SEMINAR 1 14.10.

2022

Lucruri interzise în gramatica curentă:

• predicatul nominal
• nedespărțirea complementelor de circumstanțiale: complementele sunt cerute de
un regent, pe când circumstanțiale nu sunt cerute de nimeni
Ion merge la mare cu Ana. (circumstanțial, deoarece nu este cerut de nimeni – Ion merge
la mare.)
Ion se asociază cu Ana. (complement, deoarece este cerut – Ion se asociază.)
Există totuși o clasă mică de circumstanțiale care încă sunt cerute de regent:
Ion se comportă frumos. (circumstanțial – Ion se comportă)
Preambul: Categorii lexicale / categorii funcționale. Elemente semilexicale?
• părți de vorbire (gramatica tradițională) / clase lexico-gramaticale (în GALR 2008,
GBLR 2016): substantive, adjective, prepoziții, conjuncții, verbe, adverbe etc.
• categorii lexicale: substantivul, adjectivul, verbul, adverbul
o clase deschise – se pot îmbogăți în permanență prin elemente noi;
o număr mare (potențial infinit) de elemente;
o conținut semantic concret.
• categorii funcționale: determinanți, numerale, complementizatori, conjuncții,
auxiliare
o inventar limitat – elementele pot fi enumerate;
o adăugarea de elemente noi – constrânsă (e.g. gramaticalizare1);
o exprimă relații gramaticale ("cuvinte ajutătoare");
o fiecare limbă își dezvoltă propriul set de elemente funcționale.
• elemente semilexicale:
o Corver & van Riemsdijk: There is more between funcional words and
content words that was hitherto assumed (2001: 17);
o nu există o definiție uniformă a elementelor semilexicale; în general, se
acceptă ideea că manifestă o serie de proprietăți la limita dintre lexical și
funcțional;
o inventar – limitat, dar nu atât de limitat ca în cazul categoriilor funcționale

1
spre exemplu gramaticalizarea auxiliarului a avea ce a devenit auxiliar de perfect
compus în limbă (în latină nexistând)
PREPOZIȚIA – PROBLEME

Prepoziții lexicale vs. prepoziții funcționale

de = preopoziție funcțională (nu putem spune sensul lui de)
lângă = prepoziție lexicală (putem deduce sensul, lângă = locul)
prepozițiile lexicale – dotate cu sens (de tip circumstanțial): lângă, despre.
prepozițiile funcționale – ajută la marcarea relațiilor gramaticale:
a = prepoziție care marchează relația de genitiv, când primul constituent al grupului
pe care îl precedă este invariabil (cartea a doi copii, plecare a câțiva oameni)
!!! a nu se confunda cu marca de genitiv: al, a, ai, ale;
cartea a [doi copii]acuzativ; cărțile a doi copii (prepoziție);
cartea aceasta a [copiilor]genitiv; cărțile acestea ale copiilor (marcă de genitiv)
Preopoziția este distinsă prin faptul că aceasta rămâne invariabilă, indiferent de regent.
cartea a doi copii = relația sintactică este de genitiv, dar morfologic (copii) este în cazul
Acuzativ.
a = prepoziție care marchează relația de dativ
grație a doi oameni (morfologic este acuzativ, pentru că doi nu poate fi în
dativ)
la = prepoziție care marchează relația de dativ;
A trimis bani la doi copii. (în această situație nu poate fi pus nimic în afară
de dativul la; la-ul este acolo pentru că doi nu-și poate schimba forma)
de = specifică grupului nominal
carte de vacanță vânzarea de cărți douăzeci de oameni
de (către) = prepoziție care introduce un complement de agent:
Casa a fost dărâmată de (către) proprietar.
pe = marcă a complementului direct:
Îl văd pe Ion (CD = îl… pe Ion)
prepozițiile semilexicale – impuse de regent: apelează la, se gândeste la, se bazează
pe, egal cu, capabil de / pentru, problema constă în etc.
Cazul impus de prepoziții
acuzativ (majoritatea prepozițiilor): la, spre, lângă etc.
genitiv: contra, împotriva, asupra, în fața, în jurul etc.
dativ: grație, mulțumită, datorită.
dar: acțiune contrară obiceiului vs scriere frumoasă, scris frumos
dar: Acționează contrar obieciului. vs Scrie frumos.
La dativ, gramatica tradițională avea o listă mai lungă (conform, contrar, potrivit),
dar restul au rămas adverbe.

CONJUNCȚIA – PROBLEME

conjuncția coordonatoare (de revizuit) – la fel ca în gramatica tradițională;

conjuncția subordonatoare:
• introduc prepoziții necircumstanțiale (= complementizatori):
Cred că va ploua.
Vreau să vii.; Vreau ca tu să vii.; Vreau ca acum să vii.
Te întreb dacă vii.
+ Mi-a spus cum că n-ar fi vinovat. (evidențială)
+ Nu știu cum de nu te descurci.
Regentul poate spune ce complementizator urmează:
vreau (nu poate fi că) să
ca… să – este o variantă a lui să
ca să – nu poate fi folosit ca și complementizator

• introduc propoziții circumstanțiale (= conjuncții)

fiindcă, deoarece – cauză;
încât – consecință;
chiar, dacă, deși – concesie.
dacă – se folosește și când avem o interogație totală transpusă în vorbire indirectă:
Pleci? – interogație totală;
Când pleci? – interogație parțială;
Te întreb dacă pleci. – vorbire indirectă.
fie poate fi și conjuncție și complementizator.
EXERCIȚII

1. Indicați ce caz impun prepozițiile nominalelor din textele de mai jos.

Împotriva lor s-au făcut multe reclamații. - genitiv
Oamenii așteptau apariția vaccinului contra gripei. - genitiv
Băsescu contra guvern (www.gandul.info). – genitiv
Au scăpat cu viață grație airbagurilor. – dativ
Datorită a doi colegi au recuperat cărțile. – relație sintactică dativ, morfologic acuzativ
Cărțile a trei autori au fost premiate. – relație sintactică genitiv, morfologic acuzativ
Consecința a ceea ce a făcut a fost neplăcută. – relație sintactică genitiv, morfologic Ac.
A oferit la trei invitate flori. – relație sintactică dativ, morfologic acuzativ
Mă gândesc la ce se va întâmpla diseară. – acuzativ – subiect – ce – exprimat prin Ac.)
A vorbit cu tine despre plecarea de mâine? - acuzativ
S-a certat cu cine i-a făcut un mare bine. - acuzativ

2. Arătați în ce contexte conectorii subliniați au statut de conjuncție

necircumstanțială / de complementizator și în ce contexte sunt circumstanțiale:
Dacă ai promis, trebuie să mergi la film – Mă întreb dacă situația economică se va
redresa curând – Dacă mă va ierta asta nu poate să știe decât ea.
Sunt curios de vom înscrie din faze fixe sau șuturi de la peste 16 m (www.tempo-
poli.ro) – De mă va căuta, îi voi spune ce va vrea să audă.
La următorul meci cred că vom avea noroc – Îl detestă, că o deranjează tot timpul
cu lătratul – Casa era atât de veche, că ți-era teamă să nu se dărâme.
Este dornic să plece de acasă – A strâns bani să plece de acasă.

3. Precizați statutul morfologic al concetorilor din următoarele perechi:

Unde îl certau tot timpul, câinele a fugit de acasă – Nu am aflat unde va pleca în
concediu.
Nu știu cum se comportă în altă parte decât la serviciu – Cum nu este interesat de
politică, Ion nu urmărește emisiunile pe această temă.
Nu poți fi prieten cu ea, când ea nici nu salută oamenii – Când nu ai inspirație, nu
scrii ușor.
Câinele de a fost alungat nu se grăbește nicăieri – De îl va chema, va răspunde –
Casa de lângă râu este vizitată de mulți turiști.

4. Rescrieți în forma corectă enunțurile în care descoperiți greșeli de utilizare a

conjuncțiilor:
Cunoștea foarte bine regulile jocului. Ori, n-am înțeles de ce a procedat așa.
Am așteptat ca să (doar să) se oprească ploaia.
M-am oprit ca să văd mai bine ce se întâmplă pe stradă. (se poate cu și fără ca)
A venit la noi pentru ca să ne mulțumească.
 M-a întrebat că ce vreau să spun cu asta.
I-a spus ca să nu se mai amestece în treburile ei.
L-a lovit fie din glumă, cum s-a mai întâmplat, sau din neatenție.
Mă va însoți pe drum sau mama, sau tata.
Ion și inclusiv familia lui sunt rezidenți în Italia. (fără și sau fără inclusiv)

TEST INIȚIAL
Subliniați predicatele, despărțiți în propoziții și indicați felul propozițiilor. Analizați sintactic
și morfologic, în această ordine, cuvintele subliniate.
"N-a avut 1/ când să-i spună cele mai simple lucruri despre ea – 2/ poate 3/ că, 6/ dacă
nu i-ar fi fost numele gravat pe placa de alamă de acasă 4/, nici cum o cheamă 5/ nu i-
ar fi spus 6/ – dar a avut 7/ când să devină, în câteva ore, amanta lui 8/.
1 = propoziție principală 4 = condițională 7 = propoziție principală
2 = completivă directă (2) 5 = completivă directă 8 = completivă directă
3 = propoziție principală 6 = subiectivă (3)

i- = pronume personal, persoana a III-a, numărul singular, caz Acuzativ, funcție sintactică
de complement posesiv.
amanta = adjectiv, exprimat prin substantiv comun simplu, gen feminin, număr singular,
caz Nominativ funcție sintactică de nume predicativ, articulat cu articol enclitic a.
SEMINAR 2 28.10.2022

Grupul nominal (GN)

- minimal (centru + modificator restrictiv, complement al modului);
- extins (GN minimal + determinant, cuantificator, modificator, nonrestrictiv, posesor)
EXEMPLU:
[AceastăDet casăCentru mareModif. nonrestr. a MarieiPosesor]Gnextins

Funcțiile sintactice din GN (corespunzătoare atributului din gramatica tradițională):

- determinantul
- cuantificatorul
- modificatorul restrictiv
- modificatorul nonrestrictiv
- posesorul
- complementul numelui.

DETERMINANTUL
- categorie funcțională;
- funcție de referențializare a substantivului;
- realizări (= clasă de substituție):
• articolul hotărât: omul;
• articolul nehotărât: un om;
• articolul demonstrativ: acest om;
+ cuvinte care, în absența articolului, preiau rolul de determinant:
• afixul posesiv: frate-său;
• adjectiv interogativ: Care om a venit?
- în general, un GN are un singur determinant;
- excepții = supradeterminare / determinare multiplă:
vinul cel bun
omul acesta
biata femeia asta
Exercițiu: Identificați determinanții din exemplele de mai jos.
1. Copiii s-au așezat în careu.
2. Copiii aceștia mulți s-au așezat în careu.
3. I-ai spus sură-tii să mă sune?
4. Frumoasa mea prietenă mi-a spus să ne întâlnim la trei.
5. N-am să uit niciodată a ta privire. – marcă de caz (n-are f.s. a din a ta)
6. Pe al lor steag e scris Unire.
7. Vinul cel vechi e în pivniță.
8. Acești doi nebuni m-au scos din minți.
9. Câțiva oameni protestează în piață.
10. Doi ingineri m-au scos din minți.
11. Al doilea copil a luat premiul întâi.
 12. Care om nu înțelege acest lucru?
13. Nu știu ce om poate să înțeleagă asta.

CUANTIFICATORUL

- funcție semantică de specificare cantitativă a referentului grupului nominal;

- realizări (= clasă de substituție):
• adjective numerale: acești doi copii, amândoi copiii;
• adjective pronominale indefinite, negative, interogative: aceste multe cărți, niciun
copil, cât curaj;
- în absența determinantului, cuantificatorul preia funcția sintactică de determinant,
păstrându-și valoarea semantică de cuantificator:
• doiDET copii vs. aceștiDET doiCUANT copii
Exercițiu: Identificați cuantificatorii (+ determinanții):
1. Acești doi ingineri m-au terorizat.
2. Protestatarii aceștia mulți nu fac altceva decât să-și ceară drepturile.
3. Am vorbit cu tustrei copiii.
4. Cei trei iezi au fost vizitați de lup.
5. Alte două fete au picat la examen.
6. Toți acești bani mulți nu îți aparțin.
7. Puținul grâu pe care l-a economisit în toamnă nu-i ajunge la iarnă.
8. Copiii toți au venit.

CLASE SINTACTICO-SEMANTICE DE SUBSTANTIVE

Substantive abstracte: politică, curaj, iubire, artă;

- defective de număr (curaj, soartă) sau numărabile (politici, iubiri, păreri);
- restricții în combinarea cu cuantificatorii: numai cele numărabile se combină cu
cuantificatorii numerici: două iubiri vs. două soarte*;
- subclase (după origine):
• devarbale / postverbale – provenite de la verbe (plecare, mers, înot)
• deadjectivale / postadjectivale – provenite de la adjective (atenție, gelozie)
Exercițiu: Identificați substantive abstracte, postverbale, postadjectivale:
atenție = PV; frecvența = PA; spectacolul = A;
frumosului = PA; angajament = PV; note = A;
prilej = PV; sprijinul = PV; stal = A;
prezentare = PV; ambalare = PV; masă = A.

Substantive masive: apă, nisip, brânză, vin, icre, câlți.

- nume de materie;
- nonnumărabile; dacă devin numărabile își schimbă sensul – 'sorturi' (două vinuri);
- nu se combină cu cuantificatori numerici, decât dacă-și schimbă sensul.
Exercițiu: Identificați substantivele masive:
Ficat cu sos de ceapă
750 g ficat, 1 lingură unt, o linguriță făină, o linguriță de arpagic tocat, o linguriță de frunză de
pătrunjel tocat etc...

Substantive colective: armată, pădure, stol, cireadă, buchet, grup, morman.

- majoritatea sunt numărabile, excepții: tineret, brădet;
- compatibile cu toate tipurile de cunatificatori (două păduri, multe buchete, fiecare morman).
Exercițiu: Identificați substantivele colective:
1. Grupuri suspecte se aglomerau la colțuri de stradă.
2. Procesul se ținu fără publicitate mare, contemplat cu rezervă de toată presa.
3. Apăru în piața cartierului un stol de sutane negre.

Analizați fraza:
PP CS PP
CD CD
Acum, luminate crăișor ca să vezi
1/ poate să-ți ajute milostenia,
2/ cât 3/ liniștit 1/,
4/ stai
PP PP CD PP
uită-te drept în ochii mei / și ascultă cu luare aminte At./ ce ți-oiu spune: / du-te la tată-tău 8/ și
5 6 7
PP CD PP
cere 9/ să-ți deie calul, armele și hainele 10/ cu care a fost el mire 11/, și atunci ai să te poți duce
CL SD SUB
12/ unde n-au putut merge frații tăi; 13/ pentru că ție a fost scris de sus 14/ să-ți fie Bdată această
CL
cinste. 15/ D

***
TEMĂ

Analizați fraza:

Dacă mă gândesc bine, 1/ îi datorez lui N.M. în bună parte îndârjirea mea de a aprofunda
problemele.2/ Dacă lui M. i s-a părut neconvingătoare o anumită idee a mea, 3/ poate 4/ că
trebuie 5/ să revin, 6/ și să-mi întăresc argumentarea în favoarea susținerii ei, 7/ poate 8/ că
trebuie 9/ să renunț la ea 10/ și s-o modific.11/ Apropiindu-mă și despărțindu-mă și iar apropiindu-
mă și iar despărțintu-mă de M., mi-am dat seama 12/ că el face parte din biografia mea
intelectuală. 13/ La mulți ani, N.M. 14/
(Solomon Marcus)
1 = condițională 2 = principală 3 = condițională 4 = principală
5 = subiectivă 6 = subiectivă 7 = subiectivă 8 = principală
9 = subiectivă 10 = subiectivă 11 = subiectivă 12 = principală
13 = subiectivă 14 = principală

poate / că vine / = poate e predicat

poate vine / = poate nu e predicat
SEMINAR 4 – ADJECTIVUL, 25.11.2022

COMPLEMENTUL COMPARATIV `
GRADAREA
Adjective care nu acceptă gradarea: din motive semantice (colosal, enorm) și etimologice
(inferior, superior) + clasa adjectivelor categorile.

(a) Nemarcat
Pozitivul – bun, frumos.

(b) Marcate analitic

Comparativul de inegalitate – de superioritate: mai bun, mai frumos.
Comparativul de inegalitate – de inferioritate: mai puțin bun, mai puțin frumos.
Comparativul de egalitate: la fel de bun, tot așa de bun.
Superlativul relativ – de superioritate: cel mai bun, cel mai frumos.
Superlativul relativ – de inferioritate: cel mai puțin bun, cel mai puțin frumos.
Superlativul aboslut: foarte bun, foarte frumos, tare bun.

(c) Mărci expresive

Semigramaticalizare: [vreme] colosal de rece, cumplit de rece, extraordinar de rece, grozav
de rece, teribil de rece etc.
Lexicale: beat turtă, gol pușcă, îndrăgostit lulea, înghețat tun, răcit cobză, scump foc, singur
cuc, slab scândură, supărat foc / nevoie mare (substantive care se adverbializează).
Morfolexicale: prefixe superlative – extra-, hiper-, super-, supra-, ultra-.
Construcții sintactice obținute prin repetarea adjectivului, în postpunere (film bun, bun!) sau în
antepunere (bun, bun film!).
Structuri sintactice realizare prin tipare cu de – idiot de sentimentală, inuman de dureros,
chinuitor de dulce, negrăit de dulce.
Structuri consecutive, unde aprecierea "superlativă" se obține prin "interpretarea"
consecințelor posedării într-un anume grad a proprietății: [câine] agresiv de nu puteai să te
apropii de el; [copil] prost de dădea în gropi; [fată] curajoasă de speriat, aprigă de temut.
Structuri sintactice cu genitiv și repetiție: Frumoasa frumoaselor și credincioasa
credincioaselor.
Mărci fonetice constând: în lungirea vocalei (buun!, răău!, teriibil!) sau a consoanei (rrăul!,
gallben!), în utilizarea unui accent frastic special, însoțit sau neînsoțit de lungirea vocalei (film
bun!, film buun!), însoțit sau neînsoțit de inversiunea adjectivului (buun film!).
COMPLEMENTELE ADJECTIVULUI
1. Complementul indirect
Dativ – anterior procesului, antipatic colegilor, necesar studenților, opus situației, trimisă
elevilor.

2. Complementul prepozițional
CERUT DE:
(a) adjective non-verbale:
- analog cu, compatibil cu ("simetrice") – își pot schimba locul;
- apt de, avid de, capabil de;
- atent la, imun la, receptiv la, surd la;
- furios pe, gelos pe, sigur pe – Mă bazez pe Ion.
(b) adjective deverbale:
- ahiată după, comparabilă cu, interesată de, obligată la, temătoare de;
- decepționată de, dezamăgită de, indignată de, indispusă de, intrigată de, încântată de, uimită
de;
- lovitură cauzatoare de moarte, debut dătător de speranță;
- trimisă de / de către profesori, propusă de / de către guvernanți, soluție acceptabilă de ambele
părți.

3. Complementul în genitiv (foarte rar discutabil)

țărani care păstrează tradițiile > tărani păstrători ai tradițiilor
(a) La televizor nu prea aveai ce vedea, 1/ dar uneori ajungi 2/ să scrutezi și nimicul cu o aviditate
nemăsurată, cu speranța 3/ că undeva cineva se va gândi la tine 4/ și va da drumul unui film cu
împușcături. 5/ (O lume dispărută)
P1 = principală
P2 = principală
P3 = predicativă
P4 = completivă a numelui (regent: speranța)
P5 = completivă a numelui (regent: speranța)

(b) Tată, 1/ atâta cer și eu de la d-ta. 2/ Acum, 3/ ori c-a fi trăind calul, 4/ ori că n-a fi trăind, 5/
aceasta mă privește pe mine; 3/ numai vreu 6/ să știu 7/ dacă mi-l dai 8/ ori ba. 9/ (Creangă)
P1 = principală, incidentă
P2 = principală
P3 = principală
P4 = subiectivă (reluată prin aceasta)
P5 = subiectivă (reluată prin aceasta)
P6 = principală
P7 = completivă directă
P8 = completivă directă
P9 = completivă directă

(c) Dacă ți-a fost la inimă, Măria Ta, 1/ să mă iei de soție, 2/ nu trebuie 3/ să mă mântui de prostia
mea 4/ și să mă faci a vedea mai limpede 5/ decât mi-era ursit 6/ să văd. 7/ (Creangă)

P1 = circumstanțială condițională
P2 = subiectivă
P3 = principală
P4 = subiectivă
P5 = subiectivă
P6 = completivă comparativă
P7 = subiectivă

Tu faci / ca eu să văd mai limpede. /

Tu mă faci a vedea mai limpede.
(d) Ceea ce îl uimise însă pe Țugurlan 1/ și îl făcuse 2/ să părăsească gândul de a-și mai bate joc
de el 3/ era faptul 4/ că ei, naivi 5/ cum erau, 6/ pluteau pe apa aceasta a lor în atâta seninătate 5/
încât era cu neputință 7/ să nu-ți dai seama 8/ că acest fel de a fi era de fapt bucuria și libertatea
lor. 9/ (Preda)
P1 = subiectivă
P2 = subiectivă
P3 = predicativă suplimentară
P4 = principală
P5 = modificatoare nonrestrictivă
P6 = circumstanțială de mod
P7 = circumstanțială consecutivă
P8 = subiectivă
P9 = completivă prepozițională

Asta făcuse / ca elSubiect să părăsească gândul. /

Asta îlComplement direct făcuse / să părăsească gândul. /
Copila vine și este veselă. / Copila vine și cântă.
Copila vine veselă. / Copila vine cântând.
(e) Nu știu 1/ ce trecere ăi fi având 2/ și în ce lume 3/ și n-am câtuși de puțin dorința 4/ să ți-o pun
la încercare, 5/ dar ce mă costă 6/ s-o fac, 7/ când știu 8/ că după dorința dumitale am ajuns nebun?
9
/ (M. Caragiale)
P1 = principală
P2 = completivă directă
P3 = completivă directă
P4 = principală
P5 = completivă a numelui
P6 = principală
P7 = circumstanțială condițională
P8 = circumstanțială de timp/condițională
P9 = completivă directă
(a) măsuri drasticemodif.nonr
contra acestei sportive [ajunsemodif.nonr. [dependentăNP [de droguri]CPrep]]

(b) formă degradantă modif.nonr.

o formă nobilă modif.nonr. a imaginaţiei
imaginaţia [producătoare modif.nonr. [de lumi consistente modif.nonr.]CPrep]

(c) fata aproapeajunct.aprox. [trecută modif.nonr. [de vârsta măritişului]CPrep]

pe puştiul [stângaci modif.nonr.] [de lângă ea] modif.nonr.

(d) [la fel de] slab [ca un ţâr]CComp

cu ochi [la fel de] negri modif.nonr. [ca smoala]CComp şi [bolnăvicios demarcă de gradare palid]!
Sintaxă − Seminar 6 − Relative

1. Construcția relativă
Îți aduc eu carteai 1/ pe carei o citea pe care ea ieri. 2/
cartea = antecedent
pe care = elementul relativ/relativizatorul (totdeauna deplasat la începutul propoziției)
pe care = categoria relativizată (locul lăsat de liber prin deplasarea elementului relativ)

2. Clasificarea propozițiilor relative

● cu antecedent
Îți aduc eu carteai 1/ pe carei o citea pe care ea ieri. 2/
Copiluli 1/ carei râde care 2/ este al lui. 1/

● fără antecedent / libere

Pleacă în vacanță 1/ cine termină cine lucrarea. 2/
Asta a fost dorințai 1/ cuij a venit primul aici. 2/
Nu știu 1/ cine mă ajută cine. 2/ (interogativă indirectă parțială; test: anume: Nu știu cine
anume mă ajută)
M-a întrebat 1/ ce am pregătit ce pentru petrecere. 2/ (interogativă indirectă parțială; test:
anume: M-a întrebat ce anume am pregătit pentru petrecere)

3. Relativizatori vs relatori
● relativizatori = elemente de relație care asigură integrarea sintactică a propozițiilor relative
‒ pronume și adjective relative: care, ce, ceea ce, cât, cine, de
‒ pronume și adjective nehotărâte: oricine, orice, oricare
‒ adverbe relative: unde, când, cum, cât, de ce
● relatori = cuvinte cu funcție relativizatoare scăzută, care conectează propoziții relative
izolate, neintegrate sintactic (analizate ca principale)
Nu mi-a ascultat sfatul, ceea cerelator l-a costat până la urmă vs
Face ceea cerelativizator vrea.
I-am spus că nu mi-am făcut treaba, la carerelator el m-a insultat. vs
Persoana la carerelativizator te-ai gândit nu este disponibilă.

4. Constrângeri asupra elementului relativ pentru relativele fără antecedent

~ imbricare
~ împletire a subordonatei cu regenta
● din partea verbului din propoziția regentă (caz + funcție sintactică – funcția se atribuie
întregii propoziții relative)
● din partea verbului din propoziția relativă (caz + funcție sintactică ‒ funcția se atribuie
elementului de relație)
‒> elementul de relație primește două constrângeri formale (de caz) din partea ambelor verbe;
în cazul în care constrângerile sunt diferite, câștigă forma mai puternic marcată

Vine 1/ cine poate. 2/

╘ cazul nominativ ☺ ☺ cazul nominativ ╛
funcția S funcția S ☺

Cunosc 1/ pe cine a intrat. 2/

╘ cazul acuzativ ☺ ☻ cazul nominativ ╛
funcția CD funcția S ☺
Exemplul
(a) Cunosc pe cine a intrat.
(b) Trimit ajutoare cui are
nevoie.
(c) Discutăm în contradictoriu
despre ce s-a întâmplat.
(d) Te întreb ce s-a întâmplat.
(e) M-a dezamăgit cine a fost
premiat.
(f) A ajuns ce şi-a dorit [să
ajungă].
(g) Este total străin de ceea
ce-l înconjoară.
(h) Locuieşte departe de cine
i-e drag.
(i) plecarea cui mi-e drag
(j) A fost lăudat de cine îl
cunoaşte bine.
(k) A plecat spre cine l-a
chemat.
(l) Se plimbă cu cine nu-i
place.
(m) Taie cu ce găseşte la
îndemână.
(n) Nimic din ce s-a spus nu mă
interesează.
Funcţia şi forma (cazuală /
prepoziţională) în raport cu
regenta
CD – GPrep/Ac (cunosc pe cine)
CI – D (trimit cui)
CPrep – GPrep (discutăm despre ce)
CSec – Ac/caz neutru (te întreb ce)
S – N (M-a dezamăgit cine)
NP – N (a ajuns ce)
CPrep – Ac/GPrep (străin de ceea ce)
CPrep – Ac/GPrep (departe de cine)
Compl – G (plecarea cui)
CAg – Ac/GPrep (lăudat de cine)
CircLoc – Ac/GPrep (a plecat spre
cine)
CircSoc – Ac/GPrep (se plimbă cu
cine)
CircInstr – Ac/GPrep (taie cu ce)
Modif – Ac/GPrep (nimic din ceva)
Funcţia şi forma relativului în
raport cu PRel
S – N (cineva a intrat)
S – N (cineva are nevoie)
S – N (ceva s-a întâmplat)
S – N (ceva s-a întâmplat)
S – N (cineva a fost premiat)
NP – N (şi-a dorit să ajungă ceva)
S – N (ceva îl înconjoară)
S – N (cineva i-e drag)
S – N (cineva mi-e drag)
S – N (cineva îl cunoaşte bine)
S – N (cineva l-a chemat)
S – N (cineva nu-i place)
CD – A (găseşte la îndemână
ceva)
S – N (s-a spus ceva)
Exerciții:
1. Se dau următoarele Cugetări din N. Iorga. Selectați propozițiile relative, precizați regentul,
tipul de relativă (cu sau fără antecedent) și funcția sintactică a fiecărei relative.
(a) Pentru lume poetul e cineva care face versuri, precum generalul e cineva în uniformă
aurită care stă călare pe un cal frumos.
(b) Sunt oameni ale căror păreri atârnă de ale adversarilor lor şi cărora duşmănia le dă un
crez.
(c) Adesea mustrarea de cuget pentru ce n-ai făcut e mai chinuitoare decât aceea pentru ce-ai
făcut.
(d) Nu te încrede în iubirile al căror motiv eşti îndemnat să-l cauţi.
(e) Naţiunea ta nu e numai naţiunea de unde vii, ci şi aceea din care meriţi să faci parte.
(f) Te poţi împăca deplin cu un duşman, iertând ce a făcut; nu te poţi împăca însă cu acela a
cărui fiinţă însăşi e o veşnică făgăduială de fapte rele.

2. Alegeţi construcţia corectă, tăind, acolo unde este cazul, varianta incorectă (sau variantele
incorecte):
(a) Steaua este echipa a căror iniţiative / ale cărei iniţiative / a cărei iniţiative le-am urmărit.
(b) Steaua este echipa în ale căror rezultate / în a căror rezultate / în ale cărei rezultate am
crezut.
(c) Elevii a căror opinie / a cărei opinie / ai cărei opinie a contat sunt puţin numeroşi.
(d) Au venit mulţi participanţi la a căror prezenţă / la prezenţa cărora nu m-am aşteptat.

3. Rescrieţi enunţurile, corectând, acolo unde este cazul, folosirea pronumelor relative;
subliniaţi forma / secvenţa corectată:
(a) Copilul care i-am dat cartea a dispărut cu ea.
(b) Răspunsul care l-am primit nu mi-a fost de niciun ajutor.
(c) Înţeleg şi eu atâta lucru, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, care, când te gândeşti, te-
apucă groaza, monşer. (I.L. Caragiale, Situaţiunea)
(d) Omul de a intrat e tare bolnav.
(e) Fata de ai văzut-o a fost de două ori internată.
Sintaxă. Seminar 7 – bibliografie specială şi idei esenţiale

1. Verbe intranzive (GALR I: 343-344)

− după criteriul tranzitivității: verbe tranzitive (acceptă CD) vs verbe intranzitive (nu acceptă CD)
− verbele intranzitive au un singur argument, subiectul; se împart în:
− verbe inergative: a merge, a dansa, a înota, a lucra, a râde, a vorbi
− subiectul are rolul tematic Agent, rolul protipic pentru subiect
− subiectul este generat în poziţia tipică subiectului, la fel ca la tranzitive
− verbe inacuzative/ergative: a (se) mucegăi, a seca, a adormi, a apune, a aluneca, a cădea,
a se bloca, a îmbătrâni, a se îngălbeni, a pleca
− subiectul are rolul Temă/Pacient: IonPacient îmbătrânește, IonTemă cade din pat.
− subiectul pornește în derivarea sintactică din poziția de obiect direct; de altfel, rolul
tematic pe care îl are este specific obiectului
− multe verbe inacuzative au corespondente tranzitive:
Copilul adoarme – Mama adoarme copilul
Ion îmbătrâneşte – Grijile îl îmbătrânesc pe Ion
− în română, singurul test sintactic care distinge cele două subclase – adjectivizarea participiului
− imposibilă pentru inergative: *om înotat, *om râs
− posibilă pentru inacuzative: mâncare mucegăită, fântână secată, copil adormit
− în alte limbi (italiană, parţial franceză) – testul selecţiei auxiliarului: verbele inergative selectează
auxiliarul ‘a avea’, iar verbele inacuzative, auxiliarul ‘a fi’

2. Construcţii cauzative (GALR II 2008: p. 172-187)

= construcţii cu doi actanţi, unul reprezentând persoana sau cauza care declanşează o acţiune ce
determină un efect, iar celălalt, persoana sau obiectul asupra căreia/căruia se răsfrânge efectul acţiunii
cauzatoare
− verbele cauzative din română nu sunt gramaticalizate, adică nu au statut de auxiliare
− verbul cauzativ prototipic: a face (pe cineva să); alte verbe cauzative: a pune pe cineva să, a lăsa pe
cineva să, a determina pe cineva să
− construcţii cauzative − clasificare:
− analitice (cu verb cauzativ): Ion a făcut-o pe Maria să țipe.
− nominalul asupra căruia se răsfrânge acțiunea cauzatoare are un rol tematic
complex: Maria primește rolul Temă/Pacient de la verbul a face și rolul Agent de la
verbul a țipa
− sintactic:
Ion a făcut-o pe Maria 1/ să țipe. 2/ − propoziția a doua este predicativă suplimentară
< Ion a făcut ca Maria să țipe (ridicarea subiectului celui de al doilea verb în
poziția de complement direct al primului verb)
Au făcut hainele zdrențe = predicativ suplimentar
− morfologice: Privirea lui l-a rușinat ‘l-a făcut să se rușineze’
− ergative: Mama adoarme copilul ‘îl face să adoarmă’ – Copilul adoarme
− cu interpretare extralingvistică: M-am operat la picior ‘am făcut ca cineva să mă opereze’
− lexicale: Ion l-a ucis pe Gheorghe ‘l-a făcut să moară’

3. Sintaxa interjecţiilor (GBLR 2010: 316-319)

− interjecţii care au valenţe sintactice/regim sintactic: Uite-l pe Ion! (CD), Bravo lor! (CInd), Vai de
noi! (CPrep), Na-ţi cartea! (CPos)
− interjecţii onomatopeice care substituie verbe şi preiau regimul sintactic al acestora: Băiatul ţuşti (=
s-a urcat) în căruţă, Telefonul ţâr-ţâr (= suna) toată ziua.

4. Modalizarea (GBLR 2010: 631-635)

− modalizare = marcarea în enunț, prin mijloace specifice (modalizatori), a atitudinii vorbitorului față
de adevărul, obligativitatea sau valoarea stărilor de lucruri descrise
− modalizarea − epistemică (cognitivă): Probabil că te deranjez.
− deontică (volitivă): E permis să intri.

1
 − apreciativă (evaluativă): E bine să intri.
− modalizatorii − adverbe și locuțiuni adverbiale: desigur, probabil, evident, posibil, fără îndoială,
firește, necesar, obligatoriu, interzis, din păcate, din fericire etc.
− verbe modale: a putea, a trebui
− interjecții și semiadverbe modale: oare, zău
+ modul verbului (ex.: indicativ = certitudine; prezumtiv = incertitudine; imperativul =
valoare deontică)
− intonație
− mijloace lexicale (ex.: am convingerea că...)

5. Apoziția (GBLR 2010: 596-599)

− poziție sintactică suprimabilă, detașată, definită prin raportare la o bază
− mărcile specifice = apozeme (adică, altfel spus)
− apoziții: − de echivalență: Am vizitat [Amsterdamul]bază, [[adică]apozem Veneția Nordului]apoziție
− categorizante: Am citit o carte de [Paul Georgescu]bază, [scriitor interbelic]apoziție
≠ modificatorul denominativ (GBLR) / atributul categorial (GALR): cazul nominativ, orașul
București, planeta Marte

6. Anafora (GBLR 2010: 619-623)

− reluarea, printr-un substitut (numit anaforă/anaforic) a unui termen plin referențial, exprimat anterior
(numit antecedent sau sursă referențială)
exemplu: [Profesorul]i și elevii [lui]i au câștigat concursul.
antecedent anaforic
În amfiteatru erau [studenți]i. [Doi/mulți/toți]i erau atenți.
antecedent anaforic
[Ion]i [se]i spală.
antecedent anaforic

7. Tematizare și focalizare (GBLR 2010: 612-617)

− tematizare / topicalizare = plasarea în poziția inițială / preverbală din enunț a unui constituent care
de obicei nu ocupă această poziție
− fără mărci: Cartea, am citit-o. (str. tematizată) vs Am citit cartea. (str. nemarcată)
− cu mărci: Cât despre carte, am citit-o; În privința școlii, nu-mi fac griji; De învățat,
învățase, dar... (structura cu supinul = tipar special de tematizare a predicației)
− focalizare = reliefarea unei informații rematice (noi), prin plasarea într-o poziție de focus, obținută
prin:
− tematizare: La mare vreau să merg, nu la munte.
+ plasare în poziţia specială de focus (ca... să): Vreau ca la mare să mergem, nu la munte.
− accent frastic: Au fost LA MARE (nu la munte).
− focalizatori: Au fost chiar la mare.

2
 8. CIRCUMSTANŢIALE. TABEL RECAPITULATIV

Circ Clasa Structură binară vs Exemplu ± Metadiscursiv

semantică ternară prototipic
de loc situative binară Am intrat acolo. −
de timp binară Intrăm acum. −
de mod procesuale binară Cum ai dansat? Ideea − cum am mai
propriu-zis spus − nu e rea.
cantitativ binară A scris atât de + M-am supărat pe el,
frumos! ba mai mult, nu mai
vreau să-l văd.
instrumental binară Merg cu bicicleta. + Prin deducţie, nu
poate fi ăsta rezultatul.
sociativ ternară (este Ion merge la mare −
obligatoriu coocurent cu părinţii.
cu subiectul)
de relaţie1 binară El e bun la −
gramatică.
de cauză redau binară N-am mai putut + Cred că e supărat,
raporturi pleca din cauza pentru că nu-şi găseşte
logico- ploii. locul
de scop semantice binară Am plecat cu o oră + Ion a întârziat azi, ca
între mai devreme, ca să nu mai spun că ieri
propoziţii să nu întârzii. nu a venit deloc.
condiţional binară Dacă pleci, n-o să + Dacă pot să spun
ne descurcăm prea aşa, Ion nu e bun de
bine. nimic.
concesiv binară Chiar dacă vii şi + Deşi părerea mea nu
tu, tot nu contează, nu cred că e
terminăm la timp. bine aşa.
consecutiv binară M-am speriat aşa + Era aşa de urât, încât
de tare, încât am nu există un termen
ţipat. potrivit să-l descrie.
opoziţional provin din ternară / binară În loc de fructe, a −
reorganizar mâncat prăjituri /
ea a două Stă degeaba, în
structuri de loc să muncească.
cumulativ bază ternară / binară În afară de fructe, −
a mâncat şi
prăjituri / Pe
lângă că plouă,
mai e şi frig.
de excepţie ternară Au venit toţi, cu −
excepţia lui Ion
de relaţie2 binară De mâncat, a −
restrictiv
mâncat.
de − A plecat, probabil, −
extrapropo-
modalitate la mare.
ziţional

3
Sintaxă – seminarul 7

1. Analiza verbelor aspectuale și a sintaxei acestora:

Și Nică începe să mă asculte; și mă ascultă el, și mă ascultă, și unde nu s-apucă de însemnat
la greșele cu ghiotura pe o draniță: una, două, trei, până la douăzeci și nouă. „Măi!!! s-a
trecut de șagă, zic eu, în gândul meu; încă nu m-a gătit de ascultat, și câte au să mai fie!” Și
unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor și a tremura de mânios. (I. Creangă)

2. Propoziţiile de mai jos conţin ambiguităţi. Comentaţi aceste ambiguităţi, precizând rolul
mărcii reflexive se. Continuaţi propoziţiile pentru a ilustra diferitele interpretări.
(a) Merele se coc ...
(b) Ciorba se acreşte ...
(c) Blugii se decolorează ...
(d) Bulgării se sfarmă ...

3. Identificați modalizatorii din textul de mai jos, indicând statutul lor gramatical și tipul de
modalizare:
Oricum, dacă am ajuns să mă uit pe albume şi să merg prin muzee, nu datorită orelor
de desen am făcut-o; dacă am ajuns să-mi placă muzica, meritul nu e al orelor de muzică din
şcoală. În schimb, de la pe nedrept hulitele acum ore de ştiinţe şi de română, ca şi de la orele
de limbi străine, sigur se rămânea şi încă se rămâne cu ceva. Poate nu cu „competenţe“ –
noţiune insuficient lămurită, lipsită de o definiţie satisfăcătoare. Sigur că ar fi bine ca un
absolvent de liceu să poată aplica acele cunoştinţe de matematică şi fizică pe care le are.
Dar, chiar dacă încă nu poate, are ceva: cunoştinţe şi deprinderi de gândire şi calcul. (L.
Ornea, în Observator cultural, 522, 2010)

4. Analiza apoziţiilor:
(a) Revista „Jurnalul literar” (1999, 13) şi ulterior o carte a lui Nicolae Florescu,
Memorialul anticomunist din închisoare (Ed. Jurnalul literar, 1999) au publicat documente,
declaraţii, imagini de arhivă. (Al. Niculescu, Peregrinări universitare europene)
(b) După cum am arătat mai înainte, colega mea, Maria Rădulescu, vrednică, serioasă, dar
mai vârstnică, fusese trimisă ca lector la Sofia, ceea ce pentru ea însemna şi o promovare şi o
şansă profesională (a scris ulterior lucrarea „Originalul slav al Evangheliei cu învăţătură a
Diaconului Coresi”, 1959). (ibid.)
(c) Nu aş putea spune că m-a entuziasmat atitudinea agresivă împotriva „noastră” (a
„delegaţiei RPR” din care făceam şi eu parte). (ibid.)
(d) Cel mai cunoscut era bătrânul Viktor Klemperer (1881−1960), istoric literar de valoare,
specialist în literatura franceză. (ibid.)
(e) Eram trimis într-un fel de „misiune”: a deschide la Berlin, după cel de al Doilea Război
Mondial, un lectorat oficial de limba şi literatura română. (ibid.)
(f) L-am cunoscut acolo pe Ulrich Ricken, profesor de filologie romanică. (ibid.)

5. Analiza secvențelor subliniate:

(a) Totuşi, după cum se poate remarca din spusele lui Liiceanu, deşi ne găseam în luna
februarie a anului 1990, grei nori de furtună se pregăteau a se abate asupra libertăţii
proaspăt câştigate. (D. Pavel, Cine, ce şi de ce?)
(b) Desigur, poate că tocmai de aceea, din pricina aceleiaşi senzaţii de neputinţă cronică,
aşteptam a doua venire a lui Mesia. (D. Pavel, Cine, ce şi de ce?)
(c) De meritat, toate merită să fie cunoscute şi, după părerea noastră, lăudate – toate fără
excepţie. (T. Maiorescu, Critice)
6. Se dă textul:
– Poate n-o mai bate, zise Atanasiu Gică aprinzându-şi o ţigară şi uitându-se în jur să şadă
pe ceva.
– Mira-m-aş, dom’ şef, zise Darcleu. Ce zi e astăzi?
− Sâmbătă, răspunse plutonierul.
– Păi?! exclamă ţiganul.
− Dacă mai staţi, eu m-am dus. Am înţepenit tot. Ăsta e ca un sac, zise Plopu.
– Lasă-l jos, ce-l mai ţii? – făcu Atanasiu Gică.
– Hai să mergem, zise preşedintele, n-o mai bate. S-or fi culcat. (I. Groşan, Caravana
cinematografică)
(a) Identificaţi verbul de declaraţie care nu poate fi folosit şi în trecerea în vorbire indirectă;
(b) Arătaţi care elemente lexicale din fragment ridică cele mai mari dificultăţi la trecerea în
vorbire in directă (standard, literară), din cauza ambiguităţii lor şi a lipsei contextului mai
larg.

7. Analiza frazei:

Şi acum, stând la masă în grădina de vară, căpitanul îşi amintea ochii fetiţei, atât de gravi şi de

maturi, încât ochii unui om în vârstă, copleşit de nenorociri, ar fi părut pe lângă ei aproape

senini. Pe când îi dădea florile, copila îi şoptise ceva la ureche, un nume parcă, vechi şi

cunoscut, dar care îi devenise obscur tocmai din cauza asta, aşa cum îşi pierde sensul un

cuvânt repetat de sute de ori. Atunci o apucase de încheietura mâinii şi voise s-o întrebe ce-a

spus, dar micuţa se zbătuse şi, până la urmă, îl zgâriase pe dosul palmei atât de tare, încât

trebuise să-i dea drumul. (M. Cărtărescu, Orbitor)