Eseistice

Dec
4
An 13
Mileniul 3

Prostia și prostirea
Prostia naturală, nevinovată, rațiunea redusă și cea întreținută, fudulă,
căpoșenia, lipsa deschiderii...
Prostia naturală are, natural, și bun simț, chiar pronunțat.
Prostia fudulă nu are nici viclenie destulă!!
Tot șmecherii și isteții neonești conduc proștii buni de rele.
Prostul fudul e totuși apt-meșter la rele-necuviințe.
Prostul fudul își asumă prostia ca pe o însușire chiar pozitivă, oricum
practic-necesară.
Prostul nativ-onest este jenat în redusa rațio-capacitate.
E necesar a face (uneori) pe prostul? Da, dar numai în raport cu șmecherii,
ca parare.
Fii îngăduitor cu prostul nativ-onest!
Fii pe calapod-stornat cu prostul fudul!
Fii șmecher cu cel șmecher!
Infiltrează totuși binele-adevărul-frumosul tuturor, pe cât se poate!
Asumându-ți chiar riscuri.

Creația
Bruionul devenirii
Devenirea
Povestea ne-firii
Pe tabla-punct duc linia atot-firii
Funda ce sunt fald și tiv combină
Cu umbra luminez ce-i tină
Informul capodopera să țină
Un artefact ce sunt
Pecete anomiei
Pe loc bătând desigur
Hora armoniei
Alegorie
Allos adică altul lb gr
Agoreuein adică a vorbi în public, vezi agora-piață lb gr

Fie cât de limitat limitabilul, nelimitarea nu îl neagă-răstoarnă-anulează, ci

doar îl ascunde în sinea ei.
Nesinea e oric-toate-niciun sine, adică eurile...între ele.
Sinele leagă eurile prin (co) de-sine.
Rezultând nesinele.
Cunoașterea, voința și putința drept triada capacității umane.
Logos, volens-pathos, potens...
Logos ca voie și nevoie...
Volens ca pathos-hybris și dulci-capricii...
Potens ca putere și neputință-improprietate.....

Eroare cognitivă
Despățenia ca prag de fel eronat.
Lasă cale de-ntoarcere, și vei avea mereu ceva de...stoarcere.
Orice tranșare e deviere, orice cuplare e mângâiere...
Nu tăia mai mult decât vei suda!
Nu fisiona mai mult decât vei fuziona!
Ai grijă ca noul-profitul-câștigul să nu răstoarne asupră-și vechiul-
reziduul-pierderea!

Einstein
E mult mai ușoară dezintegrarea unui atom decât a unei prejudecăți.

Prima vizează doar natura cuantică...

Secunda vizează...doar natura etică, binom între natura fizio-
temperamentală și cea artificial-caracterială.
Asemenea dar diferit, nu?
Societatea-morala și câmpul cuantic joacă însă rolul major?

Te poți îneca cu adevărul.

Dar tot relativul e salvarea.
Minciuna ca relativitate decât adevărul dogmatic e mai-chiar benefică.
Nu de relativ-probabilitate mă cutremur, ci de absolut-dogmatic!
Vlahuță
Nu de moarte mă cutremur
Ci de veșnicia ei

Șmecheria nu combate prostia, ci o cultivă.

Istețimea ajută prostia a se desluși, înțelepți.
Înțeleptul e combativ indirect, istețul direct, șmecherul...chiar predilect dar
pro-prostire!

Răul nu îl reprezintă prostia cât șmecheria.

Nu proștii nativ-onești sunt de combătut, cât cei fuduli, manevrați de șme-
cheri-e!!!

Sf Grigorie de Nyssa
E de gnotis aiape ginetai
Cunoașterea devine iubire

Dm
Și știința se genenează drept binevoință
Ginetai adică se generează, dmtdc
Agape adică iubire
Gnotis cunoaștere adică

Logos aparte e rece ca și chaos cu care se cuplează.

Născând ontos și entos, adică per total cosmos.
Dar interacția celor două absolute generează relativ-absolutul numit
pathos, volens, iubire per total, în fapt treimea pro-neutru-contra, decursă
din capete, via...miez!
Cristic-volens-pathos sau mijlocirea care unește capetele spirit-materie,
determinare-haos, nomie-anomie, ca armonie-frăție-iubire
Iubirea cristică nu e a treia cale, ci torsiunea justă, mărțișorul divin.
Șarpele colăcit cupei, Fenix-Omfalos...

Finis amori, ut duo unu fiant

Sfârșitul iubirii este ca doi să devină unu

Dm
Iubirea ca simplă îndrăgostire, adică preludiul.
Doi devine unu ca produs, ce profit cum s-ar zice, nu sumă seacă.
Iubirea este plodul a două inițiale nepăsări firești, ulterior pro-contra-
neutre, pe cât de armonios lucrate au ba!
Iubirea e un ce, dar care între două ne-oare-ce crește!
Treimea nedespărțită e între bine-neutru-rău...
Important e trandafirul, fie și spinul!

E me alo
Prin mine hrănesc

Eul e alimentator factor creator-distrugător

Producător și consumator
De sine și nesine
Cu și fără alt eu
Dar...mereu!

Religia e opiu pentru popor

Marx

Orice ideologie poate reveni ca o iluzie, maya, fum, amăgire...

Ca și orice realitate inconsistentă...
Ca și orice slabă emoție...
Problema nu e atât inconsistența lucrurilor, fie cât de...mărețe, puternice,
esențiale chiar!!
Problema este mereu cum calibrăm firea și nefirea lucrurilor!
Datul și indatul!
Cert cu incert!
Înșine cu atot-ne-sinele!

Tocmai opiu ba, dar morfină da!

Orice, noi chiar!

To pleroma
Plinirea
Biserica drept trup cristic

Biserica
Templu de sine dar mai ales de co-sine
Unde sunt trei sunt și eu...
Crist mereu dar ca treime...
Cel întărit în justa credință de bisericești chiar n-are trebuință!
El se poate pe drept chiar...lepăda de mit-religioasă dogma!
Ateismul ancestral e chiar supranatural!!!
Dar nu își poate anihila a-ființialitatea!
Numai prin ateism, sau corelare între credință și îndoială, e doar (tot) devi-
ere, nu devenire.
Supranatura se obține și negând-o ca aparte natură, și corelând orice-nicio
natură.
E necesar să negi și să te îndoiești, ca să poți just lși să crezi!
De ce nu ne mirăm de a putea nega și a ne îndoi?
De ce ne mirăm a (putea-dori) crede?
Toate sunt sau devin firești
Dacă între-cu ele te potrivești

A gândi-simți-trăi deja căi păcătoase ar fi, odată ce nelaolaltă s-ar ști.

Orice e spre destrămare, deviere chiar de la creare.
Orice este o eroare, judecat șezut ori în picioare.
Adevărat, adică așezat ca și forțat.

Sacrificiul divin
Păcătoși(r)ea adamică
Izbăvirea cristică
Dar și confruntarea crist-anticrist...
Și atunci?
Nu e totul o legănare...pe brânci?
Firul sau apostroful poveștii-persoanei ce dincolo suntem
Este viața-credința
Lumea virtuală dată ca posibil-virtuală
Mit-religia e doar oglinda întoarsă a noastră, cei de dincolo, nouă, cei de
dincoace. Și doar una dintre formele cunoașterii-trăirii.
Culmea-paradoxal-dialectic, ea nu e mai presus de oricere alta, generic zis.
Subiectivitate de parte
Just desparte
Subiectivitate față în față
Nu obiectivitate înfață

Treducere
Subiectivitatea fie la purtător...
Obiectivitatea e între subiecți ceva...cumpănitor, reciproc avantajos...
Prostul fudul
n-ar fi pedepsit destul
prostul nativ
are bun-simțul corectiv

șmecherul?
Trage-i prizei cu prostul ștecherul!

Funcția ca formă
Convenționalul și al inconvenționalului
Limbajul ca funcție derizoriu de standardizată, seacă de parte.
Dar orice tinde-ține de o suficiență cam dezolantă, daă nu și dezonorantă...
Pentru lucruri de fel, entropia e chiar canonic model!
Pentru om, orice ține și de antropic, nu doar de entropic, e deja in-demn!
Problema mereu, e cum ajustăm noul cu vechiul într-un univers nici nou,
nici vechi. Aici dincoace, cât-cum avem a face-des-re-face?
Sau nu?
Sau doar dincolo sunt toate oricât-oricum-oricâte, nouă cu totul la al
poftelor botul, cotul?
Limbajul de fel e standardizat necesarmente. Vizând funcția.
Limbajul e liber-creativ implicit. Vizând forma și fondul.
Funcția e comunicarea. Ar fi una. Dar cu laturi două. Simplul schimb de
comenzi-opinii, atenție! Adică o comunicare esențială, expresă!
Și meta-comunicarea! Forjarea rațio-psiho a două sau mai multe euri
umane. Afectul înalt, comunicarea substanțială, compresivă...
Care ar fi atunci...chintesența? Desigur un alt-nou melanj sublim între cele
două!
Dar într-o formă genetică...nouă?!
Umanul reinvestit virtual și genezic ca para-regnitate!
Ba chiar și reinvestit întru...divinitate!
Atunci limbajul va fi intactă-absolută parte-coordonată, esență decantată a
însăși atotființialității sale!
Mai mult decât înainte de...Babilon! De amestecarea limbilor.
Vom avea o comunizare-comunicare-cuminicare în care verb și simțire vor
fi într-o unire!
Poate fi ternizarea-plafonarea-aplatizarea absolută?
Timpul mort și-ntinde trupul și devine infinit...
Luat separat, orice, nu doar cel mai mare-mic sau indiferent, nu desigur!
Orice este pentru că nu e!
Cum zice și Yahve. Eu sunt cel ce este-devine.
Putem crede că dumnezeirea este și nu este foarte natural, științific chiar.
Întrucât ni se dovedește punct cu punct, lucru de lucru. Așadar ateist!
Totodată, fără a fi idealiști sau și religioși, putem înțelege, inevitabil-fatal-
obiectiv de...subiectiv, hi, că Dumnezeu ca persoană-entitate nu poate avea
vreun alt sens decât...nonsensul, atotnonidefinirea, totul și nimic drept ne-
ce-cineva!
Fiind dumnezeirea esența-energia-spiritul și substanța-masa-materia a
toate...
Normal că ea, alierea, chintesența lor ar fi salvata entitate!
Din umană proveniență, așa cum a fost...sădită adamic și re-investită
cristic!
Adică, indiferent de unde ar proveni salvatul, el nu poate fi mai mult
adamic, căzut în dimensiune, decât cristic, reînălțat în virtual,
atotdimensional!
Fie și clone de extratereștrii, umanoizii pot reinvesti atotmateria cu...ei!
Avem a re-cuceri lumile toate prin noi, însă la paritate!

Religia e o metaforă-alegorie, știința e un epitet-comparație.

Filozofia e joc-limbajul-funcția care face cuplajul celor două forme.

Uneltele di-re-a-socierii
Contrastul ținut ca săgeată și nu scut!
A tot partaja greu are a ne avantaja, fără și suficient a-l regla cu...șarja!
Dezabuzarea e bună, când plăcerea prea ne cântă, vibrează în buză, nu
strună!?
Toate mixate, sunt mai pe gustate!
Clar-obscurul ține și miezul și conturul!
Ba coace și miezul, nu doar el...crezul?!

Soc și socace
Socacee
Soacra ce e

Busuioc
Busu ioc
Coiu sub...
Proust
Ideile sunt succedanee ale nefericirilor
Citat de Cioran, desigur, pesimiștii între ei?...

Meditația nu e melancolizare în ireal-imaginar la...dezalcoolizare de real!!

Meditația e orice, ar veni peste-sub-între real și virtual!
Dpdv desigur cognitiv, reflexiv-observativ.
Gândirea e de două-trei feluri.
Cea strictă, obiectivă. De specie chiar, agrestă.
Cea afectivă, comunicarea afectiv-socială, etico-emotivă...
Cea meditativă, auto-generică definire cognitivă, eidetică...

Trăirea face fuziunea a ceea ce gândirea-simțirea fisionează.

Dar și trăirea de fel e aparte, o fisiune!
Trăirea ține de eul total.
Simțirea de eul organic. Fizio-tropic. Sine de sine...
Gândirea de instinct și rațiune. Spirit ancestral-divin și sapiens. Nesinele.
Trăirea ar fi sufletul, afectul, între și peste-sub cele două. Im-sine? De re-
inventat?!

Avânt și sârguință fără cumpănită purtare-dorință nu-s cu priință.

Stau întru acumulare de ani-mare!

Prostul și fudul, e degeaba

Pentru cel care (îi-își) știe treaba

Nu amâna fără motiv și de certitudine chiar.

E bine să ai și vârsta vremii, dar și oricare alta-altele, avant-retur după ce

sublimare devine pe...spinul sine-nesine, tu eul pe-acolo!

Și zalele au goluri...
Și sinceritatea are fisuri...
Și ipocrizia are scuze...

Ce este devine poveste.

Ce e poveste fost-a.
Dacă se povestește, tot ca real se investește.
Plăcerile trupului
Fericirile sufletului
Bucuriile spiritului
Trăirile ca pozitivități-beneficii sunt tot artificii!
Precum inversul lor, negativitățile, dar și neutralitățile!
Important e focul care le provoacă și le întreține.
Acțiunea plină!
Trăirea reforjată cu gândirea și simțirea!

Prostul se cam auto-păcălește, dacă nu tot cu un prost, încă și mai, nu este.

Prostul nu joacă un rol, ci doar se tot dă de gol...
Șmecherul neinventiv nici prostul fudul ori sadea nu-l dovedește.
Istețul cu șmecherul dacă se pune, și acoliții de proști fuduli ai acestuia îi
vin mănușă minune.

Greu renunțăm la ce nu ne trebuie, sau ne depășește.

Lesne renunțăm la ce nu vedem rostul și fiind, doar pentru că instinctul,
fle-rul nu ne dă semn.
Tântul le trântește, șmecherul le furtuiește, istețul le potrivește.

Platon
Platone în it
Plato în eng
Porecla penru Pieptosu
Nume real Aristocles
Adică clesia strângere? vezi ecclesia adunare și aristo nobil, de valoare
Părinții Ariston și Perictione

Noua negare de Dumnezeu

Nu dumnezeirea e de negat, ci Dumnezeu ca persoană-entitate.
Dumnezeu nu joacă zaruri, zis-a Einstein.
Mai mult! Un Dumnezeu e un nonsens. Dumnezeirea are sens, fiind și
nefiindul.
Yahve însuși (sau oglindirea sa?) o spune. Că este cel care este, devine.
Adică acoperă și definire și indefinire.
Există pentru că nu există, sau invers.
În absolut putem spune despre creație că ar fi divină. Dar în relativ, orice e
creația (transformarea, adaptarea, configurarea) a orice!
Numai lucrurile se lucrează. Și invers. Lucrările lucruri crează.
Dumnezeu creator-distrugător e un nonsens.
Cine poate totul, poate (și) nimic.
E impropriu a atribui divinității creația oricare! Toate da, deci niciuna!
Și atunci despre ce vorbim?!
Rezultă că în spatele oricărui lucru-lucrare stă alt lucru-lucrare.
Un inițiator sau finalizator nu poate exista în cuprinsul nefirii.
Dar în necuprinsul firii? Nici,. Pentru că firea e...în cuprinsuri.
Dar se poate desface, și cu nefirea se poate reface, parteneriza.
Necuprinsul și cuprinsul spre a-și corela!
Dimensionalitatea e a omului de partea!
Nu a materiei-energiei de fel! Acolo se anulează între ele, fie constanta
anume care? Desigur acarul Păun?! Demiurgul cristic?!!

Încheierea sistemului de lucruri

Dumnezeu-Nesinele care este eu-sinele-om-adamic de salvat ca eu-sine-
om-cristic și apoi relat cu Dumnezeu-co-Sinele care este Satan-icul!!!
Toate ne sunt secundare și deci generic contrare!
Războiul a toate cu toate egal cu pacea le scoate!
Mediator e omul atotsineși regenerator!
Omul e lucrarea din lucruri.
Est modus in rebus?
Ecce homo in omnia!!!
E o măsură în toate lucrurile?
Omul e măsura a toate!
Deci și creatorul lui domnul-Eu!
Credința în supranatură e auto-umilire dacă o înțelegem-vedem ca pe ceva
deasupra, noi subalterni ei.
Ea e parte a noastră, ca și natura!
Natura e datul, imediatul, imanentul. Realul.
Supranatura e indatul, jurul infinit, transcendentul. Irealul.
Între-peste-sub e idealul!
Ireal-imaginar și real drept capete de ideal.

Sinaxis
Sinapsă

Comaxio
Suma-produs de valori-metrii
Metrivalizare sau evaluare-metrică? Pleo-?

Fizicul ca generalitate
Physis quod psyhis et spiritu chedeo?
Fizicul care psihic și spirit-logos-rațiune închide
Materia include spirit și suflet, deși acestea îi sunt superioare!
Materia e totul, haos și cosmos (ontos și entos, natură și artificial)
Dar spirit-logos-determinare și psyhe-suflet-afect-voință-alegere sunt
frâiele acestei trăsurii-materie (masă și energie)
În formula eliptică a relativității masa și energia sunt cuanticul de fel, ca
atare, iar constanta care realizează (și) pătratul (perfecțiunea) sunt spiritul-
logos-sens și sufletul-pathos-volens!!!
De unde și dumnezeirea inclusă omului, lucrurilor toate virtual!!!--------
Sămânța divină e și pentru...frunză-piatră și jivină!?
Dar numai sub pul(l)-pana Omului?!
De unde și, hi, expresia Ce pana mea!

Dacă omul nu e dincolo ca și salvat

Nici mai contează aici, dincoace ce-cum-de ce e sau nu
????????

Cum posibil e orice

În funcție de alt orice...
Rezultă că
Nu ne putem fi mai egali nouă
Decât pe din-trei-una-două!!!
Adică
Monade de jur, dar plus-minis infinit și retur
Binoame cu orice pro-contra
Trinoame cu orice-toate-nimic

Ignoranță și agnosticie
Comscenția sau atotnimic-cunoașterea drept im-gnozie, cunoaștere de jur
anume
Ar fi alfa în homo gnosis prima și omega secunda.

Anarhism sau democrație

Orice orânduire e tot o realtivă potrivire
Individual-socialul și restul
Restul adică regnial-universalul și divinul-supranaturalul-virtualul.
Nu e decât o soluție-misie
Toate trei ca una, două și niciuna!
Noi între-întru anume!
Fiecare la rrăscruce dar pe cărare!!!
Anarhismul între naționalism-internaționalism capitalism-corporatism...
Anarhismul de parte individual umană, ordinea la purtător. Ordinea pe
orizontală, libertară.
Republica, monarhi, democrația, etc de parte social-divină, ordinea zis
înaltă, mai pe verticală.
Ordos și chaos, aici e...Rhodos?! Sări sau cazi! Ieri-mâine, dar azi?
Arhetipul platonic-ian și individualul cinicilor
Confuzia între sistem și a-sistem, parte și liant, angrenaj și componente...
Dihotomia și dialectica lucrurilor ca frăție zis vitregă!!!
Vintregia adică vitrega întregire-lianță între real și virtual, dat și indat!
Mithogenzia absolută
Binomul divin-uman ca pre- și post derent binomului uman-universal,
regnial inclus!
Mithogensicul e dat-indatul, frăția acră dintre natura uman-regnială și
supranatură.
Realul uman e natural (specie, societate) și virtual (mecanic-artificial-
informațional-biorgic!)
Per total, ca produs re-împărțit sieși-jur, umanul raliază natură-dat cu
supra-sub-intra-natură, indatul ca una dar la purtător!!!
Aceasta e salvarea, mântuirea divină și evoluția bio-cuantică supremă!
Re-alierea la matrixiciana schemă!
Sunt convențiile sociale mai anapoda-constrictive-etc decât cele eto-
specioase ori cele individuale? Sau deci oricare???
Sigur nu! Și atunci? Mereu măsura! Conduce și haosul și...natura-lul!
Cine tot mediază sigur atot-re-mediază!

Antistene
Impedimenta
șef-ctitor șc. Cinicilor
virtutea ca legislator, nu ale Cetății voi – dmvc
frați cu toții
dm dar ce facem cu...hoții?
Diogene
discipol
lui Alex-Magnus dă-te din soarele meu all-potens-labor dmvc

Statalitatea etnică drept macro-anarhism.

Regionalismul drept socialitate medio-anarhică.
Anarhismul (ca libertarism individual-ist) drept micro-socialitate
Democrația ca anarhism...entropic!
Libertarismul ca anarhism stoho (stohastico-holistic)
Antropia ca semi-anarhism?
Ordos și chaos, eterna dilemă?

Eliberarea în Duh
Pavel
Corinteni 2
3 17-18
Domnul este Duh, și unde este Duh acolo este Libertate
Etapele metautonomiei dm
După Flore, Joachimo dell -, mort 1202
Unu a Tatălui, supunerea...
Doi a Fiului, preluarea ștafetei, dm exp-vc-idee
Trei, a Duhului pre-punere, dm-idee, libertatea biruitoare, ex-epr

Libertinajul ca derogare ori deviere de la-întru libertarism sau anarhism?

Stoho etho-psyho?

Eul și sinele
Eurile ca ego, alter ego și non ego
Sinele ca sine, co-sine, ne-sine
Relanța eu-sine ca persona ex chaos!
Homo ex-in regnum
Homo in-ex cello

Știentul ca umbră sieși luminată a logos-ului (gnosis para agnosis) în im-

acție
Im-acție adică dinamo-stasis (vie stagzie) al lucrului-lucrare
Inconștientul ca sub-rulare non- și ontică a noștientului
Subștientul (subconștientul) ca sub-rulare ontică a conștientului și supra-
rulare ontică a inconștientului
Damian Luz