Magul, de John Fowles si Isihia

In Magul de John Fowles, un roman destul de stufos, este vorba de un tip, profesor de literatura
bineinteles, care merge in Grecia sa predea limba engleza. Ca orice profesor de literatura el
sufera de depresie, vrand de altfel sa isi zboare creierii. Este un narcisist insensibil. Inima lui este
total inchisa.

Tot colindand pe meleagurile Greciei il impresioneaza un cioban care era sanatos mental. Vestul
este intr-adevar un foarte mare spital de nebuni. Ciobanul ii repeta "Isihia, Isihia" ca un ultim
raspun la cautarile tanarului profesor.

Azi, cand si noi in Romania ne indreptam cu pasi repezi spre doctrina vestica, spre lucruri
contrafacute, falsitati, singura legatura cu realitatea a ramas intr-adevar Isihia. Totul ce inseamna
sentiment, religie, poate fi contrafacut. Singura realitate pe care o mai poti urma este al 6-lea
simt pe care il au japonezii si asiaticii in general. Isihia se refera la aceeasi realitate, locul in care
nu mai exista nici gand, nici dorinta, ci doar singuratate, liniste. Pentru a reusi sa ajungi la inima
este neaparat necesare adormirea tuturor gandurilor fizice, grijilor. Este foarte apropiata de
Budism, cu o singura exceptie, ca ea te pune in legatura cu Viata. Nu stiu de ce am impresia ca
vestul, in doctrina lui religioasa, se aseamana izbotor de mult cu Islamul. Nu stiu de ce am
impresia ca sentimentele fabricate ale lui Shakespeare sunt foarte aproape de fanatismul religios
islamic. Nu stiu de ce am impresia ca insasi iubirea devine un fanatism, iubirea din Shakespeare
si din alti poeti. Este de prisos sa intru in detalii culturale. Cert este ca singura realitate, singurul
sentiment real, singura punte cu sentimentele reale de azi a ramas intr-adevar Isihia. Si asta se
intampla inca de prin 1900, cand doctrina vestica a luat cu asalt toata Europa, a patruns pana si
in Biserica si in mediile monahale. Si mai interesant este ca, indiferent de experienta ascetica a
diversilor monahi, acest mod de gandire este irezistibil. El ajunge sa inglobeze tot. Nu vorbim
despre ce este corect ca si informatie, ci vorbim despre felul cum se proveste acest lucru.
Doctrina aceasta este atat de impregnata in noi incat singurul mod de a te salva este intr-adevar
Isihia.

Totul poate fi falsificat. Vedem la Cioran cum face analiza Crestinismului (Catolic. in definitiv).
Filozoful nu este un rational, este prin excelenta un sentimental. El vede negru pe alb cum
crestinul de azi crede intr-un Hristos mort, cum crestinismul devine un cult al mortii. Acesta este
intr-adevar sentimentul extrem de puternic ce se lupta sa intre in inima omului. Dar, facand o
paranteze, nu este un sentiment, ci este un duh puternic, rece, morbid al catolicismului. Si cum
poti sa iei toate scrierile teologice crestine si sa le dai un nou inteles, un nou sentiment, sa le
afunzi pe toate intr-un singur sentiment de fond rece si deznadajduit? Cum poti falsifica un
intreg crestinism, un hristos, un dumnezeu intreg? Priviti si vedeti cum arata cel mai intunecat
iad. Un crestinism perfect, cu doctrina perfecta, aproape 100% cu cea ortodoxa. Totul este
corect, inafara de cateva considerente teologice, primatul papal, filioque, imaculata conceptie.
Dupa asta iti dai seama ca nu e chiar o religie pura. Mai bine esti hindus si pagan decat sa faci
parte dintr-o religie atat de superficiala si ... pentru idioti.
Dar sa vedem o alta realitate dura ce se pregateste. Cum am trai intr-o Ortodoxie perfecta, cu
toate canoanele respectate, toate regulile, fara niciun fir de praf pe jos in biserica, totul perfect.
Aici merg la Japonezi si amintesc de wabi-sabi, imperfectiunile, asimetriile. Natura nu este
simetrica. Sau vedem ce zice Nichita Stanescu: perfectiunea nu atrage atentia. Perfectiune dupa
mintea noastra. Privind la suprafata, gasim ca o fata e frumoasa, poate prea frumoasa, prea
perfecta. Insa nu stim ca ascunde o fiara nemiloasa. Astfel ni se pregateste o Ortodoxie perfecta,
o doctrina sociala perfecta. Singura realitate este Isihia, singurul mod de a detecta falsurile este
Isihia. Sfintii Parinti, zice-se, pentru asta au creat Isihia, caci vedeau ceea ce va veni in lume: o
adormire totala, un loc in care fiecare doarme fericit in visul lui. Unul se crede profesor, altul se
crede sofer, unul se crede credincios, altul se crede altceva. Fiecare are o parere despre sine,
traieste intr-un vis, conectat la o existenta falsa. Cand cineva ia contactul cu Isihia, (care in
definitiv este o simpla rugaciune, scurta "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
ma pe mine, pacatosul." ), se intampla ceva formidabil. Se vede pe el insusi, jos, in lume, intre
oameni, intr-o existenta. Tin minte prima oara cand am experimentat asta. Eram elev. Dintr-o
data nu mai era "atent" la dictatura profesorului, care era iluminist, la indoctrinarea lui. Ma
vedeam pe mine, vedeam frica din jur, vedeam ca toti erau tinuti in loc de o anumita frica de
care nici macar ei nu isi mai dadeau seama, toti faceau ceea ce li se spunea, ca manati de o vraja,
hipnotizati, posedati. Era ceva interesant. Incepusem sa gandesc, sa observ in jur ce se intampla,
sa ies din manipularea profesorului de la catedra, care era in definitiv indoctrinarea comunista,
iluminista. Dar cel mai important este ca incepusem sa gandesc.
Hipnotizarea omului se face azi in n moduri. La serviciu, in scoli, facultati, muzica, o carte. Simpla
citire a manifestului comunist trezea in cineva sentimente si practic il spala pe creier. Aceasta
este puterea noului secol, manipularea, care in definitiv este atat de diabolica si oculta, este atat
de inselatoare. Ea se manifesta inca din cele mai fragede varste, asa cum Dostoevsky anticipeaza
ca se va intampla. Mintea omului este distrusa inca din copilarie. Spunem "spalare pe creier" dar
de fapt are legatura cu inima si sentimentele. Ar trebui sa se numeasca spalare pe inima, caci in
aceste procese se folosesc sentimente dintre cele mai intense. Sentimentul de siguranta,
sentimentul de frica, sentimentul ca totul e OK, etc etc. Toate sentimentele sunt induse de
oameni. Dar paradoxal acei oameni cred ca ei singuri au aceasta putere. Zic: vai ce tare sunt. Am
reusit sa manipulez pe x si y. Ei nu isi dau seama ca manipularea asta este facuta prin intermediul
demonilor. Hittler de exemplu, el cred ca avea o armata de demoni in spate. Ghandi la fel, se
spune ca are cate un demon pentru fiecare cuvant pe care il spune. Marii oratori, marii lideri
religiosi, Papa, cardinalii, toti transmit sentimente puternice. Acele sentimente nu sunt reale, nu
de fapt demoni. Cartile, literatura, reclamele, scoala, educatia si ... cam tot ce este azi in
socialism reprezinta sentimente false.
Si, in marea asta de oameni si entitati care vor sa iti induca anumite sentimente, anumite stari,
de panica, de frica (coroana virus), de bucurie, de relaxare, omului ii este imposibil sa mai aiba
sentimente proprii. Singurul mod de a mai trai in realitatea asa cum e ea este Isihia, de a vedea
lucrurile asa cum sunt ele. Isihia inseamna singuratate, detasare de tot, si concentrarea pe
propria persoana, propriul suflet, constientizarea propriei existente, reamintirea esentei
doctrinei Ortodoxe: EU sunt cazut, Dumnezeu este singurul perfect. EU tind spre Dumnezeu. Ori
azi, in doctrinele si mentalitatile de zi cu zi, ne asteptam sa fim perfect, sa nu gresim. Facem crize
cand gresim ceva, oricat de mic poate. La fel si copii la scoala, vad, se crizeaza cand cineva le face
o observatie. Dar observatia aia este facuta cu scopul de a stapani, cu scopul de a demonstra ca
cel de langa tine este prost, jos, iar tu esti destept. Isihia este singura care ne apara de
manipulare. Da, am gresit. Am dreptul sa gresesc si nu am nevoie de un zeu sa ma indrepte. Eu
sunt om, gresesc, Dumnezeu este cel care iarta. Si tot asa, iesim din extremele schizoferice
moderne care plaseaza omul intre doua imense prapastii: increderea in sine, in propriile forte
cum zic psihologii, si deznadejdea. Ni se spune mereu sa avem mai mare incredere in noi insine.
Dupa ce ai incredere imensa in tine, isi dai seama ca esti slab. Increderea este de fapt in
Dumnezeu. Sau, in cazul sistemelor vechi, macar in zei. Cum poti avea incredere in om, care este
o musca in acest univers? Cum poate cineva trai fara sa stie ca exista entitati mult mai mari, mai
puternice, zei? Zeii exista, dar sunt demoni, unii, altii sunt ingeri. Chiar si asa a te increde in fizic
este ... o boala mentala. Incepi sa vorbesti cu tine insuti cu voce tare.

Isihia te plaseaza in acea stare in care iti dai seama ca nu este numai fizic. Si de ce e nevoie de
asta? Pentru ca toate sentimentele de azi, toate starile , toate lucrurile spre care tinde omul, sunt
fizice. Iar emotiile fizice... nu mai sunt emotii. De fapt noi credem ca avem emotii. Ele sunt lucruri
fizice create de altii, niste pareri, niste falsuri, niste autosugestii. Sunt materiale, sunt nascute din
noroi. Iar autosugestia este vrajitorie, cea mai mizerabila vrajitorie. Vorba aia, bai daca faceti
vrajitorii si d-astea, macar faceti si voi ceva de calitate. In definitiv toata psihologia si
autosugestia, toata dezvoltarea personala, manipulare, Papa si cardinalii, majoritatea preotilor,
socialismul si comunismul, toate fac parte dintr-o categorie de vrajitorie din cele mai mizerabile.
Acum au iesit la iveala si dintre ortodosci, acei mari duhovnici cum ar fi Arsenie Boca, Ilarion
Argatu si altii, care au fost vrajitori. Aceasta este cea mai mare pacaleala, faptul ca nu poti sa
identifici decat cu intuitia acele fenomene care fac parte din spectrul raului.

Isihia, desi iti da o liniste sufletului, ea este foarte activa in interior. Cumva un om latent, lancezit
in mod voit de sociatate si educatie, va avea mii de ganduri pe secunda, el care nu avusese prea
multe ganduri. Isihia te plaseaza in locul uman. Un om normal are 6000 de ganduri pe secunda;
zboara gandurile cu "viteza gandului". Un om tinut de societate, familie si educatie sa nu
gandeasca, are 10-20 de ganduri. Si toata asta porneste din copilarie. Mie si acum imi zic parintii
si autoritatile care se cred ei stapani pe mine si pe lume in general, imi spun ca gandesc prea
mult. Ei de fapt gandesc de 3 ori mai mult ca mine. Insa doresc ca altii sa nu gandesca, as nu
vada, sa nu se bucure, etc etc. Psihologii numesc asta un deficit, ceva imposibil, psihoze, si altele.
Unde Psihologia vede lucruri imposibile, anormale, Ortoodxia vede lucruri normale, pentru ca
omul se naste "in pacate". Psihologia se asteapta sa fie omul perfect. Ortodoxia stie ca omul nu e
perfect si ca se perfectioneaza. Unii incep mai devreme, incep din familie, altii mai tarziu, altii in
loc de perfectionare, se distrug prin educatia Iluminista rationalista, fara cumpatare, fara inima,
uniformizanta, robotica. Unii pot face un progres in dezvoltarea intelectuala in 3 luni cat altii in
10 ani. Unii pot stagna o vreme. Cert este ca Isihia cumva deblocheaza si limpezeste omul,
mintea, in mod fizic. Il scoate din hipnoza. Cred ca peste 90% din oameni traiesc hipnotizati azi,
intr-o continua hipnotizare. Cand termina cu influenta cuiva, are un moment de pauza, vine
altcineva sa il "vrajeasca", sa il manipuleze in felurite moduri. Asta e lupta de azi.