Adversari si Aliati

Cand apar Convorbiri literare si actiunea Junimii incepe a se face simtita, in

intregul mediu literar al vremii se produce o polarizare care imparte pe
ceilalti scriitori ai epocii in adversari si aliati.

Adversarii literari ai “Junimii", din prima perioadă, nu se constituie în

grupări distincte în ceea ce priveşte principiile estetice şi critice. De multe ori,
surprindem concepţii asemănătoare de o parte şi de alta şi trebuie să căutăm
alte cauze ale adversităţii: reacţie împotriva criticii directe, interese politice,
resentimente personale.
O prima riposta in care se poate recunoaste o conceptie ideologica si estetica
net opusa,dar ramasa izolata, a fost cea a lui Cezar Boliac. . Intlăcăratul
militant paşoptist, cel care văzuse, romantic, in poezie un mijloc de reformare
socială, distinqe în încercarea lui Maiorescu de a introduce factori exclusiv estetici
în judecata operei de artă, dorinţa, cu ascunse intenţii politice, de a transforma
poezia într-o "artă cu care să petreacă boierii" şi "a se restrînge în acel cerc de idee
care ar face să petreacă peraziţii, să ofteze duducele amorezate, să detine capul cu
melancolie matroanele, şi să adoarmă o societate întreagă, îmbătată de parfumul
narcotic şi fad răspîndit din atîta «frunză verde» E evident că vehementa
pamfletară a redactorului "Trompetei Carpaţilor" exagerează pînă la denaturare
concepţia maioresciană asupra poeziei, în nici un caz opusă specificului popular şi
naţional. Viziunea mesianică a lui Boliac despre menirea poeziei nu diferă prea
mult de cea formulată în urmă cu două decenii: "Misiunea poeziei este de a întări
sufletele prin pictura patimelor, mizerielor şi măririlor umanităţii, de " înălţa
adevărul, dreptatea i de a nobila Iibertatee : de a se coborî în anima poporului, a
căuta durerile lui, lacrimele lui; a fulgera pre apăsă- torii lui cu fulgerul muzei, de
a-i da curagiu şi energie, de a cere progresul, de a lupta spre a împinge neamul
omenesc către ursite mai fericite i de a răzbuna o patrie cînd ea geme în prada
apăsătorilor i este un puternic ajutor al moralei şi al civilizaţiunii, un inamic teribil
al barbariei, al arbitrarului"

Un aliat important este Vasile Alecsandri ,scriitor unanim apreciat,bun

prieten al lui Costache Negruzzi.
Alecsandri sustinea grupul prin corespondenta pe care o intretinea cu Iacob
Negruzzi(dar si cu T. Maiorescu, Al. Papadopol-Callimach , Paulina Alecsandri).

“Eu sint atit de incintat,vazind calea ce ati apucat, ca va promit sa va

intovarasesc pe cit imi permite slabirea pasurilor”-ii scrie acesta intr-o scrisoare
lui Iacob Negruzzi.

Alecsandri a fost un glas ascultat in Junimea, o personalitate deosebit de

respectata.Meritul lui in indrumarea tinerei miscari a fost de altfel recunoscuta
de Titu Maiorescu ,care scrie in Directia noua(1872):”Vasile Alecsandri, prin
scrieri si sfaturi orale,ne-a intarit in tendinta de a ne emancipa limba din
pendantsmul filologilor si de a o primi asa cum iese ca un izvor limpede din
mintea poporului.El a dat sustinerii noastre teoretice sprijinul renumelui sau
literar si daca incercarile de indreptare limbistica vor izbuti, o mare parte a
meritului ii revine lui”.

Aparitiile lui Alecsandri la Junimea n-au fost prea dese. Poetul, traind la Mircesti,
se bucura sa se regaseasca in cercul junimistilor, pentru a-si citi noile sale
opera.Lectura Dumbravei Rosii ,a unor unora din Pasteluri, a piesei Boieri si
ciocoi, mai tarziu, la Bucuresti,a dramelor istorice Despot Voda,Fantana
Blanduziei si Ovidiu, a ramas ca o amintire vie in mai multe memorii si insemnari
contemporane.

Emulatia generala a grupului a avut un ecou si asupra scriitorului ajuns la o deplina

inchegare a personalitatii,in momentul cand stabileste legatura cu junimistii.