Sunteți pe pagina 1din 155

JANICE MAYNARD

Casa
vr`jit`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:
SILVIA IORGULESCU

ALCRIS
M-94
Capitolul 1

U[a se \nchise, iar Shay se \ntoarse [i travers` camera spre


fereastr`. Privi \n jos, spre strada de dedesubt, dar lacrimile o
n`p`dir` [i realiz` c` lumea ei se pr`bu[e[te.
Greg plecase. Totul se sfâr[ise. Fuseser` foarte politico[i la final.
Ea \i pusese deja deoparte lucrurile, s` fie preg`tite: c`r]ile,
discurile, bricheta, o pereche de pantofi, alte obiecte – tot ce l`sase
la ea \n camer` \n lunile cât durase povestea lor de dragoste. El nu
le mai voise \napoi – poate doar pantofii pe care ea \i ridicase de la
cizm`rie, [i pentru care tot ea pl`tise – dar Shay \i spusese c` la ea
este suficient` dezordine [i c` nu mai are nevoie [i de lucrurile lui.
A[a c` ast`zi venise s` le ia. Iar acum se gr`bea \n jos, pe sc`rile
de piatr` ale cl`dirii, c`rându-[i valiza [i ar`tând la fel de vinovat ca
un angajat care dispare cu produsele din magazin.
Aproape \i p`rea r`u pentru el. B`rbatul r`m`sese f`r` cuvinte.
Iar asta nu se \ntâmpla prea des cu Greg. Nu se intimida u[or, dar
acum tot ce putuse spune fusese:
6 JANICE MAYNARD

– |mi pare r`u, Shay. Nu [tiu ce s-a \ntâmplat, dar... Doamne, \mi
pare r`u.
El \[i petrecuse un deget peste guler, iar ea \l \ntrebase dac` n-ar
dori ceva de b`ut.
P`rea c` ar fi vrut, dar r`spunsese c` nu dore[te.
– Atunci, \nseamn` c` asta e tot.
– Da, r`spunsese el, uitându-se la valiz`. Mai bine ai fi \ndesat
toate astea \n co[ul de gunoi.
– O risip`, spusese ea. Poate le vinzi la un târg de vechituri.
Ea zâmbise, iar el nu.
– La revedere, atunci! spusese el. Ne vedem când m` \ntorc.
– C`l`torie pl`cut` [i succes.
Se priviser` unul pe altul \nc` pu]in, iar apoi el plecase,
\nchizând u[a \n urma lui, f`r` zgomot.
Probabil c` acum cobora sc`rile, pentru c` liftul era iar stricat. Va
traversa holul [i va ie[i din cl`dire pe u[a principal`. Ea \l va vedea.
Se \ntreb` dac` se va gr`bi spre ma[ina parcat` pu]in mai jos, vizavi,
sau va ezita, se va \ntoarce [i se va uita \n sus.
|[i aminti jocul acela din copil`rie. "Pune-]i o dorin]`". |nchizi
ochii, \]i \ncle[tezi pumnii [i-]i dore[ti cu toat` fiin]a ceva, care s` se
\ntâmple. Cândva, credea \n toate acestea. Vreme bun` pentru o
dup`-amiaz` de picnic sau câinele bolnav care se va \ns`n`to[i. Dar
nu mai era copil, iar acest joc nu i-l va aduce pe Greg \napoi.
|nchise ochii pentru a-[i alunga lacrimile [i-l v`zu ie[ind \n
strad`. Nu se opri. Gr`bi pasul, leg`nând valiza \n mân`.
Portiera ma[inii se deschise, iar Shay v`zu pentru o clip` p`rul
m`t`sos al femeii care se \ntinsese s`-i deschid`. Greg urc` [i tân`ra
CASA VR~JIT~ 7

trecu \napoi pe scaunul pasagerului.


Shay [i-l imagin` r`suflând u[urat c` totul se terminase [i,
a[ezându-se confortabil la volan, cum a[teapt` ca femeia de lâng` el
s`-l \ntrebe cât de odioas` a fost \ntâlnirea. El ar ridica din umeri,
m`rturisind c` \ntr-adev`r a[a fusese, [i ar r`spunde c` n-ar putea
spune c` i-a pl`cut.
Ea [i-ar a[eza mâna pe bra]ul lui [i l-ar s`ruta \nceti[or pe obraz,
comp`timindu-l.
Ma[ina porni, iar Shay o urm`ri cu privirea.
|[i d`duse seama c` era vorba despre o alt` femeie. Cel pu]in,
p`rea destul de probabil c` asta ar fi. {tia de câteva s`pt`mâni c`
ceva nu era \n regul`. Ajunseser` la acea etap` \n care ar fi putut
petrece \mpreun` o sear` \ntreag` f`r` s` fie pe aceea[i lungime de
und` decât câteva minute. A[a c` ea \l \ntrebase dac` \[i dore[te ca
rela]ia lor s` se termine. "Nu crezi c` `sta e sfâr[itul?" mai spusese
ea.
Nu aveau verighete de returnat. Vorbiser` despre c`s`torie, mai
ales la \nceput, dar nu stabiliser` nicio dat` [i nici nu f`cuser` vreun
anun] oficial. |n timp ce Greg protesta c` nu pomenise nimic despre
niciun sfâr[it, ochii \i m`rturiseau u[urarea.
A[adar, plecase. {i o adusese [i pe cealalt` femeie cu el, s` stea
\n ma[in` [i s`-l a[tepte pân` \[i va lua lucrurile [i va juca [i scena
final`.
Acum, puteau s` s`rb`toreasc`. Erau destule locuri unde ar fi
putut merge. Nu foarte multe \n care Greg s` nu fi fost cu Shay...
ie[eau destul de des, dar, cu noua cucerire al`turi, n-ar fi avut de ce
s` fie cople[it de amintiri.
8 JANICE MAYNARD

Shay nu putea spera decât c` la fel i se va \ntâmpla [i ei.


Deocamdat`, nu era niciun b`rbat \n via]a ei, [i nici nu-[i putea
imagina unul. Ea [i cu Greg lucrau la aceea[i firm` de rela]ii publice,
\n centrul Londrei – Shay ca secretar`, iar Greg Dyson la crea]ie;
fuseser` practic nedesp`r]i]i de când Shay se angajase acolo, \n
urm` cu [ase luni. Va fi destul de trist f`r` el.
Shay avea prieteni, socializa u[or. {i curând ar putea ap`rea un
alt b`rbat; sau chiar mai mul]i b`rba]i, dac` [i-ar propune. Era genul
de femeie dup` care b`rba]ii \ntorc capul: mignon`, aproape slab`,
cu chipul oval, p`rul drept, str`lucitor [i lung... |n plus, avea
suficient` vitalitate \ncât s` produc` scântei [i-n privirile unui om de
z`pad`.
Un lucru era sigur. Greg o s`-i lipseasc`, dar n-avea de gând
s`-[i petreac` tot restul vie]ii jelindu-l. Se \ntoarse cu spatele la
fereastr`. Ma[ina ajunsese deja la cap`tul str`zii [i cotise. Greg [i
femeia aceea – cine o fi fost – disp`ruser`.
"Nu era o tip` de la birou", se gândi. Nu erau prea multe femei
din care s` alegi, iar cele care lucrau cu ei aveau deja pe câte cineva.
Oricine ar fi fost, Greg plecase cu ea. Nu va mai veni la birou \n
urm`toarea lun`, din cauza campaniei americane \n desf`[urare. Era
vorba despre un produs pe care o firm` american` dorea s`-l
lanseze pe pia]a britanic` [i pentru promovarea c`ruia fusese
contactat` firma la care lucra Greg Dyson. Urma s` plece cu avionul
luni, pentru conferin]e [i briefing, [i trebuia s` se \ntoarc` peste
trei-patru s`pt`mâni.
~sta era un lucru bun. Shay va avea r`gazul necesar pentru a se
adapta. {i acum, c` noptiera ei fusese golit` de tot ce ar fi putut
CASA VR~JIT~ 9

s`-i aminteasc` de Greg, tot ce avea de f`cut era s` pun` ceasul la


loc [i s-o ia de la \nceput.
Problema era c` nu puteai schimba Albert Memorial. Iar Tamisa
ar`ta la fel ca atunci când ea [i cu Greg se plimbaser` pe docuri. La
fel ar`tau practic toate locurile: cafenelele, cinematografele,
teatrele. Iar la birou, la fel. Colegii ei erau [i colegii lui Greg, numele
lui urma s` fie pomenit iar [i iar, iar biroul lui era chiar acolo, \n col],
a[teptându-l. Dac` ar merge la o petrecere, mai mult de jum`tate
dintre invita]i i-ar fi [tiut pe ea [i pe Greg drept un cuplu. Timp de
[ase luni, fusese \mpreun` cu el la serviciu, iar majoritatea
weekendurilor [i le petrecuser` tot \mpreun`.
La o s`pt`mân` de la desp`r]ire, trebui s` admit` c` sim]ea
nevoia s` plece, s` fug` de locurile atât de familiare care o
\nconjurau. Luni diminea]` se trezi devreme. Nu dormise prea bine,
a[a c` avu timp s`-[i fiarb` cafeaua [i s`-[i preg`teasc` micul dejun,
chiar dac` n-avea chef s` m`nânce. Singur`, stând pe un scaun \nalt
lâng` plit` [i sorbindu-[i cafeaua neagr`, \[i scrise demisia.
|i p`rea r`u s` plece de la firm`. |i f`cuse pl`cere s` lucreze
acolo, dar mai existau [i alte slujbe interesante [i, dac` ar fi fost
cazul, nicio schimbare de ora[ nu i-ar fi displ`cut.
|n Londra era pl`cut, dar lumea era mult mai mare. Ar putea s`
plece \n str`in`tate. Aici urma s` vin` iarna, a[a c` – de ce nu? – se
putea muta \ntr-un loc \nsorit. Care mai e pl`cerea s` fii tân`r [i f`r`
griji dac` stai degeaba [i a[tep]i s` se adune cea]a \n jurul t`u?
|n diminea]a asta, chiar era cea]`. Luna noiembrie b`tea la u[`,
aerul era r`coros, iar lui Shay \i era cam frig, cu toate c` purta un
pulover lung destul de gros, de iarn`. Va fi o zi plictisitoare [i
10 JANICE MAYNARD

posomorât`, iar singur`tatea era suficient de nepl`cut` [i f`r` asta.


Sp`l` cana de cafea, o l`s` la \ndemân` pentru când se va \ntoarce
disear`, \[i \nc`l]` cizmele, trase pe ea paltonul stacojiu cu glug` [i
porni spre sta]ia de autobuz c`tre ora[.
Pe drum spre ie[ire, \[i lu` coresponden]a: un catalog publicitar
[i o scrisoare pe care recunoscu scrisul mâzg`lit al Emmei:
"Edgeford". Citi scrisoarea \n autobuz. Scrisorile de la Emma
\nsemnau ve[ti de acas`. Acestea veneau regulat, iar Shay \i era
recunosc`toare Emmei pentru asta.
Ea [i Emma Winsor fuseser` la [coal` \mpreun` [i erau prietene
chiar dinainte de asta. Edgeford era un or`[el plin de via]`, situat
cam la jum`tatea drumului dintre Birmingham [i Wolverhampton.
Aici crescuse Shay.
Dac` tat`l ei n-ar fi murit, poate ar fi r`mas acas`, s` \ngrijeasc`
de cas` pentru el, lucrând ca secretar` pentru o firm` local` de
imobiliare. Dar John Reynolds, director de [coal` [i tat` iubitor,
murise, iar Shay \[i p`r`sise or`[elul natal pentru a accepta o slujb`
\n Londra. La \nceput, o serie de locuri de munc` temporare; \i
pl`cuser` provoc`rile [i diversitatea. Iar apoi, \n urm` cu [ase luni,
ajunsese la firma actual`, \ntâi \n probe, apoi ca angajat. |l \ntâlnise
pe Greg [i, de[i el nu avusese nicio influen]` asupra deciziei
directoratului de a-i cere s` r`mân` acolo, sigur reprezentase unul
dintre motivele pentru care ea acceptase.
Emma nu-l cuno[tea pe Greg. {tia despre el, desigur, din
scrisorile de la Shay [i din discu]ia pe care cele dou` o avuseser` \n
urm` cu trei luni, când Shay mersese acolo pentru botezul finei sale,
fiica Emmei [i a lui Bill.
CASA VR~JIT~ 11

Iar scrisoarea se sfâr[ea cu "Transmite-i dragostea noastr` lui


Greg!" [i "Adu-l [i pe el aici data viitoare când vei veni [i, cu sau f`r`
el, nu uita c` te a[tept`m de Cr`ciun [i de ziua ta". Ziua de na[tere
a lui Shay era \n Ajunul Cr`ciunului.
Scrisoarea era plin` de pove[ti despre ce se mai \ntâmpla pe
acas` [i, pe m`sur` ce se chinuia s` str`bat` autobuzul pentru a
reu[i s` coboare în sta]ie, lui Shay începu s` i se fac` dor de locurile
natale.
|n teorie, Edgeford nu mai reprezenta "acas`" pentru Shay. Nu
mai avea vreo cas` de mortar [i c`r`mizi acolo, [i nici rude. Dar avea
o groaz` de prieteni, iar camera de oaspe]i a Emmei era tot timpul
preg`tit` pentru ea.
Se gândi c` ar putea s` mearg` acolo pentru o vreme, cât va
c`uta o slujb` nou` [i s` decid` ce are de gând s` fac` în continuare.
La Edgeford chiar n-ar fi nimic care s`-i aduc` aminte de Greg.
Prietenii ar putea-o întreba despre el, dar când le-ar spune c` totul
s-a terminat, ar înceta s-o mai întrebe; iar Emma era o prieten` atât
de bun`... [i la fel era [i Bill, so]ul ei, iar Kate era cel mai adorabil
copil.
"Asta am s` fac", decise Shay. "O s` m` duc acas`."
|[i înaint` preavizul de cum ajunse la birou. {efilor le p`ru r`u
c` pleac`. Le explic` faptul c` simte nevoia de o schimbare, dar asta
nu reu[i s`-i p`c`leasc`. Unul dintre asocia]i fu chiar auzit spunând
c` mai degrab` l-ar da afar` pe Dyson [i ar p`stra-o pe domni[oara
Reynolds.
Femeile îl vorbeau de r`u. B`rba]ii considerau c` a fost un prost.
Colegii \i luar` lui Shay o sticl` de parfum scump [i câ]iva renun]ar`
12 JANICE MAYNARD

la ora de mas` pentru a o conduce la trenul de dou`sprezece [i un


sfert, la gara Euston, vineri.
Ea zâmbi [i le f`cu semne de adio cu mâna, aplecat` peste
geamul compartimentului, pân` când peronul [i micu]ul grup
care-i r`spundea la salut nu se mai v`zur`. Apoi se a[ez` pe locul ei
din col], sim]ind nevoia s` plâng`. O s`-i fie dor s` lucreze cu ei. O
s`-i fie dor chiar [i de noptiera din apartament. Cel mai mult îi va fi
dor de Greg, dar gândul c` Emma [i Bill o a[teptau era lini[titor.
Încerc` s` se gândeasc` numai la asta cât timp trenul înainta, iar
panglica nesfâr[it` a peisajului se desf`[ura cu repeziciune în fa]a
ochilor. Mergea acas`. Când îi telefonase Emmei luni, s` o întrebe
dac` poate s` vin`, Emma scosese un chiot de bucurie. Ar fi
minunat, camera era preg`tit` [i o a[tepta. Când urmeaz` s` vin`?
Azi? Mâine?
Vocea joas` [i cald` a lui Bill fusese la fel de primitoare. Urma
s-o a[tepte amândoi la Wolverhampton, îi spusese el, cu ma[ina.
– Totul în regul`, nu?
– E-n regul`, îl asigurase Shay. Tocmai se decisese s`-[i schimbe
slujba [i avea un pic de timp liber.
– A[a [i trebuie, spusese Bill. Cele dou` fete ale mele deja
num`r` orele pân` când v` ve]i revedea.
Emma fusese norocoas` c`-l întâlnise pe Bill. De când Emma era
în clasa a cincea, iar Bill intrase la Colegiul Tehnic, fiecare dintre ei
[tiuse c`, într-o zi, se vor c`s`tori. Acea zi venise în urm` cu doi ani,
când Emma î[i serba majoratul. Acum, o aveau pe Kate, feti]a lor de
nou` luni. Mai aveau o cas` pe care o cump`raser` ieftin, pentru c`
era mare [i destul de d`r`p`nat`. Iar Bill începuse s` fac` progrese
CASA VR~JIT~ 13

cu firma lui de repara]ii de obiecte casnice, la care el era [i angajatul,


[i directorul.
Emma fusese norocoas`, dar la fel fusese [i Bill. Amândoi
meritau tot norocul din lume, iar Shay de-abia a[tepta s`-i vad`.
Tres`ri deodat` când o revist` destul de grosu]` c`zu pe jos, în
fa]a ei, [i se aplec` s-o ridice, în timp ce fata a[ezat` vizavi, care se
aplecase prea târziu dup` ea, se scuz`:
– Îmi pare r`u!
Shay zâmbi, iar buzele fetei se arcuir` [i ele într-un surâs.
– Ai citit-o? Dac` n-ai citit-o, o po]i r`sfoi...
Era un num`r dintr-o revist` de mod`. Shay r`spunse simplu:
– Mul]umesc.
Nu prea avea chef de vorb`, de[i câteva cuvinte ar fi dorit s` mai
schimbe cu fata de vizavi, dac` aceasta nu s-ar fi întors spre fereastr`
atât de brusc încât lui Shay îi p`ru aproape nepoliticoas`. "Nu sunt
singura care are griji", gândi Shay, urm`rind chipul tensionat [i
palid al fetei. O discu]ie ar fi fost evident deranjant`, a[a c` nu mai
spuse nimic, ci se rezum` la a frunz`ri revista. O a[ez` lâng` fat`
chiar înainte ca trenul s` intre în Wolverhampton, mul]umindu-i
înc` o dat`.
Imediat ce trenul opri, s`ri repede pe peron. Avea numai o valiz`
mic` drept bagaj. Se gr`bi pe platform` [i o z`ri pe Emma ]inând-o
pe Kate în bra]e [i f`cându-i cu mâna.
Shay le cuprinse în bra]e pe amândou`.
– Vai, dar ce finu]` frumu[ic` am! spuse Shay.
– Seam`n` cu mama ei, chicoti Emma.
Prietena ei nu se schimbase deloc. Nu c` Shay s-ar fi a[teptat la
14 JANICE MAYNARD

cine [tie ce schimbare în trei luni, dar p`rea c` Emma r`m`sese


aceea[i de câ]iva ani. Tot timpul fusese o [col`ri]` cu obrajii
rotunjori, cu p`rul pe care-l purta mereu într-o coad` la spate, în
blugi [i tricou, atunci când nu era în uniform`. Purta sandale [i
n-avea o hain` mai groas` pe deasupra, de[i era destul de frig afar`,
iar blugii erau prin[i cu un ac de siguran]` acolo unde fermoarul se
rupsese.
În spatele ei, Bill, uria[ [i blând, spuse:
– Îmi pare bine s` te vedem.
– {i eu pe voi, spuse Shay imediat.
– Hai s` mergem acas`, zise [i Emma. Am l`sat ceva în cuptor [i
nu pot b`ga mâna în foc c` am l`sat focul mic.
Se urcar` în ma[ina lui Bill, cump`rat` la mâna a doua. "La mâna
a doua" era doar un titlu de noble]e, el fiind al patrulea cump`r`tor
care, de fapt, salvase ma[ina de la cimitirul de fiare vechi.
Scaunele erau tapi]ate cu piele [i miroseau a lev`n]ic`, pentru c`
Emma de-abia le lustruise. Shay st`tea în spate, cu Kate în bra]e, iar
Emma se întoarse spre ea de pe scaunul din fa]`, al pasagerului:
– {i ]i-ai g`sit o slujb` nou`?
– N-am început s` caut, deocamdat`.
– De ce ai plecat? Doar a[a, c` voiai o schimbare?
– Ceva de genul `sta...
|[i d`du seama c` va fi nevoit` s` le spun`.
– M-am desp`r]it de Greg [i ar fi fost pu]in ciudat s` lucr`m în
continuare împreun`, a[a c` m-am gândit s` m` desprind cu totul...
M` gândeam s` emigrez.
Emma se strâmb`.
CASA VR~JIT~ 15

– O decizie pu]in cam drastic`, nu crezi? Speram c` te-ai putea


întoarce în Edgeford.
– Adic`, s` m` mut aici?
– De ce nu? }i-ai putea g`si o slujb` [i apoi ai putea sta la noi. Ai
putea chiar ocupa dou` camere, dac` vrei.
– Ar fi o idee, recunoscu Shay.
– A[a e, spuse Bill. S` te gânde[ti. E[ti binevenit`, s` [tii.
Casa f`cea parte dintr-un [ir de locuin]e construite la începutul
secolului [i denumit, dintr-un motiv grandilocvent, "Montpelier
Row". Majoritatea celorlalte case fuseser` transformate deja în
apartamente, dar aceasta nu suferise nicio modificare [i ar fi
consumat, oricum, sume importante de bani, la o eventual`
reabilitare.
Casa era mare [i întunecat`, mai ales din cauza pere]ilor care se
înnegriser` odat` cu trecerea anilor. {i totu[i, era o cas` primitoare.
Oricum ar fi ar`tat casa lui Bill [i a Emmei, tot primitoare ar fi fost.
Toate u[ile care d`deau în hol erau deschise, iar pere]ii din unele
camere erau picta]i în culori str`lucitoare.
De cum intrar`, sim]ir` mirosul îmbietor de mâncare. Emma
]ip`:
– Miroase a ars!
Se gr`bi spre buc`t`rie, iar Shay, cu Kate în bra]e, o urm`.
Soba cu gaz era aproape la fel de b`trân` ca [i casa, iar Emma se
puse în genunchi în fa]a cuptorului, s` deschid` u[a grea. În vas,
marginile se rumeniser` pu]in. Mâncarea ar`ta înc` destul de
apetisant, dar era cu siguran]` pu]in prea mult ]inut` în cuptor.
Emma începu s` înjure, iar Shay îi acoperi urechile micu]ei Kate,
16 JANICE MAYNARD

râzând.
– Ce-i a[a de nostim? întreb` Emma. {i tu tot asta ai s` m`nânci.
Scoase vasul de lut pe mas` [i-i ridic` înceti[or capacul. Aburii se
risipir`, dezv`luind con]inutul de un maro intens, îns` nu negru.
A[a c` Shay spuse:
– Care-i problema? Mai amestec` pu]in, [i o s` avem o mas` s-o
]inem minte!
Nu era chiar rea. Aranjat` în farfurie, mâncarea ar`ta mai bine [i
chiar avea un gust bun, a[a c` fu terminat` în curând. Bill plec` spre
magazinul s`u, iar cele dou` femei se a[ezar` s`-[i bea cafeaua.
Kate mâncase [i ea, fusese schimbat` [i dormea la etaj. Afar`, o
pas`re ciripea, iar Shay, privind spre gr`dina acoperit` de frunze
moarte, spuse:
– E frumos aici.
– Îmi place, r`spunse Emma. Casa e prea mare [i prea r`coroas`,
iar gr`dina este un co[mar, dar îmi place. O s` r`mâi?
– M` tenteaz`, s` [tii.
Emma se aplec` spre Shay, ner`bd`toare.
– Po]i s` stai în cele dou` camere de sus, de deasupra intr`rii din
fa]`. Sunt spa]ioase [i se [i poate trece dintr-una într-alta. Ar putea fi
ceva.
– Camera pe care o aveam la Londra ar fi înc`put de dou` ori
doar într-una din ele.
Emma era deja în picioare.
– Hai s` vezi!
Camerele erau goale [i destul de mari. Una pentru dormitor, iar
cea mai mare ar fi putut fi transformat` într-un living destul de
CASA VR~JIT~ 17

pl`cut.
– Îmi pare r`u de Greg, spuse Emma deodat`. Ce s-a întâmplat?
Shay ridic` din umeri.
– Pur [i simplu, rela]ia noastr` s-a stins... Se mai întâmpl`.
– B`nuiesc c` da, aprob` Emma.
Totu[i, rela]ia ei începuse când ea avea zece ani [i-l urm`rea pe
Bill Winsor, de la distan]`, cu înfl`c`rarea unei feti]e.
În cazul lui Shay, lucrurile st`tuser` cu totul altfel, întotdeauna.
B`ie]ii se ]ineau dup` ea, oferindu-se s`-i duc` ghiozdanul cu c`r]i.
Ei ajunsese s` i se par` un lucru firesc. Emma mai spunea, din când
în când, vis`toare:
– Nu-i a[a c` Bill Winsor este minunat?
De obicei, Shay pufnea [i o repezea:
– Te-ai ]icnit?
Bill Winsor era b`iat bun, numai c` Emma era prea îndr`gostit`.
Acum îns`, nu mai credea c` Emma exagerase.
Deodat`, prietena ei spuse:
– I-am spus lui David Battrick c` vii.
David era un b`iat din localitate. Uneori, el [i cu Shay mai ie[eau
împreun` cu Bill [i Emma, iar atunci când tat`l ei murise, el o rugase
s` r`mân`.
– Aici e casa ta, îi spunea. To]i prietenii t`i sunt aici.
Casa ei fusese foarte lini[tit`. Tat`l ei fusese un om lini[tit, dar
f`r` el parc` nu mai era aceea[i pace, ci o lini[te ascu]it`, dureroas`
precum lacrimile ]inute în frâu, în spatele pleoapelor.
Mult` lume se întrebase de ce pleac`, dar nici ea nu [tia prea
bine; [i chiar [i dup` ce casa fusese vândut` [i aranjase s` stea la un
18 JANICE MAYNARD

hotel la Londra, cât î[i c`uta de lucru, David trecuse pe la ea, în acea
ultim` noapte.
Era târziu. Î[i luase la revedere de la to]i, urma s` plece
dis-de-diminea]`, iar soneria de la u[` sun` [i-l v`zu pe David în
prag. Era un b`iat nu foarte înalt, de obicei serios, dar acum afi[a o
min` foarte grav`. Spuse:
– A trebuit s` vin [i s` mai încerc o dat` s` te fac s` te r`zgânde[ti.
– E târziu, Dave. Deja am împachetat [i sunt gata de plecare.
– Nu vrei s` r`mâi [i s` ne c`s`torim, nu?
Mai adusese vorba de câteva ori despre asta, dar Shay nu-i
d`duse ap` la moar`. {tia c` Shay urma s` spun` c` nu crede c` ar
putea s` mearg` [i c` nu este potrivit` pentru el.
– Eu cred c` e[ti. De ce nu vrei s` r`mâi?
Ea cl`tin` u[urel din cap, în lumina lunii. Chipul îi era foarte
palid, ochii mari [i întuneca]i, iar p`rul îi str`lucea precum curgerea
unui râu.
– Dac` te întorci, spusese el, am s` te a[tept.
Trecuser` dou`sprezece luni de atunci [i ea se întorsese, dar nu
la David. De-abia dac` se mai gândise la el, de[i î[i mai scriseser`,
din când în când.
Shay îi spuse Emmei:
– }i-ai dat seama c` am plecat de la serviciu din cauza lui Greg?
– Bill [i-a dat seama, îi r`spunse Emma. I s-a p`rut c` aveai o voce
cam ciudat` la telefon [i mi-a spus c` n-ar fi surprins dac` i-ai fi dat
papucii tipului aceluia. Iar eu m-am gândit cât de bine ar fi dac`
te-ai întoarce definitiv.
Shay râse înceti[or.
CASA VR~JIT~ 19

– A[a c` te-ai gândit la o locuin]` [i la un so] pentru mine. A[a


servicii mai zic [i eu!
– Ai putea nimeri mai r`u decât David Battrick, iar el nu s-a mai
implicat serios \n nicio rela]ie de la plecarea ta.
– Nu prea cred. Dave este serios în tot ce face.
Emma zâmbi.
– Ei bine, inima lui este acolo unde trebuie, orice ar însemna
asta. Dac` el crede c` exist` o [ans` ca tu s` te mu]i aici [i s` nu te
mai întorci la Londra, pun pariu c` ar veni [i ne-ar pune [i tapetul.
– {i de ce nu ar face-o? spuse Shay. Ar putea fi o provocare
interesant` pentru un b`rbat îndemânatic. Oricum, fie c` stau sau
nu, ar fi ceva s` aranj`m camerele.
Urm`toarele dou` s`pt`mâni trecur` vesele [i senine. Shay se
bucura de via]a de mic or`[el: cafeaua de diminea]` în aer liber,
întâlnirile de seara. Sem`na destul de bine cu via]a pe care o avusese
înainte ca tat`l ei s` moar`, cu excep]ia faptului c`, pentru moment,
nu lucra nic`ieri, iar când se ducea acas`, se ducea la Emma [i la Bill,
în loc s` mearg` la casa pe care o împ`r]ise cu tat`l s`u.
Într-adev`r, Greg îi lipsea. Probabil c` b`rbatul se \ntorsese deja
la serviciu, colegii \i spuseser` c` ea a plecat, iar el [i-a dat seama de
ce. Fetele aveau telefonul ei [i adresa, dar, desigur, nu se a[tepta ca
Greg s` o sune. De[i, de fiecare dat` când Emma o chema la telefon,
b`t`ile inimii i se accelerau.
De obicei, la telefon era David. Emma avusese dreptate. Ap`ruse
chiar din acea prim` sear`, iar Emma [i Bill probabil c`-i spuseser`
despre Greg, pentru c` David radia de fericire.
– Shay, spusese el, ar`]i minunat.
20 JANICE MAYNARD

Ea [tia c` nu-i adev`rat. Ar`ta foarte obosit` stând în fa]a


televizorului, al`turi de Emma [i de Bill, încercând s` nu se mai
gândeasc` la Greg. Atunci când el propusese s` ias` undeva, Emma
se gr`bise s`-i r`spund` "A[a s` face]i!", înainte ca Shay s` se poat`
gândi la o scuz` decent`.
Capitolul 2

În acea prim` sear`, au mers la barul celui mai mare hotel din
or`[el, iar oamenii care treceau o recunoscur` pe Shay. O \ntrebar`
cât are de gând s` stea. Shay r`spunse c` nu s-a hot`rât înc`, iar ei
se îndep`rtar` convin[i c` aceast` secretomanie avea ceva de-a face
cu David.
Fusese invitat` [i la mas`, acas` la David. David lucra la firma de
avocatur` a tat`lui s`u, despre care Shay considera c` ar`ta ca un
avocat care nu s-a ocupat decât de cazuri m`runte toat` via]a: îngrijit
îmbr`cat, cu vorba m`surat` [i resemnat. Doamna Battrick era capul
familiei, o femeie inimoas` [i foarte activ`.
P`rin]ii lui David se bucurar` s-o revad` pe Shay, iar doamna
Battrick întrebase dac` e adev`rat c` se întorsese definitiv. Tactul nu
era una dintre calit`]ile doamnei Battrick. Dac` era curioas`,
întreba, [i era ner`bd`toare s` afle dac` planurile de viitor ale lui
Sahy îl includeau [i pe David.
Mamei lui i-ar fi pl`cut s`-l vad` c`s`torit. Nu era una dintre acele
22 JANICE MAYNARD

mame posesive, dup` cum le m`rturisea tuturor prietenelor sale.


Shay Reynolds era o fat` dr`gu]`, dintr-o familie bun`, dar
întotdeauna fusese ceva în leg`tur` cu ea care o nelini[tea pe
doamna Battrick. Nu putea spune exact ce anume [i nici nu încerca.
Poate c` avea ochii prea verzi [i prea limpezi. Sau poate era vorba
despre felul acela al ei de a zâmbi, de parc` s-ar fi re]inut s` râd` cu
adev`rat.
Înainte s` moar` tat`l lui Shay, când doamna Battrick î[i d`duse
seama pentru prima dat` c` David era interesat de fat`, vorbise cu
John Reynolds despre asta. Zâmbind [i cu o voce luminoas`, pentru
c` Shay nu avea decât [aptesprezece ani, iar David înc`
studia – a[adar, nu putea fi vorba decât despre o rela]ie
adolescentin` – doamna Battrick spusese:
– Shay a dumneavoastr` [i David al meu se întâlnesc destul de
des în ultima vreme.
– A[a s` fie? r`spunsese John Reynolds.
– Nu prea ai cum s` intervii, nu? Tinerii sunt a[a de înc`p`]âna]i!
Dar trebuie s` recunosc c` aceste ie[iri m` îngrijoreaz` pu]in, în
cazul în care lucrurile ar deveni mai serioase, pentru c` David n-a
terminat studiile deocamdat`, iar tat`l lui s-ar înfuria...
John Reynolds era un b`rbat înalt [i chipe[. So]ia lui murise când
o n`scuse pe Shay, iar Maud Battrick se întrebase de multe ori de ce
nu se rec`s`torise.
– Fi]i f`r` grij`, îi r`spunsese el. Nu e nimic serios, v` asigur.
Asta era o adev`rat` u[urare. {i el zâmbea.
– Bine, spusese ea. Bine, pentru c` mai trebuie s` treac` câ]iva
ani, nu-i a[a, pân` s`-[i dea seama ce au de gând.
CASA VR~JIT~ 23

{i trecuser` câ]iva ani. John Reynolds murise. Shay era acum


femeie, iar David era asociat la firm`. Totu[i, privind-o pe Shay cum
o mângâia pe Didi, pisica siamez`, Maud Battrick sim]i din nou acea
nelini[te veche, c`reia tot nu reu[ea s`-i g`seasc` un motiv.
Când David plecase s-o conduc` pe Shay acas`, Maud îl întrebase
pe so]ul s`u:
– Ce crezi despre ea?
– Despre Shay?
– Sigur. Acum s-a întors, [i b`nuiesc c` trebuie s` ne obi[nuim
cu gândul c`, probabil, se va c`s`tori cu David.
– De ce spui asta?
Din când în când, so]ul ei o enerva atât de tare, încât îi venea
s`-l scuture bine, ca s` se trezeasc`.
– Pentru c` el a avut întotdeauna o sl`biciune pentru ea, iar
acum totul depinde numai de Shay. Dou`sprezece luni s-a descurcat
singur` [i este preg`tir` s` se a[eze la casa ei.
– La dou`zeci de ani? Sigur n-are mai mult...
– Eu m-am m`ritat la nou`sprezece.
B`rbatul î[i aducea aminte, dar p`rea atât de demult... Se ridic`
înceti[or, sim]indu-[i din plin vârsta. Spuse:
– Nu cred c` Shay are de gând s` se c`s`toreasc` cu David. Nu
cred c` vrea asta.
|[i s`rut` so]ia pe obraz [i plec`, încercând s` se decid` dac` a
reu[it s-o enerveze sau s-o lini[teasc`...
A doua zi, la micul dejun, Emma vru s` afle mai multe despre
cina de la familia Battrick.
– Cum te-ai în]eles cu doamna Battrick? El e mai degrab` domol,
24 JANICE MAYNARD

nu-i a[a, dar ea este destul de fioroas`.


În timpul `sta, Emma îi d`dea cereale lui Kate, care p`rea mai
mult decât mul]umit` când reu[ea s` le scuipe imediat.
– Cum î]i place ca soacr`?
– Nu prea mult, f`cu Shay. Avea ziarul de diminea]` întins pe
masa de la buc`t`rie [i se încrunt` pu]in, uitându-se la unul dintre
articole.
– A[teapt` pu]in, spuse ea.
Emma se întoarse, intrigat`.
– De ce?
– Ia uit`-te aici! Shay puse degetul pe fotografia unei fete. Am
v`zut-o undeva. Sunt sigur`. Dac` mi-a[ putea aminti unde...
Emma veni în spatele lui Shay s` citeasc`. "Fat` de judec`tor,
disp`rut`. Monique Lander, sora de nou`sprezece ani a lui Max
Lander, avocat al statului, [i fiic` a r`posatului Justice Lander, a
disp`rut de acas` din data de 1 noiembrie. Familia credea c` a plecat
în vizit` la ni[te prieteni. Când nu s-a mai întors acas`, s-a aflat c`
acei prieteni erau pleca]i \n str`in`tate de mai mult de o lun`."
– Întâi noiembrie. Emma se duse repede la calendarul care
atârna pe perete. Vinerea de acum dou` s`pt`mâni. Când ai venit tu.
– Asta era. Desigur! Fata din tren. Eram în acela[i compartiment.
– E[ti sigur`?
Nu era o fotografie foarte bun`. Fusese m`rit`, iar rezultatul era
destul de nefericit. Una peste alta, cu cât Shay se uita la fotografie,
cu atât se sim]ea mai sigur` c` era vorba despre fata care-i
împrumutase revista în tren.
– Era ceva îngrijor`tor în leg`tur` cu acea fat`. A[a m-am gândit
CASA VR~JIT~ 25

[i atunci.
– Ai vorbit cu ea?
– Nu. A sc`pat pe jos o revist` [i m-a întrebat dac` a[ vrea s` m`
uit pe ea, atâta tot. N-avea chef s` vorbeasc`.
– Po]i s`-]i aminte[ti cu ce era îmbr`cat`?
Shay închise ochii, încercând s` vizualizeze imaginea fetei.
– Nu pot. Am impresia c` era ceva verde, cred, dar nu pot fi
sigur`. Nu pot spune nici m`car dac` era singur` sau unde anume
s-a urcat în tren, ori dac` a coborât la Wolverhampton. Aveam [i eu
destule pe cap, atunci. Dac` nu i-ar fi c`zut revista, m` îndoiesc c`
mi-a[ fi adus aminte de ea.
– Dar e[ti sigur` c` ea e?
– A[a cred. Se mai gândi pu]in, cu ochii pe fotografia din ziar, din
care îi zâmbea fata. Era aceea[i. Sunt sigur`, confirm` ea.
– {i acum, ce facem?
Kate începuse s` bat` în suportul de la scaunul pentru mas`, iar
Emma se întoarse la ea s`-i dea s` m`nânce în continuare, un pic
absent`.
– S` sun`m la ziar? Sau la poli]ie? S`-l întreb pe Bill?
– A[ putea s` vorbesc cu inspectorul Palmer, suger` Shay.
Îl [tia. Fusese prieten cu tat`l s`u. El o s`-i spun` ce s` fac`.
Locuia la zece minute de mers pe jos, vizavi de sec]ia de poli]ie. Fie
c` era de serviciu, fie c` nu, oricum ar fi dat de el.
Emma ar fi vrut s-o înso]easc`, dar mai avea treab`.
– S` te întorci repede, s`-mi spui ce ]i-a zis, o rug` ea.
Inspectorul Palmer se afla la sec]ie. Shay încercase întâi acas`,
unde d`duse peste doamna Palmer. Femeia o primi \ncântat`,
26 JANICE MAYNARD

fericit` s-o vad`, [i o \ntreb` ce s-a \ntâmplat. Shay \i explic` pe


\ndelete, iar doamna Palmer o ascult`, foarte interesat`.
|n schimb, inspectorul o privi cu scepticism.
– Este greu s` recuno[ti pe cineva dintr-o fotografie de ziar cum
este asta, explic` el. Mult` lume o s` spun` c` a v`zut-o pe aceast`
domni[oar`. A[a se întâmpl` întotdeauna. O s` fie v`zut` peste tot.
– Eu tot cred c` am v`zut-o! se înc`p`]ân` Shay.
– {i este posibil s` ai dreptate, ced` el. Deocamdat`, nu ni s-a
cerut s-o c`ut`m, asta este doar o [tire din pres`. Dar voi lua
leg`tura cu familia [i o s` le spun ce mi-ai povestit.
Asta a fost tot. Shay se întoarse acas` la Emma [i mai discutar` un
pic despre acest subiect, cât timp dereticar` prin cas`. Când Bill veni
la mas`, \i povestir` [i lui. P`rea la fel de neîncrez`tor ca inspectorul,
iar Shay nu reu[ea s` fie foarte conving`toare, nereu[ind s`
r`spund` mul]umitor la întreb`ri, pentru c` pur [i simplu nu-[i mai
amintea mare lucru. Doar chipul fetei. Foarte exact... dar în rest,
nimic altceva, pentru c` mintea ei era prea ocupat` cu propria
am`r`ciune.
Pân` la urm`, spuse:
– Ei, s` o l`s`m balt`. Cred c` am v`zut-o, dar b`nuiesc c` e
posibil s` fi fost cineva care sem`na foarte bine cu ea. Nu e chiar a[a
de ie[it` din comun, nu?
Dup`-amiaz`, merser` la o licita]ie. Cump`rar` un scaun înalt,
de lemn, o m`su]` [i un cuf`r din lemn de stejar, pentru cele dou`
camere ale lui Shay.
Camerele începuser` s` arate mai bine. Mai mult` lume venise s`
dea o mân` de ajutor, inclusiv David. Pere]ii [i tavanul erau albi, a[a
CASA VR~JIT~ 27

c` cele dou` camere ar`tau spa]ioase [i aerate. Du[umeaua fusese


recondi]ionat`, iar Shay cump`rase deja covoare. Era [i ceva mobil`
nou`, din lemn vopsit alb, [i un pat nou, gen divan. Restul mobilei
fusese cump`rat` de la magazine de vechituri [i de la licita]ia din
aceast` dup`-amiaz`. Uitându-se împrejur, Shay era aproape sigur`
c` va r`mâne aici.
Începuse s`-[i caute o slujb` înc` de weekendul trecut [i se
gândea c`, de cum va avea un salariu, va insista s` pl`teasc` chirie.
Când David veni spre sear`, Shay era sus, vopsind scaunul
stacojiu.
– |]i place? întreb` ea.
– Iese în eviden]`. Nu prea m` omor dup` ro[u, dar asta este o
culoare luminoas` [i pl`cut`.
– Nu-i a[a?
Se d`du înapoi s`-[i admire opera, iar David spuse:
– Am auzit despre fata pe care ai v`zut-o în tren, sora lui Max
Lander.
– O cuno[ti?
Asta ar fi fost o coinciden]`, dar el d`du din cap în semn c` nu.
– Îl [tiu pe el, din vedere. E unul dintre tipii importan]i.
Shay spuse, cu regret:
– Îmi doresc s` fi încercat s` vorbesc cu ea, sau m`car s` fi
remarcat cu ce era îmbr`cat`. Sau s` fi p`strat revista pe care mi-a
dat-o. Ar fi avut amprentele ei pe ea, nu? Asta ar fi fost o dovad`!
– De unde era s` [tii c` vei avea nevoie de dovezi?
– Asta a[a e, fu ea de acord. De unde era s` [tiu?
Termin` scaunul, cât David me[teri ceva la o lamp` de m`su]` pe
28 JANICE MAYNARD

care o cump`rase pentru ea. Era o atmosfer` pl`cut`, iar Shay,


mul]umit`, spuse:
– M` bucur c` m-am întors.
– {i eu. Foarte mult.
Telefonul sun` în holul de jos, iar pa[ii Emmei se auzir` pe sc`ri
la etaj.
– Shay, este pentru tine!
– Cine e?
– Un b`rbat.
Greg... Trebuia s` fie Greg... Shay se gr`bi c`tre telefon, uitând
de David.
– Alo!
Vocea ei era gâtuit`, dar glasul care r`spunse "Domni[oara
Reynolds?" era grav`, incisiv` [i, mai ales, a unui necunoscut.
I se f`cu aproape r`u din cauza dezam`girii, a[a c` trebui s` se
sprijine de perete. Fusese a[a de sigur` c` era Greg, încât se sim]ea
ca dup` o palm` primit` peste fa]`, care o amor]ise.
– Da, spuse, în sfâr[it.
– Numele meu este Lander. În]eleg c` dumneavoastr` crede]i c`
a]i v`zut-o pe sora mea...
– Da.
– A[ dori s` ne întâlnim, continu` el gr`bit. V-ar conveni mâine?
– Da.
– Diminea]a? Pe la unsprezece? Am adresa dumneavoastr`
Edgeford, Montpelier Row, la num`rul 28.
– Da, asta e, spuse ea, iar el îi mul]umi [i închise.
Emma [i David coborau împreun` sc`rile.
CASA VR~JIT~ 29

Emma spuse:
– N-a durat mult. Ce s-a întâmplat?
Shay înc` ]inea receptorul în mân`, de[i se auzea destul de tare
tonul de ocupat. Se dezmetici \ntr-un final [i spuse:
– Îl cheam` Lander. Fata din tren era sora lui. Vine aici, mâine
diminea]`, ca s`-i dau detalii. Dar ar fi putut s` renun]e la aceast`
c`l`torie, pentru c` mare lucru n-am ce s`-i spun.
Dac` ar fi avut timp s`-[i revin`, i-ar fi explicat, dar el nu-i oferise
r`gazul s-o fac`.
Spuse:
– Parc` stabilea o întâlnire de afaceri, a[a vorbea. Nu cred c`-l
intereseaz` prea mult de sora lui. M` întreb de ce se mai obose[te
s` vin` pân` aici.
– {i eu m` \ntreb, date fiind lucrurile pe care le [tiu despre el,
ad`ug` David repede.
Emma se întoarse, cu ochii scânteietori.
– Ei bine, acum chiar sun` interesant. Ce [tii despre el? Hai s`
bem o cafea. Bill nu s-a întors înc`. Am nevoie de cineva care s`-mi
]in` companie.
Bill Winsor lucra mult, încercând s`-[i dezvolte afacerea. Era înc`
în atelierul din spatele micului magazin. Emma ascultase radioul,
dorindu-[i ca Shay [i David s` coboare. Acum, c` erau jos, îi conduse
în buc`t`rie.
– Spune-ne despre domnul Lander, \ncepu ea. Este
însp`imânt`tor?
Shay zâmbi. Deja începea s` recunoasc`, \n sinea ei, c` era
posibil s` fi fost un pic nedreapt`. Instinctiv, pornise cu o
30 JANICE MAYNARD

prejudecat`, pentru c` la telefon nu fusese Greg. Max Lander fusese


scurt [i la obiect, dar asta nu însemna nimic. Unii oameni vorbesc
mult, atunci când sunt îngrijora]i, în timp ce al]ii devin
monosilabici. Existau destule [anse ca un avocat pledant s` nu stea
la vorb` degeaba.
David spuse:
– Nu prea îl cunosc, î]i dai seama.
– Oh, f`cu Emma, dezam`git`. Lucreaz` în acela[i domeniu ca
tine, nu? Dreptul.
David zâmbi, pu]in trist.
– Acela[i domeniu, poate, dar nu la acela[i nivel... De[i l-am
v`zut în ac]iune. Este absolut sclipitor, dar are reputa]ia de a fi un
om destul de dificil. Este posibil s` m` în[el, dar nu mi-l pot imagina
f`cându-[i griji pentru cineva.
Shay se strâmb`.
– Pare fermec`tor, glumi ea.
– Da, este. Are farmec, spuse David. Doar c` mi se pare c`, dac`
ai c`dea mort la picioarele lui, ar trece peste tine f`r` remu[c`ri.
– Simpatic! Emma d`du focul mai mare sub ibric. Lu` trei plicuri
de cafea instant pe care le v`rs` în ce[ti [i turn` ap` clocotit` peste
ele.
Subiectul Max Lender fu practic încheiat, pentru c` rela]ia pe
care o avea David cu el aproape nu exista. Î[i puser` zah`r [i lapte
în cafea, stând în jurul mesei de buc`t`rie, în lini[te. Apoi, Emma
\ntreb`:
– E[ti murdar` pe mâini?
Era vorba despre vopseaua ro[ie. Shay î[i privi lung degetele.
CASA VR~JIT~ 31

– Scaunul este gata. Vino s`-l vezi.


David r`mase \n buc`t`rie. El v`zuse scaunul [i, în plus, st`tuse
toat` ziua în picioare, la tribunal.
Emma era absolut încântat`.
– Nu-i a[a c` este minunat? Oh, Shay, totul arat` foarte bine!
exclam` ea. O s` r`mâi, nu-i a[a?
– Da, dac` se poate, spuse Shay.
Emma ridic` mâinile în aer, în semn de triumf.
– Ura! {tiam eu c` vei r`mâne! Când o s` vin` Bill cu gazeta, o s`
ne uit`m dup` slujbe. {i dac` nu g`sim nimic, o s` d`m sfoar`-n ]ar`
[i o s` vin` ei s` te caute, ai s` vezi!
G`sirea unei slujbe n-avea s` fie o problem`. Shay era bine
preg`tit` [i foarte capabil`. Era fericit` c` luase o decizie, pentru c`
se sim]ea bine aici, printre oameni [i în locuri pe care le cuno[tea
de-o via]`. Dar când Emma se repezi c`tre u[`, spunând "S` mergem
s`-l anun]`m [i pe David!" Shay strig` "Nu!".
Emma se opri:
– Nu?
– S` a[tept`m pân` când g`sesc o slujb` [i voi avea toate puse \n
ordine. Nu vreau s` cread` c` r`mân din cauza lui. Sunt multe
motive, iar David nu se afl` printre cele mai importante.
Emma cl`tin` din cap, în]eleg`toare.
– Nici nu m` gândeam c` ar fi.
Shay nu era foarte dornic` s`-l cunoasc` pe Max Lander. David
i-l descrisese ca pe un personaj antipatic, iar dac` fata din tren era
sora lui, lui Shay îi p`rea r`u pentru ea. Avusese probleme.
Soneria sun` la unsprezece [i cinci. Prin geamul cu vitralii de la
32 JANICE MAYNARD

u[a de intrare, Shay v`zu un b`rbat \nalt. |n spatele lui, z`ri o a doua
siluet`. Era a unei femei, trecut` bine de prima tinere]e, îmbr`cat`
într-un costum de tweed liliachiu, purtând o p`l`rie de tul gri [i o
e[arf` gri, tot de tul.
Chipul b`rbatului îi re]inu privirea, iar Shay în]elese c` David
avea dreptate. Era un tip dur, greu de impresionat.
– Domni[oara Reynolds? întreb` el.
– Intra]i, domnule Lander.
Inten]ionase s`-l conduc` în living. Nu era o camer` splendid`,
dar cele mai elegante obiecte de mobilier se aflau aici. Dar tân`ra se
pomeni \ndreptându-se, de-a lungul holului lung, spre buc`t`rie.
Max Lander, chiar [i numai stând în picioare, t`cut, pe sc`rile de la
intrarea în cas`, p`rea atât de obi[nuit cu tot ce era mai bun, încât,
într-un mod de-a dreptul pervers, Shay sim]i c` un scaun de
buc`t`rie cu sp`tar înalt [i tare ar fi exact ce ar merita.
– Dar v` rog s` lua]i loc, spuse ea.
– V` mul]umesc, replic` Max Lander.
Apoi, Shay se întoarse c`tre femeia care-l urmase, împingând
u[or un scaun spre ea. Aceasta îi mul]umi [i se a[ez`.
Shay se sim]i vinovat`, pentru c` fa]a \ndurerat` a femeii tr`da
ner`bdare, iar gestul ei de a-i aduce aici fusese unul destul de
nepoliticos [i oarecum copil`resc.
– Chiar a]i v`zut-o pe Monique? \ntreb` femeia, gr`bit`.
– Cred c` da.
– N-o cuno[tea]i?
– Nu.
– Oh! exclam` b`trâna, iar ner`bdarea din ochi i se stinse.
CASA VR~JIT~ 33

Atunci, înseamn` c` este vorba despre fotografia din ziar.


– Da, a[a e.
– Nici m`car nu era o fotografie foarte bun`.
Vorbea ca [i cum ar fi rostit aceste cuvinte ca pentru sine. Lander
interveni:
– La ce gar` s-a urcat \n tren?
– Nu [tiu.
B`rbatul avea sprâncenele negre, iar ochii îi erau adânci. Se uit`
fix la ea [i, spre surprinderea sa, Shay sim]i cum obrajii \ncep s`-i
ard`.
– Dar dumneavoastr` v` afla]i în tren de la Londra?
– Da.
Tân`ra st`tea cu spatele la mas` [i întinse mâna spre marginea
t`bliei, de care se prinse cu putere, ca [i cum acest gest ar fi reu[it
cumva s-o fac` s` fie mai st`pân` pe sine.
– Îmi pare r`u, ad`ug` ea. Prima dat` când am remarcat-o pe fata
care cred c` e sora dumneavoastr`, ne aflam între Birmingham [i
Wolverhampton. A sc`pat pe jos o revist`, iar eu am ridicat-o.
– A]i vorbit despre ceva?
– Numai câteva cuvinte. Despre nimic în mod special.
– Ce revist` era?
Ea îi r`spunse cu timiditate.
– Cum era îmbr`cat`? continu` Max Lander.
– Nu-mi aduc aminte. Parc` avea ni[te haine verzi...
{tia c` vorbele ei nu erau deloc l`muritoare. P`rea o tân`r`
stupid` de la ]ar`, care voia s`-[i dea importan]`. Era convins` c`
b`rbatul credea acela[i lucru. Se întoarse spre femeie, care cl`tin`
34 JANICE MAYNARD

din cap.
– Nu cred c` era \mbr`cat` \n verde, Max. Nu prea poart` verde.
Dumneavoastr` a]i coborât la Wolverhampton, domni[oar`
Reynolds? relu` b`trâna.
Vorbea rar, de parc` ar fi discutat cu un copil.
– Am coborât \ndat` ce trenul a oprit. Eram gr`bit`. N-am
remarcat dac` avea vreun bagaj. Nici m`car n-am observat dac` s-a
ridicat în picioare. Îmi pare r`u. Nu prea v` sunt de ajutor.
Î[i cerea scuze femeii [i chiar îi p`rea r`u, pentru c` observase
lacrimile din ochii ei tri[ti. Apoi, ad`ug`:
– Dar chiar cred c` fata pe care am v`zut-o era domni[oara
Lander.
– Din cauza fotografiei din ziar? se mir` b`rbatul.
Shay se întoarse c`tre el.
– Nu. Din cauza dumneavoastr`. Mi se pare c` sem`na]i.
– Atunci, înseamn` c` discu]ia noastr` s-a \ncheiat... din p`cate.
Sora mea nu seam`n` deloc cu mine.
|ntr-adev`r, ochii tinerei din tren erau mai mari, iar gura ar fi
putut s` surâd` cu u[urin]`. Gura lui era dur`, tr`dând chiar pu]in`
cruzime.
Shay relu`:
– Poate o s` vi se par` o prostie, pentru c` nu este vorba doar
despre o singur` tr`s`tur`, dar eu totu[i cred c` ar fi putut fi sora
dumneavoastr`. Tot ce [tiu sigur, este c` î[i pusese ceva în gând.
Voia s` fie l`sat` în pace, s` nu fie deranjat`.
Femeia î[i duse o mân` la frunte [i suspin`. Max Lander îi atinse
um`rul [i întreb`:
CASA VR~JIT~ 35

– E[ti bine?
– Da, sunt bine, repet` ea.
Shay întreb`:
– Pot s` v` aduc ceva?
– Nu, mul]umesc.
– Ceai, poate?
– Ei...
V`zând-o ezitând, Shay se gr`bi s` porneasc` aragazul.
– Nu dureaz` decât un minut. Haide]i în cealalt` camer`...
scaunele sunt mai confortabile. Nici nu [tiu de ce v-am invitat aici.
– Este foarte bine [i aici, o lini[ti femeia, cu buzele frem`tând de
o durere re]inut`. Ar fi trebuit s` m`nânc ceva la micul dejun... dar
eram atât de îngrijorat`, încât n-am putut. Într-adev`r, cred c` o
cea[c` de ceai mi-ar face foarte bine.
– A[a e. Domnule Lander, dumneavoastr`?
– Mul]umesc, nu! oft` el, a[ezându-se pe unul din scaunele de
buc`t`rie. Ar fi trebuit s` ne prezent`m. Aceasta este m`tu[a mea,
doamna Kershaw.
– Am sunat la prietenii aceia, unde ar fi trebuit s` stea... Suntem
cu to]ii foarte îngrijora]i, interveni b`trâna cu un aer u[or r`t`cit.
Mâinile doamnei Kershaw tremurau în timp ce primi cea[ca de
ceai, dar bra]ele b`rbatului, când se întinse dup` zah`r, erau
neclintite ca o stânc`.
Femeia sorbi pu]in ceai [i vorbi din nou, cu u[oara brusche]e
care o caracteriza:
– {tii, Max, uneori chiar mi se pare c` semeni cu Monique. De
altfel, e normal s` sem`na]i. Doar sunte]i frate [i sor`.
36 JANICE MAYNARD

Se ag`]a de un fir de speran]`. B`rbatul îi f`cu pe plac [i


r`spunse:
– Poate ai dreptate...
– A[a c` se poate s` fi fost Monique.
– Se poate.
– Dac` m`car am [ti unde ar putea fi! oft` femeia, mu[cându-[i
destul de tare buza de jos, ca [i cum [i-ar fi putut pierde controlul
în orice moment.
Shay c`ut` s-o calmeze:
– Sunt sigur` c` ve]i primi ve[ti de la ea. Totul va fi bine.
– Mul]umesc.
Doamna Kershaw f`cu un efort vizibil s` se adune. Mai sorbi
pu]in ceai [i privi în jur, prin buc`t`rie, pentru a g`si un alt subiect
de discu]ie. V`zu macaroanele cu brânz` de pe mas` [i întreb`:
– V` place s` g`ti]i?
– Da, îmi place, r`spunse Shay. Dar nu prea am timp de asta.
Sunt la serviciu toat` ziua.
– Cu ce v` ocupa]i?
P`rea o actri]` care joac` foarte prost. La fel [i eu, se gândi Shay,
încercând s` \ntre]in` o conversa]ie for]at`, pân` când femeia avea
s`-[i revin` un pic, s`-[i bea ceaiul [i s` se urce înapoi în ma[in`.
"Oh, Doamne, ce mult \mi doresc s`-mi pot aduce aminte ceva,
orice care s` fie de ajutor, dar n-am remarcat nimic atunci. Era doar
Greg, Greg, Greg..."
Continu` cu voce tare:
– Sunt secretar`. Sau cel pu]in o s` fiu, când voi reu[i s` m`
angajez din nou. Caut \nc` anun]uri în ziarul local.
CASA VR~JIT~ 37

Ziarul era pe mas` între ele, iar doamna Kershaw se uit` la el.
Clipi, ca [i cum ar fi vrut s`-[i limpezeasc` vederea, apoi spuse:
– Ei, bine, ce întâmplare!
– Ce anume?
– Chiar caut o secretar`. De ceva vreme, chiar.
Nu pe mine, se gândi Shay, eu r`mân aici. Dar i se p`ru politicos
s` spun`:
– Chiar a[a? |n ce domeniu lucra]i?
– Filantropie, spuse Max Lander laconic.
M`tu[a lui, îns`, continu`:
– Munc` de voluntariat.
|ncepu s` în[ire proiectele pe care le ini]iase sau care erau în
desf`[urare, unele de care Shay auzise, altele care nu-i sunau
cunoscut. Se vedea c` toate aceste cauze caritabile \i ocupau
suficient timp doamnei Kershaw. Era pl`cut s` vezi o persoan` care
era gata s` depun` atâta efort pentru dragostea de aproape. Este
mereu nevoie de astfel de oameni.
Doamna Kershaw t`cu o clip`, apoi relu`, gânditoare:
– Cred c` ai fi o secretar` foarte bun`.
– Mul]umesc, dar nu caut o slujb` în alt` parte. Vreau s` lucrez
aici.
– Da, continu` b`trâna, ca [i cum n-ar fi auzit-o. Cred c` ai fi
foarte potrivit` pentru mine.
Se uit` mai îndeaproape la Shay, iar Shay î[i d`du seama c`
fusese probabil o femeie foarte frumoas`, fragil` [i delicat`.
– Ai fi foarte potrivit`, repet` femeia. Sunt sigur`. Am
sentimentul c` acesta este motivul pentru care am venit aici, în
38 JANICE MAYNARD

diminea]a aceasta. Poate nu era Monique cea pe care ai v`zut-o, dar


exista un motiv pentru care trebuia s` venim. Domni[oar` Reynolds,
vreau s` lucra]i pentru mine.
Shay zâmbi, gata s` refuze politicos, când Max Lander izbucni cu
indignare:
– Pentru Dumnezeu, Melissa!
N-ar fi putut p`rea mai exasperat nici dac` m`tu[a sa i-ar fi oferit
o slujb` idiotului satului.
Shay î[i îngust` ochii [i privi spre el.
– V` asigur, domnule Lander, c` una dintre presim]irile m`tu[ii
dumneavoastr` este corect`. Chiar sunt o secretar` foarte bun`.
– Nu m` îndoiesc de acest lucru, domni[oar` Reynolds, dar nu
m` bazez pe presim]iri atunci când angajez pe cineva.
Ea spuse, încet:
– Poate dori]i s`-mi da]i un test?
– Nu, mul]umesc, zâmbi el. {i nici vreo slujb`.
Doamna Kershaw protest`:
– Max, te rog!
B`rbatul ridic` din umeri.
– Ai dreptate, ced` el. Problema secretarei tale te prive[te doar
pe tine.
– Iar eu o vreau pe domni[oara Reynolds. Era deja în picioare.
Ocoli masa [i lu` mâinile lui Shay într-ale sale. Chiar cred în
presim]iri [i sunt sigur` c` sunte]i exact ce am nevoie. Accepta]i,
domni[oar` Reynolds? V` rog...
Femeia era genul impulsiv, probabil u[or influen]abil` [i un pic
naiv`. Dar asta nu \nsemna c` nepotul ei trebuia s-o trateze cu
CASA VR~JIT~ 39

superioritate.
Exasperat` [i vrând s`-i dea o lec]ie acestui individ brutal [i
arogant, Shay r`spunse cu fermitate:
– Mi-ar face mare pl`cere s` lucrez pentru dumneavoastr`,
doamn` Kershaw.
Se pomeni înc` pironindu-l cu privirea pe Max Lander, cu o
indignare atât de puternic`, încât faptul c` acestea erau chiar
ultimele cuvinte din lume pe care dorise s` le pronun]e p`li într-o
cea]` l`ptoas`.
Capitolul 3

Shay nu închise u[a dup` Max Lander [i m`tu[a lui. Când ei


coborâr` sc`rile [i se urcar` în ma[in`, o v`zu pe Emma pe trotuarul
de vizavi, stând de vorb` cu o fat` care locuise într-unul din
apartamentele de la parter. Emma zâmbi [i-i f`cu cu mâna, apoi
împinse c`ruciorul lui Kate, plin cu zarzavaturi, peste drum.
Ma[ina se îndep`rta în vitez`. Când disp`ru, Emma spuse:
– M-am gândit c` n-ar fi fost politicos s` dau buzna a[a, când erai
\n discu]ie. Ce ma[in` frumoas`, nu? {tii cât cost` o astfel de ma[in`?
– Nu, r`sunse Shay nep`s`toare.
Emma continu`:
– Aproape de dou` ori mai mult decât mai dator`m noi pentru
aceast` cas`.
Cele dou` fete ridicar` c`ruciorul pe trepte.
– Cum e Max Lander? întreb` Emma.
– David l-a descris destul de bine.
– Nu ]i-a pl`cut de el?
CASA VR~JIT~ 41

Intrar` în buc`t`rie. Shay o lu` în bra]e pe Kate, cât Emma mut`


zarzavaturile pe mas`.
– Nu mi-a pl`cut, fu de acord Shay.
– Ea cine era?
– Era doamna Kershaw. M`tu[a lui. Ah, [i am acceptat slujba de
secretar` pe care mi-a propus-o.
– Cum? f`cu Emma uimit`, aproape sc`pând jos o conserv` de
fasole verde. {i, mai poveste[te-mi. Unde locuiesc?
– O s` trebuiasc` s` plec de aici.
Chipul rotunjor al Emmei se alungi.
– Vai, dar nu m-am gândit...
Se lumin` apoi.
– Totu[i, b`nuiesc c` e o slujb` foarte bun`.
Puse conservele pe mas`, preg`tindu-se s` par` foarte încântat`,
de dragul lui Shay.
– |n ce domeniu?
– Munc` de caritate.
– Sun` interesant.
– Sper c` este, cl`tin` Shay din cap, cu \ndoial`. Mi-a pl`cut
doamna Kershaw, dar e cam naiv` [i cam ciudat`. Iar el îi vorbe[te
numai de sus.
– Da?
– Mi-a oferit o slujb`, a[a, din senin. I-am spus c` momentan nu
sunt angajat`, iar ea a exclamat fericit` c` are nevoie de o secretar`.
Nu [tiu... vorbea de parc` n-ar fi fost în toate min]ile.
– {i unde vei lucra? chicoti Emma.
– Se pare c` cei doi locuiesc \n Lower Bellum. Ai auzit de locul
42 JANICE MAYNARD

`sta?
– Nu.
– Nici eu. Oricum, acolo trebuie s` merg... de mâine într-o
s`pt`mân`. În Lammas Knowl, Lower Bellum.
C`utar` Lower Bellum pe hart`. P`rea o localitate izolat`, a[ezat`
neinspirat \n mijlocul unei regiuni pustii. Când Bill sosi acas`
pentru prânz [i-i spuser` ve[tile, b`rbatul o avertiz` cu un aer grav
pe Shay:
– Sper ca vremea s` fie frumoas`. La prima ninsoare, se închid
toate drumurile, pân` prim`vara.
– Da? f`cu tân`ra, nu foarte dezam`git`. Dar \n rest, cum este
zona?
– Frumoas`... ca în vederi. Peste tot, numai verdea]` [i c`b`nu]e.
Suna odihnitor. Doamna Kershaw îi oferise o camer` \n vila
familiei [i un salariu atractiv. Totul p`rea tentant... \n afar` de
posibila prezen]` a lui Max Lander, la cine sau \n weekenduri.
Pe când sp`lau vasele, Emma spuse, de parc` i-ar fi ghicit
gândurile:
– Cât de minunat ar fi s` r`mâi înz`pezit` acolo... Tu [i cu Max
Lander.
– Max Lander are un apartament în Birmingham. M`tu[a lui
locuie[te în Lammas Knowl.
Shay repet` numele, înceti[or:
– Lammas Knowl. M` întreb ce o însemna, dac` o însemna ceva.
Emma termin` de [ters vasele [i r`spunse, a[ezându-se obosit`
pe un scaun:
– Domnul Lander ar`ta foarte distins [i sobru. Nu mi-ar pl`cea
CASA VR~JIT~ 43

s` fiu vinovat`, dac` el ar fi procurorul.


Shay râse ironic:
– Nu prea mi-ar pl`cea s` fiu nevinovat`, dac` el ar fi procurorul!
Cred cu t`rie c` fata pe care am v`zut-o era sora lui, dar dup` ce s-a
uitat la mine a[a cum s-a uitat [i mi-a pus acele întreb`ri "ajut`toare"
de parc` a[ fi fost surd` sau proast` – nu cred c` ar mai fi vreun juriu
care s` m` cread` nevinovat`. Oricum, cu pu]in noroc, nu va fi
nevoie s`-l v`d prea des.
– Nu prea e[ti încântat` de locul `sta de munc`, nu-i a[a? relu`
Emma, comp`timitoare.
Shay cl`tin` din cap, \n semn de negare.
– Sun-o [i spune-i c` te-ai r`zgândit, continu` Emma
ner`bd`toare.
– Nu, nu pot. Am acceptat deja. Nimeni nu mi-a for]at mâna. M`
rog... poate într-un mod obscur, Max Lander a fost de vin` pentru
acceptul meu. Dar nu-l pot acuza pe el, numai din pricin` c` am vrut
s`-i fac în ciud`. Oricum, ne-am în]eles pentru o lun` de prob`, a[a
c` o s` v`d ce se \ntâmpl` la fa]a locului. Voi \ncepe prin a-i face
ordine prin hârtii [i coresponden]`, iar dac` nu-mi place, doamna
Kershaw va avea timp s` caute o alt` secretar`.
Emma era îmbufnat`, dar resemnat`. David, la rândul lui, se
întrist` foarte tare când afl` vestea. Cum Shay se implicase tot mai
mult în redecorarea casei, b`rbatul era convins c` avea s` r`mân`
aici.
– Dar nu te hot`râse[i s`-]i iei o slujb` \n apropiere? \ntreb`
David, nedumerit.
– Nu definitiv. Înc` m` mai gândeam.
44 JANICE MAYNARD

S` admit` c` se hot`râse [i apoi se r`zgândise a[a, dintr-o dat`,


cerea prea mult curaj.
David n-o l`s` \ns` \n pace [i-i puse tot felul de \ntreb`ri
referitoare la aceast` ofert` de serviciu. "De ce acceptase? Ce era a[a
minunat la slujba asta? Ce fel de munc` de caritate f`cea doamna
Kershaw? Ce anume trebuia s` fac` Shay la Lammas Knowl, unde
[i-a-n]`rcat dracu' copiii?"
Înc` mai bomb`nea când plec` spre cas`. Shay trebui s` se ab]in`
din r`sputeri pentru a nu l`sa s` se vad` c` era de acord cu absolut
fiecare cuvin]el pe care-l rostise David.
Urm`toarea s`pt`mân` [i-o petrecu preg`tindu-se de plecare.
Nu voia s` ia cu ea prea multe lucruri – doar costumele pentru
serviciu [i vreo dou` rochii mai elegante, pentru orice eventualitate.
Restul putea s` r`mân` într-una din camerele de la Emma, iar dac`
va fi nevoie, va putea trimite dup` ele, sau, dac` slujba se va dovedi
nepotrivit`, le va g`si aici, a[teptând-o.
Î[i lu` la revedere de la toat` lumea [i î[i d`du seama c` de Kate
îi va fi la fel de dor ca de Emma. Promise c` se va întoarce de
Cr`ciun, de primul Cr`ciun al finei sale.
David urma s-o conduc` cu ma[ina pân` în Lower Bellum. Era
un ]inut minunat, cam târziu în an pentru o plimbare de pl`cere sau
pentru o drume]ie, dar oricum încânt`tor. Urmând indicatoarele de
pe marginea drumului, ie[ind de pe [oseaua principal`, ajunser` la
Lower Bellum. Era, într-adev`r, ca într-o vedere, a[a cum spusese
Bill. Casele ar`tau ca [i cum ar fi fost acolo de veacuri. Era [i un
stejar secular în mijlocul parcului, iar de una din crengile sale
groase se balansa un leag`n pentru copii.
CASA VR~JIT~ 45

– Este frumos, spuse simplu Shay.


– Exact locul potrivit pentru un weekend de var`, confirm`
David. Dar nu s` stai aici prea mult.
Probabil avea dreptate, dar trebuia s` stea o lun` încheiat` [i
inten]iona s` ofere o [ans` acestei slujbe.
Lammas Knowl era cea mai mare cas` din zon`. Erau dou`
locuin]e mai impun`toare, restul ar`tau exact ca ni[te c`b`nu]e,
dintre care unele aveau storurile trase peste vitrinele de magazin de
la parter. În felul ei aparte, putea fi o comunitate prosper`. Casa
avea trei etaje [i era a[ezat` în mijlocul unui parc verde, pres`rat cu
arbori, departe de [osea. David conduse pe aleea care ducea de la
poarta principal` pân` la treptele impun`toare [i albe de la intrare.
Shay sun` [i, când u[a se deschise, David se urc` gr`bit în ma[in` [i
plec`.
– Intra]i, domni[oar`. A]i c`l`torit bine? o întreb` femeia care-i
deschisese. Zâmbetul ei era pl`cut, iar Shay îi r`spunse tot cu un
zâmbet:
– Foarte bine.
– Sunt doamna Fulwell, menajera. B`nuiesc c` dori]i s` merge]i
în camera dumneavoastr`, s` v` aranja]i un pic.
– Mul]umesc.
Shay o urm` pe holul mare, bine luminat, apoi în sus pe sc`rile
largi. Treptele din stejar str`luceau precum satinul, iar balustrada
era sculptat` cu motive viticole. La etaj, coridoarele erau înguste, iar
din ele se deschideau u[i f`r` num`r. Shay spuse:
– N-o s` mai reu[esc s` g`sesc drumul înapoi.
Doamna Fulwell se întoarse [i zâmbi:
46 JANICE MAYNARD

– Ba da, domni[oar`, o s` v` obi[nui]i.


Intrar` într-una din camere, confortabil` [i spa]ioas`. Pe jos era
un covor gros, ro[u-închis. {emineul electric lumina lini[tit
\nc`perea.
– Este o camer` foarte frumoas`, spuse Shay.
– Da, domni[oar`, o s` v` sim]i]i foarte bine aici. Baia este la
dou` u[i mai încolo, ad`ug` ea, ar`tând spre dreapta. Iar apoi, dac`
dori]i s` coborâ]i în living, sunt cu to]ii acolo.
G`sirea livingului ar fi o problem`, se gândi Shay. Dar... cine
erau ace[ti "cu to]ii"?
– Dac` îmi aranjez pu]in p`rul, o s` fie suficient, replic` tân`ra.
Apoi, poate m` ve]i conduce pân` acolo.
– Sigur c` da. O s` v` despachetez lucrurile.
Nu dur` mult s` se pieptene. P`rul m`t`sos îi st`tea oricum
drept. Nu fu nevoie decât s` dea de câteva ori cu peria prin el, în fa]a
oglinzii de la m`su]a de toalet`, cât timp doamna Fulwell îi atârn`
hainele pe umera[e, în dulapul înc`p`tor.
– {i pe cine urmeaz` s` întâlnesc jos? întreb` Shay.
– Pe doamna Kershaw.\, pe domnul Lander [i domni[oara
Hammond.
– Domnul Lander? Vine des pe aici?
În oglind`, v`zu chipul amuzat al doamnei Fulwell.
– Ei bine, domni[oar`, aceasta este casa lui.
– Oh! exclam` Shay. Î[i d`du seama c` expresia ei tr`da uimire
[i poate chiar mâhnire, a[a c` schimb` rapid vorba. Credeam c` are
un apartament în Birmingham.
{tia acest lucru de la doamna Kershaw. Când plecase, îi spusese
CASA VR~JIT~ 47

c` urmeaz` s` stea \n apartamentul nepotului ei \n weekend [i c`


urma s` plece acas` abia luni sear`. Shay presupusese c` fiecare avea
locuin]a lui, dar nu era nicio lege care s`-]i interzic` s` de]ii un
apartament în Birmingham [i o cas` în Lowe Bellum. {i se p`rea c`
Max Lander [i le putea permite pe amândou`. Pe de alt` parte,
nu-[i închipuise c` avea s`-l revad` atât de curând. Mai degrab`,
spera s` nu-l mai vad` deloc.
Î[i d`du rapid cu mâna prin p`r. "{i acum, decise ea în gând, \n
ce m` prive[te, eficien]a este cuvântul de ordine. O s`-i ar`t eu ce
afacere bun` a f`cut m`tu[a lui!"
Max Lander nu se afla în living. Când doamna Fulwell deschise
u[a, iar Shay intr`, cele dou` femei, care st`teau în fotolii, se uitar`
spre ea [i îi zâmbir`. Erau singure.
Doamna Kershaw s`ri în picioare [i veni spre Shay.
– Ce minunat! M` bucur a[a de mult c` te v`d! vorbi femeia cu
un glas entuziast. Apoi se întoarse spre cealalt` femeie. Aceasta este
Shay Reynolds. M` va ajuta s`-mi pun ordine în afaceri.
– Atunci, \i urez succes domni[oarei Reynolds, glumi fata din
fotoliu.
Era tân`r`, nu cu mult mai mare decât Shay. Avea p`rul blond,
aproape alb, [i, dac` nu cumva era o peruc` foarte costisitoare,
însemna c` devenise aproape o voca]ie s` [i-l men]in` a[a. Avea o
br`]ar` de aur masiv, iar parfumul ei mirosea a[a cum numai un
parfum scump poate s` miroas`.
– Sunt Lara Hammond, spuse ea. Suntem vecini.
Era o surpriz` pentru Shay. Nimeni n-o preg`tise pentru o astfel
de vecin` în Lower Bellum, [i se p`rea c` [i ea reprezenta o oarecare
48 JANICE MAYNARD

surpriz` pentru domni[oara Hammond, care, dac` la început îi


adresase o privire foarte calculat`, acum se uita la Shay de-a dreptul
uimit`.
Shay se a[ez`, iar doamna Kershaw începu s` vorbeasc` despre
vreme. Vorbea repede [i precipitat. Cineva îi spusese c` urmeaz` s`
fie o iarn` grea. Iarna trecut` nu fusese chiar a[a de rea, dar în urm`
cu doi ani fusese teribil`.
Vorbea de ceva vreme, când se opri brusc în mijlocul frazei,
pentru a spune [optit:
– {tii, tot n-am aflat nimic despre Monique.
Shay se a[teptase la asta, \ntr-un fel. Ziarele duseser` subiectul
mai departe, iar ultima men]iune fusese vineri, într-un col] de
pagin`: "Nicio veste înc` despre Monique Lander". Presa începuse
s`-[i piard` interesul. Persoana disp`rut` nu era un copil. |n fiecare
an dispar nou` mii de oameni, numai în Marea Britanie. În afar` de
faptul c` fratele ei era avocat al statului [i c` tat`l ei fusese judec`tor,
Monique Lander nu prezenta interes ca [tire.
– Nici m`car un telefon, spuse doamna Kershaw. M` gândeam c`
o s` sune. Chiar credeam c` o s` ne telefoneze.
Machiajul doamnei Kershaw era foarte reu[it, dar tot se putea
vedea c` avusese parte de multe nop]i nedormite în ultima vreme.
Lara Hammond se a[ezase pe bra]ul fotoliului. Spuse cu
blânde]e:
– M`tu[` Mell, nu e[ti deloc cuminte. Ce-o s` spun` doctorul,
dac` afl` c` te tot obose[ti a[a?
– Dar nu pot s` nu-mi fac griji, protest` b`trâna.
– Nu trebuie. Monique o s` sune [i o s` se mire c` faci atâta caz
CASA VR~JIT~ 49

de plecarea ei.
Doamna Kershaw încerc` s` spun` ceva, dar Lara ad`ug` repede:
– Mai este destul pân` la cin`. De ce nu iei o pastil` [i te duci s`
te întinzi un pic? Ar`]i obosit`.
– Chiar sunt.
– Atunci, haide, o încuraj` Lara. Te conduc pân` sus. O lu` dup`
umeri, iar doamna Kershaw se ridic` \ncet.
Shay se uit` în jur prin camer`, [i observ` deasupra [emineului
portretul pictat al unei femei. Se ridic` s`-l vad` mai de aproape.
Când Lara se întoarse, era înc` în picioare, privindu-l.
– Este doamna Lander. Mama lui Max. {i a lui Monique, desigur.
– Locuie[te [i ea aici?
– A murit într-un accident de avion, împreun` cu tat`l lor. În
urm` cu mul]i ani.
Ar`ta tân`r` [i plin` de via]`, iar modul în care î[i ]inea capul
denota o oarecare arogan]`, dar nu sup`r`toare.
Shay întreb`:
– Monique seam`n` cu ea?
– Da, seam`n` pu]in.
– Atunci, înseamn` c` ea era fata din tren. Sunt sigur` de asta.
Era evident c` Lara [tia despre ce e vorba. Spuse:
– P`cat c` n-ai re]inut mai multe detalii.
– A[a m` gândesc [i eu.
Lara suspin` scurt, apoi spuse:
– N-ai ce s` faci, asta e. Hai, stai jos [i poveste[te-mi despre tine.
Se a[ezar` amândou`. Lara î[i aprinse o ]igar` turceasc`. |i oferi
una [i lui Shay, dar tân`ra refuz`.
50 JANICE MAYNARD

– Trebuie s` m`rturisesc c` se observ` o îmbun`t`]ire


important` fa]` de celelalte, rosti Lara, suflând fumul \n sus.
– Celelalte secretare?
– Mmmm. M`tu[a Mell are un talent s` le aleag`. Ultima de-abia
dac` era în stare s`-[i scrie numele. Doamni[oara f`cea autostopul,
a luat-o cu ma[ina [i i-a oferit un post. {i toate astea pentru c` p`rea
o fat` de treab`. Fugise din Holloway, dar asta nu s-a aflat decât mai
târziu. Alta era îns`rcinat` în opt luni. A n`scut gemeni.
Shay zâmbi:
– Cu o cas` atât de mare, nu m-a[ fi gândit c` ni[te gemeni ar fi
o problem`. Ar fi putut s` ocupe ultimul etaj.
Lara f`cu o grimas`, ca [i cum o pal` de vânt rece ar fi atins-o.
– Lui Max nu i-ar fi pl`cut aceast` idee.
– Doamna Kershaw este [i m`tu[a ta?
– Nu, to]i îi spunem a[a. Este un fel de m`tu[` universal`. O
s`-]i dai seama de asta, când o s` începi s` te îngrije[ti de
documentele ei. Are cel mai bun [i mai minunat suflet din lume.
Bun`tatea era important`, dar s` ai în grij` documentele celui
mai bun suflet din lume poate fi dificil. Nu-i de mirare c` Max
Lander era exasperat când m`tu[a sa s-a hot`rât s` angajeze înc` o
secretar`, pe baza unei presim]iri.
Shay o lini[ti:
– Ei bine, eu nu fug de nic`ieri, nu sunt îns`rcinat` [i sunt o
secretar` cinstit`.
– Foarte bine, chiar are nevoie de a[a ceva. S` treci mâine pe la
mine, s`-]i ar`t împrejurimile.
– Mi-ar pl`cea. Unde locuie[ti?
CASA VR~JIT~ 51

– Pe Shale Hill. E doar la câteva minute dep`rtare de sat. Sunt


ni[te case noi, construite în ultimii câ]iva ani. Facem parte tot din
s`tuc, dar nu prea ne amestec`m cu s`tenii. Localnicii tr`iesc aici,
muncesc aici, mor aici. Noi doar s-a nimerit s` ne construim case
aici. Tata lucreaz` la burs`.
– {i tu?
– Eu... sunt fiica unui agent de burs`. Am fost model o vreme,
dar e nevoie de mult` munc` s` reu[e[ti, iar eu m` plictisisem.
Oricum, e bine s` mai apar` fe]e noi, schimb` ea subiectul. Într-un
fel, suntem o comunitate în interiorul unei alte comunit`]i. O s` vin
s` te iau mâine-sear`.
– Mul]umesc. Familia Lander locuie[te aici de mai multe
genera]ii?
– Oh, nu!
Lara spusese acest "nu" ca [i cum aceast` idee ar fi \ngrozit-o.
– Max a cump`rat aceast` cas` acum vreo doi ani. Se num`r`
printre cei mai recen]i locuitori.
Chiar atunci, u[a se deschise [i Max Lander intr` în camer`,
spunând \n chip de scuz`:
– Îmi pare r`u c` a durat atât.
Lara îi zâmbi:
– Clien]ii sunt întotdeauna mai importan]i. Toat` lumea [tie
asta.
Tân`ra nu p`rea deranjat`. Chiar l`sa impresia c`, orice ar fi
f`cut Max Lander, era în regul`, din punctul ei de vedere.
– Mergem? relu` ea gr`bit`. Oh – î[i aminti de Shay – o cuno[ti
pe Shay?
52 JANICE MAYNARD

– Bun` seara, domni[oar` Reynolds.


– Bun` seara, domnule Lander.
Lara râse [i spuse cu un aer calm:
– E-n regul`, Max. M`tu[a Mell a tras, în sfâr[it, un loz câ[tig`tor.
B`rbatul se uit` spre Shay, iar ea îi sus]inu privirea, ridicându-[i
b`rbia.
Dup` câteva clipe, Max se hot`r\ s` spun`:
– Sper s` v` plac` aici, domni[oar` Reynolds.
– Mul]umesc. Sunt convins` c` a[a va fi.
– Da, ne vedem mâine, Shay, spuse Lara, luându-[i po[eta
a[ezat` lâng` fotoliu.
Pe drumul spre u[`, ap`s` butonul soneriei pentru servitori [i
ad`ug`:
– E timpul pentru cin`. Chiar dac` m`tu[a Mell înc` se
odihne[te, probabil ]i-e foame.
– De-abia a[tept, r`spunse Shay.
Îi urm`ri pe cei doi prin u[ile deschise de la living, cum
traverseaz` holul. Max Lander îi oferi haina de blan` iar ea, pentru
o clip`, privi în sus spre el, cu capul dat mult pe spate, ca [i cum ar
fi urm`rit umbrele de pe tavanul înalt. Apoi î[i în`l]` umerii sub
hain`, îi lu` bra]ul [i ie[ir`.
Doamna Kershaw nu coborî la cin`, iar Shay mânc` singur` în
fa]a [emineului, r`sfoind ziarele de duminic`.
Capitolul 4

Lara nu era mul]umit`. Era vesel`, frumoas` [i îndr`gostit` de


Max Lander, dar nu era mul]umit`, se gândi ea, \n timp ce se \mb`ia.
Max Lander nu p`rea genul de b`rbat care s` fac` fericit` o femeie.
Nici m`car nu s-ar obosi s` încerce. {i apoi, cât Lara îl a[tepta, el
avea alte priorit`]i. "Clien]ii sunt întotdeauna mai importan]i"
spusese Lara, f`r` s` par` sup`rat`.
Obosit` [i relaxat` dup` baia fierbinte, gândurile lui Shay se
\ntoarser` din nou la Greg. Seara era întotdeauna mai vulnerabil`.
|n timpul zilei, mintea îi era ocupat`, se gândea la alte lucruri. Acum
\ns`, î[i amintea cum era când o cuprindea în bra]e, toate s`ruturile
[i promisiunile pe care [i le f`cuser`, iar singur`tatea o împresura ca
o ploaie de ghea]`.
O s` se duc` la culcare. O s` adoarm`. N-o s` se mai gândeasc`
la Greg. Mâine, însemna noua sa slujb` [i, cu pu]in noroc, noi
prieteni.
Dormi agitat. Visele nu-i d`deau pace [i se trezi p`rându-i-se c`
54 JANICE MAYNARD

cineva bate la u[`, strigând "L`sa]i-m` s` intru!". Stând în întuneric,


î[i d`du seama unde se afl` [i c` visase, pentru c` n-avea cum s` fie
cineva la u[`. Dar sunetul ritmat continu`. Nu era un cioc`nit. Era
zgomot de pa[i, u[ori [i gr`bi]i.
R`mase întins`, cu privirea pironit` în tavan. Doamna Fulwell îi
spusese c` ultimul etaj nu era folosit. Dar cineva era acolo. Pa[ii nu
erau suficient de grei pentru a fi ai unui b`rbat, [i nici menajera nu
era. Era destul de improbabil s` fie doamna Kershaw. {i nici
Monique nu putea fi, dar acesta era gândul care nu-i d`dea pace.
Lara p`ruse atât de convins` c` Monique era bine, iar fratele ei
p`rea foarte pu]in îngrijorat. Dar de ce s-ar ascunde în podul
propriei sale case?
Shay ascult` în continuare, iar pa[ii se oprir`. Nu se mai auzi
nimic, iar Shay fu u[urat`, pentru c` n-ar fi avut curaj s` se plimbe
prin cas` la ora dou` diminea]a, de[i ceva parc` o \ndemna s` ias`
din camer`.
Adormi la loc, iar diminea]a, când se trezi, se întreb` dac` nu
cumva totul fusese doar un vis.
Doamna Fulwell îi spusese c` micul dejun se serve[te la ora opt,
iar la [apte [i jum`tate, Shay era preg`tit` s` coboare. Era înc` destul
de întuneric, dar se descurc` destul de bine pân` ajunse la sc`ri. Se
opri la baza treptelor care urcau spre ultimul etaj. Nimeni nu-i
spusese c` n-are voie s` urce acolo.
Deja urcase trei trepte, când auzi vocea lui Max Lander:
– Bun` diminea]a, domni[oar` Reynolds.
Ea tres`ri, speriat`.
– Oh, bun` diminea]a.
CASA VR~JIT~ 55

– Orice a]i c`uta, spuse el, nu ve]i g`si acolo sus.


Shay r`mase nemi[cat` cât el urc` pân` la baza sc`rilor, apoi
spuse:
– Doamna Fulwell mi-a spus c` nu folosi]i acest ultim etaj.
– A[a e.
– Am auzit pe cineva sus, azi-noapte. În camera de deasupra
mea.
– Când?
– La ora dou` diminea]a.
– Doamna Fulwell este o comoar`, replic` el, dar nu pot s`
mi-o imaginez umblând prin cas` la ora aceea. Sunt sigur c` nu era
nici m`tu[a mea... nici eu n-am fost... iar eventualii ho]i n-au ce s`
g`seasc` acolo.
– Dar sora dumneavoastr`? \ntreb` ea cu glas timid.
– Ce-i cu ea? Crede]i c` o ]inem prizonier`?
– Sigur c` nu.
– Dar a]i vrea s` fi]i sigur`? Foarte bine, s` mergem s` vedem.
Aprinse becurile care luminau etajul de sus [i porni pe sc`ri,
înaintea ei. Ea îl urm`, con[tient` c` era un demers zadarnic. Sigur
c` nu era nimeni acolo. Probabil visase.
Etajul era asem`n`tor nivelului de dedesubt, numai c` tavanul
era mai jos: acela[i labirint de coridoare, aproape acela[i num`r de
camere. Max Lander deschise u[` dup` u[` [i, privind peste um`rul
lui, Shay v`zu c` toate camerele sunt goale. Câteva aveau ni[te cutii
depozitate în`untru, altele mobil` veche, dar se vedea c` nu
locuie[te nimeni acolo. Ajunser` [i la camera de deasupra celei în
care st`tea Shay. Era absolut goal`.
56 JANICE MAYNARD

Ea explic`, parc` ap`rându-se:


– Suna ca un zgomot de pa[i.
– A]i locuit vreodat` într-o cas` a[a de veche ca asta?
– Nu.
– Ferestrele scâr]âie. {i u[ile. Iar du[umeaua scoate [i ea tot felul
de zgomote.
Ap`s` cu mâna pervazul unei ferestre, iar lemnul începu s`
scoat` un sunet ca o b`taie regulat`. Un vânt mai puternic ar fi putut
avea acela[i efect.
– M` tem c` ve]i tot auzi astfel de zgomote, domni[oar`
Reynolds, continu` el. Cel mai bine ar fi s` v` trage]i cear[aful peste
cap [i s` v` culca]i la loc.
– Data viitoare, a[a am s` fac.
Coborâr` sc`rile împreun`, f`r` s` mai schimbe nicio vorb`. În
hol, Max Lander î[i scoase portofelul [i-i întinse lui Shay o carte de
vizit`:
– Acesta este num`rul meu de la birou. Ave]i num`rul de telefon
de la apartament, nu? În caz de nevoie, m` pute]i contacta.
– Crede]i c` va fi nevoie?
– Cine [tie... |nc` n-a]i început s` lucra]i pentru m`tu[a mea.
Shay se întreb` dac` banii pentru ac]iunile caritabile ale doamnei
Kershaw erau ai ei sau ai nepotului, \n timp ce Max Lander se
\ndep`rt`, intrând într-una din camerele care d`deau în hol. Tân`ra
se duse \ngândurat` spre buc`t`rie.
Doamna Kershaw ar`ta mai bine, în aceast` diminea]`. Dup`
micul dejun, o conduse pe Shay în biroul unde avea s` lucreze.
– Primesc foarte des scrisori de la tot felul de oameni, explic`
CASA VR~JIT~ 57

doamna Kershaw, când intrar`.


Descuie cu grij` unul dintre compartimentele biroului din lemn
masiv [i pe jos se pr`v`lir` o mul]ime de scrisori. Ar`ta precum cutia
po[tal` a unui star pop.
Shay petrecu toat` diminea]a punând ordine în coresponden]`
[i, pân` spre prânz, deja avea pus la punct un sistem de sortare.
Doamna Kershaw f`cea parte din peste dou`zeci de comitete. La
unele întâlniri mergea, la altele nu, dar toate trimiteau solicit`ri de
plat` sau alte asemenea.
Lara avusese dreptate. Într-adev`r, femeia era foarte generoas` [i
destul de naiv`. Unele dintre aceste ac]iuni caritabile erau bine
inten]ionate [i meritau fiecare b`nu] care s-ar fi putut strânge. Altele
miroseau de la o po[t` a în[el`torie.
Shay oft` des parcurgând toate acele scrisori, risipite \n jurul ei
ca sute de aripi albe.
– Doamn` Kershaw? zise ea.
Doamna Kershaw st`tea pe un fotoliu, citind un calendar lucios.
– Da, dr`gu]`?
– Ave]i idee cam câ]i bani investi]i \n toate astea? Pe câ]i oameni
îi ajuta]i cu bani?
– Nu foarte exact. P`rea c` ar fi putut s` men]ioneze suma la fix,
cu o aproxima]ie de câteva lire, dar de fapt n-avea nici cea mai vag`
idee.
– Sunt foarte mul]i bani, spuse Shay.
– Nu sunt chiar o femeie s`rac`, replic` ea zâmbind.
– Sunt sigur` c` nu sunte]i, dar poate ar fi trebuit s` v` consulta]i
cu cineva \n leg`tur` cu unele dintre aceste solicit`ri. Cu domnul
58 JANICE MAYNARD

Max Lander, spre exemplu.


– Eh, Max n-are timp pentru micile mele hobbyuri. Banii sunt ai
mei [i vreau s`-i ajut pe cei \n nevoie. Îmi place s` fac bine, dac` tot
am resursele necesare.
– Foarte bine. Atunci, o s` fac ni[te fi[e, astfel încât s` [ti]i
oricând cum sta]i cu fiecare proiect în parte. {i o s` facem [i o
agend` de program`ri [i întâlniri.
– Da. Doamna Kershaw zâmbi din nou, cl`tinând din cap. Asta
este o idee excelent`. V`d deja c` îmi vei fi de un real ajutor.
Pân` spre dup`-amiaz`, Shay termin` sortarea. Erau câteva
scrisori care trebuia semnate de doamna Kershaw, iar aceasta le
semn` aproape f`r` s` se uite la ele. Era foarte încântat` de modul
în care Shay se adaptase la starea ei de confuzie general`.
– E[ti atât de de[teapt`! exclam` ea. O fat` foarte de[teapt`.
Toate aceste eforturi nu necesitau \ns` decât o eficien]` cel mult
mediocr`. Doamna Kershaw era u[or influen]abil`, se vedea
limpede. Shay o pl`cea, dar era convins` c` cineva ca ea n-ar trebui
s` aib` pe mân` un carnet de cecuri.
– O s` duc scrisorile astea la po[t`, dac` nu mai e nimic altceva
de f`cut, spuse ea.
Doamna Kershaw o aprob` cu entuziasm [i-i spuse cum s`
ajung` mai repede. Se gândea c` o plimbare \n aer liber i-ar prinde
bine.
La întoarcere, Shay o anun]` pe doamna Kershaw c` Lara urma
s` vin` s-o ia spre sear` [i b`trâna se bucur` c` tân`ra ei secretar`
începuse deja s`-[i fac` prieteni.
– Sunt tineri [i dr`gu]i. Monique era fericit` aici. Casa era mereu
CASA VR~JIT~ 59

plin` de amicii ei. De ce a fugit oare, când aici avea tot ce î[i dorea?
– Nu [tiu, fu nevoit` se recunoasc` Shay.
Doamna Kershaw oft`:
– De fiecare dat` când m` întorc acas`, m` gândesc c` am s-o
g`sesc aici, c` s-a întors. Apoi zâmbi. S` v` distra]i!
Shay se îmbr`c`, iar când Lara sosi, era gata [i o a[tepta. Noua ei
prieten` \i promisese c` o va duce la o petrecere. Când ajunser` la
casa gazdei, \n`untru se aflau deja mai mul]i tineri care ascultau jazz,
a[eza]i ba pe fotolii, ba pe scaune, chiar [i pe jos. P`reau obi[nui]i
cu un trai bun [i lipsit de griji. La intrarea celor dou`, \[i fixar` cu
to]ii privirile pe Shay, c`utând defectul care, desigur, trebuia s`
existe. {tiind povestea secretarelor de la Lammas Knowl, era de
a[teptat s` se afle fa]` \n fa]` cu o persoan` bizar`. Shay se intimid`
[i era gata-gata s` le strige:
– Nu se vede, dar v` asigur c` sunt purt`toare de cium`
bubonic`.
În urma ei, Lara râse, c`utând s` lini[teasc` mul]imea curioas`:
– S-a întâmplat miracolul. E om!
Shay se uit` în jur. Fetele erau dr`gu]e \n cea mai mare parte, în
afar` de cele care hot`râser` s` fie interesante. B`ie]ii erau de toate
tipurile.
Lui Greg îi pl`cea s` mearg` la petreceri. În cele câteva luni cât
formaser` un cuplu, Shay intrase, ca acum, în nenum`rate astfel de
înc`peri, în care nenum`rate perechi de ochi o cercetaser`, a[a c`
acest lucru încetase de mult s-o mai deranjeze.
– Bun`, salut` ea f`r` sup`rare.
– Bun` [i ]ie, spuse unul dintre b`ie]i. Sunt Hal Webster, hai
60 JANICE MAYNARD

s`-]i prezint lumea.


Essie [i Jean, Jo-Ann [i Angie... Alan [i Fergus, Will [i Bob...
Shay zâmbea [i încerca s` înregistreze frânturi de informa]ie.
Jo-Ann jucase într-o reclam` tv. }ipa din toate puterile, în timp ce
un val se pr`v`lea peste ea [i cineva te îndemna s` cumperi o marc`
de fixativ. Essie avea un mic magazin. Jean se ocupa cu fotografia. O
fat`, numit` Drusilla, compunea cântece. B`rba]ii aveau afaceri cu
automobile, cu o]el sau \n domeniul imobiliar. Pe majoritatea dintre
ei, Shay îi suspecta c`, de fapt, se ocup` de afacerea familiei. Le
lipsea acea duritate pe care o reg`se[ti în privirea celui care reu[e[te
pe cont propriu. Desigur, asta nu însemna c` nu erau bine preg`ti]i
în domeniul lor.
To]i erau foarte prieteno[i. A[a cum [i Lara spusese, se bucurau
s` cunoasc` persoane noi. B`rba]ii au invitat-o la dans, iar fetele
erau curioase s` afle dac` \i place noua ei via]`.
– Ce p`rere ai despre cas`? \ntreb` Jo-Ann.
– Nu [tiu înc`. Cred c` va mai dura ceva pân` m` obi[nuiesc.
– Mmm-mmm, fu de acord Jo-Ann. {i cu Max te vei acomoda,
probabil, ceva mai greu.
Shay nu r`spunse nimic, iar Jo-Ann izbucni în râs:
– Este distrus din cauza lui Monique?
Unul dintre b`ie]i, Fergus, care tocmai îi aducea un alt pahar de
b`utur` lui Jo-Ann, îi r`spunse:
– E[ti o mic` r`zbun`toare, nu-i a[a?
Jo-Ann zâmbi larg:
– Pariez c` ar fi în stare s-o [i omoare!
Se p`rea c` to]i [tiau despre ce e vorba. Lara era furioas`, dar
CASA VR~JIT~ 61

ceilal]i de-abia se ab]ineau s` nu râd`.


Shay realiz` c` grupul ascundea ceva \n leg`tur` cu dispari]ia
fetei.
– {ti]i cumva unde este Monique? \ntreb` ea.
Jo-Ann ridic` din umeri, iar Fergus r`spunse:
– Avem unele b`nuieli.
– Spune]i-mi!
Dac` ei ar fi refuzat, pretextând c` nu e treaba ei, Shay era
preg`tit` s` insiste. Doamna Kershaw era treaba ei, iar s`rmana
b`trânic` era teribil de îngrijorat`.
Lara fu cea care replic`, \mp`ciuitor:
– Oricum, n-are ce s` strice. Cineva tot o s`-]i spun`, dac` n-o
s-o facem noi. Credem c` a fugit cu un b`iat.
– {i de ce crede]i asta? persist` Shay, de[i era convins` c`
majoritatea fetelor care fug de acas` au probabil acest motiv.
– Din cauza a ceva ce s-a întâmplat mai de mult. Tot a[a, fugise
cu un tip dubios, iar Max s-a dus dup` ea [i a adus-o acas`. Ea i-a
spus atunci c` data viitoare n-o s`-i mai fie a[a de u[or. {i,
deocamdat`, cam a[a e.
A[adar, era chiar a[a de simpl` toat` povestea. Jo-Ann continua
s` râd`, iar Lara observ` cu deta[are:
– O duce cineva acas`? E beat`.
Dar Jo-Ann nu era. B`use mai mult decât suficient, dar nu era
beat`, a[a c` replic`, binevoitoare:
– Nu-]i face griji pentru mine, iubito, nu-]i face griji.
Shay se uit` la ceas [i se ridic` în picioare:
– M` tem c` trebuie s` plec.
62 JANICE MAYNARD

Doamna Kershaw îi d`duse o cheie, dar era aproape miezul


nop]ii, destul de târziu pentru a încerca s` intri în casa cuiva. Lara
se oferi s-o conduc`, mai ales c` toat` lumea d`dea semne de
plecare.
Î[i luar` la revedere. Shay fu invitat` la o plimbare c`lare. Fergus
avea grajduri, iar grupul lor se întâlnea în fiecare duminic` pentru
câteva ore de echita]ie. Sâmb`t` seara, fu invitat` de Drusilla s`
asculte câteva dintre cântecele compuse de ea. Holul se umpluse de
tinerii care î[i tr`geau paltoanele pe ei [i se împr`[tiau pe la ma[ini,
spre casele lor.
– Sunt destul de g`l`gio[i, nu? o întreb` Lara, dup` ce [i ultimii
invita]i ie[ir`. Cum ]i s-au p`rut?
– Mi-au pl`cut mult.
Fuseser` foarte prieteno[i [i pl`cu]i, cu excep]ia ie[irii
r`ut`cioase a lui Jo-Ann.
Lara ad`ug`:
– Nu trebuie s`-i dai aten]ie lui Jo-Ann. Are un dinte împotriva
lui Max. Înainte s`-l cunoasc` pe el, se credea irezistibil`. Ar fi fost
gata s` parieze bani mul]i c` nimeni nu-i capabil s`-i reziste.
Jo-Ann ar fi putut participa cu succes la concursul Miss World.
Era elegant` [i p`rea bogat`... De aceea, Shay nu \n]elegea cum de
\[i fixase aten]ia tocmai asupra lui Max. Orice femeie care era gata s`
treac` peste înveli[ul de ghea]` al acestui b`rbat i se p`rea c` nu e
în toate min]ile.
Ie[ir` [i, pe când se îndreptar` spre ma[in`, Lara zise \n [oapt`.
– ~sta ar fi micul secret al lui Jo-Ann. Nu uit` [i nu iart`. Iar
acum, e fericit` c` Monique a fugit iar de-acas`, crezând c` astfel \l
CASA VR~JIT~ 63

enerveaz` pe Max.
– {i tu crezi c`-l enerveaz` cu adev`rat?
Deja coborâser` dealul [i intrau în sat. În jur, era o lini[te de
mormânt.
– Cred c` Monique se comport` proste[te, observ` Lara cu
r`ceal`.
Monique se comporta proste[te. La fel ca Jo-Ann. {i totu[i, fata
din tren p`ruse, la o prim` vedere, sensibil` [i profund tulburat`.
Capitolul 5

În noaptea aceea, Shay adormi aproape imediat. Nu vis` nimic,


sau nimic de care s`-[i aminteasc`.
Diminea]a, dup` micul dejun, continu` treaba început` cu o zi
înainte. Doamna Kershaw nu coborâse înc`, iar ea lucra la o list` cu
nume [i adrese care necesita mai multe verific`ri. Spre exemplu,
Gladys – pur [i simplu, Gladys – [i suma de [aptezeci [i trei de lire,
înscris` cu creionul al`turi.
Auzi telefonul [i r`spunse din living. Vocea lui Max Lander nu
putea fi confundat`. Se p`rea c` [i el o recunoscuse pe a ei, pentru
c`, de cum r`spunsese, b`rbatul \ncepu:
– Domni[oar` Reynolds, v` rog s` merge]i în biroul meu [i, în
sertarul din stânga, sus, ve]i g`si o agend` cu copert` neagr`. Pe
prima pagin`, este un num`r de telefon.
– M` duc s-o aduc \ndat`, se conform` ea.
Nu mai fusese niciodat` în biroul lui, dar p`rea cea mai modern`
camer` din toat` casa. Scaunele erau sobre, din piele neagr`, iar
CASA VR~JIT~ 65

biroul era de asemenea de culoare \nchis`. C`r]ile a[ezate ordonat


\n bibliotec` p`reau s` cuprind` toate volumele de referin]` din
domeniu. Un reportofon, un fi[et pentru dosare, un telefon... Nu
era niciun semn care s` tr`deze vreo aplecare pentru confort. G`si
agenda [i o aduse în living. Telefonul din birou avea un alt num`r [i
era, desigur, o linie privat` pentru situa]iile când Max Lander lucra
aici.
Îi citi num`rul, iar el îi mul]umi, ad`ugând:
– Totul în regul`?
– A]i deschis vreodat` biroul acela mic din living? îl întreb` ea.
– Nu, replic` el, u[or mirat.
– Este îndesat cu acte [i, practic, fiecare hârtie reprezint` o
problem`. Vre]i s` v` spun mai mult?
– Mul]umesc, deocamdat` nu. Ne vedem mai târziu, ad`ug` el
\nchizând.
Shay r`mase cu receptorul în mân`. Aceasta era a doua oar` când
Max Lander îi închidea brusc. Spusese ce avea de spus [i nici nu-i
trecuse prin minte c` ea ar fi putut avea ceva de ad`ugat.
Ar putea s`-l sune [i s` continue, ca [i cum n-ar fi fost nicio
întrerupere.
– Mai târziu? Când mai târziu?
Dar î[i refuz` aceast` pl`cere, gândindu-se c` [i a[a îi permisese
s-o enerveze suficient încât s` fac` gesturi copil`re[ti. Acceptarea
acestei slujbe fusese unul dintre ele, [i asta trebuia s`-i fie înv`]`tur`
de minte.
Shay se gândi s`-i scrie Emmei spre sear` despre cum se prezint`
noua slujb`. Spre dup`-amiaz`, sun` David, s` afle cum se descurc`.
66 JANICE MAYNARD

Ea \l avertiz` c` nu va putea ajunge înapoi în weekendul acela, iar


b`rbatul mai continu` discu]ia câteva minute, întrebând cum era
vremea [i repetând de câteva ori c` îi e dor de ea. Apoi î[i spuser`
la revedere.
Max Lander sosi seara. Shay [i Lara, care fusese invitat` la cin` de
doamna Kershaw [i care nu putea rata ocazia de a fi în apropierea
lui, se aflau în living. Doamna Fulwell le anun]ase c` masa este gata,
iar Lara aplaud` acest anun], bine dispus`. Sunase mai devreme la
apartamentul lui Max [i, cum nu r`spunsese nimeni, se convinsese
c` e pe drum.
Când auzi ma[ina, s`ri din fotoliu, se gr`bi c`tre oglinda
florentin` din hol pentru o sumar` verificare – de[i ar`ta absolut
perfect – apoi se întoarse înapoi în fotoliu [i î[i pironi o privire avid`
spre u[`, de parc` îns`[i Zâna cea Bun` urma s` apar` \n camer`.
Shay se sim]i cumva ca un intrus în timpul cinei. Masa din
sufragerie era oval`, suficient de mare pentru a primi \n jurul ei
dou`sprezece persoane a[ezate lejer, iar ei erau numai trei. |n ce o
privea pe Lara, era evident c` tân`ra ar fi preferat s` fie numai doi.
F`r` s` fie nepoliticoas` cu Shay, Lara \[i \ndrepta aten]ia cu
prec`dere asupra lui Max. Era totul absorbit` de el. Era o fat` foarte
frumoas`, cu pielea absolut perfect` [i cu p`rul de un
blond-str`lucitor. Un cuplu reu[it, se gândi Shay, pentru c` [i el era
destul de chipe[, în felul lui arogant. Iar ea avea farmec. El vorbea
u[or [i pl`cut, incluzând-o [i pe Shay în discu]ie.
Cina lu` sfâr[it, iar doamna Fulwell se \ntoarse s` duc` farfuriile
la buc`t`rie. Când Max Lander termin` cafeaua, Shay îi spuse:
– Se poate s`-mi acorda]i câteva minute?
CASA VR~JIT~ 67

– Desigur, r`punse el amabil. Pofti]i în birou.


– Eu o s` a[tept în living, spuse Lara.
Shay îl urm` pe Max Lander în camera de lucru. B`rbatul se
a[ez` pe scaunul din spatele biroului, iar Shay se sim]ea ca o elev`
care f`cuse o boac`n`.
– A[adar, care s` fie problema? întreb` el.
– Afacerile doamnei Kershaw sunt într-o stare deplorabil`.
– M`tu[a mea nu are afaceri. E doar un hobby.
– Cred c` este în[elat` de oameni.
– A[ fi fost foarte surprins dac` mi-a]i fi spus contrariul. Este
destul de credul`.
– Da, a[a e. N-a durat mult, uitându-m` prin acte, s` aflu asta.
|mprumut` bani oricui \i cere.
– Sunt banii ei.
Voia s` spun` c` n-avea de gând s` se implice \n problemele
b`trânei [i c` nu dorea s` fie deranjat cu astfel de chestiuni.
|nc`p`]ânat`, Shay continu`:
– Sunt convins` c` sunt, altfel cineva ar fi oprit-o pân` acum. Ce
se întâmpl` dac` ajunge la fundul sacului?
– Nu v` face]i griji, domni[oar` Reynolds, n-o s-o dea nimeni
afar` din cas`.
P`rea u[or amuzat de aceast` perspectiv`, a[a c` Shay r`spunse
cu asprime:
– Sunte]i foarte generos. Dar eu cred c` i-ar fi de folos pu]in
ajutor. Este naiv` [i crede \n toate pove[tile lacrimogene care i se
spun... Dar observ c` aceast` naivitate nu se mo[tene[te!
Acest b`rbat formidabil, cu ochii lui p`trunz`tori [i sfredelitori,
68 JANICE MAYNARD

sigur n-o mo[tenise. Nimeni n-ar fi putut s`-l p`c`leasc`. Max replic`
ap`sat:
– Numai pe ramur` feminin`.
Se gândea, desigur, la Monique.
– A]i mai aflat ceva despre sora dumneavoastr`? \ntreb` Shay,
profitând de aceast` aluzie subtil` pentru a deschide subiectul care
o fr`mânta.
– Nu.
Nu p`rea enervat, a[a cum sperase Jo-Ann. Vocea îi era calm`.
Shay întreb` deschis:
– Vre]i s-o g`si]i?
– Sigur c` da.
– {i atunci, de ce n-a]i apelat la poli]ie? Au mai multe resurse
decât dumneavoastr`, nu-i a[a? De ce a]i l`sat povestea din ziare s`
se sting`? Nu putea]i s` apela]i la pres` pentru a o ruga s` se
întoarc`?
Vorbea repede, u[or aplecat` în fa]`, gesticulând. B`rbatul
r`m`sese nemi[cat, cu mâinile înc` împreunate pe birou, cu
man[etele albe ale c`m`[ii z`rindu-se de sub materialul închis la
culoare al hainei.
– Nu cred c` ar fi în interesul surorii mele ca povestea s` ajung`
în ziarele de scandal, ridic` el tonul, mai ales dac` alegerea ei a fost
ca acest comportament aberant s` devin` un mod de via]`. Sunt
convins c` prietenii ei ]i-au povestit despre fuga ei anterioar`.
– Da, dar, oh, nu [tiu, mi se pare c` nimeni nu face nimic, cu
excep]ia doamnei Kershaw... iar ea nu face nimic altceva decât s` se
consume gratuit.
CASA VR~JIT~ 69

– Am angajat un detectiv particular s-o caute.


Aceast` veste o lu` pu]in prin surprindere, de[i n-ar fi trebuit.
Max Lander avea posibilitatea de a pl`ti pe cineva care s` desf`[oare
discret o anchet`. Dou` astfel de aventuri ale lui Monique într-un
singur an reprezentau o lovitur` grea [i pentru reputa]ia lui.
Imaginea unui magistrat care avea o sor` vagabond` putea suferi
grav. Shay era convins` c` Max avea interesul de a ]ine acest scandal
departe de numele Lander, în egal` m`sur` din interes propriu [i
din grija pentru Monique.
F`r` s` par` impresionat de t`cerea ei prelungit`, b`rbatul relu`,
ceva mai calm:
– Detectivul va veni aici peste câteva zile. Dac` sunte]i
îngrijorat`, o s`-i spun s` v` raporteze direct dumneavoastr`.
Se sim]ea o not` de sarcasm în aceste vorbe, dar ea alese s-o
ignore.
– Mul]umesc, spuse ea. M` bucur. Noapte bun`, domnule
Lander, ad`ug` ea, ridicându-se.
– Noapte bun`.
Shay \nchise u[a încet \n urma ei, de[i [i-ar fi dorit s-o trânteasc`
sau m`car s-o fi l`sat larg deschis`.
Lara st`tea în fa]a focului, în living, sorbindu-[i cafeaua.
– Max este ocupat, nu?
– Oh, b`nuiesc c` da, r`spunse Shay, nep`s`toare.
R`mase t`cut`, privind focul. Tremura. Capacitatea de a se
deta[a, pe care unii oameni o aveau, o nelini[tea. Max Lander avea
aceast` deta[are însp`imânt`toare, de parc` prin vene i-ar fi curs, \n
loc de sânge, fulgi de ghea]`.
70 JANICE MAYNARD

Rosti f`r` chef:


– Probabil va lucra toat` seara pentru cine [tie ce escroc
nenorocit, dar nu poate s`-[i r`peasc` cinci minute din timp pentru
a le petrece al`turi de m`tu[a lui. Cât despre Monique, b`nuiesc c`
nu-[i aduce aminte c` e disp`rut` decât dac` îl mai întreab` cineva,
din când în când, dac` s-a întors acas`.
Lara r`spunse, vesel`:
– M`tu[a Mell se simte bine. Max este foarte bun cu ea. {i de ce
ar trebui s`-[i fac` griji pentru Monique? {tie ea ce face.
Tân`ra puse cea[ca de cafea jos [i se întinse, cufundându-se în
fotoliu.
– E atr`g`tor, totu[i, nu-i a[a?
– Crezi?
– Absolut! \nt`ri Lara, cu o expresie vis`toare pe chip. Cei mai
mul]i b`rba]i din ziua de azi sunt extrem de maleabili. Nu [i Max. De
asta \l admir. Cu el nu po]i s` joci a[a cum vrei, ci a[a cum \]i
dicteaz` el. Este foarte puternic... de-a dreptul impresionant.
Shay continu` s` priveasc` fl`c`rile. Nu trebuia s` fii psiholog ca
s`-]i dai seama c` Lara Hammond, cocolo[it` toat` via]a, era
fascinat` de provocarea pe care o reprezenta existen]a unui b`rbat
dur [i ferm \n via]a ei.
Shay se gândi o clip`, apoi rosti din suflet:
– Dac` vreodat` am s` fiu acuzat` de crim`, nu m` pot gândi la
nimeni altcineva mai potrivit care s` m` apere.
Lara se opri brusc din chicotit, iar Shay se uit` în jur, în aceea[i
direc]ie în care se \ndrepta privirea Larei. În cadrul u[ii se afla Max.
– Când o s` vi se aduc` acuza]iile, spuse el grav, o s` v` fac o
CASA VR~JIT~ 71

reducere.
Apoi zâmbi, foarte amuzat, iar Shay îi r`spunse la zâmbet. Ce
altceva ar fi putut face? {i, imposibil de crezut, în acel moment Max
Lander p`ru aproape uman.
– Cred c` ar fi mai bine s` m` \ntorc la scrisorile m`tu[ii, spuse
Shay ridicându-se.
Peste câteva zile, pe la [ase [i jum`tate, î[i f`cu apari]ia Bruce
McGhie, detectivul care o c`uta pe Monique. Doamnei Fulwell i se
ceruse s`-i preg`teasc` o camer`, întrucât era posibil s` r`mân`
câteva zile la ei.
Doamna Kershaw îl întâlnise la angajare [i nu p`ruse deloc
impresionat` de el. |ntr-adev`r, trecuser` trei s`pt`mâni de c`ut`ri,
timp în care nu reu[ise s` afle mare lucru.
De aceea, b`trâna îl întâmpin` cu o privire plin` de repro[:
– Ave]i ve[ti pentru noi, domnule McGhie?
– M` tem c` nu prea multe.
– Dar ave]i vreuna? O fat` nu poate s` dispar` pur [i simplu!
El trebui s` admit`, cu jum`tate de gur`:
– Se pare c` este posibil. Domni[oara Lander a plecat cu
suficien]i bani la ea. Nu va avea nevoie de o slujb`, cel pu]in pentru
o vreme. Dac` a plecat s` se întâlneasc` cu cineva, probabil c` acel
cineva o ]ine ascuns`.
Doamna Kershaw se plânse:
– Nici m`car n-a dat un telefon. M` tot gândesc c` poate o s`
sune.
Cum în ochii doamnei Kershaw se puteau vedea deja lacrimi,
Shay spuse repede:
72 JANICE MAYNARD

– {i cum proceda]i când c`uta]i pe cineva, domnule McGhie?


Bruce McGhie avea ochii de un albastru-intens. Se întoarse spre
Shay, remarcând-o pentru prima dat` [i p`rând încântat de ceea ce
vede. Era gata s` zâmbeasc`, dar gravitatea situa]iei îl determin` s`
se ab]in`.
– Facem afi[e cu fotografia ei, oft` detectivul. N-am avut noroc
în direc]ia asta. Nici când am vorbit cu prietenii ei n-am aflat prea
multe.
Oare prietenii ei o ajutau, se întreb` Shay, sau Monique î[i
acoperea urmele înadins?
McGhie continu`:
– Se face un dosar. Descrierea. Detalii. Tot ce nu se poate
schimba... o aluni]` pe obraz, felul în care merge. |n cazul ei, [tim
c` gesticuleaz` mult când vorbe[te [i are obiceiul de a-[i \ndep`rta
p`rul de pe frunte, chiar când nu e cazul. Se merge prin autog`ri [i
prin g`ri. Apoi...
– Opri]i-v`! interveni nervoas` doamna Kershaw, aplecându-se
în fa]` cu pumnii strân[i. Înceta]i s` mai vorbi]i despre Monique ca
despre o criminal`.
Se întoarse spre Shay, care venise repede lâng` ea.
– Urmeaz` s` ne spun` c` o vor c`uta pe fundul râului, continu`
ea. Nu-i a[a? A fost [i la morg`, s` vad` dac` nu cumva g`se[te pe
cineva cu aluni]` pe obraz?
– Lini[ti]i-v`, spuse Shay, ]inând-o în bra]e [i mângâind-o ca pe
un copil.
– O s` plec, spuse McGhie încet.
– Nu este nevoie, protest` abia auzit vocea doamnei Kershaw. O
CASA VR~JIT~ 73

s` m` duc la mine în camer`. Cred c` simt nevoia s` m` \ntind pu]in.


Ierta]i-m`, domnule McGhie, sunt o femeie b`trân` [i sentimental`,
îmi iubesc nepoata [i mi-e team` pentru ea.
P`r`si camera repede, cu Shay al`turi. Când ajunser` \n
dormitor, Shay aprinse focul [i o ajut` s` se a[eze în pat. O l`s` la
televizor [i coborî s`-l sune pe doctor.
– Cum îi e acum? întreb` medicul.
– Pare c` [i-a mai revenit. Ve[tile despre Monique au tulburat-o.
– Întotdeauna se întâmpl` a[a. Încerca]i s` nu-i da]i nimic de
dormit pân` disear`, la ora obi[nuit`. Dac` este cazul, da]i-mi un
telefon [i vin acolo.
Când urc` din nou, Shay o g`si doamna Kershaw râzând vesel`
\n fa]a televizorului.
– Shay, s`-i spui domnului de jos c` în niciun caz n-am vrut s`
sugerez c` nu-[i d` interesul.
– O s`-i spun, îi r`spunse fata [i închise u[a în urma ei.
Bruce McGhie era a[ezat la mas`, preocupat de un dosar pe
care-l scosese din serviet`.
– Domni[oara Reynolds, b`nuiesc.
– Da.
– Lander mi-a spus c` o s` v` întâlnesc aici. Mi-a spus s` v` pun
la curent cu progresele pe care le-am f`cut.
– V` rog, spuse ea.
– Acestea sunt declara]iile pe care le-am cules de la prietenii
domni[oarei Lander, data trecut` când am venit aici. Prima oar` a
fugit mai mult dintr-o joac`, nu avusese nimic serios în cap, dar
Lander l-a pl`tit pe individul cu care plecase [i a adus-o înapoi acas`.
74 JANICE MAYNARD

Monique le-a spus tuturor c` o s` fug` din nou [i c` lui Lander nu-i
va fi la fel de u[or s-o g`seasc`.
– Cu acela[i b`rbat?
– Cam to]i cred c` da.
– P`i, cine e b`rbatul `sta?
– Dobie, spuse Bruce McGhie. A[a îl cheam`. Cunoa[te]i vreun
b`rbat pe nume Dobie?
– Dobie [i mai cum?
– Aici m-a]i pierdut. ~sta este singurul nume pe care l-am
ob]inut. A fost pl`tit cu banii jos, nu avea cont în banc`. {i nici vreo
adres` n-am aflat. Tot ce [tim, este c` domni[oara Lander l-a
cunoscut la un concert de jazz. {i crede]i-m`, domni[oar` Reynolds,
în ultimele câteva seri am fost în mai multe cluburi de jazz decât a[
fi crezut c` exist`. Nimeni n-a auzit de niciun Dobie.
Apoi, b`rbatul continu`:
– Am în]eles c` sunte]i convins` c` a]i v`zut-o în tren, nu-i a[a?
– Da.
– Înc` mai crede]i asta? Am urmat, desigur, [i aceast` pist`, dar
n-am putu afla nimic: agen]ii de bilete, controlori pe tren, pasageri,
nimeni nu-[i aduce aminte de ea.
Shay se scuz`:
– Poate a[ fi remarcat mai multe detalii, dar practic [i eu fugeam
de ceva. Renun]asem la serviciu [i tocmai încheiasem o rela]ie. Eram
ca într-o cea]`. Din care n-am ie[it decât pentru câteva clipe, când
aceast` fat` a sc`pat o revist` la picioarele mele.
– Îmi pare r`u, vorbi detectivul, referindu-se la desp`r]irea de
Greg.
CASA VR~JIT~ 75

– Oh, s-a terminat acum. Am trecut peste asta.


Îi zâmbi, perfect con[tient` c` spusese o minciun`. Înc` o mai
durea când se gândea la Greg... [i o f`cea destul de des.
În urm`toarele dou` oare, Shay parcurse împreun` cu Bruce
McGhie toate documentele pe care acesta le strânsese [i se minun`
de volumul de munc` pe care el [i firma lui îl depuseser` în c`utarea
lui Monique Lander.
– Prietenii ei par s` considere c` se va întoarce atunci când va
avea chef, spuse Shay, iar Bruce zâmbi.
– A[a m` gândesc [i eu, dar mi-ar pl`cea s-o g`sesc eu mai întâi.
Mândrie profesional`, ce s`-i faci?
Vorbir` pu]in [i despre ei. B`rbatul era nec`s`torit [i se uita la
Shay ca [i cum n-ar fi fost implicat în nicio rela]ie, încântat s` se afle
aici, cu ea. Lucrase în poli]ie vreme de cinci ani [i renun]ase în urm`
cu un an [i jum`tate, pentru a-[i deschide aceast` agen]ie de
detectivi particulari, împreun` cu al]i câ]iva colegi. Aceasta nu era
prima oar` când colabora cu firma lui Max Lander [i spera s` nu fie
nici ultima.
– Nu e treaba mea dac` el nu se agit` foarte tare din cauza
dispari]iei surorii lui, conchise Bruce. Domni[oara este un copil de
bani gata, r`sf`]at`, dar tot simt c` m` enervez când nici m`car nu
apuc s` intru la el s`-i spun ce progrese s-au f`cut. Întotdeauna,
rapoartele le predau secretarei lui.
Max Lander avea exact acela[i efect [i asupra ei, [i de aceea se
sim]i cumva apropiat` de Bruce McGhie. Dup` o vreme, încetar` s`
mai discute despre familia Lander, descoperind c` mai aveau [i alte
lucruri în comun. Amândurora le pl`cea mâncarea indian`, iar
76 JANICE MAYNARD

Bruce [tia un loc de unde se putea cump`ra curry original din


Madras.
– Ar fi frumos s` mergem împreun` acolo. Este o mâncare
excelent`. N-am mai g`sit nic`ieri ceva atât de gustos.
– S-a f`cut.
– Promi]i?
– De ce nu?
Apoi, Shay \[i aduse aminte de doamna Kershaw. Trecuse destul
de când nu mai urcase la ea s` vad` ce face [i se apropia cina.
– Urc s` verific dac` doamna Kershaw doarme sau nu. Po]i s` dai
drumul la televizor.
– Nu, spuse el, o s` a[tept s` te întorci. La televizor pot s` m` uit
oricând. Nu se întâmpl` prea des s` stau la taclale cu o fat` ca tine.
Shay îi r`spunse cu un zâmbet [i fugi pe sc`ri spre camera
doamnei Kershaw. Femeia o privi ner`bd`toare [i spuse:
– Speram s` urci. Hai, a[az`-te aici [i poveste[te-mi ce ]i-a spus.
Ceva despre Monique?
– Lucreaz` din greu. O s-o g`seasc`. Nici nu-mi închipuiam cât
de meticuloas` poate fi o anchet` de acest gen.
– Da. Max \l pl`te[te rege[te, desigur, dar sunt convins` c` [i el
î[i face treaba. Mi-a[ dori doar s` se gr`beasc`. Numai de-ar suna...
Se uit` la telefonul de pe noptier` [i-[i puse o mân` pe receptor,
ca [i cum ar fi a[teptat s` sune.
– Este vina mea... spuse doamna Kershaw.
– De ce spune]i asta? se mir` Shay.
– Oh, da. Data trecut` a sunat. Mi-a spus unde se afl`, pentru c`
[tia c` îmi fac griji, iar eu i-am spus lui Max. N-am vrut, dar el [i-a dat
CASA VR~JIT~ 77

seama imediat c` sunase. S-a uitat la mine [i [i-a dat seama. Apoi
i-am spus.
– Ce altceva a]i fi putut face? încerc` s-o lini[teasc` fata.
– Asta mi-am spus [i eu, dar, când Max a adus-o înapoi, ea mi-a
zis c` n-are s`-mi mai împ`rt`[easc` niciodat` nimic.
Din frânturile de descrieri, Monique Lander p`rea la fel de
egoist` ca [i fratele ei.
– O s` se întoarc`, spuse Shay. Toat` lumea [tie c` se va întoarce.
{i to]i zic c` a f`cut asta numai pentru c` domnul Lander a adus-o
înapoi data trecut`... nu trebuie s` v` face]i griji.
Shay închise u[a \n urma ei [i coborî sc`rile. Monique Lander era
o tân`r` r`sf`]at` [i copil`roas`. Poate [i naiv`... dar lui Shay nu-i
d`dea pace gândul c`, sub aceste aparen]e, se ascundea ceva mai
mult. Cineva, cândva, ar fi trebuit s`-i întind` o mân` de ajutor.
Bruce McGhie urma s` adune noi declara]ii a doua zi diminea]`.
Pân` se culcar`, î[i ]inur` companie unul altuia, povestind tot felul
de nimicuri.
Era pl`cut c` McGhie era [i el acolo. Toat` ziua de vineri o
petrecu trecând în revist` detaliile pe care le aflase la începutul
anchetei, apoi vorbind cu localnicii. Seara, îi povesti lui Shay ce mai
aflase. Nu prea mult.
Sâmb`t`, Bruce plec` în grab`, dup` ce termin` brusc o
convorbire telefonic`. Din fug`, \i dezv`lui lui Shay c` trebuie s` afle
ceva important [i c` o s`-i povesteasc` tot la întoarcere.
Doamna Kershaw o întreb` ce-i spusese Bruce, iar Shay fu
nevoit` s` recunoasc`:
– Mai nimic... de fapt. Cred c` l-au sunat de la birou [i se duce
78 JANICE MAYNARD

pân` acolo.
– Dar era vorba despre Monique?
– A[a m` gândesc. Dar nu [tiu nimic sigur.
– Oricum, dup`-amiaz` o s` vin` [i Max.
Doamna Kershaw spusese asta ca [i cum Bruce McGhie n-ar fi
vrut s` spun` tot, iar venirea lui Max l-ar fi convins imediat s` le
ofere toate detaliile. Perspectiva b`trânei era complet eronat`.
Bruce ar fi fost foarte mul]umit s`-i poat` spune lui Max Lander tot
ce se petrecuse de când începuse s` ancheteze cazul. Max era cel
care n-avea niciodat` timp s` asculte.
Oficial, sâmbetele [i duminicile erau zile libere pentru Shay.
Tân`ra \i promisese Drusillei c` o va vizita, dar pân` la urm` decise
s` se bucure de un weekend lini[tit acas`. Se uit` peste
coresponden]a pentru doamna Kershaw, sosit` diminea]`, ie[i la
cump`r`turi, apoi se hot`r\ s` mearg` la o plimbare pe dealurile din
preajm`. Merse f`r` ]int` vreme de mai multe mile [i-i pl`cu nespus,
cu atât mai mult cu cât nu întâlni pe nimeni. |ntr-un târziu, d`du
peste un lumini[, în mijlocul c`ruia z`ri un inel oarecum neregulat
de pietre, fiecare cam de în`l]imea unui om. Pu]in mai departe, în
afara cercului, z`ri un alt grup de pietre, mai mici, în num`r de trei.
Le privi o vreme... erau acoperite cu mu[chi [i probabil la fel de
b`trâne ca aceste dealuri, [i se gândi c`, la început, a[ezarea lor o fi
avut vreun scop care acum se pierduse.
Cu acest gând, porni înapoi spre cas` [i ajunse chiar mai repede
decât s-ar fi a[teptat. Aici, îl g`si pe doctorul Probyn, medicul
doamnei Kershaw.
– V-a pl`cut plimbarea? întreb` el.
CASA VR~JIT~ 79

– Da, mul]umesc, aprob` Shay. Spune]i-mi, v` rog, continu` ea


curioas`, ce reprezint` pietrele acelea vechi de pe deal?
– Ei bine, este o parte a istoriei noastre locale. Nu g`se[ti prea
multe locuri de acest fel \n lume. Sunt, se pare, neolitice... ar putea
fi mai vechi chiar decât cele de la Stonehenge. Pietrele din inel se
numesc "Cei care danseaz`", iar cele de pe margine – le-ai remarcat?
– sunt cunoscute sub numele de "Cei care [optesc".
– Cine le-a dat numele astea?
– Nimeni nu [tie. Dar a[a au fost denumite dintotdeauna. {i
nimeni nu [tie de ce au fost amplasate acolo. Unii spun c` este un
loc malefic. Se zice c` s`rmana Alice [i prietenii ei mergeau acolo.
– S`rmana Alice? repet` Shay, nedumerit`.
– Alice Gifford, ad`ug` b`rbatul, ca [i cum detaliul numelui de
familie ar fi putut s-o l`mureasc`.
Privi apoi în sus, la ini]ialele A., D. [i G. \nscrise pe frontispiciul
casei, al`turi de anul când fusese construit`, 1642.
– Alice [i Daniel Gifford. Nu-mi spune c` nimeni nu ]i-a povestit
despre s`rmana Alice.
– Ce s`-mi povesteasc`?
Doctorul chicoti [i spuse:
– Vezi stejarul acela b`trân din fa]`? Ei bine, într-o diminea]` de
aprilie, Alice a fost spânzurat` acolo... acuzat` c` practica vr`jitoria.
Capitolul 6

– Glumi]i?
– Deloc. Toate datele acestea se afl` în arhive.
– {i chiar era vr`jitoare?
– A[a se spune.
Shay nu putea s`-[i ia privirea de la stejar. Dac` era vorba despre
acela[i copac, însemna c` are peste trei sute de ani.
– Ce oribil! se cutremur` ea.
– Da, nu-a fost foarte pl`cut pentru Alice, dar face parte din
mo[tenirea acestui loc. Poate ar trebui s` vorbe[ti cu so]ia mea. Este
expert` în istoria acestor locuri. Treci pe la noi cândva, s` lu`m
\mpreun` ceaiul. Chiar mâine, dac` po]i.
– Mul]umesc, spuse ea. Mi-ar face pl`cere.
Se uit` din nou la ini]ialele gravate deasupra u[ii. Alice venise aici
ca mireas`, ca tân`r` so]ie, tr`ise în aceast` cas` cu so]ul ei [i cu
copiii [i apoi fusese osândit` la o moarte cumplit`. Pentru doctorul
Probyn, acest fapt p`rea insignifiant, ba chiar amuzant, dar lui Shay
CASA VR~JIT~ 81

i se p`rea un episod nedemn din istoria satului.


O g`si pe Melissa Kershaw în living, în genunchi, lâng` [emineu,
r`scolind bu[tenii cu un v`trai. La venirea lui Shay, se \ntoarse c`tre
tân`r` [i-i \mp`rt`[i gr`bit`:
– Chiar era ceva în leg`tur` cu Monique. Ce bine îmi pare c`
te-ai întors!
– Telefonul de azi-diminea]`?
Doamna Kershaw aprob` din cap:
– Da. S-a întors tân`rul acela, este în birou cu Max. Nu m` las`
s` intru [i eu.
Shay îi lu` v`traiul din mân` [i o ajut` s` se ridice.
– Ce s-a întâmplat? \ntreb` ea.
– Am vârât capul pe u[`, dar Max mi-a spus c` e în regul`, s` m`
duc în living, c` o s` vin` [i el imediat.
– {i?
– Au trecut zece minute. Vreau s` [tiu ce se întâmpl`. Nu vrei s`
te duci tu [i s`-l întrebi pe Max? Te rog!
S` intre peste Max Lander nu era chiar cel mai indicat sau pl`cut
lucru, dar, gândindu-se la emo]iile pe care le avea b`trâna, Shay
aprob`:
– Bine, o s` m` duc s`-l întreb. Dar nu promit c` o s` aflu ceva.
Probabil c` Bruce i-ar fi spus tot, de îndat` ce conversa]ia cu Max
Lander s-ar fi terminat, dar doamna Kershaw nu mai avea r`bdare,
a[a c` Shay b`tu cu timiditate \n u[a biroului.
– Intr`! se auzi vocea sobr` a lui Max Lander.
Shay p`trunse \n camer` [i v`zu c` Bruce st`tea pe scaunul din
fa]a biroului ca un copil pedepsit, a[a cum st`tuse [i ea.
82 JANICE MAYNARD

– Da? \ntreb` Max pe un ton nervos din pricina \ntreruperii.


– Doamna Kershaw este ner`bd`toare s` afle dac` ave]i vreo
veste despre Monique, explic` Shay.
– Trebuia s` vin` ea îns`[i s` întrebe, se r`sti Max.
– A venit. Dumneavoastr` a]i expediat-o.
– {i s-a gândit s`-[i trimit` un spion, pe dumneavoastr`, cl`tin`
din cap b`rbatul, ca un om mare care are de-a face cu un copil
înc`p`]ânat. Pentru Dumnezeu, spune]i-i s` intre, dac` asta dore[te.
Melissa Kershaw o a[tepta \n u[a de la living. Când Shay ie[i [i-i
zâmbi, se îndrept` vesel` c`tre ea.
– Am avut dreptate, nu? E ceva important, zise ea intrând \n
birou.
– Nu [tim înc`, replic` Max. Este vorba despre o solicitare de
bani \n schimbul informa]iilor despre Monique. Scrisoarea a sosit la
mine la birou, \mpreun` cu ziarul de diminea]`.
Hârtia se afla în fa]a lui, pe birou, imprimat` cu litere de tipar. O
ridic`, dar nu i-o întinse femeii. Doamna Kershaw spuse, cu o voce
ascu]it`:
– Bani pentru ce? \ntreb` b`trâna, ca [i cum n-ar fi auzit
explica]iile.
– Pentru a ne spune unde se afl` Monique.
– Vrei s` spui c` e de la cineva care [tie unde se afl`?
– A[a se pare.
– Câ]i bani, Max? Trebuie s` pl`te[ti.
– Cinci sute.
– D`-le banii. Cine sunt?
– Nu [tim. Banii trebuie l`sa]i într-o cabin` telefonic`. Dup`
CASA VR~JIT~ 83

primirea lor, cel care o ]ine prizonier` pe Monique \i va da drumul.


Chipul doamnei Kershaw r`mase împietrit:
– S`-i dea drumul? Adic` cineva o ]ine ascuns` undeva?
– Asta ni se d` de \n]eles. Dar, dac` ar fi vorba despre o r`pire,
suma asta nu este una realist`.
Bruce McGhie aprob` din cap.
– Nu m-am gândit la asta, f`cu naiva doamna Kershaw.
– Nici acum nu trebuie s` te gânde[ti, o sf`tui Max.
– Cineva ar fi putut s-o r`peasc`, nu? protest` femeia. Nu pentru
bani, Max, ci din cauza ta. }i-ai f`cut o groaz` de du[mani în carier`.
Omul acela, care d`duse foc la acel depozit, cel pe care l-au prins la
docuri... A spus c`, de cum va ie[i din închisoare...
– N-a ie[it înc`, spuse Max Lander calm. {i nici nu va ie[i în
urm`torii trei ani.
Melissa Kershaw tremura.
– Crezi c` cineva a r`pit-o din r`zbunare, iar noi ne-am gândit tot
timpul c` a fugit din nou cu b`iatul acela?
Shay spuse repede:
– Bruce, crezi c` scrisoarea este autentic`? Tu e[ti detectivul. Ce
crezi?
– Nu cred, r`spunse b`rbatul, foarte hot`rât. Mereu apar vulturi
de `[tia care dau târcoale. Probabil cineva s-a gândit c` ar fi o
metod` bun` s` fac` ni[te bani. Cred c` n-au nimic s` ne spun`.
Dup` câteva clipe de gândire, b`rbatul relu`:
– Totu[i, vom face ce trebuie f`cut, domnule. O s` urm`m
instruc]iunile, de[i este p`cat c` nu putem s` implic`m poli]ia în
chestiunea asta.
84 JANICE MAYNARD

Cum Max Lander nu p`rea dispus s` discute acest subiect, Bruce


continu`:
– O s` organiz`m o ambuscad`.
Shay o conduse pe doamna Kershaw înapoi în living, mai
lini[tit`, dar înc` tem`toare.
– Nu m-am gândit la asta pân` acum, spuse b`trâna, dar Max
chiar are du[mani. Trebuie s` aib`, nu-i a[a? To]i oamenii aceia pe
care i-a trimis la închisoare, familiile lor, prietenii lor.
|n ce o privea, Shay se gândi c` doamna Kershaw se uita prea
mult la televizor. De[i, pe de alt` parte, era limpede c`, pentru mul]i
din acei oameni, r`pirea ar fi fost cea mai modest` dintre crimele
înf`ptuite.
Doamna Kershaw continu`:
– Uit`-te [i tu la mine... Pân` acum, m-am fr`mântat pentru c`
Monique a fugit cu b`iatul acela, iar acum încep s` cred c` mai bine
ar fi f`cut-o. Sunt sigur` c` a[a e. {i la fel de sigur` sunt c` o s` dea
un telefon de Cr`ciun.
Pe sear`, Shay ie[i s` se plimbe [i, când se \ntoarse, observ` c`
singura fereastr` luminat` era cea a biroului lui Max Lander. Când
trecu prin dreptul u[ii deschise, se întoarse din instinct [i privi
\ntr-acolo. |l v`zu stând în spatele biroului uria[, cu un morman de
acte în fa]`.
Faptul c` se sim]i privit, \l f`cu s`-[i ridice ochii din hârtiile
importante la care lucra.
– A]i avut o sear` pl`cut`? întreb` el.
– Foarte pl`cut`, mul]umesc.
– Cât timp a]i fost plecat`, v-a c`utat cineva. Este vorba despre
CASA VR~JIT~ 85

un anume domn Battrick. V-a l`sat [i un mesaj. Dore[te s` vin`


mâine pe aici. Domnul MacGhie este cel care a discutat cu el. {i,
dac` m` \ntreba]i pe mine, cred c` domnul detectiv avea ni[te
planuri pentru mâine dup`-amiaz`, care nu-l includeau [i pe
domnul Battrick.
"Iar dac` m` \ntrebi pe mine, ai putea s`-]i vezi de treaba ta!",
gândi Shay. "M` faci s` m` simt ca o prin]es` victorian`, cu prea
mul]i pretenden]i".
– |n ce m` prive[te, am planuri care nu-i includ pe niciunul
dintre ei, r`spunse ea cu voce tare.
Urma s` mearg` la ceai la familia Probyn, dup` cum promisese.
Max Lander t`cu. |[i f`cuse datoria, \i transmisese mesajul, a[a c`
rolul lui se \ncheiase. |[i întoarse privirea lini[tit la actele de pe
birou, f`r` s`-i mai arunce m`car o privire. Lui Shay, acest
comportament i se p`ru foarte enervant. R`mase pe loc în cadrul
u[ii, privindu-l. Apoi ad`ug` cu brusche]e:
– Crede]i c` acea cerere de r`scump`rare este real`?
– Posibil.
P`rea c` nu dore[te s`-[i ridice privirea spre ea. Continu` s`
citeasc` înc` câteva secunde, pân` termin` paragraful, apoi observ`
indiferent:
– Data trecut` a existat un fel de aranjament financiar.
– Crede]i c` este vorba din nou despre Dobie?
– Nu cred c` a fost r`pit`. Din câte am v`zut eu, acel b`rbat de
nimic – dac` Monique s-a dovedit suficient de proast` încât s` fug`
din nou cu el – nu s-ar împotrivi s` mai fac` ni[te bani de pe urma
ei.
86 JANICE MAYNARD

Poate c` Monique [tia acest lucru. Dac` ar fi vrut s` se r`zbune


pe Max, ar fi putut s` fie de acord cu aceast` stratagem` de a mai
scoate ni[te bani de la el. Dar la fel de adev`rat era [i faptul c` Dobie
putea pune la cale un astfel de plan [i de unul singur.
– Îmi pare r`u de ea, [opti Shay.
Max Lander p`ru surprins:
– Da? Crede]i-m`, n-ave]i de ce.
Shay era obosit` [i nu se sim]ea \n stare s`-i explice ce voise s`
spun`. N-ar fi fost oricum capabil s` în]eleag`.
– De ce ar trebui s` v` cred pe dumneavoastr`? izbucni ea. De
unde [ti]i?
F`r` s` mai a[tepte vreun r`spuns, se retrase în întuneric [i porni
încet pe sc`ri. El nu-i ur` noapte bun`. De altfel, Shay era convins`
c` nici nu apucase s` fac` cinci pa[i, c` el se [i întorsese la actele lui.
A doua zi diminea]`, Shay îl sun` pe David rugându-l s` nu mai
vin`, pentru c`, din p`cate, avea deja un alt program.
Când coborî în buc`t`rie, îl g`si pe Max echipat \n costum de
c`l`rie [i î[i aduse aminte de invita]ia la o plimbare c`lare. Totu[i,
când fusese invitat` de prietenii lui Monique, nu se gândise c` va
participa [i Max Lander. Plecar` cu to]ii, Max, Lara, Shay [i Bruce,
spre ferma lui Fergus Marley. Acolo se aflau deja aproape to]i cei pe
care Shay îi cunoscuse acas` la Lara Hammond. Dintre ei, singurul
care nu [tia s` c`l`reasc` era Bruce, dar pân` la urm` se descurc`
admirabil.
Dup`-amiaz`, Shay merse la ceai la familia Probyn. Doamna
Probyn era imaginea perfect` a elegan]ei, era inteligent` [i destul de
frumoas`. Pielea îi era neted`, f`r` riduri, iar p`rul îl purta lung
CASA VR~JIT~ 87

pân`-n talie. O întâmpin` pe Shay cu un zâmbet atât de amabil, încât


oricine, v`zându-l, s-ar fi sim]it ca acas`.
Doctorul Probyn fusese chemat de urgen]` la un bolnav, a[a c`
Shay r`mase \n compania so]iei sale. Cât st`tur` de vorb` la ceai,
Shay afl` c` familia ei tr`ia \n aceste locuri de foarte mult` vreme.
So]ul ei preluase cabinetul tat`lui ei, dup` ce acesta murise. Cei doi
nu aveau copii.
Hobbyul doamnei Probyn era istoria local`, de[i era destul de
greu s`-]i închipui cum mai avea timp [i pentru astfel de pasiuni.
Avea ni[te caiete mari în care notase tot felul de legende de prin
partea locului, anecdote pe care le aflase, orice i se p`rea interesant
[i avea o oarecare leg`tur` cu Lower Bellum.
– |ntr-o zi, o s` scriu o carte, îi spuse lui Shay, iar fata nu se îndoi
c` o va face.
– Ave]i notat ceva despre Pietre? întreb` ea curioas`.
– "Cei care danseaz`" [i "Cei care [optesc"... Ei bine, acela chiar
este un loc special. Au fost aduse acolo înc` înainte de druizi, a[a c`
nimeni nu [tie c`rui scop ar fi trebuit s` serveasc` ini]ial.
Avea caietele în biroul din living, aranjate ordonat într-un sertar
special. Shay se gândi la doamna Kershaw [i regret` \n sinea ei c`
b`trâna nu era la fel de organizat`.
Doamna Probyn se a[ez`, ]inând sertarul pe genunchi, alese un
caiet [i-l puse pe mas`.
– Vr`ji, anun]` ea vesel`. Pietrele erau folosite pentru vr`ji.
Shay se aplec` pu]in peste mas`, \ncercând s` vad` mai bine, [i
zise:
– Alice Gifford...
88 JANICE MAYNARD

– Da, desigur. Alice era o vr`jitoare special`.


– Din câte [tiu, vr`jitoarele se ardeau pe rug...
– Nu foarte des, aici la noi, spuse doamna Probyn. Aici, de obicei
le spânzurau. Lower Bellum a fost norocos, n-a pierdut decât o
singur` femeie. Într-un alt s`tuc, cam de acelea[i dimensiuni, [i nu
la mai mult de zece mile dep`rtare, au fost spânzura]i, într-o singur`
s`pt`mân`, treizeci [i opt de b`rba]i, femei [i copii. Cât a continuat
vân`toarea de vr`jitoare, nimeni n-a mai fost în siguran]`. Vecini
care aveau ceva de împ`r]it între ei, copii isterici... au fost acuzate pe
nedrept mii [i mii de persoane. {i, odat` ce intrai pe mâinile lor, nu
mai era cale de sc`pare. Iar dac` aveai o aluni]` sau un semn din
na[tere pe corp, acela era pecetea diavolului, [i erai pierdut. Nimic
nu te mai putea salva.
– Dar pe Alice cine a denun]at-o? \ntreb` Shay, ea \ns`[i
surprins` de indignarea care i se strânsese în glas. S`rmana
b`trân`... mai ad`ug` ea comp`timitoare.
Doamna Probyn î[i ridic` ochii din caiet.
– Ce te face s` crezi c` era b`trân`?
– Nu [tiu. M` gândeam c` majoritatea vr`jitoarelor sunt b`trâne
[i urâte. În filme, a[a sunt mereu.
– Oh, nu, neg` doamna Probyn cu emfaz`. Frumuse]ea ie[it` din
comun era considerat` un semn sigur c` femeia în cauz` este
vr`jitoare. Acesta este probabil motivul pentru care Alice a fost
denun]at`... din cauza unui b`rbat gelos sau a unei femei geloase.
Avea dou`zeci [i doi de ani. B`ie]elul ei avea un an.
Se întoarse la noti]ele ei [i citi:
– Au venit dup` ea când b`rbatul ei era plecat de acas` cu ni[te
CASA VR~JIT~ 89

treburi urgente. Cosea la fereastra camerei ei [i i-a v`zut venind.


N-a f`cut nicio încercare de a sc`pa. Servitorii au încercat s-o apere,
dar erau prea pu]ini. Alice Gifford a fost luat` cu for]a [i dezbr`cat`,
pentru a se vedea semnul diavolului. A fost spânzurat`. So]ul ei a
continuat s` locuiasc` la Lammas Knowl, [i apoi fiul lor [i familia lui.
Ultimul descendent al neamului Gifford a murit cu pu]in timp
înainte ca familia Lander s` cumpere casa, acum un an sau doi. Ei
înc` mai numesc acea \nc`pere "Camera lui Alice".
Shay nu [tia asta. Doamna Probyn se referea probabil la localnici,
nu la familia Lander.
– Despre ce camer` este vorba? \ntreb` ea.
– |nc`perea de la etajul de sus, spre fa]`, explic` femeia. Nu
fereastra din centru, cea din stânga.
Shay sim]i c` palmele \ncep s`-i transpire. B`nuia acest lucru,
chiar dinainte s` \ntrebe. Camera de deasupra celei în care st`tea
ea... acolo unde auzise zgomot de pa[i în prima noapte.
Dar nu-i m`rturisi acest lucru doamnei Probyn, pentru c`,
desigur, nu erau pa[i, ci un zgomot de la fereastr`.
Nu peste mult timp, Shay se hot`r\ s` plece spre cas`. Se
întunecase deja [i era destul de frig. Când ajunse \n fa]a locuin]ei
familiei Lander, privi în sus, spre fereastra camerei lui Alice Gifford.
Lumina lunii se reflecta în geam [i ai fi putut s`-]i imaginezi c` acolo
se afl` o lamp` aprins`. Dar la fel se \ntâmpla cu toate ferestrele. Nu,
nu era o camer` special`, decise ea.
Ziua de luni veni [i, la fel de repede, trecu. Mar]i diminea]`,
Bruce telefon` s` anun]e c` banii de r`scump`rare ar fi trebuit l`sa]i
pe o alee retras`, lâng` o cabin` telefonic`. Se hot`râr` s` pun` la
90 JANICE MAYNARD

cale un plan. Vârâr` ni[te hârtii false într-o geant` [i a[teptar` s`


vad` ce se întâmpl`. Un pu[ti mititel veni [i ridic` banii, pe care-i
duse unui b`iat mai mare, de vreo [aisprezece ani.
Sigur c` habar n-aveau despre locul unde s-ar putea afla
Monique Lander. B`iatul voia s`-[i cumpere o ma[in` sport la mâna
a doua, iar aceast` metod` i se p`ruse o modalitate simpl` de a face
rost de bani.
Shay îi transmise vestea doamnei Kershaw. Femeia închise ochii,
u[urat`.
– Mul]umescu-]i ]ie, Doamne! exclam` ea.
{i Shay se sim]i u[urat`. Ar fi preferat oricând s-o [tie pe
Monique cu Dobie, decât în compania cine [tie c`rui tâlhar.
Doamna Kershaw continu`, mai vesel`:
– De Cr`ciun, o s` vin` înapoi. O s` vezi. Sau o s` sune s` ne
ureze Cr`ciun fericit.
– O s` sune, o încuraj` Shay. Apropo, cât timp crede]i c` a[
putea avea liber de Cr`ciun? Am promis c` voi petrece S`rb`torile cu
ni[te prieteni.
|n Ajunul Cr`ciunului era [i ziua ei de na[tere, dar evit` s`
men]ioneze acest lucru.
– |n]eleg, spuse Melissa Kershaw, ezitând o clip` [i b`tând cu
degetul în bra]ul fotoliului. {tii, m` gândeam... îmi vine destul de
greu s`-]i cer asta, dar n-ai vrea s` r`mâi aici de Cr`ciun? Ai putea
s`-]i iei o s`pt`mân` de concediu în ianuarie, ca s`-]i vizitezi
prietenii. Aici, de s`rb`torile de iarn` se organizeaz` tot felul de
petreceri. O s`-]i plac`.
– Nu pricep, f`cu Shay, \ncurcat`. Dac` e atât de mult de lucru
CASA VR~JIT~ 91

\n decembrie, m` pot apuca mai din timp...


Doamna Kershaw f`cu un gest din mân`, ca [i cum ar fi alungat
gândul la munc`:
– Oh, dar nu ca s` lucrezi vreau s` r`mâi. Nu, doar c`... mi-ar face
pl`cere s` fie o fat` aici, în cas`. Monique se va întoarce pân` atunci,
sunt sigur`, sau va suna, dar mi-ar pl`cea s` fii [i tu aici. A[ vrea s`
r`mâi.
Nu prea avea logic` ce spunea. Shay \n]elese c` doamna Kershaw
se temea de faptul c` Monique nu se va întoarce. |n plus, devenise
oarecum dependent` de Shay în aceste momente grele. Nu era un
lucru tocmai bun, dar, oricum, Cr`ciunul avea s` fie o încercare
destul de grea pentru Melissa Kershaw.
– Bine, aprob` ea.
Când \i d`du vestea, Emma fu destul de dezam`git`. Totu[i, se
consol` cu gândul c` prietena ei se va distra.
– Petrecerile ar trebui s` fie super acolo, la Shale Hill. To]i
oamenii aceia boga]i... [i tu, care vei fi invitat` peste tot. În plus, o
s`pt`mân` de vacan]`, chiar [i în ianuarie, sun` destul de bine.
David \ns` nu fu la fel de în]eleg`tor. Nu reu[i s`-l mai îmbuneze
nici chiar weekendul de dinainte de ziua ei, când Shay veni totu[i în
vizit` la Emma [i organizar` o mic` petrecere.
Ajunul Cr`ciunului o g`si pe Shay la Lammas Knowl, ocupat` cu
preg`tirile pentru a doua zi. Decora]iunile erau f`cute pe comand`,
a[a c` n-avea prea multe de f`cut. Nu trebuia decât s` le aranjeze
prin cas` [i s` le vâre în priz`.
Max Lander nu sosise înc`, iar Lara suna la fiecare cincisprezece
minute \n c`utarea lui. Organiza o petrecere la ea acas` în acea sear`
92 JANICE MAYNARD

[i Shay \i \n]elegea ner`bdarea. F`r` Max, aceast` noapte ar fi fost


aproape stricat`.
De fiecare dat` când suna telefonul, Melissa Kershaw p`lea. Era
limpede c` a[tepta emo]ionat` s` sune Monique. Astfel, când Lara
telefon` a [aptea oar`, Shay o anun]`:
– O s`-i spun lui Max s` te sune, de cum ajunge. Doamna
Kershaw tot a[teapt` s` sune Monique.
Max veni pân` la urm` [i el [i Shay plecar` \mpreun` la
petrecere. Seara fu o adev`rat` reu[it`.
Shay se distr` urm`rindu-l pe Max [i observ` cu suprindere c`
b`rbatul era centrul aten]iei. Avea mult farmec, trebuia s`
recunoasc`. Mai mult, era greu de crezut c`, de[i el nu se obosea s`
ascund` p`rerea sa deloc m`gulitoare despre cei din jur, oamenii se
sim]eau atra[i de el ca un magnet.
Dup` o vreme, Shay nu-l mai lu` \n seam`. Se hot`râse s` se
distreze \n aceast` noapte, a[a c` accept` binevoitoare aten]iile
b`rba]ilor din jur. Cu Max nu flirt`. În ochii lui nu reu[ea s` citeasc`
niciun mesaj \ncurajator. De altfel, nicio fat` nu p`rea s`-i atrag`
aten]ia. Nici m`car Lara, care st`tuse tot timpul \n preajma lui.
Monique nu veni în seara de Ajun [i nici nu sun`. Doamna
Kershaw invitase ni[te prieteni la cin` [i Shay ajunse acas` tocmai
când ace[tia plecau.
Diminea]a de Cr`ciun fu destul de geroas`. Bradul de Cr`ciun
absolut magnific, a[ezat în sala mare din Lammas Knowl, p`rea mai
pu]in frumos decât cel pe care Emma [i Bill îl împodobiser` pentru
micu]a Kate. Dintr-o dat`, i se f`cu dor de prietenii ei.
În seara de Cr`ciun, venir` al]i prieteni la mas`. Din când în
CASA VR~JIT~ 93

când, telefonul suna. O dat` fusese Bruce, care \i ur` lui Shay
Cr`ciun fericit. |nainte s` plece acas`, o invitase s` petreac`
Cr`ciunul cu familia lui, inclusiv cu sora lui mai mic`.
– Dac` Jeannie ar fi disp`rut, am c`uta-o cu to]ii zi [i noapte,
spusese el.
Shay nu se putu ab]ine s` nu compare felul \n care cei doi b`rba]i
ac]ionau. Max Lander nu era plecat, c`utându-[i sora. Scaunul ei gol
nu p`rea s`-l deranjeze. Cât despre doamna Kershaw, aceasta era
probabil destul de îngrijorat`, dar râdea [i p`rea c` se simte bine
al`turi de prietenii ei.
Nu trebuia s` r`mân aici, se gândi Shay.
Dup` cin`, r`m`sese s` plece cu to]ii la ferma lui Fergus, unde
urma s` aib` loc o petrecere grandioas`. Shay prefer` s` nu mearg`
[i alese s` onoreze invita]ia doamnei Fulwell, care d`dea o petrecere
mai lini[tit`, \ntre prieteni. Aici venir` to]i angaja]ii de la Lammas
Knowl, care-i f`cur` [i lui Shay cadouri, unul de Cr`ciun [i altul
separat, pentru ziua ei. Se sim]i foarte bine, într-o atmosfer` care
sem`na cu cea din casa lui Bill [i a Emmei.
Sosir` [i so]ii Probyn [i chiar atunci Shay î[i aminti c` l`sase acas`
cadoul pe care îl cump`rase pentru doamna Probyn, un set de
[ervete de buc`t`rie foarte frumos colorate. Î[i ceru scuze,
promi]ând c` se întoarce imediat [i porni spre casa familiei Lander,
care se afla la cinci minute de mers pe jos.
Când intr` în cas`, î[i d`du seama c` este într-adev`r singur`.
Max Lander [i doamna Kershaw plecaser` la petrecerea lui Fergus,
iar to]i servitorii erau la petrecerea doamnei Fulwell. Nu-i prea
pl`cea casa, a[a, goal` [i oricum crezuse c` cineva va r`mâne acas`,
94 JANICE MAYNARD

în caz c` Monique ar fi sunat.


Urc` înceti[or pe sc`ri, spre propria camer`, când, deodat`, în
cap`tul sc`rilor auzi ni[te zgomote, ca un chi]`it de [oareci. Strig`,
chicotind din pricina absurdului situa]iei:
– Cr`ciun fericit, Alice!
Nu mai z`bovi mult, lu` din sertarul din camer` cadoul pentru
doamna Probyn [i ie[i înapoi în hol. Porni încet spre sc`ri, dar,
dintr-un motiv necunoscut, se opri în fa]a camerei lui Monique.
Intr`, [ov`ind. Se întreba ce va fi f`când Monique Lander de
Cr`ciun.
Intr` în camer` [i observ` u[ile mari ale [ifonierului. F`r` niciun
motiv anume, Shay le deschise [i începu s` se uite la hainele frumos
aranjate pe umera[e. Erau destul de multe, suficiente încât nimeni
s` nu poat` spune care lipse[te [i ce anume luase Monique cu ea,
când plecase. |ntr-un cuvânt, garderoba unei fete care nu vrea s`
treac` neobservat`.
– Pot s` v` ajut cu ceva? \ntreb` un glas din spate.
Tres`ri [i, întorcându-se, îl v`zu pe Max Lander în u[`.
Fusese surpins` uitându-se prin hainele lui Monique, când
credea c` nu este nimeni \n cas`... Ce p`rere \[i va face acest b`rbat
despre ea? Era con[tient` c` se f`cuse ro[ie de ru[ine.
– M` uitam doar...
– E-n regul`, domni[oar` Reynolds, nu mi-am imaginat niciun
moment c` a]i face altceva.
P`rea obosit.
– Chiar v` pas` de ce s-a întâmplat cu Monique, nu? \ntreb` el.
– Da, r`spunse ea, \nchizând u[ile [ifonierului [i mai aruncând
CASA VR~JIT~ 95

o privire în jur.
– A[a era camera [i când Monique se afla aici?
– B`nuiesc c` da.
– Adic`, era la fel de curat [i de frumos aranjat totul... N-ave]i de
unde s` [ti]i, nu?
– Nu [tiu, fu el de acord.
Shay ]inea cadoul pentru doamna Probyn în mân`, a[a c` sim]i
nevoia s` explice:
– Am venit s` iau darul preg`tit pentru doamna Probyn. |l
uitasem. V-a]i întors acas` crezând c` va suna?
– Da, zâmbi el. {i oricum, nu prea m` omor dup` petreceri.
Ie[ir` din camera lui Monique [i pornir` pe hol spre sc`ri.
– A]i v`zut-o doar pentru o clip` pe fata aceea din tren [i, totu[i,
sunte]i îngrijorat` de soarta ei, vorbi din nou Max Lander. Sunte]i
chiar atât de bun` sau v` atrage misterul?
– Nu este vorba despre asta, r`spunse ea. Doar c` m` simt pu]in
implicat`.
– Cum a]i putea s` v` sim]i]i implicat`?
Ajunseser` în cap`tul sc`rilor. Ea începu s` coboare, cu mâna pe
balustrada din stejar.
– Fata pe care am v`zut-o era nefericit`, relu` ea, [i la fel eram [i
eu în ziua aceea. Acesta este motivul pentru care am observat atât de
pu]ine lucruri \n leg`tur` cu ea. M-am uitat la ea [i m-am gândit c`
nu sunt singura care se simte nefericit`... iar apoi am încercat s`
citesc revista aceea.
Fata se opri la baza sc`rilor. Pomul de Cr`ciun era uria[ [i
impun`tor, ajungând aproape pân` la etajul întâi. Continu`:
96 JANICE MAYNARD

– Urma s` m` \ntâlnesc cu prietenii mei. Sper c` tot un prieten


o a[tepta [i pe fata aceea din tren, oricine ar fi fost ea.
Se auzi ]ârâitul telefonului. |n casa cufundat` într-o lini[te
profund`, sunetul fu atât de p`trunz`tor, \ncât Shay, f`r` s` vrea, îl
strânse de bra] pe Max Lander.
– E Monique!
– Ar putea fi oricine altcineva, spuse el.
– R`spunde]i!
Î[i d`du seama c` îl strângea de bra] [i-[i retrase mâna. El porni
spre telefon.
Shay î[i ]inu respira]ia, emo]ionat`. B`rbatul se întoarse spre ea
[i o anun]`:
– E pentru dumneavoastr`.
– Shay Reynolds la telefon, spuse ea.
Greg îi r`spunse:
– La mul]i ani pentru ieri. Cr`ciun fericit, iubito!
Capitolul 7

Max Lander intr` în living [i închise u[a înainte ca ea s`-[i


recapete glasul.
– Shay? \ntreb` Greg îngrijorat. Mai e[ti acolo?
B`rbatul f`cuse cu greu rost de num`rul ei de telefon. Emma nu
fusese foarte cooperant` atunci când aflase cu cine st` de vorb`. |l
anun]ase sec c` Shay nu se afla acolo [i, acoperind receptorul, se
sf`tuise cu Bill dac` ar fi oportun s`-i dea num`rul de telefon de la
Lammas Knowl. Bill fusese de p`rere c`, dac` ar vrea, Shay ar putea
ea îns`[i s`-i trânteasc` telefonul \n nas.
– Da, sunt înc` aici, r`spunse ea, dup` o pauz` \ndelungat`. Sunt
doar surprins`. Nu m` a[teptam s` m` suni aici.
– M-am gândit c` dac`-]i dau telefon azi... \ncepu el, cu un glas
precipitat... nu m` vei trimite la plimbare... [tii tu, pace pe p`mânt,
lini[te, Cr`ciun...
– Cr`ciunul este într-adev`r o s`rb`toare a iert`rii.
– Mi-a fost dor de tine, se aventur` Greg.
98 JANICE MAYNARD

– A[a de repede? \l ironiz` ea. Ce s-a întâmplat cu fata care te


a[tepta în ma[in`?
– Mi-a fost foarte dor de tine, repet` Greg, evitând r`spunsul.
Crezi c` e posibil s` ne \ntâlnim?
Shay cânt`ri o clip` propunerea lui. Mândria era o prostie, dar el
o r`nise foarte tare [i nu putea s`-i spun` da imediat.
– Trebuie s` m` mai gândesc, spuse ea evaziv.
Poate c` el \[i d`du seama c` amân` r`spunsul numai pentru c`
nu vrea s` par` ner`bd`toare, a[a c` zise \mp`ciuitor:
– Sigur. Oricum, trebuie s` ajung prin Birmingham s`pt`mâna
viitoare, cu ni[te treburi. Crezi c` am putea s` lu`m masa în ora[?
Asta nu te oblig` la nimic...
– B`nuiesc c` nu.
– Sau a[ putea s` ajung în s`tucul `sta al t`u.
– S`tucul `sta al meu, repet` ea iritat`, nu prea ]i se potrive[te.
O s` vin eu în Birmingham. |]i voi accepta invita]ia. Sper s` mergem
la un restaurant bun, râse ea.
– Cel mai bun, aprob` Greg fericit.
Ea zâmbi:
– Vrei s` m` cople[e[ti?
– Numai spune-mi ce trebuie s` fac, zise el.
Aranjar` un loc de întâlnire, stabilir` ora [i \[i urar` Cr`ciun
fericit.
– Te iubesc, ad`ug` Greg încet. Shay, te iubesc.
Ea puse u[or receptorul în furc`, f`r` s` r`spund`. Se gândi doar
la cât este de fericit` [i c` soarta i-a oferit cel mai frumos cadou de
Cr`ciun. Privi spre bradul împodobit cu stelu]e albastre [i argintii [i
CASA VR~JIT~ 99

a[tept` frem`tând valul de bucurie care ar fi trebuit s-o fac` s` se


simt` ca [i cum ar fi p`[it printre stele. Dar, ciudat lucru, acesta nu
veni. În schimb, i se p`ru c` întunericul se face [i mai ap`s`tor.
Intr` în living [i-l g`si aici pe Max Lander. B`rbatul citea. Când o
auzi, a[ez` cartea lini[tit pe mas`.
– |mi pare r`u c` n-a fost Monique, spuse Shay.
– Adev`rat? \ntreb` el oarecum neîncrez`tor.
– Ei bine, râse tân`ra, era un telefon pe care m` bucur c` l-am
primit. Dar, oricum, îmi doresc la fel de mult ca Monique s` sune.
– Pot s` v` ofer ceva de b`ut? \ntreb` el, ridicându-se.
Shay nu refuz`. De altfel, avea ceva de s`rb`torit. |i mul]umi lui
Max [i se a[ez` pe un fotoliu, sorbind din coniac. Era absolut
convins` c` era o marc` celebr` [i-i p`ru r`u c` nu avea experien]a
necesar` ca degust`tor pentru a-l aprecia la adev`rata valoare.
– Cum mai merg ac]iunile caritabile ale m`tu[ii mele? întreb` el.
Ea îl privi peste marginile transparente ale paharului [i r`spunse:
– Chiar v` intereseaz`?
– Sincer... nu prea.
– Chiar [i a[a, o s` v` spun, totu[i.
Fata se duse pân` în birou [i se întoarse cu un dosar în care
adunase scrisorile cele mai haioase, încerc`rile cele mai aiuristice de
a stoarce bani de la doamna Kershaw. Citi câteva dintre ele, bine
dispus`. Vorbea întruna, ca [i cum ar fi stat de vorb` cu Emma sau
cu Bruce. Poate de vin` era coniacul, dar cel mai probabil era din
cauza telefonului de la Greg.
– Presupun c` inventa]i toate acestea pe m`sur` ce le citi]i, glumi
Lander. Este imposibil s` existe a[a ceva.
100 JANICE MAYNARD

– Nu scornesc nimic. Nici nu-i nevoie, cl`tin` din cap Shay. {tia]i
c` m`tu[a dumneavoastr` contribuie financiar la o societate care
încearc` s` dovedeasc` faptul c` P`mântul este plat?
– Din câte o cunosc, [i ea crede acela[i lucru. În majoritatea
timpului, Melissa tr`ie[te pe alt` lume.
– Dar chiar vrea s` ajute. Pe oricine. B`nuiesc c` dumneavoastr`
vi se pare o prostie. De fapt, cred c` celor mai mul]i dintre oameni
li s-ar p`rea...
Pe m`sur` ce vorbea, sim]i c` \ncepe s` exagereze [i se opri,
pentru c` nu voia s` revin` pe pozi]iile antagonice pe care se
aflaser` de la început.
– Avoca]ii sunt o ras` foarte cinic`, interveni Max. Vedem mult`
prostie, în fiecare zi.
Vorbea f`r` ranchiun`, f`r` implicare. Shay realiz`, a câta oar`, c`
nimic nu p`rea s`-l afecteze pe acest om la modul serios.
– S` o suna]i pe secretara mea, continu` el, dac` dori]i s`
verific`m ceva.
Shay asta \[i dorise de la bun \nceput. Avea nevoie de tot ajutorul
de care putea dispune. Personalul lui Max Lander ar fi putut foarte
u[or s` sune în orice ora[ din ]ar`, acolo unde existau contacte,
pentru a verifica vreo poveste ciudat` sau dubioas`.
– Mul]umesc, r`spunse ea cu entuziasm, am s` sun dac` va fi
nevoie.
Chiar atunci, telefonul sun` din nou.
– O, poate e Monique, spuse Shay.
Dar era Lara. Lander r`spunse din living, iar Shay putu auzi în
fundal zgomotul petrecerii. Tân`ra întrebase probabil dac` a sunat
CASA VR~JIT~ 101

Monique, pentru c` el r`spunse grav, cl`tinând din cap:


– Nu, nu înc`.
Shay putea auzi destul de limpede glasul Larei, care spunea c` se
\ndoie[te c` sora lui Max va suna [i-l chema \napoi la petrecere.
B`rbatul refuz` scurt [i \nchise.
Dup` ce puse receptorul în furc`, se întoarse cu pas lejer c`tre
Shay.
– Pare o petrecere [i mai g`l`gioas` decât cea a Larei. Dar s` nu
uit`m c` mai avem petrecerea de Anul Nou, de la familia Hobb, a[a
c` nu putem s` declar`m înc` înving`torul.
Era vorba despre Drusilla... Shay spuse cu un ton grav:
– Poate chiar sub ap`.
– Foarte posibil. De altfel, e singura cas` din zon` care are o
piscin` în mijlocul sufrageriei.
Shay nu se a[teptase s` ajung` vreodat` s` glumeasc` împreun`
cu Max Lander pe seama boga]ilor din Shale Hill. O asemenea
surpriz` i-ar pl`cea cu siguran]` Emmei... "Mi-am petrecut Cr`ciunul
cu Dracula, \i va povesti ea. Doar noi doi, bând coniac în living, cu
nimeni altcineva în toat` casa. {i încep s` în]eleg de ce fata din film
– cea care urmeaz` s` fie transformat` în vampir – nu se opune
niciodat` când el o s`rut`..."
|ncercând s` alunge aceste gânduri bizare, Shay întreb`:
– De ce a]i cump`rat o cas` atât de veche?
– Mi-a pl`cut. Venisem s` v`d ni[te locuin]e \n Shale Hill, dar
mi-a atras aten]ia aceast` vil`. Era de vânzare [i am preferat-o pe ea.
– Casa unei vr`jitoare, spuse ea.
– Cum?
102 JANICE MAYNARD

– Alice Gifford.
– Am cump`rat-o de la executorul testamentar al lui John
Gifford. Cine e Alice?
Desigur, nu auzise niciodat` despre ea. Shay îi explic`:
– Casa a fost construit` în 1642, ale ei sunt ini]ialele de la intrare.
Femeia a fost spânzurat`, crezându-se c` era vr`jitoare, de stejarul
acela din fa]`.
– Chiar? se indign` b`rbatul. Dumnezeule!
– Exist` o camer` pe care localnicii o denumesc "Camera lui
Alice". Este cea de deasupra celei în care stau eu.
Shay f`cu o pauz`, pentru a vedea ce efect au asupra lui aceste
dezv`luiri, apoi continu`:
– Este chiar camera în care mi s-a p`rut c` aud pa[i, în prima
noapte când am venit aici.
– Acolo unde credea]i c` cineva o ]ine ascuns` pe Monique?
Ea zâmbi împreun` cu el:
– Da, iat` ce coinciden]`. Când mi-a spus doamna Probyn, mi
s-a p`rut pu]in ciudat.
– O cas` veche, o fat` disp`rut`, un ultim etaj la care nu
locuie[te nimeni... |mi închipui c` ai avut destule motive pentru a
crede c` locuin]a este vr`jit`.
– Da.
– {i totu[i, ai strigat "Cr`ciun fericit, Alice!".
O auzise, deci.
– Ei, credeam c` eram singur`.
– În afar` de noi doi, chiar nu mai era nimeni.
– Cum pute]i fi sigur de asta?
CASA VR~JIT~ 103

– Vre]i o dovad`. {i totu[i, eu sunt avocatul.


Nu vorbea serios, [i nici ea. Shay se cufund` mai adânc în fotoliu,
iar p`rul îi lucea în lumina fl`c`rilor din [emineu.
– Nu [tiu, relu` ea, e ceva ciudat cu locuin]a asta. Pare c` ultimul
etaj este locuit. Poate e doar un joc al luminii, a[a cum cade în
geamuri, dar câteodat`, atunci când te ui]i în sus, e ca [i cum cineva
s-ar retrage repede din fereastr`, s` nu fie v`zut. Nu vi s-a p`rut
niciodat` asta?
El d`du din cap. Nu, a[a se gândea [i ea.
– Astea sunt toate dovezile pe care le am, continu` ea. Impresii...
[i atât.
– S` nu-i spune]i Melissei despre aceste impresii. E în stare ori
s` înfiin]eze un fond de caritate Alice Gifford, ori s` cheme pe cineva
care s` alunge spiritele din cas` cu t`mâie.
– Doamne, nu! spuse ea zâmbind.
Se auzi deodat` soneria de la u[`. |nainte ca Shay s` se poat`
ridica, Max Lander o opri:
– E-n regul`. M` duc eu, zise el.
Ea r`mase în fotoliu, cu privirea a]intit` asupra focului,
întrebându-se dac` ea îns`[i vorbise serios \n leg`tur` cu acele
impresii despre cas`.
Când Max se întoarse, cu el era [i Lara. Tân`ra nu se a[tepta s-o
vad` aici pe Shay [i, când intr` în living, expresia ei tr`d` o surpriz`
total`. Max n-o avertizase de prezen]a unei a treia persoane.
– Credeam c` e[ti la petrecere cu localnicii, zise Lara.
– Am fost, îi r`spunse Shay.
Se gândi s`-i explice Larei de ce se întorsese mai devreme, dar i
104 JANICE MAYNARD

se p`rea prea complicat s`-i povesteasc` de ce se afla înc` în living,


cu Max. A[a c` se l`s` p`guba[`.
Lara îi zâmbi radios lui Max:
– Am venit s`-]i ]in companie. Chiar am adus [i ni[te [ampanie.
Zâmbi c`tre Shay, \n chip de scuz`:
– Nu [tiam c` suntem mai mul]i, altfel a[ mai fi adus o sticl`.
Shay se ridic`:
– Eu oricum voiam s` plec. Noapte bun`.
|i r`spunser` amândoi \ntr-un glas, apoi Lara închise gr`bit` u[a
în urma ei. Pe când se \ndrepta c`tre sc`ri, Shay se întreb` dac` Lara
se aruncase deja în bra]ele lui Max. Dac` acest b`rbat o iubea, avea
un fel foarte bizar de a o ar`ta. Sau, mai degrab`, de a o ascunde.
Era \ntotdeauna foarte st`pân pe sentimentele lui.
Se f`cuse deja prea târziu pentru a se înapoia la petrecere, a[a c`
urc` în camera ei, propunându-[i s`-l viseze pe Greg. |nainte s`
adoarm`, voia s` stea \n întuneric, încercând s` retr`iasc` toate acele
amintiri pe care, în ultimele s`pt`mâni, încercase s` le uite. Dar
cumva, iar [i iar, gândurile ei alunecau la seara care tocmai se
\ncheiase, [i la ora absolut insignifiant` pe care o petrecuse al`turi
de Max Lander.
Ninse toat` noaptea, a[a c`, pân` diminea]`, un strat alb de
z`pad` acoperi casele [i copacii. Coborî în buc`t`rie, unde doamna
Fulwell preg`tise deja tava cu micul dejun pentru doamna Kershaw.
Shay se oferi s` i-o duc` ea.
– Intr`, se auzi vocea aproape stins` a Melissei Kershaw, dup` ce
fata b`tu la u[`.
Femeia era în pat, sprijinit` pe câteva perne, dar cu draperiile
CASA VR~JIT~ 105

înc` trase. Cu gesturi [i vorbe molcome, epuizate, o anun]` pe Shay


c` nu va coborî pân` la prânz, fiind înc` foarte obosit`. Se \ntorsese
destul de târziu, la cinci diminea]a. Cât î[i b`u sucul de portocale,
Shay o întreb` dac` poate s`-[i ia zi liber` mar]i, pentru a merge
pân` la Birmingham s` se întâlneasc` cu Greg. Doamna Kershaw fu
de acord.
– Monique n-a sunat, spuse deodat` doamna Kershaw, aproape
neauzit.
– Poate sun` azi. |nc` e Cr`ciunul.
Doamna Kershaw închise ochii, l`sând-se pe spate.
– Toat` seara, la petrecere, mi-am spus c`, atunci când m` voi
întoarce, o s` g`sesc ve[ti de la ea. Ba poate chiar voi afla c` s-a
întors. Dar nu erau decât Max [i Lara.
Dac` Lara Hammond r`m`sese aici pân` la cinci diminea]a,
\nsemna c` \nc` nu plecase.
Shay nu se a[tepta s`-l g`seasc` pe Max Lander la micul dejun,
dar era acolo, [i înc` singur. Faptul c` dormise atât de pu]in nu
l`sase nicio urm` vizibil` asupra lui.
– Bun` diminea]a, \l salut` ea.
– Bun` diminea]a. Vre]i cafea?
– V` rog.
Îi turn` în cea[c` [i o împinse \nceti[or c`tre ea, peste mas`.
|ncercând s` fie amabil`, Shay zise:
– O s` fac o plimbare pe dealuri. B`nuiesc c` n-a]i dori s` veni]i...
Dac` Lara mai era înc` aici, putea la fel de bine s` sune ca o
invita]ie dubl`. Nu c` [i-ar fi imaginat-o pe Lara acceptând... De
aceea, fu pu]in luat` prin surprindere când Max Lander îi r`spunse:
106 JANICE MAYNARD

– G`sesc c` e o idee excelent`. Voi veni cu siguran]`.


Shay era mul]umit`. |i prindea bine orice fel de companie.
Pornir` prin z`pada proasp`t depus`, spre dealuri.
– A]i v`zut vreodat` Pietrele? \ntreb` Shay. Sunt cam la o mil` în
direc]ia aceea, dac` mergem pe drumul principal.
B`rbatul recunoscu c` nu v`zuse niciodat` acel loc, a[a c`
pornir` într-acolo. Aerul rece îmbujor` obrajii lui Shay, iar sub t`lpi,
z`pada scâr]âia. Vorbea vesel`, verzi [i uscate, iar Lander \i punea tot
felul de întreb`ri. {i astfel, ajunse s` depene aproape toat` povestea
vie]ii sale.
Aproape toat`, pentru c` nu povesti despre Greg. Nici m`car
despre David. Dar îi spuse despre tat`l ei, despre prieteni, despre
Emma, Bill [i casa lor, despre camerele pe care tocmai le decoraser`
înainte s` apar` în via]a ei Max Lander [i doamna Kershaw.
– Chiar n-aveam de gând s` accept aceast` slujb`. Urma s` stau
cu Emma [i cu Bill [i s`-mi g`sesc ceva de lucru acolo. Eram foarte
hot`rât`, pân` când dumneavoastr` a]i spus "Pentru numele lui
Dumnezeu, Melissa!"
La auzul felului \n care imit` exasperarea din vocea lui, b`rbatul
râse.
– Din fericire, talentul meu de psiholog r`m`sese acas` în ziua
aceea, glumi Max.
Era un compliment destul de insignifiant, dar lui Shay i se p`ru
c` b`rbatul inten]ionase s`-i dea ceva mai mult` importan]`. |n
fond, nu era nimic r`u \n faptul c` se bucura de prezen]a ei.
Sentimentul era reciproc.
Z`pada nu era prea mare, dar acoperea p`mântul uniform, a[a
CASA VR~JIT~ 107

c` Shay nu-[i d`du seama când p`[i gre[it, se împiedic` [i c`zu în


z`pad`.
– E[ti bine? Max Lander se a[ezase în genunchi lâng` ea.
Nu fusese cine [tie ce c`z`tur` [i era clar c` mare lucru nu p`]ise,
dar el p`rea îngrijorat. Shay se scutur` de z`pad`:
– Sunt bine. Î[i mu[c` buzele [i pufni în râs. Credeam c` am
c`zut în ditamai groapa. N-are nici dou`zeci de centimetri.
El o ajut` s` se ridice, scuturându-i haina. Avea o atingere u[oar`
ca un fulg. Ea privi în sus spre el, [i fu nevoit` s`
recunoasc` – tr`s`turile chipului s`u aveau o fascina]ie aparte. Era
a[a de frig, încât dac` s-ar fi aplecat s-o s`rute, buzele lui împreunate
cu ale ei, ar fi fost ca de ghea]`.
Nu c` ar fi fost vreo [ans` s` se întâmple asta. Nu c` ea [i-ar fi
dorit s` se întâmple. Shay zâmbi:
– Era]i îngrijorat din cauza mea, sau din cauz` c` ar fi urmat s`
m` duce]i în bra]e pân` acas`?
– Cred c` m-a[ fi descurcat, r`spunse el. Vre]i s` ne întoarcem?
– Ah, nu. Aproape am ajuns. Ar fi p`cat s` nu vedem Pietrele.
Într-adev`r, ajunser` \n scurt` vreme.
– Iat`-le, spuse Shay, f`când un gest din mân`.
– Interesant, spuse Max Lander, înaintând în mijlocul cercului.
– Caii nu vor s` mearg` pe aici. {tia]i?
– Nu.
– O dat`, când a urcat pe aici, calul lui Essie Colton a aruncat-o
din [a.
– La modul cum c`l`re[te Essie Colton, nu po]i acuza calul de
inten]ii rele.
108 JANICE MAYNARD

– Aici se afl` "Cei care Danseaz`". Iar dincolo, "Cei care {optesc".
Vorbise ca un ghid turistic.
– Nimeni nu [tie care a fost scopul lor ini]ial, dar doamna Probyn
sus]ine c` ar fi fost locul unde se adunau vr`jitoarele de Sabat, pe
vremea lui Alice Gifford.
– V`d c` v` preocup` istoria acestor locuri. {ti]i mai multe
despre ele decât mine.
Nu putea s` [i-l imagineze pe Max Lander preocupat de astfel de
legende pitore[ti. |ncepuse s` ning` din nou, iar fulgii se alergau
prin aer ca ni[te fluturi imacula]i.
Lander spuse:
– Ar trebui s` ne întoarcem.
– Da, r`spunse ea.
Începur` s` coboare. Privind în jur, Shay coment` ca pentru sine:
– În]eleg acum de ce satul ajunge s` fie izolat de restul lumii, la
primele ninsori.
O luar` pe scurt`tur`. Dar chiar [i a[a, când ajunser` în sat,
ninsoarea deja se îndesise. P`rul negru al lui Max Lander devenise
c`runt din cauza z`pezii. Shay se gândi cum ar ar`ta b`trân. Acum
avea probabil în jur de treizeci de ani, dar nu-[i putea imagina c`
fusese vreodat` lipsit de griji, nici m`car când era doar un b`ie]el. Ar
putea deveni un b`trân dintr-aceia moroc`no[i, pe care nu e bine
s`-i deranjezi.
Când ajunse în buc`t`rie, Shay o g`si aici pe doamna Fulwell.
– A fost minunat pe deal, \i povesti ea \ncântat`. Am mers pân`
la Pietre. N-ave]i nicio veste, nu-i a[a?
Se referea la Monique, desigur. Doamna Fulwell îi r`spunse
CASA VR~JIT~ 109

indiferent`:
– Domni[oara Lara a sunat dup` M`ria Sa. I-am spus c` e plecat
cu tine.
Era un gest lipsit de tact, dar se p`rea c` doamnei Fulwell îi
f`cuse pl`cere s-o supere pe Lara.
– A închis destul de brusc, chicoti ea.
– Nu v` place Lara? întreb` Shay.
– A, ba nu, e de treab`. Sunt pu]in geloas`, presupun.
Întotdeauna am muncit ca s` pot tr`i, [i nu prea v`d de ce al]ii au
un trai minunat f`r` s` mi[te un deget.
– Pentru cei ca noi este întotdeauna mai dificil, râse Shay. Vre]i
pu]in ceai?
Shay nu-l mai v`zu pe Max Lander în ziua aceea. Plecase \nainte
de masa de prânz. Nu sosi decât mult dup` ce Shay se culcase, iar \n
ziua urm`toare plec` foarte devreme.
Nu se ar`t` nici \n weekend. |n schimb, duminic` sosi Bruce
McGhie. Sperase s` fi venit vreo felicitare de Cr`ciun de la Monique,
din care s` culeag` câteva indicii, dar fu aproape la fel de dezam`git
ca [i doamna Kershaw c` a[a ceva nu se \ntâmplase. Accept` \ns` un
ceai în compania lui Shay. N-ar fi r`mas, dac` nu era ea. Muncea
mult la aceast` anchet`, f`r` prea mult ajutor [i cu prea pu]in`
recuno[tin]` din partea lui Lander.
– Nu cred c` lui Max Lander nu-i pas` de sora lui, \i zise Shay.
{tii, a r`mas acas` de Cr`ciun, sperând ca Monique s` sune. Am
vorbit mai mult cu el \n ultima vreme [i n-a[ zice c` este complet
lipsit de sentimente.
– Nu? Eu a[ zice c`, sub exteriorul acela de piatr`, bate o inim`...
110 JANICE MAYNARD

tot de piatr`. Nu-i de mirare c` sor`-sa a ales s` fug` în lume. M`tu[a


aia nu are to]i boii acas`, iar to]i prietenii ei se uit` la mine ca [i cum
mi-ar spune "Tot tu e[ti?", atunci când încerc s` aflu ceva de la ei.
Monique ar putea s` zac` într-un [an] [i lor nu le-ar p`sa.
Shay nu-l contrazise, realizând c` era sup`rat din cauza acestui
caz.
– Înc` o s`pt`mân`, atât mai a[tept, continu` el. Dac` mai trece
o s`pt`mân` [i nu reu[esc s` descop`r nimic concret, renun]. Este
ca [i cum ai avea mâinile legate. F`r` publicitate, f`r` nimic sigur.
Dac` ar fi vrut cu adev`rat s-o g`seasc`, ar fi tras toate sforile pe care
le are la dispozi]ie.
Ea trebui s` fie de acord cu asta. |i p`rea r`u c` Monique nu
d`duse niciun telefon [i-i p`rea r`u c` Bruce se s`turase de toate,
dar nu putea s`-[i arate simpatia atunci, când gândurile ei zburau
toate spre Greg. Buzele i se arcuir` într-un început de zâmbet [i nu
dur` mult pân` când Bruce McGhie, cu privirea sa antrenat`,
observ` [i o întreb`:
– Ce ]i s-a întâmplat de la Cr`ciun încoace?
– Poftim? Se pref`cu ea a nu \n]elege.
– Ar`]i ca [i cum ai fi primit ni[te ve[ti bune.
– Am primit un telefon de la b`rbatul pe care l-am l`sat la
Londra. Vine încoace.
Bruce râse.
– Exact ce-mi mai trebuia. Ziua mea este perfect`! M` bucur
pentru tine, s` [tii. Chiar m` bucur. {tiam c` o s` vin` dup` tine.
Orice b`rbat ar face-o, dac` i s-ar oferi o [ans`.
– O s`-i spun asta! glumi ea.
CASA VR~JIT~ 111

Veni [i ziua de mar]i [i plec` s` se întâlneasc` cu Greg. I se p`rea


c` trenul nu se mi[ca suficient de repede.
Îl v`zu de departe [i sim]i cum inima îi bate mai tare, parc` vrând
s`-i sar` din piept. Ar fi vrut s` alerge spre el, s`-i sar` în bra]e, a[a
cum f`cuse de multe ori înainte, dar în loc de asta, se pomeni c`-i
zâmbe[te u[or [i-i face cu mâna.
– Shay, iubito, spuse el, luându-i mâna într-a lui. Ar`]i minunat.
– Mul]umesc, [i tu ar`]i bine, îi r`spunse ea.
– Mergem?
Î[i puse bra]ul în jurul ei [i pornir` amândoi, zâmbindu-[i unul
altuia. Intrar` într-un bar [i comandar` dou` whiskyuri. Ea î[i turn`
ap` mineral` în pahar, iar Greg îl d`du peste cap, cerând înc` unul.
– Friptura este foarte bun` aici, spuse el. Comand`m?
– Da, aprob` ea.
A[teptau stingheri]i s` vin` mâncarea. |ntâlnirea nu decurgea a[a
cum se a[teptase ea. Erau destul de re]inu]i, ca [i cum s-ar fi evaluat
unul pe cel`lalt înaintea unei b`t`lii. Lui Greg nu-i pl`cea deloc
s`-[i cear` scuze. Poate ar fi trebuit s` preia ea ini]iativa, s`-i spun`
c` nu era nimic, c` gre[eli putea face oricine. Dar n-o f`cu. R`mase
pe scaunul înalt de bar, jucându-se cu b`utura din pahar. Apoi
întreb`:
– {i cum î]i mai merge?
– La munc`, bine, îi r`spunse el.
– Ce mai e pe la firm`?
Primise acas` la Emma felicit`ri de Cr`ciun de la majoritatea
colegilor, a[a c` începu s` întrebe despre fiecare dintre ei. Greg o
opri:
112 JANICE MAYNARD

– La naiba cu to]i ceilal]i, ce mai faci tu?


– Destul de bine, mul]umesc.
Vocea îi era vesel` [i luminoas`. Nu putu [i nici nu vru s` [i-o
schimbe.
– Shay, rosti el \n sfâr[it, am gre[it. Nu mi-a trebuit mult s`-mi
dau seama. Fata aceea nu înseamn` nimic pentru mine. Aveam
impresia ciudat` c` am nevoie de pu]in timp departe de tine. Dar
imediat a început s`-mi fie dor de tine.
Dac` ea ar fi r`mas la Londra, oare i-ar mai fi dus dorul?
– Poate e mai bine a[a, s` st`m departe unul de altul, replic` ea.
Dac` reînnod`m rela]ia, este posibil s` te sim]i din nou înc`tu[at.
– Nu râde, Shay, se sup`r` Greg. Vorbesc foarte serios.
Ea schimb` vorba, începând s`-i povesteasc` despre noua slujb`,
iar el îi descrise cum fusese în America. Deodat`, l`s` furculi]a [i
cu]itul jos [i spuse brusc:
– Ai cunoscut pe cineva, nu? Ai pe cineva.
Shay fu [ocat` de izbucnirea lui, dar realiz` c` era \ndrept`]it`.
Fusese atât de convins` c` vor continua rela]ia! Pân` în momentul
în care-l rev`zuse, în mintea ei nu existase nicio umbr` de îndoial`.
Dar, dup` ce se \ntâlniser`, \[i d`duse seama c` nu acesta era
b`rbatul al`turi de care voia s` tr`iasc` toat` via]a.
– N-am spus asta, ripost` ea. Cred, pur [i simplu, c` ai avut
dreptate. Fiecare avea nevoie de pu]in` singur`tate. Nici eu nu
vreau s` m` simt legat`.
Greg o privi [i \n]elese c` nu spune aceste lucruri doar pentru a
p`rea greu abordabil`. Fosta lui iubit` credea, pentru moment,
fiecare cuvânt. A[a c` nu mai insist`. Vorbir` despre tot felul de
CASA VR~JIT~ 113

nimicuri [i ajunser` la cafea f`r` vreo pauz` nepl`cut` în discu]ie.


La ie[irea din restaurant, el spuse:
– Ce zici, vrei s` mergem pe Stratford? Am putea s` ne plimb`m
pe lâng` râu [i s` ne prefacem c` e Tamisa...
– Îmi pare r`u, spuse ea, dar am o întâlnire de afaceri în
dou`zeci de minute.
El se uit` lung la ea.
– Cu cine, mai exact?
– Ceva în leg`tur` cu operele de caritate ale doamnei Kershaw.
– Vorbe[ti ca din c`r]i.
Ea râse, aprobând, [i porni spre biroul lui Max Lander. B`rbatul
o \ndemnase s` discute cu secretara lui dac` avea nevoie de ceva, a[a
c` î[i notase pe o foaie câteva chestiuni pe care voia s` le verifice.
Inten]ionase s` sune, s-o preg`teasc` pe domni[oara Cecily Rider
pentru venirea ei. Dar pentru c` acum avusese nevoie de o scuz`
bun` ca s` scape de Greg, se hot`r\ s` apar` neanun]at`. P`rea de
necrezut c` dorea s` fac` asta, dar chiar a[a sim]ea.
Birourile lui Lander se aflau într-o cl`dire ultramodern`, în
centru. Greg o conduse pân` în hol. Ar fi vrut s` o conduc` [i pe
sc`ri, dar ea refuz` cu fermitate.
– Mul]umesc pentru prânz. La revedere, pentru moment, zise
ea.
– Pentru moment, \ncuviin]` el.
Ea se întoarse [i urc` repede sc`rile, sperând c` domni[oara
Rider va avea timp s` discute cu ea [i nu va fi nevoit` s` se întoarc`
[i s`-l g`seasc` pe Greg a[teptând-o.
Mai târziu, se va gândi în lini[te la tot ce se întâmplase.
114 JANICE MAYNARD

Deocamdat` nu [tia decât c`, dintr-un motiv necunoscut, îi fusese


absolut imposibil s` fac` sau s` spun` ceva care ar fi adus rela]ia ei
cu Greg exact în momentul în care fusese întrerupt`. Venise aici
convins` c`-l iube[te, îl privise cu speran]` [i intrase \n panic`,
fiindc` nimic nu era cum ar fi trebuit s` fie.
Urca gr`bit` sc`rile, f`r` s` se uite înapoi m`car o dat`.
Venirea ei fu anun]at` de jos, a[a c` domni[oara Rider o a[tepta:
– Domnul Lander mi-a spus c` este posibil s` veni]i, zise ea.
Intrar` în biroul ei. Shay v`zu u[a impun`toare care d`dea în alt`
camer` [i se gândi c` acolo trebuia s` se afle biroul lui Max Lander.
Se \ntreb`, \n treac`t, dac` era [i el acolo.
Vorbir` despre cele câteva nel`muriri pe care Shay le avea \n
leg`tur` cu dosarele doamnei Kershaw [i, terminând cafeaua, se
ridic` s` plece. Totu[i, vru s` afle dac` putea da de Max.
– V` mul]umesc mult pentru ajutor [i pentru cafea, zise ea.
Apropo, domnul Lander este aici?
– Este la tribunal, toat` dup`-amiaza. S`-i transmit vreun mesaj?
– Nu, mul]umesc.
Greg plecase. Se uit` afar` de la etajul întâi. Dac` b`rbatul ar fi
a[tepta-o, ar fi ie[it prin spate.
Se gândi cum ar fi fost mai bine s`-[i cheltuie timpul r`mas pân`
la urm`torul tren spre cas`. N-avea chef s` se plimbe, cu atât mai
mult cu cât era [i destul de frig, iar la film n-avea nicio tragere de
inim` s` mearg`.
La tribunal i se spuse locul unde urma s` pledeze Max Lander [i
porni într-acolo. Se a[ez` în public, încercând s` asiste la ceea ce se
întâmpla ca la o pies` de teatru. Max Lander pleda din partea
CASA VR~JIT~ 115

ap`r`rii, \ncercând s` salveze un pu[ti asupra c`ruia fusese g`sit`


ni[te marijuana. Prietena lui depunea m`rturie. Ea fusese cea care
sunase la poli]ie. Shay se gândi c` Max Lander o va desfiin]a,
încercând s`-[i înf`]i[eze clientul ca pe o victim`. Dar, din contr`,
Max Lander îi puse întreb`rile cu un ton m`surat, egal, cu o
oarecare empatie. Fata, \ncurajat` de felul \n care i se adresase
avocatul, \ncepu s` povesteasc` nestingherit`. |[i iubea prietenul,
dar sunase la poli]ie, panicat` fiind, numai pentru c` voia s`-l ajute.
Nu era un consumator \nr`it, fusese doar o întâmplare. Judec`torii
se ridicar` urmând s` delibereze.
Shay ie[i din sal` [i porni spre ie[ire, gândindu-se care va fi
verdictul.
– Domni[oar` Reynolds! se auzi ea strigat`.
– Da...
– Domnul Lander mi-a spus s` v` dau asta.
Îi întinse un bilet. Max Lander se oferea s-o duc` înapoi la
Lammas Knowl cu ma[ina, dac` ar dori s`-l mai a[tepte pân` se
termin` deliber`rile.
B`rbatul explic`:
– M` numesc Bernard West, domni[oar`. Sunt secretarul
personal al domnului Lander. N-ar trebui s` mai stea mult... ad`ug`
el, observând ezitarea lui Shay.
De fapt, Shay nu ezita. Se întreba cum de o observase Max
Lander între atâtea persoane din sal`, cu atât mai mult cu cât ea îl
privise tot timpul [i în niciun moment el nu-[i îndreptase privirea
spre ea.
Bernard West continu`:
116 JANICE MAYNARD

– Eu oricum merg spre birou. Dac` dori]i, pute]i s` a[tepta]i


acolo. Da]i-mi voie s` v` conduc.
– Mul]umesc, spuse ea.
Nu merser` la etajul unu, la domni[oara Rider, ci urcar` pân` la
ultimul etaj, unde se aflau apartamentele lui Max Lander. Bernard
West descuie unul dintre apartamente [i o invit` pe Shay în`untru.
– O s` trimit pe cineva s` v` aduc` ni[te ceai [i ziarul de sear`,
spuse el.
– Nu e nevoie, r`spunse Shay politicos.
– Nu-i nicio problem`, domni[oar`, insist` secretarul.
Era un apartament luxos, iar mobila era dintre cele mai
moderne. De sus, puteai vedea aproape tot ora[ul, cu fiecare
str`du]` [i fiecare cl`dire.
Frumos din partea lui Max Lander s` se ofere s-o duc` înapoi la
Lammas Knowl. Desigur, oricum mergea într-acolo, dar era un gest
amabil din partea lui.
Shay realiz` c` ar fi fost indicat s` sune acas` [i s-o anun]e pe
doamna Kershaw s` nu mai trimit` [oferul la gar`. Tocmai când vru
s` ridice receptorul, zbârnâitul soneriei o f`cu s` tresar`. R`spunse
[i auzi vocea unui b`rbat:
– Cu domnul Lander, v` rog.
– Nu este aici, deocamdat`.
I se p`ru c` recunoa[te vocea [i \ntreb`:
– Bruce?
– Shay? Da, eu sunt.
– Max Lander se afl` la tribunal, dar e posibil s` fie în drum spre
birou chiar acum.
CASA VR~JIT~ 117

– Am sunat la birou, dar mi s-a dat leg`tura aici, la tine. Shay,


l-am g`sit pe Dobie.
– Unde? Cum? \ntreb` ea, precipitat.
El nu r`spunse la niciuna din întreb`ri, dar anun]` gr`bit:
– Este aici, cu mine. Zice c` n-a v`zut-o pe Monique.
Capitolul 8

– E[ti sigur?
Da, era sigur, dar toat` lumea era convins` c` Monique fugise cu
Dobie. {i prietenii ei, [i m`tu[a, [i Max Lander.
– Asta mi-a spus. Suntem la Lammas Knowl. Lander urmeaz` s`
ajung` aici în seara asta, nu?
– Da, m` aduce [i pe mine. De fapt, acum \l a[tept s` vin`. S`
merg jos, la birouri, s` rog pe cineva s`-l caute?
– Nu e nevoie. Spune-i lui Lander s` sune aici când se întoarce.
Nu mai trecu mult [i u[a apartamentului se deschise. Era Max
Lander. B`rbatul nu apuc` s` spun` nimic, pentru c` Shay i-o lu`
\nainte, gr`bit`:
– A sunat Bruce McGhie. L-a g`sit pe Dobie, iar Dobie spune c`
n-a v`zut-o pe Monique.
– De unde a sunat?
– De la Lammas Knowl. Se afl` acolo amândoi.
Lander ridic` receptorul [i form` num`rul de acas`. R`spunse
CASA VR~JIT~ 119

chiar Bruce.
– }ine-l acolo pân` vin, spuse Lander, dup` ce Bruce îl puse la
curent cu nout`]ile.
Pe drum, Shay [i Max nu discutar` mare lucru. Cum lini[tea
devenea ap`s`toare, Shay se aventur` s` \ntrebe:
– Ce o s` face]i \n privin]a lui Dobie?
– Trebuie s` m` gândesc. Voi vorbi cu el [i \mi voi da seama dac`
spune adev`rul.
– Crede]i c` ar putea [ti ceva despre Monique?
– Ar putea.
Shay întoarse privirea spre drum [i reflect`:
– Dar dac` Dobie chiar nu [tie unde se afl`...
– ...este posibil s` i se fi întâmplat orice, termin` el fraza \n locul
ei.
Avea vocea calm`. Ea \l privi cu aten]ie; chipul i se contura clar
pe fundalul luminilor de dincolo de geam, provenind de la casele
din suburbia ora[ului.
Ajunser` la Lammas Knowl cam la o or` [i jum`tate de când
plecaser` din Birmingham. Ma[ina lui Bruce era parcat` în fa]`, iar
Max opri automobilul lâng` aceasta, renun]ând s`-l mai duc` în
spate, la garaje.
Bruce McGhie îi întâmpin` ner`bd`tor.
– E aici? întreb` Max Lander.
McGhie se uit` înapoi, peste um`r, c`tre b`rbatul care a[tepta.
Shay îi urm` pe cei doi, fiind convins` c` dac` Max Lander ar fi dorit
s` nu fie prezent`, n-ar fi avut nicio problem` în a o invita s` plece.
Dobie era un tip absolut obi[nuit. Avea p`rul mai lung, dar nu
120 JANICE MAYNARD

exagerat. Purta un pulover pe gât [i blugi. Ar`ta destul de \ngrijit [i


de prosper. Poate c`, în urm` cu dou`sprezece luni, fusese un
vagabond [i un mincinos, dar acum p`rea un om cu capul pe umeri.
St`tea în picioare, lâng` mas`, a[teptându-i.
Max Lander î[i ridic` sprâncenele, în semn de mirare, dar [i de
apreciere.
– Bun` seara, vorbi el. Trebuie s`-]i spun tot Dobie?
– Nu, domnule. Acum sunt Don Benson.
– Lua]i loc \l \ndemn` Max.
Bruce se post` în dreapta lui, iar Shay, încercând s` nu \ncurce,
se retrase lâng` un perete.
– Sora mea se afl` la tine?
– Nu, domnule. N-am mai v`zut-o de când a plecat cu
dumneavoastr`.
– }i-a scris vreodat`?
– Nu. {i nici nu mi-a telefonat. Nimic.
– Cu ce te ocupi acum?
– Am un mic service auto pe autostrada A40.
– {i merge bine?
– Nu pot s` m` plâng.
– Înseamn` c` ai investit bine banii, interveni [i Bruce.
– Da. {ti]i, domnule Lander, zise Dobie, întorcându-[i privirea
din nou spre Max, n-am mai avut niciodat` atâ]ia bani ca atunci când
am primit suma aceea de la dumneavoastr`. Când a]i plecat cu
Monique, m` uitam la bani, dar nu la ei m` gândeam. M` gândeam
la dumneavoastr`. M-a]i f`cut s` m` simt ultimul om. {tiam c` ea o
s` vrea s` plece. Nu puteam s-o conving s` r`mân`. Dac` a[ fi
CASA VR~JIT~ 121

încercat, m-a]i fi c`lcat în picioare, [i a[ fi un mare mincinos dac` a[


spune c` ]ineam la ea chiar a[a de mult. Acum am ni[te bani în
banc`, am propria mea afacere. Nu sunt un om bogat, dar tr`iesc
mul]umitor.
Lander îi spuse încet:
– Ai f`cut mai multe progrese decât mul]i oameni pe care-i [tiu.
Benson se îndrept` pe scaun, vizibil flatat:
– E o schimbare, nu? Zâmbetul îi p`li. Ar fi putut da de necazuri,
s` [ti]i, relu` el referindu-se la Monique. Avea o fire de drac. Mi-ar
pl`cea s` v` pot fi de ajutor, domnule, pe cuvânt.
– Î]i mul]umesc c` ai venit pân` aici, îi r`spunse Lander.
– A[ putea întreba pe ici, pe colo. Motocicli[ti, [oferi pe
camion... Locuiesc deasupra unei cafenele de pe autostrad`. Am [i o
fotografie cu ea.
– Ai? se lumin` Bruce la fa]`. Este de bun` calitate?
– Nu e rea.
– Ne-ar trebui [i nou` o copie.
– Sigur, accept` Dobie.
– Te conduc eu, continu` Bruce. Am nevoie de fotografie.
Dup` plecarea celor doi, Shay urc` la doamna Kershaw s` vad`
cum primise ve[tile. Dormise, dup` vizita doctorului Probyn, iar
acum p`rea înc` foarte obosit`.
– M` bucur c` te-ai întors, spuse Melissa Kershaw. {tii c` l-au
g`sit pe Dobie?
– Da, l-am v`zut jos.
– Monique nu e cu el.
– Nu.
122 JANICE MAYNARD

Se a[ez` lâng` ea, pe pat, [i continu`:


– Dar tot e bine c` l-au g`sit. Pân` acum, toat` lumea era absolut
convins` c` e cu el [i nu se mai obosea nimeni s` cerceteze alte
piste. M`car acum vor începe s-o caute serios.
– B`nuiesc c` a[a e...
Shay începu s`-i povesteasc` despre cum a decurs ziua ei liber`.
Îi spuse c` s-a întâlnit cu un prieten vechi, de la fostul loc de munc`.
Vorbea însufle]it, încercând din r`sputeri s`-i distrag` aten]ia
doamnei Kershaw de la gândurile care o n`p`diser`. Din când în
când, eforturile ei erau r`spl`tite cu câte un zâmbet. Ob]inu chiar
promisiunea c` va încerca s` m`nânce ceva.
Când intr` doctorul Probyn, Melissa Kershaw î[i sorbea înceti[or
ceaiul.
– V` sim]i]i mai bine? întreb` el. M` gândeam... am vorbit [i cu
domnul Lander despre asta... c` v-ar prinde bine o mic` vacan]`.
Melissa se opuse o vreme, dar într-un final accept` s` mearg` la
o veche prieten`, permanent rezident la unul dintre cele mai
frumoase hoteluri de pe coast`, în Eastbourne. Plecarea fu hot`rât`
pentru a doua zi diminea]`, iar Shay se apuc` deja s`-i fac` bagajul
doamnei Kershaw.
În seara aceea urma s` fie petrecerea de la familia Hobb, dar
Shay nu era deloc încântat` s` mearg` acolo. Max Lander urcase în
camera m`tu[ii [i p`ru mul]umit când o v`zu pe Shay preg`tindu-i
lucrurile pentru excursie.
– Risca]i s` merge]i la petrecerea familiei Hobbs, domni[oar`
Reynolds? întreb` el.
– Nu, nu cred.
CASA VR~JIT~ 123

– Sper c` nu r`mâi acas` de dragul meu, interveni doamna


Kershaw.
– Nu, pe cuvânt. Pur [i simplu nu prea am chef s` merg.
– În cazul acesta, v` sup`ra]i dac` v` rog s` m` suna]i când se va
întoarce McGhie? o rug` Max.
– De cum vine, o s` v` anun], promise Shay, zâmbind.
Iat`, b`rbatul era gata s` plece de la petrecere pentru a afla
ultimele nout`]i de la Bruce. Dar, pe de alt` parte, dup` cum \i
m`rturisise acum câteva zile, nici nu era un mare iubitor al
petrecerilor...
Mai târziu, în fa]a focului din [emineu, cufundat` în fotoliul
adânc, Shay închise ochii [i adormi. Se trezi dup` o or` sau dou`, la
zgomotul unui motor de ma[in`. Se gândi c` s-a întors Bruce, dar
afl` cu surprindere c` era ma[ina lui Max.
– Credeam c` e Bruce, zise ea, ie[indu-i \n \ntâmpinare. De ce
v-a]i întors?
– Nu se poate primi niciun telefon la casa Hobbs, a[a c` am
preferat s` m` întorc.
– Ce o s` face]i de-acum încolo, cu Monique? \ntreb` tân`ra.
– O s` anun] c` voi oferi o recompens` \n schimbul oric`rei
informa]ii despre ea. Cu o asemenea motiva]ie, poate avem noroc.
Apoi, vom avea [i fotografia de la Dobie. Monique nu este
fotogenic`. Nu era nici când era mic`. De-asta nici nu-i place s` i se
fac` fotografii. Are chiar o fobie fa]` de aparatul de fotografiat. De
aceea nu avem nicio poz` recent` cu ea, pe care s-o putem folosi.
Dac` cea de la Dobie are o calitate rezonabil`, s-ar putea dovedi de
un real ajutor.
124 JANICE MAYNARD

Se apropia miezul nop]ii [i, odat` cu el, noul an. Pe ecranul


televizorului, un cronometru m`sura secundele r`mase [i, când sosi
momentul, clopotele de la biserica din sat se auzir`, marcând noul
început.
– Un an nou, spuse Max Lander.
– S` sper`m c` este unul bun, complet` ea.
– S` sper`m.
Ea se apropie de fereastr`, privind în dep`rtare.
– Nici n-am remarcat biserica din sat. Unde se afl`?
– La cap`tul satului. Este prima oar` când aud clopotele.
Reflec]ia ei în geam era destul de neclar`, dar cea a lui Max
Lander, în spatele ei, se vedea atât de bine, încât i se p`ru c` era
chiar acolo, afar`, în gr`din`. Se întoarse brusc, pentru c` nu-l voia
afar`, în întuneric. Îl voia aici, în camer`, al`turi ea. Trase repede
perdelele.
– V` e frig? \ntreb` el.
Ea merse mai aproape de foc. Ardea înceti[or, în nuan]e de
ro[u-aurii.
– Pu]in.
– S` v` aduc ceva de b`ut.
– Mul]umesc.
Îi întinse un pahar de coniac, apoi se aplec` [i mai puse câ]iva
bu[teni pe foc. Lemnele începur` s` trosneasc`, iar Shay se opri din
tremurat.
– V` este mai bine acum? relu` b`rbatul.
– Mai bine, da, afirm` ea punând jos paharul. Risipi]i un coniac
bun ca aceasta pe mine.
CASA VR~JIT~ 125

– V` rog s`-l be]i! ordon` el, iar ea se supuse.


Clopotele încetaser` s` mai bat`, iar lini[tea care se l`sase fu
spart` de ]iuitul strident al telefonului. Max Lander ridic`
receptorul, iar Shay îl auzi spunând:
– A[tepta]i pu]in, v` rog. E pentru dumneavoastr`.
Shay lu` receptorul gândindu-se c` era Greg, care voia s`-i ureze
toate cele bune de Anul Nou. B`rbatul o sunase [i de Cr`ciun... iar
ea nu voia s` vorbeasc` cu Greg.
Î[i a[ez` palma peste microfon [i se întoarse spre Max Lander:
– V` sup`ra]i dac` v` rog s` întreba]i cine este? Dac` este Greg,
spune]i-i c` nu sunt aici.
– Greg e o fat`?
– Nu.
– Atunci, nu e Greg.
– Bun`! se auzi \n receptor vocea voioas` a Emmei. Am vrut
s`-]i spunem “La Mul]i Ani”, cu to]ii. E[ti bine? Cum ai petrecut de
Cr`ciun?
– Emma! “La Mul]i Ani”... da, am avut un Cr`ciun minunat.
– Ai fost la petrecerile alea simandicoase?
– Mmmm. Am încercat s` te sun mai devreme. |ncepând de
mâine, am ni[te zile libere [i voiam s` vin pe la voi. M` primi]i?
– Sigur c` da. Doar [tii bine c` abia a[tept`m s` te vedem. Auzi,
cine este b`rbatul care mi-a r`spuns? Avea o voce... uh! Am sim]it
fiori pe [ira spin`rii, de[i mi-a zis doar dou` cuvinte.
Shay î[i ]inu respira]ia. Max se îndep`rtase suficient încât s` nu
aud`, dar, cu vocea pe alocuri strident` a Emmei, nu putea fi sigur`.
– Era Bruce?
126 JANICE MAYNARD

Shay \i povestise câte ceva despre el.


– Nu, f`cu Shay evaziv.
– Atunci, cine? Ei, doar n-o fi fost chiar contele Dracula, nu?
– P`i... da.
– Ei! se mir` Emma.
Pentru a o \mpiedica s` continue, Shay interveni:
– Ne vedem mâine. Nu [tiu pe la ce or`, dar o s` iau autobuzul
de la Birmingham c`tre Wolverhampton.
Închise înainte ca Emma s` mai poat` ad`uga ceva. Spera ca Max
Lander s` nu fi auzit conversa]ia, dar pentru orice eventualitate
explic`:
– Era Emma Winsor. Cred c` era la o petrecere.
Îi povestise despre Emma când merseser` la Pietre, zilele trecute.
– Am crezut c` era cineva de la vechiul loc de munc`, continu`
ea. B`rbatul cu care m-am v`zut ast`zi, la Birmingham.
– Din cauza lui a]i plecat din Londra?
Cu gândirea lui de avocat, nu-i fusese greu s` deduc` asta.
– Da, recunoscu ea. Dar n-a fost o întâlnire prea fructuoas`.
– Îmi pare r`u.
– Sunte]i îngrijorat din cauza lui Monique? schimb` ea subiectul.
– Foarte, r`spunse, el.
– Atunci, de ce nu a]i acceptat s` se fac` publicitate acestui caz?
– A fost o gre[eal` din partea mea, recunoscu Max.
– Poate nu-i chiar a[a, admise [i Shay. Nici Monique n-ar fi fost
\ncântat` s` apar` \n ziare. Povesti]i-mi mai multe despre ea.
– Nu v-a spus Melissa, prietenii ei?
– Mi s-a spus c` avea o personalitate agreabil`. Toat` lumea o
CASA VR~JIT~ 127

pl`cea.
– B`nuiesc c` da. Nu avem prea multe în comun. Dup` moartea
p`rin]ilor no[tri, abia dac` ne-am mai v`zut. Monique a plecat la
internat. P`rea fericit`. Avea mul]i prieteni.
– Nu e [i cazul dumneavoastr`.
– Sunte]i un copil foarte perspicace, domni[oar` Reynolds.
– Nu sunt un copil, domnule Lander, protest` ea.
– Era o expresie, replic` el cu un zâmbet lini[titor.
Ea îi r`spunse la zâmbet, sim]ind cum enervarea i se risipe[te.
– Sunt convins` c` Monique se va \ntoarce, continu` Shay.
– Sper din toat` inima. Dar cine [tie? E specialist` în dramatism.
– O vom g`si, repet` ea.
Î[i mu[c` buzele, pentru c` de data aceasta nu vorbea cu Melissa
Kershaw. Max Lander [tia cum stau lucrurile în lumea real`, iar
cli[eele obi[nuite nu-l puteau p`c`li.
El nu r`spunse, iar t`cerea coborî grea peste ei.
– Dori]i ni[te cafea? spuse ea pe un ton aproape disperat.
– Da, a[ vrea.
– M` duc s` fac.
Când era în buc`t`rie, auzi din nou o ma[in` apropiindu-se. De
data asta era Bruce, care se întorsese cu fotografia lui Monique.
Detectivul se \ndrept` direct c`tre biroul lui Max Lander [i închise
u[a dup` el. Shay nu îndr`zni s`-l urmeze.
A doua zi diminea]`, Shay îl g`si e Bruce în buc`t`rie, luând
micul dejun. B`rbatul se oferi s` o duc` pân` la Birmingham.
– Ar fi minunat, accept` ea.
– Vacan]a asta pic` într-un moment cum nu se poate mai bun,
128 JANICE MAYNARD

nu? o chestion` el.


– De ce? se mir` tân`ra.
– P`i, cu iubitul care tocmai s-a \ntors \n via]a ta...
– Nu-i chiar a[a.
– Cum adic`?
– Pur [i simplu. Ne-am întâlnit, am vorbit [i ne-am spus la
revedere.
– Definitiv?
– Asta a fost.
Shay mai lu` o felie de grepfrut [i împ`turi în grab` ziarul de
diminea]`. Bruce se ridic` brusc [i o s`rut` zgomotos. Din cauza
surprizei, Shay aproape se \nec` [i, când b`rbatul se decise \n sfâr[it
s-o elibereze, se pr`bu[i înapoi pe scaun. |ncercând s` se calmeze,
se întinse dup` cana de cafea [i lu` o \nghi]itur`.
– E[ti nebun? se burzului ea.
– Îmi pare r`u, se scuz` el. N-am observat c` mâncai.
– Doamne, era s` mor.
– Scuze. A fost doar un s`rut. Mi-ai dat cea mai bun` veste din
ultimele luni.
Shay începu s` râd`.
– Da? Anun]`-m` când mai prime[ti vreo veste bun`.
El zâmbi:
– Dac` ai [ti dinainte, poate te-ai feri.
– Poate. Acum c` ]i-ai terminat micul dejun, nu crezi c` ar fi
momentul s` te apuci s-o cau]i pe Monique Lander?
– La naiba cu Monique Lander! protest` el.
– Nu vorbi a[a! replic` ea cu un glas dur, de nerecunoscut.
CASA VR~JIT~ 129

Sim]i c` b`rbatul fu [ocat de aceast` izbucnire [i \ncerc` s`-l


\mpace.
– |mi pare r`u, zise ea.
– {tii doar c` nu vorbeam serios, relu` el.
Bruce p`rea r`nit. Nimeni nu muncise mai mult decât el la
aceast` anchet`, iar Shay era perfect con[tient` de asta.
Ea se for]` s` zâmbeasc`.
– {tiu. Dar m-am sim]it... oh... A fost ca [i cum cineva m-ar fi
împuns cu un fier încins.
Capitolul 9

Bruce o conduse cu ma[ina pân` acas` la Emma, dar refuz` s`


intre. Emma îl invitase amabil` s` bea o cafea, dar el se scuzase,
motivând c` trebuie s` se întoarc` la lucru.
Dup` plecarea sa brusc`, cele dou` se a[ezar` în buc`t`rie, la
taifas.
– Pare dr`gu], coment` Emma.
– Cine, Bruce? Da, este un om bun.
– Oricum, este mai simpatic decât David. Apropo, a reu[it Greg
s` te g`seasc`? A sunat aici de Cr`ciun, s` te caute.
– M-am v`zut cu el ieri.
– {i...?
Shay ridic` din umeri [i cl`tin` din cap.
– Totul s-a terminat? întreb` Emma. Ei, acum chiar ai de unde
alege, râse ea. Ce vei face?
– {tiu [i eu? Voi trage la sor]i, glumi ea.
Spre sear` ap`ru David [i sun` [i Bruce. Era foarte încântat de
CASA VR~JIT~ 131

modul în care se desf`[ura ancheta. Fotografia lui Monique urma s`


ajung` la pres`. Întâi trebuia s` fie prezentat` ca o [tire, iar apoi s`
\nceap` un fel de campanie publicitar`. Max avea de gând s`
cumpere spa]ii \n câteva ziare, în care s` fie prezentat` fotografia [i
s` se anun]e recompensa de cinci sute de lire. Cât de curând, chipul
lui Monique va ajunge la fel de cunoscut ca al unui fotomodel.
Bruce vorbea cu entuziasm:
– Dac` nici acum nu reu[im s` ob]inem rezultate, altceva nu [tiu
ce mai putem face.
Mâna lui Shay se crisp` pe receptor.
A doua zi, ap`ru [tirea despre Monique Lander la televizor. În
urm`toarele zile, în toat` ]ara se ivir` afi[e uria[e cu fotografia ei.
Chiar [i "Edgeford Herald" trimise un reporter s` discute cu Shay.
Dintr-un motiv care-i sc`pa, Shay începu s` se gândeasc` tot mai
des la Lammas Knowl, astfel c` \ntr-o bun` diminea]` o anun]`
direct pe Emma:
– Cred c` o s` m` duc înapoi.
– Dar de ce? Mai ai trei sau patru zile de stat.
– {tiu, [i sunt con[tient` c` de mare ajutor n-am cum s` fiu dac`
m` întorc acolo, dar...
– Te-ai hot`rât deja...
Într-adev`r, se hot`râse. În aceea[i sear`, dup` o c`l`torie
obositoare cu trenul, cu autobuzul [i cu taxiul, ajunse la Lammas
Knowl. Era pe jum`tate înghe]at`. David ar fi adus-o cu ma[ina, dac`
l-ar fi rugat. Dar nu voise s` apeleze la el. Acum ajunsese [i asta era
important.
În buc`t`rie, doamna Fulwell cosea. Fu surprins` s-o vad`.
132 JANICE MAYNARD

– Deja te-ai \ntors? N-a fost cine [tie ce vacan]`, o întâmpin`


femeia, bucuroas` s-o revad`.
B`u ni[te ceai [i se înc`lzi în fa]a focului. Se uit` prin scrisorile
care sosiser` pentru doamna Kershaw. Erau toate deja deschise.
Max Lander venea în fiecare sear` din ora[ s` le verifice, în caz c` ar
fi con]inut ve[ti despre Monique.
– Nimic despre domni[oara Lander? întreb` Shay.
– Din câte [tiu eu, nu, îi r`spunse doamna Fulwell.
Max Lander ajunse mai târziu, aproape de miezul nop]ii. Auzir`
ma[ina, apoi se auzi soneria din biroul lui de lucru. Doamna Fulwell
îi preg`tise o tav` cu friptur` rece, mur`turi [i cafea. Shay întreb`:
– Pot s-o duc eu? A[ vrea s` vorbesc ceva cu domnul Lander.
Scrisorile sosite în ziua aceea r`m`seser` nedeschise, la el pe
birou. Când Shay intr`, \l v`zu cum deschidea una câte una, le citea
pe diagonal` [i le punea deoparte.
Shay a[ez` tava pe birou [i r`mase t`cut` lâng` el. |ntr-un final,
b`rbatul \[i ridic` privirea c`tre ea, p`rând surprins. Shay sperase la
o primire ceva mai cald`, gândindu-se chiar c` ar putea fi bucuros
s-o revad`.
– Ce v-a adus înapoi a[a de repede? întreb` el.
– M-am gândit c` a[ putea ajuta cu ceva.
– Nu era nimic atât de presant, încât s` nu v` permit` s` mai
r`mâne]i la prietenii dumneavoastr` câteva zile. Ar fi trebuit s` v`
bucura]i de vacan]`.
– Ceva ve[ti?
– Nimic.
Î[i puse o mân` pe scrisorile de lâng` el [i continu`:
CASA VR~JIT~ 133

– În afara unei femei care sus]ine c` o poate g`si cu ajutorul


vibra]iilor pe care le prime[te de la ea, nu avem nimic notabil.
– |i ve]i r`spunse?
– Nu m` îndoiesc c` Melissa o va face când se va întoarce.
– V` pot ajuta cu ceva? mai \ntreb` ea.
– Nu.
– Atunci, dac` nu v` sup`ra]i...
– Sigur. Noapte bun`.
Shay ie[i din camer`, închizând \ncet u[a. Era ocupat, desigur, iar
ea nu mai avea nimic de spus. A[a c`... noapte bun`, domni[oar`
Reynolds, [i nu m` mai deranja.
Se duse în buc`t`rie s` spun` noapte bun` [i doamnei Fulwell,
apoi urc` sc`rile spre camera ei. La ce se a[teptase? La o primire
c`lduroas` din partea lui Max Lander? Trebuia s` fie realist`! Dar un
zâmbet poate ar fi meritat. Se a[ez` în pat [i adormi destul de greu,
iar când o f`cu, somnul îi fu agitat [i nelini[tit.
Când se trezi, a doua zi diminea]`, Max Lander nu mai era acolo.
Cânt`ri o clip` propunerea lui de a se \ntoarce la Emma pentru a-[i
continua vacan]a, dar se hot`rî s` r`mân`.
Pe la prânz, ap`ru Lara. Shay se duse s`-i deschid`.
– Te-ai [i întors? De ce? \ntreb` tân`ra cu surprindere.
– M-am plictisit, îi r`spunse Shay.
Nu era întru totul adev`rat. Se întorsese pentru c` a[a \[i dorise,
pentru c` ceva o \ndemnase s` revin`.
Lara porni spre living, se opri direct la bar [i-[i turn` un pahar
mare de coniac. |ntreaga ei atitudine o f`cu pe Shay s` se \ntrebe
dac` era primul pe ziua de azi.
134 JANICE MAYNARD

– Orice ziar deschizi, începu Lara, o g`se[ti acolo pe Monique.


La televizor, pe panourile publicitare, peste tot. |ntreaga campanie
cost` probabil o avere. O s`-i plac` la nebunie toat` publicitatea
asta.
– Chiar a[a?
– Sigur c` da. E o exhibi]ionist`.
– {i totu[i, în ultimele dou` luni, a reu[it s` stea ascuns`.
– {i uite unde-a adus-o asta. Toat` ]ara a aflat despre ea. Ce
intrare \[i va face la întoarcere!
– Dac` se va întoarce.
– Stai f`r` grij`. Sigur o s` vin` înapoi.
Lara termin` b`utura [i se duse s`-[i mai toarne un pahar. Î[i
aprinse o ]igar` [i o privi pe Shay drept \n ochi, \ntrebând-o mieros:
– Ia, spune, dr`gu]`, de ce te-ai întors? Sper c` nu din cauza lui
Max.
Shay sim]i cum i se usuc` gura. Era de parc` ar fi avut rumegu[
în gât, astfel c` trecu un timp \nainte s` poat` r`spunde:
– Sunt secretara doamnei Kershaw, nu a domnului Lander.
– Nici nu credeam c` te-ai \ntors din pricina responsabilit`]ilor.
– Dar la ce anume te-ai referit?
– Nu te mai uita a[a la mine, cu ochii `ia mari [i întreb`tori. Lui
Max îi pare bine c` e[ti aici. Dup` toate tentativele m`tu[ii Mel de a
g`si o secretar` ca lumea, îi pare chiar foarte bine. Dar asta e tot.
Cine se putea gândi la mai mult? El o tratase politicos, cu
oarecare prietenie, dar nu \ntotdeauna. Lara continu`:
– N-a[ vrea s` te faci de râs. Max poate fi destul de crud. Jo-Ann
cu greu poate fi numit` o fire sensibil`, dar înc` îl ur`[te pentru felul
CASA VR~JIT~ 135

în care a tratat-o.
– {i n-ai vrea s` mi se întâmple [i mie acela[i lucru...
– Exact, r`spunse Lara.
– Am s` fac în a[a fel încât s` nu se întâmple.
Lara trase din ]igar`. |n spatele perdelei de fum, ochii i se
îngustar`. Se vedea limpede c` nu simte niciun fel de simpatie
pentru rivala ei. Era genul de tip` geloas`, care nu accept` prezen]a
altor femei în jurul b`rbatului iubit.
– Max Lander e al meu, zise ea cu asprime. R`mâi la detectivul
t`u, dr`gu]`. El e de nasul t`u.
– Iar tu... \ncepu Shay, r`zgândindu-se \ns`.
Pentru Dumnezeu, doar nu era s` se certe cu Lara! Mai ales c`
motivul era unul complet stupid. Tân`ra din fa]a ei nu avea de ce
s`-[i fac` griji. Max Lander locuia sub acela[i acoperi[ cu o fat`
rezonabil de atr`g`toare, vorbeau unul cu altul. Nu-i displ`cea
complet, dar asta era tot. Dac` Lara nu putea accepta aceast`
situa]ie, cu atât mai r`u pentru ea.
– Oh, poate ar trebui s`-]i ocupi timpul cu ceva, s` nu mai fii atât
de stresat`, spuse Shay.
– Poftim? se \nfurie cealalt`.
– Nimic. Acum, am treab`. Hai s` vorbim despre chestii
amoroase alt` dat`, da?
Lara d`du peste cap paharul de coniac [i stinse ]igara. Se uit`
lung la Shay, apoi zâmbi, v`zându-se în oglind`. Da, se gândi Shay,
tu e[ti mai frumoas`.
Era ridicol c` Lara Hammond sim]ise nevoia s-o avertizeze pe
Shay \l leg`tur` cu Max. Era o prostie.
136 JANICE MAYNARD

Tân`ra plec`. Iat` o scen` interesant`, se gândi Shay \n urma ei.


Suficient de tr`snit` încât s` te fac` s` râzi în hohote.
Dar Shay nu râdea. "Las`-l pe Max Lander în pace!", o avertizase
Lara. "Pentru el, e[ti un nimeni. Mai mult de atât n-ai s` devii
niciodat`. Dac` î]i faci speran]e, vei suferi, pentru c` el e al meu!"
Dar dac` era al ei, atunci nu era nevoie s-o avertizeze pe Shay s`
stea deoparte. Dac` n-ar fi crezut c` Shay reprezint` un pericol, nu
s-ar mai fi obosit s` provoace aceast` scen`.
Lara avea dreptate \ntr-o singur` chestiune. Max era motivul
pentru care se întorsese la Lammas Knowl. Din pricina lui, David i
se p`rea plicticos. Poate tot el era pricina pentru care nu-i oferise
nicio [ans` lui Greg. Toate aceste date se potriveau ca \ntr-un
puzzle, iar asta o speria.
Max Lander nu se întoarse acas` în acea sear` [i probabil o s`
lipseasc` mai multe zile. Shay sim]i o dezam`gire profund`, care o
f`cu s`-[i încle[teze pumnii. Poate c` Lara avusese dreptate [i \n
privin]a asta. Poate c` b`rbatul nu dorea s` aib` de-a face cu o
secretar`. Era mul]umit c` m`tu[a lui o angajase, c` era
eficient`... dar atât!
Desigur, cu Lara se putea vedea oricând. Ea avea o ma[in` rapid`
[i tot timpul din lume. Ar putea s`-l a[tepte. S` stea la hotel. Sau în
apartamentul lui.
Shay î[i mu[c` buzele. |ncepuse s` vad` \n Lara o rival`. Iar
împotriva cuiva care ar`ta ca Lara [i care avea banii ei, n-avea nicio
[ans`.
A doua zi, Shay o ajut` pe doamna Fulwell s` deretice prin
camerele de sus. Pân` \n jurul prânzului, treaba era deja terminat`.
CASA VR~JIT~ 137

Se retraser` în buc`t`rie, s` bea un ceai. La un moment dat, se auzi


soneria de la intrare, iar doamna Fulwell merse s` deschid`. Peste
nici dou` minute, se întoarse, închise u[a de la buc`t`rie [i,
sprijinindu-se de ea, spuse:
– S-a întors!
Shay o privi nedumerit`:
– Adic`...
– Domni[oara Monique. E cu domnul McGhie, în living. Le duc
ni[te ceai.
Când se întoarse, îi întinse lui Shay un bilet.
– Domnul McGhie mi-a zis s`-]i dau asta, spuse doamna Fulwell.
Shay citi biletul: "Fata trebuie supravegheat`. Dac` îmi întorc
pu]in privirea, poate s` dispar`. Po]i s` vii aici, ca din întâmplare?"
– Ca din întâmplare? silabisi Shay. Cum s` vin ca din întâmplare?
O s` cread` c` am venit s` m` holbez la ea.
Dar nu avea de ales. Max [i doamna Kershaw se vor bucura s`
afle c` e teaf`r`, chiar dac` Bruce fusese nevoit s-o for]eze s` se
\ntoarc` acas`. Revederea nu va fi una fericit`, asta era clar.
Shay b`tu la u[`, iar Bruce îi deschise. Monique Lander st`tea pe
un fotoliu, în fa]a [emineului, cu fa]a întoars` spre foc.
– Bun`, spuse Bruce jovial, dar privirea pe care i-o adres` lui
Shay fu mai mult decât gr`itoare. Domni[oar` Lander, aceasta este
Shay Reynolds.
Monique Lander nu schi]` niciun gest, de parc` ar fi fost surd`.
– Bun`, spuse [i Shay.
P`[i în`untru, sim]indu-se ca un om care asist` f`r` s` vrea la un
accident de ma[in` groaznic. Nu voia s` joace rolul pe care i-l
138 JANICE MAYNARD

preg`tise Bruce, a[a c` spuse direct:


– Domni[oar` Lander, dac` a]i putea r`mâne m`car pân` când
se va întoarce doamna Kershaw, ar fi minunat. Parc` e pe alt` lume
de când a]i disp`rut.
– De parc` înainte nu era la fel... r`spunse Monique.
Deci, se decisese s` vorbeasc`.
– M`car în seara asta... insist` Shay.
– Nu.
Se întoarse spre Shay [i se încrunt`. Era fata din tren, f`r`
\ndoial`. Shay o recunoscu imediat, de[i Monique înc` încerca s`-[i
aminteasc` unde o mai v`zuse.
– Din tren, explic` Shay. De acolo ne [tim. Am stat vizavi de tine.
Mi-ai împrumutat o revist`.
Monique d`du aprobator din cap.
– {i ce cau]i aici? \ntreb` ea, mereu \ncruntat`.
Shay începu s`-i povesteasc`, bucuroas` c` a g`sit ceva de care s`
se aga]e. De[i, când veni vorba despre Max, Monique \[i \ntoarse din
nou privirile c`tre foc.
Bruce îi f`cu semn s` povesteasc` \n continuare, s` nu se
opreasc`. B`rbatul se retr`sese lâng` fereastr`, pref`cându-se c`
cite[te ceva, dar st`tea cu ochii pironi]i c`tre aleea din fa]`. Îl
a[teapt` pe Max, se gândi Shay. Despre ce ar putea s` vorbeasc`?
Despre ea? Flec`reala asta nu reu[ea s` înl`ture întreb`rile cu
adev`rat importante: unde ai fost [i de ce ai plecat?
Dar, dac` s-ar fi apucat s`-i pun` întreb`ri, era posibil s` se ridice
[i s` plece, pur [i simplu. {i nimeni n-ar fi îndr`znit s-o re]in` cu
for]a.
CASA VR~JIT~ 139

Monique se uit` nelini[tit` la ceas [i întreb`, uitându-se spre


Bruce:
– Cât trebuie s`-l mai a[tept`m?
– Este la tribunal.
– Sigur c` da, râse fata f`r` veselie. Are [i el ni[te priorit`]i.
– Vine direct încoace.
– Foarte frumos din partea lui, ce s` zic. Mai a[tept câteva
minute [i apoi plec. O s`-l sun mâine la birou, pute]i s`-i spune]i
asta.
Deja se ridicase din fotoliu.
– Ai putea s-o suni pe doamna Kershaw, interveni Shay.
– De ce?
– Pentru c` te iube[te, izbucni ea. De când ai plecat, ia în fiecare
zi pastile, ca s` poat` dormi. Spera s`-i trimi]i o felicitare de Cr`ciun,
numai s` [tie c` mai tr`ie[ti. Nu e foarte puternic` [i, în felul `sta,
pu]in câte pu]in, o vei omor\. R`mâi aici, s-o vezi.
– Nu pot.
– De ce?
– Oricum, ce te intereseaz` pe tine?
– Eu sunt cea care are grij` de ea. Sunt secretara ei, dar tot eu
trebuie s`-i dau pastilele s` poat` dormi [i pe um`rul meu plânge
când simte c` nu mai rezist`.
– Eram convins` c` nu plânge pe um`rul lui Max, r`spunse
Monique.
– Nu vorbi a[a! Ai idee cam cât a investit \n g`sirea ta? Cred c` e
vorba despre mii de lire.
– Banii? Ce conteaz` banii?
140 JANICE MAYNARD

– Pentru tine, poate nu conteaz`. N-ai fost niciodat` nevoit` s`-i


câ[tigi muncind. Dar crede-m`, el munce[te pentru bani. De aia e
mereu la tribunal. {i apoi, dac` nu i-ar fi p`sat ce se întâmpl` cu
tine, n-ar fi investit nimic \n g`sirea ta.
– S` nu-mi ]ii lec]ii...
– Slav` Domnului, interveni Bruce. A venit!
Se uit` la Shay, mul]umindu-i din priviri pentru c` stârnise
aceast` ceart` cu Monique [i reu[ise astfel s-o re]in`. Totu[i, tân`ra
spusese toate acele lucruri absolut spontan, crezând fiecare cuvin]el
pe care-l rostise.
Niciunul nu f`cu nicio mi[care auzind pa[ii care se apropiau.
Cele dou` fete înc` se priveau una pe cealalt`, iar Bruce r`m`sese la
locul lui, lâng` fereastr`.
Max Lander intr` în înc`pere, iar Monique, întorcându-se spre el,
îi \nfrunt` direct:
– Nu te-ai gr`bit deloc s` vii \ncoace.
– Am avut pan`. Mul]umesc lui Dumnezeu c` e[ti aici, r`spunse
el, venind c`tre ea.
Monique f`cu un pas înapoi.
– Nu m` atinge, Max.
El r`m`sese cu mâna în aer, apoi o l`s` s` cad` moale pe lâng`
corp.
– E[ti bine? \ntreb` b`rbatul.
– }ie cum ]i se pare?
– Pe unde ai fost?
Ea î[i întoarse privirea spre Bruce [i spuse:
– O s`-]i spun` el. Am o cas` frumoas`, cu teras`. În Preston. Am
CASA VR~JIT~ 141

cump`rat-o eu îns`mi. În ultimele [ase luni, am strâns bani s` o pot


cump`ra. Nu foarte mul]i, pentru c` acolo casele sunt destul de
ieftine. {i mi-am luat [i o slujb` cu jum`tate de norm`, la un
magazin.
– Ce naiba încerci s` demonstrezi prin toate aceste gesturi? strig`
Max.
– Nimic. Vreau s` m` la[i în pace.
Îl privi ca [i cum ar fi fost un c`l`u.
– Ai vrut s` m` g`se[ti doar din interes... profesional, \l acuz` ea.
Te sim]i vulnerabil din pricina surorii tale disp`rute. Mai devreme
sau mai târziu, amicii vreunuia dintre criminalii `ia pe care îi bagi la
închisoare aveau s` te sune [i s` te amenin]e. Nu ]i-ar fi pl`cut s` se
\ntâmple asta.
Nu acesta era motivul pentru care Max Lander voia s`-[i g`seasc`
sora. Shay [tia asta.
– Nu, spuse el.
– Ei bine, sunt vie, uite-m`, [i nimeni nu m-a ]inut prizonier`
nic`ieri. A[a c` acum am s` dispar din nou, iar tu po]i s` dai jos toate
afi[ele [i s`-]i pl`te[ti copoii – ah, [i înc` cinci sute pentru clientul
care m-a recunoscut.
Se uit` în jur, dup` geant`.
Max spuse:
– Stai cu noi m`car în seara asta.
– Nu, mul]umesc.
– Pân` se întoarce Melissa.
– Nu începe [i tu. Cred c` secretara Melissei mai avea pu]in [i m`
lega de scaun.
142 JANICE MAYNARD

– Monique, spuse el, prinzând-o de mân`. Îmi pare r`u, nu


mi-am dat seama...
– Nu, nu ]i-ai dat. E[ti a[a de puternic, a[a de inteligent [i atât de
sigur de tot. Las`-m` s` plec.
– Nu!
Se zb`tu s` scape din strânsoarea lui [i-l lovi cu pumnii în piept.
– Dac` stai în seara asta, continu` Max, î]i promit c` mâine po]i
pleca. Po]i s` începi o nou` via]` de mâine. Nu trebuie s` m` mai
vezi niciodat`.
– Las`-m` s` plec, strig` ea. Las`-m`!
– Ca s` te duci unde?
– Oriunde, dar nu aici.
– Te duc la un hotel.
– Bine, accept` ea.
P`rea disperat` s` plece. Aproape fugi din camer`, iar Max o
urm`. U[a r`mase larg deschis`, dar nici Shay, nici Bruce nu se
putur` hot`rî s-o închid`. Se uitau unul la altul, îngrozi]i.
Puteau auzi vocea grav` a lui Max, rugând, implorând, [i pe
Monique r`spunzând mereu "Nu... nu... nu!", ca [i cum [i-ar fi pus
mâinile la urechi s` nu-l mai poat` auzi.
Apoi se auzi scâr]âitul u[ii de la intrare, [uieratul vântului de
afar` [i un ]ip`t...
Capitolul 10

Monique z`cea la baza sc`rilor, cu trupul contorsionat [i cu ochii


închi[i. Alunecase pe ghea]a de pe trepte. Max îngenunche lâng` ea,
dar, când Bruce încerc` s`-l ajute s-o ridice, spuse repede:
– N-o atinge. Adu-l pe doctorul Probyn.
Î[i scoase haina [i o înveli cu blânde]e.
Doctorul sosi rapid [i îngenunche [i el în z`pad`. Shay tremura,
dar nu de frig. Î[i acoperi fa]a cu mâinile [i încerc` s` alunge groaza
care o cuprinsese.
– S-o ducem în cas`, spuse doctorul Probyn.
Ambulan]a sosi peste cincisprezece minute [i Max \mpreun` cu
doctorul Probyn urcar` \n ma[ina salv`rii, al`turi de Monique. Erau
deja pleca]i de câteva ore, când telefonul sun`. R`spunse Bruce [i
discut` ceva \n grab`.
– Era Lander, \i explic` el lui Shay. Sunt pe drum \ncoace. Vine
[i Monique.
– Înseamn` c` nu e chiar a[a de grav, se îmb`rb`t` tân`ra.
144 JANICE MAYNARD

– Probabil o contuzie u[oar`, complet` Bruce.


Când se întoarser`, Shay nu avu curaj s` intre în camer`, pân` nu
fu chemat`. Doctorul Probyn îi spuse:
– Se pare c` dumneavoastr` trebuie s` ave]i grij` de to]i pacien]ii
din casa asta.
Ea zâmbi. Monique p`rea destul de lini[tit`. Dormea.
Doctorul continu`:
– Nu este foarte grav. S-a lovit la coloan`. Ar fi putut fi mult mai
r`u.
– Dar poate s` mearg`?
Amintirea trupului contorsionat la baza sc`rilor îi reveni în
minte. Aproape \i fusese team` s` pun` \ntrebarea.
– Mâine, nu. Probabil nu va putea s` mearg` înc` vreo lun`, dar
î[i va reveni, nu v` face]i griji. Nervii afecta]i se vor vindeca. N-are
nevoie decât de odihn` [i de lini[te.
Era o veste bun`. Shay se întoarse c`tre Max [i-l v`zu zâmbind.
Se f`cuse aproape ora unsprezece. Shay urma s` vegheze
bolnava în prima parte a nop]ii, iar apoi era rândul doamnei
Fulwell, pân` a doua zi, când o asistent` medical` avea s` se ocupe
de ea.
– În noaptea asta, dac` s-ar trezi, ar trebui s` aib` pe cineva lâng`
ea, s` nu se sperie, îi spuse doctorul Probyn.
Bruce [i doamna Fulwell plecar` la culcare, a[a c` în camer` mai
r`m`seser` doar Shay [i Max Lander, la c`p`tâiul lui Monique. Shay
se întoarse spre el [i spuse \n [oapt`:
– Poate e mai bine a[a. Acum, va fi nevoit` s` r`mân` aici o
vreme.
CASA VR~JIT~ 145

– M` întreb cum o s` reac]ioneze când î[i va da seama unde se


afl`. Un lucru e sigur, ar fi mai bine s` nu fiu prin preajm`.
– Ei bine, important este c` se afl` aici.
– {i tu. |i mul]umesc lui Dumnezeu pentru asta.
La ce se referea? La faptul c` avea grij` de Monique? Nu-[i putea
da seama.
Dup` ce b`rbatul plec`, Shay r`mase în fotoliu, încercând s`
citeasc` ceva. Oricum n-ar fi luat-o somnul. De fiecare dat` când o
privea pe Monique, evenimentele din seara aceea îi n`v`leau în
minte. Max Lander era personajul negativ. Prin tot ce f`cuse, fata
\ncercase s` scape de el. De ce oare?
Nu cred, se decise pân` la urm` Shay. Cum poate s`-l urasc` atât
de mult când eu, inevitabil [i irevocabil, simt c` m` îndr`gostesc de
el?
Când Monique începu s` se foiasc`, Shay puse jos cartea [i se
aplec` deasupra ei. Tân`ra deschise ochii [i Shay îi spuse blând:
– E în regul`. Culc`-te la loc.
– Ce s-a întâmplat? întreb` Monique, cu voce stins`.
– Ai c`zut. Trebuie s` te odihne[ti [i ai s` te faci bine.
– Sunt acas`. Oh, ajut`-m`, sunt acas`.
– {[[[! f`cu Shay, încercând s-o lini[teasc`.
– Nu pot s`-mi mi[c picioarele.
– O s` po]i, în curând. Nu e ceva serios.
– Nu pot s` m` mi[c, spuse ea, cu o panic` sporit`.
– Ascult`-m`, spuse Shay calm. Trebuie s` te odihne[ti. Î]i jur c`
o s` te faci bine. E doar ceva temporar. O s`pt`mân` sau dou`. Dar
trebuie s` stai lini[tit`.
146 JANICE MAYNARD

Monique se l`s` pe spate, moale. Închise ochii [i r`mase


nemi[cat`, ca [i cum ar fi fost moart`. Shay continu`:
– Crede-m`, î]i spun adev`rul. L-am întrebat pe doctorul Probyn
când te-au adus de la spital. C`derea ]i-a afectat un nerv, dar te vei
vindeca repede. N-ai nevoie decât de lini[te [i de odihn`. Bea asta.
Shay o ajut` s` se ridice.
– Ce e?
– Ceva care s` te ajute s` dormi.
– De ce nu? accept` Monique. Vreau ceva care s` m` ajute s`
dorm pân` când am s` pot merge din nou.
Înghi]i b`utura [i continu`:
– S` nu pleci.
– Doamna Fulwell va veni peste o jum`tate de or`. O s` r`mân
lâng` tine pân` atunci.
– S` nu-l la[i pe Max s` se apropie, mai spuse, [i pleoapele grele
i se închiser`. Shay îi lu` mâna într-a ei [i r`mase a[a pân` când sim]i
cum degetele lui Monique se relaxeaz`. Adormise.
Nu peste mult` vreme, doamna Fulwell veni s-o înlocuiasc`.
Shay ie[i [i observ` c` u[a de la living era deschis`. Max Lander era
treaz [i o a[tepta.
– Cum se simte? întreb` el.
– S-a trezit pu]in, dar a adormit la loc.
– E[ti obosit`?
– Nu.
– Vrei s` vii s` vorbim pu]in? o rug` el.
Era prima oar` când \i spunea "tu". Ar`ta foarte obosit, ca [i cum
orele fuseser` incredibil de lungi. Shay [i-ar fi dorit s` aib`
CASA VR~JIT~ 147

îndr`zneala s`-l ia de mân`, a[a cum f`cuse cu Monique.


– Vrei ceva de b`ut?
– Nu, mul]umesc.
T`cu o clip`, apoi \ncepu s` vorbeasc` gr`bit.
– Nu prea are logic` gestul ei de a fugi din nou, nu-i a[a? Dac`
ar fi fost îndr`gostit` de Dobie, a[ fi în]eles, dar nimeni nu pare s`
cread` c`-l iubea. Ce i-ai spus, Max, \ntreb` ea curioas`, dar [i
bucuroas` c` \i putea spune pe nume, când i-ai dat bani lui Dobie?
De te ur`[te a[a de mult?
– {i eu m` gândesc la asta, dar nu pot s` pricep. Nu voia s`
r`mân` cu el. N-a fost surprins` când am ajuns acolo. {tia c` Melissa
îmi va spune unde se afl`. Când am pus banii pe mas`, i-am spus
doar: "Haide, Dobie, alt` ofert` mai bun` ca asta n-ai s` prime[ti!"
Iar ea era preg`tir` s` vin` acas`. Nu [tiu cu ce am gre[it. De ce m`
ur`[te atât de mult, încât s` i se par` via]a de aici insuportabil`?
Ea îi r`spunse încet:
– Poate crede c` e[ti mai mult avocat decât fratele ei.
– Mai degrab` inuman... B`nuiesc c` toat` lumea are impresia
asta despre mine.
– Eu nu.
El îi atinse obrazul cu degetele, blând, iar ea r`mase nemi[cat`,
sim]ind cum inima aproape i se oprise.
– Care este primul lucru pe care ]i-l aminte[ti din copil`rie?
întreb` el.
– Poftim? se mir` ea.
– Cea mai veche amintire pe care o ai.
– O acadea uria[`. Am sc`pat-o pe jos [i s-a spart, iar tata mi-a
148 JANICE MAYNARD

promis c`-mi ia alta.


– Cea mai veche amintire a mea este cu mama, care se îmbr`case
pentru o petrecere. Purta ceva str`lucitor. Iar tata îi spunea c`, dac`
pleac`, s` nu se mai întoarc`. B`nuiesc c` pân` la urm` a plecat.
Întotdeauna pleca. {i întotdeauna venea înapoi acas`. Monique e tot
a[a, nu?
Shay aprob` din cap, f`r` s` spun` nimic.
– Era foarte frumoas`, continu` el, cu o voce care p`rea aproape
plictisit`, plat` [i impersonal`. Când a murit, avea cam patruzeci de
ani, dar p`rea mult mai tân`r`. Era foarte frumoas` [i extravagant`,
poate chiar mai naiv` decât Melissa [i probabil infidel`. Tata era mai
retras, aproape ascetic. Nu aveau mai nimic în comun, dar au
continuat s` tr`iasc` sub acela[i acoperi[ [i s`-[i m`nânce zilele unul
altuia.
– De ce n-au divor]at?
– Nu erau de acord cu divor]ul, râse el ironic.
– Monique [tie lucrurile astea?
– Avea doar nou` ani când au murit. Avea o guvernant` care era
foarte mândr` c` reu[e[te s-o fereasc` de toate astea. Nu, n-a [tiut
nimic.
– Dar tu [tiai...
– {tiam. {i m` sim]eam oribil când îi auzeam.
Acum, nu mai era un b`ie]el, se gândi ea, era b`rbat... dar p`rin]ii
s`i îl transformaser` într-un adult înainte de vreme.
El continu`:
– Pân` la urm`, nu m` mai interesa, pentru c` am încetat s` m`
implic, s` mai suf`r. B`nuiesc c`, f`r` s`-mi dau seama, am ridicat în
CASA VR~JIT~ 149

jurul meu aceast` barier` de deta[are. A[a c`, vezi tu, au dreptate cei
care spun despre mine c` nu sunt uman.
Ea spuse, cu am`r`ciune:
– Nu-[i d`deau seama ce-]i fac?
Se referea la p`rin]ii lui. Dar toate astea se întâmplaser` cu mult
timp în urm`, iar ei muriser`. Max Lander îi r`spunse, parc`
citindu-i gândurile:
– Oricum, a fost cu mult timp în urm`.
– Trebuie s` ui]i, spuse ea. E[ti un om sensibil [i bun. Î]i pas` de
Monique.
– Ar putea s` fie prea târziu.
Se l`s` lini[tea. Apoi, dup` o vreme Max Lander ad`ug`:
– E[ti obosit`. Poate vrei s` mergi la culcare...
– Da, ar trebui.
Ea se ridic` din fotoliu, iar b`rbatul se ridic` [i el, \ntrebând:
– Este ceva între tine [i McGhie? Ave]i o rela]ie?
– Te referi la Bruce? Nu, nu e nimic \ntre noi.
– Te-am v`zut într-o diminea]` s`rutându-l.
– Cum? Ah, \[i aminti ea, atunci? De fapt, el m` s`ruta pe mine.
A fost o surpriz` [i, oricum, n-a însemnat nimic.
– M` bucur s` aud asta.
Dac` el ar fi f`cut chiar [i jum`tate de pas spre ea, Shay s-ar fi
aruncat în bra]ele lui, dar el r`mase nemi[cat.
– Poate ar trebui s` mergi la culcare. Este destul de târziu.
– {i tu. Mâine va fi o zi lung`.
– A[a cred [i eu. Vei r`mâne aici, nu?
Avea nevoie de ea mai mult ca oricând, acum c` mai ap`ruse un
150 JANICE MAYNARD

bolnav care trebuia îngrijit. De altfel, toate lucrurile pe care i le


împ`rt`[ise Max Lander puteau fi luate drept un avertisment. |n
afar` de recuno[tin]`, altceva nu trebuia s` a[tepte din partea lui.
Totu[i, nu era a[a. Shay [tia c` b`rbatul nu mai spusese aceste
lucruri nim`nui.
– Am s` r`mân cât vei avea nevoie de mine aici, r`spunse ea.
Diminea]a, Shay se trezi destul de obosit`. Dar, dup` ce se sp`l`
pe fa]` cu ap` rece, oboseala o p`r`si imediat. Se duse direct \n
camera unde z`cea Monique. R`mas` singur` cu bolnava, Shay trase
draperiile de la ferestre [i privi afar`, la întinderea cenu[ie [i
r`coroas`. Auzi vocea lui Max, din u[`:
– Doarme?
– Da, îi r`spunse Shay.
– Ne vedem mai târziu, îi mai spuse el, \nainte de a pleca.
Când Monique se trezi, Shay o \ntreb`:
– Cu ce a gre[it Max fa]` de tine?
Monique nu r`spunse, a[a c` Shay continu`:
– |n ce-l prive[te, nu [tie ce vin` are. Mi-a m`rturisit c` n-a]i fost
niciodat` apropia]i, dar asta ar putea la fel de bine s` fie [i vina ta,
în aceea[i m`sur` ca a lui. Imediat ce a aflat c` nu e[ti cu Dobie, a
fost la fel de îngrijorat ca m`tu[a ta. {i nu din cauza eventualelor
[antaje. Nu se gândea deloc la el.
Spre prânz sosi [i doamna Kershaw. Primise mesajul seara, la
hotel, [i plecase \ndat`. Gr`bise [oferul peste întinderea înghe]at`
[i, de[i ninsese serios, reu[iser` s` r`zbat`.
– Unde e Monique? îl întreb` ea pe Max, de cum intr`.
El o lu` blând de bra] explicându-i c` Monique avusese un mic
CASA VR~JIT~ 151

accident, nu grav, [i c` foarte curând se va pune pe picioare.


Melissa, \ngrijorat`, se duse în camera bolnavei. Shay le l`s` singure
pe cele dou` femei.
Mai târziu, ajunse [i asistenta care urma s` aib` grij` de Monique
[i, odat` cu ea, veni [i o alt` ninsoare. În urm`toarele câteva zile,
Lammas Knowl r`mase izolat de restul lumii. Bruce McGhie plec`
imediat ce începu ninsoarea, "înapoi în civiliza]ie".
Max Lander r`mase acolo [i încerc` s` lucreze de acas`. Nu reu[i
s-o vad` deloc pe Monique, pentru c` ea nu-i permise.
De[i Shay \ncercase s`-l ajute, suplinind lipsa domni[oarei Rider,
secretara lui personal`, \ntr-una din zile, Max fu nevoit s` plece la
Birmingham.
– M` întorc disear`, zise el la plecare.
Drumurile erau destul de primejdioase înc`, înz`pezite [i
alunecoase. Ea îi r`spunse:
– Chiar crezi c` este cazul s` pleci? Se circul` dificil, iar pe timp
de noapte o s` fie [i mai r`u.
– O s` m` întorc repede, promise el.
– S` ai grij` de tine, da?
B`rbatul se uit` la ea peste birou, iar ea zâmbi, pentru c` Max
Lander nu era un om grijuliu.
– Voi avea, promise el. Închise servieta [i d`du s` plece, dar se
întoarse spre ea, spunând:
– S` ai grij` de ea. {i de tine.
|n sfâr[it, plec` [i ea r`mase \n loc, nemi[cat`. Urm`ri ma[ina lui
îndep`rtându-se. I se p`rea oarecum gre[it s` fie fericit`, când în jur
era atâta suferin]`, dar era. {i la fel era [i Max. Era îngrijorat din
152 JANICE MAYNARD

cauza lui Monique, dar, când era al`turi de Shay, se sim]ea bine,
mul]umit. Parc` radia.
Când auzir` râsul acela groaznic, Shay [i doamna Kershaw erau
în living. Cineva râdea isteric.
– Monique! s`ri doamna Kershaw [i se gr`bi spre camera
bolnavei. Când intrar` în înc`pere, asistenta, doamna Ellis, se
întoarse spre ele [i spuse:
– E-n regul`, doamnelor, ne prostim [i noi pu]in. Domni[oar`,
cred c` ajunge spectacolul pe care l-a]i oferit.
Monique îns` p`rea c` nu aude nimic. Râdea în continuare, iar
lacrimi grele \i curgeau pe obraji.
Sora Ellis o p`lmui, nu foarte tare, dar cu oarecare satisfac]ie, iar
Monique o privi surprins` [i se opri.
– Ce s-a întâmplat, sor`? întreb` doamna Kershaw.
– Nimic. I-am spus doar cum m` cheam`. În]eleg c` nu e un
nume tocmai la mod`, dar nu e chiar a[a de caraghios. M` numesc
Elvira Alice. A început s` râd` [i a devenit pu]in isteric`. O s` fie bine
acum. Elvira Alice nu era un nume caraghios, se gândi Shay. Chiar
deloc. Doamna Kershaw [i sora Ellis ie[ir` din camer` [i, când
r`mase singur` cu Monique, tân`ra \ntreb`:
– Este vorba despre numele "Alice", nu-i a[a?
Monique se uit` la ea cu ochii goi:
– Ce vrei s` spui?
– Tu s`-mi spui. Numele Alice te-a deranjat, nu? }i-a adus aminte
de Alice Gifford?
Pentru o clip`, în ochii lui Monique se întrez`ri teama.
– Ce [tii tu despre Alice Gifford?
CASA VR~JIT~ 153

– {tiu c` a fost acuzat` de vr`jitorie [i a fost condamnat` la


moarte. Camera ei se afl` deasupra celei în care stau eu.
Monique î[i umezi pu]in buzele.
– Ai... ai auzit ceva vreodat`?
– Am impresia c` am auzit ni[te pa[i o dat`. Credeam c` e[ti tu.
– Altceva?
– Tu e[ti cea care \mi poate da mai multe detalii.
– Max va crede c` sunt nebun`. N-are chef de scandaluri. De-aia
l-a [i pl`tit pe Dobie. Nu-i pas` de mine, nu i-a p`sat niciodat` de
nimeni. Dac` Max ar [ti, m-ar interna imediat într-un spital de
nebuni. Nu m-ar crede nici într-un milion de ani.
În ochii ei nu se citea ura, ci teama. Îi era team` de Max, cu
gândirea lui rece [i analitic`. Dar mai era ceva. Shay spuse:
– Eu te cred. Poveste[te-mi mie.
– Bine. Dac` sunt nebun`, înseamn` c` suntem nebuni to]i
treisprezece. Ei n-au zis nimic, dar [tiu c` [i lor li se întâmpl` tot
felul de lucruri.
– Treisprezece... Un num`r cu ghinion.
Monique o strânse de mân`:
– Am dat o petrecere. De Sfântul Valentin, anul trecut. {i... totul
a \nceput ca o glum`. Le-am povestit prietenilor mei c` am g`sit
într-una din camere ni[te hârtii, ni[te înscrisuri cu ritualuri
vr`jitore[ti, care apar]inuser` lui Alice Gifford. Am inventat totul. Am
invitat înc` doisprezece amici [i am urcat la Pietre. Ne-am pref`cut
c` e un Sabat al vr`jitoarelor. Am dansat în jurul Pietrelor,
închinându-ne la una dintre ele [i cântând poeziile acelea pe care le
n`scocisem eu. {i, deodat`, umbrele p`durii au început s` se mi[te
154 JANICE MAYNARD

[i ne sim]eam cu to]ii ca [i cum cineva ne-ar fi urm`rit. Ne-am speriat


[i ne-am \ntors acas`. Iar aici, sus, în camera lui Alice, am v`zut o
lumânare aprins` în geam.
– Poate lumina lunii v` juca feste.
– A[a ne-am gândit [i noi. Când am urcat sus, nu era nicio
lumânare aprins`. Totu[i, mai târziu, \n acea noapte, am auzit ni[te
pa[i lâng` u[a camerei mele. N-am îndr`znit s` ies. De atunci, simt
c` ceva m` urm`re[te. S-a întâmplat ceva atunci. Am adus ceva cu
noi, de acolo, de la Pietre.
– {i de asta ai fugit?
– Nu mai e mult [i e din nou Sfântul Valentin. Sunt aici din nou.
Am c`zut pe ghea]` pentru c` trebuia s` r`mân. Iar Max va spune c`
sunt nebun`... Pe asistent` o cheam` Alice, relu` ea, din ce \n ce mai
speriat`. {tiu c` nu e Alice Gifford. Dar Alice este înc` în aceast`
cas`. Sau ni[te creaturi trimise de ea. Sau altceva.
Lui Shay i se f`cu mil` de ea. Pe de alt` parte, era furioas` c` fata
l`sase astfel de prostii s-o afecteze. Toate aceste leg`turi se
formaser` \n imagina]ia ei. Într-adev`r, casa era veche [i, poate,
cumva tenebroas`, dar nimeni altcineva decât Monique nu
experimentase astfel de \ntâmpl`ri.
– Max n-o s` cread` c` e[ti nebun`. Î]i promit. Iar dac` nu vrei
s` r`mâi în casa asta, nici nu e nevoie.
– Chiar crezi? M` aju]i?
– Sigur. Max o s` \n]eleag`. }ine la tine.
– Max n-a ]inut la nimeni, de când se [tie.
– Oh, ba da, spuse Shay cu emfaz`. Se gândea la p`rin]ii lor, dar
Monique n-avea de unde s` [tie.
CASA VR~JIT~ 155

– Ce te face s` crezi asta?


Cum Shay nu r`spunse, continu`:
– Crezi c` te iube[te pe tine? Dac` este adev`rat, e[ti la fel de
nebun` ca [i mine.
Apoi se \ntoarse spre perete [i se pref`cu adormit`.
Max reveni c`tre sear`. Shay [tia c` avea s` se bucure s`-l vad`,
dar nu era preg`tit` pentru emo]ia care o cuprinse când auzi ma[ina
parcând \n fa]a casei. Travers` peluza, \ndreptându-se c`tre
automobilul oprit. Max deschidea u[ile de la garaj, dar se opri brusc
când o v`zu pe Shay ie[ind.
– |ntoarce-te \n cas`, este foarte frig, o sf`tui el.
– Nu mi-e frig, ripost` ea. Cum a fost \n ora[?
– Nu s-a schimbat prea mult. Am auzit c` va veni o nou` furtun`
de z`pad`, relu` el când ajunser` \n cas`.
– {tii, am ceva s`-]i spun, \ncepu Shay.
– Da? zâmbi el. M` bucur s` te rev`d.
– Trebuie s`-]i povestesc ceva despre Monique.
– Despre Monique? f`cu el, deodat` interesat.
– Da, am reu[it s` vorbesc cu ea ast`zi. Mi-a povestit cât de
tulburat` a fost... Crede c` este vr`jit`.
– Cum? se mir` b`rbatul.
– Acum un an, ea [i al]i doisprezece prieteni au urcat la Pietre [i
au f`cut un soi de ritual, care, crede ea, a adus la via]` o for]a
malefic`.
Max p`ru c` vrea s` râd`, a[a c` Shay continu` repede:
– |n]eleg, este o naivitate, dar Monique este speriat` [i de aceea
a \ncercat s` fug`. Voia s` \nceap` o nou` via]`, f`r` prieteni, f`r`
156 JANICE MAYNARD

bani. Nu fugea de tine, doar credea c` o vei considera nebun`.


– De ce ar crede a[a ceva?
– Mi-a spus c` ai \ncercat mereu s` te fere[ti de scandal. De aceea
ai luat-o de lâng` Dobie, nu pentru c` ]i-ar fi p`sat de ea. {i, dac`
]i-ar fi \mp`rt`[it teama ei, ai fi \nchis-o rapid \ntr-un sanatoriu.
– {i tu m` crezi capabil de a[a ceva?
– Desigur c` nu, zise ea cu ner`bdare. Ce facem acum, \ns`? Casa
asta a apar]inut unei vr`jitoare. Are o obsesie legat` de Alice Gifford,
crede c` femeia s-a \ntors s` se r`zbune. Nu mai vrea s` locuiasc` la
Lammas Knowl.
– Mai \ntâi, trebuie s-o facem pe Monique s` priceap` c` n-o voi
duce la sanatoriu.
– Da, te rog s`-i spui asta, aprob` Shay.
Se \ndreptar` amândoi c`tre dormitorului fetei. Monique se
ridic` \ncet pe perne, privindu-i curioas`.
– I-ai spus? o \ntreb` ea pe Shay.
– Da.
– {i?
– Trebuie s`-]i spun, \ncepu Max, luând mâinile surorii \ntr-ale
sale, c` \mi pare r`u pentru tot ce s-a \ntâmplat. N-am vrut niciodat`
s`-]i fac vreun r`u. {i nu te consider nebun`.
Lacrimi amare \ncepur` s` curg` pe obrajii fetei.
– Lini[te[te-te, o mângâie Max. Totul va fi bine. Nu voi l`sa pe
nimeni s` te r`neasc`. Acum, \ncearc` s` dormi pu]in.
Shay [i Max plecar`, \nchizând u[a \n urma lor.
– {i acum, ce urmeaz`? \ntreb` Shay \n [oapt`.
– Trebuie s` m` \ntâlnesc [i cu ceilal]i prieteni ai ei, s` le
CASA VR~JIT~ 157

demonstrez c` totul nu e decât un rod al fanteziei lor tinere[ti.


– {tiu c` totul va fi bine, aprob` Shay. Tu ai puterea de a
\ndrepta lucrurile.
– Nu, nu, ripost` el. Tu ai aceast` putere.
– Te iubesc, r`spunse ea cu un glas r`gu[it de emo]ie. O, ce mult
te iubesc!
– {i eu pe tine, draga mea.
Dup` o clip` de t`cere, Shay zise, gânditoare:
– {tii ce cred eu? C` la originea acestor zvonuri despre vr`jitoare
[i blesteme malefice se afl` altceva...
– Ce anume?
– Nu [tiu, e doar a[a, un sentiment... Dar cred c` oamenii care
locuiesc la Shale Hill s-au izolat prea mult, ignorând [i dispre]uind
s`tenii. I-au angajat, dar n-au c`utat niciodat` s` se apropie de ei.
Consider` c` un cont bancar este suficient pentru a fi superior
cuiva. S`tenii sunt cei care ar trebui s` fie mândri de ei [i de felul \n
care \[i duc zilele, demni. Familiile vechi de aici au tot dreptul s` fie
mânioase pe cei care \[i râd de ei [i de tradi]iile lor. Poate au sim]it
c` cei care \i dispre]uiesc merit` o lec]ie.
– S-ar putea s` ai dreptate, f`cu Max. {tii, ai fi un bun avocat.
Cam impulsiv, dar foarte conving`tor, glumi el. Putem descoperi
imediat dac` scenariul t`u este real. S-o chem`m pe doamna
Fulwell.
Femeia ap`ru, cu o expresie de uimire pe chip.
– Ce este? \ntreb` ea nedumerit`.
– {ti]i, doamn` Fulwell, explic` Shay, c` Monique, \mpreun` cu
câ]iva prieteni, au f`cut un soi de... incanta]ie la Pietre, de Sfântul
158 JANICE MAYNARD

Valentin. De atunci, a \nceput s` cread` c` a c`zut sub puterea unui


blestem.
– {i a[a cred [i ceilal]i amici ai ei, interveni Max. Am putea s` ne
descurc`m, dac` ar fi \ntr-adev`r o \ntâmplare supranatural`, dar
credem c` s`tenii n-au privit cu ochi buni ceea ce s-a petrecut la
Pietre.
– Unii, s-ar putea, r`spunse scurt femeia.
– Destul de mult \ncât s` \nceap` un joc atât de crud?
– Dac` totul a \nceput acum dou`sprezece luni, relu` doamna
Fulwell, privindu-l \n ochi, atunci cred c` este cazul s` \nceteze.
Vre]i s` lua]i cina acum? Supa se va r`ci...
Max privi \n urma ei, absolut [ocat.
– La naiba, strig` el, femeia asta [tia totul. Ce fel de sat e `sta? Cu
ce avem de-a face aici?
– I-a[ spune rezisten]` pasiv`, râse Shay.
– {tii, poate avem \ntr-adev`r o cas` vr`jit`, spuse Max, pe un ton
glume].
– Chiar crezi asta?
– Nu, dar câteodat` m` \ntreb de ce am cump`rat-o. Nu e genul
de cas` la care am visat. {i totu[i, dac` n-a[ fi avut-o, nu te-a[ fi
\ntâlnit pe tine...
Ne-am fi g`sit unul pe altul. Cândva, undeva... gândi ea.
– {i acest lucru m` \nsp`imânt`, continu` el. M` \nsp`imânt` de
moarte, repet` b`rbatul, apropiindu-se de ea [i luând-o \n bra]e.

Sfâr[it