ILIE TORSAN

MIHAI EMINESCU

ACROSTIHURI ŞI ÎNTÂMPLĂRI

Bucureşti
 2

2010

LUCRAREA ESTE DEDICATĂ

CELEI CARE MI-A FOST SOŢIE TIMP DE
50 DE ANI, MAMĂ ÎNŢELEAPTĂ ŞI DEVOTATĂ
 3

Cuvânt înainte

Investigaţiile statistico-matematice ale versului eminescian m-au condus

şi la evidenţierea unor „întâmplări” interesante, legate inclusiv de disimularea
numelui poetului în unele dintre poeziile sale. Pentru evidenţierea unora dintre
ele, am apelat şi la câteva noţiuni elementare de criptologie.
O parte dintre aceste „întâmplări” sunt adevarate acrostihuri, rezultatele
fiind în concordanţă cu afirmaţia lui Sanda Gheorghe, din cartea sa „Ghidul
enigmistului”, Ed. Albatros, 1971, conform căreia „Eminescu a scris acrostihuri
dar mai estompate”, dând ca exemplu poezia „Cu penetul ca sideful”, fără a
prezenta soluţia.
Dacă, însă, din analiza eşantionului de 65 de poezii vom admite că toate
rezultatele obţinute sunt simple coincidenţe, adevărul ne obligă, în egală
măsură, să facem următoarele precizării:
Coincidenţele numerice sunt fapte obişnuite.
Dacă se studiază suficient de multe fenomene independente şi se caută
corelaţii între ele, cu siguranţă că se vor găsi câteva asemenea legături. Dacă
evidenţiem numai coincidenţele şi ignorăm efortul şi încercările fără succes care
le-au precedat, putem crede că s-a făcut o descoperire importantă. Dar, de fapt,
este vorba de ceea ce statisticienii denumesc „falsitatea enumerării
circumstanţelor favorabile”.
Dar, pentru a găsi cât mai multe astfel de coincidenţe, este nevoie de
multă îndemânare, răbdare, perseverenţă şi intuiţie. Prin urmare, evidenţierea
lor înseamnă antrenarea acestor calităţi iar desfăşurarea unor asemenea
investigaţii înseamnă un câştig. Câştigul este şi mai mare atunci când obiectul
de cercetare este poezia eminesciană,.
 4

Dacă numeroasele coincidenţe descoperite în textele eminesciene nu sunt

decât „simple coincidenţe”, este bine să le privim ca atare, înţelegându-le şi
interpretându-le ca pe adevărate jocuri rebusiste. În consecinţă, fiecare
coincidenţă găsită îşi are farmecul şi frumuseţea ei, mai ales graţie efortului
intelectual depus pentru a o afla.
Încercările de a găsi alte interpretări acestor coincidenţe ne îndepărtează
de realitate.
În cele ce urmează, vom apela la alfabetul normal ordonat şi la rangurile
literelor în această ordonare, adică
A B C ... X Y Z
1 2 3 ... 24 25 26
Totodată, vom recurge şi la operaţia criptologică de „descifrare” a unui cuvânt
sau expresii cu o „cheie de descifrare”, aceasta fiind o secvenţă numerică, ale
cărei numere acţionează asupra rangurilor din alfabet ale literelor cuvântului
respectiv, numerele rezultate fiind apoi înlocuite cu literele, care, în alfabet, au
aceste numere drept ranguri.
Astfel, cuvântul POET, descifrat cu cheia (-10, 0, 13, 0), devine
P O E T
16 15 5 20
-10 0 13 0
6 15 18 20
F O R T
În text, vom folosi o notaţie simplificată pentru operaţia de mai sus, în
sensul că vom scrie cuvântul, cheia şi rezultatul final.
Vom apela şi la următoarea structură
A (m) B (n) ... C (p)
în care, A, B, ..., C reprezintă litere, sau grupe de litere, din text, iar m, n, ..., p
sunt numere care arată câte litere din text separă literele structurii de mai sus.
Astfel, din expresia
LITERATURA UNIVERSALĂ
 5

putem considera structura

TU (2) UNI (3) S
din care rezultă cuvântul TUNIS.
În general, vom considera structurile simetrice, simetria referindu-se atât
la literele, A, B, ... C, cât şi la numerele m, n, ..., p.
De exemplu, din textul de mai sus, avem structura
L (2) E (1) A (1) UR (1) U (1) I (2) R
care are la bază structura simetrică 2 1 1 1 1 2.
După cum am precizat, investigaţia a cuprins 65 de poezii, dar în final ne-
am referit şi la „celebra” epigramă a lui Macedonski, precum şi la volumul de
poezii editat de Maiorescu în 1883.
 6

Începem prezentarea rezultatelor cu o soluţie posibilă a acrostihului mai

estompat din poezia „CU PENETUL CA SIDEFUL”.
Prima strofă a poeziei este următoarea:
„Cu penetul ca sideful
Străluceşte-o porumbiţă,
Cu căpşorul sub aripă
Adormită sub o viţă.”
Din primele patru versuri extragem, în ordinea lor, literele care ocupă
locurile (sau rangurile) 2 1 1 2, rezultând secvenţa U S C D sau, scriind ultima
literă pe primul loc, avem D U S C. După acelaşi criteriu, extragem literele din
următoarele patru versuri, rezultând secvenţa I L M E din care, trecând prima
literă pe ultimul loc, obţinem secvenţa L M E I.
Prima secvenţă o descifrăm cu cheia (1000) iar a doua cu cheia (2000) şi
obţinem:
D U S C L M E I
1 0 0 0 2 0 0 0
E U S C N M E I
alăturând cele două secvenţe finale, rezultă succesiunea E U S C N M E I, care
este o anagramă a numelui EMINESCU.
Simetria algoritmului este evidentă.
Începând cu a patra literă din primul vers, avem structura
EN (2) U (1) C (1) SI (1) E (2) L
care prezintă o dublă simetrie şi anume: lungimile în litere ale secvenţelor
extrase respectă regula 2 1 1 2 1 1 iar numerele de litere care separă secvenţele
din structură respectă regula 2 1 1 1 2.
 7

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie în care numai ultimul element

este diferit de zero şi anume are valoarea egală cu 1 (unu), obţinând:
E N U C S I E L
0 0 0 0 0 0 0 1
E N U C S I E M
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile 5 şi 6 formăm structura
E (6) L U M I N E (6) S
în care literele extrase prezintă simetria 1, 6, 1.
Succesiunea rezultată, E L U M I N E S, conţine litera L, care are în
alfabet rangul 12, suma cifrelor acestui număr este egală cu 3, care este rangul
din alfabet al literei C, cu care vom substitui litera L şi succesiunea de mai sus
devine E C U M I N E S, care este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „DORMI”

Considerăm primul ei vers, adică

„De ce te temi? au nu eşti tu cu mine?”
Începând cu a treia literă, avem structura simetrică
CE (3) EM (3) NU (3) IT
Secvenţa obţinută o descifrăm cu cheia precizată mai jos şi obţinem:
C E E M N U I T
0 0 0 0 0 0 0 -1
C E E M N U I S
succesiunea finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.
Reţinem simplitatea algoritmului.
Ultimele trei cuvinte din al patrulea vers al primei strofe sunt:
„ ... cu mine eşti”
Primele opt litere formează secvenţa C U M I N E E S, care este o
anagramă a cuvântului EMINESCU.
 8

Considerăm a doua strofă şi, în ordinea versurilor sale, din fiecare

reţinem literele care, în aceste versuri, au rangurile precizate în următoarea
schemă: (1, 2), (1, 2, 3), (1), (2, 3) Deci, din primul vers reţinem primele două
litere, din al doilea vers reţinem primele trei litere etc.
Obţinem astfel succesiunea C E U I M N R E care, prin descifrare,
devine:
C E U I M N R E
0 0 0 0 0 0 1 0
C E U I M N S E
Succesiunea finală C E U I M N S E, prin anagramare, conduce la numele
EMINESCU.

Poezia „PESTE VÂRFURI”

Considerăm ultima strofă şi, începând cu ultima literă din al doilea vers,
continuând cu al treilea vers, avem structura
NM (2) SU ( 3) EI (4) EC
din care rezultă secvenţa N M S U E I E C, care este o anagramă a cuvântului
EMINESCU.
Din fiecare vers al primei strofe extragem câte două litere care, în aceste
versuri, ocupă rangurile precizate în următoarea schemă simetrică:
(2, 3), (1, 2), (2, 3), (1, 2)
Deci, din primul vers reţinem literele de pe locurile, 2 şi 3 etc. şi obţinem
Secvenţa E S C O I N M E, pe care o descifrăm cu cheia (0 0 0 6 0 0 0 0) şi
obţinem:
E S C O I N M E
0 0 0 6 0 0 0 0
E S C U I N M E
Secveţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
Este şi acesta un acrostih mai estompat.
 9

Poezia „CU GÂNDIRI ŞI CU IMAGINI”

Din versurile strofelor 5, 6, 7 extragem opt litere, conform cu următorul

algoritm: iniţialele versurilor 1, 2, 3 din strofa a 5-a, iniţialele versurilor 1 şi 2
din strofa a 6-a şi, din nou, iniţialele versurilor 1, 2, 3 din strofa a 7-a.
Acest algoritm simetric ne conduce la secvenţa E E U S M I N C care,
prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.
Din penultimul şi ultimul vers al poeziei avem structura
C (6) M E U N S I (6) G
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie precizată mai jos, şi obţinem:
C M E U N S I G
0 0 0 0 0 0 0 -2
C M E U N S I E
secveţa finală este o anagramă a numelui, EMINESCU.
Considerăm strofele 5 şi 6 şi din ele versurile, 2, 3 şi 4.
Din versurile strofei a 5-a, extragem patru litere care, în aceste versuri,
ocupă rangurile date de următoarea structură simetrică, (1), (1, 2), (1), deci din
al doilea vers prima literă, iar din al treilea vers primele două litere, iar din al
patrulea vers din nou prima literă. Din strofa a 6-a, rangurile literelor extrase
formează structura (1, 2), (1), (1).
Rezultă astfel secvenţa E U N C S I M F, care prin descifrare ne dă,
E U N C S I M F
0 0 0 0 0 0 0 -1
E U N C S I M E
Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
 10

Poezia „ÎNGER ŞI DEMON”

Considerăm versurile, 65, 66, 67, 68 şi 69, din care extragem opt litere
care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de următoarea structură simetrică,
(1), (1 şi 2), (1 şi 2), (1 şi 2), (1). Acest algoritm simetric ne conduce la secvenţa
D M U I N S E E pe care o descifrăm cu cheia precizată mai jos şi obţinem:
D M U I N S E E
-1 0 0 0 0 0 0 0
C M U I N S E E
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.
Considerăm finalul versului al patrulea din a 23-a strofă:
„ ... simţi că nimica nu eşti”
din care, începând cu a zecea literă extragem opt litere consecutive, adică,
MICANUES, secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie care are a patra cifră
numărul 4 şi obţinem:
M I C A N U E S
0 0 0 4 0 0 0 0
M I C E N U E S
Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
Să considerăm următoarele cuvinte „simbol”, frecvente în text, ÎNGER
DEMON, SUFLET şi, în această ordine, din ele reţinem literele care, în aceste
cuvinte, ocupă rangurile date de următoarea structură: (1, 2, 4), (2, 3), (1, 2 4).
Deci, din primul cuvânt reţin prima, a doua şi a patra literă etc.
Rezultă succesiunea I N E E M S U L, în care litera L are rangul din
alfabet egal cu 12, suma cifrelor acestui număr este egală cu 3, care este rangul
din alfabet al literei C, cu care substituim litera L, şi succesiunea de mai sus
devine I N E E M S U C, care este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
 11

Poezia „O, DULCE ÎNGER BLÂND”

Considerăm cele două cuvinte mediane din titlu, scrise în ordinea ÎNGER
DULCE, din care formăm structura simetrică
Î N (1) E R (1) U L C E
Secvenţa care rezultă o scriem sub forma, R I N E U C E L şi care, descifrată cu
următoarea cheie simetrică, ne dă
R I N E U C E L
1 0 0 0 0 0 0 1
S I N E U C E M
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.
Considerăm versurile cu numerele de ordine 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47
şi din fiecare reţinem câte o literă. Astfel, rangurile pe care se află aceste litere
în versuri formează şirul 2, 1, 2, 1, 2, 2, 1, 2.
Se obţine succesiunea N M E S C U I E, adică o anagramă a numelui
EMINESCU.
Este şi acesta un acrostih „mai estompat”.

Poezia „SCRISOAREA III”

Să considerăm versul:
„La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene”

„Începând cu a 19-a literă, apare structura simetrică:

E C (4) M U S I (4) N E
 12

din care rezultă secvenţa ECMUSINE, care, prin anagramare, conduce la

numele EMINESCU.

Poezia „PRIN NOPŢI TĂCUTE”

Al 9-lea vers este format din două cuvinte şi anume:

„LUMEA SENINĂ”
Din fiecare cuvânt reţinem primele patru litere, secvenţa obţinută o
descifrăm cu o cheie în care prima cifră este 9, sugerată de numărul de ordine al
versului şi obţinem:
L U M E S E N I
-9 0 0 0 0 0 0 0
C U M E S E N I
Secveţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „FLOARE ALBASTRĂ”

Aceasta ne oferă mai multe constatări interesante.

Prima constatare rezultă din analiza titlului.
Primul cuvânt are 6 litere, atunci din al doilea cuvânt eliminăm a şasea
literă, adică pe T, şi din secvenţa rămasă din acest cuvânt, reţinem ultimele 6
litere, adicăL B A S R A. Prima literă, adică L, are rangul din alfabet egal cu 12
şi cum unu (1) are rangul din alfabet al literei A şi 2 al lui B, numărul 12 devine
AB, bigramă cu care substituim litera L şi secvenţa de mai sus devine A B B Ă
S R Ă, care, prin anagramare, conduce la cuvântul BASARAB, numele
voievodului preferat al lui EMINESCU.
Să considerăm primul vers din ultima strofă, adică
 13

„Şi te-ai dus dulce minune”

Secvenţa formată din ultimele opt litere o descifrăm cu o cheie care, pe
poziţia a 5-a are numărul 5, câte cuvinte are versul, şi obţinem:

C E M I N U N E
0 0 0 0 5 0 0 0
C E M I S U N E
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele EMINESCU.
Strofele a 9-a şi a 10-a ne oferă un alt exemplu de un adevărat acrostih.
Fiecare strofă are patru versuri. Din fiecare vers al strofei a 9-a, extragem câte o
literă, care în aceste versuri ocupă, în ordine, locurile, 2, 2, 1, 1 iar din versurile
strofei a 10-a, literele extrase ocupă în aceste versuri, rangurile date de structura
2, 2, 1, 2. Succesiunea obţinută o descifrăm cu cheia de mai sus şi rezultă:
E I C S I U M E
0 0 0 0 5 0 0 0
E I C S N U M E
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „DE-AŞ AVEA”

Aceasta ne oferă un adevărat acrostih.

Considerăm primele trei şi ultimele trei versuri din prima strofă:
„De-aş avea şi eu o floare
Mîndră, dulce, răpitoare
Ca şi florile din mai,
..........................................
Ce se leagănă, se pierde
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;”
 14

Din primele trei versuri reţinem câte o literă, care, în aceste versuri,
ocupă rangurile date de structura (2), (1 şi 2), (1) iar din ultimele trei versuri
regula de reţinere a literelor este (2), (1 şi 2), (1).
Literele astfel reţinute formează secvenţa EMICEUNS care, prin
anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.
În fiecare din cele trei strofe ale poeziei, ultimul vers este acelaşi, şi
anume:
„Şoptind şoapte de amor”
Începând cu a 13-a literă şi parcurgând textul circular, avem următoarea
structură
E (1) E (1) M (2) S (3) I (5) P (8) S (13) E
care are la bază secvenţa fibonaciană 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13.
Secvenţa care rezultă din structură o descifrăm cu o cheie având în final
structura simetrică (-2, 2, -2), deci
E E M S I P S E
0 0 0 0 0 -2 2 -2
E E M S I N U C
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „LA O ARTISTĂ”

În partea a doua a poeziei, versul al 7-lea conţine cuvântul CARPATUL.

Descifrând acest cuvânt cu cheia precizată mai jos obţinem:
C A R P A T U L
0 0 0 -1 0 0 -1 0
C A R O A T T L
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele CARLOTTA,
numele artistei italiene de care a fost atras poetul în tinereţe, această poezie
fiindu-i dedicată.
Al 9-lea vers al poeziei este:
 15

„Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri”

Începând cu a treia literă din al treilea cuvânt, avem structura
E (1) U (1) C (1) I (2) M (1) N (1) E (1) U
bazată pe secvenţa simetrică 1 1 1 2 1 1 1.
Descifrând succesiunea care rezultă din structură cu o cheie simplă
obţinem:
E U C I M N E U
0 -2 0 0 0 0 0 0
E S C I M N E U
Permutând secvenţa finală, obţinem numele EMINESCU.

Poezia „EPIGONII”

Considerăm al patrulea vers din a 17-a strofă, adică:

„Numesc sânt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează”
din care, începând cu a 13-a literă, culegem nouă litere conform cu următoarea
structură:
U (3) S (2) I N E C E (2) M (3) U
care are la bază secvenţa simetrică 3 2 0 2 3.
Din structura de mai sus, primele opt litere U S I N E C E M şi ultimele
opt, adică, S I N E C E M U formează fiecare câte o anagramă a cuvântului
EMINESCU.
Ultimul vers al poeziei este:
„Toate-s praf ... Lumea-i cum este ... şi ca dânsa suntem noi”
Din partea mediană eliminăm patru litere, două de la început şi două de la
sfârşit şi obţinem secvenţa M E A I C U M E S, în care suma rangurilor din
alfabet ale literelor M şi A este egală cu 14, care este rangul literei N, cu care
 16

substituim perechea MA şi succesiunea devine N E I C U M E S, adică o

anagramă a numelui poetului.
Un adevărat acostih rezultă din următoarea observaţie:
Din ultimele două versuri din strofa a 17-a şi primele două versuri din
strofa a 18-a, reţinem primele lor două litere, rezultând secvenţa I M S I C E U
N, pe care o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a patra numărul 4 şi obţinem:
I M S I C E U N
0 0 0 -4 0 0 0 0
I M S E C E U N
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „MELANCOLIE”

Din analiza titlului rezultă că toate literele sale sunt cuprinse în

următoarea structură simetrică, titlul fiind parcurs circular:
ME (2) NC (2) IE (2) LA (2) OL
În cele două bigrame finale, suma rangurilor din alfabet al vocalelor este
O + A = 15 + 1 = 16, la care adunându-i numărul 3 rezultă 19, care este rangul
din alfabet al literei, S cu care vom substitui bigama AO. Suma rangurilor din
alfabet al consoanelor din bigramele finale este L + L = 24, din care, scăzând
numărul 3, obţinem 21, care este rangul literei U, cu care substituim bigrama
LL.
Cu aceste substituţii, din structura de mai sus rezultă secvenţa M E N C I
E S U, o anagramă a cuvântului EMINESCU.
Al 22-lea vers al poeziei este:
„Abia conture triste şi umbre au rămas”
în care, începând cu a cincia literă, apare structura simetrică
 17

C (1) N (1) U (1) E (1) R (1) S (1) E (1) I (1) M

din care rezultă succesiunea C N U E R S E I M, având în mijloc litera R, pe
care o eliminăm, şi obţinem secvenţa C N U E S E I M, care este o anagramă a
numelui poetului.
Al 8-lea vers al poeziei este:
„Ce sate şi cîmpie c-un luciu văl îmbracă;”
din care, începând cu a 6-a literă, apare structura
E S (2) I M (2) E C (2) L U
Secvenţa care rezultă, prin descifrare, ne dă
E S I M E C L U
0 0 0 0 0 0 2 0
E S I M E C N U
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.

Poezia „LACUL”

Din versurile 2 şi 4 ale primei strofe, reţinem primele lor două litere,
obţinând secvenţa N U E L. Din versurile 1 şi 3 din a doua strofă extragem
primele lor două litere, obţinând secvenţa S I E A.
Prima secvenţă o descifrăm cu cheia (0 0 0 1), iar a doua cu cheia
(0 0 0 2) şi obţinem:
N U E L S I E A
0 0 0 1 0 0 0 2
N U E M S I E C
Reunind cele două secvenţe, rezultă succesiunea N U E M S I E C care, prin
anagramare, conduce la numele EMINESCU.
Versul al treilea din a doua strofă este:
„Ea din trestii să răsară”
Cuvântul TRESTII este precedat, în vers, de 5 litere distincte şi urmat de
4 litere distincte, de aceea, numerele 4 şi 5 le vom folosi în cele ce urmează.
 18

În cuvântul TRESTII apar trei litere în ordine strict alfabetică, şi anume:

R, S, T, pe care le eliminăm, obţinând cuvântul TEII.
Acest cuvânt îl descifrăm cu cheia (-2, -4, -6, -4) şi apoi cu cheia (2, 4, 6,
5), finalurile cheilor sunt formate din numerele 4 şi 5, reţinute mai sus.
Obţinem:
T E I I T E I I
-2 -4 -6 -4 2 4 6 5
R A C E V I O N
Alăturând cele două secvenţe, rezultă secvenţa R A C E V I O N care,
prin anagramare, conduce la numele VERONICA (deci MICLE), asteptată să
răsară din trestii.
Simetria algoritmului este evidentă.
Primul vers din a doua strofă este:
„Şi eu trec de-a lung de maluri”
din care, începând cu prima literă, avem structura simetrică
S I E (3) E C (3) L U N
Succesiunea care rezultă o descifrăm cu cheia simplă (0 0 0 0 0 1 0 0) şi
obţinem:
S I E E C L U N
0 0 0 0 0 1 0 0
S I E E C M U N
Succesiunea finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poemul „CĂLIN – file din poveste”

Poemul este structurat în opt părţi, având 258 = 2.129 versuri.

Numerele 8 şi 129 sunt legate de numele poetului. Astfel, cuvântul EMINESCU
are 8 litere, iar suma rangurilor din alfabet ale literelor din numele MIHAI
EMINESCU este egală cu 129.
Numărul versurilor din cele opt părţi este:
 19

partea | 1 2 3 4 5 6 7 8
nr. versurilor | 42 4 28 32 28 10 54 60

Şirul numeric corespunzător numărului de versuri îl transformăm astfel:

fiecare număr strict mai mare decât 10 se înlocuieşte cu numărul obţinut din
adunarea cifrelor sale. Rezultatul obţinut, partajul în două grupe a câte patru
numere fiecare, este următorul:
6 4 10 5; 10 10 9 6
Dacă a doua grupă o scriem de la dreapta la stânga, obţinem secvenţa
6 4 10 5 6 9 10 10
Acestui şir îi adunăm în mod repetat cheia (-1, 9), numerele obţinute le
substituim cu literele care, în alfabetul care nu conţine litera Q, au aceste
numere drept ranguri. Deci:

6 4 10 5 6 9 10 10
-1 9 -1 9 -1 9 -1 9
5 13 9 14 5 18 9 19
E M I N E S I T
Evident că este vorba de EMINESCU, ultimele două litere în secvenţa de
mai sus fiind eronate.
Surprinzător este faptul că algoritmul de mai sus se regăseşte în analiza
poeziei „PRIN NOPŢI TĂCUTE”.
Considerăm primele opt versuri ale poeziei:
„Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece
Din luna rece,
 20

Din visuri sece

Văd un obraz.”
Numerotăm cuvintele fiecărui vers, începând cu primul, şi apoi din
fiecare vers extragem câte un cuvânt, sau două, după următoarea schemă:
- din primele patru versuri extragem, succesiv, cuvintele care în aceste
versuri au numerele de ordine date de regula (3), (2 şi 3), (3), (2 şi 3). Deci, din
primul vers reţinem al treilea cuvânt, din al doilea vers reţinem al doilea şi al
treilea cuvânt etc.
Notăm lungimea în litere a cuvintelor extrase; acolo unde se reţin două
cuvinte, reţinem suma lungimilor lor în litere.
Obţinem astfel secvenţa 6 9 4 6.
- pentru următoarele patru versuri, cuvintele se extrag după schema:
(1 şi 2), (2), (2 şi 3), (3) şi se obţine secvenţa 6 4 10 5.
Alăturăm cele două secvenţe, începând cu a doua, după care secvenţei
rezultate îi adunăm în mod repetat cheia (-1, 9) şi procedăm ca şi în cazul
precedent. Deci:
6 4 10 5 6 9 4 6
-1 9 -1 9 -1 9 -1 9
5 13 9 14 5 18 3 15
E M I N E S C O
rezultând numele poetului.
Dar să revenim la poemul „CĂLIN”
Din versurile 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 reţinem a doua lor literă, secvenţa
obţinută o ordonăm alfabetic C E E I I N S U, şi apoi o descifrăm cu o cheie
având pe locul patru numărul 4, deci :
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele EMINESCU.
 21

Din partea a şaptea a poemului, finalul versului 47 şi prima literă din

versul 48 generează structura simetrică
D E (1) M I N U (1) E S
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie care are pe prima poziţie numărul (-1)
şi obţinem:
D E M I N U E S
-1 0 0 0 0 0 0 0
C E M I N U E S
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „STRIGOII”

Considerăm primele trei versuri din primele două strofe.

Din versurile primei strofe se reţin cinci litere, care, în aceste versuri,
ocupă rangurile date de schema (1 şi 2), (1 şi 2), (1), rezultând secvenţa:
S U I N E. Din versurile celei de a doua strofe, rangurile literelor extrase sunt
date de schema (2), (2), (1), rezultând secvenţa E I C. Alăturăm cele două
secvenţe şi apoi ordonăm alfabetic literele adică C E E I I N S U, secvenţă pe
care o descifrăm cu cheia folosită anterior şi rezultă:
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
Secvenţa finală este o anagramăa numelui EMINESCU.
Al 11-lea vers al poeziei este:
„Şi lângă ea-n genunche E ARALD mândru rege”
din care reţinem secvenţa „E ARALD”, în care numai literele R şi L au
rangurile din alfabet numere de două cifre, 18 respectiv 12. Suma cifrelor
acestor numere este egală cu 9, respectiv 3, care sunt rangurile din alfabet ale
literelor I, respectiv C, cu care vom substitui literele R şi L. În acest fel,
secvenţa de mai sus devine E A I A C D, pe care o scriem sub forma
 22

E A C I A D.
Înlocuim pe D cu B şi secvenţa rezultată o scriem sub forma E A I C B A.
Alăturăm cele două secvenţe finale de mai sus şi înlocuim fiecare literă
cu rangul ei din alfabet, adică
E A C I A D E A I C B A
5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1
Din şirul numeric de mai sus, formăm alternativ numere dintr-o cifră şi
din două, după care înlocuim aceste numere cu literele care, în alfabet, au aceste
numere drept ranguri, deci
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
rezultând numele poetului.
Începând cu a 23-a literă din al 15-lea vers, şi continuând cu al 16-lea
vers, apare structura simetrică
S (15) E (2) M U N C (2) I (15) E
Simetria se referă la şirul numeric al literelor eliminate, adică 15, 2, 2, 15,
dar şi la şirul literelor reţinute, adică la şirul 1, 1, 4, 1, 1.
Secvenţa care rezultă, S E M U N C I E, este o anagramă a numelui
poetului.
Să considerăm versurile cu numerele de ordine 48, 49, 50, 51, 52 şi din
fiecare să reţinem o literă, sau două, litere care în aceste versuri ocupă rangurile
date de următoarea schemă: (1 şi 2), (1), (1 şi 2), (1), (1 şi 2). În final, rezultă
secvenţa M I C E U S P E, pe care o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a
doua din final numărul (-2). Obţinem:
M I C E U S P E
0 0 0 0 0 0 -2 0
M I C E U S N E
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele EMINESCU.
 23

Poezia „DEPARTE SUNT DE TINE”

Titlul poeziei ne oferă un prim exemplu de întâmplare interesantă, prin

următoarea structură simetrică:
D E (4) E S U N (4) I N
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe ultima poziţie
numărul (-1), ca şi pe prima poziţie
D E E S U N I N
-1 0 0 0 0 0 0 -1
C E E S U N I M
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile cu numerele de ordine: 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 extragem
câte o literă, rangurile în cadrul versurilor al literelor extrase formează şirul:
2, 1, 2, 1, 2, 1, 2, 1. Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe
ultima poziţie numărul (-2) şi obţinem:

E S U C I E N O
0 0 0 0 0 0 0 -2
E S U C I E N M
A rezultat tot o anagramă a numelui poetului.
Este un exemplu de acrostih mai estompat.
Considerăm ultimul vers al poeziei
„Voi fi batrân şi singur, vei fi murit de mult!”
Începând cu a 14-a literă, şi parcurgând versul circular, avem structura
S (1) N (1) U (2) E (3) M (5) E (8) I (1) A
în care literele N, U, E, M , E, I au fost culese, folosind secvenţa fibonaciană
1, 2, 3, 5, 8.
Succesiunea care rezultă o descifrăm cu cheia din exemplul anterior, dar
schimbând semnul ultimului element, deci
 24

S N U E M E I A
0 0 0 0 0 0 0 2
S N U E M E I C
rezultând o anagramă a numelui poetului.

Poezia „PAJUL CUPIDON”

Considerăm versurile 2, 3, 4, 5, 6, 7, din care extragem opt litere care, în

aceste versuri, au rangurile date de următoarea structură (1), (1 şi 2), (1), (2),
(1 şi 2), (1). Deci, din al doilea vers reţinem prima literă, din al treilea vers
reţinem primele două litere etc.
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie folosită în exerciţiul anterior,
adică
M C U I E S E P
0 0 0 0 0 0 0 -2
M C U I E S E N
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Începând cu a doua literă din primul vers al ultimei strofe apare structura
E (9) M (1) S (1) E (2) N (3) I (5) U (9) A
în care literele M S E N I U sunt culese după secvenţa fibonaciană 1, 1, 2, 3, 5.
Secvenţa obţinută o descifrăm cu cheia folosită mai sus, dar schimbând
semnul ultimului element, adică
E M S E N I U A
0 0 0 0 0 0 0 2
E M S E N I U C
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.

Poezia „O, RĂMÂI”

Din versurile strofelor a 3-a şi a 4-a reţinem literele lor iniţiale, obţinând
secvenţa S P E M E C I I, pe care o descifrăm cu o cheie simetrică şi rezultă
 25

S P E M E C I I
0 5 0 0 0 0 5 0
S U E M E C N I
Anagramând secvenţa finală, obţinem cuvântul EMINESCU.
Rezultatul poate fi considerat un „acrostih mai estompat” autentic.
Din finalul celui de-al 11-lea vers, şi continuând cu al 12-lea, apare
structura simetrică
I N (1) M E (1) S U (1) C I
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având pe ultimul loc numărul
(-4) şi obţinem:
I N M E S U C I
0 0 0 0 0 0 0 -4
I N M E S U C E
Prin anagramare, secvenţa finală ne dă numele poetului.
Din versurile strofei a doua reţinem şase litere, care, în aceste versuri, au
rangurile date de următoarea schemă simetrică: (1 şi 2), (2), (2), (1 şi 2),
obţinând secvenţa I N E E C U.
Din primul şi ultimul vers al strofei a treia reţinem prima lor literă, adică
S şi M care, alăturate celor reţinute anterior, conduc la secvenţa
I N E E C U S M, care este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din al patrulea vers din strofa a treia şi din primele trei versuri din strofa
a patra reţinem primele lor două litere, obţinând secvenţa M E E C U I N, pe
care o descifrăm cu o cheie, având pe poziţia a patra numărul (-2) şi rezultă
M E E U C U I N
0 0 0 -2 0 0 0 0
M E E S C U I N
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
 26

Poezia „CE E AMORUL”

Considerăm cuvântul AMORUL, în care ultimele patru litere au rangurile

din alfabet numere din două cifre şi anume:
M O R U L
13 15 18 21 12
pe care le transformăm, conform cu succesiunea 1 2 1 1 2, astfel:
- primul număr din succesiune este 1 iar prima literă din cuvânt este M,
rangul său se reduce la un număr prin calcularea sumei cifrelor rangului, deci
1 + 3 = 4, care este rangul din alfabet al literei D, cu care substituim pe M.
- al doilea număr din succesiune este 2, iar a doua literă din cuvânt este 0,
cu rangul 15, dar 1 este rangul din alfabet al literei A şi 5 al literei E, deci 15
devine AE, bigramă cu care substituim litera O.
În această manieră rezultă că: R se substituie cu I, U cu C şi L cu AB.
Astfel cuvântul AMORUL devine, A D A E I C A B.
Din această succesiune, secvenţa formată din primele şase litere o scriem
sub forma E A C I A D, iar secvenţa formată din ultimele şase litere o scriem
sub forma E A I C B A.
Alăturăm cele două secvenţe şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei din
alfabet, adică:
E A C I A D E A I C B A
5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1
Din ş formăm, alternativ, numere dintr-o cifră şi din două, apoi înlocuim
aceste numere cu literele care au aceste numere drept ranguri în alfabet. Deci:
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
Am obţinut numele poetului. Deci AMORUL nostru este EMINESCU.

Considerăm ultimele două versuri din ultima strofă:

 27

„Căci te-a cuprins asemenea

Lianelor din apă”.
Începând cu a treia literă din primul dintre aceste versuri, secvenţa
fibonaciană 2, 2, 4, 6, 10, 16, 26 ne conduce la următoarea structură:
C (2) E (2) U (4) S (6) E (10) I (16) N (26) I
Secvenţa care rezultă o scriem, în ordine alfabetică, C E E I I N S U care, după
descifrare cu o cheie având pe poziţia a patra numărul 4, devine:
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Secvenţa şi cheia de mai sus au fost întâlnite şi în analiza
poemului „CĂLIN”.

Poezia „CRITICILOR MEI”

Din versurile strofei a doua reţinem opt litere care, în aceste versuri, au
rangurile precizate în următoarea structură:
(1, 2, 3), (1, 2), (1, 2), (2)
deci din primul vers reţinem primele trei litere etc.
Secvenţa obţinută o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie având pe
poziţia a patra numărul 4, adică
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
Am obţinut o anagramă a numelui EMINESCU.
Se observă că secvenţa şi cheia sunt identice cu cele din cazul precedent.

Considerăm ultimul vers al poeziei:

 28

„Cînd nimic nu ai de spus”

din care, parcurgându-l circular, avem structura
C I N (3) M (3) U (3) E (3) S (3) D
care, după descifrare, cu cheia precizată mai jos, ne dă
C I N M U E S D
0 0 0 0 0 0 0 1
C I N M U E S E
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „O, ADEVĂR SUBLIME”

Considerăm primele două versuri din ultima strofă:

„O, diplomaţi cu graiul politicos şi sec,
Lumea cea pingelită o duceţi de urechi”
Începând cu finalul primului vers, trecând apoi la versul următor, apare
structura
S E (2) U M (2) C E (2) I N
din care rezultă secvenţa S E U M C E I N, care este o anagramă a numelui
poetului.
Din primul vers din strofa a cincia, începând cu a 13-a literă, avem
structura simetrică
A (1) S E M E N I (1) U
din care, prin descifrare, obţinem:
A S E M E N I U
2 0 0 0 0 0 0 0
C S E M E N I U
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „IAR FAŢA TA E STRAVEZIE”

 29

Ultimul vers al poeziei este următorul:

„Un vas de lut, un sac de viermi?”
Începând cu a cincia literă, apare structura
S (1) E (1) U (2) N (2) C (1) E (1) I (2) M
din care rezultă succesiunea S E U N C E I M, care este o anagramă a numelui
poetului.

Poezia „O, te-nsenină, întuneric rece.”

Din finalul versului 10 şi continuând cu versul 11, avem structura

C I (6) N E M U (6) E P
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are ultimul element numărul 3
şi obţinem:
C I N E M U E P
0 0 0 0 0 0 0 3
C I N E M U E S
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „VIS”

Considerăm ultimul vers din strofa a opta

„Tresar – încremenesc – sunt eu”
din care, începând cu a şaptea literă, avem structura
I (3) E M E (3) S U N (3) D
a cărei simetrie este evidentă.
Succesiunea care rezultă, o descifrăm cu o cheie care are ultimul element
egal cu (-1) şi obţinem:
I E M E S U N D
0 0 0 0 0 0 0 -1
 30

I E M E S U N C
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Din versurile 1, 2 şi 4 ale primei strofe reţinem primele lor litere, iar din
al treilea vers din strofa a doua reţinem tot primele două litere.
Secvenţa obţinută o descifrăm cu o cheie având în poziţia a cincia
numărul 1, adică:
C E S U L E I N
0 0 0 0 1 0 0 0
C E S U M E I N
Am obţinut o anagramă a cuvântului EMINESCU.

Poezia „E ÎMPĂRŢITĂ”

Considerăm primele trei versuri din ultima strofă. Din primul vers
reţinem primele patru litere, din al doilea vers reţinem prima literă, din al treilea
vers reţinem din nou primele patru litere.
Obţinem secvenţa E I N U M N E C E, în care apare bigrama N E,
suma rangurilor din alfabet al acestor litere este 19, care este rangul din alfabet
al literei S, cu care substituim această bigramă şi secvenţa devine
E I N U M S C E, care este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din strofa a patra considerăm versurile 3, 4, 5, 6, 7, din care reţinem opt
litere, care ocupă în aceste versuri rangurile precizate în următoarea structură:
(1), (2), (1, 2), (1, 2, 3), (1)
rezultând secvenţa C S C U M I N E, pe care o descifrăm cu o cheie având ca
prim element numărul 2 şi obţinem:
C S C U M I N E
2 0 0 0 0 0 0 0
E S C U M I N E
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.
 31

Considerăm versurile 1, 2, 3, 8 din strofa a cincia, din care reţinem opt

litere, care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de următoarea structură: (1),
(1, 2, 3, 4), (2, 3), (1).
Se obţine secvenţa E M I N U E C S, care este o anagramă a numelui
poetului.

Poezia „CRITICILOR MEI”

Această poezie reprezintă o sinteză a poeziei eminesciene, o artă poetică,

un program de luptă împotriva formelor fără fond.
După cum se cunoaşte, în limba română, cifrele, în afară de şapte, pot fi
substituite cu literele iniţiale ale cuvintelor care le denumesc, adică
1 2 3 4 5 6 8 9 0
U D T P C S O N Z
În primul cuvânt al titlului, literele care substituie cifrele sunt
C = 5, T = 3, C = 5, O = 8, suma acestor numere este egală cu 21, inversul
acestui număr este 12, care sugerează numărul 1 1 2 2.
Primele cinci consoane din titlu le descifrăm cu cheia (0, 1, 1, 2, 2) şi
obţinem
C R T C L
0 1 1 2 2
C S U E N
Dacă la această succesiune îi alăturăm al doilea cuvânt din titlu, obţinem
secvenţa C S U E N M E I, care este o anagramă a numelui poetului.
Considerăm versurile trei şi patru:
„E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune.”
din care rezultă stuctura:
E U S (4) C (4) E (4) I (4) N (4) N
Secvenţa care se obţine o descifrăm cu o cheie având pe ultimul loc numărul
 32

(-1) şi rezultă:
E U S C E I N N
0 0 0 0 0 0 0 -1
E U S C E I N M
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Ultimul vers al poeziei este:
„Când nimic nu ai de spus”
Considerăm literele finale ale cuvintelor din vers,
DCUIES
în care literele U şi S au rangurile din alfabet numere din două cifre, 21 pentru
U şi 19 pentru S. Dar, 1 este rangul din alfabet al literei A, doi al lui B şi 9 al lui
I şi deci 21 devine BA iar 19 devine AI. Cu aceste substituţii, secvenţa de mai
sus devine D C B A I E A I sau, eliminând ultima literă, D C B A I E A.
Eliminând pe rând una dintre consoanele, D respectiv B, rezultă succesiunile
D C A I E A, respectiv C B A I E A, pe care le scriem sub forma E A C I A D,
respectiv E A I C B A, pe care le alăturăm şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei
din alfabet adică:
E A C I A D E A I C B A
5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1
Din şirul numeric, formăm alternativ numere dintr-o cifră şi din două
cifre, pe care le substituim cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept
ranguri şi obţinem:

5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
deci numele poetului.
 33

Poezia „DE VORBIŢI MĂ FAC CĂ N-AUD”

Reţinem literele finale ale cuvintelor din titlu E I A C A D, secvenţă pe

care o scriem sub forma E A C I A D. Înlocuim litera D cu B şi scriem secvenţa
rezultată sub forma E A I C B A.
Am obţinut astfel cele două secvenţe din poezia de mai sus, care ne-au
condus la numele poetului.
Din versurile 1, 2, 4 reţinem cinci litere care, în aceste versuri, ocupă
rangurile date de structura (1 şi 2), (1 şi 2), (2) şi obţinem secvenţa D E N U I.
Din versurile 6, 7, 8 reţinem prima lor literă, deci S E N. Alăturăm aceste două
secvenţe iar succesiunea rezultată o descifrăm cu o cheie simetrică şi obţinem:
D E N U I S E N
-1 0 0 0 0 0 0 -1
C E N U I S E M
A rezultat o anagramă a numelui EMINESCU.
Interesantă ni se pare următoarea constatare.
În titlul poeziei, dacă eliminăm al doilea cuvânt rămân în total 13 litere.
Înlocuim fiecare cuvânt cu numărul literelor sale şi în locul celui de-al doilea
cuvânt scriem numărul 13. Obţinem secvenţa
2 . 13 . 2 . 3 . 2 . 4
Din fiecare număr scădem o unitate, numerele obţinute le înlocuim cu
literele care, în alfabet au aceste numere drept ranguri. Deci:
2 13 2 3 2 4
-1 -1 -1 -1 -1 -1
1 12 1 2 1 3
A L A B A C
Secvenţa finală cetită de la dreapta, conduce la cuvântul CABALĂ.
 34

Poezia „SE BATE MIEZUL NOPŢII ...”

Poezia a interesat mult pe critici, pentru semnificaţia dar şi pentru eufonia

ei deosebită.
Din titlul poeziei culegem şase litere, după următoarea regulă simetrică:
din primul şi ultimul cuvânt reţinem prima şi ultima lor literă, iar din cuvintele
mediane reţinem numai prima lor literă, rezultând secvenţa S E B M N I, pe
care o scriem în ordine inversă, numerotând literele, adică
1 2 3 4 5 6
I N M B E S
Din această secvenţă extragem literele ale căror numere de ordine
formează secvenţa fibonaciană 1, 2, 3, 5, adică literele I N M E. Înlocuim
fiecare literă cu rangul ei din alfabet şi rezultă secvenţa numerică 9 1 4 3 5, pe
care o ordonăm astfel: 5 1 3 9 1 4.
Din secvenţa de mai sus, formată din cele şase litere, reţinem ultimele
patru litere, adică, M B E S, din care, conform procedurii anterioare, obţinem
secvenţa numerică 1 3 2 5 1 9, pe care o ordonăm astfel: 5 1 9 3 2 1.
Alăturăm cele două secvenţe finale şi din şirul numeric rezultat formăm,
alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre, numerele astfel obţinute se
înlocuiesc cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri
5 13 9 14 5 19 3 21
E M I N E S C U
Am obţinut, astfel, numele poetului.
Începând cu ultima literă din versul patru şi trecând la versul următor,
apare structura simetrică
E (17) M I (5) N U (5) S C (17) N
Litera N din final are rangul 14 în alfabet, suma cifrelor acestui număr
este 5, care este rangul din alfabet al literei E, cu care substituim litera N. În
 35

acest caz, din structura de mai sus rezultă secvenţa E M I N U S C E, care este o
anagramă a numelui poetului.
Considerăm textul poeziei ca un şir de litere, numerotat de la 1 la 215,
câte litere are textul.
Literele cu numerele de ordine 31, 32, 33, 34, 35, 36 sunt A R A M A S,
secvenţă pe care o scriem sub forma R A S A M A şi o descifrăm cu cheia
simetrică (1 0 1 0 1 0) obţinând:
R A S A M A
1 0 1 0 1 0
S A T A N A
După cum se observă, am obţinut cuvântul SATANA.
Acelaşi rezultat apare şi din următoarea structură simetrică, formată
începând cu a treia literă din al patrulea vers
S A (17) T A (17) N A

Poezia „SOMNOROASE PĂSĂRELE”

Considerăm secvenţa fibonaciană 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55 şi

numerotăm literele primei strofe ale poeziei. Reţinem apoi din strofă literele ale
căror numere de ordine coincid cu termenii secvenţei fibonaciene de mai sus.
Literelor din secvenţa obţinută le ataşăm rangurile lor din alfabet, adică
S O M O A S L U N
19 15 13 15 1 19 12 21 14
Suma acestor ranguri este egală cu 129, cât este suma rangurilor literelor
din numele MIHAI EMINESCU, şi această valoare nu se schimbă dacă cel mai
mic dintre rangurile de mai sus, respectiv 1 rangul literei A, se scade din el şi în
acelaşi timp se adună la următorul rang ca ordin de mărime, respectiv 12, rangul
literei L. În acest fel, secvenţa formată din rangurile de mai sus devine:
19 . 15 . 13 . 15 . 0 . 19 . 13 . 21 . 14
 36

Din primele patru numere reţinem numai cifrele unităţilor, iar ultimele
patru le lăsăm neschimbate, după care toate numerele se înlocuiesc cu literele
care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri şi obţinem:
9 5 3 5 19 13 21 14
I E C E S M U N
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Începând cu a 12-a literă din primul vers, din a doua strofă, apare
structura
L E S U (6) E C I N
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având pe prima poziţie numărul 1 şi
obţinem:
L E S U E C I N
1 0 0 0 0 0 0 0
M E S U E C I N
Secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul EMINESCU.
Al doilea cuvânt (reţinem numărul 2) din primul vers din strofa a doua
(reţinem din nou numărul 2) este IZVOARELE, din care eliminăm a doua literă
şi secvenţa rămasă o descifrăm cu o cheie având pe ultimele două locuri
numerele, 2 şi -2, adică
I V O A R E L E
0 0 0 0 0 0 2 -2
I V O A R E N C
Secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul VERONICA.
Începând cu a noua literă din al doilea vers al primei strofe apare
structura
U (3) E (3) N (3) A (3) N (3) R
Secvenţa care rezultă o scriem sub forma U E N A R N şi o descifrăm cu o
cheie simetrică
U E N A R N
1 0 0 0 0 1
V E N A R O
 37

Prin anagramare, secvenţa finală conduce la cuvântul VERONA, diminutiv

folosit pentru VERONICA.
Dacă fiecare ligatură din text se numără ca un singur cuvânt, poezia are
55 de cuvinte.
Numărul 28 se află /n mijlocul şirului, 1, 2, ..., 55, dar al 28-lea cuvânt al
poeziei este cuvântul PACE, el ocupă deci locul central, lăsând impresia că
întreaga poezie este construită în jurul său, ceea ce este în concordanţă cu starea
de linişte, de armonie şi pace degajată de text.
Numărul 28 este „număr perfect”, suma divizorilor săi, adică 1, 2, 4, 7, 14
este egală cu 28.
Considerăm divizorii formaţi dintr-o singură cifră, deci 1, 2, 4 şi 7 şi din
cuvântul SOMNOROASE reţinem literele care ocupă locurile 1, 2, 4, 7 deci
S O N O. Înlocuim fiecare literă cu numărul pe care-l substituie, iar la cele două
numere care provin din consoane le adunăm şi rangurile lor din alfabet şi
obţinem:
S O N O
6 8 9 8
19 0 14 0
25 8 23 8
Dacă fiecare număr din secvenţa finală se substituie cu litera care, în
alfabet, are acel număr drept rang, secvenţa 25 . 8 . 23 . 8 devine Y H W H, care
reprezintă cuvântul DUMNEZEU, scris în ebraică.
 38

Poezia „ICOANĂ ŞI PRIVAZ”

Titlul ne oferă o primă întâmplare.

Din cele două cuvinte ale titlului reţinem cele patru litere mediane.
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie simetrică şi obţinem:

C O A N R I V A
2 0 0 0 0 0 0 2
E O A N R I V C
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele VERONICA.
Din versurile 119, 120, 121, 122, 123, 124 reţinem opt litere care, în
aceste versuri, ocupă locurile date de următoarea schemă
(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (2), (1), (2)
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a doua numărul
(-1) şi obţinem:
I N C U E N S E
0 -1 0 0 0 0 0 0
I M C U E N S E
deci o anagramă a numelui EMINESCU.
Din al treilea vers din finalul poeziei avem structura
I (10) I N E (9) E S C (10) U
a cărei simetrie este evidentă.
Secvenţa rezultată, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie des întâlnită
în analizele anterioare şi obţinem
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
deci a rezultat o anagramă a numelui poetului.
 39

Al 69-lea vers este următorul

„Şi eu simt acest farmec şi-n sufletu-mi admir”
din care, începând cu prima literă, avem structura
S I E U (11) R M E C
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie asemănătoare celei de mai sus şi
obţinem
S I E U R M E C
0 0 0 0 -4 0 0 0
S I E U N M E C
Secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul EMINESCU.
Versul cu numărul 90 este următorul:
„Cum luna se iveşte, cum vântu-n codru bate?”
din care, începând cu a 11-a literă din finalul versului 89, avem următoarea
structură simetrică
E (10) C U M (4) S E I (10) N
Secvenţa care rezultă E C U M S E I N este o anagramă a numelui poetului.
Un adevărat „acrostih mai estompat” apare din versurile 101, 102, 103,
104, 105, 106, 107, 108. Din fiecare reţinem a doua lor literă şi obţinem
secvenţa A U E S M N I C care, după descifrare, ne dă
A U E S M N I C
4 0 0 0 0 0 0 0
E U E S M N I C
deci o anagramă a numelui poetului.

Poezia „EU NU CRED NICI ÎN IEHOVA”

Considerăm ultimul vers al poeziei.

„Eu rămân ce-am fost: romantic”
din care avem structura simetrică
E U (3) I N C E (3) O S
 40

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie simplă şi obţinem:

E U I N C E O S
0 0 0 0 0 0 -2 0
E U I N C E M S
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.
Ultimul vers din strofa a treia este
„Zău, nimic în lume schimbă”
Începând cu a opta literă apare secvenţa
C I N (1) U M E S C
Care, descifrată cu o cheie având pe prima poziţie numărul 2, ne dă
C I N U M E S C
2 0 0 0 0 0 0 0
E I N U M E S C
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „TERŢINE”

Considerăm ultimele două versuri ale poeziei:

„Dispreţui hula orişicărui emul:
Primeşte-l dar c-un zâmbet - adorato!”
Începând cu a 23-a literă din primul vers, avem următoarea structură
simetrică
I E M (6) E S (6) C U N
Secvenţa rezultată I E M E S C U N este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din primul vers al ultimei strofe avem următoarea structură pe baza
secvenţei fibonaciene 1, 1, 2, 3.
C (1) E U S (1) N (2) I (3) E M
din care rezultă secvenţa C E U S N I E M, o anagramă a numelui poetului.
Din ultimul vers, începând cu a doua literă, avem structura
R (4) T (3) A (3) N (4) E (3) O
 41

Succesiunea care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a doua

numărul 2 şi obţinem
R T A N E O
0 2 0 0 0 0
R V A N E O
Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului VERONA, diminutiv folosit
pentru VERONICA.
Din versurile 5, 6, 7, 8 extragem opt litere care, în aceste versuri, ocupă
locurile date de următoarea structură simetrică:
(1), (1, 2, 3), (1, 2, 3), (1)
Secvenţa care rezultă, A C U M S I N A, o descifrăm cu o cheie simetrică
şi obţinem
A C U M S I N A
4 0 0 0 0 0 0 4
E C U M S I N E
adică o anagramă a numelui poetului.

Poezia „PIERDUTĂ PENTRU MINE ZÎMBIND PRIN LUME TRECI”

Din ultimele trei cuvinte din titlu, secvenţa fibonaciană 1, 1, 2 ne conduce

la structura
R (1) N (1) U M E (2) E C I
Secvenţa rezultată, prin descifrare, ne dă
R N U M E E C I
1 0 0 0 0 0 0 0
S N U M E E C I
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Începând cu a 20-a literă din penultimul vers şi continuând cu ultimul
vers, avem structura simetrică
E (4) I (6) U N E S C (6) E (4) M
 42

Ultimele opt litere conduc la secvenţa I U N E S C E M, care este o anagramă a

numelui EMINESCU.

Poezia „RUGĂCIUNEA UNUI DAC”

Considerăm primele două versuri din ultima strofă:

„Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.”
din care, începând cu a 19-a literă din primul vers, avem structura
E (7) I M U (4) E S C (7) I
Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie care
are pe poziţia a cincia numărul 5, deci:
C E E I I M S U
0 0 0 0 5 0 0 0
C E E I N M S U
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Considerăm acum primul vers al poeziei
„Pe când nu era moarte, nimic nemuritor”
din care, începând cu a 17-a literă, avem structura simetrică
E (1) I M I C N E (1) U
Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu dublul cheii
anterioare, deci
C E E I I M N U
0 0 0 0 10 0 0 0
C E E I S M N U
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Dar acest vers ne conduce la numele poetului astfel:
Versul are 31 de litere, iar litera T, a 16-a, împarte acest şir de litere în
două succesiuni a câte 15 litere fiecare.
Prima succesiune este P E C I N D N U E R A M D A R.
 43

Litera T are, în alfabet, rangul 20 din care reţinem cifra 2.

Versul are 31 litere, inversul acestui număr este 13, din care numărul 2 de mai
sus ne sugerează numărul 1 1 3 3.
Din secvenţa de mai sus, parcursă de la dreapta, conform numerelor,
2 şi 1 1 3 3, reţinem o literă şi omitem două, apoi reţinem încă o literă şi omitem
două, apoi reţinem trei litere şi omitem două, după care reţinem trei litere,
obţinând
R (2) M (2) E U N (2) I C E
Secvenţa rezultată prin descifrare devine
R M E U N I C E
1 0 0 0 0 0 0 0
S M E U N I C E
rezultând o anagramă a numelui poetului.

Poezia „EGIPETUL”

Un adevărat acrostih apare în ultima strofă.

Considerăm, din această strofă, versurile 1, 2, 3, 4, 6 şi, în această ordine,
din fiecare reţinem o literă sau două dintre acelea ale căror ranguri formează
structura simetrică
(1), (1 şi 2), (1 şi 2), (1 şi 2), (1)
Se obţine secvenţa M N I S U C E E, care este o anagramă a numelui
EMINESCU.
Considerăm primul vers din strofa a şasea şi, începând cu a cincia literă
din final, şi trecând la versul următor, avem secvenţa C I U N E S E N, pe care o
descifrăm cu o cheie având ultimul element numărul (-1) şi obţinem:
C I U N E S E N
0 0 0 0 0 0 0 -1
C I U N E S E M
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la ... EMINESCU.
 44

Poezia „SCRISOAREA I”

Penultimul vers al poeziei este

„Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii”
Începând cu a noua literă, avem structura simetrică
C E (7) M E S U (7) I P
care prin descifrare ne dă:

C E M E S U I P
0 0 0 0 0 0 0 -2
C E M E S U I N
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile 63 şi 64 reţinem literele care, în aceste versuri au rangurile
(1, 2, 3) respectiv (1, 2, 3, 4, 5), rezultând secvenţa M I C N E S U C, pe care o
descifrăm cu cheia anterioară dar schimbând semnul ultimului element, deci
M I C N E S U C
0 0 0 0 0 0 0 2
M I C N E S U E
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „SCRISOAREA II”

Considerăm al 27-lea vers adică

„De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?”
din care rezultă structura simetrică
C E (11) N U M E (11) E S
Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie
frecvent întâlnită, având al patrulea element egal cu 4, deci
 45

C E E E M N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E I M N S U
obţinând o anagramă a numelui poetului.
Primele opt litere din versul 53 formează secvenţa S I C U M N E A care,
descifrată cu o cheie având ultimul element numărul 4, ne dă:
S I C U M N E A
0 0 0 0 0 0 0 4
S I C U M N E E
adică o anagramă a numelui poetului.

Poezia „SCRISOAREA IV”

Considerăm ultimul vers

„Ah!, organele-s sfărmate şi maestrul e nebun”
din care, începând cu a şaptea literă, apare următoarea structură simetrică:
N E (10) E S I M (10) B U
Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie având pe
prima poziţie numărul 1 şi obţinem:
B E E I M N S U
1 0 0 0 0 0 0 0
C E E I M N S U
adică o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile 49, 50, 51, 52 extragem opt litere care, în aceste versuri,
ocupă rangurile date de următoarea structură:
(1, 2, 3), (1, 2), (1, 2), (1)
şi obţinem o secvenţă pe care o descifrăm cu cheia folosită mai sus, adică
L U N S I C E E
1 0 0 0 0 0 0 0
M U N S I C E E
obţinând o permutare a numelui poetului.
 46

Poezia „SCRISOAREA V”

Considerăm penultimul vers al poeziei

„Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila”
Începând cu a 14-a literă apare structura simetrică
A (1) E N U S I M (1) E
pe care o descifrăm cu o cheie având pe prima poziţie numărul 2 şi obţinem:
A E N U S I M E
2 0 0 0 0 0 0 0
C E N U S I M E
deci o permutare a numelui poetului.
Începând cu a 29-a literă din primul vers al ultimei strofe avem structura
simetrică
S (7) E M E (4) C I N (7) U
Secvenţa care rezultă, S E M E C I N U, este o anagramă a numelui
EMINESCU.

Poezia „ŞI DACĂ”

Începând cu a 13-a literă din versul 10 şi continuând cu al 11-lea vers

avem structura simetrică:
L U (2) E C (2) M I (2) E S
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu cheia anterioară şi obţinem:
L U E C M I E S
2 0 0 0 0 0 0 0
N U E C M I E S
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele poetului.
 47

Considerăm ultimele două versuri din prima strofă.

„E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.”
Începând cu a treia literă din finalul primului vers apare structura
simetrică:
E (1) M (1) I N C E (1) S (1) T
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe ultima poziţie numărul 1
şi obţinem:
E M I N C E S T
0 0 0 0 0 0 0 1
E M I N C E S U
adică o anagramă a numelui poetului.

Poezia „CÂNTECUL LĂUTARULUI”

Considerăm ultimele două versuri din ultima strofă:

„Veţi gândi şi voi la mine
Cum am fost în lume eu.”
Începând cu a 11-a literă din primul vers avem structura
I (5) M I N E C U (5) S
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având ca prim element numărul (-
4) şi obţinem:
I M I N E C U S
-4 0 0 0 0 0 0 0
E M I N E C U S
deci o anagramă a numelui poetului.
Din primele trei versuri din a treia strofă reţinem opt litere, care în aceste
versuri ocupă locurile precizate în următoarea schemă:
(1, 2, 3), (1, 2, 3), (1, 3)
 48

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are pe prima poziţie

numărul 1, deci:
D I N E U S C M
1 0 0 0 0 0 0 0
E I N E U S C M
obţinând o permutare a numelui EMINESCU.

Poezia „TE DUCI ...”

Din fiecare vers al primei strofe reţinem câte o literă, rangurile în versuri
ale literelor reţinute formează şirul (2), (1), (1), (2), rezultând secvenţa E N I E.
Din versurile strofei a doua, rangurile literelor reţinute formează şirul (1),
(2), (1), (1), rezultând secvenţa S M U C.
Cele două secvenţe alăturate formează succesiunea E N I E S M U C,
care este o anagramă a numelui poetului.
Considerăm versurile 2 şi 3 din strofa a şasea şi versurile 1, 2, 3, 4 din
strofa a şaptea, din care reţinem literele care, în aceste versuri, au rangurile date
de următoarea structură simetrică (1 şi 2), (1), (2), (1 şi 2), (1), (2) şi obţinem o
secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie care are pe prima poziţie numărul (-3),
deci:
P E C U I N S E
-3 0 0 0 0 0 0 0
M E C U I N S E
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
 49

Poezia „DIANA”

Şi acest text ne oferă o constatare interesantă.

Din al şaptelea şi al optălea vers, din prima strofă, reţinem din fiecare
literele de pe locurile, 1, 2, 3, 4 şi obţinem secvenţa C E S E I N U M, care este
o anagramă a numelui poetului.
Din versurile cu numerele de ordine 24, 26, 28, 30, 31 şi 32 reţinem
literele care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de structura
(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (1), (1), (2)
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are pe ultima poziţie numărul
3 şi obţinem:
C U M I N E S B
0 0 0 0 0 0 0 3
C U M I N E S E
adică o anagramă a numelui poetului.

Poezia „KAMADEVA”

Ne oferă două exemple de natura celor căutate.

Din al doilea vers al ultimei strofe, începând cu a treia literă, avem
structura
O (1) I (1) C (1) S (1) M (2) E (2) E (2) U
Secvenţa care rezultă, după descifrare, ne dă:
O I C S M E E U
-1 0 0 0 0 0 0 0
N I C S M E E U
deci o anagramă a numelui EMINESCU.
 50

Din versurile 10, 11, 12, 13, 14, reţinem câte două litere, sau una singură,
conform următoarei scheme, care conţine rangurile ocupate în versuri de literele
reţinute:
(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (1), (1 şi 2)
rezultând secvenţa
ELNUEMSI
în care litera L are rangul din alfabet egal cu 12, suma cifrelor acestui număr
este egală cu 3, care este rangul din alfabet al literei C, cu care substituim litera
L şi secvenţa de mai sus devine E C N U E M S I, care este o anagramă a
numelui poetului.

Poezia „IUBITEI”

Considerăm versurile cu numerele de ordine 55, 56, 57, 58, 59, 60, 63,
64, din care reţinem câte o literă. Aceste litere au în versurile de mai sus
rangurile date de structura simetrică: 2, 2, 1, 1, 2, 2, 1, 1, rezultând o secvenţă
pe care o descifrăm şi obţinem:

U E C N I E M T
0 0 0 0 0 0 0 -1
U E C N I E M S
deci o anagramă a numelui poetului.
Din versurile cu numerele de ordine 10, 11, 12, 13, 14 şi 16 reţinem opt
litere care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de structura
(1, 2, 3), (2), (1), (1), (2), (2)
şi rezultă secvenţa C I N U S E E M, care este o anagramă a numelui poetului.
 51

Poezia „DACĂ TRECI RÎUL SERENEI”

Din titlu, începând cu a 7-a literă, apare structura simetrică

E C (2) I U (1) S E (2) N E
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are în poziţia a opta
chiar numărul 8 şi obţinem:
E C I U S E N E
0 0 0 0 0 0 0 8
E C I U S E N M
a rezultat o anagramă a numelui EMINESCU.
Din penultimul şi ultimul vers al poeziei avem structura
E (5) E S I C U M (5) N
Secvenţa rezultată, E E S I C U M N, este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „ECÒ”

Considerăm primele cinci versuri ale poeziei:

„Cu-ncetu-nserează şi stele izvorăsc
Pe-a cerului arcuri măreţe
În umede lanuri de-albastru ceresc
Merg norii cu hainele creţe
Şi stâncile rar.”
din care reţinem, în ordinea lor, una sau două litere care, în aceste versuri, au
rangurile date de următoarea structură
(1 şi 2), (2), (2), (1 şi 2), (1 şi 2)
Rezultă secvenţa C U E N M E S I, adică o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile 65, 66, 67, 69, 70, 71 reţinem literele care ocupă rangurile
date de următoarea structură
(1), (1 şi 2), (1 şi 2), (2), (2), (1)
 52

din care rezultă secvenţa S M U I N E E C, care este o anagramă a numelui

poetului.

Poezia „DUMNEZEU ŞI OM”

Începând cu a noua literă din penultimul vers, avem structura simetrică:

U S (2) M E N I (2) I C
Secvenţa rezultată, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie mult
întâlnită anterior şi obţinem:
C E I I M N S U
0 0 0 -4 0 0 0 0
C E I E M N S U
rezultând o anagramă a numelui poetului.
Considerăm versurile 29, 30, 31, 32, 33, din care reţinem opt litere care,
în aceste versuri, ocupă rangurile date de structura (1), (1 şi 2), (1 şi 2), (1 şi 2),
(2) rezultând o secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie având pe prima poziţie
numărul (-1) şi obţinem:
V C E S I M E N
-1 0 0 0 0 0 0 0
U C E S I M E N
Secvenţa rezultată este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „STAM ÎN FEREASTA SUSĂ”

Începând cu a patra literă din al doilea vers al ultimei strofe, avem

structura simetrică
E (12) C (3) U M E N (3) E (12) S
Secvenţa care rezultă, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie folosită
frecvent anterior şi obţinem:
 53

C E E E M N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E I M N S U
Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.
Considerăm versurile 6, 7, 8, 9, 10, 11, din care reţinem opt litere care, în
aceste versuri, ocupă rangurile cuprinse în următoarea structură:
(2), (1 şi 2), (2), (1), (1 şi 2), (1)
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având al optălea element numărul (-8)
deci:
E S I N U C E U
0 0 0 0 0 0 0 -8
E S I N U C E M
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele poetului.

Poezia „FRUMOASĂ-I”

Considerăm ultimele două versuri ale poeziei:

„Căci am eu pe-o floare necaz:
Frumoasă-i ca ziua de azi”
Începând cu a şasea literă din primul vers, avem structura
M (2) U (8) E N E C (8) S (2) I
Secvenţa care rezultă, M U E N E C S I, este o anagramă a numelui poetului.
Din versurile 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16 extragem opt litere, astfel, din
primele cinci a doua lor literă, iar din următoarele trei reţinem prima lor literă.
Se obţine secvenţa N E I E U S C M, deci o anagramă a numelui
EMINESCU.
Este un alt exemplu de acrostih mai „estompat”.
 54

Poezia „GHAZEL”

Un exemplu de acrostih mai „estompat” apare din analiza versurilor 33,

34, 35, 36.
Din fiecare dintre ele reţinem câte două litere, rangurile acestora în
versuri sunt date de următoarea structură simetrică:
(1 şi 2), (2 şi 3), (1 şi 2), (2 şi 3)
Secvenţa care rezultă, S I E C U N E M, este o anagramă a numelui
poetului.

Poezia „MITOLOGICALE”

Penultimul vers al poeziei este:

„Numai în cămeşoi, desculţ şi fără căciulă”
Începând cu a doua literă, avem succesiunea simetrică,
U (3) I N C (1) M E S (3) E
secvenţa U I N C M E S E este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile 11, 12, 13, 15, 17 reţinem una, două sau trei litere conform
cu următoarea schemă, care conţine rangurile literelor în cadrul versurilor şi
care sunt reţinute:
(1, 2, 3), (1), (1), (1, 2), (1)
Se obţine secvenţa N U M C E S I D pe care o descifrăm cu o cheie având
ca ultim element numărul 1 şi rezultă:

N U M C E S I D
0 0 0 0 0 0 0 1
N U M C E S I E
deci o anagramă a numelui EMINESCU.
 55

Poezia „PE GÂNDURI ZIUA ...”

Din versurile cu numerele de ordine 5, 6, 7, 8, 9, 10 reţinem câte o literă,

sau două, dintre acelea care, în aceste versuri, au rangurile date de schema
(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (1), (1), (1)
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie foarte simplă şi obţinem:
N I R E E M C U
0 0 1 0 0 0 0 0
N I S E E M C U
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele poetului.
Al doilea vers al primei strofe este,
„Astfel, viaţa-mi tot în chinuri trece”
din care, începând cu a 12-a literă, apare următoarea structură simetrică:
M (8) I N U (4) E C E (8) T
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe ultima poziţie numărul
(-1) şi obţinem:
M I N U E C E T
0 0 0 0 0 0 0 -1
M I N U E C E S
deci tot o anagramă a numelui poetului.
Din versurile 9 şi 10, începând cu a 15-a literă din primul, avem structura
simetrică:
S U (5) M I (1) E I (5) N E
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are al şaselea element numărul
(-6) şi obţinem:
S U M I E I N E
0 0 0 0 0 -6 0 0
S U M I E C N E
deci din nou o anagramă a numelui poetului.
 56

Poezia „SPERANŢA”

Considerăm versurile 7 şi 8
„Prin umbra pădurii cei dese
La slaba lumină ce-o vede lucind”
Începând cu a 21-a literă din primul vers, apare următoarea structură
simetrică:
E (4) S (5) U M I N (5) E (4) C
Secvenţa rezultată, E S U M I N E C, este o anagramă a numelui EMINESCU.
Din versurile 11, 12, 13, 14, reţinem, una, două sau trei litere ale căror
ranguri, în versuri, formează structura
(2), (1, 2), (2, 3, 4), (1, 2)
Secvenţa obţinută, după descifrare, ne dă
S C U N I M D E
0 0 0 0 0 0 1 0
S C U N I M E E
adică o anagramă a numelui poetului.
Al treilea vers din ultima strofă este
„Tristeţă, durere şi lacrimi, amor”
din care, începând cu a 10-a literă, avem structura
U (1) E (1) E (1) E S I L (1) C (2) M
Secvenţa obţinută o descifrăm cu o cheie având al şaptelea element numărul 2 şi
obţinem:
U E E S I L C M
0 0 0 0 0 2 0 0
U E E S I N C M
după ce am eliminat a treia literă E.
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
 57

Poezia „TU CEI O CURTENIRE”

Considerăm ultima strofă a poeziei:

„Tu vezi că în iubire
Nu ştiu ca să glumesc:
Nu-ţi pare oare bine
C-atâta te iubesc”
Începând cu ultima literă din primul vers avem structura
E (12) U M E S C N (12) I
din care rezultă secvenţa E U M E S C N I, care este o anagramă a numelui
EMINESCU.
Primul cuvânt din ultimul vers din strofa a treia este V I C L E A N O,
care prin descifrare ne dă:
V I C L E A N O
0 0 0 6 0 0 0 0
V I C R E A N O
care, prin anagramare, conduce la cuvântul VERONICA.

Poezia „CÂND TE-AM VĂZUT, VERENA”

În titlu, prima literă E din ultimul cuvânt este a 15-a din text, atunci o
vom substitui cu numărul 15, care este rangul literei O din alfabet, deci această
literă E devine O şi atunci ultimul cuvânt este VORENA, care este o anagramă
a numelui VERONA, diminutiv folosit pentru VERONICA.
Considerăm versurile 24, 25, 26, 27, 28, 29 şi, din fiecare, reţinem una
sau două litere, care în aceste versuri au rangurile date de următoarea structură
simetrică:
(1), (2), (1 şi 2), (1), (2), (1 şi 2)
secvenţa care rezultă după descifrare ne dă:
 58

P E I N C E U S
-3 0 0 0 0 0 0 0
M E I N C E U S
deci o anagramă a numelui poetului.
Începând cu a 11-a literă din penultimul vers, avem succesiunea
C E S (3) M I (3) U N E
Secvenţa C E S M I U N E este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „CRĂIASA DIN POVEŞTI”

Considerăm primele două versuri din ultima strofă, adică:

„Ea se uită ... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,”
Începând cu a 12-a literă din primul vers, avem succesiunea simetrică:
U I (4) E N (4) E I (4) S C
Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie des întâlnită
şi obţinem:
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele EMINESCU.
În al cincilea vers apare cuvântul MIERCURI din care, începând cu a
doua literă, avem structura I (1) R (2) R, secvenţa care rezultă o descifrăm cu o
cheie simetrică

I R R
-4 1 -4
E S N
Aceste trei litere le alăturăm acelora rămase în cuvântul de la care am pornit şi
obţinem secvenţa M E E S C U N I, deci o anagramă a numelui poetului.
 59

Poezia „LA MORMÂNTUL LUI ARON PUMNUL”

Considerăm versurile 1, 2, 4, 6 şi, din fiecare, reţinem primele lor două

litere.
Obţinem succesiunea I M C U S E M E care, prin descifrare cu o cheie
având numai al doilea element diferit de zero, ne dă:
I M C U S E M E
0 1 0 0 0 0 0 0
I N C U S E M E
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Un exemplu de „acrostih mai estompat” ne oferă versurile 5, 10, 15, 20,
din fiecare reţinem câte două litere care, în aceste versuri ocupă rangurile date
de structura simetrică:
(1 şi 2), (2 şi 3), (1 şi 2), (2 şi 3)
Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie
frecvent folosită în analizele anterioare, deci
C E E I I N S U
0 0 0 4 0 0 0 0
C E E M I N S U
adică o anagramă a numelui poetului.

Poezia „REVEDERE”

Începând cu a 15-a literă din versul 32 şi trecând la versul următor, avem

structura simetrică
M (2) E (6) S I C U (6) E (2) M
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având ca prim element numărul 1
şi obţinem:
M E S I C U E M
1 0 0 0 0 0 0 0
N E S I C U E M
 60

deci o anagramă a numelui poetului.

Considerăm versurile 25, 27, 28, 29, 30, 31, din care reţinem o literă sau
două, rangurile literelor reţinute din aceste versuri formează structura
(1), (1 şi 2), (1), (1 şi 2), (2), (2)
Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având pe ultimul loc numărul 4
şi obţinem:
C S I M N U E A
0 0 0 0 0 0 0 4
C S I M N U E E
deci o anagramă a numelui poetului.

Poezia „MĂNUŞA”

Considerăm versurile 35, 36, 37, 38, 39, 40 şi din fiecare reţinem o literă
sau două, care, în aceste versuri au rangurile date de structura
(1), (1 şi 2), (1), (1 şi 2), (1), (2)
Secvenţa care rezultă, după descifrare, ne dă
S M E C I N D U
0 0 0 0 0 0 1 0
S M E C I N E U
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.
Din versurile 3, 4, 5, 6, 7, 8 reţinem câte o literă sau două dintre acelea
care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de următoarea structură
(2), (2), (2), (1 şi 2), (1 şi 2), (2)
Secvenţa obţinută după descifrare ne dă
M E E S I M U C
1 0 0 0 0 0 0 0
N E E S I M U C
deci o anagramă a numelui EMINESCU.
 61

Poezia „SONET SATIRIC”

Începând cu a treia literă din ultimul vers avem structura

M (1) C N U I E S (1) D
Secvenţa obţinută după descifrare ne conduce la rezultatul
M C N U I E S D
0 0 0 0 0 0 0 1
M C N U I E S E
Secvenţa finală, prin anagramare, ne conduce la numele EMINESCU.
Începând cu a 12-a literă din primul vers al ultimei strofe, apare structura
simetrică
U (1) S E C (2) M I N (1) I
Secvenţa o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie care are pe poziţia a
patra numărul (-4) deci:
C E I I M N S U
0 0 0 -4 0 0 0 0
C E I E M N S U
rezultând o anagramă a numelui poetului.

Poezia „CU MÂNE ZILELE-ŢI ADAOGI”

Şi întâmplarea care urmează poate fi considerată un exemplu de acrostih

„mai estompat”.
Considerăm versurile cu numerele de ordine 20, 21, 23, 24 din care
reţinem câte o literă sau trei, care ocupă în aceste versuri rangurile date de
următoarea structură simetrică
(1, 2, 3), (2), (2), (1, 2, 3)
Secvenţa care rezultă, prin descifrare, ne dă
S I N E U C E N
0 0 0 0 0 0 0 -1
S I N E U C E M
 62

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

Considerăm versurile 3, 4, 5, 6, 7, 8, din care reţinem o literă sau două,
dintre acelea care, în aceste versuri, au rangurile date de următoarea structură,
(2), (2), (2), (1 şi 2), (1 şi 2), (2)
Secvenţa care rezultă după descifrare ne dă
M E E S I M U C
1 0 0 0 0 0 0 0
N E E S I M U C
adică o anagramă a numelui poetului.
Din primele două versuri ale ultimei strofe avem structura
S (2) I (6) E C E N (6) S (2) U
Succesiunea care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie care are
al şaselea element numărul (-6), deci
C E E I N S S U
0 0 0 0 0 -6 0 0
C E E I N M S U
s-a obţinut o anagramă a numelui poetului.

Poezia „DE-OR TRECE ANII ...”

Considerăm versurile 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi, din fiecare, în această ordine,

reţinem câte o literă sau două, dintre acelea care în versuri ocupă rangurile date
de următoarea structură simetrică
(2), (1), (2 şi 3), (2 şi 3), (1), (2)
Secvenţa care rezultă, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie având al
doilea element egal cu (-2) deci
E E E I M N S U
0 -2 0 0 0 0 0 0
E C E I M N S U
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
 63

Al patrulea vers din prima strofă este următorul:

„E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce””.
Începând cu prima literă avem structura
E (6) I (1) C U M S (1) N (6) C
Secvenţa care rezultă, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie având al doilea
element egal cu 2 şi obţinem
C C E I M N S U
0 2 0 0 0 0 0 0
C E E I M N S U
Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ”

Începând cu a 13-a literă din primul vers al ultimei strofe apare structura
simetrică
E (1) U (15) M E C S (15) N (1) E
Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având al patrulea element numărul
4, cheie întâlnită frecvent în analizele anterioare, şi obţinem:
E U M E C S N E
0 0 0 4 0 0 0 0
E U M I C S N E
deci o anagramă a numelui poetului.
O cercetare de natura celei de mai sus poate fi intreprinsă şi asupra unor
materiale legate de viaţa sau activitatea poetului, şi nu exclusiv asupra poeziilor
sale. Se pot obţine, în general, rezultate interesante.
Vom exemplifica aceste afirmaţii, referindu-ne în primul rând la
„celebra” epigramă a lui A. Macedonski. Analiza detaliată a epigramei am
prezentat-o în lucrarea lui N. Georgescu „Moartea antumă a lui Eminescu”,
Ed. Cartier, 1994, dar în acest cadru nu vom relua această analiză.
 64

Se cunoaşte că, după declararea publică a „gravei boli” care l-a atins
„subit” pe Eminescu, fără ca boala să fie clar precizată, în numărul pe luna
august a anului 1883 al revistei LITERATORUL se publică următoarea
epigramă:
„Un X ... pretins poet - acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum ...
L-aş plânge dacă-n balamuc
Destinul său n-ar fi mai bun
Căci până ieri a fost năuc
Şi nu e azi decât nebun”
în care Macedonski traduce în versuri „boala gravă” prin nebunie, contribuind la
îndepărtarea lui Eminescu din presă.
Macedonski a negat mereu că el este autorul epigramei şi faptul că ea îl
vizează pe Eminescu.
Dar, o analiză de natura celei de mai sus, aduce unele informaţii, care, cel
puţin aparent, descoperă autorul şi „ţinta”.
Din primul vers considerăm succesiunea
PRETINS POET ACUM
din care, începând cu a cincia literă şi parcurgând-o circular, apare structura
simetrică
I N S (2) E (2) C U M (2) E
Secvenţa care rezultă, I N S E C U M E, este o anagramă a numelui
EMINESCU.
Din al doilea vers, începând cu a patra literă avem
U S (1) E C E (1) M (1) I (3) N
Secvenţa care rezultă este o anagramă a numelui poetului.
Din versul al treilea, începând cu a 7-a literă, avem structura
N (1) E (4) N B (4) U
din care rezultă secvenţa N E N B U, deci o anagramă a cuvântului NEBUN.
 65

În cuvântul DESTINUL, litera T are rangul din alfabet egal cu 20, din
care reţinem cifra semnificativă 2, cu care substituim litera T. Secvenţa care
rezultă din cuvântul de mai sus o descifrăm cu cheia (1 0 0 1 0 0 0 1) şi
obţinem:
D E S 2 I N U L
1 0 0 1 0 0 0 1
E E S C I N U M
Secvenţa care rezultă este o anagramă a numelui poetului.
Din fiecare vers reţinem primele două semne, adică U N; S -; L -; D E;
C A; S I, din care, eliminând cele două cratime, obţinem secvenţa
U N S L D E C A S I, pe care o descifrăm cu cheia (-6 0 -6 -1 0 0 0 0 0 0) şi
obţinem:
U N S L D E C A S I
-6 0 -6 -1 0 0 0 0 0 0
O N M K D E C A S I
Secvenţa finală este o anagramă a numelui MACEDONSKI.
Rezultatul poate fi interpretat ca un acrostih mai estompat, prin care
autorul şi-a semnat opera.
Al doilea exemplu la care ne vom referi este legat de volumul de poezii
eminesciene, din 1883, întocmit de T. Maiorescu.
În cartea sa, „Moartea antumă a lui Eminescu”, Ed. Cartier, 2002
N. Georgescu analizează „Prefaţa la ediţia dintâi”, text scris de Maiorescu,
constatând că „cele patru paragrafe ale acestei prefeţe propun şi o simetrie
cifrică interesantă privind numărul de cuvinte”, prezentând cele observate. În
finalul acestei analize, autorul sus – citat scrie că: „Aceste relaţii simetrice au
ciudăţeniile lor şi atestă încă o dată că actele şi mărturiile privind viaţa târzie a
lui Eminescu (darea lui afară din presă, mai ales, declararea publică a bolii
psihice etc.) sunt învăluite într-un mister fabricat”.
În al treilea paragraf al acestei prefeţe sunt citate de către Maiorescu opt
poezii eminesciene - „cele mai vechi”.
 66

Aceste poezii şi ordinea lor în ediţie sunt:

15. Venere şi Madonă
23. Mortua est!
25. Egipetul
24. Noaptea
32. Înger de pază
39. Împărat şi proletar
7. Rugăciunea unui dac
29. Înger şi demon
Surprinde includerea în rândul „celor mai vechi” poezii a „Rugăciunii
unui dac”, publicată în 1879.
Secvenţa formată din numerele de ordine ale poeziilor, ordonată crescător
este:
7, 15, 23, 24, 25, 29, 32, 39
Primul număr, adică 7, îl scădem din al şaptelea număr din şir, deci
32 – 7 = 25, după care, la primele patru numere din şir, le adunăm cheia
(-4, -10, -10, -10) iar la următoarele patru le adunăm cheia (-4, - 20, - 20, - 20).
Numerele rezultate le înlocuim cu literele care au aceste numere drept ranguri,
deci
7 15 23 24 25 29 25 39
-4 -10 -10 -10 -4 -20 -20 -20
C E M N U I E S
Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.
Acesta să fie secretul ordonării de mai sus a celor opt poezii?
După cum se ştie, Maiorescu se lasă convins, la insistenţele Emiliei
Humpel, să organizeze trimiterea la Viena, pentru tratament, a lui Eminescu.
În cartea sa, „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Th. Codreanu scrie,
referindu-se la acest episod: „În gară, pe 20 octombrie / 1 noiembrie 1883,
 67

Maiorescu şi Livia sunt întâmpinaţi de poet cu o usturătoare „parolă”

(masonică?)”
„Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi colo marea
domnişoară” La fluieratul locomotivei, Eminescu a mai strigat un cuvânt de
„nebun” ARGUS.
Comentând acest text, Th. Codreanu scrie următoarele:
„Evident, posteritatea n-a putut interpreta mesajul decât tot sub spectrul
nebuniei. Poate că aceste cuvinte aveau un înţeles şi Maiorescu le-a receptat din
plin. Robert Mayer este numele unui mare fizician preţuit de Eminescu. Dar în
acest caz este numit doctor. Mayer poate să fie, în acest caz, MAIOR – escu
însuşi care se erija în somitate medicală (dr.), dar e, în acelaşi timp, şi numele
baronului von Mayr (Mayer), care a pus la cale (împreună cu Maiorescu),
„aruncarea peste bord” a poetului în „marele moment” al încheierii tratatului
secret, printr-o „conspiraţie” (planul de arestare a lui Eminescu din ziua de 28
iunie 1883). Chiar dacă admitem că poetul nu era lucid atunci, el ar fi vorbit în
simbolurile subconştientului care sunt, în felul lor, mai precise decât un ambalaj
verbal de circumstanţă. Iar dacă a fost lucid şi-a dat seama că orice acuzaţie
directă adresată public protectorului său ar fi fost interpretată ca isterie şi
ingratitudine. Şi dacă Eminescu înţelesese jocul parolelor, cu atât mai eficientă
putea fi adresându-se astfel lui Maiorescu”.
Vom prezenta o anumită descifrare a acestui text, obţinând o soluţie
posibilă, din care rezultă că poetul s-a adresat lui Maiorescu, că Eminescu a
înţeles jocul parolelor şi că, în momentul respectiv, el era cât se poate de lucid.
Înlocuim literele bigramei „DR.” cu rangurile lor din alfabet şi obţinem
numerele 4 şi 18, diferenţa lor este 14.
Vom considera că, în cheile de descifrare, singurele numere semnificative sunt
1 şi 4, cifrele numărului 14.
Să considerăm următoarea structură simetrică:
(0 1 0 -4 0 -1 0 -4 0)
 68

pe care o numerotăm:
1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 1 0 4 0 -1 0 -4 0
Culegem cifrele din structură în ordinea (1 2 4 5 6 3 7 8 9), care diferă de
ordinea naturală numai prin permutarea numărului 3.
Obţinem astfel prima cheie de descifrare
K (1) = (0 1 4 0 -1 0 0 -4 0)
Secvenţa formată din ultimele cinci numere ale acestei, după ce am trecut
primul ei număr pe ultimul loc, ne dă a doua cheie de descifrare
K (2) = (0 0 -4 0 -1)
Considerăm primele două cuvinte din „parolă” şi eliminăm prima literă
din primul cuvânt şi ultima literă din al doilea, secvenţa rezultată o descifrăm cu
cheia K (1).
O B E R T M A Y E
0 1 4 0 -1 0 0 -4 0
O C I R S M A U E
Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul MAIORESCU.
Din cuvântul MOMENT eliminăm a treia literă iar secvenţa rezultată o
descifrăm cu cheia K (2) şi obţinem:
M O E N T
0 0 -4 0 -1
M O A N S
Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului MASON.
Deci, începutul „parolei” este:
„MAIORESCU, MARELE MASON”.

Sfârşit