Ideologii abordate intr-o autobiografie

Autobiografia apartine genului biografiei si face referire la datele esentiale ale vietii
unui individ, povesti de viata relatate chiar de catre acesta, avand scopuri diferite. Jean
Jacques Rousseau definea acest termen ca fiind “o naratiune retrospective in proza, facuta de
o persoana reala despre propria sa existenta si care se concentreaza pe o viata individuala, in
special cu privire la evolutia personalitatii sale”.

In aceasta lucrare voi lua in discutie doua dintre autobiografiile care au marcat acest
registru, cu referire la ideologiile care au influenta asupra textelor : “Confesiuni”, opera lui
Jean Jacques Rousseau si “Confesiuni” , opera lui Augustin.

“ Confesiuni” este o carte autobiografică a lui Jean-Jacques Rousseau. În vremurile

moderne, este adesea publicată cu titlul “Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau”, pentru a-l
deosebi de “Confesiunile” Sfântului Augustin. Acoperind primii cincizeci și trei de ani ai
vieții lui Rousseau, până în 1765, a fost finalizat în 1769, dar nu a fost publicat până în 1782,
la patru ani după moartea lui Rousseau, chiar dacă Rousseau a citit în mod public fragmente
ale manuscrisului său la diferite saloane și alte locuri de întâlnire .

“ Confesiunile Sfantului Augustin” este o lucrare autobiografica alcatuita din

treisprezece carti, scrisă în latină între 397 și 400 d.Hr..Lucrarea evidențiază tinerețea
păcătoasă a Sfântului Augustin și convertirea sa la creștinism. Confesiunile sunt, în general,
considerate unul dintre cele mai importante texte ale lui Augustin. Este văzută ca prima
autobiografie occidentală scrisă vreodată și a fost un model influent pentru scriitorii creștini în
Evul Mediu.

Rousseau isi incepe confesiunile prin a pretinde ca este pe cale sa se angajeze intr-o
provocare pe care nu a mai incercat-o niciodata, de a prezenta un autoportret care sa fie “
apropiat de natura” si care sa nu ascunda nimic. El isi incepe povestea descriindu-si familia,
inclusiv moartea mamei sale la nasterea sa. Vorbeste despre cele mai timpurii amintiri, care
incepeau la varsta de cinci ani , despre copilaria sa in anii in care tatal sau l-a parasit si despre
decizia de a vedea lumea la varsta de saisprezece ani.

De-a lungul confesiunilor, Rousseau detaliaza cateva evenimente aparent minore, care
au o mare importanta pentru el. Ceea ce ne determina sa credem ca jurnalul sau se incadreaza
in sfera realitatii sunt discutiile frecvente despre experientele mai neplacute sau jenante din
viata sa, dedicand mult timp descrierii acestor tipuri de episoade. Intr-o sectiune, el discuta
experienta revelatoare pe care a avut-o la unsprezece ani, cand a fost agresat de catre o bona
mai in varsta decat el, episod care i-a starnit dorinta de a fi lovit din nou, considerand acest
lucru ca pe o intrare in lumea sexualitatii adulte.

Rousseau continua sa-si descrie viata si ajunge in cele din urma la maturitate,
Naratiunea continua intr-un mod similar in sectiunile ulterioare, concentrandu-se mai putin pe
locurile unde calatoreste si pe locurile de munca decat pe incercarile sale personale , pe
iubirile neimportante si frustrarile sexuale. El vorbeste despre relatia sa semnificativa cu
femeile, inclusiv despre vechea lui companie, Therese la Vasseur si batrana matroana
Madame de Warens, la domiciliul careia ramanea adesea in tinerete. In ultimele dintre cele
doua douasprezece carti care alcatuiesc opera, Rousseau vorbeste despre munca sa
intelectuala, despre scrierile sale si despre relatiile sale cu filosofii contemporani.

Cateva autobiografii notabile au existat in Europa, inainte ca Rousseau sa publice

“Confesiuni” , dar munca sa in multe privinte reprezinta o forma literara complet noua. Desi
lucrari precum “Confesiunile Sfantului Augustin” fusesera anterior citite si celebrate pe scara
larga, operele religioase de acest fel difera foarte mult de ale lui Rousseau, deoarece acestea
urmareau sa transmita o poveste inspirativa despre virtouzitatea religioasa. Dimpotriva,
confesiunile lui Rousseau au cautat sa descopere intreaga viata a autorului, oferind detalii
despre toate imperfectiunile, virtutile si experientele formative ale copilariei ca mijloc de a
explica si justifica punctele de vedere si personalitatea sinelui sau adult.

Desi Rousseau afirma ca opera sa nu trebuie citita ca fiind o relatare neclara a datelor
si evenimentelor si admite ca, cel mai probabil, el primeste de cele mai multe ori date factuale
gresite atunci cand memoria lui esueaza, datele si evenimentele exacte nu sunt centrul de
interes al confesiunilor. El spune ca, desi poate amesteca datele anumitor intamplari, nu-si va
pierde niciodata trairile pe care le are in legatura cu acestea si ca sentimentele provocate sunt
cele care il ghideaza in relatarea subiectului povestirii sale.

Fiind o lucrare de literatura, a inaugurat genul modern de autobiografie si a influentat

tehnica narativa in marile romane aparute in secolul urmator. Accentul pus de Rousseau
asupra adultilor, in special in ceea ce priveste dezvoltarea sexualitatii, sugereaza autenticitatea
operei. Confesiunile sunt, de asemenea, lucrarea considerate cea mai raspunzatoare pentru
acreditarea frecventa a lui Rousseau ca parinte al miscarii romantice, pentru masura in care
subliniaza importanta experientei subiective, individuale si senzoriale a lumii.
Potrivit lui Rousseau, “nevoile” rezulta din pasiuni, ceea ce face ca oamenii sa-si doreasca un
obiect sau o activitate. Nevoile umane sunt strict limitate la acele lucruri care asigura
supravietuirea si reproducerea, inclusiv alimente sau somn . Odata cu trecerea timpului,
aceste tipuri de nevoi devin din ce in ce mai mult o parte a vietii de zi cu zi , ele devin
necesare.

Daca opera lui Rousseau ia in discutie experientele personale din copilarie ca fiind
factori decisivi in formarea adultului, Confesiunile Sfantului Augustin face trimitere la
contextual religios si filosofic. Confesiunile lui Augustin sunt un amestec divers de
autobiografie, filosofie, teologie si exegeza critica a Bibliei crestine. Primele noua carti ale
lucrarii urmaresc povestea vietii lui Augustin, de la nastere pana la evenimentele care au avut
loc imediat dupa covertirea sa la catolicism. Augustin, spre deosebire de Rousseau, trateaza
aceasta autobiografie ca fiind mai mult decat o oportunitate de a-si relata viata; de cele mai
multe ori, un eveniment mentionat ester insotit de o explicatie religioasa sau filosofica. De
fapt, evenimentele pe care Augustin alege sa le reaminteasca au scopul de a analiza aceste
probleme.

Nascut si crescut in Thagoste, in partea de est a Algeriei, Augustin intra intr-o lume sociala pe
care acum o vede pacatoasa, pana la punctul de nebunie. Scoala este ilustrata ca avand scopuri
gresite, iar baietii precum Augustin sunt instruiti sa se dedice mai degraba unor actiuni cu
scopuri materiale, tranzitorii, in detrimentul credintei. La fel ca Rousseau, Augustin ia in
discutie tema sexualitatii, insa intr-un mod diferit. El percepe aceasta perioada a vietii sale ca
pe o lectie despre modul in care afundarea in lumea materiala este propria pedeapsa, creand
doar stari de tulburare, confuzie si durere. Ca student in Thagoste si apoi in Cartagina,
Augustin ia parte la aventuri sexuale si filosofii false ( maniheismul). Tanarul Augustin
dezvolta o pasiune pentru urmarirea adevarului filosofic, ceea ce Rousseau nu considera ca
fiind primordial, pentru ca se bazeaza mai mult pe realitatea de zi cu zi. Astfel, Augustin
invata doctrinele maniheismului, scepticismului si neoplatonismului. Aceasta ultima filosofie
va avea o influenta profunda asupra lui- Confesiunile sunt,probabil, expresia fuziunii sale
complicate de teologie catolica cu idei neoplatonice.

Mutarea din Thagaste in Cartagina si mai apoi, in Milano nu opreste lupta sa cu

indoielile despre ceea ce a invatat si despre interesul sau in devenire pentru catolicism,
credinta mamei sale,Monica. El continua, de asemenea, sa-si urmeze cariera ca profesor de
retorica. Ultimele patru carti ale confesiunilor se departeaza complet de autobiografie,
nemaiavand nimic in comun cu opera lui Rousseau, Augustin se concentreaza asupra
problemelor religioase si filosofice ale memoriei ( Cartea X) , timpului si eternitatii ( Cartea
XI) si interpretatii cartii Genezei (Cartile XII si XIII) . Cu toate acestea, in ciuda acestei
schimbari aparent evidente a continutului, confesiunile sunt in mod remarcabil coerente.
Pentru a face ca autobiografia sa sa fie profund reflective, Augustin a introdus deja multe
dintre aceleasi idei si teme care primesc un tratament direct in ultimele patru carti.

Tema unificatoare care apare pe parcursul intregii lucrari este cea a rascumpararii:
Augustin vede propriul sau proces de intoarcere la Dumnezeu ca pe o instanta a intoarcerii
intregii creatii catre Dumnezeu. Forma lucrarii corespunde indeaproape obiectivului si
continutului acestuia : lucrarea se refera la intoarcerea creatiei la Dumnezeu, are drept scop
sa-i inspire pe altii sa caute cu perseverenta aceasta intoarcere si ia forma originara a unei
adresari directe catre Dumnezeu. In acest context, este demn de remarcat faptul ca, pentru
Augustin “ marturisirea” a dus la intelesul dual al unei recunoasteri a vinovatiei si a unui act
de lauda.

Un alt aspect are diferentiaza cele doua opera este legat de existent unor concepte existente in
autobiografii, mai numeroase in opera lui Augustin si diferite ca perceptie :la Augustin,
timpul este subiectul cartii a XI-a a Confesiunilor. El subliniaza ideea de creatie a lui
Dumnezeu, care nu a coincis nu niciun moment, pentru ca timpul a luat nastere numai prin
creatie. Astfel, Dumnezeu nu ar avea nimic de-a face cu timpul. Augustin argumenteaza ca,
desi presupunem ca exista un trecut si un viitor, momentul actual nu are nicio dimensiune sau
durata. Nu se poate spune ca exista timp , Augustin sugerand ca acest termen ar putea face
referire doar la un fel de “intindere a sufletului” , un semn al distantei fata de Dumnezeu. Pe
de alta parte, Rousseau priveste acest subiect intr-un mod realist, considerand ca timpul si
experientele acumulate de-a lungul sau sunt calea spre desavarsire.

Relatia dintre minte si suflet in viziunea lui Augustin nu este una clara, deoarece el
considera ca cei doi termeni se pot substitui. Totodata, el percepe aceste elemente ca fiind
esentiale pentru animarea fiintei umane, Sufletul sau mintea coordoneaza trupul avand o
insemnatate aparte pentru Augustin : ele reprezinta locul cautarii lui Dumnezeu, pe care el il
urmareste ,cautand in profunzime pentru a gasi adevarul care transcende sufletul.

Conflictul operelor le diferentiaza: in timp ce Augustin este preocupat de relatia dintre

om si divinitate, Rousseau considera ca adevaratul conflict este cel dintre natura si ratiune.
Rousseau pledeaza pentru intoarcerea la starea de natura, pentru ca sufletul omenesc este
afectat de societatea in care traieste, iar omul devine de nerecunoscut. Pe de alta parte,
Augustin cauta rezolvarea problemelor sinelui si ale omenirii prin apelul la divinitate si
filosofie. Aceasta idee ar trebui sa ne ajute sa intelegem structura aparent neclara si
neobisnuita a textului. Primele noua carti ale confesiunilor sunt dedicate vietii lui Augustin,
pana la moartea mamei sale ( eveniment important, cu un impact emotional mare, la care se
raporteaza si Rousseau,intr-un alt context), dar ultimele patru carti fac o trecere brusca la
teologie si filosofie pura. Aceasta schimbare ar trebui inteleasa in acelasi context cu dublul
sens al confesiunilor : pentru Augustin, povestea vietii si rascumpararii sale pacatoase este, de
fapt, o chestiune profund filosofica si religioasa, aceasta reprezentand doar un exemplu al
modului in care omul imperfect doreste sa se intoarca la Dumnezeu. Astfel, aceasta poveste a
reintoarcerii este prezentata mai intai ca o autobiografie si mai apoi in termeni conceptuali.

Ceea ce au in comun cei doi autori este deschiderea catre cititori, expunandu-si
povestea vietii intr-un mod explicit. Observam ca cele doua scrieri sunt guvernate de ideologii
diferite, marcate de perioada in care au fost scrise. Textul lui Rousseau contureaza ideologia
individidualitatii specifica epocii moderne, unde individul se simte diferit fata de ceilalti, in
timp ce textul lui Augustin este guvernat de un sistem filosofic diferit, strans legat de
divinitate si ideologii inovatoare la acea vreme. Pe de alta parte, termenul de “existenta” este
perceput diferit in cele doua autobiografii: pentru Rousseau,autobiografia sugereaza
necesitatea gasirii unui loc in lume si a scopului existentei unui individ, in timp ce, pentru
Augustin,este importanta regasirea omului cu Dumnezeu, ocrotirea acestui cult si pedepsirea
pacatului care altereaza individul.

Intentia celor doua autobiografii nu este asemanatoare, Augustin pune crestinismul in

centrul naratiunii sale si considera ca descrierea propriei vietii este oarecum accidentala,
conditionata de context, in timp ce Rousseau isi expune clar intentia de a fi cunoscut de catre
cititori, prin detalierea nasterii , copilariei si tineretii acestuia.

In concluzie, toate autobiografiile au la baza o anumita ideologie, adica idei si credinte

care au un impact asupra omului. Astfel de ideologii includ concepte care variaza intre religie,
psihologie si filosofie. Cele doua lucrari pe care le-am discutat anterior sunt reprezentative
pentru aceste tipuri de ideologii, avand in vedere ca cele doua texte fac parte din perioade
diferite si ilustreaza perspective distincte asupra existentei si a societatii.
Bibliografie :

Jean Jacques Rousseau, Confesiuni, ed. Minerva, 1969

Augustin, Confesiuni, Ed. Humanitas, 2004

Michel Foucault, Ce este un autor? Ed. Idea Design&Print, 2004

www.wikipedia.ro