Es esu ri zare

Eseistic 2011

Miticul ca idolatrie şi indirectă

Religiosul ca para-, supra-idolatrie ambi-rectă.
Ambirect – pe două direcţii
Ierarhia verticală şi specificitatea medievală.
Ierarhia vertical-orizontală şi specificitatea contemporană.
Socio-specio-eco-metro-genia!!!
Să punem justa măsură!
În edificarea întreitei noastre fiinţe!!
Nu suntem doar umani, co-regniali şi de salvat divin!
Ci toate laolaltă, în măsura personal-înaltă!!!
Sigur, calea nu e scurtă-simplă!
Întru re-edificarea noastră abstract-concretă avem de parcurs o devenire nu doar cu dus-întors. Ci şi
regeneric-abisalul de stors!!!
Exprimarea fie-ne şi hilară, nu vom afla altfel salvarea iniţial-finală!

Medievalitatea agrea din fire ierarhia piramidală.

Având o cumpănire just axială.
Cetatea şi judeţul erau comunităţii areal-podeţul.
Neconcordanţe se iveau de la breşele altor...judeţe. Mai câmpeneşti, mai pădureţe. Barbarii, nomazi...
Excesele erau re-configurate între nobilime şi regalitate. Dar şi prin mase, nu doar zisă prostimea,
vulgul.
Excesele decurgeau din spiritul cuceritor cavaleresc, ca prelungire a aventurosului uman inerent.
Dar şi din posibile crize economice, mai mult naturale. Secete, inundaţii, altele.
Exemple istorice de reglări la capete.
Cazul cu Iosif II şi Transilvania de partea românilor. Crăişorul şi împăratul.
Nu doar influenţa masonică. Condiţionarea reformismului imperial şi rebeliunea maselor prin Horia.
Monarhia după sec20 este de fel caducă. Ornament nici măcar. Nici social.
Ca şi instituţia religioasă. De fel dubioasă.
Mai nou şi ştiinţele au intrat în colimatorul lui ego dubito-cogito!
Spiritul paternal poate fi scuzabil până la o măsură. Cu aplicarea sa la ceva oricum comunal.
Familia obştească prea lărgită devine însă lesne contradictorie, prea băţoasă ori flască.
Ce ne facem însă cu spiritul rebel uman, nu doar filial? Ci şi generic, chiar supra-natural?
Omul e mai presus şi decât orice divine, nu doar peste orice şi peste sine!
Dar nu ca anihilare ori sfidare!
Taman îndoiala ne ţine croiala!
Credinţă şi erezie, aliajul de empirică poezie, praxis-fluiditate în a virtualului dez-imensitate!
Real şi imaginar se cumpănesc prin ideal.

Binfact or
Binsprexiv
Exprimarea loghastă
Logos-stohastică
Binfatorial
Exprimarea binomială
Limbajul concretizat poate fi şi un blat.
Logosul nu stă în termeni, concepte, teorii, axiome sau aporii.
Cuvântul nu e verb-are, întoarcere, aşezare ci vers-sare, versiune, interpretare, variantă!!!
Cuvântul nu ară, întoarnă cât chiar răstoarnă!
Logos e transfigurare de nonfigurativ şi figurativ laolaltă!
Haos şi cosmos-ontos-entos se re-scriu prin logos.
Potens versum pathos.

Economia
Forţe şi resurse
Umanele şi naturalele
Producţia – industrie, agricultură, etc
Piaţa – comerţ, finanţe
Progres şi conservare
Raportările, reglările:
Regionale, statale, continentale, planetare, extra-terestriale
Conducerea
Comitetele conforme partiţiilor
Ierarhia verticală şi cea orizontală
Imperative, normative, oportuniale

Comunicare
Introspectare
Cuminecare
Re-trans-genizare
Dialogul cu sinele, co-sinele şi nesinele
Pavel către efeseneni pleda pentru cunoaştere faţă către faţă
Facie ad faciem

Să ne plângem şi pe an doişpe al mileniului trei că n-am luat nobelul pentru literatură? Da!
Să ne plângem că nu l-a luat marele-micuţ mediatizatul multuţ Cărtă? Ba bine că nu!

Ales-damnaţi ce suntem
Un neam de peste neamuri
Ridica-vom genune
Din orice abis anume
Cu astrele ca geamuri
Tainic logos pe frunte-mi
...

Syrus
Dacă însuţi înţelept nu eşti, nici vei pricepe cestuia.
Expr dm
Vezi citat la Dorel Vişan

Fiecare cu cerul lui

Vezi pilda cu vrăbiuţa k păzea pământul cerul să nu-l buşescă. Vulpea nu pricepea. Vezi tâlcuirea.

Cerul cu stelele, lumea cu relele

Exp unv

Cele rele să se spele, cele bune să se-adune

Vezi la Creangă
Niţă neamţu’
Nietzsche Friederich
Dumnezeu e mort.
Vezi Zarathustra?

Dm
Dumnezeirea nu se sfieşte
Şi pervers-parşiv-sublim se şi dezidăreşte!!
Dumnezeu nu poate avea moarte, cum nici viaţă.
Orice dihotomie e pentru entităţi, nu pentru atot-entitate.
Încă şi fiinţa îşi poate coase nefiinţa pe rescrisă-recroită sieşi de-fiinţa.

Supra-zeii
Ţin cumpănire indefinirii.
Ei nu conduc, nu sunt nici legile nefirii.

Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină...

Hiperzii
Mai presus ca zeii
Ei nici cu vreun clar-obscur ţin culorile şi neculorile la orice...sfârc şi cur, lucruri abstract-afectiv-
concrete.
Eurile salvate n-au nici a se combate misie, ci a le de-juca pe toate.

Drăgănescu Mihai
Inelul lumii materiale
Informaterie

Concept aiurea, zis compensativ? Pata-aliaj? Hi!

Vezi şi zipper-ul meta-mate luzzian.

Pata-unitatea divină?
Ensublimus?
Ens sublimus?
Cărămida ultimă, divină?
Dar ultimă? Dumnezeirea însăşi, hi!
Marele Anonim e drobul de sare, care nici nu mai cade-sare. Fiind şi decât casa mai mare. Ha!
Da, dar fără şanse în virtual şi în real fără a se bi-furca ne-ideal.
Altfel spus, fiecare divină sămânţă nu va rodi decât întru fiinţă-fiinţare. Altfel îşi e obturare.
Pentru indefinire e tot...o piatră de moară. Hi!
Fiind o şi pata- dar tot de-finire.

Omul uman e istoric. E...veste.

Omul divin-uman-universal, homo dumn(ese)is e a sa po-veste.
Homo Dominus
Omnius ens
Homo dominensis

Omul nu poate şi nu vrea divinul propriu zis a-l ataca.

S-ar auto-anihila încă de tot, hi!
Omul se cere partener, binomizat cu divinul. Dar nu separat de restul regnial.
Şi-ar limita resortul universal.
Omul înţelege, -va că una doar îi e misia.
Re-stabili(za)rea trinomului, el-jur-totnimic.
Orice dat sau şi indat metafizic ar fi ori ba.
Orice dat mate-fizic ar fi ori ba.
Idealist şi realist privind...
Omul nu se poate salva decât corelând la maxim sieşi tot-nimicul, co-materia.
Ar fi ca un lemn pe apă, pe care un salt suficient de forţos în jos, îl ajută a sări în sus la mal?, nu! pe val!
Orice altă filozofie e cel mult inclusă.
Acestui para-, pata- sistem, firul ghem.
Funda şi atârnând...
Oul ca fenix renăscând?
Oul şi găina lămurindu-şi pricina!

Einmal ist keinmal

Odată este niciodată

O viaţă ca niciuna este,

de nu-i dublată de poveste
de nu pot face film din ea
devine de zgură o nea
tot negură e şi nu nea
e-nnegurare cam de tot
iar nu fie şi bleu omăt

Sisif ori Tantal

Damnarea ca inerţială funcţie
Tantal, rege criminal transferat, hi, în Hades, să bea nu va putea, apa tot va scădea. Iar fructe să ia tot
aşa, ramul va devia...
Exp dm v mit
Tantalos în greacă înseamnă cel care suferă, poartă povara.
Vezi şi Sisif cu stânca...
Sau Atlas cu globul terestru...

Tas
Taler
T-antal A-tlas S-isif
Povara ca virtualitate
Poveste vara sau fără ano-timp, ha?!

Credinţele
Şi ştiinţele
Sau suveranele cunoaşterii
La rivalitate cu nobilimea afectivului
Şi prostimea trupescului

Mentalele
Afectivele
Trupeştile

Mentalele observaţii, păreri, idei, teorii, reguli...

Afectivele emoţii, stări afective, sentimente...
Trupeştile senzaţii, stări fiziologice...

Ştiinţe şi credinţe
Sau gâlceava realului cu virtualul
Mult a durat.
Până s-a constatat.
Ceea ce era dintotdeuna dacă nu ştiut, sigur intuit.
Puterea observatorului ca spontan acţionând asupra referenţialului.
Logos care animă-mişcă haos provocând-producând cosmos, adică ontos şi entos.
Abstractul nomic concretizând şi para-abstractizând anomia.
Omul nu doar regnial-natural-universal cadrat. Acum ştim.
Omul de com-universalizat, para-(re)naturalizat.
Omul de îndumnezeit, cu virtualul prin com-real de re-învestit şi re-investit.
Idealul nu e una-alta, două-trei, dihotomic-dialectic, ci noi-totnimic, meta-zip!!
Rens egal ens super nens
Rentitatea, fiinţa-rea salvată este rezultanta dintre oricare-toate anume entităţi supra însăşi nonentitatea,
toate-nicio entitate!!!
Anumirea sau devenirea ca produs dintre orice anume nomie, noimă şi anomie, genune-abis-chaos.
cuantom (dmnm) adică atom-cuantă, cărămida zidului cosmic
infiatom (infim atom)
Putem vorbi despre o materialitate, fie şi oricât de infimă, capabilă a purta acel cumul energo-sistemic,
un nero-genom, un creier-motor laolaltă-în cu corpul-maşină un perpetuum producător-creator-con-
duc(ă)tor?
Miniaturizând la infinit şi eul nefirii ni l-am re-alipit!!!???
A găsi măsura re-unirii părţii, relativului, firii ca dimensional cu nefirea-nondimensionalul-întregul
absolut!
Ce altă misie ar fi?

Credinţa suverană şi ştiinţele vasale?

Obligatorism şi exactitate
Poate fi cunoaşterea înaintea non-cunoaşterii?
Nouă, ca oameni, entităţi încă nesalvate, cunoaşterea ne este volens-nolens suverană, dar dinspre ştiinţe
prin imanent, iar dinspre credinţe prin transcendent.
A ni le racorda just e inerent.
Intuiţia, subconştientul, inconştientul ne cer mit-religioşi. Conştientul ne vrea mai degrabă necredincioşi.
Culmea, ambele sunt necesare, adevărate!
A înţelege credinţa ca ordonare înaltă, cumva de natural aparte, ca suveranitate doar şi anume e eroare.
Credinţa nu anulează, desfide necredinţa ci o înglobează.
Altfel nu ar avea ce mântui. Hi!?
Credinţa nu e obligatoriu manifestă cumva anume. Scrieri, practicalism, ritual, etc.
Ştiinţa a ajuns la interdisciplinaritate şi la relativism obiectual-observaţional.
Credinţa ce mai aşteaptă întru ecumenism just, federalist?!
Nu unei noi ordini mondiale şi în credinţă-ştiinţă!
Da unei juste armonii a cunoaşterii(ştiinţe) şi supra-cunoaşterii(credinţe, mit-religii)!
Instituţia tricornieră
Credinţa ne fie constituenţă liber-imperioasă. Cum şi practica până la urmă, mde!
A crede real-virtual e just, ideal.
Relaţia cu universalul o mijlocim prin umanul care e directă parte. Atât personal cât şi social.
Relaţia cu divinitatea s-o mijlocim prin umanul care suntem ca in-directă parte, tot de sine şi prin
comunitate.
Cu sau şi fără partinitate, dar cu justeţe, cu armonie.
Supra-natura este tot creaţia naturii!
Omul îndumnezeieşte materia!
Omul sfinţeşte locul.
Noi ne creeăm ca supra-sub-inter-ego!
Înfruntând loial chiar cel non-ego!
Dumnezeu de fapt înseamnă dom(sit, areal, cupolă, con-cept, receptacul) nul(spaţiul gol) z(fulger,
energie, lumină)-eu(sine, persoană, entitate monadică)!
Nu e cabală sau rebus!!!
Fiecare putem fi totul-nimic-anume, eul absolut, dacă ne ridicăm la acea valoare, punct pe linia infinirii,
nod în ghemul indefinirii...
Biserica ne fie doar benevol mediator.
Hristos l-a întrebat pe invalid. Crezi? El ar fi fost în plus dacă ajutorul său ar fi fost impus.
Între noi-fiecare ca natură întru salvare (la supra-natură ridicare), şi restul la in-de-finit şi retur, toate
sunt secundare!!!
Orice osândire şi virtuală de ordin divin e superfluă.
Divinitatea nu e soartă anume, pronia nu e cumul de direcţii, posibilităţi, etc.
Dumnezeirea nu poate fi decât totul-toate-niciunele-nimic laolaltă.
Orice definire anume întru indefinire e caducă, auto-anihilatoare.

Tainele credinţei, şapte sau oricâte-niciuna sunt sub una şi de ne-transmis:

Codul neuro-genomic personal!!!
Zipul eido-bio-gen-ic!!! Care ne des-coase(de-, re-ţine) etern-peren de-pe pânza penelopică.
Desăvârşirea sau translarea eului într-un string eido-bio-gen.
Beidogenia
Bio-eido-gen
Saltul eido-gen pe coverta-ocean ne transformă din mus-de-cosm în lup-de...genune!

Teroarea bigotă şi cea socială

Calvin-Luther-şa sau Robespierre-Stalin-Hitler-şa

Cum interpretăm
Cum revendicăm
Ceauşismul sau paradoxul utopic
Ambiţia tiranic-suverană şi adaptarea istorico-politică.
Răzvrătitul anti-oligarhie mondială, masonerie-mafie, a fost înlăturat.
Şi cu asta ce-am făcut?
Răul şi mai expus s-a văzut!
Oltean-ţăran viclean şi autonomist şi pentru neam totuşi.
A forţat nota, deci a trebuit s-o plătească, cam numai el-ea, cu vârf şi îndesat.
Şi o mie peste de nevinovaţi.
Dar de ce?
Ceilalţi, următorii guvernanţi şi clasa lor au preluat vitejia totală a distrugerii şi deloc pe cea a creaţiei-
producţiei-renaşterii.
Şi ai distrugerii neamului pe toate laturile.
De n ori mai criminali următorii!

Birocraţia corecţională
Este ilogic şi bugetofag a ţine pe cheltuiala statului infractori de duzină.
Nu trebuie închişi decât cei care fac rău fizic. Violatori, asasini, piromani, terorişti...
Dar şi excepţii, cum ar fi hoţii înrăiţi, recidivişti, profesionişti.
Ceilalţi trebuie puşi la muncă obştească. Pentru recuperare fie şi parţial, după caz.
Sistemul carceral, penitenciar-infracţional trebuie reconfigurat plenar.

Istorie
Cultură şi civilizaţie
Culturile cam rescriu cultura imemorială?
Există aceasta?
Dar putem vorbi şi de o proto-civilizaţie?
Ar fi vorba de nişte virtuale culturi, civilizaţii.
Idealul nu e proxi-morfie.
Nu e decât ce ar fi să fie.
Cu liberă trecere între dimensiuni.
Realul nu e musai justă sintaxo-morfie.
Irealul nu e doar imago-topie.
Comstoria este istoria oricărei-niciunei istorii.
Comstoria se scrie-citeşte-trăişte odată.

Culturile de neam, sau doar regionale cam au bun-răul obicei a fi destul de sincretice!
Păcat că nu destul şi de sincronice, sinergetice!!!
Grecii au reconfigurat şi pelasgic şi indo-european.
Romanii i-au cam imitat şi reformat pe greci. Au repus omul pe podium.
Renascentiştii i-au remodelat pe aceştia.
Iluminismul au pus la loc în pisc raţiunea.
Moderniştii au re-americanizat, re-africanizat, re-asiatizat... Dar au introdus masiv nonfigurativul.
Postmoderniştii aruncă şi ceaunul tuturor culturilor, nu doar conţinutul...
Nici măcar matrixarea nu ar mai fi ce era să fie???
Să nu bigotizăm virtualist.
Să nu idealizăm homo-centrist.
Omul nu are decât o şansă – de a se media între toate-niciuna!!!
Orice măsură îl va scoate peste-sub orice arătură.
Numai măsura de sine-jur îi poate croi trup-armura rezistentă şi la suliţarea de sine.
Afectul
Subiect-predicatul firii?
Salvate sau căzute?
Odată salvaţi din condiţie
Reintegraţi în comdict
Vom mai avea aparte ca triumvirat
Spirit, suflet, trup?
Va rămâne afectul interacţie aparte şi aliată spiritului-predicat şi trupului-subiect?
Sunt sentimentele esenţiale atribuţii egotice? Atribute sau complemente? Sau şi-şi?
Care este sintaxa-comportamentul salvat, dar şi morfologicul-firea omului devenit?

Com-direcţionare, -nal, com-dictare

Dumnezeirea ca acţiune, realul dinamic

Materialitatea ca pasivitate, inerţie, irealul static
Ideal, spiritual, logos, informaţie...
Umanul ca binom stare, psihism şi actare, logo-genism
Dumnezeirea nu este propriu-zis manifestă. N-ar mai fi supra-natură.
Imanentul e manifestare, empirie, dat la dat, jocul entitaţional per total.
Lucrarea în dimensiune se numeşte realitate. Şi ţine de entropie, legitate, logos-(informaţie contra
formare) desfăcut transformator (creator-distrugător) de lucruri: cosmos, ontos, entos.
Lucrarea şi lucrul în nondimensiune sunt una ca niciuna-toate, şi se numeşte virtualitate. Ea ţine de
anomie, chaos, abisal, pan-t-r-opos.
Omul poate re-lega (nici nu există altă...religie!!!) dimensiune de non- şi va obţine adevărata şi
personala salvare, devenire, dumnezeire, perpetuum mobile, tpbsvpm, şamd.
Tpbsvpm – tinereţe şi cu bătrâneţe şi viaţă şi cu moarte – adică real-virtualul, iar nu una sau alta!!!
Plus – adică şi cu

Armonia sau arm-nomie,

sau daerk-monik
Dark-demonic
Dark-monk

Planul divin e ca şi unul cu cel uman şi egotic, secret, sau cum ar mai fi.
El ne vrea la dreapta sa.
Nu scriu cu majuscule, el fiind şi eu, oricine se salvează, dar şi toate-niciuna.
Noi ne dorim autonomi, dar în armonie cu toate-niciunele anume.
Ar fi vreo diferenţă?
Am şi nu am nevoie de supra-natură?
Îmi e suficientă natura?
Omul are o natură...la capete.
El nu e strict entropic, suficient sieşi şi arealului.
Cum nici universul pare. Sau este?
Deci natura omului este...binomul natură-supra-, sub-, intra-, im-, com- natură!!!

Să fim realişti?
Nu, să fim real-virtualişti!!
Re-virţi!
Re-vârâţi în indat prin orice dat, nouă-ne reconfigurat!!!

Intergo
Interego
Înţeleg deci mă integrez
eului anomic cu al meu eu anume

întrebările firii
cum mediez toate-orice anume

fiinţa şi ca nefiinţă şi fiinţare

are o singură stare-lucrare

bio-regnial
sau slaba lucrare a firii
datul empiric la nivel suobiectual
suobiect – obiect-subiectele
lucrurile materiale vii şi nevii dar nu doar concrete, ci şi abstracte
lucrul-lucrările psihice ca intra-medii între cele spirituale-abstracte şi cele corporale-concrete
trăirea ca trinitate a firii
trăirea e spirit-gândire, trup-simţire şi suflet-sentiment-et-co
psihicul ca sferă a firii cu două emisfere, a trupului-fiziologicul-subconştientul şi a minţii-spiritualitate-
raţiune-conştient.

A cere ajutor divin?

E ca şi cum ai avea pretenţia ca dumnezeirea să fie partinică.
Ca şi cum ai vrea să se limiteze. Nu doar să se re-direcţioneze?
A absurd.
Noi, ca parte a lui, prin noi şi jurul putem stimula atotpartea divină.
Doar...urmându-ne calea.

Reaşezare-lucrare în lucru-situare
Orânduirea cea Mare
OM
Noua-vechea scriere
Re-animarea evoluţiei umane
Desăvârşirea
Noul context bio-socio-divin

Trăirea ca produs-consum
Între producere, reproducere, creaţie, ideaţie...
Trans-, re-, con-, de-, formare

Jurnalul
Sintana curentă
Bocceluţa de mărunţişuri egotice răsturnată-deşirată orelor, zilelor, lunilor, anilor
Oglinda cu multe feţe, care mai mărunte, care mai...lătăreţe?!
O multi-di-mărunti di tăti ali meli?

Narcis nu dăruind narcise s-a compromis

??

Preş e? Dinte!
Preşedinte
Pre-şedinţe
Preced în t...

Multi-fonic
Polipo-fonic hi

Zotikos
Ai nevoie de mai mult timp?
Ia-ţi un ceas mai mare!

Dm
Ai nevoie de mai mult spaţiu?
Bagă heliu în balonul vieţii tale!
Ai nevoie de prieteni cerţi?
Împacă-te cu duşmanii permanenţi!

Ins
In-divid-ere
Instranslare
Insul ca trans-(ru)lare
Trans-cibernizare
Insul ca victimă a dez-afectării general-sociale de sine-jur şi înglodare în sine-facţii, programe-pastişe
Mimesis global de non-arhetipal
Nu doar progresul entropic e vinovat. Ci decursul generic al lucrurilor.
Metabolismul e o local-combat-izare.
E şi el tot o deviere.
Nu se poate lucra just contra sistemizării, ori rectiliniarizării decât urmând o cale com-fractală.
O construcţie sine-jur plus-minus infinit şi deci şi retur.
Ipostazo-mania ca de-fandare. Într-o fugă a retragerii. În sinele din care tot alunecăm.
Dramaticul alunecat în gramatico-mecanizare.
O rescriere serială.
Fatidicul scurs din nano-aleatorul tipologic primal devide un ridicol show genezic.
Comedia dramei umane nu mai e nici obiect-(d)ual-ă.

Existenţa
Comsisştanţa
Com-sis(tem)-ştanţă(formă-areal-modus)
Existenţa ca dinamică stare complexă a trăirilor şi doar!???
Nu a avea, a face, a cunoaşte, a simţi sunt cele înalte-absolute bucurii, împliniri ale comfirii!?
Ci doar miezul aprins al acestui îngust-întins nod-fundă (a-sistem deschis)!!
Nu ne face ce ne face şi ne desface!
Ne face doar ce ne re-face-m!
Existenţa justă, real-virtuală e un aliaj şi cu nonexistenţa!
Dar codul secret al ei nu poate fi decât personal.
Iar masca justă să nu fie un facial paravan.
Ci chiar sinele ca evantai evenimenţial!
Scut spinal crescut.

Vederea ca laser, departajare, analiză în mare.

Auzul ca în-vibrare, rezon-are.
Pipăitul ca modelare, expres-armare, fizică rulare.
Gustul drept chimică trans-figurare
Mirosul drept fizico+chimică translare, mesaj şi identificare...
Mental şi corporal drept focare ale psihismului

Energia ca vizual, diamant al tăierii, impulsul-trăire, virtual existenţial, şi materia ca...material, poalele
plăcerii şi durerii, real existenţial.

Pedagogia cea mai onestă, justă pledează pentru educarea fiecăruia întru a-şi deveni permanent prof şi
discipol.
Aventura cunoaşterii nu e ludism ucenicar ori pedantism disciplinar. Ci e esenţă a trăirii virtuale.
Omul este povestea aventurii sale (care este).

De mortuis nihil sine bene

Despre cele duse, judecăţile sunt nici pre-su(s)-puse?
Nu mai e cazul de comentat ceva care a expirat?
Orice e veşnic de modelat, transformat...
Dar şi stm+dims de încadrat, în-ca-strat!
Stm+dims – spaţio-tempo-modal, atot-dimensional
Stdims

Geniul de vulg
Mediocritatea de platină
Talentul de carton
Inspiraţia de sugativă
Precocitatea de cocină?!

Nu e lenea care pişcă

Nu-i ostoirea care mişcă?

Ex pop
Mă fut... e o leneeee!

Gusta din viaţă

Ca dintr-o prăjitură pădureaţă
Sorbea din trăire
Ca dintr-o licoare poţiune de ...
..........

Aş muri în orice clipă

Vecia s-aţin de-aripă
E-a trăi singura pripă
Ce şi moartea înfiripă
În orice m-aş întrerupe
Vieţii firu-a nu se rupe

Să fiu prea bun m-aş crede altul.

De-s rău oricât abia puţin mă văd?

Fii cu tine rău

Dar nu la modul nătărău

Aventurozitatea
Umană de felul ei.
Natura e peri-sistemică, entropică.
Cognoscibilă ştiinţific mai ales.
Supra-natura e un ce.
De descifrat mai mult umaniceşte.
A nu se confunda supra-, sub- intra- natura cu a ei cunoaştere filozofico-mit-religioasă.
Dar, mai nou!!, şi ştiinţifică.
Ca şi cu intrarea în directă (?) relaţie cu ea.
Umanul e născut întru universal-terrian-imanent cu ascendent în astral-divin-transcendent.
Dar le va rescrie total, cu sine...nodal!

Nu-i paradis ca Parisul înadins

Nu-i Venă şi Vin ca Wienn?
...

Istanbul
Ist an bul-it

Trăim într-o lume deloc antologic(izabil)ă?

Poate nici axio-periferic incizabilă? Barem afectiv sensi(za)bilă?
Dar de o compacteţe a mediocrului fără...nomal-necesare bufeuri, e sigur!
Aceleaşi bube ne cresc. Întrerupătoare nici implodate, altfel crezute desfăcute.

Suflându-şi orele zulufi

La ziua cea de mâine
Ziua de azi pieptu-mi tufli
Mă înmuie ca pâine

De pe ziua de ieri clătit

Slăbit de orele răpite
Cum nu descumpănit
S-am stări numai chircite
.....
sorbite

nu ucisă de amintiri e viaţa

gloanţele viitorului o ciuruie
mai abitir decât prezentul continuu
tirul existenţei
e racord la
sarcofagul curator
al morţii eterne
nu înviată de idealuri e viaţa
bandajele faptelor
şi alifiile emoţiilor
abia îi mai colorează faţa
hai trage zipperul
moebiusienei
moby dick balenei

hazardul
e ulciorul
mereu spart
de pietricelele-evidenţele
drumului la apa neântâmplării

altruism
alteritate
secundaritate
toate ne sunt secundare.
Totul ne este cap/coada. În plus-minus.
Noi fiecare un oarecare întru salvare, cineva anume între tot/nimic.
Noi suntem totul-nimic dar nouă-ne anume.

Aventura
Rulaj-dura
Trăirea boem-nomadă
Spiritul liber al eului energetic
Ne e de-firea sprinţară.
O vălătucire în seară.
Melancolic-dionisiacă fire mai mult umedă decât seacă.
Selenar-farniente inc la actre inconsistente.
Trăirea sau exultărilor bleguţe dez-învăluirea.
Este omul fire sedentară, convenţională, entropială?
De ce l-am condamna la dimensional-itate?
De ce l-am încătuşa în...indecizionalitate?
Nu e mai just, oricum o iei, undeva pe la mijloc să-l descui-închei?

Ca spirit ne-am preumbla peren pe al haosului ocean etern.

Ca trup ne-am tot blinda-căpuşa în cuşca-areal, în dimensional.
Ca suflet ne-am tot masca bi- sau pluri-persoana, urmând sentimentelor prigoana.
Şi totuşi există împlinire, devenire, re-unire!
O just revizuită fire-nefire!

Genom şi neurom
Drona neuro-genomică
Atv-ul nano-funcţional sau cursorul bio+neuro
Se tot bate monedă pe a n-a dimensiune, pe gene peste 30şi câte avem...
Planul orizontal al an-organicului trebuie legat de cel vertical al psiho-mentalului.
Altfel nu vom progresa în veac!!!
Corpul terran, bio-regnial nu e de înlocuit, ci de reconfigurat la scară cuantică!!!
Un bi-polar cursor bazar pe nano-compendii algoritmatriciale!!!
Cât nu vom sta pe spinul energo-materiei, nu vom putea controla a- şi dimensionalul, deci real-
virtualul!!
Constanta ne-o va da acel personal cod secret, numele divin.
Armonie între orice-anume nomie şi anomia însăşi!!!

Generatori divertor-convertori
Neuro-genici
Sau mixajul de di-modele, dmz-i, dimozi.
În asigurarea unei autonomii juste, liber-aplicative mediului re-compus, eul salvat are în nano-cuanta sa,
rultor, motor-maşină, un mâner...metafizic, o minte...manuală!
O minte care citeşte-decodifică a-stm şi scrie-materializează r-stm.
Păstrând un metabolism holistic închegat-personalizat.
Adică nu ne trădează fiinţa salvată, fie ea cât de continuu zis remodelată.
Interpretând just anume raportările forţelor-maselor din indefinire, întru propria-ne de-finire.
Desigur că drumul în indefinire nu poate fi anume el, ci doar îl putem potrivi nouă ca un slalom, buclă.
Dar aşezarea în raport direct a definiri noastre cu indefinirea ne asigură justeţea virtuală cel puţin.
Cea reală, e tot în funcţie de o finire, cu înclinare de fel către stm, dimensional-itate, mde!

Să ne ferim de aberaţiile despre entităţi mesianice...

Ne suntem aleşii celei de-a doua veniri, călăuzele eternei întoarceri...
Nimic nu ne stă înainte şi înapoi unei împliniri în com-finire, între neant şi genune.
Între tot şi nimic nu e decât un anume n.
Rens egal ens super nens.
Entitatea salvată este egală cu (orice-toate-nicio) entitate supra non-entitate.

Demono-craţie
Ex exp
Ipocizia moralei
Neprihănirea neruşinării
Icoane şi alte iteme sau înrobirea prin semne
Diferite sociale scheme:
Morala, legitatea, drepturi şi îndatoriri...

Contradicţie sau complementaritate

Loruşi sunt toate!

Unu ca unitate, generica asemănare, întreg

Doi ca diversitate, defalcare, antinomie, parte, pornire
Trei ca primă reunificare, echilibrare, aşezare
Patru ca perfectare, sed(im)entare
Cinci ca reluare, de ciclu iar rulare, vezi pentagrama ca portal...
Şase aşezarea în case... serialitate
Şapte echilibrarea v k
Opt infinitul
Nouă
...

Reala comunicare.
Cu noi, cu restul, cu dumnezeirea...
Realtivitate
Realitate-relativitate
Irealitate-imaginar şi virtualitate
Idealul ca ac al lui Păcală cusând păturile (real şi imaginar-ireal) lui Tândală şi ...
Vezi snoava.
Nu putem trece dincolo-ncoace de dimensiune decât tot prin-întru noi.
Adevărata comuniune cu divinul e doar parteneriat.
Adevărata comuniune cu niversalul e doar cooperare.
Adevărata comuniune cu sinele e re-îngemănare şi cu nesinele.
Adevărata comuniune e şi incomuniune.
Echilibrul de zero îl legăm dublu şi iaca infinirea la purtător!!!

Tanda Manda
Tamanda
Mantanda
Damanta

Katmandu
Cât m-am du...s

Cunoaşterea
Rămâne neputincioasă
Câtă vreme din cuşca regnialului
Nu va fi scoasă.
Dar mai ales din chigile logicii şi ale preciziei zis ştiinţifice.
Avem nevoie de o cabală...organică.
Să poată sfida conştientul şi subconştientul laolaltă.
Să ne aducă la o regie de sine de factură comştientă!!!
Singura care poate stăpâni o unitate nano-cuantic-monadică, fiinţa salvată!
Reala ideală dimensiune-consistenţă a eului mântuit nu e difracţionare real-ireal, ci un string real-virtual.
O frăţie a realului cu nefârtatele irealului!!!

Toate cunoşterile care ignoră voinţele şi puterile de peste fire, dimensiune, materialitate sunt caduce.
Tatonări cel mult.
Necunoscute sunt căile domnului care suntem în recunoaşterea...Lui.
Trebuie să ne dea de gândit la ce destrămare ne-am nărăvit.
Unitatea umană e chiar inferioară global zis regnialului, universalului.
Cum am putea accede divinului, ocolind universalului plinul?
Cum ne-am putea integral personal aduna, rescrie-regenera, fără a ne scădea-citi din Cartea Anonimă,
Nepovestea, anomia, dumnezeirea?

Specia
Societatea
Umanitatea
Apărută în arealul terrian.
Dependentă de eco-top şi de restul regnial.
Dezvoltând marile co-relaţii:
Imperiul necesităţii

Trecutul.
Imperiile:
Autonomia şi armonia cu mediul. Pre-orânduiri şi orânduirea comunei primitive.
Dominarea naturii.
Autonomia şi armonia între neamuri. Orânduirea sclavagistă şi feudală.
Dominarea socială.
Autonomia şi armonia individual-comunitară. Orânduirea burgheză.
Dominarea socio-pragmatică.
Prezentul
Autonomia-armonia naţional-internaţională.
Orânduirea la capete capitalistă şi socialistă.
Aşa-zisa libertate individuală şi respectiv egalitară.
Difractarea burgheză.
Dominarea praxis-consumistă şi ideo-dogmatistă.
Concurenţa înaintea cooperării. Banul şi speculaţia înaintea bunăstării şi just repartizării.
Acapararea socio-topului terrian la nivel de resurse-producţie-consum.
Marea cacialma progresistă. Entropie fatalistă.
Mondializarea întru piramidal, eşec încă nu total.
Ulterior dezisă.
Prin reglementare şi pe orizontal de management financiar-economic.
Reorientarea politicului, noua ideologie.
Profesionism contra politicianism.
Comisiile de specialitate ca singurele directoare pe toate nivelele.
Queb q-team
q-web – reţea în calitate
Comisiile de specialişti vor fi o reţea sus-jos-drepta-stânga a conducerii în lume.

Viitorul apropiat
Armonia individual-comunitară, regional-naţional-continental-planetară şi ulterior extra-.
Orânduirea comunitaristă
Trecerea parţială la imperiul libertăţii.

Viitorul îndepărtat
Armonia egotico-socială.
Orânduirea regotistă.
Corelarea regnială.
Imperiul libertăţii
Se trece de la nevoile material-subzistenţiale la cele afectiv-spirituale, libere.
Corelarea de sine, neuro-genomică.
Eul devenit.
Colonizarea stelară.
Corelarea dimensională.
Generarea universurilor particulare.

Universuri paralele?
Poate, de ce nu?
Dar mai ales în viitor ne vom fi propriul univers atotdimensional!!!
Ai noştrii dumnezei, ai noştrii sclavi-pigmei?!

Proşti dar mulţi?

Ideea rasistă a populaţiei ca parte majoritară de calitate inferioară.
Câtă vreme slaba cultură şi munca fizică vor domina, va fi aşa, uite na!!
Pe măsură ce munca va deveni mai degrabă creativ-coordonatoare, iar cultura la concurenţă loial-
firească
şi cu bunăstarea-civilitatea, de înaltă clasă ambele, sintagma va deveni tot mai...neavenită!

Clasa medie va deveni totalitară!!!

Dar în mod just.
Clasa de sus şi cea de jos vor fi...rămăşiţe!
Curiozităţi, excepţii!
Excentrici!
Oamenii vor fi egal de împliniţi cultural-civilizaţional, dar de un mod personal.
Modextia va fi calitatea de bază.
Adică mod-existenţialul de sine, modest dar modulat firii după calităţi, nevoi, dorinţe...

Societatea care îngăduie bogăţia şi sărăcia injuste, ca disproporţii flagrante e ipocrită, chiar sinucigaşă!
Sărăcia trebuie încurajată câtă vreme nu ţine de lene şi nesimţire.
Bogăţia trebuie descurajată câtă vreme nu ţine de justă, onestă calitate-capacitate.
Moderaţia trebuie descurajată ca auto-reprimare şi încurajată ca şi cumpătare.

Esse est percepi

A fi este a percepe?!
Fichte Johann Gottlieb

Dm
A fi este şi a ne-fi
A fi este a trăi şi netrăirea
A deveni este a include şi indevenirea

Barth Karl
Numai prin Credinţă eu sunt ceea ce nu sunt.

Oprea Leonard
Fără Credinţă eu nu sunt.

Dm
Vai, tot-cât maniheism!
Unde-i reversul, spre a întregi universul?
Corect este:
Credinţa-oarbă şi necredinţa-îndoiala-evidenţa sunt pilonii existenţei şi cu şi fără.
Viaţă şi moarte au reciproc de credinţă(logică, flizofie, mit-religie, ideologie) şi necredinţă(exactitate,
ştiinţă. praxis, pragmatism) parte!
Cu şi fără credinţă îmi şi sunt cu putinţă.
Suntem îndreptăţiţi din ambe părţi.
Şi să credem în supranatură. Spre a ne putea împlini para-dimensiune.
Şi în natură. Spre a ne păstra just în dimensiune.
Dar echilibrul ideal şi personal e între.

Jesu
Iezuit
A face orice pentru un ce
Busenbaum G. Zis-a:
Întrucât e permis scopul, sunt permise şi mijloacele

Dm
Corect:
Cum orice are o cauză, trebuie să existe şi mijloace spre a realiza efectul şi a decurge urmările
Orice e necesar, dacă e şi de rezolvat.
Dar şi deci per absolutum toate sunt necesare şi inutile egal!!!

Moralist iezuit
Ignazio de Loyola
1534 ordin monahal catolic înfiinţat
Societas Jesu

Orice faci
Numai local împaci
Şi în rest totul ataci
Tinzi să desfaci

Pisidemonico?
Este pc unealtă demonică?
Eu unul, mult-cititor şi meditator mie de spiritualitate, cultură et co n-aş zice, nu? Hi!
Pc este consola, unealta-cadru.Bancul de lucru. De ce ar fi ceva negativ?
Ca şi celelalte mijloace media, chit că mai puţin.
Dar poate-desigur cel mai realmente personal şi personalizabil.

Yahve
Eu sunt cel care sunt.
Exodul

Dubla existenţă confirmă atotexistenţa, deci şi nonexistenţa.

Vreme(lnici)a la pătrat e ve(şni)cia pe curat.

Greşeală, păcat, nepotrivire

Adeverire, virtute, potrivire
Dar orice între fire şi nefire
Activ-pasiv şi între-peste ambivalent-neutru

Luca
Matei
Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamonna.

Cei patru apostoli au fost trei, Luca şi Matei

Hi!
Dar cu totul 13?!
Vezi evangheliile apocrife

Oricum o dai.
Slujirea umană nu e doar de sine, ci şi universală, totului ca areal şi nu doar.
Dar şi divină, tot-nimicului, satangelică!
Cine nu-l include pe Mamonna, sau Satan în dumnezeire, comite păcatul de diviziune a totnimicului,
dumnezeirii, absolutului cu relativul anume, iar nu toate-niciunul.
E ca şi cum a-i spune că Dumnezeu, nu e totul, deci mai presusu-jos şi de boss al zeilor.
Slujim şi întregul absolut, dumnezeirea şi partea, relativul, satanitatea.

Important e a ne câştiga salvarea, cumpănirea între orice-niciun bine-neutru-rău ca personală devenire.

Reală mântuire.

Există devenire şi dincolo de mântuire!

Salvarea nu ne va aduce în desăvârşit blocarea!
Valea Plângerii se va continua cu Calea Aj-Ungerii!!!
Câmpia Eternă-Elisee are orice, e toată numai...alee!
Lanul fără haturi, factura numai...rabaturi!
O numai de rabat facturare ce valoare are? Hi!
Existenţa trece în comzistenţă prin ralierea la nonexistenţă

Biserica eului reflectat

Eul de sine-jur e capela.
Unde sunt trei sunt şi eu cu ei. Iisus.
Dar aceştia trei foarte bine poţi fi tu. Sau eu. Sau oricine.
Eu cel anume, cele din jur mie, intern-externe, concret-abstracte şi restul-toate-niciunele tur-retur.
Astfel mă judecând-acţionând şi trinitar vor fi existând.

Cuantic amănuntul
Cu antic aman un tul

Spinoza
Amănuntul îl mărturiseşte pe Dumnezeu.

Detaliile sfiinţesc nu doar fruntaliile.

Miezul nu e atât compacteţe cât biruitoare legiune de nano-suprafeţe

Dă-mi o nuanţă
Şi refac lumina în panoplică prestanţă

Orice nuanţă
Poate reface întreagă a luminii substanţă

Ia o notă
Şi muzica stelelor...denotă

Damian Luz