ViaTa e vis

de Calderon de la barca

Portofoliu semestrul I, clasa a X-a

Istoria Teatrului
Tirdoiu Anamaria & Vranceanu Maria
 Calderon de la Barca
(n. 17 ianuarie 1600, Madrid - d. 25 mai 1681, Madrid)
Calderón de la Barca a fost obligat indirect de către părinții
săi să devină preot, ei condiționând moștenirea sa de
exersarea oficiului de preot. Astfel, Calderón a studiat în
cadrul Colegiului Imperial de iezuiți din Madrid. A continuat
în universitățile din Alcala și Salamanca, dar
în 1620 abandonează studiile religioase și optează pentru
cariera militară, spre supărarea tatălui său. Este posibil ca
acest eveniment să fi fost reflectat mai târziu în operele
dramatice ale lui Calderón, în care se regăsesc
conflicte edipice între tați și fii.
Trei ani mai târziu a debutat ca dramaturg cu o comedie
intitulată „Amor, honor y poder” („Dragoste, onoare și
putere”). Ca toți tinerii cu educație din vremea sa, Calderón
a călătorit în Italia și Flanndra, iar, începând cu 1625, a
contribuit la Curtea regală cu un repertoriu dramatic
apreciat de regele Filip al V-lea al Spaniei De altfel, în 1635 a
compus „El mayor encanto, el amor” („Cea mai mare
încântare, dragostea”) cu ocazia inaugurării teatrului din
cadrul Palatului Bunei Retrageri (Palacio del Buen Retiro),
fiind de asemenea organizatorul a multe și rafinate
 OPERA
Creațiile dramatice ale lui Calderón de la Barca reprezintă
culminarea modelului teatral baroc creat spre sfârșitul Secolul
XVI de către Lope de Vega
Conform calculelor sale din anul morții, Calderón este autorul a
cincisute optzeci de acte sacramentale, intermedii și alte opere
minore precum poemul „Psale et sile” sau alte piese ocazionale.
Deși mai puțin prolific decât modelul său, genialul Lope de Vega,
Calderón se arată superior acestuia din punct de vedere tehnic,
ducând la perfecțiune formula dramatică a lui Lope prin reducerea
numărului de scene și eliminarea elementelor lirice nefuncționale.
Operele devin astfel un spectacol baroc complet, care acordă
importanță scenografiei și muzicii, elemente puțin importante
pentru Lope de Vega.
Calderón de la Barca utilizează în mod frecvent piese anterioare,
din care elimină scene inutile; reduce din numărul de personaje și
din bogăția polimetrică a teatrului lopesc. De asemenea,
sistematizează exuberanța creativă a modelului său și construiește
opera în jurul unui singur protagonist. Calderón caută de multe ori
efectul teatral, în detrimentul celui liric. A. Valbuena Briones a
semnalat ca în stilul lui Calderón se pot distinge două registre.
Cea mai cunoscuta piesa a sa este “Viata e vis”
VIATA E VIS
PERSONAJE:
Rosaura, doamna
Segismundo, print
Clotaldo, batran
Estrella, infanta
Soldati
Clarin, bufon
Basilio, rege
Astolfo, print
Strajeri muzicanti

*Doua dintre personaje au nume semnificative: Estrella-stea si Clarin-

trompeta, trambita, goarna- dand loc la numeroase jocuri de cuvinte, usor
reperabile in text*
 ACTUL I

Pe un munte intra Rosaura, imbracata in haine barbatesti de calatorie si rostind

primele versuri, coboara.
Rosaura recita despre destin si viata tanarului, cum ca unicul acesta este unicul ei
drum ce trebuie parcurs si ca asta a fost destinul:
Rosaura:“Destinu-mi bine-o spune;
Dar unde mila un sarman s-adune?”
In scena intra Clarin, bufonul, acesta rugand-o pe Roasaura sa-i fie partas,insa ea il
refuza deoarece isi dorea sa fie singura. Cei doi strabat un munte si ajung la o cetate
intre stanci.
Rosaura:”in gol de stanci se naste o cetate
Atata de firava
c-abia cuteaza catre soare-n slava,
Iar zidaria-i sura
Durata-ntro- barbara-arhitectura
(…)”
Cei doi indraznesc sa se aproprie de usa cea mare, iar de dinauntru se auzea “un
zornar in lanturi” si glasul lui Segismundo, care se lupta cu dureri mari si chinuri
crude.
Rosaura si Clarin dau sa paraseasca turnul, insa ei hotarasc sa ramana si sa ii asculte
patimile lui Segismundo.Acesta isi considera nasterea o greseala si considera ca pana
si un rob are parte de mai multa libertate decat el, acesta fiind nefericit si dorindu-si
moartea.
Segismundo:”furii, rani, turabri desarte
Moarte-ar fi din orice parte
Simt asprimea-i peste fire,
Viata in nefericire
Stand ca-n fericire moarte.”
Rosaura, uluita de vorbele lui Segismundo realizeaza ca necazurile ei sunt nimic pe langa ce
are parte printul, gandindu-se la o metoda prin care sa-l ajute sa scape, insa acestia sunt
intrerupti de aparitia lui Clotaldo in scena, omul care avea grija de Segismundo, insotit de
niste soldati.Clotaldo doreste sa-I pedepseasca pe cei doi pentru patrundere in turn, insa
prin vorbele lor si ale lui Segismundo reusesc sa il convinga sa le crute viata, acesta
poruncind ca Rosaura si Clarin sa fie legati la ochi, ca sa nu vada locul unde vor fi dusi,
cerandu-le de asemenea si armele.Rosaura, fara nicio remuscare le da spada ei fapt ce ii da
lui Clotaldo o stare de tulburare, neliniste, chiar si de groaza, intreband de unde are spada,
aceasta raspunzandu-I ca de la o doamna:
Rosaura:”Cin’ mi-a dat-o-mi zise:”Pleaca
In Polonia si-acolo
Cu silinti rabdare-ori arta
Fa ca nobilii cu totii spada-aceasta sa ti-o vada: unul stiu c-o sa te-ajute si-are sa te
ocroteasca”
Dar gandind ca poate mort e n-a voit sa mi-l numeasca”
La auzul acestor vorbe,Clotaldo realizeaza ca aceasta de fapt ii este fiica.
 Clotaldo:”eu,crept semn ca-ncins cu dansa
Cine vine-n mine afla
Dragoste ca fiu de sange
Si-ocrotire ca de tata”
Insa se gandea ca daca o va aduce in fata regelui dupa toate cele intamplate, regele Basilio
nu va avea mila de viata ei.
Clotaldo:”E copilul meu de sange
Vad dupa virtutea-i treaza,
Asadar oricat mai sovai,
Una-i calea inteleapta,
Regelui sa-i spun ca fiu mi-e,
Chiar de-o porunci sa moara
Poate ca vazand credinta-mi
Tot statornica, il iarta
Iar de-l merit viu, jignirea
Il ajute de buna seama,
Sa- si razbune, daca totusi
(…)”
Acestia ies din scena, urmand sa intre Astolfo insotit de soldati si Estrella cu doamnele
sale.Cei doi incep sa discute, Astolfo oferindu-i vorbe dulci Estrellei, aceasta refuzandu-l.
Astolfo: “Lasa-ma cu brate slabe…
Estrella: Iedera pe trunchi sa-ti fiu”
Astfel ei incep sa vorbeasca despre tronul Poloniei, considerand ca Basilio nu este vrednic
de acesta.
Discutia acestora este intrerupta de intrarea regelui Basilio in scena, care este primit cu
multe lauri din partea nepotilor sai, astfel Basilio incepand sa recite o mica istorisire.
Basilio:”Cu sotia-mi Clorilene
Am avut un fiu, ca nimeni
De lovit, nascut sub ceruri
De minuni atunci sleita
(…)
Maica-sa vazu intr-una
Printre naluciri si vise
Incalcite, ca salbatic,
Maruntaiele-i sfasie
Parc-un soi de om si monstru
(…)
Nici nascut si o ucide
(…)Si-mplinit ca-n prevestire”
Toti spun ca il doresc pe Segismundo drept rege:
Toti:”Da-ni-l dar pe printul nostru, vrem ca rege sa ne vie.”
Astfel, cerandu-l pe Segismundo la tron, regele aprecind entuziasmul noului mostenitor le
confirma ca printul va fi prezentat urmatoarea zi la palat.
Ies cu totii, inainte ca regele sa apuce sa iasa, intra Clotaldo insotit de Rosaura si Clarin,
oprindu-l pe rege.Acesta ii spune ca cei doi au intrat in turn pentru a-l vedea pe print si ca
este ingrijorat la ceea ce se va intampla vis-à-vis de aducerea la palat a printului, insa
Basilio l-a intrerupt, calmandu-l ca nu se va intapla nimic rau, Clotaldo ocolind sa dezvaluie
Adevarata identitate a Rosaurei.
Rosaura ii multumeste lui Clotaldo pentru mila si crutarea oferita.Clotaldo ii ofera spada
inapoi afland ca rolul acesteia este de fapt pentru a-l ucide pe Astolfo, branul fiind curios sa
afle mai multe detalii
Rosaura:”fac sa nu cutez a-ti spune ca vaditele-mi vesminte sunt enigma,
nefiind ale cui par!”
(…)
Rosaura ii spuse ca hainele pe care le poarta nu sunt ale ei, ci mai mult un fel de “costum”,
scopul sau find sa-I fie “mire” Estrellei

Sfarsitul primului act

 ACTUL AL II-LEA

Intra regele Basilio si Clotaldo

Clotaldo ii spune regelui ca a procedat asa cum i s-a poruncit.
Clotaldo:”cu linistitorul filtru
Plin de prafuri in amestec,
Dupa voia ta, cu ierburi
Cu-nsusiri anume-alese
(…)
Bautura-n care arta
maselarita storsese,
Mac si opiu impreuna
i-o dusei lui Segismundo”
Acesta ii spuse ca a facut o licoare pentru Segismundo pentru a-l adormi si a-l aduce la
palat, fapt ce a si fost o reusita.Insa acesta se intreaba ce are sa se intample cu printul
daca acesta nu va putea face fata sau daca nu se va putea adapta vietii de nobil, dat fiind
faptul ca a stat o viata intreaba intr-o temnita legat in lanturi
Basilio i-a raspuns:
 Basilio:”Daca, magnanim, se-nfrange, va domni, dar daca este tot tiran si crun in
lanturi
Iar il pun, precum fusese
(…)
Daca el ar sti ca fiu mi-e azi
Iar se trezeste aruncat a doua oara
Intre ziduri de durere
(…)
Pentru ca, daca se vede
Asculta intai si-apoi
Iar in turnu-i se trezeste,
Poate spune c-a visat,
Si pe drept cuvant ar crede,
Intrucat in lumea noastra,
Omul tot visand traieste.”
Segismundo urmeaza sa se trezeasca fapt ce-l determina pe rege sa paraseasca scena,
ramanand Clotaldo si Clarin.
Segismundo:”Vis sa fie?Nu, de fel,
Treaz ma simt, cu capul sus.
Oare Segismundo nu-s?
Doamne, fa sa nu ma-nsel”
Clotaldo ii explica ca de fapt el este “principe mostenitor al Poloniei” si ca tatal sau i-a
ascuns adevarata sa identitate.Nervos la vorbele auzite, Segismundo il considera pe
Clotaldo un tradator si un mincinos, decizand astfel sa-l condamne la moarte pe Clotaldo
pentru cruzime.
Acesta, speriat la vorbele printului paraseste scena cu un slujitor, unde Clarin este
prezent intrand in vorba cu printul si incercand si in gratiile sale, facandu-I pe plac, insa
discutia lor este intrerupta de aparitia lui Astolfo, ducele Moscovei.Dupa in scena intra
si Estrella, care prin frumusetea ei il seduce pe Segismundo, acesta dorind din prima sa
ii ceara mana si sa o ia de nevasta, insa acesta afla de la un slujitor ca aceasta ii este de
fapt verisoara, intre timp Astolfo sperand ca acesta ‘casatorie’ sa nu aibe loc.
Enervat de comentariile si atitudinea slujitorului sau, Segismundo decide sa-l arunce de
pe balcon pentru a-l reduce la tacere.
In scena intra Basilio.
Segismundo:” pe un ins curat canon, l-am zvarlit de pe balcon
(…)
M-a sfidat ca n-o pot face si prinsoarea castigai.”
Cei doi poarta o discutie aprinsa tata-fiu marcata prin multe cuvinte urate si
dureroase.
Basilio:”semne ia si-asculta-mi sfatul,
Fii smerit si toland ca poate
Doar visezi, acestea toate,
Chiar de masuri treaz palatul.”
Acesta amenintandu-si fiul sa aibe grija la comportament ca se poate trezi de unde a
plecat crezand ca totul a fost doar un vis.Segismundo fiind sigur de pozitia ocupata, nu
crede o iota din spusele tatalui sau.
Basilio paraseste scena, urmand sa intre Rosaura imbracata in haine femeiesti.
Fermecat de atitudinea acesteia, printul incearca sa afle cine este ea, aceasta
raspunzandu-I ca este o slujitoare a Estrellei, acesta continuand sa o complimenteze.
In scena intra Clotaldo intrerupandu-le discutia.
Segismundo este din nou deranjat de prezenta lui Clotaldo, cei doi sarind intr-un final
unul la altul in scopul a se bate, insa au fost intrerupti de aparitia regelui si a lui Astolfo.
Rosaura ramane impreuna cu Astolfo.Cei doi incep sa se contrazica pe baza unui tablou
cand sunt intrerupti de aparitia Estrellei care rezolva tot conflictul dintre cei doi.
Parasesc scena.
In urmatoarea scena intra regele Basilio mascat.Segismundo se arata ca la inceput, in
piei de salbaticuni si lanturi, dormind pe jos; intra Clotaldo, Clarin si cei doi slujitori.
Segismundo:”eu sa fiu? Eu iarasi frant de catusi si-ntemnitat, eu sa fiu cu-adevarat?Nu
cumva mormant imi esti, turnule?Ba da! Ce vesti, ce de lucruri am visat!
(…)
Este vremea sa ma scol?”
Datoria comportamentului sau demn de tiran si nu de conducator, drept pedeapsa,
Segismundo este adus inapoi in temnita unde si-a petrecut viata neputand sa faca
diferenta dintre viata si vis.
Segismundo:”Eu visez de ani in sir
Lant si ziduri de inchisoare,
Si am visat si alta stare
Mai placuta ca-mi admir
Ce e viata? Un delir.
Ce e viata? Un cosmar.
 (…)
Caci un vis e viata-n since
Iara visul, vis e doar!”
Adus inapoi in locul de unde a pornit, Segismundo nedumerit nu poate sa
constientizeze diferenta dintre viata si vis.

Sfarsitul actului al II-lea.

 ACTUL AL III-LEA

Intra Clarin avand un mic monolog.

Acesta este intrerupt de niste zgomote foarte puternice venind de afara.Doi soltati se
apleaca la picioarele acestuia, cerandu-I sa urce la tron.
Al doilea soldat:”Numai tu esti printul nostru
(…)”
Soldatii crezand ca bufonul este printul Segismundo, fiul lui Basilio, se apleaca la
picioarele lui spunandu-i ca nu vor pe nimeni la conducere inafara de el. Insa dupa ce
toti striga “Vivat Segismundo” s-a aratat adevaratul mostenitor.
Primul soldat:”tatal tau, Basilio, riga, temator ca vechi preziceri nu cumva sa
se-mplineasca si sa-ti stea-n genunchi, de tine umilit si-nvins, incearca, drept
rapindu-ti si domnie, sa le treaca lui Astolfo, duce-al Moscovei
(…) sa-ti capeti tron si sceptru cuvenite, pe tiran inlaturandu-l
(…)libertatea de astepta.”
Soldatii il incurajeaza pe Segismundo sa-si confrunte si sa se rascoale impotriva tatalui
sau pentru a-l dobori de pe tron deoarece el este adevaratul mostenitor, insa acesta
refuza.
Segismundo:”Iar sunt rob, luati aminte, sortii mele si stiind ca intreaga viata e vis, voi,
naluci plecati zadarnic pentru moartea mea simtire glas si trup iscati”
Clotaldo ii cade la picioare printului Segismundo, care ii spuse sa se ridice si sa-I fie
“calauza si busola in reusite”, jurandu-I credinta printului, iar in schimb acesta ii cereaa
sa ii fie alaturi in lupta contra tatalui sau.
 Segismundo:”Sa domnim acum o soarta; daca dorm nu ma trezi deci, iar de nu,
alunga-mi somnul”
Ies si se canta semnalul de lupta.Intra regele Basilio si Astolfo.
Cei doi discuta, Astolfo ii promite regelui ca in lupta nu il va dezamagi si ca-l va infrange
pe Segismundo.
Intra Clotaldo.
Clotaldo ii povesteste regelui cum ca o multume de oameni s-au rascolit impotriva sa sii
s-au aliat cu printul, luandu-l din temnita si aducandu-l pe terenul de lupta.Basilio ia un
cal pentru a se confrunta cu fiul sau si astfel iese din scena.
Muzica de lupta; intra in mars de soldati, Clarin si Segismundo, imbracati in piei de
salbaticiuni.
Dupa ei intra si Rosaura spunandu-si patimile printului, motivul adevarat pentru care ea
se afla in Polonia este pentru uciderea lui Astolfo care ii era dusman, astfel ea i-a jurat
credinta si loialitate lui Segismundo in batalie.
Segismundo:”Daca vis intr-adevar e,
Amintirea fa-mi sa taca
Doamne caci atatea lucruri
N-au cum intr-un vis sa-ncapa.”
Chiar si in momentul de fata , Segismundo nu putea diferentia viata de vis, simtindu-se
norocos ca o avea pe Rosaura ca aliat in aceasta lupta, condiserand-o de incredere.
Intra Clarin.
Clarin ii spune Rosaurei ca lui ii este frica de aceasta batalia, afrimand ca nu are de gand
sa participe, ba chiar el vrea sa se ascunda undeva unde nu poate fi gasit pana la final,
acesta fiind facut las de catre Rosaura.
Se aude zanaganit de arme.Intra regele, Clotaldo si Astolfo.
Clarin ajunge, insa sa fie prima victima fiind impuscat de catre Basilio.
Clarin:”Sunt un om napastuit
Ce ferindu-ma de moarte,
Drept la ea m-am dus.Fugind
Sa n-o vad, in drum cu jind
Mi-a iesit; in nicio parte
Nu-I ungher de moarte-ascuns
(…)”
Dupa acest incident Basilio decide sa I se predea lui Segismundo, fiind gata sa indure
orice pedeapsa cuvenita. Insa Segismundo decide sa isi ierte tatal si sa ii crute viata, chiar
daca l-a tinut in conditii animalice de frica implinirii unei profetii.
Segismundo:”Ce e de mirare, dascal
De mi-a fost un vis si inca
Mai tresar si-acum de spaima
C-am sa ma trezesc in vechea-mi
Carcera intunecata, iar?
Si chiar de nu-I ajunge
Si in vise doar scapara,
Caci asa-ajn afla ca totu-n fericirea omeneasca
Piere ca-ntrun vis la urma
Isi de-aceea clipa de-astazi
Vreau s-o folosesc, cat tine, implorand iertarea voastra
Pentru ce-am gresit,caci lesne
Cei cu suflet nobil iarta.”
Pana si in final Segismundo spera ca toate acestea sa nu fi fost decat un vis, inca traind cu
frica de a nu se trezi in temnita de unde a plecat, drogat, tinut in conditii animalice.
Chiar si comportamentul sau manifestat in al II-lea act, acesta simte un sentiment de
vinovatie, cerandu-si iertare in fata semenilor.
Piesa se sfarseste intr-un aer placut, calm , pasnic.