Eseistică

Ian
2013

Unum
Voltunt
Volum
Volt
Voleo
Volens
Vibrunm

Vol suum ego

Eseisticant

Ludoatina
Ludo-latina

Ce scriu valurile
Pe nervurile
Sălciilor
Traduce-vor vârtejurile
Vânturilor?
Ce povestesc veciile
Clipelor cu miile
Tâlcui-vor aripile
Fenixării?
Fata morgana
Mereu în umbra zării
Ulciorul spart
Mereu la buza oazei

Separarea
Nu sparge doar zarea
Acuplarea
Nu inundă doar marea
De nu pendulez
Doar mă ocolesc
De nu-mi sunt spre tot
Rămân nu doar netot
Legat de picioare
Nici capul nu mă doare
Legat la cap
Nici în infinire încap

Estrugenie
Structuralism genezic
Elementele ca suporţi ex-cuantici
Elementele pot fi stăpânite-manipulate mental.
Prin simpli convertori, cip-led, baterii de gând-voinţă
Dar nu peste pragul de masă. Morfic.
Sintaxa manevrelor para-materiale e redusă în mediile-arealele majoritar stm, dimensionale, cuantice.
Coens se refugiază în areal-neuro-genomic, o sferă a sinelui-răsfrânt, spre a putea reconfigura şi
exteriorul.
Coens, rens – fiinţa salvată, re-, com-entitatea

Cobori...în suflet şi în gând

Alunecând pe o rază...
Excerpt eminescian

Adică hiperdul (entitatea peste-sub-co- nonentitate) descalecă din nondimensiune (minotaurul), alt
Tezeu, şi se reconfigurează, renaşte fenixian, dar majoritar în dimensiune(vremelnicie, determinare)
Hiper-d – peste dimensional
khiuster – cluster peste-sub-co-inter, cocon de ego, spin-boboc, eul în purgatoriul devenirii.
Cluster – bucată-areal sub-nano-genic? dmdf
Cărămida de paiantă mai placă... hi! Clusterul ar fi?
Sertar determinal, sub-entropic?

Coens e bucla pe genune, funda pălăriei indefinirii.

Evantaiul vibraţiei umane e încă redus.

A-l depăşi înainte de a ne rescrie materia, nodul cuantic, e a ne desface, pieri, a ne sparge!
Vibraţia indefinirii e totala reconfigurare, matrix şi matrixicitate, dumnezeire.
Program şi rulare supremă, opera divină.
Omul poate reconfigura la sine-jur, etern-peren vibraţia sa, arcul pe linia dreaptă, spre a se a-partaja
de...ghem!
Atenţie la limbaje!
Vibraţia nu se referă doar la partea cuanto-dinamică, mate-genă ci şi cluster-staz(ic)ă, meta-genă!
Putem creea găuri moarte!
Nu ne vor fi semnături!
Trebuie să ne redefinim de jur întru indefinire, real şi ireal laolaltă!
Spiritual-afectiv-bio-material ca unu!

Haiku-uri

Abia un cocor
Trage amintirea
Vârstelor unic scor

Cocorii zarea tapetează

Păreri veacul luminează

Interspectrare
Interpretare-inspectare
Internă a-pre-t-sare
Presare interioară
Apăsare întru compensare
Ghinion – ghiont spre nesomn
Nu încerca să te depăşeşti dacă nici să-ţi dai ocol nu reuşeşti.
Victoriile uşoare sunt ale învinşilor.
Înfrângerile abia cârje ne-ar fi.
Victoriile sunt aripi deschise, dar nu de Icar.
Obstacolele nu sunt o piedică pentru cei...împrăştiaţi.

Nu găseşti drumul? Dă-o, ţine-o...slalom!

Cheia succesului se potriveşte mai mult la porţile ghinioanelor.

Dar măcar asigură trecerea.

Victorii păguboase
Ghinioane mănoase
Nepotriviri bine ticluite
Asemănări tulburi din zări

Lupta dezineresat!
Deci nici victoria nu a vizat?

Era integru.
n-avea părţi nici pozitive.

Dacă bărbatul e integru, femeia ar integrală?

Şi lupta cu sine, părţi de eu dis-pune.

...

Pot să lupt cu mine, dar nu singur, ci părţile mele între ele...

De ai prea lungă aripa

Nu mai prinzi din aer clipa
?

Estruk
Strk
Holgk
Sintmorfia feno
Fenomenologia ca binom sintaxo-morfic
Totul e mişcare, sus-jos, parte-aparte, jur centrazant
Centranza

Un sine-jur
E tot-nimicul mie, jur!

Nimic nu poate fi
Între a fi şi a nu fi
Decât un cerc rotit
De băţul tot din el sărit
Iaca drumul şi valea
Una-s fericirea şi jalea

A face
E a desface
A parcurge e a survola şi a bătuci.
A înainta se bifează cu a se returna.

Istorie
Istoricitate
Chist cita te
Chivotum civitas
Închidere cecitate
Ce-ci-tate
Cecitate în cetate
Încetate citate de cecitate în cetate

Caduce pagini istoria parcurge

Ce legi şi cutume să promulge

Ce event-evantai
E al istoriei hai?

Istoria
Ca amalgam fie şi cvasi-ordonat
De fapte şi eroi, lideri şi mase
Cu zis întortochiate semnificaţii

Istorie şi evoluţie
Cultura drept com-soluţie?
Civilizaţia nu e evoluţie, ci bio-specio-socio-rezoluţie?!
Omul nu evoluează decât pe direcţia sine-jur!!!
Între tot-nimic sieşi, cap şi buric!
A se supune lui, jurului, tot-nimicului nelaolaltă e fatalitate curată!
Nimic are importanţă de nu e cu sinea noastră de jur în rezonanţă
Nu e egocentrism, ci centrazanţă, singura posibilă unianţă!
Unitatea a toate, oricâte sau niciuna, egală doar sie poate să fie, nu părţilor, nu vreunui exterior.

Modus:
Essendi
Vivendi
Amandi
Pensendi

A fi este a trăi, simşi, gândi

Eul este trinomul dintre minte-inimă-trup
A trăi e a regiza-inventa-interpreta-juca-viziona
O scenă şi un stal
E viaţa agoră şi piedestal

Margaritas ad portas
Hanibal ante porcis
Hi
Să şti-poţi extrage esenţa
E justă suficienţa
E puterea
Împlinind vrerea

Totul e între
A dori, şti, putea.
Ştim deoarece gândim, abstract.
Putem deoarece e praxis, realizabil, concret.
Dorim deoarece ne trebuie-util şi ne place-futil, concret-abstract.
De-rulare şi impregnare
În fenotipul temporal antropic
Istoria ar fi feno-antropie!
Derularea umanităţii în fapte şi etape pe paral-axa stm iar nu doar spaţio-temporală.
Cultură şi civilizaţie scriu istoria ca..axi(o-acţi)e!
Nu putem rezuma istoria la confruntări şi etape organizatorice, ori la semnificaţii socio-ideologice.
Istoria omului e cu totul alta decât a restului, chiar totul, adică areal-specie-societate-şamd.
Omul este şi (în)vest(ir)e, imanenţă şi po-veste(transcendenţă), pre-, pro- facere...

Istoria ca panoplie a relaţiilor comunitare de toate nivelele.

Mai ales pe nivele mari, etno-regional-naţional, continental şi inter-continentale.
Bazele sociale(ideologice, politice, religioase), adică psiho-mentale, spiritual-afective(ambiţii, credinţe,
determinări politice).
Şi de praxis, adică tehno-ştiinţifico-economice.

Istoria
Panopticum
Fapte, făptuitori, motivaţii şi obiective

Istoria
Caracterizări succinte:
Primitivă
Civic – migraţii, aşezări
Cult – unelte, obiceiuri, tradiţii, eresuri
Sclavagistă
Civic – colonizări, state, imperii
Cult – religii primare iniţial, artă mitică
Feudală
Civic – războaie expansive, cruciade, colonizări, feude
Cult – religiozitate, artă bigotă iniţial ulterior renascentistă
Burgheză
Civic – expansiune, migrare, tehnologie
Cult – iluminism, modernism
Capitalism-socialism
Civic – lagăre şi mondialism ideo-economic, bi-internaţionalism iniţial
Cult – umanism concentric, vezi existenţialism apoi restul şi postmodernism

Istoria
Urmează:
Comunitarism
Civic – socio-economia planetară, expansiunea-colonizarea cosmică.
Cult – umanismul divin-universal
Homonadism
Tertiogenic – omul neurogenomic, sieşi, jurului, atotnimicului
Reconfigurarea regnială!!!
Omul între fiinţă şi fiinţare, duh liber întrupat!!

Homonadism
Orânduirea omului reconfigurat, devenit centrazant divi-uman-universalului
Trigen – capabil a-şi edifica unitatea concret-abstractă, mental-psihic-biologică de sine-jur

Istoria
Ce urmăreşte
Cronologia şi faptele ca atare
Care?
Confruntări ideologice, tehno-ştiinţifice, religioase, economice, armate
Evenimentele de ordin major de fel...

Ai carte, ai parte!
Daţi cultură la tot poporul şi veţi aduce umanităţii larg evolutiv sporul!!!
Toate se pot rezolva în pace, cultura şi peste civilizaţie de se va face!!!
Nu obstina a te civiliza, insistă a te cultiva!
Fericirea vine dinspre suflet şi spirit către trup spre a întregi just fiinţa!
Nicidecum invers!!!
Aceea e îndobitocire, demo(no-)cratizare, ciber-mondializare!
Numai de la cap putem veni de hac, da roată bunelor-relelor toate.
Să ştim(mental), să dorim(afect), să făptuim(concret)!

Trambalare
Defalcare compactare
Defrişare afânare
Îmblănare dezlânare

Computeraţionalitate
Raţionalitate computeraţională
Computatorio-metric

Comit epitet
Comitet epic
Epictet
E pictat
E picat
Epicizat
E tipicizat

Avem o istorie!
Să-i asigurăm viitorul!
Prezentul răspunde continuu?
Aici-astfel-acum
Deviza căii...direpte!

Prezentul ce tristă comedie!

Viitorul sau ce ar fi să fie!
Trecutul ca fală stării

Ectoplasma
Bio-rectanţă
Plasmogenie

Tehno-genica
Lucrarea, meşteşugul virtual şi feţele comateriei
Concretul bio-cuantic, regnial
Para-abstrctul psihic, afectiv
Abstractul mental, spiritual, raţional

Avortul
De unde până unde
Hotarele vieţii în câmpia morţii-eternităţii
Culoarele morţii pe sârma vieţii
Viaţă ca o aţă
Echilibriştii durerii şi plăcerii – muritorii

Muritorii – zeii următorii

Turiştii sau alpiniştii canionului existenţă

Bancuri para-bigote:
Iisus şi cei doi tâlhari de pe cruce jucau alba-neagra. Cine ghicea iar...capră-cruce se punea??
Maria Magdalena beată moartă da să spele pe Iisus pe picioare. Greşeşte şi scula nimereşte. Învăţătorul
ră-icneşte: nu vezi, fa, matoalo că aia e de supt nu doar de frecat?!
Lot privind apoi la stanele familiei sale. Ia, uite şi la Yahve ăsta, nişte falusuri nu putea să imite, mi le re-
deturnă tot ca stalactite!
De ce s-a întors fiul rătăcitor? Uitase de la mobil cel încărcător! Variantă, cărţile de credit.
Yahve i-a propus lui Becali să îl facă martir ca pe Iov. Acesta: Şi eu care credeam că am rămas ultimul
cioban!
Dumnezeu a creat întâi bărbatul. Tot ca să-şi...facă mâna oare a creat apoi femeia? Sau ca să pună de-o
mică orgie???
Ce-a făcut Dumnezeu Tatăl când a vrut să se îmbogăţească uşor? A inventat dreptul de autor! Dar l-a
surclasat şi pe Crist, cu învingătorul ia totul? Nu şi pe Satan cu minus, căci învinşilor le rămâne
resemnarea ca speranţă perversă? Şi Cuvântul? A rămas...(ca) la început!
La început a fost cuvântul...dat femeii. Apoi n-a mai urmat nimic...real.

Drept
Comerţ şi economie
Ce e de vânzare?
Pământul nu poate fi de vânzare. E bun eco-uman.
Bunurile de drept comercial nu pot fi decât cele produse de om.
Cele ale naturii sunt implicit comune. Speciei, arealului, societăţii.
Dreptul para-ens
Drepturile asupra celor ne-strict umane pot fi co-laterale, accidentale, vremelnice, etc.
Dar numai corelat regnial, uman-universal.
Ca şi îndatoririle.
Ha?

Orice mare inteligenţă basculează între filozofie şi religie.

V cu Nae Ionescu şiŢuţea.
Singura justă basculare nu e în gândire-credinţă.
Pentru nimeni, gânditor sau simplu muritor.
Ci bascularea de jur, tur-retur între imanent şi transcendent, cu noi punct!

Prospeţime
Calitatea întâi
Botul calului
Ţâţa vacii
Picioru-n prag?
Calitate second hand
Care e la limita termenului de garanţie

Estruk
Est-truc
Păcăleala de la răsărit
Născut ce este?
Adam sau Crist?
Înger şi demon
Natură şi supra-, extra-, para-, pata-natură?!

Nu există lucruri!
Există numai (intra-)lucru-ări!
Lucru, lucrare sau lucru-are!?!

Întorşi din fire ce suntem

De la dreapta că nu scriem
Căci incipit cere răsărit...

Absolutul doar în sine-i absolut.

Nimic nu e mai relativ ca absolutul, dar numai prin relativele sale.
Relativele sunt oricât de relativ-absolute.

Bach Richard
Viaţa este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă.
Dm
Viaţa este secunda regie a lucrurilor.
Biologic post anorganic.
Tertium finit opera!!!
Tertium virtua (virtua vita) dicit.
Virtu-aţa!!!
Viaţa virtuală e cea care uneşte ne-viaţa (anorganic şi mecanic concret şi abstract) cu viaţa bio-top-
entropică!
Uman ca divin-uman-universal.
Uman se înscrie în universal prin dimensional, dar şi se înscrie în, şi rescrie divin prin corelarea cu a-
dimensional.
Viaţa justă este cea care şi nonexistenţa gustă.
Cu rost şi fără, dar nu separate.
Liber şi voit, hedonism neostenit.
Fatalismul ideal e cel cu hedonism nu pe fundal, ci la rampă!?
Viaţa e o tragi-comedie, numai fatalism şi melancolism prea mult să nu fie!?
Pune festinului vieţii tragi-comice, dramatico-histrionice, hedonist-pragmatice, drept condiment binomul
fatalism-melancolism!
Victoria e sirena lui...farniente?
Eşecul e pernă...cu ghimpi.
Încercarea moarte n-are la lenea de bifat orice?

Ludo-glumiţe
Para-definiri şi ghiciri
Acvariul este o grădină zoo inundată?
Zoo este o junglă sechestrată?
Lacul (nesărat de fel) este fratele vitreg al mării?
Are balta...balene!!!
Dă cu băţu-n...bardă?!
Lanu-albastru-i mândră...scaldă?!

De la tribuna cavoului numit viaţă

Vorbi-va sieşi mereu Omul, în dos şi în faţă.
Orice-toate-nimic sunt viul cimitir,
nu doar cu zombii...la chimir!

Suntem personale aplicaţii

La al genunii cap-coadă lepădaţii
Bucle de fixat
Pe ghemul etern nefinisat

Viaţa ne ţină ca izvor de nesaţ

Iar nu ca potop de saţietăţi
Sau barem just personalizat între?!

Degeaba avem şi suntem, ne împlinim material şi spiritual, dacă nu corelăm ambele cu sufletescul!!

A avea şi a fi
Să ne fie un trinom de a gândi-simţi-trăi

Viaţa unora-multora este o stradelă mereu şi aiurea...pav(oaz)ată!!

Mencken H. L.
Viaţa este o stradă înfundată.

Viaţa e pubela la care suntem fiecare gunoieri, dar unii sunt plătiţi regeşte!!

Cei aleşi sunt posesori de mărgăritare, dar de unde culese?

Din cocine, ceea ce pe ei...nu-i doare?!

Viaţa ar fi sin-antinomii la capete, vezi cum le legi la loc drept tautologii?!

Fericiri nefericite, dureri nedorite, împliniri împărţite, eşecuri resemnate...

La şah-examenul vieţii nici patul, nici remiza nu ne aduc justă cumpănire.

Dar şi doar şah-matul ne poate da licăr viu, acesta fiind chiar moartea, mde!

Corpul universal, atotmateria de fapt e singura fantomă!

Dar toate corpurile, moarte-vii între ele, nu sunt decât fantome în raport cu stafia supremă, corpul
absolut!!!
Viaţa este un cumul de ce-uri mixând un nu-ştiu-ce.
Viaţa e un mixaj de piese (nevoi şi dorinţe) la care suntem accidental dj.

Viaţa şi moartea ne sunt în plus.

Noi nu dorim decât haremul supliciu, sclavia plăcerii...
Un ca şi cum, să ne ţină pe-în drum, popas la pas, refugiu pe roţi, 'tu-le la toţi!

Barrios Marcio
Viaţa este tranziţie de la nimic la infinit.

Viaţa de fel, ca materie în mişcare, tropogenie, universalul e rulare de sine, definire întru infinire.
Tranzacţie nu tranziţie.
Chit pe chit. Natură. A-locare.
Nimic supra-natură.

Viaţa umană e pasibilă de co-locare. De rescriere şi a indefinirii în careul, dar fără chingi totale, tot al
definirii.

Viaţa e o piesă, cu n...adresă.

Viaţa e un film cu un generic încă şi mai plin!

Dacă toţi am avea acelaşi rol, comedia nu s-ar mai termina!!!

Numai poveştile de dragoste se sfârşesc!!!
Tragediile din fericire sunt scurte!
Sunt vieţile noastre, cât de mărunte!!!

Nu viaţa e o tragedie, rolurile noastre sunt de comedie!

Viaţa ar fi o poezie, dacă am rima-o cu ceva lucidă...melancolie?

Cultura e mormântul viu, mausoleu al civilizaţiilor.

Toate civilizaţiile trec, vremelnicesc. Toate culturile rămân, veşnicesc.

Viaţa este enigma, impersonalul relativ-absolut, de dezlegat prin tainele, trăirile personale în care ne-am
re-legat.
Tiparul vieţii îl croim numai cu ştanţe personale.

Stofa vieţii permite numai ştanţe personalizate.

Pentru restul sunt alte pânzeturi?!

A vorbi despre curve e discriminare.

A vorbi despre curve şi curvari, e just, oricât se face de murdar-vulgar.
Dar tot etică derivă, -are!
Căci au şi aceştia rolul, rostul lor!

Rebreanu Liviu
Viaţa e nimicitoarea iluziilor.
Ion

Viaţa e marea competiţie a materializărilor şi idealizărilor.

Dar un armistiţiu, sau o agapă finală ar fi mai cu fală?!
Să nu oscilă între iluzii şi materialităţi!
Să le cuplăm!
Ni va fi ghini la tăţi!

Viaţa e un casting neîntrerupt nici la premieră?

Viaţa e un jurnal neintim.
Jurnalul e al memoriilor ierbarul.

A suficientiza
Sufix scienţa
...

Interpretarea justă
Orice rol de-gustă, adjustă.
Autor sau regizor, dar şi receptor
Fără actor n-au nici un spor, zor, scor!
Actorul e suveran. Autor, regizor, spectator sunt n vasal.
Şi totuşi arta e cercul la toţi, la aceste...staluri.
La masa rotundă a artei actorul stă în picioare cu a sa urare-rol, spectatorul şade.
Dar restul? Autor şi regizor-echipă? Au fost, dar revin.
Opera în derulare la bază actorul are, e interpretare.
Opera de fel e şi creaţie, autor-regizor-echipă, şi consumaţie-receptare.
Iar prin critică şi istorie e interpretare-comentare-re-cadrare în timp-cultură.

Hugo Victor
Viaţa e o frază întreruptă.

Logos spart, verb re-substantivat e viaţa,

Cosmogonie cam în agonie...
Chiar de logos...eutanasie
Eu-thanato-genie!!!

Ar fi renaştere de n-ar...in-cunoaştere?
Creaţia nu este a aprinde focul, a şti noul, ci a trage spuza vechiului, a aţâţa ştiut şi neştiut!?

Economia virtuală ca bau-bau, dar care nu ţine de foame-sete

Cultura (sub-) virtuală – un alt bau-bau cu chip de fata morgana
Economia reală e cea a subzistenţei-bună stării normale
Mentalul real e dat-asigurat de o cultură normală, ne-popularizator-elitistă.

Un pitic nici cât un buric

Făcea baie în infinitul mic
Un uriaş
Nu la mega-galaxie codaş
Se da huţa pe-un făraş
...
Infinitul absolut
Pe o gaură bleu a căzut
Şi l-a spart în relative
De culori neselective
...
Vâlvătaia socială
Confruntarea individual-comunitară
Lideri şi mase
Prilej de clivaje şi crevase
Nu iese foc, acţie de mase, fără amnar, ideal şi susţinător.
Puţinul cu plinul fac deplinul socio-conflictual
Jocul la capete socio-fenomenologic îşi face evidenţa de-a lungul istoriei.
Socio-metria relaţiilor pro-contra şi peste-între ia ca etalon-joardă mânia fizio-ideo, eido-patho.
Cauzalitatea e de fel secundară?
Urmările sunt nu odată în răspăr cu efectele, nemaipomenind chiar determinările!
Şi totuşi e cauza de ax-spin care?
Din capul locului...e lipsa tri-jocului!
Jocul e mereu terţiar. Sine, co-sine, atot-sine(ne-sine).
O reglementare planetară justă şi majoră a datului regno-areal va elimina majoritatea cauzalităţii
negative!!!
E timpul să punem în ecord real-virtual specia umană între specii şi bio-top!!!
E vremea să punem în acord socialul cu individualul!
Să nu mai existe orânduiri antagonice insului!
Orânduirea liberal-comunitară, iată marea etapă necesară!
Nu simplu comunitarism, un federalist piramidal!
Ci o societate la paritate şi cu umanul, şi cu restul naturii-universalul şi cu divinul-virtualul!!!!!!!!!!!!!!
Toate cu-între cu omul în frunte!
Avem datele atot-comfigurării!!!
Să purcedem!
Gică-contra de fel trebuie să devină un Gigi-compensosso(?!) de regulă!
Paritate în cooperativitate faţă de concurenţa de fel ca adversitate!
Războiul rece nu ar mai fi nici călâi.
Inamicul zis terorism trebuie şi el...demis.
Nu avem decât un obiectiv!
Omul ca lucru şi lucrare în univesul mic-mijlociu-mare! Concret şi abstract, cu psihicul ca aliat, cursor,
zip la cele două feţe ale definirii-indefinirii!!!!

Impresioniştii
Fragmentalismul fractalic-arabic-mozaicar
Divide, şi lumea o vei...cuprinde?!
Nu te poţi pune cu nimeni, d-apoi cu toţi! Cum te...scoţi?
Împărţind vei...împărăţi!
Căderea în imensitate...
Holisticul senzo-fenomenologic şi restul fi-vor astfel garantate?!

Mefistofelic
Mă piş tot feeric
Mă, fâs toc felii, câh!
Memphis stofe li c...

Ah, eule!
Eule, ha!
Îngerii nopţii
Fertilizează mlaştinile viitorului
Îngerii zilei
Maculează serele trecutului
Ah, eule!
Îngerii firii
Iradiază neliniştile
Îngerii nefirii
Eradicalizează
Ghemul atotfirii
Până la al Ariadnei fir
Ah, eule!
Îngerii eternităţii
Comentează subnotele Cărţii
Şi cu surle şi cu tobe
Nici heralzi şi nici cobe!
Ah, eule!
Toate simţirile beu-le!
Euharistie îmi sunt
Sanguinic crud, trupeşte crunt
Eule, ha!

Poemdern
Poem postmodern

Criza sau ocluzia virtuală

Tot natura e concluzia
Natura umană în răspăr cu restul, naturaest regnială (mineral, vegetal, animal) şi supranatura.
Criza nu e nici fază, trecere, tranziţie dur-îngustă, şi nici început şi sfârşit de...altceva?
Criza e o balonare, ocluzie nefatală sau...naiba ştie.
Criza nu poate interveni în sistemele centrazante.
Dar pot fi, apare situaţii critice.
Când teoria şi practica strâng...liber-instinctiv şurubul?!
Adică?!
Decalaje de reglat chiar din faşe, cofraje?

La un pol păpuşa

Am păpuşa mea, sunt gagicar

Şi mă mândresc cu ea, să zic, măcar
Ea are ani un pol, şi-i bine dacă
Molâie-i dar fiţoasă, cât să-mi placă
...

Cine suntem?
Mereu întrebările sunt false, sunt iluzii?! Căci nelimitele desfid şi necunoscutul! Dar măcar amăgesc!
Mereu răspunsurile sunt reale, dar limitate! Barem suficientisesc, -ează!
Eu3 (eu de sine, eu de jur, şi restul la infinit tur-retur)
Singura formulă posibilă este ego la cub!
Dumnezeirea-universurile-omenirea! Atât!
Replici de efect:
Cum te cheamă?
Cioacă!
Dacă tu eşti Cioacă eu sunt Ciucă!
Cioacă – poantă
Ciucă – prostul comun
V film ro k
Filmul 15 de Sergiu Nicolaescu?

Nevoia de Dumnezeu?
Eroare!
E doar nevoia de rotunjire a percepţiei real-ireale, nu musai în cheie de idealitate!
Natura cu cele trei ale sale regate nu ne prea lasă pe spate?
Oamenii, vieţuitoarele, vegetalele şi mineralele...
Şi mai departe?
Supranatura nu este mistificare, maya, iluzionare, ci înţelegerea legată a lucrurilor.
Dihotomie şi dialectică, logică şi absurd, toate nu pot fi decât un ce profund!
Dar aici e buba!
Suntem unu aparte şi cu nepartea-dumnezeirea!
Nu trebuie deci să bigotizăm!
Putem fi just şi cu şi fără credinţă ca luată separat, ori peste.
Cine separă una de alta, vizează...balta!
Din lac în puţ cazi dacă separi natură de supranatură. Tot aşa dacă le confunzi.
Sunt una, dar trebuie ţinută tot separat, însă just, măsura!

Nemurirea ca virtualitate
Nu ar fi fatalitate precum ar fi nemurirea ca realitate, zeicitatea!
Real-virtualul în fiinţă-re e cheia!
Avem nevoie de o cursare stm, spa-tem-mod a comateriei!
Nu de Dumnezeu avem nevoie, de un tătuc ori menajeră, ori entitate de adorat, ori...oric(in)e!
Ci de a ne putea evalua şi dintru non-axio-logic, dinspre absurd, incomensurabilitate...
Adică de noi, dinafara a orice, a noastră inclusiv!
Să nu ne amăgim nici cu credinţa, nici cu...ateismul.
Ambele sunt iluzii crase ale unei dihotomii fatale!
Ca şi cum ne-am vedea doar infinit de mari (apţi de salvare) ori de mici (piese în angrenajul cuantic).
Suntem ambele!
Culmea, nu?!
Ori misia tocmai asta e!
A ne salva de sine-jur, şi de nimic altceva decât de toate-anume...nouă!
Şocul unei eventuale dezamăgiri ale constatării că nu există Dumnezeu nu ar fi mai mare decât al acelei
că există, sau nu, extratereştrii?
Ba da!
Nimic nu ne poate dezorienta, mai mult decât chiar sinea!
Fiecare moare, dar şi trăieşte, singur!
Suntem unici, monade sparte, dezumflate, în ghemul indefinirii!
Dar putem desface nodul(definirea) şi re-face bucla(comdefinirea)!
Obţinând nu nemurirea(cuantică) ci real-virtualitatea(nemurirea paradoxală, concret-abstractă)!

Ga-Gica
Gaga Gica
Gâsculiţa de Gica
Gaciga este o gaga Gica?!
Damian Luz