Fabule

Fabula gloriei
Tânărul care viaţa-abia o gustă
Cuceritor se vrea la vers şi fustă
Dar când de însurat îi vine timpul
Credinţă-ntreagă-i cere fata-n schimbul
Unei iubiri neprihănite
Şi iute el promite
Zicând în sine să mai vadă
De-o trebui cândva rocadă.
Când nu-ţi stă gloria-nainte
E prea uşor să fii cuminte.

Fabula revendicării
Scoica şi perla
Când fu adusă perla la lumină
Eol şi pescăruşul hop veniră
Spre-a o revendica au şi-argumente
Cărat-am fire de nisip cu sute
Deasupra apei! Eu în gheare
m-am zgrepţuit să le aduc la mare...
Scoica pe dat’
i-a şi clarificat:
dar cine-a stat de-a cultivat?...
Încep atâţia o lucrare
adesea cam la întâmplare
puţini o-ncheie
cu-o scânteie
şi răbdare

Arta fabulei
O rara avis crezi o pildă bună
Şi triplu stărui peste-alta străbună
Adaugi colea, dincolo mai ştergi
Şi chiar de ies ele întregi
Spiritul de mai bine-i nărăvit
Şi-n loc pe cel vizat să-l ştii-otrăvit
Asupră-ţi negre gânduri tot planează –
Invenţia şi stilu-armonizează
Arta mereu făr’ meritul să-i scază!

Damian Luz