Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eseu
Eseu
Altu ese
Alte eseuri
Ce este şi nu este
Ce-cine suntem
De ce orice şi toate şi nimic
A fi şi a nu fi
Unde e coada unde e botul
Rostuire şi fără noimie
De ce suntem mereu puşi pe îndoială?
Nu e cel mai corect să luăm lucrurile egal oblu şi erect?
Ce e fiinţa-rea şi ce nefiinţa-rea?
Totul şi nimic doar una pot fi. Nici de ce ne-am îndoi.
Totul-nimic orice cuprinde.
În tot-nimic dimensionalul e lege. Para-dimensiunea excepţie.
Cu tot-nimic referitor la orice al lui-lor nondimensionalul îţi zic!!
Undeva este sau trebuie să fie sau va fi de-o fi şi acel ceva-cineva, un ştim-noi-ce
peste şi sub orice.
Omul salvat.
Şi cu divinul recuperat. Cu sine-umanul şi universalul reintegrat.
De ce altfel ar fi?
Şi dacă ar de ce ar rămâne aşa, de ce aşa ar trebui?
Totul este îngăduit dacă între util şi futil poate fi...rostuit.
Între libertate-gratuitate şi nevoie-determinare e permis orice. Dar numai între.
Peste şi sub e dumnezeirea şi omul salvat.
Ar putea fi altfel?
Şi dacă da, e cert că putem schimba!
Şi dacă nu, asta e!
La mijloc de codru des toate paserile ies.
A te întreba asupra lucrurilor e deja o înglobare în ele. O remodelare.
Suntem logos-minte în cosmos-trup. Nu se despart.
Meditaţia e din trăire parte. Ca şi simţirea din corp. Ca şi simţuirea, sentimentalul-
inima-afectul.
Un temei al lucrurilor altul decât noima locală-sistemică-entropică şi egal nonsensul
atotnimicului nu poate exista.
Necunoscute sunt căile domnului – ca total absolut doar.
Oricât de cognoscibile sunt toate după cât le putem noi duce şi la reîntrupare. Căci
gândirea e abia parte din logos. Ea trebuie recupe-rată. Ca şi simţirea bio-fizică şi cea
afectivă. Ridicate la puterea para-nonentitaţională. Unde rost şi anomie un nod activ
să fie.
Să preferăm a perora despre esenţe. Decât a analiza steril la infinit.
Nu doar logoreea filozofardă e nici stinsă petardă.
Despre esenţe se pot multe spune. Nu şi despre multa cenuşă de la vreun tăciune.
Nu e o prostie sadea a crede în alt-cineva?
Peste lucrurile toate.
Când cui pe cui se scoate?
Creaţia nu este decât internă lucrurilor.
Fără entropie nimic nu...învie.
Dar tot-nimicul fireşte absolut este.
Altfel nici relativele lui n-ar mai avea loc şi cui.
Ştie Pepelea.
Nu ne putem întreba despre marele tot alias nimicul. E superfluu şi tot nonsens.
A comenta pe dumnezeu e fără nici un zeu.
Deci nu a afirma sau a nega logică nu ar avea.
Dacă putem ajunge la dreapta sa – avem dovada.
Dacă nu – nu!
Şi nu mai contează – după!
Dar aici în dimensiune trebuie să rescpectăm îmbinat-armonios con-diţia şi
decondiţionarea, noima şi anomia.
Geneza?
O variantă.
Importantă e ceastălaltă.
Ce eu, noi putem creea.
Se va rescrie povestea?
A crede în forţe externe tuturor lucrurilor e a ignora şi ce le ţine.
Adică absolutul, ele fiind relativele.
Adică dumnezeirea şi mântuirea.
Adam a pus nume animalelor.
Omul salvat va reboteza pe dumnezeu.
Cum şi se numea.
Fiul omului.
Peste şi sub dar tot prin-întru ele.
Indefinirea nu are exterior. Şi nici interior propriuzis altul decât tot lucrurile
alcătuitoare.
Discutând discuţii
Eterne sau terne teme
Dilemele filozofice sau prinprejur
Creaţie sau evoluţie
Ereditate sau mediu
Arme civile?
Pedeapsa cu moartea sau închisoare pe viaţă
Libertate sau destin
Credinţă sau ateism
Avort sau progenie – naştere controlată sau bio-aleatorie ptt exp
Eutanasie sau eliberarea finală – ptt exp
Etica între relativ şi universal ...uman? ptt exp
Oul sau găina
Viaţa – accident sau continuitate – ptt exp
Logica sau anomia
Materia concretă şi sau abstractă – vezi şi psihică – afect
A despărţi apele nu doar de la Moise se ştie. Că trebuie şi reunite. Altfel ne papă
armatele faraonului, mde!
Nu putem dihotomiza fără a şi dialectiza.
Unu şi cu una fac...unicul. relativ şi absolut.
Unicul relativ e omul salvat.
Unicul absolut e dumnezeirea.
Doi e despărţirea, materia de tot felul, universalitatea celor vii şi nevii. Entropia.
Trei e reunirea. Refacerea lui unu relativ şi unu absolut cu doi.
Dimensional resudat pe-întru nondimensional.
Entitatea salvată cu restul lalolaltă. Dumnezeire cu toate ale ei.
Etica e un sistem axio-cutumic socio-condiţionat.
Etnicul şi topicul îl modelează.
Credinţa şi ştiinţa îl tot adaptează.
Etica ţine mai mult de socialitate.
Bine şi rău, frumos şi urât, drept şi nedrept, sens şi nonsens, etc laolaltă fac
virtualitatea înaltă.
Exprimarea
Materială şi abstractă – limbaje şi stări afective
Exprimarea ca logos – act-ţiune şi reflex-ivitate
Suntem energie reflexivă. Poveştile cărţii-eu.
Trăirile – existenţa e însă rezumatul lor!!
Vieţile de catarsis – poveştile ca variante-ciorne.
Vezi Borges cu scrierea ca fiinţare în virtual.
Babeloteca. Babel biblioteca.
Democraţia modeştilor
Tirania bogaţilor
Sau liberalismul moderaţilor
Clasa de mijloc trebuie să fie majoritară de fel.
E de preferat un fel de struţocămilă, o demo-tiranie a ei, decât demo-craţia
amărâţilor şi sau tirania oligarhilor.
Dar cel mai just este raportatea celor trei cât mai justă la clasa bio-materialităţii
lumii, universului, firii şi nefirii.
Evoluţia umanităţii nu va scăpa de trinomul cei de sus cei de jos cei de la mijloc.
Dar el trebuie corelat just între social şi economic, între producţie-consum şi creaţie-
conducere.
Şi mai ales între natura divină, umană şi universală!!!!
Solomon – Omul este ceea ce gândeşte.
Faţa abstractă a omului o ţin cele materializate de gândire şi simţire
Aleasă.
Faţa concretă – cele...teoretizate de simţirea bio-socială şi gândirea primară.
Omul este ceea ce gândeşte-simţeşte şi - împreună - trăieşte!!!
Ba încă şi ceea-cele ce nu.... – vezi mai sus, sau doar în parte!
Omul este spinul din mijlocul casei.
Cu tot cu casă.
Viziunea este pecetea destinului tău – Glen Bland
în Puterea minţii cap.1
Viziunea anume, un ţel – poate.
Viziunea globală despre tine-lume-viaţă – neapărat?!
Pecetea să nu fie însă obturare. Nu de cifru-cifrare o asigurare.
Dar este destinul o scrisoare pe care doar la final putem s-o deschi-dem?
Sau un sms spontan lizibil ca simplu binom totul-nimic.
Orice se poate în funcţie de ce chiar poţi.
Supra puteri şi şefii-conduceri
Autorităţile din umbră
Masonerii, secte, ordine, mafii, interlopi...
Rezistenaţa trinomului omenire
La dezechilibre interne – de părţi
Puterea trebuie să fie egală între bogaţi-moderaţi-modeşti.
Controlul egal încrucişat.
Etaloanele şi axiologia nu trebuie să privilegieze vreo parte.
Luxul şi sărăcia sunt extreme. Ele trebuiesc atent ajustate.
O societate care permite extreme radicale nu e bună de fel, e o eroare.
Societatea e un bun comun indivizilor ei, iar nu unora anume.
Altfel e chiar asocială.
Orânduirile sunt etape sociale. De lucru. Răul moderat în timp contra rezistenţă-
conservare. De ajustat cu noul-progresul la timp.
Noua istorie planetară cere o nouă orânduire.
Ptt trdc
Totul ar fi de la cap. Dar prin corelarea acestuia-raţiune cu inima-afecţiune şi restul-
trupului-biologicul şi nu doar.
Dar şi a insului cu semenii, aceştia cu mediul şi...tot aşa.
Tot cu nimic.
Rescriind expresia...
Unde nu cooperează filozof-medic-confesor, minte-trup-inimă, omul nu e decât
împărţit... şi tot în indefinit.
Întârzierea
Gândirea ca prolificitate sterilă de fel?
Economicul e mereu scuzabil? Excesele consumismului însă nu.
Economicul e de fel eficient măcar în proiect, în intenţii. Când nu e debordat de
comercial şi capital.
Ştiinţificul e de fel onest, entuziast, păgubos dar evoluţiei des..scos!
Politica e de fel două curve gemene. Una unsă cu toate, nu musai din răutate, e cea
clientelară, de gargară. Şi alta naivă, idealistă, ideoge-nistică, crede în regeneza
omenirii prin forţa binelui şi justiţiei.
De ce a evoluat lumea aşa de greu în gândire mai ales?
De ce economicul nu prinde trenul ecologicului sau invers?
Care e locomotiva, care vagoanele?
De fapt omul e trenul indefinirii. El scrie căile. El construieşte şi loco- motiva şi
vagoanele. Părţile eului şi jurul de semeni şi lucruri, trăiri...
El e mecanicul totodată.
Observator şi punct de referinţă – gara, staţia de pornire-destinaţie.
Ideologia nu doar filozofică s-a tot învârtit între real şi ireal-imagi-nar, sub pinten de
ideal. Cam tot fără final. De ce?
Când totul e dat. Între dat şi indat orice e de re-definit, finisat, rein-ventat...
Cum altfel ar fi? Toate s-ar opri.
Totul e spontan, aici-acum-astfel, noi înşine auto-model.
Suntem fiu şi părinte, ou şi găină, urmare-cauză şi efect-urmare.
Trebuie doar să ne scoatem...din căldare.
Toată polologhia filozofică
E cam de neacceptat?
Au scuze paginile oricât de confuze din orice alte domenii...
Fie acolo!
Dar tocmai filozofia, care ar fi sinteza vie a gândirii?
De ce atâta peroraţie?
Nici literatura n-o face cu mai puţină graţie?
Poate că gândirea liberă a fiecăruia, oricât de puţin filozofică in spe, e cu mult mai
îndreptăţită? Fie şi infinit sterilă?
Istoria e şi ea plină de repetiţii-erori, acestea şi tragice, nu doar inutil-umane. De
evoluţii concurate din gros de involuţii şi de bătut pasul pe loc, stagnări, torsiuni...
De ce atâta ne-nimereală în evoluţia umană?
Este homo sapiens un bebe veşnic, fie şi imens?
Suntem abia în zorii unei evoluţii normale? Nu accelerate, dar just etapizate?
E atât de greu să înţelegem că suntem peste orice? Regnuri şi bio-sistem, univers şi
haos, zei şi dumnezeire?...
Că ne suntem propria jur-fire????
Cum poate fi ceva deasupra noastră?
Ni s-ar sparge în cap ca glastră!
Acest para-narcisism e singurul posibil început-cataclism.
Big-bang-bum, suntem scânteie şi fum!
Praxis sau axio – praxiologicul – ptt dexp
Desenator-scriptor-inscriptor-observator... Virtualul generator.
Noi scriem-programăm-generăm.
Noi suntem pana şi mâna.
Noi litera şi scrierea.
Ca şi citirea.
Homo sapiens
Homo credens
Homo economicus
Homo sociologicus
Ptt
Homo (omnia) regensis - comgent
Entitatea care toate-nimic desface-reface
Auto-generatorul din totnimic la sine iar
Comgeneza – naşterea lui Narcis-Ianus-Zeus din spuma sa!!
Niz – invers zin – zână masculină şi djin – duh.
Limită şi libertate
Libertatea ca preluare în proiect? Liiceanu.
Proiectul uman s-ar putea dovedi extra, extern...
Misia personală ne vine din tot-nimic la sine.
Citind din stele la cuante nu aflăm rostuiri alte, mai adânc-înalte.
Libertatea gravitaţională? Liiceanu.
Adică să fie găina nu oul?
Limitarea ca şi nelimitarea sunt în şi ale lucrurilor.
Date şi de-conturate.
Nelimitarea pură nu este un dat al vreunui lucru.
Moira – zeiţa destinului la greci
Meiromai – a împărţi
Meros – parte
Peras – limită
Nietzsche – Omul este animalul încă neaşezat.
Ta eonta - fiinţează
Fiinţa e aşezarea în limită.
Ptt – desăvârşirea de lucru.
Damian
Luz