Tra 1.

Curajul se educă, asta e părerea mea... Un psiholog m-ar putea contrazice. Un gen special de
curaj, curajul în fața necunoscutului se educă. Există foarte mulți oameni care n-ar trece noaptea
printr-un cimitir, alții care n-ar intra noaptea într-o biserică pustie. Senzația prezenței
transcendentului în jurul tău te tulbură, te temi de metafizic. Față de necunoscut ne apropriem cu o
timiditate care ne pune într-o situație de inferioritate și care ne privează de mijloacele omenești de a
reacționa in fața pericolului. De ce ne considerăm in pericol fata de fenomenele parapsihologice?
Pentru că nu le cunoaștem. De ce ne considerăm în pericol față de un inamic ce nu știm de unde
poate apărea? Pentru că nu suntem în stare să ne apărăm. De ce mulți au recurs la un fel de bigotism
în închisori? Pentru că nu se mai puteau ajuta cu nimic, nu mai rămânea decât intervenția
transcendentă. Până și cei mai <<habotnici>> necredincioși ajunseseră să spună “Ajută-mă,
Doamne!” De ce Dumnezeu? De ce să nu te ajuți singur? În spatele unei uși de oțel de zece centimetri
și a zăbrelelor cât brațul de groase, bineînțeles că nu poți face nimic și nu-ți mai rămâne decât
speranța unei intervenții exterioare.

(Drumul celor puțini, Tudor Greceanu)