Note

De ego

2017

c-ego
totul acum nimic noi-eu anume

einstein
marele mic păcălici
evreul oţ
bluful care e teoria relativităţii
energia egală cu masa?
Adică orice cu totul?
Vax!
Şpilul cu în funcţie de constantă şi dat peste cap, adică la pătrat?
Nici n-o numeşte!
Sunt patru variante de constante, principale evidenţiate de alţi fizicieni!
De ce nu la cub. Să echilibrăm dimensionalul?
Aşa cum şi e real-virtualul!

Totul este egal cu nimic

Anume însă girat de constanta care face cub-sferă cu acestea zis două
Adică omul salvat
Dacă...izbuteşte

Eroare real-virtuală
O constantă la pătrat nu poate decât da peste cap o ecuaţie de egalitate.
Întrucât nu există perfecţiune de capete luate fără parteneriatul-aliajul
cu...miezul!
Aici...constanta!
Dar care este aceea?
Este monadică?
Sau poate crea monadă-singularitate de sine egală eului anume?
Şi atunci acest unu ca toate-nimic nu poate fi decât la cub, spart...şurub
unei bivalenţe materie-energie concret-abstracte ca...şaibă!
Iar între-peste fiind chaosmosul!
Fiinţarea şi nefiinţarea laolaltă
Şi ce?
Ne-ar interesa după?
După devenire, întru ce com-venire?
Odată salvaţi, nu devenim auto-condamnaţi?
Condamnarea la nemurire sau comvenirea ca justă, real-virtuală împlinire
Comvenirea e calea-adevărul-viaţa!
Devenirea nu e re-căderea în paradis!
Înălţarea din abis-anomie nu e soluţia.
Între cosmos şi haos ne suntem prisos şi prinos laolaltă.
Nu ontos peri-entos.
Coemgo
Ecce homo!

Ioan Botezătorul sau călăuza virtuală.

Deschidere în indefinit.

Purificarea ca limpezire aureo-factuală.

Deîmplinirea în element-al. Anorganic.
Ca şi în organic inferior, vegetal şi animal (bestia-l,fiara, monstruozitatea
pură).
Aşa cum aurul ultra-pur în chivot produce materia divină, mediere în
indefinire, coca oricărei geneze.
Aurul suprasaturat decantării, aliat cu carbon-argon-metan-siliciu pre-
modelate ca nano-matrix sub-cuantice pot împreună să ne rescrie total.
Generând eul para-cuantic, real-virtual.
Constantele ca varianţe, nu invariante!
Spre a nu închide de părţi devenirea, meta-mate-bolismul!
Continuitatea în real e recuperată prin discontinuitatea de-stohastică
reforjată
cu ajutorul clusterilor persoanli!!!
Un cursor de ego-clusteri ca spin-caleidoscop plantat pe coarda
indefinirii!!!
Noi şi feţele noastre de Ianus!
Sau şerpii Meduzei răsturnând scutul lui Perseu cu al lor sâsâit, decordând
slava, atot-lumina divină!
Arcul de ceas nu întorcând timpul, ci trecându-l pe...tors.
Dubla spiră de adn racordată-reforjată neuro-axonal!!!
Ceasul care este-devine spaţiu-timp-modal, vezi Alice minunata lui Lewis.
Omfalos v-item, icon vital, chaos-cosmos

Nu putem merge mai departe.

Continuând cunoaştere+voinţă+putere prin confruntare-opoziţie mai de
fel.
Pe partea lor cu spaţial-temporal model.
E nevoie a media făcut cu nefăcut la paritate.
Cantitate şi calitate, praxis-axio pe picior purgatoric, catharsic de raiad, nu
de rai!

Suflete călător atoate-stăpânitor

Suntem pasul, levitarea tangenţă
Indefinirii convergenţă
Comfirea
Ce împlineşte fire-nefirea
Regia!
Aceasta e toată real-magia!!!
Când totul vom avea şi vom fi
Ce ne vom mai dori?
Odată devenită, fiinţa cu dumnezeirea la o partidă
Ce misie va pre-post-lua?
Aici, în dimensiune, şi tot bâjbâim întru salvare, devenire!
D-apoi dincolo, în atot-definire?
E clar, totul nu poate fi egal decât cu nimic, sine oricare cu nesinele în
nepartajare!
Dar sine(orice definire) cu ego(definire)?
Singu-la-ra re-găsire nu poate fi decât împlinirea laolaltă sine cu nesine,
dar anume.
Fără un cod viu, nu am cum să mă scriu.
Zombi ai Celuilalt tărâm!
Dacă Dincolo nu ne păstrăm între definire şi indefinire, nici acolo nu vom
avea monadicitatea!!!
Dacă aici nu ajungem la o joncţiune fiinţă-nefiinţă, nu aflăm salvarea-
deve-nirea!
Evoluţia nu e doar socială, planetar-biotopic-regnială şi întru divin, ci
împreună...mixat-forjate! Clar-obscur re-incifrată!
Cod univ, dar viu, analog-digital, real-virtual!
Bio-tehno da, concret-abstract însă psiho-arcuit!!! Şi net personalizat...
monadic!
Să trăim! Regizând lucrul-lucrare de spirit-suflet-trup!
Între concrete şi abstracte, naturale şi artificiale, tot omul mediază şi
atotcrează!

Dacă dumnezeu nu sunt eu, nimic e totul!

Cum poate avea ceva însemnătate decât între toate?
Cu ce s-ar compara?
E clar că dincolo-dincoace, eu sunt dumnezeu, noi la o pace!
Dumenzeul real-virtual, asta ne e misia!
Supra-omul just, nu ireal, nici doar real!
Ideal prin confluirea real-ireal!
Nu e trufie, hulă a te asemui dumnezeirii.
Dacă nu te confunzi cu ea!
Dumnezeu e real-virtual prin-ca noi!
Dumnezeu e real...ca virtual-itate!
Dumnezeu nu poate fi doar real!
Ar fi decăzut în noncondiţie!
El e şi sens şi nonsens întru infinit consens.
Între suntem noi. Şi deveniţi, chiar la dreapta...sosiţi!

Ce ne rămâne de făcut
Dincolo când am fi trecut?

Întâi să nu exagerăm-minimalizăm.
Apoi să nu băltim, jurul cozii să nu-l servim.
Lucrare-ne priveşte o armonie justă între un ego mereu modelat şi celelalte
două gironde alter-ego oricare zis şi non-ego ştiute-neştiute, reale-ireale.
Girond-a este para-forma-fond a monadicilor trei eoni ai gaeionului,
dracul-ghem, atotindefinirea.
Dracul-ghem, vezi expresia a face pe dracul ghem, adică nimic sau haos.
Idealul e mereu între-peste toate.
Chintesenţa.
Extragerea a cincea.
Prima e a tot-nimicului, ca unu indefinit, substanţa pură, slava, chaos şi
cosm conţinând orice ontos şi entos.
A doua e a părţii de fel, dihotomie, confruntare, compeţiţie, disjuncţie,
infinitul prim-împărţit, doi ca unu.
A treia e a primei re-uniri, începutul armoniei, crist-pathos peste logos-
chaos, unu redefinit.
A patra e a primei perfecţii, aşezarea în formă, substanţă.
A cincea e a purificării prim-ultime. După perfecţiune ce alt ar mai inter-
veni?
Clătirea din urmă, curmă sau scurmă?
Catharsis ca nirvana!!!
Unde thanatos-bios sunt modulate just de hybris în stil hedonis-histrionis.
Unde pathos nu disjunge sado-maso total-generic, nu doar sexual.
Unde trăirea e între mental şi comportamental împlinirea.

Disjungerea de sine jur ne rezolvă de fel.

Nici s-ar mai cere model.
Sinele ne este nesinele nu în mic, ci între mare-mic!
Acest în, întru ne este cădere! Trebuie re-echilibrat cu peste, înălţare!
Dar nu doar spre angelic, ci şi spre demonic...legat-forjat-mixat!

Ce e dincolo pare dar doar este şi, subliniem şi, de neînţeles!

Dar nu diferită total de cea de aici.
Aici, judecând dintru dimensiune-sens, greu putem lega-înţelege-acţiona-
simţi.
Dincolo, acţionând peri-spaţio-tempo-modal, concret-abstract egal, toate-
nimic ne sunt pe egal.

Stereogonie
Purtarea de jur
Iată o justă lucrare a firii
Stereo şi sterilitate, joc de cuvinte.
Să fim stereometrici, să judecăm de jur lucrurile.
Etica justă nu e dihotomie, maniheism, disjungere idealistă.
Etica trebuie să fie şi ea, ca orice domeniu, nu doar uman, o plurilectică, o
commetrie, măsurare de jur.

Valery Paul
Eşti plin de secrete pe care le numeşti EU.

Sipet de comori ca box of Pandorra?

Să fie eul o multiplă tăinuită comoară?
Cel salvat nici el! Fiind cu ceilalţi salvaţi nu doar în existenţial etern non-
liber-combat!
Pe naiba!
Eul e o c(a)-o-moară stricată!
Cutia Pandorrei.
Fiinţa de-căzută.
De reparat-mântuit.
Vezi bancul cu bătrâneii cam surzi.
Unul zice: soţia mea e o comoară!
Celălalt, cam surd, mde, răspunde: şi a mea, tot ca o moară?

Cei care ignoră căderea umană din divin-universal...levitaţional în

universal ca strict regnial-social la sol iau plasă.
Nu suntem aruncaţi în cosmos ca nicăieri. Sau undeva anume.
A ne salva ce presupune?
A ieşi din condiţie, adică din natură, determinare.
A reveni în noncondiţie, în virtual, indeterminare.
Dar anume împreună, drept co(m)determinare.
Cu-fără fiinţa şi dumnezeirea (real+ireală) odată.

Unitatea absolută dumnezeiască e dată de chiar de perfecţiunea plurităţilor

sale parteneriale, eurile salvate.
După dimensiune suntem noi, cei salvaţi, care nici te mai facem pe tine, pe
voi, ele, cele ale dimensiunii.
Vom fi ca zeii şi mai presus ca ei. Zaratustra.
Dar nu mai mult ca dumnezeirea spre a nu atrage de tot-nimicul...iar.
Dincolo suntem ex-impresii ale tot-nimicului, nu omogenii.
Neutrali activi întru chaos rezolvat.
Ng
Neuro-genom
e-ng-l

estimetrie
estimare din mic-mare
lat. oestimare
măsura justă de sine, plus-minus axio
spre a fi şi corect praxis.

Ros de modestie.
Jules Renard.

Să fii adică şlefuit de o măsură mai puţin făloşită.

Dar nu scăzând din încrederea de sine. Aliată la nevoie cu un plus de hy-
bris!! He!
Decât măcinat de invidie, malefic la purtător, mai bine cu potrivit tact,
bine ritmat...

Distimie
Stimă de sine fragilă

Cei prea instabili mental eido-etic.

Melancolia
Circumflexiune psihică
Ţigara
Invitaţie la meditaţie
Cafeaua
Invitaţie la conversaţie
Băutura
Invitaţie la socializare

Sexul
Implicări la-întru complinire
pe partea fiinţial-organică, generic com-portamentală, trupească ar fi
sexul, cele fizio-specio-...
pe partea comportamental însumată, psihogenă, afectivă, sufletească ar fi
trăirile de fel, emoţii, sen-timente, etc.
pe partea mentală, raţională, spirituală, socială ar fi ideile, opiniile, idealu-
rile, gândirea, raţiunea, virtualizarea (analog-digital-metria)

eidos item
gitem
eigem

eidos ethos estesis

stasis şi eidos
model şi modelare
cocs şi coccis
Kant
Iubirea de sine, fără a fi întotdeauna vinovată, este sursa a tot ce e rău.

Bine ar fi, de parte?

Răul cel mare e altul.
Anomia, chaosul, indefinirea...
Care presează-şi intern atotdefinirea cu bune-rele ale ei!
Atotdefinirea nu se rezolvă de sine, fiind una cu nesinele, anomia.
Dar conţine sămânţa, Omul, sau ontitatea, ens de salvat.
Crist ce reface armonia dintre logos-determinare-nomie şi chaos-
indeterminare-anomie.
Cvadratura-perfecţia cercului-maya-balon(baal!)
Să rotunjim smerire cu...hybris şi vom fi drepţi de părţi.

Bierce Ambrose
Felicitările: politeţea geloziei.

Simplă ironie, interpretare?

Poate invidia?
Felicitarea este expresie a recunoaşterii valorii cuiva, la cineva.
Făcută ipocrit e linguşire, minciună. Doar interes.
Nu neapărat răutate!
Aceasta poate fi asociată dacă interesul nu ar fi justificat. Rămâne însă
ceva tot relativ.
Felicitarea nu este, poate fi doar negativă.
Asta sugerează autorul. Deci greşit.

Sufletul-pathos între-peste trup-materie-haos şi minte-spirit-logos

Oul-chaos sau găina-cosmos-matern-pattern
Puiul...viu, sufletul, hi!
Viul salvat include moartea.
Veşnicia nu exclude vremelnicia.
Veşnicia e sumă-indefinire de orice-de-finire.
Produsul e puiul viu, viaţa la pătrat cu moartea...la cub!!!
Împărţenia şi despărţenia dintot-deauna.
Produs din logos-duh sfânt şi ontos-Preacurata, Crist se reface după
înfrunta-rea pe negativ a Tatălui, adică satan, contrarea! Ca scădere-
împărţire de
chaos!

Utilizarea just-expresivă şi doar a tonurilor nu exclude armonia.

Nuanţe şi tonuri de mixat-modelat tur-retur fac just corp, nu doar contur.
Tur-retur fără miez şi contur nu se poate, chiar şi pe centură ţinut?

Micul Prinţ: de ce bei?

Beţivul de pe mica planetă: ca să uit!
Prinţişor: să uiţi ce?
Beţivul: că mi-e ruşine!
Prinţişor: ruşine de ce?
Beţivul: ruşine că beau!

Cercul care se închide, nu nonsensul desfide?

Sensul sau direcţia vor face co-recţia?

Eşecul este o parte din victorie

Eric Escoffier
Alpinist recordman

Eşecul trebuie înţeles just, ca şi succesul.

Orice e relativ.
Să le dez- şi legăm atunci bine!

Eşuez, deci succesul temporizez.

Indefinirea
Cuprinde infinite infinite
Întinde...atotdefinirea
Relevă şi ascunde atotdefinirea
O ascunde de-finirilor injoncte in-de-finirii
O relevă definirii care s-a rescris cu indefinirea laolaltă
Comfirea, com-de-fi-ni-rea
Adică definirea care rezolvă indefinirea ca atotdefinire...de sine(-jur)

Definirile auto-suficiente sunt adaptabile restrictiv, până la satisfacerea

jurului minimal, conex auto-suficienţei primelor două-trei nivele.
O fractalitate...frântă?
Omul are liber arbitru, sete de absolut.
El e scos din finirea ca atare.
El e şi a indefinirii...arătare!

Omul e umbra unui propriu vis

Schiţat aici, dincolo veşnic de rescris

Numărul pus la bază.

De pitagoreici.
Dar baza care e?

Baza indefinirii nu e podium ori rampă, ori chiar trapă.

Apogeu şi perigeu de celest şi abisal, ar fi nudul indefinirii.
Dracul ghem...sieşi colapsat?
Număr nu poate fi modificat plus-minus infinit fără corelare cu nume.
Cantitate fără calitate, nici o valabilitate!
Masa amorfă nici nonsens să absoarbă, nu-i nici...ştoarfă?
Amorfa substanţă n-are nici a dârei prestanţă?

Despărţirea de Noica?...
A renunţa la orice e tot o auto-rănire.
Suntem toate, dar mai....,pe sub poate!!!
Suntem orice, mai puţin totul.
Punem şi botul şi nodul (noada) la bătaie, spre a gusta viaţa şi laie şi
bălaie!
Şi cu roşcatul, pus cum ar fi, sus-jos, de-a lung, de-a latul!

Răscrucea
Dacă
Cunoaşterea-voinţa-putinţa
Au deja baza facerii-desfacerii lucrurilor
Oricare în infinitul mare
Atunci putem-ştim-voim
Clar
A trece la un minim-compendic activ plan
Al devenirii juste.
Al salvării.
Adevărate idealitate inter-vine când mediem just dat cu indat, făcut cu
nefăcut.
Fie acestea ale cunoaşterii, putinţei, voinţei.
Dar mai ales laolaltă.

E poate de mirare
A nu fi ajuns lumea la un consens şi minimal.
Asupra esenţei.
De fel total.
Cu accent pe uman.
Cu cadrare divin-universal.
Acum e momentul!
Chit că acesta penetra chiar de la început, ancestral mitic, de nu şi mai
înainte.
Dat fiind şi principiul infinitului string.
La început a fost Cuvântul.
Şi cuvântul era, afost (la) Domnul Crist.
Determinarea-logos şi comfirea, anume atotdeterminarea-pathos-cristic
sunt una lucrând indeterminarea-chaos-indefinire.
Chaos e tata, cosmos e mama.
Mai mult decât totul-orice e...parte-ni-mic
Adam tentând imposibilul, deşi era desăvârşit, a spart monadicul. A
obţinut (iar) doar posibilul, partea.
Crist reface ecuaţia, prin lianţa duh-fiinţă(Fecioara).
Nimic adică nici mic, nul, un ceva acolo.
Adam se salvează prin Crist.
Umanul concasat în universal se repune comvalent acestuia şi registrului
divin prin rescriere totală.
Având...elementele din real-condiţie şi forjându-le cu i-lemul.
Ilem adică itemicul indefinirii.
Definirea deţine leme, adică neţi constituenţi, elemente ce scriu metrogen.
Metrogen adică scrierea suficientă (pe 2-3 nivele-cercuri) definire.
Ilemele sunt creaţii ale fiinţelor salvate.
Operaţii zis pure în chiar logos acum ca permeanţă onticului, haină.
Cămaşa lui Nessus omului salvat e Logos de acesta reaprins.
Fost stins de Adam prin păcătuire-cădere.
Cristicul nostru modelează data materie care era la moment cu indata
mate-rie odată infinit accesată.

E cazul
La drum să pornim.
Avem datele problemei.
Practic şi teoretic cam toate.
Viul program praxis-axio e deja figurat.
De personalizat însă.
Altfel nu are şansă şi prindă decât tot limitat.
Deviindu-ne...neîncetat!

E clar!
Clar-obscurul s-a configurat cumva peste a sa virtuală jumătate!
Putem auto-călăuziţi, chiar minimal, încă şi divin-universal mai departe,
dar echilibrat, drumul abia acum just a-l străbate!
Avem mult deschisă calea, îndestul de real-posibil şi adevărul, se vede...
viaţa (veşnică)!

Pot gândi roboţii, orice maşinărie? Orice nefiinţă!

Poate deveni raţională maimuţa? Orice fiinţă?
Există riscul?
Dacă spargem balonul entropiei cu cuiul lui Pepelea, cu spinul pus central
unei odăi largi, deci cu antropia, atunci da?!
Lucrurile şi vii şi artificiale sunt suficiente lor şi jurului restrâns.
Teoretic sunt imposibil de dez-entropizat.
Practic, tot prin intervenţia omului, dar atunci rămân clone!
Întrucât se vor limita la entropia acestuia, atenţie, inclusă antropiei sale!!!

Întregul entropizează.
Jumătatea fisurează, desface, disjunge.
Treimea fuzionează, uneşte (iar), conjugă.
Unu-doi-trei şi tur-retur...o iei!
Vezi c-o iei! Pe coajă ori pe ulei...
Dar şi în dos, hei!
Axis mundi penetrând-refăcând coroana cu rădăcina, celestic şi abisal.
Demiurg nesalvat, omul sieşi atot-lucrat.

Sie, sieşi, sine-şi

Lucrurile sunt...secunde.
Prim-ultim e doar omul salvat.
Iniţial terţ lumii.
Apoi unul, prim-ultim virtual rezolvat.
Prim-ultim-total-suprem e divinul-ghem.
Virtualul nerezolvat.

Rezolvarea oricare vine din com-virtualizare.

Adică aliajul real-virtual, definire-indefinire, condiţie-acondiţie...
Comsolv adică re-in-ex-sold-ez?
Sondez sold ca...şold?
Sort şold şort solv-are...
Cabala...
Vezi expresia biblică pentru bază sexuală. Şoldul...

Gentropia este refacerea adusă de Crist, treimea ca unul.

Adam ca întreg virtual a cedat părţii sale Eva şi părţii virtual-divine,
şarpele ca treime, regnial.
Dorind mai mult decât totul pe care îl avea nu putea obţine decât partea,
de unde căderea.
Crist recondiţionat de creat-matern şi increat-patern(pattern)divin, a misit
incondiţia, nu sacrificiul, care ar fi tot o condiţionare!
Dovadă că a şi ezitat pe cruce. Punând sub semnul îndoielii chiar misia!
Deci nu era supus nici...nesupunerii?!
Adam era unul ca întreg, cu jumătatea rezolvată (Eva) dar cu treimea,
setea de absolut, antropia nerezolvată!
Nefiind cu entropia conexată!
El, atenţie, punea nume animalelor, nu se clona cu-din ele!
Ca şi din orice al definirii, atenţie!
El nu rezolva ntropicul, adică tocmai liber-arbitrul, de-auto-condiţionându-
se!
Ecuaţia logos-haos egal cosmos din ontos şi entos
Antro-topologie sau condiţionarea fisurată.
Entropia poate fi de către antropie fisurat-fizionată ca gentropie.
Reunificarea dintru uman-universal şi uman-divin întru uman ca divin-
universal.
Ne este antropia suficientă?

Ideea esenţei umane ca antropică nu e justă.

Uman nu este salvat ca antropie.
Aceasta e înscrierea uman-universal întru divin.
Omul trebuie să se reînscrie anume şi la bază, circum-centric tot ca uman.
Reedificând tustrele. Divin-uman-universal.
Gentric este entropic supra antropic!
Adică totul s-căzut peste totul săltat?!
Rezolvând orice ni-mic, compus.
Săltare-sănătate-solvare-sortare-voltare
Levitaţie evitare vitale

Dostoievski
Frumosul va mântui lumea.

Armonia salvează nomia şi anomia

Filocalie
Calofil

Caprifoi
Mâna maicii Domnului
Lemnul lui Cristos

Văzduh
Aerul ca celestitate
Solul ca purgatoriu sau abisalitate
Vederii clar şi ceaţă
Solul clar-sămânţă şi obscur-sub-teran

Plasmatica psalmodie
Ison întru slavă adie
Sparta horă leagă spaţii
Timpii-i întregesc nesaţii

Acest psalm e balsam

Plasmaticului blam
Între tacturi cum pulsam
Prin nespaţii de umblam
Tot monade cioplind
Din al abisului grind

Calimera
Decameron
Bună ziua
...
Calos e frumos
Meron e ziua
V şi metron măsură
...
Skia e umbră
Skiathos insula
Sirtaki
Sirtos generic pentru dans...
Castro e castel
Castrul roman....

Minotaur sau taurul lui Minos rex Creta, palat din Knossos sub care
labirint de Dedal făcut, unde era bestia...
Egeu, rex Atena, aruncat valuri-murit, crezut fiu Tezeu mort, eroare el-ei
echipaj, uitat schimbe neagra velă cu una albă ca semn de viaţă.
Ariadna, fiica lui Minos in love with Tezeu. Îi dă ghem şi magică sabie
ucidă bestia iasă lab...

Madona
Monada
Mondan
Donaris
Dona Lisa
Daimon

Moanzdia
Pangeia
Aentropic ghitem
Ghitem adică ghem-formă-sistem pur şi item-sens, funcţie...

Alegrist la alergie
Alegria e veselie pe greceşte-ital-span?
Vezi allegro în partituri
Alegând să-alerg pe-alei, urgie!

Elefteria e fericire pe greceşte

Lefteră e Eteria?
Belfer şi lefter e Elefter, elefănţosul, e e fante dinţosul

Regizorism
Regzie

Ultra
Chitesenţa
Just cabala

Măsura la 2-3 tot unul ei-ele

Pendulare eu şi jur nu e destul
Pendulare noi totul iar e a pune doar botul
Jocul pe trei şi câte mai iei are des-în-chisul care face dichisul!
Mereu lucrarea cam la trei lucruri e consacrarea.
Altfel deviem, ne-sine-eu axfisiem!

Spionaj
Cunoaşterea geo-politică
A şti pentru a stăpâni-dirija
Elită mierlită, de antropie chiar...belită!
Interlopie căzută în entropie!
Dar şi mijlocia-moderata societate de fel la paritate.
Socio-politica mileniului trei
Acum e momentul!
Baza ca rampă, bazar clar?
Bazarmpa
Braze? rampă bază
Blade – lamă
Blazare

Lumea ca bazar.
Bază de fel, rampă iar.
Blazare ca moderare
Bază ca loc de plecare
Rampă ca stimul acţionării
Bazarul care e lumea, trebuie re

Acţionăm ca modul
Mai lesne-comod-facil majoritar maniheist-jumi-juma, cel mult tot
rudimentar dialectic.
Urmând un...model.
Oricât de real-ideal, dar la capete.
De unde implicit eroarea.
Căci între toate doar indefinirea se poate!
Între ceva-cineva şi Neceva-ul e im-posibil....n-ul!
Decât tri- şi pluri-valent, după caz.
În orice caz, ignorând cele trei mari chintesenţe:
Noi-eul, celelalte-oricare dar nu toate, tot-nimic-absolut-anomie-dumneze-
ire!
Lucrurile sunt segmente pe dreapta infinirii, euri, finiri.
Omul e nod, adică indefinirea ca eu!
Ceva între alfa şi omega, între cantitate şi calitate, număr şi nume, funcţie
şi formă sunt lucrurile oricare.
Omul e a lor cu totul înnodare!
Sieşi anume spre dez-legare!
Ne vom dez- dar re-lega şi de materie şi de spirit!
Nu entropia singură e de co-învins!
De comvins! Însă.
Ci şi antropia...simplă, pură, liberul arbitru de lucrat sine-jur.
Antropia nu trebuie să facă despărţenie de entropie!
Entropia ţine substanţa şi esenţa lucrurilor.
Antropia trebuie reconfigurată până la paritate cu entropia, să devină...
Goentropie, adică ego-top-gen
Geneză de sine-jur, locul şi...trocul sieşi!
Spaţiu-timp-modal ca nod...deschis.
Sieşi loc-maşină şi timp-motor!
Un just-real-virtual...perpetuum mobile!
Un matrix...viu, un zombi de dincolo, o fantomă de...carne!

Limbaj
Evoluţie
Limbajul ca funcţie neuronal-raţională va evolua până la reforjarea lui cu
celelalte limbaje necesar-posibile.
Ca dinamii şi stazii. Ca vorbiri şi vocabulare. Nu doar vocale...
Ca emisii unificate altor energii!!!
Un modul ideal îmbină forţele-funcţiile şi masa-forma până de definirea
care îl poate propulsa pe...curba infinită a indefinirii!!
De unde nu mai scapă...de voie!
Vezi formula cazonă.
Liber la program de voie!
Adică vom avea o deterninare liberală, dar nu fără...socoteală.

Damian Luz