Educația pentru comunicare și mass-media

Rolul mass-media în imitarea comportamentelor

agresive în preșcolaritate.
Rolul mass-media în transmiterea fake-news și al
pseudoștiinței în educația timpurie

Echipa de lucru:
Gabriela Tufă
Andreea Merăuță
Adina Buta
Diana Cîrjan
Bianca Adavidoaei
Adina Rusu
EDUCAȚIA PENTRU COMUNICARE ȘI MASS-
MEDIA
Studente: Andreea Mădălina Merăuță, Gabriela Tufă
”Este imposibil să nu comunici”
 Ce este comunicarea?

Dicţionarul explicativ al limbii române – DEX (Bucureşti, 1996) –

înregistrează, la articolul (a) comunica, următoarele sensuri: „a face
cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune”, stabilind,
aşadar, un proces şi o relaţie cognitivă
 Tipuri de comunicare:
1.Intrapersonal 2. Iterpersonal

3.De grup 4. De masă

5.Publică
Educaţia pentru comunicare şi mass media urmărește formarea şi
cultivarea capacităţii de valorificare culturală a informaţiei furnizată
de presă , radio, telelviziune și internet și dezvoltarea capacităţilor de
exprimare personală şi de transmitere a mesajelor constructive;
 Priceperi:
Obiective: -însuşirea noilor
Educaţia pentru comunicare
Atitudini şi valori:
coduri de
si mass-media: comunicare
-crearea unei atitudini
- formarea unei atitudini -capacitatea de a
corespunzătoare faţă de
critică, selectivă faţă de
avalanşa de informaţii
calitatea diferitelor mesaje analiza mesajele sub
-evitarea (L.Şoitu): diferite aspecte
oferite de mass-media.
discursurilor incoerente, ( codurile tehnice,
-acumularea vocabularului
vulgarizarea limbajului,
de bază
impunerea şi promovarea
codurile culturale,
-recunoaşterea formelor de modurile de
anonimatului, inflaţia
comunicare elaborare şi de
verbală cu maximă
-cunoaşterea de reguli şi
modele istorice
redundanţă, difuzare, etc.)
nereciprocitate, -forţa tăcerii
-identificarea
generalizarea monotoniei, -profunzimea şi
particularităţilor diferitelor
iresponsabilitatea faţă de
structuri comunicaţionale
un cuvânt rostit, conştiinţa
provocarea
-cunoaşterea elementelor de întrebărilor
neangajării.
cultură tehnică a noilor -a se apăra de
mijloace de comunicare
bombardamentul
informaţional
Mijloacele de comunicare în masă pot fi clasificate pornind de la
criterii diferite, dintre care menţionă m:
•Modul de vehiculare a informaţiei, în funcţie de care există :

mijloace scrise (ziarele, mijloace audio-vizuale

revistele); (radioul, televiziunea,
internetul).

Gradul de noutate şi de complexitate, în funcţie de care există:

mijloace tradiţionale mijloace moderne

(ziarele, radioul); ( televiziunea, internetul,
complexele multimedia).
Periodicitatea apariţiei (în cazul presei scrise): zilnică (ziare) ;
săptămânală ; lunară (reviste)
Funcţiile mass-media:
a)Funcţia de informare
b)Funcţia de culturalizare
c)Funcţia de socializare
d)Funcţia de formare a opiniei publice
e)Funcţia de divertisment
f)Funcţia educativă
Mass-media poate acţiona asupra:
indivizilor, grupurilor, instituţiilor,
întregii societă ţi. Totodată , ea
poate afecta personalitatea umană
în:
-dimensiunea cognitivă
(schimbarea imaginii despre lume)
-dimensiunea afectivă (crearea
sau modificarea unor atitudini şi
sentimente)
-dimensiunea comportamnetală
(schimbă ri ale modului de acţiune
ale indivizilor şi fenomene de
mobilizare socială )
Sistemul de valori pe care mass-media afirmă că le promovează
sunt:
•dreptul la informare a publicului,
•libertate de informare,
•accesul la informaţie.

Disfuncţiile mass-media:
•promovarea non- valorilor;
•pornografia
•violența
•Propaganda
Comunicarea în grădiniţe; modalităţi de implementare;

Grupul de copii şi cadre didactice (facebook, whatsapp)

Internet (pagina de internet a grădiniţei şi adresa de e-mail)
Pliantul de prezentare (flyer)
Mapa de prezentare
Ziarul (revista) grădiniţei.
Cărţi de vizită
Rolul mass-media
în imitarea
comportamentelor
agresive în
preșcolaritate
Chiar dacă cercetătorii nu afirmă existenţa unei relaţii de tip cauză-
efect între expunerea la modelele agresive din mass-media şi
agresivitatea manifestată de copii, legătura dintre cele două aspecte
este puternică.
Sursele potențiale din mass media care transmit informații agresive și violente
pot fi clasificate astfel:
a) televiziunea, b) jocurile la c) muzica
cazul special al computer, în special
desenelor animate; cele care au elemente
agresive;

(Bushman și Chandler, 2007; Thorn, 2008) [apud Stan,

2016, p.205].
 Violenţa ocupă unul dintre primele locuri, ca pondere, pe canalele
TV din întreaga lume. Deşi, în ultimii ani, fenomenul violenţei pe micul
ecran a atras cele mai multe dezbateri publice, critici şi sancţiuni,
televiziunea continuă să transmită din ce în ce mai multă violenţă, iar
telespectatorii din toată lumea, mai ales tinerii, caută cu aviditate
(lăcomie) aceste programe.

Talpau-Violeta_Influenţa-mass-mediei-asupra-copilului---implicaţ
ii-în-determinarea-comportamentului-violent.pdf
 Faptul că violenţa din media constituie una dintre cele mai importante
cauze ale violenţei în lumea reală este dovedit în peste 1000 de studii şi
articole apărute în diferite colţuri ale lumii.
Din majoritatea cercetărilor efectuate, rezultă că violenţa de la televizor
are următoarele efecte:

Talpau-Violeta_Influenţa-mass-mediei-asupra-copilului
---implicaţii-în-determinarea-comportamentului-violent
.pdf
 Ce se întâmplă dacă un model manifestă comportamente
agresive?

Alfred Bandura și colaboratorii săi (1960), au realizat mai multe

studii comportamentale în care au cercetat rolul factorilor psihosociali
în imitarea comportamentelor agresive de către copii.

3-6 ani;
le-au pus la dispoziție creioane, foi, diferite jucării (ciocan, o
păpușă);
li s-a explicat că fiecare are libertatea să aleagă ocupația preferată;
cercetătorul se poziționa în aceeași sală, având aceleași obiecte, dar
de dimensiuni mai mari.
 Adultul manifestă ostilitate față de păpușă din
punct de vedere comportamental și verbal. S-a constatat o
frecvență crescută a manifestărilor agresive la copii.

Experimentul a evidențiat faptul că un

comportament poate fi învățat prin observare (imitație
vicariantă), stocat în memorie și reprodus imediat sau după
o perioadă de timp. (Stan, 2016, p. 207)
Micuții nu văd alte trăsături de caracter pozitive. Ei apreciază la eroi mai
mult duritatea, fiind preferaţi pentru statutul lor de războinici şi justiţiari.

Imaginaţi-vă că, la televizor, un copil vede un erou care primeşte o lovitură

foarte puternică, dar acesta nu păţeşte nimic. E posibil ca micuţul să creadă că,
lovindu-l astfel pe prietenul său de joacă, nici el nu va fi rănit.

Talpau-Violeta_Influenţa-mass-m
ediei-asupra-copilului---implicaţii
-în-determinarea-comportamentul
ui-violent.pdf
 SOLUȚII
Părintele are un rol important în diminuarea acestor influenţe negative, de aceea trebuie limitat timpul petrecut în faţa
televizorului.

E recomandabil să vezi măcar un episod din programul lui preferat. În felul acesta, afli ce
urmăreşte şi poţi discuta despre ce se întâmplă acolo.

Când vezi un incident violent la televizor e necesar să discuţi despre ceea ce a

cauzat comportamentul agresiv al persoanei respective.
Ar trebui să mai spui că acel comportament nu este caracteristic adulţilor,
pentru că ei îşi rezolvă în alt mod conflictele: discutând, negociind, îndeamnă
copilul să spună cum ar mai fi putut acţiona persoana din film sau ce alte
soluţii nonviolente ar fi avut la îndemână.
o Trebuie să-i explici că anumite secvenţe nu
sunt reale, că oamenii respectivi nu au fost
loviţi sau ucişi, însă dacă acest lucru li s-ar
întâmpla în realitate, ar fi răniţi foarte grav.

o Interzice-i să se uite la programele care ţi se

par prea violente. Dar, de fiecare dată, oferă-i
copilului o explicaţie pentru decizia luată.

o Încurajează-l să se uite la documentare şi programe educaţionale de tipul celor

care prezintă viaţa plantelor şi animalelor. Imaginaţi împreună activităţi
plăcute, care să înlocuiască privitul la televizor, sau faceţi împreună diverse
treburi prin casă.

o Este preferabil ca tu însăţi să fii un model pentru copilul tău şi să-ţi investeşti
timpul în activităţi mult mai sănătoase decât privitul la televizor.
 Adevărata comoară a tehnologiei digitale este faptul că oferă copiilor mai
mari posibilitatea jocului plin de imaginație. Sunt exemple nenumărate de jocuri online
care le dau copiilor, adolescenților și adulților ocazia de a se juca și de a fi creativi.
Copiii își pot crea avatare sau identități alternative și pot trăi aventuri fantastice.

Conținutul și organizarea contează foarte mult în era digitală.

Jocurile excesiv de violente desensibilizează jucătorul la violență sau provoacă
un comportament agresiv. Jocurile neadecvate vârstei pot fi frustrante și
demoralizante pentru copiii mai mici.(Gold, 2016)
 Între educaţie şi sistemul mass-media există de multă vreme legături
indisolubile, care s-au întărit continuu în ultimul timp, îndeosebi odată cu
dezvoltarea tehnologiilor informaționale.
Este deja un fapt incontestabil că în condiţiile diversificării nevoilor
educative în lumea modernă mass-media poate reprezenta o semnificativă
resursă a învăţării
 Mijloacele de comunicare în masă au o puternică forţă de modelare a
personalităţii prin varietatea şi bogăţia informaţiilor, prin specificul şi potenţialul
lor. Funcţia educativă a mass-mediei, care se manifestă în mod tranșant, nu
substituie rolul instituţiilor de învăţământ, ci se alătură acestora, contribuind la
realizarea obiectivelor educaționale.
 Mass-media, prin activitatea sa, se constituie drept un factor al educaţiei,
care lasă urme adânci în conștiința persoanei. Ea poate să amplifice sau să
diminueze experienţele personale și colective. Într-o societate pătrunsă de spiritul
informațional, educaţia nu trebuie să rămână în urmă.
Chiar dacă informaţia parvine prin canale mediatice, oricum, această
informaţie trebuie verificată, filtrată, pentru a-i asigura maximumul de veridicitate.
Atenţia cuvenită, acordată acestor elemente, va ajuta la delimitarea binelui de rău,
originalului de fals.
 Educarea copiilor, pentru a le inocula selectivitate în folosirea media,
este o responsabilitate a părinţilor, a şcolii, a societății în general.
Rolul educatorilori/profesorilor este de primă importanţă. Ei au dreptul şi
datoria de a garanta folosirea prudentă a mijloacelor de comunicare prin
formarea conştiinţelor copiilor pentru a exprima judecăţi sănătoase şi obiective,
care îi vor călăuzi mai apoi în alegerea sau respingerea opțiunilor disponibile.
 Pentru a face acest lucru,profesorii trebuie să aibă parte de încurajare şi
asistenţă din partea şcolilor. Cu alte cuvinte, se impune necesitatea educației prin
și pentru mass-media, racordată la exigențele, dinamice și mereu înnoitoare, ale
timpului.
Circulatia stirilor false este un fenomen ce nu poate fi oprit. Astfel, uan dintre
atributiile educatorului/profesorului este de a selecta continuturile adevarate din
mass media, inainte de a le oferi acces copiilor catre anumite informatii.
Insa pentru a putea exercita aceasta sarcina corespunzator atat elevii cat si
profesorii au nevoie de un training specia in acest sens.
 Câteva exemple despre educația pe teme de media și fake news,
în diverse țări:

Poate cel mai avansat sistem de învățământ din Europa, când vine vorba
despre combaterea fake news, este cel din Franța. Acolo, guvernul a lansat un
program prin care jurnaliști și specialiști în comunicare sunt invitați în școli
pentru a-i învăța pe tineri să identifice știrile false și acțiunile de dezinformare.
 Circa 30.000 de profesori și alți profesioniști au fost sau sunt instruiți
în acest sens, anual, iar Ministerul Culturii a mărit bugetul dedicat acestor
cursuri până la aproape 7 milioane de euro. Un curs opțional pe astfel de teme, la
nivel de liceu, este de asemenea disponibil, iar unii profesori cer ca el să devină
obligatoriu.

Spre deosebire de sistemul francez, în România materia Educație

media se doreste a fi obligatorie la clasele a VI-a și a IX-a, timp de 1 oră pe
săptămână. Deci nu cursuri făcute sporadic și nici materie opțională.
 Și în SUA, și în Europa, Google – una dintre marile companii de
Internet arătate cu degetul pentru faptul că au permis escaladarea fenomenului
Fake News – contribuie cu milioane de dolari pentru programe de educare a
tinerilor pe teme de media literacy.

Un exemplu:
- dintre cele oferite de Google pe ambele maluri ale Atlanticului – campania prin
institutul de profil Poynter pentru a atinge, prin cursuri predate în școli, circa 1
milion de adolescenți americani. Aceștia sunt învățați să perceapă elemente
suspecte, să folosească site-uri de verificare a informației și instrumente de
validare a surselor, dar și tehnici specifice social media pentru identificarea fake-
urilor.
 În Marea Britanie, programe pentru educarea tinerilor în materie de
fake news există la nivel corporatist, guvernamental și neguvernamental, dar și
în formule combinate.
Între altele, educația pe teme fake news este pe agenda instituțiilor și în Suedia,
Italia (unde înaintea actualului guvern populist, beneficiar al campaniilor de știri
false, autoritățile au atras compania publică RAI în programul educațional).
 Bibliografie:

•Gold, J. (2016). Părinte în era digitală, Editura Trei, București.

•Onici O. (2016), Imitația comportamentelor agresive la copii și rolul mass-
media, în Stan, Liliana, Educație timpurie. Probleme și soluții, Polirom, Iași.
•Stan, L.(2016), Dezvoltarea copilului și educație timpurie, Polirom, Iași
•Stan, L. (2016), Educație timpurie. Probleme și soluții, Polirom, Iași
•Patti M. Valkenburg, Jessica Taylor Piotrowski, Generația digitală și
dependența de media, Edit. Niculescu,2018;
•Talpau-Violeta_Influenţa-mass-mediei-asupra-copilului---implicaţii-în-dete
rminarea-comportamentului-violent.pdf