11.11.

2021
RELAȚIE AUTOR, AUTORITATE, PATERNITATE

Autorul se desparte în 2 zone: autorul istoric cu existență determinată și autorul ca funcție

a textului.
Autorul ca proprietar absolut al textului său este o achiziție a modernității care atribuie
textele celor care le-au în mod fizic. Acest lucuru este legat de: problema apariției dreptului de
autor (în jurul anului 1880 în Franța) și romantism (romantismul este cel care propune noțiunea
de autor absolut al unui text, tocmai pentru că romantismul este cel care proprune noțiunea de
geniu).
Geniul este creatorul absolut, singurul cu drept de paterinitate asupra creației sale. Însă,
este mai propriu să vorbim despre un autor colectiv, decât despre un autor individual.
Cele 4 criterii de atribuire a textelor (din teologie, de la Sfântul Ieronim):
1. Nivelul constant al valorii
2. Constantă teoretică și conceptuală
3. Constantă stilistică
4. Autorul ca figura istorică limitată în timp și spațiu
Autorul este o limită interpretativă a textului. Paul Valerie a venit cu următoarea idee, ce
ar fi daca am scrie o istorie literară fără autori, doar cu texte. S-ar pierde noțiunea istorică. Nu s-
ar mai distinge textele și proveniențele lor. (Pslamii lui Arghezii spre exemplu)
Dacă nu există autori, se pierde cronologia textelor. Lipsa unui autor schimbă complet
ideea unui text.