© 2014 Cătălina Andreea Marian

Toate drepturile rezervate.

MISTERUL DIN
OCHII EI

1
 dedicaţie
Pentru toţi viermii de bibliotecă. Vreau doar să citiţi, de
aceea am decis să revin la versiunea gratis pentru toată
lumea. Am destul timp să scriu bestsellers.
Cu plăcere.

2
Dac' aş şti că m-aştepţi sub soare,
Că ne desparte-o noapte ca o mare,
Sub lună aş brăzda un an,
Spre tine-un cer şi-un ocean.
Ieri e născut, sorbit e azi.
De două inimi un necaz.

Eşti tu aproape, eşti tu departe?

Ce ne uneşte ne şi desparte.

In gama vârstei când dăm amorul,

Tu eşti minora, eu sunt majorul.
Ziua eşti tu, noaptea sunt eu,
Sijurul ăsta nu mai vrem.
Ecou de strigăt mi-a rămas
Cusut la inim-al tău glas.

Alternosfera, Ne uneşte, ne desparte

3
 capitolul unu
Indiferentă, dădu drumul monedelor i apăsă pe
butonul pentru o cafea cu lapte, apoi începu să bată din picior
în a teptare. Karen n-a fost niciodată genul care să se dea în
vânt după cafeaua de la automatul de pe holul colii, dar a
preferat să plece cât mai repede de-acasă, înainte ca tatăl ei să
se trezească i să facă crize degeaba. Se aplecă i luă
paharul fierbinte, lăsă uu i a de plastic la loc 7 i se sprijini
de perete.
ÎU i suflă părul din ochi U i începu să numere bulele
de aer de deasupra cafelei. Prefera să se holbeze la un pahar
de plastic plin cu lichid maroniu decât să privească alte
persoane în ochi i să- i dezvăluie secretele printr-o singură
clipire. Nu că ar avea ce secrete să dezvăluie, mai degrabă
temeri, coÞ maruri, gânduri. Tot ce- i dorex te i ce nu- i
dore te s-ar putea afla printr-o singură vorbă rostită gre it
s i via a ei ar deveni i mai rea.
- Ai de gând să te mai holbezi mult? mormăi 0 i
aruncă beâ iì orul la gunoi. Mă enervezi.
- a tiu, răspunse Laura i se postă în fa`a ei,
prinzând-o de umeri. Am nevoie de ajutor.
- Tu? râse Karen. Din partea mea? A venit cumva
sfâr¾ itul lumii din nou?

4
 Laura îi dădu drumul i- i mută greutatea pe-un
picior. Nu-i făcea nicio plăcere să-i ceară ajutorul celei mai
na pa fete din întregul liceu, dar ea era singura care se
pricepea la a• a ceva i fără ea nu avea să treacă la ora de
educa• ie plastică.
- ο i dau cât vrei, am nevoie de un desen în creion
până la prânz.
- N-am nevoie de banii tăi.
Aruncă paharul jumătate plin la gunoi i plecă,
lăsând-o pe Laura pe loc, cu gura căscată. I se acrise de atâtea
fete pline de bani care credeau că puteau obx ine orice cu ei:
haine, note bune, băie i. Într-un cuvânt, totul, iar Karen n-
avea de gând să cadă vreodată în plasa lor, chiar dacă i-ar
cumpăra bilete VIP la cel mai tare concert al anului.
ÎU i făcu loc printre membrii echipei de fotbal i se
îndreptă către laboratorul de biologie pentru a-q i începe
oribilul program de mar i. Dar nu-i problemă, restul clasei
va adormi când profesorul va începe să pălăvrăgească despre
genetică o oră întreagă, iar ea va putea să- i continue
schi ele fără să fie deranjată.
- Hei, K!
Fără vreun chef, î i roti privirea în jur doar pentru a
da cu ochii de James, singurul băiat din coală care n-o
considera nasoală, probabil. N-avea de unde să tie, până la
urmă nu mul™ i oameni vorbeau cu ea - sau ea cu ei.
- 'Nea a, răspunse ¿ i se mută pe celălalt scaun.
ezi.
- Ham-ham, râse James i-7i aruncă manualul pe
bancă, aproape trântind o chestie vâscoasă. Ce-ai pă it?
- Mor de somn, murmură i capul îi căzu pe bancă.
Treze• te-mă dacă se întâmplă ceva interesant.

5
 Mirosul de plante prăfuite i broa te disecate de-a
lungul timpului îi inunda nările, dar nu mai conta dacă avea
să a ipească pu in. Le dădea naiba de schix e, avea timp de
ele, acum trebuia să-• i termine somnul întrerupt de atâtea ori
în fiecare noapte i să-• i revină la via ă pentru ca lumea să
n-o mai considere depresivă sau Dumnezeu mai tie cum.
Gălăgia din jurul ei se accentua, însă nimic n-o putea
face să-2 i ridice capul de pe bancă ¾ i să vadă ce se petrece.
Înjurăturile zburau prin aer de parcă ar fi fost indispensabile;
doi tipi îÞ i băgau mamele în discu ie i se aprindeau mai
rău decât de obicei. Mârâi ca pentru ea • i- i trase gluga pe
cap, ignorând bătaia pe umăr din partea lui James, semn că se
întâmpla ceva interesant.
- La naiba, James, ce-i ava interesant dacă...
Imediat ce-¿ i ridică privirea, un recipient cu mâzgă îi
ateriză direct în fa ă, făcând-o să înjure încet, însă nu
O ipase. Se ridică de pe scaun, î i luă geanta de jos fără a
întreba cine era idiotul care se credea atât de q mecher s-o
pice cu mucozită5 i direct în cap. Ocoli grămada de elevi
care râdeau de ea i ie i pe u a din spatele clasei fără a-i
privi în ochi pe niciunul dintre ei.
Nici n-avea nevoie s-o facă. Era obi nuită să fie
umilită, ce mai era încă o chestie în plus pe lista ei? Îi
fuseseră furate sutienele i atârnate de steagul din curtea
E colii, i se turnaseră nenumărate por• ii de spaghetti în cap
din partea fi• oaselor colii de i mai multe ori, însă astea
erau nimicuri pe lângă ce se întâmpla în propria casă,
întâmplări pe care nu le cuno tea absolut nimeni, nici măcar
James.
Trânti uÏ a băii cu putere G i-• i aruncă geanta pe
gresie, apoi dădu hanoracul jos. Norocul ei era că tricoul nu

6
fusese atins deloc, a a că trebuia doar să se spele pe fa ă i
pu in pe păr, dar la oră nici că se mai întorcea, mai ales că
proful de biologie nu primea întârzia• ii. Ar fi fost pur i
simplu inutil.
Tot ce putea simq i era acel miros de putreziciune i
praf. Săpunul n-o ajuta cu nimic, fiind util doar la a face
pu ină spumă fără pic de parfum. Se terse cu partea curată
a hanoracului pentru a nu rămâne cu resturi de hârtie pe fa ă
din cauza prosoapelor de-alături, îl îndesă în geantă i
rămase pe loc. i-ar fi dorit să aibă curajul să- i poată lua
via a, însă nu asta era ceea ce- i dorea. Nu în elegea cum
unii se sinucideau atât de u¾ or, crezând că asta rezolvă
prostia omenească.
Oftă zgomotos i se privi în oglindă; nici măcar n-
avea la ce să se uite. Părul drept i brunet, ochii mari,
alba tri F i plictisitori, acei câ iva pistrui de pe nas i
obraji i-atât. Nimic special. Singurul lucru interesant din
toată acea imagine era tricoul cu Nirvana. Geanta deja i se
ponosise de câteva luni, de când o târâse pe jos de-atâta
oboseală, iar zgârietura de la cot era încă vizibilă.
Împro• că oglinda cu o mână de apă i părăsi baia. I
se zbârlise pielea de la atâta răcoare i mirosul deja îi făcea
grea ă.
Coridorul era pustiu i toate ceasurile arătau că ora
începuse de zece minute, ceea ce înseamnă că nu mai avea
cum să ajungă la biologie. Săracul James, va fi scutit de
amărâta ei prezen ă. Nu putea decât să se bucure pentru el
că scăpase.
Sări peste o bancă ¿ i păq i pe iarba verde din curtea
interioară a liceului, apoi se a eză undeva la umbră. Scoase
caietul de schi e i-l răsfoi, dându-• i seama că n-are niciun

7
chef să mai deseneze ceva. Nu că s-ar pricepe, dar a a î i
omora timpul, desenând personaje din desene animate cu
zâmbete largi i comune. Altceva nu-i reu ea, nici macar
nu pricepea de ce Laura îi ceruse a a ceva, putea să meargă
la un artist cunoscut la câ i bani avea • i să se aleagă cu o
operă de artă.

- Frate, ce idioată, jur!

Daniel îr i scoase o cască din ureche i făcu ochii
mari către amicul său. Era a treia oară când îl lăsa să
vorbească singur în ultimele zece minute u i nici măcar acum
nu realizase că el dădea din cap orice-ar spune. Dacă spunea
că găina naì te prin cezariană, aq a era.
- Cine? întrebă până la urmă i scoase i cealaltă
cască. Smith?
- Lasă profele, omule! tii, tipa aia nasoală, iar i-a
primit una-n moacă azi diminea ă.
΄ i miji ochii i privi tavanul gânditor. Despre ce se
tot vorbea în jurul lui? Nu tia nicio tipă nasoală, sigur
prietenul lui vorbea prostii sau băuse ceva tare în loc de cafea
în acea diminea ă.
- Nu tiu despre cine vorbe™ ti.
- Bă, de nu... Hai, am auzit că-i pe-afară.
Fără voia lui, Daniel fu împins din spate până în
curtea interioară a liceului de către a a-zisul lui cel mai bun
prieten din clasa a treia. Nu că ar fi avut încredere în el, căci
încă trăia cu impresia că nu tia că ultima iubită l-a în2 elat
cu el, dar ce putea să facă, să-i dea în cap? Nu. Se prefăcea că
are încredere în el ca într-un frate pe care nu l-a avut.
8
 - Doug, să mor de nu mă enervezi, mormăi i- i
pregăti din nou că tile. Ce vrei să văd?
- Dar era aici! Laura mi-a spus că a văzut-o.
- Încă îà i pierzi timpul cu snoabe? râse Daniel i-l
privi chiorâ0 pe Doug. Sau se pricepe la lucru manual?
- a i-ncă cum! rânji acesta. Imediat ce o ademenesc pe
Courtney Long, Laura poate să se ducă la mama dracu. Am
auzit că are un fund...
Doug formă un cerc în aer a i lipăi din buze, apoi
dădu din sprâncene. Era clar ce părere avea despre fundul lui
Courtney U i ardea de nerăbdare să-l atingă măcar odată.
Tocmai din cauza asta Daniel nu putea avea încredere în el.
Era mai mult decât obsedat sexual, dădea petreceri în prostie
1 i nu mai văzuse atâta superficialitate în via a lui, decât la
fetele de bani gata.
- Dacă n-ai ce să-mi arăß i, eu mă duc acasă.
΄ i îndesă iară' i că tile în urechi, însă Doug îl opri
O i îi ridică poala tricoului, lăsându-i la iveală abdomenul
lucrat i o altă însemnare permanentă.
- Omule, al câtelea tatuaj e ăsta?
- Nu • tiu, ridică el din umeri. Bănuiesc că are două
cifre, în orice caz.
Îl arse pe Doug peste mână ¿ i se depărtă, uì urat că
scăpase de-acolo. De i pretindea că e prietenul lui cel mai
bun, Doug nu • tia nimic despre el i viceversa. Nici că- i
dorea să afle. La urma urmei, singurul motiv pentru care- i
pierdeau timpul împreună era că se obi nuiseră unul cu altul
de multă vreme.
Iea i din curtea F colii i-o luă pe o alee lăturalnică
cu gândul de-a ajunge mai repede acasă. Cerul era gata-gata
să plângă oricând, iar picioarele lui refuzau să se mi te mai

9
repede pentru a nu se face flea că curând. Câinii săreau pe
gardurile din sârmă, mâ ele fugeau dintre gunoaie, iar el era
singurul dement care se avântase printre clădiri ciudate doar
pentru a adăuga zece minute la somn.
Tot nu pricepea la cine se referea Doug, cine era tipa
nasoală care • i-a primit ceva în moacă din nou. Auzise vagi
zvonuri despre o fată depresivă, fără prieteni, urâtă, care
venea la F coală doar să se dea interesantă că- i ura via a
1 i că se poate tăia de zece ori în acela i loc i tot mai avea
de unde scoate sânge, ba chiar că- i petrecea majoritatea
timpului în cimitir, cu deviza unui po ta : nici vântul, nici
ploaia, nici ninsoarea i celelalte fenomene n-ar putea s-o
împiedice să stea acolo.
ÎUi îndesă mâinile în buzunare i lovi o conservă,
întărâtând câinii i mai rău. Zvonurile erau zvonuri, cine era
el să- i dea cu părerea înainte s-o cunoască? Nu-i š tia nici
măcar numele sau fa a, probabil era singurul din câteva sute
de elevi care habar n-avea ce se petrece, iar ea părea să fie cel
mai fierbinte subiect de bârfă în acel ultim an.
Într-un final scăpă de aleea plină de pisici i câini i
ajunse pe trotuar, ca un om normal. Oamenii care treceau pe
lângă el - sau pe lângă care trecea el - se uitau lung la
bra¿ ele tatuate 5 i la sprânceana care avea rasă o dungă.
Pu in îi păsa lui ce credeau oamenii despre el, dar tatuajele
erau cea mai mare pasiune, n-ar fi renun• at la ea nici să-l
amenin i cu moartea. Chiar i spirit • i-ar mai fi tatuat câte
ceva când mai făcea rost de bani.
Căa tile îi căzură din urechi • i se dezechilibră pu in
atunci când cineva se ciocni de el. Era gata să- i ceară
scuze, însă privirea crudă pe care i-o arunca acea fată i-a
schimbat complet gândul.

10
 - Ai grijă pe unde mergi, mârâi el. Nu i-a cumpărat
maică-ta trotuar.
- Că de nu, ce? i-o întoarse ea 1 i-l fixă cu privirea-i
albastră. Ai să mă ba• i, fiorosule?
- Eu nu lovesc fete, cu atât mai mult mioape.
- Vai, dar ce galant! se prosti Karen i-F i ridică
geanta de jos, apoi îl ocoli fără a- i cere scuze.
Ea, mioapă? Nici măcar n-avea ochelari, de ce ar
numi-o mioapă? Doar pentru că el se uită după rândunici
când merge, nu însemna că ea trebuia să aibă grijă pe unde
merge. Aruncă o ultimă privire în spate, doar pentru a-l
observa cum se uită după ea ¾ i, ca s-o enerveze, zâmbi
seducător i o salută cu un gest nu foarte drăgu6 , arătându-i
degetul.
Karen făcu acelaÀ i lucru ¥ i-¾ i văzu de drum. Cât
respect pentru cineva peste care dai pe stradă, să-i ară i
gesturi obscene doar pentru că te ine buzunarul să- i
tatuezi trei sferturi din corp i să umblii cu mâinile în
buzunare. Dacă i-ar fi păsat ce credeau străinii despre ea,
poate i-ar fi cerut scuze.
Daniel se aplecă U i ridică de jos un lăn` ia or de
argint, cu un fluture albastru atârnat de el, atât de micu
încât abia îl putea zări. Se uită în jur după vreo feti ă care
plângea sau poate vreo fată îmbrăcată vioi care căuta ceva pe
jos, însă nu vedea nimic în afară de oamenii tipici
Californiei, văzându-•i de drumul lor spre nicăieri.
Îl îndesă în buzunar ridicând din umeri Ţ i merse mai
departe. Probabil cineva îl va căuta cândva, sau dacă avea o
valoare mare, l-ar fi dus la poli ie. Ce să facă el cu un
lăn¿ i• or cu un fluture? Doar nu era nebun să-l poarte.
Măcar de-ar fi avut vreo soră, i-l dădea ei, sau maică-sii, doar

11
că ea nu agreea a a ceva; sigur i-ar fi strigat că l-a furat,
° tiind că n-avea cu ce să-l plătească.

Cu grijă, Karen deschise u a de la intrare • i ascultă:

lini te. În acea seară avea parte de lini te în casă, poate, în
sfâr it, va avea ocazia să doarmă. Putea sim i mirosul de
bere mai rău ca de obicei, iar televizorul din camera de zi
urla la un film de ac iune, cu împu cături i cuvinte
vulgare. Se furi ă în sus pe scări către camera ei, sperând că
mâzga de pe hanorac nu s-a întărit prea rău i ie ea la
spălare. Nu de alta, dar era hanoracul ei favorit i nu voia să
renun• e atât de u or la el.
ÎU i mu că buza i trecu prin fa a dormitorului
părin• ilor, însă se opri exact în cadrul u ii, geanta
scăpându-i din mână.
- Ce-ai de gând să faci? întrebă cu voce clară pentru
ca mama sa s-o poată auzi.
- Plec, Karina.
Vocea femeii era la fel de clară i hotărâtă • i îi
spusese pe numele de botez; făcea asta numai când era cu
adevărat supărată sau rănită suflete¾ te. Karen înghi i în sec
O i privea absentă cum mama ei î i îndesa grăbită câte două,
trei bluze deodată în bagaj, cu lacrimi în ochi.
- Spune-mi că glume ti.
- Nici vorbă, răspunse i trase fermoarul celei de-a
treia gen i. Fie pleacă el, fie plec eu. i plec eu, pentru că e
casa lui.
- Mamă...
- Nu, i-o tăie i-o privi rece. Nu vii cu mine. Numai
din cauza ta m-a bătut o via ă întreagă de-am fost nevoită să
port bluze pe gât toată vara. Ajunge, Karina. m-am săturat de
12
voi, de amândoi.
Inima fetei o luase razna i deja sim ea cum
lacrimile îi iroau silenF ios pe obraji. Imaginea mamei
devenea din ce în ce mai neclară i înce• oxată, însă sunetul
fermoarelor era atât de clar, încât o zgâria pe creier. Cu ce era
ea de vină, un copil, pentru că părin• ii lor se certau zilnic?
- Dacă te-a¿ lua cu mine, n-ai face decât să agravezi
situa ia.
- Să agravez situaa ia? izbucni Karen • i păa i în
cameră, lăsându-se pe ultima geantă din mâna mamei. Te-am
obligat eu să mă na¿ ti? Spune-mi, e vina mea că m-ai
născut? E vina mea că n-ai tiut să-¾ i alegi omul pe care l-ai
crezut iubirea vie ii? E vina mea, mamă? Răspunde-mi.
- Nu-• i datorez nimic, aŢ a că, te rog, lasă-mi bagajul
ca să pot pleca odată din casa asta de nebuni.
Karen simZ ea cum sângele îi clocote te în vene i e
gata să explodeze oricând. Optsprezece ani îndurase atâtea
certuri care deveneau din ce în ce mai grave, î i astupase
urechile cu pernele când mama ei plângea, numai pentru că
ea îi spusese să facă asta i să rămână în camera ei pentru că
e numai un vis urât. Iar acum, pleca, pur i simplu pleca fără
să-i datoreze măcar un răspuns?
- A¿ a gânde¿ te un părinte despre propriul copil?
întrebă fata i- i cuprinse coatele cu palmele, privind în jos.
AU a au gândit i ai tăi despre tine? Chiar cr...
Înainte de-a- i sfâr i propozi ia, obrazul îi fu atins
de o palmă rapidă, usturătoare, prima primită de la propria
mamă de când se F tia. SimF ea cum acea zonă începe s-o
furnice Ţ i să se încălzească, iar ochiul drept îi lăcrima
abundent.
΄ i pierdu echilibrul i se sprijini de noptieră, iar

13
femeia ce-i dăduse via ă î i înhă ă cele trei gen i i ie i
pe u¾ ă fără a-i adresa nici măcar o ultimă privire sau o
părere de rău că pleacă din via a ei atât de brusc, când ea era
atât de mare • i la vârsta când avea nevoie neapărată de o
mamă alături. Ea doar... pleca. Pleca i atât.
Auzi u a de la intrare i cheile aruncate pe jos,
semn că n-avea de gând să se mai înoarcă vreodată acolo.
Niciun cuvânt din partea tatălui, doar râsetele actorilor de la
televizor i lini te. O nouă cutie de bere desfăcută. Canalul
schimbat la televizor.
° inându-se de perea i, neputincioasă, Karen se târî
până în propriul dormitor i încuie u• a pentru siguran ă.
Dacă maică-sa plecase, sigur bărbatul casei avea să vrea să-
Gi verse nervii pe altcineva, iar ea era singura persoană
disponibilă pentru a a ceva. Măcar de-ar fi avut rude la care
să meargă până termină liceul, apoi s-ar fi angajat undeva i
s-ar fi descurcat un timp.
Scoase hanoracul din geantă, renun ând la ideea de-
al mai spăla. Avea destul timp i pentru asta. Stomacul îi
urla de foame i n-avea de gând să meargă la bucătărie să
mănânce pentru că sigur tatăl ei nu era în toane bune. N-
avusese toane bune de-un car de ani.
Deschise larg fereastra Ţ i verifică dacă nu cumva era
cineva prin zonă, aruncă o jachetă în curtea din fa ă, apoi se
că ără cu picioarele de pervaz. Se apucă de creanga cea mai
apropiată din copac i sări inându-se bine, până ajunse cu
picioarele aproape de pământ. Trase aer adânc în piept i- i
dădu drumul, căzând în patru labe, ca o pisică. Făcuse asta de
nenumărate ori, ce mai era una în plus?
Îşi luă haina de jos i porni pe alee, îndepărtându-se
pentru încă ceva timp de casă, de singurul loc de care se

14
temuse cu adevărat vreodată. Stelele începeau să- i ia locul
pe cer, soarele apunea rapid, iar aerul răcoros de primăvară
era tot ce-avea nevoie; asta • i o por ie mare de mâncare
nesănătoasă.
Se opri la primul fast-food ¾ i comandă două
sandvi uri uria e cu piept de pui  i toate cele. Femeia de la
tejghea îi zâmbi i spuse că i le aduce imediat. Băgă capul
pe-o fereastră i strigă:
- Două cu pui!
Cineva îi răspunse că imediat sunt gata, aÞ a că se
coco¾ ă pe-un scaun i- i sprijini coatele de tejghea,
refuzând să se lase invadată de gânduri, însă tot dădeau
năvală în mintea ei fără să bată la u ă. De ce maică-sa
plecase atât de repede fără ca măcar să-i adreseze câteva
ultime cuvinte sau s-o ia cu ea?
Să fi fost amenin„ ată sau făcuse asta de bună voie?

15
 capitolul doi
Plictisit, Daniel înfă ură sandvi urile i le
băgă într-o pungă, apoi i le întinse femeii pe fereastră
pentru a le da clientului. Auzi o vagă voce feminină
mul¿ umind, apoi paa i depărtându-se. Ea se aì eză pe
scaun i sorbi dintr-o cană de cafea, uitându-se lung
către lumea de afară, făcându-l să se întrebe dacă nu
cumva era gata să dea la ra™ e.

16
 - Elena?
- Era ceva ciudat la acea fată, spuse i începu să
bâa âie cana 0 i cafeaua să se învârtă. A plâns mult azi,
dar s-a abÄ inut cât timp a a¾ teptat comanda.
- Ce fată? întrebă el i se aplecă în faŢ ă. Ah, a
plecat.
- SărăcuÏ a, cine U tie ce se petrece în inima ei.
- Sigur era vreo snoabă de la liceul meu, pufni
Daniel i-a i dădu or ul jos, apoi ie i din bucătărie.
Astea mănâncă mult fast-food la supărare.
ÎU i îndesă mâna în buzunar, sim ind lucrătura
delicată a lăn i1 orului găsit pe jos. Ar fi vrut să-l arate
Elenei, dar sigur ar fi pornit o predică nu-e-bine-să-
păstrezi-ce-nu- i-apar ine învă ată de la mama lui,
a a că-l lăsă acolo. Mai târziu se va gândi i la ce să-l
folosească, nu se grăbea. Dacă era chiar atât de valoros,
cineva l-ar căuta cu siguran¾ ă sau ar da un anun , dar
dacă nu... Poate scotea ceva pe el.
- Cum mai e la coală?
- Cum să fie, ridică el din umeri. Doug e la fel de
superficial, fetele sunt la fel de superficiale, tii tu, bani,
bani, haine, mită, ma• inuU ă nouă, bani, pantofiori,
bani, rujule0 , rimelu , fărdule , bani, bani, haine i
tot a a.
- ¸ i Cynthia?
- Oh, haide! începu Daniel să râdă. Ne-am
despăr it de-o lună. M-am săturat de rela ii de-astea,
prefer să-mi iau un hamster în loc de nevastă.
- Nu vorbi a¾ a, zâmbi ea. Nu • tii de cine te

17
îndrăgoste ti.
- Da, continuă sa râdă. Poate când termin liceul.
Femeia râse ¾ i dădu din cap, • inând-o pe-a ei.
Cine tie ce-i rezervă soarta, ce fată îi scoate în cale,
numai să nu fie ca celelalte. Crezuse că Cynthia era
altfel, că era de treabă, dar se în elase. Îl confundase cu
un tip plin de bani, gata s-o ducă zilnic la restaurante i
să-i ofere, cu dragoste, cardul lui de credit. Dar n-a fost
problema, Doug îi oferise mai mult decât cardul lui de
credit Cynthiei după ce s-a despăr it de Daniel. Nu
degeaba erau cei doi D, împăr• eau totul. Sau cel pu in
aº a credeau ceilal i.
Aruncându-se pe o bancă oarecare, Karen
desfăcu primul sandvi• i începu să se îndoape. Nu
mâncase nimic toată ziua F i acasă îi era prea frică să
coboare la bucătărie. Nici măcar lacrimi de vărsat nu mai
avea, darămite curajul să strângă altele si să le verse i
pe acelea?
Puiul era încă destul de cald i încălzise până 1 i
varza, maioneza o luase la vale pe erve• el, dar tot gust
bun avea. Scoase telefonul din buzunar i verifică
numele apelantului. De ce se a teptase să fie altcineva
decât el?
- Hei, James, spuse cu gura plină.
- K, ce mama naibii faci de răspunzi tocmai
acum? Te-am sunat de cinci ori!
- Scuze, am... am adormit. Era grav?
- Ah, nu, doar că nu te-am văzut de când U i-ai
luat mâzga aia în meclă. EN ti acasă?

18
 - Nu, răspunse i mai luă o îmbucătură. În parcul
de lângă statuie.
James începu să râdă • i o anun ă că vine U i el
în zece minute, că tot stătea în apropiere. Karen îndesă
telefonul înapoi în buzunar ¾ i se grăbi să termine cu
mâncatul înainte ca singurul ei prieten să vină i s-o
vadă mâncând în parc, ca boschetarii. Nici măcar nu
q tia de ce vorbea cu ea, dar mereu avea bănuiala cum că
făcea asta din cauza unui pariu sau pentru amuzamentul
prietenilor.
Aruncă punga cu tot cu erve¾ ele după bancă,
apoi începu să molfăie vreo două gume pentru a scăpa de
mirosul de fast-food. Î i strânse picioarele la piept i
căscă. A doua zi n-avea niciun chef de coală. Ce rost
avea să mai meargă? Poate ar trebui să chiulească acea
săptămână G i să anun¾ e că are gripă sau varicelă.
- Ară•i de parcă U i-ai tăia venele, răsună vocea
lui James de lânga ea speriind-o, dar î i reveni repede.
- tii bine că n-am atins vreodată o lamă,
mormăi fără să-l privească. 0 i nici n-am de gând.
- Eu • tiu, dar zvonurile circulă mai ceva ca un
TGV.
Cât timp James turuia despre diferite lucruri noi
auzite pe la • coală, Karen î0 i scoase telefonul din
buzunar 8 i se uită lung la ecranul întunecat, a teptând
un apel. La ce se gândea? Maică-sa n-ar suna-o nici în
ruptul capului dacă se lua după ac iunile ei anterioare.
΄ i luase hainele i plecase fără să anun e mai înainte,
poate reuU ea s-o convingă că pot pleca amândouă i să

19
trăiască lini tite, dar a a? Să- i lase propria fiică în
mâinile unui iubitor de alcool i scandal?
Începu să-l învârtă între degete, dând din cap
pentru a nu părea că James vorbeD te singur. Dădea
energic din mâini i făcea fe• e-fe e, folosea diferite
voci • i cuvinte, doar că pentru ea treceau la fel de
repede precum vântul prin fa¾ a ochilor. Neobservate.
- Poate-ar trebui să-mi cumpăr o găină i s-o duc
la un salon de masaj, după ce termin un rând de
puiucu e de la KFC.
- Ce? făcu ea i se uită ciudat la James.
- Karen, n-ai auzit nimic din ce-am spus, nu?
Scutură din cap 8 i-¿ i mută privirea către
telefon. N-auzise, normal că n-auzise. DeU i se
cuno¾ teau de câ iva ani, niciodată nu-i spusese lui
James ce se întâmpla în via a ei, de i el povestise de la
prima treabă la oli ă până la primul sărut. Dar ea ce
putea să-i spună? Cum maică-sa a fost bătută non-stop
q i nu putea adormi din cauza • ipetelor, cum taică-său
nu făcea nimic altceva decât să bea, iar acum rămăsese
pe mâna lui din cauză că maică-sa era prea speriată să-i
ofere măcar un cuvânt de rămas bun?
- Nu, scuze, răspunse i se opri din învârtitul
telefonului.
- Uite, dacă e în legătură cu azi dimineaU ă, am
vrut să vin după tine, dar...
- E-n regulă, James, sunt bine.
James se opri din vorbit ¸ i se uită la ea. N-o
credea, bineîn eles că n-o credea, doar nu era prost. Se

20
vedea în ochii lumina i prost de felinarul de lângă
bancă, nimic nu era în regulă. Dar nu-i va spune,
niciodată nu i-a spus ce se petrece în mintea ei. Tot ce
putea să facă era să stea lângă ea i s-o ină de vorbă,
cum făcuse în ultimii trei ani.
- Nu e nimic în regulă, spuse până la urmă. Vrei
să vorbeă ti despre asta?
- James, â i-am spus că n-am nimic. Uite,
zâmbesc, vezi? întrebă i afi ă un rânjet uria . Mă
simt perfect!
- E vorba de vreun băiat? întrebă el i ridică din
sprâncene.
- Termină, mormăi ea • i-l împunse în umăr, cu
un vag zâmbet.

21
 capitolul trei
Aruncându-Ä i picioarele aiurea înainte i
înapoi, Daniel mormăia ce auzea în că ti cu ni te
hmm-mm-uri de-ar fi speriat pe oricine dormea într-o
tufă. Î i terminase tura la fast-food i tot ce voia era să-
° i termine somnul început în acea după-amiază, numai
că un gând nu-i dădea pace: al cui era acel lăn i or • i
ce-avea să facă în legătură cu el? Poate ar trebui să-l
păstreze F i să i-l ofere următoarei iubite, cine Z tie, dacă
tot nimeni nu-l voia înapoi. i nici să întrebi pe stradă
"E al tău?" n-ar merge, pentru că oricine poate spune că
da i nu rezolva nimic cu asta.
Cu un bipăit enervant pentru orice om, bateria
telefonului cedă i, odată cu ea, i muzica la fel. Oftă
lung • i-8 i scoase că tile din urechi, îndesându-le în
buzunar. Sclipirile stelelor de pe cer îl enervau la culme,
iar răcoarea nopF ii cu atât mai mult. Chiar dacă nu-i
stătea în caracter, începu să se uite către casele
oamenilor. O familie tocmai lua o cină târzie, în altă casă

22
un copil î i călărea tatăl, în următoarea era lini te i
tot a• a, ca 0 i când nimeni n-ar avea vreodată probleme.
Auzind urlete din casa prin fa a căreia trecea, se
opri automat i-5 i ciuli urechile. O fată părea să ipe,
să plângă, în timp ce un bărbat urla cât îl ¾ ineau
plămânii. Nu era treaba lui, dar era curios să afle care e
treaba. Cine • tie, poate voia s-o omoare u i atunci l-ar fi
mustrat con¿ tiinÀ a toată via¾ a că nici măcar nu
aruncase o privire nevinovată.
Se ascunse în întuneric, mergând de-a lungul
gardului viu, apoi pă i pe veranda din fa ă. Î i săltă
ochii pentru a- i începe opera iunea de spionaj aparent
inocent. Printre jaluzele putea observa, oarecum, două
siluete care se mi cau în camera de zi, una mai solidă
° i alta micu¾ ă i chircită. Î i miji ochii ì i ignoră
sunetul greierilor ¿ i frigul care-i zbârlise pielea,
ascultând cu atenU ie ceea ce se petrece în casă.
Mare lucru nu înÀ elegea. Plânsetele fetei sau
femeii i înjurăturile bărbatului care păreau să n-aibă
vreun sens anume. Strânse din ochi când cureaua s-a lipit
de pielea ei, făcând-o să Þ ipe i mai tare; asta îi va
însemna bra¿ ele pentru multă vreme. Înghi i în sec i-
q i încordă pumnii, ab inându-se să nu dea buzna acolo,
dar cine F tie, ar fi chemat poli ia i-ar fi fost arestat
pentru violare de domiciliu sau aU a ceva.
Scăpând din ghearele bărbatului, fata se repezi
spre u ă, iar Daniel se ascunse în spatele băncu ei din
col¿ cât ai zice pe¿ te înainte de-a fi descoperit i
denun at.

23
 - Te întorci tu acasă! urlă acesta, apoi trânti u a,
cotinuând să bombăne.
De-ndată ce drumul s-a eliberat, Daniel ` âa ni
de după canapea, sări peste balustradă i ateriză într-o
tufă de flori, apoi porni după fată. Singura problemă ar fi
în ce parte a luat-o. i dacă se întoarce ce-avea să
păa ească? Nu putea dormi afară, noaptea, în frig.
Înainte de-a o apuca pe drumul grea it, suspinele
din tufele de-alături l-au făcut să se răzgândească. Încet,
pă i într-acolo, pregătindu- i câteva cuvinte în cap, dar
le pierdu pe toate când, în lumina slabă a becurilor de pe
stradă, observă întâi mâinile pline de urme ro ii.
Se lăsă în genunchi în faU a ei, însă părul brunet
îi acoperea întreg chipul i nu-i vedea nici măcar nasul.
O în¾ elegea, poate va umbla vorba că nu-Ţ tiu-cine a
fost bătută crunt i a dormit în tufele vecinilor. Îi prinse
o mână, iar ea se opri din orice ac iune, numai nu- i
îndrepta privirea către el.
- Tatăl tău mereu face ar a? întrebă, cu o voce
caldă, de nerecunoscut. E tatăl tău, nu?
Ea dădu din cap, apoi î i retrase mâna i se
ghemui, încercând să scape de el.
- Nu e corect, continuă Daniel i se a eză în
faaa ei. N-ar trebui să dea în propriul copil, mai ales
într-o fată.
Din nou, fata dădu din cap ™ i- i îngropă fa¿ a în
genunchi, dându-i de în eles că n-are chef de vorbă sau
de prezen a altcuiva.
- Dacă pot să te ajut cu ceva... Nu? Sigur? zise,

24
dar ea doar continua să clatine din cap afirmativ sau
negativ.
Renun• ă la a o mai întreba ceva. Pur • i simplu
n-avea sens, acea fată nu-i va vorbi deloc i el nu era un
mare fan al clătinatului din cap, doar când făcea el asta
pentru ca Doug că nu creadă că vorbe te singur, ceea
ce, de fapt, chiar făcea. Se ridică de jos i se scutură pe
pantaloni, apoi îU i îndesă mâinile în buzunare.
- Ai grijă data viitoare, da? Bun. i să nu rămâi
aici.

- Ce-i cu toată grămada asta aici? întrebă Daniel

˜ i se i i lângă Doug.
- O s-o înveselim pe biata fată tristă, rânji acesta
q i făcu semn către irul de dulapuri. Fii atent, vine.
Karen oftă disperată • i trase mai mult de
mânecile cămă ii albe. BraÞ ele o usturau îngrozitor i
aproape era să cadă de pe creangă când a încercat să se
strecoare înapoi în dormitorul ei. În acea diminea ă
avusese mare noroc, căci taică-său părea să fie treaz i
deja plecase la lucru, însă nu dormise deloc. Durerea
fizică i psihică o chinuia teribil. Dintr-o parte, pielea
de pe braF e îi ardea continuu, iar din cealaltă, inima îi
era sfâ iată de plecarea mamei sale fără nicio vorbă
clară.
Î i săltă mai bine geanta pe umăr a i ignoră

25
privirile a intite asupra sa, apoi formă cifrul pentru a
deschide dulapul. În acea zi nu arăta deloc a om
depresiv: părul mirosea a a ampon, căma a albă... Nu
dădea de bănuit cum că în sufletul ei zeci de tornade se
ciocneau la fiecare interval de jumatate de secundă.
- Nu văd nici o fată tristă, uieră Daniel. Iar ai
băut la prima oră?
- E¿ ti prost, i-o tăie Doug. Uite-o. • i... pac!
Câteva tuburi de graffiti îi căzură la picioare,
făcând-o pe Karen să- i dea ochii peste cap. Fără nicio
reac¾ ie, î' i luă cartea din dulap i rămase pe loc,
q tiind că nu se terminase. Probabil avea să-i cadă ceva
în cap sau s-o lovească cineva din spate. Râsetele
umpluseră holul, dar devenise imună la a2 a ceva, chiar
dacă s-ar fi întors către ei i le-ar fi strigat în fa ă că nu
rezolvă nimic cu asta, tot idio i superficiali rămân.
- Frate, n-ai pic de umor în tine.
Doug îl bătu pe umăr pe Daniel i îi spuse că el
n-are umor dacă nu pricepe gluma. Acesta mormăi ceva
de neîn eles, cât timp directorul se înghesuia grăbit
printre elevi.
- Cine e responsabil pentru desenul din sala de
sport?
Simultan, toate degetele se îndreptară către Karen
; i către tuburile de graffiti de la picioarele ei. Aceasta
începu să râdă i se întoarse cu fa a către mul ime.
Nu era destul că pierduse singurul lucru primit de la
maică-sa când era mică, un simplu lăn i or, dar acum i
se făceau a i glume proaste. Prefera să-i pună un coif pe

26
cap pe care să scrie „fraieră” decât să facă ceva fără gust.
- Ea a fost, domnule director! strigă Doug ¿ i se
postă lângă el, scuturându-i costumul. Vede i, tuburile
au căzut din dulapul ei.
Din nou, Daniel se chinui să ajungă în primul
rând, dar mai bine n-ar fi făcut-o.
În fa• a lui, învinuită de toate relele din ì coală,
luată în râs pe la fiecare col , se afla fata de ieri, căreia
îi arătase semne urâte. Acum, că se uita mai bine, regreta
acel gest atât de mult încât îi venea să- i dea pumni de
unul singur. Petrecuseră patru ani în aceea i clădire i
n-o observase până atunci, crezuse zvonurile cu
automutilarea i urâ enia, dar ceea ce vedea el era doar
un înger coborât pe pământ, tratat ca un diavol.
- Nu-i adevărat, eu am fost! se auzi strigând, însă
vocea îi era acompaniată de a altcuiva.
Karen î i mută privirea de la James la celălalt tip
q i se blocă. Ştia că-l recunoaşte de undeva. I se dădea
măcar voie să apară cu trei sferturi din corp tatuat? i
James. James de ce îi lua apărarea? Sau chiar fusese unul
dintre ei responsabil pentru a a ceva?
Cu siguran' ă era cel tatuat. Dacă fusese în stare
să-i arate semne urâte cuiva pe care abia-l văzuse pentru
prima oară, ce l-ar opri să- i bată joc de cea mai nasoală
fată din F coală? Directorul î i duse mâna la frunte ¾ i îi
privi pe to¿ i trei: auzise zvonurile despre Karen, însă
înfă i area lui Daniel îi dădea de bănuit, iar James... se
bătuse odată cu cineva, dar nu prea avea fa¿ ă de
criminal.

27
 - To i trei în biroul meu, răsuflă i se întoarse
cu spatele. Acum.
Doug se întoarse rapid către Daniel ¾ i-l împunse
în piept cu întreaga palmă, uitându-se urât.
- Omule, nu e• ti în toate min• ile?! Ai stricat
toată distrac ia!
- Nu e nimic distractiv în asta, Doug, mormăi
acesta i-l urmă pe director.
James se grăbi i-o prinse pe Karen de umeri.
Nu-i în elegea faU a din momentul acela: uimită,
speriată, ' ocată, terifiată poate. Nici el n-ar fi
reac ionat altfel dacă unul dintre cei doi D ar fi pledat
vinovat.
- Karen?
- E¿ ti nebun?! izbucni ea. Ce i-a venit să te
bagi în asta? Primeam deten¿ ie tot restul anului, mă
descurcam.
- Dar n-a fost vina ta, o contrazise James.
- Nici a ta, nu în eleg ce te-a apucat.
Băiatul oftă • i nu mai spuse nimic. Se săturase
ca to• i să dea vina pe ea pentru orice rahat i voia s-o
ajute, dar acum, că se băgase Casanova tatuat, n-avea
nicio ansă de-a o scăpa de încă o pedeapsă nemeritată.

- Aš tept explicaă ii.

Directorul se a eză pe scaunul lui, iar cei trei

28
elevi stăteau în picioare în fa a biroului, a teptând ca
ceilal i să vorbească înainte.
- E vina mea, începură ambii băie„ i de-odată,
apoi se priviră reciproc.
- Băie i, băieti! se plânse bătrânul • i-` i dădu
ochelarii jos. Vă rog, pe rând, că a a nu se în elege
nimic! Karina, tu ce-ai de spus?
Fata nu răspunse, ci privea absentă către
parfumul de pe birou. tia vocea asta, o recuno tea de
undeva. ÎU i mu că buza i scutură din cap, apoi,
printre cei doi băie¾ i, îl privi pe director.
- Eu am fost, răspunse fără nuanq ă, ridicând din
umeri. Accept deten ie i-n week-end.
- N-ai fost! protestă James. Eu am vopsit podeaua
din sala de sport, azi noapte.
- Taci, James, tună ea. Toată coala • tie că tu
mar™ i seară joci Final Fantasy pe re¾ ea.
James tăcu din gură. Uitase de asta ¾ i chiar
jucase. Umerii i se aplecară • i îi lăsă pe ceilal i să
vorbească, dar tot va interveni dacă se va învinui singură
doar pentru a termina odată cu toată arada de-acolo.
Mai ciudat, de ce unul dintre cei doi D Ţ i-a asumat
răspunderea pentru asta? Îl credea în stare, era mai mult
ca sigur că el fusese de vină pentru toate astea, doar era
prieten cu Doug.
Karen se foi pe loc ¾ i-l privi pe furi pe Daniel.
Arăta exact cum q i-l amintea: cu bra ele pline de
tatuaje, cu părul brunet zburlit i cu ochii verzi. Afi a
aceea• i atitudine de băiat rău pe care o afi ase când se

29
ciocnise de el, iar atitudinea asta o irita la culme.
Geanta îi alunecă de pe umăr, făcându-i pe to i
să-¿ i întoarcă privirile către ea. Se aplecă repede i-o
ridică, însă mâneca s-a jucat pu1 in cu nervii ei i a
dezvăluit urmele ro ii cu albastru de pe bra e. Trase
repede de ea • i-q i duse mâinile la spate, însă ochii
directorului erau deja cât două cepe.
- Domnişoară Evans, începu acesta, ce i s-a
întâmplat?
Toa i mu chii din corpul lui Daniel refuzau să
mai mi te. Dacă ea era fata care fusese bătută de
propriul tată noaptea trecută i refuzase să-i vorbească
din cauză că ar afla tot liceul ce se întâmplă acasă la ea?
- Nimic, răspunse ea, iar genunchii începuseră să-
i tremure. Eu doar...
- Cum adică nimic? izbucni James U i îi luă o
mână, desfăcu nasturele de la man etă i ridică mâneca
până la cot. Karen, e• ti plină de vânătăi!
- Vi se pare vouă! prostestă ea q i-¿ i retrase
mâna. Sunt semne vechi.
Gândurile din capul lui Daniel erau din ce în ce
mai amestecate. Cu siguranÞ ă ea fusese fata de noaptea
trecută, dar nu-l recunoscuse. Sigur tot ea fusese i la
fast-food, când comandase pui i Elena spusese că
plânsese. Tot ea era • i fata care s-a uitat urât la el i i-a
întors semnul obscen fără pic de remu• cări.
- Ai probleme acasă? întrebă directorul ` i-¿ i
a„ eză ochelarii înapoi pe nas. Po i merge la consilierul
s colii dacă ai nevoie, tii doar.

30
 - Nu, min i ea. Oricum, nu de-asta suntem aici.
Fără alte cuvinte, bărbatul din spatele biroului
întoarse monitorul calculatorului către ei i porni o
înregistrare. La patru diminea a, cineva se tot plimbase
prin sala de sport i le oferise celorlalu i privilegiul de-
a-i admira arta trei ore mai târziu. Apoi o înregistrare
când cineva încerca să deschidă un dulap F i îndesase
tuburile de graffiti, apoi îl închisese la loc.
- Vede i? începu Daniel, dându- i drumul la
gură. Dacă ar fi fost ea, ar fi fost suficient de de¾ teaptă
încât să arunce tuburile, nu să ! i le bage în dulap!
- Atunci ai fost tu, spuse James „ i-i adresă o
privire rece.
- N-a fost niciunul dintre voi, răsuflă directorul.
Merge• i la ore i, domnule Wens, cheamă-l pe amicul
tău.
În ¿ ir indian i fără alte cuvinte, directorul îi
dădu afară pe toq i trei, lăsându-i cu argumentele
suspendate. Niciunuia nu-i reu ise mecheria să ia vina
asupra lui ¿ i s-o scape pe Karen de probleme, iar James
încă se uita urât la Daniel. Nu-i plăcea deloc că se
băgase în treaba asta. Care era legătura dintre ei doi de
se grăbise s-o apere?
- Am întârziat la mate, mormăi, păstrându-' i
privirea asupra celuilalt. Vorbim mai târziu.
Karen dădu din cap ¿ i se îndreptă în direca ia
opusă, către ora de engleză. Coridorul era din nou pustiu
q i becurile pâlpâiau, iar ploaia de afară nu ajuta cu
nimic la îmbunătă„ irea atmosferei. Încă nu se putea

31
obişnui cu ideea că acel tip nesuferit se băgase să ia vina
asupra lui. Ce motiv ar avea?
- Tu erai, nu?
Se opri din mers înainte de-a se ciocni din nou de
el. Îl scrută cu o privire fulgerătoare, apoi îl ocoli.
- Nu • tiu despre ce vorbeU ti, murmură, însă
Daniel se postă din nou în fa• a ei.
- Fata de aseară de pe stradă, cu urme de curea pe
mâini. Tu erai. Tu e¾ ti, de fapt.
-U i-am spus, nu q tiu la ce te referi, minF i Karen
q i se dădu un pas înapoi. Nu • tiu ce aventuri ai tu pe
străzi, dar nu mă confunda cu prietenele tale.
- a tiu că tu ai fost, insistă el „ i se apropie,
întinse mâna i îi apucă o ì uvi ă de păr. De ce nu i-ai
spus directorului că e ti abuzată acasă?
- E¿ ti nebun! strigă şi şuviţa alunecă dintre
degetele lui.
A ezându-p i geanta mai bine pe umăr, Karen o
luă la fugă pe coridor către clasă, lăsându-l cu gura
căscată, sub becul pâlpâitor care se stinsese exact când
ea plecase. Daniel se răsuci pe călcâie ¾ i-o urmări
cum dispare în capătul holului, apoi î i dădu apca jos
0 i- i trecu mâinile prin păr.
Chiar fusese un idiot, mai ales în ziua de ieri.
Prima oară se purtase urât cu ea i nu-i acordase destulă
aten¾ ie pentru a observa cât de izbitor de frumoasă era,
cu tot cu acei pistrui micuì i. Apoi, seara, practic îi
plânsese în fa ă i nu insistase destul de mult încât s-o
convingă să vorbească despre ce s-a întâmplat. Acum n-a

32
fost în stare s-o facă să vorbească nici două minute cu el,
cu toate că se oferise voluntar la vinovăU ie.

33
 capitolul patru
- Crede-mă, James, n-am pă it nimic!
- K, e ti plină de vânătăi, cum n-ai pă it
nimic?!
Deja plictisită de acea conversaq ie, Karen se
lăsă moale pe canapeaua de la Starbucks 2 i începu să se
joace cu paiul. În numai câteva secunde toată via a ei
era pe cale să fie dezvăluită unui director, unui nebun i
unui băiat care se considera prietenul ei cine tie din ce
cauză, iar acum trebuia să mintă non-stop că se sim ea
bine. Sigur vor afla to i Þ i-o vor pune să le arate cum
se utilizează o lamă sau un bici după cum arătau acele
semne. Nu-i destul că toŢ i o considerau o plictisită de
via ă, acum va fi promovată la videochat.
- Mă enervezi, îl întrerupse i se ridică. Mă simt
bine, n-am pă• it nimic, ok?
Lăsându-l pe James să strige în urma ei, părăsi
cafeneaua, ie ind în ploaie. Deschise umbrela i grăbi
pasul, sperând că taică-său nu ajunsese încă acasă i

34
avea timp să facă ceva de mâncare pe fugă i să se
încuie în camera ei.
Creierul ei încă nu procesa totul, însă se străduia
să în eleagă de ce Daniel, unul dintre cei răi, se dăduse
drept vinovat. Gestul lui James îl mai în elegea, poate
el chiar era alături de ea ca prieten, însă celălalt... Se
răzbuna doar pentru că-i arătase degetul pe stradă? ¾ i el
făcuse asta, n-avea nicio logică.
- Vezi pe unde...
Cuvintele i se blocară în gât în secunda doi i
umbrela îi căzu din mână direct în băltoaca de la
picioarele ei.
- Vreau să vorbim, spuse Daniel Ð i îi ridică
umbrela de jos.
- N-am ce vorbi cu tine, se încruntă ea ` i dădu
să-l ocolească, însă se postă în fa¿ a ei.
ÎU i duse mâna la buzunar A i scoase lăn i` orul
de argint, lăsând flururele să atârne de el ca i când ar
da din aripi. Karen î• i duse automat mâna la gât,
căscând gura.
- Ăsta e al tău, corect?
- Unde l-ai găsit? pufni fata i întinse mâna să-l
ia, însă Daniel îl băgă înapoi în buzunar.
- Ne, ne! făcu el a i zâmbi. ¾ i-l dau înapoi în
schimbul unei anse.
- N-ai niciun drept să-l păstrezi!
- Poate n-am, ridică din umeri, dar vreau o ¾ ansă
la inima ta.
- Ăsta e A antaj, se încruntă Karen.

35
 - Oare? întrebă Daniel i zâmbetul i se lărgi. Nu-
0 i cer decât să ne cunoa° tem.
Karen se dădu un pas înapoi. • tia ea ce fel de-a
cunoa• te fetele aveau cei doi D q i nu voia să-l
cunoască deloc, dar î• i voia lănH i orul înapoi, era
parte din ea. Î i ridică privirea către chipul lui, zărind,
pentru o secundă, o expresie rugătoare, dar i se păruse.
Acei ochi verzi de sub bretonul negru erau doar două
perechi de pupile care se uitau numai la sânii i la
fundul fetelor, înconjurate de-un verde perfect.
- Deci? continuă el, ridicând din nou lănF iì orul.
- Nici vorbă, răspunse i merse mai departe.
Daniel coborî lănU i¿ orul 8 i-l lăsă să-i atârne
printre degete. Chiar atât de rău o speriase de nu-i acorda
nici măcar o • ansă? Atât de fioros părea sau era din
cauză că umbla cu Doug toată ziua i atrăgea • i el
acelea i păreri? Cu siguranì ă îl credea un obsedat care
prin cunoaa tere în elegea o partidă de sex sălbatic în
atelierul părăsit de lucru manual.
Probabil toate cele de mai sus, dar ¾ tia că mai
are de lucrat la asta. Ea î i dorea ce era al ei înapoi, iar
el voia doar o ansă, a a, brusc, de parcă-l lovise un
tren drept în faJ ă, cum o lovise i mâzga pe ea. Să- i
fi pierdut încrederea în oricine, de-asta nu accepta să
vorbească mai mult de trei secunde cu el?
N-avea de gând să renun e. Fusese neatent timp
de patru ani, n-o observase nici ca a• a-zisa depresivă i
bătută de soartă, nici cum era ea în realitate. Probabil
dacă nu l-ar fi mâncat pielea pe Doug să râdă de ea, nu

36
 ti-ar fi dat seama că i-ar fi putut tăia respira ia la
prima vedere.
Începu să râdă de unul singur i porni către casă.
Tocmai el, care nu credea în tâmpenia de dragoste la
prima vedere? DeÀ i nu era doar acel sentiment de
avioane în stomac, dar simÞ ea că avea un sistem care se
activase automat când o văzuse bătută, chiar dacă nu
° tia că ea era. Acum avea două motive pentru care
merita să lupte.
Ltia că e prea repede, dar abia începea ce era
greu. Ce să simtă în două zile, când o văzuse doar de trei
ori? Multe. ¾ i trebuia s-o facă să vorbească cu el cât mai
repede, până nu o omoară propriul tată sau nu se omoară
din proprie voinˆ ă.
Încet, strânse lăna i¾ orul în pumn a i-• i umplu
plămânii de aer, hotărându-se că nu se va lăsa nici dacă
pune poliü ia pe urmele lui. Nimeni nu merita să fie
abuzat, mai ales o fată, mai ales de părina i.

Singurul lucru de care avea nevoie pentru ca

toată coala să-i acorde dublă aten ie i bârfele să se
înmul• ească, a fost gestul prostesc al unuia dintre cei
doi D, în timp ce celălalt a fost responsabilul. Nu numai
că umbla vorba cum că Daniel • i James ar fi pus asta la
cale doar pentru a strânge fani pentru o luptă, acum to i
credeau că ea îi manipulează pe amândoi în favoarea

37
popularită ii sale.
Dacă timp de patru ani nu se observaseră unul pe
celălalt nici măcar în treacăt, acum ora de franceză era
un chin pentru Karen, căci ¿ i Daniel era în aceea i
clasă. Chiar dacă se a ezase la cinci bănci distan ă de
el, îi sima ea privirea în ceafă 1 i încă-i auzea vocea în
cap, cerându-i o „ ansă în schimbul lăn iŢ orului. N-
avea de gând să accepte asta nici în ruptul capului. Nu se
va culca cu un spintecător de inimi pentru singurul lucru
primit de la mama ei.
În ciuda vorbelor celorlala i elevi, în ochii lui,
Karen era opusul a tot ce credeau ei. Nu era deloc o tipă
cu gânduri sinuciga e i iubitoare de cimitire. Nu se
îmbrăca mereu în negru i nu era machiată deloc de
parcă cineva i-ar fi dat câì iva pumni în ochi pentru a o
înnegri de tot. Nu avea o lamă agă ată la gât, ci un
fluture.
Daniel se foi în banca lui « i se aplecă într-o
parte pentru a o putea observa mai bine. Profesoara de
franceză se plimba prin faa a hăr! ii explicând care-i
treaba cu Insula Fran ei, vorbind pe diferite tonuri când
mai auzea a oapte prin clasă, chiar dacă jumătate dintre
ei adormiseră. Mare lucru nu putea observa. Mai avea de
parcurs încă cinci bănci până s-o vadă bine, dar, chiar i
a„ a, o putea observa cum îÞ i sprijină capul pe bra ul
stâng, probabil dormind q i ea. Stilul vestimentar
contrazicea total zvonurile, în acea zi purtând o bluză
largă, în dungi galbene Ţ i portocalii, u2 or lăsată pe-un
umăr.

38
 Se lăsă pe-o parte până sim i că mai are pu in
G i cade cu tot cu bancă, apoi reveni la locul lui. Oricât
ar încerca să vorbească cu ea nu-i reu ea. Ziua trecută îl
refuzase categoric. Poate acel lăn i or nu era atât de
valoros pentru ea, dar reacì ia pe moment când îl văzuse
în mâinile lui o dăduseră complet de gol. tia că-l vrea
înapoi i tot va ceda odată i-odată, dar, pentru asta, el
trebuia să-¿ i cure e imaginea pătată de idio enia lui
Doug.
Imediat ce auzi soneria, rupse o bucată de hârtie
G i scrise câteva cuvinte pe ea. Norocul lui era că geanta
lui Karen era pe jos, deschisă, iar ea încă scria ceva de
pe tablă. Se ridică din bancă i trecu pe lângă a ei,
aruncând hârtia în geantă, apoi se aplecă i- i sprijini
coatele pe manual.
- Hei, zise ¾ i afia ă o jumătate de zâmbet.
Karen î i ridică ochii din caiet i se lipi imediat
de speteaza scaunului. Se uită urât la el fără a scoate un
cuvânt, îU i apucă geanta de jos 1 i îndesă caietul în ea,
apoi smulse manualul de sub coatele lui, lăsându-l să
cadă în gol. Se împiedică de piciorul lui Doug i ie i
din clasă cu viteza lui Road Runner, pierzându-se printre
ceilal i elevi.
- Omule, te faci de râs, U uieră Doug • i-r i
aruncă ghiozdanul pe umăr. Nici măcar nu vorbe te cu
tine.
- Încă, îl asigură Daniel a i se îndreptă de spate.
Ce-i cu rânjetul ăsta pe faì a ta?
- Am auzit că a venit o tipă nouă, ridică acesta

39
din sprâncene.
- În ultimele săptămâni?
Doug ridică din umeri i ie iră din clasă.
Datorită construc iei, n-aveau nevoie să meargă până la
uU ă pentru a ie i afară, doar să meargă câÞ iva pa i
înainte, până în curtea interioară. Nimeni nu în elegea
care era treaba cu lipsa pere• ilor pe timp de vară i
cum iarna nu mureau de frig, dar era cert că cine a avut
ideea asta a fost om cu toate min ile în cap i câteva în
plus.
Soarele strălucea într-un mod perfect, elevii
râdeau i strigau, cuplurile ocupaseră deja băncile, iar
ceilal i se îndreptau către cantină. Aveau parte de joia
sushi, a• a că toate fetele se înghesuiau să apuce
mâncarea miraculoasă care nu îngraa ă atât de rău
precum mâncarea italiană, iar Doug strica toată ziua asta
cu visele lui în legătură cu fata nouă: cum o s-o
cucerească, cum o să-i cadă în bra e imediat, câtă
dragoste nebună vor face F i, după câteva săptămâni, se
vor despăra i într-un mod elegant pentru ca el să prindă
următoarea frumusea e pe bandă.

40
 capitolul cinci
Gândindu-se că e doar a doua zi de când Daniel o
bătea la cap i că mai avea de îndurat cine tie câte,
Karen î i lipi fruntea de dulap în timp ce forma cifrul.
Tipul ăla era nebun dacă avea de gând să continue s-o
q antajeze, pentru că nu va ceda. U a se deschise cu un
sunet metalic i fruntea ei părăsi suprafa a rece. De
data asta avea noroc, nu găsise nimic dubios ce nu era al
ei. Poate avea ansa la o zi normală, până la urmă.
- Scuze, v tii cumva unde e cantina?
Karen î i î« i privirea din dulap i se uită în jur,
apoi la fata din fa a ei. Prima dată, părul ei o speriase:
scurt, de-un ro cat aprins, vopsit, cum a vrut ea mereu
să i-l facă, doar că îi era a a de milă de părul ei lung,
încât se mul umise cu visele.
- Cu mine vorbe ti? întrebă ¾ i- i îndreptă
degetul mare către ea, ridicând sprâncenele.
- Păi, da, zâmbi fata ro• cată i-„ i a• eză mai
bine geanta pe umăr. Doar ce m-am transferat i azi e

41
prima mea zi, deci...
Deci asta era. Prima ei zi, nu tia pe nimeni,
normal că venea să-i vorbească. Dacă ar fi tiut ce se
spunea despre ea, n-ar mai fi venit s-o întrebe pe Karen
unde e cantina i să-i zâmbească frumos. Fata ro cată
ridică din umeri întrebător; nu pricepea de ce Karen
părea să se amuze pe tema că ea habar n-avea unde era
cantina 8 i murea de foame, apoi întinse mâna către ea.
- Rose, îmi pare bine. DeU i dacă te iei după
capul meu mi-ai spune direct Tommy. tii tu, de la
tomate. Sau Căp unica. Fratele meu îmi spune a a,
deci mai bine nu.
Karen se holbă la ea. Nimeni nu-i vorbise
vreodată atât de vesel i grăbit, darămite să vrea să facă
cuno¾ tin8 ă? Rose se opri din vorbit i- i duse cealaltă
mână la gură, începând să râdă.
- Scuze, vorbesc prostii când am emo¾ ii. U tii,
te-a¾ întreba dacă e ti mută sau surdă, dar din moment
ce mi-ai răspuns prima dată, n-ar avea sens.
- Ă, scuze, răspunse cealaltă într-un final 0 i
întinse mâna. Karen. Nu-s surdă, doar că... Mă rog, nu
mul™ i vorbesc cu mine.
- Pierderea lor! pufni ro‰ cata i îi închise u a
dulapului, prinzând-o de umeri. Haide, arată-mi unde
mama naibii e sala de mese, mor de foame.
Karen se lăsă târâtă din loc, râzând. Se sim0 ea
bine că, în sfâr1 it, cineva vorbea normal cu ea, dar asta
nu va dura mult. Până la urmă, Rose va auzi zvonurile
O i o va lăsa baltă, alăturându-se Laurei u i celorlalte fete

42
frumoase.
Toa i se uitau cu ochii cât cepele la ele: Karen
chiar î i făcuse prieteni? Imposibil. Totu i, păreau să
nu-i observe, din cauză că Rose deja începuse să-i
povestească ce-a pă it la ora de biologie, când a scăpat
un borcan cu ceva slinos pe profesor i to i au început
să râdă de ea, apoi la ora de mate adormise i un tip îi
strecurase un pai în pantaloni, la spate, unde bluza i se
ridicase puì in, apoi a suflat apă prin el. Încă nu pricepea
cum de a reu¾ it asta, dar a fost o idee genială.
Prostească, dar genială.
Ascultând-o cum povestea toate prostiile pe care
le pă• ise, Karen î i amintea încet-încet cum o trataseră
q i pe ea la început, în clasa a noua. A fost singura din
clasă care s-a bâlbâit când s-a prezentat i to i au râs
de ea i de pasiunile ei, mai ales de tricoul cu Metallica
pe care-l purtase în prima zi. Mai retrasă de fel, nu
vorbise cu aproape nimeni Þ i nimeni nu vorbise cu ea,
până ce James s-a împiedicat de piciorul unui tip  i • i-a
vărsat prânzul pe bluza ei. A fost singurul care i-a
cerut scuze pentru asta 2 i s-a oferit s-o ducă acasă călare
pe bicicletă sau s-o plătească, dacă era nevoie.
Cantina era aproape goală, to• i preferând mesele
din curtea ¿ colii, la soare, ceea ce era bine. Numai un
grup de elevi goth-prefăcua i rămăseseră într-un col
umbros. Mereu le plăcuse să pretindă că sunt sătui de
via¿ ă i purtau permanent negru, părul vâlvoi i
încăl• ăminte de la Vans. Karen se întreba mereu dacă
ea era considerată mai tristă decât ei, doar că ei aveau

43
grupul lor, erau pe pu in apte, pe când ea a fost mereu
singură. Singură lua prânzul, singură mergea acasă, asta
când James avea câte-o iubită sau alte ocupa ii. În rest,
se inea după ea de ani buni.
- Fii atentă, spuse Rose c i luă un măr. Am auzit
nia te zvonuri i n-am cu cine să le comentez.
Karen înghiè i în sec • i-ß i a¾ eză gogoa a pe
tavă. Asta era, deja le auzise, dar nu tia că ea este
subiectul acelor zvonuri.
- Cică ar fi o fată care are gânduri sinuciga e,
chestii de-astea.
Se pregăti să ridice două degete U i s-o
aten¾ ioneze că stătea chiar lângă acea fată, mai bine ar
pleca de lângă ea înainte să creadă lumea că vor să
utilizeze aceea i lamă.
- Voiam să te întreb dacă o cunoq ti, continuă
Rose. Adică nu mi se pare corect, tii? E treaba ei ce
face • i ăâ tia n-ar trebui să comenteze.
- Da, răspunse Karen • i-ß i pregăti banii. O
cunosc.
- Super! Pentru că vreau s-o cunosc i eu Þ i să-i
spun să n-asculte to¾ i idio¿ ii. Cine tie, poate ne
în elegem. Toate trei chiar! O să iasă niu te petreceri în
pijama geniale.
Făcu ochii mari À i-o privi pe Rose mai uimită
decât în urmă cu zece minute, când o întrebase unde e
sala de mese.
- Ce? Am ceva pe fa ă?
- Nu, scutură ea din cap c i întinse iară` i mâna.

44
Sunt Karen, fata cu gânduri sinuciga e, îmi pare bine de
cuno¾ tin8 ă, ce spui de-o F edin ă de tăieturi după ore?
Rose se holbă la ea ¾ i o analiză din cap până-n
picioare. Era prea colorată pentru cineva cu gânduri a a
urâte, mai ales că râsese când se prezentase în felul ăla.
N-avea fac ă de om plictisit de via ă, mai plictisi i
păreau pu tii goth din col .
- Pe bune? căscă gura i îa i ridică degetul către
ea. Tu e ti?
Karen ridică din umeri. Îi explică totul, că ea era
fata despre care se vorbea atât de mult, numai că totul
era o minciună uria¿ ă i n-avea de gând să-¿i ia
via¿ a. Rose făcea fe¾ e-feU e, crezând că ea fusese
bârfită la fosta „ coală din cauza părului Þ i că era
împiedicată, dar ceea ce auzise despre Karen era chiar
peste limita prostiei. Începu să vorbească din nou repede,
cum că o admira pentru faptul că încă se inea tare în
ciuda bârfelor i că n-are stofă de sinuciga ă, ba chiar
i-ar da o acadea uria ă în mână dacă ar sta să se ia după
bluza ei din acea zi.
Speriindu-se din cauza lui James, Karen îc i
scăpă gogoa« a de pe tavă U i înjură încet, apoi se
întoarse către el i se încruntă. Acesta rânji nevinovat
q i îi dădu gogoa' a lui, apoi o observă pe Rose. N-o mai
văzuse până atunci. Era sigur c-ar fi observat-o, doar
capul ei părea să fie becul de pe o ambulan ă, mai avea
doar să urle.
Făcură cuno¿ tin ă, apoi porniră către ie` ire.
Timpul era mult prea frumos pentru a mânca înăuntru,

45
doar că mesele erau toate ocupate. Singura alternativă
era să stea pe iarbă, cum făceau mereu, la umbra unui
copac.
- Fi¾ i serio¾ i! pufni Rose. ¾ ine asta.
Împinse tava în bra¿ ele lui James a i porni către
o masă la care stăteau câteva fete şi- i făceau unghiile,
apoi se sprijini în coate Þ i le spuse ceva. La început
păreau să protesteze, însă apoi a adăugat un lucru
fierbinte, se pare, i toate s-au ridicat imediat, pornind
către parcare. Se a¿ eză € i le făcu semn să vină.
- Ce le-ai spus? întrebă James i îi înapoie
prânzul, iar Rose rânji.
- a i credeam că treaba cu reducerile
func¾ ionează doar în filmele de comedie.
James se aa eză lângă Karen, care părea, brusc,
desprinsă de realitate. Se juca într-una cu un cartof i
privea în partea stângă, către co ul de gunoi din
marginea cur¾ ii, fără a spune nimic. Poate încă se
sim¿ ea prost pentru că o bătuse la cap în legătură cu
urmele de pe braq e prea mult timp i î i dăduse abia
apoi seama că exagerase, însă numai el tia cât de
îngrijorat era din cauza acelor semne. Erau atât de ro ii,
unele albastre, q i arătau urât pe pielea ei albă.
L i acel nesuferit care credea că toate fetele îi
apar¾ in lui... De ce se băgase? După ce că amicul lui îi
umpluse dulapul cu tuburile de graffiti 2 i scăpase doar
cu o avertizare pentru că-i permitea buzunarul, mai avea
G i tupeul să strige în gura mare că el a fost vinovat? i
o mai privea în acel fel... Dacă ar fi crezut că e în stare,

46
poate ar fi pornit o bătaie chiar în acel moment.
- Dumnezeule! exclamă Rose ¿ i începu să-L i
facă vânt cu mâinile. Cine-i ăla?
Karen încă părea surdă, aæ a că James fu singurul
care- i întoarse privirea către cine arăta ro cata. Gura i
se strâmbă de dezgust i se întoarse la burgerul lui. Cel
care o făcuse aproape să le ine la cât de arătos părea, nu
era nimeni altul decât Daniel, cu tot cu bra¾ ele lui
tatuate 8 i părul brunet, cu tot cu ochii verzi i acel
zâmbet trengăresc.
Rose î i sprijni obrajii în palme i continuă să-l
privească rânjind. Daniel se a eză alături de un alt tip
frumos, care o făcea să suspine îndelung. Nu tia la care
să se mai uite, chiar dacă afi au o imagine de băie i
răi, doar aparan ele erau de capul lor.
- Un idiot, răspunse James « i sorbi din doza de
Cola. tii, genul care are în pat câte o fată diferită
săptămânal.
- Ei, nu fii gelos! râse Rose i reveni cu
picioarele pe pământ. i tu e• ti frumos pentru cineva.
James î i ridică o sprânceană i începu să râdă.
Asta era cea mai jalnică replică auzită vreodată i o
auzise de atâtea ori, încât se săturase. Orice fată îi
admira pe cei doi D, dar înnebunea când îFi exprimau
admira ia fa0 ă de ei tocmai în fa a lui. O zgâl âi pe
Karen de umăr i ea î i reveni, privindu-i când pe unul,
când pe altul, întrebător.
- Vine! chi¿ ăi roU cata i începu să-¾ i aranjeze
părul. Arăt bine? Am ceva pe fa ă? Între din0 i?

47
 - Cine? întrebară cei doi în cor, apoi se răsuciră
pe bancă pentru a vedea. Fir-ar, continuă Karen i- i
încordă pumnii, sperând să nu vină către ea.
Dacă Doug tot abera despre diferite chestii cu
ceilal i, Daniel se ridică de la masă i se îndreptă către
Karen. Spre ghinionul lui, ¿ i James era acolo. Nu-l
putea suferi pe tipul ăla nici de l-ai fi plătit cu to i banii
din lume.
ÎU i aranjă tricoul ¿ i- i drese glasul, apoi se opri
lângă masa lor. Rose se holba la el ca la un înger i se
aba inea din greu să nu-i ridice tricoul să vadă dacă are
ce vedea F i acolo, dar nici ideea de-al stropi nu era rea.
Daniel păru să n-o observe ¿ i se sprijini din nou în
coate, făcând-o pe Karen să se lipească de James.
- Hei, spuse din nou • i zâmbi. Deci vii?
- Ă? făcu ea • i-8 i miji ochii. Unde să vin?
James i Rose priveau stupefia i „ i nu le venea
să-¿ i creadă propriile urechi: „Deci vii?” Zeci de
variante le treceau prin cap în legătură cu acel venit, însă
privirile celorlal i elevi erau mai cople itoare decât
păreau.
Daniel râse încet a i se ridică, apropiindu-se de
urechea ei:
- Caută în geantă, ¿ opti U i apoi plecă, făcându-i
cu ochiul.
Scârbită, se dezlipi de James i reveni la locul
ei. Î i aranjă bluza mai bine pe umeri i ignoră ceea ce-
i optise, însă nu scăpase de întrebări. Normal, ceilal i
erau curioa i să afle ce-o întrebase sau ce-i spusese la

48
ureche, însă ea se străduia să nu pară atinsă de acel gest,
q i min i că i-a spus ceva răutăcios i nu merita niciun
răspuns.
ÎU i duse protector mâna către geantă i-o lipi de
ea, întrebându-se ce-i pusese acolo. Sigur vreun arpe
de cauciuc sau păianjen, poate chiar reali, cine Z tie. Era
curioasă, însă nu trebuia să dea de bănuit că ar merge
după el, aa a că renun ă la ideea de-a se ridica i de-a
pleca să-ÿ i scormonească printre căr i ce Þ i cum.
- Ah, spune-mi că glume ti! ¾ u oti Rose ` i se
aplecă peste masă. De ce nu i-ai răspuns?
- E un dobitoc, i-o tăie James. De ce ar vorbi cu
el?
- Acum înU eleg! rânji ea ÿ i începu să se joace
cu un cercel. Bine jucat.
El doar se uită ciudat, apoi î i continuară masa.
Rose încă vorbea „ i le spunea ce părere are despre
profesori, despre zvonuri sau despre cum se îmbrăcau
unii de-acolo. Chiar vorbea mult, dar măcar îi atrăgea
aten¾ ia lui James i Karen se putea gândi lini tită, dar
sim¿ ea că avea să-i explodeze capul dacă mai gânde te
mult, a a că- i ignoră problemele pentru câteva minute
q i deveni a i ea atentă la fata ro cată care părea să-i
cunoască de-o viaU ă după cum vorbea cu ei.

- Frate, tipa aia e beton! zise Doug • i dădu din

49
sprâncene. Crezi că e virgină?
- Cui îi pasă? căscă Daniel ¾ i- i scărpină
bra ul.
- Mie, normal!
Î i dădu ochii peste cap U i aruncă ambalajul
batonului de ciocolată la gunoi, continuând să-l asculte
pe Doug cum aberează în legătură cu fata ro cată. Nici
măcar nu U tia de ce mai stătea pe lângă el, poate din
obi nuin8 ă.
Mai aruncă o privire înapoi, însă acea masă se
eliberase, deci n-avea s-o mai vadă pe Karen până nu
începea următoarea oră. Nici măcar nu-i găsise biletul i
poate nici nu-l va găsi. Poate l-a aruncat pe lângă i a
ajuns pe jos, deci va trebui să scrie altul x i să i-l pună pe
bancă direct, pentru a fi sigur că l-a văzut i l-a i citit.
Spre norocul lui, aveau istorie împreună, iar
acolo erau bănci de câte două persoane. 2 tia că nimeni
nu se va aa eza lângă ea, aÞ a că a încetinit pasul pentru
a intra ultimul în clasă, în a a fel încât să fie nevoit să
stea acolo. Zâmbi ca pentru el i- i vârî ultima bucată
de baton în gură, apoi se opri la â nitoare pentru a bea
apă. Încă purta lăn i orul după el, în caz că va ajunge
într-un punct limită unde nu va mai fi în stare s-o roage
să-i acorde o ansă ¾ i i-l va da pur • i simplu,
resemnându-se că n-are rost să se mai străduiască.
Odată ce soneria începu să urle, to¿ i se
înghesuiră să intre în clase, dar Daniel stătea lini tit
lângă perete. O observă pe Karen în mul ime, privind în
jos ¾ i a8 teptând să se mai elibereze drumul ca să poată

50
intra în clasă fără să fie trântită pe jos. Trecu pe lângă el
fără să-l observe i, exact cum presupusese, se a eză în
ultima bancă rămasă liberă.
După ce toÄ i s-au a¿ ezat la locurile lor u i
Daniel dădu cu ochii de profesor la capătul coridorului,
se grăbi să intre în clasă i le făcu semn să tacă, apoi se
aruncă pe singurul scaun rămas liber: lângă Karen.
Ea se sperie • i se uită scurt la el, apoi îì i mută
privirea înapoi în caietul de schi e. Curios, Daniel
aruncă o privire, observând schi1 a unei flori, mai exact
o lalea. De obicei oamenii desenează trandafiri când se
apucă de flori, dar Karen părea să fie o fană a lalelelor
dacă stătea să analizeze F i celelalte desene micu e din
jur.

51
 capitolul şase
Nu putea să-l expedieze de-acolo, pentru că nu
mai avea alt loc i nimeni n-ar fi stat lângă ea. Nici
James i nici Rose n-aveau istoria împreună cu ea, a a
că era nevoită să stea cu el în bancă, fie că voia, fie că
nu. Se străduia din răsputeri să- i controleze tremurul
mâinii i respira ia. Doar gândul că ar putea s-o atingă
sau să-i propună alte lucruri o îngrozea. Uitase să caute
biletul în geantă i să vadă despre ce era vorba, dar
parcă nu voia să afle. Poate o întreba dacă îi plac alea
mari. Poate o întreba ce pozi ie îi place. Poate o întreba
dacă mai e virgină.
Scutură din cap q i strâmbă din nas, apoi privi pe
fereastră. Soarele se zărea printre frunzele unui copac,
însă norii se adunau din nou deasupra lor i erau mai
încărca i decât de obicei. Daniel nu făcuse nicio
mia care de când se a¾ ezase lângă ea i era mai bine
aU a. Poate renunq ase la idee i avea să-i dea pace
odată pentru totdeauna.

52
 Văzând că profesorul nu era atent, î i scoase
telefonul a i formă numărul maică-sii. Încă nu-i
răspunsese la telefon i asta o îngrijora teribil, o făcea
să se gândească la atât de multe lucruri, încât i se ridicau
firele de păr de pe mâini. ξ i mu că buza i mai sună
odată, însă primi tot ocupat. Oftă încet u i-l băgă înapoi
în buzunar, continuându-q i desenul. Prefera să facă
orice altceva decât să se uite la Daniel, pentru că acel tip
o speria îngrozitor i nu trecuseră nici douăzeci  i patru
de ore de când îi ceruse acea ansă.
Cineva îi aruncă o foaie pe bancă, făcându-l să se
trezească din gânduri. O desfăcu i-o netezi, mijindu-
q i ochii, văzând un fel de listă, doar că era scrisă cu
picioarele, cu două categorii: fete bune i fete nebune.
Nu schi ă niciun gest când văzu numele Laurei, al
Cynthiei U i al lui Courtney la fete bune, însă a făcut
foaia bucă i când l-a zărit pe-al lui Karen la fete
nebune. Sigur Doug era creierul acelei liste i circulase
prin toată ¿ coala, însă acum nu mai avea să se întâmple
asta, pentru că nu mai exista nici o listă. i spera că n-a
făcut nimeni o copie.
L tia ce îna elegea Doug prin fete nebune, adică
genul de fete care te muq că 0 i te zgârie în timpul
sexului sau chiar în timpul unui sărut mai sălbatic. Genul
de fete care întâi î i aruncă o privire ucigătoare i te
atrag în capcana lor. Genul de fete care se îmbată la
petreceri Þ i îi sărută pe to i. Genul de fată care nu era
Karen.
Băgă resturile de hârtie în buzunar i reveni la a

53
se uita la ce desena ea. Dăduse pagina i făcea ni te
linii la plesneală, din lipsă de ocupa ie. I-ar fi vorbit,
dar nu tia ce. Sigur o speriase sau era prea pierdută în
gânduri pentru a-l observa. Oare o mai dureau bra ele
atât de rău? Urmele mai erau vizibile? O mai lovise de-
atunci?
Proful venise i-a i vedea de-ale lui, ceea ce îi
dădea ansa să-i vorbească măcar pu in i să nu pară
obsedat. Se suci către ea Þ i se apropie pentru a-i vedea
desenul mai bine, ceea ce o incomoda pe Karen mai ceva
decât dacă îi puneai un buzdugan sub tălpi. Părul lui
mirosea a mentă 8 i respiraa ia a ciocolată.
Karen î i întinse gâtul mai la stânga.
- Spa• iu personal, mormăi ea, iar Daniel se lăsă
la locul lui.
- Voiam să ì tiu dacă te simè i mai bine.
- N-am fost niciodată mai bine, min¿ i ea m i
închise caietul. Nu în eleg ce vrei.
- Eu doar...
Ambii î i ridicară privirile către profesor, care
tua ea insistent lângă banca lor, cu o carte în mână i
ochelarii ridicas i pe frunte.
- Vă deranjez cu lectura mea plictisitoare,
domni oară Evans, domnule Wens?
Dădură simultan din cap ß i-¿ i cerură scuze.
Profesorul răsuflă obosit a i continuă să se plimbe
printre bănci, citind cu voce tare ceva despre Războiul
Civil, plictisind ceilal2 i elevi. Karen se răsuci cu spatele
la Daniel ¡ i privi pe fereastră; frunzele erau mai

54
interesante decât dacă- i bătea capul cu el.
Minutele treceau mai greu decât ora în sine, iar
prezen a lui o nelini tea cumplit. Pur i simplu acel
băiat o speria i gata, n-avea nevoie să- i mai explice
q i de ce. Îl sim5 ea cum se tot foie te pe locul lui, cum
se lasă 8 i se ridică de pe bancă, oftând de plictiseală.
; tia că-i luase caietul de schi e să se uite pe el š i nu-i
păsa. Cât timp n-o mai întreba de vorbă, putea să-l i
mănânce.
Daniel răsfoi paginile încet, dând peste diferite
chestii: căni, flori, case, nori, frunze, desene animate,
portrete, însă doar un singur desen îi sărise în ochi i-l
zgâriase pe pupile să se uite mai atent. Câteva linii care
defineau o fată cu fa• a rotundă ! i nasul mic, buzele
sub¿ iri Ð i ochii mari, lumina i, genele perfecte i
părul scurt. Nu părea să aibă mai mult de optsprezece
ani, iar lăn0 i orul de la gât i se părea al naibii de
cunoscut.
Bineîn eles că i se părea cunoscut, doar era acel
lăn¿ i• or care zăcea în buzunarul lui de două zile i
Karen nu părea să încerce să-l revendice. Probabil
desenul era făcut după o fotografie veche, deoarece avea
genul de coafură care se purta acum douăzeci, treizeci de
ani. Înghia i în sec la gândul că aceea era mama ei, dar
poate era doar o fată, iar lăn i1 orul era unul comun,
cine tie.
Îl închise « i-l lăsă pe bancă, apoi î i duse mâna
la buzunar. Încă nu. Chiar dacă era posibil să fi fost al
mamei sale, i-l va înapoia altă dată, indiferent dacă-i va

55
oferi sau nu o ansă.
După altă jumătate de oră chinuitoare, soneria se
trezi i profesorul î• i închise cartea, luându- i
trancafusele i părăsi sala de curs. To i se ridicaseră
din bănci, însă Daniel nu părea să vrea să se miq te de la
locul lui.
- Mi¾ că-te, mormăi Karen U i-¾ i luă geanta în
bra¿ e, însă băiatul rămase pe loc i- i încruci ă
braš ele. Nu? Bine.
Karen se ridică în picioare ¾ i se sui pe scaun,
făcându-l pe Daniel să facă ochii mari. Nu s-ar fi gândit
vreodată că tocmai ea s-ar urca pe mobilierul colii, dar
ar fi făcut orice numai să scape de el. Îu i mută un picior
pe bancă, apoi celălalt Ţ i sări jos, atârnându- i geanta
de umăr. Porni în pas grăbit în ciuda acelor din tălpi, dar
ce nu făcea pentru a-l lăsa în urmă?
Buimăcit de situa ie, Daniel î i înhă• ă
ghiozdanul de jos i porni după ea, însă până ajunsese
să iasă din clasă, o pierduse prin mul ime. Î i trecu o
mână prin păr i ridică din umeri. Nu-i problema, o
prinde când vor pleca acasă, căci nu mai avea norocul să
mai aibă încă o oră împreună, a a că se îndreptă către
dulapul lui.
Îl zări pe Doug tocmai din capătul holului,
aruncând în sus cu o minge de tenis i prinzând-o de
nenumărate ori, sprijinit de irul de dulapuri, probabil în
a teptarea lui. Asta-i mai lipsea, un amic snob care să-l
bată la cap cu alte fete sau probabil cu o altă bârfă despre
Karen.

56
 - Am ve ti noi, rânji acesta i continuă să se
joace cu mingea. O ¿ tii pe tipa nouă • i roa cată?
Daniel ridică din sprâncene.
- Stătea la aceeaU i masă cu sado-maso-Karen 0 i
tipul ăla cu zâmbetul prea larg.
- În primul rând, începu Daniel q i-¿ i deschise
dulapul cu brutalitate, nu te mai lua de ea. În al doilea
rând, parcă să zic că am văzut pe cineva. Mă rog, ce-i cu
asta?
Doug î i drese glasul i scoase o foaie din
buzunar, apoi începu să citească în timp ce Daniel
scormonea printre căr• i.
- Rosemarie Hills, 23 ianuarie '94. S-a transferat
aici tocmai din Chicago. Părin ii au murit într-un
accident cu câteva luni în urmă, iar acum locuie te cu
bunica ei în nordul ora ului, strada...
- U¿ or, îl opri celălalt. De ce-mi spui mie toate
astea?
- Pentru că suntem prieteni, Daniel, zâmbi Doug
G i- i a eză un cot pe umărul lui. În fond, tipa e singură
q i rănită suflete te, are nevoie de consolare. Deci dacă
tu ai de gând să te ii după sado-maso - părerea mea?
eU ti nebun - , înseamnă că ro covana îmi rămâne mie?
Daniel începu să râdă i-l arse pe Doug în coaste
prietene8 te. Oricât de idiot ar fi, se tiau din clasa a
treia, chiar dacă habar n-aveau de anumite chestii unul
de altul, tot ce tiau fiind numele i data na terii.
Totu i, acea lovitură avea i ceva serios în ea, deoarece
iar o poreclise urât pe Karen i începea să se enerveze.

57
 Chiar dacă ea îl ignora aproape complet.

- Deci?
Karen i Rose î i mijiră ochii către lista afiată
în fa• a 8 colii, vreo două pagini pline de nume, apoi se
uitară la rânjetul lui James. Nu-i stătea în caracter să facă
a„ a ceva, dar mergea pe deviza "mai bine fac asta decât
să mor de plictiseală acasă". Rose luă pixul agă at de
listă i-F i notă numele, apoi îl notă i pe-al celeilalte
fete, apoi pe-al lui James.
- James Ï i voluntariatul, repetă Karen i făcu o
fa ă gânditoare. Imposibil.
- O să fie mi• to! spuse Rose • i se întoarse să
meargă cu spatele, pentru a-i privi. O să îngrijim bătrâni.
Sau, mai rău: pisici!
- Mie-mi plac pisicile, miorlăi James i dădu cu
mâna de parcă ar zgâria. Dar să aibă blană.
Rose începu să râdă, însă tot mergea cu spatele.
Până la urmă se lovi de cineva i făcu o fa ă ciudată,
gata să-i strige că de ce nu se uită pe unde merge. Se
răsuci pe călcâie cu încruntătura pregătită, însă îi pieri
imediat ce-¿ i dădu seama de cine se ciocnise i începu
să rânjească.
Doug î i purta zâmbetul cuceritor, doar un col
de gură ridicat, „i privirea aceea mieroasă de copil
inocent. Deja prinsese nou-venita în plasa lui, mai avea

58
nevoie de două vorbe i putea s-o arunce în pat i să-i
facă cuno tin ă cu Doug Junior.
- Nu te-am mai văzut pe-aici, zise ¿ i îi luă o
q uvi¾ ă de păr roF u. Eu sunt Doug, încântat. Pun pariu
că ai nume de floare. Lasă-mă să ghicesc... Rose?
Ea scoase un sunet ascu it i« înghi¿ i în sec,
zâmbind aiurea. Unul dintre cei doi tipi miì to de la
prânz îi U tia numele. Singurul ei gând la acel moment
era nimic altceva decât: Dum. Ne. Ze. U. Le.
- Sunt prea îndrăzne¾ dacă te rog să mergem la
un suc?
Karen se abè inu să nu râdă ¿ i se întoarse cu
spatele. Doug avea o vrăjeală în el când era vorba să
cucerească fete de-ai zice că ăla e singurul lui talent, iar
aspectul fermecător era doar un bonus uriaÞ : părul
L aten i frezat À mecheres te, ochii de-un căprui
aparent comun, dar tia el să-i folosească într-un fel
anume de le dădea pe toate pe spate. Nici la carte nu era
atât de bătut în cap, doar că franceza îl chinuia groaznic
q i singurul lucru pe care-l ¾ tia bine era cum se spune
omletă cu brânză.
- Atunci ne vedem la • ase, spuse „ i-o sărută pe
Rose pe obraz, apoi se îndepărtă.
Aceasta îU i luă o fa¾ ă visătoare, chi• ăi U i o
strânse pe Karen în bra e, începând să opăie.
- Din prima zi! se lăudă ea. • tii, ar trebui să
vorbe• ti i÷ tu cu celălalt. Am putea ie i to¾ i patru
i...
- Rose! o întrerupse ea. Doug o să-¿ i frângă

59
inima, crede-mă.
- Are dreptate, se băgă James. Vă dau maxim o
săptămână jumate, hai două, da' nu mai mult. Întreabă
orice fată din coală care e tactica lui.
- Tacă- i gura, nu mai fi gelos că tu nu ea ti în
stare să cucere ti! râse roì cata i îi dădu un bobârnac
peste nas.
James se încruntă a i o contrazise. Normal că era
în stare să cucerească! Tocmai el să nu fie? Doug nu era
singurul cu un zâmbet ucigător, căci i el era înzestrat
cu a¾ a ceva, doar că prefera să nu folosească anumite
chestii la mâna a doua uneori, adică oricare fată a fost în
pericol de-a rămâne însărcinată cu idiotul de mai
devreme din cauză că nu l-a lăsat să plece la timp de
lângă ea.
- Pentru ce voluntariat am semnat acolo? se trezi
Karen întrebând, arătând în spate către panou.
- Ăăă, făcu James a i-• i scărpină ceafa. Cred că
strângem gunoaie sau mergem la un orfelinat. Sau azil.
Sau habar n-am!
- Atunci de ce ne-am mai înscris? cântă Rose i
ridică mâinile în aer.
- Pentru că a fost ideea ta.
Rose zâmbi À i dădu din gene.
- Da, corect, dar contează că eu mă văd cu tipul
sexy care m-a invitat la un suc. Pute• i să veni i  i voi,
dar ar fi cam ciudat.

60
 Karen verifică dacă nu cumva e cineva cunoscut
prin preajmă, apoi scotoci în geantă. Toată ziua o
mâncase curiozitatea să vadă ce i-a vârât Daniel printre
căr¿ i după ora de franceză de o întrebase dacă vine. Se
dădu mai într-o parte pentru a nu încurca oamenii de pe
trotuar, băgă mâna sub toate căr! ile, apoi o găsi i
rămase aq a câteva secunde, cu gândul că cine • tie ce
prostie o fi scris acolo sau o propunere indecentă.
ÎU i mu că buza i trase aer adânc în piept, apoi
expiră totul • i scoase hârtia. Se mototolise la cât
umblase prin geantă toată ziua, însă scrisul se în elegea
cât de cât. Î i ridică puF in piciorul i-o netezi, apoi
î i dădu părul din ochi 2 i încercă să descifreze ce scria:
Veterans Park, 18:30. Doar vorbim. - Daniel
Dădu drumul buzei p i se uită lung la bilet.
Parcul ăla era aproape de casa ei, ar putea merge, dar n-
are niciun motiv s-o facă. Ba da, î i vrea lăn i orul
înapoi, până la urmă mama ei l-a primit de la bunica,
deci ar trebui să-l ia înapoi din respect totu i. Îndesă
biletul înapoi în geantă U i-o atârnă de umăr
continuându-şi drumul către casă.
Era târziu la ora aia. DeU i soarele nu apunea a a
devreme, începea să coboare încet-încet Ţ i tot s-ar
întâmpla ceva. Mai ales că îi era frică de el, iar imaginea
lui în combina ie cu ce se vorbea pe la 2 coală nu ajuta
cu nimic.

61
 Tocmai ea n-ar trebui să creadă zvonurile. Era o
victimă a zvonurilor • i nimic nu era adevărat din ce
spuneau oamenii despre ea, a0 a că poate Ţ i vorbele
despre Daniel erau ni te născoceli sau concluzii pripite
menite să-i strice dispoziÞ ia. Măcar el avea motive să
fie urât de al ii, dar ea? De la un simplu accident nu
ajunge toată • coala să te urască i să râdă de tine.
Cineva ar fi trebuit să dea drumul primei bârfe, apoi i
ceilal i, dar totul are un punct de start.
Strânse din ochi i-¾ i încordă pumnul pe
breteaua gen0 ii, apoi privi către o reclamă de deasupra
° i la ceasul de dedesubt: era aproape ora Þ ase, avea
timp să ajungă dacă mergea la viteză normală.
Ar fi fost deja acasă dacă n-ar fi rămas cu James
q i Rose să ca te gura pe la magazine, apoi cealaltă fată
trebuia să meargă să se vadă cu Doug. În ciuda
avertismentelor primite de la Karen i James, tot avea
de gând să meargă. Ce, doar n-ar pierde Ţ ansa să se
întâlnească cu unul dintre cei mai atrăgători băie i din
L coală! Chiar dacă acela era Doug, frumosul 0 i
par¿ ivul Doug, Doug cel fără de egal în a părăsi o fată
cu blânde2e.
În ciuda faptului că până atunci Karen începuse
să creadă zvonurile despre ea, cum că ar fi depresivă i
bătută de soartă numai în cap, tot era să moară de râs
când ie ise cu Rose ¾ i James. i poate de asta avea
nevoie, de prieteni, prieteni pe care nu-i lăsase să se
apropie de ea.
Si nici nu-i va lăsa. Deq i i se făcuse cald, nu-1 i

62
ridicase mânecile bluzei toată ziua pentru că semnele de
pe bra e erau teribile. Nu-i putea lăsa să afle care era
adevărata ei via' ă, pentru că imediat ar fugi, chiar • i
James. Ar uita toate zilele în care se inuse după ea
de i îl rugase s-o lase singură, ar uita cum se chinuia s-o
facă să râdă, ar uita toate astea într-o secundă dacă ar
afla cât de urât poate trăi acasă.
Norii de ploaie se retrăseseră, lăsând loc unui cer
albastru perfect, cu nuan e portocalii datorită apusului.
Karen nu se putea hotărî dacă ar trebui să meargă să se
vadă cu Daniel sau să meargă acasă, unde taică-său ori
era beat, ori mai pu in beat. Mai rar când îl prindea
treaz.
Se întoarse ¾ i merse în direc• ia opusă casei,
către Veterans Park. Era unul dintre parcurile ei
preferate, pentru că era exact lângă plajă ì i tot ce
trebuia să faci era să cobori ni te scări x i să-q i îngropi
picioarele în nisip. Oprindu-se la semafor, observă
decapotabila de-un ro u aprins a lui Doug, în contrast
cu părul lui Rose, la fel de ro u i sălbatic. Acesta
claxonă s i făcu dreapta, lăsând-o să-i urmărească cu
privirea în timp ce Rose se ridicase în genunchi pe scaun
` i îi făcea cu mâna.
N-ar fi crezut că Rose s-ar fi lăsat fraierită atât de
u„ or de Doug. Era, într-adevăr, al naibii de frumos, dar
un chip frumos nu înseamnă că trebuie să fie i sincer,
de aceea se ferea de Daniel cât de mult putea, pentru că
nu degeaba erau cei doi D. Doug părea genul de băiat
elegant Ţ i cuminte, iar Daniel era fratele malefic, dar la

63
fel de fermecător. Îi aminteau oarecum de-un serial TV.
Când colo, ambii erau ni2 te vânători nocturni, în căutare
de senzaă ii tari.
Cu cât se apropia mai mult de Veterans Park, cu
atât ceva o în epa ¿ i mai tare în piept. Mai avea un
sfert de oră până la • i jumate i varianta cu mersul
acasă îi zâmbea din ce în ce mai larg. Dacă Daniel voia
să discute cu ea, ar fi trebuit să aleagă o oră la care e încă
lumină. Luă o nouă por ie de aer i grăbi pasul. Poate
dacă ajungea mai repede, terminau mai repede de vorbit.

64
 capitolul şapte
Mai avea de a• teptat cinci minute până la ora
fixă de întâlnire. Cine 2 tie, poate Karen întârzia pu in,
doar n-o vrea să ajungă mai devreme. Daniel se a eză la
loc pe bancă i privi lung către ocean, cum suprafa a
se mi• ca lin în toate părF ile. Aerul era curat i sărat.
Adora acel loc, pur i simplu î i trăise nop ile de vară
acolo, fie singur, fie cu Doug sau cu vreo fată, chiar dacă
toate îl părăseau când vedeau că era prea romantic pentru
ele.
Daniel era genul de băiat făcut din bucă` ele de
romantism, rupte din filme, melodii i căr i. Întâlnirea
ideală pentru el ar fi fost să stea acolo, pe acea bancă i
să privească apusul i răsăritul, stelele x i norii. Să se
plimbe pe plajă până târziu ¾ i să caute scoici ca ni te
copii sau să construiască castele de nisip i apoi să le
calce în picioare, râzând.

65
 Scutură din cap i- i dădu apca jos,
analizând-o. Era singura F apcă pe care-o purtase atât de
mult timp încât devenise o parte din el • i nu-i păsa dacă
se potrivea sau nu cu hainele, tot ar fi purtat-o, însă părul
tot zbârlit i-ar fi stat orice-ar face.
Auzind niU te pa i, se răsuci cu speran a că ar
putea fi Karen, însă era doar un copil care- i aruncase
mingea prea departe. O bătrână, o femeie cu un cărucior,
un tip care alerga ¿ i asculta muzică, un cuplu, doi
bătrâni care stăteau pe-o bancă din zonă i jucau ah.
Atâ¿ ia oameni, numai Karen nu se zărea pe-acolo.
Si întârziase zece minute. Poate nu scrisese
cite¾ i în« elesese altă oră. Pe altă bancă nu era,
pentru că dăduse ture de trei ori parcului i n-o văzuse.
Ar mai rămâne să întrebe oamenii, dar nu era atât de
disperat. O va vedea mâine la coală, poate aveau altă
oră împreună, n-avea de unde tii din moment ce-o
observase abia cu o zi în urmă.
Nu se gândise că poate era prea insistent, a0 a,
dintr-odată, de i nu credea asta. Nu făcuse decât să
vorbească cu ea de câteva ori i s-o întrebe cum se
simte, să-i trimită un bile el nevinovat... Altor fete li s-
ar fi părut drăgu să primească un bile el de la cineva.
Privi din nou ceasul: alte cinci minute scurse i
Karen nu părea să apară. Măcar de-ar fi avut numărul ei
de telefon, i-ar fi fost mai u or să dea de ea.
Ar putea merge s-o caute acasă, dar nu-i putea
face probleme, aq a că rămase pe banca lui Þ i-• i dădu
capul pe spate, privind cum stelele încep să se ivească,

66
părând simple punctule e pe-un fond purpuriu
amestecat cu portocaliu.
Acea culoare îi amintea prea bine de bluza ei din
acea zi, cu dungi portocalii • i galbene, opusul tuturor
vorbelor care pluteau pe la urechile lui. Nimic sinuciga
în acele culori vii. Nimic sinuciga în albul cămă ii de
ziua trecută. Nimic sinuciga¾ în ochii ei alba tri ca
cerul de vară. De ce ar crede to1 i că are gânduri negre,
doar pentru că era mai retrasă? De la un simplu accident
din clasa a noua?
- Aš tep i pe cineva?
Mârâind, Daniel se întoarse pe jumătate doar
pentru a da ochii cu Laura ¿ i unghiile ei
supradimensionate, aranjate la un salon scump, părul
vopsit de atât de multe ori încât îi pierduse numărătoarea
q i hainele de firmă. Nu roz, nu fustă scură, ba chiar o
pereche de jean i strâm i, care-i scoteau în eviden ă
lungimea picioarelor, dar de firmă.
- Mrr i U ie, îl imită ea ¡ i se a„ eză lângă el.
Mai ¾ ii minte când mi-ai dăruit...
- ...o brăN ară cu „te iubesc” de Ziua
ÎndrăgostiÞ ilor tot pe banca asta, da, Laura, mi-ai zis de
cel pu in o sută de ori.
- a i un sărut din ăla cum numai tu tii să oferi.
ÎU i aplecă buzele către el, însă Daniel se dădu
câa iva centimetri mai departe de ea. A fost prima lui
iubită din liceu i au fost vota i doi ani la rând regele
° i regina balului doar pentru că erau cel mai drăgu
cuplu din tot liceul, chiar ¾ i seniorii îi plăceau. Asta

67
până când Laura s-a hotărât că trebuie să- i ridice
standardele ¾ i l-a părăsit.
- Eram aÏ a drăguÀ i când eram boboci, nu crezi?
îU i aminti ea odată ce văzu că Daniel o respinge. Am
avut cea mai lungă rela ie din istoria liceului, doi ani i
ceva.
- Până te-ai decis tu să-i pui capăt, adăugă Daniel
cu sarcasm în glas.
- Via• a, Daniel, via¾ a! râse Laura ¿ i ridică
mâinile în aer. Toată lumea porneU te de jos.
ÎU i dădu ochii peste cap f i-o lăsă să vorbească.
Nu era prima oară când îl considera „de jos”, dar ce • i-
ar mai dori ea acum să nu-l mai considere. El a fost
singurul ei iubit cu care nu s-a culcat • i care i-a dăruit
mici atenU ii pline de sentimente, pe când ceilal i au
tăvălit-o pe rând i i-au cumpărat cadouri mari i seci,
în special Doug.
Trecut de ora apte, Karen nu apare. Daniel î i
trecu mâinile prin păr i se ridică de pe bancă, făcând-o
pe Laura să-¾ i ridice privirea din telefon.
- Pleci deja?
- Da, răspunse i întoarse spatele. Pe mâine.
Ridică o mână în aer • i-o salută, apoi o lăsă
singură pe bancă. Î i învârti privirea prin parc, însă
nimic. AlF i oameni, unii erau colegi, al• ii vecini, al ii
necunoscuf i, oricine numai Karen nu. Poate gre ise
parcul, dar nu era ea atât de proastă. Poate deja plecase.
Poate nici măcar nu venise.
Sătulă de drumuri, Karen trânti u„ a frigiderului

68
 i a eză cutia cu ouă pe masă. Se răzgândise în ultimul
moment să se întoarcă acasă. N-ar fi făcut bine dacă ar fi
mers să se vadă cu Daniel, deci parcă mai bine era să
vină acasă, să facă un duF de aproape o oră i apoi să
coboare să-« i pregătească ceva de mâncare. Schimbă
melodia Ï i băgă telefonul înapoi în buzunarul
pantalonilor de trening, apoi căută o tigaie în dulap.
- Karina?
Speriată, se întoarse i lovi tigaia cu fundul,
trântind-o de pe bufet. Î i dădu că tile jos din urechi i
se uită fix către tatăl său. Deja i se zbârlise pielea. N-ar fi
trebuit să-¿ i ia tricou pe ea. Ar putea s-o lovească tot
peste rănile precedente Ţ i-ar durea de două ori mai rău.
- Tată, eu...
- Nu, o opri el À i-¿ i frecă ceafa, căscând. Te
superi dacă pregăte™ ti ceva în plus?
Scăpă tot aerul din plămâni 0 i închise ochii, apoi
dădu din cap. Era una dintre rarele zile când tatăl ei n-
avusese timp să bea sau nu fusese stresat. Probabil nu
avusese destui bani la el să- i cumpere bere. Sau, poate,
cine tie, din senin, s-a gândit că ar fi bine s-o lase mai
moale cu obiceiul ăsta.
Privirea din ochii lui trăda oboseala, semn că în
acea zi chiar părea să fi muncit serios. Poate plecarea
so iei sale l-a marcat i vrea să- i îndrepte greZ eala...
dar asta nu explică de ce ziua trecută i-a vărsat to• i
nervii pe ea, iar acum o roagă să-i pregătească cina. Nici
măcar n-ar trebui să-l asculte, ci doar să-i spargă trei ouă
în cap i să se încuie în camera ei, dar recuno tea că

69
era mai bine să intri pe u ă decât să te urci în copaci,
apoi să intri pe fereastră.
O parte bună era că în acel cartier casele nu
semănau deloc între ele. Nu credea că vreun cartier din
Torrance are case asemănătoare. Aici vedeai una galbenă
q i drăgu8 ă, acolo vedeai una albă, cu etaj i geamuri
uria e. Aici era o grădină cu trandafiri, acolo o piscină
înconjurată de plante ciudate.
Puse câteva ouă în tigaie, apoi luă pâinea, tăind-o
felii. Nici n-avea de gând să se întrebe ce era cu tatăl ei,
avea destule pe cap. Cât timp n-o lua la bătaie, n-o
interesa. Cu atât mai bine dacă-1 i vedea de treaba lui.
Dea i acea schimbare era prea bruscă. Sau poate
exagera ea.
Scutură din cap À i lăsă cu itul de-o parte. Prea
multă gândire strica • i se întreba dacă Daniel o
a„ teptase în parc sau fusese doar o capcană i el nici
măcar nu mersese. Da, mai bine că se întorsese acasă.
Amintindu-a i vag că, uneori, tatălui ei îi plăcea pâinea
prăjită la orice masă, se îndreptă încet către camera de zi.
Anormal, bărbatul stătea pe canapea ¾ i schimba
canalele la televizor, fără vreo cutie de bere în mână.
Karen înghi« i în sec • i merse până lângă măsu• a de
cafea, strângându- i degetele la spate.
- Vrei pâinea prăjită sau o las a„ a? întrebă,
oarecum temându-se că i-ar primi una peste nas în
secunda doi.
- Cum vrei tu, răspunse el « i lăsă telecomanda
pe masă, închizând ochii. Mă anun„ i când e gata.

70
 Dădu din nou din cap i se întoarse în bucătărie,
luă câteva felii de pâine de pe masă i le a eză lângă
prăjitor, apoi îl băgă în priză, aa teptând să se
încălzească. Se sprijini de bufet i închise ochii,
sco¿ ându-U i că tile. I se acrise de-atâta muzică pentru
moment.
Sunetul ascu¾ it ca o unghie pe geam o făcu să
tresară 8 i să se răsucească pe călcâie; nimic. Un alt
sunet o sperie i mai rău a i scoase un scâncet ca de
câine, ducându- i mâinile la gură, cu ochii mari,
singurul ei gând fiind că Daniel e un mare idiot.
Nervoasă, deschise u¾ a din spate U i ie i,
răcoarea făcându-i pielea de găină.
- Ce cauÏ i aici? U u¿ oti pentru a nu fi auzită.
- Îmi făcusem griji, răspunse Daniel i întinse o
mână către ea, însă Karen se dădu un pas înapoi. Te-am
a teptat aproape două ore.
- Trebuie să pleci, i-o întoarse ea rapid. Înainte să
te vadă cineva.
N-ar fi ie it, dar deja o văzuse i n-avea cum să
mai dea înapoi. Acum nici măcar în propria casă nu mai
putea scăpa de el? Se feri din nou când Daniel vru să-i
atingă braa ele, acum goale datorită tricoului cu mânecă
scurtă. Urmele de curea se terminau undeva mai sus de
cot, dar Karen părea să fi uitat complet de asta.
- Pleacă, repetă ea. Nu pricepi că nu vreau să am
de-a face cu tine?
- Nu sunt chiar atât de afurisit, accentuă el.
Fata răsuflă exasperată. Trebuia să scape cumva

71
de el înainte ca taică-său să-i prindă i să creadă altceva,
apoi să se ia de ea de bună voie.
- a tii ce, chiar nu-mi pasă cât de afurisit e• ti tu,
reluă Karen ¾ i puse mâna pe clanH ă. Cum m-ai găsit?
- În seara aia, de-aici ai fugit după ce tatăl tău i-
a făcut... astea, spuse cu dezgust i arătă către bra• ele
ei.
- Nu • tiu despre ce vorbeU ti, negă ea i-8 i
duse din nou mâinile la spate. N-am nimic.
Daniel dădu să spună ceva, însă nu găsea
cuvintele potrivite. Era evident că n-avea de gând să- i
recunoască situa5 ia de acasă, mai ales în fa a lui. Asta
q i faptul că acum o vedea ca • i cum ar fi diminea ă i
s-ar fi trezit împreună: în pantaloni de trening gri, papuci
de casă 8 i un tricou cu nia te personaje din desene
animate pua in cam scurt. Părul îl avea strâns stângaci
într-un coc în vârful capului, iar semnele de pe bra e
erau singurul ei defect, cel pu in în ochii lui.
Karen î i împleti degetele la spate ¾ i începu să
tremure de frig, întrebându-se dacă măcar mai era în
siguran ă în propria casă. De• i voia să intre înapoi • i
să-l lase acolo, nu putea. Dacă începea să strige  i l-ar fi
auzit tatăl ei? Ar fi fost mai nervos ca niciodată, asta cu
siguran ă a i cine tie, n-ar mai lăsa-o să iasă vreodată
din casă până nu-i ies peri albi.
Razele de lumină care se strecurau afară pe
fereastră sau pe lângă ea, toate se adunau asupra chipului
lui Daniel ¿ i îi scoteau în eviden ă verdele ochilor.
Părea obosit i-ar face bine să meargă acasă, însă el

72
bătuse drumul până acolo după ce că o a teptase două
ore în parc. Nu 1 tia ce să în eleagă din asta. Norocul ei
era că Rose n-avea mare influen ă când se ruga de ea
să-i acorde o ansă lui Daniel i să iasă cu el, acum
cine • tie, poate ar fi fost părăsită într-o tufă.
Amintindu-a i că băgase prăjitorul de pâine în
priză i tatăl său a tepta să-l cheme la masă, î i drese
glasul i se mai dădu un pas înapoi.
- Doar pleacă, spuse din nou • i dădu să intre în
casă, însă Daniel se repezi ¾ i-o prinse de mână.
N-avea cele mai fine mâini din lume, dar nici de
om care săpase în grădină toată via a nu erau. Erau a• a
cum trebuiau să fie, normale, nu îmbibate de sute de
creme i lo¿ iuni. Karen doar se încruntă i- i retrase
rapid mâna, ducând-o din nou la spate. Pur i simplu nu
voia s-o atingă sau să aibă de-a face cu el în vreun fel.
- Karen, vreau doar să...
- Nu vreau să tiu ce vrei, îl întrerupse ea i
păai în bucătărie. Pleacă odată 1 i să nu te mai întorci.
- Dar...
Trânti u¥ a è i, cu aceea i rapiditate, trase
jaluzelele la fereastră. Aruncă două felii de pâine în
prăjitor F i întoarse ouăle din tigaie, apoi se aq eză pe un
scaun i-U i sprijini fruntea-n palme. Ce să vrea un tip
ca el tocmai de la ea? Niciun băiat nu se băgase în seamă
vreodată cu ea, decât James, dar el î i vărsase prânzul
pe hainele ei, iar de-atunci nu mai scăpa de el.
Daniel?
ÎU i arătaseră degetul pe stradă când nici măcar

73
nu se cuno teau, apoi apare din senin în liceu i îi ia
apărarea, fiind unul dintre cei doi D, i, ca un bonus, are
singurul lucru de care ea are neapărată nevoie pentru a
trece peste anumite momente, singurul lucru primit de la
mama ei pe care 1 i ea îl primise tot de la mama ei š i tot
aU a. Singurul lucru care îi cauza atâtea probleme.
Daniel se depărtă încet, sări din nou peste gardul
viu ¾ i- i văzu de drum. Acum măcar era sigur că nu i
se întâmplase ceva rău, deÞ i uitase să se gândească la
varianta cum că aceea n-ar fi fost casa ei. Nici că-i păsa,
acum că o văzuse din nou.
Era amuzant cum în două zile o fată putuse să-i
sucească atât min ile încât s-o caute acasă când tia că
are un tată violent. Î i îndesă mâinile în buzunare i
grăbi pasul când văzu autobuzul oprind în sta ie. Dacă
se mi ca mai repede, l-ar prinde i-ar ajunge acasă într-
un final, a i-a a întârziase destul de mult, iar maică-sa
s-ar fi speriat îngrozitor. N-o anun ase că ajunge atât de
târziu i nici nu putea s-o sune; ar fi fost degeaba, n-ar
fi răspuns, ci mai degrabă ar fi azvârlit telefonul în
perete.
Se sui în autobuz i rămase în picioare,
q inându-se de-o bară. Oare exagerase? Ar fi trebuit să
poată vorbi mai deschis cu ea i să lămurească ce i
cum, dar pur i simplu se pierduse când îi văzuse ochii,
chipul, 8 uvi0 ele de păr scăpate din coc, bra ele rănite
q i uitase complet ce voia să-i spună. Nici acum nu- i
amintea.
După aproape jumătate de oră de plimbat cu

74
autobuzul, coborî chiar în fa a casei lui i scormoni
după chei, însă u a era deschisă. Intră încet i- i lăsă
jacheta în cuier, apoi auzi voci din camera de zi.
Răsuflă uß urat când î• i văzuse tatăl acolo, lângă
maică-sa. Poate era una din acele zile. Dar la ce se
gândea? Aici nu era filmul The Notebook, unde Allie î i
aminte te brusc cine e Noah. Acolo era casa lui, unde
maică-sa nu 0 i-a amintit niciodată cine e John i de ce
vine mereu la ea.
- Hei, scuze că am întârziat, spuse i maică-sa se
repezi în bra ele lui.
- Daniel, slavă Domnului! Credeam că ai păa it
ceva!
- Sunt bine, răspunse i îi mângâie părul
cârlion at.
La o primă privire, n-ai fi crezut că mama lui
avea probleme psihice. Arăta încă tânără, cu părul cre ,
auriu i ochii verzi. Numai că, dacă erai mai atent,
observai că dese ori privea în gol i se speria din orice,
de aceea trebuia să stea mai mult acasă în ultima vreme.
Nu i-a picat tocmai bine să afle că părin ii ei au murit
într-o explozie din cauza gazelor, iar acel oc i-a afectat
gândirea.
- John m-a învă at să joc dame, spuse i-l lăsă
pe Daniel să se a eze.
Acesta î¥ i privi tatăl puU in amuzat. Mereu
găsea câte un motiv pentru a veni acolo, mai ales că nu-i
făcea deloc plăcere să doarmă în casa de alături. Nu
putea sta în aceea i casă cu femeia pe care o iubea când

75
ea nu- i amintea uneori nici cum se nume te.
- Foarte bine, zâmbi • i o prinse de mână. ο i
promit că mâine o să mă joc cu tine, dar acum ai face
bine să mergi să dormi.
- Merg eu cu ea, se băgă John i o ajută să se
ridice. Hai, Melisse, e târziu.
Părin• ii lui urcară scările, lăsându-l să-i
urmărească cu privirea până dispar de tot. De doi ani se
tot chinuiau s-o aducă înapoi. Doctorii spuneau că nu se
poate, boala era ireversibilă, însă ei încercau.
Intră în bucătărie ¿ i începu să mănânce pâine
goală, fără chef de-a căuta altceva, cu gândurile
împăr ite: părins ii ¾ i Karen.
- Ce rapid, spuse odată ce taică-său se aU eză în
fa a lui.
- Da, a adormit imediat ce-a pus capul pe pernă,
răspunse acesta ' i- i continuă cafeaua. Cum a fost azi?
Daniel înghi¾ i ultima bucată de pâine i îi spuse
despre voluntariat i ce s-a mai întâmplat pe la ore, însă
omisese un detaliu: Karen. Nu-i spusese despre ea i
nici n-avea de gând s-o facă acum. Mereu când plăcea pe
cineva vorbea non-stop despre fata respectivă i mereu
taică-său îl lua în râs că nici de data aia n-a nimerit pe
cine trebuie, a a că ar trebui să a¿ tepte.
După cum decurgeau lucrurile, Karen nu părea să
aibă de gând să-i cedeze prea curând.

76
 capitolul opt
Karen i tatăl ei se a ezară la masă în lini te.
Se întreba dacă o auzise când vorbise cu Daniel, dar ar fi
venit să vadă care e treaba, nu? Ar fi început să urle i
să arunce cu ceva după el, apoi să- i verse restul
nervilor pe propria fiică. ì i dacă l-a auzit i dacă nu,
măcar tăcea din gură i-Ţ i vedea de mâncarea din fa ă.
Ouăle ie¥ iseră cam moi i pâinea se arsese
pua in, din neaten ie, însă tatăl ei nu părea să observe.
Mesteca încet i privea undeva către centrul mesei,
pierdut în gânduri. Karen se foi pe locul ei i• lăsă
furculi a să zdrăngăne în farfurie. Ca din reflex, ochii i
se măriră a i se opri din respirat, privindu- i tatăl,
pregătită pentru un urlet.
Mereu se enerva de la anumite zgomote, fie
robinetul, u0 a, o farfurie sau pur i simplu scâr âitul
podelei. Însă nu primi nicio reac ie din partea lui. Doar
se uita absent către masă, parcă ne tiind că mestecă
ceva sau că respiră. Fata î¿ i muD că buza. L-ar fi

77
întrebat ce s-a întâmplat, dar îi era frică. Bra ele încă o
usturau când atingea ceva din gre eală i n-ar fi vrut
alte semne, pe fa ă de data asta. Trase aer adânc în piept
q i se ridică de la masă, îÞ i luă farfuria i-o lăsă în
chiuvetă cu gândul că va spăla vasele mai târziu sau
diminea a următoare.
O mânca limba să-l întrebe de ce a plecat maică-
sa atât de brusc, de ce n-a luat-o cu ea, de ce n-o oprise.
Rămase cu mâinile în chiuvetă, privind către fereastra
acoperită de jaluzele, sperând că poate e doar un co mar
° i când se va trezi totul va fi frumos: mamă, tată,
prieteni. N-ar mai fi fost atât de antipatică întregii coli
q i Daniel nu s-ar mai fi F inut după ea. N-ar mai fi fost
nevoită să-« i ascundă rănile fa ă de ceilalì i i de
singura persoană care văzuse, într-adevăr, motivul
pentru care le avea.
° i, până la urmă, de ce trebuia să fie Daniel cel
care să 8 tie lucrul ăsta? El • i Doug erau ultimii oameni
de pe pământ cărora le-ar fi spus despre situa ia ei de-
acasă. Ar fi fost ultimii oameni de pe pământ în care i-
ar fi depus ultimul gram de încredere. Încă se mira de ce
nu spusese tuturor că sinuciga a de Karen e bătută măr
acasă i se ascunde prin bosche i plângându-¾ i de
milă. Ar fi fost i mai adorat dacă lansa cea mai tare
bârfă despre ea, cine tie, dacă n-a făcut asta deja, ar
putea avea parte de-o noapte cu două fete odată sau chiar
cu trei.
Scutură din cap 8 i se sprijini de marginea
chiuvetei. Chiar de-ar fi s-o amenin e că spune asta

78
tuturor n-ar ie i cu el. Un tip care e prea popular, posibil
plin de bani de i n-avea ma¿ ină, tatuat poate i-n
talpă, care umblă cu un alt tip prea popular, sigur plin de
bani, aparent inocent, care a prostit fiecare fată din
q coală să-i strige numele când făceau sex. Ea i Daniel
erau diferi¿ i ca de la cer la pământ. Mereu e ceva în
neregulă dacă acel fel de băiat te urmăre te toată ziua,
vrea să vă vede i seara Ţ i vine acasă după tine. Toate
astea a a, brusc, de parcă l-ar fi lovit ceva.
- Eu o să merg să dorm.
Karen se răsuci pe călcâie ¿ i se lipi de bufet din
obi¿ nuin8 ă, doar pentru a vedea cum tatăl ei se ridică
de pe scaun ¾ i se retrage. Dădu din cap Ţ i mormăi un
„noapte bună”, apoi se apucă să strângă masa, însă îl
urmări cu coada ochiului. Mergea mai coco at decât de
obicei i, când se ¿ inea departe de băutură, era un
bărbat chiar frumos. Nici acum nu tia cu ce se ocupă,
dar faptul că era îmbrăcat în căma ă albă Þ i-avea o
cravată desfăcută atârnată de gât însemna că, poate, avea
o slujbă destul de decentă.
De fapt, dacă se gândea bine, venea beat doar
seara. Niciodată nu observase cum este îmbrăcat, dar
nici nu acordase aten ie detaliilor. Tot ce făcea când
stătea acasă era să- i facă temele în camera ei, atât, n-
avea curajul să coboare jos când erau amândoi acasă.
Dacă era doar cu maică-sa, da, mai cobora, dar a a nu.
° tia că se va isca o ceartă, apoi o bătaie. De ce să
coboare, să vadă cum propria mamă stă i îndură?
Nici dacă ar fi vrut n-ar fi putut să-i oprească. Era

79
prea mică, încă e prea mică pentru a avea o influen ă
asupra acF iunilor părin ilor. Poate dacă ar fi fost băiat
ar fi putut face ceva. La vârsta asta ar fi fost mai înaltă
° i-ar fi mers la sală, cum fac ceilal i, pentru a se
men¿ ine. Poate ar fi fost mai frumoasă i n-ar fi fost
luată în râs încă din primul an de liceu doar pentru că era
timidă i îi era frică să aibă încredere în cineva.
Î i dădu o è uvi ă de păr după ureche • i- i
scărpină fruntea. Sim• ea lipsa bretonului când î1 i
prindea părul, dar ce nu făcea din cauza căldurii? Dădu
drumul robinetului i începu să spele vasele, bâ âindu-
se de pe un picior pe altul pentru a trece timpul. Nu tia
la ce să se gândească mai mult: la mama ei, la tată sau la
inten• iile lui Daniel? Dar poate-ar trebui să se
gândească la James.
Un zâmbet îi apăru pe faq ă « i începu să râdă.
James cel împiedicat care Þ i-a vărsat prânzul pe ea în
primul an de liceu, James cel care zâmbea cu felia de
portocală intre din i, James cel care se inea după ea
mereu i-o suna aproape zilnic. Mai că uitase de el cu
toate astea. Nu s-a gândit niciodată să-i acorde o ansă
; i să fie prieteni pe bune, să-i spună i ea ce se petrece
în capul ei, poate a¾ a ar putea să-i răspundă la
îmbră• i ările grăbite i stângace pe care i le adresa
uneori.
AU eză ultima farfurie în suportul pentru vase i
se ¿ terse pe mâini. Poate ar trebui să aibă mai multă
încredere în el de-acum încolo. Mai aveau pu¾in 1i
terminau liceul, apoi îi va sim i lipsa 2 i va regreta că

80
timp de patru ani nu-i acordase nici măcar o ansă cât
de mică, nu-l lăsase s-o ajute cu nimic.
Luă o felie de prăjitură din frigider, stinse
luminile la parter i urcă scările. Spera ca măcar să
adoarmă cu toate tornadele acelea din mintea ei. Pe de-o
parte era plecarea maică-sii, pe de alta era neliniš tea din
comportamentul tatălui din acea seară i, nu în ultimul
rând, Daniel. Ce voia acel ciudat de la ea, tocmai de la
ea? Nu era frumoasă, nu era înaltă, nu avea sânii mari,
nu avea părul cine tie ce minună ie, nici gene lungi
sau voce seducătoare, de ce se inea după ea? Putea s-o
aleagă pe Laura, chiar dacă fuseseră deja împreună. Sau
pe Rose, chiar dacă fusese deja fraierită de Doug.
Se aruncă în pat U i lăsă prăjitura pe noptieră.
Brusc, îi pierise pofta de ciocolată. Î i puse o pernă în
cap odată ce se răsuci pe burtă 1 i începu s-o lovească
încet cu palmele. Nu se aU ezase tocmai bine, având
ocazia să-i bată lumina lunii în ochi i s-o streseze i
mai rău. Îa i înfundă fa a în saltea i a2 eză perna mai
bine, apoi începu să dea din picioare în aer, fără pic de
succes într-ale somnului.

Doug se aruncă pe scaunul de lângă Daniel i

scoate un sunet de satisfacì ie, întinzându- i bra ele
înainte ca un câine gata să doarmă.
- Deci? întrebă brunetul U i se uită plictisit la el.

81
Cum e noua ta prietenă?
- Omule, stai să vezi! începu Doug. La început nu
putea să scoată nicio vorbă, doar rânjea, apoi ne-am
plimbat cu ma ina i-am mers la un restaurant pe plajă.
Până la urmă • i-a dat drumul la gură, dar să fiu al naibii
de nu vorbe™ te de zici că-i maică-mea, nu mai tace!
- Femei, râse Daniel. Nu po¿ i trăi cu ele, dar nici
fără ele. i, altceva?
- Încă nu, rânji celălalt a i se îndreptă pe spate. E
genul care trebuie luat uF or, pricepi? Vorbe dulci, apoi
nia te flori, apoi i se oferă o noapte romantică, cu
lumânări parfumate ™ i toate cele.
Daniel dădu din cap ¾ i continuă să-l asculte. Se
întâlniseră undeva prin zona liceului, îi dăduse un buchet
de flori U i îi deschisese portiera ma inii, cum făcea de
obicei pentru a le câ tiga încrederea, de parcă ar fi fost
la vânătoare. Îi spusese că de când claxonase după sado-
maso-Karen ¿ i Rose se ridicase în picioare s-o salute,
începuse să vorbească i nu mai tăcea. O dusese la
restaurantul de pe plajă unde- i ducea de obicei iubitele
° i chelnerii deja a tiau că avea de gând să comande
acela• i lucru la prima întâlnire, a a că nici nu-l mai
întrebaseră. Îi admirase părul, ochii, buzele, îi spusese că
e foarte frumoasă în acea seară i să nu-l considere prea
îndrăzneð dacă la final o va săruta.
- Ai o vrăjeală, continuă Daniel i-l înghionti în
umăr. Cum de nu se prind niciodată?
- Cum să te prinzi când te ui i la asta? ridică o
sprânceană ¿ i arătă către fa¾ a lui. Mama m-a făcut un

82
adorabil cu gânduri murdare.
După altă lovitură în umăr, Doug î i continuă
povestea. După ce plecaseră de la restaurant, se
plimbaseră pe plajă ¾ inându-se de mână i continuând
cu vorbe dulci, apoi ni te glume. La întoarcere l-a lăsat
s-o sărute ì i chiar se întinsese după mai mult, însă Doug
o oprise, mergând pe deviza că dacă dai tot din prima, a
doua oară nu mai are farmec. Rose făcuse o fa• ă de
căa elu plouat, apoi a mai sărutat-o odată i i-a spus
că se văd diminea„ ă la coală.
În final, Doug făcu o faß ă de învingător ö i
Daniel râse ¾ i mai tare decât înainte. Poate ar trebui să-i
ceară niŢ te sfaturi în legătură cu Karen, dar la cât durau
rela¾ iile lui, mai bine ar face după propriul instinct
decât să se încreadă in metodele lui Doug. Cine tie,
poate o făcea să-l lase fără mo tenitori dacă ac iona
ca-n manualul de aspirat gagici al amicului său.
- Jur, a fost cea mai tare seară din via` a mea!
spuse Rose ì i- i trase tricoul pe cap. tii ce buze are?!
- Nu, răspunse Karen • i-` i legă q ireturile, apoi
dădu cu piciorul de bancă pentru a verifica dacă s-a
încăl• at bine. i nici nu vreau să aflu.
ÎU i prinse părul într-o coadă de cal i ieÞ iră pe
terenul de sport, unde profesorul se plimba nerăbdător cu
flurierul atârnat de gât. Odată ce le văzu, suflă în el i
toa i porniră la cinci ture de teren. Deja se încălzise,
° inând cont că luase o bluză cu mâneca lungă, chiar
dacă avea pantalonii scurU i, nu putea să poarte încă
tricouri, nu cu urmele de pe bra1 e. Rose grăbi ritmul i

83
ajunse lângă ea, continuând să-i povestească.
- Mi-a adus trandafiri! gâfâi ea. i tii ce a spus
când i-am luat? Că e un buchet de mini-eu. tii, ca-n
filmul ăla!
- Cu tipul chel care avea un mini-tip chel ¿ i cu
ăla păros cu ochelari? gâfâi i• Karen.
- Da! râse Rose À i se împiedică, însă nu căzu. A
spus că ne vedem azi, dar am ajuns târziu i n-am dat de
el înainte de prima oră.
Karen î i dădu ochii peste cap i încercă să nu
mai alerge cu gura deschisă, apoi doar o ascultă pe Rose
cum scoate inimioare pe gură, chinuindu-se să nu cadă
pe jos, apoi profesorul să urle că nu e bună de nimic,
cum fac toG i profesorii de educa! ie fizică, de parcă
to i ar fi atle i înăscu i!
Doug î i lungi gâtul • i privi pe fereastră, iar
rânjetul i se lărgi. Îl trase pe Daniel de mânecă i îi arătă
priveli tea, ignorând explica• iile profei de chimie care
se tot plimba de la o tablă la alta.
- Ce-mi place când văd fete în pantaloni scur i
L i adidaÏ i butucăno¿ i, mormăi Doug ¿ i- i mu¿ că
buza. Le fac picioarele atât de mia to, zău! 0 i
fundule ul, nu uităm de fundule .
- Mă întreb dacă o să te potole ti vreodată, spuse
Daniel fără să privească.
- Poate când o să am nevoie de viagra, rânji
celălalt U i se uită mai atent, zărind părul ro u al lui
Rose. Ehei, uite-mi iubiß ica! i pe-a ta.
Daniel scăpă pixul din mână ¾ i se ridică jumate

84
din bancă, uitându-se peste capul lui Doug. Mirosul de
produse de păr îl gâdila la nări, însă îl ignoră Z i-¾ i miji
ochii. Da, acolo era, alături de Rose, părând să vorbească
q i abia de mai puteau să alerge fără să-2 i lase capul în
jos ¾ i să pară că se împiedică. Părul lung i brunet îi
flutura din coada strânsă la spate i se vedea foarte clar
că ¿ inea cu degetele de mâneci pentru a nu se ridica • i
să-i lase la vedere urmele de pe bra¾ e.
Se opriră la semnalul profesorului i îi urmară în
continuare instruca iunile. Cei doi băie i uitaseră
complet că erau la ora de chimie. Tot ce vedeau, mai ales
Doug, erau numai funduri feminine în pantalona i
scur¾ i, p i picioare, unele lungi i sexy, altele mai
scurte i sexy. Executau chiar mi carea care-i plăcea
lui Doug la nebunie când fetele erau la ora de educa ie
fizică: trebuiau să se aplece până atingeau pământul cu
degetele. Avea o fa ă visătoare 1 i- i mu2 ca buzele pe
rând, ne¦ tiind la care să se mai uite.
- Băi, să fiu al... începu el, derutat; care dintre ele
era gagică-ta? Dacă nu- i iese cu sado-maso, o preiau
eu. Nici nu se alege dintre bucăq ile de-acolo!
Daniel îi arse una peste ceafă i reveni la locul
lui. Nici nu voia să se gândească cum ar fi dacă Doug ar
ajunge împreună cu, Doamne fere te, Karen. Ar fi gelos
peste măsură i probabil l-ar lua la bătaie. Cu buza de
jos umflată, Doug se răsuci pe scaunul lui i se încruntă,
lăsând de-o parte fetele de-afară i redeveniră aten¾ i la
profa de chimie.
Tua ind mai rău ca un bătrân, Rose se aruncă pe

85
bancă i- i întinse picioarele înainte. Cinci ture de
teren de fotbal plus cine tie câte alte zeci de exerci ii?
Nu pe gustul ei. Văicărindu-se se picioare, Karen încercă
să se a eze normal i încet, însă pică în fund exact ca
un copil mic, icnind din cauza contrac iilor mu chilor
de la picioare.
- Proful vostru e crud! se văicări Rose. Noi doar
ne uitam la băieF i cum joacă fotbal european. i dacă
alergam... măcar terenul ăla era mai mic! Ăsta-i gigantic.
- i se pare, mormăi cealaltă, masându- i
gambele. Hai mai bine la du¿ uri până nu se
aglomerează.
- Corect! sări ro„ cata în picioare. Nu trebuie să
miros urât când mă văd cu Doug!
Karen răsuflă plictisită U i se ridică i ea de pe
bancă, apoi ¾ chiopătară până la vestiare. Măcar la
dua uri erau aburi i nu i se vedeau urmele de pe bra e,
deci avea pu0 in noroc. Nimic nu era mai rău decât să ai
sportul prima oră, apoi toată ziua n-ai chef nici măcar să
respiri. Partea proastă era că avea din nou franceză, iar
ea avea franceză cu Daniel, deci ar fi preferat să rămână
să alerge de nebună pe teren decât să dea ochii cu el
după seara trecută.
Aburii deja inundaseră baia ¾ i te puteai asigura
ca nu nimere0 ti pe nimeni decât dacă dădeai cu mâinile
prin aer. Karen refuză să se gândească la ceva cât timp
lăsa apa fierbinte i săpunul s-o scape de mirosul de
transpiraU ie. Poate dacă ar da cu fond de ten pe mâini
nu s-ar mai observa chiar aì a de bine urmele... dar ce

86
tot vorbe te? Nu-l cară după ea, iar acasă nu s-a gândit
la asta. Închise ochii i se stropi pe fa ă pentru a-• i
reveni.

- N-ar trebui să facă asta, mormăi James,

încruntându-se.
- De ce nu? îl contrazise Rose. Poate e la fel de
romantic ca Doug!
James î i dădu ochii peste cap i dezaprobă din
nou ideea lui Rose în legătură cu Daniel i Karen. N-o
va lăsa să se încurce cu un dobitoc ca el care nici măcar
n-o merita nici de l-ar amenin a ea însăŢ i că-i taie
gâtul, dar acea nebună cu părul ro u ca maÞ ina de
pompieri insista într-una pe tema asta.
Deja sătulă de vorbele lor, Karen se strecură în
clasa de franceză fără ca ei s-o observe u i se aq eză într-
o bancă oarecare. Ciudat, nimeni nu se uita la ea i nu
râdea, ci trecuse ca orice alt elev, chiar se dăduseră din
calea ei. Probabil n-o recunoscuseră datorită bluzei verzi
L i părului făcut de Rose după un sfert de oră de
insisten¦ e, dar acum că scăpase de ea...
Ridică din umeri „ i trase de elastic, lăsând coada
să se despletească. Se sima ea expusă dacă părul nu-i
cădea pe umeri, de parcă cineva ar vrea să-i rupă gâtul.
Dacă unele se chinuiau cu placa o oră să-F i îndrepte
părul ca lumea, Karen avea norocul ca părul ei să fie

87
a a natural: pleo tit i lung.
Făcuse grea eala de-a se a× eza într-o zonă unde
mai erau bănci libere lângă ea, a a că imediat ce intră în
clasă, Daniel se grăbi să se a eze în banca din fa a ei.
Nu-l observase, fiind ocupată cu scormonitul prin
geantă, ceea ce-i dădu ocazia să se a eze invers pe
scaun i să-¾ i sprijine coatele pe banca ei ¾ i s-o
privească îndelung. Sim indu-se observată, Karen î i
ridică privirea 1 i se sperie din nou, lipindu-se de scaun.
Ar fi trebuit să se a• tepte la asta.
Tipul ăla chiar avea impresia că era într-un film?
Cu sigurana ă făcuse un pariu cu Doug c-o va transforma
în regina balului până la sfâr itul anului, exact ca-n
She's All That, excluzând faptul că el nu s-ar îndrăgosti
de ea, cum făcuse Zack când se îndrăgostise de Laney,
împiedicata fată cu haine pătate de vopsea.
- a i-am spus că nu, spuse G i trânti căr ile pe
bancă, speriindu-l.
- Dar n-am întrebat nimic, rânji Daniel Ţ i începu
să răsfoiască manualul. Încă.
- Exact, i-o întoarse Karen 0 i îi prinse degetele
între paginile manualului. Orice-ar fi, răspunsul e nu.
- Haide, se miorlăi el i afi• ă o mutră de
că elu . Chiar nu sim• i nimic?
Fără să se încrunte, Karen î0 i apropie chipul de-
al lui i se opri la o distan• ă de câ iva centimetri.
Respira ia îi mirosea a mentă i ciocolată, ochii verzi îi
străluceau printre firele de păr întunecat de parcă ar fi
fost stelele de pe cerul nop¾ ilor de vară. Daniel î i

88
 inu respira ia i totul o luă razna în capul lui odată
ce-o văzu că se apropie atât de mult de el. Î i mu că
obrazul pe interior, ab inându-se din greu să nu-i prindă
obrajii între mâini i să nu- i lipească buzele de-ale ei.
Pivirea lui Karen era neutră • i parcă arunca
săge¾ i într-a lui. Nu schia a niciun gest F i to i din
clasă se adunaseră în jurul lor pentru a vedea dacă au de
gând să se sărute sau nu.
- Nu, spuse până la urmă Ø i ridică din umeri,
depărtându-se de el. Nu simt nimic.
Mul imea se răsfiră cu sunete de dezamăgire,
însă Daniel doar se holba la ea de parcă i-ar fi divulgat
un secret care depindea de securitatea na ională. Ratase
ocazia să-i simtă gustul buzelor de parcă ar fi dat drumul
nisipului printre degete. La nici zece centimetri nu fusese
mai departe de el, de ce n-o sărutase? Ce dacă avea să-l
omoare după, măcar murea p i el împlinit.
- Dar vrei ăsta înapoi, zâmbi Daniel • i scoase
lăn i• orul din buzunar. Nu?
- Nu, minU i Karen a i înghi' i în sec. Nu-l vreau
înapoi.
Amuzat, Daniel îl băgă înapoi în buzunar U i se
întoarse la banca lui, profesoara anun ând imediat să se
pregătească pentru un test rapid.

Rose î i scoase telefonul i se uită la ceas,

89
mârâind. Karen i James întârziaseră cinci minute i
parcarea se golea din ce în ce mai mult, iar ea n-avea de
gând să rămână ca o sperietoare de ciori, singură.
Trebuiau să stabilească ce ì i cum pentru voluntariatul
de mâine, iar ea uitase să le ceară numerele de telefon.
- A dat Domnu'! strigă odată ce-i văzu ieU ind de
după un jeep. Ce-a durat atât?
Cei doi ridicară din umeri. Nu era u¾ or să scapi
de la ora de biologie, mai ales că mar i Karen trăsese
chiulul 8 i proful avusese să-i transmită câteva vorbe.
Rose spuse s-o scutească de detalii i le ceru numerele
de telefon pentru situa ii viitoare, apoi stabiliră ora de
întâlnire mâine.
Fuseseră anun• a i că vor fi împăr„ i¿ i în două
grupe: unii vor merge la un orfelinat i ceilal i la un
azil de bătrâni. Dacă nu, se vor întinde i week-endul
viitor pentru a merge to2 i în acela i loc, însă atunci se
deschidea sezonul la plajă ì i nimeni n-avea de gând să
piardă prima zi de leneveală la soare, chiar dacă aveau
examene finale i trebuiau să învea e.
Karen rămase cu vorbele în aer i privi printre
capetele celorlalU i doi, înnegrindu-se toată.
- L-ai chemat i pe el?! × opti nervoasă, arătând
către Doug ™ i Daniel. E ti nebună?
- Oricum trebuia să mă ducă acasă, ripostă Rose,
nevinovată. Celălalt nu ß tiu ce caută aici.
- Sunt ca fra• ii, mormăi James i o apucă pe
Karen de bra¾ , u° or. Hai să mergem.
Fără a mai spune ceva, Karen se lăsă târâtă de

90
James departe de Rose, căci Doug mergea cu pa i
grăbi• i. Aceasta le strigă un salut i că se văd mâine,
apoi se răsuci către ceilalì i doi, sărindu-i lui Doug de
gât de parcă nu l-ar fi văzut de ani întregi.
Daniel se dădu doi pa• i la dreapta pentru a nu fi
dărâmat, apoi porni după Karen i James, lăsând
porumbeii să- i vadă de pupăceli i dulcegării. Oricum
va rămâne singur, ce-i era dacă stătea până plecau ei, ce-
i era dacă pleca singur.
Nu mai avuseseră nicio oră împreună de la
franceză F i Karen terminase testul înaintea lui, a a că o
zbughise cu cinci minute înainte de sfâr2 itul orei, apoi
n-o găsise toată ziua, iar la prânz parcă intrase în
pământ. Se opri în fa a lor, făcându-l pe James să se
încrunte â i să se posteze în fa a fetei.
Aveau aproape aceea™ i înălN ime, însă
diferen ele erau destule. Daniel părea periculos, parcă
ie it din închisoare, iar James avea acea fa ă de băiatul
mamei, asemenea lui Doug, fără vreun tatuaj sau belciug
sau orice altceva. Daniel părea să fi mers ceva mai mult
pe la sală ì i să fi uitat să se frezeze în acea diminea ă,
iar James se frezase, dar nu mai mersese la sală de
aproape un an.
- Nu te băga, Căpitane Fericit, mormăi Daniel i
dădu să treacă de el.
- Cât i-a luat să gândeq ti asta? râse James • i îi
blocă din nou drumul.
Daniel îl prinse pe James de braÐ a i-l smuci
într-o parte, însă el ripostă i-l împinse din faZ a fetei,

91
încruntându-se mai rău ca niciodată. Karen î i mu că
buzele i-Þ i plimbă privirea de la unul la altul: erau atât
de diferiF i ¾ i totu i asemănători, dar când păreau să fie
nervo• i puteai jura că sunt gemeni.
- Vreau doar să-i vorbesc, spuse Daniel ` i arătă
către Karen. N-o răpesc, să ¾ tii.
- Ea nu vrea, îl contrazise celălalt sigur pe sine.
A[ a că n-are rost.
James ridică din umeri zâmbind. Ăsta era un
defect de-al lui, zâmbea în orice împrejurare, chiar • i
când era în pericol de-a fi bătut măr de tipul cu fa¾ ă de
pua căriap . Karen termină cu muşcatul propriilor buze
° i se băgă între ei înainte de-a se încăiera • i de-a
arunca pumni aiurea.
- Gata, zise • i îi privi pe rând, apoi î` i lăsă
mâinile înapoi pe lângă corp.
Băie¾ ii se relaxară ¾ i rămaseră drep¾ i, câte
unul pe fiecare parte a ei, parcă a teptând semnalul de
luptă. Se mai uită odată la ei, apoi închise ochii i- i
masă tâmplele. De ce tocmai ea era supusă la a a ceva?
Prefera să-i arunce cu peF te stricat în fa ă decât să se
bată. Se ab¿ inu să nu-i zică vreo două lui Daniel, dar
doar se încruntă, apoi îl prinse pe James de mână.
- Hai odată.
Ambii erau uimi i: James pentru că-l prinsese de
mână din proprie ini iativă, iar Daniel pentru că totul se
întâmplase atât de repede încât nici nu-2 i dăduse seama
ce caută singur în parcare. Renun ă la a mai încerca pe
acea zi, îa i îndesă mâinile în buzunare 2 i făcu stânga-

92
mprejur. Destul pentru o zi. Trebuia să meargă acasă, să
stea cu maică-sa i să se culce devreme pentru a se trezi
să meargă ori la azil, ori la orfelinat.
Acum îi cam părea rău că Doug avea altă
prietenă. Cine îl mai ducea acasă când îi era lene?
Oricum, se întreba cum primise Laura vestea, pentru că
seara trecută părea foarte relaxată i sigur nu de
supărare avusese de gând să-l sărute; l-ar fi sărutat i
dacă mai era încă într-o relaţie cu Doug, ce-o oprea?
Dacă nu afla nimeni, putea să aibă cinci iubi i odată,
ce-o interesa pe ea dacă e corect sau nu? Întâi propria
persoană, apoi ceilal• i.
De ce îl respingea Karen atât de mult? Nu se
luase niciodată de ea sau, dacă o făcuse, nu inten ionat.
Sigur nu făcea a5 a urât doar pentru că-i arătase degetul
pe stradă. ì i ea i-l arătase, erau chit! De ce să se supere
a a?
Se opri în sta ia de autobuz • i se sprijini de
indicator, privind cum vântul răsfiră frunzele palmierilor
de vis-a-vis. Se născuse F i trăise în Torrance, nu i se
părea cine ™ tie ce minunăU ie de ora , atât că putea
merge oricând la plajă i era mereu cald, iar iarna doar
ploua. În rest, era o bătaie de cap.
Lovi o pietricică a i rămase cu piciorul întins
înainte. Ce-ar putea face să n-o mai sperie atât de rău pe
Karen? Nici măcar nu voia să se uite la el, darămite să
stea cinci minute întregi să-i vorbească? Þ i când se
apropiase de el... putea să jure că a crezut că-l va săruta.
Îşi mu că buza la acest gând, închizând ochii.

93
Ce senza ie l-ar fi străbătut? Una la fel de banală ca
atunci când săruta alte fete, căci toate au fost comune,
sau alta? Ar fi fost diferit?
Încercă să-¿ i imagineze o întâlnire cu ea, chiar
prima. Ar fi putut fi seara trecută, când a rugat-o să se
vadă în parc. Ar fi coborât acele câteva scări până pe
plajă i s-ar fi plimbat. Ar fi lovit apa cu picioarele i-
ar fi desenat în nisip, apoi, din gre• eală, s-ar fi prins de
mână. Ar fi privit-o în ochi toată noaptea i i-ar fi spus
cât de frumoasă e, apoi ar fi sărutat-o.
Scutură din cap 8 i începu să râdă. Ce anse
avea? Îl ø tia drept prietenul lui Doug, cu acelea i
obiceiuri ca i el, de când Cynthia răspândise vestea că
Daniel Wens e un tigru în pat i abia îi face fa ă. Nu
; tia sigur care era mai tigru dintre el • i Cynthia š i care
chinuise pe care. Încă i se zbârlea pielea când î i
amintea că mereu voia să-l lege la ochi 2 i-l mu ca de
gât încât îi lăsase semne o lună întreagă. Ce mai râsese
Doug de el atunci.
Autobuzul opri cu un scârU âit i Daniel urcă
dintr-o săritură, a¿ ezându-se pe un loc liber de la
fereastră. Erau mai mul i turi ti acolo decât localnici,
to i îmbrăca¾ i în alb i cu aparate foto la gât, ochelari
de soare F i pielea ro iatică. Î i lipi obrazul de geam i
rămase ap a, pierdut în gânduri, până când se a eză o
femeie lângă el J i începu să-• i facă aer cu un evantai
care răspândea un miros al naibii de dulceag.
- Scuză-mă, tinere, începu ea i-l bătu pe umăr
cu evantaiul, tii cumva unde putem coborî undeva

94
lângă plajă?
Daniel îÐ i îndreptă privirea către ea. Era cam pe
la cincizeci • i ceva de ani, îmbrăcată în alb, evident, i
cu fa• a roa ie de parcă s-ar fi spălat cu vopsea.
- Cu autobuzul ăsta, coborâ¿ i la intersecŢ ia
dintre Catalina Avenue i Knob Hi...
- Nu fi aŢ a obraznic! izbucni ea i îl lovi în cap.
Ah, ce copii, Dumnezeule!
Se ridică de lângă el i coborî la sta ia
nepotrivită, făcându-l pe Daniel să se lovească de unul
singur în cap. Nu făcuse nimic decât să-i spună unde
mama naibii să- i dea fundul mare i zbârcit jos din
autobuz, n-o înjurase. După ea mai coborâră încă vreo
trei sau patru persoane, tot turi ti, uitându-se urât la el.
Treaba lor, oricum nici dacă ar fi coborât la plajă n-ar fi
avut ce face.
Autobuzul porni din nou cu acelaq i zgomot grav
q i Daniel se ridică în picioare, a teptând lângă u ă.
Dacă nu mai prindea vreun semafor ro u, poate ajungea
acasă înainte ca taică-său să plece în tura de noapte i
maică-sa să rămână singură. Partea bună era că pe el nu-l
uitase niciodată i nu-l dădea afară din casă, dar pe John
îl aruncase de câteva ori în stradă, până să decidă că va
cumpăra casa de-alături Ţ i va sta în ea o perioadă, cât
îU i permitea, apoi poate o va vinde la nevoie.
Sări din autobuz U i mai alergă două minute până
acasă, poate a a nu mai gândea atât. Abia aì tepta să
ajungă, să mănânce, să vină noaptea i să doarmă. Se
săturase să-0 i amintească la fiecare cinci minute cum

95
Karen fugea de el mai rău decât dacă ar fi avut vreo
boală contagioasă i i se spărsese balonul în care stătea
ø i semăna cu un hamster.

- Sigur nu vrei să te duc acasă?

Karen dădu din cap. Pierduse câteva ore aiurea
cu James, apoi luaseră o cină formată din pizza q i suc la
o terasă pe plajă, la răcoare, refuzând să discute despre
Daniel sau Doug. Îi era destul că-n trei zile îl văzuse cât
pentru toată viaF a, dar acum voia două zile libere i
lini¾ tite. Mâine vor merge să ajute bătrânii sau copiii,
ceea ce el n-ar face niciodată, deci va scăpa cu
siguran ă.
- Mul• umesc, James, dar nu. Mă descurc.
- Măcar până la col¿ ul străzii, insistă el.
Dădu din gene de parcă ar fi fost cel mai firesc
lucru pentru un băiat, iar Karen se lăsă păguba ă. Strada
ei era aproape, ce-avea de pierdut dacă-l lăsa s-o
conducă măcar până la col ?
Părăsiră terasa, dându- i seama că era mai
întuneric decât păruse. Noroc cu luminile de pe stradă i
aglomera8 ia de turi ti sau localnici, căci altel ar fi
murit de frică, mai ales când vedea palmierii înal i • i
ciuda• i. Niciodată nu pricepuse care e treaba cu pomii
ăia i făcătura lor: erau ditamai copacii x i aveau cinci-
` ase frunze în vârf.

96
 - K, te sim i bine?
- Da, ridică ea din umeri. De ce nu m-a sim i?
° tii că mi se face rău doar de la pe te, iar noi am
mâncat pizza, deci nu-i problema.
- Nu la asta mă refer! pufni James i se postă în
faaa ei. Te întreb dacă te sim i bine, nu dacă te doare
stomacul.
Indignată, Karen îa i fixă privirea asupra lui, însă
James părea de neatins. Renun ă ! i răsuflă zgomotos,
apoi î i îndesă degetele în buzunarele jeanì ilor,
pornind la drum, U tiind că va veni după ea.
- Mă simt bine, serios, min¿ i ea. Sunt doar
obosită, atât.
- Să spunem că te cred, cedă James ¿ i- i potrivi
pasul cu al ei. Dar să tii că po i să ai încredere în
mine.
Karen se opri i se răsuci către el. Brusc,
sim¿ ea nevoia de-al îmbră× i™ a. În patru ani nu-l
îmbră• i ase mai mult de câteva secunde i asta când
încerca el, iar ea se zbătea să scape cât mai repede. Î i
încordă mua chii bra elor pentru a încerca să facă asta,
dar ceva o oprea. tia că dacă l-ar fi strâns în bra¾ e ar fi
însemnat că-l lasă să afle mai multe despre ea. Totu i,
poate nu. Ce era doar o simplă îmbră¾ i are
prietenească?
- Mersi, răspunse i continuă să meargă.
- Mereu când mă gândeam c-o să- i spun asta,
a fi vrut să răspunzi cu un simplu „• tiu”.
Karen se întoarse din nou către el. James nu se

97
mi case de pe loc, ci doar privea fix spre ea, a teptând
probabil să înceapă să râdă. Trase aer adânc în piept i
făcu doi pa™ i doar pentru a se opri în braÞ ele lui,
strângându-l puternic.
James căscă ochii de parcă cineva l-ar fi
împu¾ cat în stomac. Era prima oară în patru ani când ea
îl îmbră` i' a din voin• ă proprie H i dura mai mult de
trei secunde. Respirând, î i strânse bra•ele în jurul ei,
aU teptând de atâta timp încât a crezut că nu va avea
parte vreodată de asta.
- Scuze, spuse până la urmă ¾ i se desprinse din
bra¿ ele lui. Ar fi trebuit să mă gândesc mai bine la ce
să-« i răspund.
- E-n regulă, zâmbi James. Deci te duc până
acasă?
- Nu! se grăbi Karen să răspundă. Mă descurc.
De fapt, mă descurc chiar de-aici. Mersi, James, din nou.
- Dar...
- Ne vedem mâine.
Plecă în pas grăbit ¾ i-l lăsă singur, urmărind-o
cu privirea. Încă nu-i venea să creadă că o strânsese în
bra¿ e mai mult de câteva secunde. Respiră adânc de
câteva ori ì i- i trecu mâinile prin păr, apoi se întoarse
cam ame it. Era un început bun, mai bun decât nimic, în
orice caz, mai ales în situa ia lui de prieten loial care de
fapt nu era chiar prietenul ei pentru că nu-l lăsa ea să fie.

98
 capitolul nouă
Grămada de elevi din fa a liceului era
neobi• nuit de mare anul ăsta. Până i profesorii s-au
mirat când au văzut aproape două sute de elevi înscri i
la voluntariat. Era ceva neobi nuit din partea lor i
probabil mai aveau nevoie de unul sau două autobuze în
plus pentru a-i deplasa pe to i sau, cel mai bine, i-ar fi
dus ¾ i în alte locuri dacă tot erau atât de mul i.
Sătul de vorbăria Laurei atât de diminea` ă,
Daniel porni prin mul ime în căutarea cuiva cunoscut,
însă tocmai atunci directorul le atrase aten ia q i rămase
pe loc. Câteva mul umiri ici-colo, apoi i-a împăr it în
trei grupe: azil, orfelinat i cură enie. Se strecură din
mul¿ imea de curăF enie înapoi în cea pentru orfelinat,
neavând chef să colinde oraì ul de colo-colo cu un sac
după el. Nu că l-ar deranja, dar se anun2 a căldură mare
în ziua aia.
- Doamne, câ¾ i s-au adunat! se miră Rose U i se
sprijini de umărul lui Karen.

99
 - Anul ăsta, mormăi ea i- i scărpină bra ul.
Anul trecut au fost doar cincizeci i ceva parcă.
Un sunet ascu• it îi făcu pe to i să se chircească
q i să se încrunte către profesoara de franceză care se
plimba cu o portavoce printre ei i o listă în mână,
anun¾ ând că va face prezena a, a a că ar face bine să
fie atenr i.
Rose se opri din vorbit q i căscă, apoi îŢ i plimbă
privirea prin mul ime. Bineîn• eles că Doug nu venise,
dar probabil îi va face o surpriză, a• a că tot continua să
spere. Dezamăgită, pufăi F i-¾ i suflă câteva fire de păr
roa cat din ochi, apoi începu să se clatine pe călcâie,
ridicând mâna i strigând când îq i auzi numele.
- Karina Evans!
Karen ridică • i ea mâna ß i strigă. La auzul
acestui nume, Daniel făcu ochii mari i începuse să
zâmbească mai ceva ca un idiot. Se înghesui printre
ceilal i căutând-o pe Karen, însă nu prea mergea pe
unde trebuie. Cineva il înghionti în umăr xi îi făcu semn
cu bărbia, nedumerindu-l â i mai rău.
- Daniel Wens, eÀ ti cu noi? repetă profesoara i
privi în jur.
- Aici! strigă i ridică o mână.
Oprindu-se din clipit i respirat, Karen îÞ i dorea
să fi intrat în pământ. De ce trebuia să dea peste el
oriunde? L-ar fi putut evita, dar numele ei fusese strigat
înainte 8 i cu siguran ă auzise. Ca un tic nervos, î i
mua că buzele • i îU i prinse coatele cu palmele,
gândindu-se ce ar putea căuta el la un orfelinat sau la un

100
azil de bătrâni? El n-ar avea milă nici de propriul copil,
darămite de al ii, altceva mai bun n-avea de făcut?
Profesoara le spuse să urce în ordine în autobuz,
iar James o atinse pe umăr, în elegându-se din priviri că
vrea să stea lângă ea. Dădu din cap i se a eză la rând,
sperând că Daniel nu va da de ea tocmai atunci, când era
cu James, pentru că mai târziu sigur o va găsi. Se prinse
de bară 8 i urcă, a ezându-se la fereastră, apoi James
alunecă lângă ea, însă Rose se a1 eză imediat lângă el,
înghesuindu-i pe amândoi.
- Ce? făcu ea. Vrei să mă a ii în bra e de te ui i
a a urât?
- Mai sunt locuri libere, se chinui Karen să spună
cu fa• a lipită de geam. Sau măcar lăsa i-mă să respir.
Rose î i miè că fundul mai la margine, iar
cealaltă fată reu i să stea normal. James se sim ea ca a
cincea roată la căru ă între două fete problemă: una era
iubita unuia dintre cei doi D, iar cealaltă era inta
celuilalt D. Concluzie? S-ar putea să intre în bucluc dacă
făcea vreo mi• care nasoală fa ă de Rose, că de Karen
nu- i făcea probleme. Nu că i-ar fi frică de Doug, dar n-
avea de gând să-l aibă i pe el pe cap.
Daniel î` i ridică privirea peste irul de scaune,
însă n-o putea găsi. Probabil era pe celălalt rând š i n-o
putea vedea din cauza elevilor care rămăseseră în
picioare U i se fâ âiau de colo-colo în timp ce autobuzul
îi clătina. Se aJ eză înapoi la locul lui i- i ciufuli
părul, făcându-l un dezastru i mai mare decât era.
Niciodată nu-• i pierdea timpul cu asta. Prefera să

101
doarmă decât să se frezeze. Uneori.
Încet, autobuzul se strecura prin trafic la aproape
opt diminea™ a, plin de elevi adormi i sau ame• i i,
unii regretând că a i-au trecut numele pe acea listă.
Adică, bineîn eles, majoritatea băie ilor s-au înscris
pentru că văzuseră numele Laurei, iar majoritatea fetelor
pentru că văzuseră numele lui Daniel. Era un obicei ca
ceilal i să se ia după alF ii mai interesan i ca ei, deci
era singura cale prin care să ademenească voluntari, dar
anul ăsta aveau cel mai mare succes, niciodată trecând
de ¿ aizeci. Dar două sute? Era ceva pe lângă anii
trecu i.
James se foi între cele două fete. Trupul lui lipit
de-al lui Karen îi juca feste. Ba i se zbârlea pielea, ba îl
treceau toate transpira iile sau îi tremurau mâinile. În
atâta timp nu căpătase o îmbră i1 are din partea ei, iar
acum, brusc, îi sare în bra¿ e dintr-o simplă replică
jalnică rostită de el. S-ar fi gândit să mai încerce chestii
de-astea profunde, dar apoi l-ar considera nebun i l-ar
trimite la plimbare, dar n-ar fi prima oară când ar face
asta. N-avea el fire de păr în cap de câte ori Karen îi
spusese s-o lase în pace.
Dându- i ochii peste cap, Rose îl înghionti ¾ i se
uită ciudat la el, transmiÞ ându-i că se holba. El doar
scoase limba i n-o mai privi pe Karen, apoi î i fixă
aten¾ ia către ruptura scaunului din fa a lui.
Bineîn eles că ea nu s-ar îndrăgosti de el. Niciodată nu
te îndrăgoste ti de cel mai bun prieten, pentru că mereu
o fură tipul rău „ i frumos care, în mod miraculos,

102
devine îngerul ei păzitor.
După încă jumătate de oră parcursă în lini te i
pe jumătate adormi i, toŢ i coborâră din autobuz, într-
un final. Daniel se frecă la ochi, căscă, î i lăsă š apca pe
scaun i ie¿ i ultimul, căutând-o pe Karen cu privirea,
însă nu prea o zărea. Erau destule fete brunete acolo, iar
el nu era personajul unui film care- i poate recunoa te
aleasa de la cinci po te distan ă. Aia era realitatea i-n
realitate nu-• i dai seama dintr-o grămadă de oameni
cine e cine, mai ales dacă e cu spatele la tine.
Profesoara responsabilă de pielea lor urlă în
portavoce a i făcu lini te, pentru că niciodată nu puteai
potoli prea u or o grămadă de tineri agita i. Î i drese
vocea i le explică situaF ia, cum că nu trebuie să facă
gălăgie 8 i să se poarte urât cu cei mici, pentru că unii
sunt bolnavi. O parte vor merge să ajute personalul, iar
ceilal i vor merge să se joace cu copiii fără să-i sperie.
Negăsind-o pe Karen, Daniel se avântă împreună
cu grupul pentru joacă. Nu mul i erau fanii acelor
creaturi mici care urlau toată ziua i te trăgeau de nas
° i de păr, de aceea rămăseseră pu ini pentru asta i
prefera să nu se bage la ajutatul personalului. Decât să
facă totul pe dos, prefera să fie pictat pe fa ă de-un
ânc.
Rămasă doar cu James, Karen aruncă o privire în
jur: copii. Peste tot numai copii de la vârste de un an
până la optsprezece când trebuiau să plece de-acolo.
- a i ce facem? întrebă James, stingherit. Mă simt
observat mai ceva ca pe Animal Planet.

103
 - Calmează-te, spuse ea i ocoli un pu ti care se
juca pe iarbă. Dacă te joci cu cineva care nu e nici prea-
prea, nici foarte-foarte, o să trăie¾ ti.
- Păi, ar fi bine. Am planuri mari, nu vreau să
mor de-acum, zâmbi i îi făcu cu ochiul, gest la care
Karen doar ridică din umeri.
- Bravo ð ie.
Nu prea se prindea de atitudinea lui James în
preajma ei. Nu se prinsese de atâ ia ani, iar acea
îmbră i are era posibil să fi fost doar ca între prieteni
° i să nu însemne nimic de genul ăla. James î¾ i trecu
mâinile prin păr U i apoi … i le aq eză pe ` olduri,
venindu-i să spună „LăsaŢ i copiii să vină la mine!” dar
se ab• inu a i grăbi pasul pentru a o ajunge pe Karen din
urmă.
Rose mersese să ajute personalul. Era sătulă de
copii mici din cauza fratelui ei, deci prefera să facă
paturi sau să gătească, mai ales că tia de toate. Era fată
de casă, ce să mai! Nu ca Laura, care probabil se
pierduse când alesese grupul acela, dar probabil tia i
ea măcar să spele vasele sau să dea cu aspiratorul.
Probabil.
Fiind singur, Daniel se uita în jur, dând cu ochii
de fel i fel de copii, de diferite rase i vârste, to i
strân i într-o curte asemenea unui parc, fără să se certe
sau să se bată pentru că unul era negru • i altul alb, iar
celălalt galben. Trase aer în piept i rămase pe loc,
brusc amintindu-F i de ceva: dacă se speriau copiii de
tatuajele lui? Eh. Ridică din umeri i se îndreptă către

104
un grup de băie ei care se jucau cu ni te figurine de
ac iune.
Ace tia făcură ochii mari a i săriră pe el,
trântindu-l la pământ râzând i strigând că el ar putea fi
Joker i să-¾ i ia bătaie. De ce Joker î i lua mereu
bătaie? Joker e mult mai U mecher decât Batman, de ce
toa i îl adoră pe liliacul ăla în colan i F i chilo i?
Măcar Joker avea demnitatea de-a purta un costum.
Dacă James fusese răpit de-o feti„ ă să se joace
cu păpu ile, Karen încă stătea în picioare i nu tia ce
să facă. Mai mult se gândea că de două zile nu râsese
nimeni de ea, ceea ce era atât de ciudat, încât îi venea să
strige sau să se dea cu capul de pere i până se treze• te
din somn. Oftă încet, iar atunci privirea îi căzu pe o
bancă de lângă gard.
Un băiat care părea de vârsta ei stătea coco0 at
deasupra genunchilor, desenând ceva într-un caiet. Asta-
i amintea de ea când încerca să facă umbre ì i nu-i
iea eau mai deloc, chiar dacă se făcea pe degete de parcă
s-ar fi jucat în smoală. Î i mi că picioarele pe alee până
mai aproape, apoi se opri i se întoarse cu spatele. Ce să
facă acolo? Ea nu tia să se facă plăcută oamenilor, de
ce ar merge acolo să-l sperie pe bietul băiat cu faš a ei?
° i totu i n-ar strica să încerce. Rose ar trimite-o
acolo, să vorbească i să se simtă bine, nu să facă doi
paa i înainte i zece înapoi. Gândindu-se că oricum el
n-o cunoà tea • i n-avea cum să râdă de ea din prima,
î„ i făcu destul curaj i merse hotărâtă către banca pe
care stătea ¾ i- i prinse mâinile la spate.

105
 El î i ridică ochii i privi printre firele de păr
auriu către Karen, apoi zâmbi strâmb. Îi bătea soarele în
ochi • i nu prea putea să facă alte fe• e.
- Hei, spuse • i flutură creionul în dreptul
frun ii. Pot să te ajut cu ceva?
- Ce.. nu, scuze, se bâlbâi ea. Am venit cu ¾ coala
° i nu prea mă descurc în privin a copiilor. Sau a
oamenilor.
- Nu-mi spune că ea ti extraterestră! se miră
băiatul s i făcu ochii mari.
Karen începu să râdă, iar el îi făcu loc pe bancă
° i se a eză, punându-• i geanta lângă ea.
- Bun venit pe planeta noastră, adăugă i făcu un
gest dramatic către curtea orfelinatului. Dar să nu
răpe¾ ti pe cineva că o să ai de-a face cu mine. Apropo,
eu sunt Zack.
- Karen, spuse i îi prinse mâna. Deci, ă, ai
talent la desen, din câte văd.
Î i lungi gâtul 8 i observă o vagă schi ă a
clădirii din fa ă, însă avea mici probleme la ultimul etaj,
unde ferestrele erau rotunde i• de la balcoane atârnau
flori colorate. Zack se fâstâci i spuse că doar îi place să
deseneze, nu era cine tie ce mare talent, dar aq a se mai
relaxa. Karen luă caietul de pe piciorul lui i-l răsfoi,
rămânând cu gura căscată.
- Ah, nu U i tu! se văicări el. Mor când oamenii
rămân a a!
- Dar sunt geniale! îl contrazise ea i îi arătă un
desen cu o feti ă. Zici că-i fotografie alb-negru, cum

106
adică n-ai talent! Mie nu-mi iese a a ceva nici dacă îl
scot la imprimantă.
Zack începu să râdă ¾ i- i dădu părul pe spate,
apoi Karen îi dădu caietul înapoi i-l scoase pe-al ei. Ea
era mic copil în comparaŢ ie cu el, niciodată nu făcuse
nasul corect sau ochii atât de reali ti, pe când el parcă
lipise fotografiile pe foi ì i spunea că sunt desenate.
- Te pricepi prea bine, mormăi el. Eu nu pot să
fac flori nici dacă mă amenin• i cu moartea.
- Poate ai înclinaa ie spre oameni a i realism,
ridică fata din umeri. Eu niciodată nu m-am priceput la
asta.
- Dar poÏ i să faci benzi desenate, adăugă Zack
° i îi arătă un super-erou asemănător cu Superman.
Ă„ tia de la Marvel ar da o avere pe tine. Wow, ea cine
e?
Văzând desenul pe care încercase să-l facă după
o fotografie de-a maică-sii numai că nasul era strâmb i
umbrele aiurea, î„ i mută privirea i începu să- i
scarpine bra0 ul fără să-Ţ i dea seama. Aproape că uitase
că nu mai are fluturele 2 i că era pe undeva pe la Daniel,
probabil la amanet deja sau pierdut la vreun pariu
murdar.
- Mama, când era tânără, mormăi până la urmă cu
triste e în glas. Dar nu contează.
Întinse mâna să-À i ia caietul, iar mâneca bluzei
se ridică pu0 in, lăsându-i la iveală urmele de curea.
Zack căscă ochii i o prinse de încheietură uitându-se
mai atent, însă Karen nu părea să încerce să se retragă.

107
Pentru prima dată în via a ei, nu-i era teamă că cineva
ar putea râde de ea din cauza asta.
- Ce naiba lamă e asta? întrebă el de parcă ar fi
fost cel mai firesc lucru din lume.
- Nu-i lamă, râse Karen ð i-« i trase mâneca la
loc înainte s-o vadă cineva. E... Adică sunt urme de
curea. Dar nu-i ceea ce pare! adăugă imediat ce-i
observă privirea cu subîn× eles. Am un tată cu
temperament nasol.
Se opri imediat din vorbit. Nu tia de ce îi e atât
de u¾ or să se destănuie. Poate pentru că e un străin • i
n-o cunoaU te, apoi nu-l va mai vedea niciodată, deci ce
rost avea? Scutură din cap, apoi Zack zâmbi i- i ridică
q i el mâneca hanoracului, lăsând la iveală multe linii
crestate în piele. Karen înghi i în sec • i se holbă la el.
- De ce? reu¾ i să întrebe cu respira ia sacadată.
De ce ai face asta?
- Sunt orfan, Karen. La liceul unde merg, nu sunt
primit prea bine i asta mă calmează. Sunt luat în râs
mai rău decât ăia din clubul de mate.
Din senin, Karen se trezi zâmbind. ¿ tia exact
despre ce vorbe te, chiar dacă ea nici măcar nu se
gândise vreodată să decurgă la a! a ceva. Tot ce voia
erau doar zece minute în care să stea i să nu se
gândească la absolut nimic. Însă Zack chiar se amuza pe
tema asta, fiindcă începuse să râdă.
- atiu cum e, îi răspunse ea • i îi trase U i lui
mâneca peste semne. Dar asta nu e o soluţie.
Cu un puÏ ti pe spate • i întins pe jos, Daniel

108
încercă să sufle o furnică din faţa lui. Băiatul din cârcă îi
oferea un masaj cât toate cele pe care le primise Doug de
la iubitele lui J i de la saloane în total i mai mult.
Simplul fapt că sărea pe el de sim ea că-i scoate ochii
era relaxant.
Lăsă furnicile de-o parte ' i privi în sus când
totul se întunecă, având ocazia de-a vedea chilo eii cu
floricele ai unei feti e care se a ezase pe vine în fa a
lui ¾ i n-avea grijă ce face cu rochi¾ a.
- Îmi plac desenele de pe bra ele tale! strigă ea
q i se a eză pe burtă, sprijinindu- i obrajii în palme.
Vreau i eu!
- Păi, mormăi Daniel • i-ß i smulse o mână de
sub el, eu nu tiu să desenez.
- a tiu eu cine poate! zâmbi ea, apoi se întristă.
Dar Zack nu ¾ tie să facă floricele.
Prin mintea lui Daniel trecu o idee. Nu Ţ tia cine
e acel Zack, dar tia cine ì tia să deseneze orice fel de
flori fără probleme. Se milogi de băie el să se ridice de
pe spatele lui, apoi se ridică de jos, scuturându-se.
Întinse bra¿ ele în sus pentru a-1 i trosni jumătate din
corp, apoi feti a începu să sară în sus • i să-i ceară s-o
care pe umeri. El se conformă i-o sui pe umeri, iar ea
doar îl trase de păr i îi strigă exact ca unui cal să
pornească la drum.
Nu ¿ tia unde s-ar putea s-o găsească pe Karen,
dar trebuia să fie pe-acolo pe undeva. Î2i roti privirea
peste tot, însă nu prea era de găsit. Undeva, James
construia un robot din lego alături de niu te pu ti, o altă

109
colegă de-a lui se chinuia să stea pe un scăunel i să bea
ceai imaginar dintr-o cană de plastic, funda ul echipei
de fotbal învă a câ iva copii să joace i tot a a, însă
numai pe Karen n-o putea găsi pe nicăieri.
Feti¾ a îl trase de păr i îi arătă către o alee, iar
Daniel, neavând de ales Ţ i ì inând la părul lui, îi făcu
voia. Îi înconjură capul cu bra ele i- i lăsă bărbia în
părul lui.
- Cum te cheamă? întrebă ea, dând din picioare
aproape să-l lovească în nas.
- Daniel, răspunse ¿ i ocoli ni te colegi F i copii
înaira i în mijlocul drumului cu ma inu e. Pe tine?
- Sasha! strigă din nou. Îmi place numele tău, ie
î[ i place al meu?
- Da, e foarte frumos, zâmbi Daniel. Unde
mergem?
- La Zack! Uite, acolo!
Sasha întinse o mână • i îi arătă către banca de la
capătul aleii, unde două persoane erau a2 ezate i prinse
într-o discu0 ie. Un băiat blond 1 i o fată brunetă care-l
făcu să răsufle u„urat, pentru că tocmai o găsise pe
Karen, însă ceva parcă îl în¾ epase fix în inimă când o
văzuse alături de un necunoscut 1 i vorbea cu el de parcă
îl cuno tea de ani buni.
- Oh, nu, mormăi Karen i dădu să se ridice, însă
Zack o opri.
- Ce, ce-am zis?
- Nu, nu tu. El.
Arătă către Daniel, însă abia atunci observa că

110
râdea i asculta cum o pu toaică vorbe te fără oprire
în capul lui la propriu 2 i la figurat i părea să-i placă.
Zack ridică din sprâncene, apoi î i aminti despre ce-i
povestise ea, că un idiot n-o lăsa în pace, însă tot o opri
să stea acolo i să-l înfrunte. De i se cuno¾ teau de
abia o oră ¿ i ceva, împărtăì eau aceea i durere i nu-i
oprea nimic să- i spună ofurile unul altuia.
- Zack! urlă Sasha ¿ i alergă către el. Ai învă at
să faci flori frumoase?
- Nu, răspunse zâmbind i îi ciufuli părul. De ce
întrebi?
- Vreau desene pe mâini ca el!
Ridică degetul către Daniel, iar acesta salută, însă
privirea i se opri asupra lui Karen, însă ea prefera să- i
ferească ochii. Inspiră adânc i- i scoase mâinile din
buzunare, apoi se lăsă pe vine lângă Sasha i îi u oti
ceva, chipul ei se lumină brusc.
- Daniel mi-a spus că tii să faci flori frumoase!
zise imediat i începu să bată cu palmele pe genunchii
lui Karen. Vreau U i eu! Te rog, te rog, te rog!
Karen se încruntă către el, însă primi doar o
ridicare din umeri, apoi deveni atentă la Sasha. Capul îi
era împodobit de un păr Ţ aten asemănător lui James i
doi ochi negri asemenea unor mărgele, iar pistruii îi
aminteau de ea. Rânjea rugător să-i deseneze flori pe
mâini pentru că-i plăceau tatuajele lui Daniel i voia i
ea.
Neavând de ales, scormoni după un pix negru în
geantă i se lăsă pe vine lângă ea, Sasha neavând chef

111
să stea pe bancă, dar problema era că i Daniel încă
stătea lângă ea 5 i erau, din nou, mult prea aproape unul
de altul. Înghi i în sec U i luă o mână de-a Sashei,
începând să deseneze întâi o floare, apoi câteva linii care
duceau la o altă floare 2 i tot a a. Feti• a privea cu ochii
mari cât de frumoase erau florile ie ite din mâinile lui
Karen i îi venea să opăie de fericire, dar până i ea
° tia că n-ar mai ie¿ i la fel de frumoase dacă s-ar
mi ca.
Daniel îl privea pe furi pe Zack, ab• inându-se
să nu-i care câ iva pumni pentru că el reu ise s-o facă
pe Karen să vorbească i nici măcar nu se cuno teau
a„ a de bine. Avea o fa ă de copil inocent, asemenea lui
Doug • i James, adică sub acea frumuse e angelică se
ascundeau probabil gânduri murdare. Se încruntă pu in,
imaginându-¿ i cum îi zboară capul ca-n desene animate.
- Gata.
Văicărindu-se de amor• eală, Karen puse capacul
pixului Ţ i se ridică în picioare. Sasha făcu ochii š i mai
mari • i începu să a ipe, apoi o prinse de picioare în
semn de îmbră• i are, mulq umind din răsputeri, însă
cealaltă doar zâmbea strâmb 0 i îi spunea că a fost o
plăcere. Nu se pricepea la copii mici, cu atât mai pu• in
la cei care o îmbră¿ i• au. Nu mul: i o îmbrăÞ i¾ au pe
Karen i nici nu U tia cum se reac„ ionează la o
îmbră• i are din partea oamenilor care nu erau din
familie.
- Păi, se cam apropie ora de plecare, tuŢ i Daniel
q i băgă telefonul înapoi în buzunar. Ar cam trebui să

112
mergem.
- Du-te înainte, mormăi Karen fără să-l privească.
Se ab• inu să nu spună ceva, apoi plecă, însă o
anun¾ ă că o a• teaptă ceva mai încolo în caz că vrea
intimitate cu noul prieten, iar în ultimul cuvânt pusese o
por¿ ie bunicică de otravă Þ i un strop de priviri urâte.
Karen î i dădu ochii peste cap i îi transmise lui Zack
că o poate suna când vrea în caz că are nevoie să
vorbească despre ceva nu prea plăcut cu cineva. Acesta
zâmbi i acceptă propunerea, apoi î i luară la revedere.
Sasha alergă în josul aleii către Daniel U i-l
prinse i pe el de picioare.
- O să mai vii? Spune da, spune da!
- Da, răspunse el a i-o ridică în bra¾ e. O să mai
vin, î i promit.
O ciupi de nas i Sasha începu să-l tragă de
obraji i să-l sărute pe frunte, ceea ce-o făcu pe Karen
să se mire până-n măduva oaselor. Recuno2 tea, era de-a
dreptul frumos să vezi un tip cu fa ă de pu căria cu
un copil mic în bra e care nu se teme de el, ba chiar îl
strânge în bra e i-l sărută pe frunte i pe obraji, să nu
mai spunem că-l trage de nas, cum o trăsese i el pe ea.
Scutură din cap q i vru să treacă pe lângă el, însă
ar fi fost urât din partea ei să treacă pe lângă Sasha a a,
fără să spună nimic. Cu tragere de inimă, se opri lângă
Daniel i-o trase pe fetiF ă de obraz, iar ea o trase de
nas drept răzbunare.
- Mai vii i tu? întrebă din nou. Să mai desenezi
flori!

113
 - Nu tiu, mormăi ea nesigură.
- Haide, Karen, n-o supăra! zâmbi Daniel. E prea
frumoasă să stea supărată.
- Dar...
- Venim, o întrerupse din nou. Venim amândoi la
tine, Sasha, e bine?
- Da! strigă ea 8 i-l strânse din nou de gât.
Cu jumătate de faU ă acoperită de părul Sashei,
Daniel îà i păstra zâmbetul, însă Karen doar dădea
dezaprobator din cap, apoi î¾ i plecă privirea i porni
către ieŢ ire pentru a se întâlni cu ceilalx i în parcare. Nu
voia să molipsească to i copiii cu idio enia ei sau să-i
sperie. Înainte de-a- i da seama, Daniel o prinsese din
urmă, însă nu spunea nimic.
Parcarea deja era plină de elevi U i mul i se
văicăreau de oboseală, iar Rose deja se plictisise să stea
a„ ezată pe bordură i să se joace cu o sticlă de apă,
ascultându-l pe James cum spune ce glume proaste
auzise de la pu tii cu care î i bătuse capul. Ea nu
făcuse nimic altceva decât să împingă un cărucior cu
produse de cură at ¿ i să ajute o femeie să strângă
lenjeria murdară. Nu că ar fi preferat ea să dea cu sapa în
grădină, dar nu stătuse jos toată ziua, deci se în elege de
ce î¾ i dorea să ajungă acasă i să doarmă, era chiar
dispusă să renunq e la o întâlnire cu Doug dacă era
nevoie.
- Nici să nu întrebi! o opri Karen înainte de-a-1 i
da drumul la gură. Nu vreau să tiu ce ai de spus.
Rose închise gura a i-• i à inu întrebările pentru

114
ea, apoi îl prinse pe Daniel de bra când trecu pe lângă,
mirându-se că era ceva mai tare ca Doug, dar el nu era
Doug cel romantic. Acesta ridică din sprâncene i se
uită ciudat la ea, iar Rose doar î i dădu ochii peste cap.
- N-ai talent la agă¾ at! îi ¾ u oti până la urmă.
Ce crezi că faci?
- Adică? întrebă el, confuz.
- Ah, haide! Î i place de ea, am prins ideea, dar
nu « tii s-o abordezi.
- a i ce, râse Daniel, tii tu ce trebuie să fac?
- Bineîn¥ eles! se lăudă Rose • i-Ð i aruncă un
bra¿ după umerii lui. Ideea e să fii romantic, pricepi?
Vorbe• te frumos, cumpără-i flori, invit-o la cină, o
plimbare, ceva...
- Uite ce e, o întrerupse a i se depărtă de ea. Eu
nu sunt Doug. Până la urmă, o să- i frângă inima, crede-
mă.
Daniel plecă înainte ca ea să-l întrebe altceva.
Roa cata doar se bosumflă din cauză că era a treia
persoană care n-o lăsa să spună ce are de spus, James
fiind primul, apoi Karen F i apoi el. Se urcă în autobuz
q i îi înghesui din nou pe cei doi, tăcând tot drumul.
Niciunul dintre ei nu scosese vreun cuvânt; ba că îl durea
spatele, ba că avea prea multe gânduri în cap i-l
stresau, ba că nu tia ce să spună i alte chestii de
genul.

115
 capitolul zece
Soarele deja apunea considerabil, iar Karen nu-
q i putea lua gândul de la Sasha 1 i de la cum se purtase
faa ă de ea. Trebuia să fi fost mai atentă Þ i mai cu
zâmbetul pe buze, dar nu putea sta a a dacă nu era
obi¿ nuită. Ce motive ar fi avut ea până atunci să
zâmbească?
N-avusese chef să meargă acasă, dea i asta îi
spusese lui James, a¾ a că se avântase către Veterans
Park, locul unde trebuia să se vadă acum două zile cu
Daniel. Se a0 eză pe banca dinspre plajă, singura bancă
ce- i oferea o priveli te de vis, exact către apus, ¾ i- i
aruncă geanta lângă ea, pe post de pernă, apoi se întinse
pe spate. Dacă tot nu era nimeni în zonă, nu vedea ce
altceva putea face. Ce avea ea de făcut sâmbătă seară?
Nimic. Oricum o luase o durere de cap groaznică 1 i
sim¿ ea cum totul pare să-i cadă exact în cap • i s-o
strivească.
Plictisit de moarte ¾ i morocănos că Doug îl

116
lăsase din nou baltă pentru o fată, adică voia să vadă
dacă acea sâmbătă o poate băga pe ro¾ covana lui
iubi¾ ică în pat, Daniel se hotărâse să- i scoată mama la
o plimbare ¿ i, dacă tot Veterans Park era aproape, de ce
să nu o ducă acolo? Bineîn eles, î i luase i tatăl cu el,
în caz că intra întro criză ¾ i nu putea s-o controleze.
- De ce eU ti trist, puiule? întrebă femeia ¿ i îi
mângâie obrazul din mers.
Daniel îi prinse mâna i o dădu u„ or la o parte,
apoi spuse că nu are nimic. Chiar dacă Melisse era
pua in sărită, era mamă i el era singura persoană pe
care i-o amintea întru totul. Î i uitase so ul, fratele,
prietenii, dar fiul niciodată.
- Sunt mama ta, Daniel, nu încerca să mă
păcăle ti. Cine e?
- Cine e cine? încercă el să pară derutat, însă 1 tia
prea bine despre cine e vorba.
- La ce fată te gânde• ti atât de mult?
ÎU i mu că buza i se opri pe loc, apoi maică-sa
se puse în calea lui, privindu-l blajin. Dacă o mamă nu
‘ tia la ce se gândea fiul ei, atunci cine?
- Oricum mă crede un ciudat, pufni ¿ i continuă
să meargă, strângând lănŢ iÞ orul în buzunar. N-are rost.
- Asta este, dacă umbli cu Doug, punctă taică-său
q i-l bătu pe spate. Trebuie să fie mai specială decât
celelalte, nu?
Daniel se încruntă la propriul tată. Ura discu iile
de genul ăsta, pentru că mereu spunea acelea i replici
de parcă U tia că după două săptămâni se vor despăr i.

117
Nu-i răspunse, ci doar continuă să meargă, în timp ce
Melisse îl ¿ inea de bra . Într-adevăr, Karen avea ceva
special 8 i nedezvăluit, ceva ce nu arătase nimănui până
atunci, nici măcar ei. Dar el credea în ea, chiar dacă il
respingea mereu. Nu tia dacă să mai încerce sau să-i
dea lăn iF orul i s-o uite sau să-l mai păstreze Z i să se
roage de ea.
- Dumnezeule! exclamă John « i- i puse mâinile
la ochi pentru a-i apăra de soare, privind în depărtare.
Ce-i cu fata aia pe jos?
Curios, Daniel îÀ i ridică privirea. Într-adevăr,
cineva era pe jos, lângă banca lui preferată, cu priveli te
fix către apus, dar ceva îi spunea că acea fată nu era
oricine. â tia prea bine acea cămaU ă.
Se desprinse de maică-sa È i alergă către Karen.
Ce căuta ea întinsă pe jos, în parc? Căzu în genunchi i
începu s-o zgâl âie de umeri, strigându-i numele, însă
degeaba. Se uită în jur după, Doamne fereF te, vreun
cua it, pastile sau ceva, însă părea să nu aibă nimic de
genul pe lângă ea.
- Karen, p opti i o ridică de jos, punându-i
capul pe pieptul lui. Karen! insistă din nou i-o bătu
u or pe obraz. Karen, m-auzi?
Nimic.
Între timp, părin„ ii lui ajunseseră lângă el • i nu
q tiau ce să creadă. John ar fi vrut să sune o ambulan• ă,
însă so ia-sa-care-nu- tia-că-e-so ia-sa îl opri i se
lăsă în genunchi lângă Daniel, apoi întinse mâna către
obrazul fetei i îi dădu părul brunet la o parte, zâmbind.

118
 - E mult mai frumoasă decât celelalte, spuse până
la urmă.
Melisse continuă s-o mângâie pe obraz până ce
pleoapele îi tremurară, ceea ce-l făcu pe bărbat să- i
bage telefonul înapoi în buzunar, răsuflând u urat. Mai
că-i stătuse inima în loc, nu alta. Era sătul de situa ii de
genul, nu mai voia ¿ i din partea adolescentelor
necunoscute, probabil bete mangă sau drogate, însă nu
° i Karen. Nu împrăa tia niciun miros de alcool sau
tutun, ba din contră, mirosea a curat, mai curat decât
miroseau toate fostele prietene ale lui Daniel la un loc.
- Melisse, vreau să-¾ i arăt ceva, spuse John i-
V i ajută soÀ ia să se ridice.
- Dar vreau să...
- Melisse, repetă el, privind-o cu subînŢ eles. Te
rog frumos.
Cât timp părin ii lui se depărtau, Daniel se
gândea în ce fel să se vaite când Karen o să-l lovească
pentru că a atins-o ¾ i a mai i strâns-o în bra e.
Înghi• i în sec i-a i alungă acele gânduri. Era în
bra ele lui, vulnerabilă i probabil obosită, n-ar fi avut
suficientă energie cât să-l ia la bătaie. Ar fi închis ochii
q i-ar fi rămas a5 a, împreună cu ea, să se lase atin i de
razele apusului, numai că asta nu era prea posibil.
Sim¿ indu-se mult prea slăbită pentru a deschide
ochii, Karen tot se strădui să facă asta, chiar dacă nu i-ar
mai fi deschis pentru ceva timp. Nu i-ar fi stricat un
somn, iar la cât de confortabil stătea, chiar nu s-ar mai fi
trezit.

119
 Se frecă la ochi i- i a eză mâna pe pernă,
dar... de când inima pernei bătea? De când avea perna o
inimă? Străduindu-se să nu se sperie prea tare, încercă
să-¿i ridice privirea, doar că firele de păr îi blocau
vederea. Câteva degete i-l dădură încet la o parte š i totul
începea să se clarifice în mintea ei. Ochii verzi, părul
brunet, zâmbetul de idiot.
- Ce mama naibii... începu ea, însă nu reua i să
termine totul din cauza Ţ ocului. Ce naiba faci tu aici?
Nu, ce fac eu aici?!
- U or, o lini ti Daniel U i-o prinse umeri,
ajutând-o să stea ca lumea în capul oaselor. Te-am găsit
pe jos. Ï tii, puteai măcar să leq ini pe bancă.
Karen se frecă din nou la ochi i, cu chiu, cu vai,
se săltă pe bancă i scăpă de atingerea lui. Î i amintea
oarecum că venise acolo Ţ i se întinsese, dar nu pe jos.
Încă avea o durere groaznică de cap i îi vâjâiau
urechile, iar Daniel n-o ajuta cu nimic dacă stătea pe
capul ei.
- Ai mâncat ceva azi? întrebă i se a• eză a i el
pe bancă, iar Karen dădu negativ din cap. Asta explică
multe.
- Mersi de ajutor, dar poU i să- i vezi de-ale tale
acum.
- a tii, nu te înq eleg, spuse Daniel i privi către
apus. Ar fi trebuit să observi până acum.
- Ce? mormăi fata a i începu să- i mototolească
poala cămăa ii.
- Mă • in după tine de câteva zile, Karen, nu

120
pricepi că te plac?
- Mai lasă-mă! pufni ea i-l fixă cu privirea. Tu
nu placi fete, tu doar le ademene ti într-un loc drăgu ,
le-o tragi ¿ i apoi treci la următoarea tură. i, pentru
cultura ta generală, nu sunt una dintre ele.
ÎU i luă geanta de lângă ea « i se ridică de pe
bancă, însă Daniel se postă repede în fa• a ei, blocându-i
calea.
- Nu vreau să mă culc cu tine! strigă i-F i ridică
o mână în aer. Vreau doar să...
- Nu-mi pasă ce vrei, i-o reteză Karen, tot
strigând. a tiu care e tactica voastră: ceva dulcegării,
vrăjeli drăgu• e gen vom-fii-împreună-pe-veci, apoi
câteva plimbări romantice, câteva săruturi, câteva nop i
nebune i apoi pa.
- Ăsta e Doug! o contrazise Daniel, apoi privi în
jur ca nu cumva să-l audă cineva. Eu nu sunt ca el,
Karen. Nu joc fetele pe degete după cum umblă vorba.
° i ™ tii cât de urâte pot fi zvonurile.
Karen se dădu un pas înapoi 0 i se încruntă la el.
° tia, da, era o victimă a zvonurilor, ba chiar se
obi¿ nuise, dar el era... el corespundea prea mult cu
zvonurile! Cum să nu le creadă, mai ales că făcuse un
gest urât unei străine, când se loviseră. Ce imagine îi
oferea asta, de înger?
- Nu po i accepta că am singura pereche de
chilo i în care n-ai intrat, nu?
- De ce tot crezi că vreau asta de la tine? De ce e
singurul lucru la care te gânde ti?! izbucni Daniel i-o

121
prinse de mână, prea tare, dar nu- i dădu seama. Uită-te
bine la mine: nu vreau sex!
- De ce singurul lucru la care mă gândesc?
întrebă, calmă, À i-¿ i smuci mâna. Pentru că a a
sunte• i voi, ă tia populari. Ave1 i pariurile voastre,
pactele voastre de dinainte de absolvire.
- Karen, asta-i realitatea, nu American Pie.
- p tii foarte bine la ce mă refer. ¿ i profi¿ i de
asta doar pentru că ai singurul lucru de care am nevoie.
Nervos, Daniel scoase lănU i¿ orul din buzunar
q i i-l flutură prin fa ă. De ce credea Karen că tot ce
voia de la ea erau doar câteva nop i fierbin i i atât?
Respira greu i zgomotos din cauza nervilor, niciodată
nu fusese mai nervos i n-ar fi crezut că ar deveni a• a
din cauza ei.
- Ăsta? spuse i-l aruncă în aer, apoi îl prinse în
palmă. tii ce? M-am săturat.
Îi prinse mâna i i-l trânti în palmă, făcând-o să
se holbeze la el cu ochii alba tri, plini de uimire i,
probabil, dispreØ .
- Am încercat, dar nu e vina mea că nu nu Þ tii să
pricepi când cineva te place i ar face orice pentru tine.
E numai vina ta, tu nu tii să observi persoanele care
in la tine.
- De ce continui cu asta?
- De ce continui tu cu asta? Karen, nu...
Se opri din vorbit ¿ i- i trecu mâinile prin păr,
trântindu-a i apca din cap. Se învârti pe loc i dădu să
spună ceva, însă sfâr i prin a ofta zgomotos, cu mâinile

122
de parcă ar împinge un zid invizibil.
- Las-o baltă, am plecat.
ÎU i luă Ï apca de jos • i plecă, lăsând-o cu mâna
întinsă p i lăn iq orul în palmă, întreg i nevătămat.
Karen se holbă în continuare. Ce naiba se întâmplase?
Unde era acel Daniel care se jucase cu Sasha? Dar la ce
se gândea, doar nu putea să urle la un copil.
Băgă lănÏ ia orul în buzunar « i întoarse spatele,
pornind în pa i repezi către casă, însă cineva o prinse
din nou de mână À i-o întoarse brusc către el.
- Parcă plecai, mârâi i se încruntă iarăà i.
- Am uitat ceva, mârâi i Daniel U i-¾ i lipi
buzele de-ale ei într-un sărut scurt i apăsat, tăindu-i
respira ia. Să vezi cât de proastă e¾ ti.
Pe cât de repede se întorsese după ea, pe atât de
repede plecase de-acolo Ţ i-o lăsase cu ochii cât cepele
q i inima bubuind, ca o statuie de piatră. Până la urmă,
Karen îndrăzni să respire a i- i duse mâna în dreptul
pieptului, încercând să-Ţ i potolească inima care bătea
mai ceva ca Big Ben, de i ei erau pe partea cealaltă a
planetei.
Încă nu se mi• case. Încă nu procesa ce mama
naibii se întâmplase acolo, cu ea i cu Daniel. tiau
unul de existen a altuia doar de trei zile i el, dintr-o
ceartă, o săruta? Nu tiau nimic unul despre altul! De ce
ar săruta-o?
Încercă să respire cât mai normal a i să meargă,
încă • inându- i mâna la piept de parcă i-ar veni rău. Ce
rău, îi dispăruse starea aia de tot imediat ce începuse să

123
urle la el. Î i mu că buzele i se sprijini de un copac,
apoi se aÍ eză pe iarbă, privind ultima rămăì i• ă de
soare înainte de-a fi înghi¿ ită de ocean.
Orice-ar fi fost aia, îi făcuse inima să bată mai
rapid ca aripile unui fluture.

Încă încercând să-a i dea seama ce tocmai făcuse,

Daniel se opri înainte de-a-¾i ajunge din urmă părin ii.
Nu putea să creadă că o q inuse în bra e aproape zece
minute i totul fusese bine, lini tit, se bucurase de
acele câteva momente, iar apoi au dispărut imediat. tia
că va face urât, asta era inevitabil, dar s-o sărute? Nici
măcar el nu 0 tia că putea face asta. i de ce îi dăduse
lăn¿ i• orul ăla înapoi? Acum cu siguran ă nu-i va mai
acorda nicio • ansă pentru că n-ar avea un motiv s-o
facă. Imaginea lui o sperie ¾ i toate vorbele despre el o
îndepărtează, tot ce îl putea apropia de ea era acel fluture
afurisit, iar acum dăduse cu piciorul singurei anse care
îi putea fi acordată.
Dar... Ea nu-i refuzase sărutul. Stătuse lini• tită,
nu mi• case cât timp aveau buzele lipite, chiar se
relaxase pentru câteva secunde. N-ar fi crezut că buzele
ei ar avea gustul unui gloss pompos, nici vorbă, dar nu se
a tepta să fie atât de... Fără cuvinte. Probabil naturale,
dar asta nu avea deloc legătură cu ceea ce gândea el,
pentru că era de nedescris.

124
 Scutură din cap i- i băgă mâinile în buzunar,
apoi se aF eză pe bancă, lângă maică-sa. Era atât de sigur
că-l vor întreba despre Karen, cum a cunoscut-o i ce s-
a întâmplat între ei, de ce e atât de abătut în momentul de
fa ă. Contrar a teptărilor lui, Melisse doar îl prinse de
mână • i îi zâmbi cald. Bineîn eles, cum să nu- i dea
seama că fiul ei nu are chef de astfel de discu ii? To i
trecuseră prin adolescen2 ă i, oricât de bolnav ai fi, tot
G tii că e cea mai grea perioadă a vie• ii, indiferent câte
facturi o să ai de plătit Þ i câte guri de hrănit când te
a[ ezi la casa ta.
- Ar fi bine să mergem acasă, spuse John U i se
ridică. Se răcoreU te i• p tii că nu-¿ i face bine.
- De unde a tii asta? întrebă Melisse, atât de
nevinovată încât îl durea inima.
- tiu, zâmbi el U i îi oferi braÐ ul. Daniel?
Băiatul îà i întrerupse firul gândurilor Ţ i privi în
sus, nedumerit. Ar trebui să meargă acasă i să petreacă
timp cu familia lui, s-o uite pe Karen pentru câteva ore,
chiar dacă îi era imposibil. Ochii ei nu sunt u or de
uitat, mai ales când era singurul care tia câtă durere
ascund.
- Ai dreptate, răspunse p i se ridică. Să mergem
acasă.
Renun• ând la a pleca de-acolo, Karen mai avea
pua in i făcea o oră de când stătea lipită de acel copac
° i privea când cerul, când oceanul, ne tiind dacă să
plângă sau să râdă. De ce? Să plângă pentru că a fost atât
de fraieră încât să se lase sărutată i inima să-i

125
înebunească i să râdă de propria-i persoană din acela i
motiv. Nu se a teptase la aì a ceva, nu atunci, nu după
doar trei zile de când se Þ inea după ea. De i trebuia să
recunoască, a fost un sărut pe care nu-l va uita niciodată
nici de-ar încerca toate căile posibile de-a i-l scoate din
cap.
I se făcuse frig, dar parcă nu se sim ea în stare
să plece. N-ar trebui să se lase doborâtă doar de un sărut
idiot primit de la un idiot care umblă cu un alt idiot i
idio esc toate fetele. Sigur asta fusese parte din planul
lui, sperând s-o facă să se ¾ ină ea după el de data asta
q i să-i mai ceară alte săruturi, poate chiar mai mult.
Normal! Asta era. N-are niciun motiv să se frământe
pentru asta, pentru acel sărut, primul ei sărut, primit de la
un ticălos. Primul sărut ar trebui să i-l ofere cineva
care te iube0 te, nu cineva care vrea doar să te bage în
pat.
Evident că era proastă, de asta to i râdeau de ea.
Tot ce voia Daniel era s-o facă de ru ine. Luni sigur
toa i vor fi la curent cu noua bârfă: sado-maso-Karen a
avut parte de un week-end nebun cu unul dintre cei doi
D. Se opri din a mai învârti lăn1 i orul între degete • i
se uită prin întuneric la acel fluture micu , albastru,
q tiind foarte bine când îl primise de la maică-sa i de
ce îl primise, de i prefera să nu- i amintească. Ce rost
ar avea? Ea plecase fără să-i dea vreo explica ie, nici
măcar n-ar trebui să-i mai pese, dar era mama ei, normal
că-i păsa.
Din nou, scoase telefonul din buzunar i o sună

126
de câteva ori la rând, însă fără succes. Tastă un mesaj
lung cum că o iartă că nu i-a explicat nimic i a plecat
a„ a, dar măcar dacă i-ar acorda 1 ansa de-a se întâlni
undeva i să-i explice atunci, să tie că se simte bine.
Măcar să apese nenorocitul ăla de buton verde i să-i
răspundă.
Se ridică de jos „ i porni către casă. Nu F tia cât
mai putea rezista, cât mai putea să- i ină toate
problemele pentru ea. Dacă nu stătea atât de prost cu
încrederea în al1 i oameni, poate i-ar fi fost mai bine i
cineva ar fi putut s-o ajute. Ar fi sfătuit-o în legătură cu
anumite lucruri ' i n-ar fi ì inut totul acolo, închis în
inima ei, fără ca nimeni să ¾ tie adevăratul motiv pentru
care nu poate zâmbi prea des.
Păa i pe aleea casei ¾ i scormoni după cheie. Va
avea parte de o sâmbătă seara plictisitoare, în care se va
uita la televizor cu o pernă în bra e, pentru că nu era
nimeni acasă. După toată hărmălaia cu plecarea mamei,
taică-său nu mai pusese gura pe băutură Ţ i era mereu
ocupat cu chestii pentru serviciu. De exemplu, sâmbătă
avea • i tură de noapte i Karen va fi nevoită să stea
singură acasă. Nu că ar fi vreo diferen ă, dar a a poate
o mai inea de vorbă i nu s-ar mai fi gândit la atâtea
lucuri care să nu-i dea pace i să nu doarmă toată
noaptea.
ÎU i aruncă geanta undeva lângă scări, apoi se
aU eză pe canapea, dând drumul la televizor. Nimic în
afară de filme plictisitoare i meciuri de toate felurile.
Lăsând pe canalul de tiri, î i săltă picioarele la piept

127
 i se ghemui cu ochii a inti i către televizor. Altă
G tire despre alt adolescent care s-a sinucis din cauză că
nimeni nu-l în elegea i toì i râdeau de el. Nici pe ea
n-o în elegea nimeni • i toa i râdeau de ea, dar nu se
gândise vreodată să se sinucidă.
Imaginea lui Zack î¿ i făcu loc în mintea ei
imediat. F i de el râdeau to i i chiar ajunsese să se taie
pe mâini, dar probabil nu s-ar sinucide. La fel ca ea, avea
nevoie de prieteni i vorbiseră atât de liber în acea
după-amiază încât părea să-l cunoască de ani buni, nu
doar de câteva ore.
Strânse din ochi U i schimbă canalul, dând peste
desene animate; ceea ce era mai bine decât ceva trist i
chinuitor.

128
 capitolul
unsprezece
- Nu! răspunseră în cor, iar Rose se bosumflă.
- Haideee! se plânse apoi Þ i dădu din gene. O să fie o
petrecere genială!
James se lovi cu fruntea de masă i rămase acolo, iar
Karen continuă să- i învârtă paiul în pahar. De aproape o
oră, Rose se ruga de ei să meargă la petrecerea lui Doug din
acea seară. Dacă tot aveau o săptămână liberă i în acea
noapte părin ii îi lăsaseră casa de pe plajă la dispozi ie, de
ce să n-o folosească? i, cu un oarecare zâmbet strâmb i
drăcesc, o lăsase pe Rose să- i aducă micux ii prieteni dacă
vor să vină.
- Nu, continuă James, mototolind un ¾ erveU el.
Crede-mă, petrecerile lui Doug nu sunt pentru cei slabi de
inimă.
- Exact! îl contrazise ea. Pentru că e atât de tare,
trebuie să veni i. Karen?
Fata î i ridică privirea F i-¾ i îndreptă degetul către
129
propria persoană, refuzând categoric. Ăla era singurul lucru
care-i trebuia, să se avânte la o petrecere de-a lui Doug i să
sfâr ească drogată fără voia ei. Nici James nu era atât de
încântat de ideea asta, mai ales când venea vorba de idio i
ca Doug sau Daniel, deci, automat, n-ar fi mers nici mort.
După ce că săptămâna aceea fusese plină de teste
surpriză, proape pierduseră de tot ziua de duminică stând
degeaba Ţ i petrecerea începea în aproape o oră, iar Rose n-
avea de gând să meargă singură acolo. Se ridică de pe scaun
1 i merse să încuie u a de la intrare, blocându-i pe cei doi în
casa ei.
- Nu pleacă nimeni de-aici, rânji apoi.
- ai ce-ai să faci? râse James. Pe Karen poì i s-o
îmbraci de la tine, dar eu am scăpat.
- Lasă că ară i bine i-aF a, i-o scurtă ro cata i îi
ciufuli părul. Ryan, păzeU te prizonierul!
Cât ai zice pe te, un puq ti de vreo ase-F apte ani
apăru lângă masa lor, cu o pălărie de pirat în cap i o sabie
de plastic, încercând să se poarte ca Jack Sparrow. Cu chiu,
cu vai, Rose o târî pe Karen până în camera ei i încuie u a
pentru a se asigura că nu pleacă de-acolo, apoi se apucă să
răvă¾ ească tot dulapul.
Cealaltă se a• eză pe pat U i-¾ i muU că buza,
a„ teptând sentin5 a. N-avea de gând să- i piardă seara de
duminică acolo, chiar dacă era vacan ă. N-avea de gând să
dea ochii cu Daniel sau să se îmbete fără să vrea. Petrecerile
n-au fost niciodată un loc pentru cei ca ea, acum de ce s-ar
duce? Doar pentru că Rose n-o lasă să plece de-acolo? Da,
probabil că da.
- Nu pari genul care să poarte o rochie, mormăi ea i
o ridică pe Karen în picioare. Căma a asta merge, dar nu cu

130
blugii ăia. i tene ii sunt buni. Ah, tiu!
Din grămada de haine ridică o pereche de pantaloni
scur¾ i din acela' i material ca i blugii, apoi un maieu
simplu, dar cu un decolteu generos. Karen îi dădu peste mână
când încercă să-i desfacă nasturii cămă ii, însă Rose tia
destul de bine ce face. Partea bună era că semnele de pe
bra ele brunetei dispăruseră, iar cealaltă nu băgase de seamă
ce i cum, doar o for ase să îmbrace maieul ăla q i îi atărnă
un lăn i°or lung la gât, pe lângă cel cu fluture.
- Arăt ridicol, mormăi Karen i trase de-un crac al
pantalonilor. Nu sunt făcută pentru pantaloni scur i.
- Taci odată! E ti perfectă pentru pantaloni scur i
1 i fuste, de ce te chinui cu ăia? întrebă Rose i arătă către
jean¾ ii de pe pat. A! Fă-F i mânecile a a. i ia ni te
brăš ări de-acolo.
Îi suflecă mânecile până la coate, apoi o împinse către
un sertar plin de tot felul de bră ări, însă Karen nu se
pricepea la a• a ceva, deci tot Rose o umplu de bră ări de
piele pe bra¾ e, care are fi dat numai bine pe lângă căma a
ro ie în carouri.
- Bun, gata cu tine, mai târziu poate încerc să- i fac
niG te bucle.
- Nu vreau bucle, mormăi ea.
- Tu nu vrei nimic! Lasă, o să fii mai frumoasă decât
tipa aia... Laura, sau a• a ceva. Oricum, spune-mi: rochia asta
sau asta?

Chinuindu-se să nu scape lada de bere din bra e,

Daniel î2 i mi că picioarele până lângă piscină i-o lăsă jos.
131
Nu pricepea de ce Doug cumpărase i bere la cutie dacă deja
avea un butoi de a a ceva, chiar două. Nu mai dăduse o
petrecere de la începutul primăverii, iar acum avea de gând
să recupereze două luni • i ceva într-o singură noapte, iar la
cum îl ducea capul, avea să fie ceva monstru, mai ales că
acolo nu putea chema nimeni poli¹ ia.
Există cel pu in un tip din specia lui Doug în fiecare
liceu american: genul de băiat frumos, cu un zâmbet perfect
1 i bani pe care nu are pe ce să-i cheltuiască, plăcut de toate
fetele, dar el era diferit fa ă de ceila• i pentru că nu era
sportiv. Era total anti-talent la orice sport ar practica, a¾ a că
prefera să- i vadă de treaba lui decât să alerge după o minge
s i să nu à tie la ce s-o folosească.
- Cât mi-a lipsit atmosfera asta! urlă Doug de la etaj,
inspirând aerul sărat i cu o vagă aromă de alcool. O să fie o
noapte de vis!
Daniel îp i ridică privirea ¿ i- i miji ochii către
balconul unde Doug fâ• âia din fund pe muzică.
- Prin „vis” vrei să spui că iar ai făcut rost de iarbă?
- Întocmai, rânji el i coborî pe scările exterioare,
mai degrabă alunecă pe balustradă. Calmează-te, amice. O
să- i găsim o fetia ă să te relaxeze pu in.
ÎU i dădu ochii peste cap U i plecă să aducă ultima
ladă de bere. Era enervant de câte ori îi spunea chestia asta
; i de câte ori sfâr ea cu nebune pline de alcool în câte-o
cameră i adormeau înainte să facă ceva sau începeau să dea
la oareci. Ar min i dacă ar spune că nu s-a culcat cu unele
dintre ele, 0i ce-ar mai min¾ i! Dar era beat i la be• ie
nimeni nu judecă, mai ales la petrecerile lui Doug.
Tipul care adusese berea se sui înapoi în camionetă
1 i plecă, iar Daniel porni cu paq i repezi către locul deja plin

132
de cinci lăzi de bere i două butoaie, plus celelalte băuturi.
Niciodată n-a în' eles de ce adolescen ii erau atra i de
alcool i droguri. Doar pentru că te făceau tare în ochii
altora? Nici el nu tie de ce mai bea, dar când te îmbe i
uia i de toate problemele à i te la„ i dus de val.
- Să-nceapă petrecerea, rânji Doug din nou ì i alergă
să deschidă u• a, dând volumul mai tare când trecu pe lângă
sistemul audio.
Parcă sincronizaq i, o grămadă de oameni intrară pe
u ă ipând ì i bătând palma cu Doug, alergând direct către
alcoolul de lângă piscină. Al ii se instalaseră direct în
col¿ ul special amenajat cu ni• te canapele i o măsu ă pe
care era aÞ ezată o narghilea, gata pentru oricine voia s-o
folosească.
- Bine-ap i venit, berea e în spate ca de obicei! Pe-
acolo, pe-acolo! Prezervative găsi i în sertarele noptierelor
O i-n baie, dar dacă nu vre i să folosi i, să nu vă prind în
vreo cameră! Hei, încearcă iarba, n-am adus de ceva vreme.
Oh, Cynthia, drăgu o, te prinde portocaliul! Ohoho, Laura!
- a ine- i fleanca, idiotule, suflă ea i-l lovi cu
umărul, iar Doug doar strâmbă din nas i continuă să
întâmpine lumea.
Lăsând-o pe Cynthia să se piardă în mul ime, Laura
îl zări pe Daniel stând pe o canapea, învârtind un pahar ro u
de plastic în mână. Dacă n-ar fi Z tiut că aia era petrecerea lui
Doug, s-ar fi mirat câ i bani poate avea cineva încât să aibă
o casă atât de modernă i canapele de piele albă, unicat,
până i cu modele pe ele. S-ar fi dus la jacuzzi, dar Daniel
cerea mai multă aten ie din partea ei decât orice cadă cu
bule.
Luă paharul din mâna unui boboc care trecu pe lângă

133
ea i-l dădu pe gât, apoi îl aruncă undeva în spate,
nepăsându-i dacă pică pe cineva în cap. Îu i umflă sânii mai
bine i-Ţ i aranjă fusta, apoi porni gra ios către Daniel.
Poate îi era ei dor de el, poate era doar curiozitatea să afle
câtă energie are la pat, pentru că părea să fi fost singurul ei
iubit pe care nu l-a încercat, sau poate era doar o dorin2 ă de
moment, privindu-l cum stă acolo, cu bra2 ele tatuate • i
mu chii încorda i, iar acea sprânceană cu o dungă rasă era
mai atractivă ca de obicei.
- Hei, scumpete, U uieră ß i alunecă lângă el,
plimbându-Ÿi un deget pe sub bărbia lui. Singurel?
Daniel o prinse de încheietură i-o depărtă de el.
Asta-i mai lipsea acum, o tipă în călduri gata să sară pe el
oricând, plus că parfumul ăla era prea puternic chiar i
pentru Laura. Ar fi fost prea Doug dacă s-ar fi aruncat în
bra¿ ele ei imediat după ce Karen l-a refuzat atât de
categoric, iar apoi a sărutat-o q i nu mi case deloc, ba chiar
îi plăcea să creadă că ar fi continuat dacă el nu s-ar fi oprit.
- Cât de sexy poq i fi când e0 ti morocănos, toarse
Laura i lăsă capul pe picioarele lui, întinzându-se pe toată
canapeaua. « tii, noi doi am fost...
- Ni¾ te boboci foarte drăgu¿ i, da, Laura, mi-ai mai
spus asta acum câteva zile, î• i aminte ti?
- Nu, mormăi ea J i îi trase capul în jos. Hai, Daniel,
0 tii cât îmi place cum săru« i.
Încercând să scape din ghearele ei, fu salvat de Doug,
care se agă¿ ase de gâtul lui, sco ând cercuri de fum pe
gură.
- Ce urât, Laura! se prefăcu el rănit. Doar ce ne-am
despăr it!
- Doar să mai beau ceva Ţ i-ai să vezi că nu e atât de

134
rău, zâmbi ea i îi luă igarea din mână.
- Tentant, draga mea, dar în seara asta fac pe lupul rău
cu Scufi8 a Ro cată! spuse Þ i apoi scoase un strigăt de
luptă. Da, iubito, regele s-a întors!
Renun• ând la ideea de a o ridica de pe el, Daniel se
ridică el în picioare i Laura se rostogoli pe jos, între
măsu¾ ă i canapea, văicărindu-se ca un că elu călcat pe
coadă. Lăsând-o să se vaite, î i făcu loc printre ceilal i
invita i, întrebându-se dacă i el când fusese boboc, fusese
atât de disperat după alcool sau Z igări, eventual droguri, dar
din alea nu încercase. Probabil. Dacă da, nu- i aducea
aminte, dar ar prefera să nu. Singurul lucru care le-ar mai
lipsi părin¿ ilor lui ar fi ca fiul lor să fie trimis la
dezintoxicare.
Era gata-gata să strige după Doug după ce o văzuse
pe Rose intrând pe u ă, apoi chipul i se înegri când îl văzu
pe James, dar apoi inima i se opri când o văzu pe Karen.
Cumva, se lăsase convinsă de Rose să-• i facă bucle, chiar
dacă nu era prea încântată de ele, ea sus inea că-i scoate în
eviden ă ochii. Daniel î2 i plimbă privirea peste tot, încă
mirându-se cu gura căscată că tocmai ea venise acolo, unde
era plin de pu ti în călduri, băutură i droguri.
΄ i opri picioarele înainte de-a se îndrepta către ea.
Nu, dacă l-ar vedea, ar pleca. DeZ i îi spusese că se săturase
G i că renunì ă, el nu sim2 ea asta. Nu voia să renun e, dar
nici nu se mai roagă de ea ceva vreme. Va încerca să se
apropie de ea într-un mod normal, nu prea insistent. Înghi i
în sec i hotărî s-o urmărească de la distanx ă, mai bine spus
s-o păzească. N-o văzuse la nicio petrecere i probabil nu
O tia ce pericole sunt, dar Karen nu era proastă; nu s-ar fi
lăsat atât de u or târâtă în pat de un animal transpirat 2 i cu

135
hormonii colcăind, cu atât mai mult să se îngroape în shot-uri
de tequila sau bere.
- Ar trebui să ne întoarcem, spuse Karen i se suci pe
călcâie, însă Rose o prinse de brat.
- Relaxează-te! zâmbi ea. James, ai grijă de ea,
trebuie să găsesc pe cineva.
Cu o ultimă bătaie pe umărul ei, Rose se pierdu în
mul ime, rochia ei galbenă contopindu-se cu celelalte culori
E i luminile colorate. James se apropie de Karen q i-o întrebă
ceva, însă ea doar dădu din umeri că nu pricepe nimic. Sătul
să urle, îi dădu părul după ureche š i strigă mai tare, sugerând
să iasă afară, unde e mai lini te. Ea aprobă ideea i James o
prinse de mână, înghesuindu-se printre ceilal i către curtea
din spate, însă cineva îŢ i aruncă bra ul după umerii ei.
- Ia te uită, ce-avem noi aici! mormăi un tip care
duhnea a alcool. Nu te-am mai văzut, e ti nouă?
Încruntându-se, James îl împinse pe tip de-o parte i
o trase după el. N-avea de gând s-o piardă printre atâ ia
ciuda i Ţ i virgini dispera i, deci mai bine ar avea grijă de
ea, maximă grijă.
- Haide, frate, nu fii zgârcit! urlă cel beat i întinse
mâinile în lateral, vărsându- i berea din gre eală pe bluza
altei fete. Oh, a a da!
Lăsându-i pe ceilal¿ i doi să- i facă de cap, James
clipi rapid ¾ i continuară să meargă, ajungând până la urmă
în curtea din spate, căscând gura. Mai fusese el la petreceri,
dar niciodată la petrecerile lui Doug, că doar nu era nebun,
dar se pare că în ultimul an înebunise de tot. Tot ce vedea el
acolo erau pur i simplu poze rupte din reviste 1 i
combinate: piscină mare, gazon, ezlonguri, jacuzzi, alte
canapele din piele în jurul unei mese cu o narghilea, pline de

136
elevi deja termina i care râdeau degeaba, scările care
coborau către plajă i, nu în ultimul rând, oceanul, care se
vedea atât de bine printre flori „ i palmieri.
- Eu strâng de patru ani să-mi iau o ma ină ¾ i ă1 tia
n-au pe ce să cheltuiască! se plânse i• bătu din picior. Chiar
e nedrept.
- Mda, continuă Karen i ridică din umeri. Dacă nu-
° i face un transplant de creier, degeaba are bani.
- Bună asta! începu el să râdă i ridică mâna.
Văzând cum « i ea începe să râdă odată cu el ¾ i că au
bătut palma, Daniel parcă sim ea un nod în gât, ceva ce nu
mai sim ise vreodată. Nu fusese atât de gelos în via¾ a lui
; i recunoF tea, l-ar fi snopit în bătaie pe James dacă s-ar
atinge de buzele ei.
Rămase sprijinit de masa cu gustări, învârtind berea
în pahar, privind atent printre capete către partea opusă de
piscină, unde Karen i James se a ezaseră în acel leagăn i
continuau să râdă, iar James chiar împingea cu piciorul în
pământ pentru a se balansa. Dar, oricât ar râde ea, era atât de
evident că se for a. Ori de câte ori James privea în partea
opusă, zâmbetul ei dispărea i expresia îndurerată îi revenea
imediat.
- Aici erai! chi' ăi Laura din spatele lui i-i strecură
mâna pe sub tricou, mângâindu-l cu ni• te cuburi de ghea ă
pe abdomen.
- E rece, mârâi J i se încruntă în direc ia ei. Po i să
nu te mai compor8 i ca i când ai fi ieftină?
- Pf, te rog! izbucni ea F i se clătină pu in. Via a e
scurtă, e ultimul an de liceu, bucură-te, Daniel, bucură-te!
Nu, ¾ tii ce? Hai să ne bucurăm amândoi, ce zici?
Se agă ă de gâtul lui i-l sărută, aproape trântindu-l

137
peste ni te prăjituri, însă Daniel o dădu repede la o parte i
se š terse pe buze.
- Laura, termină, n-am de gând să mă culc cu tine.
Rămase dreaptă în fa¾ a lui ¿ i- i încruciŢ ă bra ele
la piept, privindu-l urât. N-are de gând? Nu vrea? Ce prostie
mai e i asta? Bineîn eles că voia, to i vor, el de ce n-ar
vrea? Îi urmări privirea până o observă pe Karen Z i mai că
era să facă stop cardiac. Era prea frumoasă pentru o
sinucigaŢ ă. N-ar trebui să- i mai facă părul a a niciodată
sau să se îmbrace atât de bine. Î i încordă maxilarul, apoi
zâmbi forU at.
- Ok, deci bănuiesc că n-am nicio a ansă. U tii,
credeam că ì i-a trecut faza cu sado-maso-Karen după ce te-a
refuzat de atâtea ori. Dar, fie, î i respect decizia.
- Ăăă... Bine? făcu Daniel, nesigur.
- Bine, ne mai vedem.
Încă zâmbind, Laura îl lăsă în pace, însă tot ce
spusese era doar pură vrăjeală. Nu respecta nimic i nu
accepta ca o nimeni precum Karen să ajungă în centrul
aten iei lui sau a altcuiva din cauză că în seara aia arăta ca o
fată care chiar părea să aibă grijă de ea. Analiză toate
specialităÞ ile de pe masă, apoi alese un suc de fructe de
pădure, care sigur pătează groaznic i ocoli piscina. Nimeni
nu-i fura băie ii Laurei fără să scape basma curată.
Niciodată.
- Hei, Russell, spuse cu o voce seducătoare,
prinzându-l pe un tip de bra0 . Ce spui de un dans?
- Sigur, iubire! rânji acesta, iar ea îl trase către
mul imea de lângă leagăn, încă inând paharul cu sucul de
fructe de pădure în mână.
- Ce spui de-un suc? îl întrebă fluturând paharul pe

138
sub nasul lui, apoi se apropie de ureche. Am adăugat pu in
E, doar pentru tine.
Russell rânji cu to¿ i dinU ii i luă paharul din mâna
ei, dar bineîn eles că nu adăugase deloc E. Laura avea
planul perfect în minte, iar el era idiotul care i-l va pune în
aplicare cât ai zice pe te. Începură să danseze, iar ea îl călcă
pe picior a i-l împinse către Karen, tiind că avea să se
împiedice. Russell se întinse direct pe picioarele lui James i
paharul ateriză pe Karen, pătându-i maieul care nici măcar nu
era al ei. Se ridică rapid din leagăn i începu să se scuture,
iar Laura îì i afi ă o fa¥ ă îngrijorată.
- Dumnezeule, Karen! Scuză-l pe Russell, e un
împiedicat. Haide, î¾ i arăt unde e baia.
- Mă descurc • i singură, se încruntă ea.
- Ce drăguÄ ! râse Laura ß i-o prinse de braŸ ,
trăgând-o după ea prin mula ime, continuând să pară
încântată că o va ajuta.
Daniel se puse în mi¾ care din locul lui Ţ i aruncă
paharul la gunoi, însă imediat Doug apăru în fa a lui, cu
Rose în spinare, pu in cam beată i vorbind aiureli. Se rugă
de el să supravegheze zarva până face pe lupul, apoi urcă în
pas alergător scările, iar Rose începu să-l tragă de păr 2 i să
urle.
Scutură din cap q i privi în direc ia lui James, care
încă se chinuia să-l dea pe Russell jos de pe el, dar cel pu in
o tipă părea să fie interesată de el • i mersese să-i vorbească
dulce, aŢ a că probabil nu va mai fi o problemă pentru ceva
vreme. Nu-i venea să creadă că o considerase o persoană
bună tocmai pe Laura. În fine, era o persoană bună cu pu tii
sub zece ani, fără posibilită i, dar era prea rea cu cei de
vârsta ei, mai pu in populari i adora i u i toate cele. Un

139
contrast destul de idiot, după părerea lui.
- Nu se poate curăa a a a! se prefăcu Laura că se
enervează Þ i aruncă prosopul pe jos. Dezbracă-te de căma ă
s i maieu, să le cură¾ ăm mai bine.
Zâmbetul ei părea sincer, dar Karen nu era atât de
cretină, aÞ a că întâi închise u a i rămase în dreptul ei,
apoi stătu pu• in pe gânduri. Nu părea să fie un detergent
care să-i ardă hainele sau să aibă o brichetă sau o igară la
ea, deci n-avea să le dea foc. La insistenx ele dubioase ale
Laurei, se dezbrăcă ¾ i se lipi cu spatele de u ă,
încruci ându-• i bra™ ele la piept.
Laura detesta să recunoască asta, dar Karen avea un
corp frumos ¾ i n-avea semne de lame peste tot, după cum se
a tepta ea. Avea pielea nici prea albă, nici prea bronzată,
mai ales că avea demnitatea să nu stea cu blana pe ea i mai
avea • i gusturi bune la sutiene. Se încruntă i observă
geamul de la baie deschis, exact deasupra căzii, apoi rânji în
sinea ei. Ocazia perfectă.
Se întinse ¿ i luă du¾ ul din col , apoi udă pu in
hainele, făcându-le imediat cocolo i le aruncă pe
fereastră, urlând. Karen căscă gura i protestă, însă Laura
îndreptă du ul cu apă fierbinte exact către fa a ei i-o făcu
să se ferească, apoi â ni pe lângă ea i ie i din baie,
încuind u a în urmă.
Încercând să deschidă ochii, Karen nimeri un prosop
O i se terse pe fa ă, apoi se privi în oglindă, mulš umindu-
se de faptul că n-o lăsase pe Rose s-o machieze, căci acum ar
fi avut rimel peste tot. Râsul Laurei încetase, probabil că
plecase din fa a băii cu tot cu cheie, lăsând-o acolo, doar în
sutien i-n pantaloni scur i, cu părul flea că. Pufăind, se
a„ eză pe marginea căzii Ţ i băgă foehnul în priză. N-avea

140
sens să înceapă să urle acum, astea erau faze pentru filme cu
pro ti, aF a că începu să- i usuce părul, iar apoi va începe
să strige.

141
 capitolul
doisprezece
° inându-se de pere i, Laura încerca să se oprească
din râs, asta până când Daniel o lipi de perete 6 i- i apropie
chipul de-al ei. Făcu ochii mari pentru câteva secunde, apoi
rânji i-l sărută ca la grădini ă, abia atingându-i buzele,
începând să miorlăie ca o pisică i să dea cu mâna în aer ca
E i cum ar zgâria. Daniel î i dădu ochii peste cap  i îi dădu
cealaltă mână jos de pe el.
- Unde e Karen?
- Cine? se prefăcu ea nevinovată, însă privirea lui era
destul de amenin1 ătoare. Nu tiu, m-a dat afară din baie.
După ce am ajutat-o...
- Laura, nu te mai prefă că plângi! strigă el pentru a
acoperi muzica. De ce te por i atât de urât cu toată lumea?
- Pot să mă port urât i cu tine, mormăi ea • i-1 i
mu că buza. Patul din camera părin ilor lui Doug e genial,

142
vrei să-l vezi?
- Laura!
- Bine, bine! i-o tăie ea i-l împinse de-o parte. E în
baie, n-am aruncat-o de la etaj. Dar! adăugă imediat ce
Daniel îi întoarse spatele. La mine să nu mai vii dacă î i
trânte te u a în nas din nou.
Refuză să-i dea peste nas că ea vine mereu la el i se
întoarse, căutând în fiecare baie, grăbit. La etaj nu era, pentru
că acolo erau câteva tipe care vomitau con inutul din
ultimele trei zile, deci ar trebui să fie jos, într-una din ele. În
cea de lângă un dormitor nu era nimeni, cu siguran ă era în
cealaltă. Grăbi pasul, sări peste o măsu• ă, se urcă pe un
fotoliu Ţ i ocoli câ iva boboci care se dădeau la fetele din
ultimul an lăudându-se că sunt ni te trigri, apoi se opri în
faŸ a u ii i ciocăni.
- Ocupat! urlă Karen i se opri din plimbatul de colo-
colo.
- Eu sunt! strigă el • i încercă să deschidă. De ce e
încuiat?
- Care tu? răspunse ¾ i- i dădu ochii peste cap,
spunându-F i cât de enervant era să spui „eu sunt”, dar sunt
destui de eu pe lume.
- Daniel.
Rapid, Karen î i lipi palmele de u ă i împinse din
reflex, strigându-i să plece. Ăsta era ultimul lucru pe care i-
l dorea, ca Daniel să intre acolo  i ea să fie dezbrăcată ca la
plajă, când, de fapt, era într-o baie, în mijlocul unei petreceri
la care erau numai tipi deja făcuZ i turtă. Dacă 6 i el era mai
turtă decât to i U i avea să-i facă ceva urât?
- Pleacă! îi strigă, apoi profită de faptul că era acolo.
Caută-l pe James!

143
 Daniel î i roti privirea peste tot, observându-l pe
scări, inându-se de balustradă, de-asupra unei fete,
sărutându-se de zor. Pe de-o parte era u• urat, pentru că a a
el era singurul care o putea ajuta pe Karen în situa¾ ia de
faa ă, dar pe de-alta se simì ea prost pentru că veniseră
împrenă ° i acum rămăsese singură.
- E pu in cam... ocupat, ar fi urât să-l deranjez
tocmai acum. Ai pă it ceva?
Ce-ar fi rezolvat dacă mai continua să se poarte urât
cu el? Măcar de-ar scoate-o de-acolo... Dar nu, nu Daniel.
De i James nu putea fi deranjat, tot ar fi vrut să fie el la u ă
E i s-o ajute, nu acel idiot care-i făcuse atâtea probleme în
ultima săptămână. Expiră zgomotos i se lipi cu spatele de
u ă, lăsându-• i garda jos.
- Laura a încuiat u¿ a, spuse până la urmă.
- Asta se rezolvă, răspunse Daniel i luă o altă cheie
dintr-un sertar, descuind, însă Karen se răsuci din nou cu
palmele pe u0 ă. Haide, n-am de gând să- i fac nimic rău!
Nu sunt beat, să tii.
Deschise uŸ a • i privi prin crăpătură. Nu părea deloc
beat, nu avea cearcăne i nu duhnea a tot felul de băuturi i
droguri.
- a i mi-a aruncat hainele pe fereastră, adăugă apoi,
ascunzând-se mai bine. Nu pot să ies de-aici a a.
- Bine, mormăi el a i privi mul imea din spate. Ce
i-a lăsat?
- Pantalonii.
Se întoarse din nou cu spatele; nimeni nu părea să-i
acorde atenì ie, iar Laura tocmai cobora scările, James era
prins cu aceea i tipă, doar că ceva mai sus, iar Rose era cu
Doug prin vreo cameră, a2 a că el era singurul care o putea

144
scoate de-acolo. Nu era timpul să se gândească la câte ar
putea vorbi cu ea dacă se hotărâse să-i acorde o Z ansă, a a
că doar î i mirosi tricoul. Nu prea mirosea a alcool sau fum,
a a că-l dădu jos fără re ineri i-l băgă pe u ă fără a se
uita.
Karen căscă gura la bra ul plin de tatuaje băgat pe
u„ ă cu un tricou negru în mână, apoi îl luă, iar Daniel
închise uF a, lăsând-o să se îmbrace. Nici ea nu credea că
făcea asta, dar în alt mod nu putea scăpa de-acolo, aceea era
singura cale. Inspiră adânc ¾ i analiză tricoul, dându- i
seama că, de fapt, era chiar al lui Daniel. După câteva
secunde se încumetă să-l îmbrace i înghiu i în sec. Mirosea
a after-shave i pu in de tot a bere, dar era mai bine decât
nimic. Era larg i lung, părea că nici măcar nu are pantaloni
pe ea, dar recuno tea că-i plăcea mai mult decât ce-i dăduse
Rose. Spera doar că nu va face ca un tren când va afla că
Laura îi distrusese maieul.
Părul nu-i mai era ca înainte, doar pu in de tot i
cam zbârlit, dar abia se observa. Î i făcu curaj Z i deschise
u a, dând peste Daniel, care î i inea brax ul întins în fa a
u ii, stând cu spatele. Tux i pentru a-i atrage aten ia, iar el
se întoarse, făcând-o să-F i piardă min ile pentru câteva
secunde. Mare prostie să vezi asemenea băie i fără tricouri.
Tatuajele lui nu se întindeau numai pe braÞ e, ci i
pe restul corpului. Unul mic pe undeva pe abdomen, câteva
pe piept, ceva scris intr-o parte  i numele unei fete în dreptul
inimii. Probabil celelalte erau tatuate pe fund, dacă numai
una o avusese la inimă.
- Hai, spuse i o lăsă să meargă înainte. Te duc până
acasă.
- Dar Ja...

145
 Daniel ridică o sprânceană i arătă cu degetul către
scări, unde James încă se săruta de zor cu aceea i tipă.
Karen răsuflă indignată 2 i-l privi pe Daniel, apoi mormăi un
vag răspuns afirmativ. Ar fi fost urât să-l înrerupă pe James,
până la urmă avea i el o via ă, trebuia să x i-o trăiască, iar
Rose cu siguran ă era cu Doug, aH a că nu era tocmai
momentul bun să-i spună că-i va plăti maieul dacă e nevoie
sau îi va da ceva de la ea. Cel pu in nu-i pierduse pantalonii,
bră¿ ările a i colierul i nici nu erau păta i, deci avea
maxim noroc.
Pentru a nu o pierde, Daniel î i aa eză o mână pe
umărul ei Þ i-o urmă, ignorând privirile celorlalq i. Mereu se
holbau la el când era pe jumătate dezbrăcat, dar acum tricoul
lui era pe Karen, deci aveau dublu motiv. Laura se opri din
dansat i râs, rămânând mască, însă Karen deja o Z intise cu
privirea F i se îndrepta către ea, iar Daniel n-o putea opri
decât dacă ar fi luat-o pe sus, dar chiar x i el voia să vadă
asta.
- Uita i-vă la ea! începu iară i să râdă, privind-o din
cap până-n picioare. Ia spune, miroase bine tricoul lui
Daniel?
- Mai bine decât respirap ia ta, răspunse Karen,
indiferentă.
Cât timp Laura îq i căuta o replică, cealaltă luă o
prăjitură cu fri1 că din farfuria unui tip, spunându-i că e
pentru o cauză nobilă, iar el se dădu înapoi cu tot cu farfuria
goală.
- Corect, continuă Laura U i făcu o fa ă de copila .
Dulciurile alină supărarea unei fete.
- Dacă ai Ÿ tii câtă dreptate ai, zâmbi Karen • i îi
aruncă prăjitura exact pe sâni, îndesând-o bine în sutien.

146
Poftă bună.
Înainte ca Laura să protesteze i să înceapă să urle,
profită de momentul în care căsca gura i ie i prin spate,
având de gând să plece de-acolo, iar în fa ă era plin de
ma ini. Nu-i păsa dacă Daniel avea de gând s-o ducă acasă
sau nu, tot pe plajă va merge ceva vreme.
Văzând că se mi că destul de repede i nu băga în
seamă strigătele celor pe lângă care trecea, Daniel o urmă pe
Karen pe scări, apoi ajunseră pe plajă, iar ea porni în partea
stângă. Era întuneric, aproape miezul nopu ii, iar stelele
străluceau mai ceva ca diamantele în lumina reflectoarelor.
Î i potrivi pasul cu al ei i i se zbârli pielea din cauza unei
brize răcoroase, apoi î i îndesă mâinile în buzunarele
pantalonilor, de parcă asta l-ar ajuta cu ceva.
Karen se depărtă câ¿ iva centimetri de el F i păstră
lini tea. Îi dăduse tricoul lui, bine, dar asta nu era un motiv
să vorbească despre ceva, de¾ i ar trebui. Ar trebui să
renun e la orgoliul ăla mare al ei š i să-l cunoască mai bine,
dar stătea prea prost cu încrederea de ceva vreme, iar acum,
că maică-sa plecase fără să explice bine de ce, parcă i se
sfâ ia inima din ce în ce mai mult când îu i amintea asta i
nu prea risca să-c i întrebe tatăl.
Nemaiputând să se ab¾ ină, Daniel se opri în fa a ei,
însă nu încercă să-l ocolească, ceea ce chiar l-a mirat. Î i
drese glasul însă nu mai F tia ce voia să spună, dar i-a
revenit destul de repede.
- Karen, îmi pare rău pentru ieri. A fost... nu tiu.
- A¿ a i trebuie, i-o reteză ea q i l-a ocolit,
continuând să lovească nisipul cu tene ii. Nu mă
impresionezi dacă încerci să faci pe supăratul i să mă
săru¾ i din nimic.

147
 - N-a fost din nimic! o opri el i se postă din nou în
dreptul ei, punându-i mâinile pe umeri. Am vrut să te sărut,
chiar am vrut.
- Nu, răspunse Karen, scurt. Ăsta nu-i un idiot de film
în care mă aju i o dată 2 i gata, mă îndrăgostesc de tine i-
1 i sar de gât să te sărut, apoi petrecem o noapte ca-n basme.
- Nu te ajut pentru asta.
- Ba da, pentru asta. ii minte marţea trecută, când
ne-am ciocnit pe stradă 2 i nici măcar nu u i-ai cerut scuze?
Acela ai fost tu, când ai fost nesim it. Acum e ti doar
prefăcut F i faci asta din milă pentru că to i râd de mine.
Trecu din nou de el, însă nu se mi că. Karen avea
dreptate, atunci chiar fusese nesim it, pentru că n-o
observase deloc 1 i nici nu- i ceruse scuze. Niciodată n-o
observase la coală, pentru că era tăcută, iar el î i pierdea
timpul cu Doug, Laura i ceilal i. i-a dat seama de
existen a ei tocmai miercuri diminea ă, da, dar q tia sigur
că nu e din milă. Era... din orice, dar nu din milă. Din milă ar
fi fost dacă ar fi vorbit cu ea pentru că taică-său o bătuse
atunci i fugise, dar aflase asta după ce- i asumase el vina.
- Stai, Karen! strigă i porni după ea, prinzând-o din
urmă. Nu fac nimic din milă, crede-mă.
- Ce motive am să te cred? se încruntă fata i stătu pe
loc. M-ai antajat trei zile cu lănš i• orul ăla sperând că a a
prime•ti ceva, dar, tii ce? Degeaba. Nici dacă nu mi-l
dădeai înapoi nu U i-a• fi acordat a ansa aia.
- De ce? Nu în eleg de ce a i-e atât de greu să ai
încredere în cineva. Cu Zack n-ai avut probleme, parcă aÿ i fi
crescut împreună.
- Nu-l băga pe Zack în asta! izbucni Karen. Nici pe el,
nici pe Rose, nici pe James, pentru că n-au nicio legătură.

148
 Daniel dădu să riposteze, însă î i inu cuvintele
pentru el. Ac• iona proste te când îl rodea gelozia până la
os, iar în acel moment era mai gelos ca niciodată, de• i era
vina lui că ea nu voia să-i acorde nici un gram de încredere.
Erau atâtea motive care o determinau să nu, încât nu avea
degete să le numere pe toate, dar cele mai importante erau
evidente: tot timpul stătea cu Doug, Laura încă se inea
după el, alte fete îl lăudau că e ca un tigru la pat, fusese
nesim it în acea zi, o antajase... Cum de voia ca ea să-l
accepte când era un idiot cu normă întreagă?
- Bine... Iartă-mă, dar doar gândea te-te.
- N-am la ce să mă gândesc.
- Ba da, Karen, ai! o contrazise Daniel Ţ i o prinse
mână, apoi se a eză pe nisip, ea urmându-l suspect de
calmă. Gânde¾ te-te că mai ai pu in de trăit i nu vrei să
ratezi nimic. Poate acum, când ie i pe stradă, te calcă o
ma ină i apoi ce?
Karen î i ridică picioarele la piept, apoi î¾ i trecu
degetele prin nisipul rece. Ce-ar face dacă ar mai avea pu in
de trăit? Probabil nimic. Probabil i-ar căuta mama ¾ i i-ar
cere să-i explice care e motivul pentru care a plecat atât de
grăbită s i n-a luat-o cu ea.
- a i-apoi ajung la spital, probabil mor, răspunse fără
pic de chef. Mare pierdere.
Încercă să-« i păstreze calmul însă nu putea. Pur i
simplu, Daniel nu putea să suporte când o auzea că se
subestimează atât de mult, plus că-i era frig, dar nu asta
conta. Erau acolo, doar ei doi, singuri, iar Karen nu părea să
beneficieze de prea multă încredere în sine. Un moment
numai bun s-o strângă în bra e, dar nu l-ar fi lăsat deloc să
facă asta.

149
 - E mare pierdere, nici nu tii cât de mare. Adică
părin• ii tăi ar fi terminaÞ i. Rudele. Rose. James. Eu.
- De parcă vreunul dintre voi i-ar plânge până 1 i
ficatul dacă mor eu, mormăi Karen i se ridică, apoi se
scutură. Mă duc acasă.
Grăbindu-se, porni după ea, însă n-o atinse, doar o
avertiză că singură nu merge la ora aia pe străzi, deci o ducea
până acasă. tiind că n-are ce să mai ascundă de el, Karen nu
ripostă deloc i- i inu gura. tia deja, văzuse ce-i făcuse
tatăl ei, iar ăsta era cel mai grav lucru. Dar dacă chiar s-ar
gândi ce-ar face dacă ar mai avea pu¾ in de trăit? Chiar ÿ i-ar
căuta mama?
- Nu-i nevoie să te ¾ ii după mine până acasă, mârâi
ea când părăsiseră plaja.
- Ba da, mai ales că îmi vreau tricoul înapoi i ar fi
urât să te dezbraci în mijlocul drumului, la miezul nop ii, nu
crezi? Sau e...
- Nu, îl întrerupse ea i grăbi pasul. Tata nu-i acasă
week-endul ăsta.
Păstrară lini• tea în continuare, mergând cu pa i
mari. Ea abia a tepta să scape de el, iar el abia astepta să
afle dacă o să-i acorde 2 ansa aia până la urmă sau nu. Poate
nu-i va acorda niciodată asta, niciodată nu va ajunge la inima
ei i să-i câ tige încrederea. tia că e atât de posibil să- i
piardă timpul, dar nu-l pierdea deloc dacă măcar mergeau în
aceea• i direc ie.
Karen intră în casă, lăsându-l la u ă. Atât îi lipsea,
să-l invite înăuntru. Oricum nu trebuia decât să- i dea
tricoul jos ¾ i să- i ia unul de-al ei, apoi l-ar fi expediat
imediat de-acolo, ce-atâta zarvă? Numai să nu-l vadă
cineva... ar fi tare urât. Nu vorbiseră tot drumul, dar nici că

150
voia să intre în vreo discu ie cu el, mai ales acum, când o
făcuse să se gândească la atâtea lucruri.
Urcă scările frecându- i ceafa, apoi observă o lumină
venind din dormitorul părinì ilor. Alergă într-acolo în
speran a că probabil maică-sa era acasă • i totul fusese un
vis urât, însă se în elase. Oglinda era spartă, patul deranjat,
hainele din ifonier erau pe jos. Dezastru. Clipind des, pă i
în cameră de parcă ar fi fost un teren minat i era pe cale să
moară i ridică hârtia mototolită i aruncată pe pat,
înghi• ind în sec. Nu se ap tepta la asta.
Daniel se ridică de pe scări • i începu să se plimbe de
colo-colo prin fa a casei. Trecuseră deja zece minute i
Karen nu se mai întorcea să-i aducă tricoul, ceea ce trebuia să
facă, pentru că lăsase u• a larg deschisă. Ezită de câteva ori
înainte să facă un pas înăuntru 1 i s-o strige pe nume,
primind ca răspuns numai lini• tea enervantă a unei case
goale. Înghi¾ i în sec i mai făcu un pas, încă unul, încă
unul...
Închise u‚ a în urma lui q i mai strigă odată, doar că
nici măcar un urlet enervat cum că ar coborî imediat nu
primi. Nu s-ar fi gândit că ar ajunge atât de repede să intre în
casa ei, cu riscul de-a fi prins de tatăl ei sau să-i arunce o
vază în cap că de ce nu a a teptat acolo unde l-a lăsat ea să
a„ tepte. Îa i încordă pumnul, apoi începu să urce scările
încet. Nu Þ tia care e condi ia financiară a familiei ei, dar
cert era că-¾ i făcuseră o casă destul de frumoasă, modernă,
dar nu ipătoare. Dacă Doug avea totul alb, scările casei lui
Karen erau din marmură neagră probabil, cine tie cât
economisiseră pentru asta.
Lumina împră¾ tiată pe pereŸ i • i pe podea, venită
dintr-o cameră, îi atrase aten ia, gândindu-se că poate e

151
camera ei. Î i făcu din nou curaj i înaintă, însă nu se auzea
absolut nimic.
- Karen? spuse pe un ton normal, apropiindu-se din ce
în ce mai mult. Îmi pare rău că am intrat a a, dar îmi făceam
griji i...
Se opri din vorbit ¿ i rămase în cadrul uŢ ii, căscând
ochii la tot dezastrul din cameră. Primul lui gând a fost că ea
făcuse toate alea, că spărsese oglinda i aruncase totul, dar
hainele de pe jos erau de bărbat, nicidecum ale unei
adolescente. Î i coborî privirea jos, apoi se aruncă imediat în
genunchi fără a mai gândi altceva.
Încercă s-o ridice i începu s-o zgâl âie, însă Karen
nu părea să vrea să se trezească i părea că foaia pe care o
mototolise în mână era motivul pentru care le inase din nou.
Nu băuse, nu asta putea fi problema. Nu se lovise la cap. Nu
se drogase. Până i el era prea derutat pentru a mai deslu i
scrisul tremurat de pe foaie, a a că doar o luă din mâna ei
E i-o băgă în buzunar. O altă parte proastă era că nici măcar
nu- i dăduse tricoul lui jos.
Privi în jur după un tricou sau o căma ă, orice,
gândindu-se că poate tatăl ei nu ar sim i lipsa unei cămă i,
că la câte erau pe jos... O ridică pe Karen în bra e • i-o
întinse pe pat, apoi sună la salvare în timp ce se chinuia să se
îmbrace cu o mână. Era a doua oară când păxea asta š i deja
era prea îngrijorat. Putea le ina a a pe trecerea de pieton
sau în autobuz, poate pe undeva pe la coală sau în cada
plină cu apă.
- Karen, repetă q i-o zgâlU âi de umăr. Haide, nu-mi
face asta din nou... Măcar de te-ai fi schimbat înainte să
cite¾ ti afurisita aia de...
Se ridică în picioare i scoase foaia din buzunar, apoi

152
a eză veioza la loc pe noptieră i o aprinse, mijindu- i
ochii, apoi făcându-i din ce în ce mai mari. Căzu înapoi pe
pat i-o privi pe Karen, părându-i rău pentru ea. i el ar fi
lea inat dacă ar fi citit aÞ a ceva. A a sunt unii oameni,
emo iile puternice îi fac să le ine sau să delireze, să-i bage
în depresie, exact cum păp ise mama lui.
΄ i trecu mâinile prin păr ì i rămase să se holbeze la
acea bucată idioată de hârtie care-i cauza atâtea probleme
fetei care credea că el s-a îndrăgostit de ea din milă, de i îi
părea rău că timp de patru ani fusese atât de orb încât n-o
văzuse deloc, nici măcar zvonurilor despre fata sinuciga ă
nu le dăduse importan• ă.
- O să fie bine, „ opti i îi mângâie obrazul, băgând
foaia înapoi în buzunarul lui. Ai încredere.

153
 capitolul
treisprezece
Scaunul din plastic era o totală durere pentru Daniel,
de aceea nici măcar nu se a ezase pe vreunul. Oricât ar fi
zgâl âit-o pe Karen să se trezească, oricât ar fi pălmuit-o sau
ar fi stropit-o cu apă, nici măcar nu îi zvâcneau pleoapele.
Dacă ar primi o astfel de scrisoare, până x i el ar fi cedat
nervos, ar fi spart totul în calea lui, apoi ar fi început să
plângă exact ca un copil mic care nu primex te ce vrea. Nu
era el genul care să umble în via a personală a cuiva, însă
î i permisese să caute în telefonul lui Karen numărul tatălui
ei ¿ i să sune, însă parcă acel număr nici nu exista.
Din gre eală, privirea i se oprise pe numărul acelei
femei trecute în memorie ca „Mama” i numărul de apeluri,
aproape o sută numai în ultimele câteva zile. Sunase • i
acolo, dar tot nu răspundea nimeni, chiar dacă suna.
Trimisese un mesaj urgent, însă nimic. Chiar atât de mult nu
voia să-i facă să sufere? Chiar nu avea de gând să ofere
explica ii ì i să răspundă la telefon?

154
 Î i mu că interiorul obrazului i se lăsă pe vine
lângă perete, mototolind bucata blestemată de hârtie. De ce
tocmai Karen, ce făcuse să merite asta? Nu părea genul să
fure sau să bea, chiar mai rău, de ce i-ar face părin• ii a a
ceva? Nici măcar cel mai afurisit dintre criminali nu merită
asta din partea propriei familii, iar apoi să nu răspundă nici
unul sau să nu fie de găsit.
Aparent, el era singurul care-i putea oferi sprijin în
astfel de momente. Trebuia doar să se trezească, dar nu era
un film cu final fericit, nu se va trezi atât de repede ÿ i totul
să fie bine, să-i dea o • ansă i să-i arate cât de mult ÿ ine la
ea.
Se ab• inu să nu râdă, fiind sigur că asta nu se va
întâmpla atât de rapid. Karen n-ar face asta, nu s-ar lăsa
impresionată doar pentru că o salvase de atâtea ori din
situa ii diferite, nu i-ar spune că-l iubex te de cum î i va
deschide ochii i totul va fi roz i pufos. Nici gând. Îl va
obliga s-o lase în pace, va încerca să pară puternică i
indiferentă întâmplărilor, îi va vorbi cu privirea fixată în altă
parte i nici măcar nu-l va lăsa s-o strângă în bra e sau cel
pu in s-o atingă pe umăr.
Nici măcar luminile de pe tavan nu-i puteau schimba
gândurile. Expiră zgomotos ¿ i- i apăsă tâmplele cu
degetele, închizând ochii. Gata cu gândurile negative, gata cu
ideea că l-ar putea respinge din nou, chiar de-ar fi de încă o
sută de ori. Se va bucura dacă ea se simte bine, dacă se
treze te F i îi spune măcar un mersi, chiar i fără un zâmbet
sau să-l privească. Dacă doar i-ar aprecia grija, asta ar fi mai
mult decât minunat.
Sim¿ ind un bâzâit în buzunar, se ridică rapid în
picioare i scoase telefonul cu toată speranx a în gât, gata să

155
răspundă unuia dintre părin ii ei, însă era doar semnalul
bateriei că până i ea avea de gând să doarmă pu in la
aproape trei diminea a. Îl vârî înapoi în buzunar i se
aU eză din nou lângă perete, a ezându- i fruntea pe
genunchi.

- Hei.
Sim¿ ind deja fiori reci pe toată ira spinării, Daniel
încercă să deschidă ochii fără a fi orbit de lumina puternică.
- Sperii oamenii, nu mai sta pe jos!
΄ i ridică privirea înceŢ oÞ ată către asistenta care îl
zgâl âia de umăr de vreo jumătate de minut. Se frecă la ochi
1 i încercă să stea pe picioare, însă îi amorx ise până i părul
din cap. Ciudat, încă era la spital, dar ce căuta el la spital? S-
a îmbătat cumva 1 i prietenii i-au bătut joc de el din nou?
- Tu voiai s-o vezi pe domni¾ oara Karen Evans
noaptea trecută, nu?
Imaginile i se derulară imediat prin cap, amintindu- i
totul în mai pu in de trei secunde: petrecerea, Laura, Karen
q i James, iară i Laura, Karen, Karen, Karen. Scutură din
cap i- i apăsă palmele pe fa ă, apoi î i trecu mâinile prin
păr i aprobă. Inima începuse să i-o ia razna i spera că nu e
nimic grav.
- Sta• i, o opri pe femeie înainte de-a atinge clan a.
E grav?
Aceasta se întoarse ¾ i îi zâmbi lini¾ titor.
- Nu, a avut o cădere de calciu. S-a mai întâmplat?
- O singură dată din câte Ÿ tiu eu, mormăi el,
analizând piciorul unui scaun. O cunosc de câteva zile doar.
156
 - Are nevoie doar de vitamine, îl lini ti ea,
păstrându-Ÿ i zâmbetul pe chip. Din anumite motive,
organismul ei este foarte slăbit i pare să aibă nevoie de
cineva s-o sprijine, nu doar de medicamente. Uneori
medicina â i psihologia merg mână-n mână.
Nu-l interesa mare lucru despre medicină sau
psihologie, el voia doar s-o vadă pe Karen, iar acea femeie
deja începea să pară că vrea să dea audi• ie pentru o moară
stricată sau ceva asemănător.
Până la urmă tăcu i deschise u a, lăsându-l să intre,
apoi plecă după ce-l anunF ă să n-o trezească for at dacă
doarme i că poate fi pup in ame ită din cauza
medicamentelor. Daniel înghi¾ i în sec i- i mu că buza,
apoi înaintă cu pa i mici, len i, de parcă podeaua ar fi plină
de bombe. Deloc surprinzător, părul ei părea o pată de
cerneală întunecată pe o coală perfect albă, iar pielea îi era la
fel de palidă ca de obicei, cu tot cu pistruii de pe nas i
obraji.
ÎU i ¾ inu în frâu impulsul de-a-i mângâia obrazul,
apoi trase un scaun mai aproape de pat i se a eză jos,
bucurându-se că măcar nu era doar din plastic. Îq i propti
coatele pe genunchi, fixându-• i privirea către chipul ei
pentru a verifica dacă măcar îi tresare o geană. Aproape
nervos, se ridică imediat i merse la fereastră, sco¾ ând din
nou scrisoarea mototolită din buzunar.

Te rog, ai grijă de fiica noastră. Max, au aflat unde

locuiesc. A trebuit să plec pentru a vă proteja. Te rog. Nu mă
căuta. Nu-i spune motivul pentru care am plecat fără
explica ii. Prefer să ia via¾ a mea decât să pă i i voi
ceva. Te rog, te rog, păstrează secretul. Bea, fumează, urlă,

157
sparge totul, dar ai grijă de ea. Fă-o să mă urască, a a e
cel mai bine pentru to i, pentru voi, căci eu nu voi mai
putea fi găsită în maxim două zile din momentul când ai
primit scrisoarea mea.
Promite-mi c-o vei face să mă uite.

Îi era atât de greu să nu mârâie sau să dea cu pumnii

în ceva. Cine a aflat unde locuie te? De ce n-a mers la
poli ie dacă era urmărită de cineva? Ce mamă ar putea face
asta, indiferent de circumstan e? De ce, de ce ei, ce-a făcut
să merite a« a ceva? Era destul că to i o considerau
sinucigaŢ ă, acum ar avea i motive să ajungă în aZ a faze,
doar din vina lor, din vina părinZ ilor ei. Din vina neaten iei
lor de adulì i idio i care nu i-au oferit destulă aten• ie.
Un scâncet u¾ or À i-un fâð âit de a„ ternuturi îl
făcură să se răsucească pe călcâie, observând-o pe Karen
chinuindu-se să se ridice în ezut. Îndesă hârtia înapoi în
buzunar Ţ i se grăbi s-o ajute, însă nu se apropie prea mult,
decât cât s-o poată ridica mai bine.
Sim¿ indu-² i buzele uscate a i ochii aproape lipi i,
Karen clipi rapid, apoi î i duse mâna tremurândă la ceafă.
N-avea niciun fir legat de ea, nicio mască de oxigen. Poate
nu era nimic prea grav. Încă avea propriile haine pe ea - cât
de proprii le putea numi - ceea ce era un alt semn că nu era
atât de bolnavă pe cât se sim• ea.
DeŸ i... ce căuta acolo?
Proastă întrebare. Dacă nu s-ar fi întrebat, nu i-ar fi
amintit. Acele cuvinte nu i s-ar fi plimbat prin fa a ochilor
rapid, orbind-o de neliniu te. Î i încordă degetele pe pătură,
încercând să se trezească din acel co• mar x i să revină la
realitate, în camera ei, pe perna moale, încă privind tavanul

158
fără să poată dormi.
Văzând-o că nici măcar nu- i ridică privirea i părul
îi cade peste fa1 ă, Daniel se gândi că poate nu-l observase.
Poate nici măcar nu era con tientă că el o atinsese din nou,
că nu era singură acolo, că cineva a teaptă să scoată măcar
un cuvânt din două litere.
- Karen?
Fata făcu ochii mari, brusc, totul în mintea ei
devenind alb • i un vag sunet al unei picături îi răsună în
urechi. Ce făcea acolo? La ce se gândea înainte? Cine naiba
era lângă ea • i îi tia numele? Î i ridică imediat privirea,
încruci ând-o cu o alta verde, la fel de uimită.
- Ce fac aici? întrebă cu o voce ca de copil mic,
privindu-l atent, cu capul înclinat.
Pe cât de u¿ urat se sim ea Daniel, pe atât de
îngrijorat era. Cu siguranÞ ă era ame ită. Degetele i se
albiseră de-atâta încordare i începuseră să-i tremure umerii,
încă uitându-se la el cu ochii mari, numai că buza de jos
dădea semne că se ab¾ inea să nu plângă.
- Nu, continuă tot ea. Nu vreau să ¿ tiu.
- E în regulă dacă vrei să plângi, zâmbi Daniel i î i
a eză o mână peste ale ei, încercând s-o facă să renun e la
încordare. Dar eu nu plec de-aici.
Amintindu-Ÿ i vag ce s-a întâmplat noaptea trecută i
ce face Daniel acolo, fruntea fetei căzu automat pe umărul
lui, însă nu începu să plângă. Pur š i simplu stătea, mirându-
se cât de mult o putea relaxa o simplă atingere din partea lui.
Închise ochii i-„ i desclea tă degetele de pe pătură,
prinzând mâina lui Daniel în locul ei.
Inima îi stătu în loc, însă nu spuse nimic, fiind sigur
că astfel de momente rar apucă. Ea era acolo, îmbrăcată în

159
tricoul lui, cu părul ciufulit i mâinile reci, fără a-i spune s-o
lase în pace • i să plece de-acolo cât mai repede cu putin ă.
Ar fi rămas a• a mult i bine, poate chiar mai aproape de ea,
doar că nu era momentul 2 i tia asta. Trebuia s-o pună pe
picioare, s-o ducă acasă, să- i ia tricoul înapoi  i apoi să
aibă grijă de ea până când unul dintre părin ii nebuni se
hotără te să vadă dacă mai mi• că ceva în propria casă.
- Karen, spuse până la urmă. Trebuie să vorbim.
- Nu, refuză ea J i-l privi în ochi, atât de aproape de
chipul lui. Mi-e frică.
Putea jura că părea un copil neajutorat, iar ochii
alba tri aproape se înecau în lacrimile care refuzau categoric
să curgă. Ä tia că totul e atât de gre• it.
- Te rog, mormăi Karen în continuare.
Aproape că i se rupeau toate arterele din corp când o
vedea atât de inocentă i ame ită în fa a lui, cu obrajii
ro ii i ochii înlăcrima• i. Era o parte a ei la care nu credea
că va ajunge vreodată. i chiar dacă ea începea să se apropie
din ce în ce mai mult de buzele lui, chiar dacă î i dorea atât
de mult s-o sărute fără grabă, el doar o prinse de umeri 2 i-o
opri, făcând-o să deschidă ochii.
- Nu vrei să faci asta, zâmbi Daniel i se ridică în
picioare. Crede-mă.
- Ba da, scânci ea i-l prinse de mână.
- Nu, Karen. E ti ame• ită, o lini„ ti cu vocea
blândă, apoi o întinse pe perne. Culcă-te doar.
Înainte de-a apuca să-l contrazică, ea adormi de parcă
ar fi fost pe comandă vocală, făcându-l pe Daniel să răsufle
u urat. ÎF i dorea s-o sărute, Dumnezeule, x i cât î i dorea
asta, dar nu a a. Voia ca ea să fie con tientă de ac¾ iunile
ei, să vrea cu adevărat să-l sărute ¾ i să- i amintească asta,

160
nu să fie sub efectul unor pastile i să n-aibă habar ce face.
S-ar fi simì it vinovat toată via a dacă ar fi împărš it un
sărut cu ea pe care numai el să q i-l amintească.

În a cui cameră era? Ce căuta acolo, îmbrăcată a1 a

s i cu o durere de cap îngrozitoare?
Confuză, Karen se ridică în ¾ ezut a i-• i trecu
mâinile prin păr, analizând cu aten ie împrejurările: cameră
de spital, o fereastră mare pe care nu intra lumină deloc -
probabil soarele era pe partea cealaltă -, o vază cu flori pe
noptieră i un ceas electronic care arăta aproape ase seara.
Î i aruncă picioarele jos din pat  i-• i luă tene6 ii de lângă,
apoi rămase acolo, reevaluând ultimele întâmplări.
Încă nu pricepea ce spunea scrisoarea aia. Cine să
vină după ea? i de ce s-o uite, până la urmă era mama ei, n-
o putea uita, n-o putea urî chiar dacă încerca. N-ar fi trebuit
să plece aÞ a brusc, puteau discuta, puteau chema poli• ia,
puteau pleca în alt ora . x i dacă de asta a plecat, atunci de
ce mereu era bătută? N-avea sens, nimic n-avea sens, nimic
din ce se întâmpla în viaU a ei n-avea sens.
Se clătină pe picioare până lângă u ă i ie i pe hol,
ochii blocându-i-se asupra lui Daniel, care părea să fi căzut la
pace cu scaunele de plastic i adormise. Purta o căma• ă de-
a tatălui ei, iar atunci î i aminti că tricoul lui încă era pe ea,
cu tot mirosul de bere i lung de parcă nici n-ar purta
pantaloni. Nici măcar nu F tia cum s-o anun e pe Rose că
Laura i-a aruncat maieul pe fereastră. i, fir-ar a naibii de
treabă, aia era căma¾ a ei preferată!
Pentru o clipă, Karen se blocă, fiindu-i imposibil să-
161
 i desprindă privirea de pe el. Părea... Nu, nu părea. Era atât
de frumos când dormea i- i inea gura închisă. q tia asta,
recuno tea că Daniel era unul dintre cei mai frumo i băie i
pe care-i văzuse vreodată, dar asta e doar o aparen ă. i, în
plus, i Chupacabra e frumos când doarme u i pare inocent,
deci nu mai contează cum arată Daniel în situa ia asta. Î i
încordă pumnii până când sim i că unghiile-i intră în palme,
apoi se relaxă i- i mută privirea în altă parte, cu greu.
Oftând, se a¾ eză la un scaun distan¿ ă de el,
gândindu-se dacă să-l trezească sau nu. După cum arăta, nu
dormise de mai bine de doisprezece ore i, oricât de
enervant ar fi el, tot n-ar trebui să-l trezească. La urma
urmelor, e tot om a i are nevoie de odihnă.
Cearcănele erau evidente, părul era mai dezordonat
decât de obicei, căma a era încheiată mai strâmb decât dacă
ar fi fost beat. Mai luă o gură de aer i începu să strângă
între degete tricoul, apoi se chinui să-l îndrepte la loc,
analizând negrul simplu al materialului.
- Observ că, în sfâr¾ it, te-ai trezit.
Karen se sperie F i se uită rapid la Daniel, însă încă
dormea, apoi se uită în partea dreaptă, lovindu-7 i privirea de
halatul alb ¾ i zâmbetul prea liniU titor.
- Stai calmă, continuă asistenta, punându-i o mână pe
umăr. El îai va explica mai bine decât pot eu.
- Ce să-mi explice? întrebă Karen a i dădu pace
tricoului. N-am ce discuta cu el.
- Mai gânde¿ te-te, râse femeia i se ridică. A dormit
pe jos, exact aici, până i-am spus că poate intra să te vadă. N-
a mers nici măcar să- i ia o cafea din capătul holului.
Făcu ochii mari q i-¿ i căută cuvintele cu aten• ie. De
ce făcea asta?

162
 - Dar nu e treaba mea asta, nu?
Asistenta zâmbi q i o rugă să aibă grijă ce face cu
situa ia calciului, apoi plecă să-Â i vadă de-ale ei, lăsând-o
pe Karen cu gura căscată. De ce ar fi stat Daniel toată
noaptea acolo? i, mai ales, de ce pentru ea?
Fără să-p i dea seama, î i duse degetele la buze 1 i
derulă înapoi, analizând fiecare situa ie în parte, de i nu-i
făcea nicio plăcere, plus că mai dura până ce el avea de gând
să se trezească. Nu trecuse nici măcar o săptămână întreagă,
iar el o făcuse să creadă că a pierdut ani întregi fugind de el.
Poate asta ì i făcuse, fugise de toată lumea, în loc ca ei să
fugă de ea. Fugea de el, fugea de James, fugea de Rose i de
oricine încerca să-i vorbească.
Dar Daniel nu renun¿ ase. Nici James n-o făcuse,
chiar deloc, dar ceva îi spunea că Daniel încercase mai mult
ca oricine. i ura acel ceva care-i spunea asta. Dar James? El
nici măcar n-o sunase să vadă dacă a ajuns acasă după
petrecere. Sau măcar un mesaj, atât. Nici Rose.
Dar Daniel?
El stătuse toată noaptea pe jos doar pentru a se
asigura că ea e bine, ce-ar trebui să în• eleagă din asta? Că
î i merită ì ansa? Nu, normal că nu. I-ar acorda-o pentru a
scăpa de el ¾ i pentru a-i dovedi că ea nu merită să încerce
atât, dar atunci ar da dovadă că e moale. Oamenii moi sunt
cei mai sensibili, cei mai accesibili i uxor de ruinat, dar
oamenii puternici se ruinează singuri prin simpla izolare,
chiar dacă ei nu- i dau seama de asta. tie, dar... Ce-are de
făcut?
Toată derularea asta îi dădea dureri de cap ¾ i era
sigură că nu era din cauza oboselii. Gândea prea mult i
totul odată, iar când avea timp de gândit, nu gândea nimic,

163
pur i simplu se lăsa în bătaia vântului. Î i amintea prea
bine cum se întâlniseră prima oară i fusese un măgar.
Apoi îi luase apărarea înainte să tie că era aceea i
persoană din ziua trecută x i totul luase o întorsătură idioată.
Prefera să se poarte urât cu ea tot restul vieţii, măcar atunci ar
fi mers la facultate fără remu cări. Nu că acum ar avea
remu¾ cări dacă ar pleca, dar era con tientă de faptul că
Daniel ar găsi-o, chiar ß i după ani întregi.
Se mută pe scaunul de lângă el, însă rămase tăcută,
fără să-l trezească. Dormea prea lini• tit, iar respira ia lui se
auzea mai tare decât gălăgia din capătul opus al holului
spitalului. Ca orice băiat, avea genele lungi, genele pentru
care orice fată ar fi în stare să ucidă, numai să scape de rimel.
Mânecile cămă ii erau ridicate până la coate, iar gulerul era
strâmb, plus nasturii încheia i prost. Toată dezordinea asta
pur i¾ simplu îi dădea un aspect la fel de plăcut ca
întotdeauna.
Ea cum arăta în momentul ăla? Dacă rolurile ar fi fost
inversate... ar fi rămas toată noaptea cu el la spital? Ar fi
dormit pe hol doar pentru a se asigura că se simte bine? Ar fi
trebuit, dar n-ar fi făcut-o. Ce motive ar fi avut s-o facă? La
urma urmei, e unul dintre cei doi D, vrea doar s-o bage în pat
câteva zile la rând, exact cum făcea Doug cu Rose. Nu va
mai dura mult până ce se va despăr i de ea, exact cum
făcuse cu restul fetelor.
Dar nu, nu despre Doug era vorba acolo, ` i nu
reu ea să- i schimbe subiectul gândurilor. N-ar fi trebuit să
facă asta. Trebuia să plece. Trebuia să-i spună că-i înapoiază
tricoul a doua zi, dar nu putea merge acasă în pielea goală,
nu? Era vina ei. Dacă ar fi intrat în camera părin ilor după
ce i-l înapoia, acum n-ar fi fost acolo, nu s-ar gândi la toate

164
astea i... încă ar mai fi zăcut pe podea, printre haine i
cioburi de oglindă, cu scrisoarea aceea blestemată lângă ea.
Îi aruncă o ultimă privire ¿ i se ridică de pe scaun.
Măcar să-i ia o cafea i, cu ocazia asta, î i lua  i ea una.
Norocul era că avea ni te mărun i prin buzunare, destul
cât pentru două cafele i îi mai i rămânea. Oftă i-• i
încruci ă bra• ele la piept, a teptând ca primul pahar să fie
gata, gândindu-se ce-i va spune când se va trezi. Ar trebui să-
i mul• umească, dar cum? Cel mai cinstit mod ar fi să-i
acorde ansa aia afurisită. Să iasă cu el odată q i apoi s-o
lase în pace, dar chiar • i-a a, i-ar sim i lipsa. O salvase de
două ori. Nu chiar salvase, dar fusese acolo i stătuse cu ea
până se treze• te, dar era tot o salvare.
Băgă monedele pentru a doua por ie de cafea, apoi îl
privi pe furi• , tocmai în capătul opus al coridorului. Încă
dormea cu bra ele încruciF ate pe piept i capul lăsat pe
spate, ba chiar căscase 2 i gura pu in. Ε i dădu ochii peste
cap i se aplecă pentru a lua i al doilea pahar, apoi se
întoarse la loc, lăsând paharele pe scaunul dintre ei. De ce
somnul face orice om să fie frumos?
Mirosul de cafea era destul cât să-l trezească pe
Daniel dintr-un somn de bebelu , mai ales când nu avusese
parte de a a ceva de ore bune. Deschise ochii încet, orbit de
neoanele de pe tavan, apoi î i lăsă coatele pe genunchi ÿ i îi
astupă cu palmele. Putea să jure că i dacă ar fi dormit pe
cuie nu ar fi atât de amor it. Analiză împrejurimile printre
gene, apoi căscă puternic Þ i-• i îndreptă bra ele în sus,
amintindu-Þ i destul de repede care era motivul pentru care
stătuse acolo mai mult de doisprezece ore. De ce n-o văzuse
până acum?
Se suci repede într-o parte ¾ i-o cuprinse pe Karen în

165
bra e, aceasta încercând să-l depărteze de ea, împingându-l
cu mâinile în piept, însă ceva o tot sâcâia. Dacă el stătuse atât
de mult acolo, dormind pe jos i fără măcar să mănânce... ar
trebui măcar să-i răspundă acelei îmbră iu ări, măcar atât.
΄ i duse bra0 ele în jurul lui i- i afundă fa a în umăr,
închizând ochii. Nici măcar James n-o îmbră i ase atât de
strâns. Era cald, era bine, era nepotrivit.
- În sfârU it, mormăi Daniel, încă strângând-o puternic
în bra e. Credeam că vrei să mă chinui cu atâta dormit.
- Sunt bine, îi răspunse ea, ne tiind ce altceva să
spună.
Tot aerul i se oprise undeva în gât, for2 ându-i inima
să bată puternic. Niciodată nu stătuse atât de mult timp în
bra ele cuiva, con tientă de asta, sim indu-se vinovată din
cauza lini tii sim ită.
Înghi• i în sec i se desprinse din bra ele lui încet,
apoi se fixă pe scaunul ei, luând unul dintre paharele de
cafea. Pricepând aluzia, Daniel îl luă pe celălalt i-l dădu pe
gât ca pe apă rece, probabil urmând să-l doară capul mai rău
decât îl doare spatele acum.
- Karen, în legătură cu...
- E-n regulă, îl întrerupse ea. Pot să trec peste, o să fiu
bine. Am pă it eu a i mai rele.
- Asta nu se compară cu prostiile celor din liceu,
accentuă Daniel 1 i începu să îndoaie paharul între degete.
Mama ta e în pericol. Tatăl tău e nervos, prea nervos, cine
q tie ce 8 i-ar mai putea face. Nu e nimic în regulă aici.
° i ea tia că nu e nimic în regulă, dar se sim ea
prea descoperită în fa a lui acum că-• i dăduse seama că i
Daniel citise biletul lăsat de maică-sa. Practic, nu avea ce
parte din via a ei să-i ascundă. Z i aflase totul atât de repede

166
 i u or... Iar ea nu tia nimic despre el. Probabil vrea să
adune bârfe pentru prieteni sau poate doar să vorbească.
- a i ce-ar trebui să fac, să mă plâng? Numai oamenii
slabi se plâng. Nu e nici un mod prin care cuvintele să
explice câte lacrimi ai vărsat, să descrii cum o inimă distrusă
se simte, crede-mă.
- N-am spus asta.
- atiu, 8 tiu! continuă ea Þ i se ridică în picioare. De
ce să am eu inima distrusă? La urma urmei, nu m-a părăsit
prietenul, nu? Nu mi s-a rupt o unghie, nu? Tocmai eu,
sinucigaă a de mine?
- Distrugerea unei inimi nu stă doar în câte rela ii au
dat-o în bară sau cât de bine ară i. Oamenii sunt pro• ti, nu
înŸ eleg. E normal să....
- Nimic nu e normal! strigă ea i se aruncă înapoi pe
scaun, ascunzându- i fa a în palme. Ei erau tot ce mai
aveam, chiar dacă mereu se certau.
Daniel mută paharele goale de plastic pe scaunul lui
1 i se mută lângă Karen, prinzând-o de încheieturi. tia că n-
avea să mai dureze mult momentul acela de lini te, dar ideea
era că pe el îl durea s-o vadă aq a la fel de mult pe cât o durea
pe ea să aibă familia aproape ruinată. i el se simš ea prost
când mama lui nu-„ i recunoa tea propriul soÞ , dar cel
pu; in erau împreună, atât cât se putea.
- Calmează-te, spuse Daniel ¾ i îq i duse un bra
după umerii ei, trăgând-o mai aproape. N-am să procedez ca-
n filme 2 i să profit de starea ta proastă să- i spun că totul va
fi bine 2 i că voi fi cu tine până la sfâr it. A putea, dar tu
nu mă laŢ i. E• ti mai greu de atins decât un apus de vară.
- Nu mă a² tept să a i crezi ce spui, adăugă Karen i
se ridică de pe scaun, gata să plece.

167
 - De ce nu renun i la zidul din jurul tău? o opri el i
o prinse de umeri, privind-o fix în ochi.
Karen se încruntă către mâinile lui, apoi încercă să-l
împingă departe de ea, însă reu ise doar să-l facă să- i ia
mâinile. Zid? Să renun e? Nici vorbă, zidul ăla era tot ce
mai avea.
- Crezi că un astfel de zid se contruie te singur?
- Ce vrei să spui?
- Chiar nu în• elegi, râse Karen. E ca un zid normal,
Daniel. S-a construit cărămidă cu cărămidă. Minciună cu
minciună. Dezamăgire cu dezamăgire.
Îi întoarse spatele ¾ i porni către ie ire, ignorând
asistentele care o rugau să semneze fi a de externare. Ce-i
păsa ei de ni• te hârtii? Zidul acela tocmai îi crăpase pu in
când îi spusese atâtea lucruri lui Daniel x i nici măcar nu
ø tia de ce făcuse asta.
Poate era doar un reflex de mul umire, cine ¾ tie.
Poate a a l-ar răsplăti că i-a pierdut o noapte întreagă i
aproape întreaga următoare zi pe holurile spitalului. Nu voia
să renunŢ e la acel zid, pentru că tia că asta înseamnă mult
mai multă durere.

168
 capitolul
paisprezece
Apusul abia ce- i făcea loc printre frunzele
copacilor, iar Daniel încă se inea după ea. Cuvintele lui
erau doar sunete înfundate i deja se săturase, dar nu putea
doar să se întoarcă spre el i să-i strige să plece. Până la
urmă, tricoul era al lui u i părea să • i-l vrea înapoi cu orice
pre .
- Karen! mai încercă el, prinzând-o de braÞ . Stai,
stai, stai!
Ea se opri ¿ i- i roti ochii, apoi privi în partea opusă,
părând să asculte. Nici măcar el nu tia ce voia să-i spună,
dar nu putea trece de acel zid afurisit nici cu bombe nucleare.
Îi eliberă bra ul i Karen continuă să meargă, iar el o urmă
fără a mai scoate alte cuvinte. Turi tii sunt uneori
enervan i, pentru că se înghesuie la standurile cu suveniruri
de lângă plajă mai ceva ca mu• tele la miere i-o putea
scăpa din ochi oricând, dar, spre norocul lui, rămase pe loc
1 i se uită la ni te tricouri ieftine. Nu părea să-i pese dacă

169
sunt pentru băie i sau fete, doar luă unul dintre ele, trânti
nia te bani în mâna vânzătoarei, apoi o întrebă dacă nu
cumva are un loc unde s-ar putea schimba. Era un stand,
bineîn eles că nu avea, dar femeia făcu un efort Z i se oferi
să-i facă paravan dintr-o lenjerie de pat.
Nu-i păsa dacă se face de râs că cere o cabină de
probă la comandă, voia doar să scape de acel tricou nesuferit
; i de posesorul lui la fel de nesuferit înainte de-a o mai
urmări până acasă. Norocul ei că spitalul nu era departe. Se
schimbă rapid, mul umi pentru în1 elegere i se înghesui
printre oamenii de pe trotuar până la Daniel i îi trânti
tricoul în bra e.
- a ine-l, oricum asta a teptai. Acum lasă-mă.
Pua in confuz, Daniel î i luă tricoul i-o privi cum
pleacă, apoi î i reveni 2 i porni după ea. Ce mai trebuia să
facă încât să câJ tige o amărâtă de ansă, una singură?
- Dumnezeule, Karen, ascultă-mă! strigă dintr-odată,
iar ea rămase stană de piatră, cu ochii mari. Am stat toată
noaptea pentru tine, nu pentru afurisitul ăsta de tricou! Nu-mi
pasă de el, îmi pasă de tine. Deci, te rog, tot ce- i cer e o
O ansă. Atât. Dacă i după asta o să crezi că vreau doar sex
din partea ta, jur că nici măcar n-o să mă mai uit la tine
vreodată.
Karen î i relaxă to¿ i mup chii trupului i rămase
gânditoare. Trecuseră abia două săptămâni de când tipul ăsta
se inea după ea i nu renun a. Dacă ar fi vrut doar sex, ar
fi drogat-o, ar fi îmbătat-o, ar fi profitat de ea când era într-o
stare jalnică, ar fi intrat peste ea în baie, în niciun caz să-i
ofere propriul tricou i s-o ducă acasă.
ÎU i mu că limba À i inspiră adânc, iar Daniel î i
încordă maxilarul. Ce pierdea dacă îi acorda măcar o • ansă?

170
Fugise de el zile întregi fără rost, iar acum, într-un final, ar
putea să scape de el după toată bătaia de cap i să stea
lini¾ tită tot restul vieq ii fără s-o mai deranjeze.
- Ok, cedă, nevenindu-i să creadă ce tocmai scosese
pe gură. O ansă.
- Serios? se miră Daniel, iar vocea îi sunase ca a unui
robot.
- Mda, sunt la fel de surprinsă ca i tine, mormăi fata
E i îi întoarse spatele. Ai la dispozi• ie seara asta, deci ce
facem?
Curprins de destulă fericire încât să-i acopere toată
oboseala, Daniel afi ă un rânjet destul de mare q i-o strânse
în bra e, făcând-o să-i trosnească spatele.
- Bine, bine, abia bolborosi Karen. Mă sufoci.
Îi dădu drumul i încercă să se calmeze. Karen îi
oferise o ansă. Chiar făcuse asta? Atât de repede? Iar ea era
acolo, în fa a lui, plângându-se de spate, încercând să nu se
simtă prost că îi cedase o mică ansă, a• teptând ca el s-o
ducă undeva. i unde ar putea s-o ducă pe Karen? Fostele
prietene le dusese la film. Le scosese la cină. Se plimbaseră
pe plajă. Dar ea nu era niciuna dintre ele, iar ele acceptaseră
u or să iasă cu el. Karen trebuia impresionată cu lucruri
măre e i idioate, care s-o facă să râdă u i să nu regrete că
V i-a pierdut seara cu el.
- Cred că am ceva pe spate, po i, te rog, să te ui i?
Fata ridică din sprâncene Þ i dădu din umeri, iar el se
întoarse cu spatele. Ce avea, n-avea nimic! Nici un gândac,
nicio frunză, creangă sau orice altă chestie.
Dintr-o miŸ care, o simplă a i rapidă mi care, Daniel
se aplecă înainte i-o prinse pe Karen de picioare, săltând-o
în cârcă. Din reflex, ea u ipă i-l prinse de gât, doar că deja o

171
luase la fugă i era destul de greu să se mai oprească acum.
În loc să-l lase să facă ce-l taie capul, Karen ar putea
să-l lovească i s-o lase jos, apoi să plece acasă, unde s-ar
gândi la toate lucrurile rele i i-ar plânge de milă. Chiar
dacă Daniel nu e cel mai simpatic om de pe planetă, era mai
bine să-i ocupe el timpul decât problemele.
Văzând că gâtul îi e strâns puternic, Daniel rânji
pentru sine ¾ i mări viteza, sărind peste un an , apoi ocoli
un grup de turi ti care se apucaseră să le facă poze, al ii
doar se mirau de atâta prostie. Toată oboseala era distrusă,
locul fiind luat de prea mult entuziasm i fericire. tia că e
prea frumos ca să dureze iu că e posibil ca ea să fi acceptat
să iasă cu el numai să-i dea pace odată sau că era încă
ame ită.
Ame¿ eala. Aceea i chestie care o făcuse să vrea să-l
sărute, dar ea nici măcar nu părea să- i amintească acel
detaliu 2 i nici n-avea de gând să i-l spună prea curând, poate
niciodată. Dacă i-ar spune acum, sigur ar crede că vrea s-o
atragă într-o partidă de sex, iar dacă i-ar spune mai târziu, ar
spune că a min it-o. Prefera să creadă că a min it-o decât să
creadă că e un obsedat.
Ar trebui să uite de restul problemelor ` i să se
elibereze. Gata cu părinŢ ii ¾ i problemele lor. Gata cu
prietenii sări i de pe fix. A fost prima dată când s-au gândit
la acelaŢ i lucru, în acela i timp, fără să- i dea seama de
asta.

- Nici vorbă, refuză Karen « i prinse un stâlp în

bra« e. Nu mă urc în aia!
172
 - Nu-i a a de rău! miorlăi brunetul i-o prinse de
talie, trăgând de ea. Haide!
Ea doar strânse stâlpul mai bine i refuză din nou.
După ce-o plimbase aproape un sfert de oră în cârcă printre
turi ti, speriind-o că o trânte te pe jos dacă nu se distrează,
ajunseseră în zona festivalului de început de vară, iar Daniel
murea după orice fel de montagne russe, dar ăsta era mai
mult decât genial. Trenule ul clasic era înlocuit de scaune.
Se mai dăduse de câteva ori în aq a ceva i de fiecare dată îi
era frică, dar era prea amuzant să nu încerci. Iar dacă ultimele
minute fuseseră cele mai normale dintre el i Karen, asta era
numai bună.
- Karen?
Daniel se opri din rugămina i i Karen din refuzuri,
ambii privind către Zack, care căra după el un ursule• de
plu¿ , cam roz, i o vată de zahăr.
- Voi doi sunte i împreună? râse Zack i arătă către
ei cu vata de zahăr.
- Nu! se repezi ea, dând drumul stâlpului.
- A¿ vrea eu, uieră celălalt i- i băgă mâinile în
buzunar. Ce te-aduce pe-aici?
Zack se fâstâci pua in. Dacă judecai după ursul din
bra e i vata de zahăr, ai fi zis că a venit cu iubita la
întâlnire, doar că ceilalu i nu păreau să tie adevăratul motiv
pentru care el se afla acolo.
- Ăăă... Am o întâlnire Ţ i se pare că nu sunt singurul.
- Nu-i o întâlnire! se grăbi bruneta din nou făcând un
pas înainte. E doar o ansă. Dacă o dă în bară, asta i-a fost.
- N-o dau, rânji Daniel p i-o săltă pe umăr. Acum
mergem să ne dăm într-o bucă¾ ică de paradis.
- Eu nu mă urc în a a ceva! urlă ea din nou, făcându-

173
l pe Zack să râdă. Daniel, vorbesc serios, lasă-mă jos! Te
aU tept până cobori, serios, nu plec, doar lasă-mă!
N-avea de gând să ri¾ te, aa a că doar o aruncă într-
unul din acele scaune i legă centura, apoi se aq eză • i el.
Imediat se ocupară i celelalte, iar restul măsurilor de
siguran ă au fost luate, fiind imposibil să mai cobori de-
acolo.
- O să te omor, ai auzit?
Înainte ca Daniel să se apere, scaunele începură să se
mia te i să urce, făcând-o pe Karen să tremure. Măcar n-
avea rău de înăl imi, doar că îi era frică fără motiv i inima
îi bătea cu putere, picioarele deja îi înghe aseră din cauza
vântului F i presim ea că o să rămână descul ă, probabil că
va fi singura care va urla la coborâre.
Uitând de orice altceva odată ce au început să coboare
cu viteză, Karen urlă i-l prinse pe Daniel de mână, dând din
picioare. L-ar fi înjurat, dar era prea ocupată să ipe ÿ i să-i
rupă degetele. S-ar fi gândit că nu e deloc în regulă să-l ină
de mână, însă vremurile disperate cer măsuri disperate.
În schimb, el mai mult râdea • i se bucura de
situa• ie. Nu-i păsa dacă va rămâne fără mâna stângă sau
dacă vor vărsa tot con inutul stomacului, dacă era un
moment scurt, dacă ea făcea asta de frică sau că a a voia,
pentru că dacă era vorba de Karen, putea să-l dea la rechini
pentru momente ca acela.
Cinci minute de q ipete nebune erau îndeajuns pentru
Karen să se clatine pe picioare 1 i să fie obligată de
împrejurimi să se ină de Daniel, chiar dacă nu-i făcea nicio
plăcere. Palma lui a ezată pe talia ei declan a o oarecare
stare liniÞ titoare i mai enervantă decât o albină, dar era
singura metodă prin care n-ar fi căzut. Noaptea se instala

174
u or-u or, iar distrac ia abia părea să înceapă. Sim ind că
totul se întunecă, Karen se aruncă pe o bancă i-Z i frecă
ochii, apoi trase o gură mare de aer, abi ându-se din greu să
nu-l înjure pe Daniel de fa« ă cu atâ¾ ia oameni.
Înainte ca o nouă discu ie să- i aibă rostul, Zack
apăru din nou lângă ei, râzând pe cinste. Avea câteva chestii
sclipitoare în părul blond, de la un spectacol de magie de mai
devreme, dar asta îl făcea să pară un adolescent de o
frumuse e angelică.
- Ai urlat destul de tare acolo, tii? încercă el să
spună printre hohotele de râs.
- a tiu, oftă Karen. Pot să văd i eu ursule¿ ul?
Zack ridică din umeri i i-l dădu, iar ea începu să-l
analizeze. Îl trase de mâini, de picioare, de urechi, de cap,
trăgând concluzia că era destul de rezistent, iar o idee îi trecu
prin cap. Rânji fără să-2 i dea seama • i-l privi pe Daniel
printre firele de păr ce-i cădeau peste fa ă, apoi se ridică de
pe bancă U i merse în fa a lui, încă zâmbind destul de
drăcesc.
- Asta pentru că m-ai obligat să mă urc în aia! strigă
; i începu să-l lovească cu bietul ursule• , făcându-l să se
chircească pe vine i să- i pună mâinile în cap, dar o lăsa
să-l bată. Băie ii normali te duc la film i- i cumpără
înghe• ată, dar nu! Tu trebuie să mă duci spre moarte!
- Ok, ok, ai grijă cu ăla! o opri blondul Þ i îi luă
jucăria din mână. Nu-i al meu.
Karen se opri din isterii ai privi în jur; unde era
prietena lui Zack? Parcă era la întâlnire, nu? Îl întrebă, iar el
se opri brusc din orice acx iune, afi¾ ând o expresie destul de
gravă.
- Am spus ceva gre it?

175
 - Nu, doar că... Adică voi doi sunte i atât de normali
0 i vă stă bine ca un cuplu « i...
- Nu suntem un cuplu! îl întrerupse ea, iar Daniel
dădu cu mâna în aer ca i când ar imita-o. V-a i despărit?
Celălalt scutură din cap à i se aq eză pe bancă,
privind în jos, smotocind ursuleq ul între degete. Cum trebuia
el să le dezvăluie un astfel de lucru când ei erau atât de
normali, atât de firesc de normali. Doar o fată q i un băiat
care ie iseră si se distrau de minune, dar el?
Înainte să primească vreo explica ie, din mul• ime
ie i un băiat pu1 in mai scund decât Zack, cu un păr de un
ciocolatiu intens, colorat de luminile festivalului, cu două
înghe• ate în mână a i o faU ă confuză. În acel moment,
Daniel făcu ochii mari i ridică un deget în aer să arăte de la
unul la celălalt, însă Karen fu nevoită să-l prindă de mână
înainte să pară că îi discriminează.
- Haide, nu-0 i face griji pentru asta! zâmbi ea i se
a eză lângă el. Nu e nimic rău în a fi...
- Gay? se băgă el, privind-o destul de trist.
- Gay sună urât, strâmbă ea din nas. Nu-i nimic rău în
a fi homosexual. Iubirea e tot iubire, tii?
Un zâmbet idiot de om îndrăgostit apăru pe chipul lui
Daniel, făcându-i inima să tresalte. Era ceva frumos s-o audă
pe Karen vorbind despre iubire, mai ales că acceptase să iasă
cu el. Evident, doar să-i dea pace, dar felul în care spusese
„iubire” fusese, probabil, cel mai frumos cuvânt pe care-l
scosese de când aflase de existenU a ei.
- Stai ap a, se trezi Zack a i o privi chiorâì . Nu mă
judeci?
- Nu! se repezi ea. E normal. Nu-mi pasă dacă ie i cu
o fată, un băiat sau un câine. Dacă e vorba de încredere i

176
iubire, poate fi i o piatră.
- Ai face bine să te ascula i, rânji el i se ridică,
mergând lângă băiatul aten. El este Drew, iar ei sunt Karen
E i Daniel. I-am cunoscut sâmbătă, când au venit la orfelinat
cu « coala lor.
Drew salută timid a i îi dădu o înghe ată lui Zack,
care părea să se fi destins. Ce-a vrut să spună prin „ai face
bine să te ascul1 i”? Ce spusese atât de ciudat încât să se
asculte de una singură?
Cât timp ea era afundată în acest gând, tatuajele de pe
bra¿ ele lui Daniel erau admirate de Drew de parcă erau
opere de artă. Începuse să-l întrebe ce înseamnă fiecare, dacă
are mai multe, dacă, dacă, dacă, iar el îi răspundea cu
zâmbetul pe buze. N-avea de gând să-l facă să creadă că îi e
scârbă doar pentru că e homosexual. Era tot om, nu?
- a i de ce ¿ ii căma¿ a a a? continuă Drew, iar
Daniel se uită în jos, amintindu- i.
O privi rapid pe Karen, iar ea dădu din cap negativ,
cu o expresie îngrijorată.
- Poveste lungă, zâmbi el.
Expiră lini¿ tită i se apropie de el, sugerându-i să-i
lase în pace, deja se vedea că se sim• eau prost să se afi2 eze
a a în faF a cuiva cunoscut. El aprobă ideea i îi salută pe
ceilal i, Zack o îmbră iq ă pe Karen i plecară mai
departe.
Cât timp Daniel, se a• ezase la coadă pentru ni te
înghe• ată, însă ea încă se gândea la ceea ce-i spusese
blondul, la ce mama naibii se referea, i la faptul că în
ultimele zile fusese îmbră i ată cât nu fusese toată via a
ei.
- Ai face bine să-a i aranjezi nasturii ăia, mormăi

177
când el se întoarse cu înghe atele.
- Sunt ocupat, ridică ei din umeri.
- Idiot.
Merse în fa« a lui a i începu să-i desfacă nasturii de
parcă ar fi fost ceva firesc, oprindu- i privirea asupra
tatuajului care se zărise pu in pe piept, x i anume numele
unei fete. Va întreba i despre asta, ceva mai târziu.
- a i tu credeai că eu vreau să te abuzez sexual, râse
Daniel.
- Arătai ca un om al străzii, punctă Karen i închise
ultimul nasture. Stă pe tine ca pe gard.
Ridică din umeri „ i îi dădu înghe ata. Nu era vina
lui că el Þ i tatăl ei n-aveau aceea i mărime, dar dacă- i
pierduse tricoul, asta era, îi zburase din carusel, dar măcar
Karen î i dăduse seama i lăsase nasturii de la gât. Se
depărtară de gălăgie, alegând mersul pe plajă în locul
trotuarelor aglomerate i colorate. Era mult mai bine pe
nisip, cu sunetul i mirosul oceanului lângă ei, cu aerul
răcoros 2 i cu ocaziile pe care liniš tea i le oferea lui Daniel.
- Vezi, nu sunt atât de rău pe cât credeai tu.
Mintea ei se opri pentru câteva secunde. Nici măcar
nu se gândise la asta, ci pur i simplu se distrase. Blestemată
să fii, frică de socializare!
- Nu, e ti mai rău, râse Karen, numai că nu voise să
facă asta. E¾ ti groaznic.
- Ok, ce trebuie să mai fac?
- Ceva destul de ciudat dacă mai vrei i o a doua
ie ire.
- Stai, ce?
Daniel se opri din mers Ţ i se holbă la ea. Ce spusese?
Niciunuia nu-i venea să creadă acele cuvinte, a a că doar se

178
întoarse cu spatele către el i- i încruci ă bra ele la piept.
Ura să admită că era destul de probabil ca el să fi dat pu in
cu piciorul în acel zid nesuferit atât de rapid. Avusese atâtea
ocazii să profite de ea Ţ i totu i n-o făcuse. Acum ce-ar
trebui să facă?
- Lume nouă!
Deja nervos din cauza întreruperii, Doug sări de gâtul
lui Daniel, duhnind a alcool i cu o sticlă de bere în mână.
- Hei, Doug, mormăi el. Singur?
- Normal! Au trecut mai mult de trei zile, doar nu
credeai că m-am îndrăgostit de ea! râse el, iar Karen făcu
ochii mari. Fii serios, frate! Adică e destul de bunicică la pat.
Sau la canapea. Sau la cadă, oriunde vrei, dar vorbe¾ te mai
mult decât maică-mea. Cred că e pe undeva pe-aici, tocmai
ce i-am dat papucii i...
Ignorând restul cuvintelor, trecu pe lângă ei, uitând de
ceea ce discuta cu Daniel, i alergă printre oameni. Trebuia
s-o găsească pe Rose. Acum cu siguran• ă era distrusă psihic,
probabil cu berea lângă ea i cu machiajul întins pe toată
faa a. Nu părea să fie un moment perfect în care să-i dea
vestea în legătură cu maieul aruncat de Laura pe fereastră.
După cinci minute de urlat, capul ei ro u se ivi
undeva pe un trotuar, sprijinită de un copac, plângând.
Nimeni n-o întreba ce se întâmplase, nici măcar n-o priveau.
Se lăsă pe vine în fa a ei ì i îi puse o mână pe umăr,
dorindu-p i să poată spune ceva, însă nu Ţtia cum se
reac ionează în astfel de situa ii. Rose îx i ridică ochii
înlăcrimaU i către ea, apoi începu să plângă i mai tare.
- Pleacă! strigă i o împinse cu o mână trântind-o în
fund. E numai vina ta!
- A mea? întrebă Karen confuză, apoi ro cata se

179
 terse la ochi, întinzând rimelul peste tot.
- Normal! A spus că tu i-ai furat inima Ţ i eu nu mai
pot să fiu bună pentru el! tiam eu, t• iam! Trebuia să mă
rog ca Daniel să te ia înainte ca Doug să-Þ i schimbe
gândurile!
Fără a se gândi că cineva ar putea să-i facă ceva
celeilalte, Karen se ridică de jos i se întoarse pe acela i
drum, încercând să-l sune pe Zack. Acesta răspunse imediat
1 i-l rugă să caute o fată ro cată care plânge i să aibe grijă
de ea puŢ in, până se întoarce ea. tia că era o idio¾ enie ce
cerea, că astea se întâmplă doar în filmele cu pro ti, dar
Doug • i-o căuta cu lumânarea rău de tot.
Daniel îl dădu de pe umerii lui q i se clătină pe
picioare, cu sticla în mână.
- E™ ti nebun, te-ai despărÄ it de ea?!
- Aha, ridică el din umeri. Am altă intă acum, rânji
apoi. E cam a• a de înaltă, brunetă, piele drăgu ă, pistrui,
ochii alba tri...
- Nici prin cap să nu- i treacă, îl avertiză Daniel i-l
prinse de gulerul tricoului.
- Mi-au trecut destule! continuă Doug. Omule, ar fi
atât de...
Înainte ca el să-„ i termine propozi ia, Karen apăru
de nicăieri i-l trânti pe nisip, suindu-se pe el i intuindu-i
gâtul cu mâinile. Doug doar făcu ochii mari i apoi începu
să râdă zgomotos. Daniel nici măcar nu tia ce mama naibii
se întâmpla acolo, când dispăruse din mâna lui.
- E¿ ti mai jalnic decât gunoiul! strigă ea i îi arse o
palmă peste fa ă. Nu te-ai săturat să joci fetele pe degete
după cum îÞ i arde ie?! Ce i-a făcut? Rose nu merită a a
ceva! Niciuna dintre ele n-a meritat, nici măcar Laura! Sau

180
Cynthia! Sau oricine altcienva! E ti doar un porc obsedat de
sex ¾ i alcool.
- U¿ or, Xena! Vrei să ne războim? sughi ă Doug i
î„ i plimbă o mână pe piciorul ei, făcându-i arcurile lui
Daniel să-i sară.
Acesta o dădu pe Karen la o parte înainte să-i fure
ocazia de-ai face sângele să â nească pe nas, îl ridică pe
Doug dintr-o mi care • i-l pocni în locul ei. Atât îi trebuia,
s-o mai atingă odată pe Karen, că nimic n-ar fi mai rău pentru
el decât asta. Iadul ar fi câmpie cu floricele colorate i
parfumate în compara¾ ie cu ce i-ar face Daniel.
- Să nu o mai atingi vreodată sau vei avea de-a face
cu mine, mârâi el.
- Am în eleees! râse iarăà i celălalt • i făcu cu
ochiul. Vrei s-o pui tu primul cu ea, ă? Ok, ok, să nu zici că
sunt rău, te las pe tine primul. Doar ca să-mi spui cum se
descurcă la...
- Taci, mai mârâi odată, încruntându-se. Sau iadul o
să fie cel mai bun loc pe care ai să-l vezi vreodată.
Karen î i plimba privirea de la unul la celălalt,
ne tiind ce să mai creadă. Freca acel fluture între degete de
mai bine de două minute, analizând fiecare cuvânt  i gest al
celor doi. Daniel părea într-adevăr nervos i nici sângele ce
curgea din nasul lui Doug nu era suc de roa ii.
- ο i place, Albă-ca-Zăpada? Tocmai te-ai ales cu un
Făt-Frumos plin de curaj!
- Am spus să taci, continuă Daniel ¿ i-l zgâl0 âi
puain. Î8 i mai transmit odată: nu o mai atinge. Clar?
q atenul flutură o mână în aer i celălalt îl trânti în
nisip, apoi o prinse pe Karen de mână i grăbi pasul pentru a
ajunge cât mai departe de Doug. Era prietenul lui din coala

181
primară, dar mereu a fost un porc snob care a vrut doar sex
O i alcool, ocazional droguri. Nu merita să- i piardă timpul
cu el.
- Stai, Rose...
- Nu ne mai întoarcem acolo, o întrerupse el. Ai spus
că trebuie să fac ceva destul de ciudat pentru o a doua ie ire.
- Dar...
Îi spuse să tacă „ i grăbi pasul mai repede, ajungând
la stadiul de alergare u2 oară. Urcară scările până într-un
părcule plin de copaci, ceea ce o sperie pe Karen la culme.
Ce era mai potrivit pentru o noapte nebună decât mul i
copaci care să- i acopere faptele? Înghi2 i în sec i-• i
încordă pumnii pentru orice eventualitate, pregătită pentru o
lovitură care ar putea s-o salveze.
Până la urmă, Daniel se opri în dreptul unui copac
uria¾ , dar în spatele lui... Oceanul părea mai frumos ca
niciodată, stelele mai strălucitoare decât un milion de
diamante în lumina reflectoarelor, iar Daniel n-avea niciun
gând murdar fa ă de ea, nici acum, nici altădată.
- Nu pot să cred! izbucni de-odată i începu să se
plimbe de colo-colo. De fiecare dată face asta! Rose nu
merită! 2 i am avertizat-o, toată lumea a avertizat-o! De ce a
trebuit să fie atât de naivă?!
- Fii serioasă, oftă el p i se a eză pe iarbă,
sprijinindu-se de trunchiul copacului. Eleva nouă. Tipul tare.
O întâlnire. Poveste de dragoste. Drama adolescentină
perfectă, ce mai vrei?
Karen pufăi zgomotos • i se a0 eză lângă el, abia apoi
dându- i seama de tot ce făcuse până în acel moment. Se
distrase atât de bine alături de Daniel încât regreta că nu
plecase cât timp el fusese adormit pe hol. Zidul începea să se

182
reconstruiască încet-încet, de unul singur, nemaidându-i voie
să se simtă bine.
De ce se sim¾ ea bine cu el? Nu e ca ¾ i cum s-ar
îndrăgosti de el după atât de pu in timp. A salvat-o de vreo
două-trei ori, i? A stat mai mult de douăsprezece ore pe
holul unui spital, ¿ i? Nu a¿ a se câ tigă dragostea.
Încrederea, poate, dar ea stătea prost i la capitolul ăla, deci
era ¾ i mai greu. Se sim ea vinovată pentru toată buna
dispozi ie pe care i-o adusese Daniel.
- Mersi, reu¾ i să spună până la urmă. tiu că n-am
mai spus-o până acum. tiu că încerci, dar...
- Ai nevoie de timp, o întrerupse el. Sunt con tient
de asta, dar vreau să în2 elegi că nu sunt a a cum mă cred
to i. Eu nu sunt Doug, Karen.
- a tiu, îmi pare rău, murmură ea „ i-¾ i trosni
degetele. Sunt greu de iubit.
- Nu, râse el i o trase mai aproape, însă nu se opuse.
E ti atât de u or de iubit, doar că nu lau i oamenii să te
iubească Ã i nici pe tine nu te la i să-i iube• ti.
- Nu vreau să-i iubesc sau să mă iubească. Mi-e bine
pe cont propriu.
- Te-ai simì it bine în seara asta, s-a văzut în ochii tăi.
Nu i-e bine deloc pe cont propriu. Nimănui nu-i e. Mama a
uitat totul, mă ine minte doar pe mine, iar tata se chinuie de
doi ani s-o readucă la normal, dar n-a renunx at la ea, de2 i l-
a numit poÞ ta• , grădinar i toate cele, numai soq ul ei nu.
Î i dai seama cât de urât ar fi fost să mă uite 7 i pe mine? Să
nu tie cine sunt străinii ăia doi care o numesc soš ie i
mamă. I-ar fi fost greu pe cont propriu. i ix e 6 i-e greu. Nu
mai nega asta.
- Bine! izbucni ea, încercând să nu plângă. Nu mi-e

183
bine deloc! Mereu s-au certat, ok? Apoi ea a plecat, lăsând o
tâmpenie de scrisoare care nu are niciun sens! De ce mereu o
bătea dacă de asta a plecat? De ce nu a... de ce nu au încercat
să rezolve asta? Ai idee ce mi-a spus când a plecat? Că e
numai vina mea că ei nu se în eleg! tii cât doare? ¾ tii?
Nu, pentru că părin ii tăi încă q in la tine x i asta e cel mai
important. Dacă ceilal i nu mă agreeau, măcar părinš ii să-
mi vorbească. Dar tii ce? Nici ei nu-mi mai vorbesc! De la
tata rar scot câteva cuvinte, iar acum nici nu tiu dacă se mai
întoarce. Mama? Probabil e deja moartă, iar eu stau aici i
mă plâng ca un copil ce sunt în loc s-o caut!
- a i ce-ai putea face tu în privin a asta?! izbucni i
el, tăindu-i vorbele. E treaba poli iei, lasă-i pe ei să-i caute.
Tu trebuie să te gânde ti la tine. Ai prieteni cărora le pasă.
Rose. James. Zack. Eu. Nici măcar n-ai idee cât îmi pasă de
tine.
- Nu. Nu face asta. Nu e un film idiot în care să mă
îndrăgostesc de tine doar pentru că-mi vorbe¾ ti a a.
- Încetează să mai compari via a cu filmele! Î i
spun asta pentru că simt asta, înU elegi?
Karen dădu negativ din cap ¿ i privi în partea opusă.
Stelele încă străluceau, oceanul era lini tit, iar ea stătea i
se certa cu ea însă i, nu cu Daniel. Nici nu tia de ce
acceptase atât de repede asta. Nici nu tia de ce nu putea să
plece de-acolo odată • i să-l lase, să-i spună că a dat-o în bară
0 i că singura lui a ansă s-a dus.
Dar poate el era un fel de erou pentru ea. Pentru că o
salvase de atâtea ori, la propriu  i la figurat. O salvase din
propria-i vizuină, chiar dacă doar pentru câteva ore. O
scosese la suprafa ă • i o făcuse să râdă, să ipe, iar ea abia
de-i spusese un amărât de „mersi” abia auzit. Nici măcar nu

184
era „mul umesc”.
Se ura pentru asta, pentru că nu se pricepea să
vorbească. Se obi nuise să fie ignorată, de ce a apărut el
tocmai acum să-i acorde atât de multă atenx ie pe care nici
măcar n-o merita? Nu putea să stea în banca lui, să-¾ i vadă
de tatuaje, fete c i popularitate?
- Tatuajul de pe pieptul meu, începu el încet,
ducându-p i mâna în dreptul inimii. Melisse. E numele
mamei, în caz că te întrebai dacă e cumva vreuna dintre a a
multele mele prietene.
- Nu mai vorbi aq a. Nu mai folosi tonul ăla cald. Nu
te mai purta frumos cu mine.
Făcu ochii mari iÀ -o privi atent, auzind ua oare
suspine 8 i observând că umerii îi tremură. Începuse să
plângă, iar asta doar pentru că nimeni nu fusese atât de sincer
cu ea, pentru că nimeni nu-i acordase atâta atenq ie, nimeni
n-o for ase să aibă încredere în ea. • i tocmai acum, tocmai
când era gata să plece din liceul ăla i să lase acei patru ani
care se presupune că ar fi cei mai frumo2 i din via ă în
urmă, apare el, îmbrăcat cu fa a de masă a lui Superman i
o salvează din singurătea care, probabil, credea că-i place.
Daniel o strânse în bra e, ghidându-le pe-ale ei în
a a fel încât i ea să-l strângă în bra e. Nu se a tepta să
func ioneze, însă Karen n-avea niciun chef să mai facă pe
dura, a a că doar închise ochii i- i lăsă capul pe pieptul
lui. Asta nu însemna că se îndrăgostise de el, însemna doar că
măcar cineva o lăsa să se descarce fără să pară că o judecă,
însă frica tot nu dispăruse.

185
 - Haide, vreau să- i arăt ceva, opti Daniel i-o
ridică pu in, apoi se târî pe iarbă destul încât să vadă cerul,
s i se întinse pe spate. Încearcă.

Ea se conformă i se lungi pe iarba rece, aşezându-se

cumva pe umărul lui, în fa a ochilor apărându-i mii ¾ i mii
de stele strălucitoare, care păreau că se mi¾ că.
- Oamenii sunt ca stelele, continuă el.
- Toate sunt la fel, • uieră Karen, plictisită.
- Da, de la distan ă, toate sunt la fel, dar fiecare are
ceva unic dacă te apropii.
- Ca oamenii?
- Ca oamenii.

186
 capitolul
cincisprezece
Înghesuindu-se printre oameni, Zack încă se uita în
jur după o fată ro cată care plânge. Doar atât pricepuse din
ceea ce-i spusese Karen la telefon, a• a că nu putea să fie
a a de greu. Câte fete ro cate pot plânge la un festival, pe
jos?
- Zack, pentru Dumnezeu, mai încet!
Se opri brusc i aa teptă ca Drew să-l prindă din
urmă, cârănd după el ursuleì ul de pluş şi alte prostii
câ tigate aiurea. Le lăsă jos, apoi respiră rapid i- i ÿ terse
transpira ia de pe frunte cu poala tricoului. Zack începuse să
bată din picior nervos.
- Pe cine căutăm de fapt? întrebă Drew, sprijindu-se
cu palmele pe genunchi.
- Nu • tiu, o tipă ro cată care plânge, fii atent prin
jur.
Plângându-se silena ios, ridică premiile de jos i- i
187
urmări prietenul prin mul ime. Oh, haide, ce e a a de greu
s-o găsească? Nu e ca i cum ai vedea a a ceva la fiecare
festival sau la fiecare col de stradă. Atât le-a luat să
gândească până ce-au observat o fată nu prea înaltă, cu părul
scurt i roì cat mergând încet printre oameni. Zack se grăbi
s-o prindă din urmă. Da, bine a făcut că s-a ridicat de jos,
abia au observat-o în picioare, darămite pe jos?
Se grăbiră s-o prindă din urmă, a teptându-se să nu
nimerească persoana potrivită. Zack î• i încle tă degetele pe
bra ul ei Þ i-o privi în ochi, gata să întrebe dacă ea este
Rose, însă imediat izbucni în plâns. Fără a spune ceva, o
apropie de el i încercă s-o strângă în bra¿ e.
- E-n regulă, Rose. Suntem prieteni.
Prieteni? Nici măcar nu q tia cine e tipul ăla, de ce
erau prieteni? Pu in îi păsa, chiar dacă i se părea cunoscut.
Probabil îl văzuse pe la u coală sau cine tie pe unde. Se lăsă
să cadă în bra ele lui de parcă ar fi fost cel mai slab personaj
dintr-un film prost, con2 tientă de faptul că e o tâmpenie să
procedezi a a cu un necunoscut.
Dar chiar era vina ei că F inuse la Doug? Nu, de fapt,
încă inea la el. inea prea mult pentru binele ei, iar asta nu
; i-o putea ierta. Fusese aten ionată de Karen i de James.
Până i Daniel o avertizase i era prietenul lui cel mai bun,
dar fiecare î• i urmează inima, nu?
Bineînţeles, doar dacă inima ta spune că alesul e cel
mai popular băiat din şcoală, frumos, amuzant, care-ţi poate
oferi totul, atunci chiar ignori sfaturile prietenilor şi ale
tuturor. De ce hotărâse ca de data asta să nu asculte părerile
oamenilor? De ce a vrut să afle de una singură ce se petrece
în mintea lui Doug?
Mare greşeală…

188
 Ignorând vorbele lui Zack, continua să se gândească
la acelaşi lucru. N-ar trebui să fie chiar atât de idioată uneori.
Trebuia să-i asculte şi să stea la locul ei. Şi, până la urmă,
este vina aşa-zisei sale prietene că Doug i-a dat papucii, nu?
Pentru că ea i-a furat locul, iar pentru asta… Oh, Doamne, nu
va scăpa atât de uşor.
- Cine eşti? mormăi până la urmă. Cine te-a trimis?
- E-n regulă, repetă Zack. Karen m-a rugat să…
Auzindu-i numele, îşi opri orice suspin şi orice
sughiţ, se ridică din braţele băiatului şi se uită la el.
Incredibil. După ce că-i fura iubitul, îşi trimitea hoarda de
prieteni ciudaţi s-o facă să se simtă şi mai rău? Îşi înghiţi
înjurăturile şi se abţinu să nu plângă din nou, plesnindu-l pe
Zack de parcă el i-ar fi frânt inima, nu Doug. Până ce-şi
deschise el ochii, Rose deja dispăruse în mulţime şi acum
chiar nu ştia în ce parte s-a dus.
- Nu putem continua aşa, se smiorcăi Drew. A mers
spre ieşire, nu ştim în ce parte a luat-o.
- I-am promis, Drew, mormăi Zack. N-am mulţi
prieteni, ştii bine. N-o pot dezamăgi.
- Zack, doar nu…
Vocea stinsă a prietenului său şi privirea de pe chip
erau dovada clară a gândurilor sale. Lăsând-o pe Rose pentru
câteva secunde, Zack îşi aplecă buzele către fruntea lui Drew,
apoi îşi dădu cârlionţii blonzi după ureche.
- Ştii bine că nu te-aş părăsi pentru altcineva, mai ales
pentru o fată, dar…
Drew îl privi atent, apoi gelozia îi dispăru. Ştia că nu-
l minte şi că prietenii înseamnă mult pentru el.
- Ok, eu o să merg în stânga, tu în dreapta.

189
 Încercând să se convingă pe sine că ar trebui să plece
de-acolo, Daniel aruncă o privire către Karen. Nu se
ridicaseră de pe iarbă, dar nici nu mai vorbiseră de-atunci.
Pur şi simplu, stelele erau prea greu de ignorat într-o aşa
noapte, iar ea… Era atât de liniştită, nu-şi permitea s-o bată
la cap cu trăncăneala lui sentimentală.
Încă nu-i venea să creadă că acceptase să iasă cu el,
chiar dacă erau obosiţi şi miroseau a transpiraţie. Probabil
voia doar s-o lase odată, cine ştie, dar ceva îi spunea că
începe să-l agreeze încet-încet.
De undeva de lângă ei, un solo de chitară începu să se
audă, făcând-o pe Karen să se ridice în fund şi să-şi scoată
telefonul din buzunar fără să citească cine o sună.
- Sunt Zack, am cam pierdut-o pe Rose.
- Fir-ar! îi scăpă şi se ridică în picioare. Ai idee pe
unde a mers?
- Nu, dar o căutăm. Eu am mers spre dreapta, Drew a
luat-o în stânga de la ieşire. Îţi trimit numărul lui în caz că
vrei să-l întrebi ceva.
- Ce, stai, nu…
Înainte să-l întrebe ceva, Zack întrerupse convorbirea.
Karen observă privirea ciudată aruncată asupra ei de către
Daniel, apoi îşi privi telefonul şi dădu din umeri.
- Ce? N-ai auzit de Angus Young?
Daniel rânji. Bun, o fată care asculta muzică bună.
Destul de convenabil, deşi ar fi trebuit să-şi dea seama de
multă vreme dacă ar fi fost atent la ce e în jurul său. Ea îi
explică situaţia cu Rose, însă Daniel nu voia să plece de
acolo.
190
 - Vii? întrebă Karen şi se opri, întorcându-se către el.
N-ar fi avut rost să înceapă din nou cu
sentimentalisme, nu acum. Avea timp şi pentru asta, destul
timp dacă se purta frumos şi n-o făcea să-i dea peste nas.
Dădu din cap şi-o urmă înapoi printre copaci, ieşind pe
stradă. Nu asta era ideea lui despre întâlnirea lor, dar se
mulţumea şi cu faptul că măcar vorbea normal cu el.
Karen îl sună pe Drew pentru a afla un mare nimic,
dar nici Zack nu era mai presus. Băgă telefonul înapoi în
buzunar şi continuă să meargă, schimbând direcţia către casa
lui Rose. Acela era, probabil, singurul loc unde ar putea
merge la ora asta. Nu vorbise destul de mult cu ea încât să-i
afle preferinţele în materie de locuri de reculegere. Ea s-ar fi
dus acasă sau într-un parc gol, dar Rose? Cine ştie unde s-ar
putea ascunde ea.
Pe lângă asta, nu doar Rose era problema. Acum îl
avea pe Doug pe cap, Daniel avea probleme cu el, iar ei nu-i
dădea pace în mai multe privinţe. Trase aer adânc în piept şi-l
privi cu coada ochiului, doar pentru a-l vedea în cămaşa
tatălui său, cu mânecile suflecate şi câţiva nasturi descheiaţi
la gât, cu cearcănele scoase în evidenţă de luminile de pe
stradă şi părul făcut terci de două zile. Se vedea că e foarte
obosit şi tot ce-şi dorea în acel moment era să doarmă, să se
întindă într-un pat uriaş şi moale.
- Poate ar fi trebuit s-o sunăm, spuse Daniel,
întrerupându-i gândurile.
- Poate ar trebui s-o suni tu, mie nu mi-ar răspunde.
- Sun eu, dar vorbeşti tu.
- Vorbeşti tu, o să închidă imediat ce m-aude.
Daniel dădu din cap şi îi făcu semn către o bancă de
pe celălalt trotuar. Traversară înainte ca acea decapotabilă cu

191
muzica bubuind să-i facă una cu asfaltul, iar Karen îi dictă
numărul. Ar fi făcut orice ca s-o găsească şi să se asigure că e
bine, că n-a făcut sau n-are de gând să facă vreo tâmpenie.
Are timp să se gândească şi să rezolve ceea ce se petrece
între ea şi Daniel, dar acum avea alte priorităţi.
- Da?
Vocea din celălalt capăt al conversaţiei era răguşită şi
tocmai terminase o repriză bună de plâns. Înghiţi în sec şi-şi
drese vocea. Nu se gândise la ce va spune dacă răspunde,
acum ce?
- Rose, eşti bine? întrebă, însă nu prea sigur pe sine;
dacă îi închide?
- Da, minţi ea. Cine eşti?
El aruncă o privire către Karen, iar ea dădu din cap.
Ce rost avea s-o mintă, aşa doar făcea ca lucrurile să devină
şi mai rele.
- Sunt Daniel, dar, te rog, nu închide.
Se auzi un fâşâit, iar Rose respiră zgomotos. Îşi trase
nasul şi râse sec, iar Daniel făcu ochii mari, aşteptând
înjurăturile.
- Prietenul tău e un mârlan, continuă ea. Ştiu că tu n-
ai nicio legătură cu asta, Daniel, crede-mă. N-o poţi controla
pe Karen, nici măcar ea nu se poate controla. Vă vrea pe
amândoi, dar n-am s-o vorbesc de rău la telefon, e de prost
gust. Am… Doar am nevoie de cineva să mă ajute să trec
peste, ştii? Mă simt rău, mă simt prost. N-am nici un prieten
aici. Crezi că… Poţi veni până la mine?
- Nu cred că e o idee prea…
- E-n regulă. Fratele meu şi bunica dorm duşi. Te rog,
Daniel.
O privi iarăşi pe Karen. Dacă, într-un fel sau altul,

192
reuşise s-o facă să-l placă sau măcar să-nceapă, n-ar vrea să
dea cu piciorul la ocazia asta doar pentru că Rose are nevoie
de cineva. Nici nu prea vorbise cu ea, de aceea Karen era mai
importantă, dar, după privirea ei, n-avea nimic împotrivă.
Lăsă telefonul jos şi-şi săltă sprâncenele către ea, însă primi
doar o aprobare din cap.
- Cred că e târziu, Rose, sunt obosit…
- Te rog, insistă ea. Doar cinci minute, atât îţi cer.
Karen îl împinse în braţ şi făcu ochii mari, în semn să
accepte odată şi să se ducă la ea, ce se putea întâmpla, să-l
omoare? Până la urmă nu era vina lui, nici măcar a ei, că
Doug era un nesimţit fără pic de conştiinţă.
- Bine, cedă el. Ajung cam într-o oră.
- Sper să nu mă păcăleşti.
- Nici gând. Ne vedem mai târziu.
Închise telefonul şi rămase cu el în mână, privind-o
acuzator pe Karen. Tocmai îl trimisese să se sinucidă sau i se
părea lui?
- De ce m-ai pus să fac asta?
- Cu mine e clar că n-o să vorbească, de James cred
că nici nu-şi aminteşte. Tu eşti singurul care n-are legătură cu
asta. Şi, apropo, casa ei e la cincisprezece minute de-aici.
Daniel zâmbi, îşi băgă telefonul în buzunar şi se
ridică.
- Da, dar casa ta e la treizeci. Nu, o opri imediat ce
vru să protesteze. Nu te las singură la unu noaptea pe străzi.
Ştiind că n-are ce să-i facă, îşi ţinu gura şi făcură cale
întoarsă, apoi merseră pe strada către casa ei. Şi dacă mergea
acasă ce făcea, stătea singură şi se uita la televizor? Maică-sa
fugise, taică-său la fel, dispăruse şi lăsase dezordine în urmă.
Scrisoarea aia era o tâmpenie din filmele proaste, nici măcar

193
nu părea reală.
Scoase telefonul din buzunar şi o sună din nou, dar
intrase căsuţa vocală. Îşi sună apoi tatăl, dar el nu răspundea
deloc. Nici a doua oară. Nici a treia. Nici a zecea. Se abţinu
să nu râdă. Minunat, deci se putea considera orfană deja?
Probabil, dar chiar nu era momentul potrivit să caute
informaţii acum.
Mâine va merge la poliţie, va da detalii despre cei doi,
va arăta scrisoarea. La naiba cu cele şaptezeci şi două de ore,
ea voia să afle dacă erau bine cel puţin.
Îi era cam frig, îi îngheţaseră picioarele şi braţele, dar
măcar mai avea puţin până acasă. Grăbi pasul, iar Daniel făcu
la fel. Nu ştia dacă s-o întrebe ceva sau să tacă în continuare,
pentru că de zece minute parcă se urmăreau unul pe celălalt,
atât de liniştită era atmosfera.
- Karen…
- Sunt bine, îl întrerupse ea. Mi-e somn, mi-e frig, mi-
e foame, vreau acasă. N-am de gând să fug să-mi caut
părinţii. N-am de gând să mă sinucid în nici un fel. Ţi-am
răspuns la toate întrebările pe care le aveai în cap?
- N-aveam nici o întrebare de genul acesta în cap, o
corectă el. Voiam să spun că pot merge mâine la Rose, dacă
vrei să mai rămân cu tine.
Ce? Nu, nici vorbă. Nici gând. Nu voia să-l lase să
stea cu ea peste noapte. I-a acordat o şansă, ok, asta pentru că
era singurul mod prin care putea să-i mulţumească pentru tot
ce făcuse în ultimele două zile. Dădu negativ din cap,
spunând că nu-i nevoie. Dacă Rose îl aştepta, trebuia să
meargă la ea, să n-o facă să-l aştepte toată noaptea, apoi să nu
vorbească nici cu el.
Făcură la stânga, intrând pe strada ei, devenind

194
conştient că mai avea cel mult zece minute de conversaţie
până când se vor revedea. Îşi îndreptă spatele şi băgă mâinile
în buzunare, apropiindu-se puţin de ea. Mâine n-avea nici un
motiv s-o facă să iasă. Nici măcar nu-i spusese exact dacă îi
acordă a doua şansă, doar că trebuia să facă ceva nebunesc ca
s-o poată câştiga.
Intrară pe aleea casei, iar Karen se opri pe o scară,
fiind la înălţimea lui. Timp de vreo treizeci de secunde au
păstrat aceeaşi linişte apăsătoare.
- Presupun că nu aşa ar fi trebuit să iasă seara asta,
începu el. Am făcut-o de oaie.
Karen stătu puţin să se gândească. Nu era vina lui,
habar n-avea că aşa ceva se va întâmpla. De unde să ştie că
Doug ar face asta? Sau despre Rose? Habar n-avusese, el n-
avea nici o legătură cu şarada din acea seară.
- N-aveai de unde să ştii ce urmează. Nu te învinovăţi
degeaba.
- Da, dar te-aş fi putut face să te simţi mult mai bine
dacă nu se întâmplau toate astea. Sau măcar aş fi încercat.
Era întuneric, luminile de pe stradă nu prea băteau
până la ei, însă regretul de pe chipul lui se putea vedea şi
simţi în voce. Ce-ar putea face să-l convingă că s-a simţit
bine? Ce, bine? Nu se simţise atât de bine şi acceptată
niciodată, nici măcar când vorbise cu Zack la orfelinat. Plus
că stătuse cu ea la spital atât de mult… iar ea ce-i oferise?
Acea şansă şi o mulţumire?
Nu era tocmai cinstit, nici măcar nu se compara! Dar
ce putea face? Încă se temea, dar, poate, doar poate, ar reuşi
să nu se mai teamă dacă s-ar deschide ceva mai mult. Chiar
dacă nu ştie cum.
Degetele îi tresăltară puţin imediat ce simţi impulsul

195
de-al îmbrăţişa. Dar de ce nu putea s-o facă? Ce-o oprea,
cine-o oprea? Încălca legea dacă-l strângea în braţe pentru
două secunde? Nu, bineînţeles că nu, dar ceva nu era în
regulă în toată treaba asta. Strânse pumnii şi rămase pe loc,
simţind cum inima începe să-i bată din ce în ce mai tare din
cauza stresului acela.
- Poate-ar trebui să plec, o să-mi ia ceva până ajung la
Rose.
Clipi rapid şi-l privi atent. Uitase că trebuie să plece,
iar ea doar stătea acolo şi nu spunea nimic, nici măcar „mersi
că m-ai adus acasă”. Trase aer adânc în piept şi dădu din cap,
relaxându-şi pumnii, chiar dacă nevoia de-a-l îmbrăţişa era
încă acolo.
El nu voia să plece, dar nu voia nici să întindă coarda.
Dacă ea nu voia ceva, el nu va încerca s-o facă. Dacă nu voia
să dea măcar mâna, n-avea să încerce. Nu trebuia să dea cu
băţu-n baltă aşa devreme.
- Ok, atunci, o să...
Se întoarse pe jumătate şi făcu semn cu degetul mare
către stradă, iar Karen dădu din cap. Făcu şi el acelaşi lucru şi
făcu trei paşi. Fata îşi arse câteva palme mentale.
Ah, fii serios, cât de copilăresc e asta?! Ce motiv avea
să rămână mută ca-n secvenţele din filme romantice de prost
gust şi pentru copii de treisprezece ani?
- Daniel, stai puţin, spuse cu voce calmă, coborând de
pe scară şi apropiindu-se.
El rămase uimit şi uită să mai respire. O putea vedea
în faţa ochilor, la nici jumătate de metru apropiere de el,
aparent calmă, însă ochii mari o dădeau de gol.
- Ce s-a întâmplat? o întrebă Daniel, întorcându-se cu
totul către ea, însă nu-i răspunse. Karen?

196
 Fără alte cuvinte, ea se apropie încet de el. Stresul era
mai mare decât când îl îmbrăţişase pe James pentru prima
oară în atâţia ani, dar James nu era Daniel.
Erau diferiţi, foarte diferiţi, şi păreau să ocupe locuri
diferite în mintea ei, pentru că pe inimă nu se putea baza.
Nimeni nu poate.
- Te simţi bine? continuă Daniel, dar tot linişte era.
Când, în sfârşit, era destul de aproape de el, îl
surprinse cu o îmbrăţişare liniştită. Trebuia să recunoască, nu
se aştepta la asta, dar dacă ar fi făcut-o, ar fi fost ceva rapid,
care n-ar fi durat mai mult de trei secunde. Diferenţa era că
acea îmbrăţişare era perfectă. Nu ştia cum, dar era perfectă.
Felul în care se apropiase de el fără a spune nimic. Felul în
care braţele ei îl ţineau legat de ea. Înălţimea ei care nu îi
permisese să-i sară de gât, iar acum braţele lui erau libere
pentru un răspuns.
Ştia că-i aude inima cum bubuie. Nu era un secret,
pentru că ea ştia c-o place, dar nu ştia că s-a îndrăgostit de ea.
N-ar fi fost atât de greu să-şi dea seama, sau poate nu voia să-
şi dea seama, cine ştie, dar, în acel moment, tot ce conta era
că-l îmbrăţişase de bună voie şi durase mai mult de trei
secunde.
Îşi duse braţele în jurul ei şi închise ochii, afundându-
şi faţa în părul brunet. Păstrară liniştea pentru alte câteva
secunde, însă pe el îl mânca limba rău de tot şi nu mai putea
tăcea.
- Pentru ce-a fost asta? întrebă încet.
- Pentru tot, răspunse Karen, fără a se mişca. Bucură-
te de asta, s-ar putea să nu mai primeşti.
Începu să-i mângâie părul, însă nu dură mult, căci
Karen se mişcă şi începu să slăbească îmbrăţişarea. Cu

197
regret, îi dădu drumul şi mai stătură faţă-n faţă câteva
secunde.
- Bine de ştiut, spuse până la urmă, zâmbind. Noapte
bună.
Îşi aplecă buzele şi-o sărută uşor pe frunte, apoi îi
dădu o bucată de hârtie, plecând înainte să-l ia la bătaie. Fără
cuvinte, ea se întoarse şi intră în casă, aprinzând lumina.
Tipic, nu era nimeni prin preajmă, ceea ce însemna că,
teoretic, va avea o noapte liniştită.
Urcă în camera ei şi încuie uşa pentru orice
eventualitate, apoi se aruncă în pat. Era mult prea obosită
pentru a face duş sau pentru a se schimba. Avea timp
următoarea zi, dar, pentru moment, prefera să doarmă.
Amintindu-şi de hârtia primită de la Daniel şi
gândindu-se că e un adept al bileţelelor, aprinse veioza de pe
noptieră şi-şi miji ochii, încercând să-i descifreze scrisul.
Probabil păstra hârtia aceea cu el de ceva vreme, cine ştie de
când era scrisă. Ceea ce conta era faptul c-o făcuse să
zâmbească.
213-438-2942, dacă ai nevoie de ceva, sună-mă
oricând. – Daniel

Încercând să-şi amintească numărul casei lui Rose,

din cauză că nu fusese atent când i-l spusese, Daniel nu se
prea grăbea. Nu avusese de gând s-o lase pe Karen singură,
dar probabil aşa era mai bine. N-ar trebui s-o preseze, altfel
ar da cu piciorul la şansa de-a mai vorbi vreodată cu ea.
Verifică ora, observând că era puţin peste două
dimineaţa, iar tocmai atunci găsise casa ei. Se rugă să nu
198
dureze mult, apoi o sună şi-o anunţă să vină să-i deschidă
uşa. Nu dură treizeci de secunde, că uşa din faţă se deschise
şi Rose apăru bine-mersi, în pantaloni scurţi de pijama şi-un
maiou cu Tom şi Jerry.
- Wow, chiar ai venit! se miră ea, iar Daniel doar
ridică din umeri.
- Am spus că vin. Poate nu par, dar sunt un om de
cuvânt.
Rose afişă un zâmbet uriaş şi-l pofti înăuntru, apoi îl
duse în camera ei. Îşi ştersese machiajul, dar părea să fi
aplicat unul nou, special pentru el, dar, evident, Daniel nu-şi
dădea seama. Nici măcar n-o privea atent, cum putea observa
asta? Se aşeză pe pat, iar el trase scaunul de la birou şi se
aşeză invers pe el, în faţa ei, gata s-o asculte.
- Deci… te ascult.
Ea încercă să-şi găsească o poziţie cât mai comodă,
dar şi atrăgătoare în acelaşi limp. Îşi încrucişă picioarele şi-şi
lăsă coatele pe genuchi, aplecându-se, astfel încât Daniel ar fi
putut avea o privelişte destul de drăguţă la sânii săi.
- Nu ştiu cum să încep.
- Cu începutul. Ce-a făcut dobitocul?
- Păi, ştii tu, a venit, m-a luat de acasă, totul ok. Am
ajuns la festival, ne-am distrat puţin, apoi începuse să se uite
după alte fete şi nici măcar nu băuse ceva, aşa măcar ştiam că
n-o face intenţionat. Apoi, bineînţeles, a băut câte ceva, a
fumat altceva şi i-am spus să se oprească.
Rose continuă, povestindu-i că Doug n-a acceptat ca
o fată să-i spună ce să facă, mai ales când nici maică-sa nu-i
spunea asta. Daniel nu se aştepta la altceva, iar când termină
cu povestitul, se făcu linişte. Beculeţele din tavan erau la
luminozitate minimă, iar privirea ei fixă nu era ceva care-l

199
făcea să se simtă tocmai comod.
- Îmi puteai spune asta şi la telefon, zise Daniel şi se
ridică de pe scaun. Sunt obosit, Rose, crede-mă, mă dor toate
oasele.
Se ridică şi ea imediat de pe pat şi se apropie de el,
făcându-l să înghită în sec. În ce se băgase?
- Ştii, Daniel, încep să cred că n-am făcut alegerea
bună, toarse ea şi îi puse mâna pe piept. Tu pari mult mai
înţelegător, mai sensibil.
Ştia unde bate. De ce nu se gândise la asta? Rose
credea că Doug o lăsase baltă doar pentru că i se pusese pata
pe Karen, deci era vina ei că acum era singură. Şi de ce el?
Nu e ca şi cum Karen ar muri de ciudă dacă el ar fi cu Rose,
nici Doug n-are face-o, dar ea nu ştia. Voia s-o facă geloasă,
să sufere exact cum suferă şi ea. Să-i plătească cu aceeaşi
monedă.
- Uşor, o opri el şi-o prinse de încheieturi. Nu cred c-
ar trebui să…
- Ba da, ar trebui, zâmbi Rose şi, dintr-o singură
mişcare, îl aruncă pe pat. Haide, ce-ai de pierdut? Karen nu te
vrea, Doug nu mă vrea, se vor unul pe celălalt, deci noi am
rămas singurei.
Daniel se rostogoli jos din pat şi era cât pe ce să se
lovească de noptiera albă, apoi se ridică rapid în picioare,
mergând către uşă, cu mâinile în semn de apărare.
- Rose, ascultă-mă. Nu vrei asta, eşti doar obosită şi
stresată.
- Ba da, şopti şi-şi ridică maioul puţin. Chiar vreau.
Îl dădu jos dintr-o singură mişcare, numai că lipsea o
piesă: sutienul. Daniel îşi duse imediat mâinile la ochi. Mai
văzuse aşa ceva, da, dar văzuse pentru că voia să vadă, dar

200
acum nu voia. Nu era atras de ideea de-a face sex cu Rose
doar pentru a o ajuta să se răzbune. Nu era atras de ideea de-a
face sex cu ea deloc, mai ales acum, când se înţelegea destul
de bine cu Karen. Doar nu era atât de prost s-o facă de oaie!
Căută în jur ceva cu care s-o acopere, observând un
prosop împăturit pe un scaun. Îl luă imediat şi i-l puse în faţă,
privind-o furios. De ce ea? Nu părea genul care s-ar fi
aruncat în braţele oricui din disperare sau răzbunare. Chiar
atât de grav îi dăunase Doug? Chiar se îndrăgostise de el, în
ciuda tuturor advertismentelor primite?
- Nu, nu vrei, îi repetă, privind-o fix. Vrei doar
răzbunare, înţeleg, dar nu trebuie să-ţi vinzi corpul pentru
asta! Poţi discuta cu ea, puteţi lămuri totul. Pot să te asigur că
n-are nicio legătură cu Doug, el e doar mârlan, aşa face
mereu, dar pare că tu ai fost cea mai fraieră dintre toate
prietenele lui.
- Fraieră? pufni ea. Mai mult de-atât! Mă
îndrăgostisem de el!
Daniel îi acoperi gura. Începuse să strige destul de
tare, iar nu voia să fie prins pe acolo şi să fie dus la poliţie pe
motiv de violare de domiciliu, vătămare corporală şi te miri
ce alte legi încălcate.
- Nu-i nimic rău în asta, continuă Daniel, luându-i
mâna de la gură. Dar nu trebuie să procedezi aşa, sunt şi alte
căi.
Îi dădu drumul imediat ce se asigură că ţine acel
prosop pe ea şi deschise uşa.
- Nu mă supăr pe tine, să ştii. Încă te poţi baza pe
mine. Moral.
Acestea fură ultimele lui cuvinte înainte de-a închide
uşa şi de-a coborî scările cu grijă, ieşind afară. Nu se

201
aşteptase la asta. Nu era nici măcar ultimul lucru care i-ar
trece prin cap. În locul lui, altcineva nu i-ar spune lui Karen,
dar el o va face. Nu voia ca Rose să inventeze ceva, iar apoi
el să pice prost în toată treaba asta. Trebuia să afle de la el
întâi. Nici măcar numărul ei nu-l avea până când nu-i dădea
un semn, aşa că avea doar să aştepte.

Telefonul sună pe undeva pe sub pat, iar Karen n-

avea nici cel mai mic chef să-l caute. Nu dormise aşa de bine
de zile bune, iar acum cineva chiar îşi dorea să fie înjurat.
Cât pe ce să cadă în cap, se aplecă pe marginea
patului şi întinse mâna după telefon, fără chef. Probabil era
Daniel, cine ştie de unde îi avea numărul. Probabil era Rose,
era posibil să vrea să-şi ceară scuze şi să uite totul. Dar, spre
mirarea ei, era chiar James, care o suna după trei zile bune.
Chiar îi venea să râdă pe bune la faza asta, sincer. Îşi drese
vocea şi se aruncă înapoi pe perne, răspunzând.
- K! aproape că strigă James, uşurat. N-ai dat nici un
semn de sâmbătă, ce s-a întâmplat?
- Nimic, mormăi ea. Ai idee cât e ceasul?
- Trei. După amiază. Dormeai?!
Se ridică într-un cot şi-şi miji ochii la ceasul digital
de pe noptieră. Da, aproape trei jumătate ziua, cât dormise?
Doisprezece ore? Treisprezece? Ce mai conta, dormise bine,
dar nu asta o enerva pe ea, că fusese trezită. Ideea că
petrecerea fusese cu două zile în urmă şi că el o sună după
trei nu era tocmai plăcută.
- Mă rog, schimbă el subiectul. Faci ceva mai târziu?
- Nu, mormăi din nou. De ce?
202
 - Vrei să ieşim?
Karen nu era genul care să se ia de tine la telefon, mai
bine ţi-o spunea verde-n faţă, aşa că acceptă să iasă cu James
pe la şase. Avea timp să facă un duş şi să meargă la poliţie,
iar apoi va merge la locul unde trebuiau să se vadă şi să-i
spună vreo două.
În douăzeci de minute era gata cu totul, mai avea
nevoie doar de nişte poze cât mai recente şi de curajul de-a
da o declaraţie sau explica porcăria aceea de scrisoare. Luă
ultima poză din album, fără a le mai analiza pe celelalte şi
plecă. Mai încercă să-şi sune părinţii, însă nici unul dintre ei
n-avea de gând să răspundă sau să-şi deschidă telefonul.
Chiar după numărul tatălui său, în listă îi apăru
numărul lui Daniel. Poate ar fi trebuit să-i trimită un mesaj de
noapte bună seara trecută? Sau să-l sune să vadă ce s-a
întâmplat cu Rose? Tresări la gândul acesta. Uitase că el
mersese la Rose după ce o lăsase acasă, oare ce se
întâmplase? Minunat, acum era curioasă până la limite şi
trebuia să se mai vadă şi cu James. Până la urmă, probabil îl
va suna în acea seară. Poate va merge să se vadă zece minute
cu el după ce termină cu James, ceea ce putea garanta că n-o
să dureze mult la cât de nervoasă era.
Urcă în autobuz şi, spre bucuria ei, nu erau persoane
cunoscute în acea tură şi spera să nici nu urce cineva. Rămase
în picioare lângă scaunul unui puşti de vreo zece ani, care se
uita insistent la tricoul ei, mijindu-şi ochii. Voia să se mişte,
să meargă în altă parte, dar n-avea unde căci aglomeraţia era
destul de gravă, aşa că rămase acolo, cu o mână pe geantă şi
cealaltă strânsă de bara de sus.
- Cine sunt preferaţii tăi din The Big Four?
Se holbă la puşti, care părea foarte calm. O privea fix

203
şi părea să ştie despre ce vorbeşte, iar Karen se gândi. Ce
trupă genială ar putea alege? Era prea greu, chiar şi pentru ea,
însă îi răspunse până la urmă:
- Megadeth, zâmbi ea. Ai tăi?
- Metallica. Hetfield e genial! se entuziasmă băiatul.
Unde cobori?
Karen se uită pe fereastră.
- Următoarea oprire.
- Mişto, şi eu! Dar ştii ce nu-mi place? sări el din nou,
iar Karen făcu ochii mari ca semn de întrebare. Nu-mi place
că Mustaine nu mai face parte din trupă. Adică primele lor
melodii erau geniale!
- Ştiu, se enervă şi ea. Şi nu pot să cred că au
schimbat numele melodiei lui şi că l-au pus ultimul pe lista
de autori. Nu e drept. În locul lui îi dădeam în judecată dacă
aş fi avut cu ce.
- Pentru că l-au lăsat fără bani, continuă micuţul şi se
ridică în picioare, pregătindu-se să coboare. Dar nu contează
trupa, Dave e genial oriunde şi oricum.
Karen zâmbi. Era primul copil care vorbea pe limba
ei şi nu se speria de ea, dar abia atunci observă tricoul lui
negru, cu Judas Priest. Se uită şi la versiunea tricoului ei şi
mai că s-ar fi măritat cu el dacă era cu vreo opt, nouă ani mai
mare.
- Unde mergi? o întrebă, mergând lângă ea.
- Undeva neplăcut, îi răspunse Karen, iar puştiul
începu să sară prin faţa ei.
- La şcoală? Naşpa.
- Hei, nu spune că naşpa, cândva o să-i mulţumeşti
şcolii pentru ce-ai ajuns. Şi nu, nu acolo, am liber săptămâna
asta.

204
 Băiatul se prezentă ca fiind David, dar prefera Dave,
iar coincidenţa făcea ca tatăl lui să lucreze chiar la poliţie,
deci Karen avea norocul de-a vorbi despre lucruri interesante
până ajungea acolo. Nu discutase atât de mult cu nimeni
despre muzică, nici măcar cu James, care nu era tocmai
priceput la metale grele, dar acel puşti era genial pentru
vârsta lui.
Intrară în secţia de poliţie încă vorbind, iar Dave o
corectă: nu era deloc neplăcut acolo, ba era chiar mişto, după
cum spunea el. O întrebă ce vrea să facă, iar Karen spuse că
voia să dea dispărut pe cineva, apoi o conduse la cel
responsabil cu asta, salutându-l ca pe un amic de joacă,
primindu-şi un bobârnac peste şapcă şi plecă să-şi caute tatăl.
- Cu ce vă pot ajuta, domnişoară?
Karen se aşeză pe scaunul din faţa bărbatului şi îi
spuse ce şi cum, iar el o rugă să completeze o declaraţie şi să-
i dea detaliile celor doi. Îi dădu pozele, numele şi numărul de
telefon. După zece minute de chinuit să scrie declaraţia cu
ajutorul lui, se ridică de pe scaun, fiindu-i făcută promisiunea
că vor face tot ce pot şi c-o vor anunţa dacă află ceva.
Înainte de-a ieşi, Dave o strigă din urmă şi se opri.
Părea să-şi aducă tatăl după el la cum îl aştepta să se mişte
mai repede, dar nu ştia la ce să se aştepte. Să fie arestată sau
acel băiat voia s-o laude că avea cunoştinţe grele?
- Uite! spuse şi arătă către ea. Hai, te rog! Doamna
Morrison mă pune să citesc chestii naşpa!
- David, te rog, oftă bărbatul. Lasă-mă pe mine.
Întinse mâna şi se prezentă, iar Karen făcu la fel. De
ce presimţea ceva profitabil?
- Deci, Karen, câţi ani ai?
- Optsprezece aproape, răspunse ea. Îmi pare rău dacă

205
l-am speriat.
- Nu m-ai speriat! o contrazise băiatul. Vreau să fii tu
bona mea, eşti perfectă pentru asta! Te rog, te rog, te rog!
Bonă? Bun, chiar avea nevoie de bani. Nici măcar la
facultate nu-şi permitea să meargă dacă nu lua bursă, dar
chiar şi-aşa, de mâncare şi cheltuială aiurea nu avea, deci nu-i
strica. Iar acel puşti era genial, nu credea că se va plictisi
vreun pic. Tatăl lui Dave o mai întrebă câte ceva, apoi Karen
îi dădu numărul ei pentru a o anunţa când să vină să stea cu
cel mic.
Până la urmă, plecă de la secţie la aproape şase, deci
putea merge pe jos la cafeneaua unde trebuia să se vadă cu
James. În cincisprezece minute probabil ajungea dacă mergea
normal, aşa că-şi scoase căştile din geantă şi porni muzica.
Pentru unii, acea muzică putea fi doar o adunătură nasoală de
zdrăngăneli şi lovituri, dar pe ea o relaxau. Îi venea să dea
din cap, să cânte, dar era cam greu cu toţi oamenii din jur, aşa
că se abţinu.
În loc să intre la melodii, Karen accesă agenda, iar
numărul lui Daniel rămăsese selectat. L-ar fi sunat, nu l-ar fi
sunat… Îl va suna mai târziu. Când termină cu James, îl va
suna, pentru că voia să afle ce s-a întâmplat cu Rose. Dacă ar
fi păţit ceva, ar fi anunţat-o, pentru că putea să parieze că ar
fi venit din nou la ea acasă la două dimineaţa pentru asta.
După două melodii şi jumătate, fata ajunse la cafenea.
Era perfectă, undeva lângă plajă, de unde puteai vedea apusul
soarelui. Şi-ar fi dorit să vadă şi răsăritul tot la plajă, dar, din
păcate, soarele venea din cealaltă parte, iar locuitorii din
partea de vest a Americii îl puteau vedea doar când pleca. Se
aşeză pe un scaun de la terasa de afară, chiar pe margine,
undeva unde nu prea erau oameni, şi-şi comandă o Cola până

206
când avea să ajungă James. Chiar dacă întârziase apoi zece
minute, cincisprezece, jumătate de oră…
Când deja se gândise ca în cinci minute să-l sune pe
Daniel şi să plece de-acolo, James îşi făcu apariţia gâfâind ca
după maraton.
- Mă bucur că tu îmi spui să ieşim şi tot eu te aştept,
mormăi fără a-l privi măcar.
- Îmi pare rău, K, dar am adormit şi m-am trezit exact
la şase fix.
- Ce, încă eşti obosit de acum trei zile?
James o privi ciudat. Despre ce vorbea?
- Ai idee prin câte am trecut în doar trei zile? răbufni
Karen, dar în şoaptă. Petrecerea aia a fost de-a dreptul
groaznică. Următoarea zi a fost groaznică. Ziua de ieri a fost
groaznică. Şi tu, tu ce-ai făcut? Nici măcar un mesaj, James,
un simplu mesaj! Nimic! Şi tot repeţi că mă pot baza pe tine
oricând, că suntem prieteni. Drăguţ din partea ta.
Tot se făcea că nu pricepe. Până la urmă, Karen îi
povesti în detaliu. Cum a urcat scările cu acea tipă, cum
Laura i-a distrus seara şi-aşa nu prea bună, cum Daniel a
ajutat-o, cum tot Daniel a fost cel care a condus-o acasă, cum
tot Daniel a fost cel care a dus-o la spital şi a stat cu ea non-
stop. Cum tot cu Daniel s-a distrat. Tot Daniel a ajutat-o s-o
găsească pe Rose.
- Nici pe ea n-ai sunat-o, nu? întrebă şi îi acordă
câteva secunde pentru răspuns. Tipic.
Dădu să se ridice şi să plece, însă James o prinse de
mână şi, pentru a nu atrage atenţia, ea se aşeză la loc,
privindu-l fix. Care îi erau argumentele? Cum avea de gând
să iasă din chestia asta?
- Karen, nu ştiu ce s-a întâmplat. Crede-mă. Probabil

207
am fost drogat. M-am trezit pe o saltea în piscina lui Doug,
am ajuns acasă abia-abia, iar apoi am avut rude în vizită. Îmi
pare rău.
- Nu cred că rudele ţi-au interzis să trimiţi măcar un
mesaj. Cer prea mult?
Nu reacţiona ca o fetiţă răsfăţată, ci avea dreptate. El
o bătea la cap zilnic cu mesajele şi telefoanele. La şcoală, în
pauze, el era tovarăşul ei. Stătuse pe lângă ea chiar dacă era
considerată în toate felurile.
Îi spunea mereu că sunt prieteni, că poate avea
încredere în el oricând, că-i poate cere orice. Şi în trei zile
nu-i dăduse nici măcar un semn. De Crăciun avusese şi mai
multe rude în vizită, iar atunci vorbiseră jumătate de zi la
telefon pentru că ea nu avea curaj să iasă din propria cameră
nici măcar de sărbători. De revelion se rugase de ea să
meargă cu el şi familia lui la o cabană, dar refuzase. Iar acum
ce?

208
 capitolul
şaisprezece
- James, ce s-a întâmplat? îl întrebă cu seriozitate. Ce-
ai auzit despre mine?
El tăcu. Asta era. Singurul din tot liceul care nu
credea zvonurile despre ea… acum le credea.
- Atunci de ce m-ai chemat?
Trase aer în piept şi-şi aşeză mâinile pe masă,
împletindu-şi degetele. Îşi ridică privirea către ea.
- E adevărat?
Vocea lui suna atât de rănită, încât îl puteai compara
cu un om cu trei coaste rupte. Se albise la faţă şi transpirase.
De ce atâta stres?
- Ce să fie adevărat?
- Au apărut poze, K. Cu tine şi tipul acela, când
ieşeaţi din baie. El era gol, iar tu aveai tricoul lui. Am auzit
că…
Karen nu mai rezistă şi se ridică. Aruncă doi dolari pe
masă pentru suc şi lăsă baltă restul de cincizeci sau şaizeci de
209
cenţi şi plecă, cu James în urma ei. Era incredibil, de-a
dreptul incredibil! După ce că… Nici nu voia să se
gândească.
Ieşi din cafenea direct pe plajă, ignorând nisipul care-
i intrase în teneşi şi-o enerva la culme, chiar dacă avea şi
şosete. Trebuia să-l ducă undeva departe pentru a lămuri
totul, nu acolo, unde puteau fi şi oameni din liceul lor şi să se
ducă vestea că acum mai e şi isterică, nu doar sadică şi
masochistă şi mai cine ştie ce alte chestii. Merse aşa până la
jumătatea porţiunii de nisip, apoi se opri şi se întoarse brusc,
speriindu-l pe James.
- Eşti incredibil, jur! strigă odată ce văzu că nu era
nimeni în zonă. De ce oare nu te cred? Ce se întâmplă cu tine
de la o vreme, James?
El doar îşi trecu o mână prin păr şi dădu din umeri.
Nu credea că tipul din faţa ei era acelaşi James de acum
câteva zile, când era gata să sară la gâtul lui Daniel pentru ea,
când o sfătuia să nu-i bage pe toţi în seamă, când era pe punct
de plecare ori de câte ori i se părea că vocea ei nu suna bine
la telefon.
- Răspunde, insistă Karen. De ce schimbarea asta
bruscă?
- Ţi se pare.
Făcu doi paşi către el, fiind la doar câţiva centimetri.
Îşi apropie faţa atât de mult de-a lui, încât, de la distanţă,
păreau că vor să se sărute, însă ea doar îi arunca priviri urâte
şi era gata să-l plesnească din secundă în secundă.
- Ţi se pare, repetă el. De ce el? De ce unul din cei doi
D? Ce ţi-a făcut?
- Asta nu e despre el. James, asta e despre tine şi doar
despre tine!

210
 - Nu e despre mine! se enervă el şi-o împinse atât de
puternic, încât o trânti pe nisip, în fund. Eram gata să fac
orice pentru tine. Absolut orice! Tipa aia a fost doar o
întâmplare, am fost drogat fără să vreau. Apoi aud că ai
plecat cu tipu’ tatuat şi bine făcut după o partidă de sex în
baie.
- De-asta ai reacţionat ca un copil? Din cauza unor
zvonuri? Ţi-am spus în detaliu ce s-a întâmplat! Laura m-a
păcălit, el m-a ajutat.
- Şi tu, normal, ai acceptat ajutorul! De ce?
Karen se ridică de jos şi îi aruncă un pumn de nisip în
ochi, făcându-l să ţipe.
- Pentru că tu plecaseşi! Eram goală, în baia lui Doug,
încuiată! El a fost singurul care s-a oferit să mă ajute în timp
ce tu ţi-o trăgeai cu o prietenă de-a Laurei la etaj!
- Nu mi-aş fi tras-o cu ea dacă tu…
Se opri. Să-i spună, să nu-i spună? Ce mai conta?
- Nu mi-aş fi tras-o cu ea dacă tu pricepeai aluziile
mele! Mă gândeam eu că băiatul rău e alegerea ta, aşa faceţi
toate. Vă place pericolul, ăla de treabă îl ţineţi pe post de cel
mai bun prieten pentru totdeauna.
- E o tâmpenie, răspunse ea, calmă. Niciodată n-am
vrut să te apropii de mine. N-am vrut să se apropie nimeni de
mine. Ţi-am dat de înţeles s-o laşi mai moale. Nu sunt bună
de iubit.
James se răsuci cu spatele şi-şi puse mâinile în cap,
neştiind ce să mai spună. Schimbul lor de replici n-avea sens
mai deloc, dar ştia ce are în cap. Doar că nu ştia cum să se
exprime.
- Normal, eşti bună numai de tăvălit!
Ea făcu ochii mari, dar şi el. Nu voise să spună asta.

211
Regreta acea propoziţie din toată inima. Poate aşa ar fi avut
vreo şansă să se împace, dar acum…
- Bine, se calmă Karen. Mă bucur că am lămurit, dar
nu înţeleg un lucru: de ce te-ai prefăcut atât de mult?
- Nu m-am prefăcut. Doar… mi-am dat seama. Sau
poate sunt încă drogat, nu ştiu, crede-mă. Ştiu că m-am
săturat să alerg după tine. N-aveam şanse când erai ignorată
de toţi, dar acum, că ai unul dintre cei mai tari tipi din şcoală
după tine, chiar pe ambii… renunţ.
Nu ştia nici ea ce să-i mai răspundă. Era deja al doilea
aşa-zis prieten care o credea te miri cum. Se simţea mai
singură ca înainte şi era gata să cedeze. Prea multe pe capul
ei, nu le putea duce pe toate. Poate se plângea. Ştia că alţii o
duc mult mai rău, dar pur şi simplu îi ajunsese până-n gât.
Dar începu să râdă.
- E atât de bine să ştii că până şi oamenii pe care îi
credeai prieteni îţi pun aceeaşi etichetă ca ceilalţi care nu te
cunosc. Întâi Rose, acum tu? Şi eu o să încep să cred asta
despre mine.
Se apropie iarăşi de el şi-l prinse de gulerul tricoului.
- Mă dezgustaţi. Toţi. De-asta n-am vrut să se apropie
nimeni de mine. Eram destul de tristă şi aşa. Vă mulţumesc
pentru contribuţie.
Îi dădu pace şi îi întoarse spatele, mergând cât putea
de repede. De data asta, James n-o mai urmări, iar oamenii de
pe stradă o priveau ciudat. Era numai şapte seara, iar ea deja
se abţinea cu greu să nu plângă. Loviturile de curea erau mult
mai line pe lângă asta. Prefera să-i spargă nasul decât să-i
spună toate acele lucruri.
Întrebarea era… Daniel ce credea despre ea cu
adevărat?

212
 Cât timp aştepta ca semaforul să se facă verde, scoase
telefonul din buzunar şi încercă să tasteze un mesaj, însă era
destul de greu cu tot acel tremurat al mâinilor. Îşi mişcă
picioarele până pe partea cealaltă şi continuă drumul, apoi îl
sună, rugându-se să nu răspundă, însă căsuţa vocală îi făcu
această plăcere. Nu lăsă nici un mesaj şi-l băgă înapoi în
buzunar, dar peste două secunde îl scoase din nou. Încercă
să-l sune de cel puţin zece ori.
Psihic, era terminată. Era dispusă să facă orice pentru
a uita totul, pentru a se simţi iarăşi bine, şi se părea că doar
Daniel avea această calitate, de-a o face să se simtă bine şi ea
însăşi.
Când, în sfârşit, ajunsese acasă şi se întinse pe
canapea cu jumătate de faţă în pernă, telefonul lăsat pe
măsuţă începu să sune. Întinse mâna şi inima îi tresări când
văzu că „Daniel apelează”.
- Karen, pentru Dumnezeu, ai păţit ceva?! începu el.
Ai sunat de douăzeci şi trei de ori, mi-am dat seama că tu
trebuie să fii, te simţi bine?
- Nu, răspunse ea, încercând să nu plângă.
- Îmi pare rău, crede-mă, eram în tură la fast-food,
îmi pare rău!
Karen se ridică în fund şi-şi trase nasul, ştergându-şi
o lacrimă de pe obraz.
- E ok, îl linişti ea. Poţi să…?
- Ajung în cinci minute, i-o tăie Daniel. Doar
linişteşte-te, te rog.
Închise conversaţia, lăsă şorţul de-o parte, o salută pe
Elena şi plecă. Începuse să lucreze ore în plus la fast-food
pentru că vreo două zile trăsese chiulul şi în acea zi ajunsese
târziu. Trebuia să recupereze şi avea nevoie de ani în plus.

213
Elena se prinsese şi începuse să râdă, însă Daniel i-o tăie cu o
uitătură urâtă.
- Nu te uita aşa la mine, băiete. Pot să te bat oricând
cu spatula asta.
Femeie nebună, gândi el şi o luă la goană imediat ce
se asigură că nu uitase nimic. În mod normal, i-ar fi luat cam
zece, cincisprezece minute să ajungă la Karen de-acolo, dar
vocea ei nu era deloc ok atunci, aşa că tot ce avea de făcut
era să alerge cât de repede putea. Era păcat să nu-şi
folosească rezistenţa la ceva util până la urmă.
Se împiedică de o crăpătură din trotuar, dar nu căzu,
apoi, observând că nu trece nicio maşină, renunţă la a mai
ocoli oamenii şi ieşi pe şosea, unde era liber
. Casa ei deja începea să se observe la vreo cincizeci
de metri în faţă, aşa că acceleră şi mai mult, chiar dacă simţea
că e gata să pice din secundă în secundă. Încetini când ajunse
pe alee şi, răsuflând rapid, bătu puternic în uşă.
Karen se ridică repede de pe canapea şi deschise uşa,
rămânând nemişcată. Rimelul îi cursese pe obraji şi încă
tremura. În acele câteva minute se gândise la toate lucrurile
care i se întâmplaseră toată viaţa. Nu era deloc mândră de aşa
ceva.
Zâmbind, Daniel întinse o mână şi îi mângâie
obrazul, făcând-o să tresară. Încercă să-i şteargă urmele de
rimel, dar mai rău i-l întinsese. Chiar şi-asa, ochii ei încă
străluceau. Închise uşa cu picioarul şi stătură aşa aproape un
minut, fără să vorbească sau să se mişte.
În faţa ochilor, Karen nu vedea doar un tip înalt şi
plin de tatuaje, după care toate fetele mor. Vedea doar
singurul om care o acceptase cu bune şi cu rele. Doar acei
ochi verzi care o făceau să vrea să spună tot de la o vreme.

214
Ce se întâmpla cu ea? De ce îl lăsa să se apropie de ea?
Se întoarse încet şi se duse către canapea ca un robot,
iar Daniel o urmă. I se rupea inima când o vedea în halul
acela, iar el nu putea face nimic din cauză că ar fi făcut-o să
creadă altceva. Se aşeză lângă ea, ridicând un picior pe
canapea, pentru a o putea privi fix. Se ghemuise într-un colţ,
cu genunchii la piept şi faţa ascunsă.
- Karen, începu el. Sunt aici pentru tine. Te rog,
vorbeşte-mi.
- Am mai auzit asta, mormăi ea. O să se întâmple la
fel.
- Poftim?
Se târî mai aproape de ea şi îi atinse mâna, însă ea nu
reacţionă. Nici un muşchi nu-i tresări şi nu-şi ridică faţa, dar
inima deja simţea că-i explodează de atâtea emoţii: tristeţe,
furie, ruşine, orice.
- James, începu ea, tot cu faţa ascunsă. A spus că au
apărut poze de când mi-ai dat tricoul tău. Toţi cred că am
făcut sex în baie.
Daniel făcu ochii mari. Idiotul sau idioata care a spus
aşa ceva o să plătească pentru asta. Şi sigur erau Doug şi
Laura. Sau amici de-ai lor. Clar cineva care era pe fază,
pentru că restul erau deja mangă şi nimeni nu era atent.
- A spus că sunt bună doar de tăvălit. Că-mi place ca
tu şi Doug să vă ţineţi după mine.
- Tu ştii că nu e adevărat, încercă el s-o încurajeze.
Haide, Karen, nu-l lua în seamă.
Într-un final, îşi ridică faţa şi nu fu deloc surprinsă că
el era atât de aproape de ea atunci. Nu-i păsa. Chiar nu-i
păsa. În acel moment, o durea în cot de orice.
- Sunt un gunoi al societăţii, spuse şi în ochii ei

215
Daniel putu observa că vorbeşte serios. De ce tot încerci?
- Pentru că ştiu că nu eşti, răspunse şi îi dădu părul
ciufulit de pe faţă. Eu am încredere în tine. Uită-te în ochii
mei când spun asta.
Îşi puse degetul sub bărbia ei şi-o făcu să-l privească
în ochi.
- Nu ştiu cum şi de ce, dar, crede-mă, aş paria tot,
absolut tot ce am pe faptul că tu nu eşti cum te cred toţi
ceilalţi.
Nu mai suporta. Se ridică de pe canapea şi rămase în
picioare, cu spatele la el. Buzele îi tremurau şi se străduia să
nu plângă. De ce îl mai chemase dacă nu putea să vorbească
cu el?
Poate pentru că îi era teamă. Îi era teamă că şi el s-ar
putea preface. Şi, oricum, ce mai avea de pierdut? Avea pe
frunte toate etichetele posibile dintr-un liceu. Încercă să tragă
aer adânc în piept, însă scoase un sunet ciudat, care-o făcu să
înceapă să plângă uşor, însă se abţinu. Daniel se ridică de pe
canapea şi veni în spatele ei, punându-i o mână pe umăr.
- Ce vrei să fac?
- Ce? murmură ea, fără a se întoarce. Pentru ce?
- Să-ţi demonstrez că poţi avea încredere în mine.
Dacă te-aş dezamăgi vreodată, aş face-o inconştient, din
greşeală.
- Nu ştiu, ridică ea din umeri. Nu mai spune asta. Nu-
ţi lua probleme pe cap.
- Nu eşti o problemă! insistă Daniel, mergând în faţa
ei. Pentru oamenii care ştiu să te aprecieze nu eşti o
problemă. Pentru mine, Karen, nu eşti o problemă.
Îşi ascunse faţa cu palmele fără a răspunde. Tot ce
Daniel mai putea face era s-o îmbrăţişeze. Se apropie şi-şi

216
înfăşură braţele în jurul ei, mângându-i părul. Nu ştia ce să
mai spună pentru a o convinge. Dăduse totul, nu mai avea
variante de combinare a cuvintelor. O strângea puternic în
braţe, cât putea de bine, legănându-se, mângâind în
continuare părul brunet.
- Plângi, o sfătui el. Suntem doar noi doi.
Sătulă de atâta ascuns, Karen îşi luă mâinile de la
ochi şi le duse în jurul trupului lui Daniel, lăsând lacrimile să
curgă printre sughiţuri. Avusese parte de zece minute de
descărcări mai uşoare şi mai tari, însă el nu spusese nimic. Se
legăna şi-o mângâia în continuare, o mai săruta pe păr, o rugă
să se liniştească sau să se descarce dacă mai are nevoie.
După ce se linişti, se lăsă condusă pe canapea, iar
Daniel merse să facă un ceai. Bucătăria aia afurisită era mare
şi jumătate goală, dar găsise până la urmă ce avea nevoie.
Puse apă caldă de la robinet într-o ceaşcă şi un pliculeţ de
ceai, apoi se întoarse în camera de zi, unde Karen privea în
gol.
Se aşeză uşor lângă ea şi îi dădu ceaşca, însă refuză.
Habar n-avea la ce se gândea şi tare-şi dorea să afle, dar nu
putea intra în mintea ei. Doar ea putea să-i dea voi să vadă
fracţiuni de-acolo. Lăsă ceaşca de ceai pe măsuţă şi observă
că nu se descălţase deloc.
- Nici nu te-ai descălţat, încercă el să râdă, însă nimic.
Lasă-mă să te ajut.
Ea ridică din umeri. Era total indiferentă, probabil nu
era atentă la nimic. Daniel se lăsă pe vine şi îi dezlegă
şireturile, apoi trase de unul şi nisipul începu să curgă pe
pardoseală. Îl scoase şi pe celălalt apoi şosetele. Nimic.
Karen nu mişca absolut deloc, doar se uita către el, dar nu
ştia dacă la el sau dincolo de el.

217
 Se aşeză înapoi pe canapea mai comod, astfel încât s-
o poată strânge în braţe şi îi aşeză capul pe umărul lui. Atunci
ea se mişcă şi se înghesui lângă el, în aşa fel încât ochii erau
complet acoperiţi de gâtul lui şi îi putea simţi mirosul de fast-
food, dar nu-i păsa.
Era acolo, lângă ea. De ceva vreme, tot fusese lângă
ea când alţii nu. Şi n-o judecase în nici un fel. Zâmbind, îşi
înălţă puţin capul şi-l sărută pe obraz, în semn de mulţumire.
Rămase o clipă uimit, dar apoi începuse să zâmbească
idioţeşte şi-o strânse cu braţul ce-l avea pe umerii ei, apoi, cu
cealaltă mână, prinse una de-a ei.
Karen nu-şi retrase mâna, ba, dimpotrivă, o aşeză pe
cealaltă peste a lui Daniel. Se simţea bine, poate prea bine. Şi
era obosită, atât de obosită, încât ar fi putut adormi atunci şi
acolo, atât de devreme, lângă el.
- Eşti sigură? întrebă încet, privind undeva către mâna
care se odihnea peste a lui.
- Nu, mormăi ea şi-şi afundă mai bine capul între
umărul şi gâtul lui.
Daniel nu spuse nimic, dar nu era supărat. Ba chiar
era mulţumit, chiar dacă mai târziu va pleca acasă după ce ea
îi va spune că rămân prieteni şi cam atât.
- Am făcut greşeli şi mai mari la viaţa mea, adăugă şi
simţi cum o ia somnul.
- Îţi promit că voi face tot ce pot să nu fie o greşeală.
Ea doar dădu aproape imperceptibil din cap şi îi
strânse odată mâna, apoi adormi în braţele lui.
 

218
 capitolul
şaptesprezece
Deschizând ochii în jurul orei zece seara, cu o durere
de cap nu foarte prietenoasă şi simţindu-şi ochii umflaţi,
Karen nu ştia ce se întâmplă cu ea. Îşi putea auzi sângele
pompând în urechi, braţul îi amorţise şi cineva îi sufla în
creştetul capului.
Îşi ridică puţin privirea şi făcu ochii mari când îl văzu
pe Daniel acolo, dormind liniştit, cu gura puţin deschisă. În
condiţii normale, l-ar fi pocnit una-două, dar acum ea era
responsabilă pentru că el stătuse cu ea. Îl rugase indirect, ba
chiar îl implorase, îi cerşise asta. Se simţea prea frântă pentru
219
a se ridica de-acolo, chiar dacă nu-şi mai simţea mâna
dreaptă. Nici măcar nu ştia cum o are sucită, atât de amorţită
era.
Până la urmă se îndură să se ridice din braţele lui
încet, fără a-l trezi. Se strecură pe sub braţul lui Daniel şi
puse o pernă în locul ei, gândindu-se că ceva mai idiot n-ar fi
făcut nici dacă era beată moartă. Călcă pe nisipul ce-i căzuse
din teneşi, însă nu zise nimic. Trecu de el şi-şi scutură tălpile,
apoi îşi miji ochii. Nu era deloc lumină în casă. Pe Daniel îl
văzuse datorită faptului că un bec stradal intra exact pe
fereastra camerei de zi.
Se târî până în bucătărie şi aprinse lumina acolo,
gândindu-se ce-ar putea să facă până ce el se trezeşte. Nu se
simţea ca o fată din acele filme, să facă o cină drăguţă pentru
că probabil tocmai avea un posibil iubit.
Karen? Nu.
Deschise congelatorul şi scoase o caserolă de
îngheţată, luă două linguri - pentru că femeia puternică nu
foloseşte linguriţa - şi se întoarse în camera de zi. Înainte de-
a se aşeza la loc, aprinse lumina şi-o dădu la aproape minim,
apoi deschise televizorul. Hotărî ca de data asta să stea în
partea opusă a canapelei. Îşi întinse picioarele destul bine,
apoi începu să schimbe canalele, simţind cum începe să
ţuruie apa de pe caserola de îngheţată direct pe tricoul ei. Şi
era a naibii de rece.
Dorindu-şi să nu fie nevoită să se gândească la cât de
slabă fusese în urmă cu câteva ore când îl sunase pe Daniel,
opri la o emisiune de scandal. Neinteresant. Căută în
continuare până când dădu peste un episod din Spongebob şi
rămase cu gura căscată, pentru că Spongebob era idolul
copilăriei sale.

220
 În timp ce gheaţa de pe caserolă i se scurgea pe tricou
şi deja îi îngheţase abdomenul, îngheţata se ducea puţin câte
puţin, iar Daniel dormea atât de liniştit încât îţi venea să-l
trezeşti numai pentru a-l oftica. Dar ştia că dacă se va trezi
vor fi nevoiţi să discute despre cele întâmplate, aşa că era
mult mai bine dacă-l lăsa să doarmă atât cât avea nevoie.
Mormăind ceva, Daniel se răsuci cumva pe canapea şi
luă o pernă în braţe, întorcându-se cu spatele la ea. Era
aproape miezul nopţii, iar el încă dormea. De trei sau patru
ore tot dormea şi nu se mai sătura. Karen nici măcar nu mai
avea la ce să se uite dacă Spongebob se terminase. Nici
măcar filme acceptabile nu erau.
Şi totuşi, era mai bine dacă el nu se trezea prea
curând. Ce va face atunci? Va ceda din nou? Cel mai
probabil, ţinând cont că Daniel avea cuvintele cu el în ultima
vreme. Şi de ce făcuse asta? De ce îl sunase dacă… Ce
prostie. Îl sunase pentru că a avut nevoie de el şi pentru că
era singurul care o accepta aşa cum era. N-avea rost să se mai
chinuie să scape de el.
Lăsă telecomanda pe măsuţă şi se întoarse în
bucătărie. Deja simţea că i se face rău de la îngheţată, mai
ales că nu mâncase nimic normal toată ziua, aşa că poate era
timpul să-şi facă o gustare cât să-i treacă foamea şi mâine se
va îndopa cu ceva calumea. Puse două felii de pâine în
toaster şi scormoni prin frigider, scoţând cam ce nimerise.
Se sperie când pâinea fu gata şi se lovi cu capul de
dulapul prin care-şi căuta o farfurie, înjură încet şi-şi pregăti
„o masă ca la mama acasă”, doar că-n miniatură şi cu pâine
arsă.
Deschise uşa din spate şi ieşi afară, aşezându-se pe un
scaun lângă nişte tufe de trandafiri. Stelele străluceau, era

221
răcoare, linişte, mai că ar fi dormit afară dacă s-ar fi simţit în
siguranţă. Râgâi şi sughiţă imediat după, începând să râdă de
una singură. Da, aia era una bună, nu mai făcuse asta de ceva
vreme şi chiar simţise lipsa.
Auzind ceva căzând prin casă, se gândi că poate
Daniel găsise marginea canapelei. Apoi auzi un scârţâit, ceea
ce însemna că se sprijinise de măsuţă şi se ridicase. Îi va lua
ceva până s-o găsească, dar faţa lui era prea amuzantă pentru
a-i spune că e afară. Simţindu-se ca la un spectacol, îl privi
pe fereastră cum intră în bucătărie scărpinându-se după ceafă,
apoi ridicându-şi braţele şi căscând. Primele minute după
somn, deci nu ştia unde se află. Ridică o cană de pe bufet, se
uită la ea, apoi o lăsă la loc. Deschise un dulap, scoase o cutie
de cereale şi-o puse la loc.
Ce prost, îşi spuse. Nici măcar nu mănâncă cereale
din acelea. El are cu ciocolată, pentru că e bărbat şi bărbaţii
au nevoie de ciocolată. Se frecă la ochi şi căscă din nou,
începând să-şi recapete memoria.
A, da. Nu era casa lui. El avea multe porcării lipite pe
frigider, gen poze din generală, prima notă de zece şi magneţi
cu sportivi. Pe acel frigider erau nişte desene şi o poză cu o
fetiţă care sufla în lumânările de pe tortul de trei ani. Mirosul
de pâine arsă îi pătrunse în nări şi strâmbă din nas, încercând
să plece de-acolo, numai că se împiedică de piciorul unui
scaun.
Nemaiputând să reziste, Karen izbucni în râs, dându-
se de gol. Observând că Daniel i-a descoperit locaţia şi se
îndreaptă către uşă, lăsă senvişul pe scaun şi se ascunse după
trandafiri, plănuind să-l sperie. Doar că tocmai ce-i intraseră
câţiva ghimpi în degete, dar tot păstră liniştea.
- De parcă e greu să ghicesc că te-ai ascuns, ştii?

222
mormăi Daniel, acum scărpinându-se pe abdomen. Haide,
Karen, n-ai şase ani!
Linişte. Deci voia să joace dur? Bine. Aşa să fie.
Daniel îşi ciuli urechile, încercând să-şi dea seama de
unde se aude foşnetul. Se îndreptă către tufele de trandafiri,
fiind gata s-o sperie, însă el urlă primul din cauza acelei
pisici nesuferite care îndrăznise să hârâie la el.
- Drace! spuse, apoi ceva îi făcu cu ochiul de pe
scaun, iar el se lumină brusc. Cred că m-am îndrăgostit.
Karen îşi ridică privirea peste flori şi analiză zona.
Putea să se strecoare în linişte până la margine, apoi să
meargă prin spatele mesei şi să-l sperie. Se târî pe vine până
găsi un loc destul de larg pentru a nu provoca zgomot şi se
grăbi să se bage sub masă. Toate bune şi frumoase până a
călcat pisica pe coadă.
- Începe să-mi placă pisica aia, râse Daniel şi luă
ultima îmbucătură.
- Nici măcar n-am pisici, de ce e o pisică în curtea
mea? se plânse ea şi ieşi de sub masă, analizându-şi palmele
pline de ghimpi micuţi.
Dacă tot planul îi fusese ruinat şi sandvişul mâncat, se
întoarse în bucătărie unde era lumină, chinuindu-se să-şi
scoată ghimpii din palme. Daniel intră după vreo treizeci de
secunde şi se aşeză pe scaunul de pe partea paralelă a mesei,
cerându-i să întindă mâinile, însă primi un refuz. Era de două
ori mai dureros să te ajute cineva să scapi de durerea fizică
decât s-o faci singur. Măcar aşa era vina ta şi nu puteai omorî
pe nimeni în bătaie.
- Haide, nu fii femeie! o provocă el.
- Accidental, chiar sunt femeie, oftă Karen şi întinse o
mână, acoperindu-şi ochii. Ai milă.

223
 Încet, Daniel se chinui să scoată primul ghimpe, însă
nu mergea treaba. Îşi aminti cum obişnuia maică-sa să-i
scoată lui asemenea prostii când era mic, aşa că o întrebă pe
Karen unde poate găsi un ac.
- De parcă n-aveam palma destul de găurită. Măcar ţi-
ai revenit după somn? Măcar ştii ce faci?
- Măcar poţi să mă laşi să scot astea?
Karen îşi ţinu gura şi-l lăsă să-şi facă treaba. Mergea
destul de bine până acum, dar al treilea ghimpe era chiar
afurisit şi probabil că-şi făcuse şi o familie la cât de bine se
stabilise în degetul ei. Enervându-se, Daniel băgă acul puţin
mai mult, făcând-o să scoată un sunet ca de urs, dând cu
genunchiul de masă, smiorcăiala unui căţel luând locul
ursului.
- Te urăsc, mormăi ea, dând cu capul de masă. Ai
terminat?
- Încă puţin, stai aş…
- Au! strigă Karen şi îşi retrase mâna.
- Bun, acum am terminat.
Uitându-se urât la el, se ridică de pe scaun şi se spălă
pe mâini. Terminaseră cu asta. Era linişte. Prea linişte. Acum
urma momentul în care aveau genul acela de discuţii, iar ea
trebuia să evite asta cât de mult putea, aşa că îi luă vreo două
minute să se spele pe mâini.
Văzând că încearcă să nu-l privească prea mult,
Daniel se abţinu să nu vorbească despre ce s-a întâmplat mai
devreme. Începu să zâmbească prosteşte când îşi aminti
ultimele părţi, cum adormise în braţele lui şi-l ţinuse de
mână. Îşi îndesase fruntea în gâtul lui. Îl sărutase pe obraz.
Nu era sigură de toate astea, dar totuşi părea să-şi asume
riscul. Sau poate totul fusese din cauza stresului şi pentru că

224
doar el era acolo şi-o asculta?
- Vrei să plec? întrebă brusc, făcând-o să-l privească
ciudat.
- Cum adică? se fâstâci Karen şi opri apa la robinet,
punând farfuria pe care tocmai o spălase în suport.
- Adică dacă vrei să plec.
Se întoarse cu faţa către el şi-şi şterse mâinile pe
tricou. Ar fi cea mai bună cale de-a fugi de cuvinte, dar nu
voia să rămână singură. Voia să adoarmă iarăşi în braţele lui
şi să se trezească tot acolo. Fusese mult prea plăcut pentru
binele ei, dar nu ştia cum să zică asta. Pur şi simplu nu ştia,
nu era punctul forte. Nu se pricepea la chestiile delicate
pentru că nu fusese nevoită să se priceapă. Sau învăţată.
- Tu vrei să pleci? i-o întoarse ea, neştiind ce altceva
să facă.
Daniel zâmbi.
- Ştii foarte bine că nu, răspunse cu lejeritate. Dar nu
vreau nici să crezi că vreau să profit de starea ta.
Karen se întoarse din nou cu spatele şi-şi umplu un
pahar cu apă, apoi se aşeză înapoi pe scaun.
- Bine.
- Bine, ce?
- Bine, rămâi dacă vrei.
El făcu ochii mari. Stai, ce? Nu încerca să se prefacă
neştiutoare? Să uite de tot ce s-a întâmplat în urmă cu trei sau
patru ore? Chiar îi spusese că poate rămâne?
- Cât? continuă el.
- Cât vrei, i-o tăie Karen.
- Ai băut ceva? Te-ai lovit la cap? Te simţi rău din
nou? E cumva perioada aia din lună?
- Nu, nu, nu şi nu. De fapt, m-am lovit de frigider, dar

225
nu-i atât de grav.
Rămase cu privirea aţintită asupra ei, nevenindu-i să
creadă ce aude. „Cât vrei” răsuna în mintea lui ca un ecou.
Era cumva un test? Dacă da, atunci va mai rămâne puţin.
Maxim o oră. Nu avea de gând să stea peste noapte pentru a-i
da pe tavă dovada că e un obsedat şi vrea doar să ajungă în
patul ei sau în oricare pat cu ea.
Linişte. Din nou, linişte. Ea îşi termină paharul cu apă
şi începuse să bată cu unghiile în el, iar Daniel desena cercuri
cu degetele pe masă. Îşi irosea ora pe care şi-o propusese să
mai rămână, dar nu ştia ce-ar putea spune.
- Mă înveţi să desenez?
Karen îşi ridică privirea, uimită.
- Ce?
- Învaţă-mă să desenez.
Dădu din umeri şi părăsiră bucătăria, iar ea urcă să
aducă nişte creioane, foi şi laptopul. Niciodată să nu spui nu
unui tutorial în caz că cel care învaţă să deseneze e paralel cu
ceea ce ţine de un creion. Le aruncă între ei şi-şi ridică
picioarele pe canapea, stând faţă în faţă cu Daniel.
- Ce vrei să ştii?
- Ceva simplu, ridică el din umeri. Flori.
Luară fiecare câte un caiet din cele aduse de ea, iar
Karen îi explică ce şi cum. Cel mai simplu mod. Ca la
grădiniţă. Un cerc şi cinci linii curbe. Nimic realist. Nicio
umbră, nicio perspectivă. Totul plan, însă pentru un tip plin
de tatuaje atât de interesante, Daniel nu ştia nimic despre
asta. Nici măcar floarea aia nu-i ieşea bine, pentru că petalele
erau mai mult lunguieţe decât late, iar cercul era prea mare.
Singurul lucru reuşit era tulpina, care era o linie strâmbă.
- Frate, e mai greu decât pare! se plânse el şi lăsă

226
caietul şi creionul de-o parte. Renunţ.
- Nu e greu deloc, îl contrazise ea. Făceam din astea
la grădiniţă.
- Păi da, nu e greu pentru cine are talent. Iar eu n-am
aşa ceva.
Karen îşi întinse braţele în sus şi căscă, apoi scoase
un sunet subţire de parcă era un hamster la tăiere. Îşi sprijini
obrazul în palmă şi mai căscă o dată.
- Şi ce talent ai tu, mă rog?
- Ăăă… ştiu să cânt la chitară.
- A, tipic: tipul popular, tatuat, cu fetele după el,
probabil sportiv, care cântă la chitară. Da’ ce, eşti un clişeu
pe două picioare?
Daniel nu părea rănit pentru că ea spusese asta. Cam
aşa, era un fel de clişeu pe două picioare, doar că nu cânta la
chitară pentru că avusese parte de cursuri săptămânale sau că
avusese o trupă. Înainte ca el să spună ceva, deasupra capului
fetei apăru un bec. Se ridică repede de pe canapea şi urcă
scările fără vreun cuvânt.
- Karen? strigă el îndată ce auzi obiecte căzând. Iar
am zis vreo porcărie?
- Nu! îi răspunse şi mai trânti ceva. Poţi să mă ajuţi?
Scuturând din cap, urcă scările şi intră în camera din
capătul holului, unde Karen scormonea prin cutii. Peste tot
erau jucării, cărţi, grămezi de haine şi cutii.
- Ce? întrebă ea, cu capul într-o cutie. Nu vreau să le
duc in pod, aici sunt mai accesibile.
- Mă rog, îşi reveni Daniel. Ce cauţi?
Se ridică şi-şi dădu părul din ochi, răsuflând greoi,
apoi trase de cutie pentru a avea acces la alta, mult mai mare.
- Când aveam vreo treisprezece ani, bunica mi-a făcut

227
cadou o chitară de Crăciun, pentru că mama se plângea de
muzica pe care o ascultam. Niciodată n-am cântat la ea
pentru că ştiam că nu mă pricep.
- Ai încercat măcar?
- Da, la altcineva. Nu e de mine. Acum mă ajuţi?
Încercând să nu calce pe cine ştie ce, merse lângă ea
şi o ajută să tragă de cutie, apoi o desfăcură. Cărţi, cărţi,
caiete, cărţi, cutii mai mici, alte cutii, alte cărţi, iar caiete.
Sub toată acea hârţogărie, forma unei cutii în formă de
chitară îşi făcu apariţia.
- Nu i se zice „cutie de chitară”, sări Daniel când o
auzi exclamând de uşurare şi numind-o astfel.
- Da, cum o fi, măcar am găsit-o.
Daniel o ridică şi-o puse de-o parte, apoi îndesară
restul lucrurilor la loc, în linişte. Avea de gând să-l pună să
cânte? Ştia doar câteva melodii, şi alea probabil ei nu i-ar fi
plăcut. Poate reuşea să improvizeze ceva sau doar voia s-o
înveţe şi el ceva. Dă, Doamne!
Se întoarseră înapoi în camera de zi, iar Karen mută
caietele de schiţe pe măsuţă şi Daniel scoase chitara. Era
acustică, veche, dar încă în stare perfectă, pentru că
domnişoara de lângă el avea prea puţină încredere de sine şi
nici nu pusese mâna pe ea.
- Vrei să înveţi? întrebă el, iar Karen începu să râdă.
- Nu fii absurd. Cântă ceva.
- N-am cântat de mult timp, nu mai ştiu prea bine.
Fata îşi dădu ochii peste cap şi îi împinse laptopul în
braţe, sugerându-i să caute ceva pe net. O melodie, o
partitură, un tutorial, orice. Chiar dacă nu voia să piardă timp
cu asta, cedă şi căută un tutorial pe YouTube, încercând să
înveţe ceva nou, iar Karen se aşeză pe fotoliul cel mai

228
depărtat de el, cu un caiet în braţe. N-avea de gând să stea
degeaba.
Uşor, îi schiţă chipul, îi făcu părul răvăşit şi uşoara
urmă de zâmbet. Continuă cu restul corpului şi chitara, apoi
trasă liniile tatuajelor pentru a le lăsa pe urmă. Făcu
porţiunea lui de canapea şi scările care se vedeau în spate, dar
fără laptop şi încruntarea de pe faţă sau limba scoasă. Chipul
i-l făcuse din memorie, de când zâmbea, iar acel desen ieşise
destul de bine, chiar dacă nu era terminat.
- Bun, cred că mi-am amintit ceva, o întrerupse el. N-
am determinarea necesară pentru o melodie nouă.
Karen închise caietul şi-l lăsă pe fotoliu, apoi veni
lângă el, gata să-l asculte. Până atunci nu-şi folosise vocea.
Probabil nu cânta şi vocal, dar măcar chitara să se audă bine.
- Să ştii că n-am cine ştie ce voce.
- Bine.
- Chiar scârţâie.
- Bine.
- Serios.
- Bine.
Începu să râdă. Felul în care ei nu-i păsa dacă are
voce sau nu, felul în care îl privea nerăbdătoare, era deja prea
mult pentru el. Melodia aia şi va pleca. Sigur va pleca. Nu
voia să pice testul.
Sometimes I get the feelin'
I was back in the old dayslong ago
When we were kids, when we were young
Things seemed so perfect - you know

Din nou, făcu ochii mari. Era ce crede ea că e?

Aproape că-i venea să cânte odată cu el, dar n-avea de gând

229
să facă asta, aşa că doar ascultă restul melodiei cu atenţie. Ori
de câte ori pronunţa I still love you într-un fel total diferit şi
unic, pielea i se făcea de găină pe tot corpul, iar Daniel nu
putuse să nu observe asta, ceea ce-l făcea să zâmbească.
Când termină, lăsă chitara lângă canapea şi-şi trosni
degetele. Karen încă îl privea fascinată, ceea ce-l speria
puţin. De obicei el e cel care se holbează la ea, iar acum ştia
că e puţin cam incomod.
- Când mi-ai vorbit prima dată puteai să spui că-ţi
place Queen.
- Şi Pink Floyd, Led Zepp, Guns n Roses… Mi-ai fi
acordat şansa mai repede? glumi el, însă doar ridică din
umeri.
- Nu, dar mi-ai fi fost mai puţin antipatic. Queen?
Pink Floyd? Zeppelin? Oamenii ăştia sunt legende!
Râse din nou. O captivase cu acea melodie, mai ales
că păruse s-o ştie încă de la primele versuri, dar nu cântase cu
el.
- Mama m-a învăţat să cânt, spuse Daniel şi-şi privi
mâinile. Melodia asta mi-o cânta când eram mic în loc să-mi
citească vreo poveste sau aşa ceva. La zece ani am rugat-o să
mă înveţe şi pe mine s-o cânt, iar acum eu i-o cânt ei. N-o
mai ştie. De fiecare dată când o cânt, crede că e ceva nou. Nu
ştie că am cântat-o şi ieri, acum două zile, acum trei
săptămâni.
Karen îşi lăsă privirea în jos. Ar fi preferat ca părinţii
ei să nu mai ştie de ea, dar să fie împreună. În schimb, ei se
prefac că ea nu există şi nici împreună nu par să fie. Au
plecat prea brusc şi într-un mod prea ciudat. Nu s-ar fi gândit
că ar ajunge să le anunţe dispariţia la poliţie sau să găsească o
scrisoare atât de patetică şi dezordine în camera tatălui.

230
 Scutură din cap. N-ar trebui să se mai gândească la
asta, cel puţin până când nu primeşte veşti de la poliţie. Ce
putea să se întâmple? Să le găsească imaginile pe nişte
camere de luat vederi în aeroport? Cadavrele într-o pădure?
Nimic? Mult mai bine dacă nu s-ar mai gândi, exact.
Inspiră adânc şi-şi trase genunchii la piept, neştiind ce
să răspundă. Nu se pricepea la aşa ceva.
- Scuze, mormăi ea.
- Pentru ce? întrebă Daniel, uimit.
- Cred că ar trebui să fac ceva să nu te mai simţi atât
de prost. Doar că nu mă pricep la asta. Scuze. Sunt praf. Las-
o aşa.
El încercă să râdă. Acum se simţea mai bine după ce
ea spusese asta, dar, din păcate, era timpul să plece. Ar fi
rămas, mai ales că ea spusese că poate rămâne cât vrea. N-
avea de gând să distrugă totul prin faptul că s-ar putea să fie
o capcană şi să-i confirme ideea că e un afemeiat.
- E târziu, ar cam trebui să plec.
Se ridică în picioare şi-şi trase tricoul la spate, însă
Karen se postă în faţa lui, făcându-l să se holbeze.
Ea nu voia să plece. Se săturase să fugă de el, iar dacă
până atunci n-o omorâse sau forţase să se culce cu el, chiar
dacă încă era destul de probabil ca tocmai asta să urmărească,
nu-i păsa. Şi ce dacă se lăsa mai moale? Şi ce dacă voia să
mai adoarmă măcar o dată în braţele lui şi să se trezească tot
acolo? Şi ce dacă inima îi bătea nebuneşte în acel moment?
- Trebuie să pleci urgent?
- Nu, zise el.
- Mama ta se îngrijorează că n-ai ajuns acasă?
- Nu, pot să-l sun pe… stai, de ce întrebi toate astea?
Înghiţi în sec şi făcu un pas către el, privindu-l fix în

231
ochi. Nu, chiar nu voia să rămână singură. Simţea un gol în
stomac numai la gândul că el ar pleca. Era de-a dreptul
patetic din partea ei, probabil cea mai rece şi indiferentă
persoană pe care o cunoscuse, să cedeze în faţa unui clişeu pe
două picioare. Îşi simţea inima în gât, trebuia să respire pe
gură pentru a nu se sufoca.
Dar nu ştia cum să-i spună să rămână cu ea. Nu ştia
cum să-l roage folosindu-se de cuvinte. Îşi călcase pe
mândrie atât de mult încât probabil trecuse de centrul
planetei la cât de adânc o îngropase.
- Mai poţi rămâne dacă vrei, reuşi să zică, însă vocea
îi era răguşită.
- Nu vreau să crezi că profit de tine, continuă Daniel,
calm. Sau că tot ce vreau e să mă culc cu tine doar pentru a-
mi păstra reputaţia intactă.
- Ştiu, i-o tăie Karen şi mai făcu un pas. Doar…
Nu ştia, nu-i putea explica asta. Şi nici să spună „doar
că vreau să stai cu mine” nu putea. Nu se simţea deloc ca una
din fetele acelea din cărţi şi filme care puf! îşi pot dezvălui
sentimentele şi gândurile după o îmbrăţişare. Pentru
Dumnezeu, el o şi sărutase înainte de toate astea! Şi tot nu
ştia ce şi cum.
- Doar că… Nu ştiu. Poate eşti prea obosit pentru a
merge atât. Nici autobuzele nu mai circulă. Nu ştiu. Poţi face
un duş dacă vrei. Îţi dau ceva de la tata. Nu contează. Nu mă
asculta. Poate e de la lovitura cu frigiderul.
Daniel făcu ochii mari. Ea tocmai se chinuia să-i
spună că poate rămâne? Îi spunea să facă duş? Să fie gol, în
casa ei? Să încuie uşile şi să doarmă în aceeaşi casă, noaptea?
Clipi rapid şi se apropie şi el de ea, însă nu făcu nimic. Ar fi
strâns-o în braţe. Ce? Nu. Ar fi sărutat-o chiar.

232
 - E un test?
- Ce? se miră Karen. Nu e nici un test! spuse imediat,
puţin nervoasă. Tocmai mă străduiam să te conving să rămâi
aici pentru că, frate, mi se zbârleşte pielea când eşti aici şi
pentru că nu vreau să pleci, pentru că am avut cele mai bune
patru ore de somn din viaţa mea în seara asta şi nu m-aş
supăra să mai am şi altele.
Îşi puse mâinile la gură şi se dădu doi paşi înapoi.
Tocmai spusese totul?! Absolut tot ce se chinuise să
modeleze în ceva foarte simplu? Cam da, iar acum nu mai
putea da înapoi. Mai avea doar să-i sară în braţe şi se putea
declara una dintre multele sărmane topite după el.

233
 capitolul
optsprezece
Dacă ar fi fost una dintre acele sărmane fete topite
după el, ar fi fost pentru că-i plăcea cum arată. Nu era tocmai
de aruncat, ce-i drept, dar ei îi plăcea caracterul lui. În ciuda
aparenţelor şi primei lor întâlniri din mijlocul străzii, Daniel
era o persoană înţelegătoare, care ţinea enorm la familia sa şi
îşi onora promisiunile.
Dacă zvonurile despre ea nu erau adevărate, despre el
de ce să fie?
- Şi tu nu vrei să rămâi şi eu n-am zis niciodată ce-ai
auzit înainte.
Înainte ca ea să-i întoarcă spatele şi să-l conducă la
uşă, de data aceasta Daniel chiar o strânse în braţe pentru
câteva secunde.
- Rămân, o linişti el. Şi promit că n-am să fac nici
măcar o mişcare care să te facă să crezi altceva.
Karen doar închise ochii şi se lăsă moale în braţele
lui, apoi dădu din cap. Îl conduse pe scări către baie fără a

234
mai spune nimic altceva. Habar n-avea ce.
Deja spusese prea multe, iar acum îl ţinea peste
noapte ca pe un biet căţeluş găsit pe stradă şi îi era milă să-l
lase afară. Îi explică ce şi cum şi plecă să scormonească prin
hainele tatălui său. Refuză să se gândească la ceva în legătură
cu ceea ce tocmai se întâmpla în casa ei.
Daniel închise uşa şi se sprijini de chiuvetă, privindu-
şi reflexia în oglindă. Avea cearcăne şi era ciufulit, dar
zâmbetul de pe faţa lui acoperea pagubele. Probabil ar trebui
să se mai radă pe faţă dacă tot veni vorba. Şi să se tundă. Da,
clar ar trebui să se tundă. Poate să încerce ceva nou. Scutură
din cap şi se întoarse cu spatele la oglindă, apoi îşi dădu
tricoul jos.
Ciocănitul în uşă îl sperie tocmai când să-şi dea şi
pantalonii, însă îi lăsă pe el şi deschise uşa. Primul lucru pe
care-l făcuse Karen a fost să facă ochii mari şi să caşte gura.
Îl mai văzuse aşa, dar acum era total altă treabă. Era lumină
şi doar ei doi, aşa că nimeni nu-i distrăgea atenţia.
- Ă… începu, apoi lăsă privirea în jos. Am găsit un
tricou şi nişte pantaloni de trening nepurtaţi. A, şi prosop. Eu
o să…
Vorbea repede şi bâlbâit, dând aiurea din mâini.
Normal, era destul de amuzantă, mai ales că roşise, dar ce
mai conta asta?
- O să… ă… Strigă dacă ai nevoie de ceva.
Repede, coborî scările şi-l lăsă pe Daniel să-şi vadă
de treabă, însă era mai greu decât se aştepta. Nu se putea
abţine să nu-şi bage nasul peste tot, dar totuşi rezista. Făcu şi
el ochii mari când observă un sutien în cuierul de pe uşă, dar
se întoarse repede. Chiar dacă râdea ca un dobitoc drogat.
După vreo jumătate de oră, Daniel reveni în camera

235
de zi, îmbrăcat în hainele unui bărbat de vârsta a doua care
erau cam largi pentru el. Binecuvântat fie acela care a
inventat şnururile la pantalonii sport. Nu ştia la ce să se
aştepte, probabil la o Karen adormită, dar ea doar schimba
canalele la televizor după două secunde.
- Ok, presupun că am terminat.
- Bun, rândul meu.
Îl ocoli şi urcă scările fără a-l privi nici măcar puţin.
Dădu fuga până în camera ei pentru a-şi lua de schimb, apoi
se întoarse la baie şi încuie uşa, însă observă ceva pe maşina
de spălat. Daniel îşi lăsase hainele acolo, chitite, gata pentru
a le lua a doua zi. Folosise produsele bărbăteşti care erau la
îndemână şi pe care tatăl ei le folosea doar cu ocazii speciale,
aşa că baia mirosea prea… ca el.
Strânse din ochi şi se dezbrăcă, apoi întră în duş. Se
simţea de parcă nu fusese atinsă de apă de o săptămână
întreagă, iar un duş era perfect… la trei dimineaţa.
Dacă tot schimbaseră locurile, telecomanda era la
mila lui Daniel, care o butona mai ceva decât Karen.
Auzindu-şi telefonul cum sună pe undeva pe sub masă,
speranţele îi erau deja spulberate: sigur erau ai lui şi îi cereau
să meargă acasă, poate maică-sa făcuse o criză sau mai rău.
Dar, spre uşurarea lui, apelantul era nimeni altul decât Doug.
Să răspundă, să nu răspundă… Ce mai, oricum
femeile stau mult la baie şi la televizor nu era nimic
interesant.
- Spune-mi că-ţi baţi joc de mine.
- Îmi bat joc de tine, se supuse Doug, râzând. Dar nu
şi acum. Frate, n-am auzit de tine de zile! Pe unde-mi eşti?
Mă rog, nu asta e important acum, sigur eşti acasă dacă ai
răspuns. Ştii ceva de Rose? Nu răspunde nici să fiu eu al

236
dracu.
- Poate nu răspunde pentru că, ştii tu, te-ai uitat la
altele şi după ce te-ai îmbătat ai părăsit-o. A, şi te-ai dat la
Karen. A, şi apoi te-am bătut. Îţi aminteşti?
Un sunet ciudat veni din partea lui Doug, ceea ce
semnala că se gândea intens.
- Nu chiar. Înseamnă că de la tine am vânătaia aia
mare. Sau de la Rose, depinde. Şi de ce dracu m-aş despărţi
de ea?! Adică, frate, e o bestie, în ambele sensuri.
Daniel îşi dădu o palmă peste frunte şi începu să se
plimbe în jurul canapelei, ascultându-l pe Doug cum se
plânge că nu-şi aminteşte nimic şi că acum a rămas şi fără
iubită. Nu spuse nimic până ce nu i-a fost dată permisiunea,
ştiind că ar fi fost degeaba. Oricum n-ar fi fost băgat în
seamă.
- Mda, succes în căutarea unui schimb.
- Ai idee dacă Laura are treabă la ora asta? Sau
Cynthia? Sau… A, mi-am amintit ceva! Ştii că la petrecere
sora Laurei s-a tăvălit cu ciudatul acela de prieten al lui sado-
maso-Karen? întrebă Doug, vorbind repede şi cam fericit
pentru trei dimineaţa. Cică e genial. Şi nu e bine, omule, eu
sunt genialul. Poate şi tu, dar foarte puţin. Restul sunt doar
naşpa, bunicei, buni şi foarte buni. Regele, eu sunt, înţelegi?
- Doug! îl întrerupse celălalt, apăsându-şi podul
palmei pe frunte. Ai băut sau ai fumat în seara asta?
- Am fost cu băieţii la barul lui Jim. A adus marfă. De
data asta am ales LSD. Şi cu puţină berică… ştii ce zic?
Timp liber, frăţie! Droguri, alcool şi gagicuţe! Yuhu! Aşa-i,
iubito!
Îşi îndepărtă telefonul de ureche cam cât era braţul lui
de lung şi aşteptă ca Doug să se potolească. Era un mare

237
mârlan, da, dar era chiar amuzant să-l asculţi când e pe
arătură. Continuă să-i povestească diferite porcării, de
exemplu cât de pricepută e Rose la muşcăturile pe gât şi ce
călăreaţă excepţională poate deveni dacă îi dai puţin vin.
Puţin mai mult chiar.
- Care-i adevăratul motiv pentru care m-ai sunat?
răsuflă Daniel, deja plictisit.
- Voiam să te întreb de Rose, dar dacă zici că m-am
despărţit de ea… Te întreb de micuţa ta prietenă sinucigaşă.
Nu pot să-mi scot din cap imaginea aia când ei aveau
educaţie fizică şi noi chimie. Mamă, ce chimie a mai fost! Ai
văzut ce fund, ce picioare? Omule, jur c-aş…
- Pauză, Speedy Gonzales! Vorbeşti despre ce vrei tu,
până la Karen.
Doug pufni. Aşa, şi? Care era problema lui? Dacă el
nu era în stare s-o bage sub păturică, n-avea de gând să stea
coadă. Îi spuse acestea, dar de data asta Daniel fu cel care
începuse să râdă.
- Ascultă, Doug. Suntem prieteni de mici, bine, dar
asta nu înseamnă că poţi fii chiar atât de măgar când ai tu
chef. Rezolvă-ţi treaba cu Rose sau caută alta, dar las-o pe ea
în pace.
- Ohoho! Stai, mi-am amintit! Voi n-aţi avut păturică.
N-am nicio păturică în baie. Bă, chiar! Cum a fost? Are
orgasme multiple? Sau nu eşti destul de bărbat încât să-i
provoci aşa ceva?
Auzind nişte papuci lipăind pe scări, Daniel se răsuci
şi-o văzu pe Karen coborând, însă îi făcu semn să tacă din
gură. Ea dădu din umeri şi se apropie, mimând întrebarea
„cine e?”, iar el răspunse că Doug. Karen îşi dădu ochii peste
cap şi-şi încrucişă braţele la piept, aşteptând.

238
 - Nu s-a întâmplat nimic din ce-ai auzit, încercă
Daniel să-l lămurească. Nici măcar n-am fost acolo cu…
- Detalii, detalii! strigă Doug. Dacă nu-l vrea pe
marele D şi-l vrea pe micul D, asta-i viaţa. Cred c-o sun pe
Laura. Sau Cynthia. Sau ambele. Oh, da, aşa-i şi mai bine! În
trei, iubire!
Lăsându-l cu o expresie scârbită pe faţă şi cu un
bipăit în ureche, Doug renunţă la conversaţie. Daniel aruncă
telefonul pe canapea şi-şi trecu mâinile prin păr.
Exact de Doug avea el chef la ora aia, dar măcar îl
făcuse să-şi amintească despre faptul că uitase s-o pună pe
Karen la curent în legătură cu vizita lui la Rose.
- Nu întreba, spuse şi se aşeză pe canapea.
- Nici n-aveam de gând.
- Cel puţin mi-a amintit că nu ţi-am spus ce s-a
întâmplat seara trecută, când am fost la Rose.
Imediat ce numele „Rose” îi ajunse la urechi, se
aruncă lângă el pe canapea şi ciuli urechile, strâmbându-se la
unele informaţii cam picante. Nu se aştepta la aşa ceva. De
fapt, nici măcar dacă o ameninţai cu moartea ar fi crezut că
Rose nu şi-ar fi vândut trupul pentru nimic în lume, dar din
cauza geloziei? Adică, ea i-l vânduse lui Doug pentru flori şi
o plimbare cu maşina aia mişto şi roşie, dar astea erau detalii
minore.
Nu ştia dacă să fie sau nu surprinsă că Daniel o
refuzase. Adică dacă ar fi auzit asta acum câteva zile, ar fi
început să râdă dacă i-ar fi spus că a refuzat. Dar acum? I se
părea chiar… nu ştia cum, dar era de bine.
Inconştientă, prinse fluturele albastru de la gât între
degete, amintindu-şi prima ei întâlnire cu Daniel. Se lovise
de el, se purtaseră urât unul cu celălalt şi îi scăpase pe jos.

239
Apoi o şantajase să iasă cu el în schimbul lănţişorului. Chiar
dacă era primit de la mama ei, n-a acceptat. Iar acum, la trei
dimineaţa, sunt pe aceeaşi canapea, vorbind liniştiţi.
- Ţi-e somn? râse Daniel după ce Karen căscă.
- Aşa cred, mormăi ea, iar apoi căscă din nou.
- Atunci… ar trebui să te culci.
Da, dar vino cu mine şi ţine-mă în braţe până mă
trezesc, terogterogterog! se gândi Karen, însă spuse că mai
rezistă puţin – până găseşte o metodă subliminală prin care
să-i spună să meargă cu ea. Ar fi fost puţin cam ciudat să-i
sugereze că poate dormi în acelaşi pat cu ea, de ce nu? Că de,
ce se poate întâmpla?
- Ai filme pe DVD? întrebă Daniel, numai pentru a
ezita vreo discuţie naşpa. Sau putem să ne uităm online, e
cam acelaşi lucru.
Karen dădu din cap şi luă laptopul de pe măsuţă,
căutând un site cu filme acceptabile, sperând să nu dea peste
reclame pornografice care să încingă atmosfera. Nepricepută
fiind la filme, îl lăsă pe el să aleagă ceva, chiar dacă alesese
categoria cu filmele horror. Genial, acum va face pe ea.
- Da’ ce, comediile au râie? mormăi, deja uitându-se
printre degete.
- Nu, dar aici am intrat mai repede.
- Ce?! râse Karen, lovindu-l în braţ. C e înainte de H!
Intenţionat ai intrat acolo.
- Bine, pledez vinovat, se lăsă Daniel, privind ecranul
laptopului. Dă-mă în judecată. Ce film vrei?
- Nu-mi pasă, oricum o să fac pe mine.
Ridicând din umeri, Daniel dădu click pe un film
oarecare şi puse laptopul pe măsuţă, apoi o trase mai aproape
de canapea. Numai muzica de început o făcea pe Karen să

240
tremure, darămite să mai vadă şi imaginile. Luă o pernă în
braţe şi-şi ascunse jumătate de faţă în ea, gata să ascundă şi
cealaltă jumătate la nevoie.
- Fii serioasă, nici măcar n-a început! Sunt doar litere
albe pe fundal negru! râse Daniel şi întinse mâna către
laptop. Ce mâţă fricoasă.
- Mai bine mâţă fricoasă decât mâţă tăiată de un
nebun cu drujba.
Încă râzând, el îi luă perna din braţe şi-o aruncă în
spate, iar Karen îl lovi din nou, aproape înjurându-l. Într-un
sfârşit, imaginile începuseră să apară. Nimic ciudat, nişte
preoţi. Şi de câte ori erau preoţi, era un caz de exorcizare. Şi
era şi mai rău dacă erau crime implicate. Şi de ce şi un
poliţist? Cu familie? Drăguţ.
- De ce toţi intră unde nu trebuie? începu ea să
vorbească, dând din mâini. Dacă m-ar asculta, ar mai trăi. A,
uite, o asistentă, n-are treabă! Nu intra, nu intra!
Dacă în camera unde asistenta intrase era un doctor
adormit, următorul moment o făcu pe Karen să se sperie rău
de tot, pentru că nu se aştepta chiar la aşa ceva, aşa că după
ce ţipă îşi ascunse faţa în umărul lui Daniel, implorându-l să
nu se mai uite, însă nici vorbă. Ar fi închis ea personal acel
laptop, dar îi era prea frică să-şi coboare picioarele de pe
canapea.
- Te urăsc, te urăsc, te urăsc! chiţăi ea, uitându-se
doar cu un ochi. Dacă nu-mi tremurau mâinile, te-aş fi strâns
de gât.
- Nu credeam că eşti aşa fricoasă, o tachină Daniel.
Hotărâtă să nu sfârşească cu ceva moale în pantaloni,
Karen se dădu jos de pe canapea şi-şi luă laptopul în braţe,
revenind. Opri filmul şi-şi miji ochii imediat ce ecranul

241
devenise mult prea luminos, apoi intră la categoria cu desene
animate. Era singurul mod în care ar putea evita un coşmar
din cauza prostiei ăleia de film.
- Despicable Me? râse el şi-şi primi un cot. Bine,
bine. Batman ce are?
- Am văzut tot ce se putea şi singura bucată bună a
fost cu Heath Ledger. Probabil Joker e singurul personaj
negativ mai adorat decât eroul. A, şi Loki. Eu una îl ador şi
pe el.
- Uşor, nu suntem la Comic Con.
Karen îşi ţinu gura şi deveni atentă la film, scoţând
câte un râs isteric când dădea de câte un minion idiot – adică
toţi. Începea să caşte, însă rezista. Capul îi cădea când în faţă,
când în spate, până adormi de tot pe umărul lui Daniel.
Acesta aşteptă până la finalul filmului, apoi închise
laptopul şi se puse pe gânduri. S-o trezească, să n-o
trezească… Făcuse o tură de somn pe canapea deja, iar dacă
o ducea în braţe până sus sigur se împiedica şi era tot una cu
trezitul.
Înainte de-a o atinge pe umăr pentru a o trezi, se auzi
o maşină parcând în faţă. Se ridică şi merse să se uite pe
fereastră, făcând ochii mari. Nu, nu era de bine. Nu era deloc
de bine. De ce s-ar întoarce tatăl ei tocmai la cinci dimineaţa?
- Karen! strigă, speriind-o. Tatăl tău!
- Ce?! sări ea, văzând farurile pe fereastră. Fir-ar! Ieşi
prin spate!
- Dar hainele mele sunt sus!
- Atunci du-te după ele şi după ascunde-te în camera
mea! Da, ştiu ce-am zis, acum mişcă-te!
Fără alte discuţii, Daniel o luă la fugă pe scări, iar
Karen luă toate foile şi caietele împrăştiate, le aşeză frumos

242
deasupra laptopului, prefăcându-se adormită pe canapea. N-
avea timp să mai fugă şi ea sus, va merge după ce urcă tatăl
ei. Inima îi bătea nebuneşte din cauza agitaţiei, iar când uşa
se deschise cu zgomot, o luase razna de-a dreptul.
 

243
 capitolul
nouăsprezece
Bărbatul îşi miji ochii prin întuneric, apoi bâjbâi după
întrerupătorul de lângă uşă, aprinzând lumina. Clipi de mai
multe ori pentru a clarifica totul, însă degeaba. Alcoolul nu-i
dădea voie să vadă cine ştie ce, dar îşi putea observa fiica
întinsă pe canapea.
- Eşti nebună?! urlă el, speriind-o. Ai anunţat poliţia?
M-ai dat dispărut?
Uitând să se prefacă somnoroasă, fata se ridică
imediat de pe canapea, pregătită să riposteze.
- Normal, după ce ai lăsat în urma ta acum câteva
zile! Am crezut că te-a luat cineva! Nici măcar să răspunzi la
afurisitul ăla de telefon n-ai putut?!
- Aveam nevoie de linişte, sughiţă el şi înaintă,
scoţându-şi cureaua. Tot pentru tine e urâtă treaba, ştii? Mă
întorceam eu, ce trebuia să te bagi?
Karen înghiţi în sec. Unde era omul de acum câteva
zile care mâncase lângă ea la aceeaşi masă? Care o rugase să-

244
i pregătească cina? Ce se întâmplase?
Cu cât el înainta, cu atât ea se dădea în spate, până
ajunse lângă perete şi se lipi de el. Ştia ce urmează. Şi nu va
fi deloc plăcut. Spera să fie un coşmar şi să se trezească
înapoi pe canapea, cu Daniel lângă ea, tachinând-o că se
sperie prea repede. Dar nu era un coşmar. Era realitatea.
- De ce îţi descarci mereu nervii pe mine? întrebă ea
calmă, însă primi doar un râs răutăcios.
- Pentru că maică-ta a plecat. Am fost rugat să-ţi spun
că au găsit-o şi pe ea. Şi, oricum, e mult mai bine aşa. Nu
prea ne-am înţeles în ultimii ani. Şi scrisoarea aia… e un fals.
E doar un pretext ca tu să nu afli că are alţi copii, cu alt
bărbat. Nu fă faţa aia. De ce crezi că beau? De ce crezi că o
bat de atâţia ani?
- De ce n-aţi divorţat pur şi simplu? întrebă Karen, cu
voce tremurândă, ignorând faptul că tocmai aflase că era vie.
Dădu din umeri, învârtind cureaua în aer.
- Pentru că nu s-a pus cu cine trebuia. Mai bine zis,
pentru că nu şi-a pus-o cu cine trebuia.
Cuvintele tatălui erau din ce în ce mai neclare, căci
atenţia ei era îndreptată către Daniel, care privea atent din
capul scărilor, ascunzându-se. Privirea îi fu readusă imediat
asupra bărbatului de o palmă zdravănă, care-l făcu pe Daniel
să-şi încordeze până şi degetele de la picioare.
Observându-l că se ridică în picioare, Karen îşi pierdu
răbdarea.
- Nu! strigă ea, iar amândoi se opriră. Te rog!
Privea dincolo de bărbat, către băiatul din capătul
scărilor. N-are face decât să înrăutăţească totul. Ochii ei îl
rugau din toţi rărunchii să nu se bage, iar el nu suporta nici s-
o vadă aşa, nici s-o dezamăgească. Dădu din cap şi se

245
ascunse din nou, regretând prea mult că nu era ceva mai înalt.
Aşa l-ar fi aranjat pe nebun şi-ar fi salvat-o.
- Mă rogi acum? râse domnul Evans, pregătindu-şi
cureaua. Devine din ce în ce mai distractiv.
Se lăsă pe vine în faţa ei şi îi prinse obrajii cu o mână.
- Uită-te la tine, spuse şi îi întoarse capul când într-o
parte, când în cealaltă. Semeni perfect cu mama ta. Păcat, nu?
Îmi vine să dau şi mai tare din cauza asta.
- Şi? mormăi Karen, privindu-l în ochi. Dă-i înainte.
Asta fac oamenii fără inimă, nu?
Dându-şi ochii peste cap, bărbatul o trânti pe podea
dintr-o mişcare, începând să-şi lovească cureaua de picioarele
ei goale, de braţe şi de orice apuca.
- Nu! urlă Karen. Te rog, nu!
Chiar dacă loviturile erau din ce în ce mai puternice,
ea nu cerea îndurare, ci îl ruga pe Daniel să nu intervină.
- Nu-ţi merge! râse din nou şi lăsă cureaua, o prinse
de păr şi o ridică în genunchi. Ai o feţişoară atât de frumoasă
şi curată. Ar fi păcat să i se întâmple ceva.
Din buzunarul pantalonilor de la spate, scoase un
cuţitaş de buzunar şi-l plimbă uşor pe obrazul ei după ce-i
prinsese părul, făcând-o să tremure.
- Shh, îi şopti. Tati e cu tine.
Du-te, îşi spuse Daniel. Fii eroul ei. Du-te.
Trăgând aer în piept, Daniel alergă în jos pe scări şi
sări asupra lui, cu riscul de-a rămâne cu urme de tăieturi.
Karen ţipă şi căzu din nou, apoi părul îi fu eliberat, iar pielea
obrazului crestată. Daniel servi câţiva pumni bărbatului, însă
acesta ajunse la cureaua de jos, se răsuci cu tot cu el şi i-o
puse la gât.
Karen ţipă din nou şi imploră milă pentru Daniel, însă

246
supărarea tatălui era de două ori mai mare acum.
- Hm, e frumuşel. Pare periculos cu tatuajele astea. Ia
spune, amice, e bună fata mea? Nu e nici grasă, nici slabă.
Nici 90-60-90 nu e, dar cred că-ţi ajunge şi atât. Oricum nu
contează, în pat, femeia tot femeie rămâne, indiferent cum
arată.
Încercând să-şi îndepărteze cureaua din dreptul
gâtului pentru a putea respira, Daniel înjura în gând în toate
felurile pe care le ştia. Era propriul ei tată, pentru Dumnezeu,
cum putea spune aşa ceva?! Chiar dacă unii ajungeau să-şi
violeze fiicele, nu conta, tot nu trebuia să spună aşa ceva.
Repede, Karen se târî pe genunchi şi luă chitara de
lângă canapea, apoi se ridică în picioare şi, înainte de-a cădea
din nou, îşi adună toată forţa şi-şi lovi tatăl destul de mult
pentru a-l da jos de pe Daniel, dar nu destul pentru a-l lăsa
inconştient.
Picioarele îi cedară imediat după impact şi căzu în
genunchi. Încercând să inspire cât mai mult aer şi cât mai
repede, Daniel se ridică în picioare şi o ajută pe Karen, însă
ideea lui de-a fugi sus pe scări a eşuat.
- Văd că nu mai aveţi răbdare, nebunilor! râse domnul
Evans.
Daniel nu putea râde absolut deloc. Era tot numai
nervi, iar când o vedea pe Karen în halul acela nervii erau
mici copii pe lângă ce simţea el. Picioarele şi braţele îi erau
pline de urme din nou, obrazul îi sângera, ochii îi erau roşii şi
înlăcrimaţi, iar părul probabil jumătate fusese smuls din
rădăcini. Tremura toată şi se chinuia să nu plângă.
- De ce îi faci asta?! începu Daniel. E fiica ta, cu ce ţi-
a greşit?
- Eh, ridică celălalt din umeri, apoi sughiţă. Copil,

247
nevastă, ce contează?
- Dă-i drumul. Las-o să plece.
- După ce m-aţi pocnit amândoi? Atât de uşor crezi
că-mi trece supărarea? Nu, băiete, nu aşa se face treaba.
O împinse pe Karen către el, picioarele ei goale
lipăind pe pardoseală. Daniel o prinse în braţe imediat şi-o
ţinu strâns, fără a-şi lua privirea de la acel bărbat.
- Ce drăguţi sunteţi, rânji el. Şi tu ce eşti, traficant,
ceva? Mă rog! continuă imediat fără a-l lăsa pe Daniel să
răspundă. Pentru că m-aţi plictisit, vă las să plecaţi.
- Ce d…
- Afară, spuse domnul Evans şi întinse mâna către
uşă. Acum, până nu mă răzgândesc.
Uitându-se urât şi fiind sătul de el, Daniel o ajută pe
Karen să meargă ieşiră afară, ocolind până în spatele casei.
În momentul în care lumina s-a stins la parter, plânsul
silenţios al fetei se transformă într-unul din tot sufletul, pe
care încerca să-l ascundă la pieptul lui Daniel. Simţea cum o
înţeapă fiecare părticică de pe picioare, iar iarba rece n-o
ajuta cu nimic.
- Nu trebuia să vezi asta, reuşi ea să spună, încă
ascunzându-şi faţa. Nu trebuia să intervii. Mă descurcam.
- Am privit o dată scena asta, n-aveam de gând ca şi a
doua oară să stau degeaba.
Karen dădu din cap şi se strădui să se potolească, dar
reuşi abia după cincisprezece minute. Soarele răsărise, iar
rănile ei erau din ce în ce mai vizibile, iar tot ce putea face
Daniel era să-i dea tricoul de pe el pentru a-şi şterge sângele
de pe obraz, care nu se mai oprea. Trusa de prim-ajutor era în
baie, iar baia la etaj, ceea ce era cam greu de obţinut.
- E vina mea, spuse Daniel în timp ce-i ţinea tricoul

248
pe obraz. Dacă aş fi plecat, te-ai fi dus în cameră, ai fi încuiat
uşa şi n-ai mai fi păţit asta. Iar acum nu pot face nimic să te
simţi mai bine.
- Eşti mai prost decât te credeam înainte, îl întrerupse
Karen, abia zâmbind şi încercă să se ridice de jos. Ar fi
trebuit să pice în pat până acum, putem să urcăm.
- Noi? făcu el ochii mari.
- Cer prea mult, dar...
Daniel dădu din cap şi intrară încet pe uşa din spate,
luară un pahar din bucătărie, apoi ascultară: linişte. Urcară
scările încet, de la baie înşfăcară trusa de prim ajutor şi
Daniel umplu paharul cu apă, apoi se furişară în camera ei,
încuind uşa.
Nimic n-avea sens. Absolut nimic din ce se
întâmplase zilele acelea n-avea legătură cu ceea ce se
întâmplase atunci. Dar o durea capul mult prea rău, nu
trebuia să se gândească la asta acum.
Se aşezară pe pat, iar Daniel îi bandajă obrazul atât
cât se putea, însă cu vânătăile de pe picioare şi braţe n-avea
ce face. Doar le privea neputincios, dorindu-şi să fie doar un
coşmar nenorocit.
- Ar trebui să dormi, spuse până la urmă, privind
ceasul de pe noptieră. E şase dimineaţa şi ai dormit doar
patru ore.
Nu-i răspunse. Uşor, îi dădu părul de pe faţă şi-o
sărută pe frunte, apoi o strânse în braţe.
- Îmi pare rău că s-a ajuns aici, mormăi cu faţa
afundată în părul ei. E vina mea.
- Eşti prost. Nu e vina ta.
- Ba da, e, şi ţi-am spus de ce.
- Taci odată, i-o tăie Karen şi se sui mai bine în pat.

249
Fii o bufniţă cuminte şi treci la culcare.
Făcând ochii mari, lui Daniel nu-i prea venea să se
urce în pat lângă ea, deşi ar fi vrut. Ar fi ţinut-o în braţe de
când adormea până se trezea şi după. Poate era o capcană sau
nu, dar era şansa lui. Cine ştie când ar mai avea ocazia asta,
aşa că doar zâmbi şi se sui lângă ea, întinzându-se pe pernă.
Karen se lipi de el şi-şi aruncă un braţ pe pieptul lui,
iar capul şi-l aşeză pe umăr. Îi putea simţi inima cum bate şi
uitase complet că-l lăsase fără tricou. Uitase că era plină de
vânătăi. Uitase de tot şi toate acum că era lângă el.
- N-a fost vina ta.
- A fost, insistă el. Amândoi ştim as…
Cuvintele îi fură lăsate să atârne, iar buzele acaparate
de-ale ei. Se lăsă cuprins de sărut şi o trase mai aproape de el,
dându-i părul după ureche.
- N-a fost, şopti ea.
- N-a fost, repetă Daniel, simţindu-i respiraţia
fierbinte asupra buzelor lui. Dar poţi să continui să mă
convingi, nu mă supăr.
Karen zâmbi şi-l mai sărută o dată, apoi îşi aşeză
capul la loc pe umărul lui. Nu ştia dacă e greşit sau corect,
dar puţin îi mai păsa acum. Şi ce? Se mai sărutaseră şi
înainte, chiar dacă atunci ea nici măcar nu-l suporta.
Nu ştia dacă se îndrăgostise. Nu ştia nimic. Ceea ce
ştia era că el era un erou, cel puţin pentru ea.
- Ştii, contină el, formând cercuri cu degetul pe
umărul ei. Unii oameni se trezesc dimineaţa alături de cei
dragi, la noi e invers.
- N-am zis că-mi eşti drag, îl cicăli Karen.
- Încă, rânji Daniel.

250
 capitolul
douăzeci
Deranjată de razele soarelui care-i intrau în ochi,
Karen se întoarse pe cealaltă parte, încercând să ignore
valurile de durere care-i veneau din toate direcţiile. Bandajul
de pe obraz abia mai stătea şi asta pentru că se lipise de rană,
capul o durea îngrozitor şi îi era cald.
Îi luă câteva secunde să realizeze că nu era singură, ci
pe cealaltă pernă, dormind iarăşi cu gura căscată, o mână pe
piept şi cealaltă cumva pe perna ei, era Daniel.
Nu s-ar fi gândit vreodată că ar ajunge în patul ei în
nici un fel. Nici pentru motive murdare, nici că ar fi avut ea
nevoie de el, ca acum. Probabil era aproape sau trecut de ora
prânzului, probabil era aproape seară, cine ştie. Nu se putea
hotărî dacă avusese o noapte frumoasă sau dezastruasă. În
majoritate fusese destul de bună şi ar fi fost şi mai bună dacă
tatăl ei nu reacţiona în halul ăla.
Somnul deja îi fugise când îl văzuse lângă ea. Se

251
sprijini într-un cot şi, uşor, îi dădu la o parte părul din ochi.
Avea nevoie de o tunsoare, dar noroc că ei îi plăceau pletoşii.
Dacă era roşcat şi fondatorul Megadeth, atunci ar fi fost mai
mult decât perfect.
Îşi mai spusese asta odată, la spital, că Daniel era
chiar frumos într-un mod enervant când dormea şi şi-o mai
putea spune şi acum. Arăta ca un fel de înger căzut: când
dormea părea atât de inocent, dar când era treaz şi cu
tatuajele alea părea că e venit direct din flăcările iadului
pentru a-ţi lua sufletul.
Sau inima.
Întinse braţul şi trase perna sub cap, apoi rămase să-l
privească. Era a treia oară când îl vedea adormit. Ar trebui
să-şi pună în ordine gândurile şi evenimentele de seara
trecută.
Îl chemase la ea. O ajutase. O făcuse să se simtă mai
bine. Stătuse cu ea în loc să meargă acasă la mama lui, care
mai e şi bolnavă. Şi, mai mult, se băgase între ea şi domnul
Evans, îşi luase bătaie pentru ea. Dacă ar fi chemat poliţia şi
l-ar fi arestat pe Daniel pentru, cine ştie, violare de domiciliu
sau aşa ceva?
Nici nu voia să se gândească la asta. Desigur, înainte
n-ar fi fost o problemă, nici măcar nu-l suporta, dar acum…
Înainte să adoarmă, îl sărutase de două ori din simplă voinţă.
N-avea rost să se mai ascundă sau să fugă.
Făcuse tot ce se putea pentru a o face să fie una dintre
sărmanele fete care umblă după el, iar faptul că sărise s-o
apere i-a pus capac. Normal că nu s-a mai putut abţine.
Daniel îşi mişcă uşor capul, apoi se întoarse cu
spatele către ea. Scoase câteva gemete de om somnoros şi
întinse un braţ în sus, apoi îl lăsă să cadă lângă el. Încercă să

252
deschidă ochii căscând, ştergându-şi lacrimile. Îşi simţea faţa
cam umflată, deşi nu-şi luase pumni noaptea trecută.
Amintindu-şi acestea, se întoarse iarăşi pe partea
opusă, cu faţa către Karen. Zâmbi imediat ce-i observă ochii
albaştri privindu-l atent, apoi roşeaţa din obrajii ei. Se putea
să fie din cauza unei febre sau ceva, dar se simţea mai bine
dacă se gândea că el îi provoacă acest lucru.
- ‘Neaţa la amiază, mormăi Daniel, râzând. Cât e
ceasul?
Karen se întinse după telefon, apoi observă că primise
cinci mesaje şi trei apeluri. Nu le băgă în seamă şi se uită la
ceas, însă erau prea greu de ignorat.
- Aproape două după-amiază, răspunse şi rămase
privind ecranul telefonului.
- Ce s-a întâmplat?
- Nici nu vreau să ştiu.
Lăsă telefonul să cadă între ei pe pătură, apoi se frecă
la ochi. Simţea că-i bubuie capul şi că obrazul stă să-i cadă,
să nu mai vorbim despre durerea de pe braţe şi picioare.
Ridică o mână în aer şi-o privi, apoi pe cealaltă.
- Şi o luăm de la capăt.
Daniel se ridică într-un cot şi se apropie mai mult de
ea, apoi o sărută pe frunte. Karen se cutremură toată şi-l lăsă
să-i aşeze capul pe braţul lui, strângând-o în braţe.
- O să treacă, încercă el s-o liniştească, apoi îi luă
telefonul. Uită-te, poate e important.
Inspiră adânc şi deblocă tastatura, apoi intră în lista
cu apeluri.
Rose 7:32 a.m. (nepreluat)
Rose 7:35 a.m. (nepreluat)
Rose 7:36 a.m. (nepreluat)

253
 Ridică sprâncenele şi apoi citi mesajele. Mare
greşeală, prefera să n-o facă.
Rose 7:40 a.m. Nu pot să cred! Nu e destul că mi l-ai furat
pe Doug, acum şi pe Daniel?! Ţi-ai avut şansa!

Rose: 7:43 a.m. Ok, nu-mi răspunde. E la tine, nu? De-aia

nu răspunde, nu? Aţi obosit toată noaptea sau ce?

Rose: 7:50 a.m. Şi mai ştii ce? Păstrează-i pe amândoi. Şi-

aşa James pare să fie singurul care mă înţelege. Nu pot să
cred că te-am crezut prietenă!

Rose: 8:03 a.m. Doamne! Chiar mă ignori?

Rose: 8:11 a.m. Bun. Lasă că dai tu ochii cu mine.

Refuză să comenteze şi îi dădu şi lui Daniel să

citească. Într-adevăr, fusese la ea peste noapte, dar asta nu
însemna că se tăvăliseră ore întregi şi fuseseră obosiţi. La ora
aia abia adormiseră, iar Rose trimitea mesaje şi suna?
Trebuie să fi avut o noapte foarte agitată dacă se găsise cu
noaptea în cap să se răzbune pe alţii.
După ce citi mesajele, Daniel se ridică din pat şi-şi
căută telefonul în buzunarul pantalonilor. Se aşeză pe
marginea patului şi se strâmbă când văzu peste cincisprezece
apeluri de la Rose şi peste douăzeci de mesaje. Nu ştia dacă
să le citească pe toate sau niciunul. Probabil le va citi, dar
altă dată. Acum ar trebui să se bucure de prima dimineaţă la
amiază alături de Karen. Ar fi strâns-o în braţe şi-ar fi
sărutat-o non-stop, dar chiar dacă ea alese asta, nu era chiar

254
atât de idiot s-o facă de oaie.
Lăsă telefonul pe noptieră şi se întinse pe spate,
frecându-se la ochi. Niciodată nu gândea când era după
somn. Plus că-i era şi foame.
Karen se sprijini în coate cu faţa deasupra lui,
privindu-l fix în ochi. Părul îi încadra chipul şi-i gâdila nasul
băiatului. El ridică mâna şi i-l dădu într-o parte, lăsând razele
soarelui să-i mângâie obrazul rănit. Şi-aşa, tot frumoasă era.
Aproape uitase că are câţiva pistrui.
- Pot să te sărut? întrebă Daniel încet, hipnotizat de
prezenţa ei.
- Nu ştiu, răspunse Karen. Poţi?
- Mă laşi să te sărut? se corectă el.
- Nu ştiu. Te las?
Zâmbind ştrengăreşte, Daniel se ridică rapid şi se
aşeză şi el în coate, stând faţă în faţă. Atmosfera dintre ei era
din ce în ce mai caldă şi nu datorită faptului că era vară, ci
pentru că erau ei doi, doar ei doi, în sfârşit, împreună.
- Sper că mă laşi, continuă. Şi chiar dacă nu mă laşi
tu, te las eu.
- Ce replici scoase din fursecuri ai, glumi Karen şi se
ridică.
Daniel se bosumflă şi făcu o faţă de căţelus,
umflându-şi buza de jos şi clipind rapid. Şi cu sărutul lui cum
rămânea? Îşi voia sărutul de dimineaţă! Ştia că deja i se
urcase la cap, dar ce mai conta? Avea nevoie de asta mai
mult decât de trei ceşti de cafea. Se ridică şi el şi se postă în
faţa ei.
- Măcar mă laşi să te iau în braţe?
- Te las?
Karen îşi continua jocul şi se amuza serios. Se simţea

255
atât de bine când era lângă ea, atât de în siguranţă încât nu l-
ar mai fi lăsat să plece de-acolo. Sau ar fi plecat cu el
oriunde. Înainte se străduia să fugă de el, iar acum l-ar fi
legat cu cătuşe de mâna ei şi l-ar fi târât oriunde.
Văzând că îşi apropie mâna de obrazul ei, pielea i se
zbârli înainte de-a o atinge. Deja îşi imagina cum ar fi să-i
simtă din nou buzele. Deja îşi imagina fiorii care o treceau pe
şira spinării şi prin tot corpul. Deja îşi imagina atât de multe
încât nu se putea gândi la altceva. Însă tot ce făcu Daniel
fusese doar să-i dezlipească uşor pansamentul de pe obraz.
- Ar trebui să punem altul, spuse Daniel, iar ea dădu
din umeri. Vrei să stai pe birou ca un ţânc de şase ani?
Karen se prefăcu bucuroasă exact ca un ţânc de şase
ani şi se aşeză pe birou. Daniel dădu la o parte nişte cărţi şi
aşeză trusa de prim ajutor, apoi începu să-i cureţe rana. Ea se
strâmba şi îl lovea cu piciorul din când în când, însă durerea
tot ea o primea. Nu-şi putea încorda muşchii picioarelor mai
deloc, aşa că se potoli şi stătu cuminte, ca o fetiţă
ascultătoare ce-l lăsa pe fratele mai mare să-i vindece rănile.
Sau, cel puţin o dată, un tată adevărat.
- Ştii, începu el, mi-am amintit ceva. Când erai în
spital, te-ai trezit o dată.
- Da? se miră Karen. Au! Nu-mi amintesc.
- Scuze. Da, dar cred că delirai, de-asta nu-ţi
aminteşti. Probabil de la medicamente sau aşa ceva.
- Asta e ceva de amintit? ridică ea dintr-o
sprâncceană. Nu mi se pare ceva prea important. Au!
- Nu asta e ideea…
Cu grijă, lipi pansamentul bine, apoi rămase în faţa
ei.
- Când te-ai trezit, ai vrut să mă săruţi. Şi nu, nu

256
glumesc, jur. Dar nu te-am lăsat. N-am vrut să faci asta doar
pentru că erai jumătate pe pastile. Dacă o făceai, măcar să fi
fost o alegere conştientă.
Ea doar făcu ochii mari. Nu-şi amintea nimic de
genul acela, doar crezuse că dormise tot timpul. Aprecia
faptul că Daniel n-o lăsase să-l sărute, chiar dacă nu ştia de
ce îl credea când spunea asta. Nu ştia nici de ce îşi simţea
inima bătând în gât şi voia să-l strângă în braţe mai tare decât
strângea jucăriile de pluş când era mică. Făcuse prea multe
pentru ea într-un timp atât de scurt, încât nu ştia dacă ar putea
vreodată să-l răsplătească.
- Mulţumesc, răspunse până la urmă, învârtind între
degete rola de pansament. Chiar apreciez asta.
Daniel zâmbi din nou. Nu se putea abţine din zâmbit
când ea era prin preajmă, aşa că o luă în braţe fără s-o mai
întrebe dacă-l lasă. Karen, la rândul ei, îşi strecură braţele în
sus şi le înfăşură în jurul gâtului lui, trăgându-l involuntar cât
mai aproape de ea. Îl simţi sărutând-o pe păr şi mângâind-o
uşor pe spate, iar asta n-o făcea decât să vrea şi mai mult să
nu-i dea drumul.
Cine-ar fi crezut? Înainte nu-l suporta deloc, iar acum
nu suporta să nu fie lângă ea? Într-adevăr, alte fete s-ar fi dat
bătute de mult, dar ea avea toate dovezile de care avea nevoie
pentru a-i acorda încrederea necesară, probabil inima. Dar ea
încercase atât de mult, atât de mult încât nu mai avea
alternative şi-şi dorise să-l cunoască şi să-i acorde o şansă.
Nu pentru că avea lănţişorul ei. Nu, i-l dăduse înainte de asta.
Ci pentru că se simţise datoare, dar a doua „întâlnire” fusese
pur şi simplu pentru că se bucura de compania lui.
Atât de mult încercase…
Aproape că-i venea să plângă când se gândea la toate

257
astea. Nu ştia dacă de tristeţe sau de fericire, dar strânsoarea
ei asupra lui Daniel devenea din ce în ce mai strânsă, iar a lui
asupra ei de asemenea. Inima i-o luase razna şi trebuia să
respire pe gură pentru a se controla.
Îşi afundă faţa în gâtul lui şi-i trecu o mână prin păr.
Daniel o ridică în braţe, ea încrucişându-şi picioarele în jurul
său din reflex pentru a nu cădea.
- La cât mănânci, credeam că eşti mai grea, glumi
Daniel şi-i aduse chipul paralel cu al lui.
- Te dai mare, i-o tăie ea, indiferentă.
- Probabil, rânji Daniel, ochii parcă sclipindu-i. Te-
am impresionat?
Karen ridică din umeri, păstrându-şi expresia
indiferentă. El se prefăcu obosit, spreriind-o c-o scapă pe jos,
iar ea ţipă şi-l strânse şi mai tare de gât, gest care-l făcu pe
Daniel să râdă destul de tare, dar apoi îşi aminti că nu era
locul pentru a-şi dezlănţui plămânii.
- Pare că e un moment bun, să te sărut, mă laşi acum?
- Te las acum? îşi continuă Karen jocul.
- De parcă mai contează, cedă Daniel.
Îşi lungi gâtul şi-o sărută uşor la început, apoi intră în
ritmul normal. Chiar şi cu respiraţia nasoală a oricărui om de
dimineaţă, buzele ei i se păreau unice. N-aveau gustul de ruj
pe care-l aveau ale Laurei, Cynthiei şi altor fete. Nici măcar
de gloss sau orice altceva, ci buzele ei cu propriul lor gust.
Ucate, crăpate, subţiri, iar el avea să le repare.

258
 capitolul
douăzeci şi unu
Odată ce Daniel ieşi pe fereastră, Karen se strecură în
baie pentru a face un duş. Se simţea prostesc de bine, iar
ultima jumătate de oră fusese asemănătoare unui somn adânc,
unui vis idiot în care ea este prinţesa iar Daniel ar fi fost Făt-
Frumos care, în sfârşit, după atâta timp, vine s-o salveze.
N-ar fi crezut că e posibil să nu vrei să te opreşti din a
săruta pe cineva, chiar dacă nu ştii cum se face. Habar n-ai
cum se procedează, dar tot faci asta, iar celălalt nu se plânge.
Se întreba dacă alte fete s-ar fi culcat deja cu el. Ar fi
fost ceva gen „sunt o doamnă, aştept până la a treia întâlnire”
sau „e frumos, e înalt, viaţa-i scurtă, ce mai contează”? Iar
ea… abia de acceptase ideea asta.
Nu ştia dacă au o relaţie sau dacă a făcut asta din
cauza stresului. Nu ştia dacă e îndrăgostită în adevăratul sens
al cuvântului sau e doar atrasă de el. Dacă ea considera un
sărut ca fiind trăire intensă, dacă ar face altceva… ce cuvinte
ar mai folosi? Super-intensă? Nemaipomenită? Naşpa?

259
 Scutură din cap. De ce se gândea la asta? O mare
tâmpenie, asta era. Daniel nu făcuse mişcări dubioase, nici
măcar nu-şi mişcase mâinile din părul ei, doar atât cât s-o
strângă în braţe, iar ea deja îşi imagina mai mult?
Alţi oameni ar spune că e normal. E la vârsta la care
corpul este pregătit şi hormonii te tâmpesc, dar asta nu
înseamnă că trebuie să-i asculte. Oricât de ciudată era ea,
avea propriile principii şi măcar pe alea să le mai păstreze
intacte dacă altele nu mai avea.
Scutură din cap şi-şi dădu o palmă peste frunte. Ce
tâmpenie! Ar trebui să se gândească la altceva, cum ar fi să
răspundă la telefonul care-i suna insistent pe birou, iar ea se
holba la două tricouri cu mâneci lungi pentru că habar n-avea
pe care să-l ia. Chiar dacă o să moară de cald, nu-şi putea
permite să lase să i se vadă urmele de pe mâini. Mai trecuse
prin asta, putea face faţă cumva. Poate o cămaşă ar fi destul
de subţire.
Lăsă tricourile pe pat şi luă telefonul, însă nu
cunoştea numărul. Să fie maică-sa? Poate şi-a schimbat
numărul. Sau poate sună altcineva s-o anunţe că e moartă.
Sau cineva de la poliţie s-o anunţe că e moartă. Sau că au
găsit-o. Dar nu, deja aflase asta noaptea trecută.
- Alo? răspunse imediat pentru a-şi alunga restul
ideilor din cap.
- Karen? întrebă o voce de bărbat. Sunt tatăl lui
David, ştii, am vorbit ieri la secţia de poliţie despre dădăcitul
lui.
- Da, îmi amintesc. Cu ce vă pot ajuta?
Cât timp îi erau explicate lucrurile pe care David avea
sau nu voie să le facă, Karen încă se gândea ce să poarte fără
să moară de cald şi să nu se vadă nicio rană, dar nu era prea

260
posibil. Chiar avea să moară de cald, dar măcar spera ca acei
oameni să aibă aer condiţionat.
Trebuia să meargă să-l ia pe David de la lecţiile de
chitară, apoi să meargă acasă, să-i dea ceva de mâncare, să-l
ajute cu temele dacă are nevoie şi ce mai voia el în afară de
ce-i era interzis. Toate astea pentru zece dolari pe oră. Nu-i
venea să creadă, adică oamenii normali dau şi ei doi, trei,
maxim cinci, dar zece? Şi dacă trebuia să stea cu el cinci ore,
îi dădea cincizeci de dolari sau cum?
Încercă să-l convingă că e prea mult, însă acel om era
imposibil de contrazis, aşa că acceptă până la urmă zece pe
oră doar pentru a fi cu ochii pe un puşti care era şi şmecher
pe deasupra. Era plătită pentru nimic, practic, deci era
perfect. Mai avea la dispoziţie o oră pentru a ajunge să-l ia pe
David, aşa că, până la urmă, luă un tricou larg ale cărui
mâneci îi ajungeau până la coate. Se chinui să ascundă rănile
cu fond de ten, însă o mânca pielea, aşa că renunţă la asta.
Şi dacă cineva avea de gând să râdă de ea, să râdă.
Păţise şi mai rele, ce mai avea de pierdut? Îşi trase şi o
pereche de blugi pe ea, îşi luă teneşii, băgă telefonul în
buzunar şi verifică strada. Era pustie, deci avea şanse să
poată ieşi pe fereastră în timpul zilei fără să pară sinucigaşă.
Din nou.
Se prinse de creanga copacului şi se lăsă să atârne,
simţind cum i se rup mâinile şi o ustură palmele. Nu mai
făcuse asta de zile bune, îşi ieşise din formă aproape de tot,
dar îşi va reveni ea cumva. Trase aer în piept şi-şi dădu
drumul sperând să cadă în picioare. Şocurile de durere ce-i
porneau din tălpi către tot corpul erau mai neplăcute decât de
obicei şi probabil îşi luxase un deget la cât de strâmb căzuse
în patru labe.

261
 Scuturându-se pe mâini şi pe genunchi, porni în josul
străzii către staţia de autobuz. Toţi oamenii se uitau ciudat la
ea din cauza rănilor şi plasturelui uriaş de pe obraz. Probabil
credeau că a încercat să sară de pe acoperiş.

Daniel râgâi şi se mângâie pe stomac. Nu mai

mâncase atât de bine de la Crăciun, de când bunica îi aducea
mâncarea ei specială care nici acum nu ştie cum se numeşte,
dar ce mai conta numele când era a naibii de bună? Putea să
se numească şi „dinţi de cioară”, „pulpe de peşte” sau
„aripioare de porc”, putea să conţină viermi şi excrementele
unei vaci bolnave, el tot ar fi mâncat-o.
- Presupun că ai petrecut pe cinste aseară, spuse John.
Băiatul îl privi nedumerit. Ce să facă? Adică da, se
distrase, dar sigur nu se refereau la acelaşi lucru.
- Cum adică?
- Cum adică?! râse tatăl său, ridicându-se de la masă
cu farfuria în mână. Nu ştii ce zi e azi?
Daniel îşi miji ochii, privi tavanul şi începu să
numere în gând. Dacă mai era o săptămână până la examene,
zece zile până la bal…
- 1 iunie?
- Şi ce e pe 1 iunie? insistă bărbatul, încrucişându-şi
braţele la piept.
- Ă… vineri?
John începu să râdă de cât de uituc era Daniel şi ieşi
pe uşa din spate, strigându-i să-l urmeze. Daniel oftă
zgomotos şi, plângându-se că e prea bătrân pentru a se mişca,
se ridică de la masă, urmându-şi tatăl pe uşa din dos către
262
garaj.
Soarele îi bătea în ochi şi putea să jure că se simte ca
un vampir, plus că-i era şi somn, dar refuză ideea de-a deveni
un fel de Edward Cullen. Frate, serios, imitaţia aia de vampir
era în capul tuturor fie că-l adorau sau că l-ar scuipa între
ochi. Chiar nu pricepea de ce toate femeile erau în limbă
după unul din cele mai jalnice personaje din istorie?
Ignoră acele gânduri. La câte fane avea Scăpărici, era
foarte posibil ca gândurile lui să fie transmise prin radio şi în
zece minute toate femeile din Torrance ar veni să-i taie gâtul
şi să-i dea faţa la pescăruşi.
- Bun, ce facem a…
Daniel căscă ochii şi-şi înghiţi cuvintele. Îi dăduseră
lacrimile la cât de mari îi făcuse, iar inima i se oprise în loc.
Un val de încântare şi hiperactivitate îi străbătu tot corpul,
însă nu era suficient cât să-l facă să vorbească sau să se
mişte.
În faţa lui, neagră, strălucitoare, cu o fundă mare şi
roşie atârnată de-o oglindă, vechea motocicletă a tatălui său îl
aştepta. Parcă era cântecul unei sirene, iar el era un marinar
nenorocit, atât de captivat era.
- La mulţi ani, fiule, zâmbi John, bătând şaua
motocicletei. Nu credeam că ai uitat de promisiunea mea.
Da, acum îşi amintea. Când avea cam şase-şapte ani,
intrase în garaj să-şi caute bicicleta, dar se lovise de ceva
acoperit cu o pătură veche. Îşi băgase nasul pe sub ea, apoi o
dădu la o parte din cauză că nu vedea. Fusese fascinat
imediat, renunţase la bicicleta lui şi se urcase pe motocicletă
cu ajutorul unor cutii. Scotea sunete ciudate, vorbea singur,
se prefăcea că este urmărit. Făcuse asta cam trei ore, iar când
nu venise la cină, John plecase să-l caute, asta până să vadă

263
lumina în garaj.
- Tati, tati, de ce nu mai mergi cu ea? sărise Daniel. E
aşa mişto!
- Îţi place, nu?
- Normal! E ca alea de la televizor, ştii? Cu coarne
mari şi oglinzi la fel de mari! Şi e şi neagră!
Văzându-şi fiul atât de încântat din cauza unei
vechituri pe două roţi, John îi promisese că la aniversarea lui
de optsprezece ani i-o va face cadou, reparată complet.
Daniel încercase de multe ori s-o repare, dar nu se pricepea
atât de bine încât s-o aducă din morţi, iar când căpătase
câteva şmecherii, maică-sa se îmbolnăvise şi nu mai avea nici
un chef.
Iar acum, de când cu Karen… Nu mai ştia zilele
săptămânii, darămite ziua lui de naştere? Şi… ceea ce
înseamnă că şi-a luat o bătaie bunicică de ziua lui, dar, partea
bună, Karen îl sărutase din proprie voinţă iar cu asta nu se
compara nimic.
- Ai de gând să caşti gura sau să zici ceva?
- E… e… e… Ah, frate! se plânse el. Acum chiar sunt
un clişeu pe două picioare!
John se uită ciudat la el. Nu ştia la ce se referă şi nici
nu avea de gând să afle, aşa că-l trase mai aproape de
motocicletă şi îi explică ce şi cum modificase. Odată aşezat
pe ea, Daniel se simţea ca un adevărat criminal. Era plin de
tatuaje, aproape toate hainele de pe el erau negre în afară de
tricou, motocicleta aia era prea genială pentru a fii adevărată.
Deci, da, acum era un clişeu pe două picioare în toată
splendoarea lui.
- Nu dai o tură?
- Sunt prea fericit să pot face ceva, am nevoie de-un

264
moment de reculegere.

Aşteptând sprijinită de perete şi cu mâinile la spate,

Karen dădea din cap pe ritmul melodiei.
Observând că nu e atentă, David se ascunse după un
automat din hol, însă chitara era mai mare decât el şi l-ar fi
dat de gol dacă ea nu era pe altă lume. Se ascunse după un
grup de colegi, însă renunţă la plan şi deveni atent la discuţia
lor.
- Mamă, spuse un băiat cu părul prins într-o coadă.
Cine-i tipa?
- Nu ştiu, dar e mişto, răspunse altul, primindu-şi un
cot de la prietena lui.
- Să ştii că te aud.
- Am zis că e mişto, nu c-o vreau de nevastă! De ce
femeile au gura mare?
- În unele cazuri nu e prea rău, tuşi un altul, iar toate
fetele se uitară urât la el. N-am zis nimic, jur pe roz.
Nemaiputând să se abţină, David se lăudă că e fata
care a venit să-l ia şi care va sta cu el toată ziua. Trecu printre
colegi şi se opri din fugă lângă Karen, speriind-o. Îi venea să-
i dea un brânci să-l arunce-n fund, dar îşi aminti că e doar un
copil şi asta ar fi arătat destul de urât. Ceilalţi colegi ai
puştiului se apropiară de ea şi se prezentară. Probabil era din
cauza că toţi păreau o apă şi-un pământ, cu tricouri cu trupe
şi pantaloni lungi prin toată grămada de oameni coloraţi.
Era o premieră ca atâţia oameni să vină grămadă la ea
şi să se prezinte de parcă e cel mai normal lucru de pe
planetă. La rândul ei, se prezentă şi ieşiră cu toţii din clădire
265
pornind în aceeaşi direcţie.
Acel grup era unul tipic filmelor cu adolescenţi: nu
erau mulţi, dar nici puţini. Existau acei doi prostovani
îndrăgostiţi până peste cap care se înjurau odată la două
minute, tipul cu glume proaste şi fratele lui din altă mamă
care-l scoate din belele, fata care e mai deşteaptă decât pare,
acei doi prieteni care par un cuplu, dar nu sunt şi se ştiu din
copilărie. Pe lângă ei şi David pe care-l vedeau doar la
lecţiile de chitară.
- Ce-ai păţit la mâini? întrebă Mary, una dintre fete.
Şi faţă.
Din acel moment, inima fetei parcă se opri şi se
aşteptă ca toţi să se holbeze, însă nimeni n-o făcu. Mary
întrebase pe un ton normal, de parcă ar întreba-o dacă preferă
Pepsi sau Cola.
- Ai părinţi naşpa? preluă Tanner, băiatul cu părul
prins.
Karen dădu din cap.
- Şi eu, zâmbi el, ridicându-şi tricoul, arătându-le
vânătăile de pe abdomen. Asta de-aici e de la cureaua unei
genţi de-a maică-mii.
- Asta, zise cealaltă fată, Bianca, depărtându-se un
pas de prietenul ei şi ridicându-şi puţin mâneca hanoracului,
e de trei zile.
Uimită, Karen analiză urmele lăsate de-o lamă pe
braţul Biancăi, apoi se gândi la vânătăile lui Tanner. Le spuse
că aseară tatăl ei a venit destul de beat şi şi-a vărsat toţi nervii
pe ea, iar toate vânătăile erau cât se poate de recente.
- Şi aia de pe obraz? se băgă David, iar Karen dădu
din cap. Wow, tata încă mă sărută pe frunte de noapte bună,
mormăi apoi. Parcă aş fii un copil.

266
 - Păi eşti un copil! îl certă Tanner. Habar n-ai cât de
norocos eşti.
Se lăsă pe vine în faţa lui şi-l puse să-i promită că
data viitoare când îşi vede părinţii să-i îmbrăţişeze cum n-a
mai făcut-o vreodată. Îi luă ceva până să-l convingă, însă
până la urmă David îi promise că aşa va face. În schimb, o
păcăli pe Karen că vrea să-i spună ceva la ureche şi-o sărută
pe obraz.
- Acum e prietena mea, deci un pas înapoi!
Încrederea lui de sine era prea mare pentru un puşti,
ceea ce-i făcea pe ceilalţi să râdă. O prinse de mână pe fată şi
continuară să meargă, ascultând cum Mary şi Bianca se
contrazic pe tema pozelor din anii `80 ai trupelor.
- Fii serioasă! pufni Mary şi-şi scoase telefonul.
Hetfield avea cea mai naşpa freză!
- Faţa lui e de vină, nu freza! o contrazise Bianca.
Freza aia era şmecheră.
- Deci gagicile metaliste tot gagici obişnuite sunt?
şopti David către Ryan.
- Toate sunt femei, puştiule, obişnuieşte-te cu ideea.
Karen îşi dădu ochii peste cap şi redeveni atentă la
discuţia fetelor despre părul lui Hetfield. Dacă stătea să se
gândească, le-ar contrazice pe amândouă. Nici părul şi nici
faţa lui Hetfield nu erau de vină. Dacă omul nu era fotogenic
la vârsta aia, asta-i altă treabă.
Numele lui o făcu să-şi amintească de James. În
ultimii patru ani, el fusese „prietenul” ei fie că ea a vrut asta
sau nu, iar acum… făcea parte dintr-un grup mai mare de trei
oameni, cum fuseseră ei cu Rose, iar de James nu auzise
nimic de o zi.
Trecuse doar o zi, iar ei îi părea aproape o lună de

267
când se certase cu el. Poate prezenţa lui Daniel o făcea să
creadă că timpul zbura mult mai repede decât de obicei, iar
acea noapte clar fusese una plină.
- Deci…
Îşi reveni din gânduri şi privi în partea stângă către
Felix. El făcea parte din celebrul duo de tip cu glume proaste
şi tip cu picioarele pe pământ alături de Tanner, doar că el era
cel întreg la cap.
- Ultimul an, huh?
- Mda, abia aştept să plec din locul acela, mormăi
Karen. Chiar dacă nu ştiu unde vreau să merg mai departe.
- Eu sunt gata de anul trecut şi nici acum nu m-am
hotărât. Sunt un pletos nenorocit fără studii superioare. Dar,
hei, viaţa merge mai departe.
Înainte să apuce să-i răspundă, Karen simţi cum
telefonul îi bâzâie în buzunarul de la spate, iar apoi începu să
cânte. Inima îi tresăltă când văzu numele lui Daniel pe ecran,
însă se strădui să rămână calmă.
- Da?
- Hei, pe unde eşti?
Daniel părea prostesc de fericit mai ales după ce
noapte avusese, iar vântul sufla în telefon. Karen urmă grupul
care intră la Weeman’s Taco.
- La Weeman’s, spuse şi-şi trase un scaun lângă
David. S-a întâmplat ceva?
- Habar n-ai! strigă Daniel. Eşti ocupată? Durează
doar două minute. Sau putem să ne vedem mai târziu.
- E ok, îl întrerupse Karen. Poţi veni.
Fericirea lui Daniel tocmai se amplificase la extreme.
Bineînţeles, credea că e singură, aşa că de ce să-i spună nu?
Soarele era gata să apună, iar visul lui de-a călări acea

268
motocicletă la apus pe lângă plajă se va îndeplini în doar
câteva secunde, atât cât îi ia să-şi pună casca şi s-o ia la
goană.
- Probleme? întrebă Mary, iar Karen dădu din cap.
Bun, să revenim.
Continuă să vorbească despre James Hetfield şi alte
calităţi sau defecte de-ale lui, în timp ce Bianca doar dădea
din cap şi se uita prin meniu.
Ce putea să fie atât de important încât Daniel voia să
vorbească imediat cu ea? Era de rău sau era de bine? Că
fusese o greşeală ce făcuse când îi spusese atâtea lucruri? Nu,
sigur că nu. Era prea fericit să fie de rău. Poate era puţin
drogat sau beat, nu zicea că nu se poate.
Auzind motorul unei motociclete huruind în parcarea
localului, toţi îşi întoarseră capetele către tipul care tocmai se
dădea jos de pe ea. Băieţii mai că erau gata să comploteze
pentru a-l ucide sau măcar să se milogească puţin să-i lase s-
o atingă, iar fetele… lor nu le păsa aproape deloc de
motocicletă cât timp Daniel arăta al dracului de bine lângă
ea.
Karen căscă gura şi clipi rapid, apoi se ridică de pe
scaun. Probabil era de la căldură. Trebuiau să ia o masă
înăuntru, unde e aer condiţionat, nu afară.
- Ce mişto e, mormăi Bianca şi-şi primi un cot de la
Ryan. Am zis că-i mişto, nu că-l iau de bărbat.
- Asta e cumva o aluzie la ce-am zis eu mai devreme?
- Ce? Nuuu, normal că nu.
- Deci da.
Văzând-o pe Karen că vine dinspre acel grup, Daniel
se întreba dacă nu cumva ratase ceva. Şi ce e cu acel puşti
între ei?

269
 Atârnă casca de coarne şi făcu un semn cu mâna către
ea care le făcu pe celelalte fete de la masă să se topească. Şi
nu din cauza căldurii. În special pe Mary, care îşi permitea să
caşte gura, căci Bianca avea interdicţie şi principii. Cică.
- Nu ştiam că ai motocicletă, spuse Karen şi arătă
către perechea de roţi. Şi-ncă una mişto.
- N-aveam, ridică el din umeri. Am primit-o astăzi.
- Stai. E… De ce nu mi-ai spus?! se enervă fata şi-l
prinse de gulerul tricoului. Ai avut destul timp, era uşor!
Puteai să zici ceva gen „A, uite, e trecut de doişpe noaptea, e
ziua mea!” sau „La mulţi ani mie” sau şi mai bine „Hei,
Karen, că tot era să murim, ştii ceva? E ziua mea şi mi-am
luat bătaie drept cadou!” Dar nu, de ce? Ah, frate, şi credeam
că înainte erai enervant!
Daniel începu să râdă, însă nu zise nimic.
- Mă bucur că te distrezi, mârâi Karen. Nu ţi-am luat
nimic.
- E-n regulă, o linişti Daniel, iar ea îi lăsă tricoul în
pace. M-ai sărutat aseară, azi dimineaţă, alt cadou nu vreau
din partea ta.
- Sfinte Dio, începu Mary, e prietenul tău?!
Daniel ridică din sprâncene şi privi la fata care se
ridicase de pe scaunul ei şi striga de zor, chiar dacă el habar
n-avea cine e. Bianca o prinse de tricou şi-o trase înapoi pe
scaun, punându-i mâna la gură.
- Încep să cred că era mai bine să mă creadă toţi
sinucigaşă, murmură Karen.
- Nu te plânge, tu n-ai umblat toată viaţa cu Doug.
Asta-i nimic.
După ce-l mai certă două minute că nu i-a spus nimic
despre ziua lui, iar el o ţinea una şi bună că uitase cu toate

270
întâmplările din ultima vreme, Felix se enervase de atâta
foame şi strigă după ei să stea odată jos că nu se simte bine
dacă mănâncă singur, iar ceilalţi ba vorbeau, ba o aşteptau pe
ea.
Karen se aşeză pe scaunul ei şi, în sfârşit, fiecare
începu să-şi savureze propriul taco, însă David se săturase
după două muşcături. Plus că nu-i plăcea. Mai interesante
erau tatuajele lui Daniel şi sprânceana cu o dungă. L-ar fi
întrebat întruna despre ce înseamnă fiecare cuvânt sau desen
tatuat aiurea dar îi era frică să nu-şi ia bătaie. Şi, ah, frate,
vrea şi el o tură pe motor!
- Deci, Daniel, de când sunteţi împreună? întrebă
Bianca, iar Karen se înnecă.
- Ce? Nu suntem! începu ea. Adică... Nu ştiu. Nu
cred.
Daniel tăcu, dar clar era amuzat. Altul în locului s-ar
fi ridicat imediat, ar fi înjurat-o şi şi-ar fi luat tălpăşiţa de-
acolo.
- Ba da! se băgă Mary. Tu ai roşit, iar el are privirea
aia.
- Ce privire? întrebară ceilalţi băieţi, inclusiv David.
- Ah, frate, bărbaţii! Ryan, uită-te la Bianca. Bun, voi
uitaţi-vă la feţele lor. Acum, Daniel, uită-te la Karen. Şi
uitaţi-vă şi la feţele lor.
Toţi scoaseră simultan acelaşi sunet prelung, iar faţa
lui Karen era şi mai roşie. Îi luase destul să recunoască asta,
iar alţi oameni îşi dădeau seama în zece minute? Aici se
vedeau abilităţile ei în societate: zero. Sigur era mai uşor
când nu avea pe nimeni, chiar dacă acum se simţea oarecum
bine.
Văzând că se lasă seara bine de tot, se ridicară de la

271
masă şi fiecare porni în direcţia casei lui. Daniel rămase
alături de Karen şi David, ascultând-o cum îi explică
puştiului că e periculos să se urce pe motocicletă chiar dacă
nu e pornită.
- Dar vreau doar să stau pe eaaa! se plânse el.
- Nici măcar nu te-am dus acasă şi deja te duc la
spital? Nici gând. Faci temele, apoi mai discutăm.
Până la urmă Karen cedă şi-l lăsă să stea pe
motocicletă când ajunseseră acasă. Acum înţelegea de ce
primea zece dolari pe oră, iar până acum avea cam douăzeci
şi cinci, dacă se gândea bine. Casa lui David era uriaşă la
propriu, era pe malul mării, mai modernă şi decât a lui Doug.
Nici nu voia să afle cum era interiorul sau curtea din spate.
Ce, piscină interioară şi exterioară? Jacuzzi? Televizor de
parcă se află pe stadion, plante exotice şi un acvariu cu peşti
simandicoşi?
- Dave, te duci tu înainte? întrebă Karen. Sau vino
peste 5 minute.
Lui David îi luă ceva să proceseze ceea ce-i cerea
Karen şi de ce, dar, pentru că acum el era bărbatul casei, îi
acordă trei minute şi apoi vine după ea. Îşi luă chitara
sprijinită de un ghiveci ciudat de flori din faţa casei şi se
retrase pe uşa din faţă, care era atât de sofisticată încât părea
o oglindă. Şi putea să parieze că din interior se vede prin uşă
ca pe geam. Ca la magazine.
Daniel îşi întinse braţele către ea pentru a o îmbrăţişa,
însă se întoarse imediat cu spatele.
- Tot trebuia să-mi spui că e ziua ta, se prefăcu ea
supărată.
- Bine, cedă Daniel şi se căută prin buzunare. Poftim,
fă-mi un tatuaj.

272
 Karen se întoarse întâi pe jumătate, apoi complet.
- Un marker?
- E permanent, deci s-ar putea să ţină mai mult.
- Perfect, i-o tăie şi-i smulse markerul din mână.
Îl forţă să stea pe motocicletă pentru a avea aceeaşi
înălţime. Îl analiză, dar n-avea unde să facă ceea ce avea ea
în cap şi să se şi vadă. Îi dădu părul de pe frunte şi apoi îşi
începu opera de artă, numărând în gând ultimul minut rămas
până când David va veni după ea. Pentru că el e bărbatul în
casa aia.
- La mulţi ani! strigă Karen, încercând să nu râdă.
Cred că e cel mai bun dintre toate tatuajele tale.
Fiind destul de întuneric încât să nu vadă prea bine
într-o oglindă a motocicletei, Daniel îi mulţumi frumos
pentru minunatul cadou de ziua lui, chiar dacă prefera un
sărut. Chiar şi pe obraz. Neputând să mai reziste nici ea, de
data aceasta Karen îl lăsă s-o strângă în braţe, însă nici unul
dintre ei nu s-a grăbit la un sărut.
Unul de ruşine, altul să nu pară disperat.

Ajuns acasă, Daniel îşi parcă motocicleta în garaj cu

o grijă părintească, lăsă casca pe un raft, apoi traversă curtea
până la uşa din spate a casei. Uşurat de faptul că părinţii lui
vorbeau liniştiţi, deci Melisse se simţise bine cât el fusese
plecat, trecu pe lângă ei şi scormoni în frigider.
- Cum a fost ziua ta, dragule? îl întrebă maică-sa.
- Foarte bună, răspunse Daniel, chinuindu-se să ia o
farfurie dintr-un loc imposibil de accesat al frigiderului. Hei,
friptura asta mai e bună?
273
 - Ştii, John m-a învăţat să joc dame cât timp ai fost tu
plecat.
Se opri din scormonit. O învăţau să joace dame în
fiecare zi, iar ea mereu uita. Nu va mai dura mult până să-l
uite şi pe el şi o să fie nevoiţi s-o interneze undeva.
- Minunat, răspunse după câteva momente. Sper că
te-ai distrat.
Cum nimeni nu-i răspunsese care-i treaba cu friptura,
o băgă în cuptorul cu microunde şi-o lăsă să se încălzească.
De ce niciodată nu se învăţa minte să nu o lase atâta timp sau
va mânca doar carton cu miros de carne? Ce erau pentru el
două, trei minute?
- Ce? mârâi cu furculiţa între dinţi imediat ce John
dădu semne de râs.
- Nimic, minţi acesta. Ţeava greşită.
Melisse întinse mâna către faţa fiului său şi îi dădu
părul de pe frunte, atunci râsul bărbatului spărgând liniştea
încăperii.
- Dumnezeule, Daniel, ce e asta?
- Cadou de ziua mea, răspunse el ridicând din umeri.
- Special cadou, ce pot spune, tuşi John. Ah, n-am
mai râs aşa de vreme bună.
Curios, Daniel luă o lingură din sertar şi se holbă în
ea bine de tot, apoi se aruncă înapoi pe scaun imediat ce-şi
dădu seama că unul dintre cadourile primite de ziua lui era
cuvântul „idiot” scris pe fruntea lui cu marker permanent.

274
 capitolul
douăzeci şi doi
- Bun, spuse Karen şi căută prin frigider. Ce
mănâncă o chestie ca tine?
- Nu putem să comandăm pizza? se plânse David,
însă îşi primi o privire urâtă.
Karen îi spuse că deja mâncase ceva nesănătos pe
ziua de azi, şi anume acel tacos, dar nici că-i păsa lui. El voia
pizza şi pentru a-i alunga ideea asta, trebuia să aibă o idee
prea bună în legătură cu cina. Gândindu-se la ceva rapid şi
bun, capul ei era gol. Nu-i venea nimic strălucit decât
sandvişuri. Se făceau repede şi erau şi aduse din Rai, ce mai
conta?
- Ştii ce? Comandă ce pizza vrei.
- Da! şuşoti David şi lovi aerul, apoi îşi scoase
telefonul. Tu ce vrei?
- Nu mi-e foame, refuză Karen, însă băiatul insistă.
Treaba ta.
Puştiul coborî de pe scaunul de la bufet şi merse să

275
caute pe internet mai multe feluri de pizza pentru că niciodată
nu ştia care e diferenţa dintre ele. Adică e pizza, e bună, ce
mai contează de care e?
Încă mirându-se că bucătăria lor era cât două camere
din casa ei la un loc, Karen îşi umplu un pahar cu apă şi se
aşeză pe scaun. Telefonul îi bâzâi în buzunar şi-l scoase,
văzând că are un mesaj de la Daniel.
Abia aştept să vină ziua ta.
Se abţinu să nu râdă şi îi spuse că e pe 30 februarie,
glumă pe care Daniel a prins-o abia după cincisprezece
minute de tastat nervos că nu se prinde. De fapt, se prinsese,
dar făcea intenţionat aşa pentru a-i testa nervii probabil-
prietenei lui.
Nu vorbiseră despre chestia asta. Adică dacă te sărută
e iubita ta, nu? Că doar nu sunteţi prieteni cu beneficii.
Imposibil, se gândi Daniel, Karen nu e genul. Dar nici genul
care să spună direct că are o relaţie nu e.
Tipul cu pizza ajunsese într-o oră, iar David era la fel
de fericit ca de Crăciun. Făcu ochii mari când comanda era
de patru pizza, nu una sau două. Nu comentă nimic, plăti
comanda şi închise uşa cu piciorul. Nu ştia dacă să întrebe
sau nu de ce comandase patru, dar când te ţine buzunarul,
asta e. Comanzi ce ai chef, chiar şi la zece ani.
Lăsă cutiile pe masa din bucătărie şi David se sui cu
picioarele pe un scaun, nerăbdător. Comandase patru feluri
pentru că nu ştia care e mai bună şi treaba era simplă: avea să
guste din fiecare şi o va mânca pe cea care îi place cel mai
mult, Karen va lua ce vrea şi restul le va lăsa părinţilor.
- Mama ta unde e? întrebă Karen, analizând o felie de
pizza.
- Nu ştiu, ridică el din umeri. Probabil la serviciu.

276
 Fata dădu din umeri şi-şi continuă masa, încă
gândindu-se ce salariu ar putea avea tatăl lui David. Era
avocat? Procuror? Ce funcţie în poliţie oferă atâţia bani? Sau
poate maică-sa are ceva mai bine plătit. Sau poate mai au
ceva al lor. Sau poate sunt bogaţi din familie. Cui îi pasă?
Primea zece pe oră doar să stea cu un puşti calumea.
- Karen, Daniel e iubitul tău? întrebă David pentru a
treia oară în acea zi.
- Depinde ce înţelegi prin „iubit”, ezită ea.
- Ştii tu, când doi oameni fac…
- Nu! i-o reteză imediat. Nu şi nici să nu zici aşa ceva.
Băiatul se bosumflă şi-şi continuă masa în linişte, însă
dădea din picioare. Daniel încetase cu mesajele şi probabil
acea pizza nu-i va pica bine la stomac lui Karen, aşa că
renunţă să se mai forţeze să mănânce, însă rămase pe scaun
pentru a-l aştepta pe David.
În acea zi ea chiar îşi făcuse prieteni? Prieteni care să
n-o judece pentru semnele de pe mâini? Prieteni care nu erau
James şi Rose? Prieteni care să aibă aceleaşi pasiuni ca şi ea?
Aproape că îi era imposibil să creadă aşa ceva. Adică, ea?
Karen? Oamenii să o placă pe ea? De ce ar face asta, sunt
smintiţi cu toţii? Cum era posibil să se întâmple o asemenea
chestie şi să nu fie o glumă?
Telefonul micuţului începu să sune pe masă, iar el
răspunse cu gura plină.
- Da, mami. Da, e aici. Când? Bine, te aştept. Dar nu
am chef azi de teme! Promit că mâine. Bine. Biiine! Le fac,
le fac! Da. Bine. Am înţeles.
După ce au mâncat, David o conduse pe Karen în
camera lui pentru a-l ajuta să mai facă din temele pentru
vacanţă. Matematica nu era tocmai punctul ei forte şi nu mai

277
ştia mare lucru din clasele mici. Dacă i-ar fi dat o problemă
de rezolvat, s-ar fi gândit la cel mai greu mod posibil de-a-i
da de capăt, cum era la şcoală. Din fericire, manualul era mai
bine editat decât ce avusese ea pe atunci şi-l putea ajuta pe
David să rezolve după model.
- Mami a zis că ajunge într-o jumătate de oră, mormăi
el. O să pleci?
- Normal, răspunse Karen în timp ce răsfoia un caiet.
Dacă ea vine, nu mai ai nevoie de mine să stau.
- Ba da! Prefer să stai tu aici decât mama.
- Nu ştii cât noroc ai că mama ta e acasă.
David tăcu la auzul acestor vorbe. Nu ştia nimic
despre situaţia ei, nici măcar nu auzise de la tatăl lui că i-a
dispărut mama. Chiar dacă nu el se ocupase de caz şi nu
văzuse pozele sau ceva, dar totuşi, vorba umblă peste tot.
Plictisită, luă un creion şi deschise un caiet la sfârşit,
începând să deseneze flori. David o opri şi îi spuse că el nu e
fată şi să-i facă ceva mai masculin, aşa că ea rupse foaia şi se
apucă să-i deseneze chitara lui James Hetfield, dacă tot era
fan.
Timpul se scurgea, chitara era aproape gata, temele
erau şi ele pe sfârşite, iar vremea ca ea să plece acasă se
apropia. N-avea chef să sară iar pe geam, ar fi preferat să
doarmă sub o bancă decât să stea cu frica în sânge că tatăl ei
ar putea sparge uşa oricând şi s-o ia iarăşi la bătaie.
Frânele unei maşini se auziră de afară, iar David
zbură de la birou lăsând în urmă un şir de foi şi de cărţi.
Simţind că-şi întră în rolul de dădacă, Karen se aplecă şi le
strânse, apoi le aşeză frumos pe birou. David deja începuse
să-i povestească mamei sale ce-a făcut în ziua respectivă,
însă simţea că ceva îi scapă. Vocea femeii îi era cunoscută.

278
Mult prea cunoscută.
- Vino, e în camera mea!
Karen se ridică în picioare şi-şi aranjă tricoul pentru a
nu da impresia că era neîngrijită, apoi îşi ascunse braţele la
spate, sperând că nu va fi nevoie să dea mâna cu ea. Cu cât
paşii se apropiau mai mult, cu atât pulsul ei creştea şi mâinile
îi tremurau fără să ştie de ce.
David dădu buzna în cameră şi se opri lângă Karen,
strigând după maică-sa să meargă mai repede. Odată ce
femeia intră în cameră, totul stătu în loc. Karen căscă gura şi
respiraţia i se întrerupse. Ştia de unde cunoaşte vocea aceea.
Ştia.
- Mamă? reuşi să spună într-un final.
- K-Karina? şopti maică-sa ducându-şi o mână în
dreptul pieptului. Ce…
Nervii fetei erau întinşi la maxim. Ar fi urlat, ar fi
aruncat tot ce-i pica la mână după ea, însă era în stare de mai
mult. Încercă să-şi potolească bătăile inimii şi să ignore
ţiuitul din urechi şi umbrele care i se plimbau prin faţa
ochilor. Nu ştia ce e mai rău: că avea un frate de care n-a
ştiut niciodată sau că el avea o soră de care n-a ştiut
niciodată.
- David, poţi, te rog…
Băiatul îşi ascultă mama şi ieşi din cameră, coborând
la parter. Femeia se apropie de Karen, însă ea se dădea înapoi
cu aceiaşi paşi, până ajunse lângă fereastra deschisă şi aerul
nopţii de vară îi făcu pielea să i se zbârlească.
- Puteai să răspunzi la telefon, reuşi să spună cu voce
tremurândă. Puteai să suni înapoi. Puteai să laşi un mesaj,
orice.
- Karina, ascultă-mă…

279
 Karen lovi mâna care se îndrepta către umărul ei,
lăsându-şi la iveală urmele de pe braţe. Nu e ca şi cum
maică-sa n-ar ştii ce i se întâmplă acasă, dar se întreba dacă
soţul ei ştia de ce vine bătută sau de ce nu vine deloc.
- Tu… Tu… Cum ai putut? izbucni până la urmă.
Puteai să divorţezi ca un om normal! Puteai să-mi spui!
- Pot să-ţi explic! o întrerupse maică-sa. A fost nevoie
să fac asta! Dacă divorţam, tatăl tău te-ar fi ucis.
- Mult mai bine! continuă Karen, înlocuind vocea
tremurândă a femeii. Măcar nu m-ar fi bătut zilnic, nu mai
sufeream atât!
Nu ştia cu ce să înceapă. Avea atâtea lucruri să-i
strige încât i se amestecau în cap şi nu ştia ce vrea să aleagă
dintre ele. Dacă ar fi omorât-o, de ce n-a luat-o când era mică
şi să plece? De ce a stat atât să sufere? De ce… Nu mai
conta. Mama ei avea o viaţă de două ori mai bună, un alt
copil minunat, un soţ minunat, o casă uriaşă, n-avea griji.
Până când a dat peste noua bonă a fiului său şi a aflat că de
fapt e fiica pe care a lăsat-o în urmă fără nici o explicaţie
concretă.
- Nici măcar nu ştiu cu ce să încep. Ai… Am… N-ai
idee cât m-ai speriat!
Vocea ei tremura, iar umbrele din faţa ochilor erau
din ce în ce mai multe. Nu ştia dacă cineva mai vorbea sau îşi
auzea propriul ecou, dar urechile clar îi jucau feste. Crezuse
că e moartă. Crezuse atât de multe lucruri încât nu putea
alege dintre ele, iar ea era bine-mersi în acelaşi oraş, cu altă
familie. Cum de oamenii nu vorbeau? Cum de n-a văzut-o
niciodată împreună cu ei? Cum de viaţa e atât de nenorocită?
- Nu te apropia de mine! strigă Karen odată ce maică-
sa se apropria prea mult.

280
 - Vreau doar să-mi îmbrăţişez fiica, zâmbi cealaltă şi-
şi întinse braţele. Vreau să-i explic totul. Te rog, Karina. Să
vorbim.
Tonul vocii ei era neobişnuit de înspăimântător.
Explicaţiile pe care le căutase atâta amar de vreme şi care ar
fi putut să-i fie oferite în acel moment nici nu mai voia să le
audă. Nu mai avea nevoie. Înţelesese de ce plecase.
Înţelesese de ce n-o voia lângă ea. Nu înţelegea de ce a
aşteptat atât de mult timp. Dacă tot n-o interesa soarta ei, de
ce nu plecase mai devreme? De ce nu o luase cu ea?
- De ce? întrebă, încercând să nu plângă. De ce m-ai
lăsat singură?
- Oh, scumpo, miorlăi mama ei, sătulă de teatru. Care
mi-e obligaţia?
- Obligaţia?! strigă fata, împungându-se în piept cu
degetul mare. Sunt fiica ta, asta e obligaţia!
Femeia râse. Un râs parcă scos din filme, plin de
batjocură şi dispreţ.
- Eşti fiica mea pe nişte hârtii, Karina. David e
singurul meu fiu, pe când tu…
Respiraţia i se opri din nou, iar întunericul din faţa
ochilor se adânci tot mai mult, până când simţi o durere pe
toată partea dreaptă, o durere care a şters toate acele vuiete şi
voci, care a încetinit nebunia inimii, o durere care a înceţoşat
vocea mamei sale.

Întorcând perna din cinci în cinci minute de pe o

parte pe cealaltă, Daniel deschidea ochii pentru a vedea că e
aproape unu noaptea şi el nu putea dormi. Fie din cauză că se
281
trezise destul de târziu în acea zi, fie din cauză că o noapte îi
fusese de ajuns pentru a se obişnui cu ea lângă el, s-o strângă
în braţe şi s-o privească dormind.
- Ce m-aş privi şi pe mine dormind, mormăi şi-şi puse
perna în cap. Dormi, creierule! De ce-mi faci asta? La nevoie
nu eşti aşa energic.
Căscă, apoi dădu tot aerul afară din plămâni, nervos.
Se plictisise să se sucească atât fără să poată adormi. Era doar
în boxeri şi îi era cald, nu-i convenea nici cu pernă, nici fără
pernă. Îi era foame şi sete, dar totodată prea lene să se ridice
şi să se deplaseze până la bucătărie.
Întinse mâna după telefonul de pe noptieră şi se
strâmbă când lumina puternică a ecranului îi blocă vederea
pentru câteva secunde, apoi miji ochii pentru a desluşi câte
ceva, însă îi mări imediat şi se ridică automat în fund când
văzu zece apeluri din partea lui Karen. Fără să stea pe
gânduri, sună înapoi şi-şi prinse telefonul cu umărul,
trăgându-şi pantalonii pe el.
- Haide, haide, răspunde, Karen, răspunde! Telefon
idiot cu modul tău silenţios! Haid…
- Alo? răspunse o altă voce decât cea a lui Karen.
Vorbiţi, vă rog, alo?
- Cine e?
- Dorothy Simons de la Spitalul Little Company of
Mary, mi-a fost lăsat telefonul pentru…
- E bine? Ce s-a întâmplat? De fapt, nu, spuneţi-mi
dacă e bine, ajung în douăzeci de minute.
Dorothy îi dădu informaţiile cu privire la Karen şi
cum că un puşti lăsase telefonul acolo şi să răspundă dacă un
anumit Daniel sună înapoi, din moment ce lui nu i-a răspuns.
Leşinase din nou, iar singura persoană adultă care venise cu

282
ea plecase imediat, spunând că e doar bona fiului său. Cum
ea nu ştia mai mult de atât, nici Daniel nu putea afla mai
multe până ce nu vorbeşte cu Karen.
- Unde mergi la ora asta?
Daniel tresări şi se lovi cu piciorul de canapea, apoi
se întoarse către tatăl său.
- Karen, răspunse el. Trebuie să ajung la spital.
John nu obiectă şi îl întrebă dacă vrea maşina, dar el refuză.
Îi era mai uşor cu motocicleta, plus că se mai plimba şi el
puţin. Luă cheile şi ieşi repede pe uşă, lăsându-şi tatăl în
prag, privindu-l cum nu ocoleşte mai nimic pentru a ajunge la
garaj. Ieşi direct călare pe motocicletă şi dus a fost fără măcar
să închidă uşa.
- Tinerii ăştia, se văicări John. Cine să îi înveţe să
apese un buton pentru a se închide o uşă?
Cu degetele încordate şi fără cască pe cap, Daniel
gonea pe străzile oraşului de parcă i-ar fi luat foc hainele de
el, dar asta era mult mai grav. De ce se întâmplase din nou?
Şi de ce tocmai acasă la David? Şi de ce nu scosese modul
silenţios de la nenorocitul acela de telefon? De ce s-a culcat
devreme? De ce nu l-a verificat mai din timp?
Toate gândurile îl zgâriau pe creier şi-l făceau să se
simtă vinovat, deşi nu avea nici o vină pentru ajungerea ei la
spital. Nu ştia dacă e sănătos ca inima să-ţi bată atât de
repede. Nu ştia dacă e normal să mai fie conştient în situaţia
aia. Ştia doar că trebuia să ajungă imediat la spital chiar dacă
va fi nevoit să treacă pe roşu.
Luminile clădirii se vedeau în josul străzii, ceea ce-l
făcu să gonească şi mai mult decât gonea deja, dar a fost
nevoit să pună frână cu mult înainte de a ajunge în parcarea
din faţa spitalului, lăsând urme de cauciuc pe asfaltul rece.

283
Sări de pe motor, lăsându-l parcat pe două locuri de maşini,
dar nici că-i păsa. Doar nu se găsea tot oraşul să vină la spital
în aceeaşi noapte, nu?
Intră grăbit şi se ciocni de câţiva oameni, însă n-avea
timp nici măcar să-şi ceară scuze, doar să dea din mâini şi
apoi să meargă mai departe. Când ajunse la recepţie, aproape
că sări pe partea cealaltă pentru a o întreba probabil pe
Dorothy unde e Karen. Aceasta nu-şi dadu seama cine e, dar
Daniel îi explică foarte pe scurt că l-a sunat acum puţin timp.
Dorothy îi spuse numărul salonului şi îi dădu
telefonul înapoi, urmărindu-l cum aleargă pe coridor. Se
gândi dacă şi cuvântul „idiot” de pe frunte e un tatuaj pe bune
la fel ca cele de pe braţe şi dacă da, atunci îşi tatuase cuvântul
corect pe frunte.
Văzând numărul salonului în capătul holului, Daniel
se opri în faţa uşii ţinând mâna în aer. Mai bine intra încet în
caz că dormea. Trase aer adânc în piept şi-şi muşcă buzele,
apoi răsuci clanţa încet şi împinse uşa.
Patul era gol, însă din cameră se auzeau suspine.
Deschise uşa mai larg şi îi observă umbra pe un fotoliu de
lângă fereastră, aplecată deasupra mesei, scuturând din
umeri. Îşi muşcă buzele din nou pentru a-şi opri inima din
deteriorare, apoi intră şi închise uşa în urma lui, însă nu era
în stare să spună nimic.
Se apropie de ea şi îi puse o mână pe umăr. Simţi cum
a tresărit, însă părea să ştie cine e. Doar el ar fi venit la ora
aia după ea, altcineva probabil habar n-avea. Îşi luă o mână
de sub cap şi-o aşeză peste a lui, iar el strânse uşor. Se aşeză
apoi pe mânerul fotoliului şi-o trase către el, strângând-o în
braţe. Îi putea simţi lacrimile de pe obraji şi cum durerea îi
pulsa în tot capul. O simţea tremurând în braţele lui şi se

284
simţea neputincios, mai neputincios decât de obicei.
- Karen… abia pronunţă Daniel.
Ea doar îi strânse mâna mai tare şi continuă să plângă
fără a scoate alt cuvânt. Daniel o ridică şi se aşeză el pe
fotoliu pentru a o putea strânge mai bine în braţe. Karen îşi
ascunse chipul la gâtul lui şi-şi trecu mâinile în juru-i.
Ce rost mai avea? A cui era ea până la urmă? De ce
ea, de ce toate i se întâmplă ei? Prieteni falşi, bătaia de joc a
multora, bătaia de joc a părinţilor. Ea pentru cine, pentru ce
se mai străduia să respire?
Simţi cum Daniel îi mângâie iarăşi părul, apoi încercă
să se oprească din plâns. Pentru el putea să se străduiască.
Măcar atâta timp cât încă sunt împreună, măcar să aibă un
motiv pentru care încearcă să trăiască. Da, ar putea trăi
pentru propria-i persoană, dar Karen nu era genul acela de
persoană. Avea nevoie de susţinere, iar dacă nu avea cu cine
împărţi lucrurile bune, de ce să le mai facă? Pentru cine?
- E-n regulă, o linişti el. Eşti în siguranţă.
Vocea lui îi umbla prin minte mai mult ca niciodată.
Cum de ajunsese aşa? Cât se abţinuse la viaţa ei să nu plângă,
cât încercase să se ţină tare, iar acum ce? Cedează în faţa
unui simplu băiat, un clişeu pe două picioare. Cedează în faţa
singurei persoane care a ajuns vreodată la inima şi gândurile
ei. Nu ştia dacă să regrete asta sau nu.
- Te rog, Karen, continuă Daniel. Spune-mi ce s-a
întâmplat.
Ea dădu din cap şi-şi accentuă strânsoarea în jurul lui.
Nici nu auzise cum se terminase propoziţia maică-sii şi ştia
ce urma să spună. Nu avea nevoie de acele cuvinte. Nu avea
nevoie să afle pentru că deja îşi dăduse seama.
- Sunt a nimănui, mormăi ea. Sunt un nimeni.

285
 Daniel îi săltă capul în sus şi o sărută pe obraz. Gustul
sărat al lacrimilor ei era ca un venin pentru el, nu se simţea
deloc bine când avea parte de ele.
- Eşti a mea, spuse el până la urmă, închizând ochii.
Eşti iubita mea, Karen.
Ochii i se făcură mari şi aproape că-i venea să plângă
din nou, însă se abţinu, chiar dacă îi tremurau buzele.
Într-adevăr să fi fost a cuiva? Să fi fost a lui? Să fi
fost „iubita” lui în adevăratul sens al cuvântului sau doar
pentru câteva zile, cum proceda cu celelalte „iubite”?
- Vorbeşti prostii, murmură ea. O să te saturi de mine
curând.
El doar dădu din cap şi îi sărută fruntea. Nu vorbise
mai serios în viaţa lui, plus că nu şi-ar ierta-o niciodată dacă
ar lăsa-o singură, dacă, Doamne fereşte, s-ar despărţi, deşi el
nu voia asta. Nu e atât de uşor să te desparţi de Karen nici
când o laşi să plece acasă, darămite s-o laşi să plece de tot?
- Ştiu ce vorbesc şi nu sunt prostii. Karen, uită-te la
mine.
Karen îşi ridică privirea, dar nu înainte să-şi şteargă
lacrimile. Se simţea atât de mică şi inutilă în braţele lui încât
ar fi urlat.
- De ce dovezi mai ai nevoie? o întrebă. Ce vrei să fac
pentru a-ţi demonstra că ţin la tine? Spune-mi şi voi face.
- Nimic, răspunse şi-şi feri din nou ochii. E foarte
bine aşa cum e, dar…
Îşi înghiţi cuvintele, apoi luă o gură mare de aer şi
continuă:
- Relaţiile de la vârsta asta nu rezistă, ştii bine. N-o să
dureze mult. O să mergi la facultate unde va fi plin de fete
frumoase şi-o să mă uiţi pe mine.

286
 - Vorbeşti prostii, o imită Daniel.
Îşi ridică puţin capul şi îi gâdilă gâtul cu nasul ei,
zâmbind puţin. Daniel răsuflă zgomotos şi continuă să-i
mângâie părul. De ce numai noaptea aveau parte de momente
din acelea? Se simţea parţial bine, dar şi rău pentru că ea se
simţea rău.
- Am fost adoptată, zise Karen până la urmă, iar el
tăcu din gură. Ştii unde era mama? Aici, în oraş, cu o familie
adevărată, unde nu e bătută şi are mai mulţi bani decât poate
duce. Şi culmea, eu am ajuns să am grijă de copilul ei.
- David e fratele tău? se miră Daniel, însă ea dădu din
cap.
- N-am familie.
Ştia că adevărata familie e cea care te creşte, dar ea
fusese bătută aproape toată viaţa ei, nu-şi permitea să spună
că are o familie. Poate părinţii ei trăiau, poate nu, dar ştia că
nu avea rost să-i caute acum, când are vârsta legală să-şi
poarte singură de grijă, păcat că nu avea banii necesari pentru
asta. Nici măcar nu-i primise pe cei pentru care a stat cu
David jumătate din zi.
- Ai prieteni, continuă el. Eşti talentată, eşti deşteaptă.
Mă ai pe mine.
- O să mă descurc?
Vocea ei era asemenea unui copil mic. Probabil era
din cauza oboselii sau medicamentelor, dar cu siguranţă nu
era în totalitate gândirea ei. Era conştient că fata din braţele
lui e o persoană puternică, o persoană care se poate descurca
în viaţă odată ce termină liceul
- O să ne descurcăm, răspunse Daniel până la urmă.

287
 capitolul
douăzeci şi trei
Karen se trezi în propriul pat, respirând greu. Privi în
stânga şi-n dreapta în căutarea lui Daniel, însă nu era nicăieri.
Ce făcuse? Ce se întâmplase? Cum ajunsese acasă de la
spital?
Aruncă o privire rapidă către uşă: încuiată. Aruncă o
altă privire către fereastră: deschisă larg. Îşi căută telefonul
pe sub perne şi-l sună pe Daniel, care răspunse somnoros.
- Ce s-a întâmplat aseară?
- Ce? mormăi acesta. Ai rămas să ai grijă de David
din câte ştiu eu.
- Poftim? izbucni ea şi se ridică din pat. Dar am
leşinat! Şi mama nu era mama, era mama lui David! Şi am
fost la spital! Şi ai venit şi tu şi apoi…
- Karen! o întrerupse Daniel. A fost un vis, n-am fost
la nici un spital.

288
 Respirând greu, Karen închise telefonul fără alte
cuvinte şi-l aruncă în pat. Merse către oglindă şi-şi privi
imaginea: aceleaşi vânătăi peste tot, plasturele pe obraz.
Visase? Totul fusese doar un coşmar şi mama lui David nu
era mama ei? Era adoptată sau nu?
Descuie uşa şi alergă în jos pe scări, găsindu-şi tatăl
pe canapea, revenindu-şi dintr-o beţie. Din nou.
- Tată! strigă ea.
- Mai încet, mormăi acesta. Ce-i?
- Sunt adoptată?
- Aş fi vrut eu, aşa te duceam înapoi şi scăpam.
Ignorând vorbele urâte din partea tatălui, Karen se
întoarse rapid în cameră şi se schimbă. Poate ar trebui să-l
sune pe David să vadă care e treaba cu mama lui sau mama ei
sau a oricui o fi. Poate ar fi mai bine să încerce să-şi
amintească ce-a făcut. Odată ce voi să se aşeze înapoi în pat
şi să se gândească, văzu pe noptieră nişte bani, însă nu apucă
să-i atingă.
Telefonul anunţă sosirea unui mesaj, iar Daniel era
singurul care i-ar trimite un mesaj. Probail singurul care
vorbeşte cu ea la telefon. Spre surprinderea sa, mesajul era de
la Bianca, rugând-o să iasă diseară cu gaşca şi să-l ia şi pe
Daniel.
Probabil ar trebui să iasă şi să nu se mai gândească la
ce s-a întâmplat aseară. Sigur venise acasă, intrase pe geam şi
totul a fost în regulă după, cu excepţia faptului că visul acela
a avut un impact mult prea mare.
Hotărâtă să treacă peste, Karen îi spuse că-l întreabă
imediat ce se trezeşte şi o anunţă dacă vin sau nu diseară. Ştia
că ar trebui să încerce să-şi amintească ce se întâmplase, dar
mintea ei era complet goală. Cel puţin îşi primise banii

289
pentru dădăcit, asta era cel mai important.
Se aşeză pe scaunul biroului şi-şi luă caietul de schiţe.
Uitase că se apucase să-l deseneze pe Daniel cu două seri în
urmă. Dând din umeri se întinse după un creion şi apoi îşi
puse telefonul pe difuzor, lăsându-l pe masă.
- Imediat vin, răspunse Daniel grăbit. Ce s-a
întâmplat?
- Calmează-te! îl opri ea, trasându-i umbrele chipului.
Sunt bine.
În timp ce încerca să termine desenul, îi dădea detalii
despre ceea ce întrebase Bianca, iar el răspunse că de ce n-ar
ieşi. Până la urmă, era ultima seară liberă înainte de-a se
întoarce la şcoală, n-avea de gând s-o irosească. Continuară
să vorbească încă o oră la telefon, apoi Daniel se hotărî să
încerce să scape de ceea ce-i mai rămăsese din cadoul ei pe
frunte.
Termină conversaţia şi luă telefonul după el la baie,
punând muzică. Dacă avea să stea două ore pentru a şterge un
marker permanent de pe frunte, aşa să fie, dar măcar să
asculte muzică.
Pielea i se înroşea cu cât freca mai mult şi-l usturau
ochii din cauza săpunului. Poate dacă l-ar fi ascultat pe taică-
său, ar fi luat o perie de sârmă şi scăpa mai repede.
Bineînţeles, cu dungi de sânge pe frunte, dar ce mai conta?
Măcar de ar fi desenat ceva sau să scrie altceva, nu „idiot”.
Într-un final, după ce reuşi să scape de cadoul de pe
frunte, îşi apucă maxilarul între degete şi-şi suci capul dintr-o
parte într-alta. Ar trebui să se bărbierească? Dar parcă arăta
mai periculos aşa. Sau părea nespălat? Alcoolist? Drogat?
Ridică din umeri şi luă aparatul de ras, apoi încercă să
facă ceva cu părul de pe faţă. Fie nu se pricepea, fie nu lua ce

290
şi pe unde trebuie, fie nu-i stătea bine, până când n-a mai
avut ce păr de pe faţă să aranjeze şi aşa se bărbierise complet.
Ridicând sprâncenele, se gândi că iar e una din acele zile
când trebuie să se automutileze cu o pensetă.
Strângând din dinţi şi dând din picior la fiecare firicel
scos, se gândi cum femeile rezistă la atâta durere. Chiar dacă
ei sunt consideraţi sexul puternic, probabil sexul frumos ar
trebui considerat astfel.
Nu-şi putea da seama cum cineva poate sângera
aproape o săptămână pe lună şi să nu moară fie din cauza
asta, fie din cauza durerilor. Nu înţelegea cum de suportă să
poarte sutien zilnic şi să se penseze când aveau nevoie. Nu
înţelegea nici cum de nu se satură să se epileze.
- Acum înţeleg de unde se trage nebunia lor, mormăi
şi mai smulse un firicel din sprânceană.
Ştia că face totul pe dos, dar apoi se hotărî că un duş
nu i-ar strica, mai ales că nu avea ce face până seara când
trebuia să iasă.
Acea săptămână trecuse prea repede. Mai avea şase
zile până începea examenele şi nouă zile până la balul de
absolvire, iar apoi era liber. Nu va mai fi nevoit să facă teme
la chimie sau franceză, nu va mai fi nevoit să dea ochii cu
Doug şi ego-ul lui cât Empire State Building, nu va mai
trebui să fie considerat un băiat rău care e bun doar cu iubita
– sau iubitele – lui şi tot aşa. Avea şansa s-o ia de la capăt.
Şi-o va lua de la capăt, dar alături de Karen. Asta doar dacă
voia şi ea.
Intră în duş şi lăsă apa să i se plimbe pe corp,
renunţând la gândurile numeroase pentru câteva clipe. Chiar
dacă îl îngrijorase Karen cu acel apel ciudat, se liniştise.
Fusese un vis tâmpit şi nimic nu era adevărat, însă păruse atât

291
de real încât încurcase totul şi înlocuise acţiunile din realitate
cu cele din vis.

Coborând de pe motocicletă, Daniel o ajută şi pe

Karen să se pună pe picioare.
- Vezi? N-a fost atât de rău.
- Îţi mai trebuie nişte plete până pe la umeri şi mă
mărit cu tine, glumi ea şi îi dădu casca.
El făcu ochii mari şi o urmări cum se îndreaptă către
Bianca şi Mary care o aşteptau în parcarea de lângă plajă.
Ceilalţi deja se adunaseră în jurul unui foc de tabără, cântând
şi râzând, cu două lăzi de bere lângă ei.
- Se rezolvă! strigă după ce-şi reveni şi lăsă ambele
căşti la locul lor. Pot face şi asta.
Karen râse şi dădu din cap, apoi coborâră scările către
plajă. Când îi văzură, ceilalţi începură să urle şi Ryan ridică o
cutie de bere.
- Să petrecem!
- Se îmbată repede, îi anunţă Bianca. Nu-l luaţi în
serios.
Se aşezară lângă ceilalţi în jurul focului, iar Felix îşi
reluă melodia la chitară, acompaniat de Ryan, al cărui nume
îi amintea lui Karen de un anume puşti îmbrăcat ca Jack
Sparrow însărcinat cu păzirea prizonierului James cât timp
Rose o dichisea pentru petrecerea unde Laura i-a făcut felul
şi Daniel a salvat-o.
Atâtea nume într-o singură frază, atâtea nume care-i
aminteau că se schimbase mult în doar câteva zile.
- Eşti bine? o întrebă Daniel, aşezându-şi un braţ pe
292
umerii ei.
- Da, îmi amintisem ceva neinteresant.
Zâmbi şi o trase mai aproape de el, iar Mary nu putu
rezista şi îi obligă să zâmbească pentru o poză, însă îi prinse
cu gura căscată pe amândoi când încercau să refuze ideea.
Aceasta insistă să facă o poză calumea, măcar una, iar până
la urmă cedară. I-o trimise lui Karen, care îşi dorea s-o
şteargă imediat din cauza feţei sale, însă era prima şi
probabil singura fotografie alături de Daniel, aşa că decise s-
o păstreze.
- Hai să jucăm ceva! propuse Tanner din senin. Să
jucăm… „asta sau aia”.
Felix se opri din zdrăngănit şi mai luă o gură de bere,
apoi Tanner începu să le pună întrebări tuturor. De la
întrebări seci până la întrebări şi mai seci.
- Lemmy sau Dumnezeu? îl întrebă pe Daniel, iar
acesta rânji.
- Întrebare capcană: Lemmy e Dumnezeu.
- Dacă eram fată, m-aş fi măritat cu tine, se prefăcu el
că plânge. Eşti primul care s-a prins la întrebarea asta.
- Ew, Tanner! se strâmbă Bianca. Rosie O’Donnell ar
fi de zece ori mai frumoasă decât tine.
- Iar eu aş fi de zece ori mai frumos decât ce vezi tu în
oglindă.
Bianca îi arse o palmă serioasă peste braţ, apoi îl
împinse atât de tare încât căzu pe Felix, iar acesta scăpă berea
în capul lui. Tanner înjură din reflex, apoi scutură din cap
asemenea unui câine şi îi stropi pe toţi.
Văzând cum toată lumea din jurul ei se simte atât de
bine şi nu e luată în râs, Karen aproape că simţea că visează
din nou. De fapt, totul fusese un vis. Poate chiar era un vis.

293
Niciodată nu l-a întâlnit pe Daniel, n-a pierdut nimic şi nu i-a
acordat nicio şansă.
Însă veselia care-i umplea urechile era reală. Totul era
real. Daniel era real, situaţia cu James şi Rose era reală,
ceilalţi din faţa ochilor săi erau reali.
Totuşi, varianta visului nu părea atât de rea. Ştia cel
puţin că mama ei trăia, iar Daniel îi spusese că e iubita lui. Îl
privi cu coada ochiului pentru câteva momente: râdea, era
atât de fericit, iar când îşi îndreptă privirea către ea, fericirea
i se amplifică. Probabil roşise, dar erau mici şanse să observe
cineva.
Poliţia n-o anunţase în legătură cu mama ei, doar
auzise de la domnul Evans, probabil acesta era motivul
pentru care nu o sunaseră. Dar încă era îngrijorată.
Scoase telefonul şi încercă s-o sune din nou. Privi
absentă ecranul telefonului până când „apelare” se
transformă în „00:01”, ceea ce însemna că cineva răspunsese.
Se ridică imediat de lângă Daniel şi se depărtă de foc.
- Mamă? întrebă, iar inima deja îi bătea nebuneşte.
- Alo? răspunse o fetiţă. Cine e?
- Cu cine vorbesc? se băgă imediat, nevenindu-i să
creadă că un copil răspunsese la telefonul mamei sale.
- O chem pe mami, staţi puţin. Mami!
Mai ceva ca în vis, Karen se opri din respirat şi-şi
muşcă buzele. Chiar avea o soră vitregă? Greşise numărul?
Maică-sa vânduse telefonul?
- Ţi-am spus să nu răspunzi la telefonul acela! se auzi
o voce de femeie. Închide imediat!
- Dar aici scrie „Karina”. Mami, cine e Karina?
- Susie, închide imediat!
- Mami a spus să închid, îmi pare rău.

294
 Fetiţa întrerupse apelul, iar Karen rămase cu gura
căscată şi telefonul în mână, privind cum valurile se loveau
de nisip iar şi iar, la fel cum lucrurile rele se loveau de ea: iar
şi iar. Nu doar că visul acela era înfricoşător, dar realitatea
era de-a dreptul terifiantă. Era întreagă. Vie. Dar cu o altă
familie. O altă fată.
Se hotărî să păstreze asta pentru mai târziu şi se
întoarse la prietenii săi, încercând să nu pară afectată de ceva.
Se aşeză lângă Daniel şi-şi strânse picioarele la piept, privind
cum flăcările dansau prin faţa ei.
Insistând, Felix pasă chitara către Daniel. Acesta
refuză atât de mult încât se săturaseră toţi, dar până la urmă
acceptă doar dacă nu trebuie să-şi folosească vocea. Ceilalţi
spuseră că e corect, iar el începu să zdrăngăne ce-şi mai
amintea.
- Wow, răsună o voce din spatele lui. Prieteni noi?
Daniel se opri din cântat şi-şi ridică privirea către
Doug. Cum de îl găsise tocmai acolo? Lăsă chitara pe nisip şi
se ridică în picioare, apoi îi observă pe Rose şi James venind
către ei. Înghiţi în sec şi-şi încordă pumnii, întrebându-l ce
vrea. Doug dădu din umeri şi îndrugă ceva despre vremurile
bune, foc pe plajă, alcool şi ţigări.
- Văd că şi tu ai prieteni noi, adăugă Daniel.
- Şi nu numai, rânji celălalt.
Exact când pronunţă aceste cuvinte, pe scări se iviră
Laura şi Cynthia, de parcă nu era destul că adusese acolo
persoanele care o răniseră pe Karen cel mai mult din întregul
liceu.
- Ai renunţat la petrecerile non-stop şi fete sexy
pentru focuri pe plajă alături de oamenii străzii?
Karen se ridică în picioare, apoi îi arse o palmă lui

295
Doug. Acel om era destul de nesuferit, n-o putea învinovăţi
nimeni pentru că-l plesnise o dată. Oricum el făcuse mai
multe la vremea lor.
- Oh! râse el. Încă mai eşti cu ea? Ştii că o să te lase
repede, nu? Imediat îi fug ochii după alte gagicuţe. Oho, şi ce
gagicuţe! Adică nici tu nu eşti prea rea, dar…
Nu-şi continuă vorbele, că-şi primi a doua palmă pe
celălalt obraz, tot de la Karen. Ea nu scosese nici un cuvânt,
dar Doug se distra de minune. Scutură capul pentru a-şi
reveni puţin, însă îi sări ţandăra imediat. O apucă pe Karen
de umeri şi-o aruncă pe nisip.
Fără a scoate alte cuvinte, Daniel se năpusti asupra lui
Doug pentru a doua oară. Nu era prima dată când îl bătea pe
plajă pentru ea. Mary şi Bianca alergară către Karen pentru a
verifica dacă se simte bine, însă Rose alături de celelalte
două îşi făcu apariţia.
- Wow, făcu Bianca, ce sunteţi voi, Plasticele?
- Scumpete, se băgă Cynthia masându-şi sânii. Sunt
cât se poate de naturali.
- De-aia abia se observă, tuşi Mary.
Cynthia doar se încruntă la adresa ei şi rămase pe loc
alături de Laura, iar Rose se aplecă lângă Karen, ignorându-
le pe Bianca şi pe Mary.
- Ce trist, se bosumflă ea. Ai ajuns să stai cu oamenii
străzii.
- Hei! sări din nou Bianca, însă Karen o opri.
Se ridică pe propriile-i picioare, privind-o fix în ochi.
N-o cunoştea pe acea Rose. Putea să jure că e copia roşcată a
Laurei, până şi pantofii erau la fel, iar Laura nu acceptă să fie
văzută purtând aceleaşi lucruri ca oricine.
- Ştii, spuse Karen, rockerii nu sunt oameni ai străzii.

296
 - Satanişti! i-o tăie Laura. Buhuhu!
Încordându-şi toţi muşchii din corp, Karen nu ştia
dacă să-i sară în cap sau s-o lase să vorbească. Hotărî să stea
la locul ei, pentru că oricum ele n-aveau curajul să lovească.
Doar gura le era de folos atunci şi în alte situaţii complet
diferite.
Daniel căzu la picioarele ei, cu nasul sângerându-i şi
gâfâind. Fiind cel mai înalt şi înfricoşător, Felix hotărî să se
bage, dacă Ryan şi Tanner erau deja terminaţi din cauza
băuturii.
- Frate, niciodată nu mi-au plăcut puştii de bani gata.
- Nici mie nu-mi plac oamenii din canale, dar ştii ce?
Dacă stai la locul tău, îţi dau bani să-ţi iei un tricou mai
drăguţ.
Felix se uită la tricoul lui. Serios, cui să nu-i placă
Angus Young? Dacă stătea să se uite mai atent, Doug era mai
degrabă adeptul Nicki Minaj şi Pitbull, aşa că nu se aştepta la
gusturi bune din partea lui. Şi bani de tricou mai drăguţ?
Economisise o lună pentru tricoul acela, nu găsea mai
„drăguţ” de-atât!
- Şi niciodată n-am înţeles de ce credeţi că sunteţi
superiori oricui.
Acestea fiind spuse, îi adresă un pumn în falcă de-l
făcu să se clatine, însă nu se opri. Îi dărui şi a doua lovitură,
trântindu-l la pământ, văicărindu-se de durere. Cele trei
căţele de pază o lăsară pe Karen în pace şi-i săriră în ajutor
imediat.
- Nici dacă te călca un camion nu arătai aşa, încercă
Karen să destindă atmosfera, privindu-l pe Daniel. Are
cineva şerveţele şi apă rece?
Bianca se ridică de lângă ea şi căută prin rucsacul ei

297
un pachet de şerveţele şi luă o sticlă de apă rece din ladă. Se
gândiseră bine să ia şi altceva în afară de bere. Se grăbi să se
întoarcă, iar între timp Karen îi aşezase capul lui Daniel pe
picioarele ei, Felix îl privea pe Doug cum este asaltat de
întrebări din partea Plasticelor personale, iar Ryan şi Tanner
adormiseră deja.
Karen udă un şerveţel cu apă şi-i curăţă faţa lui
Daniel, însă acesta se simţea mai prost şi inutil ca niciodată.
Dacă el n-o putea apăra de Doug cel puţin, ce-ar fi făcut în
altă situaţie?
- Nu te mai mişca, îi sugeră ea. Mai am puţin.
Mary udă mai multe şerveţele odată şi i le aşeză pe
ochiul drept, care începuse să se umfle puţin. Cum de
ajunsese în situaţia aceea? Era, practic, un amărât de care
aveau grijă trei fete doar pentru că-şi luase câţiva pumni în
faţă.
Când Karen vru să verifice dacă mai are vreo rană cât
de mică pe undeva, Daniel o opri şi încercă să se ridice.
Ignoră durerea de cap şi umbrele care se jucau prin faţa
ochilor lui, apoi se puse pe picioare. Felix se oferi să-l ajute,
însă refuză şi se deplasă singur către Doug, oprindu-se în faţa
lui.
- De ce ai venit, de fapt?
Doug gâfâi puţin până reuşi să se ridice în şezut,
susţinut de Laura şi Rose.
- De mâine, zise el, pregăteşte-te, pentru că asta nu se
termină aici.
- Omule, ce tot îndrugi acolo?
Se ridică în picioare şi se depărtă, lăsându-i pe ceilalţi
să-l urmărească, pe el şi pe fete, cu privirea.
- Mâine începe războiul, Daniel, războiul!

298
 capitolul
douăzeci şi
patru
Aşteptând-o pe Karen în faţa casei, Daniel încă se
gândea la ce se referea Doug. Care era motivul războiului
acela idiot şi fără sens? Ce-avea să facă, să-i dezumfle roţile?
Karen îşi aruncă geanta pe fereastră, apoi se agăţă de
copac şi sări şi ea. Daniel se sperie şi se grăbi s-o ajute, însă
nu ştia el să numere de câte ori ieşise ea pe fereastră, fie
noaptea, fie ziua. Îşi scutură palmele şi căută geanta, însă
deja fusese ridicată de el.
- Ce? întrebă odată ce Daniel începu să râdă.
- Stai aşa.
Întinse mâna şi îi luă câteva frunze din cap, apoi se
urcară pe motocicletă. Karen se prinse bine de corpul lui şi
porniră cu regretul că timpul liber se scursese, chiar dacă
pentru ei nu fusese liber aproape deloc.

299
 Şi acum ce? Nu era destul că aveau examene, trebuiau
să-l mai suporte şi pe Doug cu tot cu nebuniile lui şi
„războaie” fără motive.
- Ce crezi că are de gând? strigă Karen pentru a putea
fi auzită.
- Nu ştiu! îi răspunse Daniel, strigând la fel de tare.
Probabil o să arunce o fată pe mine când eşti tu prin
apropiere.
Sau un băiat pe ea când e el prin apropiere. Orice ar
fi, hotărâră să nu pună botul la orice auzeau sau vedeau
pentru că sigur era mâna lui Doug, eventual James, şi fetele
lor.
Îi venea să râdă. James, tocmai James, care nu-i
suporta pe nici unul dintre ei, a ajuns să-l înlocuiască pe
Daniel lângă Doug? Acel James care ar fi putut jura că Doug
are sute de kilograme de cocaină în pivniţă şi creşte
marijuana în ghiveci? Acel James care spunea că nici mituit
cu un Xbox 360 n-ar fi prietenul lui Doug?
Da, acel James.
Daniel făcu dreapta pe strada care ducea către şcoală,
aglomeraţia fiind deja enervantă. Mulţi îşi luaseră carnetul în
acea săptămână şi parcarea era mai plină de fiţe decât de
obicei. Spera că măcar acum parcarea pentru motociclete şi
biciclete era mai pustie.
Opri motorul şi se dădură jos, însă imediat ce-şi dădu
cascheta din cap, maşina roşie ca focul a lui Doug se opri pe
ultimul loc liber, exact lângă ei. Însă nu era singur. James
stătea în dreapta lui, iar cele trei fete – Rose, Laura şi Cynthia
– în spate. Ambii purtând ochelari de soare, coborâră din
maşină şi pe ele le săltară în braţe, apoi le puseră pe propriile
tocuri.

300
 Karen practic rămăsese cu cascheta în aer în loc să i-o
dea lui Daniel când văzu acea imagine atât de desprinsă din
filme. Dacă James ar fi avut părul doar cu doi centimetri mai
lung, creasta lui ar fi fost identică cu a lui Doug. Dându-şi
ochelarii de soare jos, făcură cu ochiul şi plecară cu cele trei
la braţ, lăsându-i pe Karen şi Daniel împietriţi.
- Ai văzut şi tu ce-am văzut şi eu? întrebă el, luând,
până la urmă cascheta din mâna ei.
- S-au mişcat în reluare intenţionat cumva?
- Mda, deci ai văzut.
Îşi luară fiecare ghiozdanul cu cărţi şi merseră către
intrare, fiind nevoiţi să se despartă, însă Daniel vru să se
asigure că dulapul ei nu e din nou plin de porcării, aşa că
merse întâi acolo. Tot coridorul se holba la ei din cauză că
Daniel îşi ţinea braţul pe umerii ei, unele fete mureau de
ciudă, altele râdeau de ea, dar ceea ce-i măcina pe toţi era
întrebarea: de ce ar alege-o pe sinucigaşă? Din milă?
- Nu-ţi face griji, spuse Daniel odată ce-i văzu faţa.
- Nu-mi fac griji pentru ei, răspunse ea. Îmi fac griji
pentru asta.
Arătă cu degetul către singurul dulap din tot şirul care
era plin de poze. Se apropiară mai bine, suficient cât să vadă
că erau poze prost editate în Photoshop cu feţele lor pe
corpuri care făceau tot felul de prostii. De la călărit baloţi de
fân, la dragoste printre lumânări.
- Ştii ce mă deranjează? se strâmbă Karen. Au
decupat doar faţa, dar părul mi l-au lăsat blond.
Daniel îi luă o suviţă de păr negru, apoi o compară cu
cel blond al femeii din poze.
- Poate era ars de soare în zilele alea, glumi Daniel. Şi
eu de ce sunt atât de slăbănog?

301
 Îşi ridică de unul singur tricoul, se uită, apoi se uită la
corpul celui din poze.
- Probabil ar trebui să nu mai lucrez la fast-food, ce
zici?
Karen îşi dădu o palmă peste frunte şi începu să râdă
la remarca lui, dar ceea ce făcuseră Doug şi gaşca lui era de
prost gust. Era o glumă atât de proastă încât nimeni nu
râsese. Probabil nici ei nu râseseră când făcuseră chestia asta,
dar cine era ea să-i judece? Nici măcar o singură persoană
care se oprea să analizeze acele poze şi-şi dăduse seama ce
înseamnă nu râdea, pentru că erau editate foarte prost şi
nerealiste.
Dădu din umeri, luă ce avea nevoie din dulap, apoi
merse cu Daniel la al lui, poate găseau ceva interesant acolo,
dacă la ea nu era nimic.
- Ţi-am spus că e prea slăbănog! începu Laura.
- Când l-am văzut eu ultima dată, nu le avea pe toate
şase! se apără Cynthia încrucişându-şi braţele. Cel puţin eu n-
am uitat să falsific culoarea părului.
- Hei! Era trei dimineaţa, mai scuteşte-mă!
Rose îşi drese glasul şi cele două se potoliră. Îşi ciupi
buza cu unghiile roşii, pusă pe gânduri. Ce-ar putea face
pentru a o enerva pe Karen?
- Ştiu! spuse şi le apucă de braţe pe cele două,
pornind pe hol. Lăsaţi-o în seama mea.

Rozând guma din capătul creionului, Daniel dădea

din picior gânditor. De ce ai mai da teste pe ultima sută?
Nimeni nu se gândeşte la asta. Atenţia îi fu distrasă de
302
scârţâitul microfonului directorului care se pregătea de un
anunţ. Se chirci pe scaunul lui şi îşi aruncă ochii la colegul
din dreapta, care era atent la vocea din difuzoare, şi copie
răspunsurile de care avea nevoie, apoi deveni şi el atent.
- …Şi din această cauză, balul se va ţine mâine-seară.
Nu vă panicaţi, aveţi timp de dichiseală.
Mârâi pentru el. Mai avea o săptămână până când să
poarte costum de pinguin, de ce trebuia să-l mute pentru
următoarea zi? De ce nu fusese atent la tot anunţul?
- Hei, şuşoti către acelaşi coleg de unde copiase. De
ce se ţine mâine?
- N-ai auzit? oftă acesta. Echipa de basket are
campionatul următoarea zi după bal şi antrenorul a sugerat
să-l mute pentru ca „băieţii lui” să-şi păstreze concentrarea
pentru joc.
Daniel scoase repede telefonul şi tastă un mesaj în
care o întreba pe Karen dacă nu cumva are alt partener pentru
că va fi foarte supărat dacă îl lasă cu ochii în soare, iar
răspunsul veni în mai puţin de cinci minute.
Stai la coadă, Tom Hiddleston tocmai m-a invitat.
Râse şi o întrebă apoi dacă trebuie să joace rolul
prietenului care o duce la cumpărături şi stă două ore pe un
scaun să-şi aleagă ea o rochie, însă norocul lui era că ea deja
avea rochia pe care o cumpărase mai de mult, înainte ca tatăl
ei să-i găsească economiile şi să le bea. Nu ştia de ce o
cumpărase, probabil pentru că-i plăcuse mult prea mult ca s-o
lase să atârne degeaba într-un magazin.
Prima jumătate din zi trecu repede şi fără alte
intervenţii neplăcute din partea găştii lui Doug, doar priviri
urâte aruncate pe coridoare şi prin ore. Karen ieşi de la ora de
istorie şi-şi lăsă cărţile în dulap, eliberându-se pentru prânz.

303
Îşi verifică telefonul din reflex, apoi se îndreptă către sala de
mese, însă cineva o apucă de braţ şi-o trase în camera
îngrijitorului şcolii.
- Hei, prinţeso, rânji Doug.
- Dacă vrei să te sărut pentru a nu mai fi o broască, ai
greşit prinţesa.
Se dădu doi paşi înapoi până când lovi o găleată cu
mopuri, iar Doug se apropie de ea. A câta oară era când
încerca s-o violeze? A doua sau a treia? Nu conta, oricum la
fel de seacă era abordarea lui.
- Ce înseamnă toată chestia asta? întrebă Karen. Nu
ţi-am furat popularitatea.
- Tu nu, dar el da! se enervă el. Ştii despre ce se
vorbeşte pe coridoare? Despre cât de drăguţ e Daniel că are
milă pentru o sinucigaşă ca tine. Despre cum o să te ducă la
bal pentru că nimeni altcineva nu te-ar fi dus şi despre cum
încearcă să te facă să te răzgândeşti să-ţi iei viaţa.
Karen se încruntă. Serios, asta era problema lui?
Popularitatea? Era mult prea obişnuit să fie în centrul
atenţiei, iar acum cineva îi luase locul?
- Foarte tragic, mormăi ea ironică. Sper că
popularitatea îţi ţine de foame.
- Nu te mai zbate, n-am de gând să-ţi fac nimic. Cel
puţin, nu acum. Dar spune-i iubitului tău Daniel să înceteze
cu asta sau o să plătească. Şi, crede-mă, ştiu unde îl doare cel
mai rău.
Rânji şi făcu cu ochiul, apoi ieşi din camera
îngrijitorului. Karen îşi puse mâna pe piept pentru a-şi atenua
pulsul inimii, respirând zgomotos. Credea că avea s-o
păţească din nou. Aşteptă să mai treacă câteva minute, apoi
ieşi şi ea din încăpere şi-şi continuă drumul către sala de

304
mese. Îi părea rău că nici unul dintre prietenii ei nu era la acel
liceu. Îl avea doar pe Daniel, iar când el nu era de găsit sau
era ocupat, era singură din nou.
Se înghesui printre majorete şi intră în cantină,
căutându-l cu privirea, până-l văzu că-i face cu mâna de la
coadă. Îsi făcu loc printre ceilalţi până ajunse lângă el. Daniel
îi dădu o tavă şi o lăsă să treacă în faţa lui, apoi o întrebă ce
s-a întâmplat. Cu cât îi povestea mai mult, cu atât Daniel era
mai amuzat de faptul că superficialitatea lui Doug era mai
mare decât casa de pe plajă.
- Deci, Tom Hiddleston şi-a retras invitaţia?
- Nu, răspunse Karen cu indiferenţă. L-am trimis la
plimbare.
- Bun.
Se aplecă şi-o sărută în creştetul capului, ascultând
intenţionat vocile din jurul lui apoi. Doug avusese dreptate,
erau numai şoapte despre cât de bine se pricepe s-o
păcălească, despre cât e de frumos din partea lui să fie
singurul care vorbeşte cu ea şi toate cele. Îi venea să le urle la
fiecare în faţă cu un megafon că nu era prefăcătorie şi
categoric dragostea lui nu era din milă.
Odată ce se aşezară la masă, o fată se aşeză pe
scaunul de lângă Karen şi scoase un pix, apoi îi trase mâna.
Ea nu spuse nimic şi o lăsă să-i deseneze un fluture pe
încheietură.
- Pentru ce e aia? întrebă până la urmă.
- Nu ştii despre proiectul Fluture? Când vrei să faci o
tăietură, desenezi un fluture în locul ei.
- Nu mă tai, i-o scurtă Karen şi luă un cartof. Nu sunt
sinucigaşă.
- Dar ai semne…

305
 - Am un tată naşpa cu o curea rezistentă.
Fata tăcu şi se ridică cu tot cu tava cu mâncare,
probabil speriată de indiferenţa ei. Daniel o privea uimit.
Tocmai recunoscuse că tatăl ei a făcut asta? Şi modul
în care a făcut-o? N-a comentat, ci mai degrabă s-a bucurat
pentru că, în sfârşit, recunoscuse asta. Poate acum acea fată
ar fi spus mai departe şi nimeni n-ar mai fi crezut-o
sinucigaşă, chiar dacă şcoala era pe terminate.
- Ce? făcu ea, iar Daniel se înecă. Am zis-o, mare
chestie.
- Dar n-am spus nimic.
Îşi păstră replica „Nu, dar aveai acea privire” pentru
ea şi continuă să mănânce, până când difuzoarele scoaseră
sunete ascuţite din nou şi directorul anunţă că orele din acea
zi şi din următoarea sunt anulate datorită grămezii de elevi
revoltaţi de la uşa lui care nu aveau timp să se pregătească.
Ba n-aveau rochii, ba n-aveau pantofi sau programare la
coafor, ba nu închiriaseră maşini şi toate cele. Să nu mai
spunem că nu stabiliseră la ce oră să strecoare alcoolul în sală
fără să vadă profesorii.
Aproape toţi elevii şi-au lăsat mâncarea pe masă şi s-
au grăbit să plece, însă ei aşteptară să termine. Nu se grăbeau
şi deja o plătiseră, aşa că de ce ar irosi-o? Abia după 10
minute se ridicară şi ei, când rămaseră printre ultimii din sală.
- Îmi pare rău, spuse Daniel când ajunse lângă Karen.
- Pentru ce? se miră ea.
- Ai văzut cum m-am uitat la tine prima dată, pentru
asta. Nu trebuia s-o fac.
- E ok, şi eu m-aş uita aşa la mine.
Daniel o opri din mers şi-o îmbrăţişă, spunându-i că
nu e deloc ok. Îşi mai ceru scuze de câteva ori până ieşiră

306
ajunseră din nou în parcare pentru ca Daniel să-şi găsească
roţile dezumflate.
- Ştii, trebuia să punem pariu pe chestia asta pentru că
mă aşteptam, spuse el.

307
 capitolul
douăzeci şi cinci
Gândindu-se că probabil arată prea pompos, Karen se
plimba prin faţa oglinzii prea mult pentru cineva ca ea.
Preferase să folosească timpul liber oferit pentru pregătirea
balului să înveţe decât să umble aiurea, iar Daniel la fel, aşa
că au stat fiecare la casa lui şi s-au concentrat la învăţat. Fără
mesaje, fără apeluri, nimic, doar cărţile în faţă. În plus aveau
tot timpul liber după bal dacă învăţau atunci.
Se mai învârti de câteva ori, se uită mai atent. Prea
mult? Sau poate prea puţin? N-o mai purtase niciodată decât
când o probase în urmă cu un an şi ceva. O luase cu o
mărime mai mare ca să se asigure, iar acum era numai bună.
Habar n-avea cum e să porţi o rochie. La balul bobocilor nu
fusese, la alte baluri nici atât.
Acesta avea să fie primul şi ultimul ei bal.
Îndată ce telefonul începu să-i sune, îşi dădu seama că
Daniel ajunsese deja. Nu mai avea timp să se schimbe sau să
anuleze treaba asta. Recunoştea, îi plăcea acea rochie, dar

308
poate ca era prea scurtă? Prea roşie? Nu, nu era prea roşie,
era perfectă. Părul ei era prea sec? Dădu din cap. Avea doar
câteva bucle la vârfuri, ce-i mai trebuia? Machiajul? Era
normal. Se uită încă o dată în oglindă, mult mai atentă.
- Nu pot să fac asta, răspunse la telefon. Arăt ridicol.
- Lasă-mă pe mine să decid asta. Ieşi pe uşă sau pe
fereastră?
- Nu e nimeni acasă, ies ca un om normal.
Ok, avea rochie, dar nu avea geantă. Răsuflă deja
plictisită de toată treaba asta şi-l ţinu în mână. Sigur avea
Daniel buzunare şi dacă nu… avea un loc şi pentru telefon.
Incomod, dar avea.
O ultimă privire în oglindă o făcu să vrea să se
lovească intenţionat de ceva atât de tare încât să leşine, însă
renunţă la ideea asta. Coborî scările şi înainte de a deschide
uşa de la intrare ezită de câteva ori.
Până la urmă atinse clanţa şi deschise uşa, dând nas în
nas cu Daniel. Acesta făcu ochii mari şi o analiză din cap
până-n picioare, nerecunoscând-o.
- Ţi-am spus că arăt ridicol! se plânse ea. Loveşte-mă
cu ceva până leşin. Te rog.
- Ştii, ţi-aş spune că eşti frumoasă, dar tu eşti
frumoasă oricum te-ai îmbrăca.
Fără alte comentarii, îi oferi braţul, însă aveau o altă
problemă. Motocicleta şi rochia lui Karen? Nu prea se
înţelegeau.
- Serios, loveşte-mă, insistă ea. Arăt ca ceva fals.
- Doamne, Karen, taci! Arăţi extraordinar. Nu ştiam
ca ai aşa ceva în dulap.
- Mda, e singura chestie de genul, deci n-o să mai
vezi prea des.

309
 Daniel îşi puse casca şi la fel făcu şi ea, apoi se ţinu
strâns de el, dar mai strânse îşi ţinea picioarele pentru a nu-i
zbura rochia. Era atât de preocupată că arăta ridicol, încât nu
observase că el avea doar pantaloni negri şi o cămaşă albă, cu
mânecile suflecate astfel încât tatuajele îi ieşeau la iveală.
Parcarea liceului era deja plină de maşini de lux,
închiriate sau împrumutate de la prieteni. Limuzinele se
învârteau una câte una aducând câte două-trei cupluri odată,
ceea ce-i dădea şansa lui Daniel să fie cel mai original dintre
toţi: el îşi adusese partenera pe motocicletă, cu riscul de-a-i
strica părul sau de-a-i zbura rochia la propriu.
- Te rog, du-mă acasă! se văicări ea. Nu vreau să mă
vadă cineva aşa. Mă schimb şi mergem oriunde vrei, dar nu
aici.
Cât timp se ruga de el, doi tipi deja puţin luaţi de val
fluierară, făcând-o să se oprească două secunde, apoi să
continue.
- Vezi?
- Băieţii fluieră când văd ceva ce le place, râse
Daniel. Linişteşte-te.
Lăsară caschetele pe motocicletă, iar Daniel îi oferi
din nou braţul. Muşcându-şi buzele, se atârnă de el, însă nu-şi
mişca picioarele de pe loc. Orice fată care trecea pe lângă ea
purta pantofi înalţi, cu sclipici şi toate cele, pe când ea avea
bocanci până aproape de genunchi, o rochie roşie cu ceva
negru şi dres de parcă avea o plasă de pescuit pe ea. Nu
fusese inspirată deloc. Nu trebuia să se ia după pozele de pe
net, chiar dacă fetele de acolo arătau bine în combinaţia
aceea.
- Ultima şansă, miorlăi ea şi trase de el. Nu mă băga
acolo.

310
 Sătul de atâta subestimare, Daniel opri următoarea
pereche ce trecu pe lângă ei şi îi întrebă cum arată. Fata
răspunse că îi stă foarte bine, apoi îşi înghionti partenerul a
cărui expresie facială spunea totul, nu avea nevoie de
cuvinte.
- Vezi? Eşti foarte frumoasă, ţi-am spus. Mergem?
Îi apucă din nou braţul şi se lăsă condusă către intrare.
Majoritatea oamenilor pe lângă care trecea întorceau capul,
alţii n-o observau, însă avu ghinionul să fie observată chiar
de Doug şi gaşca atât de devreme.
- Măi, măi, rânji el, iar Rose rămase cu boaba de
strugure lângă gura lui.
- Aia e Karen? căscă Laura gura. Pe bune? Pe bune?!
- Târfa, scrâşni Rose printre dinţi. Nu pot să cred că
arată aşa!
Laura îşi aruncă ţigara în bolul cu punch şi-şi
încrucişă braţele la piept astfel încât să-şi scoată sânii în
evidenţă. Cine trecea, se uita, însă cine trecea pe lângă Karen
rămânea cu capul întors câteva secunde. Cynthia o prinse de
braţ când vru să meargă la ea, zâmbind malefic.
- Las-o să se distreze puţin, spuse privind-o pe Karen.
E primul şi ultimul ei bal, trebuie să fie memorabil.
Ochii lui James se blocaseră asupra ei. N-o putea
recunoaşte. El o ştia mai degrabă cu tricouri largi şi jeanşi,
eventual maiouri sau pantaloni scurţi, dar niciodată fuste sau
rochii. Mereu îl refuzase când era vorba de vreo ocazie unde
avea nevoie de rochie – sau orice altă ocazie, dar nu asta era
ideea. În acea seară arăta splendid şi simţea cum îi pare al
naibii de rău că a fost un măgar atât de mare zilele acelea.
- Tu la ce te uiţi? îl lovi Laura.
- La nimic, minţi James. Sunt prăjituri pe partea

311
cealaltă, vin imediat.
O lăsă pe Laura cu gura căscată dorind să spună ceva
şi plecă. Se înghesui printre elevi până ajunse la cealaltă
masă, unde Karen aştepta ca Daniel să se hotărască ce
prăjitură să aleagă. James se prefăcu neatent, mergând cu
spatele, şi se lovi de ea.
- Scuze, mormăi şi se întoarse, apoi se prefăcu
surprins. Karen?
Ea doar se încruntă şi îi întoarse spatele,
concentrându-se asupra muzicii, însă era atât de nasoală încât
îi era imposibil. Palma transpirată simţită pe umărul ei gol o
făcu să se întoarcă iarăşi către el.
- Ce vrei?
- Eşti superbă, o complimentă James, iar ea dădu să
plece. Stai!
Îşi lăsă greutatea pe un picior şi aşteptă să vadă ce-are
de zis, însă el doar se holba la ea, aşa că îi întoarse spatele
din nou şi-l bătu pe Daniel pe umăr, întrebându-l dacă s-a
hotărât. El luă o prăjitură la nimereală şi o aruncă în gură,
apoi plecară, lăsându-l singur pe James, cu ochii Laurei
aţintiţi asupra lui.
- Imposibil, mârâi ea. De ce sunt toţi atât de fascinaţi
de ea?
- Pentru că în seara asta arată neobişnuit, rânji Doug
cu Rose lăsată pe umărul lui. Şi o să aibă parte de o seară de
neuitat, aşa-i?
Daniel ascultă cu atenţie melodia, apoi se ridică de pe
scaun şi îi oferi mâna partenerei sale. Karen îl privi ciudat şi
îi spuse că nu ştie să danseze, însă se lăsă convinsă doar
pentru el. Se ridică şi merseră pe ring, iar pielea i se zbârli
imediat ce-i simţi mâna pe talie.

312
 - Cât trebuie să mai stăm? mormăi ea, legăndându-se
pe ritmul muzicii.
- Nici mie nu prea-mi place, oftă Daniel. Nu ştiu de
ce pierdem timpul pe aici.
Karen începu să râdă şi se mai legănară cam treizeci
de secunde, apoi spuse că merge până la baie. Fiind cu ochii
pe ea, Laura, Cynthia şi Rose o urmăriră subtil, încuind uşa
băii pe dinăuntru.
Când Karen ieşi din cabină, rămase stană de piatră la
vederea celor trei. Aveau de gând să se răzbune pe ea pentru
că Doug nu mai avea aceeaşi popularitate? Foarte inteligent,
ce putea spune?
- Acum o să mă bateţi toate trei odată? întrebă ea,
ridicând o sprânceană. Foarte american.
- Să te batem? râse Laura. Nu. Eu vreau doar să-mi
plătesc datoria.
Scoţând la iveală ce avea la spate, şi anume două
pahare întregi de punch, le aruncă exact pe ea, pătându-i
rochia şi stricându-i părul, chiar dacă puţin îi păsa ei de păr.
- N-am avut timp să caut o prăjitură cu frişcă, zâmbi
apoi. Iartă-mă.
- Bun, ridică ea mâinile. Voi două?
Rose se apropie de ea învârtind o foarfectă între
degete. Se roti în jurul ei asemenea unui animal în jurul
prăzii.
- Foarte drăguţă rochia, păcat că ai ales una cu corset.
Dintr-o singură mişcare, Laura şi Cynthia o prinseră
pe Karen de mâini, iar Rose îi tăie rochia la spate. Îi dădură
drumul după ce se zbătu cât putea şi Karen o ţinu cu mâinile
să nu cadă fără a scoate nici un cuvânt. Calmul ei era mult
prea enervant, aşa că Cynthia o împinse puţin. Poate dacă ar

313
fi avut pantofi cu toc ar fi căzut, dar asta-i viaţa, se mai
întâmplă şi lucruri bune.
- Uitaţi-vă la ea, râse Laura. Cine eşti tu, Lolita? Mă
rog, Lolita cu o rochie mai scurtă. Sau aşa se îmbracă
bătutele de soartă? Păcat, totuşi…
Laura îşi analiză unghiile lungi, apoi privi către
picioarele lui Karen. Zâmbi şi se aplecă încet, apoi trase de
dres, făcându-l ferfeliţă. Toate astea şi Karen le lăsa să-şi
facă damblaua, să plece cât mai repede. Acum îi părea rău că
Daniel avea buzunare şi-şi lăsase telefonul la el.
- Rochia ţi-e distrusă, părul la fel, machiajul era
distrus oricum… balul tău de absolvire e distrus.
- Dar nimic nu e un dezastru mai mare decât eşti tu, o
completă Rose, iar Cynthia descuie uşa. Şi abia am început.
Cele trei plecară, lăsând-o singură în baie, cu rochia
ruptă şi pătată de punch. Totuşi, aveau dreptate: nimic nu e
un dezastru mai mare decât ea însăşi. Ştia că noaptea avea să-
i fie distrusă şi totuşi a venit. Totuşi se străduise să arate
bine. Încercase să se integreze, dar ce sens mai avea? În
câteva zile va termina cu toată prostia asta de liceu şi nu va
mai fi nevoită să-i vadă vreodată.
Cu pantofii scârţâind pe gresie şi gâfâind, Daniel
dădu buzna în baie şi făcu ochii mari. Ştia că nu trebuia s-o
lase singură, ştia asta. Şi tocmai atunci se găsise el să poarte
doar o cămaşă.
- Căţele nenorocite, mârâi Daniel şi se apropie de ea,
întinzând braţele, însă Karen nu le mişca pe ale ei. Eşti
supărată pe mine?
- Nu, răspunse, dar nu pot să iau mâinile pentru că s-
ar putea să-mi cadă rochia.
Se întoarse cu spatele şi îi arătă motivul, iar nervii lui

314
Daniel erau din ce în ce mai mari. Îl rugă să încerce să lege
acele şnururi, dar era cam complicat, din moment ce fuseseră
legate cât se putea strâns, iar acum era aproape imposibil să
le lege din nou, însă încercă.
- Am eu o jachetă în vestiar, spuse şi renunţă. O luăm
şi plecăm de-aici.
Rămase câteva secunde pe loc înainte să-i dea părul
înapoi pe spate. Pur şi simplu umerii ei goi şi gâtul şi braţele
cereau să fie sărutate centimetru cu centimetru, însă nu era
chiar atât de uşor să facă asta. Îşi stăpâni impulsul şi îi spuse
că nu are cum să le lege, apoi ieşiră din baie şi încercară să se
strecoare afară din sala de sport.
- Ohoho, Daniel, amice! râse Doug şi ridică un pahar
de şampanie. Văd că tot în baie vă ascundeţi!
Daniel îl ignoră cât putu, însă tot îi auzea cuvintele.
Erau priviţi de jumătate din elevi cum se chinuia s-o ţină pe
Karen în braţe astfel încât să nu se vadă că are rochia
distrusă.
Spre norocul lor, coridoarele erau pustii şi nici un bec
nu era aprins. Muzica se auzea peste tot, strigătele elevilor la
fel. Daniel formă cifrul şi deschise dulapul, scoase geaca şi i-
o dădu ei. Karen o îmbrăcă imediat din cauza frigului ce-o
cuprinsese, observând că e ceva cam largă.
- Parcă eşti ieşită din Iad, râse Daniel. Ar trebui să
conduci tu motocicleta.
Karen doar zâmbi şi-şi continuă tăcerea. Nu ştia ce să
mai spună. I se zbârlise pielea cât timp fusese nevoită să stea
cu spatele aproape gol către Daniel, iar degetele lui să-l
atingă în mod repetat până temperatura sângelui începuse să-i
crească.
Se simţea prost şi nu prea. Şi nu ştia de ce. Fusese

315
luată în râs patru ani la rând fără să facă nimic rău, asta n-ar
trebui s-o afecteze. Fusese luată în râs toată viaţa de către
părinţi, ar trebui să fie imună la insultele şi gesturile altor
oameni.
- Haide, spuse Daniel încet şi-şi împleti degetele cu
ale ei.
Nu voia să plece acasă. Era devreme, iar rochia ei
părea să cedeze. Voia să mai stea cu el, să nu se gândească
din nou la prea multe lucruri.
Nu voia să-şi amintească disperarea din glasul maică-
sii când răspunsese acea fetiţă la telefon. Nu voia să-şi
amintească râsetele oamenilor din jurul ei. Nu voia să-şi
amintească fluierăturile din jurul ei. Nu voia să-şi amintească
de Rose şi de James. Voia să fie lângă Daniel, în singurul loc
care-o făcea să se simtă acceptată şi în siguranţă.
- Putem să ne oprim pe plajă? întrebă înainte ca
Daniel să pornească motorul.
- Sigur, răspunse el, apoi corpul îi fu cuprins de
braţele ei. Dar rochia?
- A, da… poţi să…
- Sigur.
Porni la drum printre maşinile de fiţe, ieşind din
parcare direct pe şoseaua pustie. Muzica de la bal începea să
se piardă în urmă, liniştea cartierului lui Karen luându-i
locul. Opri în faţa casei şi îi spuse că o aşteaptă acolo, însă
insistă să meargă cu ea. Chiar dacă nu era nimeni acolo, nu
voia să mai plece singură nicăieri. Daniel se lăsă convins şi
intră cu ea, apoi o aşteptă în capul scărilor până scăpă de
rochie şi-şi luă propria jachetă.
- Mergem? întrebă, iar ea dădu din cap.
Ieşiră din casă şi Karen încuie, apoi se urcă pe

316
motocicletă ca un om normal, fără să se mai teamă că rămâne
fără haine pe ea. Strânse braţele în jurul lui Daniel şi-şi lăsă
capul pe spatele lui, refuzând să mai poarte caschetele. Dacă
ar fi fost nevoie, ar fi stat pe locul din spate până ajungeau la
capătul lumii.
Daniel opri în parcarea de lângă Veteran’s Park,
exact lângă plajă. Observând că Karen e mult prea tăcută şi e
gata să cedeze, încercă să destindă atmosfera luând-o în
braţe.
- Ce faci? strigă ea şi începu să dea din picioare.
- Potoleşte-te sau ne rostogolim până ajungem pe
nisip, râse Daniel coborând scările către plajă.
Karen se agăţă de gâtul lui şi-l lăsă s-o care, senzaţia
de siguranţă accentuându-se. Inspiră adânc şi expiră
zgomotos, acest gest atrăgându-i atenţia lui Daniel, dar n-
avea ce să facă până nu ajungea cu picioarele pe nisip şi-o
putea lăsa jos. Rămaseră la baza scărilor şi apoi se aşezară pe
ele, însă ea tot nu scotea nici un cuvânt.
- Ai nevoie să vorbeşti, spuse Daniel în timp ce-i
mângâia părul, iar ea dădu din cap şi-şi încordă degetele
printre ale lui.
- În seara în care Doug a venit pe plajă, cu puţin
înainte am sunat-o pe mama din nou. Şi a răspuns.
- Asta-i minunat, se băgă el, fericit.
- Un alt copil. O fetiţă, Susie. A spus „mami, cine e
Karina?” Şi ştii ce a zis mama? Să închidă. I-a spus să nu
răspundă niciodată la telefon.
Fericirea lui Daniel dispăru imediat, simţindu-se mai
inutil ca niciodată. Nu se pricepea la vorbe, iar tot ce putea
face pentru a-i lua din durere ea s-o strângă în braţe şi poate
s-o sărute. N-o sărutase de două zile, de când o dusese acasă

317
după toată treaba cu Doug.
- Nu mă pricep la asta, mormăi el. Nu te pot ajuta în
cuvinte.
- Ajută-mă oricum, spuse Karen, umerii începându-i
să-i tremure odată cu vocea. Te rog.
Daniel închise ochii şi încercă să-şi controleze inima.
Era a mia oară când îi plângea in braţe şi simţea că nu poate
face nimic pentru ea. Ce să facă, să-i spună că totul o să fie
bine şi gata, să nu mai fie tristă? Că nu e mare brânză dacă
maică-sa are alt copil, dacă tatăl ei o consideră sac de box,
dacă e bătaia de joc a şcolii?
Ce conta părerea lui, o singură persoană, pe lângă un
sfert de oraş? Nu putea o singură persoană să-i schimbe
părerea întipărită în mintea ei de alte o mie de persoane.
- Îmi pare rău, Karen. Îmi pare rău că nu-ţi sunt de
nici un ajutor în momentele astea. Aş vrea să ştiu ce să fac.
- Vreau să se termine, continuă să mormăie. M-am
săturat de durere. Fă-o să dispară.
- Karen, şopti Daniel, neputincios.
- Fă-o să dispară, continuă să murmure.
Aproape că-i venea şi lui să plângă. Până atunci nu
fusese niciodată atât de slăbită din cauza asta. Nu avea ce
răutăţi să mai strângă pentru a suferi mai mult, iar când o
vedea chircită în braţele lui, atingându-şi buzele cu degetul şi
cu rimelul întins din cauza lacrimilor parcă se săturase el de
atâta durere. Şi nu ştia cum s-o facă să dispară. Nu ştia cum
poate lua acea durere şi s-o arunce departe de ea.
O lacrimă alunecă pe propriul lui obraz, însă se şterse
repede la ochi. Trebuia să facă ceva pentru a o calma, altfel
avea să sfârşească şi el prin a plânge. O ridică din braţele lui
şi îi şterse urmele negre de pe obraji, privind-o în ochi.

318
 - Salvează-mă, ceru Karen, pregătind o nouă rundă de
lacrimi. Te rog, Daniel.
- Sunt inutil, recunoscu el. Nu pot face asta.
- Poţi, insistă şi îi prinse obrajii între palmele ei. Te
rog.
De data aceasta, Karen se apropie de buzele lui şi-l
sărută, surprinzându-l. Voia să mai aştepte câteva momente
pentru asta, dar nu se supăra dacă făcuse ea primul pas. Îşi
coborî mâinile către talia ei şi-o trase mai aproape, gâtul
fiindu-i înfăşurat de braţele-i fragile. Îi putea simţi gustul
lacrimilor pe buze, îi putea simţi durerea.
- Fii eroul meu, continuă Karen. Salvează-mă.
- Te salvez, acceptă Daniel. Promit să te salvez.
O îmbrăţişă puternic, simţind cum inima e gata să-i
sară din piept în orice moment. Să-i sară pe gât, pe nas, pe
urechi, direct prin cutia toracică, dar oricum sărea. Trase o
gură mare de aer şi-o dădu afară, încercând să se calmeze.
- Karen, repetă el.
- Lăsaţi mesaj după beep. Beep.
- Karen, sunt Daniel. Am sunat să-ţi spun că te
iubesc. Sună-mă când poţi.
Inima ei se opri în loc şi încremeni. Era mult mai bine
decât acel vis când îi spusese că e iubita lui. Îi spusese direct
că o iubeşte, fără dar şi poate.
- Daniel, sunt Karen. Am sunat să-ţi mulţumesc
pentru mesaj. Ai grijă de tine, te iubesc.
El zâmbi şi-o strânse mai tare în braţe, închizând
ochii.
- Promit să te salvez.
- Aşa să faci, mormăi Karen, apoi începu să tremure.
- Ţi-e frig, spuse el. Puteam să nu mai venim aici. Te

319
duc acasă?
Simţind cum i se zbârleşte pielea la următoarea adiere
uşoară de vânt, dădu din cap şi se ridicară de pe scări, apoi
urcară sus. Karen îşi şterse mai bine lacrimile de pe obraji şi
se urcă în spatele lui, strângându-l iarăşi în braţe, pentru
siguranţă.

320
 capitolul
douăzeci şi şase
După un drum liniştit de numai zece minute, Daniel
opri din nou în faţa casei Evans şi-o conduse pe Karen până
la uşă, unde rămaseră tăcuţi. Respiraţiile le erau rare şi
forţate, electricitatea dintre ei începuse să pocnească şi cu
greu îşi puteau ţine mâinile acasă.
- Vrei să rămâi? întrebă Karen brusc.
- Ok, răspunse Daniel, la fel de repede ca ea. Dacă
eşti sigură.
Karen descuie uşa şi intrară, apoi o încuie la loc şi
agăţă cheia în cuierul de lângă uşă. Îl întrebă, la fel de scurt
dacă îi e foame, iar el răspunse pe acelaşi ton că nu.
- Vrei să urcăm? continuă ea.
- Ok, dacă eşti sigură.
Tonul pe care vorbeau era unul forţat, prea forţat.
Parcă scoteau un singur sunet chiar dacă rosteau o propoziţie

321
în toată firea ei. Totul era deja în ceaţă în jur şi tot ce puteau
vedea era persoana din faţa lor.
Karen încuie şi uşa dormitorului ca de obicei, apoi
lăsă cheia pe birou şi-şi dădu jacheta jos, lăsând-o pe scaun.
Daniel o dădu şi el pe a lui, simţind deja cum se face prea
cald acolo. Rămaseră în picioare unul în faţa celuilalt, cu
aceleaşi expresii îngheţate pe chipuri, cu spatele drept şi
tensionaţi.
- Mai contează? întrebă Daniel.
- Nu, răspunse Karen. Nu mai contează.
Făcu un pas rapid către ea şi dintr-o singură mişcare o
trase spre el, sărutând-o. Tensiunea era mai puţină cu cât
sărutările lor erau mai multe şi mai flămânde. Daniel o ridică
în braţe şi-o aşeză pe birou, trântind câteva cărţi pe jos. Ea le
ignoră şi se apucă să-i desfacă nasturii cămăşii, apoi o aruncă
pe undeva pe jos, fără a-şi lua ochii de la el.
- Eşti sigură? întrebă, oprindu-se brusc.
- Nu, spuse din nou.
- Nici eu.
Îşi uniră buzele nou şi Daniel scăpă cumva de bluza
pe care Karen o luase în locul rochiei, dar parcă mai conta,
oricare ar fi fost, tot pe jos avea să ajungă.
O luă de pe birou şi se mutară în pat, apoi o sărută pe
gât, făcând-o să respire rar şi să-şi arcuiască spatele. Coborî
încet pe clavicule, ocoli undeva pe braţul drept, apoi ajunse
pe abdomen şi porni în sus, până ajunse din nou la buzele ei.
Karen îl împinse de pe ea şi se rostogoliră, schimbând
locurile. Cine are acum controlul, hm? Îşi trecu mâinile prin
părul lui, îl muşcă de buze, de gât, de urechi, de limbă, apoi,
cumva, mâinile ei ajunseră la cureaua lui şi se opri pentru
câteva clipe.

322
 - Putem să ne oprim dacă vrei, gâfâi Daniel.
- Poţi să te opreşti?
- Nu cred, tu?
- Probabil.
Îl sărută din nou şi până la urmă cureaua se desfăcu,
apoi daniel se ridică în capul oaselor cu tot cu ea în braţe,
însă nu stătu mult aşa că o trânti din nou pe spate. Felul în
care se arcuiau era ceva nou până şi pentru Daniel, pentru că
niciodată, cu oricâte fete ar fi făcut asta, niciodată nu fusese
atât de îndrăgostit de ele încât să fie emoţionat.
Coborî din nou uşor pe gât, pe clavicule, însă nu mai
ocoli pe braţe, ci o luă direct printre sânii ei până ajunse la
nasturele jeanşilor. Se repezi înapoi la buzele ei cât timp se
folosi de mâini pentru a scăpa de nasturele acela nenorocit şi
de fermoar.
- Eşti sigură? întrebă din nou.
- Nu. Tu?
- Nu.
În câteva minute ambele perechi de pantaloni erau pe
jos şi tot ce mai aveau de suflat erau piesele elementare, şi
anume lenjeria, ceea ce nu părea să fie o problemă pentru
Daniel, Maestrul-Deschizător-de-Sutiene.
- Sună a deschizător de conserve, gâfâi Karen cât
sutienul ei zbură pe undeva.
- Conservele nu sunt domeniul meu, mormăi Daniel
şi-o sărută pe gât. Ai…
- Nu, i-o tăie ea.
- Am eu.
Daniel se grăbi şi-şi adună pantalonii de pe jos, apoi
scoase un prezervativ din buzunar. Ea făcu ochii mari şi nu
ştia dacă să se simtă ofensată pentru că avea aşa ceva la el

323
sau nu.
- E singurul meu costum, îl iau la fiecare bal, dădu el
din umeri.
- Da, ok, întrebările după, îl întrerupse ea şi-l trase de
mână. Mai vorbeşti mult?
Mimă că-şi trage fermoarul la gură, apoi ea mimă că
desface acel fermoar şi-l sărută din nou cu foc, până simţiră
că totul arde în jurul lor şi ei sunt două cuburi de gheaţă care
se topesc, se topesc şi se topesc, până devin o singură baltă
de apă care se evaporă.

- N-am avut asta în plan, mormăi Daniel şi-o strânse

în braţe. N-am plecat cu gândul ăsta de acasă.
- Ştiu, răspunse Karen şi se împinse mai sus pe pernă.
E-n regulă.
- Karen, spuse el şi se ridică într-un cot. Dacă crezi că
acesta e sfârşitul… N-am vrut să profit de tine, deşi cred că
mai mult ai profitat tu de mine.
Ea dădu din umeri şi începu să râdă. Ştia că n-a vrut
să-i facă rău şi că nu asta a intenţionat în acea seară. Dar a
fost alegerea ei, a amândurora. Şi dacă avea să se
sfârşească… făcuse ea şi mai rele, ce mai era un lucru în plus
pe listă?
- De ce nu taci odată? îl întrebă.
- Nu ştiu, zise el. Parcă a fost prima dată pentru mine,
nu pentru tine. Mă simt ciudat. Nu râde, vorbesc serios. M-
am făcut de râs?
- Nu, taci odată.
Daniel dădu să spună ceva, însă Karen se ridică şi ea
324
într-un cot pentru a fi la acelaşi nivel şi-l sărută pentru a-i
închide gura odată. Vorbea prea mult.
Cuprins din nou de gustul buzelor ei, întinse cealaltă
mână şi o apropie de el, apoi o strânse din nou în braţe.
Karen se aşeză mai bine şi simţi cum începe să-i mângâie
părul, apoi ridică mâna de pe pieptul lui şi-l mâgâie şi ea pe
obrazul aspru.
- Mi-e somn, mormăi ea.
- Dormi, sugeră Daniel şi-o sărută în creştetul
capului. O să fiu aici, n-o să fac mersul ruşinii la prima oră în
zori.

325
 epilog
Încercând să nu fie prea emoţionată, Karen se
îndreptă de spate şi verifică buchetul de flori. Erau în regulă,
nu se ofiliseră destul încât să fie foarte vizibil, încă putea face
o impresie bună. Nu se putea face de râs tocmai acum, nu
după atâta timp.
Trase aer adânc în piept şi-l urmă pe Daniel pe alee
până în dreptul uşii din faţă. Acesta se întoarse către ea şi îi
zâmbi cald, apoi îi dădu o şuviţă de păr după ureche.
- O să fie bine, le-am povestit multe despre tine.
- Nu contează, se fâstâci ea. Ar fi culmea s-o dau în
bară după atâta timp.
Daniel dădu din cap şi deschise uşa, începând să
strige că au ajuns. Fata îşi muşcă buza şi intră, apoi el o
închise în urma lor şi-o conduse către bucătărie, unde John şi
Melisse încă jucau dame.
- Daniel, uite, John m-a învăţat să joc dame!
Inima îl înţepă imediat. În ultimele luni, John o
învăţase să joace dame în fiecare zi şi mereu credea că e ceva
nou. Nu-şi mai amintea prea multe, decât că are un fiu pe
nume Daniel şi în fiecare zi aşa-zisul grădinar rămânea să se
326
joace cu ea.
Se apropie de femeie şi-o sărută pe părul cârlionţat,
apoi le-o prezentă pe Karen. John îşi aducea aminte de ea de
când o găsiseră în parc, însă pentru Melisse era un chip nou.
Se ridică de pe scaun şi o strânse în braţe, spunându-i că
Daniel vorbeşte mult despre ea, dar niciodată nu i-a pomenit
numele.
- Luaţi loc, cina e aproape gata, spuse John şi se
ridică de pe scaun.
Melisse îi conduse în sufragerie şi se aşezară la masă,
iar ea începu să fredoneze ceva, însă niciodată nu-şi amintea
versurile acelei melodii şi sfârşea prin a adormi cu ea în
minte.
- Karen, ce ai să faci după liceu? întrebă femeia,
oprindu-se brusc din cântat.
- Am fost admisă la Tisch, răspunse ea.
- Foarte frumos!
Dădu din cap şi fu de acord cu ea. A avut noroc cu
bursa şi recomandarea câtorva profesori, dar partea proastă
era că trebuia să se mute tocmai în New York pentru asta.
Partea bună era că se muta împreună cu Daniel şi nu era
nevoită să stea la cămin şi să aibă colegi de cameră ţăcăniţi.
Vor închiria un apartament şi probabil vor lucra la
McDonald’s să-şi plătească chiria. Găseau ei o soluţie şi
pentru asta.
- O artistă şi un avocat, sună atât de frumos, nu crezi,
John?
John aşeză platoul cu friptura de pui pe masă şi spuse
că da, foarte frumos, cu excepţia faptului că trebuiau să plece
în partea opusă a ţării şi să-i viziteze doar de sărbători. În rest
era totul ok, nicio problemă.

327
 - Te-am învăţat să foloseşti webcam-ul, râse Daniel.
O să ne vedem în fiecare seară, practic.
- Destul cu vorba, îl întrerupse bărbatul pentru a nu o
da în sentimentalisme. Se răceşte friptura.
Daniel începu să râdă. Mereu schimba subiectul când
deveneau prea sentimentali de faţă cu alte persoane, aşa că îşi
văzură liniştiţi de cină, discutând despre alte lucruri.
Încă nu-şi putea da seama cum trecuse atât de repede
timpul de când o cunoscuse pe Karen şi până în momentul de
faţă. Nu ştia cum, când şi ce s-a întâmplat. Ştia că-l ura prima
dată, îi era frică de el mai rău decât de alţi oameni. Începuse
să-l agreeze din ce în ce mai mult. Se îndrăgostise de el. Îi
oferise totul în doar câteva luni şi în patru ani n-o observase
deloc.
- Tu chiar crezi că o să ia cineva în serios un avocat
care arată ca un puşcăriaş? întrebă John, puţin amuzat.
- O să am costum dichisit, deci da.
- Ai tatuaje şi pe degete, deci…
- O să iau mănuşi! insistă fiul său. Mersi pentru
încurajări.
Începură să râdă, însă Melisse se ridică de la masă şi
urcă scările în linişte. Daniel făcu un schimb de priviri cu
tatăl său şi merse după ea, urmărind-o din spatele unui
ghiveci cu flori.
Intrase în baie, însă nu se auzea nimic. Nici robinet,
nici duş, nici altceva. Înghiţi în sec şi înaintă puţin, ascultând
la uşă. Linişte. Poate prea linişte.
Ciocăni de câteva ori, apoi ascultă: linişte.
- Mamă? spuse încet. Mamă? repetă din nou mai tare.
Eşti bine?
Cum nu se auzi nici un zgomot, Daniel deschise uşa

328
şi inima i se opri pe loc.
- Mamă, nu…
Înainte să apuce să-şi termine propoziţia, Melisse
aruncă tubul de şampon în oglindă. Aceasta se făcu ţăndări şi
cioburile căzură în chiuvetă, iar mâinile femeii se repeziră să
apuce cât mai multe.
Îşi ridică mâinile însângerate către Daniel, zâmbind.
- Am avut un vis despre praful de stele, Daniel. Uite
ce frumos e.
Apucă un prosop de pe uşă şi o prinse de încheieturile
mâinilor rugând-o să arunce cioburile, însă degeaba. Nu voia
să dea nimănui praful de stele, nici măcar propriului său fiu.
- E periculos, aruncă-le, insistă el, însă ea doar se
agita. Mamă, dă-le drumul!
- Nu! strigă şi ea. Nu te las să mi-l furi!
John dădu buzna şi-l împinse din calea lui, încercând
să-şi calmeze soţia din strigat că acel om vrea să-i fure praful
de stele. Daniel se dădu câţiva paşi înapoi, destul încât să să
se ciocnească de Karen.
Într-o secundă, o simplă secundă, propria lui mamă
uitase cine e el. Credea că vrea să-i fure praful, atât, nu-şi
amintea de nici un Daniel, nici un fiu. Nu ştia de ce John vrea
s-o calmeze. Nu ştia cine e fata aceea din casa ei şi ce caută
toţi acolo. Sigur voiau să-i fure praful de stele.
- Cheamă o ambulanţă! încercă John să se facă auzit
printre strigătele femeii. Daniel!
Văzându-l că stă lipit de peretele din faţa băii şi nu
zice nimic, Karen se căută de telefon, însă până să apuce să
sune, John o ridică pe Melisse în braţe şi ieşiră din baie,
cerând să-i deschidă cineva uşa. Nehotărâtă dacă să stea cu
Daniel sau să meargă înainte, alese să-l ajute întâi pe John,

329
pentru că Daniel nu părea să sângereze.
- Nu, nu-mi luaţi stelele! urlă femeia dând din
picioare. Doar pe ele le mai am!
- Melisse, ascultă-mă! insită bărbatul, însă degeaba.
- Lasă-mă!
- Karen, ştii să conduci?
Karen clipi rapid şi dădu din cap. Dăduse examenul,
îl trecuse, dar nu condusese în viaţa ei, iar sub presiune era şi
mai rău. Plus că-l lăsase pe Daniel singur. Cât să dureze până
se întoarce, zece minute?
Prinse cheile aruncate de John şi se îndreptară către
maşina parcată în faţa garajului, apoi se urcă la volan. Ok,
deci schimbător de viteze, cheia acolo, frână, acceleraţie…
Aşa se numea? Nu… Ba da. Scutură din cap şi ignoră numele
pedalelor de sub volan, apoi răsuci cheia în contact şi
motorul începu să toarcă, ieşind de pe alee cu grijă, apoi
porni cu viteza la limită către spital.
Habar n-avea dacă respecta legea sau nu, însă
strigătele de pe bancheta din spate o făceau şi mai nervoasă
decât era. Trebuia să încordeze mâinile pe volan pentru a nu-i
tremura şi nu se putea abţine să nu privească în oglinda
retrovizoare, dând mereu de imaginea unei femei agitate cu
un prosop plin de sânge în braţe. Şi cioburile tot în mâinile ei
erau.
Dându-şi seama că e prea linişte, Daniel se sprijini de
perete şi alunecă în jos, până rămase pe vârfurile picioarelor.
Ce se întâmplase? Totul era bine şi frumos, râdeau, se distrau
de minune, apoi, brusc, gata? Totul se termină? Şi cât durase,
aproape două ore?
Nici două ore de fericire deplină şi deja îi fusese
luată. Era alături de familia lui şi de fata pe care o iubea.

330
Erau pe cale să plece la New York pentru a-şi căuta un
apartament ieftin, să găsească drumul de acolo până unde se
ţineau cursurile, să mai strângă bani, să-şi ia ce au nevoie,
totul într-o fericire deplină.
Îşi trecu mâinile prin păr şi se aşeză în fund, lăsându-
şi coatele pe genunchi. De ce se simţea de parcă bucata de
inimă lipită la loc cu nu mult timp în urmă i se dezlipise din
nou? De ce voia să urle şi să spargă tot în cale, să urce pe un
deal, pe un munte, şi să plângă? De ce ar fi înotat în ocean şi
s-ar fi luptat cu rechinii? De ce voia să fie singur şi totuşi să
aibă pe cineva lângă el?
Ce mai conta când propria mamă uitase de el într-o
secundă? O nenorocită de secundă. Şi ştia că asta se va
întâmpla cândva, însă nu ştia când, cum, şi unde. Reuşise să
se păcălească atâta amar de vreme că poate nu se va întâmpla
niciodată chestia asta, poate îşi va reveni printr-un miracol şi
nu va fi nevoit să îndure.
Dădu cu pumnul în podea şi lăsă o lacrimă să-i curgă,
apoi alta, alta şi tot aşa, însă în mod silenţios. Chiar dacă era
singur, nici el nu voia să se asculte plângând. Încă era marcat
de scenele când Karen era lovită de propriul părinte şi
rămânea cu rănile alea zile bune, acum era nevoit să-şi
privească mama cum se răneşte de una singură.
Strânse din ochi pentru a înlătura lacrimile şi-şi privi
mâinile. Nu credea că vreodată va ajunge să se păteze de
sângele propriei sale mame care părea că şi-a pierdut complet
minţile. Încordă pumnul şi lăsă mâinile pe lângă el pentru a
nu fi nevoit să le privească din nou, apoi îşi ridică ochii către
tavan. Nimic. Nu se calma.
Motorul huruind în faţa casei îi făcu inima să tresară
şi se ridică de jos, pornind rapid pe scări. Uşa se deschise

331
încet şi deja simţea cum totul avea să fie mai bine. Spera că
avea să fie mai bine, cel puţin.
În semi-întuneric, observă o siluetă intrând, apoi uşa
se închise. Coborând şi ultimele trepte, tresări când lumina se
aprinse brusc şi-o văzu pe Karen în faţa lui, cu mâna pe
întrerupător.
Deşi şi-ar fi dorit să spună că mama lui e bine, doar îl
privi tăcută şi lăsă cheile pe un raft. Daniel doar se aşeză pe
scări şi-şi lăsă din nou capul în mâini, făcând-o să simtă cum
cineva îi trece o sabie prin inimă, dar nu poate muri din atât,
este doar chinuită.
Se aşeză cu o treaptă mai sus de el şi-şi trecu braţele
în jurul umerilor lui, fiind singurul mod prin care îl putea
îmbrăţişa. Deja sătul să se ţină tare, el îşi lăsă capul pe
picioarele ei, permiţându-i să-i mângâie părul.
N-ar fi crezut vreodată că-l va vedea atât de distrus
emoţional, încât să nu scoată nici un cuvânt, doar să-i curgă
lacrimi din ochi. Nici ea nu se pricepea la asemenea lucruri.
Venise timpul să-i întoarcă favoarea, să fie acolo
pentru el când are nevoie, să-i ofere cuvintele potrivite pentru
a-l linişti, iar ea nu ştia cum se procedează. Nu-i putea spune
că sunt alte mame mai bune, cum ar fi făcut dacă l-ar fi
părăsit o fată şi ea era doar o prietenă. Acum era serios. Îi
putea spune că va fi bine, dar amândoi ştiau că nu va mai fi
bine niciodată. Chiar şi-aşa…
- O să fie bine, spuse ea şi îi mângâie obrazul.
- Ştim amândoi că nu, mormăi el şi îi prinse mâna.
Cazul e ireversibil.
Neştiind ce-ar putea să-i mai spună, Karen se aplecă
şi-l sărută pe obrazul mângâiat mai devreme, apoi îl lăsă să se
calmeze. El reuşise s-o facă să se simtă bine, dar era total

332
diferit. Ea fusese singură mereu, n-avusese prieteni, iar el
umpluse acel gol, pe când ea nu poate umple golul pe care
Melisse i-l lăsase lui. Într-adevăr, mama ei plecase, avea alt
copil, dar fusese alegerea ei să uite de ea. Melisse nu făcuse
alegerea asta, de aceea nu-l putea ajuta pe Daniel cu nimic.
- Îmi pare rău, reuşi Karen să spună. Aş vrea să te pot
salva şi eu.

333
 contactează
autoarea
Wattpad: http://www.wattpad.com/user/mazare
Blogger: http://fangirl-problems.blogspot.com
Facebook: http://www.facebook.com/romanianidiot

Am doar şaisprezece ani în momentul de faţă. Îmi place să

scriu – se înţelege că şi să citesc – şi să desenez.
Şi să dorm, mai ales asta.

334