Eseistice

17 iulie 2011

Vara caniculară

Anarhism sau nascisism

Anarchisism
Dm vc
Extremele ca largi relativisme
Pacostea tratării ne-nuanţate, nemediate...
Dihotomismul de toate zilele şi lipsa minimei dialectici.
Dar mai ales nemedierea lor!!
Disjunge şi conjugă tot! Abia aşa ai lucrurile coadă-bot!!!

Text scos v ju
Şi dacă nu, ce ne fu... Tu cum zici?
Orice facem, sau ba, sau vom ignora, tot pe noi ne exprimă!!!
Nu există decât omul salvat, unu sau şi multiplicat!!!
Dumnezeire şi atât!
Ne naştem şi murim cu omul de salvat...de gât!
Cravată, adică laţ-prinsoare morţii şi desfăcătură-deschidere vieţii!!!
Dus-întors, tot pe mine m-am tors!!!

Eul divizat?
Multiculturalismul ca atentat la etno-personalitate?
Da şi nu mereu. Orice e pro şi contra. Nouă, oricui, nimănui.
Important e trandafirul.
Contează ce se nuanţează, armonizează, activ-pasiv reflectizează!
Firea umană e de fel un mic ghem. Al Ariadnei fir e de căutat, îndrumat. Dar de fiecare mai ales.
Suntem legaţi-impregnaţi de-în trei sfere.
Noi, celelalte, toate-nimic.
Multiculturalismul ţine de natura cultă a eului. Ca ins al mai multor categorii.
Cultură strict personală odată, de orice influenţă dată.
Cultură etnică. De rasă. De casă, cei şapte ani... De mediu, colectivitate...
De continentalitate!!!
De umanitate, la modul socio-speciei!
De supra-umanitate, legătura divin-virtuală!!!
Şi – deisgur – de esenţa prim-finală, de ne-ignorat. Decursă şi din fraza de mai jos.
Vom fi ca zeii, şi mai presus!
Vom cunoaşte numele real-total al lui Yahve şi vom fi asemenea Lui.
Vom împlini fire şi nefire, cristicitate şi anticristicitate şi vom demara în justa virtualitate.

Firea etno-culturală
Convergenţe şi divergenţe
Între naţii există firesc şi nu neapărat divergenţe şi convergenţe.
Nu doar culturale.
Ci de toate felurile. Truism, mde.
Cele culturale ţin cam de toate laturile? Eidetice, etice, etnice, etiologice, politice, ideologice...
Pentru că leagă firea de nefire!
Nu discutăm doar de entitatea om. În raport cu imanentul, concretul, datul, specia, societatea, eco-
sistemul. Ci şi cu trandescendentul, abstractul, indatul, divinitatea, nefirea, dumnezeirea, ancestralul,
abisalul, non-existenţa...

Cvasi-paralelă
Trinomul etno-englez şi cel românesc.
Irlandezii, scoţienii, britanicii.
Ardelenii-bănăţenii, moldovenii, olteni-muntenii.
Vestul de fel aparte. Estul cam colateral.
Diferenţă. Scoţienii sunt cărpănoşi, moldovenii nu.
Ardelenii sunt muncitori şi bonomi, irlandezii?...
Briţii sunt orgolioşi, sudiştii noştri?... Mândri, dar mai altfel.

Disjungere şi conjugare.
Activul ar fi de fel divergent, rectiliniar, directiv-directist, oblu, determinist.
Pasiv-reflexivul ar fi de fel convergent, multiliniar, conrector-convectiv, oblic, non- cumva, dar com-
determinist. Contează a ţine frâiele lor!
Dialecticul nu salvează dihotomicul. Ca să nu mai vorbim de invers. Ci corelarea lor le salvează pe
ambele.
Întrucât împlineşte barem suficient şi indatul, anomia, ancestral-abisalul, neanticul.

Mentalitate şi comportamentalitate
Umană
Planetară
Umanoidă
Vezi şi rasele extraplanetare concepute de serialul Star Trek
Betazoizi, klingonieni, romulani, etc.
Rasele superioare
Mit şi realitate în conceptul ontic.
Este fiinţa dependentă de bio-concret?
Da şi nu, vezi cât!
Ontos faţă de cosmos.
Fiinţa faţă de fiinţare. Dar şi faţă de nefiinţă.
Rens, sau fiinţa salvată.
Rentitate.
Sau comtitate.
Coems. Entitatea desăvârşită.
Nicio lucrare nu se poate salva, ieşi din condiţie, fără a se media cu non-, in-condiţia.
Dat fără indat e tot un simplu dat.
Dat para indat e datul mediat, adică salvat.
Mântuirea nu e suficientă prin luarea căii cristice.
Să nu uităm că Iisus va duce lupta finală cu AntiCristul.
Omul – un...corp cufundat în abisal-ancestral-imanent-dat. De demersat prin corelarea-medierea celest-
transcedent-divin-indat.

Eul
Nervos, stresat...
Postmodernist sau şi atotnimicist????????
Eul radical şi lumea multi-colaterală
Suntem uleiul care ne dorim...ţâşniţi din apă?
Entitatea care sfidează nu doar co-entitatea, ci şi non-, atot-entitatea?
Oricum o luăm, salvarea nu poate fi decât în conjugarea de tot-nimic anume nouă!
Atotnimicismul uman nu e nici nefire. Cale şi mai puţin. De izbăvire. A fi între, sau la cap-coadă, nu e o
bravadă.
Jaures J.
Trebuie să luăm din trecut focul, nu cenuşa.
Metafora e gigea. Dar focul e...la timpul trecut. La timpul prezent sunt cel mult cărbunii încă nestinşi
barem. Să punem foalele în funcţiune! Şi să mai aducem noi...re-surse!!

Afară e vopsit gardul, e indefinitul.

În a noastră sine e redefinirea care nu doar nouă ne revine, o facem să ne covină...
Adaptarea tot-nimic e calea.

A gândi e (şi) cale a înnebuni?

Doar dacă ne lăsăm în voia indefinirii şi a injustelor definiri.
Mediind mereu orice cu toate, la un just virtual capăt tot o vom scoate.

Casa Terrei
De reamenajat ca şi total.
Democraţie pentru societate chiar!
Dar mai ales pentru individ!
Democraţia de azi e un bluf cât planeta toată!
Poporul nu e masă de manevră pentru orice altă...masă, sistem, ordonare!
Omenirea nu e un aluat pentru covata unei zise democraţii de tot haiul.
Trebuie o orânduire liberal-comunitară, ecologică şi întru divin destin.
Nu putem progresa just, fără a face acord fin cu conservarea-tradiţia dar şi cu regresul, perdiţia!!!
Condiţie para noncondiţie, nu-i altă soluţie!!!
Între tiranie şi anarhie, trebuie o justă armonie.
Nu conducere piramidală mai mult decât şi orizontală.
Nu dominaţia valorilor bio-materiale mai mult decât şi a celor psiho-afectiv-spirituale.
Nu totul pentru săraci sau bogaţi, ci proporţionat just între aceştia şi moderaţi, mijlocaşi.
Atenţie la servirea vârstelor trei principale. Domeniile aferente.
Echilibrul între neamuri, continente, rase, noi şi planeta, noi şi universul şi divinitatea.

Istoria
Real-virtuală

Omenirea
Entitate de-re-cursă din nonentitate
Entitatea de salvat e în omenire.
Dar omenirea nu e decât un cocon, o carcasă de lepădat.
Prin com-cursare dat-indat.
Nu omenirea propriu-zis se va salva.
Ci entitatea in spe et de iure, homo redivus, divinus-redivivus!!!
Entitatea real-virtuală de va salva-recupera din nonentitate fâcând cu aceasta...parteneria-litate.
Nu ne putem mântui decât prin la dreapta dumnezeirii a veni.

Omenirea
Terra
Simple daturi.
Evoluţia expresă este.
Etape:
Globalizarea pe orizontală.
Descentralizarea – pe verticală.
Reproporţionarea daturilor.
Accentul pe subzistenţă.
Reducerea tuturor consumurilor supra-suficiente.
Axarea ştiinţelor pe rescrierea real-virtuală a fiinţei.
Bio-info-genetică.
Restrângerea ideologiei la un liberal-comunitarism just inter-social.
Birocraţia la minim. Totul computerizat. Cu echipe de specialişti la supraveghere.
Reţea-cerc de controlori-conducători-manageri.
Naţionali, regionali, continentali, planetari...
Executivul pe mâna doar a specialiştilor. Operatori economici.
Legislativul doar pe mâna specialiştilor. Comisii legislative.
Politica propriu-zisă e anulată.
Expansiunea cosmică. Planetele vecine la exploatat resurse.
Reedificarea fiinţei. La nivel neuro-genomic.
Reintegrarea regnică.
Vom fi compendii de regnuri patru toate: mineral-vegetal-animal-uman.
Vom avea trăsături şi capacităţi mobil-extractoare de la orice fiinţă şi fiinţare cunoscută şi
componibilă!!!
Vom fi duhuri atot-corporale.

Viitorul e ego-globalizare info-genetică

Ego-globalizare – eglob blog
..............

Reclama
Great scientists dont just fall from sky
Newton şi mărul căzând...
Ex

Dar nici să îi căutăm prin mlaştinile pseudo-cvasi-ştiinţele, cunoaşterile necom(!)vergente

Comvergent – care mediază dat şi indat. Sens şi nonsens întru just consens.

Ctin Manea
v.rev. Ecouri lit
corupţia în toată ţara
se pedepseşte-atât de dur
încât se simt corupţii vara
cu sula-n...Coasta de Azur.

Eterna reântoarcere
Noica – devenire întru devenire
Lovinescu – sincronismul unilateral
Modelul ideal – eroul ca maya - epifanism alt dogmatism

Echilibru
Echilibrul de zero – absolut
Echilibrul de zero activ – EZA – real-virtual
Eza – poate fi obţinut numai de o entitate care mediază logos-reflexiv cu haos-pasiv prin chiar al său
ontos-cosmos-activ

Toma d Aquino
Impressio divini luminis in nobis
Intipărită divina lumină în noi (este)
Dm
Lumina dalbă-cristică, dimensiunea absolută, logos-cosmosul şi cea neagră-satanică, nondimensiunea
absolută, haosul, sunt capetele-ghem care fac spectrul tuturor culorilor-dimensiunilor, ontos-ul!!!
Ontos este arhos, sămânţa propriului fruct!!!
Cu şi fără vreo altă dimensiune sau nondimensiune, suntem incipienţa, cap-buricul lucrurilor ipso facto
şi de iure.
Avem şi nu avem nevoie de nimic-toate. Se poate.
Egocentrismul e valabil ca mediere toate-nimic.
Nu există nimic dacă eu cu acela cumva nu mă identific.

A ne căuta
Numai noi ne putem fi deasupra
Orice alt nu e just
Nu există superior sau inferior
Există numai...interior
Mă cunosc-simt-trăiesc deci şi haos-anomie-nonsens biruiesc.
Mândria justă e a te crede de îndumnezeit. Dat, predestinat, condamnat dar şi de sine ales!
Umilinţa justă e a te vedea ca toate cele, de neîndumnezeit, egale în absolut, diferite în relativ.
Suntem nimic în toate până când din noi-ceva-cineva drept sine-jur ne vom scoate.

Sf. Ieronim
Mai mult rău face limba linguşitorului decât sabia prigonitorului.
Plus nocet lingua adulatoris quam gladius persecutoris.

Dm
Dar fără preţuirea firii şi faptelor tot cu limba, şi fără paza libertăţii şi dreptăţii tot cu sabia răul şi
anarhia ar domina toate.
Lauda bonitatem armae securitatem ???
Vorba dulce mult aduce şi paza (armată) pace

Nu poate exista un dumnezeu propriu-zis, e un nonsens.

Există numai dumnezeire şi îndumnezeire.
Dumnezeirea e materia de orice fel, posibil şi zis imposibil, concret şi abstract, etc. şi energiile ei.
În daturile şi indatul ei. Absolut şi relativ. Real-virtual fără egal.
Îndumnezeirea e şansa unei-unor alcătuiri ale materiei, liber-dez-axate ei de a o echivala, fără a o şi
nega, fără de la ea a se decupla.
Aceasta este şansa umanului!?

Theos allotrios – gnostici – indiferent de lume cu totul

Deus otiosus – v. Blaga, retras din creţie, dar nu total dezangajat

Creaţie şi interpretare-variante
Eroarea fatală în orice credinţă:
A interpreta creaţia şi puterea divină anume, ceva, exprimabil, identificabil...
Altfel spus REAL
Dumnezeu este VIRTUALITATE
El nu poate fi real, ar fi mărginit!
Nu Dumnezeu a creat...
El este totul-nimic. Face şi desface orice.
Nu are nici un sens să afirmi sau să negi ceva despre divinitate.
E acelaşi lucru. Pentru el!
Pentru noi şi pentru orice lucru posibil sau nu, important e con-textul, nume şi număr, definirea între
orice altă definire şi indefinirea.
Entitate, matrice şi algoritm, morfo-sintaxă...
Perpetuum...i-mobile!!!
Suntem machina din care ex deus vom coborî....reurcând în ea!!!
Vom fi ca zeii şi mai presus decât ei. Dumnezei dar nu dumnezeu.

Vezi un distih dintr-un cuplet

La Operă, la Operă,
dacă ne descoperă!
(să ajungem a cânta la...)

Dacă ne descoperă alţii, dar mai ales noi înşine.

Şi astfel restul la infinit şi retur.

Mister
Negativul absolut
Eonul dogmatic

Nu există mister şi sau dezlegare, netaină

Există mereu o mai opacă sau mai lucindă haină
Oglinda e apa trecerii, starea ca dinamizare
Dinamica drept matcă de transformări, stări.

Marele Anonim
Dumnezeu e anonim.
Se ascunde ca identificare de noi-oricare.
Ni se relevă ca oglindă de sine.
Spre a ne re-descoperi, în fine!!!

Sinele
Ca re+non-identificare
Sinele de jur
Sinele simplu e identificare, mărginire, partiţi-onar-e...
Sinele regăsit e re-identificare, circumscriere plus-minus infinit!!!
Corelând colateralitate, alteritate şi non-laturalitate, nemărginire, indeterminare!!

Taina
Scut decalării transformiste
Fie spre fisionare, fie spre fuzionare.
Ne îmbrăcăm în metaforă
Nu din nevoia de complexitate, comunizare cu absolutul, futilitate, nirvana, din modesta noastră
relativitate.
Nici pentru a para nevoia de ordine, simplitate, minimizare, catharsis, mimesis, eficienţă, pragmatism,
utilitate.
Ci pentru a ridica semnul la sens şi a coborî sensul la semn laolaltă!
Metaforizarea e şi matematizarea nenumitului, indatului, nu doar cale în transcendent. Ci rejoncţie cu
imanentul.
Dualitate justă de semn şi sens.

Anarhie sau ordine

Tot o iluzie
Nu există decât mediere. Capete şi mijloc fac just efigios breloc
Anarhia celor mari-puternici se numeşte autarhie, mafie, masonerie, interlopie...
Anarhia celor nevoiaşi-săraci ar fi democraţia socialist-comunistă.
Liber-comunitarismul reglat pe eco-sistem planetar-universal şi acordat cu divin-condiţia umană ar fi
calea, mijlocirea ideală. Ordinea şi dezordinea la numitor just. Progres şi tradiţie în readicţie.
Re-, com-adicţie – adunare de jur, echilibru activ.

Arena
Carena
Car
Ren
Arena - Teren de confruntare loială, cavalerească, partenerială
Carena - Susţinerea lucrurilor-firii şi haosului-abisalul-nefirea
Car - Vehicol devenire atotmodelare
Ren - Alteritate, regnialitate
Kaaren

Ctin Manea
Epigrame

Unui adversar
Deşi mi-ai fost duşman etern
Eu mai regret câteodată
Că nu te pot numi-n guvern...
Să te înjure ţara toată.

Bordelurile
Case-n care gogomani
Mai bătrâni sau tinerei
Dau Punguţa cu doi bani
Pentru Pupăza din tei

Pupăza

Entitatea
Căutarea şi găsirea
Nu ne putem găsi decât de jur-retur.
Nu ne putem identifica, crea, rezista decât plus-minus in-de-finit.
Orice alt e secundar, nul, futil, infim, in-de-finit... Oricum.
Entitatea salvată, rentizată, comtizată e cea şi cu nonentitatea mediată.
Parteneri cu tot-nimicul. Noi lui cap-coadă şi buricul.
Gândirea de Dumnezeu e totţuşi un nonsens.
Putem gândi nonexistenţa în relaţie cu existenţa. Separat nu are sens.
Dumnezeu există pentru că nu există.
Este pentru că e nonexistentul, indatul, nenumitul, Marele Anonim.
Nu este pentru că nu este un anume, un cineva. Peste, sub toate-nimic nu are cum exista altceva.
Înăntru e şansa uneia dintre entităţi, teoretic omul, de a prelua frâiele.
De a deveni egal comateriei ca raportare anume peste medie.
Ca echilibru între masă şi energie, concret şi abstract, real şi virtual.
Între formă şi funcţie, între morfie şi sintaxă.

Monstru sacru
Antinomie plastică
Expresie neagreată de Dan Iordăchescu
Tot el:
Artiştii, dacă sunt mari, îl au numai pe Dumnezeu în ei.
Scena e a lui Dumnezeu, culisele sunt ale Diavolului.
Dm:
Travaliul artistic, creaţional de fel e infernal, demonic.
Rezultatul artistic e sublimare, divinizare.
Dar apologeticul, celesticul, îndumnezeirea oferită de artă, cultură şi trăirea maximă nu sunt dihotomii.
Ori omogenii. De orice fel! Pozitiv-negative. Poate medieri pozitiv-neutru-negative!!!

Politica împotriva poporului e cel mai trist lucru cu putinţă. Dan Iordăchescu
Poate ar trebui să ne desfacem din nou în daci şi romani ca măcar unii să ne apere de ce am ajuns. Darie
Ducan.
V rev Dariada

Jurnalism
Media
Net
comunicaţii
Arena info-eidetică
Arenele comunicării
Canale şi stadion-răscruce-agora

Leo Tolstoi
Fiecare vrea lumea să schimbe, dar nu şi la el se gândeşte.

DM:
Nu poţi schimba nimic decât totul, sau invers şi numai prin tine!!!
Orice modifici şi pe tine te implici.
Orice transformare e o cap-coadă de indefinit rulare!

Scott Bakker
The world is only as deep as we can see.

DM:
Lumea e ghemul căreia îi eşti firul.
Nodul e viaţa şi dezlegarea ar fi moartea, dacă ghemul nu şi-ar fi lui însuşi...gem. Pastă, omogenitate,
indefinire. Dacă tu vei fi cireaşa te vei putea im-trage, reconstituind ghemul la infinit!

Experienţa ca act personal, subiectiv de fel

Cunoaşterea ca act general, obiectiv de fel
Corelarea lor, dar mai ales a ştiutului cu posibilului şi imposibilului.
Experimentul, ca act de fel colectiv, multiplu subiectiv, ba şi subiectiv-obiectiv la paritate.
Proba ca tehnicitate strict obiectivă şi subiectivismul efectelor secundare!!!

Daniel C. Dennett
The secret of happiness is to find something more important than you and dedicate your life to it.
Secretul fericirii e să găseşti ceva mai important decât persoana ta şi să îi dedici viaţa.

Prostia de a te dedica excesiv la ceva. Adică a te cam nega. A alege alteritatea. A te secţiona.
Persoana ta e prim-ultima în grija-ţinta ta. Aşa e firesc. Desigur şi alteritatea-universalitatea-umanitatea
şi tot-divinitatea a respecta. Inter-trinitar!!!

DM:
Secretul fericirii e chiar de a o mixa cu nefericirea, astfel încât să nu te devieze nici separat nici ca
ambe.
A fi doar fericit, ce nefericire!

Dacă ceva mă prea bucură, o dau pe melancolie.

Invers e mai uşor!

Supravieţuire
Vieţuire
Transformare
Parţială şi generală schimbare
Totul mereu se schimbă.
Reluând-conservând sau chiar modificând-înnoind.
Devenirea e continuă oricum o iei.
Dar undeva-cumva-cânva se face media!!!
Şi obţinem real-virtualitatea!
Numai fiecare poate şti, atunci!!!

A.C.Clarke
Information is not knowledge, knowledge is not wisdom, and wisdom is not foresight.
But information is the first essential step to all of these.

Sight is information. Foresight is wisdom”s radicality?

Precipitare deja schimbare?

Orice mişcare e întru schimbare, inclusiv cu bătaie pe loc!

Conducere
Sau autoconducere
Numai răspândirea conducerii de tip regist la cât mai mulţi va duce la cumpănirea justă a tuturor
probleme-lor omenirii.
Conducerile oricât de sus-ţinute, mai mici-suspuse-restrânse sau mai mari-mediu-puse nu pot rezolva
decât tot parţial societatea, existenţa, lumea.
Gândirea justă de sine-jur la cât mai mulţi va duce lal un echilibru al tuturor forţelor umane.
La acţionare social-ecologistă şi divin-universalistă.
La respectarea cât mai deplină a nevoilor de individ şi de grup, de naţie şi de rasă, de orice orientare.
La o lume ideală dar neutopică.
Şi cu imperfecţiuni, dar mult superioară la tot ce gândim deja că ar putea fi raiul pe Pământ.

Dezordinea e garanţia perfectibilităţii ordinii.

Dar şi autonegarea de sine a utilităţii deiure, nu şi de facto?!
Ordinea e probarea dezordinii în fel şi chip.
Nu putem obţine ordinea perfectă. Dar avem mereu dezordinea prezentă.
Dezordinea nu poate fi nici ea perfectă. Ar fi un nonsens. Ea e ordinea ca un tot.
Firescul e mască nefirescului, clovn nici el întreg?

Ce-mi place să-mi placă

Aleanul dor şi doină să desfacă
Ce-mi place să-mi facă
Nesaţiul setea tot seacă

cum leagă orgasmul

extaz
şi agonie
de ţi se-apleacă
din înalt entuziasmul
în valea seacă
de haz
şi hedonie
.........

Orgasmul nu doar erotic.

E şi împlinire afectivă ori spirituală.
Inspiraţie, sublimare, intuiţie – iată orgasme mentale.
Afecţiune intensivă, dăruire totală – iată orgasm psihic.
Orgasm înseamnă de fapt făptuire plină, ergo organicitate şi abstractă.

Iată cu acest fulg

Pasului urma-i smulg
Din neaua ce trădează
Din lumina ce vibrează
De neguri mă-ndepărtează
Lupta-mi amână
Halal strângere de mână
Lucifer ce sper
Arhanghel cu hangher
Heruvi cu facle
Sefarimi cu racle
............

Poezia ca logos dezlănţuit, la trântă debordantă cu haosul.

Poezia nu e atât creaţie de cosmos, lucrare, cât a lor toate sublimare. Inclusiv ontos desigur.
Proza aşează cuvântul.
Poezia îl ţine în răscoală, răscolire.
Poezia e co-învârtejire.
Proza e oază. Mixează verbe cărămizi unui iglu poate de foc, radiant.
Teatrul e arenă. Replici şi caractere într-un meci de box, la foc aprins.
Filmul mixează imaginea ca logos, verbum.
Muzica mixează sonul ca verbum şi text.
Dansul mixează paşi şi poziţii ca scriere.
Pictura mixează formă şi culoare ca unelte unei scrieri-viziune.

Arta
Preîndumnezeire
Predevenire
Edificarea eului se face mai ales prin cultură.
Dar mixată cu o civilizare co-non-ontică.
Adică peste-sub fiinţă, nu daor atot-fiinţare.
Devenirea justă nu poate fi decât o com-situare plus-minus in-de-finit.
Fire şi nefire ca nouă fire.
Ontos para haos via logos inter omnia cosmos
Ontos e răzvrătire şi de cosmos, nu doar de haos.
Ontos se salvează prin reclădire de sine-jur, via orice anume cosmos inter haos.

Cosmicitate concretă:
Regnialitate – 4 categorii:
Fiinţele – regnul animal şi uman
Fiinţările – regnul mineral şi vegetal
Cosmicitate abstractă:
Fiinţările de logos şi pathos:
De logos: gânduri, idei, observaţii, alcătuirile lor...
De pathos: stări, emoţii, sentimente...
Cosmicitate universală:
Microcosm – atomi, cuante, cuarci, string, bosoni...
Mezocosm – regnurile planetare, eco-sistemul
Macrocosm – planete, sori, stele, constelaţii, galaxii, nebuloase....
Eul:
Firea – caracter, somatic, temperament, talentul, isteţimea
Nefirea – intuiţia, premoniţia, geniul, capacităţi extrasenzoriale...
Eul e trinitar – minte-suflet-trup
Sufletul e de fel al firii. Dar conţine şi din nefire părţi. El mediază mental cu trupesc, uman cu divin-
universal. Dar sprijinit tare din faţă-spate de spirit.
Trupul deţine temperamentalul, somaticul, biologicul general...
Spiritul, mentalul are memoria şi gândirea, observarea şi judecata, conceptul general...
Stabilitatea justă a eului nu poate fi decât a unui spirit bine cumpănit între certitudine şi îndoială, între
relativitate şi virtualitate, între legitate şi...ignorarea ei. Şi a unui temperaent bine proporţionat între activ
şi pasiv.

Socrate
Persoana ta este sufletul tău

Dm
Eul este expresia justă a entităţii umane.
Ego sum omnia via todo insumeo...
Exist deci totul consist.
Persoana care suntem e doar masca, pre-datul de ajustat de orice anume dat cu cel indat.
Sufletul e doar o treime din eu. Trupul şi spiritul sunt celelalte.
Persoana care suntem, am fi, e doar variantă, ciornă a devenirii.
Creaţi poate. De recreat de sine musai!!!

E=mc2
Ontic ar fi:
Fiinţa de salvat (E) este logos-nefiinţare vie-reflexivă de reântrupat din haos-lut, nefiinţare pasivă (=m)
via orice anume cosmos (c2)

Protagoras
Omul este măsura tuturor lucrurilor

Dm
Omul este cântarul şi cântăritorul
Autorul, actorul şi spectatorul
El plănuieşte, trăieşte, simţeşte.
Laolaltă mediat.

Dumnezeu e propria sa tragedie

Drama de a nu fi ca fiind orice ar fi să fie.
El e indatul care admite şi neagă orice dat. Altfel nu ar fi absolut.
Omul e fatal supus ispăşirii de dat. Dar nu prin re-găsirea, cucerirea indatului. S-ar anihila.
Ci prin medierea şi în continuare de orice dat cu indatul.
Dumnezeu nu se poate media cu sine. El e nesinele. Adică orice-niciun sine.
Dumnezeu se exprimă doar parţial.
Omul e partea care se poate întregi chiar cu nepartea, cu dumnezeirea.
Dumnezeu nu poate crea decât rebuturi ab initio.
Dovadă universul în expansiune. Adică spre moarte, colapsare, implozie.
Dovadă Adam. Care va fi salvat prin Cristos. Care va trebui să se lupte cu Satana...
Dacă Dumnezeu ar face un lucru perfect acesta l-ar resorbi, anihila.
Dumnezeu intenţionat nu acţionează spre a nu se nega. Nu el a creat lumea. Ci exprimările care îl susţin.
Îndumenzeiţii care există dintotdeauna. Care putem fi chiar noi, unii.
Îngerii sunt uneltele vii.
Tot de lucru.
Omul salvat e un îndumnezeit, un înger reînălţat.
Un Lucifer trecut prin catharsis, samsara, nirvana...
Şi mai ales prin Armaghedonul sinelui!!!
Lumea, universurile sunt ciorne, clone, lucrări ale îndumnezeiţilor.
Opera lor e comună dar corelată, vectorial-fractalizată.
Divergent-revergentă. Diferit-omnivalentă.

Maya ideo
Ideologia de orice fel – iluzie...model!
Politica – o polologhie şi fără pălărie, cu bube în scăfârlie
Ideo-meta-matica
Logos este sine extrans de haos care nesinele comptrans este
Ontos şi cosmos sunt ale lor imtrans
De entităţi rezultanţe: ex-, im-, com-...trans
Dreapta, stânga şi centru în ideologia politică? Doar extremizări!
Ale firii şi nefirii dintre individ şi societate. Şi toată sfera.
Ca şi celelalte ideologii. Ale orânduirilor anterioare. Vai, şi, în parte, ale celor ulterioare.
Cu toate astea...
Ideologia omenirii va suferi şi ea radicale schimbări.
Cu toată gândirea, simţirea, purtarea, acţioarea!
Vom depăşi evoluţia entropică.
Vom accesa devenirea rentropică.
În care misia este salvarea entităţii oricare, recte cea umană, prin rescrierea şi a nonentităţii însăsşi.
Reinventarea, recodarea, recondiţionarea....
Cu moartea pre moarte călcând...

Boala comunismului?
Care comunism?
Spoiala aceea ideologică?
Ca evenimente, da, a fost tragic. Practic era o altă burghezie.
Pentru cei mulţi au fost şi aplicaţii juste, normale, sociale, democratice de fel.
Ideologia era însă falsă.
Ca şi oricare. Ce nu are cu orice fiinţă, fiinţare şi cu nefiinţa, nefiinţarea corelare.
Boala capitalismului!
Iată ce ne omoară azi!
În van terorismul religios-asiatic. E tot aia. Altă boală.
Ba chiar şi fundamentalismul creştin. Tot un chin.
Trebuie regândită problema.
Nu mai ţine schema.
Nu mai putem evolua pe principii dualist-dihotomice, ori anapoda dialectice. Ori între.
Avem o condiţie: salvarea şi din condiţie!

Nu America e de descoperit.
Nu Dumnezeu este de afirmat ori de negat.
Nu ceva-cineva, restul şi tot-nimic, toate-niciuna sunt de identificat, personalizat.
Suntem între orice şi nimic.
Avem misia de a ne extrage din acest...buric.

Nu tentezi centrul şi marginile, nu vei stăpâni nici mijloacele.

Dar întregul nu se poate armoniza fără a...triniciza. Relaţia.
Greaţa şi graţia gemene îşi au creaţia.

Extremismul continental
Terorismul cardinal.
Estul care ar vindeca vestul.
Mai rămâne să se revolte iar sudul?
A făcut-o în anii 60 prin decolonizarea africană.
Just atunci! Dar azi?
Oare nu vedem că cercul s-a închis?
Nu mai e posibilă o delimitare parţială pe planetă.
Dar nici o globalizare suspectă.
De centralism.
E nevoie de o aşezare pe orizontală.
Ţară cu ţară. Regiune cu regiune. Continent cu continent.
Să limităm ordinea globală la strictul just planetar, al societăţii umane, al speciei şi al eco-sistemului.
Dar şi al condiţiei umane, corelat divin-uman-universale!!!
De ajuns cu orânduirile care au tot dualizat-dihotomizat, ori anapoda dialectizat relaţiile omului cu
socie-tatea, natura, universul, divinitatea!
Să construim o rânduire care să mixeze just toate relaţiile fiinţă-fiinţări-nefiinţă!
Altcum nu mai e cu putinţă!!!

Sunt mai îndreptăţiţi vesticii decât esticii planetei în politică, evoluţie?

Nordicii sunt mai raţionali şi mai eficienţi decât sudicii?
Totul e relativ. Nu doar de la Einstein încoace.
Important e a nu se exagera de nicio parte.

Problemele
Actuale
Ale omenirii
Planetare:
Cultură şi multicultură – interculturalitate
Subzistenţa – prioritatea eternă!
Tehnicitate sau naturalitate? Medialitate!
Nu doar uman cu universal trebuie reajustat! Adică artificial, info-tehnic, cu natural bio-eco-atomic-
cuantic-etc.
Ci şi uman cu divin, natură cu supra-sub-inter-natură!!!

Migrare
Intermişcarea naţional-continentală
Motivaţii:
Loisir
Job
Religie
Politică
Altele

Democraţia la nivel planetar

De perfectat.
De corelat interesele naţionale cu cele regional-continentale.

Permisivitatea vestică de fel. Euro-americană.

Fundamentaslismul generic estic. Arabic în special.
Cel mai deştept, recte evoluat-socio-avansat nu cedează ci încă mai just mediază!!!
Dacă vestul se plânge de năvala imigranţilor, de ce a permis deschiderea slab controlată a graniţelor?
Era greu de prevăzut? Nu! E tot o strategie. Diabolică.
Întărâtă-i drace, că şi mie îmi place?!
De ce nu au reglementat întâi condiţiile?
Sigur că nu totul e previzibil. Dar nici să acţionezi larg-neglijent. Unde mai e superioritatea, ha?
Marea problemă e lipsa unei viziuni cu adevărat şi just globale!!!
Dar nu la nivel planetar strict-generic!
Ci la nivel trinitar.
Divin-uman-universal!!!
Până nu vom înţelege cine suntem de fapt şi de drept, vom tot lua roata evoluţiei...în piept!
Ca involuţie, stagnare, retrogradare, degradare, diabolizare...

Nu trebuie să descoperim America. Trebuie să...naştem America noastră.

Toate drumurile duc la Roma. Dar Roma nu există, sau şi suntem noi.
Avem un buric de desfăcut-refăcut. Cap-coadă.

Evoluţie
Etape
Marile şocuri evolutive nu pot fi făcute răspunzătoare pentru devieri, decalaje, sau da, şi cât?
Întotdeauna vina şi meritul sunt împărţite.
Să vedem cât-ce-cum.
Ca şi stagnările, involuţiile, progresele de fel...
Toate concură. Importantă mereu e o justă măsură.
În orice sistem armonizarea e baza. Dominaţia celor mari să fie regulă? Dar numai?
Desigur datul unora, nu neapărat mai mari-mulţi-puternici-dezvoltaţi, poate prevala.
Presiunea maselor? Dar influenţa liderilor, talentelor, geniilor, marilor idei, ideologii, iniţiative?...

Marcuse Herbert
Great refusal
Ex id dm expr
Lumea a 3-a ca nouă forţă a schimbării, după cea proletară.
Slăbită de sindicalism, cumva, mai ales după 2ww? Hă!
Deschiderea la grămadă, nou prilej de sfadă.
Boomul general al anilor 60, rădăcina relelor ulterioare?
Să nu o luăm chiar aşa!

Este desigur dificil a nuanţa când ai material otova.

Când se porneşte ca Ieremia cu oiştea în gard, nu doar drumul suferă mai puţin, ha?
Dihotomie şi radicalism.
Partajarea cu forţa, nu ţine progresului...torţa!
Acţionarea presupunere de fel disjungere, departajare. Dar nu fără cruţare?

Damian Luz