Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRINTESA OSTATICĂ
Rider Windham
Star Wars Adventures -03- The Hostage Princess
2002
Ryder Windham
Ryder Windham este un autor american de science fiction care a scris
mai mult de 60 de cărţi pentru Universul Star Wars, inclusiv romane, benzi
desenate şi cărţi de referinţă. Din 1993, lucrează la proiecte Star Wars fie de
unul singur, fie împreună cu alţi autori.
Din 2004, lucrează la Rhode Island School of Design Continuing Education
ca instructor şi consilier de certificare pentru cursuri de benzi desenate şi arte
secvenţiale. În prezent, locuieşte în Providence, Rhode Island, împreună cu
soţia şi cele două fiice ale sale.
…cu mult timp în urmă, într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată
Introducere
Anakin dormea într-o cameră de oaspeţi din fortăreaţa Reginei Craniului. Visul
lui începuse, ca întotdeauna, în coliba de pe planeta nisipurilor – Tatooine. În vis,
stătea întins pe vechiul său pat, privind la crăpăturile care şerpuiau pe tavan.
Coliba era situată în Cartierul Sclavilor, la marginea lui Mos Espa, iar vechea
lui casă era exact aşa cum şi-o amintea din ultima lui zi petrecută acolo. Mirosea la
fel: mirosul de ulei şi de echipament murdar de pe bancul de lucru amestecându-se
cu cel al ierburilor şi legumelor deshidratate care atârnau de sfori în bucătărie. O
peliculă inevitabilă de praf umplea camera, dar pătura de pe patul lui părea curată.
În visul său, împinse pătura de pe el şi atinse cu degetele peretele de chirpici
care înconjura alcovul patului său. Simţind răcoarea peretelui, se întrebă ce oră era.
Lumina aspră a soarelui se strecura în camera lui printr-o fereastră îngustă, cu
lambriu, şi tăia o fantă în jos, prin aerul prăfuit, până la covorul cu modele
complicate întins pe podeaua de pământ. Expunerea continuă la lumină decolorase
deja cea mai mare parte a covorului. Anakin decise că ora nu era importantă.
Silueta scheletică a lui C-3PO se clătină pe picioarele sale subţiri prin cameră.
— Bună dimineaţa, stăpâne Anakin, spuse droidul.
Încă întins în pat, Anakin forţă un zâmbet. Îi părea rău pentru C-3PO. Ştia că
droidului nu-i plăcea să umble cu componentele expuse.
— Sper că ai dormit bine? întrebă C-3PO.
— Da, mulţumesc, spuse Anakin, apoi îşi drese glasul.
Era ceva ciudat cu vocea lui. Părea mai profundă. În timp ce se rostogolea din
pat, îşi dădu seama că îşi simţea picioarele grele, şi că loviseră podeaua mai repede
decât se aşteptase. În ciuda împrejurimilor familiare, ceva era diferit. Anakin
crescuse; nu mai era băiatul care fusese cu nouă ani în urmă. Acum avea
optsprezece ani. Şi era Jedi.
Hainele îi erau aşezate frumos lângă pat. Îşi îmbrăcă tunica şi roba, îşi
strecură picioarele în cizmele de piele şi se ridică. Privind spre C-3PO, văzu că acum
era mai înalt decât droidul. Trebuie să fi părut surprins sau confuz, pentru că C-3PO
îl întrebă:
— Este totul în regulă, domnule?
— Cred că da, spuse Anakin. Am doar gâtul puţin uscat.
Trecu pe lângă droid, ieşind din camera lui şi intrând în bucătărie. Pe blat,
aburii se ridicau de sub capacul unei tigăi cu fasole polta. Anakin se gândi că voia să
bea apă, dar îşi dădu seama că mai căuta ceva. Ceva ce uitase. Nu, nu ceva. Ci pe
cineva. Se întoarse să-l privească pe C-3PO stând în uşa dormitorului său şi întrebă:
— Unde e mama?
— Mama? spuse C-3PO. Îşi înclină capul într-o parte şi reuşi cumva o expresie
întrebătoare. Mama? repetă el. Se părea că nu era familiarizat cu acest cuvânt.
Scărpină un cablu din spatele fotoreceptorului stâng, apoi exclamă: Oh, vrei să spui
mama dumneavoastră!
— Da, aşa este, spuse Anakin. Ştii unde este?
— Păi, mă aştept să fie la magazinul de vechituri al lui Watto. Mă tem că a
pus-o să lucreze destul de mult acolo, de când aţi fugit.
Anakin tresări.
— Dar n-am fugit, spuse el. Am plecat. Ca să devin Jedi.
— Oh, bineînţeles că aşa aţi făcut, domnule, spuse C-3PO, cu vocea plină de
voie bună. Nu am vrut niciodată să sugerez că v-aţi abandonat responsabilităţile pe
care le-aţi fi putut avea aici, atunci când eraţi doar un copil. La urma urmei, suntem
foarte mândri de tine şi de realizările avute, stăpâne. Nu că am şti ceva despre ceea
ce ai realizat în ultimii nouă ani, din moment ce nu am primit niciodată vreun mesaj,
dar am impresia clară că mama ta încă ţine foarte mult de tine. Şi are o imaginaţie
bogată, aşa că a presupus foarte uşor că tu trebuie să fii...
Droidul încă mai vorbea când Anakin ieşi din colibă şi fugi sub strălucirea
arzătoare a celor doi sori gemeni ai lui Tatooine. Deşi părea să fie după-amiază, când
oraşul Mos Espa ar fi trebuit să fie plin de vânzători ambulanţi şi pietoni, nu exista
niciun semn de viaţă. Anakin simţi un sentiment de panică. Alergă cât de repede
putu pe străzile goale până când ajunse în faţa structurii înalte, în formă de clopot,
care era magazinul de vechituri al lui Watto. Ca şi propria lui colibă, magazinul părea
să fie exact aşa cum şi-l amintea Anakin. Totuşi, când se strecură prin portalul de
intrare al atelierului şi ajunse în interiorul dezordonat, descoperi că Watto adăugase
ceva nou: în faţa unui banc de lucru, se afla o cuşcă joasă cu bare groase de metal.
O siluetă murdară, îmbrăcată în zdrenţe ponosite, era ghemuită în cuşcă.
Era Shmi Skywalker. Mama lui Anakin. Se uită la el cu teamă în ochi.
— Cine eşti? întrebă ea.
Vocea ei părea bătrână şi obosită.
— Sunt eu, mamă, spuse Anakin, căzând în genunchi în faţa cuştii. Anakin.
Annie. Sunt mare acum. Am venit să te salvez.
— Anakin? spuse Shmi cu neîncredere. Apoi clătină încet din cap. Dar tu nu
poţi fi Annie. Nu poţi fi aici. Eşti plecat.
— O să te scot de aici, mamă, spuse Anakin în timp ce apuca gratiile.
Se uită în jur. Nu era niciun semn de Watto.
— Tu eşti, spuse Shmi. Chiar tu eşti.
Anakin trase de gratii din toate puterile, dar acestea nu cedau. Apoi îşi aminti
că era Jedi. Putea face orice! Duse mâna la centură, aşteptându-se să găsească
sabia, dar degetele pipăiră în gol. Sabia sa dispăruse. Încercă să-şi amintească dacă
o agăţase la centură înainte să părăsească coliba, sau dacă o luase cu el pe Tatooine.
Încercă să-şi amintească când şi unde o văzuse ultima dată. Se simţea confuz. Cum
ajunsese pe Tatooine? Nu-şi putea aminti. Disperat, aruncă o privire la raftul cu
scule al lui Watto şi văzu un tăietor de fuziune şi un levier de putere. Le apucă, dar
nu le putu ridica. Încercă din nou să le ia, dar uneltele nu se mişcau. Se părea că
fuseseră sudate de raft. Anakin se prăbuşi lângă cuşcă, cu capul lovindu-se de gratii.
— Jur că te voi scoate de acolo! plânse el.
Shmi se întinse printre gratii şi îşi trecu degetele pătate de ulei prin părul
blond al fiului ei.
— Oh, Annie, spuse ea. Nu plânge. Te rog, nu plânge. Nu plânge, nu plânge,
sunt bine. Serios, sunt bine.
— Mamă, uită-te la tine! Watto te-a lăsat într-o cuşcă! spuse Anakin, indignat.
— Nu, nu a făcut-o, Annie, spuse Shmi cu tristeţe. Nu Watto m-a lăsat. Tu ai
făcut-o.
Dintr-o dată, Shmi, magazinul de vechituri şi tot Tatooine fură măturate din
viziunea lui Anakin, iar acesta fu cuprins de întuneric. Îl înfăşura ca un giulgiu
negru şi rece, care îl izola de întreaga galaxie. Incapabil să vadă, singurul lucru pe
care îl simţea era ritmul constant al propriei respiraţii. Ceva nu era în regulă.
Respiraţia părea mecanică şi greoaie, de parcă era făcută printr-un aparat respirator.
Anakin se întrebă dacă respiraţia era a lui sau dacă nu cumva se înşela cu privire la
originea sunetului. Poate, gândi el, nu sunt singur în acest loc întunecat. Îşi ţinu
respiraţia şi ascultă. Sunetul respiraţiei mecanizate se opri. Apoi Anakin simţi cum i
se strânge gâtul. Întunericul se încolăci şi mai tare în jurul lui, croindu-şi drum prin
pielea lui, cuprinzându-i plămânii şi venele şi muşchii şi oasele până când ştiu că era
pe cale să-l consume.
Apoi, visul se termină ca întotdeauna, cu Anakin încercând să strige, dar
temându-se că nimeni, nici chiar el, nu-i va auzi vreodată strigătul. Apoi se trezi.
* * *
Când ochii lui Anakin se deschiseră, se trezi în camera lui întunecată din
fortăreaţa Reginei Craniului. Simţindu-şi inima bătând cu putere, respiră adânc şi
încercă să se relaxeze. Voia să-şi limpezească mintea şi să se scuture de amintirea
visului infernal. O bătaie în uşă aproape că îl făcu să tresară. Anakin îşi trecu
picioarele peste marginea patului şi se ridică.
— Intră.
Uşa alunecă înapoi pentru a dezvălui silueta zveltă a lui Bultar Swan. Ochii ei
căprui îl priviră pe Anakin, observând micile perle de sudoare pe fruntea lui.
— Un crucişător al Republicii soseşte în câteva momente, transportând întăriri
Jedi la cererea lui Obi-Wan, zise Bultar. El ne aşteaptă pe câmpul de aterizare.
— Întăriri? spuse Anakin cu surprindere. Ridicându-se în picioare, întrebă: De
ce? O altă urgenţă?
Bultar se gândi dacă să-i spună lui Anakin despre duelul programat între
Regina Craniului şi Prinţesa Calvaria, apoi se hotărî să nu o facă. Dacă Obi-Wan
dorea să împărtăşească detaliile cu Padawanul său, era alegerea lui. Apoi răspunse:
— Obi-Wan a cerut întăriri înainte ca el şi cu mine să aterizăm pe Nallastia.
Are sentimentul că sistemul Fondor rămâne ameninţat.
— Un sentiment? spuse Anakin, neîncrezător. A chemat întăriri fără nicio
dovadă concretă?
Bultar îi răspunse pe un ton sever:
— Dacă pui la îndoială metodele Maestrului tău, ai putea să-l confrunţi direct.
— Te rog să mă ierţi, spuse Anakin în grabă. Nu am vrut să fiu lipsit de
respect. Am vorbit fără să gândesc. Prinzându-şi reflexia dezordonată într-o oglindă
care atârna deasupra unui trunchi de lemn, întinse mâna şi îşi folosi mâneca pentru
a-şi şterge sudoarea de pe frunte. Conştient că Bultar se uita la el, spuse: Dacă îmi
permiţi să întreb... când dormiţi, aveţi vreodată viziuni ale lumii natale sau ale
familiei dumneavoastră?
Bultar clătină din cap.
— Eu am fost crescută în Templul Jedi. Casa mea a fost întotdeauna alături de
Jedi.
— Atunci poţi să-mi spui, ce anume visezi?
Alegându-şi cu grijă cuvintele, Bultar spuse:
— Nu sunt Maestrul tău şi nu sunt sigură că răspunsul meu te-ar ajuta. Dacă
ai dificultăţi în a dormi, ar trebui să vorbeşti cu Obi-Wan.
— Am vorbit deja, spuse Anakin. Şi am urmat instrucţiunile lui de a medita
înainte să dorm. Cu toate astea, uneori am viziuni tulburătoare. Îţi cer părerea doar
pentru că nu vreau să-l dezamăgesc pe Obi-Wan.
Bultar rămase tăcută.
— Te rog, spuse Anakin.
Bultar suspină.
— Când dorm, ca şi atunci când meditez, de obicei vizualizez spaţii largi şi
câmpuri de culori.
Sprâncenele lui Anakin se ridicară uşor.
— Ai spus de obicei. Întunericul se amestecă vreodată?
Bultar aprobă din cap.
— Uneori văd ceea ce par a fi nori întunecaţi, dar nu durează niciodată prea
mult. Îi pot controla. Îmi imaginez vânturi care să alunge norii sau să îi transforme în
ploi blânde. Găsesc că astfel de gânduri au un efect calmant.
— Înţeleg, spuse Anakin. Îţi poţi controla şi coşmarurile?
Ochii lui Bultar se îngustară. Anakin simţi că îl studia aşa cum ar fi studiat un
puzzle deosebit de dificil sau poate o creatură periculoasă. Apoi, cu calm, răspunse
ca şi cum ar fi vorbit unui copil:
— Jedii nu au coşmaruri.
Anakin păru să se gândească la asta, apoi spuse:
— Bineînţeles.
— O să aştept în hol cât timp te speli, spuse Bultar.
Se întoarse şi uşa alunecă, lăsându-l pe Anakin singur în camera întunecată.
Tânărul se uită din nou în oglindă şi îşi privi intens reflexia. Apoi făcu o grimasă.
— Jedi nu au coşmaruri, mormăi el în sinea lui. Jedi... nu... au... coşmaruri.
Îşi dorea să fie adevărat.
Capitolul 3
* * *
Portul spaţial Fondor era o staţie orbitală tubulară lungă de doi kilometri,
având 160 de hangare presurizate. Într-unul dintre hangarele mai mari cu acces
public, Senatorul Rodd supraveghea portul şi aştepta sosirea lui Huttului Groodo.
Pentru a evita să fie detectat de autorităţile Patrulei Spaţiale, Rodd purta o
robă grea, cu glugă, care îi acoperea uniforma şi îi ascundea aproape complet faţa.
Ca măsură de precauţie suplimentară, îşi stropise halatul cu o substanţă chimică
urât mirositoare care îi încuraja pe ceilalţi să păstreze distanţa. Din păcate, Rodd
avea nările foarte sensibile şi abia aştepta să iasă din roba împuţită. Tocmai se
gândea să-şi schimbe deghizarea, când nava lui Groodo apăru prin portalul de
andocare, apoi intră în hangar.
Groodo nu se zgârcise în ceea ce priveşte luxul crucişătorului său privat, dar,
la fel ca în cazul majorităţii Huttilor, gusturile sale erau discutabile. Crucişătorul
avea aripi largi, hublouri ovale mari şi o schemă de culori stridente de roşu,
portocaliu şi galben; totul fusese proiectat pentru vizibilitate maximă şi pentru a
scoate în evidenţă bogăţia considerabilă a lui Groodo.
În ciuda faptului că Senatorul Rodd aşteptase cu nerăbdare crucişătorul lui
Groodo, vederea efectivă a acestuia îl făcu să tresară.
Trapa crucişătorului se deschise şi un Hutt coborî pe rampa de aterizare.
Uitându-se la silueta umanoidă cu glugă, Huttul spuse:
— Senatorul Rodd?
— Linişte! spuse Rodd. Sunt deghizat.
— Oh, zise Huttul. Îmi pare rău, ăă... domnule. Tatăl meu vă aşteaptă la bord.
— Tatăl tău? întrebă Rodd confuz.
— Da, ştiţi dumneavoastră... Într-o şoaptă puternică, Huttul spuse: Groodo.
— Ah, spuse Rodd, realizând că Huttul din faţa lui era fiul lui Groodo, Boonda.
Rodd îl urmă pe Boonda pe rampă şi intră în crucişător. Când trapa se închise
în spatele lor, nările largi în fantă ale lui Boonda se deschiseră.
— Uau, domnule Senator, spuse Boonda, adulmecând aerul. Ce-i cu mirosul
ăsta nebunesc pe care îl porţi?
— E o aromă sintetică concepută pentru a ţine oamenii la distanţă.
— Serios? zâmbi Boonda. Îmi cam place.
Boonda îl conduse pe Rodd într-o cabină de pluş căptuşită cu piei vărgate de
animale. Acolo, îl găsiră pe Groodo tolănit pe un aranjament de perne largi şi o
femeie umană aşezată pe un scaun din plastoid turnat. Purtând o uniformă gri,
monotonă, femeia avea părul scurt şi negru şi pielea extrem de palidă. Rodd nu o
recunoscu, dar, uitându-se la tenul ei, concluzionă că se expunea rar la lumina
soarelui.
— Bună ziua, domnule Senator, spuse Groodo. Făcând un gest către femeia
aşezată, adăugă: Permiteţi-mi să v-o prezint pe Hurlo Holowan. Ea a proiectat droizii
care au pilotat falsul Contrabandist al Soarelui. Nu vă faceţi griji, puteţi vorbi liber.
Ştie foarte bine că nu trebuie să ne toarne.
Rodd înclină din cap către Holowan şi spuse:
— Ce mai faceţi?
Tresărind la mirosul robei lui Rodd, Holowan spuse:
— M-am întrebat ce fel de om ar fi dispus să îşi vândă propria lume pentru
creditele lui Groodo.
Rodd ridică din umeri.
— Îmi plac banii. Şi nu prea îmi plac oamenii.
— Atunci ar trebui să ne înţelegem bine, spuse Holowan cu răceală. Ce s-a
întâmplat cu droizii de pe replica Contrabandistului Soarelui?
— Au fost distruşi de Jedi, împreună cu întreaga navă, răspunse Rodd.
— Ce risipă, spuse Holowan. Am investit mult timp în ei.
— Să trecem la treabă. Groodo chicoti, bătându-şi mâinile cărnoase. Domnule
Senator, v-am promis o avere în schimbul ajutorului de a scoate Fondor din afacerile
de fabricare a navelor. Deci, v-am urmat instrucţiunile întocmai, construind falsul
Contrabandist pentru a distrage atenţia Fondorienilor şi Nallastienilor, furnizând
armele necesare pentru distrugerea şantierelor de nave ale lui Fondor şi aşa mai
departe. Dumneavoastră trebuia să împiedicaţi orice amestec Jedi. Ce n-a mers bine?
— Jedii au fost mai vicleni decât mi-am dat seama, recunoscu Rodd. Cu toate
astea, ei se află acum pe luna lui Fondor, Nallastia. Dacă vrem să ne îndeplinim
planul de a ruina Fondor, trebuie să acţionăm acum. Aţi adus mai mulţi droizi?
Groodo aprobă din cap.
— Doisprezece. Diferite modele. Sunt în cala de marfă.
— Nimeni nu va putea urmări droizii până la noi, adăugă Holowan. I-am
preprogramat să creadă că sunt soldaţi ai Armatei Droide de Control – ceva ce am
inventat eu.
— Urmărirea droizilor până la noi ar necesita dovezi, chicoti Groodo. Când vom
termina cu portul spaţial, nu vor mai exista niciun fel dovezi.
— Dar numai doisprezece droizi? întrebă Rodd, surprins de numărul modest.
Vor fi suficienţi pentru a distruge întregul port spaţial?
— Doisprezece sunt destui, spuse Holowan. După ce îi vom instala şi vom
pleca de aici, îi voi opera de la distanţă.
— Înţeleg, spuse Rodd. Şi cât timp le va lua să preia controlul asupra portului?
— Depinde, spuse Holowan. Aveţi codurile de securitate ale portului spaţial?
— Bineînţeles.
— Atunci nu va dura deloc mult timp, zâmbi Holowan.
Câteva minute mai târziu, droizii erau gata, iar nava lui Groodo părăsea în
grabă din portul spaţial.
* * *
— Vă apreciez grija, Maestre Windu, dar nu pot anula duelul cu fiica mea,
spuse Regina Craniului. Obiceiurile noastre dictează că numai instigatorul poate
retrage provocarea. Dacă Calvaria nu face acest lucru, sunt obligată de tradiţia
Nallastiană să lupt cu ea.
Mace Windu păstră o expresie calmă în timp ce o privea pe Regina Craniului.
Se aflau în vestiarul Reginei din fortăreaţa ei, unde o echipă de servitori îi potriveau o
armură făcută din oase de animale. Se aflau în faţa unui perete care era decorat cu o
mare tapiserie a Reginei Craniului şi a răposatului ei soţ, un bărbat bărbos cu ochi
verzi. Obi-Wan, Anakin şi Bultar stăteau în spatele Maestrului Windu şi ascultau cu
atenţie.
— Regret că nu înţelegeţi, Înălţimea Voastră, răspunse Mace Windu. Nu vă mai
îndemn pe dumneavoastră şi pe fiica dumneavoastră să vă răzgândiţi în privinţa
duelului. Vă spun că nu va exista niciun duel.
Regina Craniului fu luată prin surprindere.
— Vrei să spui că nu-l vei permite?
— Da, declară Mace Windu. Un Jedi este o fiinţă vie, nu un premiu care
trebuie câştigat.
Regina Craniului se uită la Obi-Wan şi spuse:
— Nu crezi că merită să lupt pentru tine?
— Mi-am dedicat viaţa pentru a-i ajuta pe cei în nevoie, spuse Obi-Wan. Dacă
tu şi Prinţesa Calvaria aveţi o singură nevoie, aceasta este să învăţaţi să comunicaţi
fără să luptaţi. Dacă veţi continua cu duelul, nu veţi reuşi decât să vă faceţi rău una
alteia şi îmi veţi face un mare deserviciu.
Regina Craniului se gândi la asta, apoi se întoarse către unul dintre servitorii
ei şi spuse:
— Du-te în camerele lui Calvaria şi adu-o aici imediat. În timp ce servitorul
părăsea camera, Regina Craniului se îndepărtă de ceilalţi servitori ai ei pentru a-şi
admira reflexia într-o oglindă înaltă. Au trecut aproape şapte ani de când am purtat
ultima dată această armură, spuse ea în timp ce îşi punea pe cap o cască în formă de
craniu cu coarne. Este plăcut să ştiu că încă mi se potriveşte.
Întorcându-se cu faţa spre Obi-Wan, scoase casca şi i-o dădu celui mai
apropiat servitor.
— Asta înseamnă că nu vei lupta cu Calvaria? întrebă Obi-Wan.
Regina Craniului aprobă din cap.
— Nu am vrut niciodată să te insult, Obi-Wan. Şi nu am intenţionat vreodată
să-i fac rău Calvariei. Am vrut doar... Buza ei tremură, apoi se întoarse cu faţa la
tapiseria de pe perete. Am vrut doar să fiu fericită... din nou.
Obi-Wan simţi cum i se usucă gâtul. Era conştient că Anakin, Bultar şi
servitorii Reginei Craniului se uitau la el, întrebându-se cum sau dacă va răspunde.
Înainte ca el să poată rosti un cuvânt, Mace Windu spuse:
— Onestitatea necesită curaj, Înălţimea Voastră. Iar vindecarea necesită timp.
Tocmai atunci, servitorul care fusese trimis să o aducă pe Calvaria se întoarse
în vestiarul Reginei Craniului.
— Înălţimea Voastră! spuse servitorul. Prinţesa a dispărut! A lăsat asta.
Servitorul îi înmână Reginei Craniului un mic holoproiector în formă de disc,
iar aceasta activă dispozitivul. O imagine tridimensională pâlpâitoare a Calvariei se
materializă din proiector, iar vocea ei înregistrată vorbi.
— Dragă mamă. Nu mă interesează Jediul şi nici nu am intenţia de a mă duela
cu tine. Am spus aceste lucruri pentru a-ţi distrage atenţia, astfel încât să pot scăpa
de căsătoria cu Prinţul Alto. Sunt îndrăgostită de un mecanic de pe Fondor şi am
plecat să fiu cu el. Până când vei auzi acest mesaj, voi fi plecat deja spre un alt
sistem solar. Mi-aş fi dorit să ne fi putut rezolva diferendele. Te rog să nu mă urăşti.
Te iubesc, mamă.
Holograma se opri.
— La naiba! spuse Regina Craniului. Dacă nu se căsătoreşte cu Prinţul Alto, va
insulta Clanul Răpitorilor. Ne vor declara război!
— O insultă nu prea justifică un război, spuse Mace Windu.
— Încearcă să le spui asta celor din Clanul Răpitorilor, râse Regina Craniului.
Un gardian Nallastian intră în camera Reginei Craniului şi spuse:
— Scuzaţi-mă, Înălţimea Voastră, dar una dintre navetele noastre a fost furată
de pe câmpul de aterizare.
— Calvaria a luat-o, zise Regina. Naveta era echipată cu dispozitiv de
urmărire?
— Da. Semnalul ei provine dintr-un hangar de la baza spaţială Fondor.
— Poate că o pot prinde acolo, spuse Regina Craniului.
Traversă camera până la un dulap care se deschise pentru a dezvălui o consolă
de comunicaţii privată. Jedii o priviră cum introducea un cod în comunicator. După
câteva secunde de aşteptare, Regina spuse:
— E ciudat. Nu există niciun răspuns de la portul spaţial. Voi încerca o altă
frecvenţă.
Regina Craniului ajustă comenzile de pe consola sa.
— ...mă aude cineva?! ţipă o voce de femeie tânără din staţia de comunicaţii.
Mă aude cineva acolo?
Regina Craniului recunoscu imediat vocea.
— Calvaria?
— Mamă! Sunt pe portul spaţial Fondor! Droizii au preluat controlul întregii
instalaţii! Strâng toate formele de viaţă şi...
Transmisia fu întreruptă de o explozie puternică de zgomot static, apoi o altă
voce – mecanizată – declară:
— Portul Spaţial Fondor se află sub controlul Armatei Droide de Control. Toate
porturile de andocare sunt ecranate. Nu încercaţi să aterizaţi. Senatorul de Fondor
va primi cererile noastre într-o oră.
Apoi mesajul fu repetat.
Obi-Wan se uită la Anakin şi spuse:
— Alţi droizi. Poate ca cei care se aflau pe falsa navă Contrabandistul Soarelui.
— Poate că această aşa-zisă armată reia de unde au rămas ceilalţi droizi,
sugeră Anakin. S-ar putea să intenţioneze să folosească portul spaţial ca armă.
— Poftim? icni Regina Craniului.
Obi-Wan nu voia să o alarmeze pe Regina Craniului, dar recunoscu:
— Anakin ar putea avea dreptate.
— Din câte ştim, spuse Kit Fisto, poate fi o capcană, menită să ne atragă
departe de Nallastia.
— Atunci rămâneţi aici dacă trebuie, spuse Regina Craniului în timp ce-şi
recupera casca. Mă duc să o salvez pe Calvaria. Vine cineva cu mine?
Obi-Wan, Anakin, Bultar şi Kit Fisto se întoarseră spre Mace Windu, care
spuse:
— Mesajul droizilor spune că vor emite cereri într-o oră. Dacă este adevărat,
atunci trebuie să fie siguri că nimeni nu va încerca o misiune de salvare înainte de a
emite cererile. Dacă nu este adevărat, atunci s-ar putea să folosească următoarea oră
ca să pregătească un haos şi mai mare. Droizii trebuie să fie opriţi acum. Se uită la
Obi-Wan. Totuşi, Kit Fisto ar putea avea dreptate în legătură cu o capcană. Unii
dintre noi ar trebui să rămână aici.
— Ce se va întâmpla, întrebă Obi-Wan, dacă Prinţul Alto şi clanul său vin în
căutarea Calvariei?
— Ne vom ocupa de Clanul Răpitorilor după ce o vom găsi pe Prinţesă,
răspunse Mace Windu.
După ce decise rapid care dintre Jedi vor rămâne pe Nallastia, Mace Windu se
întoarse către ceilalţi şi spuse:
— Să nu mai pierdem timpul.
Capitolul 5
* * *
Mace Windu ieşi din fortăreaţă împreună cu Regina Craniului, Bultar Swan şi
Kit Fisto. Deşi era noapte, Mace putea vedea destul de clar. Deasupra, pe cerul plin
de stele, planeta Fondor apărea într-o fază convexă şi reflecta lumina soarelui pe
suprafaţa Nallastiei.
Mace şi ceilalţi se îndreptară spre câmpul de aterizare, unde îi aştepta
crucişătorul Republicii vopsit în roşu, când Regina Craniului exclamă:
— Aşteptaţi!
— Ce este? întrebă Mace.
— Crucişătorul vostru este o navă diplomatică neînarmată, spuse Regina
Craniului. Deoarece portul spaţial Fondor este protejat de scuturi deflectoare, ar fi
înţelept să călătoriţi cu pietrele preţioase de putere – Stelele Pierdute ale Nallastiei.
Mace se uită la Bultar Swan, care spuse:
— Are dreptate. Crucişătorul nu are arme, iar pietrele preţioase sunt capabile
să anuleze câmpurile de forţă.
— Unde sunt pietrele acum? întrebă Mace.
— În vârful Pietrelor Trinităţii, răspunse Regina Craniului.
— Du-mă acolo, spuse Mace Windu. Întorcându-se către Bultar şi Kit, spuse:
Mergeţi la crucişător şi spuneţi-i Căpitanului să se pregătească de decolare.
Kit şi Bultar fugiră spre navă. Regina Craniului îi făcu semn lui Mace şi spuse:
— Pe aici.
Urmând-o pe Regina Craniului, Mace ocoli zidul exterior al fortăreţei pentru a
ajunge la cei trei megaliţi înalţi. Războinicii Nallastieni înarmaţi stăteau de pază,
apărând pietrele preţioase sacre care se aflau în vârful Pietrelor Trinităţii. Regina
Craniului le ordonă războinicilor să recupereze pietrele preţioase de putere de pe
megaliţi, dar Mace ridică mâinile şi spuse:
— Permiteţi-mi.
Războinicii şi Regina Craniului priviră cu uimire cum cele trei pietre preţioase
de putere se ridicară de pe megaliţi şi zburară rapid prin aer spre Mace. În momentul
în care pietrele pierdură contactul cu megaliţii, câmpul de forţă se activă între
Pietrele Trinităţii. În timp ce Mace prindea cu mâna stângă pietrele preţioase albastră
şi roşie şi cu mâna dreaptă pe cea verde, Regina Craniului îşi privi războinicii şi
porunci:
— Nu permiteţi nimănui să se apropie de Pietrele Trinităţii până nu mă întorc
cu pietrele preţioase de putere.
Războinicii se înclinară, iar Regina Craniului plecă după Mace, care se
îndrepta deja spre câmpul de aterizare. În timp ce mergea, Mace scoase o pungă
extensibilă de la centura sa utilitară şi puse în ea pietrele preţioase de putere.
Tocmai trecea pe lângă un copac de la marginea câmpului de aterizare, când observă
ceea ce păreau a fi doi buşteni lungi şi întunecaţi care se aflau în calea sa. Dar, pe
măsură ce se apropia, cele două forme se mişcară, iar Mace îşi dădu seama că nu
erau deloc buşteni. Erau şopârle Nallastiene cu şase picioare, cu fălci puternice şi
dinţi ascuţiţi. Aparent văzându-l ca pe o ameninţare, cele două reptile şuierară şi se
pregătiră să atace. Fără să-şi întrerupă pasul, Mace se uită fix la reptile şi spuse:
— Plecaţi.
Ceva din vocea bărbatului lovi reptilele cu o teroare cruntă. Ţipând, reptilele se
îndepărtară din calea lui Mace şi plecară de pe câmpul de aterizare.
— Puterile tale sunt impresionante, spuse Regina Craniului în timp ce îl
ajungea din urmă pe Mace.
— Puterile unui Jedi sunt menite să servească Forţa, nu să impresioneze,
răspunse Mace.
— Crede ce vrei, spuse Regina Craniului, potrivindu-se cu mersul lui Mace.
Dar bănuiesc că cei mai mulţi non-Jedi sunt fascinaţi de abilităţile tale.
— Unii sunt fascinaţi, alţii nu, comentă Mace în timp ce se apropiau de nava
Republicii. Apoi adăugă: Cei mai mulţi sunt invidioşi şi vor puterile pentru ei înşişi.
— Bănuieşti că sunt interesată de Obi-Wan din cauza puterilor sale? râse
Regina Craniului.
— Ceea ce bănuiesc eu despre interesele tale nu este important, răspunse
Mace în timp ce o conducea pe Regina Craniului pe rampa crucişătorului. Ceea ce
ştiu cu certitudine este că Obi-Wan este Jedi şi va fi întotdeauna unul. Acesta este
destinul lui.
Regina Craniului alese să nu comenteze.
În interiorul forumului de intrare al crucişătorului Republicii, Mace Windu şi
Regina Craniului fură întâmpinaţi de Căpitanul navei, Nico Medina.
— Bultar Swan şi Kit Fisto sunt deja aşezaţi în salon, spuse Căpitanul Medina.
— Te vom însoţi pe punte, spuse Mace. Deschizând punga care conţinea Stelele
Nallastiei, Mace adăugă: Potrivit Nallastienilor, aceste pietre preţioase ar trebui să ne
permită să trecem prin scuturile defensive ale portului spaţial.
— Vor funcţiona, insistă Regina Craniului.
— Desigur, spuse Căpitanul Medina.
Pietre preţioase care ar putea dezactiva un câmp de forţă? Auzise lucruri şi mai
ciudate.
Intrară într-un lift care îi duse într-un coridor care ducea spre punte. În timp
ce se îndreptau spre punte, Mace îi spuse lui Medina:
— Dă-le instrucţiuni piloţilor să zboare direct spre portul spaţial Fondor.
— Da, Maestre Windu.
Mace şi Regina Craniului se aşezară pe două locuri în micul salon din spatele
cabinei de pilotaj. Încă mai prindeau centurile de siguranţă ale scaunelor când nava
decolă de pe terenul de aterizare. Câteva secunde mai târziu, nava se înclină brusc
într-o parte, iar din cabina de pilotaj se auziră strigăte emoţionate. Aruncând o
privire prin uşa care despărţea salonul de Căpitan şi cei doi copiloţi, Mace văzu
problema: echipajul era atacat de un şarpe mare şi violet.
— Este un venrap! spuse Regina Craniului. Trebuie să se fi strecurat la bord în
timp ce nava se afla pe câmpul de aterizare!
Venrapul era deja încolăcit strâns în jurul Căpitanului şi a celor doi copiloţi
care stăteau pe scaun şi părea că stoarce viaţa din ei. Fără control, botul
crucişătorului Republicii o luă în jos atunci când nava intră într-un picaj abrupt.
Mace îşi desfăcu centura de siguranţă şi sări din salon. Intrând în cabina de
pilotaj, se izbi de spătarul scaunului Căpitanului. Şarpele gigantic se desprinse de
Căpitan şi de copiloţi şi, în timp ce cei trei oameni se prăbuşeau pe scaunele lor,
Mace îşi dădu seama că fuseseră aduşi în stare de inconştienţă. Venrapul îşi întoarse
capul purpuriu spre Mace, şuieră, apoi îşi deschise gura cu colţi ascuţiţi.
Mace era reticent în a lua vreo viaţă, dar ştia că nu exista altă opţiune. Trebuia
să recapete imediat controlul navei. Într-o mişcare rapidă şi fluidă, îşi scoase sabia,
activă lama şi era pe cale să decapiteze şarpele, când o vibrolamă trecu pe lângă el şi
lovi şarpele între ochi, omorându-l instantaneu. Cu vibrolama înfiptă în craniu,
corpul fără viaţă al şarpelui căzu pe podeaua cabinei de pilotaj.
Mace aruncă o privire înapoi spre salon, unde Regina Craniului încă era în
echilibru, cu un braţ întins. Frumoasă aruncare, gândi Mace, în timp ce se întorcea
spre fereastra cabinei de pilotaj. Se părea că nava era la doar câteva secunde de a se
prăbuşi în jungla Nallastiană. Trecând pe lângă copiloţii inconştienţi, Mace apucă
comenzile şi trase tare de ele. Crucişătorul reacţionă instantaneu, făcând un arc de
cerc şi îndepărtându-se de suprafaţa Nallastiei. Cadavrul şarpelui alunecă înapoi pe
coridor şi în salon.
Vocea lui Bultar Swan se auzi în comunicatorul cabinei de pilotaj, întrebând:
— Ce se întâmplă acolo sus?
— Am avut o mică problemă, răspunse Mace. Tu şi Kit sunteţi în regulă?
— Da, Maestre Windu, răspunse Bultar.
După ce crucişătorul părăsi atmosfera Nallastiei şi intră în spaţiu, Mace
introduse o serie de coordonate în navicomputer, apoi verifică starea Căpitanului şi a
copiloţilor. Echipajul era în stare stabilă, iar Căpitanul Medina începea deja să se
trezească.
Mace se întoarse spre Regina Craniului, care îşi scotea vibrolama din craniul
venrapului.
— Pilotul automat al crucişătorului ne va duce spre portul spaţial Fondor,
spuse Mace. Vom ajunge acolo în câteva minute.
— Sper că nu vor mai fi alte întârzieri, spuse Regina Craniului în timp ce
punea din nou vibrolama în teaca de pe şold. Sunt nerăbdătoare să-mi văd fiica.
Capitolul 6
* * *
Mace Windu îşi dorea ca Prinţesa Calvaria să nu fi alergat spre bărbatul căzut.
Era atât de aproape de ultima unitate FX, încât Mace nu îndrăznea să atace. În timp
ce Calvaria se apropia de bărbatul pe care îl numise Rench, unitatea FX întinse trei
dintre braţele sale manipulatoare şi o prinse. Calvaria se zbătu, dar droidul folosi
bastonul paralizant asupra ei, iar prinţesa deveni moale. Ridicând corpul inconştient,
droidul folosi alte patru braţe manipulatoare pentru a îndrepta un pistol blaster spre
Prinţesă, un al doilea în direcţia prizonierilor de pe platforma de aterizare, un al
treilea spre silueta nemişcată a lui Rench şi un al patrulea pistol spre Mace.
Unitatea FX se holbă la Mace printr-un fotoreceptor negru, ca şi cum l-ar fi
provocat pe Maestrul Jedi să facă o mişcare. Mace ştia că droidul nu va ezita să
apese pe oricare dintre trăgaciurile blasterelor.
Deodată, Bultar Swan intră în hangar prin tubul liftului, iar Kit Fisto veni în
fugă pe o uşă dintr-un hangar alăturat. Cei doi Jedi aveau săbiile scoase.
Păstrându-şi vocea calmă, Mace le spuse aliaţilor săi:
— Coborâţi armele.
Bultar şi Kit îşi dezactivară săbiile. Încă purtând-o pe Prinţesă, droidul se
îndreptă încet spre o uşă, prin care ieşi din hangar.
— Rămâneţi aici şi protejaţi aceste fiinţe. Eu mă duc după droid, le spuse Mace
celorlalţi Jedi.
Mace părăsi hangarul prin aceeaşi uşă pe care o folosise unitatea FX şi intră
într-un coridor mărginit de zece uşi închise. Privi podeaua coridorului, dar droidul
nu lăsase nicio urmă. Închizând ochii, Mace înaintă cu prudenţă şi ascultă mişcarea
de dincolo de uşi. Auzind un zgomot slab de zdrăngănit din spatele unei uşi, îşi
scoase arma şi puse mâna pe uşă. Aceasta era încuiată. Mace îşi înfipse sabia în
mecanismul de blocare a uşii, apoi îşi retrase arma şi lovi uşa cu piciorul. Intră într-
un alt hangar. Conform unui semn de pe perete, acest hangar anume era rezervat
pentru a fi folosit de către Controlul Zborurilor de pe Portul Spaţial Fondor. În dreapta
lui Mace, trei droizi astromec erau conectaţi la o consolă de calculator. Rotindu-şi
capetele bombate, astromecii îşi îndreptară fotoreceptorii spre Jediul din uşă. În
stânga lui Mace, la capătul îndepărtat al hangarului, mai multe nave uşoare se
odihneau pe o platformă de aterizare. Mace observă unitatea FX care o transporta pe
Prinţesa Calvaria într-o navă a Corporaţiei Incom, cu propulsie ionică, cu un singur
motor propulsor mare, la pupa.
Mace era pe punctul să alerge după unitatea FX când observă un monitor lat
pe consola din faţa celor trei astromeci. Pe monitor, era o imagine digitală a poziţiei
portului spaţial în raport cu planeta Fondor. Lângă imagine se afla un contor
numeric. Din câte putu vedea, era în curs o numărătoare inversă. Apoi îşi dădu
seama de adevărul îngrozitor: droizii destabilizaseră orbita portului spaţial şi dirijau
în mod deliberat portul spaţial în atmosfera lui Fondor.
În timp ce nava se îndrepta spre portul de andocare al hangarului, Mace îşi
duse mâna la centură şi scoase o baliză de mărimea unei palme, un dispozitiv folosit
pentru urmărirea navelor prin spaţiu. Îşi mişcă rapid braţul, aruncând dispozitivul
de urmărire direct spre nava care pleca. Prinderile magnetice ale dispozitivului de
urmărire se ataşară de corpul navei Incom, chiar în momentul în care vehiculul ieşea
în trombă din hangar.
Mace îşi scoase sabia şi se îndreptă spre cei trei astromeci. Urmă o serie rapidă
de sunete, pocnituri şi clicuri în timp ce droizii deschideau diverse panouri şi scoteau
arme din corpurile lor cilindrice. Din capul său bombat, un droid ridică un periscop
care fusese modificat pentru a susţine un tun cu micro-laser.
Astromecii deschiseră focul spre Mace, iar sabia sa se înceţoşă în timp ce
riposta la fulgerele de energie lansate şi le trimitea înapoi spre trăgători. În ciuda
puterii lor de foc combinate, droizii nu se puteau compara cu îndemânarea
Maestrului Jedi, iar toate cele trei unităţi astromec fură imediat ciuruite de
proiectilele deviate cu îndemânare. Apropiindu-se mai mult, Mace îşi trecu sabia de
lumină într-un arc larg prin droizi, desprinzându-le domurile de corpuri. Zburară
scântei din droizi, iar Mace îi îndepărtă cu piciorul de consola computerului.
Cu cei trei astromeci înfrânţi, Mace îşi îndreptă atenţia către comenzile de zbor
ale portului spaţial. Putu vedea că fuseseră sabotate de astromecii ostili, dar daunele
nu erau ireparabile. Trecând comenzile pe manual, făcu câteva ajustări până când
portul spaţial intră pe o orbită mai sigură.
În acel moment, Regina Craniului trecu prin uşă şi intră în cameră.
— Unde este Calvaria? întrebă ea. Kit Fisto a spus că a fost capturată de un
droid!
— Mă voi duce eu după fiica ta, spuse Mace. Arătând spre astromeci doborâţi,
spuse: Aceşti droizi au încercat să facă portul spaţial să cadă de pe orbită. Spune-i
lui Kit Fisto să cheme un astromec de pe crucişătorul nostru şi să-l pună să facă o
diagnoză completă.
Mace ştia că Regina Craniului era îngrijorată pentru siguranţa fiicei ei şi se
aştepta ca ea să protesteze sau să ceară să îl însoţească pentru a urmări droidul.
Dacă era necesar, era pregătit să folosească Forţa pentru a o face să se supună
comenzii sale. Regina Craniului ezită, dar numai pentru o clipă.
— Îi voi spune lui Kit Fisto, răspunse ea în timp ce ieşea în fugă din hangar.
Scanând navele rămase în hangar, Mace fu surprins să vadă o navă de luptă
Delta-6 în formă de pană. Fabricată de Kuat Systems Engineering, Delta-6 era foarte
departe de nava care părăsise sistemul Kuat, dar părea curată şi gata de zbor, iar
Mace era familiarizat cu comenzile. Sprintă spre nava de luptă, sări în cabina de
pilotaj şi coborî cupola. Aprinzând motoarele, ieşi din hangar şi zbură în spaţiu.
Câteva secunde mai târziu, senzorul de navigaţie se fixă pe dispozitivul de urmărire
pe care Mace îl ataşase de nava droidului. Delta-6 era semnificativ mai rapidă decât
nava Incom şi, curând, Mace privea nava droidului prin cupola sa de oţel
transparent. Nava se îndrepta spre o altă navă cu un exterior neobişnuit de colorat şi
cu aripi enorme şi decorative. În general, Mace aprecia navele pentru utilitatea lor,
dar când se uită la cea de care se apropia nava droidului, nu putu decât să o descrie
ca fiind cu adevărat hidoasă.
Mace acceleră după nava droidului.
Capitolul 8
În interiorul cabinei principale a navei lui Groodo, Hurlo Holowan îşi folosea cu
sârg dispozitivul de control de la distanţă pentru a face unitatea FX să dirijeze nava
fugară. De asemenea, răspundea la întrebări.
— Când va ajunge nava aici? întrebă Senatorul Rodd.
— În curând, răspunse Holowan.
— Când va ajunge portul spaţial în atmosfera lui Fondor? întrebă Groodo.
— În curând, răspunse Holowan.
Fiul lui Groodo, Boonda, începu să scâncească în timp ce se strecura în
cabină. Trăsese un pui de somn şi avea salivă la marginile gurii.
— Suntem deja acasă? întrebă Boonda.
— În curând, spuse Holowan, doar ca să-l facă să tacă.
Boonda tocmai îşi lingea buzele, când zări prin fereastra cabinei un obiect care
se mişca rapid.
— Hei, ce fel de navă de luptă este aia?
— Ce navă de luptă? întrebă Holowan.
— Cea care urmăreşte nava aia cu propulsie ionică a Corporaţiei Incom,
răspunse Boonda.
— Oh, la dracu’! înjură Holowan. Probabil că un Jedi pilotează chestia aia. Se
întoarse spre Groodo şi spuse: După umila mea părere, prinţesa tocmai a devenit
mai multă bătaie de cap decât merită.
— Schimbare de planuri, oftă Groodo. Renunţă la navă. Apoi scoate-ne de aici.
* * *
De pe nava sa de luptă, Mace Windu văzu cum nava Incom se îndepărtă brusc
de nava cu aspect hidos şi coti spre portul spaţial. Îşi înăspri strânsoarea pe
comenzile navei de luptă şi se îndreptă după droidul evaziv. Pe măsură ce nava
Incom se apropia tot mai mult de portul spaţial, se îndrepta spre hangarul din care
ieşise droidul. Nava nu reducea, însă, viteza. Deşi Mace îşi putea doar imagina
motivaţiile sinistre ale unităţii FX, îşi dădu seama că droidul încerca să prăbuşească
nava. Delta-6 era echipată cu două tunuri laser duble. Disperat să o salveze pe
Prinţesa Calvaria, Mace îndreptă tunurile navei de luptă spre motorul navei Incom şi
trase. Propulsorul navei explodă. Mace reuşise să dezactiveze cu succes nava, dar
deoarece vidul spaţiului nu oferea nicio rezistenţă, aceasta îşi continuă zborul de
coliziune cu portul spaţial. Mace acceleră. Aducând Delta-6 deasupra navei Incom,
egală viteza vehiculului, apoi coborî botul navei sale de luptă. Urmă un zgomot
puternic atunci când Delta-6 intră în contact cu nava Incom, apoi Mace deschise
trenul de aterizare al navei sale. Echipat cu cleşti de prindere asemănători unor
gheare, pentru andocarea în gravitaţie zero, trenul de aterizare al navei Delta-6 se
prinse de corpul vehiculului pilotat de droid. Mace acţionă amortizoarele inerţiale ale
lui Delta-6, iar ambele vehicule, care se deplasau ca unul singur, decelerară rapid.
Cu nava sa de luptă încă bine fixată pe partea superioară a navei Incom, Mace se
îndreptă spre hangarul rezervat Controlului de Zbor al Portului Spaţial Fondor şi
aşeză nava Incom pe platforma hangarului. Deschizând cupola navei sale Delta-6,
Mace sări din carlingă şi îşi activă sabia în cădere. Se aşteptase ca unitatea FX să
opună o ultimă rezistenţă, dar când se uită prin cupola navei Incom, văzu droidul
înclinat într-un unghi ciudat în cabina de pilotaj. Senzorii vizuali ai droidului nu
erau iluminaţi şi părea să fie oprit.
Trapa navei Incom era încuiată. Mace îşi înfipse sabia prin ea şi făcu o tăietură
mare, circulară. La o fracţiune de secundă după ce trapa se desprinse de navă şi
ateriză pe podea, Mace se afla în interiorul vehiculului.
Prinţesa Calvaria zăcea nemişcată pe un scaun lung. Mace îi atinse încheietura
mâinii şi îi simţi pulsul constant.
Calvaria avea să fie bine.
Capitolul 9
* * *
Trei zile mai târziu, pe planeta Coruscant, o siluetă cocoşată, cu glugă, ieşi pe
balconul unui turn abandonat, care dădea spre Oraşul Galactic. Se lăsase noaptea,
dar zgârie-norii dens grupaţi păreau să strălucească în întuneric sub culoarele
aglomerate şi nesfârşite ale traficului aerian.
Dintr-o uşă deschisă în spatele siluetei cu glugă, o voce gravă spuse:
— Bună seara, Maestre Sidious.
Vocea aparţinea unui fost Maestru Jedi, un bărbat înalt şi demn, cu părul
argintiu perfect tuns. O pelerină neagră îi era prinsă la gât de un lanţ argintiu, iar
uniforma sa bine croită era confecţionată din cele mai bune materiale.
În calitate de Jedi, fusese cunoscut sub numele de Contele Dooku, dar pentru
actualul său Maestru, Lordul Sith Darth Sidious, era cunoscut sub un alt nume.
— Lord Tyranus, răspunse Darth Sidious fără să se întoarcă spre ucenicul său.
Cu trei zile în urmă, când auzise pentru prima dată rapoartele despre droizii
renegaţi şi navele care explodau în sistemul Fondor, îi ceruse Contelui Dooku să
investigheze problema.
— Ce veşti ai de pe Fondor? întrebă Darth Sidious.
Procedura propriu-zisă a investigaţiei Contelui Dooku fusese atât periculoasă,
cât şi laborioasă, cerându-i să trimită agenţi care să se infiltreze în secret în portul
spaţial Fondor, să acceseze jurnalele de zbor şi înregistrările de securitate extinse ale
staţiei, apoi să urmeze pistele şi să caute indicii fără a fi detectaţi.
Printre indiciile împrăştiate se numărau sosirea neprogramată şi plecarea
rapidă a unei nave extrem de stridente, venite de pe planeta Esseles, o holocameră de
securitate care arăta întâlnirea unei siluete cu glugă cu aceeaşi navă stridentă şi
rămăşiţele adunate ale mai multor droizi distruşi.
Dar, în ciuda eforturilor sale remarcabile, Dooku ştia că Maestrul său nu era
interesat de procedura investigaţiei sale, ci doar de descoperirile sale. Aşa că, pe o
voce baritonală încrezătoare, Dooku răspunse:
— Huttul Groodo, un constructor de nave din Esseles, a încercat să distrugă
şantierele de nave de pe Fondor. Trebuie să presupun că motivul său a fost acela de
a câştiga afacerile pierdute de Fondor. Planul lui Groodo a fost dejucat de Jedi, dar
până acum a reuşit să scape de suspiciunile lor. Jedii nu ştiu de implicarea lui.
— Dacă planul lui ar fi reuşit, se încruntă Darth Sidious, ar fi fost un eşec
foarte neplăcut pentru planurile noastre viitoare pentru Fondor. A avut complici?
— Evident, au fost doi. Primul a fost un inginer de droizi pe nume Hurlo
Holowan. Al doilea a fost... Contele Dooku nu putu rezista unei pauze scurte şi
dramatice înainte să termine: ...Senatorul Rodd de Fondor.
— Rodd, mârâi Darth Sidious. Fără îndoială, motivat de banii Huttului.
— Indiscutabil, fu de acord Dooku. Trebuie să spun că au făcut cu toţii o
treabă excelentă în a evita să fie descoperiţi. Ca şi Groodo, Senatorul şi inginerul de
droizi nici măcar nu sunt suspecţi în incidentul de pe Fondor.
— În ciuda eşecului de a-şi duce la îndeplinire planul, acoperirea lor este
admirabilă, recunoscu Darth Sidious. Cu toate astea, nu le putem permite să
intervină din nou în planurile noastre. Huttul şi complicii săi trebuie să fie trataţi în
consecinţă. Ia legătura cu vânătorul de recompense.
Contele Dooku zâmbi.
— Cum doreşti, Stăpâne.
SFÂRŞIT
Universul Star Wars
Anexe
ÎNCEPUTURI…
La început s-a numit Vechea Republică.
Nu a existat niciun document care să consemneze întemeierea Vechii Republici
şi nici nu era necesar vreunul. Întemeietorii s-au estompat în pulberea istoriei. Ei au
clădit singura comunitate galactică cunoscută vreodată, care întotdeauna şi-a servit
cetăţenii bine şi cu credinţă. Noi lumi i s-au alăturat odată cu trecerea secolelor
pentru a împărtăşi conducerea sa benefică. Planete ce se aflau ele însele în primejdie
datorită dezastrelor naturale sau izbucnirii unor revolte au putut să se îndrepte spre
vecinii lor pentru a primi ajutor. Toate rasele, toate speciile inteligente, toate
popoarele erau egale în faţa legii şi îşi trăiau viaţa cu drepturi care le garantau
deopotrivă şansă şi libertate.
Vechea Republică s-a format pe temelia celor mai importante lumi ce existau la
început, majoritatea fiind din centrul galaxiei... În vremea aceea au apărut şi primii
Cavaleri Jedi. A fost o lungă perioadă de pace şi expansiune galactică determinată de
inventarea şi progresul călătoriilor prin hiperspaţiu. Păzitorii acestei Republici au
fost Cavalerii Jedi, un Ordin viteaz şi neînfricat, numărând sute şi mii de membri, ce
a slujit la apărarea şi protecţia popoarelor Republicii. Înţelepciunea, bravura şi
puterea lor au devenit legendă. Trăgându-şi tăria comună din Forţă, Cavalerii Jedi
au menţinut pacea pe tot cuprinsul Galaxiei, generaţii după generaţii, şi au transmis
mai departe crezul lor celor ce s-au dovedit deopotrivă capabili şi demni să fie
Cavaleri.
Prin strânsa ei coeziune, Vechea Republică a devenit invulnerabilă faţă de orice
atac dinafară. Nicio altă putere galactică cunoscută nu a îndrăznit o asemenea
mişcare pentru că ea ar fi însemnat un eşec sigur. Cetăţenii Vechii Republici au
putut dormi liniştiţi în paturile lor, aflaţi în siguranţă înăuntrul zidurilor lor politice.
Atacul a venit, totuşi. Dar, la fel ca în multe societăţi democratice, el nu a venit
din partea unei forţe din afară, ci din interior. Decăderea a început pe măsură ce tot
mai multe lumi s-au alăturat Vechii Republici. Oficialii locali au devenit susceptibili
la influenţă şi mită, plecându-se cel mai adesea în faţa dorinţelor celor implicaţi în
afaceri de comerţ interstelar. Senatul, slăbit de atâtea secole de pace şi mulţumire de
sine, a devenit periculos de neglijent. Răsturnarea politică era inimaginabilă, dar
inevitabilă.
SITH…
Un mare contigent dintre Cavalerii Jedi care fuseseră ademeniţi de partea
întunecată a Forţei au fost expulzaţi din Vechea Republică. După ce au pribegit o
vreme, ei au dat peste fiinţele umanoide cunoscute sub numele de Sith şi au adus
această specie în stare de sclavie. Cei din partea întunecată au ajuns să fie cunoscuţi
sub denumirea de Stăpâni ai Sith-ilor. Pentru următoarele câteva mii de ani Imperiul
lor avea să prospere şi să crească. În acest timp Cavalerii Jedi decăzuţi începură de
asemeni să facă experimente asupra supuşilor lor, convertind mulţi Sith în fanaticii
războinici Massassi.
Naga Sadow a condus Imperiul Sith. El a văzut ocazia de a extinde Imperiul
Sith şi a invadat Vechea Republică, însă armatele sale au fost înfrânte de forţele
combinate ale flotei Vechii Republici şi ale Cavalerilor Jedi. Sadow cu o armată
compusă din războinici Massassi a fugit spre marginile îndepărtate ale universului,
oprindu-se în cele din urmă pe cea de-a patra lună a planetei Yavin. Aici, dictatorul
militar a început să facă experimente asupra celor ce l-au urmat, transformându-i în
fiare monstruoase. Aceasta a avut drept consecinţă Războiul Fiarelor din Sistemul
Onderon. Maestrul Jedi Arca, Străjerul recent descoperitului Sistem Onderon trimise
ucenicii săi Jedi pentru a pune capăt violentului Război al Fiarelor. Sub conducerea
lui Ulic Qel-Droma, aceşti Jedi încearcă să aducă pacea pe Onderon, dar au fost
permanent împiedicaţi de puterile răului ale Reginei Amanoa, o urmaşă a lui Naga
Sadow. În cele din urmă conflictul vechi de secole se încheie odată cu sosirea
Maestrului Arca, moartea Reginei Amanoa şi căsătoria Stăpânului Fiarelor Oron Kira
cu Prinţesa Galia. Între timp, Cavalerul Jedi Exar Kun ce fusese instruit de Maestrul
Jedi Vodo-Siosk Baas găseşte învăţătura interzisă a vechilor Sith. El imită căile
demult decăzuţilor Sith şi le foloseşte pentru a crea o proprie filosofie a Codului Jedi.
Cu aceste cunoştinţe Kun pune la cale o vastă şi puternică frăţie şi îşi arogă titlul de
prim Stăpân Întunecat al Sith. Kun şi alţi Stăpâni Sith preiau controlul asupra
Galaxiei şi reînvie vechiul Imperiu Sith. Lor li se opun în mod violent sute de Cavaleri
Jedi. Războiul Sith care urmează este un conflict teribil în care multe personaje
istorice importante sunt ucise, inclusiv Maestrul Jedi Arca. Toţi Cavalerii Jedi se
adună laolaltă pe luna-junglă într-un front unit contra cetăţii fortificate Sith
construite de Exar Kun. Cavalerii Jedi aliaţi îi distrug printr-o masivă lovitură
nimicitoare pe supravieţuitorii Massassi. La scurtă vreme după aceea Exar Kun este
şi el ucis de Cavalerii Jedi. Spiritul său este surghiunit pe un tărâm al întunericului
veşnic pe Yavin 4. Stăpânii Sith sunt înfrânţi şi nu se mai aude nimic despre ei până
peste câteva secole, pe timpul războiului comerţului, pe Planeta Naboo.
IMPERIUL…
Un Senator ambiţios şi lipsit de scrupule numit Palpatine s-a ridicat extrem de
repede la putere, ajutat de către unii membri obscuri ai Senatului care începuseră să
râvnească la mai multă influenţă şi autoritate. Promiţând că va face curăţenie în
Galaxie şi va readuce Republica la strălucirea ei de odinioară, Palpatine a fost ales
Cancelar al Republicii şi s-a înconjurat cu acei oficiali lacomi şi avizi de putere care
l-au sprijinit în ascensiunea sa. Ceea ce ei nu ştiau era că Palpatine îşi trăgea
puterea şi carisma din partea întunecată a Forţei. El avea însă ambiţii mult mai mari
decât i-ar fi îngăduit funcţia de Cancelar, iar aceia care i-au netezit drumul spre
înaltele sfere ale puterii politice se vor trezi curând înlăturaţi, întemniţaţi ori striviţi
de mâna grea a lui Palpatine, în timp ce acesta îşi urmărea fără cruţare ţelul final.
Din ordinul lui Palpatine, noul Imperiu a început o cursă a înarmării cum nu a mai
existat alta în istoria galactică. Imense nave cu o incredibilă putere de foc au sărit de
pe planşeta de proiectare în existenţa reală parcă peste noapte. Progresul tehnologic
ce a rezultat a determinat apariţia unei noi ştiinţe a războiului.
Sistemele din centrul galaxiei au fost primele care au căzut, guvernele lor
planetare fiind înlăturate prin forţă, în timp ce legea marţială se extindea de la o
lume la alta.
Sigur pe poziţia sa, înconjurat de un nucleu militar ce-i ştia de frică, Palpatine
s-a autodeclarat Împărat. Pentru prima oară în nenumărate secole, lumile Vechii
Republici s-au trezit conduse de un singur om. Toate drepturile personale au ajuns
la cheremul capriciilor Împăratului, iar cele dintâi revolte împotriva lui Palpatine au
fost înăbuşite aproape înainte de a izbucni. Cavalerii Jedi au fost vânaţi în mod
sistematic şi executaţi sumar. Ei s-au văzut abandonaţi, trădaţi sau ucişi chiar de
către aceia pe care îi apăraseră vreme îndelungată. Senatul marionetă ce fusese
păstrat în funcţiune era permanent dezbinat, iar conducerea directă a fost
încredinţată Guvernatorilor regionali numiţi de Palpatine. Crearea unei arme teribile,
una capabilă să distrugă o planetă întreagă dintr-o singură lovitură, a ţinut liderii
îngroziţi ai fiecărei lumi sub ameninţarea anihilării. Steaua Morţii a fost ultimul
cuvânt al lui Palpatine – asigurarea finală a puterii sale asupra miliardelor de fiinţe
pe care le conducea.
ALIANŢA REBELĂ…
Când Imperiul lui Palpatine a ajuns la putere, un grup de cetăţeni de pe întreg
cuprinsul galaxiei au început să se organizeze încet şi discret într-o Forţă Rebelă.
Rebelii aveau un singur scop: distrugerea Imperiului şi întoarcerea la sistemul
democratic din trecut. La început, fără să ştie, acest grup curajos a avut aliaţi în
Senat. Acei Senatori planetari au înţeles pericolul extrem reprezentat de ascensiunea
rapidă la putere a lui Palpatine şi au pus la cale, în secret, răsturnarea lui printr-o
mişcare de preemţiune care ar fi concentrat valul rezistenţei într-o forţă care să
asigure libertatea tuturor locuitorilor Vechii Republici.
Senatorul Bail Organa din Alderaan şi Senatoarea Mon Mohtma din Chandrila
au pus la cale în secret un plan care, se spera, va împiedica drumul său spre
Preşedinţia Senatului. Tentativa lor a eşuat deoarece ridicarea la putere deplină a lui
Palpatine s-a produs literalmente peste noapte odată ce baza sa de politicieni corupţi
a fost instalată. La o întâlnire în reşedinţa lui Organa în Casa Cantham din Oraşul
Imperial, Mon Mohtma a îndemnat la revoltă generală împotriva lui Palpatine şi a
forţelor sale crescânde. Organa s-a opus, temându-se că o asemenea mişcare ar fi
putut distruge nu numai pe Palpatine, dar şi întregul sistem de guvernare pe care ei
luptau să-l salveze. Organa dedicase întreaga sa viaţă democraţiei Vechii Republici şi
sistemului Senatorial şi socotea că, odată pusă în mişcare pentru a-l opri pe
Palpatine, anarhia nu va mai putea fi controlată.
Apoi o mică planetă din Sectorul Sern, lângă Lumile Centrale, a fost prima care
a simţit urgia militară a lui Palpatine. Masacrul de la Ghorman a avut loc atunci
când Guvernatorul planetar Ghormanez a refuzat să se încline în faţa lui Palpatine.
Cetăţenii acestei lumi, sfidând o sporire Imperială a impozitelor, au organizat un
protest paşnic pe principalul port spaţial al planetei, blocând pistele de aterizare
folosite de navele lui Palpatine. Zeci de persoane au fost ucise şi alte sute grav rănite
când o navă militară condusă de Căpitanul (ulterior Marele Moff) Tarkin a aterizat
intenţionat peste protestatari atunci când a venit să adune noile taxe. Acest
eveniment a marcat moartea Vechii Republici şi în acel moment multe alte lumi au
înţeles că sistemul democratic pe care îl cunoşteau s-a prăbuşit complet.
Bail Organa, îngrozit de o asemenea monstruozitate, a început să o ajute pe
Senatoarea Mohtma să deturneze fonduri şi arme în mâinile sufletelor curajoase care
s-au unit în curând, formând celule de rezistenţă organizată. Încă şi mai important,
poate, Organa şi mica sa grupare de simpatizanţi ai Rebelilor din Senat au pus la
dispoziţia liderilor Rebeli informaţii strict secrete, permiţându-le să plănuiască
lovituri prin surprindere împotriva navelor şi trupelor Imperiale.
Multele grupuri izolate de rezistenţă împrăştiate prin toată galaxia i-au
pricinuit puţine griji lui Palpatine. Conducătorii lor erau săraci, iar forţele lor
dezorganizate. Ei aveau puţine arme şi, desigur, nimic din ceea ce ar fi putut face
faţă forţelor Imperiale însărcinate cu eliminarea lor. Multe unităţi de rezistenţă au
fost dispersate sau chiar nimicite, iar planeta lor a fost pusă sub legea marţială.
Implicarea Senatoarei Mothma în Rebeliune a fost descoperită de poliţia
secretă Imperială, dar înainte ca ea să fie prinsă, o informaţie dintr-o sursă amicală
ajunsă la urechea lui Organa i-a permis să părăsească capitala Imperială. Astfel, ea a
evitat capturarea şi dedicându-se cu totul distrugerii Imperiului a devenit Şeful
Statului Major al Alianţei Rebele.
Lucrând la organizarea unei Alianţe a Planetelor Rebele, primul său succes a
venit la o conferinţă secretă ţinută în sistemul Corellian. Întrucât Mohtma a arătat
numeroşilor lideri ai grupurilor de rezistenţă dispersate cum o conducere centrală ar
duce la îmbunătăţirea comunicaţiilor, la un acces mai bun la fonduri, aprovizionare
şi armament, cele trei grupuri principale de rezistenţă au căzut de acord să se
unească într-un grup coerent. Acest Tratat Corellian a pus bazele Alianţei care în
scurtă vreme şi-a sporit puterea graţie nou-formatei unităţi.
Declaraţia Rebeliunii, ratificată la aceeaşi conferinţă, l-a sfidat în mod făţiş pe
Palpatine şi chiar i s-a adresat personal. Ea prevedea, între altele:
Lumile din întreaga galaxiei s-au unit în lupta contra tiraniei lui Palpatine şi a
Imperiului său. Divergenţele care existaseră cândva între rase şi specii au fost lăsate
deoparte, deoarece dorinţa comună de libertate a devenit centrul de greutate al
vieţilor lor. Piloţi spaţiali au străbătut distanţe interstelare, adeseori în mici nave de
luptă, cu riscul de a fi detectaţi şi întemniţaţi de Imperiali, în scopul de a se alătura
Rebeliunii.