ` ea imediat. Treceau
multe b`rci pe lâng` ei. Auzea voci, vedea lumini, râsete,
zgomotul f`cut de vâsle \n ap`. Dar curând se f`cu lini[te,
dovad` c` r`m`seser` singuri \n zona aceea. Stelele se reflec-
tau \n ap` ca ni[te diamante, iar ea atinse apa cu mâna l`sând
urmele degetelor sale pe m`sur` ce \naintau. Tufi[urile [i
copacii p`reau foarte stranii \n semi\ntuneric. Din când \n
când se mai puteau z`ri contururile vreunei case, ale unei vite
sau cal p`scând solitari.
Iar Ming deveni dintr-o dat` melancolic`. Era ciudat,
pentru c` pornise plin` de entuziasm \n aceast` escapad`. Dar
se gândea la multe lucruri: privind \n viitor nu vedea nimic
altceva decât ani [i ani de munc` \n acel birou din strada
Liverpool. Toat` tevatura din acel birou, actele care trebuia
dactilografiate de urgen]`, completarea dosarelor. {efii erau
prea ocupa]i pentru a mai avea timp s`-[i observe angaja]ii,
ceilal]i func]ionari la fel de obosi]i [i deprima]i ca [i ea... doar
Sallie era mai vesel`, mai antrenant`... De aceea acceptase
aceast` ie[ire cu ea.
22 DENISE ROBINS

Acas` la m`tu[a Prue, unde era supravegheat` cu

stricte]e, unde vedea cu proprii ochi cum decade tat`l ei,
ascultând povestirile lui triste pentru c` zilele lui cele mai
bune apuseser`, urma aceea[i rutin` zilnic`: mâncat,
dormit...
Nu era via]`, conchise Ming, privind spre cerul \nstelat.
Trebuia s` existe [i pentru ea o alt` via]` mai vesel`, mai
fericit`, [ansa de a-l \ntâlni pe b`rbatul pe care-l dorea, de a se
\ndr`gosti de el [i de a fi iubit`. Dar unde? Când?
Ming oft`.
|n clipa aceea, Ivor Walters se gândi c` vâslise cam mult [i
l`sând vâslele deoparte, veni lâng` ea. Apoi g`si un loc unde
apa era mai pu]in adânc` [i traser` barca sub o salcie.
Ming admir` \n t`cere luna ale c`rei raze str`b`teau
printre ramurile salciei, apa care clipocea...
Dar Ivor \i stric` pacea [i lini[tea venind prea aproape de
ea, luându-i mâna, f`cându-i mult prea clare inten]iile sale de
a face dragoste cu ea. Ming ro[i, tr`gându-[i mâna. Poate
f`cuse o gre[eal` s` vin` singur` aici cu acest Ivor. Ar fi trebuit
s` intuiasc` singur` c` n-o adusese aici numai de dragul de a
vâsli. Mai cunoscuse [i al]i b`rba]i, care \n cele din urm`
ajungeau invariabil la acela[i lucru. Dar ea nu dorea
nicidecum s` fac` dragoste cu acest individ care nu-i provoca
emo]ii. Ivor nu-i pl`cea deloc.
Cu toate acestea, \i era team` s` nu-l supere, pentru c` ar
fi stricat petrecerea celorlal]i doi, Sallie [i Norman, care
probabil se sim]eau foarte bine. De aceea \i permise s`-i ia
mâna \n palmele sale mari, ba chiar zâmbi, când el \i spuse c`
VISUL MEU 23

avea cei mai frumo[i [i mai alba[tri ochi, cea mai frumoas`
gur` pe care o v`zuse vreodat`. Dar zâmbetul \i pieri când el
se apropie prea mult, \ncercând s-o s`rute pe gur`.
– Nu, protest` Ming... nu, te rog, nu face asta!
Dar Ivor Walters se aprinsese deja dup` acest scurt
contact, de atmosfera romantic` [i de \ntuneric. Continua s-o
s`rute cu for]a, s-o prind` \n bra]e.
– Micu]a mea, reu[i el s` \ngaime, sunt foarte \ndr`gostit
de tine....Ming, e[ti o fat` foarte frumoas`...
Ea \ncerc` s` scape \mpingându-l cu putere. Se temea de
el, de brutalitatea lui, de apropierea lui.
– Eu nu vreau s` te s`rut, te rog s`-mi dai drumul.
El \ncepu s` râd`, tr`gând-o tot mai aproape.
– O, nu, Ming, n-am venit pân` aici numai ca s` te s`rut,
sau ca s` vâslesc pe apa asta blestemat`. Vreau mai mult decât
un s`rut.
Vorbele lui o dezgustar` teribil. Se \nfurie [i-l \mpinse cu
toat` puterea.
– Nu po]i face a[a ceva. Te rog s` m` duci imediat \napoi.
El \[i pierdu r`bdarea [i \ncerc` s-o prind` de mijloc cu
orice chip. Ming \i sim]i bra]ele puternice dorind s-o
imobilizeze. Barca se cl`tina destul de periculos, aplecându-se
chiar. Ming lupt` cu disperare s` scape. |n nici un caz nu-i va
mai permite acestui individ neru[inat s-o mai s`rute.
– E[ti o bestie! exclam` ea.
Deodat`, reu[i s` se elibereze din bra]ele lui [i se ridic`.
Ivor vru s-o prind` de gleznele sub]iri. Ming r`mase o clip`
disperat` \n picioare, cu bra]ele ridicate. Nu avea decât o
singur` solu]ie de sc`pare [i asta [i f`cu: s`ri din barc`,
24 DENISE ROBINS

sperând c` malul era foarte aproape. Dar nu era chiar a[a, [i

c`zu \n ap` \ncurcându-se printre ramurile salciei [i r`d`cinile
buruienilor de pe mal. Un [oarece de ap` fugi speriat. Ming
lu` f`r` s` vrea o gur` de ap` s`lcie. |l auzi pe Ivor strigând-o.
– Unde e[ti... prostu]o! Ming!
Nu-i r`spunse. Tu[ind din lips` de aer se lupt` s` ajung` la
mal, unde se c`]`r`, plin` de noroi [i cum puse piciorul pe
p`mânt o rupse la fug` pentru a se salva. Nimic n-o mai putea
face s` revin` \n barc`, la acel individ oribil. |[i va g`si cumva
drumul spre hotel.
Ud` la piele, tremurând cu toat` c`ldura nop]ii, cu ochii
\n lacrimi, \[i \ndep`rt` p`rul de pe frunte [i c`ut` s` se
dep`rteze cât mai repede de acel loc. O, cât \l ura pe acest
individ ca [i s`rut`rile lui! Ar fi vrut s` scape [i de senza]ia
l`sat` de buzele lui, pentru a nu-[i mai aminti de el.
Continua s` alerge \n \ntuneric. Se afla pe o paji[te,
departe de Shanley. Nu [tia cum s` g`seasc` drumul \napoi
spre hotel. Alerg` mult timp a[a, ne[tiind \ncotro se \ndrepta.
Deodat`, se opri epuizat`. V`zu prin \ntuneric, ceva, o form`
ridicându-i-se \n fa]`. Se opri. Era ceva, un gard, o
\mprejmuire. Fusta i se lipea de picioare, sandalele erau ude
[i alunecau. Se sim]ea mizerabil. De fapt ce [tia despre acest
Ivor Walters? Norman spunea despre el c` este b`iat bun dar,
poate c` \n fa]a unei femei era altfel. To]i erau b`ie]i buni la
\nceput. Acum [tia c` acest Ivor era un individ mizerabil, cu
care nu mai trebuia s` ias` nici o fat`.
Se uit` cu ochii \nro[i]i de plâns la paji[tea pe care se aflau
[i câ]iva copaci, din loc \n loc. Ce se putea g`si la umbra
VISUL MEU 25

acestora? Ce alt` amenin]are? Ce dezolant era ce se vedea \n

fa]a ochilor ei! Nu se auzea nici un l`trat de câine m`car, nici
un clopot de biseric`...
|n clipa aceea, un cal aflat pe p`[une ridic` \ncet capul [i o
z`ri. Fata nu-l v`zuse [i apari]ia lui nea[teptat` \i d`du fiori.
Sc`p` un strig`t [i o porni din nou la fug` peste câmp cu inima
b`tând s`-i sparg` pieptul, de team`. Fu nevoit` s` sar` un gard,
c`zu [i-[i lux` glezna. Se ridic` [i, [chiop`tând porni totu[i mai
departe, dând peste un drum destul de departe de malul apei.
Dar drumul avea destule meandre [i dup` ce [chiop`t`
destul Ming nu z`ri nici lumini, nici altceva care s`-i indice c`
se apropia de destina]ie. F`r` s` [tie de ce, presupuse c-o
luase \n direc]ie opus`.
Totul o durea; capul, ochii, glezna, era obosit`, [chiop`ta.
Frumuse]ea nop]ii de var` se transformase \n tragedie
pentru ea.
Era pe punctul de a ceda, când ajunse la prima cas`. |n
lumina lunii v`zu clar gardul de fier forjat, apoi casa. Nu se
\ndoia c` la cap`tul acelei alei pietruite, str`juite de copaci, se
afla o cas` frumoas`. Se vedeau luminile aprinse.
|n ultimul stadiu de epuizare [i mizerie se for]` s` ajung`
la poart` pentru a \ntreba unde se afla [i cum putea ajunge la
Shanley.
|n clipa aceea, ap`ru un b`rbat cu un labrador. Ming
observ` c` era \nalt, zvelt, \mbr`cat \ntr-o hain` de sear` [i
fuma trabuc. Temându-se c` va le[ina, ceea ce i se mai
\ntâmplase pe la [aisprezece ani, avu senza]ia c` se pr`bu[e[te
\n gol, dar auzi o voce [i se sim]i prins` \n bra]e. Vocea era
probabil a b`rbatului \n haine de sear`.
26 DENISE ROBINS

– Dumnezeule, ce se \ntâmpl`? Cine e[ti?

Dup` aceea, Ming nu mai [tiu nimic.
Când \[i rec`p`t` cuno[tin]a nu se mai afla \n fa]a acelor
por]i, ci \ntr-o cas` necunoscut`, \n \ntuneric [i r`coare. Era
\ntr-o \nc`pere cu mobilier frumos, ales cu gust, era \ntins`
\ntr-un pat, sprijinit` pe perne. I se p`ru când deschise ochii,
c` p`[ise direct \n cadrul unui film. Totul era foarte frumos.
V`zu mii de volume pe rafturile unei biblioteci. Erau, desigur,
legate \n piele. Era o bibliotec` \n form` de L, cu draperii
verde \nchis la ferestre, cu sofaua [i fotoliile din piele, cu un
frumos covor chinezesc.
Se aflau multe vaze cu flori \n \nc`perea aceea. Era discret
luminat`, cu aplice prinse \n console. Lâng` sofaua pe care se
afla v`zu o m`su]` Chippendale, cu o tabacher` de onix, un
pahar [i un bol cu brandy.
Toate aceste lucruri frumoase, ap`rute dintr-o dat` sub
ochii ei uimi]i, o l`sar` f`r` grai. Nu zise nimic, privind \ncet
la stânga [i la dreapta ei, pân` când \l observ` pe acel b`rbat
\nalt, aflat la capul ei. Cel pe care-l v`zuse \nainte de a-[i
pierde cuno[tin]a. El o adusese aici, a[a cum era murdar`,
plin` de noroi [i o a[ezase pe aceast` sofa, acoperind-o cu o
cuvertur`.
Se trezi privind dintr-o dat` \n ochii lui. Observ` c` nu era
foarte tân`r, dar extrem de atr`g`tor, zvelt, \ngrijit. Era un
b`rbat de vreo treizeci de ani. Avea p`rul castaniu, \nc`run]it
prematur la tâmple, tr`s`turi frumoase, privire inteligent`.
Ochii \i erau cenu[ii.
El \i spuse:
VISUL MEU 27

– }i-ai revenit?Tocmai l-am trimis pe Jackson s`-]i fac` o

cafea. De asta ai nevoie. O cafea tare cu pu]in brandy. E[ti
foarte ud` [i \n pericol s` r`ce[ti. Cum ai ajuns \n ap`?
|ntrebarea lui o trezi brusc la realitate. |i r`spunse abia
[optit:
– Da, vin de la râu.
B`rbatul se apropie de sofa [i o privi cu aten]ie.
– Am intuit corect? Ai avut un accident?
Ea \ncuviin]`, apoi ro[i, amintindu-[i de insisten]ele lui
Ivor. Dar acum nu mai trebuia s` se team` de Ivor. Iar de acest
b`rbat nu era cazul s-o fac`. P`rea atât de calm, lini[tit,
civilizat, altfel nu s-ar fi deranjat s-o aduc` \n casa asta
minunat`. Numai dac` ar fi putut s` nu mai tremure, se gândi
ea, dac` n-ar mai durea-o glezna. Nu-[i putea concentra
privirea. |ncepu s` tu[easc`.
– |mi pare r`u... \ncepu ea, am deranjat...
El zâmbi. Ming nu mai v`zuse un zâmbet atât de minunat.
|i luminase \ntreaga figur` b`rbatului care altfel p`rea un pic
cam sobru, poate cam trist, poate dezam`git.
– Nu-]i face probleme, biata de tine. E[ti foarte u[oar`.
L-am rugat pe cel care are grij` de cas` s` m` ajute s` te
aduc aici. So]ia lui este plecat` [i nu avea brandy, a[a c` te-am
adus aici, unde am tot ce trebuie. Jackson \]i va aduce o c`ma[`
de noapte, pân` ]i se vor usca lucrurile. A, uite-l cu cafeaua.
Intr`, Jackson, pune-o aici. Tân`ra a avut un accident pe râu.
Servitorul, care o privi dezaprobator, dup` cum i se p`ru
ei, trase masa mai aproape de sofa apoi se mai uit` o dat`
dubios la ea.
28 DENISE ROBINS

– Adu o c`ma[` de noapte, Jackson, domni[oara trebuie s`

se schimbe imediat.
– Imediat, domnule, zise acesta.
B`rbatul se \ntoarse spre Ming.
– |mi voi reveni imediat, murmur` ea. Numai dac` m-a]i
putea duce \napoi la Shanley. Nu vreau s` v` deranjez prea
mult...
El \i r`spunse:
– Nu m` deranjezi. Eu [i Jackson ne cam plictiseam, a[a c`
am fost ferici]i s` acord`m o mân` de ajutor unei tinere
\ncånt`toare. Uite, bea cafeaua asta, am pus o gur` de brandy
\n ea. Când te vei sim]i mai bine, vorbe[te-mi despre accident.
Ming se sprijini \ntr-un cot [i lu` o \nghi]itur`. C`ldura ei o
\nv`lui imediat [i se sim]i chiar stimulat` dar nu-[i putea
reveni din tremur. Se l`s` \napoi pe pern` [i \ncerc` s` fie
politicoas`.
– Mul]umesc din tot sufletul, domnule...
– M` numesc Barrisford. Julian Barrisford.
{i acestea fur` ultimele cuvinte pe care le auzi \nainte de
a-[i pierde din nou cuno[tin]a. Numele lui p`ru s` aib` un
straniu [i inexplicabil ecou, tot mai \ndep`rtat, apoi se
cufund` \n \ntuneric din nou, repetând numele lui: Julian
Barrisford.
 Capitolul 3

Dup` vreo or`, Julian Barrisford se a[ez` \n dreptul unei

ferestre din biblioteca sa, privind afar` la cerul plin de stele, la
paji[tea luminat` de lun`. Briza adia aducând miresmele
florilor din gr`din`. Iunie era \ntotdeauna luna cea mai
pl`cut` la conacul Shanley. |i pl`cea mult locul acesta, pe
care-l \ndr`gise \nainte de a-l cump`ra. Fusese cu pu]in timp
\nainte de izbucnirea r`zboiului, iar acum valoarea conacului
crescuse foarte mult. La fel [i costurile \ntre]inerii acestuia; ele
crescuser` direct propor]ional cu sc`derea veniturilor sale.
Sistemul spoliant de impozitare \l l`sase, ca [i pe al]ii, f`r`
mijloacele necesare \ntre]inerii unui astfel de conac. Avea
nevoie de mult personal pentru a-l servi a[a cum trebuia.
Când fusese \n Coreea, se gândise mereu la toate schimb`rile
pe care le va face la Shanley, la \ntoarcerea acas`. O arip` era
foarte veche [i \ntr-o stare nu prea bun`, a[a c` trebuia
renovat`. Voise atunci s` restaureze [i \nc`perile Claudiei, s`
fac` terenuri de tenis [i un debarcader.
30 DENISE ROBINS

Cu am`r`ciune \[i aminti de aceste visuri [i planuri,

care-l ajutaser` s` suporte mai u[or zilele [i nop]ile \n
Coreea. |[i aminti de scrisorile pe care i le scria Claudiei,
pline de vise de pu[tan. Tr`ise pân` atunci ca \ntr-un
paradis al pro[tilor. Dar cel pu]in fusese un naiv fericit.
Ast`zi, \ns`... \[i \ntoarse privirea spre labradorul care
st`tea nemi[cat lâng` el.
– Asta a fost demult, b`trâne Frisby, se trezi spunându-i
animalului, prietenul s`u. Era o alt` via]`. Tu nici nu te
n`scusei pe atunci. Eu \ns`, da, cine [tie pentru ce... uneori
simt c` n-a[ regreta nici un moment dac` a[ p`r`si via]a asta
cât mai repede.
Labradorul d`du din coad`, apoi lovi podeaua cu ea, iar
Julian \ncepu s` râd`. Cu mâinile \n buzunare, \ncepu s`
str`bat` \nc`perea cu pa[i mari, cu câinele dup` el. Deodat`,
Julian se opri [i \ncepu s` vorbeasc` singur:
– Acum m` \ntreb de ce naiba am oprit-o pe fata asta aici,
\n loc s-o trimit la spital. Cred c` n-am f`cut bine [i v`d asta \n
privirea lui Jackson, la fel [i \n a doctorului Bishop. Tu ce zici,
Frisby? Oare mi-a fost mil` de ea pentru c` este mic` [i fragil`?
Pare pierdut`; nici nu-i [tiu numele. Dar n-a[ putea s-o trimit
la spitalul local.
Da, Julian nu avusese inima s-o trimit` pe Ming unde s` nu
mai poat` verifica felul \n care era tratat`. |ntotdeauna se
pierduse cu firea \n fa]a femeilor mici de statur`, suferinde,
sau cu aerul acesta pierdut. |[i aminti cum \n copil`rie aducea
animale pierdute acas` [i \ncerca s` le p`streze cu toate
protestele mamei [i d`dacei.
VISUL MEU 31

Chiar [i Frisby era un animal de pripas [i nu avea nimic din

delicate]ea unui câine de ras`. Fusese g`sit \n p`dure de
gr`dinar, cu un ghimpe \n lab`. Era un c`]elu[ aproape mort
de foame, cu purici, murdar [i p`r`sit. Julian, abia \ntors din
Coreea, \l dusese la veterinar [i-l vindecase de toate bolile, \l
hr`nise bine [i acesta crescuse frumos. Mai [chiop`ta [i acum
din cauza ghimpelui care-i fusese scos foarte târziu, dar era un
adev`rat dul`u, devotat st`pânului.
|[i aminti de acel copila[ din Coreea, pierdut de ai s`i, care
plângea de foame. Obosit peste m`sur`, Julian nu-l l`sase
acolo unde-l g`sise, ci \l dusese cu el câteva ore, pân`
ajunseser` la un alt sat \n care \i g`sise o mam` adoptiv`.
Julian se \ntoarse \n \nc`perea \n care se afla fata aceea
necunoscut` pe care o l`sase \n grija unei asistente aduse de
la spital spre a o \ngriji. Doctorul \i spusese c` fata putea face
pneumonie.
– Dumnezeule, murmur` Julian, acum [tiu de ce n-am
trimis-o la spital. |ntr-un fel, fata asta avea ceva din aerul acelui
copil coreean; avea ochii alungi]i, p`rul m`t`sos, \nchis la
culoare. Era fragil`, delicat`, [i-l privise cu ochi mari speria]i
pe Jackson care o dusese \ntr-o camer` de la etaj, \i scosese
hainele ude [i o acoperise cu o p`tur` groas`.
– Nu fi prea catolic, Jackson, \i spusese el. Suntem
amândoi b`rba]i c`s`tori]i, nu-]i face probleme. Sau ai prefera
s-o vezi murind de pneumonie, decât s`-i schimbi hainele
ude? Este o situa]ie de for]` major`!
Jackson nu-i r`spunse. Se duse s` aduc` ap` cald`, iar
Julian r`m`sese s` vegheze fata, fascinat de genele ei lungi,
tenul ca o petal` de floare. Se \ntrebase atunci ce se
32 DENISE ROBINS

\ntâmplase cu acel copil coreean. Amintirea lui \l urm`rea

chiar [i acum, dup` atâta vreme. Probabil c` [i figura acestei
tinere \l va urm`ri la fel dac` ar trimite-o la spital.
– Am o cas` foarte mare, cu zeci de camere libere, foarte
mult personal; fata asta poate r`mâne aici pân` se pune pe
picioare, apoi vom da de [tire familiei ei, \i spusese doctorului
Bishop.
Din fericire, doctorul adusese o asistent` care s` aib` grij`
de fat`; cel pu]in a[a nu mai era nevoie s` vad` mutrele pe
care le f`cea Jackson când \i cerea ceva legat de ea.
Julian Barrisford trecea prin momente grele, \n care se
\ntreba ce ar fi mai bine s` fac` \n via]`. Din nefericire, nu era
ca al]i b`rba]i, prea atras de slujba sa. Fusese militar de carier`
[i nu se stabilise de fapt nic`ieri pân` la \ntoarcerea din
Coreea, când \ncepuse s` lucreze la editura unchiului s`u. Era
o afacere de mare anvergur`. Unchiul Philip urma s` ias` la
pensie anul urm`tor, iar atunci Julian urma s` fie director
executiv al editurii Camledge & Co, lucru care nu-l \ncânta
prea mult.
Oare era ca mul]i al]i solda]i, care nu-[i g`seau locul \n
via]a civil`? Sau poate din cauza dezam`girii \n c`snicie?
Nu [tia. Uneori nu-i p`sa, c`ci se putea socoti mai norocos
ca al]ii, pentru c` avea ceva bani, o slujb` bun` [i aceast`
frumoas` cas`, plin` de amintirile de la mama sa.
Mama murise cât el se afla \n Coreea. Fusese o femeie
excep]ional`, iar pierderea ei fusese [i mai grea din cauza
atitudinii Claudiei. Sim]ise atunci c` nu mai are pentru ce s`
se \ntoarc`. Nimic stabil, nimic care s`-i hr`neasc` spiritul.
VISUL MEU 33

Numai lucruri. Nimic de zis, erau lucruri frumoase [i le

aprecia. Mobila veche, toat` argint`ria mamei, colec]iile de
art`, pe care Eleanor Barrisford le strânsese \n timpul vie]ii. {i
toate aceste c`r]i, pe care le adunase tat`l s`u, un iubitor de
carte. Murise, din nefericire, \nc` de pe vremea când Julian
studia la Oxford.
Julian continu` s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari,
oprindu-se doar pentru a-[i aprinde pipa. Toate amintirile
trecutului se concentraser` asupra lui \n seara asta, \[i spuse
cu am`r`ciune. Ce ciudat s` g`seasc` fata asta... care parc`
ap`ruse din apele râului... misterioas`... foarte tân`r`...
fascinant` pentru privire. Avea pielea alb` ca laptele, ochii
migdala]i, p`rea atât de speriat`...
– La naiba! exclam` Julian, trebuia s-o trimit la spital.
Poate mâine se va sim]i mai bine, pentru a le spune de
unde ap`ruse [i unde voia s` ajung`.
Deodat`, Julian tres`ri, amintindu-[i vocea Claudiei care ar
fi spus cu sarcasm:
– La naiba, Julian, de ce nu transformi conacul `sta \ntr-un
azil pentru câinii pierdu]i, sau \ntr-un orfelinat. Te-ai sim]i mai
realizat a[a. Cine te aude vorbind, nu poate crede c-ai luptat
\n Coreea.
Dar ce-am f`cut \n Coreea? se \ntreb` el. Am primit o
medalie pentru c` am c`rat \n spate un soldat r`nit, riscându-mi
astfel via]a. De ce nu dispre]uise Claudia chiar [i acest gest?
Pentru c`-i adusese o medalie, iar ei \i pl`ceau distinc]iile. Dar
pentru c` \ngrijeai un biet c`]el abandonat, sau vreun copil a
c`rui mam` fusese ucis`, nu puteai primi o medalie.... Claudia
34 DENISE ROBINS

aproba doar acele fapte care erau puternic motivate. Ea nu

cuno[tea bun`tatea, lucru pe care el nu-l [tiuse pân` la
\ntoarcerea din Coreea.
|[i aminti din nou de trecut. O cunoscuse la o petrecere \n
Norfolk, unde mersese la o vân`toare. Gazda, Alicia Richards,
era pasionat` de alc`tuirea perechilor. La vremea aceea, era
un burlac care prezenta multe avantaje, iar pe atunci Claudia
era \n c`utarea unui so]. {i i-l g`sir` pe el. Julian se
\ndr`gostise imediat, considerând-o cea mai frumoas` femeie
pe care o v`zuse vreodat`. Era cu trei ani mai tân`r` ca el. Se
spunea despre ea c` a distrus multe inimi [i a refuzat zeci de
pretenden]i, fiind cam greu de satisf`cut. {tia s` vâneze, s` se
]in` bine \n [a, s` pescuiasc`; era adepta sporturilor pe care el
le adora. Dar nu-[i \nchipuise c` va ajunge s` se \nsoare cu o
astfel de femeie, pân` când Claudia nu-i lu` min]ile. Era plin`
de via]`, cu mult` energie fizic` [i mental`. |nalt`, zvelt`, f`r`
un pic de gr`sime, cu mâini [i picioare foarte mici, tr`s`turi
clasice, pleoape care ascundeau ochi ce [tiau s` se uite la un
b`rbat, f`când-o s` par` \nc`rcat` de dorin]`. Ochi verzi, p`r
castaniu, t`iat la baza gâtului. Claudiei \i pl`cea s` fie unic`. {i
desigur când intra undeva, lumea \ntorcea capul dup` ea.
O singur` dat`, Julian observase c` ar fi o femeie dificil`,
care tindea mereu spre perfec]iune. Dar apoi se \ndr`gostise
orbe[te [i hot`râse s` se \nsoare.
Avuseser` o scurt` logodn`. Claudia nu mai avea p`rin]i [i
locuia \n casa unei m`tu[i, lady Veering, o doamn` foarte
b`trân` cu chipul ca o masc` [i peruc` blond`, pe care Julian
n-o suporta, dar fusese nevoit s-o tolereze de dragul Claudiei.
Aflase de la ea c` tr`ise o via]` de martir`, sacrificat` mereu pe
VISUL MEU 35

altarul m`tu[ii Agatha. Durase destul pân` lui Julian i se luase

v`lul de pe ochi [i realizase c`, de fapt, m`tu[a Agatha fusese
martira.
Mai apoi, Claudia, tân`ra cu care se c`s`torise [i Claudia
so]ia lui deveniser` dou` fiin]e foarte diferite. Atât de
incredibil` era diferen]a \ncât nici acum nu realiza cum putea
o femeie s` fie atât de rece, f`r` scrupule [i calculat`.
|[i aminti de o scrisoare pe care i-o scrisese lady Veering [i
care-i parvenise prin intermediul avocatului s`u, chiar \nainte
de moartea b`trânei doamne. Julian o interpretase ca o
r`zbunare târzie \mpotriva celei care profitase de
generozitatea ei.
„M` tem c` nu voi mai tr`i pentru a te mai vedea, Julian,
scria aceasta, dar sper c` nu vei fi dezam`git s` afli c` n-am ce
s`-i las Claudiei. Mi-a luat to]i banii cât am fost \n via]` [i m-a
for]at s` vând multe bunuri personale pentru a-i pl`ti datoriile.
Nu cred c` [tii, dar \i place s` joace pocher [i s` parieze. Asta
\i curge \n sânge. A mo[tenit acest viciu de la tat`l ei. El era un
om de nimic, dar mama Claudiei, draga mea sor`, m-a rugat
s`-i promit c` voi avea grij` de Claudia [i am f`cut-o.
Am avut grij` de ea sperând c` se va m`rita cu vreun b`rbat
mai dur, care s` scoat` sufletul din ea, pentru c` asta merit`.
Claudia este \n stare s` desfac` [i pumnul unui mort, dac` [tie
c` acolo se afl` vreo moned`.
Când te-a adus prima oar` s` te v`d, am \n]eles imediat c`
a g`sit ceea ce nu merita, c` e[ti prea blând [i prea bine
crescut pentru ea. Am vrut s` te aten]ionez, dar atunci nu
m-ai fi crezut, a[a c` te-am l`sat s` descoperi singur.
36 DENISE ROBINS

Claudia te-a luat pentru bani [i perspectiv`, dar \n principal

pentru c` e[ti un b`rbat blând, cu suflet bun. Când nu va mai
putea lua nimic de la tine, te va p`r`si. Ascult`-mi sfatul [i
pune [aua pe ea dac` nu vrei s` ajungi r`u....“
Nu fusese o scrisoare pl`cut` [i Julian se sim]ise dezgustat
dup` ce o citise. La \nceput, crezuse c` erau doar minciuni,
dar apoi \ncepuse s` se conving` singur. |nc` din Coreea
\ncepuse s` suspecteze c` era ceva \n neregul` cu c`snicia lui.
Nici \n luna de miere nu fusese prea grozav. Claudia
r`spunsese cu pasiune, dar ca o regin` care acord` favoruri
unui supus.
El, ca orice b`rbat, se uita la ea ca la un diamant de mare
valoare; acea femeie frumoas`, dup` care \ntorcea capul orice
b`rbat, era a lui!
Iar ea profitase din plin de generozitatea lui. Pân` [i acest
conac fusese cump`rat pentru c` ei \i pl`cea s` locuiasc` pe
malul unui râu. Julian \i f`cuse daruri generoase.
Numai când \ncepuser` s` curg` facturile, el \i ceruse s` fie
mai prudent`. Fusese atunci primul moment \n care o ghear`
ascu]it` se ivi de sub o m`nu[` de catifea. Dac` nu primea tot
mai mul]i bani, Claudia se posomora [i nu-i mai acorda nici o
aten]ie. |l acuza de meschin`rie; Julian nu voia s` ajung` la
fundul sacului cu toat` dragostea lui pentru so]ie, iar curând
Claudia deveni o str`in`.
Ea r`sufl` u[urat` când \l v`zu preg`tit s` plece \n Coreea.
El mai f`cu alte gesturi generoase, \i mai pl`ti ni[te datorii,
apoi plec`. Iar la prima permisie bucuria de a o vedea pe
Claudia, casa, fu de scurt` durat`.
VISUL MEU 37

|n fa]a ochilor lui ap`ru o nou` Claudia, mai frumoas` ca

oricând, mai amuzant`, mai spiritual`. Dar \ntre timp, mai
c`p`tase o pasiune; cea pentru b`utur` [i pentru b`rba]i cu
care el nu putea concura. Se \nconjurase de astfel de prieteni
de la plecarea lui [i-i aducea la conac \n weekend, sau \n
apartamentul din Londra.
Julian fusese la \nceput uimit, apoi dezgustat de cei cu care
se \nso]ise Claudia. Erau ni[te parazi]i, care vegetau \n jurul ei,
tr`ind de pe urma ei.
Claudia, care pentru el p`ruse cândva chintesen]a unei
so]ii de calitate, suferise o cumplit` metamorfoz`. Consuma
alcool cu disperare, pierdea nop]ile [i a doua zi dormea tot
timpul pân` la cin`, când \[i relua escapadele. Acest fel de
via]` \i afecta desigur s`n`tatea. Era mereu nervoas`, iar
pentru Julian nu avea cuvinte bune, decât dac` voia ceva de la
el. Când Julian \ncerc` s`-i spun` c` nu era bine ce f`cea, ea \l
acuz` c` are concep]ii \nvechite.
Dup` o discu]ie generat` de solicitarea lui Julian de a
r`mâne un weekend acas`, f`r` prietenii ei, ea \l amenin]`
c`-l va p`r`si.
– M-am s`turat de predicile tale! Vreau s`-mi tr`iesc via]a!
Claudia era \ntins` pe canapea când \i spuse aceste vorbe.
Scrumiera aflat` pe noptier` era plin` de resturi de ]igar`. Ea
\l privea cu acei ochi minuna]i de care se \ndr`gostise Julian.
Acum \n ochii ei nu se putea citi decât ur`.
Julian sim]i c` [i el o ura la rându-i. Aceast` femeie \i furase
[i ultimele iluzii de a avea o via]` conjugal` decent`. Nu-i
putuse oferi un copil, sau poate nici nu voise.
38 DENISE ROBINS

– Am ajuns \n situa]ia, drag` Claudia, \n care nu-mi mai

pas` dac` pleci sau stai.
– Poate vrei s` divor]`m, poate ]i-ai g`sit alt` femeie.
– |]i dai seama c` acum sunt foarte prudent. Nu m` voi
rec`s`tori, mi-a ajuns ce mi-ai f`cut tu. Nici nu vreau s`
divor]ez, pentru c` ]in la numele [i reputa]ia mea. Ce faci tu,
este problema ta.
Desigur, Claudia continuase s`-i fac` probleme, s`-l for]eze
s` scape de ea. Julian nu mai prezenta interes pentru ea,
dovedind c` nu era chiar atât de bogat; prea repede ajunsese
la fundul sacului.
Tr`iser` separat \n ultimele luni. Ea se afla la Londra, el la
conac.
Apucase s`-i spun` Claudiei c` nu se va mai rec`s`tori, dar
un b`rbat nu poate tr`i singur; [tia asta.
Se deschise \ncet u[a bibliotecii [i intr` infirmiera.
– Scuza]i-m`, domnule Barrisford, pacienta ar vrea s` v`
vorbeasc`.
Julian o urm`. Urcând treptele sc`rii care duceau \n camera
unde se afla Ming, sim]i ceva ciudat, f`r` a putea s`-[i
l`mureasc` despre ce este vorba. Intr` pe vârfuri \n \nc`pere.
Asistenta o transportase pe tân`r` \ntr-o camer` cu baie. Julian
r`mase lâng` patul tinerei.
Figura ei mic`, delicat`, avea dou` pete ro[ii \n obraji, iar
ochii migdala]i erau marca]i de febr`, tulbura]i. Respira greu.
– Te sim]i mai bine?
Fata \ncuviin]`.
– Ai fost foarte bun cu mine. Dar eu...
VISUL MEU 39

– A[ vrea s`-]i [tiu numele, \ncepu Julian....cred c` ai t`i

sunt \ngrijora]i...vreau s`-i informez...
– M` numesc Ming.
Ming. Era un nume neobi[nuit, dar i se potrivea. Fata era
parc` f`cut` dintr-o bucat` de por]elan... delicat`, cu aer
oriental, cu acel p`r minunat negru, cu ochii languro[i. Se
a[tepta s`-i vorbeasc` folosind un accent str`in. Dar ea vorbea
o englez` curat`....
– Ming Corally.
– Ming Corally, repet` el. Adresa? Num`rul de telefon...
– Nu. Eu... fata se opri. Se vedea c` nu putea s` respire.
– Mai bine nu vorbi acum, zise Julian.
Ming c`zuse din nou \n acea stare de febr` [i delir.
– Du-te... nu vreau s` te [tiu lâng` mine... auzi Julian. El o
privi ciudat. Din vorbele ei, realiz` c` fata era speriat`. Cineva
voise s`-i fac` r`u.
– Ce tratament i-a]i aplicat? o \ntreb` Julian pe asistent`.
– Penicilin` la trei ore; se va face bine, nu v` face]i
probleme. Va avea câteva momente mai rele, dar \[i va reveni
destul de repede.
Julian ie[i din \nc`pere. Ridic` receptorul telefonului [i lu`
leg`tura cu poli]ia.
– A \ncercat cineva s` afle de o rud` numit` Ming Corally?
\ntreb` el.
R`spunsul fu negativ. Julian puse receptorul \n furc` [i
\ncepu din nou s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari. Va trebui s`
a[tepte pân` fata va putea vorbi din nou.
F`r` s` [tie din ce motiv era curios s` afle mai multe despre
ea. Ming... ce nume frumos! I se potrivea. Din nou, Julian \[i
aminti de copilul din satul acela coreean.
40 DENISE ROBINS

Era [i normal c` poli]ia nu fusese informat` despre Ming

Corally. Se petrecuser` dou` lucruri despre care Julian
Barrisford nu avea cum s` [tie.
Când Ivor Walters se \ntorsese la prietenii s`i, preg`tise
deja o versiune [i nu avea oricum de gând s` spun` adev`rul.
Le spusese lui Sallie [i Norman c` se certase cu Ming iar
aceasta plecase direct acas`.
– A luat trenul, zisese el. Când Sallie [i Norman v`zuser` c`
Ming nu se \ntorsese pân` târziu, crezuser` versiunea lui Ivor.
Curând, Sallie se \nfurie.
– Nu mi se pare frumos din partea lui Ming s` ne strice
astfel petrecerea.
Norman \ncuviin]`.
– Mai ales c` eu [i Norman aveam de gând s` ne anun]`m
logodna.
– Felicit`ri, murmur` Ivor.
– O s`-i spun eu lui Ming ce cred despre ea, când o s-o v`d,
zise Sallie. Dar pentru ce naiba v-a]i certat?
– S-a \nfuriat nu mai [tiu din ce motiv.
Se \ntoarser` cam ploua]i la Londra. Nimeni nu coment`
absen]a lui Ming. Nimeni, \n afar` de m`tu[a sa.
Tom Corally nu mai avea cum s` vegheze asupra fiicei sale,
sau s`-i pun` \ntreb`ri. La ora [apte [i jum`tate \n seara aceea,
dup` ce citise ziarul, \l l`sase s`-i cad` la picioare [i ... murise
de angin` pectoral`.
Asta \n timp ce biata Ming lupta pentru propria-i via]`, \n
casa lui Julian Barrisford.

***
VISUL MEU 41

Timp de patruzeci [i opt de ore, Ming lupt` cu pneumonia.

Noaptea, dup` ce criza trecuse dup` cum spusese doctorul
Bishop, Ming \nvinsese boala. Julian Barrisford, \n pijama [i
papuci, se afla la u[a ei. Asistenta \l trimisese la culcare cu
dou` ore \n urm`, dar el revenise.
– Marea ei problem` este sl`biciunea, zisese doctorul
Bishop. Nu este bine hr`nit` [i cred c` munce[te prea mult.
Dar Ming reu[ise s` \nving` boala. Iar Julian se retr`sese
din nou \n camera sa, lini[tit de data asta.
Diminea]a primul lucru pe care-l f`cu fu s` afle adresa lui
Ming. Probabil ai ei erau \ngrijora]i.
Ming se sim]ea mai bine. Se ridicase pe perne, cu toate c`
avea privirea obosit`, cu ochii \ncerc`na]i. Cu toate acestea
\ncerc` s`-i zâmbeasc`.
– M` simt mai bine [i nu [tiu cum s`-]i mul]umesc pentru
tot, murmur` ea. N-ar mai trebui s` m` ]ii aici.
– Doctorul Bishop a spus c` va trebui s` stai vreo zece zile.
Ai sc`pat de pericol dar nu de tot. Trebuie s`-mi dai adresa, s`
comunic cu ai t`i.
– De când m` aflu aici?
– De dou` zile. Te-ai sim]it prea r`u ca s` po]i vorbi. Ai
spus multe lucruri, dar f`r` sens pentru noi.
Tân`ra \l privi speriat`, dup` cum i se p`ru lui Julian. De ce
se temea oare? se \ntreb` Julian.
Ming \ncepu s`-i vorbeasc` despre tat`l ei... China...
m`tu[a Prue...
{i el v`zu totul cu ochii min]ii. Casa aceea sordid` din
Streatham, \n care fata era mereu cic`lit`, chiar dac` tat`l \i lua
partea. M`tu[a p`rea o brut`.
Julian scrise adresa.
42 DENISE ROBINS

– O s` trimit o telegram`, zise el.

Ming vru s` mai spun` ceva dar ro[i, transpir`, \ntrebându-se
ce gândeau oare tata [i m`tu[a.
De aceea, \i spuse:
– Cel mai bine ar fi s` telefonezi la biroul unde lucrez, s`
ceri s` vorbe[ti cu prietena mea, Sallie Lawford. Ea \i poate
transmite tatei c` sunt bine.
– N-ai vrea s` vorbe[ti tu cu Sallie? zise Julian. |]i voi aduce
telefonul aici.
– O, ar fi grozav! exclam` Ming.
Julian g`si imediat num`rul [i \n clipa urm`toare Ming
vorbea cu Sallie. Aceasta era uimit`, iar Ming nu putea vorbi \n
largul ei din cauza lui Julian. |i spuse pe scurt cum se purtase
Ivor [i ce se \ntâmplase de atunci la Shanley.
Sallie zise doar atât:
– Iar eu [i Norman te credeam acas`! {tii, am fost cam
sup`rat` pe tine c` ne-ai stricat petrecerea.
– Nu te-a sunat tata, cumva? o \ntreb` Ming.
R`spunsul fu negativ. Ming era uluit`.
Oricum, Sallie \i promise s` se duc` acas` la ea, s` le spun`
ce se \ntâmplase cu Ming.
– Spune-i tatei c` m` simt bine [i sunt \ngrijit` cu mult`
aten]ie.
Cu acestea, convorbirea se \ncheie. Iar Julian se lini[ti
acum când musafira lui luase leg`tura cu familia.
La [ase [i jum`tate, Ming primi un telefon. Ridicând
receptorul, ea spuse emo]ionat`:
VISUL MEU 43

– Cred c` este tat`l meu.

Dar Ming primi o lovitur` puternic`, a[a cum numai
Prudence Corally [tia s` dea. Cu vocea ei strident`, pe care o
auzi chiar [i Julian Barrisford, aflat \n dreptul ferestrei, \i spuse
nepoatei sale:
– Sallie mi-a povestit c` te-ai speriat de nu [tiu ce b`rbat [i
ai c`zut \n râu. N-am mai auzit asemenea baliverne; desigur,
nu cred o iot`.
Ming o \ntrerupse.
– M`tu[` Prue, acest lucru chiar s-a \ntâmplat!
– De fapt, nu m` intererseaz`, zise Prudence Corally, ai
dou`zeci [i unu de ani [i te po]i p`zi singur`. De fapt, te-am
sunat s`-]i spun c` n-o s`-]i mai vezi tat`l.
Ming p`li.
– De ce, m`tu[`?
– Pentru c` exact \n noaptea \n care ai lipsit, a murit de
inim`. L-am \ngropat azi diminea]`. Am fost singura care a
\nso]it co[ciugul la groap`.
Ming nu-[i g`sea vorbele. Julian \i veni \n ajutor. Prudence
Corally continua s` ]ipe \n receptor.
– Nu \ncerca s`-mi vinzi gogo[i, Ming! {i te rog, nu mai
veni \n casa asta; \]i vei g`si bagajele \n gara Victoria. |]i voi
trimite chitan]a de la bagaj. Nu vreau s` mai stai \n casa mea,
chiar dac` e[ti fiica fratelui meu... semeni mai mult cu
acea...
Ming nu mai auzi nimic; sc`p` receptorul din mân`.
Julian \l prinse [i i se adres` m`tu[ii Prue:
44 DENISE ROBINS

– N-am avut pl`cerea de a v` cunoa[te, doamn` Corally,

zise el furios, dar a[ vrea s` v` informez c` nepoata
dumneavoastr` are o pneumonie sever`, se afl` \n casa mea,
iar doctorul [i asistenta....
El nu mai apuc` s` spun` nimic.
– Dac` e[ti iubitul ei, po]i s-o ]ii acolo. La revedere.
Julian se \nfurie teribil. Sim]i aceea[i neputin]` ca atunci
când \l g`sise pe bietul Frisby prins \n capcan`. O privi pe
Ming, observ` c` tenul ei c`p`tase o paloare alb`strie [i o
chem` repede pe asistent`. Era evident c` Ming, sl`bit` cum
era, nu putea suporta un [oc.
Julian \[i turn` un pahar de brandy, apoi lu` mai multe
p`turi, pe care le duse \n camera lui Ming.
Asistenta se str`dui s-o aduc` la normal pe Ming, care acum
\l privea cu ochii mari, cu lacrimi rostogolindu-i-se pe chip.
Fata asta avea de \ndurat prea mult` durere. Tat`l ei, cel mai
bun tat` din lume, se dusese... era imposibil de crezut, dar se
pare c` era adev`rat.
|l \ngropaser` deja! Asta spusese cruda ei m`tu[`. Dac` l-ar
mai fi apucat \n via]`, Ming s-ar fi rugat s` nu cread` nimic r`u
despre ea.
Lacrimile amare continuau s` curg`. Iar Ming s` se
gândeasc` la ce o a[tepta acum, \ntr-o lume \n care tat`l ei nu
mai exista. Era complet singur` [i nu avea nici m`car un
acoperi[ deasupra capului. Ar fi vrut s` fug` departe de acest
loc, dar unde s` se duc`? Cu ce bani?
Julian o v`zu plângând [i-l duru inima pentru acea biat`
fat`, atât de greu \ncercat`.
VISUL MEU 45

– Biata de tine, murmur` el. Cum s` ]i se \ntâmple atâtea?

Ce femeie blestemat`! }i-a dat vestea f`r` nici un
menajament....
Ming \nchise ochii.
– M`tu[a Prue m-a urât \ntotdeauna.
– De ce, draga mea?
– Din multe motive. Era geloas` pe mama, pentru c` s-a
c`s`torit cu tata. M`tu[a ar fi vrut s` mearg` cu tata \n China,
de aceea n-a iertat-o pe mama. Iar despre mine spune c`
sem`n prea mult cu mama...
Julian f`cu o grimas`.
– Dar din motivul acesta nu te poate da afar` din cas`!
Ming oft`.
– M`tu[a Prue poate. {i pe tata l-a terorizat... Ming izbucni
\n plâns din nou.
Julian \i lu` mâna mic` \n palmele sale mari. |ncepuse s`
\n]eleag` ce-l f`cuse s` vrea s-o ajute, s` fie Bunul Samaritean
cu ea. {i pe m`sur` ce trecea timpul, \n]elese c` avusese
dreptate.
– |ncearc` s` nu mai plângi, Ming, nu-]i face bine. Când te
vei \ns`n`to[i, vei suporta totul mai u[or. |ncearc` s` nu-]i
pierzi curajul. Lucrurile se vor aranja cumva. {i eu am primit
astfel de lovituri de la via]`. Nu [tii niciodat` ce se poate ivi...
Ea suspin`:
– S` se iveasc`?
– Consider`-m` un prieten bun, Ming. Mâine te vei sim]i
mai bine [i poate vom g`si \mpreun` o solu]ie la problemele
tale. Aceast` femeie blestemat` \ncearc` s` scape de veninul
46 DENISE ROBINS

acumulat scuipându-l spre tine, o fiin]` vulnerabil`. Dar nu

numai acas` la ea po]i locui, Ming. Vom g`si o solu]ie pentru
tine, \]i promit.
Vocea lui calm` [i puternic` aduse oarecare lini[te \n
sufletul lui Ming.
– De ce s` fii atât de bun cu mine, sunt o str`in`!
– Poate. Cu toate acestea, simt c` te cunosc de când lumea,
Ming. Te deranjeaz` s`-mi spui ce vârst` ai?
– Dou`zeci [i unu, murmur` ea.
– Dumnezeule! Am crezut c` ai cel mult optsprezece.
– Nu; dup` cum spunea m`tu[a, am vârsta la care trebuie
s`-mi port singur` de grij`. Domnule Barrisford, nu [tiu cum
s`-]i mul]umesc pentru grij`, pentru cuvintele bune, pentru
tot. Nu [tiu ce a[ fi f`cut dac` a[ fi ajuns la spital!
Julian se \ntreb` cum ar fi fost c`snicia lui dac` ar fi avut o
so]ie ca Ming; bun`, blând` supus`... [i-o imagin` pe Claudia
pufnind dispre]uitor privind-o pe Ming; o biat` gâsculi]`,
dintr-o suburbie a Londrei.
Julian n-o suspecta pe Ming c` ar fi f`cut ceva r`u [i luase
chiar de la \nceput drept bune vorbele ei. O l`s` pe Ming s` se
odihneasc` [i ie[i din \nc`pere.
– Trebuie s` facem ceva pentru copila asta, b`trâne Frisby;
este ca [i tine cândva, \ntr-o urât` capcan`. O s-o ajut`m s`
ias` din ea.
Frisby fu desigur de acord; l`tr` o dat` scurt, \ncuviin]ând
dorin]a st`pânului s`u, apoi o rupse la fug`.
 Capitolul 4

Trecur` dou` s`pt`mâni pân` când Ming putu s` se ridice

din pat [i s` coboare la parter, \n salon.
Era patru [i jum`tate, \ntr-o vineri dup`-amiaz`, iar Julian
nu se \ntorsese \nc` de la birou. Afar`, vremea era la fel de
frumoas`.
Cu sentimente contradictorii, Ming ajunse \ntr-o alt`
\nc`pere frumoas`, plin` de c`r]i. Nu-[i amintea decât c` mai
fusese o dat` aici; probabil când fusese adus`.
Ming \ncepu s` se obi[nuiasc` la gândul c` tat`l ei nu mai
exista. Julian reu[ise, de fapt, s`-i transmit` din filosofia lui de
via]`, acceptarea aproape fatalist` a tragicului.
Firma lui Julian, Camledge Publishing, avea nevoie de o
dactilograf`; de aceea, Julian \i explicase lui Ming c`-i va putea
oferi o slujb`, chiar pe St. James. Salariul nu era foarte mare
dar era oricum dublu fa]` de ce câ[tiga ea.
– Vreau s` devii independent`, s` nu mai depinzi de
creatura aceea oribil`, m`tu[a ta, \ncheiase el cu un zâmbet.
48 DENISE ROBINS

Ming se obi[nuise s` se bucure de zâmbetul lui Julian, care

f`cea ca figura lui s` se destind` subit, alungând toat`
suferin]a de pe chipul lui. De fapt, \n aceste zile petrecute \n
casa lui, avuseser` multe discu]ii pe teme de via]`, iar Ming
\ncepuse s`-l admire pe Julian, ca s` nu mai vorbim de
recuno[tin]a pe care i-o purta. {i-ar fi dat [i via]a pentru el.
|n dup`-amiaza aceasta, stând la fereastr` [i a[teptând s`
apar` ma[ina care-l aducea pe Julian, Ming \[i aminti cuvintele
asistentei aduse de doctorul Bishop de la spitalul din
localitate:
– Cred c` este mai bine s` dispar de aici \nainte s` se
\ntoarc` nevasta lui....
Sinistre cuvinte! P`cat c` Julian era c`s`torit cu o femeie
despre care nu prea vorbea. |n aceste zile ea nu ap`ruse
niciodat`. Nu putea fi din vina lui Julian.
Ming se \ntrebase adesea cum ar`ta aceast` doamn`
Barrisford. Probabil asistenta [tia ceva, auzise probabil bârfe
de la Jackson, singura persoan` din cas` pe care Ming n-o
pl`cea.
Probabil Jackson lansase zvonul c` doamna Barrisford ar
putea s` apar` pe nea[teptate, s-o g`seasc` aici pe Ming.
De aceea, ea decise s` p`r`seasc` a doua zi conacul
Shanley . Nu mai putea abuza de generozitatea lui Julian. Se
va \ntoarce la Londra, va \nchiria o camer` [i va \ncepe lucrul
la editura Camledge.
Ce fel de femeie avea Julian drept so]ie, dac` nu avea o
c`snicie fericit`? se \ntrebase Ming de sute de ori. Cum ar`ta?
Purtat` de curiozitate Ming ie[i din bibliotec` [i se trezi
\ntr-un hol mare, unde r`mase câteva clipe privind cu
VISUL MEU 49

admira]ie scara din lemn de cire[, cu balustrada sculptat`,

tablourile \n ulei. Nu era nici unul al so]iei lui Julian, erau
doar figuri din alt` epoc`.
Ming, care mergea pe vârfuri, vrând s` nu fac` zgomot, se
trezi \ntr-o camer` care era, se pare, un salon \n care v`zu
dou` superbe candelabre din sticl` de Vene]ia. Ferestrele cu
draperii de brocart d`deau spre paji[tea pe care o g`sise Julian.
Toate lucrurile din \nc`pere i se p`reau foarte valoroase.
Observ` scaunele Regency, sofaua cu multe perne decorative;
oglinda Louis Quatorze, covoarele de Buhara. Erau toate, de
fapt, colec]ia doamnei Barrisford, mama lui Julian.
Deasupra [emineului v`zu un tablou pe care-l privi
\ndelung, sim]ind instinctiv c` aceasta era Claudia, so]ia lui
Julian.
Era vechi de zece ani, executat de un renumit pictor al
vremii.
Claudia era \mbr`cat` \ntr-o rochie de catifea gri cu
mânecile lungi, strâmte, pân` la cot. Avea un zâmbet
enigmatic, a[a \l percepu Ming, iar p`rul \l purta strâns la
spate \ntr-o coad`.
Cu toat` frumuse]ea femeii din tablou, Ming sesiz` ceva
care-i repugna. |i d`dea aceea[i senza]ie pe care o avusese
când o dusese tat`l ei prima oar` la o gr`din` zoologic`. Se
uitau \mpreun` la un [arpe \ncol`cit, care avea culori
extraordinar de vii [i frumoase. Acestea \i atr`seser` de fapt
privirea lui Ming, care strigase: o tat`, ce [arpe frumos!
Reptila se descol`cise, scosese o limb` ascu]it` [i pornise \n
vitez` spre ea, ceea ce o f`cuse pe Ming s` plâng`, s`-i cear`
tat`lui s` plece de acolo.
50 DENISE ROBINS

Tata râsese atunci, dar [i acum Ming \[i amintea acea limb`
ascuti]` de [arpe. Iar acum, privind portretul so]iei lui Julian
Barrisford avu aceea[i senza]ie de team` [i de repulsie. Sim]ea c`
aceast` Claudia avea mult venin [i abia a[tepta s`-l scoat` la iveal`.
|nfiorându-se, Ming p`r`si acel salon plin de lucruri atât de
frumoase [i se \ntoarse \n bibliotec`. Se sim]ea atât de sl`bit`!
Se mai afla \nc` la fereastr` când ap`ru Julian.
|n clipa \n care el intr` \n bibliotec` [i labradorul s`ri \n
\ntâmpinarea lui dând din coad`, Ming sim]i cu totul altceva.
Se sim]ea bine, protejat`, \n compania acestui b`rbat. El o
f`cea s` simt` c` era bine, c` era \n via]`.
– Ei, asta da, surpriz`! exclam` Julian v`zând c` Ming
p`r`sise patul. E[ti \nc` sl`bit`, dar total diferit` de acum dou`
s`pt`mâni, ad`ug` el râzând.
– M` simt mai bine, zise Ming.
– Ce ai f`cut azi? o \ntreb` Julian.
– M-am plimbat prin casa asta mare, am admirat
tablourile...
– |n salon sunt dou` tablouri minunate. Ai v`zut acel
Corot?
Ming ro[i, ne[tiind ce era acela un Corot.
Julian observ` c` fata era jenat` de incultura [i ne[tiin]a sa,
a[a c` ad`ug`:
– Tabloul cu rama aurit`, un peisaj cu copaci, umbre,
funigei...
– O, da, l-am v`zut, \ncuviin]` Ming. Ochii ei str`luceau de
interes, aflase ceva. |i pl`cea s` afle lucruri noi de la Julian.
– Am v`zut [i tabloul acelei femei \n catifea gri.
Figura lui Julian se schimb`.
VISUL MEU 51

– A, portretul so]iei mele, zise el.

– Mi-am \nchipuit c` este doamna Barrisford, zise Ming.
– A fost f`cut la Paris, la pu]in timp dup` c`s`torie.
– Este foarte atr`g`toare.
– Mda, morm`i el, cine [tie cum mai este acum...
Deodat`, Ming \l \ntreb`:
– Crezi c-a[ putea pleca mâine la Londra?
– Cred c` n-ar fi bine s` te duci atât de repede \n atmosera
aceea poluat` a ora[ului. A fost o c`ldur` insuportabil`, cu tot
aerul condi]ionat.
– Cu toate acestea, trebuie s` plec.
– De ce te gr`be[ti, Ming?
Ea \i evit` privirea, mu[cându-[i buzele nervoas`.
– M` aflu aici de prea mult timp [i am abuzat de
amabilitatea ta.
– Drag` copil`, sunt singur aici, \n toat` casa asta, cu o
armat` de servitori care nu are mare lucru de f`cut. De ce nu
vrei s` mai stai? Cel pu]in pân`-]i g`se[ti o slujb`.
Ming izbucni:
– Sunt convins` c` so]iei tale nu i-ar face pl`cere s` afle c`...
Cu ]igara \n gur`, cu mâinile \n buzunare, Julian o privi
amuzat. Cu cine discutase copila asta? Cine-i s`dise \n suflet
astfel de temeri? Lui nu-i p`sa ce ar putea crede Claudia. Ea
refuzase s`-[i \mpart` via]a cu el, a[a c` nu mai avea dreptul s`
decid` cine putea sta sau nu la conac.
Iar el se sim]ise incomparabil mai bine de la sosirea fetei \n
aceast` cas`; era ca [i cum ar fi \ngrijit un copil bolnav... dar
vorbele lui Ming aruncar` o lumin` diferit` asupra lucrurilor.
Se temea de ce ar putea spune Claudia. Biata copil`!
52 DENISE ROBINS

– Nu crezi c-ar trebui s` plec de acum?

Julian fu impresionat, ca de obicei. Arunc` ]igara [i se
apropie de ea.
– Micu]` Ming, \ncepu el, nu cred c-ar trebui s` pleci de
aici pân` nu e[ti complet restabilit`, numai pentru c` eu am o
so]ie. Ea nu mai vine pe aici. Nu suntem \n termeni prea buni,
ea prefer` via]a de la Londra [i prietenii ei. Nu este geloas` pe
mine. De fapt, n-o interesez deloc! Iar dac` prin absurd ar
ap`rea aici, nu cred c-ar deranja-o s` te vad`!
– Dar [i asistenta a plecat! insist` ea. De fapt, Ming nu
voia s` p`r`seasc` conacul Shanley. Mai precis, nu mai voia
s`-l p`r`seasc` niciodat` pe b`rbatul care o salvase. |l adora.
Dar fiind crescut` \n atmosfera puritan` a casei m`tu[ii
Prue, era \nc` prizoniera acelor idei \nvechite. Nevoind s`-l
supere pe Julian, ad`ug`: eu [tiu c` nu sunt probleme, dar
ceilal]i...?
Biata Ming! oft` Julian. Probabil avea dreptate. De obicei,
oamenii sunt gata s` trag` concluzii pripite. De ce n-ar face-o
[i Claudia? Dac` ar fi aici s` afle!
Julian se \ncrunt`.
Ming, care \l urm`rea cu privirea, observ` c` pe chip \i
ap`rur` urmele unei dureri pe care de obicei reu[ea s-o
ascund`.
– Cred c` ai dreptate, Ming, zise el \n cele din urm`.
Oricum, nu cred c` reputa]ia ta ar avea de suferit dac` ai mai
r`mâne \nc` patruzeci [i opt de ore. |ntre timp, o voi ruga pe
doamna Trench s`-]i g`seasc` undeva o camer` onorabil`.
– E[ti nea[teptat de bun cu mine, zise Ming, \ntrebându-se
de câte ori \i mai spusese asta.
VISUL MEU 53

El f`cu un gest cu mâna cum c` n-ar fi contat [i sun` pentru

ca Jackson s`-i aduc` ceaiul. |n timp ce discuta cu Ming,
deveni brusc con[tient c` i-ar lipsi foarte mult aceast` mic`
f`ptur` fragil`, lipsit` de ap`rare, atât de u[or de afectat de
via]`. Nu mai era o str`in` pentru el. Era diferit` de celelalte
femei pe care le cunoscuse. Nu se bucurase de o educa]ie
aleas`, probabil, dar era mult mai interesant` ca oricare alta.
P`rea demodat`, crescut` \ntr-o atmosfer` cu idei \nvechite.
Se sim]i pu]in descump`nit s` constate c`-i va lipsi aceast`
tân`r` [i mai ales c` nu era dispus s` revin` la solitudine, s`-[i
g`seasc` doar câinele [i servitorii la \ntoarcerea acas`.
– Te-ar deranja, Ming, dac` a[ lua leg`tura cu prietena ta s-o
invit s` stea aici cu tine?
– Sallie n-ar accepta aceast` invita]ie. Cred c` mama ei
gânde[te lucruri oribile despre mine, la fel ca m`tu[a mea. Iar
Sallie nu [i-ar putea p`r`si slujba.
– Ei bine, curând vei p`r`si aceast` cu[c` a leului, draga
mea Ming, [i vei duce o via]` respectabil` \ntr-o pensiune,
g`sit` de doamna Trench, voi avea grij` de asta chiar de mâine.
Ming sim]i c` Julian este iritat de insisten]ele ei. Se gândi
c` era mai bine s` tac`, s` nu mai spun` nimic pentru c`
gre[ise.
Dup` dou` sau trei minute, Julian o privi [i v`zu c` fusese
afectat` de vorbele lui. Dac` ar fi [tiut, n-ar fi spus nici o vorb`
care s-o supere!
– Uite ce este, Ming, zise el. Ascult` sfatul meu [i nu te
mai l`sa influen]at` de hipersensibilitatea ta. Asta te va face
foarte nefericit`. |nva]` s` iei mai u[or via]a [i oamenii, a[a
cum fac eu.
54 DENISE ROBINS

– Dar nu cred c` tu \i iei mai u[or! Altfel ai fi cinic!

Vorbele ei \l f`cur` s` râd`.
– Mul]umesc, draga mea, eu chiar am crezut c` sunt cinic.
Oricum, nu vreau s` mai suferi, Ming. Nu vreau s` te mai [tiu
vulnerabil`. El cit` un vers: „calc` atent, pentru c` sunt visele
mele cele pe care le calci“. Cred c` Yeats la tine s-a gândit când
le-a scris. Tu trebuie s` fii atent`, pentru c` reu[e[ti doar s`-mi
risipe[ti visurile, draga mea.
Ming nu-i \n]elese vorbele \n totalitate, dar re]inu numele
poetului, pentru a cump`ra un volum, imediat ce ajungea la
Londra. Cu mult` simplitate, ea \l rug`:
– Mi-ai putea cita mai mult?
Julian \ntinse mâna [i mângâie câinele aflat lâng` el.
– Nu [tiu dac`-mi mai amintesc prea bine versurile, de pe
vremea când eram student la Oxford, dar pentru tine voi \ncerca:

O, cum \mi amintesc noaptea, luna [i stelele

Când mi-am pus haina sub picioarele tale...
S`rac fiind \]i pot oferi doar visurile mele,
Calc` \ncet pe ele...
Ai grij` de visurile mele...“

– Superb! exclam` Ming.

– Da, \ncuviin]` Julian, Yeats este de un romantism aparte.
Dar tot insist s` fii atent` la picioarele cui \]i vei pune visurile.
Ming ar fi vrut s` continue discu]ia lor, dar se oprir` auzind
zgomotul f`cut de ro]ile unei ma[ini.
– O, exclam` Ming! Ai musafiri. Ar fi mai bine s` m` duc \n
camera \n care am stat, s` m` a[ez \napoi \n pat, nu m` simt
VISUL MEU 55

prea bine. Ming nu continu` observând cum figura lui Julian

exprima dintr-o dat` consternare. Privind afar` v`zu [i ea un
tân`r cu p`rul lung blond, cu chip de efeb, care cobor\ din
ma[in` dând mâna unei doamne \ntr-un taior gri [i o p`l`rie
mic` la care avea prins un buchet de flori albe. Ming o
recunoscu imediat pe Claudia, iar Julian zise:
– Minunile nu vor \nceta niciodat` s` existe. |n seara asta,
am onoarea unei vizite din partea so]iei mele!
Julian \l urm`ri cu inima strâns` pe Jackson, care se
\ndrept` spre holul mare de la intrarea casei, pentru a-i
deschide u[a Claudiei. {i, dup` cum presupuse el, celui mai
recent amic al acesteia.
Nu avu timp s` se gândeasc` la ce-i va spune despre Ming
Corally.
Claudia intr` \n conac. Era \nc` frumoas`, cu toate c` se
\ngr`[ase \n ultimii doi ani, iar tenul \i era afectat de b`utura
\n exces.
Se apropie de Julian ca [i când s-ar fi desp`r]it de el doar
de câteva minute, \i \ntinse o jachet` pe care o avusese pe
bra], apoi \[i scoase p`l`ria.
Julian zise:
– Nu te a[teptam. De ce n-ai sunat s` cer s` ]i se
preg`teasc` ceva de mâncare?
– Nu-mi este foame. Nu vreau decât s` beau ceva.
Julian o privi curios. O ura pe aceast` Claudia, care nu
putea tr`i f`r` alcool. F`r` a-i r`spunde, arunc` o privire celui
care o \nso]ea [i care-i ducea \n bra]ele câinele. Ce creatur`
detestabil`! Sem`na cu câinele pe care-l ducea. Avea p`rul
lung [i era prea elegant [i parfumat pentru un b`rbat.
Claudia \i spuse:
56 DENISE ROBINS

– Ozzy, te rog s-o duci pe Mitzi afar`.

Tân`rul clipi des privindu-l pe Julian.
– Ai v`zut-o pe Mitzi? Nu ]i se pare frumoas`?
Julian strânse din buze, dispre]uitor.
– N-am avut pl`cerea de a cunoa[te pe nici unul din ei.
Claudia c`sc` plictisit`.
– Ozzy, acesta este so]ul meu. Va trebui s` fii atent cum te
compor]i aici. El este dedat muncii [i disciplinei.
Ozzy zâmbi ca un heruvim.
– Ce pasionant! Claudia drag`, ce zici, Mitzi n-ar vrea s`
bea ceva?
Julian r`spunse \n locul so]iei sale:
– Mitzi mai poate a[tepta, am de discutat cu tine, Claudia.
– Bine, zise aceasta. Nici n-am venit bine [i vrei s`-mi ]ii o
predic`; s` nu te mire c` nu prea vin s` te vizitez.
Julian era con[tient c` atitudinea refractar` a so]iei sale se
datora re]inerii sale \n a pune la picioarele ei \ntregul lui
capital. O lu` de bra] [i o introduse \n bibliotec`.
– Julian, dac` m-ai adus aici ca s`-mi spui c` nu-]i plac
prietenii mei, plec direct la Londra.
– Po]i s` bei lini[tit` [i aici, Claudia, numai s` nu te a[tep]i
s`-]i pl`tesc eu b`utura. Cât prive[te cel mai recent iubit al t`u,
chiar nu m` interesaez`. Nu [tiu de ce ai ales aceast` ezitare
\ntre sexe drept iubit.
– Ozzy este un excelent pianist [i un b`rbat amuzant. Este
fiul celui de al unsprezecelea duce de St. Finnygan.
– C`ruia nu pot decât s`-i fiu recunosc`tor pentru c` l-a
produs pe acest Ozzy... de ce ai venit Claudia?
Ea ridic` din umeri.
VISUL MEU 57

– Era prea cald \n apartament [i mi-am spus c` m-a[ sim]i

bine o noapte aici pe râu.
– A[adar, se presupune c` va trebui s` am grij` de pianistul
cu fa]` de homosexual ca [i de pudelul lui, pentru ca tu s` po]i
respira aerul curat de la Shanley?
Ea \ncepu s` râd` apoi \[i pudr` nasul.
– E[ti atât de dulce, Julian! Nu [tii cum s` faci s` m` simt
bine, ori de câte ori te v`d!
– Era mai bine dac` nu ap`reai cu celebrul pianist [i
pudelul lui!
– Mul]umesc foarte mult, dar Mitzi este a mea.
– Va trebui s` fii atent`, s` n-o mu[te Frisby.
– A, n-a murit \nc` bruta aia?
Julian r`bufni.
– Acest câine este companionul meu; este mult mai
credincios decât...
Claudia izbucni \ntr-un râs isteric.
– Mai credincios ca so]ia, voiai s` spui, nu? Dar nu este
adev`rat! |]i sunt foarte credincioas`, Julian! Nu m`
intereseaz` Ozzy, fizic vorbind; admir muzica lui [i faptul c`
mi se supune de bun`voie. |mi plac sclavii. B`rba]ii nu m`
intereseaz`.
Julian nu mai zise nimic. Poate Claudia spunea adev`rul.
Cunoscând-o bine, [tia c` era interesat` de cei cu care se
asocia, pentru a ob]ine avantaje de pe urma lor. Claudia era
prea istea]` s` ri[te un divor], pân` nu era sigur` ce va ob]ine
de la el. De aceea, o ura. Ar fi respectat-o mai mult dac` l-ar fi
p`r`sit pentru alt b`rbat [i nu pentru bani.
Julian \[i aminti de Ming.
58 DENISE ROBINS

– Ei, dac` tot e[ti aici, s` vedem ce-]i pot oferi de mâncare.
– De b`ut ai ceva?
– Pu]in vin.
– Foarte bine, s` mergem \n bibliotec` s` bem un cocteil.
– Claudia, a[ vrea s` cuno[ti o persoan` care se afl` \n
bibliotec`.
Claudia \[i trecu mâna nervoas` prin p`r.
– Nu-mi spune c` vicarul este aici!
– Nu, este o tân`r`.
Claudia se opri [i-[i privi lung so]ul. Apoi, izbucni \n râs.
– Dumnezeule, ce moment nepotrivit mi-am ales s`-i fac o vizit`
iubitului meu so]! L-am prins cu alta! N-a[ putea suporta asta!
– N-am o rela]ie amoroas` cu aceast` fat`, Claudia, ridic`
Julian tonul pentru a o aduce la realitate.
Claudia continua s` chicoteasc`.
– Atunci, cine este?
– O domni[oar` pe care o cheam` Corally.
– N-am auzit de ea. Este de pe aici?
– Nu. Este o copil`, pu]in cam naiv`, a[ zice.
– Hai, Julian, confeseaz`-te. Ce f`ceai tu cu o copil` cam
naiv`, aici la conac? E prietena ta? Cui \i pas`?
– Nu este prietena mea! exclam` Julian ro[ind [i n-am
nimic de m`rturisit. Era indignat de atitudinea Claudiei care
punea \n umbr` rela]ia lui cu acea fiin]` inocent` care era
Ming. |i povesti cele \ntâmplate.
Claudia nu zise nimic ci continua s`-[i mu[te buzele, care
alt`dat` aveau o curb` fascinant`, iar acum c`p`taser`
duritate, chiar urâ]enie. Credea fiecare cuvânt rostit de el. Era
s`tul` de felul \n care se ocupa de copiii p`r`si]i, de animalele
VISUL MEU 59

f`r` st`pân, [i altele de genul acesta. Felul \n care ar`ta Julian,

farmecul lui, \ncetaser` de mult s` existe pentru ea. La
\nceput, el p`ruse un b`rbat extraordinar când \i promisese
s`-i dea mul]i bani de cheltuial`. Dar avea un caracter prea
puternic [i era prea critic [i pis`log. O enerva chiar [i faptul c`
mai credea \n leg`tura sfânt` a c`s`toriei [i nu f`cea ceea ce
f`cuser` foarte mul]i prieteni ai lor: s` divor]eze.
Claudia era convins` c` Julian o adusese din bun`tate pe
aceast` fat` \n cas`. Dar dac` fata era frumoas`, iat` un prilej s`
arunce o piatr` \n direc]ia celui care aruncase prea multe \n ea.
– Ce act de caritate mai veritabil decât s` ad`poste[ti
aceast` f`ptur` timp de dou` s`pt`mâni! Pleac` de acum?
– Da.
– Acas`? Are rude?
– }i-am spus c` i-a murit tat`l \n noaptea \n care a ajuns
aici. M`tu[a ei nu mai vrea s-o primeasc` acas`.
– O, voi \ncerca s` fiu ca o mam` pentru ea, \l persifl`
Claudia. O s`-l pun pe Ozzy s`-i cânte la cin`.
– Te rog s` te por]i cuviincios, Claudia, \ncepu Julian.
– Bine, \[i pierdu aceasta r`bdarea, f`r` vorbe de[`n]ate,
du-m` la ea s` s`rb`torim faptul c` ne-am re\ntregit familia.
Julian f`cu prezent`rile, mai ru[inat ca oricând.
Ming, biata de ea, era chiar \ngrozit`.
Tremura [i o privea pe Claudia care era \mbr`cat` cu o
toalet` epatant` Piere Balmain, \n timp ce ea p`rea
s`r`c`cioas`. Era o biat` dactilograf`, \mbr`cat` \ntr-o fust`
modest` sp`lat` de mii de ori, cu sandale uzate. Cu toate
acestea, pentru Julian p`rea o floare \n compara]ie cu Claudia.
Claudia \i \ntinse mâna lui Ming.
60 DENISE ROBINS

– A[adar ea este micu]a miss Corally; \mi pare bine c` te-ai

vindecat de pe urma acelei pneumonii. Iar so]ul meu a putut
s` te ajute.
Cuvintele Claudiei erau pline de bun`voin]`, dar Ming
continua s` tremure speriat`. Nu v`zuse o femeie atât de
elegant`, ca doamna Barrisford. Cu toate acestea, chipul ei [i
mâinile cu degetele lungi [i foarte reci \i amintir` de [arpele
de la gr`dina zoologic`. Ming era convins` c` femeia asta era
plin` de venin \n spatele vorbelor binevoitoare pe care i le
adresase.
Ming \i mul]umi, dar \nainte s` mai apuce s` spun` ceva,
Claudia suna dup` b`utur`.
– Preg`te[te-mi camera mea [i o alta pentru domnul
Allardeen, \i spuse ea lui Jackson.
– Imediat, doamn`, r`spunse acesta.
– C`ldura asta m` doboar`, zise ea aruncându-se \ntr-un fotoliu.
Ming se uita de la Julian la so]ia lui.
– Eu nu beau, \ng`im` ea. V` rog s` m` scuza]i... a[ prefera
s` m` \ntorc \n pat, doar dac` doamna Barrisford nu crede c-ar
trebui s` iau primul tren spre Londra.
– Cu siguran]`, nu va spune asta, interveni Julian.
– A, da, sigur c` nu voi spune! \nt`ri Claudia. De ce s`
pleci, numai pentru c` am venit eu? Stai aici s`-i amuz`m pe
Ozzy [i pe Mitzi.
Ming \i arunc` o privire disperat` lui Julian. Acesta \n]elese
mesajul [i interveni:
– Este a doua oar` când Ming se d` jos din pat, nu se simte
bine \nc`.
Claudia d`du ochii peste cap, apoi izbucni \ntr-un râs isteric.
VISUL MEU 61

– I-auzi! Speriat` de moarte [i nu bea cocteil! Ce i-ai f`cut,

Julian? N-am v`zut pe nimeni s` par` mai vinovat.
Julian ro[i de furie.
– Dac` continui \n aceea[i idee, Claudia, ies din cas`!
– O iei [i pe miss Corally cu tine? Ming! Ce nume divin!
Pare o pies` de por]elan. Te felicit pentru alegere, Julian. Este
foarte frumoas`, sau mai precis ar fi, dac` ar [ti s` se \mbrace.
– Faci acelea[i observa]ii inutile [i r`ut`cioase, Claudia.
Ming este o tân`r` dr`gu]` [i...
– Da, Ming este o fat` foarte dr`gu]` [i cred c-a fost o
companie foarte pl`cut` pentru tine \n ultimul timp... Când a
plecat asistenta?
– Ieri.
Claudia f`cu repede un calcul. Asta \nsemna c` Julian [i
protejata lui fuseser` singuri o noapte \ntreag` \n cas`.
– Jackson abia se mi[c`, zise ea. A, uite-l pe Ozzy cu Mitzi,
cred c` moare de sete, bietul de el.
Julian se \ntoarse dezgustat spre fereastr`, cu mâinile \n
buzunare.
Era o zi superb` de var`, plin` de frumuse]e [i miresme.
Gr`dina conacului era o splendoare la aceast` or`, \naintea
apusului. Dar Claudia [i pianistul ei \i distruseser` pacea.
{i-o imagin` pe Ming plângând \n camera ei, f`r` s-o
consoleze cineva. El trebuia s` r`mân` aici, s` asculte
tr`nc`nelile Claudiei, s` numere paharele pe care le d`dea pe gât.
Deodat`, Julian se ridic`.
– M` duc cu Frisby la plimbare, anun]` el.
Mitzi \ncepu s` dea din coad`, Ozzy \ncerc` s` zic` ceva,
dar Julian trecu repede pe lâng` ei urmat de Frisby.
Claudia se ridic`.
62 DENISE ROBINS

– Dragul meu! i se adres` ea lui Ozzy. Puritanul meu so]

cred c` are o idil`!
Ozyy \[i d`du ochii peste cap.
– Iubito! Ce tot spui acolo? Nu poate fi adev`rat!
– Tocmai am cunoscut-o. O cheam` Ming, nu bea, nu
fumeaz`... m` \ntreb pentru ce mai tr`ie[te... va trebui s` am
o discu]ie cu credincioasa mea slug` Jackson. Ca de obicei, o
s`-i dau un bac[i[ substan]ial, dac` poate s`-mi dovedeasc`...
– Ce s` dovedeasc`, iubito?
– C` so]ul meu nu este chiar a[a cum vrea s` fie considerat
de lume. |n acest caz mi-a[ putea redobândi foarte repede
libertatea, a[ c`p`ta o treime din ce mai are Julian [i...
– {i apoi ce, iubito? Desigur, te-ai m`rita cu mine, nu?
Claudia [tia foarte bine ce avea \n minte. Fratele mai mare
al lui Ozzy se afla \ntr-un sanatoriu din Suedia [i s`n`tatea i se
deprecia cu fiecare zi. Asta \nsemna c` Ozzy va deveni viconte
Allardeen. Iar Ozzy era un pic cam prostu]....
Asta doar dac` ea-[i putea ob]ine libertatea.
Jackson le aduse alte b`uturi.
– A[ vrea s` vorbim Jackson, \i spuse Claudia. Ozzy, o mai
duci o dat` pe Mitzi afar`?
Dup` ce Ozzy execut` ordinul, Claudia \l privi lung pe
Jackson:
– Acum, a[ vrea s` aflu, zise ea, confiden]ial desigur, ce
este cu tân`ra pe care am g`sit-o aici?
 Capitolul 5

Ming se afla \n pat, citind un roman din biblioteca lui

Julian, dar gândurile \i r`t`ceau aiurea. Nu se sim]ise prea
bine de la sosirea nea[teptat` a so]iei lui [i a acelui tân`r care
o \nso]ea. Nu putea s` \n]eleag` cum o femeie care se
bucurase de dragostea unui b`rbat ca Julian Barrisford, putea
s`-l \n[ele f`r` scrupule.
Dup` ce realiz` c` nu putea citi nimic, Ming l`s` deoparte
romanul. Sim]ea c` la conac se vor \ntâmpla lucruri rele
datorate prezen]ei celor doi indivizi.
Soarele se \ndrepta spre apus. Prin fereastra deschis` se
auzea cântecul p`s`rilor care se \ntorceau la cuiburi. Le
ascult` cu mult` dragoste, chiar dac` era dezorientat` [i
descump`nit`. Nu v`zuse niciodat` pân` acum un loc mai
frumos ca acest conac, [i-[i dorise ca via]a ei de pân` acum, \n
tumultuoasa Londr` s` r`mân` undeva \n urm`, s` i se
deschid` perspective noi.
64 DENISE ROBINS

Ce plin` de contraste este via]a! \[i spuse ea. Ce exemplu

mai gr`itor poate fi decât diferen]a dintre bun`tatea pe care
i-o ar`ta Julian [i suspiciunile oribile aflate permanent \n
mintea m`tu[ii Prue? Ming \nchise ochii. Cu cântecul p`s`rilor
\n gând, reu[i s` adoarm`.
Se trezi peste o or`, când b`tu cineva la u[a ei.
Ming aprinse lampa de pe noptier` [i spuse:
– Intr`!
Poate era Julian, care-i aducea cina. Dar nu era a[a. Era una
din servitoarele care nu dep`[ea niciodat` limita buc`t`riei;
singura excep]ie fusese \n ziua liber` a lui Jackson, când aceasta
\i adusese mâncarea. Fata intr` speriat` \n camera lui Ming.
– M` scuza]i, miss, zise ea, domnul m-a trimis s` v` aduc
asta. Vine [i dânsul mai târziu.
|nc` somnoroas`, Ming \i zâmbi fetei care era cam de
aceea[i vârst`. O chema Rosy.
– Dar Jackson unde este, Rosy? o \ntreb` ea.
Rose se uit` speriat` \n jur.
– A plecat.
– A plecat! repet` Ming, uimit`.
– Da, [i-a luat [i bagajale. Nu [i-a luat r`mas bun de la
nimeni, [tim doar c` s-a certat cu domnul.
Ming se \ntreb` cum putea cineva s` se certe cu Julian.
– Dar când am fost \n salon se comportau normal, zise Ming.
Rosy \ncepu s` chicoteasc`. Abia a[tepta s` poat` p`l`vr`gi
cu cineva.
– Domnul a venit la mine [i mi-a spus s` v` aduc eu
mâncarea [i p`rea sup`rat, nervos. Buc`t`reasa, care-l
cunoa[te de mult, mi-a spus c` nu l-a v`zut niciodat` a[a.
Inima lui Ming \ncepu s` bat` foarte repede.
VISUL MEU 65

– Dar cu Jackson ce s-a \ntâmplat?

– Buc`t`reasa a spus c` este legat de dumneavoastr`, dar
nu [tiu despre ce este vorba.
Ming ro[i, stânjenit`.
– Cu mine? Rosy, spune-mi ce s-a \ntâmplat!
– Nu [tiu decât c` buc`t`reasa a \nceput s` preg`teasc` o
cin` de patru persoane, apoi a ap`rut domnul nervos [i l-a
anulat, apoi doamna a plecat cu tân`rul acela... Dup` toate
astea a ap`rut Jackson [i i-a spus:
– Voi lua primul tren spre Londra. Buc`t`reasa l-a \ntrebat
din ce cauz` [i el i-a spus: vei afla foarte curând. La fel [i tân`ra
din camera de sus, din cauza c`reia se \ntâmpl` toate... apoi a
spus ceva ce nu pot s` repet, miss.
Ming r`mase ca paralizat`. Toate temerile \ncepuser` s`
prind` contur. Claudia [i companionul ei plecaser`, iar
Jackson fusese nevoit s` p`r`seasc` [i el conacul din cauza ei.
Rosy observ` c` Ming purta un capot de m`tase pe care se
aflau ini]ialele CB. Claudia Barrisford. |[i spuse c` nu era
frumos c` Ming purta lucrurile doamnei. Dar probabil c`
domnul Barrisford i le \mprumutase, a[a c` era p`cat s` nu
profite de ocazie.
Ming trecu f`r` un cuvânt pe lâng` Rose; trebuia s` afle ce
se \ntâmplase.
Rose fugi dup` ea, rugând-o s` se \ntoarc`, iar Ming realiz`
c` se sim]ea foarte r`u [i c` va le[ina.
Rose, v`zând c` f`cuse o gre[eal`, se n`pusti spre buc`t`rie
pentru a nu fi tras` la r`spundere.
Julian Barrisford se \ntorcea de la cea de a doua plimbare
f`cut` cu Frisby, dorind s` scape de prezen]a so]iei sale [i a lui
66 DENISE ROBINS

Ozzy. Plecase pentru c` nu mai putea suporta starea de

\ncordare [i nu voia s` dea ochii cu Ming f`r` s` se fi calmat.
Se \ntrebase \n timpul acestei plimb`ri de ce naiba n-o
omorâse pe Claudia. {i acum sim]i pornirea de a o strânge de
gât [i de a o face s`-[i retrag` spusele. Claudia \l privise
speriat` dar Ozzy cu vocea lui pi]ig`iat`, intervenise.
– D`-i drumul, altfel chem poli]ia...
Cuvintele lui Ozzy \l f`cuser` s` revin` la realitate. Nu avea
nevoie de interven]ia poli]iei la conac. Mai ales s`-i apar`
numele \n ziare...
Ura faptul c` trebuia s`-i spun` lui Ming ce se \ntâmplase.
Dar apoi se gândi c` era bine s-o fac` mai repede [i s` ia o
decizie \mpreun` cu ea.Tocmai atunci o v`zu coborând scara.
Privind cum se aga]` cu disperare de balustrada sc`rii, Julian
realiz` c` fata va le[ina curând.
– Rose mi-a spus c` au plecat to]i [i asta din cauza mea.
Julian strânse din din]i.
– Du-te \napoi \n pat, Ming, \nc` nu te sim]i bine.
– Dar trebuie s` [tiu...
– Du-te \n camera ta [i voi veni eu mai târziu s` vorbim.
Ming \l ascult` [i f`cu calea \ntoars`. Apoi c`lc` pe poalele
capotului prea lung pentru ea [i c`zu. Julian porni repede
spre ea [i o prinse \n bra]e ca pe un copil neajutorat. L`s`
deoparte furia fa]` de cei care-l sup`raser`.
Ce mic` [i slab` era fata asta, se gândi el. Trupul ei mic [i
slab \i reaminti de cel al copilului coreean din acel sat p`r`sit.
Dar Ming nu era un copil. Avea forme feminine, frumos
conturate. O a[ez` \ncet pe pat acoperind-o cu p`tura.
Tocmai când vru s` plece, o auzi pe Ming gemând:
VISUL MEU 67

– Ce am f`cut? O, Doamne ce am f`cut? Ming \ncet` s` aib`

semnifica]ie pentru Julian ca femeie. Deveni \n ochii lui
copilul care avea nevoie de ajutor. Era sarcina lui s-o .
Se aplec` asupra ei [i-i spuse cu blânde]e:
– N-ai f`cut nimic. Nu ai nici o vin`. Nici m`car eu nu sunt
vinovat decât de faptul c-am fost un prost. Puteam s` evit
situa]ia asta dac-o rugam pe asistent` s` mai stea, dar nu mi-a
trecut prin minte c` so]ia mea ar putea s` se poarte astfel. Dar
acum, \nainte de orice alt` discu]ie a[ vrea s` m`nânci. Te rog
s` te serve[ti singur` \n timp ce eu m` voi duce \n salon s`
beau ceva.
– Nu, spune-mi mai \ntâi ce s-a \ntâmplat, te rog...
– Ming, [i eu vreau s` beau ceva; dup` aceea voi reveni s`
discut`m.
El reveni cu dou` pahare; unul cu whisky pentru el [i altul
cu un brandy pentru Ming.
Dup` ce lu` o gur` de brandy, Ming se for]` s` m`nânce
din friptura acum rece, iar el s`-i povesteasc`.
Claudia \l acuzase de infidelitate. |l amenin]ase c` va \nainta
o reclama]ie c` Ming Corally era femeia cu care o \n[ela so]ul.
Jackson fusese mituit s` \nt`reasc` spusele st`pânei sale, c`
Julian \[i petrecuse ultima noapte cu Ming. C`-i g`sise
\mpreun` diminea]a când venise cu micul dejun.
– Ar fi trebuit s` prev`d asta, Jackson s-a ar`tat de la
\nceput ostil.
– Nici mie nu mi-a pl`cut prea mult, dar a fost un servitor
foarte eficient, a[a c` l-am p`strat aici. Dar cred c` so]ia mea \l
are la mân` cu ceva. Am f`cut o mare gre[eal` c` am l`sat
asistenta s` plece.
Ming se sim]ea foarte r`u.
68 DENISE ROBINS

– Dar de ce face doamna Barrisford toate astea?

– Pentru c` vrea s` scape de mine.
– De ce ar vrea asta?
– Pentru c` nu mai vreau s`-i pl`tesc datoriile mari pe care
le face [i s` aprob via]a pe care o duce de când m-am \ntors
din r`zboi. M` ur`[te de mult timp, dar pân` acum cred c`
n-am realizat cât de profund` este ura ei.
– Nu \n]eleg cum te poate ur\ cineva! exclam` Ming.
– Firea omeneasc` este foarte ciudat`, draga mea, este
greu de spus de ce oamenii se iubesc sau se ur`sc.
Ming izbucni \n lacrmi.
– |mi pare atât de r`u! Ai f`cut atâtea pentru mine, iar
prezen]a mea aici ]i-a adus numai necazuri!
– Ming, copila mea iubit`, scoate-]i asta din minte. Eu
trebuie s`-]i cer scuze c` m-am comportat proste[te. Ar fi
trebuit s` p`strez asistenta aici, dar n-am realizat c` astfel a[
putea s`-]i fac r`u. Te-am implicat f`r` voia mea \n ceva ce a[
fi vrut s` evit.
– Nu are nici o importan]` ce mi se \ntâmpl`, acum când
tata nu mai exist`!
– Te \n[eli, Ming. O tân`r` trebuie s`-[i p`zeasc` reputa]ia.
M` tem de clipa \n care \]i va ajunge numele \n ziare. O s` m`
duc s` discut cu Claudia mâine; este ahtiat` dup` bani [i o voi
mitui pentru ca s` nu men]ioneze numele t`u.
– Julian, cred c` e[ti cel mai bun om pe care l-am cunoscut!
exclam` Ming printre lacrimi. Dar tu ai un nume de protejat,
nu este bine ca lumea s` cread` c` ]i-ai \n[elat so]ia.
– Dac` Jackson \[i men]ine declara]ia, n-am de ales.
Ming spuse, cu un glas disperat:
VISUL MEU 69

– Nu m-am gândit c` se va \ntâmpla asta când am aranjat

acea ie[ire cu Sallie.
Julian \[i scoase pipa din gur`.
– Sigur c` nu! Cred c` regre]i c-ai acceptat invita]ia!
Ea \l privi cu ochi tri[ti.
– Nu regret c-am venit aici. Nu voi regreta niciodat` c`
te-am cunoscut, Julian. E[ti unic ...
– Draga mea copil`, sunt cople[it de vorbele tale.
– Sunt spuse din inim`, zise Ming.
Julian \i zâmbi [i \n clipa aceea toat` frumuse]ea [i inocen]a
acestei fete ajunser` la el str`b`tând cea]a aceea groas`, urât`,
de nesiguran]`, de minciun`, de \ndoial`, pe care Claudia o
urzise \n jurul lui. |ncepu s` simt` ceva minunat fa]` de Ming
Corally. Deveni con[tient de frumuse]ea ei. Amanta lui! Erau
cuvinte grele spuse de Claudia [i confirmate de Jackson.
Julian era un b`rbat tân`r, care-[i reprimase sentimentele
[i tr`irile de mult` vreme. Un b`rbat a c`rui c`s`torie era un
e[ec. Ce putea fi mai frumos decât s` se afle \n compania
acestei copile care era evident c`-l adora? Era singur` pe lume.
Iar o dat` ce Claudia va lansa campania \mpotriva lui [i a
lui Ming, toat` lumea se va a[tepta ca ei s` r`mân` \mpreun`.
Pentru un scurt moment de nebunie, Julian se \ndrept`
spre ea; Ming st`tea cu capul sprijinit de perne [i-l privea cu
ochii ei alba[tri inocen]i, plin` de adora]ie. Ar fi fost a lui. S-ar
fi topit \n \mbr`]i[area lui.
Ming nu avea experien]` cu b`rba]ii, cu excep]ia unor
\ntâlniri cu câ]iva tineri mediocri [i a aventurii cu Ivor Walters
pe râu. Dar nu r`mase oarb` la flac`ra care izbucni deodat` \n
ochii lui Julian. {tia c` este \ndr`gostit` de el. Atât de
70 DENISE ROBINS

\ndr`gostit`, \ncât ar fi f`cut orice pentru el. Dar momentul acesta

trecu [i Julian \[i rec`p`t` controlul. Se \ndep`rt` de patul ei.
– Ming, e[ti prea frumoas`, prea cald`, prea dulce. De
aceea, trebuie s` plec de aici. De ce s` ne d`m pe mâna unei
femei cum este so]ia mea? Nu trebuie s` se \ntâmple a[a ceva.
Te voi feri.
Julian ie[i.
Ming r`mase extaziat` la gândul c`-l iubea cu pasiune pe
acest b`rbat. |n clipa \n care Julian \i luase mâna \n palmele
sale, ar fi vrut s`-l prind` cu bra]ele dup` gât, s` nu-i mai dea
drumul niciodat`. Julian plecase pentru c` nu mai \ndr`znea
s` stea cu ea.
Ming oft` [i-[i \ngrop` fa]a \n pern`. Era prima ei dragoste.
Era capabil` s` [i moar` pentru el. Dar dup` ce trecur` clipele
[i extazul momentului se mai risipi, \ncepu s` gândeasc`
ra]ional. Cum putuse s`-[i doreasc` dragostea lui Julian?
Chiar dac` Claudia Barrisford ar ob]ine divor]ul, ea, Ming,
n-ar putea s` aib` un rol \n via]a lui Julian. Când va p`r`si
Shanley, nu va trebui s`-l mai vad` vreodat`. Chiar [i el va dori
s` scape de ea, s` uite de aceast` \ntâmplare urât` din via]a sa.

***

Claudia Barrisford se trezi \n apartamentul s`u diminea]a

urm`toare din cauza telefonului, care suna \n acela[i timp cu
soneria de la intrare.
R`spunse mai \ntâi la telefon, \nc` ame]it` dup` petrecerea
la care participase cu Ozzy. Nu reu[ea s` se trezeasc` dup` o
astfel de petrecere decât a doua zi dup`-amiaza, când i se mai
limpezea mintea.
VISUL MEU 71

Unde naiba era Betty, femeia de serviciu, care trebuia s`

ajung` diminea]a \nainte de ora nou`?
– Alo! zise Claudia cu vocea r`gu[it` din cauza b`uturii [i
fumatului.
– Sunt eu, draga mea, auzi glasul lui Oswald Allardeen.
Cred c-o s` m` ur`[ti c` te-am trezit, dar trebuia s-o fac.
– Ce naiba vrei la ora asta? Abia ne-am desp`r]it, drag`
Ozzy.
– Am ve[ti senza]ionale, Claudia drag`. Raymond a murit
ieri; i-am trimis tatei o telegram` de condolean]e. Fratele meu
a avut o hemoragie care i-a fost fatal`.
Claudia r`mase f`r` cuvinte. Ve[tile date de Ozzy erau de
importan]` capital` pentru ea. Nu s-ar fi a[teptat ca fratele lui
Ozzy s` moar` atât de repede. Asta \nsemna c` Ozzy era acum
viconte de Allardeen, mo[tenitorul direct al ducelui.
Soneria de la intrare continua s` sune insistent.
– A[teapt` un moment, Ozzy, te rog, zise Claudia disperat`.
|[i trecu repede o mân` prin p`r [i se privi \n treac`t \n
oglind`. Doamne, ce priveli[te sumbr` avu \n fa]a ochilor!
Cearc`ne, obrazul buh`it. Ar`ta oribil! Dar unde naiba era
Betty? Se gr`bi spre u[a de la intrare. Apartamentul era \nc`
plin de fum, de miros de b`utur` dup` petrecerea de noaptea
trecut`. Iar vremea era atât de cald` la Londra [i tocmai de
aceea se dusese la conac, s` respire pu]in aer curat. Dar
lucrurile nu merseser` a[a cum dorise ea. Nu se a[teptase ca
norocul s`-i surâd` prin intermediul acelei feti[cane, Ming
Corally.
Deschise u[a de la intrare unde g`si un bilet de la Betty, o
femeie responsabil`, pe care Claudia o pl`tea destul de bine.
72 DENISE ROBINS

Ast`zi, din nefericire, femeii \i fusese imposibil s` vin` la

serviciu. Când ridic` privirea, Claudia \l v`zu pe Julian.
– Tu! exclam` ea.
Dup` privirea crunt` pe care i-o arunc`, se temu c` acesta
venise s` se r`zbune.
– Nu cumva ai venit s` m` \mpu[ti?
– Nu fi proast`, Claudia, am venit s` discut`m despre divor].
Ea se destinse vizibil.
– Mergi \n salon [i f`-te comod, spuse ea.
|ntre timp, ea se duse \napoi \n dormitor, dornic` s` aud`
ce mai avea Ozzy de spus.
El n-o mai re]inu mult, pentru c` trebuia s` prind` avionul
spre Irlanda.
– Lucrurile sunt foarte simple, Ozzy drag`. Vreau s`-mi
recap`t libertatea, dar f`r` s` fiu g`sit` vinovat`. M` gândeam
s` te \nso]esc \n Irlanda, unde [ederea la castel \n aer liber
mi-ar prinde bine.
– Draga mea, ideea este minunat`. O s-o rog pe mama s`-]i
trimit` o invita]ie. {tii c` nu suport s` stau departe de tine,
Claudia; o dat` ce vei fi liber`, voi putea s`-]i ofer mai mult...
Claudia realiz` c` triumfase. Se [i vedea vicontes` de
Allardeen, viitoare contes` de St. Finnygan. Cei b`trâni aveau
deja o vârst` respectabil`; erau trecu]i de [aptezeci de ani.
Ozzy fusese n`scut la b`trâne]e. Ai lui \i puseser` la dispozi]ie
cam tot ce aveau, cu toate c` el l`sa de dorit din punct de
vedere al caracterului; oricum, vor accepta bucuro[i s` se
\nsoare, chiar [i cu o femeie mai b`trân`.
Claudia se duse \n salon unde o a[tepta Julian, aflat cu
spatele spre ea.
VISUL MEU 73

|n ultimele zece minute, a[teptând s` apar` Claudia,

privise dezgustat prin \nc`pere. Cândva \i f`cuse pl`cere s-o
ajute pe Claudia s` mobileze apartamentul din strada Mount;
nu pentru c` ar fi aprobat gusturile ei bizare, pentru c` el
prefera via]a la ]ar`, ci pentru c` voise s`-i fac` o pl`cere.
Dar ea avusese grij` s`-i \n`bu[e aceste impulsuri [i
atmosfera pe care o g`si \n aceast` cas` era de-a dreptul
resping`toare. Duhnea a aer st`tut [i miros de ]igar`, ca [i de
parfum. Florile aflate \n glastre sau ghivece p`liser` din lips`
de aer.
Iar Claudia, \mbr`cat` \n capotul de satin, nu mai avea nici
un farmec pentru el. Figura \i era complet ruinat`. Cu toate
acestea, pe figura ei se putea citi o mare satisfac]ie. Probabil c`
avea o reu[it` la care nu se mai a[teptase.
Julian o \ntreb`:
– Persi[ti \n ideea divor]ului?
Ea \i zâmbi [i se pr`bu[i pe canapeaua Regency.
– Ai o ]igar`? Am r`mas f`r`!
Julian \i \ntinse tabachera.
Ea \i zâmbi din nou, de parc` erau foarte buni amici.
– S` intr`m \n subiect, Claudia. Inten]ionezi s` divor]ezi pe
baza m`rturiei credinciosului t`u servitor?
– Ce lucruri teribile spui, Julian!
– L-ai mituit pe Jackson, nu?
– Vezi ceva deosebit la o femeie care vrea s` divor]eze de
so]ul ei care tr`ie[te pe fa]` cu o fat` foarte tân`r` care \i mai
[i \mbr`c` rochiile?
– Gata, s` nu continu`m discu]ia asta stupid`, o \ntrerupse
Julian. Jackson [tie cum au stat lucrurile chiar de la \nceput.
74 DENISE ROBINS

L-ai mituit, iar el a reac]ionat, asta este. Foarte bine, o s`-i

dejoc planurile. Cât despre tine, n-are rost s` joci rolul so]iei
\n[elate...
– Dac` vei face asta, vei stârni atâta vâlv`... m`rturia lui
Jackson este de-ajuns.
– |l pot da \n judecat` pentru m`rturie fals`, Claudia.
– Cine s`-]i sus]in` cazul? Va fi cuvântul t`u [i al fetei
\mpotriva lui. Chiar [i buc`t`resei i s-a p`rut ciudat c` fata a
r`mas \n cas` dup` plecarea asistentei c`reia, probabil, i s-a
p`rut indecent s` mai r`mân`.
La naiba cu toate aceste femei cu mintea bolnav`! se gândi
Julian. Toate p`reau s` fie \mpotriva lui [i a nefericitei Ming.
Iar când Jackson va povesti toate astea \n fa]a tribunalului,
cine putea s` dovedeasc` contrariul?
Claudia avea dreptate; s` \ncerce s` dovedeasc` contrariul,
ar fi \nsemnat publicitate [i asta ar fi \nr`ut`]it situa]ia lui Ming.
Se decise s`-i spun` Claudiei cu ce scop venise \n
diminea]a asta.
– Tu vrei bani mereu, Claudia, nu?
– Niciodat` nu-mi prisosesc!
– Presupun c` ai datorii, ca de obicei. La ce sum` se ridic`?
– De ce te-ar interesa? Doar nu vrei s` divor]`m [i s`
continui s`-mi pl`te[ti datoriile? Prefer libertatea [i un sfert
din bunurile tale.
– Uite ce este, Claudia, dac` inten]ionezi s` divor]ezi,
mergi \nainte, f` toate demersurile. Ai comis o crim` [i ai
determinat un individ care nu gânde[te s` te ajute \n acest
scop; pe mine m` intereseaz` doar aceast` tân`r` inocent`
care va fi victima complotului t`u.
Claudia flutur` din gene.
VISUL MEU 75

– Continu` cu divor]ul, Claudia. M` bucur s` scap de tine.

Reputa]ia mea nu conteaz`, dar ai afectat onoarea unei fiin]e
nevinovate.
– Nevinovate! exclam` Claudia. Cum va reac]iona
judec`torul când va declara Jackson ce a v`zut când i-a adus
micul dejun?
Julian \[i \ncle[t` apoi descle[t` mâinile.
– Bine, ai câ[tigat. Eu [i Ming eram singuri atunci. Te voi
ruga s` accep]i ni[te bani, cu condi]ia s` nu tragi aceast` fat`
\n mizeria unui divor]. S`-l opre[ti [i pe Jackson de la
comentarii inutile.
Claudia deschise ochii mari.
– Dumnezeule! exclam` ea, dar e[ti chiar \ndr`gostit de
fata asta!
Inima lui Julian \ncepu s` bat` mai tare. El nu se gândise
pân` acum c-ar putea fi \ndr`gostit de Ming.
– Ceea ce spui este desigur un nonsens. Ce datorii ai,
Claudia?
– Vreo patru mii. Tocmai mi-am comandat o blan` nou`
pentru toamn`.
Claudia \l privi lung. De fapt, oferta lui era tentant`. Lui
Ozzy nu-i putea cere deocamdat` s`-i pl`teasc` datoriile. Era
bine dac` intra \n familia Finnygan f`r` un mald`r de chitan]e
nepl`tite. {i de fapt ce conta pentru ea c` nu se men]iona
numele lui Ming Corally atâta timp cât \[i rec`p`ta libertatea
[i banii? Dar nici partea din banii lui Julian pe care o va
mo[teni nu mai conta prea mult pentru c` urma s` se m`rite
cu Ozzy. Oricum, era mai bine s` pozeze ca victim` \n acest
proces de divor].
76 DENISE ROBINS

– Foarte bine, Julian, zise Claudia privindu-l printre gene.

Facem un târg. |mi dai, s` zicem cinci mii de lire,
apartamentul pentru care vei pl`ti \ntre]inere [i toate
costurile, [i a treia parte din venitul t`u. Tu r`mâi cu Shanley
[i restul. Plus reputa]ia nep`tatei tale Ming.
El t`cu o clip`. Din punctul lui de vedere, era o afacere
proast`, nici m`car din punct de vedere legal nu era
profitabil`. Dar dac` voia s` salveze reputa]ia lui Ming, era
singura cale. F`cu repede un calcul mental. Venitul lui dup`
impozitare era de cincisprezece mii de lire. Capitalul lui era
investit \n firmele pe care le conducea. Iar anul viitor, când
unchiul s`u se va retrage, va prelua Camledge, ceea ce va
\nsemna o retribu]ie mai mare.
Pe de alt` parte, nu [tia cum va primi unchiul Philip vestea
divor]ului. Era b`trân [i cu toate c` era o persoan`
\ncânt`toate de care Julian se sim]ea foarte ata[at, avea vederi
foarte limitate \n privin]a divor]ului.
Când Julian \i spusese c` tr`iau separat, el \i recomandase
s` fie v`zut mai des cu so]ia sa. Nu avusese curajul s`-i spun`
acestuia ce fel de femeie era Claudia, dar fusese nevoit s`
admit` c` nu mai exista cale de \ntoarcere. |i mai promisese s`
apar` cu Claudia la reuniunile de familie sau cine de afaceri
unde erau invitate [i so]iile.
Iar vestea acestui divor] \l va afecta teribil pe b`trânul
unchi. N-avea rost s`-i spun` adev`rul. Acesta l-ar fi categorisit
drept un Donquijote pentru c` \ncerca s` salveze reputa]ia lui
Ming.
Philip Barrisford se c`s`torise de tân`r, dar so]ia \i murise
la scurt timp [i de atunci nu-[i ref`cuse via]a. De fapt, nu era
VISUL MEU 77

defel interesat de femei. {i nici n-ar \n]elege de ce voia

nepotul s`u s` salveze reputa]ia unei fete oarecare.
Oricum, trebuia s`-i spun` c` divor]a.
Vor fi desigur discu]ii cu b`trânul. Cinau \mpreun` o dat`
pe s`pt`mn` la club [i nu voiau s` se \nstr`ineze. Financiar, [i
el va fi foarte afectat de acest divor], dar va \ncerca s` reduc`
cheltuielile la Shanley. Nu-l va \nlocui pe Jackson. Poate le va
concedia pe buc`t`reas` [i pe Rose.
Dar Claudia câ[tigase. Nu-i mul]umi pentru \n]elegere
când Julian accept` condi]iile ei. Accept` s` nu fac` public
numele lui Ming. Dar când acesta \i suger` c` s-ar putea
c`s`tori dup` divor] cu Ming, \[i pierdu cump`tul [i ridic`
glasul la ea.
– |n]elege o dat` pentru totdeauna c` nu exist` nici un fel
de rela]ie \ntre mine [i fata asta! Este un copil. O respect; n-a
avut nici o [ans` de la via]` [i nu vreau s` fie victima lipsei tale
de scrupule. Eu voi respecta promisiunea mea iar tu pe a ta.
Dac` men]ionezi numele ei, nu vei vedea nici un ban, Claudia,
s`-]i fie clar! Voi spune lumii \ntregi c` e[ti...
Claudia nu-l v`zuse pe Julian \ntr-o asemenea stare. El nu
d`duse niciodat` dovad` c` i-ar fi curs sânge prin vine. Chiar
[i scurtele lui momente de pasiune aveau o doz` de rezerv`
care pe ea o \nfuria. I-ar fi pl`cut s` aib` [i asupra lui controlul
pe care-l avea asupra lui Ozzy.
– Nu ridica glasul la mine, Julian! Este utima oar` când
avem o discu]ie decent`! Nu ne putem desp`r]i prieteni?
– Noi n-am fost niciodat` prieteni [i tu [tii asta. Nu vreau s`
te mai v`d vreodat`. Vom comunica prin intermediul avoca]ilor.
Julian ie[i trântind u[a.
78 DENISE ROBINS

Pe strad`, se gândi cum va reac]iona lumea la auzul ve[tii

despre divor]ul lui. Probabil \[i va pierde respectul oamenilor
din subordine. Poate [i unchiul Philip va l`sa banii unei
institu]ii caritabile, cine [tie? Nu putea \ns` s`-l \ndep`rteze
din firm` pentru c` Julian mo[tenise ac]iunile tat`lui s`u.
Se gândi s` discute cu doamna Trench, o func]ionar` care
lucra acolo de pe vremea tat`lui s`u, care-l adora, a[a cum
f`cea de altfel [i restul personalului [i s-o roage s`-i g`seasc`
lui Ming o camer` decent` undeva, pentru c` nu se mai putea
pune problema ca Ming s` lucreze la firm`.
Desigur, femeia se va \ntreba dac` dragul de Julian avea o
rela]ie cu Ming Corally, dar va fi de acord cu ea, c`ci acea so]ie
imposibil` a lui nu-i putea aduce fericire.
Femeia \i d`du deja dou` adrese; una era a unei pensiuni
din Golders Green [i alta a uneia din Southampton unde
locuise chiar doamna Trench.
Julian lu` adresele [i-i mul]umi doamnei Trench, care-l
privi peste ramele ochelarilor.
– Nu ar`ta]i prea bine, domnule Julian.
– M` doare capul. Unchiul a venit?
– Da, domnule, tocmai a \ntrebat de dumneavoastr`.
 Capitolul 6

|n aceea[i diminea]`, \n timp ce Julian [i unchiul s`u

discutau pe tema apropiatului s`u divor], Ming \[i lua [i ea
partea. |nainte de plecare, acesta \i l`sase un bilet.

„Voi fi plecat toat` ziua, dar seara vom discuta. Capul sus!
Julian“

Rosy \i adusese biletul f`r` a-l \nso]i de obi[nuitul ei

chicotit. De fapt, avea ochii ro[ii [i se vedea c` plânsese.
– Ai p`]it ceva, Rose? Nu ar`]i prea bine, \i spuse Ming.
– Da, datorit` dumneavoastr`, miss, mi-am pierdut slujba.
Ming, care abia se trezise dup` un somn lini[titor f`r` vise,
se trezi brusc. Inima \ncepu s`-i bat` tare, ca la apropierea
unei catastrofe.
– O, Rose ce tot spui? Ce rol am avut eu?
Rose l`s` privirea \n jos.
80 DENISE ROBINS

– O, nu m` mai \ntreba]i! Ar trebui s` [ti]i! Mama a fost

chemat` asear` de buc`t`reas`, care i-a spus c` nu mai trebuie
s` lucrez aici, nu este un loc pentru o tân`r` ca mine!
Ming, amintindu-[i vorbele lui Jackson, \ncerc` s-o
lini[teasc`.
– Jackson a min]it, Rose!
– Mama a spus s` v` aduc micul dejun [i s` plec imediat,
s` nu mai stau de vorb` cu dumneavoastr`, miss.
Ming p`li.
– Tu [i mama ta v` \n[ela]i \n privin]a mea, Rose. Iar eu nu
vreau s` stai de vorb` cu mine. Domnul Barrisford va discuta
cu tine, sau cu mama ta, b`nuiesc.
– Mama \l cunoa[te pe domnul de când era mic, dar nu este
de acord cu ce face el. {i buc`t`reasa pleac` o dat` cu mine.
Cafeaua [i pâinea pr`jit` cu unt \ncepuser` s` se r`ceasc`,
dar lui Ming nu-i p`sa.
– A]i discutat cu domnul Barrisford? {tie c` pleca]i?
– Nu. Buc`t`reasa \i las` un bilet, nu vrea s` asiste la scene
nepl`cute.
Ming oft`. Ce [oc pentru Julian când se va \ntoarce seara [i
va constata c` nu mai avea personal!
Dintr-o dat`, n-o mai pl`cu pe Rose.
– Te rog, pleac` [i las`-m` singur`!
Rose se duse la buc`t`rie unde nu mai g`si pe nimeni.
Buc`t`reasa \[i \mpacheta [or]urile pentru c` fiind o femeie
foarte religioas` nu suporta s` mai tr`iasc` \n casa aceasta.
Ming b`u cafeaua [i \ncerc` s` ron]`ie un sandvi[. Privi
apoi \n jur la \nc`perea aceasta frumoas` \n care reu[ise s`
revin` la via]`.
VISUL MEU 81

Era evident acum c` trebuia s` p`r`seasc` acest conac, f`r`

a-l mai a[tepta pe Julian.
Dar dup` ce se \mbr`c`, constat` surprins` c` era foarte
sl`bit`. Aceast` pneumonie o secase de puteri; nici nu prea
mâncase, c`ci nu avusese apetit. Iar [ocul de ieri... Trebuia s`
plece numaidecât la Londra, s`-[i g`seasc` o slujb`.
Dar numai când ajunse \n holul mare de la intrare realiz`
c` nu putea ajunge la Londra. Nu avea bani, nu avea nimic de
fapt. |[i pierduse po[eta \n incidentul cu Ivor Walters.
|ntr-o stare de confuzie, \ncerc` s` stabileasc` ce era mai
bine pentru ea. Nu avea prieteni \n Shanley, iar la Londra doar
pe Sallie Lawford. Avea de luat salariul pe o s`pt`mân` de la
birou, dat atât. Tat`l ei nu-i l`sase nimic pentru c` [i el era
\nglodat \n datorii, iar cu m`tu[a Prue nu voia s` mai ia
leg`tura.
Fusese aruncat` \n vâltoare f`r` nici un mijloc de
subzisten]`.
Frisby o mirosi, apoi \ncepu s` se gudure. La un moment
dat \ncet` observând c` fata avea ochii plini de lacrimi. Ming
\l mângâie pe cre[tet. |i va lipsi acest câine, care era suportul
moral al lui Julian.
Nu [tia ce s` fac`. Va continua s` se umileasc` cerându-i
bani de transport lui Rose. Aceasta o privi cu curiozitate
v`dit`. |n sinea ei, recuno[tea c` aceast` miss Corally nu p`rea
o fat` rea, a[a cum spunea mama. {i era atât de tân`r` [i...
prost \mbr`cat`, \[i spuse Rose.
– Tocmai plecam, zise Rose.
– Unde este buc`t`reasa? \ntreb` Ming.
82 DENISE ROBINS

Tocmai \n momentul acela, femeia intr` \n buc`t`rie. Era o

femeie solid`, ro[ie la fa]`. Privind-o pe Ming, ro[i [i mai tare.
– |n]eleg c` a]i plecat de aici din cauza mea, \ncepu Ming.
Dar [i eu plec chiar \n clipa aceasta a[a c` nu are rost s` pleca]i
[i dumneavoastr`. Nu mi se pare corect s`-l l`sa]i pe domnul
Barrisford f`r` nici un ajutor.
Buc`t`reasa pufni.
– Nu este problema mea dac` sta]i sau nu, miss, r`spunse
buc`t`reasa. Fiecare este liber s` fac` ce dore[te; n-am de
gând s` r`mân la Shanley , a[ vrea s` am referin]e de la oameni
respectabili.
Ming \ncercase s`-[i p`streze calmul, dar vorbele femeii o
scoaser` din nou din s`rite. |ncepu s` tremure.
– Face]i o gre[eal`, Jackson v-a min]it, nu [tiu cu ce scop.
– Nu vreau s` discut despre asta, miss, o \ntrerupse femeia,
v`dit dispre]uitoare. I-am l`sat un bilet domnului Barrisford \n
care am scris [i suma pe care mi-o datoreaz`, mi-o poate
trimite acas`. Am vorbit [i cu sora mea care lucreaz` la vicar [i
ea mi-a spus c` nu trebuie s` mai stau aici.
– Dar gre[i]i foarte tare, doamn`, \ncerc` Ming.
– Oricum, sunt decis` s` plec, insist` buc`t`reasa cu
\nc`p`]ânare. Ea fusese bun` prieten` cu Jackson [i primise
prin intermediul acestuia o bancnot` de la doamna Barrisford
pentru ca s` p`r`seasc` aceasta cas`, \n semn de protest.
Buc`t`reasa era convins` c` nici doamna nu era mai bun` ca
so]ul ei [i Ming, dar decisese s` lucreze la oameni care aveau
o via]` normal` de familie, \ntr-o cas` decent`.
Ming \n]elese c` era inutil s` insiste, dar nu putu s` nu mai
\ncerce o dat`:
VISUL MEU 83

– Gre[i]i, doamn`, repet` ea; oricum, [i eu plec chiar acum

din aceast` cas`. Problema este c` n-am nici un ban. A]i putea
s`-mi \mprumuta]i bani s` ajung la Londra? V` jur c` v` voi
returna ace[ti bani, imediat ce ajung.
Vocea \i pieri. Rose vru s` spun` ceva dar vorbele refuzau
s` ias`. Miss Corally voia bani de la ea s` ajung` la Londra? De
ce nu-i cerea lui?
– |mi pare r`u, miss, dar nu am bani de \mprumutat, zise
buc`t`reasa. Va dura pân` ce voi primi salariul datorat de
domnul Barrisford.
Cu aceste cuvinte, \[i lu` saco[a [i-i f`cu semn lui Rose s-o
\nso]easc`.
Ming nu se sim]ise niciodat` mai r`u, mai umilit` ca acum.
Ce putea face? Trebuia s` a[tepte \ntoarcerea lui Julian. Privi
\n jur prin \nc`perea goal`, apoi se duse din nou \n hol, unde
Frisby o ruga din priviri s`-l duc` la plimbare.
|ncepu s` plâng`, sim]indu-se neajutorat`. Picioarele
refuzau s-o mai poarte. Numai dac` nu s-ar fi sim]it atât de
sl`bit`!
Nu avea de ales, trebuia s` a[tepte \ntoarcerea lui Julian.
|ntre timp, se gândi s`-i fie cumva de ajutor acum când nu mai
existau servitori \n aceast` cas`. Puse la loc lucrurile risipite
prin bibliotec`, [terse praful, iar când termin` era deja
epuizat`. Se duse la buc`t`rie, unde mânc` ni[te pâine cu
brânz`, \[i f`cu un ceai [i se a[ez` \n scaunul buc`t`resei s`-[i
recapete puterile.
Privind pe fereastr`, observ` c` afar` se adunau nori negri.
Frisby veni lâng` ea, s`-i ]in` companie. F`r` s` vrea, sl`bit`
84 DENISE ROBINS

\nc` de boal` [i de efortul depus la cur`]enie, adormi. Se

trezi doar când auzi soneria de la intrare. Se uit` pe fereastr`
[i v`zu un taxi afar`. |ncepuse ploaia cu ni[te stropi foarte
mari.
Se gr`bi s` deschid` u[a.
– Sunte]i miss Corally? o \ntreb` femeia care venise cu
taxiul. Eu sunt doamna Trench, poate domnul Barrisford v-a
vorbit despre mine.
Ming se sim]i dintr-o dat` mai bine.
– Desigur; dar v` rog, pofti]i \n`untru.
– Domnul Barrisford m-a trimis s` stau cu dumneavoastr`,
s` nu fi]i singur` pentru c` dânsul \ntârzie.
Ming o conduse \n salon.
Eva Trench o studie cu curiozitate feminin` pe cea pentru
care domnul Barrisford \[i stricase reputa]ia. Eva trecea drept
o bun` psiholog` [i o cunosc`toare a firii omene[ti. Dup` o
singur` privire \n ochii aceia mari, ea deveni sigur` c` Ming
nu era decât o adolescent` inocent` [i speriat`.
– Te rog s` nu te sperii de mine, draga mea, zise Eva. Sunt
aici \ntr-o vizit` de prietenie [i voi r`mâne [i peste noapte, a[a
c` ar fi mai bine s` anun] personalul c`...
– Nu mai exist` nimeni \n cas` \n afara mea, au plecat to]i
de diminea]`.
Eva Trench \[i scoase p`l`ria l`sându-[i liber p`rul
grizonant. Ming observ` c` avea ni[te ochi alba[tri foarte
frumo[i [i blânzi. Privind-o, Ming realiz` c` dac` mama ar mai
fi tr`it, ar fi vrut s` arate ca doamna Trench.
VISUL MEU 85

– Din ce cauz` au plecat? \ntreb` Eva.

– Buc`t`reasa [i servitoarea au spus c` din cauza ... mea.
Jackson, majordomul, a f`cut afirma]ii mai dureroase.
Eva Trench [tia desigur [i f`cu eforturi s-o fac` pe biata
Ming s` nu se mai gândeasc` la asta.
– Ming, \ntrucât suntem doar noi dou` \n aceast` cas`
mare, s` \ncerc`m s` vedem ce se poate face. {i \ncepur` s`
caute a[ternuturi pentru doamna Trench; aceasta se duse la
buc`t`rie s` preg`teasc` ceva de mâncare.
– O, doamn` Trench, crede]i c` vor divor]a? Nu este
normal...
– Sunt aproape convins` c` lucrurile nu vor ajunge pân`
acolo. Eu [i domnul Julian putem constata c` nu e[ti genul de
fat` care ar distruge o familie.
Ming oft`.
– El este cel mai grozav b`rbat de pe lume [i n-a[ face
nimic care s`-l afecteze. Nu [tiu cum o poate face so]ia lui!
Eva Trench strânse din buze dispre]uitor.
– Nu voi pierde vremea spunându-i ce cred despre ea;
oricum, nu-i ajunge nici la degetul mic!
Ming se sim]i \ncurajat`.
– Dar chiar ar trebui s` divor]eze?
Eva Trench, care discutase cu Julian \nainte de a pleca spre
conac, aflase c` acesta avusese o discu]ie cu unchiul s`u.
Acesta ridicase vocea la Julian, care ie[ise ro[u ca racul din
birou. Mai apoi, Julian i se confesase doamnei Trench,
spunându-i c` unchiul s`u voia s` trimit` dup` Claudia s`
86 DENISE ROBINS

\ncerce s-o conving` s` renun]e. Dar Julian \i interzisese. {tia

c` era inutil [i c` asta ar duce la alte scene penibile. Nu-i
spusese unchiului, desigur, c` divor]ul ar fi continuat oricum,
pentru c` era o posibilitate bun` pentru Claudia de a câ[tiga
bani frumo[i de pe urma lui.
Eva mai auzise c` unchiul lui Julian \i spusese c` nu va mai
fi primit \n casa lui sau la club. Iar asocierea lor \n viitor va fi
sub semnul \ntreb`rii.
Când Eva \l \ntrebase pe Julian dac` se mai putea face ceva,
el o rugase s` se duc` la conac s` stea cu Ming, s` \ncerce s-o
fac` s` se simt` nevinovat`.
Julian urma s` cineze la club cu avocatul s`u Kenneth
Brunskill [i se va \ntoarce noaptea la conac.
Eva Trench nu avea alte informa]ii, mai precis nu de]inea
toate informa]iile. Cu toate acestea, singurul gând care o
anima era s`-l ajute pe Julian.
– Va trebui s` a[tept`m, s` vedem ce se mai \ntâmpl`,
draga mea, zise Eva.
Ming oft`.
– Cred c` da.
– Oricum, dup` mas` vom discuta despre un loc \n care s`
stai.
{i avur` o discu]ie foarte pl`cut` \n bibliotec`, cu Frisby
a[ezat pe covor la picioarele lor, cu urechile ciulite, a[teptând
s` aud` ma[ina st`pânului.
Se l`sase \ntunericul, iar Ming privind mereu afar` putu s`
vad` luminile b`rcilor care treceau pe râu. P`s`rile \[i
\ncetaser` cântecul. Carul Mare se putea vedea foarte bine pe
VISUL MEU 87

cer la aceast` or`. Atmosfera era romantic` [i misterioas`, aici

la conac. Ming asculta vocea calm` egal` a Evei Trench care-i
organiza viitorul.
Vor pleca amândou` de diminea]` la Londra, unde Eva se
va ocupa de ea [i o va duce s` locuiasc` la pensiunea din
South Kensington despre care-i vorbise [i lui Julian.
– Nu este luxoas`, dar este foarte curat`, iar proprietara
este o veche prieten` a mea, care are la rândul ei trei fete [i te
va primi cu dragoste.
– Sunte]i atât de bun`, doamn` Trench... dar cu cei voi
pl`ti? Nu am o slujb` acum [i din câte \n]eleg nici nu voi mai
avea slujba promis` de domnul Barrisford.
– A[a este, \nt`ri Eva. Cu toate acestea, nu trebuia s`-[i fac`
probleme pentru c` ea va rezolva [i acest aspect.
– Pân` acum ai practicat dactilografia [i stenografia, nu?
– Da, numai asta [tiu s` fac, recunoscu Ming ru[inat`.
– {i nu te plictise[te? Eu n-a[ rezista prea mult cu o astfel
de slujb`, zise Eva.
– Desigur, mi-ar pl`cea s` fac alte lucruri, dar nu sunt \n
pozi]ia \n care s`-mi pot permite s` aleg, zise Ming cu triste]e.
– {i ce-ai vrea s` faci? insist` Eva, curioas` s` afle ce avea
\n minte aceast` fat` atât de deosebit` de toate cele de
vârsta ei.
– Nu mi-a[ dori s` fiu dactilograf` toat` via]a, vânz`toare
sau manechin dac` a[ ar`ta corespunz`tor pentru un astfel
de post, nu m` intereseaz` \mbr`c`mintea, via]a social`
activ`. Eu ador copiii. Mi-ar pl`cea s` fiu educatoare \ntr-o
gr`dini]`.
88 DENISE ROBINS

– Dumnezeule! exclam` Eva, dar e[ti tu \ns`]i doar un copil!

– |mi plac copiii foarte mult, de[i n-am avut [ansa s`
\ngrijesc vreunul. Oricum, visez s` am familia mea cu mul]i
copii, \ntr-o bun` zi.
Eva aprecie gândurile lui Ming Corally. {i ea \[i dorise s`
aib` copii, dar nu fusese atât de norocoas`. Poate copila din
fa]a ei va fi scutit` de frustr`rile [i dezam`girile prin care
trecuse ea \n \ncercarea de a face copii.
– Vom vedea; ai preg`tire de secretar`, a[a c` pe moment
un astfel de post ar trebui s` ocupi. B`nuiesc c` nu ]i--ar
pl`cea o slujb` de guvernant`, de exemplu.
Ming o privi gânditoare:
– Mi-ar pl`cea mai mult decât s` lucrez \ntr-un birou [i s`
plec acas` \n fiecare sear` apoi s` fiu singur`.
Eva Trench \[i mai aprinse o ]igar` [i o privi lung pe fat`.
Ming Corally era o fiin]` special`. Nu era de mirare c` Julian
\[i f`cea probleme pentru ea. Ar fi fost mai simplu s` rezolve
problemele ei dac` ar fi fost mai dur`.
Dup` câteva minute, Eva o trimise la culcare.
– Nu uita c` e[ti \n convalescen]`, c` ai nevoie de mult`
odihn`.
– V` mul]umesc din suflet pentru tot ce face]i pentru mine.
De fapt, ar trebui s` fi]i sup`rat` pe mine c` i-am cauzat atâtea
probleme domnului Barrisford.
– Nu este vina ta, nu-]i mai face repro[uri, zise Eva.
Ming nu putu s` \nchid` un ochi \n noaptea aceea, din
cauza gândurilor negre; nu-[i f`cea probleme pentru ea, ci
pentru Julian, care trebuia s` treac` printr-un divor].
VISUL MEU 89

Julian lua masa cu avocatul s`u. Ce va trebui s` fac` el \n

continuare? Ming era con[tient` de dragostea care \nflorise
pentru el [i de faptul c` \i sim]ea lipsa. Nu voia s` p`r`seasc`
aceast` cas` f`r` s`-l mai vad` o dat`.
R`mase treaz` cu urechile ciulite s` aud` ma[ina lui.
Eva Trench se dusese [i ea la culcare, iar lini[tea se l`sase
asupra conacului. O dat` Frisby l`trase [i ea alergase la
fereastr` s` vad` ma[ina lui Julian, dar acesta se l`sa a[teptat.
Ceasul de pe peretele camerei b`tu ora unsprezece; probabil
Julian r`m`sese la Londra.
Fusese foarte bun [i atent cu ea trimi]ându-i-o pe Eva
Trench; dar se temea c` va fi pus` \n situa]ia de a nu-l mai
vedea vreodat`. Se gândi apoi c` \i f`cuse prea multe
probleme [i Julian se hot`râse s-o lase \n grija doamnei
Trench. Fu cuprins` de dezolare. |i era foarte greu s` nu-l
mai vad` niciodat` pe Julian. Nu mai avea pe cine s`
iubeasc`. Tata murise [i astfel Julian Barrisford devenise
totul pentru ea.
Disperat`, se furi[` \n bibliotec`.
|n clipa \n care aprinse lumina, Frisby se ridic` de pe covor,
\ncepu s` se \ntind`, apoi veni \n \ntâmpinarea ei.
– {i tu \l a[tep]i, dragul meu Frisby... amândoi am fi \n stare
s`-l urm`m pân` la cap`tul p`mântului... dar tu ai mai mult
noroc... o s` r`mâi cu el pân` la moarte, \n timp ce eu n-o
s`-l mai v`d niciodat`!
Frisby o privea cu ochii lui mari, \n]elegând c` era vorba
despre o nefericire.
90 DENISE ROBINS

Numai dac` ar fi [tiut ce s` citeasc`! Astfel ar p`trunde mai

u[or \n lumea lui Julian. Deodat` \ncepur` s`-i str`luceasc`
ochii. V`zuse un volum cu poeziile lui Yeats. Era ceva ce
cuno[tea oarecum... el \i citase câteva versuri [i-i vorbise
despre poetul englez.
Lu` o hârtie [i un creion [i \ncepu s` copieze poezia
recitat` de Julian.

„Dar eu s`rac fiind am numai visurile mele...

Le-am pus deja la picioarele tale...
Mergi \ncet pentru c` pe visurile mele calci...“

Oftând, \mp`turi hârtia [i o puse \n buzunar.

Apoi se cuib`ri \ntr-un fotoliu [i \ncepu s` citeasc`. Se
str`dui s` asimileze cuno[tin]ele care-l absorbiser` pe
Julian, pe care le \n]elese f`r` efort, apreciind faptul c` o
astfel de poezie era sursa de inspira]ie pentru un b`rbat
ca el.
Clipele trecur`, iar ochii ei obosir` \ncercând s`
memoreze cele mai frumoase versuri [i somnul o cuprinse,
de[i \n camera ei refuzase s` vin`.
Nu auzi ma[ina lui Julian. El \nsu[i se sim]ea foarte obosit,
pentru c` dup` cina cu avocatul s`u acceptase invita]ia
acestuia de a merge la apartamentul acestuia. Nu avea de ce s`
se gr`beasc` la Shanley. O trimisese acolo pe Eva Trench [i
discutase cu Kenneth toate aspectele divor]ului de Claudia.
Kenneth nu era de acord ca, doar pentru a p`stra nep`tat
VISUL MEU 91

numele lui Ming, Julian s` accepte toate cererile Claudiei. Dar

Julian insistase pentru a-l scuti pe unchiul s`u de vâlva care
s-ar fi f`cut \n jurul acestui divor].
L`tratul lui Frisby o trezi pe Ming, care \nc` buim`cit` de
somn, s`ri \n picioare.
El \i spuse:
– Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici la ora asta,
Ming?
Dar \nainte ca ea s`-i poat` r`spunde el se aplec` [i lu` de pe
jos cartea lui Yeats, pe care ea o sc`pase când se ridicase \n grab`.
Observ` c` ea citea Yeats. Biata fat`! |[i aminti [i el versurile pe
care i le recitase [i-[i spuse c` multe visuri \i vor fi c`lcate \n
picioare \nainte de a ie[i din situa]ia grea \n care se afla.
– Ai citit poezie \n loc s` dormi, copil`? o dojeni el.
Ming ro[i, c`utând \n van s` g`seasc` un r`spuns potrivit.
|n timp ce Ming se str`duia s` g`seasc` un r`spuns adecvat,
Julian consider` c` era mai bine s` r`spund` \n locul ei.
– Cred c` po]i adormi mai repede dac` cite[ti câteva
rânduri, zise el.
Ea se bâlbâi:
– Cred c`... da.
De[i obosit [i deprimat, Julian se l`s` invadat de c`ldur` [i
simpatie fa]` de f`ptura din fa]a sa. Era un copil. Apoi \[i
aminti uneltirile murdare ale Claudiei... |n alte condi]ii, n-ar fi
r`mas insensibil la farmecul copil`resc al lui Ming, care-i
amintea mereu de acel copil coreean, pe care-l salvase. Tân`ra
din fa]a lui avea ceva de floare oriental`; apari]ia ei \l \ncânta
[i intriga, \n egal` m`sur`.
92 DENISE ROBINS

– Fugi [i \ncearc` s` mai prinzi câteva ore de somn, Ming,

o \ndemn` el, a[a cum ar fi f`cut cu o [col`ri]`.
Ming ezit`. Ardea de curiozitate s` [tie ce se \ntâmplase
cu el.
– Te rog, spune-mi, s-a rezolvat ceva?
Julian se opri lâng` labradorul s`u.
– Stai pu]in, b`trâne, o s` ie[im imediat, \i spuse el. Da,
s-ar putea spune c` s-au stabilit ni[te lucruri, zise el.
– Va fi un divor]?
– Da, Ming.
Julian observ` cum fata p`le[te.
– Dar nu este normal...
– Draga mea, Kipling spunea c` \n dragoste [i \n r`zboi
totul este normal. Din nefericire, \ntre mine [i so]ia mea exist`
o stare conflictual` de mai mul]i ani; eu nu pot trece peste
ni[te principii educa]ionale. Ea poate, a[a c` va câ[tiga. Cu
toate acestea, am ajuns la o \n]elegere, iar Claudia nu va
men]iona numele t`u. Po]i fi lini[tit`, a[adar.
Ming trase aer \n piept.
– {i atunci, dac` nu precizeaz` numele meu, ce va face?
– Va spune c` este vorba despre o femeie, dar aceasta nu
va avea nume.
– Oh! exclam` Ming. De ce o la[i s` te \mproa[te cu noroi?
Julian \ncepu s`-[i caute pipa. Evit` s-o priveasc`. Nu voia
s-o mint`, dar nici s`-i spun` adev`ratul motiv. De ce naiba s`
apar` \n ochii ei cu un aer donquijotesc, \ncercând s`-i salveze
ei onoarea, o necunoscut`? Ca s` nu mai vorbim despre
implica]iile financiare...
VISUL MEU 93

– Nu-mi pune prea multe \ntreb`ri, Ming, zise el, cu vocea

unui om c`ruia \i disp`ruse c`ldura [i bun`voin]a. Nu vreau
s`-]i faci probleme \n privin]a mea. Vei reveni \n via]a real` [i
vei uita c` am existat.
Ming se sim]ea teribil de r`u [i-l privea cu ochii ei mari,
aproape ie[i]i din orbite, alb` ca o coal` de hârtie. Ar fi vrut s`
strige: nu m` \ndep`rta de tine, Julian! Voi muri dac` voi fi
departe de tine [i nu te voi mai vedea! Te iubesc mai mult ca
orice pe lumea asta; de fapt, e[ti singurul om pe care-l iubesc.
Dar desigur, nu zise nimic. |l auzi pe Julian spunând:
– Capul sus, Ming! Putea fi mai r`u. Claudia ar fi putut s`
refuze [i ]i-ar fi men]ionat numele.
Ming \[i mu[c` buzele [i-[i \ncle[t` pumnii. Julian nu
\n]elegea c` ar fi fost capabil` s` se lase târât` \n noroi numai
s`-l poat` vedea \n continuare, s`-l poat` ajuta \n felul ei....
Julian o \ntreb`:
– |]i place doamna Trench?
Ming reveni la realitate.
– O, da, mul]umesc. A fost foarte bun` cu mine, \]i
mul]umesc c` ai trimis-o.
Julian se sim]i dintr-o dat` foarte obosit. Sim]ea nevoia s`
doarm`.
– Trebuie s`-l duc pe Frisby la o scurt` plimbare, zise el,
de[i sunt istovit. Rose [tie c` suntem trei la micul dejun?
Ming \i explic` despre plecarea lui Rose [i a buc`t`resei.
Julian ro[i de furie.
– Ce poveste! Ce buni cre[tini [i ce lumina]i sunt oamenii
ace[tia ! Buc`t`reasa este o femeie f`r` pic de minte, iar Rose
94 DENISE ROBINS

nu se afl` prea departe de ea. Voi discuta cu p`rin]ii ei mâine

diminea]`; dac` astfel gândesc despre mine, s` elibereze [i
casa \n care locuiesc de atâ]ia ani.
– Dragul meu, toate astea din cauza mea!
– Nu te mai \nvinui! exclam` Julian. Trebuie s` devii
con[tient` c` nu este vina ta, ci e[ti doar o f`ptur` inocent`
care a nimerit \ntr-un loc nepotrivit.
– Cred c-ar fi mai bine s` m` duc la culcare, zise Ming.
– Noapte bun`, Ming [i, \nc` o dat`, nu te mai \nvinui
degeaba. Lucrurile se vor aranja cumva.
Pentru Ming, faptul c` pleca [i nu-l mai vedea pe Julian era
tot ce putea fi mai r`u.
– {i nu te voi mai vedea niciodat`?
Julian o privi lung, ne[tiind \n ce scop fusese pus`
\ntrebarea.
– Ai aranjat ceva cu doamna Trench legat de viitorul t`u?
Ming \[i [terse lacrimile care \ncepuser` s`-i curg` pe
obraz.
– Problema locuin]ei se pare c` este aranjat`. Mai r`mâne
cea a slujbei, iar Eva mi-a promis c` se va rezolva [i asta.
– M` bucur c` te-am l`sat pe mâini bune, Ming. Iar când
lucrurile se vor rezolva, vom lua leg`tura.
Ming nu putu s`-[i ascund` prea mult adev`ratele
sentimente. Fu atât de afectat` de faptul c` nu-l va mai vedea
o vreme, \ncât izbucni necontrolat:
– O, domnule Barrisford, de ce nu te pot vedea \n continuare?
Folosirea numelui lui legat de acel strig`t izbucnit din
pieptul lui Ming, \l cople[ir` pe moment. Era uluit când fata
VISUL MEU 95

\[i \ntoarse spre el fa]a ud` de lacrimi. Nu-[i imaginase ce

simte copila aceasta fa]` de el. Nu-[i \nchipuise c` se va ata[a
de el \ntr-un timp atât de scurt.
– O, Dumnezeule, exclam` el, ce este de f`cut?
I-ar fi fost u[or s` r`spund` la acele emo]ii [i sentimente pe
care ea le punea pe tapet. S-o strâng` la piept, dar asta
\nsemna c`-i d`dea Claudiei ocazia de a o distruge pe Ming.
Julian se trezi sfâ[iat de porniri omene[ti, de dorin]a de a
o alina pe fata din fa]a lui, dar fu nevoit s`-[i controleze
sentimentele.
Se apropie de ea [i o prinse dup` umeri, cum ar fi f`cut un
frate mai mare.
– Ming, nu trebuie s`-]i faci speran]e false \n ceea ce
prive[te situa]ia asta sau eu. M` bucur c` vrei s` m` mai vezi.
{i mie mi-ar f`cea pl`cere s` ne vedem; e[ti o f`ptur` foarte
pl`cut` [i orice b`rbat s-ar mândri cu tine, dar nu este
momentul ca vreun dram de afectivitate s` apar` \ntre noi.
Este esen]ial s` nu ne vedem o vreme.
Lacrimile de pe obrajii lui Ming se uscaser` deja, dar
durerea din frumo[ii ei ochi alba[tri, nu. Julian l`s` s`-i
cad` bra]ele pe lâng` corp. Nu-i venea s` cread` ce citea \n
ochii lui Ming, c` era \ndr`gostit` de el. Dumnezeule, ce
situa]ie! Iar lui nu-i trebuia prea mult pentru a-[i \ndrepta
spre ea inima c`reia \i refuzase orice sentiment \n ultimul
timp. Era frumoas`, generoas`, \ncânt`toare, tot ce nu
fusese Claudia niciodat` [i tot ce [i-ar fi dorit el de la o
femeie. Educa]ia era un lucru pe care Ming \l putea c`p`ta,
cu pu]in efort.
96 DENISE ROBINS

Tân`ra asta era f`cut` pentru dragoste, mai ales pentru

dragostea protectoare pe care el sim]ea nevoia s` i-o acorde.
Julian fu nevoit s` fac` fa]` situa]iei nou create. N-o iubea
\n clipa aceasta pe Ming Corally nici alt` femeie. Iubise f`r` a
primi nimic prea mul]i ani [i fusese dezam`git de femeia pe
care o alesese drept so]ie.
Cu un oftat, Julian rupse t`cerea:
– Este o situa]ie grea [i [tiu c` nu e[ti fericit`, Ming, dar nu
te voi abandona. Voi ]ine leg`tura cu tine prin doamna Trench
[i dac` va fi posibil s` ne vedem, o vom face, desigur.
– Dac`... dac` am continua s` ne vedem ar fi ceva r`u...
El \i evit` privirea.
– Nu chiar r`u, dar am fi la cheremul indiscre]ilor. Sunt
mul]i care abia a[teapt` s` aib` un motiv de bârf`. Nu trebuie
s` fii implicat` \n aceast` afacere murdar` [i pentru asta
trebuie s` stai departe de mine, Ming.
Ming l`s` capul \n jos, iar el nu putu s` \ndure durerea ei.
Nimeni nu putea s` nu \ndr`geasc` o f`ptur` atât de
frumoas`, delicat` ca Ming.
– Draga mea, nu te voi l`sa s` ie[i din via]a mea definitiv
numai pentru a satisface capriciile so]iei mele. Vom g`si o cale
s` ne vedem când [i când. |ncearc` s` fii tare, \ntre timp. Pari
extrem de obosit` [i nu cred c` te-ai recuperat de pe urma bolii.
Lui Ming \i era team` s` r`spund`, sim]ind c` nu mai are
aer. Ie[i repede din \nc`pere, \nchizând u[a \n urma sa. Cu
ochii plini de lacrimi se \mpiedic` pe sc`ri. Când ajunse \n
camera sa se \ntinse pe pat [i plânse mult timp f`r` a mai fi
deranjat` de nimeni.
VISUL MEU 97

Julian fusese iar`[i foarte bun cu ea. Ming \[i aminti vocea
lui [i felul \n care fusese prins` dup` umeri pentru a fi
consolat`. Nu-[i amintea decât: draga mea copil`, nu te voi
p`r`si...
„Draga mea copil`“... Da, era ca o copil` pentru el. Dar \l
iubea cu dragostea unei femei....inima ei era capabil` de
sentimente profunde, de d`ruire total`...
Poate tocmai din dragoste sim]ea nevoia s`-l r`spl`teasc`
pentru bun`tatea lui.
Oare acum, dup` ce trecuse avalan[a de evenimente legate
de Claudia, de cupiditatea lui Jackson, Julian n-o considera o
povar`? El nu era genul de b`rbat care s-o \ndep`rteze cu
gentile]e, ce-i drept, din via]a sa, apoi s`-[i continue via]a ca [i
cum nimic nu s-ar fi \ntânmplat.
Ming z`cu toat` noaptea cu ochii deschi[i pân` când, spre
diminea]`, epuizat` de plâns [i durere adormi, dar nu \nainte
de a lua o decizie.
O va \nso]i pe doamna Trench la Londra chiar a doua zi.
Dar nu se va instala \n acea \nc`pere aranjat` de doamna
Trench, pe care probabil, o va pl`ti Julian. Lui Julian nu-i va
mai \ng`dui s` fac` nimic pentru ea.
|ncerc` s`-[i contureze un plan \n minte. Era o decizie
\nsp`imânt`toare cea pe care trebuia s-o ia pentru c` nu avea
bani [i nici prieteni care s-o ajute \n acest moment de restri[te.
Deodat`, \[i aminti de familia Seller, cuplul care locuia lâng`
m`tu[a Prue. David era inginer, iar so]ia sa Molly, o femeie
extrem de agreabil`. Când ie[eau, ea avea grij` de fiica lor de
98 DENISE ROBINS

optsprezece luni, Margaret. |[i amintea cu pl`cere acele nop]i

\n care dormea la c`ldur`, lucru de care nu prea se bucura \n
casa m`tu[ii Prue.
Poate o vor ajuta s`-[i g`seasc` o slujb`, o vor recomanda
altei familii. |i va suna imediat ce va ajunge la Londra, dup` ce
va sc`pa de doamna Trench.
Dormi pân` la ora nou`, când lu` micul dejun cu Julian [i
noua sa prieten`, doamna Trench. Julian nu avea cum s` le
duc` pân` la Londra, pentru c` trebuia s` treac` pe la
tipografia din Ditton, iar ele se duser` la gar`. |nc` o dat`,
\nainte de desp`r]ire, o asigur` pe Ming c` va avea grij` de
ea prin intermediul doamnei Trench [i c` vor ie[i \mpreun`
\ntr-o sear`.
– Te rog s` m` suni la birou peste o zi sau dou`, s`-mi spui
dac` te sim]i bine acolo unde te-a instalat doamna Trench. Tot
ea se va ocupa de o sum` de bani pentru \nceput, nu po]i
pleca la Londra f`r` bani.
Ming ro[i. Nu voia s` accepte bani din partea lui.
Julian [opti:
– Capul sus, Ming, [tiu c`-]i este greu. Pentru mine te rog
s` nu-]i faci probleme, mi-ai f`cut un mare serviciu; acela de a
m` face con[tient c` este cazul s`-mi recap`t libertatea.
Ming [opti cu vocea \necat` de lacrimi:
– |]i mul]umesc pentru tot ce ai f`cut pentru mine, mai
ales pentru c` ai avut grij` de reputa]ia mea.
– Fugi s` nu pierzi trenul, zise Julian. Ne vom vedea
curând.
VISUL MEU 99

Cu inima strâns`, Ming o \nso]i pe doamna Trench la tren.

Ea preg`tise pân` [i un bilet pe care i-l \ntinse acesteia
argumentând c` se duce la toalet`.
|nainte ca doamna Trench s` apuce s` pun` vreo \ntrebare,
Ming se pierduse deja \n mul]ime.
Eva citi biletul, uluit`:

„Drag` doamn` Trench,

S` nu m` considera]i recunosc`toare sau ingrat`; am
apreciat tot ce a]i f`cut pentru mine. Dar nu pot accepta
camera rezervat`, vreau s` dispar din via]a domnului
Barrisford cât mai repede. M-am gândit toat` noaptea; este cel
mai bun lucru pe care-l pot face. Nu v` face]i probleme pentru
mine, voi apela la prieteni; v` rog, explica]i-i totul domnului
Barrisford, care a fost prea bun cu mine, lucru pentru care-i
mai mul]umesc o dat`.
{i dumneavoastr` v` mul]umesc [i nu \ncerca]i s` m` g`si]i,
este mai bine a[a.“
Ming Corally.

O, prostu]o! \[i spuse Eva Trench.

Era o gre[eal` din partea lui Ming. Ea ar fi ajutat-o chiar
dac` Julian nu s-ar fi implicat. La cine se ducea acum?
Doamna Trench \ncepu s-o caute prin s`lile g`rii, prin
cabinele de telefon, chiar.... Ming nu mai era \n zon`, a[a c`
Eva Trench se duse la birou cu inima strâns` din cauza bietei
fete. Se \ntreb` cum va primi Julian vestea c` Ming disp`ruse
de sub nasul ei.
 Capitolul 7

Aflat` \n gara Victoria, Ming folosi biletul primit de la

m`tu[a Prue pentru a-[i rec`p`ta un cuf`r mare pe care tat`l
ei \l adusese din China [i o valiz` la fel de ponosit`, pe care se
aflau multe etichete. Erau de fapt valizele tat`lui ei, care-i
aminteau de faptul c` acesta nu se mai afla \n via]` iar ea era
astfel singur` pe lume. |i mai auzea [i acum glasul drag, pu]in
r`gu[it din cauza tutunului:
– Acesta este hotelul \n care mi-am petrecut ultima vacan]`
cu iubita ta mam`. Sau: vezi locul acesta, Ming? Era undeva, \n
Hong Kong... \ntr-o zi, te voi duce acolo...
Iar acum el nu mai era, nici draga ei mam`, iar ea nu avea
decât relicvele trecutului.
Se \ntreb` ce lucruri \i pusese m`tu[a Prue \n acele valize
[i cât de cinstit` fusese cu micu]a ei avere. Nici m`car nu [tia
ce va face cu aceste bagaje. Se gândi la doamna Trench,
sperând c` aceasta n-o va considera nerecunosc`toare.
VISUL MEU 101

Intr` \ntr-o cabin` de telefon [i form` num`rul familiei

Seller. Molly, care r`spunse, nu fu neprietenoas` cu ea.
– Dumnezeule, Ming, tu e[ti? Chiar asear` am discutat cu
David despre tine, ne \ntrebam ce ai p`]it. Am \ntrebat-o pe
miss Corally dac` [tie ceva despre tine, dar mi-a spus c` nu are
ve[ti. Nici la moartea bietului t`u tat` n-ai fost, Ming!
Ming \i povesti pe \ndelete totul [i Molly afl` c` fusese
bolnav` [i c` Prue Corally se comportase \nfior`tor. Ming
\ncheie povestirea spunându-i c` nu acceptase oferta lui Julian
Barrisford [i c` trebuia s` fac` fa]` vie]ii singur`.
Apoi o rug` pe Molly s`-i dea ni[te referin]e, s-o ajute \n
g`sirea unei slujbe, ca guvernant`.
Doamna Seller [tia c` Ming fusese foarte atent` cu micu]a
Margaret. Ea \i spuse despre moartea tat`lui lui Ming [i
\nmormântarea acestuia. Acum Ming [tia unde se afl`
mormântul lui. Ming mai afl` [i c` Prue Corally vânduse casa
\n care locuise cu fratele [i nepoata sa la un pre] destul de
bun.
– S-a \ntâlnit cu David la oficiul po[tal, zise Molly, [i i-a
spus c` a luat [i pielea de pe cei care au cump`rat-o, o familie
cu copii mul]i, f`r` bani. S-a dus la Hastings cu Pixie. De ce nu
vii la noi, Ming, s` stai câteva zile, pân`-]i g`se[ti o slujb`?
Poate ]i-o vom g`si chiar noi.
Molly, care era o femeie bun`, \i suger` c` ar putea avea
grij` de Margaret, pentru ca ea s` aib` pu]in timp liber.
Ming puse receptorul \n furc` [i sc`p` un strig`t de
bucurie. Dup` tot r`ul, se ar`ta lumina [i pe strada ei!
102 DENISE ROBINS

O sun` apoi pe Sallie Lawford, care fu bucuroas` s-o aud`.

– M-am logodit cu Norman, zise ea, ne vom c`s`tori anul viitor.
– Sallie, m` bucur pentru tine!
– I-am spus [efului nostru c` te-ai \mboln`vit [i el a fost de
acord s`-]i pl`teasc` salariul restant pe ultima s`pt`mân`.
– Sallie, dup` cele \ntâmplate, vrei s` mai fim prietene?
Sallie \ncepu s` râd`.
– Ming, \]i sunt prieten` adev`rat`. Apropo, cum este noul tip?
Ming ro[i. Tip! Julian nu putea fi numit astfel. El care
pentru ea era la fel de inaccesibil precum stelele, minunat [i
misterios. Dar n-avea rost s`-i explice asta lui Sallie. Ming
deveni con[tient` de distan]a care se afla acum \ntre ea [i
amica ei Sallie, dup` zilele petrecute \n casa lui Julian
Barrisford.
Luându-[i r`mas bun de la Sallie, alerg` spre sala de bagaje
pe care decise s` le recupereze mai târziu \n acea dup`-
amiaz`.
Se duse direct la birou, unde fu \ntâmpinat` de Sallie [i
Teddy Bence, un alt func]ionar care f`cuse totul pentru a se
\mprieteni cu ea. Acum \l studie prin compara]ie cu Julian [i
observ` c` era \mbr`cat cu un bun-gust \ndoielnic, c` p`rul \i
era cam nesp`lat.... [i multe altele.
|n timp ce discuta cu Sallie [i ceilal]i colegi, Ming se sim]i
ca un pe[te pe uscat. Era deprimat`, de[i \ncerca s` glumeasc`
[i ea cu ceilal]i. Julian \i r`pise pentru totdeauna pl`cerea de
a mai agrea un alt b`rbat; iar când \[i amintea de Shanley,
gr`dina, casa, Frisby labradorul...
Nu [tia cum va suporta s`-[i tr`iasc` via]a de acum \nainte,
f`r` el, f`r` tot ce-l \nconjura.
VISUL MEU 103

Le era recunosc`toare fo[tilor colegi de serviciu pentru

felul \n care o primir`, pentru aten]ia lor. Domnul Fox accept`
minciuna ei privind boala, ca [i demisia ei, [i-i d`du salariul pe
o s`pt`mân`, dar nu se oferi s-o angajeze din nou.
– Sunt con[tient` c` n-am fost o dactilograf` prea bun`,
recunoscu ea.
Tân`rul Fox se \ntreb` \ns` cum naiba nu observase ce
buc`]ic` bun` era aceast` Ming Corally, cu ochii alba[tri, p`rul
negru, Claudette Colbert \n miniatur`. Ming plec` de la birou
cu ultimul salariu, a[a c` avea ceva de cheltuial`.
Când ajunse pe strada Streatham, unde locuise din
copil`rie, se sim]i epuizat` fizic [i psihic. Furtuna care
amenin]ase cu o zi \n urm` Shanley amenin]a acum Londra;
nu era aer, era foarte cald. Ming descoperi cu triste]e c` era
foarte sl`bit`; desigur, nu avusese parte de o convalescen]`
corespunz`toare, dar revederea cu colegii ar fi trebuit s`-i fac`
bine.
Ajunse la familia Seller a c`ror cas` i se p`ru \nghesuit` [i
lipsit` de confort, comparat` cu Shanley, dar oricum se putea
sim]i ca acas`.
– Ai sl`bit mult, Ming, constat` Molly, ochii ]i s-au dus \n
fundul capului. Cred c` din cauza pneumoniei.
Ming \ncuviin]`. Molly n-avea de unde s` [tie c` totul se
datora iubirii disperate pentru acel b`rbat.
Despachet`, g`si o rochi]` de bumbac [i se \ndrept` spre
buc`t`rie spre a-i fi de folos lui Molly, a[a cum promisese.
– Ce var`! exclam` Molly, ce c`ldur`! Dar cum n-ai ajuns la
spital, dac` ai avut pneumonie? o \ntreb` ea brusc.
104 DENISE ROBINS

Ming ro[i. Nu putea spune adev`rul, altfel trebuia s`

men]ioneze numele Claudiei Barrisford. |i povesti câte ceva
lui Molly, f`r` am`nunte, desigur. {i asta nu pentru c` Molly
ar fi suspectat-o de ceva r`u. Dar când observ` c` fata nu vrea
s`-i povesteasc` tot ce se \ntâmplase la Shanley, Molly \i spuse:
– Ei bine, dac` nu vrei s` spui totul... du-te acum la
Margaret, cred c` trebuie schimbat`!
Fericit` c` sc`pase de interogatoriu, cu capul cuprins de o
durere violent`, se duse \n camera feti]ei care plângea. O
ridic` \n bra]e cu ochii sc`lda]i \n lacrimi [i [i-o lipi de piept;
ce zi teribil` avusese! Iar necazurile ei nu aveau s` se termine
prea curând, pentru c` nu se putea a[tepta la nimic bun.
Se \ntreb` dac` f`cuse bine rupând orice leg`tur` cu Julian.
Va afla despre el doar când va citi \n ziare despre divor]ul lui.
{i-l aminti stând la Shanley cu Frisby al`turi. Avu tendin]a de
a pune mâna pe telefon, s` sune la conac, s`-i vorbeasc`.
Sim]ea c` st`tuse prea mult timp departe de el. |l iubea. |l
iubea cu pasiune, f`r` speran]`, cu o iubire care o devora
\ncetul cu \ncetul, pe care n-o va diminua nici timpul.
|ngriji feti]a, apoi \nchise lumina, \[i [terse lacrimile [i se
duse la buc`t`rie, rugându-se ca Molly s` nu mai pomeneasc`
de Julian.
Oricum, trecu din nou prin co[marul de a povesti totul lui
David când veni acesta acas`.
David Seller era un tip iste], pl`cut, glume], care purta
ochelari cu lentile foarte groase din dosul c`rora ochii lui
inteligen]i str`luceau c`tre so]ie [i prieteni.
Margaret [i Molly erau doar o parte din via]a sa; cealalt` era
dedicat` televiziunii.
VISUL MEU 105

– }i-ai g`sit un tip bogat dincolo de râu? glumi el.

Ming ro[i, l`sând capul \n jos.
– Nu vei afla nimic de la ea, tace ca o stridie.
David, care nici nu-[i imagina ce durere se afla \n sufletul
lui Ming, \i puse \ntreb`ri hazlii, culminând cu:
– Ming, prietenul `sta al t`u are televizor?
Când Ming cl`tin` din cap, David \l [terse pe Julian de pe
lista persoanelor interesante.
– Nu-l \n]eleg, zise el. La banii lui, ar putea avea ceva foarte
bun. Tu i-ai putea trezi interesul, eventual.
Ming zâmbi. Nu-l vedea pe Julian interesat de spectacolele
de televiziune. Nu-i p`sa câtu[i de pu]in de muzica modern`
[i avea un singur radio la buc`t`rie [i un gramofon cu discuri
foarte bune \n bibliotec`.
Dup` ce o mai ajut` pe Molly, Ming reu[i s` scape [i s` se
retrag` \n camera \n care Molly \i instalase patul de campanie
al lui David.
Trecând mai târziu prin fa]a acestei \nc`peri, Molly auzi
suspine \n`bu[ite [i deschise u[a. V`zu chipul lui Ming sc`ldat
de lacrimi [i o iert` pentru reticen]a de a-i vorbi despre Julian
[i \ncerc` s-o consoleze. Accept` c` fata plângea moartea
tat`lui s`u.
– Biata de tine, zise ea, nu te-a r`sf`]at via]a. Tocmai am
discutat cu David, care a \nceput s` se descurce foarte bine la
magazin; ast`zi a vândut trei televizoare [i-mi spunea c` mi-a[
putea permite un ajutor \n cas`. Ar trebui s` ai grij` de
Margaret [i s` m` aju]i [i pe mine câte pu]in. Ce zici?
David spune c` ne-am putea permite s`-]i d`m o lir` pe
s`pt`mân`; este adev`rat c` dac` te-ai duce \n alt` parte ai
putea câ[tiga mai mult....
106 DENISE ROBINS

Ming ascult` cu recuno[tin]`; familia Seller era bun` cu ea,

oferindu-i cas`, mas` [i salariu. Iar faptul c` tr`ia \n casa unor
prieteni, era mai mult decât dac` ar fi primit mai mul]i bani de
la oameni necunoscu]i.
Molly Seller v`zu c` Ming, de[i recunosc`toare, nu se ar`ta
foarte gr`bit` s` accepte, [i realiz` c` poate o luase pe
nepreg`tite, a[a c`-i spuse c` dup` o lun`, dac` nu-i convenea,
putea s` refuze slujba.
Dup` ce plec` Molly, Ming r`mase cu ochii a]inti]i \n tavan,
ne[tiind la ce s` se gândeasc` mai \ntâi. De fapt, toate
gândurile ei zburau spre Julian.
Dup` o noapte de nesomn, se trezi devreme, preg`ti
ceaiul, cafeaua [i le duse prietenilor ei micul dejun. Molly fu
\ncântat`.
Ming o privi cu jind pe Molly, care acum \[i putea permite
s` stea mai mult \n pat diminea]a. Observând cât de ferici]i
erau al`turi de Margaret, Ming \[i spuse c` probabil via]a de
familie era ceva foarte frumos, mai ales când exista [i un
copil.
{i asfel \ncepu prima zi de lucru pentru Ming, pe o var`
fierbinte. Noroc c` Molly, v`zând c` Ming era atât de slab` [i
palid`, o trimitea la prânz s` se odihneasc` o or`.
Cu toate neajunsurile, Ming se bucura de Margaret, un
copil minunat. Seara, cei doi Seller se puteau duce acum la
prieteni pentru c` aveau cu cine l`sa feti]a.
Poate c` slujba asta era plictisitoare, prost remunerat` [i
f`r` viitor, dar Ming sim]ea c` nu-[i pierde timpul degeaba.
Adesea, se \ntreba dac` Julian Barrisford [i Eva Trench mai
erau \ngrijora]i de nea[teptata ei dispari]ie \n gara Victoria.
VISUL MEU 107

Când Julian afl` vestea de la Eva, fu sup`rat pe Ming la

\nceput, pentru c`-i crea [i alte probleme pe lâng` cele
existente. Apoi, când citi scrisoarea ei c`tre Eva Trench [i
\n]elese ce-o f`cuse s` reac]ioneze astfel fu extrem de afectat.
– N-o putem l`sa s` dispar` f`r` urm`, \i spuse el Evei.
Unde se putea duce fata asta?
– Sincer vorbind. nu [tiu. Nu are pe nimeni, \n afara acelei
teribile m`tu[i de la Streatham, unde nu se poate \ntoarce.
Mi-a m`rturisit c`-i plac mult copiii, poate a apelat la vreo
agen]ie de plasare. O s` telefonez la cele mai importante, s`
aflu dac` a solicitat o slujb`.
Julian fu dezam`git când dup` vreo câteva ore, Eva Trench
reveni cu un r`spuns negativ.
– Cum se descurc` oare? Nu are nici un ban! se \ntreb`
Julian.
|n pofida eforturilor f`cute de Eva Trench, Ming nu era de g`sit.
Iar Julian nu merse pân` la a angaja un detectiv particular
pentru a o g`si pe Ming Corally, a c`rei dispari]ie r`mase un
mister.
Cu toate acestea, nu suporta ideea c` nu [tia unde se afl`
Ming. |l urm`rea amintirea ochilor ei mari, a fe]ei ei palide, cu
acei ochi mari \n care se citea disperarea... fata asta l`sase o
amprent` asupra vie]ii lui.
Julian fu condamnat la singur`tate [i la multe probleme
personale care durar` pân` toamna.Tot astfel se sim]ea [i
când primii fulgi c`zur` peste Shanley.
Acel târg sinistru f`cut cu Claudia avusese repercusiuni
nefericite, printre care cea mai important` [i greu de suportat
era \nstr`inarea de unchiul s`u.
108 DENISE ROBINS

Phillip Barrisford continua s` dezaprobe divor]ul

nepotului s`u, cu care nu mai avea decât rela]ii stricte de
serviciu.
Pozi]ia financiar` a lui Julian se \nr`ut`]i datorit` sumei
mari solicitate de Claudia pentru a nu face public numele lui
Ming, ca s` nu mai vorbim de regresul \n care se afla editura.
Julian deveni brusc con[tient c` trebuia s` vând` Shanley,
dar iubea prea mult acest conac pentru a renun]a la el.
Scosese portretul Claudiei de pe peretele din bibliotec`,
pentru c` nu mai suporta s`-i vad` figura de vulpe.
Via]a la Shanley nu mai era u[oar`. Reu[ea \nc` s`
pl`teasc` gr`dinarul [i o buc`t`reas`. Eva Trench \l sf`tuise s`
\nchirieze un apartament \n ora[ pentru a mai scuti din
cheltuieli. Conacul era acum gol, mare [i plin de n`luci, dar
acolo se afla Frisby, care-l a[tepta mereu cu dragostea lui
necondi]ionat`.
De la anun]ul divor]ului care ap`ruse \n ziare [i datorit`
bârfelor risipite de mama lui Rose [i de fosta buc`t`reas` lui
Julian \i fu destul de greu s` mai g`seasc` personal. Lumea
credea c` el se purtase r`u cu Claudia.
Câteodat`, se judeca aspru c-o l`sase pe Ming s` plece. Ar
fi putut s`-[i lege via]a de a ei, s` se c`s`toreasc`, s-o fac` a lui.
Dar nu \ncercase s-o fac`, nici m`car nu-i trecuse prin minte.
Dup` ce fata disp`ruse, sim]i c` nu avusese rost s` fac`
acele sacrificii de a o salva pe Ming de Claudia.
|n martie, se judec` procesul. Claudia \[i respect`
promisiunea [i nu pomeni numele lui Ming. Ea primi o treime
din averea so]ului, iar Julian se \ntoarse s`rac la Shanley, dar
cu promisiunea c` peste [ase luni va fi un b`rbat liber.
VISUL MEU 109

Via]a nu-i oferea nici un fel de bucurii zilele acestea. Iar

gândul la Ming nu-i d`dea pace. Unde se dusese? Ce se
\ntâmplase cu ea?
Când veni vara din nou, Julian se sim]i cuprins de o dorin]`
nebun` de a o g`si pe fata cu ochii alba[tri, care era
responsabil` de schimbarea din via]a sa.
D`du un anun] \ntr-un ziar de mare tiraj, cerând ca Ming
Corally s` trimit` adresa la care se afla la o c`su]` po[tal`.

***

Ming Corally v`zu anun]ul lui Julian din The Times, dup`
ce trecu ea \ns`[i printr-o perioad` ciudat`, dureroas`, de
\ncerc`ri, de renun]`ri. Se sim]ea ca [i cum ar fi tr`it via]a
altcuiva, f`r` a participa la bucurii, realiz`ri, \mpliniri. Tr`ia o
via]` searb`d`, ca de robot. Iar când \[i citi numele \n ziar
„Ming Corally, te rog imediat ce vezi acest anun] s` iei leg`tura
cu c`su]a po[tal` X“, se afla acolo unde Julian nici nu visa. Era
departe de Anglia, se afla \n balconul unui hotel de lux din
Roma.
|n fa]a ei, la mas`, st`tea un domn solid, cu o figur` jovial`,
p`r grizonant [i ochi alba[tri care sem`nau cu ai lui Ming. Era
un domn elegant \mbr`cat, care-[i mânca tacticos micul
dejun. Ming, la rându-i, era [i ea foarte cochet`, \n taior alb,
cu un buchet de violete la rever.
|nainte s`-i fie adus` coresponden]a din Anglia, Ming
privea vis`toare, a[a cum f`cuse \n ultimele s`pt`mâni,
panorama Romei, ora[ul etern, care nu \nceta s-o \ncânte.
Când v`zuse prima oar` ora[ul, ajunsese la concluzia c` era
110 DENISE ROBINS

cel mai frumos ora[ din lume, mai ales la aceast` or` a
dimine]ii când toate cl`dirile [i monumentele de art` erau
sc`ldate de lumina soarelui, care era altfel ca la Londra, mai
luminos, mai puternic.
|n fiecare zi vizitase muzee, biblioteci, opere de art`, nu
obosea s` acumuleze informa]ii [i cuno[tin]ele pe care Roma
i le oferea cu generozitate. F`cuse acela[i lucru la Floren]a,
Vene]ia [i \nainte la Paris.
Lumea deschidea \n fa]a lui Ming o comoar` nesfâr[it`.
Voia s` \nve]e, s` afle, s` se informeze. Nu mai era Ming
Corally ignoranta, care pornise s` fac` turul Europei cu nou`
luni \n urm`.
Ceea ce v`zuse pân` acum \i produsese mare bucurie, dar
acum, citind acel mesaj din Times toate p`lir`. {tia ce \nsemna
acel mesaj, f`r` s` fi fost men]ionat vreun nume. {tia c`
b`rbatul a c`rui imagine o \nso]ise peste tot, al c`rui spirit o
determinase s` scape de ignoran]`, s` se \nconjoare de c`r]i,
picturi celebre, statuete, de toate comorile de art` ale lumii,
se afla la baza acestui mesaj.
– Unchiule Albert, zise Ming, ne putem \ntoarce imediat la
Londra?
B`rbatul c`ruia Ming i se adresase astfel o privi pe
deasupra ochelarilor cu rame de aur.
– Desigur, draga mea. Nu-mi pas` unde mergem, sau ce
facem. Banii nu conteaz`. I-am f`cut [i acum trebuie cheltui]i.
– E[ti un om minunat, unchiule! Via]a mea a devenit o
poveste de când ai ap`rut! Niciodat` nu-]i voi putea mul]umi
\ndeajuns pentru tot ce ai f`cut. Simt c` nu-]i place Londra, cu
cea]a aceea imposibil`, poate ar trebui s` mai r`mâi aici.
VISUL MEU 111

– Nu m` intereseaz` Roma \n mod special, dar parc` m-a[

duce la Monte Carlo. De altfel, cred c` [i tu mi te vei al`tura
curând, pentru c` Londra nu are farmecul necesar pentru a
te re]ine.
– |n acest caz, dac` nu te superi voi cere s` se schimbe
biletele de avion.
– Foarte bine, draga mea, zise unchiul Albert cu un
zâmbet. Ai cumva probleme, Ming?
Ming ro[i.
Avea fa]a foarte odihnit` acum, paloarea fusese \nlocuit` de
bronzul Mediteranei. Dormise mult, mâncase bine, v`zuse
locuri frumoase [i toate acestea avusese` darul s-o transforme
\ntr-o tân`r` care str`lucea de s`n`tate, de care unchiul era
foarte mândru. Oriunde mergea, lumea \ntoarcea capul dup`
ea. Albert \i oferise bani, l`sând-o s` cheltuie pe toalete,
p`l`rii, cei mai buni croitori... Oriunde mergeau, Ming era \n
centrul aten]iei.
Ming era o companioan` foarte pl`cut`, care nu se plictisea
[i era mereu interesat` de tot ce vedea. Setea ei de cunoa[tere
\l amuza. Un singur defect avea aceast` nepoat`: n-o interesau
deloc b`rba]ii. Ar fi fost firesc s` vrea s` aib` un prieten, s`
mearg` la dans, la petreceri. Nici c`s`toria n-o atr`gea. Era
evident c` nu [i-l putea scoate din minte pe acel Barrisford.
Albert [tia tot ce se \ntâmplase, iar Ming nu-i ascunsese c` el
fusese cel care o f`cuse s` aprecieze arta.
Când se \ntâlniser` prima oar`, el \i spusese:
– Te rog s` alegi un cadou care ]i-ar pl`cea, Ming.
Iar ea nu alesese cercei cu diamante sau vreun colier de
perle a[a cum ar fi f`cut orice tân`r`, ci o carte. Poemele lui
112 DENISE ROBINS

Yeats. Albert insistase dup` aceea ca fata s` cumpere un [irag

de perle veritabile pentru a le \nlocui pe cele false [i uzate pe
care le avea.
Ming se duse \n camera sa; era o \nc`pere mare spa]ioas`,
frumos mobilat` [i decorat`, plin` de c`r]i [i flori.
Ming nu mai era s`rac` acum. Nu mai putea spune c` avea
doar visuri, cu toate acestea doar visurile contau pentru ea.
Visurile [i amintirea lui Julian.
Se a[ez` la m`su]a de toalet` piept`nându-[i p`rul, trecând
\n revist` tot ce i se \ntâmplase \n ultimul an. La dou`
s`pt`mâni de când \ncepuse s` lucreze la familia Seller,
ap`ruse unchiul Albert.
Albert Eduard Springer era un celibatar convins a c`rui
singur` rud` era ea, Ming. Dusese o via]` aventuroas`,
pierduse chiar [i dou` mine de aur din Australia, cump`rase
[i vânduse orice, de la vite pân` la grâne. Era un individ
genial, care transforma \n bani orice atingea.
|mplinise [aizeci de ani când hot`râse s-o rup` cu trecutul
[i se \ntorsese la Londra s-o caute pe fiica lui Babe. G`sise
urma lui Tom Corally imediat dup` moartea acestuia [i dup`
aceea totul decursese u[or.
Precum Cenu[`reasa, Ming plec` la Paris cu el, s` \nceap`
o via]` nou` plin` de lux ca nepoat` [i mo[tenitoare a lui
Alber Springer.
Dar fusese o Cenu[`reas` f`r` Prin], \[i spuse ea cu un
zâmbet amar. Cu to]i banii, via]a ei era searb`d`.
Oriunde c`l`torise ceruse ziarele din Anglia, urm`rind
ve[tile despre divor]ul lui Julian. Numele ei nu fusese
men]ionat, ci numai al Claudiei, care ob]inuse o treime din
VISUL MEU 113

averea so]ului, editorul Julian Barrisford. Dar cu ce pre]

pentru Julian fusese evitat numele ei? Nu [tia. De multe ori se
sim]ise tentat` s`-i scrie, dar n-o f`cuse.
Scrise o telegram` c`tre acea c`su]` po[tal`:
Indiferent cine este „ c`su]a po[tal` X“ trebuie s` [tie c`
miss Ming Corally se afl` \n prezent la Roma [i se va \ntoarce
la Londra pe data de 15 septembrie. Adresa ei este Saville
Court 21.

Acea s`rac` [i ponosit` Ming era acum proprietara unui

apartament pe care unchiul Albert i-l cump`rase imediat ce se
\ntâlniser`.
Ming alesese singur` apartamentul care d`dea spre Tamisa
[i avea mobil` stil, covoare [i tablouri de valoare.
Cu toate acestea, \[i dorea totu[i o cas` la ]ar`, cu gr`din`.
Se \ntoarser` la Londra pe o vreme splendid`, când ora[ul
era sc`ldat \n lumina soarelui, iar inima lui Ming b`tea cu
puterea anticip`rii ca persoana care o voia s` fie Julian.
Unchiul Albert o l`sase la apartament [i plecase cu treburi,
a[a c` Ming intr` singur` \n apartamentul ei splendid [i
deschise toate ferestrele pentru ca aerul proasp`t [i lumina
soarelui s` intre \n voie, a[a cum f`cea [i la Roma.
V`zu imediat coresponden]a [i \ncepu s` caute \nfrigurat`
un semn de la el. Dar nu g`si nimic [i entuziasmul \ncepu s-o
p`r`seasc`. Poate fusese o gre[eal`...
Se duse \n dormitorul ei [i se privi \n oglind`. O privi pe
noua Ming care str`lucea de s`n`tate, de frumuse]e. |[i scoase
p`l`ria [i-[i piept`n` p`rul negru, lung.
114 DENISE ROBINS

|ncepu s` cutreiere apartamentul, apoi se opri \n bibliotec`,

privind cu ochi \ndurera]i c`r]ile pe care le acumulase. Clasici,
proz`, poezie, c`r]i pe care [i Julian le avea.
|[i dori s` nu se fi \ntors la Londra. Se sim]i tentat` s-o sune
pe Eva Trench....
Apoi sun` telefonul [i ea r`spunse:
– Alo?
O voce de femeie... o voce pe care Ming [i-o amintea foarte
bine, vocea Evei Trench.
– Tu e[ti, Ming Corally?
Cu ochii str`lucind de bucurie, ea r`spunse:
– O, doamn` Trench... da, eu sunt, Ming.
– Ce faci draga mea, dup` atâta vreme?
– Bine....totul s-a schimbat de când nu ne-am v`zut... Nici
nu po]i ghici ce s-a \ntâmplat!
– Trebuie s`-mi poveste[ti totul... noi am primit r`spunsul
t`u, Ming.
Inima lui Ming \ncepu s` bat` mai tare. Doamna Trench
vorbea la plural.
– A[adar, tu ai dat acel anun]? \ntreb` ea cu emo]ie.
– Domnul Julian m-a rugat s-o fac \n locul lui.
– Asta \nseamn` c` vrea s` m` vad`?
– Dore[te asta de foarte mult timp, dar [tii c` ai f`cut
gre[eala de a te rupe de noi.
– M-am purtat ca o nerecunosc`toare, nu?
– De fapt, eu l– am apreciat ca un act de curaj din partea
ta. Unde ai plecat, Ming?
Ming \i spuse \n câteva cuvinte doamnei Trench cum se
schimbase via]a ei.
VISUL MEU 115

– Vezi a[adar c-am fost extrem de norocoas`, conchise ea.

– Draga mea, meri]i norocul `sta! zise Eva.
– Am vrut s`-]i scriu de mii de ori, dar mi-am dat seama c`
nu este bine. Prespun c` divor]ul este terminat....
Eva \ncepu s`-i povesteasc` [i ea ce se \ntâmplase de la
dispari]ia ei. Claudia se m`ritase imediat ce se pronun]ase
divor]ul cu un b`rbat cumplit, c`ruia \i spunea Ozzy.
Dar ve[tile despre Julian nu erau la fel de bune. Era tot mai
slab, p`rea bolnav. Ruptura dinte el [i unchiul s`u se adâncise.
Shanley era scos la vânzare pentru c` nu-[i mai putea permite
\ntre]inerea unei astfel de case. Iar Julian nu mai avea de unde
s` fac` rost de bani; poate la moartea unchiului s`u va mai
primi ceva, dar acesta era \nc` \n putere.
– Nu pot crede c` vinde Shanley! Adora acest conac!
– Da, a fost o decizie greu de luat, dar singura. Va trebui s`
cear` un pre] destul de bun. Poate \l va cump`ra cineva care
vrea s` fac` acolo un hotel.
Ming era \ngrozit`.
– Unde este Julian acum?
– Locuie[te \n casa gr`dinarului deocamdat`, singur, p`r`sit.
– {i Frisby?
– A fost dintotdeauna al`turi de Julian.
– De ce vrea Julian s` m` vad`, Eva?
Eva Trench p`ru c` r`spunde cu greutate la \ntrebare. De
fapt, nici ea nu prea [tia r`spunsul corect. |i spuse c` acesta
voia s-o [tie bine, pentru ca s` nu-[i mai fac` procese de
con[tiin]` de când fata disp`ruse.
– Nu trebuia s`-[i fac` probleme pentru mine, \ng`im`
Ming auzind vorbele Evei. Dar acum, unde este Julian?
116 DENISE ROBINS

– |n fosta cas` a gr`dinarului. Este mereu foarte obosit,

dar acum, de când a primit mesajul t`u de la Roma parc` a
prins via]`.
– Iei leg`tura cu el \n seara asta?
– |l voi suna s`-i spun nout`]ile; va fi foarte fericit.
– Spune-i s` vin` s` m` vad`, Eva. {i pe tine te rog s` vii s`
lu`m masa \mpreun`.
– Ce straniu sun`! Ming m` invit` la mas`...
Dup` ce-[i luar` r`mas bun, Ming rec`p`t` triste]ea din
priviri, gândindu-se c` Shanley va fi vândut curând. Iar dragul
ei Julian tr`ia \n casa gr`dinarului... Se \nvinov`]i spunându-[i
c` dac` n-ar fi fost ea Julian ar fi dus aceea[i via]` cu care era
obi[nuit [i n-ar fi ajuns \n aceast` stare...
Cum va reac]iona acum, aflând c` Ming era o mo[tenitoare
bogat`? Va veni s-o vad`? |i va auzi vocea acum dup` atâta timp?
Ap`ru unchiul s`u, transpirat de c`ldura de afar`.
– Este mult mai cald aici ca la Roma draga mea, zise el
aruncând pe mas` revista Country Life.
– O, ai adus tocmai ce voiam s` citesc! exclam` Ming.
– Sunt anun]uri pentru multe case bune. }i-e dor de via]a
la ]ar`, draga mea?
Inima lui Ming \ncepu s` bat` mai tare.
– Una dintre cele mai frumoase case din Anglia este de
vânzare, unchiule, murmur` ea.
– Cump`r-o, dac-o vrei! zise unchiul Albert.
Ming citi prezentarea casei lui Julian:

„Conac stil Queen Anne, cu panel original, sc`ri din lemn de

trandafir... galerie de muzic`... zece dormitoare... patru b`i...“
 Capitolul 8

Când auzi povestea lui Ming [i a unchiului ei bogat, Julian

nu se mir` deloc, ci fu chiar fericit pentru ea [i schimbarea \n
bine.
Când se gândise s` dea acel anun] \n ziar pentru a o g`si pe
Ming, se gândise [i la aceast` posibilitate. Ce succesiune
stranie de evenimente...Steaua lui Ming abia r`s`rea, pe când
a lui se afla la apus...ea era bogat` [i el s`rac...
– P`rea fericit`? o \ntreb` el pe Eva.
Eva nu putea s`-i r`spund` la \ntrebare; n-o v`zuse pe
Ming, nu [tia nimic despre via]a ei particular`, constatase doar
c` Ming evoluase mult, se emancipase. Vorbea ca o tân`r` care
a c`l`torit mult.
Julian se ar`t` dezam`git.
– Nu-mi spune c` banii au reu[it s-o strice...
Eva \i spuse \ns` c` fata era la fel de dulce ca \ntotdeauna
[i abia a[tepta s`-l vad`.
118 DENISE ROBINS

– O s-o sun mâine, promise el.

Dup` ce \nchise, i se adres` labradorului:
– Ei b`trâne, ce este de f`cut? Am g`sit-o, este foarte
bogat`... cine ar fi crezut c` roata se va \ntoarce?
Julian regreta decizia de a o c`uta. Rezultatul c`ut`rilor lui
era c` n-ar fi trebuit s`-[i fac` probleme, Ming evoluase mai
bine decât [i-ar fi \nchipuit el.
O sun` [i vocea ei de copil \i readuse multe amintiri.
Imediat, ea spuse:
– Vei veni s` m` vezi?
– Sigur c` da! Când?
– Ce-ai zice s` cinezi cu mine [i unchiul? Este un restaurant
foarte bun aici, \n cl`dire, ne va trimite mâncarea \n
apartament.
– Acum eu g`tesc pentru mine [i Frisby!
– Abia a[tept s`-l v`d [i pe el!
– Trebuie s` vii cu unchiul t`u la Shanley, asta dac` nu
vând \ntre timp.
– Ai cereri?
– Da, de la ni[te americani boga]i, pe care-i voi ur\ din
toat` inima.
Ming [tia cu cât` durere se va desp`r]i Julian de Shanley.
Seara trecut`, unchiul Albert \i spusese c` poate cump`ra
conacul, dac` vrea, ca s` nu ajung` pe mâna unora care s`-l
transforme \n hotel. Dar deocamdat` lui nu-i va spune nimic.
Faptul c` Julian \l ura deja pe noul proprietar spunea
foarte multe. Nu-i va spune nimic legat de inten]ia ei de a
cump`ra Shanley.
VISUL MEU 119

Unchiul ei era plecat când sosi Julian. Ming petrecuse mult

timp \n fa]a oglinzii, pentru c` era foarte emo]ionat` s`-l
revad` [i asta \i d`du o stare foarte proast`. Se schimb` de trei
ori, \ntrebându-se ce toalet` o avantaja. |n cele din urm`, alese
o rochie gri de m`tase, cu ni[te flori estompate, pe care o
cump`rase de la casa Dior, \n prima vizit` la Paris. Era de o
croial` des`vâr[it`, cu un decolteu par]ial acoperit de trei
rânduri de perle. Se machiase discret.
Privind-o, Julian avu senza]ia c` \n fa]a sa se afla o str`in`
\mbr`cat` cu bun– gust des`vâr[it, dar atât.
Julian o privi lung apoi se uit` \n jur. Ming \i urm`ri
privirea care poposi inevitabil asupra rândurilor de c`r]i.
– Da, sunt c`r]ile tale preferate acolo; primul volum
cump`rat a fost al lui Yeats.
Julian, impresionat de vorbele ei, \ndr`zni s-o priveasc` \n
ochi. Dumnezeule! Cum se schimbase! Cum \nflorise! Trecuse
un an de când nu se mai v`zuser`, iar Ming se maturizase.
– Nici nu-]i pot spune ce fericit sunt c` te rev`d, Ming; nu
[tii cât de \ngrijorat am fost când ai disp`rut f`r` urm`.
– Sper c-ai \n]eles motivele mele?
– Le-am \n]eles, desigur, [i am considerat c` te-ai compor-
tat minunat.
Ea \l privi \n t`cere o clip`, cu inima b`tând puternic.
I se p`rea incredibil c` Julian se afla aici cu ea. Nu se
schimbase prea mult, doar c` ar`ta dup` cum spusese [i Eva
Trench sl`bit [i descurajat, parc`. Ming \ntâlnise mul]i b`rba]i
\n voiajurile ei prin Europa, dar \nc` o dat` fu impresionat` de
felul \n care ar`ta Julian, de gra]ia lui, de aerul lui distins. Cât
120 DENISE ROBINS

ar fi vrut s`-l \ntrebe mai multe despre via]a lui! Ming se

ar`tase foarte st`pân` pe sine la \nceput, dar acum se sim]ea
neajutorat`.
Julian \i spuse:
– Te felicit, Ming, pentru toate astea. Ce bine pentru tine
c` unchiul t`u te-a salvat la timp! Nu [tiam adresa m`tu[ii tale,
dar nu mi-a[ fi \nchipuit c` te afli atât de aproape!
– Da, am avut noroc c` m-a g`sit unchiul. O s`-]i plac`, va
veni imediat.
– Da, abia a[tept s`-l cunosc, dar a[ vrea s`-mi poveste[ti
despre tine, c`l`toriile pe care le-ai f`cut...
– {i eu abia a[tept s` aud ve[tile tale, admise Ming.
Albastrul ochilor ei \l uimea, \l \ncânta. Nu-i uitase
niciodat` privirea. Ochii ei \l fascinaser`. Julian sim]i dintr-o
dat` c` via]a \i oferea \nc` o [ans` prin intermediul acestei fete
frumoase. Via]a merita tr`it`. Se \nchistase prea mult timp,
mult prea mult se deta[ase de pl`cerile vie]ii, le \ndep`rtase
chiar [i pe cele dou` prietene fidele, Eva Trench sau Joanna,
so]ia prietenului s`u Brunskill. Realiz` dintr-o dat` c` avea
mare nevoie de dragoste, de tinere]e, de frumuse]e. O g`si
extrem de atr`g`toare pe aceast` nou` Ming [i inima \i b`tu
tare, sim]i chiar nevoia s-o ating`. Apoi vraja se rupse [i ap`ru
unchiul ei.
Pentru Ming, fusese un moment periculos, dar trecusse.
Dup` ce se f`cur` prezent`rile, unchiul lui Ming le oferi de
b`ut, iar Julian \ncepu s` se simt` bine \n prezen]a celor doi.
Ming observ` c` unchiul Albert \l pl`cu pe Julian.
VISUL MEU 121

Li se aduse [i mâncarea, iar \n ora urm`toare discu]ia se

desf`[ur` \ntr-un mod foarte pl`cut pentru to]i, iar Ming avu
ocazia s`-i demonstreze lui Julian ce mult se schimbase,
acumulând foarte multe informa]ii.
Mai apoi, unchiul Albert, plin de tact, p`r`si \nc`perea
l`sându-i pe tineri s` discute \n voie. Ming nici nu observ` c`
erau singuri; ea \i ar`ta lui Julian o copie ilustrat` a poemelor
Christinei Rossetti, pe care o cump`rase de la Floren]a.
Ming era entuziasmat` ca un copil care-[i ar`ta darurile.
Fusese \ntotdeauna o copil` \ncânt`toare, care nici m`car nu
\ncerca s` ascund` c` Julian fusese cel care-i d`duse o
orientare.
– Ai achizi]ionat c`r]i valoroase, Ming, nu pot decât s` te
felicit pentru alegere, zise el.
– O, dar n-ai v`zut colec]ia de articole de sticl`! Am adus-o
de la Vene]ia, unde pe Canal Grande se afl` ateliere renumite
cu piese unice. O, Julian, a[ fi vrut s` fi avut [i tu m`car
jum`tate din norocul meu! exclam` ea.
– Eu am gr`dina [i m` mul]umesc cu cultivarea florilor
mele dragi, zise el f`când un gest larg. M` simt bine cu ceea
ce fac acum, Ming.
– Dar n-ai renun]at la muzic` sau lectur`.
– Nu, n-o voi face niciodat`.
Ming oft`.
– Lectura a fost singurul lucru care mi-a adus satisfac]ii de
când am \nceput s`-l \nso]esc pe unchiul Albert, i se confes`
Ming.
122 DENISE ROBINS

– Se pare c` ai g`sit r`spunsul la problemele vie]ii, draga

mea. Dar n-ai g`sit un b`rbat care s`-]i plac`?
Ming l`s` \n jos frumo[ii s`i ochi [i cl`tin` din cap.
– De ce nu? continu` Julian. Cred c` to]i b`rba]ii te g`sesc
extrem de atr`g`toare.
Ming ridic` repede capul, iar Julian putu s` citeasc`
r`spunsul [i singur de pe gura ei ca o floare. Ming era foarte
aproape de el. |i sim]ea parfumul delicat [i nu mai putea nega
c` acea copil` care-l atr`sese de la \nceput, devenise o femeie
foarte frumoas`.
Julian privi repede \n jur de parc` atunci ar fi devenit
con[tient c` se aflau singuri \n camer`.
– Unde este unchiul t`u?
Ming \l privi cu ochii ei mari.
– Cred c` s-a dus la culcare, c`ldura \l obose[te.
Inhibi]iile lor disp`rur`. Julian sim]i c` este \ndr`gostit de
Ming. O prinse \n bra]e [i o s`rut`. Fu un s`rut lung, pasional,
la care ea r`spunse cu toat` fiin]a. Trupul ei se topi \n
\mbr`]i[area lui Julian. |l prinse dup` gât cu bra]ele ei
frumoase, tr`gându-l mai aproape.
El sim]i c` niciodat` un s`rut nu i se p`ruse atât de intens;
era ame]it de emo]ie când, \n cele din urm`, ridic` \ncet capul
[i-[i trecu mâna prin p`rul m`t`sos. |i [opti:
– Doamne, ce frumoas` e[ti, Ming! Iubita mea, micu]a mea
Ming!
Ea ar fi vrut s` vorbeasc`, s`-i poat` spune c` era cel mai
minunat b`rbat din lume, c` tr`ia doar ca s`-i alunge triste]ea
din priviri, s`-l fac` s` uite c`s`toria nefericit` cu Claudia. Dar
VISUL MEU 123

vorbele refuzau s` se fac` auzite. Era cople[it` de acel s`rut

nea[teptat, de bra]ele lui puternice care-i f`cuser` inima s`
bat` foarte tare, \ntr-un ritm anume. Era momentul pentru
care se n`scuse, pe care-l a[teptase toat` via]a.
Nu putea face altceva decât s` r`mân` \n bra]ele lui cu
ochii \nchi[i, ]inându-l dup` gât.
Julian nu avea ce s`-i ofere \n afar` de o reputa]ie ruinat`.
Dup` acel moment de extaz reveni la realitate spunându-[i c`
nu avea rost [i nici voie s-o iubeasc`.
Ming era o tân`r` foarte bogat` acum, ceea ce complica
mult lucrurile, pentru c` lumea ar fi \nceput s` bârfeasc` pe
seama eventualei lor c`s`torii.
Se retrase \ncet din bra]ele ei, pasiunea se destr`m` [i nu
r`mase decât sentimentul z`d`rniciei.
– Ai fost \ntotdeauna bun` cu mine, Ming. Iar acum, \n
mod special. |]i mul]umesc. M` vei ierta dac` plec acum?
Ea \l privi uimit`, f`r` s` \n]eleag`.
– De ce faci asta, Julian?
– N-ar fi trebuit s` te s`rut, dar e[ti atât de frumoas`, \ncât
n-am putut s` m` controlez. Iart`-m`, Ming. M` gr`besc, s` nu
pierd trenul spre Shanley.
Ming vedea fericirea sf`râmându-se \n mii de buc`]i.
S`rutul fusese dat sub impulsul momentului... Julian n-o
iubea, n-o s`rutase din dragoste. De fapt n-o iubise niciodat`.
Fusese o nebunie din partea ei s` cread` c` se putea schim-
ba. Inima ei iubitoare fu cuprins` de durere [i umilin]`. Dar
n-avea ce face, avea [i ea mândrie. Cu glas sc`zut, spuse:
– Desigur, \n]eleg c` vrei s` prinzi trenul, Julian...
124 DENISE ROBINS

Durerea din glasul lui Ming nu r`mase nesesizat` de

b`rbatul, care era mai mult ca oricine, sensibil la
suferin]ele altora. Ming era \ndr`gostit` de el, ceea ce ar fi
trebuit s`-l flateze. {tia c`-l iubea \nc` de pe vremea când
se afla \n casa lui [i sperase tot timpul c` dragostea ei
d`inuise \n anul \n care trecuse de la anonimat la bog`]ie.
{i el o iubea. Sim]ea acum dorin]a s-o ia \n bra]e, s` nu-i
mai dea drumul.
Dar mai presus de toate, Julian nu voia s-o [tie nefericit`.
Ming avusese parte de prea mult` durere \n via]`. |n situa]ia
dificil` \n care se afla, n-o putea cere de nevast` [i nici nu se
c`dea s-o fac`. Dar nici nu f`cuse \ncercarea de a fugi de ea,
a[a cum ar fi trebuit. Se sim]ea atras irezistibil de ea, de a o
privi, de a fi cu ea.
Ming \l privi confuz`, v`zând c` nu pleac`, a[a cum
spusese. Julian nu se putea desprinde de ea. Ming izbucni:
– O, Julian, te iubesc atât de mult!
El \[i pierdu capul din nou, luat pe nepreg`tite de
declara]ia ei.
O prinse din nou \n bra]ele sale. O s`rut` din nou cu
pasiune, era ca o nou` reafirmare a dragostei lor.
– Ming, totul ne este potrivnic. Ar trebui s` m` la[i s` plec,
iubita mea, s` plec cât mai am puterea s-o fac.
– De ce spui asta? De ce spui c` n-ar trebui s` m` s`ru]i? De
ce vrei s` te iert? Te iubesc prea mult Julian, te-am dorit
dintotdeauna...
VISUL MEU 125

Julian o sim]i cum tremur` [i mângâie cu duio[ie capul

lipit de pieptul s`u. Numai o brut` ar fi r`mas insensibil` la
vorbele ei.
|n timp ce Julian c`uta vorbele potrivite pentru a-i
r`spunde, ceva care s` nu-i provoace durere, s-o fac` s`
\n]eleag` c` n-ar iubi-o, Ming ridic` spre el minuna]ii ei ochi
alba[tri.
– {i tu m` iube[ti pu]in, Julian, nu? Cred c` da, de[i nu
[tiu de ce o faci...
Julian ro[i.
– Dumnezeule, ce interpret`ri! Nici n-ai idee cât te poate
dori un b`rbat!
– Nu vreau s` m` doreasc` orice b`rbat, ci tu.
Julian o strânse din nou la piept, apoi o eliber` [i se
dep`rt` de ea scuturând din cap.
– {i eu te iubesc, Ming, cred c` e[ti con[tient`. Dar nu te pot
cere \n c`s`torie dintr-o mie de motive. N-am dreptul s-o fac.
– De ce, Julian? Eu m` ofer ]ie. Ar trebui s`-]i fie ru[ine s`
m` respingi!
– Nu! strig` el. Ar trebui s` fii mândr` pentru c` te
compor]i firesc; dar a[ ajunge s` nu mai valorez nimic \n
proprii mei ochi dac` a[ profita de tine.
– Ce este r`u? Spune-mi, vreau s` aflu! Este pentru c`... din
cauza familiilor noastre? Ming sim]ea c`-i este foarte greu s`
exprime tr`irile ei, dar el o \n]elese.
– N-are nici o leg`tur` cu pozi]ia social`, Ming. Faptul c`
familia mea a avut statut social confirmat, c` mi s-au oferit
posibilit`]i de educa]ie, nu \nseamn` c` nu te pot cere de
126 DENISE ROBINS

so]ie. Când ai ap`rut \n casa mea [i nu aveai bani, anul trecut,

te g`seam foarte atr`g`toare, dar nu te iubeam. Eram \nc`
so]ul Claudiei. De fapt, nu iubeam pe nimeni.
– Dar ai f`cut eforturi disperate s`-mi salvezi reputa]ia!
izbucni Ming.
– Exact, \ncuviin]` el. Dar acum situa]iile noastre sunt
diferite; tu e[ti mo[tenitoarea unei mari averi, iar eu nu am
dreptul s` te cer de so]ie.
Ming f`cu o ultim` \ncercare.
– Julian, vrei s` te \nsori cu mine? Spune-mi adev`rul, te rog.
– Da, admise el. Apoi se corect` repede: dar n-am de gând
s` te cer.
– Numai pentru c` eu am bani acum, iar tu e[ti \ntr-o
situa]ie dificil`?
– Da, [i la asta se mai adaug` faptul c` e[ti foarte tân`r`, iar
eu sunt un b`rbat divor]at.
– Dar este absurd [i cred c` e[ti necinstit cu mine. N-am
crezut c` m` iube[ti. Anul care a trecut nu m-am gândit decât
la tine, c` poate vei ajunge s` m` iube[ti. Iar acum nu po]i
renun]a la mine doar pentru c` se \ntâmpl` s` am ni[te bani,
sau c` sunt mai tân`r`. Iar tu nu e[ti chiar s`rac.
– A[a este. Mai am ceva r`mas, dar foarte pu]in [i oricum,
va trebui s` vând Shanley. Ca s` divor]ez de Claudia, am
renun]at la o sum` destul de mare!
– {i asta din cauza mea! |nseamn` c`-]i sunt datoare!
– Ming, tu [tii s` argumentezi situa]ia cu mult`
\n]elepciune [i prezin]i lucrurile foarte tentant, dar nu te voi
cere de so]ie. Imagineaz`-]i ce va crede unchiul t`u despre
VISUL MEU 127

mine: acest individ n-a f`cut nimic pentru a-mi reg`si nepoata,
decât dup` ce a aflat c` este o bogat` mo[tenitoare!Toat`
lumea va crede la fel.
– Ce-]i pas` ce va crede lumea?
– |mi pas`, Ming, pentru c` am ni[te principii. Poate sunt
un \nc`p`]ânat prost, dar trebuie s` ac]ionez conform acestor
principii pentru a fi \mp`cat cu mine.
– A[adar, numai pentru c` sunt mo[tenitoarea unchiului
Alfred pierd tot ce-mi este mai drag?
Julian clipi de câteva ori. Se sim]ea foarte tentat s` treac`
peste convingerile sale, s-o cear` de so]ie. Dar \n mintea sa se
ridicau alte bariere insurmontabile. Cum s` \mpace ideile sale
cu c`s`toria?
Ming observ` c` el ezit` [i p`li din nou. Se dep`rt`,
\ndreptându-se spre un lampadar aflat \n fa]a unei ferestre; \l
aprinse [i \ncepu s` se joace cu franjurii acestuia.
– Cred c` de fapt nu e[ti tentat s` te \nsori cu mine. M-am
umilit \ndeajuns. Poate ar fi bine s` ne lu`m r`mas bun.
Julian nu suporta s` se despart` de ea. O dorea cu
disperare, a[a cum o dorise \n toate lunile de dep`r]ire.
Numai la gândul c` s-ar putea \ndr`gosti de alt b`rbat se
scutur` ca de o idee rea. Dar vechile inhibi]ii \ncepur` iar s`-i
dea târcoale. F`cu un pas spre ea, apoi se opri.
– |nainte de plecare a[ vrea s` [tii, Ming, c` te iubesc cu
disperare, dar...
– Dar \]i pas` mai mult de ce va spune lumea... termin` ea
cu am`r`ciune.
128 DENISE ROBINS

– Nu este a[a, protest` el. |ntre noi se afl` doar con[tiin]a

mea, Ming.
Ming se \ntoarse spre el.
– N-am de gând s` cer unui b`rbat s` lupte \mpotriva
con[tiin]ei sale, zise ea. Am spus deja foarte mult, dar m`
declar \nfrânt`.
– Ming, iubita mea, \ncearc` s` \n]elegi...
– |ncerc, dar asta nu face lucrurile mai u[oare.
– Nu pot suporta gândul c` n-am s` te mai v`d, m-am sim]it
minunat al`turi de tine!
– De ce m-ai c`utat, Julian? Asta n-a adus fericire nim`nui!
– Ming, draga mea copil`, nu putem r`mâne prieteni?
Ming ar fi vrut s`-i dea un r`spuns dur, dar v`zându-i
chipul marcat de suferin]`, voin]a ei se topi din nou. Nu [tia
decât c`-l iube[te, c` ar face orice pentru el, indiferent cu ce
pre], ar renun]a chiar [i la mândria personal`.
Se \ndrept` spre el cu c`ldura [i franche]ea pe care el p`rea
s` le adore, \l prinse dup` gât cu ambele bra]e [i-i spuse:
– S` fim prieteni? S` fim! S` nu ne lu`m r`mas-bun, n-a[
suporta!
– Vom g`si o solu]ie Ming, vei vedea... Julian s`rut`
lacrimile din frumo[ii ei ochi, \i netezi p`rul, o s`rut` pe obraji.
– Acum chiar trebuie s` plec, iubito. Mul]umesc pentru
totul. Ai f`cut extrem de mult pentru mine. Nu cred c` este
ceva mai minunat pe lume ca dragostea ta. Numai gândul la
tine m` face s`-mi recap`t \ncrederea. Ajut`-m`, Ming! D`-mi
r`gazul necesar; nu mi-am revenit de la pronun]area
divor]ului, sunt con[tient c` multe s-au datorat prostiei mele.
VISUL MEU 129

Dar suport`-m`, Ming, te rog, d`-mi dragostea ta, vino \ntr-o

zi \n casa gr`dinarului cu unchiul t`u s`-l vezi pe Frisby, v` voi
primi cu ce voi avea mai bun.
Ea \ncuviin]` cu lacrimile gata s` izbucneasc`. |ncerc` s`-l
\n]eleag`, s` con[tientizeze c` refuzul lui avea la baz` binele ei
mai ales, [i nu gura lumii.
Dar \n seara asta nu mai putea s` lupte. Era o nebunie s`-l
lase pe Julian s` ias` din via]a ei, s`-i piard` prietenia. Iar el
p`rea s` aib` nevoie de ea.
– Noapte bun`, drag` Julian, reu[i s` murmure.
Julian plec`, iar ea \nchise u[a \n urma lui, se duse spre
fereastr` [i lacrimile \ncepur` s`-i curg` \n voie. Se sim]ea
\nfrânt`, ura acest apartament luxos [i banii unchiului Albert.
Banii lui st`teau acum \ntre ea [i Julian. Dac` era s`rac`, ar fi
cerut-o de so]ie.
Dac` a[ fi s`rac`, \[i aminti ea, a[ avea doar visurile mele,
dar acum sunt bogat` [i ce am? O Julian, p`[e[te cu aten]ie,
calci pe visurile mele!
Ming \ncepu s` plâng` disperat`.
 Capitolul 9

Dup` câteva zile, Ming lu` Rollsul unchiului s`u [i porni

spre Streatham. |[i amintise c` era aniversarea so]ilor Seller;
cump`r` o mul]ime de cadouri [i se duse s`-i vad`. Faptul c`
era bogat` n-o f`cea s`-[i uite vechii prieteni, care fuseser`
atât de buni cu ea.
Trecu prin fa]a casei \n care locuise cândva la m`tu[a Prue,
dar nu sim]i nici o strângere de inim`. Ar fi trebuit s` se simt`
foarte bine acum, când mergea \ntr-un Rolls, purta o toalet`
costisitoare [i avea un inel cu un diamant care valora cât casa.
Nu mai era acea timid` care avea doar dou` rochi]e [i acelea
cusute de o croitoreas` de cartier, Ming care se gr`bea \n
fiecare diminea]` spre slujba ei umil` [i ne\nsemnat`.
Realiz` cu triste]e c` nu era mai fericit` acum. Banii [i
locurile pe care le v`zuse o ajutaser` s` \n]eleag` via]a mai
profund, dar acest lucru atr`sese dup` sine o mare triste]e,
reflect` ea. Toate canalele de percep]ie \ns` duceau la Julian
Barrisford. F`r` el, nimic nu mai avea valoare sau frumuse]e.
VISUL MEU 131

O dat` ajuns` la familia Seller, oferi tuturor daruri, pe care

[oferul le aduse de la ma[in`.
Molly, cu muntele de daruri \n bra]e, \ncepu s` le
despacheteze fericit`, \ngropându-se realmente \n vrafurile de
ambalaje, cu ochii str`lucind de bucurie.
– Ming! Ai cheltuit o avere pe cadourile astea! exclam`
Molly.
Ming, care o ]inea pe Margaret \n bra]e, sim]i c` era un
moment, poate singurul, \n care banii unchiului Albert aveau
semnifica]ie, pentru c` prin ei \[i f`cuse prietenii ferici]i.
– Draga mea, zise David. De ce nu te mai \ngra[i pu]in?
}i-ar sta mai bine dac` ai avea trei-patru kilograme \n plus! Cât
mai stai la Londra? M` gândeam s` vii s`-]i g`teasc` Molly! zise
el râzând.
– Din p`cate, unchiului Albert nu-i prea place la Londra,
mai ales pe timp de iarn`, a[a c` b`nuiesc c` vom migra spre
]inuturi cu clim` mai blând`.
Molly oft`.
– A[ fi vrut s` v`d cum ar reac]iona m`tu[a ta care te-a
chinuit v`zându-te a[a cum e[ti acum, zise ea.
Dar gândurile lui Ming nu erau la m`tu[a Prue...
– L-am rev`zut pe Julian, le spuse ea.
– O, exclam` Molly fericit`, a revenit \n via]a ta?
– |ntr-un fel, da, zise Ming.
– Noi am citit \n ziare despre divor]ul lui Julian. S-a
desf`[urat f`r` prea mult` vâlv`, totu[i.
– Da, zise Ming, Julian a pl`tit [i \nc` mai pl`te[te pentru
a-[i rec`p`ta libertatea. Iar de la mine nu vrea s` accepte
nimic... nici m`car dragostea mea!
132 DENISE ROBINS

– Tu \l mai iube[ti, Ming?

– Da, Molly, recunoscu Ming, am fost \ndr`gostit` de el [i
acum mi-am pierdut capul cu totul.
– E[ti o fiin]` aparte, Ming, loial` tuturor prietenilor,
constat` Molly. {tiu c` l-ai iubit mult, dar am crezut c` de când
ai \nceput drumurile prin Europa ai cunoscut al]i b`rba]i mai
interesan]i. E[ti foarte frumoas` [i acum [i bogat`.
– Chiar, Ming, când \l vei alege pe b`rbatul potrivit?
interveni David.
Ming se sim]i mizerabil. Singurul b`rbat pe care-l iubea, nu
voia s` se c`s`toreasc`.
– |]i promit c` dac` m` voi c`s`tori cândva, David, voi
cump`ra un televizor performant, iar tu mi-l vei instala.
Dup` ce p`r`si familia Seller, Ming ajunse \ntr-o lume de
lux [i bog`]ie. O invitase pe Eva Trench la Claridge. Era prima
lor \ntâlnire de la acea zi memorabil`, când o l`sase pe Eva
s-o a[tepte \n gara Victoria.
Eva Trench era la fel de \ncânt`toare [i elegant` ca \n
trecut. Ea o g`si extraordinar de schimbat` pe Ming. Ochiul
ei format trecu rapid peste silueta fetei la fel de zvelt`,
\mbr`cat` \ntr-un costum foarte elegant, galben, cu p`l`rioar`
neagr`, m`nu[i, po[et` [i cizme negre. Ce diferen]` fa]` de vechea
Ming! Maniere alese, pân` [i vocea i se schimbase \n bine...
– Nu m` surprinde c` Julian a fost uluit de felul \n care
ar`]i, Ming, m`rturisi ea \n timpul mesei.
– Chiar a[a? }i-a spus asta? o \ntreb` Ming.
– Da, mi-a spus c` te-ai schimbat extraordinar, dar mai ales
c` ai studiat, ai citit mult .
Ming se juca nervoas` cu paharul.
VISUL MEU 133

– A mai spus [i altceva? o \ntreb` ea f`r` a o privi.

– C` i-a f`cut mare pl`cere s` te revad`, c` [i unchiul t`u
este o persoan` \ncânt`toare, c` se bucur` c` ]i s-a schimbat
soarta.
Ming \[i mu[c` buzele. Eva observ` c` dincolo de ceea ce
l`sa s` se vad`, Ming ascundea o suferin]`. Dragostea lui Ming
pentru Julian era ceva foarte frumos, \[i spuse Eva Trench, dar
de ce p`rea Ming nefericit`?
– Nu renun]i, draga mea, nu-]i schimbi sentimentele prea
u[or, nu?
– |n ceea ce-l prive[te, nu m` voi schimba niciodat`,
m`rturisi Ming.
– De fapt, noi n-am discutat ce sim]i pentru el. Te
deranjeaz` dac` te \ntreb direct: \l iube[ti, Ming?
– Da, \l iubesc, zise Ming cu simplitate.
– El [tie asta? o \ntreb` Eva.
– Nu ]i-a spus nimic \n acest sens, Eva?
– Nu. |l cunosc de când era copil, dar n-am discutat aceste
aspecte ale vie]ii cu el.
– Ei bine, zise Ming cu un surâs amar. El [tie prea bine
c`-l iubesc, i-am spus când ne-am rev`zut, n-am ascuns c`
vreau s` m` m`rit cu el.
Eva \[i aprinse ]igara, gânditoare.
– Draga mea, dac` to]i oamenii ar fi atât de direc]i ca tine
n-ar mai exista inimi zdrobite; mul]i \[i ascund sentimentele [i
r`u fac!
– Faptul c` i le-am spus chiar eu nu mi-a adus nimic bun.
Julian nu vrea s`-[i lege via]a de a unei mo[tenitoare bogate.
Este prea mândru.
134 DENISE ROBINS

– A[a deci... bietul Julian! A pierdut foarte mul]i bani, din

cauza acelei femei blestemate [i nici editura n-a avut un an
prea bun. Iar unchiul lui s-a comportat nea[teptat de tiranic.
|n total, lui Julian nu i-a mers bine deloc, s-a \nchis \n sine, iar
faptul c` a scos Shanley la vânzare a fost pic`tura care a
umplut paharul.
– {tiu asta, zise Ming.
– |n acela[i timp, \mi pare r`u c` nu v-a]i \n]eles. {tiu c`
Julian era foarte atras de Ming pe care a cunoscut-o la Shanley
[i sunt sigur` c` se va \ndr`gosti [i de noua Ming.
Ming ro[i.
– Cred c` [i el m` iube[te, dar acum ace[ti bani blestema]i
se afl` \ntre noi!
– Nu dispera, draga mea. Sunt convins` c` lucrurile se vor
aranja a[a cum vrei tu. Numai nu fugi din calea lui. Continu`
s`-l vezi. Te rog, promite-mi!
Ming o privi lung.
– Ai vrea s`-l vezi pe Julian \nsurat cu mine, Eva? o \ntreb`
ea. Crezi c` sunt potrivit` pentru el?
Eva \i atinse mâna \ncet.
– Cred c` \ntotdeauna ai fost prea modest`, draga mea. Iar
dac` \n trecut ai avut un complex de inferioritate, acum acesta
nu se mai justific`. |i po]i oferi totul b`rbatului iubit, nu?
Ming parc` se sim]i mai bine. Trase aer \n piept, oft`, apoi
\i spuse Evei:
– |n acest caz, nu voi mai pleca nic`ieri [i voi merge s`-l
vizitez la Shanley. M-a invitat acolo cu unchiul meu.
– Ar fi bine s` mergi \nainte de sfâr[itul s`pt`mânii, pentru
c` am auzit c` are deja oferte serioase.
Inima lui Ming \ncepu s` bat` mai tare.
VISUL MEU 135

– {tii cumva de la cine?

– Nu, nu [tiu numele.
Ming \ncepu s` râd`.
– Dac` promi]i s` nu-i spui lui Julian, \]i voi spune eu de la
cine.
De data asta, Eva Trench \[i schimb` culoarea fe]ei.
– Ming, cumva tu...?
– Da, n-am vrut s` las conacul s` ajung` pe mâinile cine
[tie cui, care s` nu-l aprecieze, a[a c` unchiul Albert mi l-a
cump`rat.
Eva Trench era extrem de entuziasmat`.
– Nu puteai s`-mi dai o veste mai bun`, Ming! A fost o idee
extraordinar`! {tiu c` iube[ti conacul [i te vei \ngriji de el. Vei
cump`ra [i mobilierul?
– Da, tot ce vrea s` vând` Julian.
Eva Trench \[i mai aprinse o ]igar`.
– Iat` c` acea fat` timid` [i speriat` pe care am cunoscut-o
va deveni st`pâna de la Shanley!
Ming oft`.
– Nu [tiu ce va crede Julian.
Eva o privi cu ochii ei mari [i blânzi.
– Cred c` va fi \ncântat.
– Nu vreau s` afle, deocamdat`!
– De ce?
– Pentru c` este cam ciudat [i foarte orgolios. Poate c` este
prea orgolios pentru a-mi vinde mie conacul. M` tem s` nu
considere c` m-am oferit s`-l cump`r [tiind c` are nevoie de
bani, sau cine [tie ce alt` idee i-ar trece prin minte...
136 DENISE ROBINS

– Dar va afla mai curând sau mai târziu numele

cump`r`torului, Ming.
– Da, \l va vedea pe contractul de vânzare, dar atunci va fi
prea târziu.
– Draga mea, Julian nu va da \napoi, va fi fericit s` [tie c`
Shanley va fi al t`u. A[a c` po]i continua lini[tit` achizi]ia.
– {tii, Eva, e[ti cea mai de n`dejde prieten` pe care am
avut-o vreodat`, izbucni Ming cu franche]e.
Eva Trench zâmbi fericit`. I se umezir` ochii când spuse:
– Ming, te voi ajuta \n orice condi]ii! A[ fi vrut s` am o fiic`
[i s`-]i semene mult!
Deodat`, Ming se crisp`, apoi p`li. Eva Trench \i urm`ri
privirea observând ce o f`cuse pe fat` s` p`leasc`. |n
restaurant intrase o femeie \nalt`, elegant`, cu o blan` de her-
min`, [i o p`l`rie elegant` urmat` de un tân`r cu o floare la
butonier`. Era Claudia. Noua vicontes` de St. Finnygan. Ming
\l recunoscu pe Ozzy, care p`rea foarte departe de a fi fericit.
Nici Claudia nu prea zâmbea. Ar`ta ca o femeie care abia
terminase o ceart` cumplit`.
– Ozzy, chiar ai f`cut rezervare? Vezi lâng` cine vom sta?
– S` plec`m cât mai repede, Eva, zise Ming, nu suport s`
fiu v`zut` de aceast` femeie.
Imediat, Claudia St. Finnygan o recunoscu pe fata cu p`rul
negru [i ochii alba[tri ca [i pe doamna cu p`rul grizonant
aflat` cu ea. Claudia cercetase cu ochi ageri tot restaurantul \n
c`utare de chipuri cunoscute. Când o detect` pe Ming, spre
disperarea acesteia, Claudia se ridic` venind spre masa ei.
– |ncearc` s`-]i p`strezi cump`tul, Ming! \i [opti Eva
Trench.
VISUL MEU 137

Ming \ncuviin]`. Eva o privi cu curiozitate pe fosta so]ie a

[efului s`u. Cu toate c` b`utura \[i pusese amprenta pe chipul
ei, Claudia era \nc` foarte frumoas`. Dar era cea mai dur` [i
nemiloas` dintre toate femeile, era cea care \l ruinase pe
Julian. Eva, loial` [efului ei, o ura pentru asta.
Ming o ura [i mai tare. Cu toate c` apropierea Claudiei \i
sugera apropierea unui [arpe, nu putu s` nu recunoasc`
frumuse]ea ei. Ming reu[i s` citeasc` \n ochii ei c` aceast`
femeie, cu toat` frumuse]ea ei [i bog`]ia noului so], f`cuse un
iad din via]a sa. Se m`ritase cu o marionet`, un b`rbat pe
jum`tate idiot numai pentru banii [i titlul acestuia [i acum,
probabil, ajunsese deja la disperare.
Claudia observ` toaleta lui Ming, bijuteriile de valoare de[i
foarte discrete [i de bun-gust; nu aflase despre unchiul lui
Ming [i averea acestuia. Apoi o recunoscu pe Eva Trench [i
spuse:
– O, bine c` sunte]i amândou` aici, a trecut mult` vreme
de când... nu-i a[a, miss Corally?
Ming sc`p` dintr-o dat` de timiditate, de teama pe care o
sim]ise odinioar`, c` i-ar putea face r`u lui Julian... acum nu
mai sim]ea decât ur` fa]` de Claudia [i de ce nu, mil`...
– Nu-mi amintesc mare lucru de la ultima noastr` \ntâlnire,
zise ea.
Claudia i se adres` Evei:
– Ce mai faci?
– Destul de bine, mul]umesc.
Apoi se \ntoarse din nou spre Ming:
– Nu m` a[teptam s` te \ntâlnesc aici, la Claridge, felicit`ri.
Cine este norocosul?
138 DENISE ROBINS

– Unchiul meu, avem o rela]ie minunat`.

Claudia ridic` din sprâncene. Realiz` c` \n via]a lui Ming se
petrecuse ceva. Remarc` [i costumul Dior pe care-l purta.
Claudia era tocmai pe punctul de a solicita informa]ii
suplimentare, dar Ming n-o l`s` s` vorbeasc`:
– |mi cer scuze, dar ne gr`bim. Tocmai plecam.
– Nu pute]i pleca pân` nu-mi spune]i ceva despre bietul
Julian, ce face?
Ming \ncepu s` tremure de nervi, dar Eva o salv`.
– Foarte bine.
– Am auzit c` firma nu merge bine deloc.
– Adev`rat?
– Am citit \n Country Life c` Shanley este de vânzare. Bietul
Julian! Dac` socrul meu n-ar controla atât de strict banii lui
Ozzy, l-a[ cump`ra eu.
Ming sim]i c`-[i pierde cump`tul.
– Sunte]i ultima persoan` c`reia Julian i-ar vinde Shanley!
Claudia o m`sur` cu impertinen]` pe Ming.
– Adev`rat? M` \ntreb din ce motiv! M-am \ntrebat adeseori
de ce nu v-a]i c`s`torit, pentru el ai fi o partid` dac` unchiul
t`u chiar are bani! Bine, v` las, mi se r`ce[te mâncarea, dar
poate mai vorbim cu alt` ocazie.
Dup` plecarea Claudiei, Eva Trench spuse indignat`:
– Dac` n-a[ fi o doamn`, a[ folosi un cuvânt ru[inos pentru
aceast` creatur`!
– Cu cât` nesim]ire a insinuat c`....
– Am auzit, draga mea. Nu te l`sa influen]at` de vorbele
ei. Se vede clar c` este nesatisf`cut` de c`s`toria cu acel
viconte.
VISUL MEU 139

– Nu-mi pas` ce crede despre mine sau rela]ia mea cu

Julian, m` doare felul \n care gânde[te despre el. |ncep s`
cred c` Julian a avut dreptate când a spus c` lumea va
considera c` s-a c`s`torit cu mine pentru bani.
Eva Trench nu spuse nimic pe moment. Era pornit`
\mpotriva Claudiei. De ce \ncerca acea femeie care divor]ase
de Julian [i se c`s`torise tot din interes s`-[i arunce veninul \n
continuare?
|n cele din urm`, Eva zise:
– Te rog, Ming, nu te l`sa influen]at` de vorbele otr`vite
ale acelei femei! Este o creatur` frustrat`, care simte nevoia s`
se r`zbune. Iar pe tine te-a considerat o ]int` u[oar`. D`-o
uit`rii [i ocup`-te de cump`rarea conacului Shanley.
Dup` ce achit` nota de plat`, Ming se ridic` [i ie[i \mpre-
un` cu Eva, f`r` a arunca vreo privire spre masa Claudiei.
– Te rog s` nu-i spui lui Julian nimic din ce s-a discutat aici, Eva.
– Sigur c` nu-i voi spune; are deja destule necazuri! Iar tu
nu-]i mai face probleme!
– |ncerc s` nu-mi fac, dar acum \mi este clar de ce Julian
nu se gr`be[te s` se c`s`toreasc` cu mine!
|n timp ce Ming [i Eva plecau, Claudia [i so]ul ei Ozzy
dezb`teau problema lui Ming.
– Ai v`zut c` acea insipid` Ming a ajuns s` m`nânce la
Claridge, s` poarte diamante [i toalete Dior, \ncepu Claudia.
– Probabil tr`ie[te cu Julian, conchise Ozzy.
– Nici vorb`! Are un unchi foarte bogat!
– Adev`rat, draga mea? zise acesta cu gândul doar la mâncare.
Claudia \[i spuse c` n-avea sens s` continue discu]ia cu el.
Ozzy nu era obi[nuit s` gândeasc`. Se hot`r\ s`-i scrie fostului
140 DENISE ROBINS

ei so], s`-l felicite pentru averea pe care o mo[tenea Ming. |i

f`cea pl`cere s`-l vad` furios pe acel b`rbat care-i d`duse totul
[i c`ruia ea nu-i d`duse nimic.

***

Domnul Springer nu prea \n]elegea din ce motiv nu voia

Ming s` i se afle numele, dar nu-[i f`cea prea mari probleme.
Nu voia decât s-o mul]umeasc` pe nepoata sa, care voia s`
cumpere conacul Shanley.
Julian \i pl`cuse [i sim]ea mil` pentru ce-i f`cuse fosta
so]ie. Nu putea \ns` ascunde c` [i-ar fi dorit pentru nepoata sa
un tân`r cu numele nep`tat [i poate cu un titlu de noble]e.
C`ci Ming mo[tenea o avere considerabil`, care \i d`dea
posibilitatea s` aleag`.
Dar era prea \n]elept pentru a \ncerca s-o influen]eze. Ming
era o tân`r` care [tia ce vrea, cu toate timiditatea pe care o
afi[a uneori. Ming sem`na mult cu sora lui, Babe, pe care o
iubise mult.
Astfel c` domnul Springer fu de acord cu modul discret de
achizi]ionare a conacului, a[a cum voia Ming. {i \n timp ce
formalit`]ile erau \n desf`[urare, Ming continua s` se vad` cu
Julian. Iar unchiul Albert observ` c` nepoata sa avea acum o
alt` stare de spirit.
– Asear` am cinat cu Julian, unchiule, apoi am fost la un
film fran]uzesc pe care Julian mi l-a tradus. M` simt atât de
bine al`turi de el! {tie atât de multe!
– Nu i-ai spus \nc` de Shanley?
Ming scutur` din cap.
VISUL MEU 141

– Nu. El nu va vedea numele decât dup` semnarea

contractului.
Ming nu-i mai spuse c` avea emo]ii. Singura care [tia
adev`rul era Eva Trench. Iar ea [tia foarte bine c` Julian nu va
fi prea fericit când va semna contractul de vânzare.
Ming era convins` c` Julian va fi eclipsat de faptul c` ea,
cândva o biat` fat` lipsit` de bani [i ap`rare, devenea
proprietara conacului Shanley. Se temea ca nu cumva Julian
s` cread` c` ea cump`rase conacul pentru a-l tenta \n acest fel,
c`ci nu era adev`rat. Ming recursese la solu]ia cump`r`rii doar
pentru c` ajunsese s` \ndr`geasc` teribil de mult acel conac
unde \nflorise pentru prima oar` dragostea ei pentru Julian.
Voise s` previn` ca acesta s` ajung` pe mâinile cuiva care nu
l-ar aprecia.
Petrecuse o sear` minunat` al`turi de el. Nu se rostiser`
vorbe de dragoste, dar se sim]iser` foarte bine \mpreun`.
Iar când li se \ntâlniser` privirile la mas` sau când se
atingeau din \ntâmplare, citea ceva mai mult decât prietenie \n
ochii lui Julian. El nu-[i putea ascunde sentimentele. Fusese o
sear` de emo]ii nerostite. Iar \n timpul filmului Julian \i luase
mâna. Dup` acest moment, ea nu-[i mai amintea nimic din
film. Fusese cuprins` de o stare de fericire greu de exprimat
\n vorbe, pulsul i se intensificase. La desp`r]ire, Julian \i luase
mâna din nou spunându-i:
– A fost o sear` minunat` [i-]i mul]umesc pentru ea, Ming.
Va trebui s-o repet`m curând. {i nu uita s`-l aduci pe unchiul
Albert la Shanley. {tii c` am vândut conacul!
Ea vru s`-i spun` adev`rul, dar ceva o f`cu s` reziste
tenta]iei. |l \ntreb` numele viitorului proprietar.
El spuse c` nu-l [tie.
142 DENISE ROBINS

– Cred c` este un str`in. S`pt`mâna viitoare, la semnarea

contractului, \l voi afla.
Se mai \ntâlniser` \nc` o dat`, \n prezen]a unchiului Albert,
care-i invitase la cin` \n Berkeley apoi undeva la un club la
dans, unde \i l`sase singuri sub pretext c` se sim]ea obosit.
Ming \[i spuse c` nu va uita niciodat` acea sear` minunat`
când dansase cu el pentru prima oar`.
– N-am petrecut o astfel de sear` cu Claudia, \i spusese
Julian. Ea \mi repro[a mereu c` nu [tiu s` dansez.
– Dar dansezi foarte bine, Julian, \l lini[ti Ming, la fel de
bine ca orice b`rbat cu care am mai dansat prin c`l`toriile
mele cu unchiul.
– M` faci s` m` simt atât de bine, Mng! |mi redai
\ncrederea!
Ming se decise s`-i spun` despre Shanley duminic`, \n casa
\n care locuia el acum. Julian vânase un fazan minunat, pe
care o femeie angajat` cu ziua \l preg`ti.
– Frisby l-a recuperat, \i spusese Julian la telefon.
– Dragul de el, abia a[tept s`-l v`d! exclam` Ming.
Pe drumul spre Shanley, Ming \i povestise unchiului Albert
am`nunte despre rela]ia ei cu Julian, accentuând c` acum
rela]ia lor i se p`rea un vis.
– S` sper`m c` este un vis care se va sfâr[i frumos, draga
mea.
Unchiul Albert \ncepu s` tu[easc` violent pentru c` cea]a \i
crea probleme de respira]ie, iar inima ei s` bat` tot mai tare
pe m`sur` ce se apropiau. |[i aminti [i de acel oribil Ivor, de
scenele penibile prin care trecuse, apoi cuno[tin]a cu Julian,
sosirea Claudiei...
VISUL MEU 143

De cum ajunser` la conac, Frisby le ie[i \n \ntâmpinare:

– Frisby, dragul meu, \]i mai aminte[ti de mine?
Cum s-o uite? Ochii lui str`lucir` dintr-o dat` [i veni repede
spre ea dând din coad`, l`trând de parc` i-ar fi spus: sigur c`
te cunosc, Ming Corally. Chiar dac` e[ti \mbr`cat` cu aceast`
blan` elegant`, chipul ]i-e neschimbat, la fel [i glasul.
Ming ridic` privirea spre Julian, care venea la câ]iva pa[i \n
urma câinelui.
Atitudinea lui era schimbat`. |i \ntâmpin` cu un zâmbet
formal [i ea sim]i imediat c` se \ntâmplase ceva. Julian nu mai
era b`rbatul entuziast cu care dansase la club. |i evita chiar
privirea. Era doar politicos [i rezervat.
Unchiul Albert nu observ` nimic.
– Este un adev`rat c`min englezesc, turuia el, referindu-se
la c`su]a \n care se retr`sese Julian.
– Da, dar este diferit de conac.
|n timpul mesei el fu extrem de politicos cu Ming, dar
majoritatea aten]iei i-o acord` unchiului Albert. Ming \ncepu
s` se \ntrebe dac` nu cumva Julian aflase numele
cump`r`torului conacului Shanley. Dar curând, chiar el \i
spuse unchiului Albert c` a doua zi urma s` se semneze
contractul de vânzare [i c` nu [tia cine este cump`r`torul.
– Este ciudat c` ace[ti oameni au cump`rat conacul f`r` s`-l
vad`, numai dup` fotografiile din catalog.
Unchiul Albert se uit` semnificativ la nepoata sa; acum era
momentul s`-i spun` lui Julian c` ei erau cump`r`torii. Dar
Ming st`tea cu privirea plecat`, a[a c` unchiul Albert nu spuse
nimic.
144 DENISE ROBINS

Julian nu avea nici cea mai vag` idee c` ei erau

cump`r`torii; chiar dac` suspectase asta \[i \nchipuise c` Ming
i-ar fi spus. Iar starea lui proast` se datora unei scrisori primite
diminea]`; era prima scrisoare pe care o primea de la fosta
so]ie, de la pronun]area divor]ului.
O citise de multe ori [i se \nfuriase mai mult decât [i-ar fi
\nchipuit Claudia. Era ciudat c` \n pofida avantajelor cu care
r`m`sese de pe urma lui, ea tot voia s`-l loveasc`. Julian
\ncercase s`-i \n]eleag` mali]iozitatea dar nu reu[ise. Poate c`
un psiholog ar fi fost de p`rere c` ea nu-l iertase [i c` starea
de frustrare din timpul c`s`toriei lor, provocate de faptul c` el
\i refuza sistematic extravagan]ele, se perpetua. |n pofida
generozit`]ii de care d`duse dovad` la divor], Claudia nu-l
ierta c` n-o l`sase s`-l domine.
Iar acum \ncerca s`-l loveasc` din nou prin Ming Corally.
Claudia se \ntorsese dup` o scurt` vizit` la Londra unde o
\ntâlnise pe „dr`g`la[a miss Corally“ la Claridge, cu „draga [i
inspida miss Trench“.
„Am crezut c` bun`starea ei ]i se datoreaz`, dar apoi am
aflat c` este la mijloc un unchi bogat. Am \ntâlnit-o [i pe Alison
Richards, care mi-a spus c` te-a v`zut la Berkeley dansând cu
miss Corally. Nu-mi place cum ai ajuns, dragul meu fost so]!
Ai dat-o uit`rii pe umila miss Corally pentru ca acum, când a
ajuns bogat`, s` te intereseze din nou. Oricum, ea te
consider` o partid`. S` m` a[tept la vreo c`s`torie? |mi
imaginez ce va spune lumea bun` din Londra...
Aceste rânduri \l f`cuser` s` tremure de indignare, [i nu
dormise toat` noaptea. Vorbele veninoase ale Claudiei \i
p`trunseser` \n suflet. Exista [i pu]in adev`r \n ele. El
VISUL MEU 145

renun]ase la Ming \nainte de a divor]a de Claudia, iar acum ar

fi vrut s` se \nsoare cu ea. Dar nu pentru bani. Banii lui Ming
se ridicau acum ca o barier` \ntre ei. O iubea pe Ming, mai
precis se \ndr`gostise iremediabil de ea acum când reintrase
\n via]a lui. Cum \ndr`znea Claudia s-o acuze c` \ncerca s`-l
cumpere? Dac` ar fi fost vechea Ming, cea f`r` bani, f`r` rude,
f`r` nimic, ar fi luat-o imediat \n casa lui de acum, dar averea
ei \l f`cea s`-[i ]in` emo]iile \n frâu. Iar acum, Claudia \i
reamintea cu brutalitate ce-ar spune lumea dac` s-ar c`s`tori
cu mo[tenitoarea lui Albert Springer. Ar fi fost imediat
etichetat ca un vân`tor de zestre, un calificativ resping`tor \n
opinia sa.
Diminea]`, \nainte de sosirea lui Ming, se hot`râse s` se
comporte foarte politicos, dar rece [i s` \ncerce s` stea
departe de ea.
Dar când o v`zu, Julian sim]i cum disperarea pune
st`pânire pe el. O dorea mai mult ca oricând. Observase c`
purtarea lui o sup`rase [i ar fi vrut s-o prind` \n bra]e, s`-i
spun` adev`rul.
Unchiul Albert, observând c` atmosfera este \nc`rcat` \ntre
cei doi, le spuse c` vrea s` fac` o plimbare \n jurul conacului.
Julian le propuse s` mearg` to]i trei. Ming arunc` furioas` \n
foc ]igara pe care o fuma.
– Cunosc foarte bine zona [i n-am chef \n clipa asta s`
vizitez conacul, zise ea.
Unchiul Albert se dovedi din nou plin de tact.
– A, nici o problem`, voi pute]i sta de vorb`, eu m` voi
bucura de frumuse]ea peisajului.
146 DENISE ROBINS

Julian nu voia s` r`mân` cu Ming. Situa]ia era intolerabil`

pentru el. Ming nu ar`tase niciodat` mai frumos ca acum,
\mbr`cat` \ntr-un costum verde de catifea cu dantel` bej la gât
[i man[ete. P`rea coborât` din portrele Regency din conac. Iar
de când dansase cu ea, Julian sim]ea mereu nevoia s-o strâng`
\n bra]e.
– E[ti foarte ciudat ast`zi, Julian, observ` ea. Ce se
\ntâmpl`?
El \i evit` privirea.
– |]i par ciudat? Nu, nu [tiu de fapt s` m` comport ca o
gazd` bun`, acesta este adev`rul.
– Mie mi se pare c` e[ti o gazd` admirabil`, c` ne-ai oferit
un prânz minunat, un vin foarte bun, [i c` ai fost extrem de
politicos, dar nu mi-ai adresat nici un cuvânt. Se pare c` te-am
sup`rat cu ceva.
– N-ai f`cut nimic de acest gen, Ming, zise el privind-o trist.
Cred c` eu sunt cam ciudat câteodat`.
– Ai devenit t`cut ca o scoic`! \i repro[` Ming, cred c`
te-am deranjat cumva, dar nu [tiu cu ce... iar eu crezusem c`
am devenit buni prieteni, Julian.
– Sper c` a[a va fi mereu, draga mea, spuse el.
Ming ridic` din umeri, ne\n]elegând nimic. |[i aminti cât de
fericit` fusese diminea]` c` urma s` viziteze Shanley. Nu
suporta aceast` schimbare a lui [i faptul c`-i stricase ziua. Ro[i
[i se ridic` gr`bit`.
– Cred c` este mai bine s` vizitez conacul, n-are rost s`
stau aici s` observ cum te for]ezi s` fii politicos [i atât!
Julian se ridic` [i el privind-o cu durere, incapabil s`-i
spun` de scrisoarea Claudiei. Considera c` astfel ar jigni-o
VISUL MEU 147

foarte tare. |[i dori s` nu se fi \ndr`gostit cu disperare de ea.

Ming reu[ise s` distrug` pu]ina pace sufleteasc` pe care o
dobândise dup` divor]ul de Claudia.
Pentru a doua oar`, Claudia \i distrugea via]a. F`r` scrisoarea
ei, ar fi putut s` decid` s`-[i asume riscul bârfelor celor din jur
[i s` se c`s`toreasc`. Dup` ce fluier` dup` Frisby o \nso]i spre
conac. P`strar` o t`cere jenant` tot drumul, iar lui Ming nu-i
f`cu pl`cere de data asta s` revad` conacul abia cump`rat pen-
tru ea. Iar când intr` \n holul acestuia, se sim]i chiar deprimat`.
Se uit` \n jur iar casa se dovedi rece [i neprimitoare, cu un
aer tragic, dezolant, a[a cum era f`r` draperii [i covoare. Nu
mai exista nici unul din tablourile pe care le admirase.
|l v`zu printr-o u[` \ntredeschis` pe unchiul Albert care
admira candelabrele de cristal. Mai existau câteva piese de
mobilier acoperite cu huse.
Julian, care-i observ` reac]ia, \i spuse:
– Cred c` acum conacul ]i se pare neprimitor.
– A[a este [i n-a[ mai vrea s` m` aflu aici.
Inima lui \ncepu s` bat` mai tare.
– Ming... \ncepu el.
Dar ea nu-l auzi. Ochii i se umpluser` dintr-o dat` de
lacrimi. Era atâta dezolare aici... v`zu chiar [i o n`luc` a
Claudiei, al c`rei portret se aflase cândva deasupra
[emineului, cu zâmbetul ei rece de [arpe.
– Unchiule Albert, zise Ming \necându-se de plâns, a[ vrea
s` plec`m chiar acum.
– Casa este superb`! exclam` acesta. Nu cred c` exist` alta
mai frumoas`, mai bine \mp`r]it`. Ming, ai f`cut o afacere
grozav`! Vei avea cel mai frumos c`min, draga mea.
148 DENISE ROBINS

Dar \n clipa aceea, realiz` c` f`cuse o gaf` [i se opri brusc.

Puse mâna la gur`, vinovat. Urm` o t`cere penibil`, \n care
s-ar fi auzit [i c`derea unui ac.
Unchiul Albert \[i drese glasul.
– Sunt un b`trân penibil care vorbe[te aiurea; acesta
trebuia s` fie secretul lui Ming pân` la semnarea contractului,
Julian. Dar cred c` nu mai conteaz` de acum. Cred c` e[ti
fericit c` nepoata mea va locui aici, nu?
Julian nu r`spunse. Era prea bulversat, dar imediat ce
realiz` spusele domnului Springer [i avu revela]ia faptului
\mplinit, realiz` ce stupid fusese nerealizând cine era
cump`r`torul misterios.
Ming era cea care, f`r` a-i spune nimic, cump`rase conacul
unde urma s` locuiasc`.
Ming noua proprietar` a conacului va locui foarte aproape
de el. Asta d`dea importan]` [i mai mare scrisorii Claudiei.
Cine [tie ce se va spune când se va afla c` Ming cump`rase
conacul Shanley! El mai avea doar casa gr`dinarului din
apropiere.
Ming vorbi dintr-o dat`:
– Da, trebuie s` [tie c` mi-a pl`cut Shanley atât de mult
\ncât mi l-am dorit cu disperare! Am vrut s` fie o surpriz`
pl`cut` pentru tine Julian, dar v`d c-am f`cut o gre[eal`. Nu
vrei s` fim aproape unul de cel`lalt. Ai prefera un str`in \n
locul meu. Dar nu este prea târziu, contractul n-a fost semnat.
|l vom anula. Vom face asta mâine diminea]`.
 Capitolul 10

Acesta a fost cel de al doilea [oc la care a fost supus Julian.

Era destul de confuz \nc` aflând c` unchiul lui Ming era
cump`r`torul misterios al conacului. Iar acum, Ming era atât
de sup`rat` \ncât voia s` anuleze contractul. Julian o privi,
incapabil s` scoat` o vorb`. Niciodat` nu se sim]ise atât de
neputincios. Nici m`car nu [tia dac` voia cu adev`rat ca Ming
s` fie proprietara conacului Shanley. Dar apoi se gândi c` nu
exista o alt` persoan` pe lume mai potrivit` s` aib` acest
conac decât Ming, femeia pe care o iubea. Iar acum era foarte
aproape de a-i pierde \ncrederea [i prietenia.
Se uit` la chipul ei frumos, care acum nu exprima decât
indignare; observ` c` fata tremura. Julian se temu c` nu mai
sim]ea nimic fa]` de el decât ur`.
{i nu era foarte departe de adev`r. Ming sim]i c`-l ur`[te
pentru mândria nejustificat` [i emo]iile cumplite pe care i le
produsese. O mare dragoste se poate oricând transforma \n ur`.
Domnul Springer fu primul care vorbi.
150 DENISE ROBINS

– Nu crezi, draga mea, c` ar trebui s` discut`m situa]ia cu

calm s` nu lu`m decizii pripite? Sunt sigur c` Julian... adic`
domnul Barrisford, nu dore[te s` anuleze contractul.
– Nu. Sigur c` nu...
Ming se \ntoarse cu furie spre el.
– Ba asta vrei, Julian. Nu m` vrei aici.
– Ming! protest` Julian, nu este adev`rat!
Dar Ming \[i pierduse cump`tul. Ca orice persoan` timid`,
\[i pierdea firea foarte rar, dar atunci putea fi cu greu
st`pânit`.
– Ba da, Julian, dar nu-mi pas` ce crezi, nu-mi pas` dac`
vrei s`-]i fiu vecin` aici sau... cu cât dispar mai repede de aici,
cu atât mai bine! Po]i scoate casa din nou la vânzare.
Cu aceste vorbe, porni spre ie[ire.
Julian f`cu un pas spre ea, urmat de credinciosul Frisby.
– Ming! rosti el.
– Nu este nevoie s`-]i ceri scuze, spuse ea furioas`, nici
s`-mi explici. Abia acum \n]eleg c` nu m` vrei aici, c` te
deranjez, a[a cum am f`cut cu un an \n urm`. Am f`cut marea
prostie s` vreau s` revin \n via]a ta; nu-]i face probleme, nu vei
mai auzi de mine, voi pleca mâine departe de aceste
meleaguri.
Julian p`li.
– Ming, pentru numele lui Dumnezeu!
– Unchiule Albert, te rog, du-m` acas`!
Julian porni dup` ei, scuzându-se:
– Domnule Springer, v` rog s` m` crede]i. Vreau ca
Shanley s`-i apar]in` lui Ming. |ncerca]i s-o convinge]i v` rog
din suflet. Totul este atât de complicat! N-am timp s` v` explic
VISUL MEU 151

acum totul, dar nu vreau s` fiu considerat vân`tor de zestre,

de aceea n-am cerut-o pe Ming. {i eu mi-a[ fi dorit-o ca so]ie.
Numai Dumnezeu [tie cât...
Julian ced` nervos, cu mânile \ncle[tate cu disperare, cu
figura plin` de broboane de sudoare.
Albert \l b`tu u[or pe um`r pe acest individ care-i era
simpatic.
– Eu cred c` te \n]eleg, dragul meu; voi discuta cu nepoata
mea. Dar acum nu putem vorbi, Ming seam`n` mult cu mama
ei; când este nervoas`, trebuie s` stai departe de ea. Este de
fapt, un paradox, continu` unchiul Albert; Ming este foarte
\ndr`gostit` de tine, Julian. Nu l`sa]i orgoliul s` v` despart`,
a]i avea amândoi de pierdut. Nu face nimic legat de vânzarea
conacului. Este un loc minunat, iar Ming [i-l dore[te din tot
sufletul.
Cu aceste cuvinte, Albert se duse dup` nepoata sa cea
indignat` [i furioas`. Julian porni dup` ei. Blestem` \n gând
pe Claudia [i scrisoarea ei [i \ncerc` s` [i-o scoat` definitiv din
minte.
Cei doi p`r`sir` conacul f`r` ca Ming s`-[i ia r`mas bun de
la Julian.
Unchiul Albert, care o privea de parc` ar fi v`zut-o pentru
prima oar`, \ncerc` s-o calmeze:
– Ming, feti]o, cum ai putut pleca f`r` s`-]i iei r`mas bun
de la bietul om? Ce te-a sup`rat atât de tare?
Ming nu r`spunse, continu` s` priveasc` \nainte. Auzea
doar jum`tate din \ntreb`rile pe care i le punea unchiul
Albert. Nu va mai vedea vreodat` conacul, nici pe Julian, \l va
scoate definitiv din via]a ei.
152 DENISE ROBINS

Unchiul Albert continua s`-i povesteasc` despre

nefericirea [i disperarea din privirea lui Julian, care nu
voia s` fie considerat vân`tor de zestre. Ming ridic` din
umeri. Julian exagerase importan]a averii ei. Poate altele
erau motivele pentru care n-o voia \n via]a lui. Poate era
vorba de alt` femeie... o femeie cu care se putea c`s`tori
f`r` probleme.
Sau poate c` totul se datora faptului c` i se oferise deschis,
iar Julian se plictisise.
|l va ruga pe unchiul Albert s` gr`beasc` plecarea lor din
Anglia poate chiar peste o zi. Vor pleca poate \n Australia, s`
pun` o distan]` foarte mare \ntre ea [i Julian.
– Ming, nu-l judeca prea aspru, zise unchiul Albert. Julian
a suferit mult de pe urma primei sale c`s`torii, probabil nu
mai are \ncredere \n femei.
– Nu se pune problema \ncrederii! exclam` Ming. Totul
este foarte simplu: Julian nu m` iube[te, nu m-a iubit
niciodat`. De aceea, a[ vrea s` plec`m cât mai departe de
Anglia.
Albert Springer \[i privi \ngrijorat nepoata, care era alb` la
fa]`, ca o coal` de hârtie.
– Ming, chiar nu vrei s` cumperi conacul Shanley?
– Te rog s` \ncerci s` m` \n]elegi, unchiule, zise ea.
– P`cat c` lucrurile au ajuns atât de departe; toate for-
malit`]ile au fost \ndeplinite, nu cred c` este cazul s` renun]i,
ar fi o lovitur` prea grea pentru bietul tân`r.
Culoarea reveni \n obrajii lui Ming.
– Acesta este singurul lucru care m` \ngrijoreaz`,
murmur` ea.
VISUL MEU 153

– Mai gânde[te-te, Ming, noaptea este un sfetnic bun.

– Mi se pare ciudat dar insist s` plec`m \n Australia,
unchiule. Apoi Ming se scuz` [i se duse \n camera sa.
O auzi dup` aceea vorbind la telefon:
– S-a schimbat mult. Nu pot continua s`-i suport
ciud`]eniile, Eva. Am decis s` plec cu unchiul meu \n
Australia. Nu, nu-i spune nimic. Este bine s` fug a doua oar`
de el. Dar de data asta f`r` a m` mai \ntoarce vreodat`. Nu
vrea s` fiu fericirea lui, acesta este tristul adev`r [i g`se[te
diferite pretexte s` m` resping`.

***

Ziua urm`toare fu etichetat` de Ming drept „lunea neagr`“.

Pentru ea, ziua fu \ntunecat` chiar de la \nceput. Plânsese
seara precedent` pân` adormise, iar la miezul nop]ii se trezise
cu o durere cumplit` de cap, luase o aspirin` [i se culcase la
loc. Diminea]`, auzi vocea unchiului Albert:
– Ming, feti]o, te-ai trezit? E[ti c`utat` la telefon...
Ming se ridicase \n capul oaselor, \[i \ndep`rtase p`rul
c`zut pe fa]` [i clipise de câteva ori mirat`. Ce durere de cap
imposibil` o chinuia [i acum! Era ora zece; niciodat` nu
dormise atât de târziu.
– Cine m` caut`, unchiule?
Dup` o scurt` ezitare, Albert Springer r`spunse:
– Julian Barrisford, draga mea.
Ming ro[i, inima \ncepu s`-i bat` mai tare.
– Ce dore[te?
– Vrea s`-]i spun` ceva legat de ziua de ieri, draga mea,
vorbe[te cu el.
154 DENISE ROBINS

– Nu vreau s` mai vorbesc cu el! explod` Ming, nu mai

vreau s` aud nimic despre el!
– Ming, cred c` regret` [i...
– Nu vreau s` vorbesc cu el! repet` Ming. Dac`-i pare r`u,
spune-i c`-i accept scuzele, dar m` simt mai bine dac` nu mai
comunic`m.
Unchiul Albert oft`.
– Cred c` faci o gre[eal`, draga mea.
Ming \ncepu s` plâng` [i strânse nervoas` din din]i. Nu mai
voia s` discute cu Julian pe o tem` care se dovedise
dezastruoas` pentru ea. Nu putea risca din nou.
Unchiul Albert se trezi \n situa]ia de a l`muri singur
problema lui Julian.
– Dragul meu, \]i promit c` nu vom pleca la Melbourne
f`r` s` ai o discu]ie cu Ming. A plâns toat` noaptea din cauza
ta; te iube[te a[a cum o iube[ti [i tu [i va trebui s` l`muri]i voi
doi toate problemele. Las` la o parte mândria. Cât prive[te
conacul Shanley, \l voi cump`ra, indiferent de voin]a ei. |n
acela[i timp, a[ vrea s` m` accep]i ca partener la editura ta; voi
face infuzie de capital [i curând vei fi din nou bogat. Astfel,
banii care constituie piedica dintre \ntre [i nepoata mea nu va
mai exista. Singurul lucru pe care nu-l pot suporta sunt
lacrimile lui Ming.
– Iar eu nu pot suporta nici m`car gândul c` Ming ar putea
plânge! zise Julian.
Desigur, Ming nu [tia nimic de acest aranjament.
Ming se duse s` cumpere biletele pentru Australia, iar la
\ntoarcere luar` masa \mpreun` de[i Ming nu mânc` aproape
nimic. Albert o duse la o pies` de teatru, unde foarte frumoas`
VISUL MEU 155

[i elegant` fiind, Ming era privit` de foarte mul]i b`rba]i. Ea nu

auzi nici nu v`zu nimic din comedia care unchiului Albert \i
stârnise hohote de râs. |n pauze, Ming se trezi scrutând fe]ele
celor din jur \n speran]a c` printre ei l-ar putea vedea pe
Julian. Dar el nu mai ie[ea la teatru \n ultimul timp, st`tea
mereu acas` cu Frisby, sau juca bridge cu prietenii s`i.
A doua zi diminea]`, Ming se trezi \ntr-o stare la fel de
proast`, lipsit` de speran]a c` lucrurile vor evolua \n sensul
dorit de ea. Primi \ns` un telefon de la Eva Trench.
– Ming, draga mea, s-a \ntâmplat ceva teribil!
– Dumnezeule, exclam` Ming, ce s-a \ntâmplat?
– Julian n-a venit ast`zi la birou, m-a sunat de la Shanley.
Era distrus. Din cauza câinelui.
– Frisby? Ce este cu el?
– A disp`rut [i Julian este distrus, [tii cât \l iube[te. Câinele
a fost l`sat afar` \n timpul nop]ii de doamna Hollis, care-i
face menajul lui Julian, [i Frisby nu s-a mai \ntors de atunci.
– Dumnezeule, au trecut dou`zeci [i patru de ore!
– Gr`dinarul l-ar fi v`zut la un moment dat \n gr`dina de
legume, poate vâna vreun iepure [i de atunci... nu l-am v`zut
niciodat` pe Julian \n astfel de stare. S-a dus la poli]ie a
anun]at c` ofer` recompens`. Julian se teme s` nu-l fi
\mpu[cat la vreo ferm` din vecini, cineva care nu l-a cunoscut.
– Eva, m` duc chiar acum la Shanley...trebuie s`-l ajut s`-l
caute pe Frisby.... [i eu \l iubesc la fel ca Julian...
– Ar fi minunat din partea ta, draga mea, zise Eva.
Julian petrecuse o noapte alb`; nu mâncase nimic,
umblase toat` noaptea fluierând dup` câine. Doamna Hollis \l
\ndemnase s`-l ia [i pe fiul ei, Jimmy. B`iatul se \ntorsese,
156 DENISE ROBINS

temându-se c` Frisby fusese prins \n vreo capcan` [i nu

suporta gândul c` era undeva \n \ntuneric, speriat, f`r` hran`.
– {tii c` Julian are o dragoste exagerat` fa]` de Frisby,
continu` Eva. Este \n stare s` ofere tot ce are ca recompens`.
Se teme s` nu-l fi \mpu[cat cineva [i s`-l fi [i \nmormântat.
Ming \ncepu s` simt` durerea care desigur \l sfâ[ia pe
Julian. |l [i vedea pe Frisby \[i amintea iubirea din ochii lui
când \[i privea st`pânul. Acum, [i-l imagin` mort, cu inima lui
loial` oprit`, ochii lui mari negri \nchi[i... nu, era prea mult!
Iar Julian era epuizat probabil dup` ce cutreierase p`durile \n
c`utarea prietenului s`u. Cine putea s` [tie mai bine ca ea
iubirea pe care i-o purta Julian lui Frisby? Se pare c` oamenii
singuri \[i iubesc foarte mult animalele. {i Julian era un
b`rbat singur. Ming renun]` la orgoliu [i decise s` se duc` la
Shanley.
Unchiul Albert o \nso]ise, desigur. Nimic nu-i f`cea mai
mare pl`cere decât s-o conduc` pe Ming la b`rbatul care o
iubea. R`mase \ns` prudent \n ma[in`.
– Tu du-te la Julian [i vezi ce s-a \ntâmplat, draga mea.
Ming intr` aproape \n fug` \n casa lui Julian. Chiar dac` era
ultima oar` când se vedeau, poate doar pentru a-[i lua r`mas
bun, trebuia s`-i ofere ajutorul. Observ` imediat c` Julian era
epuizat; dup` o noapte de nesomn, ochii \i erau \ncerc`na]i [i
era teribil de deprimat. Avea \n fa]` o cea[c` de cafea [i o
farfurie neatins` cu mâncare. V`zând-o, s`ri \n picioare. Privi
figura aceea atât de drag` a fetei mici de statur`, care-i
\n]elegea dragostea pentru acest câine, de[i al]i oameni o
considerau exagerat` [i clipi nedumerit.
– Ce faci aici? exclam` el.
Ming \ncepu s` se bâlbâie:
VISUL MEU 157

– Am venit pentru Frisby.... n-am suportat gândul c` s-a

pierdut....trebuia s` vin! Lacrimile \i curgeau pe obraji; [tii cât
\l iubeam pe Frisby....
– Ming, draga mea... zise Julian, impresionat. Ming, te
iubesc... n-am iubit pe nimeni \n via]a asta a[a cum te iubesc,
Ming...
Ming se topi \n \mbr`]i[area lui.
– Iar eu te-am iubit dintotdeauna, Julian. Iubitule, nu m`
mai face s` plec de aici....
– Nu te voi l`sa s` pleci, dragostea mea, zise el, privind-o
cu ochi obosi]i, dar fericit.
Julian, care era atât de \ndr`gostit [i realiza acum c` putea
s` piard` dragostea vie]ii sale, l`s` deoparte toate gândurile,
mândria, situa]ia sa. Nu realiza decât c` Ming trebuia s` devin`
so]ia lui.
|ncepu s`-i explice c` atitudinea sa de respingere se datora
scrisorii Claudiei, dar Ming \i puse un degete pe buze:
– Nu trebuie s` spui nimic, Julian, nu te scuza. Acum,
numai noi cont`m. {i Frisby, pe care trebuie s`-l g`sim
imediat, ad`ug` ea.
– Acum când te-ai \ntors, iubito, simt c`-l voi reg`si, mi-am
rec`p`tat speran]a.
– Spune-mi, iubitule, pe unde l-ai c`utat, zise Ming.
El \ncepu s`-i descrie zonele, temându-se c` vreunul din
fermierii vecini l-ar fi \mpu[cat. Poate Frisby plecase dup` vreo
c`]elu[` [i se pierduse sau c`zuse \n vreo râp`...erau multe
posibilit`]i, una mai \nfrico[`toare decât alta. Desigur, exista [i
posibilitatea s` fi fost furat. |n regiune ap`ruser` ni[te bande
158 DENISE ROBINS

de ho]i. La fel p`]iser` [i ni[te vecini al lui Julian, al c`ror

boxer fusese r`pit pentru a se solicita o recompens` frumoas`
pentru el.
– Iubita mea, frumoasa mea Ming, \]i sunt atât de
recunosc`tor c` ai venit s` m` aju]i s`-l g`sesc pe Frisby!
Iubito, \mi e[ti mai drag` ca lumina ochilor....
Mân` \n mân`, Julian [i Ming se \ndreptar` spre ma[ina
unchiului Albert.
– Este ceea ce mi-am dorit s` v`d! exclam` bunul domn.
Nu poate fi nimic mai frumos ca doi \ndr`gosti]i!
– Domnule, spuse Julian, nu [tiu cum s` v` mul]umesc!
Ming se va c`s`tori cu mine!
Albert Springer arunc` nepoatei sale o privire u[or
vinovat`.
– |n acest caz, Shanley va fi cadoul de nunt`! Am semnat
ieri contractul, draga mea. V` urez tot norocul din lume,
dragii mei!
Julian o prinse pe Ming \n bra]e. Totul ar fi fost minunat
dac` al`turi s-ar fi aflat [i Frisby.
Deodat`, se auzir` pa[i [i se \ntoarser` to]i pentru a vedea
un b`iat care-l ajutase pe Julian s`-l caute pe Frisby. Acesta
striga:
– L-au g`sit, domnule Barrisford! L-a g`sit domnul Martin,
veterinarul, sir. L-am v`zut, \l aduce cu ma[ina.
Ming [i Julian \ntrebar` \ntr-un glas:
– L-ai v`zut?
– Da, domnule, domnul Martin l-a dus la clinic` pentru c`
Frisby a pierdut sânge.
Julian prinse b`iatul de mân`, disperat.
VISUL MEU 159

– Ce s-a \ntâmplat cu el, Jimmy?

B`iatul le spuse ce v`zuse. Veterinarul \l \ntâlnise pe Frisby
care ie[ea din p`dure [chiop`tând [i \[i \nchipuie c` bietul
câine [i-a prins l`bu]a \ntr-o capcan`. Era pr`fuit [i nu ar`ta
prea bine, dar tot a dat in coad` când domnul Martin l-a
ridicat \n ma[ina sa.
De aceste capcane se temuse Julian. Poate c` noaptea
trecut` nu-l v`zuser` pe bietul Frisby, care se târa prin tufi[ul
unde fusese f`cut prizonier.
B`iatul le mai spuse c` Frisby nu era \n primejdie, cu toate
c` va [chiop`ta o vreme, dar rana de[i adânc` se va vindeca [i
c`-l va aduce la conac dup` ce-l va pansa, hr`ni [i-i va face
injec]ii.
Ming plângea \n hohote. Julian o prinse la piept, plângând
[i el de fericire.
Deodat`, auzir` telefonul din casa lui Julian sunând.
– Dragul meu, cred c` te caut` veterinarul; r`spunde-i [i
apoi s` mergem s`-l lu`m pe bietul [i dragul nostru Frisby.
Julian \ncuviin]`. O ridic` \n bra]e pe Ming \n fa]a b`iatului,
de[i, ca orice englez, era reticent \n a-[i manifesta deschis
sentimentele \n prezen]a altora.

Sfâr[it