Ultra
Condiţia
 
Cine-ce suntem?
Decât zei? Alt ce s-ar mai bifa?
Nici o sfidare! De nonentitatea cea mare!
Căci ea e mare-mică, totul-nimic adică!
Dar noi, fiecare, ca parte de salvat au ba, nu suntem oricum peste-sub ea?
Deci de dorit la dreapta?
Poate alt adevăr a exista?
Dacă ea e totul şi nimic, numai cine-ce se pliază ei îi poate egala!
Fără de sine-jur a se decela!
Dacă există e şi pentru că nu există! Îşi rezolvă dihotomia.
Omul ce suntem încă, e căzut în condiţie. Nu rezolvă moartea, entropia.
Ulterior-veşnic-virtual ne vom fi şi nouă fără egal.
Să ne renaştem! Alt ce nu cunoaştem.
Între tot-nimic locul nostru e tot-doar ca...buric.
Nod ghemului atotmaterie. Firul ariadnic, care se desface fără labirintul a
...sparge!! 
Nodul de deschis! Iată realul paradis!
A fi sau a nu fi! Aceasta e misia! A le juxtopi!! A le topi just!
Dualismul creaţionism-evoluţionism. Naiv?
Dacă (nu) e niciuna?
Ex nihilo nihil!
Ex omnia todo!!
Ex ens circum-movens non-ens nascit rens!
Din ceva corelând neceva-ul musai naşte entitatea salvată!
De ce ar fi altfel?
Dacă naturala şi supranaturala cunoaştere mai stau în cumpănă, vai lor!
Inevitabil numai virtualul, non-exteriorul co-materieiei, dumnezeirii este
esenţa!
Iar realul, atot-interiorul co-materiei substanţa!
Din suma indefinită de entităţi câte poate cuprinde materia concret-
abstrac-tă, câte una se va ridica! Dualitatea va rezolva! Pe sub spinarea
co-materiei se va re-insinua, re-situa! Obţinând dumnezeirea!
Şi de am fi creaţi ne-am dori eliberarea!
Dar chiar suntem, de noi, cel ascuns nouă!
Deci nici nouă împotrivă!
Confruntarea cu anticristul din noi!
Nimic alt înainte-înapoi!
Roşu la înaintare-adunare. Albastru la depărtare-desfacere-lărgire.
Mov prin re-joncţionare. Metabolizare. Circum-jurizare.
Adunarea la sine prin desfacerea de nesine.
Orice parentalitate ori filialitate ce nu ne-ar exprima sine-jur plus-minus
in-de-finit nu ne rezolvă vital-mortal, deci virtual.
Noi înşine trebuie să ne devenim tată-fiu, implicit mamă!
Altfel rămânem subordonaţi, nesalvaţi...
Universul în expansiune? Întru ce? Balonul acesta cere un balon extern?
Mai degrabă o groapă, o iniţială black-hole, neantul, haosul...
Din care călcâi de Ahile apăru...săgeată entitatea gata salvată?!
Ulterior dezisă sieşi?
Ăsta da dumnezeu...absolut!
Apoi iar de sineşi contră restaurată.
Lupta dintre Crist şi Anticrist!
Corect? Nu insist!
Dar gaura neagră e condensare! De unde permisiunea expansiunii?
Simplu. E faţa întoarsă a mănuşii!!
Replierea după depliere e durere!
Deplierea e netă plăcere!
Dar cum obţinem bivalenţa????
Metabolismul bio-meta-psiho-fizic????
Dumnezeirea ca lucru-lucrare în co-de-rulare!?
Operă-cosmos, definire perfectă şi logos-haos, indefinire...de-batantă?
Universul oricare nu ne poate fi decât faţă, parte.
De virtual nu vreo definire ne desparte!
Toate cu orice sunt în inter-condiţie. Armonie, contradicţie, neutralitate.
Salvarea aparţine celor ce pot creea un echilibru activ al acestora.
Aceeia-acelea vor fi una.
Astfel înţelegem de ce dumnezeirea e numai una. Chiar şi în părţi...egale.
Asemenea... com-parte.
Dincolo-dincoace de dumnezeu-nonentitatea e tot entitatea-om salvată.
Cum se vedea-simţea dumnezeirea din-afara creaţieie sale?
El fiindu-şi (şi) oglindă – se explică! Se auto-reflecta.
Desigur tot fără chip. Ha.
123 principiul
Trilema face şi desface problema.
Totul e unu ca doi şi trei.
Unitate, partaj-cuplu-despartea, triunghi-reunire-întregime.
Identificarea umană e pe din trei. Cu sine, cu alt-orice-niciun sine, cu
nesi-nele.
Nesinele e dumnezeirea-atotmateria-neantul-anomia.
Sine e orice-oricare entitate concret-abstractă.
Sinele de salvat e omul re-îndumnezeit. Sau orice entitate care s-ar putea
replia pe axa-buclă-string a co-materiei, indefinirii.
Prob-lema. Probă! Curat desfăcut şi unitar, nu? Probius – curat.
Sine-jurul e soluţia, indubitabil.  Nici mă îndoiesc, deoarece da şi nu
lipesc, nu şi contopesc.
Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci re-confirm, re-întregesc.
Protecţia divină?
De ce ar fi aceasta mai importantă, relativ mie-jur spus, decât cea de sine,
şi a oricărui alt lucru-idee? În ordine absolută, da! Dar...atât!
Crezi? Te pot lecui! Zis-a Crist.
Între oricine şi El nu există intermediar.
Iată! A crede şi a nu crede, a nu avea nevoie de mit-religie e tot acolo.
Sau şi şi.
Între centru şi margine e buricul. Tronul şi...dricul. Afet activ-reflexiv-
pasiv!
Tronul şi sicriu, birou etern fac!
Viaţă şi moarte scriu aceeaşi carte.
Utile et dulci.
Răspunsul la toate? În ce carte? De care parte?
E o naivitate. A crede că există răspuns la toate. Cum şi întrebări nepuse!!
Iisuse!
Da! Totul e interogativ si repondiv. Deci e stupid să pui limite.
Putem vedea orice oricum oriunde. Aici-acum-astfel e totul.
Ne adâncim ori ne risipim dorind alt decât măsură. Sine-jur definire.
A cunoaşte-face-simţi totul egal inversul atrage. Şi ne deviază. Nici
neantului, anomiei! 
Orice convertire e pervertire.
Nu ne suntem datori decât nouă. Plus-minus indefinit.
Şi cu asta totul am pomenit.
Şi dacă prea în mine cred, e clar că deja mă pierd. Invers, aşijderea.
Şi dacă orice-ceva poate fi altfel, de ce ar trebui eu să fiu asemenea ori
sub?... Ori oricum...
Se aliază? Trădează!
E neutru? E şi lotru şi hâtru?
E pro-contra? Nici ultra!
Mândru sunt întru modestie. Umil şi stăpân tot mie.   
Mai oricum şi nicicdecum...
Cum alt-ce ar fi?
Dacă nu noi, alt orice-oricine nu tot asta susţine?
Ens intra non-ens, ecco co-ens!
Doar entitatea care poate salva relaţia tot-nimic ex-in-dimensional poate
deveni fără egal, repliată...total. 
Dumnezeirea e bun democratic.
Centura zeilor neutri!
Acesta e dumnezeu!
Sens, nonsens şi para-sens fac un imbatabil consens!!
Dove manca l-amore nada more – dm exp
Unde dragoste nu e, nimic nu e. Cor. cp13 v. Tot
Prelucrare ultim verset.
Acum avem toate acestea. Credinţă, speranţă, dragoste. Dar dragostea e
cea mai mare.
Aforizare!
Iubesc deci supra-cred şi sper!!
Interacţia-comişcarea mediază şi inerţia-nemişcarea şi acţia-forma-rea.
Funcţia completivă e maximă joncţie morfo-sintactică, formator-mobilă...
 
Care pe care?
Societatea manipulează individul. Insul manevrează socialul.
Dar celelalte entităţi? Abstracte, conceptuale inclusiv?
Toate cu toate interacţionează plus-minus infinit.
 
Saltul în calitate şi târâşul pe cantitate.
Geniile şi talentele fac-ţin podiumul.
Restul sunt pe lângă, dar nu în plus.
Filozofia e suverana luminată. Conduce toate dar şi admite totul.
Orientarea spre sistem, indiferent de domeniu e deviere.
Orientarea intrasistemică e justă.
A fi şi a nu fi trebuie să co-existe.
 
Oul cale
Punctul vale-deal
Oul-munte
Piscul oval
 
Aş uita orice
m-aş ascunde în tot-nimic
just e doar clar-obscurul
cade dioscurul
arena se deschide
în miez de eu
neantul face pireu
dezlegaţi de toate ne regăsim în nimic
 
 
para-glossă
 
beţia e luciditate
alunecând din aciditate
urcând în bazicitate
lămurind în obscuritate
declinând în claritate
luciditatea e beţie
volburind în dulceţuri
limpezind la greţuri
în clar-obscur
mă ţin de cur
cu mâna pe piept
chiar neantu-l deştept
flacără mă ard
când în cenuşă mă scald
lumină îmi sunt
congruind abisalul pământ
 
agita molem
tulbură nepăsarea
 
feminitatea ca excitate generică nu doar pentru bărbat?
E un ce para-blazonat de...orice?
E black hole sau pink big bang???
 
 
 
Damian Luz