Sunteți pe pagina 1din 9

Eseurizare

August
An 12
Mileniu 3

Demn mai degrabă sunt despre mine să cuvânt.


Nu despre x sau y, fie și din capi real-istorici ori divin-virtuali.
Nu e trufie, ci maximă trinitară armonie. De sine, de jur, de tot-nimic.
Orice re-ferire ce nu-mi (e) jurui(r)e, e de orice-toate de-ferire!
Dixit ego, ergo omnia re-ligo!!!

Vadim C. T.
Diavolul ne divizează, Iisus ne divinizează.

Dumnezeu Tatăl ca neparte și Satanitatea ca parte sunt oricum la paritate.


Re-partea mijlocește, cristicul adică.
Confruntarea cu anticristul ne revine cam în întregime!!!
Omul e răscrucea, cap-coada a orice-toate-nimic!!!
Adam răscumpărat, regenerat în condiție prin Crist, acesta e omul întru menire.

Vadim C. T.
Mai devreme sau mai curând toți pierdem lupta cu îngerul morții.

Dar ne putem câștiga victoria în lupta cu demonul ne-sinelui.

Chiar dacă Mântuitorul a fost un simplu profet evreu răstignit, căzut în moarte clinică și revenit vieții
sau nu, (mai) important e simbolul oferit!!!
Omul nu poate accepta decât parteneriatul cu neființa-rea și orice-toate-anume alte ființe-ări!!!
Nu subordonare, nu egalare, nici chiar supraordonare!!!
Așadar, fie orice ar spune religia sau și știința, Omul e măsura a toate, dar anume sieși-jur!
Omul nu este sau ba, decât punând armonie între nomie și anomie!

Și dacă există au ba extratereștrii, sau orice entitate rațională, ei nu pot fi superiori decât mântuindu-se
de sine-jur, între condiție și de-condiționare.

Dumnezeirea e totul, in-ex.


Adică și ființă-ființare și neființă-neființare laolaltă.
Nimic altceva decât toate.

Cațavencu
N-am prefect eu!...

Omul nu are alt dumnezeu decât menirea de a se salva.

De-ar dura moartea cât viața


n-am mai pierde dimineața
nu ne-ar mai ghida prost ceața
de-ar dura cât viața moartea
ne-am croi just strâmt chiar soartea
am uni munca și cartea
de-ar fi ele paritare
moarte, viață pe cântare
fire-am numai uniți tare

cstm
continuum spațio-tempo-modal

timpul are zise trei dimensiuni.


Trecut, prezent, viitor.
și de fapt una, vecie, virtualitate
spațiul are zise trei până la 12(?) dimensiuni.
și de fapt una, nelucrul, lucrul a toate lucrurile.
Modalul are n(?) dimensiuni.
și de fapt una, lucrul între lucruri, dar și re-ne-lucrul.

Homosexualitate adamică? Nu e cazul! Tot relativ, pentru partea din rai.


Feri, doamne, de zoofilie?!
Vreo blasfemie?...

Croșetămu-ne la clone
Tangentând avid la zone
Nu doar foarte erogene
Și de spleen nu perigene

Diavolul pro-pune, ispitește.


Omul își im-pune, îm-(înde)-plinește.
Mai rău deci e cine?

Spiritismul e nimic pe lângă cel mai simplu și mai scurt vis.


Dar reveria virtuală sens și nonsens...răscoală!
Meditația transgenă e poarta dintre real și virtual

Meditația-reverie transgenă
Concept și mini-studiu
Modalitatea de a intra în para-dimensional
Paradimensiunea ca virtuală mântuire
Putem avea salvarea la îndemână
Exersând eidostaza!!!
Eidostagzia
Eidos-stasis-genesis
Cheia salvării
Esg
Esg(i)a

Nu de moarte mă a-cut-tremur
Ci de vrance(a)ntru

V p fz după Vlahută
Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei

Alpinismul sexual
Sau explorare galactică, vezi lucifer

Ifose ale puterii cunoașterii, voinței, ordonării...


Cabale, masonerii, esoterii...
Logos sparge orice haos, iar nu omogenizează și nici...împrăștie zisele cioburi!
Logos interferând haos naște-compune orice cosmos, entos, ontos, dar fără să nege moartea.
Cunoașterea, voința, puterea nu anulează adversul lor.
Important e ca noi să le putem re-corela tot nouă.
Fie oricâtă penetrare în genune, nu unitatea îi vom răpune.
Fie orice anume armonie, până la justa relație nomie-anomie.

Nici în oglindă de s-ar uita


Cu ochii moartea nu se va vedea?

Vadim C. T.
Antichrist e fiul lui Antidumnezeu.

Dumnezeu nu are parte.


Dumnezeu Tatăl nu e și parte.
Nu poate exista Antidumnezeu.
Dumnezeu e tot-nimic, orice-toate-niciuna....
De n-ar fi, nu s-ar povesti!....
Dumnezeu nu e și întreg, fără a fi și ne-întregul.

Max Weber
Femeile sunt ca păsările. În casă vrăbii. Afară păuni. Intim, porumbițe. După a lor voie, corbi la scos
ochi.
Exprdm

Dar fără a lor păsărică toată fauna la nimic...se ridică!!!

De n-ar fi păduri de fagi


Unde-ar sta oamenii dragi?
Ro-folk

De n-ar fi tufe de soc


Joc de dor n-ar avea loc
De n-ar fi ilic, bundiță, cojoc
Ce-ar strânge-al mândrei bust-mijloc

Vadim C. T.
Femeia e supusă fiindcă îi convine.

Femeia e supusă când îi convine, ori nu are încotro. Și nesupusă de fel, din capriciu, nemotivare.
Bărbatul e nesupus de fel, dar motivat, e supus sub pro-contra ideal-idol-model, preferând parteneriatul,
dar nici rivalitatea nu-l lasă rece, ne-ex-incitat.

Zeus
Zamolxis
Zarathustra/Zoroastru
Z adică fulger item-icon adică lumina, energia, puterea

Ar trebui să ne întâmpinăm oaspeții cu plăcere, așa cum îi conducem la plecare, și nu invers, cu regret.
P fz v

Cehov
Oamenii sunt mai sinceri și mai buni când își petrec oaspeții decât atunci când îi întâmpină.

Primirea oaspeților e diplomație.


Conducerea lor la plecare e chiar...omenie.

Musafirul când ne părăsește


Toată accepția noastră primește
Bucurie ne prilejuiește
Venirea lui?
Mai că nu ne jeluiește...

Rousseau J J
Numai un popor de zei ar putea fi condus democratic.

Wilde Oscar
Democrația nu e altceva decât demolarea poporului, prin popor, pentru popor.

Jocuri de noroc?
Creații doar ale ghinionului!!!

Dați ghinionului o șansă – norocul!

Filmul
Sau tentația virtualului media
Visarea
Sau tentația existențialului virtual
Comgenia
Nașterea-din-tot-nimic-anume
Sau împlinirea, mântuirea, desăvârșirea real-virtuală
Entitate și cu nonentitatea la paritate
Nu doar cu orice altă entitate

Nosce te ipsum
Naște-te singur de jur

Pașii filmului
Copăcel ecrănel

Limbajul
Reforma comgscă
comgnocere
nogsce te ipsum!!!
Cunoaște-te de jur și vei avea de real-virtual miez-contur!!!

Terminologia generală nu e nici dihotomic-absolutistă. D-apoi relativistă măcar. Real-virtualistă, cum


trebuie!
Pentru nuanțare folosim mai mult sintagme.
Logica se cam confruntă cu i- ,para-, perilogica. În loc de just parteneriat.
În matematici infinitul e când relativ, când absolut...
Avem înaintași, neparadoxal, deja demni urmași?
De ex. Smarandache!

Estesis eidos pathos


Pre- și post-ludiul sunt mai rafinate, psiho-mentale, para-regniale.
Ludiul e mai carnal, pasional, primitiv, regnial...
Numai împreună însă real-virtualul se poate bifa.
Freud Yung Lacan
Inconștient subconștient
Eul este un altul
Baudelaire Rimbaud Lautreamont
Rațiune nebunie șamanism
Religie mitic ateism-liberpansism v ILC
șmenicherism dmvc
tot un drac, de vreme ce înger fuse!?
Nu?
Între tot-nimic orice e, zic, nu zic

Dumnezeire
Tu-i înzidire
Totul nu e decât povestea celor 2 inele
Neuron și genom
Cele două matrice-algoritme prim-finale
Neuronul lucrează instant, genomul conservant
Numai reforjarea lor poate creea supremul...motor
Coemns
Eul salvat
c-ens
constanta dintre real-materie și virtual-energie e eul salvat, divin-uman-universal!
Să re-inventăm eul total-anume!

Comfrăția
Fârtate și Nefârtate
Legea bi-string
Legea tuturor legilor/nomie și nelegii/anomia
Ordine și dezordine sunt hățurile
Carul suntem noi
Vizitiul e eul nostru de jur
Drumul/câmpia etern-virtuală e una, viața-neviața

Biruințele unui învins


Titlu vizat de Ion Lucian pentru memoriile sale
Mort puțin înainte de 88 ani, atenție 2 infinituri...
Dm para-tt
Eșece de re(par)alizați
Victorgolios
Puternergicos

Precept bacovian
De nobis ipsis silemus
Despre noi înșine să tăcem
...ca faptele să vorbească

Degas Edgar
Aș vrea să fiu în același timp vestit și necunoscut.

Dm
Să ne dorim intimitatea dar nu musai ca anonimat. Și vestirea firească, pe merite, nu doar goală fală.
Cunoscut după în lume al său aport, intim după al sine-jurului suport-raport.

Preamărirea unui simbol e și de sinele-i deturnare.


Iisus nu e invingător cât învins-jertfit și re-luptător cu anticrist!
Misiunea nu ni se încheie cu adoptarea lui ca model.
Ci cu depășirea lui, prin confruntarea cu negarea, deci cu indefinirea supremă, dumnezeirea.
Armonia ecuația nomie-anomie vizează și bifează.
Prea credincios înseamnă deja ateu. Și invers.

Sloterdijk
Dictatura virtuții

Toate extremele sunt dictaturi-anarhii-distopii-anomii


Toate nuanțările-inter-medierile-armoniile sunt juste democrații-nomii

Orice extremă ascunde puroi ca eczemă ...


Orice miez are un chichirez
Orice coajă e fadă lună cu sâmburele de nu consună
Miezul e chintesență, coaja și sâmburele substanță.
Paralogisme

Armonie?
Vax fără corelarea nomi-anomie!
Mulți pun accentul pe câte o parte din vreun întreg.
Ca și cum chiar ar exista părți și întreguri, luate cam separat.
De fapt nu există nimic decât interacție.
Lucrurile sunt scăzământ în nelucru și adunăre-însumare-înmulțire-împărțire între ele.
Dar și cu nelucru supremă lucrare, care ar fi înstare!!!

Am fost totul. Și totul era nici cenușa?


Alexăndrel Mărețul.
Para-fraza mea
La fraza lui:
Am avut totul; și totul era nimic
Ultra-altă parafrază a mea:
A avut tortul. Și tortul era nici cireașa!!
Dar apoi tot a avut coliva!! Și coliva era nici bomboana de deasupra!??

Totul e de-, re-, com-, con-figurare.


Per total absolut, real-virtual nonfigurare.
Ne împlinim în măsura în care reconfigurăm totul-orice-nimic plus-minus infinit noi între.

Timpul nu este stare. Nici lucrare.


Spațiul și modalul deasemeni.
Sunt doar măsuri...diafane. Iluzorii dar operabile parțial îndestul.
În orizontul uman-universal. Dar plenar apă de ploaie în orizontul salvării, divin-uman-universal.
Nu putem defini stm ca atare. Doar întrelucrare.
Orice e lungirea la infinit tăiată/relegată de 1...n finit-e.
Spațiu, timp, modal iată trei esențe, tot relative.
Ca și eul.
Nonego este absolut. Dar corelabil cu ego și alter-, inter-ego.

Orizontul absolut e supranaturalul, dumnezeirea, haos-logos, anomia, in-de-finirea


Orizontul relativ e infra-, sub-, inter-natura, nomia, cosmos-ontos-entos, de-finirea

Dictatura sine-jurului
Va salva nu doar omenirea.
Va salva și natura și artificialul.
Va restaura divinul. Dumnezeu va re-via!.
A doua venire e de-venirea de sine-jur.
Divin, universal, uman se împlinesc prin rearmonizarea lor, prim-finală.
Naturalul uman-universal, regnialitatea se va rescrie cu supranaturalul și vor fi una-a-tot-ceva.
Cele patru regnuri vor fi unul, creatura desăvârșită la trup.
Dar și tranzitată în virtual, adică retopită în divin-celestial, desăvârșită în spirit și suflet.

Degeaba ai trăit
Dacă doar empiric ai biruit
Ce sunt simțurile cinci toate
Fără cele peste poate
Esteticul, eideticul, eticul...
Ethos și pathos
Agonia și extazul
Melancolia
Orgasmul nu doar fiziologic
Ci sinergia!
Atotorgasmul e sinergia
Sinergie adică sincronie/sinestezie
Simfonia sinelui de jur

Nu a fi aci-acum-astfel
Ci a fi-nefi între tot-nimic ceva-cineva

Mă-ntind
Spațiu și infinire desfid
Mă așed
Nelucrul și alergătura dezmierd
Com-simt
Indefinire admit, ad-mit, iau cu mine

Arthur Rubinstein
Nu mânuiesc notele mai bine ca mulți alții. Dar pauzele, ah!, acolo stă adevărata măiestrie.

Înșiră cuvinte? Te minte!


Știe a le potrivi? Alea măiestrii!

Nu e destul a ști a găti, ci cu sare a le potrivi.


Folclor

Nu lucrurile în sine sunt valori, ci relațiile dintre ele, valorificarea e raportare calitate-cantitate.
Ecuația calitate-cantitate e valoare.
Cantitate fără număr e calitate per absolut.
Calitate per unitate e tot rebut virtual.

Păcatul nu e anonimatic, nemenționabil a cita.


Ci cu ideea altuia vădit a te împopoțona.
A nu preciza sursa poate fi o încredere și un respect pentru cultura celuilalt!!!
E un fel truism, chiar pleonasm a preciza sursa la citate destul de comune/universale. O birocratizare,
clonare...
Hai aiurea să ne multiplicăm, dacă tot adăugăm sursa la ceea ce cităm?...

Parcurge curge șterge


Parcuștergere
Asimilare, sintetică simulare/stimulare, reconfigurare
Reconfigurare cu înfrigurare

Rezonanță
Singura ordonanță
Și anomiei prestanță
Justa pro-testanță
Testul suprem e ritmul ca etern-itate
Rezonalitate

Consensul cam fentează armonia. Per activ.


Ar fi o ontabilitate la paritate?
Armonia activă păstrează și anomia reactivă.
Consensul miroase a entropie bifată, patinată.
Disensul nu ar fi nici el mai pozitiv, dacă se înclină spre nonsens.

Voyerism et co
Alteritate și complementaritate
Nu suntem doar sine. Ci și co-sine.
Explicația e simplă.
Depinde cât reușim să împlinim fie personal, fie colateral, fie general. Dar și între.
Maximalizările și minimalizările dăunează. Dar nici medierile injuste și neadecvate.
A trăi arta nu e de fel un voyiorism?

Pata-rect-stituție?
Extrema ca melesteu mediei mămăligi?
Ce facem cu sâmburele, esența?
Respectiv smântâna!
Cât despre brânză și unt, secundarele în compoziția supremă, mai apoi?
Greu cu Pată pe pian?
Un patăbulibar (sic)dă de furcă umanei gândiri-evaluări.
Mizerabilul, caragialesc zis, se lăbărăhățește (sic) la miasme, și se strânge la miresme?!
Cam da!
Un eseist de o anume valoare. Dar cam cu imprecisă nuanțare? Cromatică grobiană?
Ca gânditor le-a cam zbârcit cu unele. De-i sună acum rău în coadă, mde! Păcat nu că le mai și
nimerește?
Oricum e greu de cântărit ceva-orice, când sunt prea diferite măsurile.

Polologhia scrierlor despre parapsihologic et co


Dezarmantă situație?
Dezbaterea e între toate-nimic oricum.
Dar un ce?
Un cine? Un ne-, co- ego!
Aici e cheia!
Un ego plus-minus infinitum!
Ia să ne vedem!
Și atunci?
Toată vorbăraia, scrilăbăraia (sic) cădea-va?!
Sau se va dilua, dar pe coordonatele fie și minimale tot nouă, fiecăruia anume.
Psyche
Sufletul – această ecuație
Soluționare între spirit-logos și materie-haos
Iisus între Duhul sfânt și Tatăl
Atenție! acesta e omul (de) salvat.
Vom fi ca zeii și mai presus decât ei.
Între-peste-sub ceva-totul stă entitatea care se va salva, va compensa-parteneriza orice-totul-anume.

Melo
Psyho-hause psyhe-tronic Tehnotronic jazzo-tronă metron-j-azz jazz G ass

Damian Luz

S-ar putea să vă placă și