Nu există nimic mai de preț pentru un popor decât graiul matern, întrucât acesta este plămânul

prin care respiră întregul neam și suflarea în care se contopește sufletul român.

Prin graiul pe care îl vorbește un popor ajunge să își dezvăluie întreaga sa făptură lăuntrică și
acel spirit patriotic moștenit din moși strămoși, arătândule celor din urmă și un motiv demn de
mândrie și admirație atât pentru generațiile actuale, cât și pentru generațille viitoare.

Calitatea de neprețuit a graiului matern se explică prin harul ei de a oglindi întreaga istorie a
neamului, cu toate victoriile și înfrângerile trăite, cu toate bucuriile și tristețile simțite, visele și
speranțele spulberate de împrejurările nesigure prin care i-a fost sortit să treacă. În graiul matern
al limbii române se ascunde trecutul, zestrea noastră strămoșească, a originilor cu care suntem
înfrățiți încă de la naștere, iată de ce oamenii au catalogat dintotdeauna limba maternă drept o
comoară care nu are vre-un preț de vânzare sau cumpărare, sau inchiriere, fiecare își poate alege
un determinant, dar, în schimb, poate fi moștenită, păstrată și cultivată cu sfințenie și dăruire, cu
dragoste și respect. Strămoșii au șlefuit-o cum au știut ei mai bine, i-au dat culoare și aripi.

 Dragostea de patrie e dragostea pentru dulcea limbă strămoşească, pentru limba

română, care este una dintre cele mai frumoase limbi vorbite din lume, având o istorie
vrednică de poporul a cărui obârşie se adânceşte în istorie pe o perioadă de peste două
milenii, pentru limba în care a scris aşa de frumos Eminescu, pentru limba lui Creangă,
Coşbuc, Rebreanu, Sadoveanu, ş.a, pentru limba cu o muzicalitate aparte, despre care în
secolul al 19-lea, un scriitori români precum Ion Aldea Teodorovici, Bogdan Petriceicu
George Sion, scriau poezii, cu sufletul plin de mândrie pentru limba şi neamul românesc.

In concluzie, graiul matern e şansa fiecărui popor de a fi o personalitate pe arena

mondială, şansa lui la existenţă continuă, precum şi la rezistenţă în faţa uraganelor
devastatoare ale popoarelor barbare, lipsite de identitate şi spirit naţionalist. Să-ţi
preţuieşti, să-ţi iubeşti, să-ţi respecţi limba, e datoria fiecăruia dintre noi atât timp cât
pretindem că suntem o părticică dintr-un popor, căci avem o patrie căreia îi suntem
devotaţi cu tot sufletul.