Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.

Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

(Romani 12:7)
Dumnezeu să binecuvânteze
România!

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME LA:
CAMIL PETRESCU „BĂLCESCU ”
(comentariu literar)
Lecţii educative pentru elevii din clasele IX-XIII
1 Prof. IOAN HAPCA
•CAMIL PETRESCU (1894-1957) Date biografice

S-a născut la Bucureşti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort,
se pare, înainte de naşterea scriitorului) şi al Anei Cheler.
A fost crescut de familia subcomisarului de poliţie Tudor Popescu, din
mahalaua Obor.
După gimnaziu, continuă studiile la colegiul „Sf. Sava” şi la liceul „Gh. Lazăr”
din Bucureşti, iar din 1913 urmează cursurile Facultăţii de filozofie şi
litere de la Universitatea Bucureşti.
Debutează în revista „Facla” (1914), cu articolul „Femeile şi fetele de azi”,
sub pseudonimul Râul D.
Între 1916 - 1918 participă ca ofiţer la primul război mondial, iar experienţa
trăită acum se regăseşte în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război” (1930).
Încă din 1920 participă la şedinţele cenaclului „Sburătorul” condus de Eugen
Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii.
Debutul editorial se petrece cu un volum de „Versuri. Ideea. Ciclul morţii”,
în 1923.
În 1939 este numit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, iar din
1948 este ales membru al Academiei Române.
Moare la 14 mai 1957, la Bucureşti.
2 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA
•CAMIL PETRESCU (1894-1957) Opera literară

Studii: „Teze şi antiteze” (1936); „Modalitatea estetică a

teatrului” (1937); „Husserl – cu o introducere în filozofia
fenomenologică” (1938); „Doctrina substanţei”
(postumă, 1988).
Romane: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război” (1930); „Patul lui Procust” (1933); „Un om între
oameni” (1953-1957, rămas neterminat).
Nuvele: „Turnul de fildeş” (1950).
Poezie: „Versuri. Ideea. Ciclul morţii” (1923);
„Transcedentalia” (1931).
Dramaturgie: „Jocul ielelor”; „Act veneţian”; „Suflete
tari”; „Danton”; „Mitică Popescu”; „Bălcescu”,
„Caragiale în vremea lui” (scrise şi publicate între 1916 -
1957).
Însemnări. „Rapid Constantinopol - Bioram” (1933);
„Note zilnice” (1975).
3 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA
Definiţia dramei şi tipuri de dramă
 Drama este o specie a genului dramatic, în
versuri sau în proză cu un conţinut grav, serios,
uneori tragic, prezentat într-o formă familiară,
fără a exclude elementele comice.
 Principala componentă o reprezintă conflictul;
exprimă întreaga complexitate a vieţii reale;
conţine diferite tipuri de personaje.
Tipuri de dramă:
- Din punct de vedere tematic: socială, istorică,
de idei, psihologică;
- Din punct de vedere tematic al curentului
literar: romantică, realistă, naturalistă,
simbolistă, expresionistă etc.
4 CLICK/ENTER,
Prof. IOAN HAPCA după citirea ultimului cuvânt!
 Bălcescu, mintea cea mai clarvăzătoare
 Pentru înţelegerea cât mai adecvată a acestei evocări dramatice
a lui Camil Petrescu — piesă nu dintre cele mai izbutite în
ansamblul operei scriitorului, dar semnificativă prin implicaţiile
de ordin ideologic pe care le poartă — este necesară
considerarea ei la momentul istoric care a produs-o.
 În 1948, la patru ani după Război, o dată cu înfăptuirea
marilor reforme de factură comunistă, cu înfrângerea puterii
politice a burgheziei şi a moşierimii, cu abolirea monarhiei şi
instaurarea republicii populare, apoi socialiste, s-au adus la
îndeplinire unele din dezideratele revoluţiei româneşti de la
1848.
 Realizarea lor fusese întrezărită cu un secol mai înainte de
Nicolae Bălcescu, mintea cea mai clarvăzătoare a acelui timp.
 Existau, prin urmare, motive obiective puternice, în virtutea
cărora gânditori politici, istorici, literaţi, artişti plastici şi, în
genere, intelectualii ataşaţi noului regim să reconsidere, să
reactualizeze figura marelui revoluţionar democrat.
5 Prof. CLICK/ENTER,
 IOAN HAPCA după citirea ultimului cuvânt!
 Rolul intelectualului în societate
 Locul lui Camil Petrescu se explică printre ei, şi în primul
rând, prin faptul că în întreaga sa operă în teatru, în proză şi în
publicistică scriitorul a avut ca unică preocupare rolul
intelectualului în societate, într-un fel, piesa Bălcescu se
aseamănă cu Apus de soare de Delavrancea, dar numai în
sensul că evocarea istorică ţinteşte la aducerea în prim plan, a
unei personalităţi proeminente, profund semnificative din
unghiul de privire al prezentului.
 Într-altfel, ea se deosebeşte radical, pentru ca Bălcescu este o
reconstituire strict documentară, încercare pe care autorul o
mai făcuse cu Danton, unul dintre conducătorii marii revoluţii
franceze.
 Danton din drama cu acelaşi titlu, titanul filozof epicureu,
nepăsător la mersul istoriei, practicând compromisul ca pe o
lege a evoluţiei naturii şi societăţii, fusese o replică dată lui
Gelu Ruscanu din Jocul ielelor, încarnarea ideii de dreptate
absolută, indiferent de împrejurări.
 La rându-i, Bălcescu este o replică dată ambelor personaje din
mai vechile compuneri dramatice ale lui Camil Petrescu.
6 Prof. IOAN HAPCA  CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/camil-petrescu-balcescu-1959
Nicolae BĂLCESCU – pictat de Gheorghe Tattarescu

7 Gheorghe
Prof. IOAN HAPCA Tattarescu, autoportret 1849
 Un înalt simţ al răspunderii istorice
 Bălcescu este un om între oameni, un intelectual profund
angajat în lupta socială şi naţională, revoluţionară în ultimă
instanţă. El simte „frăţia cu marile mulţimi” cu clăcaşii şi
lucrătorii a căror viaţă o cunoaşte adânc. Are mai ales un înalt
simţ al răspunderii istorice, pentru că este extraordinar de lucid
şi vede cu claritate viitorul din care îşi face un aliat. Soluţiile
radicale nu-l sperie, cum ar fi aplicarea punctului 13 din
Proclamaţie, unde se cerea exproprierea marilor moşieri şi
împroprietărirea fără despăgubire a ţăranilor.
 Chiar prietenii adepţi de idei, Golescu Arăpilă şi Cristian
Tell, ori Voinescu II, pălesc, şovăie, în momentele de grea
cumpănă, faţă de Bălcescu, îl cred nerealist, când de fapt el
judeca în chipul cel mai limpede.
 A face, cum credea Heliade, o revoluţie cu „folos pentru toţi
spre paguba nimănui”, a te bizui pe un ajutor din afară ori pe
bunăvoinţa turcilor, care abia aşteptau semnalul coaliţiei
proprietarilor pentru a ocupa ţara milităreşte, erau curate
utopii. Sprijinul nu putea fi găsit decât înlăuntru, în forţele
poporului, în setea lui de dreptate şi de libertate.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
8 
Prof. IOAN HAPCA
 Reconstituite scenic, în dialog încordat
 Din ţăranii împroprietăriţi Bălcescu gândea să facă o armată
naţională nemercenară, singura garanţie a menţinerii puterii
guvernului provizoriu.
 Puterea armată şi arta militară din vremile de glorie voievodală,
studiate adânc de istoric, ori vitejia sanchiuloţilor în marea
revoluţie franceză arătaseră că lucrul era cu putinţă.
 Ceea ce spectatorul ştie din documente, din scrierile lui
Bălcescu în primul rând, are acum satisfacţia să le audă şi să le
vadă reconstituite scenic, în dialog încordat, unde ideile
revoluţionarului străbat ca un sul de lumină:
 „ROSETTI: Să mă ierte colegul nostru Bălcescu, dar e o
nedreptate strigătoare la cer să fie acuzat guvernu şi
ministeru de lipsă de activitate. Într-o singură săptămână am
decretat tricolorul ca steag naţional şi am oficializat lozinca:
«Dreptate—Frăţie». Am desfiinţat rangurile boiereşti, am
hotărât libertatea tiparului şi a cuvântului, am înfiinţat
guardia naţională... Atunci, în faţa unei activităţi fără pereche
în istorie, stau şi mă întreb: are dreptate colegul Bălcescu?
9  CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA
 (Scena I din Tabloul VII)
 BĂLCESCU (tăios, scurt): Am. (Continuă apoi îndurerat) : În împrejurările
grele în care avem de înfăptuit revoluţia — revoluţia adevărată, întreagă,
singura care s-ar putea menţine — ne trebuie mai înainte de toate un
program de lucrări esenţiale, hotărâtoare pentru soarta revoluţiei şi pe
care să le ducem la îndeplinire fără şovăire, cu toate mijloacele de care
dispunem...
 ST. GOLESCU (iritat): Şi care sunt, după dumneata, punctele acestui
program?
 BĂLCESCU (tot mai dârz): Ţărănimea aşteaptă de la noi, aşa cum i-am
promis, în proclamaţie la punctul treisprezece, să o scăpăm de clacă, să o
împroprietărim. (Cu voce arzătoare): Acest lucru trebuie făcut numaidecât,
chiar înainte de convocarea constituantei...
 MITROPOLITUL (uimit): Cum? Cum? înainte, de constituantă?... Asta
nu se poate... Va zice lumea că suntem comunişti... Ne prăbuşim...
(Aprobări)
 BĂLCESCU (cu o vibrantă convingere): Dimpotrivă, devenim o putere de
neînvins fiindcă ne vom sprijini pe un milion de piepturi...
 ELIADE: Un milion de piepturi goale, fără arme, nu pot rezista nici măcar
unui regiment adevărat...
 BĂLCESCU: Atârnă numai de noi ca să organizăm aceste piepturi şi să le
înarmăm...”
 (Scena I din Tabloul VII)
10 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 HAPCA
Prof. IOAN
 Încrederea cea mare a lui Bălcescu în popor
 Încrederea cea mare a lui Bălcescu în popor rămâne nestrămutată chiar şi
în momentele de grea încercare prin care trece guvernul provizoriu.
 Heliade se teme că turcii li vor spânzura şi ar voi să insinueze colegilor săi
ideea că mişcarea fusese animată „cu duhul frăţiei şi cu porumbelul păcii,
nu cu sabia şi dihonia”.
 Bălcescu îi atrage atenţia că totuşi au făcut o revoluţie şi duşmanii ei vor fi
necruţători în momentul când li se va ivi prilejul.
 De mare efect dramatic dar şi ca probă de verificare a simţului revoluţionar,
a cunoaşterii mişcării sufletului colectiv în istorie din partea eroului
principal, sunt câteva scene prin care oamenii din popor se manifestă
spontan, ca locotenentul Dincă, Ana Ipătescu, Marin Tăcutu, tabacii
Mitru şi Damian, adevăraţi eroi necunoscuţi, gata să-şi dea viaţa pentru
cauză.
 Când poporul, năvălind în palat, în frunte cu Ana Ipătescu, dezarmează pe
ofiţeri şi eliberează guvernul provizoriu, Heliade îşi îmbracă mantia albă şi
perorează solemn: „Duceţi-i în adâncurile temniţei pe aceşti demoni ai
tenebrelor”. Sau, privind pe cei căzuţi: „Se vor face funeralii naţionale
acestor martiri sublimi ai libertăţii”.
11 
Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 Fără a se abate totuşi de la document
•Evident, autorul a forţat într-o măsură adevărul istoric, fără a se
abate totuşi de la document şi l-a pus pe Heliade în posturi
ridicole, scopul fiind mereu acela de a înălţa ca pe un piedestal
figura lui Bălcescu, sincer îndurerat de jertfele de sânge, crispat
şi lucid în acelaşi timp:
•„BĂLCESCU (îngenunchind; din adâncul fiinţei lui, ca un ecou
al tuturor gândurilor care îl frământă): Frate Tabacule, ai murit
pentru ca poporul român să fie liber... pentru ca istoria acestei
ţări să fie alta... (Îi mângâie fruntea.) Ai murit, dăruindu-te tot...
dintr-o singură dată... Aşa cum o singură dată a murit oricare
dintre eroii de până azi... Mai mult decât tine, n-a dat niciun om
până acum în toată istoria. (Îl priveşte lung, cu luare-aminte.) Va
mai pomeni cineva despre tine, Dumitrache Stoica, după ce vei fi
dus la groapă? (Cu o uşoară crispare.) Totul depinde de cum va
izbuti revoluţia noastră... De va sfârşi în ridicul, atunci se va
uita că aţi murit voi şase... (Cu umerii încleştaţi.) Dar nu va fi
12
aşa...” Prof. IOAN HAPCA
 Bălcescu – drama unei idei politice
 Ca în toate piesele sale de teatru, Camil Petrcscu evită sistematic
spectaculosul, aici mai mult ca oriunde. Conflictul, obişnuita intrigă sunt cu
totul absente în Bălcescu care este drama unei idei politice, capitale,
întrucât priveşte istoria poporului român. De-a lungul celor trei acte
(şaisprezece tablouri), care pur şi simplu derulează viaţa lui Bălcescu în
momentele ei esenţiale, tensiunea dramatică constă într-un fel de luptă
titanică a eroului cu timpul, mod de a sugera devenirea istorică şi voinţa de
a-i forţa şi grăbi cursul. Chiar de la sfârşitul tabloului al doilea, care prezenta
pe Bălcescu în închisoarea de la Gorgani, intervine amănuntul de ordin
biografic, boala de care acesta suferea, prilej de febricitare, de ură şi grabă în
realizarea unui plan:
 „BĂLCESCU (înfrigurat, dintr-un izvor adânc, cu un soi de deznădejde):
Nu... Nu! Ar scăpa prea ieftin. Mai am un an de pedeapsă şi îl voi face până
la sorocul lui, ca să fie socotelile în regulă. Ar scăpa prea ieftin aceste
fiare... N-am nevoie de mila lor... Mi-au lăsat numai un ciot de viaţă... Dar
vor plăti pentru acest ciot, ca pentru trei vieţi. Tiţa, noaptea nu pot dormi,
fac numai planuri şi socoteli. Am acum douăzeci şi trei de ani... As vrea să
mai trăiesc numai alţi zece şi voi răsturna, putregaiul lor cum întoarce un
fier de plug câmpul înţelenit de mărăciniş. (Cu sete de viaţă.) Zece ani
13numai...” Prof. IOAN HAPCA după citirea ultimului cuvânt!
CLICK/ENTER,
Lupta eroului cu timpul, cu mersul istoriei
 Scena de mai sus are un pandant simetric în final, când
Bălcescu, bolnav pe moarte, în portul Galaţi, pe vaporul de
unde autorităţile nu i-au permis să coboare, se adresează pentru
ultimă oară surorii sale Tiţa:
 „BĂLCESCU (priveşte lung apa): Curge mereu Dunărea... Ţi-
aduci aminte, Tiţa, în ziua când era să ies din închisoare? Mi-
am dorit încă zece ani de viată, l-am trăit. Ce-am izbutit?
Nimic...
 TIŢA: ţi se pare... Roadele trudei tale se vor vedea mai târziu.
 BĂLCESCU: Mai târziu? (Surâde cu tristeţe.) Dar aş fi vrut
atât!...
 Între aceste două scene, în cei zece ani, se desfăşoară lupta
eroului cu timpul, cu mersul istoriei.
 Timpul poate fi un aliat preţios în revoluţie, dacă ştii să
acţionezi la momentul potrivit.
 De aceasta Bălcescu îşi dădea seama perfect, atunci când
propunea reforme grabnice, spre a avea poporul de partea
revoluţiei.
14  CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA
Bălcescu — singur, răspunzător de greşeli
 Puţini dintre tovarăşii lui de luptă l-au înţeles şi totuşi; atunci când cauza era
pierdută, singur se simţea răspunzător de greşeli:
 „Nu pot gândi aceste lucruri — se adresează el Mariei Contacuzino, venită
să-l vadă în exilul lui de la Paris — fără să nu mă cuprindă din nou furia şi
deznădejdea... Dacă. ai şti cum mă mistui în nopţile de insomnie, verificând
mereu ce-a fost... căutând locurile unde au fost cotiturile greşite. (Iar
cuprins de furie.) Ah, câte greşeli am făcut... Ascultă, ca să nu devenim
suspecţi de iacobinism, am lăsat «Frăţia» în umbră, în dezagregare, în loc
s-o înzestrăm cu o gardă proprie; un organ de luptă, care să-i aducă la
îndeplinire hotărârile ei, peste capul guvernului, care şi aşa era dezarmat
şi tot timpul în aer, gata să fugă în orice clipă. Un organ executiv al
«Frăţiei» ne-ar fi permis să nu mai aşteptăm convocarea Constituantei,
decretând din prima zi votul universal şi împroprietărirea clăcaşilor. Votul
universal şi împroprietărirea clăcaşilor ne-ar fi înlesnit crearea unei
armate naţionale populare. Am fi fost alături, de Avram Iancu, căci altfel
am fi discutat cu Kossuth în numele unui popor de opt milioane de oameni.
(A căzut istovit pe scaun, reia încet.) Azi, am fi avut România visată de toţi.”
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

15 Prof. IOAN HAPCA

O scenă finală a piesei într-una din versiunile ei
 Cuvântul România revine pe buzele muribundului din hotelul Alia
Trinacria la Palermo (scenă finală a piesei într-una din versiunile ei) care
se stingea între străini, fără a avea la căpătâi pe nimeni dintre ai săi.
 Tabloul, cel mai emoţionant dintre toate, adună şi sintetizează principalele
motive anterioare ale întregii desfăşurări dramatice.
 Hotelierul, cele două femei şi mai ales preotul, cu toţii nişte străini care nu
înţeleg ce spune muribundul, prilejuiesc replicile profetice ale eroului care
pronunţă versete din Cântarea României de Alecu Russo (operă pe
care însuşi o tradusese în româneşte şi o publicase pentru prima dată).
 Cuvântul România, neînţeles pentru cei de faţă, bănuind că ar fi vorba de o
iubită, răsună sfâşietor, ca un acord grav, solemn, de orgă în care se strâng
durerile şi speranţele unui întreg popor.
 Aureola de martir, vizionar lucid până în ultima clipă a vieţii, înfăşoară pe
om şi pe luptător, îl transformă în spirit pur.
 Cei treizeci de dinari, treizeci de arginţi, preţul vânzării lui Iuda, nu
ajungeau pentru o înmormântare obişnuită. Corpul pământesc şi trecător al
eroului urma să fie aruncat în groapa comună a săracilor pentru care el a
luptat şi a murit.
16 Prof. CLICK/ENTER,
 IOAN HAPCA după citirea ultimului cuvânt!
 „România, ţara mea de glorii...”
 Pentru că textul e încă greu de găsit, îl reproducem în extenso după
manuscrisul cu nr. de inventar 01979, aflat în Biblioteca Teatrului
Naţional „I.L. Caragiale”:
 „BĂLCESCU, HOTELIERUL, PREOTUL, O FEMEIE ÎN VÂRSTĂ, O
FEMEIE TÂNĂRĂ
 (Notă: în afară de Bălcescu, toţi ceilalţi vorbesc în dialectul sicilian). 29
noiembrie 1852.
 O încăpere obscură la hotelul Trinacria, undeva în dos, pardosită
rudimentar cu piatră, cu un pat primitiv pe care este adus Bălcescu de către
hotelier, cu sprijinul a două femei, una în vârstă, alta tânără. L-au aşezat, în
timp ce el cuprins de febră delirează.)
 HOTELIERUL (ca să-şi împace conştiinţa): Aci va fi mai bine şi pentru el.
Nu-i aşa?
 BĂTRÂNA: Trebuia lăsat în patul lui...
 HOTELIERUL: Şi pe urmă să fim siliţi să ardem tot mobilierul? Un mort
de tuberculoză în hotelul nostru? Ne-ar fi gonit clienţii pe o jumătate de an.
 BĂLCESCU (delirează): România, ţara mea de glorii... Care e mai
mândră decât tine între toate ţările semănate de Dumnezeu pe pământ!
 (Intră preotul grec, care-l priveşte pe Bălcescu tulburat şi începe să se
roage în latineşte în timp ce Bălcescu spune pasagii din „Cântarea
României”, a lui Russo). Miază-Zi şi Miază-Noapte. Apusul şi Răsăritul
s-au luat la luptă... CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
17 Prof. IOAN HAPCA
 O realitate emotivă a textului dramatic
 PREOTUL (neputându-se stăpâni, întrerupe rugăciunea, către hotelier):
Cum ai putut, fiule, să fii atât de lipsit de omenie şi să alungi din odaia lui,
din patul său, acest muribund?
 HOTELIERUL: Mă jur părinte că el a vrut... el ne-a spus să-l mutăm într-
o cameră dosnică pentru ca să fie înmormântarea simplă...
 PREOTUL: Nu trebuia.,. Dumnezeu vede...
 BĂLCESCU (pe jumătate neadresat arătându-le cu mâna): Nu-l mai
certa... Eu am vrut asta. (Zâmbind palid.) Se cuvine să sprijinim în ceasul
acesta industria hotelieră.
 PREOTUL (nu pricepe ce spune): Dumneata ai vrut?
 BĂLCESCU (îşi continuă fervoarea, aparentul delir): O, Românie... Nu eşti
bogată? Nu eşti frumoasă? N-ai mulţi la număr care te iubesc? Pentru ce
curg lacrimile tale?
 BĂTRÂNA (clatină din cap): De aseară nu mai vorbeşte decât această
limbă streină... Nu mai vrea să spună niciun cuvânt italienesc (se închină).
Asta e moartea.
 FATA: Dar de priceput pricepe tot ce i se spune.
 PREOTUL (Clatină din cap, continuă rugăciunea în latineşte.)
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

18 Prof. IOAN HAPCA

 O modalitate de construire a personajului
 BĂLCESCU: Moartea, îmi şopteşte latineşte... Toate se întorc în clipa asta la
rădăcina dintâiu... Mamă, de ce nu eşti aici? O, Românie, arşiţa iubirii mele, nu mă
părăsi.
 BĂTRÎNA: Cine e această Românie?
 FATA: De bună seamă, iubita lui...
 PREOTUL: Din ce ţară este?
 HOTELIERUL: Are paşaport turcesc...
 PREOTUL: Câţi bani are pentru înmormântare?
 HOTELIERUL: Numai treizeci de dinari... Pentru pensiune, pentru doctor...
 BĂLCESCU (ca pe altă lume): Au găsit în buzunarul meu 30 de arginţi . Este
partea lui Iuda... Să se întoarcă la Iuda...
 PREOTUL (către Bălcescu): Fiule nu ai pe nimeni în acest oraş?
 BĂLCESCU (clatină din cap): Nu...
 PREOTUL: Niciun prieten... Nicio cunoştinţă?
 BĂLCESCU (clatină iar cu tristeţe): Nu...
 PREOTUL: Cam este această România? Unde locuieşte? Nu te poate ajuta?
 BĂLCESCU (amar): Nu ştiţi cine e România?... Nu ştiţi cine e România?... O, peste
un sfert de veac... Peste o jumătate de veac nu va mai fi nimeni să întrebe cine e
România... Vom fi pe terasele istoriei...
 PREOTUL: Cum poate fi anunţată această România?...
19
BĂLCESCU (evitând răspunsulProf. direct): În eternitate...
IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 Un mormânt de litere peste veacuri
 PREOTUL (face un gest izolat): Fiule, este necesar să te ajute cineva din
acest oraş... Banii pe care îi ai abia ajung pentru o înmormântare în
groapa, comună... în groapa săracilor...
 BĂLCESCU (înfiorat în delirul lui): În groapa săracilor?... în groapa
comună?... (strigă) Să-mi fie aruncat leşul. În groapa săracilor... Sunt acolo
între ai mei... Între cei pe care i-am iubit... Să cadă pământul cât mai greu
peste noi... În groapa comună... În ţărâna fără nume (îşi priveşte mâinile).
Să se piardă urma acestei larve chinuite...
 PREOTUL (care nu pricepe ce spune Bălcescu): Fiule, trupul tău are
nevoie de un mormânt... de un semn durabil... un semn de piatră...
 BĂLCESCU: Voi avea mormânt mai durabil decât cel de piatră... Voi avea
un mormânt de litere peste veacuri.
 PREOTUL (dezolat): Spune fiule... Altfel nu te va găsi nimeni... Nu va şti
nimeni cine a murit şi unde e îngropat.
 BĂLCESCU: Nu se poate... Va şti un scriitor din neamul meu... Într-o zi...
peste un veac... Va şti clipa asta... Cum a fost...”
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

20 Prof. IOAN HAPCA

 O figură aureolată de romantism generos
 Evident, efectul artistic stă în emoţia cititorului
şi spectatorului de peste un secol, în
sentimentul ferm că ideile marelui patriot au
triumfat, prin voinţa şi forţa poporului în care
el a crezut cu tărie de nezdruncinat.
 Reconstituită în lumina documentelor şi a
adevărului istoric, personalitatea lui Bălcescu
este în acelaşi timp o figură aureolată de
romantism generos, profetic.
 Spre a fi făcută vie, ea împrumută, ca toate
personajele lui Camil Petrescu, ceva din
ardenţa scriitorului, nu spectaculoasă, răvăşită,
21
ci reţinută, lucidă, încordată interior.
Prof. IOAN HAPCA
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Bălcescu – adaptare radiofonică
după piesa cu acelaşi nume
de Camil Petrescu
Adresa: http://www.trilulilu.ro/muzica-
diverse/camil-petrescu-balcescu-1959
Nicolae Bălcescu s-a născut la Bucureşti, la
29 iunie 1819, într-o familie de boieraşi, tatăl
său fiind pitarul Barbu Bălcescu, iar mama
sa, serdăreasă Zinca Petreasca Bălcescu, ei
trăgându-şi numele de la moşia lor din
Bălceşti, judeţul Argeş.
Nicolae a avut 2 fraţi – Costache şi Barbu –
ambii implicaţi în revoluţia de la 1848, şi 2 surori, una
pe nume Sevasta, iar alta soţia unui Gianolu. Prima i-a
fost deosebit de ataşată şi avea să-l îngrijească în
ultimul său an de viaţă – 1852.
22 Prof. IOAN HAPCA  CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Bălcescu, Educaţia în familie şi şcoală
 Educaţia şi-a început-o în familie, cu un dascăl grec, şi a
continuat-o la Sf Sava, unde l-a avut că profesor pe Eliade
Rădulescu. Din matricolele şcolii rezultă că în 1832 era în
clasă a V-a, iar în 1835-1836, la vârstă de 15 ani era în clasele
complementare. Aici a studiat – istoria universală, aritmetica,
algebra, geometria, trigonometria, filosofia formală, dreptul
civil român şi limbile: „franzosească, elinească şi latinească.” El
ar fi vrut să-şi desăvârşească formaţia intelectuală la Paris, dar
neputându-şi atinge visul, la 19 ani a intrat în armată că iuncăr
(cadet). Însă curând şi-a dat seamă că acel regim nu i se
potrivea, întrucât milităria – nu e carieră pentru oamenii de
trampa sa – şi – nici slujbă miliţii, nici oamenii ce era silit a-i
vedea nu era de natură a-i mulţumi „nici spiritul, nici inima.”
 Totuşi şi aici se remarcă prin faptul că a cerut domnului
înfiinţarea unei şcoli pentru soldaţi, unde timp de 4 luni,
Bălcescu i-a învăţat pe subofiţerii Regimentului nr. 3, care se
aflau în garnizoană la Bucureşti, precum şi pe un escadron de
cavalerie scrierea, citirea, aritmetica şi geografia, deşi trebuie
spus că ofiţerii erau foarte ignoranţi şi prea puţin interesaţi de
23noţiunile ce li se predau.
Prof. IOAN HAPCA  CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Luptător pentru idealurile politice ale României
 Iniţierea în lupta politică şi-a făcut-o aderând la „Partida Naţională” a lui
Ion Câmpineanu, care a desrobit ţăranii de pe moşia sa şi a desfiinţat
claca.
 În manifestul lui Câmpineanu din 1838 se vorbea de „fuziunea întregului
popor românesc şi reunirea lui sub acelaşi sceptru” într-o patrie
independentă.
 Un proiect de constituţie elaborat de Câmpineanu cu ajutorul fostului
ataşat al Consulatului francez din Bucureşti, Felix Colson, prevedea
votul universal şi eliberarea clăcaşilor fără a li se da pământ.
 Programul lui Câmpineanu, care în chestiunea agrară, nu făcea decât să
întărească moşia boierească, eliberând-o de orice servitute feudală, nu putea
să-l satisfacă pe Bălcescu, care se lasă atras de societatea secretă organizată
şi condusă de Mitiţa Filipescu în 1840.
 Profitând de războiul turco-egiptean, care agravase situaţia Imperiului
Otoman şi trezise în toate popoarele creştine din Turcia europeană
nădejdea eliberării, societatea s-a dezvoltat repede, atrăgând mai ales tineri
din pătură mijlocie.
 Printre fruntaşii societăţii se numărau Filipescu şi Bălcescu, C.
Telegescu, Marin Serghiescu, D. Macedonski, Eftimie Murgu şi
profesorul francez J. A. Vaillant.
24 
Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Luptător pentru idealurile politice ale României
 Conform lui Bălcescu, scopul societăţii era răsturnarea
dominaţiei otomane şi suprimarea regimului regulamentar,
desfiinţarea privilegiilor feudale şi instituirea unei republici
democratice, în care cetăţenii să fie egali în faţă legii, iar clăcăşii
eliberaţi şi stăpâni embaticari pe pământul aflat în stăpânirea
lor.
 Dar Societatea a fost descoperită şi membrii ei arestaţi.
Alexandru Ghica îi trimite pe cei 10 acuzaţi,la 1/13 februarie,
în judecată Înaltului Divan, dar această trimitere se face mai
mult din cauza insistenţelor consulilor străini – Viena şi Sankt
Petersburg.
 Patru acuzaţi sunt condamnaţi la muncă silnică la ocnă, 5 la 8
ani închisoare la mânăstiri, iar Nicolae Bălcescu, minor, la 3
ani de închisoare la mănăstirea Mărgineni, apoi la Gorgani.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
25 Prof. IOAN HAPCA
 Organizaţia secretă „Frăţia”
 Eliberat după 2 ani, intră în “Societatea Literară“, unde se întâlneau
viitorii conducători ai Revoluţiei de la 1848: Tell, Bolliac, Ion Ghica, doi
Goleşti, Eliad, Voinescu Ion, Laurian.
 Societatea era tolerată de guvern deoarece pretindea că se ocupă doar cu
chestiuni inofensive de limbă, în realitate scopul ei fiind întărirea unităţii
culturale. La adăpostul acestei societăţi s-a constituit organizaţia secretă
“Frăţia”, întemeietorii căreia – Ion Ghica, Bălcescu şi Tell – au jurat să-
şi închine viaţa patriei şi să lupte pentru emanciparea şi împroprietărirea
clăcaşilor, în numele sentimentului de “Frăţie “, adică de solidaritate
naţională.
 În cele din urmă, în 1846, Nicolae Bălcescu a reuşit să plece la Paris,
unde s-a întâlnit cu Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Ion Ghica şi Ion şi
Dimitrie Brătianu. Principala lui preocupare era să strângă date despre o
“poemă istorică asupra lui Mihai Vodă Viteazul”, prin care spera sa puna
piatra de temelie a unităţii naţionale. Pentru a-şi completa documentarea,
dar şi pentru a cunoaşte Italia, s-a dus la Roma, apoi la Neapole, unde s-a
întâlnit cu Vasile Alecsandri şi Elena Negri, pe care i-a însoţit la
Palermo. Întors în Franţa, participă la revoluţia din februarie 1848,
convins că ea va schimba faţa lumii. Când revoluţia a cuprins şi Germania
şi Austro-Ungaria, tinerii aflaţi la Paris au hotărât că e momentul de a
declanşa revoluţia şi în Principate.
26 Prof. IOAN HAPCA  CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Anul 1848 şi Organizaţia secretă „Frăţia”
 Ei se întâlnesc la Bălcescu acasă la 8/20 martie 1848 şi stabilesc principiile în
numele cărora avea să se ridice poporul: libertatea individuală, a cuvântului şi a
presei, desfiinţarea privilegiilor feudale, împroprietărirea ţăranilor cu despăgubirea
proprietarilor, regim constituţional sub suzeranitatea Porţii şi abolirea
Regulamentului Organic.
 Pe baza acestor principii, Bălcescu a redactat o proclamaţie care, aprobată la
Bucureşti de membrii “Frăţiei “, avea să fie citită la Islaz.
 La Bucureşti, comitetul “Frăţia” conta pe sprijinul maiorului Christian Tell, pe
membrii influenţi de la ţară şi din oraşe, precum şi pe nemulţumirea generală
împotriva domniei lui Gheorghe Bibescu.
 În acest sens, ajuns în ţară împreună cu Alexandru Golescu-Negru, Bălcescu se
îndreaptă spre Caracal, pentru a-si asigura sprijinul lui Gheorghe Magheru,
prefectul judeţului Romanaţi, pe care însă nu-l găseşte acolo. A doua zi, se duce la
Islaz pentru a se întâlni cu maiorul Nicolae Pleşoianu. Acesta îi va spune că este
gata, având aceleaşi sentimente şi bucurându-se de sprijinul soldaţilor, dar că mai
întâi trebuie anunţat şi maiorul Christian Tell, lucru pe care Bălcescu se grăbeşte
să-l facă, plecând la Giurgiu, unde se afla maiorul Tell. Aici îi comunică acestuia
“hotărârea de a face cât mai în grabă o revoluţie“, programul hotărât la Paris, precum
şi cele discutate cu Pleşoianu. Planul de acţiune propus era acesta: Tell să
pornească cu batalionul de sub comanda sa spre Bucureşti, în timp ce Pleşoianu
urma să se îndrepte cu soldaţii săi spre Craiova. A doua variantă a planului a fost ca
Tell să meargă la Pleşoianu, să preia comanda soldaţilor de la Islaz şi să pornească
de acolo spre Craiova. Tell este de accord cu aceasta a doua variantă, luându-şi în
plus şi sarcina de a-l atrage în mişcare şi pe Magheru, care îi era prieten. Mai mult,
el îi dă sugestia lui Bălcescu ca la Bucureşti să constituie baza organizatorică a
revoluţiei, în sensul unirii într-o singură tabară a tuturor revoluţionarilor.
27 Prof. IOAN HAPCA  CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Anul 1848 şi Organizaţia secretă „Frăţia”
 Ajuns în Bucureşti, în întrevederile sale cu ceilalţi revoluţionari, Bălcescu
militează pentru declanşarea revoluţiei în ziua de Paşti, adică 11 aprilie 1848,
dar Ion Brătianu se opune, cerând să fie aşteptat sprijinul francez. Astfel,
se ia hotărârea ca declanşarea revoluţiei să fie amânată cu 2 luni.
 Pentru Bălcescu, principala revendicare ce trebuia imediat rezolvată era
cea agrară, însă întâmpină rezistenţă în rezolvarea ei chiar din partea
colegilor săi din Comitetul revoluţionar, în care erau boieri liberali şi
stăpâni de moşii. Ei erau de acord cu Nicolae Bălcescu în a recunoaşte că
relaţiile agrare regulamentare erau de tip feudal şi că ţărănimea dependentă
se afla în o stare de dependenţă, însă nu recunoşteau ţăranilor un drept de
coproprietate, afirmând că moşia era proprietatea deplină a stăpânului ei,
dar recunoscând necesitatea de a se ceda sătenilor o parte din aceasta prin
despăgubire.
 Chiar şi după declanşarea revoluţiei de la Islaz din iunie 1848 şi abdicarea
lui Bibescu, Bălcesu continua să se preocupe de această problemă,
înfiinţând chiar o Comisie a Proprietăţii. Însă presiunile externe şi
iminenţa unei intervenţii militare străine duc în august 1848 la suspendarea
dezbaterilor din Comisia proprietăţii, iar mai apoi intrarea în capitală la
13 septembrie a oştilor otomane şi apoi a celor ţariste însemna lichidarea
guvernului revoluţionar şi instaurarea unui regim de ocupaţie.
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
28 Prof. IOAN HAPCA
Anul 1848 şi Organizaţia secretă „Frăţia”
 Admiţând, printr-un act public remis lui Soliman –Paşa, suspendarea
instituţiilor create prin revoluţie, Locotenenţa domnească a sacrificat
autonomia ţării, revoluţia socială şi politică fiind astfel abandonată.
 Ridicat împreună cu ceilalţi, Bălcescu e dus la Giurgiu unde se îmbarcă pe
o ghimie. De la Orşova se duce la Sibiu, apoi la Belgrad, pentru ca în
final, trecând prin Atena, să ajungă la Constantinopol în martie 1849.
 În acest timp revoluţia maghiară continua, iar Bălcescu spera ca această
revoluţie a maghiarilor să ducă la o nouă redeşteptare a sentimentelor
naţionale şi la repornirea revoluţiei, în ţările române. În acest sens, el îşi
propune să realizeze o conciliere între Kossuth şi Avram Iancu, plecând
la 14 aprilie 1849 din Constantinopol, înzestrat cu scrisorile de acreditare
de la Ion Ghica pentru Kossuth şi generalul Bem. Odată ajuns la faţa
locului, îşi dă seama că maghiarii nu aveau de gând să le facă nicio concesie
românilor, chiar în ciuda succeselor repetate ale lui Avram Iancu.
 În iulie 1849, Kossuth îi oferea lui Iancu un post de general în armata sa,
nefăcând însă niciun fel de concesii naţiunii române. Singurul rezultat pe
care Bălcescu l-a avut în tentativa sa de reconciliere, a fost neutralitatea lui
Iancu în timpul luptelor armatei maghiare cu cele austro-ruse din august
1849.
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

29 Prof. IOAN HAPCA

 Activitatea lui Bălcescu, după 1848
 După capitularea de la Şiria din 15 august 1849,
Bălcescu s-a întors la Avram Iancu care l-a ţinut
ascuns câtva timp într-o colibă de pe munte, până
când, travestit, a putut, prin Pesta şi Viena, să se
întoarcă la Paris.
 Rămâne la Paris până în 1852, când, bolnav de
tuberculoză fiind, pleacă la Constantinopol, iar de
acolo la Galaţi, încercând să pătrundă în Ţara
Românească pentru a-şi vedea familia. I se refuză
accesul şi, la sfatul medicilor, se stabileşte în Italia, la
Palermo, unde se va şi stinge din viaţă la sfârşitul lui
noiembrie 1852, la numai 33 de ani.
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

30 Prof. IOAN HAPCA

Principalele opere ale lui Nicolae Bălcescu
 Pentru a ne putea face o impresie cât mai bună despre
activitatea şi despre ideile revoluţionare ale lui Nicolae
Bălcescu, nu este de ajuns să tratăm revoluţia de la 1848, ci
trebuie să ne preocupam şi de operele sale, măcar de cele mai
importante dintre ele.
 Avem astfel „Puterea armată şi arta militară de la
întemeierea Principatului Valahiei până acum” din
1844, completată cu „Puterea armată în Moldova”, opere
în care atribuie armatei un rol important în cucerirea libertăţii
şi independentei naţionale.
 Idealul de armată permanentă, recrutată din o ţărănime liberă,
îl găseşte la Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare, scopul
lui fiind să îşi îndemne poporul să-şi caute dreptatea singur, la
fel cum au făcut-o strămoşii prin puterea armelor lor.
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

31 Prof. IOAN HAPCA

Principalele opere ale lui Nicolae Bălcescu
 În 1846 scrie primul său studiu de istorie socială “Despre
starea socială a muncitorilor plugari” în care caută să
demonstreze că stăpânirea pământului de boieri e o uzurpaţie,
iar pământul trebuie înapoiat ţăranilor.
 Boierii şi-au atins scopurile prin 3 mijloace: interesul, nevoia
şi sila:
 1. Interesul – marii proprietari, ca deţinători ai marilor
dregătorii de stat, obţinuseră de la domn scutirea de dări pentru
locuitorii de pe moşiile lor. Din interesul de a dobândi scutiri de
dajdii şi apărare împotriva slujbaşilor publici, mulţi ţărani liberi
s-au vândut împreună cu moşia lor unui stăpân puternic.
 2. Nevoia – războiul i-a silit pe moşneni să se îndatoreze şi
cum nu s-au putut elibera la timp, proprietăţile lor au căzut în
mâna creditorilor, care erau boierii şi mănăstirile.
 3. Sila – cel mai eficace şi mai general mijloc de spoliere a
ţăranilor a fost sila: încălcarea şi acapararea brutală a
proprietăţii moşneanului, procesele nedrepte în care boierii
erau şi pârâţi şi judecători, falsificarea actelor şi furtul
documentelor autentice. CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
32 Prof. IOAN HAPCA
Principalele opere ale lui Nicolae Bălcescu
 Aceste idei sunt reluate si in 1850 in “Question economique “, in care este
analizata situatia claselor noastre sociale si regimul politic si economic al
Regulamentelor Organice si in care sunt formulate reformele de care
depindea ridicarea clasei taranesti.
 Tot in 1850, in “Mersul revolutiei in istoria romanilor “ e afirmata
ideea ca revolutia e dreptul legitim al tuturor popoarelor asuprite.
 Trebuie amintita principala opera a lui Bălcescu, scrisa intre 1846 si
1852 si ramasa neterminata:”Istoria romanilor supt Mihai Voda Viteazul “,
opera in care le sunt evocate urmasilor degenerati faptele marelui domn.
Mihai devine “un erou de epopee “, “poate cel dintai razboinic din Europa “,
care, inainte de Gustav Adolf si Turenne, a inteles tainele strategiei
moderne. De fapt, Bălcescu proiecta in trecut preocuparile si idealurile
timpului sau, asternand pe “trupul vanjos al vechiului voievod “ toate
atributele omului de stat din preajma revolutiei de la 1848.
 Ca o concluzie, putem spune ca Nicolae Bălcescu a fost unul dintre
marii revolutionari de la 1848 si un aparator fervent al idealurilor si
nazuintelor nationale, in slujba carora si-a pus viata, din frageda tinerete si
pana la moartea sa prematura din 1852. CLICK/ENTER, după citirea ultimului
33cuvânt! Prof. IOAN HAPCA
 Bibliografie şi surse:
 Lucrări:
 1. Oţetea, Andrei – Nicolae Bălcescu, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1967
 2. Panaitescu, Petre P. – Contribuţii la o bibliografie a lui
Nicolae Bălcescu, Bucureşti,Tipografia “Convorbiri literare”,
1923
 Studii:
 1. Georgescu-Buzau, Gheorghe – Activitatea lui Nicolae
Bălcescu pentru pregătirea revoluţiei de la 1848, în
“Revista de istorie “, IX, nr.1, 1956, p.45-57
 2. Stan, Apostol – Nicolae Bălcescu şi problema agrară,
în “Studii şi articole de istorie”, vol. XIV, Bucureşti, 1969
 http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/nicolae-balcescu-sufletul-revolutiei-1848

 http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/victima-se-numeste-balcescu
34 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
 HAPCA
Prof. IOAN
 Academicianul Dan Berindei:
 Nicolae Bălcescu e un exemplu de politician ars pe altarul unui ideal. A refuzat
compromisurile aducătoare de situaţii confortabile, a preferat viaţa de exil unei vieţi
româneşti în genunchi, nu s-a îmbogăţit ca alţii din generaţia sa. Nu întâmplător, l-a
ales Camil Petrescu postbelic pentru un erou de dramă şi de roman. Omul real
părea descins din galeria de ficţiuni a literaturii camilpetresciene: Gelu Ruscanu,
Ştefan Gheorghidiu, Ladima, Robespierre. Din nefericire pentru destinul său
postdecembrist, Bălcescu a fost confiscat de către comunişti. Regimul instaurat de
sovietici în România a avut nevoie de o legitimare în trecut. Şi cum Partidul
Comunist nu există practic în istoria naţională, s-au căutat de urgenţă forţe şi
personalităţi pentru a fi exploatate ca precursori ai lui Gheorghiu-Dej şi ai
Tovarăşei Ana. Aşa a apărut cultul deşănţat al lui Bălcescu, al lui Tudor
Vladimirescu, al lui Gheorghe Doja, al Anei Ipătescu. Asemenea oricărei
folosiri propagandistice, personalităţile au fost simplificate dramatic, reduse la o
schemă rigidă. Au fost eliminate, ca de prisos, posibilele amănunte stânjenitoare.
 La Bălcescu, de exemplu, apartenenţa la francmasonerie sau luxul aşa-zisului
Cimitir al săracilor de la Palermo. Vasta operaţiune comunistă a fost sinonimă cu
asasinarea personalităţilor asumate. Bălcescu, de exemplu, a devenit pentru mulţi
români la fel de vinovat ca şi Ana Pauker de arestările abuzive, de anchetările
sălbatice, de închisorile de la Sighet şi Aiud, şi de locurile de deportare în
Bărăganul tuturor săracilor. Mai grav, cei ce se pretindeau strănepoţi ai marelui
revoluţionar n-aveau nimic comun în viaţa cotidiană cu destinul de sacrificiu al
înaintaşului. Sub perdeaua de fum roz a idealului revoluţionar, se dedau la plăceri
dintre cele mai burgheze, înlocuind trăsura Brătienilor cu Zilul lui Molotov.
 Anii postdecembrişti n-au reuşit să-l scoată pe Bălcescu de sub muntele de zgură
poleită al manipulării comuniste. Dând curs prejudecăţilor anterioare, revoluţionarul
autentic, unul dintre puţinii români care au văzut idei, a rămas mai departe aşa cum
35l-a impus propaganda anterioară: unIOAN
Prof. soi HAPCA
de Ana Pauker cu nădragi în secolul XIX.
 Dintre scriitorii de la „Viaţa românească” amintim pe Spiridon Popescu, Calistrat
Hogas, Jean Bart, Pătăşcanu, Mironescu, Sadoveanu, Topîrceanu, Ionel Teodoreanu
Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu,
Ilarie Voronca, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu.

Jean Bart
Sadoveanu

Spiridon Popescu Calistrat Hogas

Ion
36 Barbu Camil Petrescu Voronca
Prof. IOAN HAPCA Călinescu Constantinescu
În acest context se impun personalităţi ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu,
Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.

37 Prof. IOAN HAPCA

 Valeria Seciu şi Victor Rebengiuc – Jocul ielelor
http://www.trilulilu.ro/video-divertisment/valeria-seciu-si-victor-rebengiuc-jocul-ielelor?ref=similare_jos

38 Prof. IOAN HAPCA

 O adevărată sincronizare a prozei
interbelice cu literatura europeană:
Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu,
Mircea Eliade, Max Blecher şi Anton Holban

Mircea Eliade

Hortensia Camil
Papadat- Petrescu Max
Bengescu
39 Prof. IOAN HAPCA Anton Holban Blecher
40 Prof. IOAN HAPCA
VALORI pe tema conştiinţei naţionale:
 Patriotism – Punem ţara înainte de orice,
datoria înainte de propria persoană, suntem
mândri ştiind că tot ceea ce facem este pentru
elevii din România şi Diaspora.
Integritate – Promovăm cele mai înalte
standarde de etică, onestitate şi corectitudine.
Respectându-ne beneficiarii ne respectăm pe
noi.
Excelenţă profesională – Avem standarde
înalte de calitate. Acţionăm cu profesionalism şi
pragmatism. Dăm tot ce e mai bun pentru că
doar aşa ne putem atinge ţelurile.
 Documentează-te, descoperă şi spune-le tuturor că ştiinţa e viitorul.
 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

41 Prof. IOAN HAPCA

 BĂLCESCU de CAMIL PETRESCU
(comentariu literar)
Lecţii educative pentru elevii din clasele IX-XIII

Concept original şi realizare:

Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: ihapca2002@yahoo.com

DĂ UN CLICK ŞI VIZITEAZĂ ACUM!!!

http://sites.google.com/site/ihapca2002/
42 Prof. IOAN HAPCA