Eseuri

26
Dec.
2012

Masonerie?
Mafie?
Sectă?
Partid?
Grupare?
Orice adunare nu e decât de inşi, poate nici indivizi reprezentare, aglutinare!
Nu existăm decât ca unică identificare!!!
Restul e alteritate!
Între noi şi divina esenţă nu e nicio concurenţă.
Lupta şi pacea cu noi o dăm.
Catharsis, samsara, nirvana ne sunt semnăturile devenirii-mântuirii.

Principii şi nerozii
Învinge sau mori?
Două relative puse în balanţă, aceeaşi stupidă ignoranţă. Extremele sunt nici justă bravadă.
Cât despre eficienţă...

Hiram la masoni.
Manole la noi, la valahi.
Ucis acela. Sacrificându-şi soţia acesta.

Mania cu simbolurile.
Justă în felul ei corelarea semn şi sens-icon-simbol-desemn.
Dar ce cu ce, atenţie!
A ne limita la domenii, a nu mixa natural cu non-, para-natural, ă, ce scofală?

Pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă?

Nu ne poate cădea para!
Nu putem scutura mărul.
Putem însă pomul scutura.
A media este efectiv a virtualiza.
Nătă nu are nevoie de fruct. Nu face nimic, nu are nevoie a consuma.
Cine acţionează, toate-anume juru-şi grupează.

Entităţile acţionează, schimbă, re-enticizează.

Nonentitatea e scut-externitate oricăror interne acte.
Nonexistenţa e la orice existenţă re-prezenţa.
Eternitatea prezenţei, adică inexistenţa!

Trebuie să ieşim din ideea unui Mare Creator, arhonte-arhitect!

Dumnezeu nu creează. Ci ţine piept oricărei ipostaze.
Prin chiar nonexistenţa lui ca atare. Dar prezistenţa sa eternă şi ca maya. Hierofanie.
Puterea absolută nu poate avea date, coordonate, mărime sau infinime.
A te exprima despre dumnezeu nu poate fi decât limitare, deci implicit deviere, eroare.
Dezordinea, stohasticul
Nu este o proprietate a entităţilor.
Ci a conjuncturilor.
Din event de ens cu daturi net diferite, antagoniste, etc.
Indatul suprem, dracul ghem, conţine însă orice daturi stoha capabile să creeze binomuri funcţionale cu
daturi entropice. Astfel încât ens proprietară să fie asigurată în ambele câmpuri.
Câmpul izogen propriu şi câmpul indefinirii-indeveniri-infinirii.
Câmpul absolut, dumnezeirea, sfera lumtinei.
Lumtina – tina şi lumina, dumnezeirea.
Logos sau principiul, duhul sfânt, verbul, informaţia, funcţia pură.
Logos este un vector-titirez, sfredel susupendat, dat pur para indat.
Omul îl poate racola, reconfigura ca motor al zipului , bi-cric, ce se modelează el, ca devenire.
Câmpul izogen, singura sferă de ordine-dezordine, echilibru între ne- şi entropie, posibil de creat de
către om. Este o compoziţie din două lianţe. Cu materia concretă, atomo-string-bosonică.. Şi cu materia
abstractă, desemn-iconică. În economia lor ambele au daturi secundare care împletesc firele în baza unor
sub-programe psiho-emotive.

Sufletul este copilul nelegitim al materiei mame şi al spiritului tată.

El are însă dreptul la trinitate.
Familia iconică este aceasta. Tată, spirit, obiectivitate, determinare, stabilitate. Mamă, materie, subiecti-
vitate, indeterminare, instabilitate. Copil, suflet, afecţiune, sensibilitate, echilibru între cele două în
toate!
Posibilul endogen şi cel perigen.
Posibilul endogen e dat de entităţile figurative. Daturi în clar.
Posibilul perigen este dat numai de entitatea virtualistă, omul. Daturi în clar-obscur.metafore, iconuri.
Naturalul e regnial. Biologic, mecanic, instinctual...
Artificialul e nonregnial dar uman, perigen doar regnului uman.
Artificialul e informaţional, iconic, metaforic. Este imaginarul concret.
Imposibilul nu există. El trebuie însă trecut pe listă.
Luat în calcul pentru joncţionarea sa cu posibilele. Spre...desfacerea şi refacerea nodului gordian.

Arta e instinctul entităţii de salvat.

Ambientalul concret, pasiv(creat)-activ(interpretat-receptat) al naturii umane ca supra-sub-infra-natură.
Vizarea este conştiinţa entităţii de salvat.
Vizarea este ambientalul reflexiv-pasiv, adică reconfigurativ-morfian-formatant.
Vizarea este concepţia justă despre orice-toate, purtarea şi simţirea idem.
Arta nu ia în calcul comunul ca atare, ci tot în context, anume interpretare.
Arta îmbină deosebitul cu mult-obişnuitul tot aparte.
Arta e individualistă, personalistă, exclusivistă. Bine-rău, mde.
Arta e expresie şi încă mai mult, sublimarea ei. Dar şi a im-presiei.
Arta e de-com-presie de orice-nimic ca tot-unic.
Personajul: invenţie şi autenticitate.
Un personaj dramatic-literar trebuie să fie anume, nu strict din realitate.
Chiar dacă este cel original o figură aparte. În artă el se modelează după daturi specifice.
Dar atenţie la deformarea care poate duce la o artificializare a sa.
În fond, volens-nolens orice figură artistică e artificial-itate, -ă. De fel. Dar prin mijloace specifice artei,
ea trebuie să fie-devină-arate...natural-ă!
Ipocrizie? Dualitate? Aş – specificitate!
Arta trebuie să bată viaţa şi imaginaţia chiar!!! Spre a fi ea însăşi!
Viaţa bate arta? Totuşi?
Concurenţa, vai, e, paradoxal, loială!!!

Modul teandric
Teos
Andros
Vqc

Creaţie şi interpretare
Autorul propune o viziune sublimată dintre real şi imaginar.
Receptorul dispune de ea. Şi cam atât. Dar o va face dpv personal, mai pasiv sau mai reflexiv.
El va corela un univers dinamico-staţionar, opera în cauză, cu universul său pasiv-staţionar de fel, stabilă
fire şi simţire. Dar mobilizat, angrenat, re-drenat anume de event. De ciocnirea, impactul cu op-art.
Ex-implozia va fi după caz, mai bogată sau mai săracă...în reziduuri, hi!
Autorul a produs o stea, o planetă, un meteorit acolo...
Logos-autor inter haos-viaţa-imaginaţia cosmos-expresie-op-art nascit.
Receptorul e un ontos căruia cosmos-op-art im-presie-logos pro- aduce.
Real şi imaginar în artă leagă ireal de ideal.

Goethe
Nicând nu vom fi mai departe de dorinţele noastre ca atunci când ne vom imagina că deţinem ce ne-am
dorit.

Dacă doreşti totul, greu vei atinge abisul cu botul!

Dacă vrei puţine şi ţie bune, şanse ai oricum destule? Numai în cale să-ţi sară!

Nu cine în genunchi se pune,

E pentru rugăciune.
Nu cine se ridică
E că de la onoare şi curaj nu abdică.

Unde e dumnezeu?
Pun oglinda cu smerenie: sunt eu?!
Unde e dumnezeu?
Privesc la toate: nici un zeu!
Dar minunate oricât şi nu!
Nu ar fi rău să le rescriu?!
Unde voi fi eu? Unde vor fi ele?
Ne vom face împreună temele!!!
Se vor topi toate dilemele!

Cine calităţi închipuite îţi laudă, va critica şi defecte idem! Ceea ce pare chiar mai nesuferit, ha!!

Suntem iubiţi mai mult din bunătatea cuiva ca mulţumire tot de-către sine!!
E un nascisism altruist!!!
Din slaba medialitate trinitară justă, recurgem la o medialitate dualistă!!
Bun şi aşa? Poate deocamdată.
Normal ar fi să obţinem o iubire trinitară. Eul nostru, ceilalţi-celelate, toate-nimic!!!
Desigur o iubire-apropiere-interacţie corelată cu ura-depărtarea-contra-acţia şi cu neutralitatea-
nonacţia!!!

Istoria e cam strictă şi deci nocivă determinare. Mai ales prin ideal, cauză, care ar fi de just sublimare.
Evoluţia e pasibilă de crimă de lez-ego, de lez-ontos!
Evoluţia speciei şi societăţii umane e una.
Evoluţia eului, fiinţei de salvat întru desăvârşire, mîntuire e alta!
Orice-totul e secundar fiinţei ce se ascunde în carapacea umanoidă!
Precum în orice altă formă, arie, dimensionalitate!!!
Fiinţa de salvat e chiar d-om-n-ul, fie-i, fie-şi sinele de re-creat!
Chiar nu vedem că nimeni-nimic nu e mai aproape de divinitate decât lucrarea om ca primordialitate?
Dar ea e doar încercare, probă-mostră în valea cea mare, viaţa, determinarea.

Satiră-pamflet
Poemaş comic

Nano-story
Marea fuzurluire

Jocurile sunt făcute, domnilor!

Maestrul de ceremonie, marea demonie, zis-a.
Eram cu toţii în cercul-sferă, limbitusul cel median.
Trăsesem sforile raiului, purgatoriului, iadului.
Rezultase o paiaţă numită Omul Nou.
Cu maxim orgasm pe nano-unitatea sa de libideu!
Impulsul ne luă şi nouă pulsul.
Apăru în scenă Eva ce eternă.
Arena şi stalurile îşi cuplaseră valurile.
Tangaj-rulaj, ce mai mixaj!
Să crape de parapantă şi primarul playboy măzărean.
Dj-Scaratroţki şi dj-ţa Liliţha incitau şi la periniţa.
Cu perini-inimioare de sf valentin aruncau cei libertini.
Şase-şase-şase!
Case ca la Năstăsase!
Griş-tos se intercalase!
Mariile veniră şi ele.
Orgie, Mărie-lele!
Asta da creaţiune, nu jalnică e-poluţiune?!
Ca pereche în joc, desigur cu şi fără bo-boc, tot nu s-ar cunoaşte, intră şi matrozul-ochiosul-hazosul.
Lua-i-ar naţia...osul!
Mare fâs, ca fuziune impus, jos şi sus-pus astfel fu condus.
Burzuluire cu şi fără ştire-fire.
Ce a ieşit?
Azi nici se mai vede.
Suntem într-un maroniu...mucegai.
Cum ar mai fi el ...
Verde?

Credinţa de orice fel e secundaritate. În adeverirea misiei noastre clare.

Ştiinţa e tot o credinţă. În fapte şi teorii demostrare. Dar totul rămâne relativ până la proba absolută.
Moartea.
Religiile şi miturile cam ţin în confuzie fiinţa.
Creştinismul vorbeşte de trinitate. Omul trebuie să preia ştafeta de la Cristos, pierdută de la Adam. Dar
trebuie să se confrunte cu Satan. El, tot însuşi.
Budismul ne acceptă cam egal în eternitatea indefinitului, Atman, ca brahmani.
Islamismul ne ţine vasali lui Ormuzd. Incorect?
Şamd...
Miturile ne cam ţin egali regnurilor, sau paraleli. Nedemn?
Ştiinţa ne face indifenţi, aleatori la restul. Cam disjunctiv, nu?
Misia noastră clară rezultă din toate-niciuna, pe dinăuntru-dinafară.
Suntem orice am fi. Dar trebuie a ne mântui!
Eu nu pot să mă socot edificat, împlinit, salvat, fără a fi mediat cu toate-nimic anume!
Eu sunt alfa şi omega. Iisus citire.
Omul e cristica icoană.
Omul e oglindirea divină. În universul de aur şi rugină.

Nosce te ipsum
Et nosces universum et deos

Nu pot cunoaşte deplin

De nu încep cu mine şi tot cu mine să termin

Nu pune bază pe săruri. Te arzi.

Nu acidula. Sarea la bază te va reda.
Nu săra. Acidă fi-va baza.

Democraţie şi autocraţie, la mijloc justiţialitate!

Democraţia e faţada unei conduceri de jos şi de peste tot.
Tot cei de sus conduc, prin chiar reprezentanţii tuturor, care devin nişte suspuşi prin funcţia de
parlamentar, volens-nolens.
Nu trebuie să existe putere ci coordonare de orice anume nivele.partide, ong, societăţi civile.
Un sfat obştesc.
Politica este şi rămâne o curvă.
Care nu are ce căuta la conducerea socială.
Ideologia uman-socială nu este politică. Ci etică şi justiţie. Estetică deasemeni. Eidetică per global.
Putem face politica eului în raport cu non-ego, dumnezeirea. Atât.
Restul e minciună.

Naraţie
Nara ţie
Necuprindere
Se hrăneşte pre sine mâncându-şi coada-centru-buric
Ce vedem exterior e de fapt interior reflextat în adânc-abisal
Tot ce simţim ca taină e bucăţică-miez de uitare
Demersul artei, creaţiei de fel întru absolut emotiv-estetic, eidetic, şamd
A fost până acum dualist-dialectic. Hăis-cea.
Unitatea supremă însă nu e dată de combinarea realelor, sau irealelor. Fie şi întru omogenitate, solutiv...
Ci de medierea real-ireal prin ideal.
Toate cu orice drept anume un ce.
Astăzi, mai mult ca oricând, e vizibil că, fără o corelare plus-minus infinit, nu putem defini real-virtual
nimic.
Medierea justă e calea larg-îngustă. Singura...augustă.

Definiţii rebusiste
Tapet – pozare la zid
Oraş – ghem de fire cu multă mobilă încâlcire
Stradă – dreapta cu vile şi stânga cu blocuri?
Urs – ditai blana, la...murat iarna
Vizetă – cadru la o vedere ascunsă
Inedit – scos la lumină din anonimatul unei celebrităţi
Spartan – om odată şi fără jumătate!
Spartan – homo perfectus?
Carte – nici vorbă, numai slovă!
Carte – nu-s vorbe, e scris!
Omletă – ouă răsclocite...dintr-o învârteală
Mac – mirositoare de până la psihotic doare
Uşa – calea a-bătută
Capta – apucă de cap, ma-ta!
Capta – căpiţă fără i-ţă, vârf
Ataş – nişă mobilă
Ataş – neoficial legat nici de...at, cal!

Balon balaton balcon

Tudor Muşatescu
Act – hârtie cu darul vorbirii
Mac - floare cu cearcăne la ochi
Cabotin – cel care trăieşte cu ce era să facă
Sifon – apă cu nervi
Araci – suporterii beţiei
Canar – gălbenuş cu pene
Leac – medicament cu opinci
Ţap – ovină lichidă v. Gş nu ovine ci caprine
Ilic – muntean ciung
Sort – pantaloni repetenţi la genunchi
Nişă – aparte profund imobiliar
Nişă – şuetă camerală
Nişă – colţ larg retras de interior
Canar – voce bine dreasă cu ou
Leac – panaceu de la sat
Ţap – ia-l de...toartă, şi într-o ameţeală te poartă
Pupilă – o lumină de fată
Pupilă – fata din vedere
Pupilă – faci ochii mari la ea
Pupilă – de care ai grijă...dublă

Alma
Algoritm
Matrice
Suflet energie
Algoritm – funcţie
Matrice – structură, formă
Ego ergo lego energo
Per peptum moebius

Nufăr sufăr nu far raft un

Socialitate
Idealitatea socială în faşă de fel
Mai va ideal matur model!!!
Perpetuare ineluctabilă
Anarhia – saliva dorită spermă a absolutului!!!

Jurnalul
Monotonia ca manie?
Narcisizare migăloasă
Eul ca egalizare cu mic, cele mici mai ales.
Penelopizarea pânzei vieţii
Romanţarea la foc mocnit, cărbunarisit? Cam neaerisit? Poate de stil!
Gâlceava blândă cu sinele.
Scrisul este eliberare de fel întrucât spiritul este infinit-indefinit.
El devine încorsetare prin limitare la un stril, o temă, un model...
Dedalus.
Danlon dendal
Orice ens e expresia a 2 infinituri – internul şi externul.
Sfere adimensionale
Comateria – materia îşi este propriul pro-end-model-concept-factor-cursor
Eliberarea prin forme e o re-ghemuire, re-încălcire,
Eliberarea prin esenţe e altă diluare, de energie descrescenţe?
Marea Taină nu există
Şi pentru că nimic-nimeni nu-i rezistă

Autorul total
Creaţia ca totalitate în parţialitate
Un absolutism al creaţiei artistice e exclus.
Arta e interpretare. O propunere, fie şi minimă impunere.
Un totalitarism în mic se acceptă. Cu modestia aferentă.
Autonomia creativă e musai directivă.
Arta e de fel contemporană...oricărei epoci.
Cea...perenă desigur, ha!
Opera mare are în toţi timpii căutare.
Detenţa romanticului, detenţa barocului nu se fac inutile când activează la maxim patenţa clasicului!
În anul 41042, vezi romanul lui Fărcăşan, marele Will va fi tot contemporanul nostru!
Întrebarea e însă: noi ai cui vom mai fi?

Ziaristica
Dezbaterea pe viu pe mort
La zi dar pe suport...inert?
Tribuna din piaţă
Forum la distanţă
Cea mai înaltă formă literară?
Vezi GBShaw citire, aş!
Folclor mai de elită?
Palpitul vieţii eidetice.
Al domeniilor târg-uire cam fără de vlăguire.
Ziaristica e ciornă de real-itate, socio-umanul en passant.
Forma cea mai înaltă de artă ar fi poate eseul!!!
Împletire de rela-imaginar la cel mai pur ideal?
Observatoriul obiectiv de subiectiv. Just la tiv!

Lucius Annaeus Seneca

4-65 e?
61 ani de viaţă
Înţeleptul are în vedere intenţia acţiunilor, nu rezultatul lor.

Dm
Înţeleptul nu acţionează. El interacţionează, atotnimic mediază.
Nici intenţia, detenţia, nici excenţia-rezultatul nu îşi mai au sensul strict, când pui toate-nciunel în liber
conflict.
Excentic – care decurge din tentare, tatonare, iniţiere, cedare.
Detentic – care e încercare, tentare...
Excenţie – actul de a tenta, ce-da...

Începutul ar putea fi de fel în puterea noastră.

Sfârşitul lucrăriii e cam cu colaborare, de la soartă mai cu majorare.

Munca?
Poate activismul generic!
Nu suntem strict dependenţi de materie. De resurse.
Suntem propria sursă.
Sursa divină ce suntem se cere însă mediată până la depăşirea pragului de resurse ce ne supun!!!
Adică trebuie să facem faţă nevoilor toate. Concrete, bio-materiale. Şi abstracte, psiho-mentale.
Când vom obţine echilibrul activ dintre ontogenic şi chaoservens, chaosnegens, necesitate şi neutralitate,
vom fi salvaţi. În duh. Ca formă eternă, definire co-supremă, string acordat marei unde a indefinitului.
Ontogen-ic – ce are nevoie fiinţa.
Chaoservent – usual neantului-anomiei

Cultura şi mentalul naţional

Dependenţa de factori geografici, economici, istorici, geopolitici.
O naţie mai mică, dar pe o arie completivă de resurse, va dezvolta o cultură superioară, o etică moderată,
o politică pacifistă, etc.
O naţie mai mare, chiar cu resurse bogate, va pedala pe cuceriri, extindere, va avea mereu complexul
superiorităţii, al supremaţiei...
Trufia precede cumva şi puterea-mărimea, dar mai ales îi este consecinţă.

Piaţa liberă
Acţionariat şi co-proprietate, sau proprietate obştească.
Nu cumva suntem tot acolo?
Nu există capitalism şi socialism-comunism.
Există numai corelare între proprietatea la purtător, individuală şi cea plurală, fie orice mărime.
Vezi averea cuplului, moştenirea... Societăţile mixte, pe acţiuni, multinaţionalele, şamd.
Globalism incipient sadea???
Problema este tocmai de a delimita just şi a corela toate acestea.
Spre a limita just maxim devierile, erorile. Idealist de fel, dar realist anume, aplicat.
O piaţă este liberă dacă nu se vrea ea buricul, ci doar medierea dintre producători şi consumatori.
Mai ales o ramură zis superioare a ei. Piaţa financiar-speculativă!!
Care e majoritar negativă!!!
Pentru că ignoră limitele fireşti. De resurse productive şi de surse producătoare! Şi a lor co-reglare!!!

Creaţie, inventare sau transformare-modelare, simplă schimbare

Divină e creaţia, nu mai puţin simplă...derivaţia?
Orice modelare e de la absoluta-perfecta identitate divină o abatere, o derogare.
Suntem întrebarea ce trebuie singură a-şi da răspuns.
Altfel vom continua...să punem întrebări.
Vezi fraza: Omul? – continuaţi să puneţi întrebări!

Unde indefinirea şi finirea se pătrund-bifurcă

Acolo omul s-ar salva de va coboră şi dacă urcă
Semprego – semper ego
Supergo – super ego
Omul salvat este cel care se face expresia...impresiei, real-virtualizează însăşi Maya, energia dintot.
Suntem expresii, ex-presii, lucruri scoase dintre şi între lucruri.
Dar ne ţinem im-presii, lucruri părelnice, artificiale, spiritual-sufleteşti, prin trăiri-simţiri-gândiri.
Lucruri ce se ţes între lucruri şi nelucruri. Sublimări tot relative.
E nevoie a sublima absolut. A conexa im-presare, formare în dat cu ex-presare, formare în indat.
Com-presii. Iar nu tocmai re-presii?! Hi!
Com-formare de jur. Sferizare. Moebiusizare... Vezi banda...

Sine pro-spect
Nesine con-spect
Ultim univc bal
Contactul prefinal
Ego descifrând alter-ego şi non-ego
Topindu-se cu ele ca rego, coego...
Broderia penelopiană

A explica e a te adânci pe inexplicabile poteci...

A face e a forţa nefăcutul.
Cunoaşterea e sfidare absolutei taine. Ignoranţa pură?
Facerea e sfidare a omnipotenţei divine.
Ne vom îndopa, îndestula cu mister-e?
Ne vor dopa, astupa ştiutele şi făcutele?

Orto-gent ţă
Recto-vector..
Rectangulară înaintare

Cât e, oricât de puţin

E mai mult chin
Cât nu e, încă mai cu durere
E cu de... dulce regret, amarămânere

Drag drace
şi-un Cerber mă cheamă
Charon a pierdut şi ultimul talon
e la mal înţărcat
de ştirba Moarte n-am teamă
cu ea la trântă în pat.

Art
Plast
Plarst
Peisajul – sau cadrarea ca imagofanie?
Epifanie şi imago – fiinţarea ca fiinţă estezică
Peisajul ca i-materialitate, natura viu-moartă!
Matozitate – caracteristică de stil, de pensulare la Gh. Pătraşcu de ex.
Fuzionism monolitist, brownistic...
Macro-pilitura recreând textura
Flexistanţa – stanţa flexionară
Soft-gruenţa
Zgrunţurozitate soft?
Congruenţă şi deferenţă morfică
Micro-barocismul la Gh. Petraşcu
Toate în totul ne trec
Oricât de avid sau de sec
Torcem al materiei bambus
Asta e taina? V-am spus!

Nu esenţa ar fi incognoscibilă.
Ci detaliile, substanţa care o ascund, la suprafaţă ca iluzie ele rămânând.

Verbum caro factum est

Joculatores Upsaliensis titlu muzical
Cuvântul dragă faptă este!?
Principiu activ.
Iubirea care mişcă sori şi stele. Vezi Dante.

Eseul
Vede, vizualizează ideile
Eseul e jocul ielelor.
Între realitate şi irealitate, cel mai aproape de justa interferenţă numită şi idealitate!?
Ca arta de fel.
Eseul este jonglarea noţiunilor, conceptelor, metaforelor anume, sintagmelor...
Poezia alchimizează stări şi metafore.
Pictura – forme şi culori...
Eseul – efervescenţa gândirii, reflectării eidetice de înalt nivel
Eseul e trăirea gândirii pre sine!!
E forum şi agoră, dezbatere şi...clacă, judecarea liberă şi bârfa ingenuă.

Blogul
Jurnal deschis
Forumul eului cu eurile la liber
Zică ce o vrea fiecare, tot eu aici rămân la înaintare

Omnis mundus iucundetur

Joc ups. V mai sus
Lumea toată bucură-se
Toată lumea să se bucure

Jurnalul
Altă aglomerare de orice-oricare?
Sumă de data diurnis
Cumpărături, chestii de agendă bifate...
Păreri despre toate cele.
Cronichete despre media vizionate, rulate...
Aşternerea gândurilor mai toate să fie o copie doar de mentală polologhie?
De fel da. Rău e mereu a nu sever selecta-reordona-stiliza!
Fac jocu-mi, domnule-mi????
Eseul – tot o...masturbare? batere de apă în piuă?

Lansarea de carte
Naveta spaţială a mentalului? Cartea!
Dar vai de universul nostru gol, gaură nici de vierme?
Ce fluture să....rezulte? Să treacă de gravitaţia inculturii?
Cartea – termos de gândiri, frigider de trăiri!!! Chivot al eului uman în tot!
Pilot ce ar fi creatorul, conduce daturi prin indat-dat...
Chilot ce ar fi op-art, creaţia? Hi, lepădare de...uzare???
Ha............

Cheia comateriei
Nonsegmentul
Care buclează continuum-ul spaţio-tempo-modal
Şi care e
Omul final!!!
Dumnezeirea
Ca localizare
Forma cea mare
Perpetuum ego!
Logos recăzut în haos
Ontos para omniii cosmos
Care se va salva
Nodul de îl va tăia
De fapt
Deznoda şi reînnoda
Stringul încordat
Cu marele suprem string neacordat

Eseul
Gândire liber-impus-expusă
Polologhie cu ştaif
Verbiaj intelectual-icesc.
Bârfa este eseurizare vulgară, simplistă
Asupra textului eseistic a reveni în rulare e impropriu.
Eseul e gândire spontană cu aşternere sincronă.
Sau asta ar fi ideal.

Murfisme:
Oricât de meticulos-ingenios plănuieşti-faci ceva, toate cele colaterale şi interpuse te vor sabota eficient
lor!
A reuşi e accident! A eşua e curent.
Fericit? Înseamnă că te recunoşti amăgit!
Nefericit? Asta da, luciditate!

Fi mediant cu toate-orice anume te-ar ţine

Şi nu vei fi dat pe spate decât tot de tine

Exotic sau aborigen

Tot un autohtonism mai rebel, tembel?

Prietenie şi frăţie
Vreo concurenţă?
Fraternitate – prietenie în virtualitate?

Legitate
Comunizarea voinţei de grup, necesitatea generală ca impunere per individ.
Norma a orice nu anume ceva e. Ci anexare, colaterare.
Norma e tot o re-limitare. Şi cauzei tot o derogare?
Răscrucea, plasa de daturi, impulsive...popasuri şi cărări?
Să nu fie norme, contururi, alte zări?
Zare, clarificare, sau năzărire, maya?

De nu-mi sunt normă

Orice alt mă di-formă
...

Damian Luz