Tudor Arghezi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pagina „Arghezi” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Arghezi (dezambiguizare).
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai
1880, București – d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român, cunoscut
Tudor Arghezi
pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența
baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară,
reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între
altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire
și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru
copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură
română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din
Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu
propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii
române între cele două războaie mondiale o altă explicație,
pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie
și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura
română. După o altă ipoteză, numele poate veni de la numele bonei
(Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.[3]
Date personale
Nume la
naștere Ion Nae Theodorescu
Născut 21 mai 1880
Cuprins București, România
Decedat 14 iulie 1967 (87 de ani)
Biografie București, Republica Socialistă
Primii ani România
Perioada anilor 1910
Părinți Nae Theodorescu și Maria
Căsătorit cu Constanța Zissu
Interbelicul Paraschiva Burda
Interdicții și reabilitări Copii Eli Lotar (cu Constanța Zissu)
Publicistul
Mitzura (cu Paraschiva Burda)
Barutu (cu Paraschiva Burda)
Desenatorul Naționalitate România
Premii și distincții Cetățenie RSS Moldovenească
Opere Religie creștinism ortodox[*]
Fragmente audio Ocupație poet, prozator, jurnalist
Pseudonim Tudor Arghezi
Note
Limbi limba română[2]
Bibliografie
Selecție din bibliografia critică
Studii Colegiul Național „Sfântul Sava”
din București
Legături externe Activitatea literară
Activ ca 1896 – 1967
scriitor
Mișcare/curentModernism, Simbolism
Biografie literar Poporanism
Specie literară poezie lirică, ficțiune, satiră,
pamflet, literatură pentru copii
Primii ani Operă de 1896[1] în ziarul "Liga ortodoxă":
debut * 25 iulie - proza „Din ziua de azi”
* 30 iulie - poezia „Tatal meu”
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. * 30 iulie - poezia „Tatal meu”
46[4], numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Opere „Flori de mucigai”, ”Ochii Maicii
semnificative Domnului”, „Cuvinte potrivite”,
Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev „Bilete de papagal”
al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său
Note
dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile Premii Premiul Național pentru Literatură
gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Ordinul Meritul Cultural
Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației
Membru titular al Academiei Române
familiale, este nevoit să se întrețină singur, dând meditații.

Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în Semnătură
ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia
„Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski
îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va Prezență online
rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme Internet Movie Database
în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează Modifică date / text

pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe

studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.

Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu
pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet:

"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de
cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost
[5]
socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei."

A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză) polemizând în articolele vremii
cu George Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă.[6] La 19 ani a intrat la
mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie,
Linia Dreaptă, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.[7] Arghezi, Gala Galaction și Demetrius au fost legați printr-o
Lucia Demetrius.[8]
strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista

În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un
spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române.
În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală.

În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul
copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei
doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la Paris unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a
participat la cursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la
Geneva, unde
.[9]
a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câstige existența, a lucrat în atelierul unui bijutier

În acel timp, datorită criticismului său referitor la represiunea mișcării țărănești, a fost ținut sub supraveghere de autoritățile elvețiene.

În 1909 a vizitat Italia.

Perioada anilor 1910

S-a reîntors în România în 1910, și a publicat lucrări în Viața Românească, Teatru, Rampa, și în revistele lui N. D. Cocea Facla și
Viața Socială, dar și în revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction; s-a aflat într-o perioadă în care a avut o activitate literară
prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și-a câștigat notorietatea în cercurile teatrale, politice și literare
ale vremii.[10] Cocea a contribuit la succesul lui Arghezi, publicând unul din primele poeme ale poetului,Rugă de seară.[11]
În această perioadă, Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea
pictorului Ștefan Luchian care suferea de scleroză multiplă și era acuzat de fraudă (din
cauza suspiciunii că nu ar mai putea picta, dar ar permite ca lucrările altora să fie
semnate cu numele său)[12]

Era prezent cu regularitate la Kübler Café din București unde s-a format un cerc de
artiști și intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu, Liviu Rebreanu,
Eugen Lovinescu, Victor Eftimiu, Mihail Sorbul și Corneliu Moldovanu, dar și pe
pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari, Jean Alexandru Steriadi, compozitorul Alfons
Castaldi, și pe colecționarul de artă Krikor Zambaccian.[13] Conform lui Zambaccian,
Arghezi a putut fi văzut mai rar la celălalt loc de întâlnire, Casa Capșa.[13] În acea
perioadă era și un asociat al omului politic și colecționarului de artă Alexandru Bogdan-
Pitești, și lua parte în mod regulat, împreună cu Galaction, Cocea, Minulescu, Adrian
Maniu și alți artiști plastici, la cercul creat de Maniu de la Știrbei-Vodă, lângă Parcul
Cișmigiu.[14] A scris și un poem dedicat lui Bogdan-Pitești.[14]

Timbru din 1980 reprezentând-ul

Interbelicul pe Tudor Arghezi

După izbucnirea primului

război mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de
partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care
doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei (ca o
încercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria); a fost un susținător
al unirii Basarabiei Vechiul Regat și detesta alianța implicită cu Rusia
Imperială.[15]

În timpul realizării României Mari mai exact în perioada 1918 - 1919 e

închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici), la
Tudor Arghezi la aniversarea vârstei de 85
de ani penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile
germane de ocupație. In 1927 apare cu mare întârziere prima sa carte de
poezii "Cuvinte potrivite", iar un an mai târziu tot sub direcția sa, apare
ziarul "Bilete de papagal". După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole.
Va impune în literatura română ca specie literară tableta. În 1929 publică prima sa carte de proza, "Icoane de lemn". În 1931 va
publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca și "Poarta neagră", de anii de detenție. Tot acum, pentru copii, publică
volumul în proza "Cartea cu jucării", inaugurând o direcție secundară în creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele
știute de școlari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanță" s.a. Manualele școlare cuprind multe
creații ale sale destinate copiilor din toată lumea. În 1934 publică romanul "Ochii Maicii Domnului" , tema principală fiind dragostea
materna și devotamentul filial. Continuă să scrie poeme și în 1935 publică volumul "Versuri de seară". În 1936 apare "Cimitirul
Buna-Vestire", roman, dar care poartă subtitlul "poem". În 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proză.
În 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de
poliție. La 30 septembrie, apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german Manfred von Killinger[16]. Ziarul e
imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. aVfi eliberat un an mai târziu.

Interdicții și reabilitări
În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A.
Toma, intitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi,
autorul sancționează un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis
imediat după publicarea acestuia și se retrage din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi supraviețuit, după cum afirma,
din vânzarea cireșelor.
În perioada 1952 - 1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Tudor Arghezi este distins cu
premii și titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în
regimul comunist, ca și Mihail Sadoveanu, colaborând cu autoritățile și scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul
"1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrițe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin București". În 1967, poetul moare, fiind
înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Str
. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu,
fiind menținută de fiica sa,Mitzura Arghezi.

Publicistul
La vârsta de 16 ani debutează în "Liga ortodoxă" a lui Alexandru Macedonski, sub semănătura Ion Theo. Până în 1910 - când a
început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget românesc", "Națiunea", "Bilete de papagal" -
publică la mai multe periodice ale vremii: "Revista modernă", "V
iața nouă", "Facla", "Viața românească" și altele.

Desenatorul
La vârsta de 16 ani, Tudor Arghezi a fost custodele unei săli de expoziții a societății „Ileana” (Societatea pentru dezvoltarea artelor în
România, inițiată de câțiva pictori, printre care Constantin Artachino, Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, în iulie 1897). Aflându-se
în mediul pictorilor și pasionat de desen, Arghezi a schițat în peniță peisaje și portrete de o calitate care i-ar fi prevestit un destin de
artist în toată regula. Poetul a mărturisit că opțiunea pentru scris a fost dictată doar de lipsa mijloacelor pentru a-și procura un atelier,
șevalete, pânze, vopseluri. La Editura Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad a apărut un elegant album cuprinzând 80 de
desene și fragmente de manuscrise din tinerețea lui Arghezi. Multe din desene datează din perioada 1905- 1910, când Arghezi a stat
în Elveția.[17]

Premii și distincții
Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946,
Premiul Național de Poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este distins cu numeroase titluri și premii, iar în
anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder.

A fost sărbătorit cu prilejul zilelor de naștere la 80 și, respectiv 85 de ani, ca „poet național”.

În 1965 a fost nominalizat [18] la Premiul Nobel pentru Literatură. Nominalizarea a venit din partea filologului italian Angelo
Monteverdi.

Literatura română
Opere
Pe categorii
Cuvinte potrivite, poezii, 1927
Istoria literaturii române
Icoana de lemn, tablete, 1929
Poarta neagră, tablete, 1930 Evul mediu
Flori de mucigai, poezii, 1931 Secolul 16 - Secolul 17
Cartea cu jucării, poezii, 1931 Secolul 18 - Secolul 19
Tablete din Țara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933 Secolul 20 - Contemporană
Ochii Maicii Domnului, 1934
Cărticica de seară, poezii, 1935 Curente în literatura română
Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934 Umanism - Clasicism
Versuri, 1936 Romantism - Realism
Ce-ai cu mine vântule?, 1937 Parnasianism - Simbolism
Lina, roman, 1942 Naturalism - Modernism
Eminescu, studiu critic, 1943
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Versuri alese, 1946
Suprarealism - Proletcultism
Bilete de papagal, 1946
Neomodernism - Postmodernism
Una sută una poeme, 1947
 Prisaca, 1948, poeme pentru copii Scriitori români
1907-Peizaje, 1955 Listă de autori de limbă română
Pagini din trecut, publicistică, 1955 Scriitori după genuri abordate
Cântare omului, 1955
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Frunze, 1961
Poeți - Eseiști
Poeme noi, 1963
Cadențe, 1964 Nuveliști - Proză scurtă
Silabe, 1965 Literatură pentru copii
Răzlețe, 1965
Portal România
Versuri lungi, 1965 Portal Literatură
Ritmuri, 1966 Proiectul literatură
Litanii, 1967
Noaptea, 1967
O Furnică
Testament

Fragmente audio

Note
1. ^ Tudor Arghezi - Zdreanta, Testament, Rug de seara, Cantec de adormit Mitura, aTlharul, Flori de mucigai(http://ww
w.tudorarghezi.eu/)
2. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb120282997), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ Descoperire uimitoare a lumii literare: Tudor Arghezi, copilul din flori al bonei unguroaice, Ergézi Rozália.
Rezultatul unei cercetări extrem de controversate(http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/descoperire-uimitoare-lumii-litera
re-tudor-arghezi-copilul-flori-bonei-unguroaice-ergezi-rozalia-rezultatul-cercetari-extrem-controversate-1_55bf8b0af5
eaafab2c369d50/index.html)- Adevărul, 4 august 2015.
4. ^ Vasile Filip: Comunitatea academică din cadrul Universității de V est „Vasile Goldiș” a sărbătorit, în data de 21 mai,
nașterea marelui scriitor român Tudor Arghezi, 21 mai 2012 (http://www.aradon.ro/uvvg-a-marcat-ziua-de-nastere-a-l
ui-tudor-arghezi/1110698)
5. ^ Macedonski, 1896, în Vianu, p.477
6. ^ Arghezi, Vers și poezie, 1904, în Din presă... (1900-1918), p.125-139
7. ^ Vianu, p.478; Zalis, p.VII
8. ^ Zalis, p.VII
9. ^ Willhardt et al., p.15
10. ^ Vianu, p.479-482
11. ^ Vianu, p.479-480
12. ^ Arghezi, Din zilele lui Luchian, în Scrieri, p.617, 620-621
13. ^ a b Zambaccian, Capitolul VII
14. ^ a b Zambaccian, Capitolul VIII
15. ^ Zbuchea
16. ^ IPOSTAZELE PAMFLETULUI, Doina Bogdan-Dascălu(http://www.culturasicomunicare.com/v2/dascalu.pdf)
17. ^ Arghezi desenator (http://www.romlit.ro/arghezi_desenator2)
18. ^ Lista cu nominalizații la Premiul Nobel pentru Literatură din anul 1965(http://www.nobelprize.org/nomination/archiv
e/list.php?prize=4&year=1965)

Bibliografie
Tudor Arghezi, Scrieri. Proze, Editura Minerva, București, 1986
 Tudor Arghezi, Scrieri. Proze, Editura Minerva, București, 1986
en Lucian Boia, History and Myth in Romanian Consciousness , Central European University Press, 2001
George Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, Editura Minerva, București, 1983
en Dennis Deletant, Communist Terror in Romania, C. Hurst & Co., London, 1999ISBN 1-85065-386-0
Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Editura Humanitas, București, 1990
Dumitru Hâncu, "Tudor Arghezi. Scrisori din închisoare (II)", în Ziarul Financiar, 30 octombrie, 2002
en Kathleen Kuiper, Merriam-Webster's Encyclopedia of Literature, Merriam-Webster, Springfield, Massachusetts,
1995 ISBN 0-87779-042-6
Eugen Marinescu (ed.),Din presa literară românească (1918-1944), Editura Albatros, București, 1986
D. Murărașu, Din presa literară românească (1900-1918), Editura Albatros, București, 1970
Alexandra Olivotto, "Cele mai nocive cărți din cultura românească" , în Cotidianul, 18 octombrie, 2005
Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995
Grigore Traian Pop, "Cînd disidența se pedepsește cu moartea. Un asasinat ritual: Mihail Stelescu" , înDosarele
Istoriei, 6/IV (1999)
Ion Simuț, "Putea fi Arghezi legionar?", înRomânia Literară, nr. 5, 9 februarie, 2007; disponibil prinRomânia
Culturală, "Polemici"
en Vladimir Tismăneanu, Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism , University of
California Press, Berkely, 2003 ISBN 0-520-23747-1
Constantin Țoiu, "Amintiri cu poeți", la Memoria.ro; din 16 iulie, 2007
Tudor Vianu, Scriitori români, Vol. III, Ed. Minerva, București, 1971
en Mark Willhardt, Alan Michael Parker (ed.),Who's Who in 20th Century World Poetry . Routledge, London, 2000
ISBN 0-415-16355-2
Gheorghe Zbuchea, Despre problema basarabeană în politica externă a României în anii 1912-1916 , la
Universitatea din București; din 16 iulie, 2007
Henri Zalis, prefața la Lucia Demetrius, Album de familie. Nuvele alese (1935-1965), Editura pentru literatură,
București, 1967, p. V-XXXI
Krikor Zambaccian, Însemnările unui amator de artă, publicată și găzduită de LiterNet; din16 iulie, 2007
C. D. Zeletin, "Cu George Emil Palade, la San Diego, despre boala lui uTdor Arghezi", la Memoria.ro; din 16 iulie,
2007

Selecție din bibliografia critică

Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, 1940
Șerban Cioculescu, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, 1946
Tudor Vianu, Tudor Arghezi, poet al omului, 1961
Dumitru Micu, Opera lui Tudor Arghezi, 1965
Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi, 1979
Tudor Arghezi interpretat de…, antologie de Alex Ștefănescu
Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, 1972
Alexandru George, Marele Alfa, 1970
Petre Anghel, "Tudor Arghezi", 100 cei mai mari scriitori români, 2003
Dumitru Micu, Arghezi, 2005

Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – A
Arghezi, poezie între agonie și extaz
40 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi
Arghezi, trimis în lagăr de naziști, apoi elogiat de comuniști, 16 ianuarie 2011, Adevărul
Cealaltă față a lui Arghezi, 30 noiembrie 2011, Andreea Lupșor, Adevărul - Articol Historia
Tudor Arghezi a pupat mâna Moscovei, 18 iunie 2010, Cotidianul
MEMORIA CARTII POSTALE / Arghezi si nu numai, 7 ianuarie 2009, Calin Hentea,Ziarul de Duminică
Valori ale culturii naționale: 46 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi, 14 iulie 2009, Amos News
Cîndva: Tudor Arghezi..., 31 august 2008, Serban Cionoff, Jurnalul Național
„Omul dispune de resorturi mari ca să facă din viața sa o bucurie“ , 24 februarie 2009, Adrian Agachi,Ziarul Lumina
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=T
udor_Arghezi&oldid=12459300

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 noiembrie 2018, ora 21:44.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.